Cuprins:

INTRODUCERE

1. Sistemul Monetar International: etape premergatoare si realizari

2. Functiile monedei

3. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia

3.1 Clasificarea monedei

3.2 Caracteristicile monedei

3.3 Stabilitatea

3.4 Clasificarea sistemelor monetare

4 Reglementarea emisiunii de moneda

5. Principiile care au stat la baza SMI

6. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton Woods

6.1 . Prabusirea sistemului de la Bretton Woods

7. Institutiile Sistemului Monetar International

8.1. Rolul F.M.I. in economia mondiala

9. Sistemul Monetar European: etape premergatoare

INTRODUCERE- 1 -

Rolul monedei in viata economica şi sociala necesita abordarea evolutiei şi a

functiilor îndeplinite de aceasta înca din perioada circulatiei pieselor din metale

preţioase.Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc)

la economia de schimb, concurenţială antreneaza importante modificari in rolul

îndeplinit de bani in cadrul tuturor laturilor activitatii umane şi economice.

Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca instrumente pentru reglarea

mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor care s-au dezvoltat prin

studierea acestui domeniu.

În primul rand, se remarca teza neutralităţii potrivit căreia, fenomene

precum crizele economice, recesiunea, şomajul nu pot fi reglate prin instrumentarea

masei monetare. Rolul activ al monedei ca instrument de influenţare a economiei a

fost evidenţiat, pentru prima data, de economistul John Maynard Keynes, care in

lucrarea „Teoria generala a folosirii manii de lucru, a dobanzii şi a banilor" (1936)

demonstreaza modul in care statul poate regla circulatia monetara şi creditul in

scopul echilibrarii economiei.

О reconsiderare esentiala a rolului banilor in viata economica este realizata

in cadrul teoriei cunoscute sub numele de „monetarism".

Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei creşteri anuale a masei

monetare in circulaţie cu 3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de monedă

necesară plăţilor, fără antrenarea de fenomene inflaţioniste. Reprezentantii

monetarismului sunt cunoscuti in literatura de specialitate ca reprezentanti ai

„Şcolii de la Chicago" in frunte cu Milton Friedman, şi sunt apreciati ca

principalii oponenti ai modului de gandire Keynesian.

Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei

ca instrument al reglarii vietii economice, esential este ca in contextul economiilor

contemporane, deşi s-au produs modificari importante din punct de vedere al

formei de existenta moneda continua sa îndeplineasca rolul de etalon al valorii,

instrument de plata şi mijloc de tezaurizare.

- 2 -

1. Sistemul Monetar International: etape premergatoare si realizari

Definitie: Sistemul Monetar International poate fi definit ca un ansamblu de

reguli, instrumente, organisme si piete referitoare la crearea, valorificarea si

circulatia monedelor internationale.Crearea unui sistem monetar international

trebuie privita ca expresie a interdependentei economice dintre statele suverane, si

nu ca o modalitate de a subordona sistemele monetare nationale. Odata creat, un

sistem monetar international, inclusiv organismul menit sa asigure cooperarea si sa

sprijine aplicarea principiilor, trebuie adaptat cerintelor de orice fel care intervin in

relatiile economice, sociale si politice dintre statele membre ale sistemului.

• Etape premergatoare

Prima incercare pe linia cooperarii sistemelor monetare nationale a fost

conventia prin care s-a creat Uniunea Latina, semnata la 23 decembrie 1865 de

Franta, Belgia, Italia si Elvetia.Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului

monetar bimetalist (aur si argint), care reprezenta elementul comun al tarilor

semnatare ale conventiei. Cu acest prilej se recunoaste o unitate monetara comuna:

francul, care era impartit in 100 centime.

Un numar de tari au emis monede similare celor din Uniune, fara a adera

insa la ea.Aceste tari au adoptat numai o parte din prevederile conventiei, pastrand

raportul valoric de 1/15,5 dintre aur si argint. Printre tarile mentionate se numara:

Austro-Ungaria, Romania, Serbia, Bulgaria, Spania, Venezuela, Columbia, Peru.

Uniunea Monetara Latina a contribuit la consolidarea pentru o perioada scurta de

timp a pozitiilor bimetalismului. Din septembrie 1873 s a limitat baterea

monedelor din argint si, practic, s-a trecut la etalonul monometalist aur.

O alta incercare de aliniere a sistemelor monetare nationale a reprezentat-o

Conferinta de la Genova, care a avut loc intre 10 aprilie -; 19 mai 1922, si la care

au participat 33 de state.Principala recomandare care se desprinde din aceasta

conferinta este de a se limita utilizarea aurului, prin pastrarea disponibilitatilor de

valute in conturile de la bancile din strainatate. In acest scop, se propunea

adoptarea etalonului aur -; devize in cadrul sistemelor monetare nationale si - 3 -

folosirea unui sistem de cliring international. In cadrul acestei conventii,

adoptarea unui etalon sau a altuia era considerata o problema de politica interna,

astfel ca nici o tara a carei moneda era folosita ca valuta de rezerva nu era angajata

in relatiile cu alte tari, decat in masura in care aceasta ii servea propriilor interese.

O forma mai concreta de colaborare monetara o reprezinta Blocul aurului.

Acesta a fost creat prin conventia din luna iulie 1933, la Conferinta monetar a si

economica de la Londra, unde Franta, Belgia, Olanda, Italia, Elvetia si Polonia,

care aveau la baza sistemelor lor monetare etalonul aur, s-au angajat sa mentina

paritatile existente.Din aceasta pozitie a avut de castigat Franta care, cu toate

dificultatile pe care leintampina a reusit sa mentina paritatea monedei sale, moneda

care era supraevaluata. Din cauza intensificarii speculatiilor monetare, Italia iese

din blocul aurului in 1935, iar un important pas in directia cooperarii monetare a

fost facut prin Acordul monetar tripartit, incheiat intre SUA, Anglia si Franta.

Prin acest acord, de la 25 septembrie 1936, guvernele Statelor Unite si

Angliei apreciau reajustarea francului francez, promitand evitarea greutatilor in

calea ajustarii, impiedicarea unor deprecieri competitive. Rezulta, astfel, ca nici

unul din acordurile monetare internationale incheiate in perioada anilor '30 pana la

inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial nu au dus la formarea unui sistem

monetar international.

• Crearea Sistemului Monetar International de la Bretton Woods

Intre 1 si 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinta Monetar a si

Financiara Internationala a Natiunilor Unite si Asociate. S-a considerat ca ”pentru

prima oara a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord international”.Baza

discutiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods, in 1944, a

constituit-o planul White si planul Keynes.Planul lui Harry Dexter White (consilier

al ministrului de finante al SUA) a fost publicat in aprilie 1943 intr-o ultima

varianta, sub denumirea: „Proiect preliminar de schita a unei propuneri pentru un

fond international de stabilizare a Natiunilor Unite si Asociate”.Planul lui John

Maynard Keynes (numit in Anglia, in 1940, consilier onorific al Ministerului

- 4 -

Finantelor) a aparut in forma sa finala, ca document oficial, la Londra, in aprilie

1943, sub denumirea: „Propuneri pentru o Uniune de cliring international”.

Planul White exprima preocuparea principala a Statelor Unite dea restaura

libertatea tranzactiilor si platilor internationale, fiind prevazuta instituirea Fondului

de stabilizare, al carui capital era format prin subscrierile tarilor membre (30 % in

aur, iar restul in moneda nationala).Monedele tarilor membre trebuiau sa fie

definite in unitati, moneda Fondului de stabilizare, care avea un rol limitat, putand

fi cumparata si vanduta contra aur in cadrul operatiunilor cu Fondul.Aceste unitati

de cont erau egale cu greutatea in aur corespunzatoare pentru 10 dolari, paritatea in

aur neputand fi modificata decat cu acordul Fondului, cu o majoritate de 3/4 din

voturi.

• Planul Keynes exprima preocuparea de reconstructie a economiilor

occidentale, bazata pe promovarea cresterilor economice si ocuparea deplina a

fortei de munca. Acest plan prevedea crearea Uniunii de cliring. Uniunea de cliring

se considera o super -; banca centrala, care trebuia sa emita, in favoarea tarilor

membre, o moneda scripturala internationala, definita in aur, si numita bancor.

Pentru promovarea cooperarii internationale in domeniul monetar si

financiar, prin acordurile in cheiate la Bretton Woods, au fost infiintate doua

institutii interguvernamentale:Fondul Monetar International si Banca Internationala

pentru Reconstructie si Dezvoltare.Cele doua institutii au avut si au statut de

organisme specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite. F.M.I. activeaza in

domeniul valutar si al echilibrului balantei de plati, iar B.I.R.D. in domeniul

dezvoltarii economice prin investitii.La baza sistemului creat la Bretton Woods a

fost asezat etalonul aur -; devize iar in cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de

etalon si de principala moneda de rezerva si plata. Sa renuntat, astfel la propunerile

lui Keynes si White

Definirea dolarului ca etalon avea in veder e mecanismele monetare bazate

pe etalonul aur, care existau in functiune la acea data. Dolarul a fost definit prin

valoarea paritara de0,888671 gr ame au r, avand la baza rezervele de aur de 24

mld. U.S.D. aflate la dispozitie- 5 -

• Ca etalon al sistemului, intre dolar si aur s-a stabilit un raport valoric de 35

$ uncial (o uncie = 31,05 grame). Valutele erau legate de aur fie direct, fie indirect,

prin referinta la dolar luat ca unitate de cont, insa cu un continut precis in aur.

Astfel, scopul principal al Sistemului Monetar International, creat in 1944, a

fost realizarea cooperarii monetare, pe baza mecanismelor sale de functionare.

2. Functiile monedei

Definirea monedei şi masurarea acesteia reprezinta о operatiune dificila,

fara a ajunge sa fie perfect riguroasa, dupa cum о demonstreaza dezbaterile dintre

teoreticieni, pe de о parte, şi cele dintre statisticieni, pe de alta parte.

Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel:

definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);.

definirea statistica (prin analizarea indicatorilor sj agregatelor monetare).

Formele pe care le îmbraca moneda sunt numeroase şi in continua schimbare,

ceea ce conduce la definirea acesteia prin functiile pe care le Tndeplineste.Desi

exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor îndeplinite de

moneda, in esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii şi a

divizarii într-un numar mai mare sau mai mic:

A) functia de standard sau etalon al valorii

B)functia de unitate de cont

C)functia de mijloc de plata (si de schimb)

D) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)

E)functia de standard al platilor amanate

Indeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata in contextul

economiilor monetare, in cadrul carora moneda reprezinta principal a modalitate

prin care sunt realizate tranzactiile.

- 6 -

Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor

in natura) este о caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, in economia

contemporana exista manifestari ale acestuia. Astfel, barterul apare ca un raspuns

la excesul de produse şi materiale, situatie in care anumite firme încearca sa

realizeze tranzactii directe - marfa contra marfa.

A. Functia de standard sau etalon al valorii

- Reprezinta cea mai importanta functie, întrucat permite exprimarea valorii

bunurilor economice, in termeni monetari şi efectuarea de comparatii între

preturile diferitelor bunuri şi servicii.

- Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul

valorii prezinta о anume caracteristica şi anume in constanta. Moneda sau

banii, cu care se masoara valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor şi a

raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade

de timp. in acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata in raport

invers proportional cu modificarea preturilor.

- Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii,

prezinta şi trasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este

absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor de care are nevoie

şi pe care le prefera.

B.Functia de unitate de cont

Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valorii, rezulta ca toate

bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi,

ceea ce face posibila realizarea de înregistrari contabile şi efectuarea de analize

financiare.

Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de

comparatii in timp şi cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

- 7 -

Functia de unitate de cont, poate fi îndeplinita de moneda, fara existenta

fizica a acesteia. Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri şi

servicii este exprimat într-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp,

fie altei tari.

De exemplu, in Anglia, a devenit obisnuit, in secolul al XX"ea, ca medicii şi

avocatii sa stabileasca pretul serviciilor într-o moneda utilizata in secolul trecut,

numita guinea. Pornind de la raportul de paritate existentă între moneda curenta şi

moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 £/1 guinea, beneficiarii serviciilor respective

achita contravaloarea acestora in £.

Un alt exemplu îl reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi

Speciale de Tragere) care a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de

rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul finantarii internationale.

Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie

redefinita in functie de 5 monede: $, DM, FF, £, Y. Aceasta definire a condus la

utilizarea cu uşurinta a DST ca unitate de cont in sectorul privat şi in numeroase

tranzactii comerciale internationale. Deşi evaluarea tranzactiilor se realizeaza in

DST, plata acestora trebuie realizata într-una din monedele aflate efectiv in

circulate. Astfel, moneda DST, desj exista ca unitate de cont, nu poate exista şi ca

mijloc de plata.

C.Functia de mijloc de plata (de schimb)

Dupa cum rezulta din exemplul prezentat, moneda înlatura inconvenientul

stabilirii echivalentului reciproc între toate bunurile din economie. De

asemenea, moneda duce la disocierea schimbului marfa contra marfa In doua

operatiuni distincte: о operatiune de vanzare (flux real contra flux monetar) care

permite obtinerea de moneda şi о operatiune de cumparare (care permite

utilizarea fluxurilor monetare pentru obtinerea bunurilor reale).

In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum

ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au

fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au - 8 -

acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum painea, laptele,

hainele si alte bunuri de stricta necesitate, întrucat puteau să îşi procure tot ceea ce

doreau cu tigarile respective, intr-o forma mai atenuata, utilizarea tigarilor ca

mijloc de plata a caracterizat şi tarile estice, inclusiv Romania in anii 70-'80.

Chiar la începuturile anilor '90 in Uniunea Sovietica tigarile erau utilizate ca

mijloc de plata pentru procurarea unor produse occidentale, precum aparatura

video, ori pentru caştigarea accesului spre putere.

Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda şi ca

mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii

acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite

bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a

fost posibila, întrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca

mijloace de plata. in anul 1828, guvernul rus a încercat sa introduca platina, ca

metal monetar, însa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului şi a

valorii foarte ridicate.

In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti

participantii la derularea tranzactiilor din economie, este atribuita bancnotelor,

monedelor metalice si banilor de cont sau scriptuali.

D. Functia de rezerva a valorii / mijloc de tezaurizare

Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economiei,

conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile,

terenuri, lucrari de arta, bijuterii, moneda constituie о forma a acestor rezerve de

avere.Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de

lichiditate, comparativ cu celelalte forme.

La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite

active sunt convertite in moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime

de conversiune.Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile

sau alte active reale, presupune un inconvenient major, atunci cand se doreste

realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate, rezulta ca - 9 -

populatia si agentii economiei pastreaza sumele mari de bani fie in numerar, fie in

moneda scripturala.

In anumite circumstante, moneda nu reprezinta о rezerva efectiva a valorii.

Este cazul perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei.

in asemenea situatii, valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta

valoarea reala a acestora, iar rata dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierderea

de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se cauta alte forme de prezervare a

valorii, dintre care aurul este о modalitate preferata dupa anii '70, cand inflatia si

pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie о reprezentau

plasamentele in metale pretioase.

Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii '80, cand pretul aurului a

sporit considerabil, depasind 850 $/uncia (o uncie = 31,1035 gr), comparativ cu

pretul aurului de 200 $/uncia cat se inregistra cu cativa ani inainte. Declinul aurului

ca instrument de rezerva a valorii intervine la jumatatea anilor '90, cand pretul

unciei scade sub 370 $ si in contextul unei ameliorari a inflatiei (5 % in cazul

economiei americane).

Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caror

valoare nu este fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai

preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare

de natura obligatiunilor si conturile curente personale, care permit о actualizare a

valorii acestora in raport cu inflatia.

E. Functia de standard a platilor amînate

Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea

valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei

sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la о data viitoare.

De exemplu, un colectionar de arta accepta sa plateasca unui pictor, care va

termina un tablou peste 3 luni, о anumita suma de bani, cu conditia livrarii

acestuia la momentul stabilit. intr-un asemenea caz, se considera ca moneda in

care s-a exprimat contractul indeplineste functia de standard al platilor viitoare.- 10 -

Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si

internationale, reprezinta, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor

in aceasta functie.

3. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia

De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existenta,

de la forma marfa a acesteia la forma abstracta sau moneda semn. Pentru a intelege

modificarile de ordin cantitativ si calitativ care au marcat evolutia monedei, este

necesara о clasificare in functie de anumite criterii reprezentative.

3.1 Clasificarea monedei

Forma de existenta a monedei este un prim criteriu de clasificare, in

functie de care se distinge: moneda material;! (A) si moneda scripturala (B).

A. Moneda materiala cunoaste doua forme, in functie de calitatea

materialului din care este confectionata: moneda din metal si moneda din hartie.

A.I. Moneda metalica, cunoscuta inca din antichitate, este alcatuita din

metale comune, obisnuite sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, in mileniul al

Ill-lea i.е.n., са instrument de schimb se folosea arama, iar in mileniul al II-lea

aurul. La Inceput se utilizau lingourile, dar, datorita inconvenientului pe care il

- 11 -

prezentau prin operatiunile de divizare si cantarire in momentul schimbului, s-a

trecut la forma propriu-zisa a monedelor, ca piese metalice. Literatura de

specialitate plaseaza baterea primelor monede in Grecia Antica, apreciind ca

„descoperirea monedei a fost una din cele mai pretioase contribute, pe care cultura

greaca a adus-o civilizatiei umane".

Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibila datorita

calitatilor fizice si chimice ale acestora, astfel:

sunt putin alterabile, iar prin aliaje cu alte metale capata un grad de rezistenta

ridicat;

se caracterizeaza printr-o mare divizibilitate (tehnica actuala permite tragerea a

1400 foite,dintr-o tabla de 1 mm aur);

metalele pretioase concentreaza о valoare mare intr-un volum mic, ceea ce

face posibila indeplinirea functiei de etalon al valorii;

falsificarea pieselor din metale pretioase este usor recunoscuta;

in anumite perioade, autoritatile monetare pot adopta masuri de protejare a

stocurilor de metale pretioase.

Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje

certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii

economico-sociale reclama, la un moment dat, о cantitate mai mare de metal

pretios. Cantitatea limitata de metal pretios si chiar utilizarea acestuia in alte

scopuri decat cele monetare (peste 2/3 din cantitatea totala de aur se utilizeaza in

scopuri industriale si sub forma de tezaure personale), a condus la manifestarea

unui dezechilibru intre cererea si oferta de moneda din metalul pretios, si a impus

cautarea altor forme de moneda.

Apare, astfel, moneda de hartie, care imbraca la randul sau doua forme:

- moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota)

- moneda conventional (emisa de stat)

Moneda de hartie reprezentativa are la baza о anumita garantie, iar

marimea, cantitatea si circulatia acesteia este precis reglementata. Cele mai - 12 -

reprezentative forme sunt: biletele de anca sau bancnotele.Valoarea nominala a

unui bilet de banca ar trebui sa fie garantata cu valori reale, respectiv sa existe

un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce da posibilitatea transformarii in aur

prin convertibilitate.

Aparitia biletului de banca (bancnota) s-a realizat prin 2 modalitati:

- certificatul de depozit

- circulatia cambiilor.

Existenta certificatelor de depozit este plasata in timp, in China, in secolul al

X-lea, cand se prezentau in cadml schimbului, anumite inscrisuri care echivalau

cu о cantitate de metal pretios.In Europa, activitatea negustorilor care se deplasau

dintr-o localitate in alta, era insotita de depunerea cantitatilor de moneda (aur) la

banca din localitatea de domiciliu si obtinerea, in schimb, a unui inscris, sub forma

de certificat de depozit nominal. Un asemenea inscris putea fi transformat in metal

pretios, de catre о alta banca, din alta zona, cu care banca emitenta avea relatii.

Prin aparitia cambiilor, biletul de banca sau bancnota intra in circulate,

in sensul ca orice detinator al unei cambii (care reprezinta о anumita obligate a

emitentului), daca о depune la banca, primes.te, in schimb, bancnota proprie a

acesteia.

Varianta moderna a bancnotei apartine intemeietorului bancii Suediei,

Palmstrunk. Din acest moment, bancnota se confectioneaza dintr-un anumit

material, о hartie speciala semnata de catre emitent.In functie de utilizarile

bancnotei se pot distinge urmatoarele perioade in evolutia acesteia, astfel:

♦ de la aparitie, pana la sfarsjuil sec. al XVIII-lea, perioada in care bancnota a

fost folosita ca mijloc de plata intre banci;

♦ de la inceputul sec. al XlX-lea pana la jumatatea sec. XIX, perioada in care

bancnota a fost utilizata ca moneda in relatiile comerciale;

♦ de la jumatatea sec. al XlX-lea pana la sfarsitul secolului, cand bancnota

este folosita ca moneda auxiliara (moneda principala era confectionata din

aur);

♦ de la sfarsitul sec. al XlX-lea pana la Tnceputul primului razboi mondial, - 13 -

cand bancnota este folosita ca moneda principala;

♦ de la sfarsjuil primului razboi mondial, bancnota este tipul unic de moneda.

A. Cealalta forma de existenta a monedei de hartie о reprezinta moneda

emisa si pusa in circulate de catre stat, numita si moneda de hartie

conventionala sau hartie moneda. Aceasta moneda este pur conventionala, fara

acoperire si garantie din partea statului. Scopul pentru care este emisa Tl

reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si, in special, aceasta moneda

Tndeplineste functia de mijloc de circulate.

B. Crearea monedei, fara garantarea cu un stoc de aur la nivelul

emitentului, practicata de catre bancile comerciale, prin Tnscrierea Tntr-un cont a

sumei detinute de client, conduce la о alta forma de existenta a monedei, si anume

moneda scripturala (de cont). Aceasta reprezinta о forma a bancnotei, bazata pe

incredere (moneda fiduciara) si care cunoaste importante modificari din punct de

vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale

monedei fiduciare, emisiunea lor avand la baza deschiderea unui cont la banca de

catre agentii economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaza la inregistrari

in conturile bancare prin care se diminueaza, respectiv, se majoreaza sumele din

conturi corespondente. О alta forma de existenta a monedei scripturale о

reprezinta cartile de plata (cardurile bancare) si moneda electronica.

A.II In functie de unitatea emitenta, distingem urmatoarele forme de

moneda5:

A - moneda creata de agentii economici

В - moneda creata de tezaur sau trezoreria statului

С - moneda creata de band

A. Moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul

sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. in baza acestui mecanism, agentii

economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in schimb

- 14 -

echivalentul in aur moneda. Un lingou standard reprezenta 400 uncii, respectiv

12,44 kg aur. De exemplu, in anul 1928, pentru un lingou de aur, suma minima

schimbata, in Franta, era 215.000 FF.

B. Moneda creata de tezaur reprezinta moneda creata de trezoreria

statului in functie de necesitatile economiei reale, si prin respectarea restrictiilor

impuse de politica monetara.

C. Moneda creata de catre banca cuprinde atat moneda creata de catre

banca centrala cat si moneda creata de catre bancile comerciale. Moneda

scripturala creata de catre bancile comerciale apare sub forma soldurilor

creditoare Tnregistrate la nivelul Tntregului sistem bancar,si se regaseste in

economie sub forma creditelor acordate. Moneda creata de banca centrala se

regaseste, in circulate sub forma numerarului (moneda metalica si bancnote) aflat

la detinatorii nebancari.

Moneda creata prin procesul creatiei monetare se regaseste in pasivul

bilantului la nivelul bancii centrale si al bancilor comerciale.In functie de obligatia

pe care sj-o asuma banca emitenta se disting urmatoarele forme de moneda:

A - moneda convertibila

В - moneda neconvertibila

Prin definitia data de FMI, convertibilitatea reprezinta, in sens larg,

desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor

internationale, iar in sens restrans, obligatia bancilor din fiecare tara de a cumpara

propria moneda detinuta de alte band cu conditia ca aceasta sa provina din

operatiuni curente.A. Convertibilitatea monetara a cunoscut doua forme

principale: convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta, fiecare din

acestea putand imbraca forma convertibilitatii interne si externe.

Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-monede,

mecanismul acesteia dand posibilitatea schimbarii in aur a Tntregii cantitati de

bancnote detinute de populatie sau de agentii economici.

- 15 -

Convertibilitatea in valuta, ca forma a convertibilitatii care se practica in

prezent, a fost adoptata de tarile europene in anul 1958, si da posibilitatea

transformarii unei monede in alta. in conditiile convertibilitatii interne, atat

rezidentii cat si nerezidentii pot, in mod liber, sa vanda si sa cumpere devize in

schimbul monedei nationale, si pot face operatiuni cu devize, in Romania, in anul

1991, s-a adoptat forma convertibilitatii interne a leului in valute.Convertibilitatea

externa in valuta este rezervata numai persoanelor nerezidente si este limitata

datorita nivelului limitat al rezervelor valutare ale tarilor.

Avantajele convertibilitatii in valute constau in urmatoarele:

• stimuleaza realizarea echilibrului valutar al tarii respective;

• face posibila sporirea eficientei comertului exterior;

• este posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea

celor mai eficiente sectoare;

• cursurile valutare se fixeaza pe baza raportului real Tntre cerere si oferta.

B. Moneda neconvertibila cuprinde numai moneda care circula in cadrul

granitelor nationale si care este detinuta numai de catre persoanele rezidente.

Dupa valoarea intrinseca, moneda cunoaste urmatoarele doua forme:

- moneda cu valoare integrala

- moneda-semn.

Moneda cu valoare integrala este moneda care contine о cantitate de

metal pretios, egala cu valoarea nominala atribuita. Spre deosebire de aceasta,

moneda semn (numita si fiduciara) are inscriptionata о valoare nominala diferita

de valoarea reala a materialului din care este confectionata.

Dupa capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face

distinctive:

- moneda legala

- moneda facultative

- moneda fractionara

- 16 -

Moneda legala este stabilita prin lege, (in 1867, in Romania se adopta ca

moneda leul, cu 100 subdiviziuni numite bani) si are capacitate circulatorie sau

liberatorie nelimitata.

Moneda facultativa este moneda care exista ca alternativa de constuire a

depozitelor, in perioadele de manifestare a inflatiei si de depreciere a monedei

nationale. in general, este о moneda straina, care nu fluctueaza puternic la

manifestarea anumitor factori din interiorul granitelor nationale, asigurand о

protectie a economiilor populatiei si ale agentilor economiei. Nu este moneda

legala, dar este acceptata de institutiile bancare.

Moneda fractionara este specifica perioadei bimetalismului si caracterizeaza

moneda de argint, care circula paralel cu moneda de aur.

Din diversitatea formelor de prezentare a monedei de-a lungul evolutiei,

rezulta ca anumite caracteristici s-au mentinut in permanenta, astfel meat sa

permita Tndeplinirea tuturor functiilor sale.

3.2 Caracteristicile monedei

In perioada monedei metalice si a metalelor pretioase, principalele

caracteristici ale acestora le-au consacrat in rolul de metal monetar, astfel:

♦ deteriorarea era nesemnificativa;

♦ nu erau inflamabile;

♦ erau impermeabile si rezistente la orice factori distructivi;

♦ puteau fi topite si returnate Tntr-un numar mai mare si in alta dimensiune;

♦ prezentau si avantajul unei valori intrinseci sporite.

Astfel, portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurinta

reprezinta cele mai importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea

creditului face ca aceste trasaturi sa fie mai putin importante, astazi. О bancnota de

100.000 lei este mai usor de transportat decat о piesa de aur de 20 lei sau de 10 lei

(potrivit definitiei de la 1867,1 leu = 0,3226 gr aur, cu titlul 900 %o)- De

asemenea, un cec emis pentru 1 milion lei nu aduce in discutie natura materialului

- 17 -

din care sunt confectionati banii si nu prezinta importanta nici divizibilitatea

monedei.

Acceptabilitatea reprezinta о caracteristica a monedei, indiferent de forma

acesteia si de perioada de timp in care a circulat. Cu cat о moneda este mai

acceptata, cu atat este mai cautata, respectiv este universal dorita, TntrucatTn

schimbul ei pot fi primite bunuri si prestate servicii.

Acceptabilitatea este baza lichiditatii. Lichiditatea este cea care face ca

detinatorul de moneda sa о utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fara

a suporta costuri de transformare. Moneda este fundamentul lichiditatii; alte

forme, de active financiare sau reale, sunt mai mult sau mai putin lichide unele fata

de altele, dar nici unul nu este in aceeasi masura ca moneda.

3.3 Stabilitatea

Pentru ca utilizarea monedei sa fie satisfacatoare, este necesar ca aceasta

sa fie caracterizata prin stabilitate.Atunci cand moneda este utilizata ca rezerva a

valorii sau ca standard al platilor amanate, este important ca valoarea monedei sa

nu prezinte fluctuatii semnificative.Hiperinflatia din Germania, din anul 1923, cand

rata inflatiei a ajuns la 1000 % lunar, ori cea din China sau Austria de dupa al II-lea

Razboi Mondial, au distrus complet valoarea monedei si au nimicit economiile a

milioane de deponenti.

Instabilitatea monedei creeaza dificultati si in procesul de utilizare a acesteia

ca mijloc de schimb. Cand populatia Tsi pierde Tncrederea in moneda nationala,

atunci va Tncerca sa se elibereze de aceasta, cat mai repede posibil. in mod similar

se Tncearca sa se pastreze moneda in perioadele de scadere a preturilor, Tncurajand

astfel, viitorul declin al preturilor.

Stabilitatea nu trebuie considerata ca о invariabilitate a monedei. О scadere

moderata a valorii monedei poate fi acceptata sj argumentata Tntr-o economie,

atunci cand preturile Tnregistreaza о crestere graduala. De asemenea, poate aparea

normala si mentinerea nemodificata a valorii monedei de-a lungul unei perioade de

timp.- 18 -

Atributele legale ale monedei reprezinta caracteristici stabilite prin lege si se

refera:

A - legalitatea monedei

В - etalonul monetar

A.Legalitatea monedei

Scopul declararii legalitatii monedei este acela de a create acceptabilitatea

acesteia. De-a lungul timpului, legile cu privire la moneda legala au avut diferite

grade de complexitate, dar acestea s-au simplificat. Leul, moneda legala a

Romaniei, are caracteristica de moneda legala pentru orice suma si pentru orice

scop. Depozitele constituite in alta moneda, decat cea nationala, pot genera avantaje

pentru detinatorii acestora, ca urmare a cursului de schimb, dar nu sunt

recunoscute ca moneda legala.

B. Etalonul monetar

in functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloane

monetare metaliste si nemetaliste. in cadrul etaloanelor metaliste se disting etalonul

aur, etalonul argint si bimetalismul. In prezent, etalonul monetar Tl reprezinta

puterea de cumparare. Primul sistem monetar al Romaniei (1867) adopta etalonul

bimetalist, in care rolul de echivalent general Tl Tndeplineste atat aurul cat sj

argintul. Unitatea monetara fixata prin lege, este stabilita la 0,3226 gr aur si 5 gr

argint. Raportul de valoare dintre cele doua metale s-a stabilit la 1/14,38. in 1890,

odata cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai printr-o cantitate de

aur: 1 leu = 0,3226 gr. Legea monetara adoptata in 1929, cu prilejul reformei

monetare de stabilizare redefineste moneda nationala; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce

inseamna о devalorizare de 32,26 ori rata de ultima detinire. Alte momente in

evolutia monedei nationale sunt marcate de relormele monetare din 1952 si 1954.

in 1952, legea revalorizeaza leul prin stabilirea continutului in aur la 79,346 mg aur,

iar in 1954, continutul in aur sporeste la 0,148112 gr in aur a monedei nationale.

- 19 -

3.4 Clasificarea sistemelor monetare

In functie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut

identifica, de-a lungul evolutiei lor urmatoarele tipuri:

- sisteme metaliste

- sisteme nemetaliste.

Sistemele monetare metaliste au la baza metalul monetar, in functie de care

se poate realiza distinctia Intre bimetalism si monometalism.

♦ Bimetalismul

Fundamental, pentru functionarea acestui sistem, era baterea monedelor din

doua metale: aur si argint, intre care exista un raport legal, fix.In functie de

existenta efectiva In circulate a monedelor din cele doua metale, se poate face

distinctia intre: bimetalism integral si bimetalism partialin prima varianta,

moneda se putea bate liber, atat In aur cat sj in argint., cu un raport legal de

1/15,5 (o cantitate de aur valora de 15,5 ori о cantitate egala de argint).

In cadrul bimetalismului partial, monedele erau confectionate numai din

aur; moneda se batea in mod nelimitat din acest metal, iar puterea liberatorie a

monedelor era deplina.Bimetalismul a fost adoptat in Anglia in 1716 si a fost

mentinut un secol, in Franta in 1803 si a fost mentinut pana in 1876, iar in

Romania in 1867 fund mentinut pana in 1890.

♦ Monometalismul

Comparativ cu sistemul precedent, in cadrul monometalismului, rolul de

metal monetar este indeplinit fie de aur, fie de argint.Marea Britanie a adoptat

monometalismul in 1816, SUA in 1853, Portugalia in 1854, GermaniaTn 1873,

Rusia si Japonia 1897.

- 20 -

Atunci cand metalul monetar (etalonul monetar) a fost reprezentat de argint,

sistemul a fost denumit „silver standard", iar in cazul folosirii aurului ca metal

monetar denumirea sistemului a fost, „gold standard" acesta fiind eel mai

raspandit si stem monometalist. Au existat si incercari de a folosi, ca baza a

sistemului monetar, platina, dar datorita raritatii si a valorii ridicate s-a renuntat la

acest metal .

Indiferent de formele pe care le-a cunoscut, monometalismul aur a

prezentat о serie de inconveniente evidentiate inca la vremea respectiva (Leon

Walras, Etudes d'economie politique appliquee) in literatura de specialitate. Dintre

acestea se remarca urmatoarele aspecte:

• cantitatea de aur disponibil are caracter limitat, comparativ cu necesitatile de

moneda ale economiei. Utilizarea aurului in calitate de marfa antreneaza

efecte asupra nivelului rezervelor, si conduce la scaderea continua a pretului

acestuia;

• cresterea valorii monedei, care se traduce prin scaderea preturilor, modifica

echilibrul din economie; agentii economiei beneficiaza de scaderea

preturilor, Tntrucat puterea lor de cumparare sporeste;

• monometalismul bazat pe aur nu este apt de a garanta stabilitatea monetara,

datorita faptului ca antreneaza о scadere a preturilor, care perturba activitatea

economica. Datorita raritatii aurului in cadrul acestui sistem, se poate opta

pentru argint, care existand in cantitati importante permite evitarea scaderii

preturilor.

Sistemele monetare bazate pe aur au cunoscut urmatoarele forme:

♦ sisteme monetare cu etalon aur - moneda (Gold specie standard);

♦ sisteme monetare cu etalon aur - lingouri (Gold bullion standard);

♦ sisteme monetare cu acoperire mixta (aur si devize) denumite gold

exchange standard

a) Sisteme bazate pe etalonul aur - moneda se diferentiaza de celelalte

sisteme prin urmatoarele aspecte:

- 21 -

♦ reprezinta forma clasica a etalonului aur;

♦ aurul circula, in interiorul tarii, sub forma de monede precum §i in

relatiile cu alte state;

♦ baterea monedelor, de aur, in cadrul acestui sistem, este nelimitata;

♦ in circulate exista bancnote liber convertibile in aur, la pretul stabilit de

stat;

♦ masa monetara se adapta la necesitatile economiei prin baterea

monedelor de aur si tezaurizarea lor.

Sistemul monetar bazat pe acest etalon era rigid §i presupunea existenta

unor stocuri de aur, implicand §i cheltuieli de circulatie importante.Insuficienta

cantitatii de aur comparativ cu dimensiunile productiei au condus la renuntarea

la acest etalon, in anii premergatori primului razboi mondial, cu exceptia SUA

unde s-a mentinut pana in anul 1923.

b) Sisteme bazate pe etalonul aur - lingouri se caracterizeaza prin

urmatoarele:

♦ in circulatie se afla bancnote convertibile in lingouri (1 lingou = 400

uncii

aur =12,44 kg aur);

♦ convertibilitatea era limitata (sunt convertibile numai sumele care au

valoarea eel putin egala cu un lingou);

♦ aurul era folosit in relatiile de plata internationale;

♦ bancile de emisiune Tncep sa concentreze cantitati importante de aur

monetar;

♦ rolul bancilor centrale consta in interventiile prin care se urmarea

echilibrarea masei monetare, in functie de variatia stocului de aur. in

perioada crizelor economice, sistemul monetar s-a caracterizat printr-o

instabilitate accentuata;

♦ bancnotele convertibile aveau acoperire in aur monetar, numai in proportie

de 30% - 40%.

- 22 -

Acest sistem a fost considerat un etalon „aristocratic" care a avantajat

categoriile bogate, respectiv detinatorii de sume importante (eel putin 1557 £ in

Anglia, in anul 1925, §i eel putin 215.000 FF in Franta in 1928) §i a functionat о

perioada scurta de timp.

c) Sisteme bazate pe etalonul aur devize

Caracteristic acestor sisteme monetare este ca moneda aflata in circulate sa

fie garantata atat cu metal pretios (aur) cat §i cu titluri de creanta exprimate in

moneda straina, numite devize.

♦ unitatea monetara a fiecarei tari este definita printr-o anumita cantitate

de aur, sau printr-o valuta;

♦ in circulate existau numai bancnote convertibile in devize, care

erau, ulterior,convertibile in aur, deci nu se mai manifesta о legatura

directa Tntre cantitatea de moneda aflata in circulatie §i cantitatea de aur

monetar detinut de banca centrala;

♦ о astfel de organizare a generat о stare de dependents a sistemelor din

tarile mai putin dezvoltate fata de cele dezvoltate, prin faptul ca

acoperirea in aur a monedei unei tari reprezenta §i acoperirea in aur a

valutei altei tari;

♦ institutionalizarea acestui etalon monetar s-a realizat in cadrul

Conferintei Monetare si Financiare Internationale de la Bretton Woods,

din 1944, ocazie cu care s-au pus bazele Sistemului Monetar

International.

Dintre principiile care au stat la baza SMI retin atentia urmatoarele aspecte,

strict legate de functionarea etalonului aur - devize: convertibilitatea diferitelor

valute in dolari si a acestora in aur;

Sistemul monetar bazat pe etalonul aur - devize a functionat, potrivit

principiilor stabilite, pana la aparitia fenomenelor de criza ale dolarului (care se

depreciaza puternic in raport cu aurul), cu Tncepere din anul 1960. Evenimentele

- 23 -

monetare petrecute in anii '70, referitoare la renuntarea la convertibilitatea

dolarului in aur, la largirea marjelor de fluctuare Tntre monede (± 2,25%) §i,

ulterior, renuntarea la cursurile fixe, au condus la renuntarea organizarii monetare

pe baza etalonului aur - devize.

4 Reglementarea emisiunii de moneda

Emisiunea monedei de hartie

Rolul monedei de hartie in evolutia sistemelor monetare nationale este

legat de existenta, de-a lungul unei perioade indelungate de timp, din antichitate

pana in Evul Mediu, a anumitor Tnscrisuri si certificate care atestau existenta unei

cantitati de aur si argint bine determinate. Prin trecerea certificatului de la о

persoana la alta se producea transferul cantitatii de metal monetar de la un

detinator la altul.

Aparitia biletelor de banca

In anul 1609, Banca din Amsterdam a adoptat о initiativa prin care s-a

procedat la emisiunea de bilete de banca in schimbul pieselor metalice care se

aflau in circulate. Aceste bilete se deosebeau de vechile certificate, Tntrucat nu

corespundeau unei cantitati individualizate de metal.

- 24 -

In raport cu piesele pe care le inlocuiau, biletele de banca prezentau

avantajul unei utilizari mai usoare in tranzactiile zilnice; punerea in circulate a

unui bilet de banca antrena retragerea din circulate a unei cantitati de metal de

aceeasi valoare. Cu Tncepere din anul 1656, prin contributia lui Palmstruch,

fondatorul bancii Suediei, se trece la realizarea a doua operatii concomitente:

emisiunea de bilete s.i scontarea efectelor de comert.

Reglementarea emisiunii bancnotelor

Referitor la acest aspect s-au conturat doua pozitii (curente) monetare,

concretizate in doua scoli a caror denumire reflecta esenta modului de

reglementare a emisiunii si circulatiei biletelor de banca:

• scoala circulatiei monetare (Currency school) care

contesta

natura monetara a biletului de banca si considera ca acesta reprezinta un

substituent al aurului;

• scoala bancara (Banking school) care considera ca

biletul de banca este un instrument de credit al economiei, iar emisiunea

acestuia depinde de conjunctura economica.

Prima teorie a fost larg raspandita, ceea ce a contribuit la recunoasterea, in

materie de emisiune a biletelor de banca, a monopolului bancii

centrale.Diferentierile s-au manifestat, de la о tara la alta, datorita modului de

acoperire a cantitatii de bancnote emise. Astfel, in cazul Angliei, acoperirea era

asigurata in proportie de 100% in bonuri de tezaur (potrivit actului din 1844:

Act de Peel). Pentru Banca Frantei, emisiunea bancnotelor nu era limitata,

Tntrucat acestea erau convertibile in metal monetar (pana Tnanul 1848).In alte

momente ale evolutiei sistemelor monetare, cantitatea de bancnote emise era

plafonata la un nivel variabil in functie de nevoile circulatiei, dependente de

cresterea produsului intern brut.

In SUA, emisiunea monedei de hartie era conditionata de о acoperire

minima in aur. inainte de al II-lea Razboi Mondial, rezervele de aur de care - 25 -

dispuneau Bancile Sistemului Federal de Rezerve fund considerabile, au condus

la „sterilizarea" aurului, prin interzicerea utilizarii unei parti a acestuia pentru

acoperirea emisiunii monetare. Ulterior, dupa 1945, cantitatea de aur permitea

acoperirea doar in proportie de 40% respectiv, 35% a biletelor emise si a

depozitelor bancare.

Alte tari au mentinut, pentru institutia lor de emisiune, obligatia de a se

conserva о acoperire metalica minima, in Belgia, stocul de aur trebuia sa

reprezinte 33% din angajamentele la vedere. in Elvetia, acest procent era de 40%,

iar in Portugalia de 25%. Indiferent de sistemele de acoperire adoptate, analiza

reglementarii emisiunii si circulatiei bancnotelor evidentiaza rolul monetar al

acestora si importantul caracter de instmment de credit in economie.

In economia moderna avantajele utilizarii biletelor de banca, respectiv a

bancnotelor, decurg din caracteristicile acestora:

• sunt rezultat al procesului de creditare in economie;

• prezinta о anumita stabilitate, care rezulta din:

- acoperirea bancnotei;

- convertibilitatea bancnotei;

- prevenirea si eliminarea actiunilor de falsificare a bancnotei.

Acoperirea bancnotei rezulta din obligatia emitentului de a detine un stoc

de metal pretios sau, alte valori, care sa stea la baza emisiunii. in functie de

evolutia in timp si particularitatile reglementarilor din fiecare tara, pot fi

identificate urmatoarele forme de acoperire:

• acoperire metalica;

• acoperire in devize sau mijloace de plata straine;

• acoperire in efecte comerciale;

• acoperire in titluri emise de stat.

Dintre masurile de eliminare a actiunilor de falsificare a bancnotei, pot fi

retinute urmatoarele:

• utilizarea unei hartii speciale;

• semnarea bancnotei de catre emitent;- 26 -

• Tnserierea bancnotelor;

• filigranareahartiei.

Cele mai intense actiuni de falsificare a bancnotelor s-au constatat in cazul

dolarului american, fapt explicat prin aceea ca toate cupiurile de dolari au aceeasi

marime si culoare.

5. Principiile care au stat la baza SMI

Principiile pe care s-a bazat sistemul monetar international, al carui

organism era Fondul Monetar International, au fost urmatoarele:

♦ cooperarea monetara internationala

♦ creSterea echilibrata a comertului international;

♦ dezvoltarea economica a tuturor membrilor;

♦ stabilitatea cursului de schimb;

♦ multilateralizarea platilor internationale;

♦ convertibilitatea monetara;

- 27 -

♦ lichiditatea;

♦ echilibrarea balantei de plati.

Analiza fiecarui principiu §i a felului In care a fost aplicat de tarile membre

§i de F.M.I, da posibilitatea unei aprecieri de ansamblu asupra Sistemului

Monetar International creat la Bretton Woods.Analiza fiecarui principiu si a

felului in care a fost aplicat de tarile membre si de F.M.I. da posibilitatea unei

aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar International creat la Bretton

Woods.Aplicarea acestor principii in activitatea SMI s-a realizat dupa cum rezulta

din urmatoarea analiza:

A. Cooperarea monetara international

Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat esenta SMI si

factorul determinant al crearii F.M.I., organismul care sa asigure consultanta si

colaborare in problemele monetare internationale. Acest principiu al cooperarii era

considerat realizat prin insasi adeziunea la Fond.Se poate afirma ca din punct de

vedere teoretic, prin intermediul F.M.I. se urmarea a se ajunge la armonizarea

politicilor monetare cu obiectivele unei cooperari internationale, in folosul tuturor

tarilor membre. Preocuparea principala era reprezentata de stabilitatea cursului de

schimb, multilateralizarea platilor si eliminarea restrictiilor valutare.

Practic, „cooperarea” prevazuta nu a operat in majoritatea domeniilor de

activitate ale F.M.I. mai mult de 10 ani, facand ca la finele anului finan ciar

1955/1956, deficitul cumulat sa fie de 14,21 milioane dolari S.U.A., ca urmare a

unor cheltuieli de functionare situate cu mult peste incasari. Unele forme de

cooperare monetara internationala apar in perioada anilor ’60, sub forma

acordurilor de imprumut si a facilitatilor de finantare compensatorie precum si sub

forma DST urilor.

B. Cresterea echilibrata a comertului international

Acest principiu a fost formulat in linii generale, ca orientare pentru F.M.I. de

a contribui la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca

exprima un obiectiv si nu un principiu al sistemului monetar international pe care

- 28 -

Fondul ar fi trebuit sa-l propage ca baza sigura a stabilitatii si echilibrului balantei

de plati. Actiunea F.M.I. s-a limitat la inlaturarea restrictiilor valutare.

C. Dezvoltarea economica a tuturor membrilor

Modul in care F.M.I., prin activitatea sa, a urmarit realizarea acestui

principiu comporta controverse si puncte de vedere diferite din partea tarilor

dezvoltate si a celor sarace.Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a

fost de a inlatura din preocuparile F.M.I. acest obiectiv, considerandu-se ca el intra

in atributiile B.I.R.D. si ca formularea din Acord ar reprezenta doar exprimarea

unei consecinte a cresterii comertului international.Inca de la inceputul discutiilor

asupra planului White, India a propus sa se prevada, ca principiu, sprijinirea

dezvoltarii economice a tarilor sarace, propunere reinnoita in toate discutiile si

formulata in doua variante de amendamente si la Bretton Woods. In anul 1973, cu

ocazia raportului referitor la reforma S.M.I. se mentiona ca o atentie deosebita

trebuie acordata pozitiei si intereselor tarilor in curs de dezvoltare.

D. Stabilitatea cursului de schimb

Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului monetar

international a fixat optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur -;

devize. In acest scop, fiecare tara trebuia sa stabileasca p entru moneda sa, cu

acordul F.M. I., valoarea p aritara exprimata in aur sau in dolari S.U.A.

• Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau

varia in jurul unei marje de ± 1 %, tarile emitente avand obligatia sa supravegheze

strict aceasta evolutie.

Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata, tarile membre

urmau sa intervina prin vanzarea sau cumpararea de moneda pentru asigurarea

respectarii limitelor de fluctuare. Daca nu se produceau efectele asteptate in urma

acestor interventii, se recurgea la modificarea valorii paritar e, dar numai pentru

corectarea unui dezechilibru fundamental in economia unei tari.

Ca rezultat al aplicarii acestui principiu, dolarul ca p rincipal activ de

rezerva in conditiile etalonului aur -; devize, in loc sa fie un factor de stabilitate a

devenit, in urma alimentarii excesive a lumii cu $, o sursa de instabilitate. SUA - 29 -

ajun ge in imposibilitatea de a converti la cererea autoritatilor monetare straine,

dolarii in aur.

In primii sai 15 ani de existenta, Fondul a dus o politica rigida in aplicarea si

urmarirea aplicarii aspectelor principiului stabilitatii monetare legate de declararea

valorii paritare si a modificarii ei. Treptat, aceasta politica s-a relaxat, adaptandu-se

cerintelor impuse de practica.

Experienta anilor ’60 a aratat ca o rigiditate in mentinerea unor cursuri fixe

unice pe baza unei valori paritare exprimata in aur (marfa subevaluata) sau in

dolari (supraevaluati) nu contribuie la mentinerea stabilitatii. Numeroase tari au

adoptat cursuri multiple in forme mai simple sau mai complicate, iar tarile care se

angajasera fata de F.M.I. sa inlature restrictiile valutare au adoptat alte genuri de

masuri car e sa le asigure aceleasi rezultate.Analiza datelor statistice ale F.M.I.

evid entiaza ca intre 1949 si 1967 (prima si a doua devalorizare a lirei sterline),

S.U.A. si Japonia nu au facut nici o modificare a valorii paritare,R.F. Germania si

Olanda au revalorizat monedele lor cu 5%; Belgia, Danemarca,

Luxemburg,Norvegia si Suedia care facusera modificari in 1949 nu au mai

intervenit cu nimic asupra valorilor paritare stabilite; Austria a modificat valoarea

paritara a monedei sale de cateva ori pana in 1953, data dupa care a mentinut

stabilitatea cursului de schimb.

Dupa intelegerea din 1971, F.M.I., a acceptat ca tarile membre sa poata

declara, in loc de valoarea paritara, un curs central, iar limitele de interventie sa fie

de ± 2,25%. Dolarul a fost devalorizat pentru a doua oara (in martie 1973) cu inca

10% moment de la care intregul mecanism de mentinere a cursurilor fixe s-a

prabusit si la o luna dupa aceea, toate moned ele fluctuau fie individual, fie in bloc.

E. Multilateralizarea platilor international

Principiul multilateralizarii platilor internationale a fost exprimat in Acord

numai sub forma uni sarcini a F.M.I., n efiind precizate modalitatile de aplicare a

acesteia. De aceea, s-a considerat ca nu trebuie facut nimic special in acest scop,

multilateralizarea fiind un rezultat automat al inlaturarii restrictiilor.

- 30 -

Realitatea a impus diverse solutii pentru lar girea formelor de plati,

mentinandu-se restrictii monetare de protectie la care statele nu puteau renunta

(astfel s-a ajuns la formarea, in afara F.M.I., a unor grupe de tari intre care se

practicau plati multilaterale, pastrand restrictii fata de terti). Fondul a insistat

permanent pentru inlatu rarea acestor restrictii, ajungandu-se astfel la generalizarea

multilateralizarii platilor.

F. Convertibilitatea monetara

In acceptiunea Acordului, convertibilitatea reprezinta „inlaturarea tuturor

restrictiilor la platile privind tranzactiile curente”. Moneda un ei tari membre

devine convertibila atunci cand tara respectiva inlatura restrictiile la platile curente,

adica pune la dispozitie moneda sa sau a altei tari membre pentru efectuarea

platilor pentru tranzactii internationale curente si permite transferul sumelor

obtinute din astfel de tranzactii.

De asemen ea, tara care declara moned a sa convertibila, se obliga sa cumpere

sumele in moneda sa detinute de o alta tara membra, atunci cand aceasta o cere si

arata ca ele au fost obtinute recent, ca rezultat al unor tranzactii curente, sau ca este

necesara convertirea acestora pentru efectuarea uno r plati la tranzactiile curente.

Functionarea convertibilitatii a vizat doua aspecte distincte:

• primul se refera la convertibilitatea dolarului, in calitatea sa de etalon,

moneda de rezerva si de plata in cadrul sistemului;

• al doilea avea in vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte

tari, membre ale F.M.I.

• Dolarul american a fost singura moneda convertibila in aur, autoritatile

monetare americane angajand sa converteasca in orice moment, la cererea bancilor

centrale, detinerile lor de dolari, la pretul oficial de 35$ uncia.In cazul monedelor

nationale ale celorlalte tari, convertibilitatea prevazuta in statutul F.M.I. avea doua

acceptiuni:

• prima, conform careia trecerea la convertibilitate presupunea desfiintarea

restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale;- 31 -

• a doua, potrivit careia convertibilitatea inseamna obligatia bancii centrale

de a cumpara moneda sa nationala detinuta de o banca centrala straina, la cererea

acesteia.

• Aparitia crizei monetare de la inceputul anului 1968 a determinat adoptarea

de masuri restrictive privind convertirea dolarilor americani in aur. Au fost create

doua piete ale aurului, una libera (unde pretul aurului se stabilea pe baza cererii si

ofertei), si una oficiala dintre bancile de emisiune care puteau vinde si cumpara aur

la pretul fix de 35 $ uncia.

• Masurile adoptate vizau efectele si nu cauzele, iar din acest motiv criza

monetara s-a accentuat. Efectele ei au dus la hotararea S.U.A. din august 1971 de a

suspenda convertibilitatea in aur a dolarilor detinuti de autoritatile monetare ale

altor tari membre ale F.M.I. Inca din luna mai 1971 unele tari cu moneda

convertibila, iar din au gust aproape toate, au hotarat sa nu mai intervina pe pietele

valutare pentru mentinerea cursului fix, prin cumparare sau vanzare de dolari.

Aceasta a insemnat adoptarea practicii cursurilor fluctuante.

Din punct de vedere al convertibilitatii, acesteia i s-a schimbat continutul. In

acceptiunea F.M.I. din notiunea de convertibilitate dispare referirea la aur si

dispare, de asemenea, un element de baza al convertibilitatii -; cursul fix. Astfel,

notiunea adoptata pentru definirea pozitiei dolarului american, dupa suspendarea

convertibilitatii in aur, este „convertibilitatea de piata”. In practica, F.M.I. nu mai

foloseste termenul de monede liber convertibile, ci a introdus notiunea de monede

„liber utilizabile”. Aceasta calitate este atribuita de Fondul Monetar International

acelor monede pe care le ap reciaza ca fiind cel mai mult folosite in tranzactiile

internationale.

G. Lichiditatea

Principiul lichiditatii a fost presupus ca element intrinsec al functionarii

Sistemului

Monetar International. Crearea Fondului Monetar International, ca institutie

financiara avea si scopul asigurarii unui „rezervor” din car e; „la nevoie, tarile

membre sa poata obtine un sprijin temporar, pentru a face fata deficitului balantei - 32 -

de plati curente”.

Autoritatile monetare ale tarilor membre la F.M.I. aveau obligatia de a-si constitui

rezerve monetare, corespunzatoare nevoilor generate de doua operatiuni:

• convertirea sumelor solicitate;

• interventiile pe piata ale autoritatilor monetare in scopul mentinerii

stabilitatii cursurilor de schimb.

In rezervele monetare, alaturi d e aur si titluri emise pe pietele financiar

monetare nationale, este introdusa si valuta, care patrunde in economia unei tari

prin intermediul operatiunilor comerciale si financiare.

Lichiditatea globala, constituita din aur monetar si valute, la care s-au

adaugat pozitia tarilor la F.M.I. si D.S.T.-u rile, avea in perioada de dupa razboi un

nivel procentual optim al rezervelor fata d e import, de aprox imativ 40%.

In primii ani dupa razboi, 52% din rezervele monetare erau detinute de S.U.A.,

incluzand

75% din totalul aurului monetar. Restul lumii detinea doar 25% din aurul monetar,

valorand circa 8 miliarde USD, si in plus 14 miliarde in valute, din care

aproximativ 11 miliarde £ blocate la Banca Angliei, folosibile numai in zona lirei.

Contributia Fondului Monetar International la functionarea principiului

lichiditatii s-a concretizat in vanzarea, contra moneda nationala, in cazuri de

nevoie justificate, de sume in moneda altei tari membre pentru efectuarea de plati,

conforme prevederilor Acordului.Aplicarea de catre F.M.I. a principiului

lichiditatii prin acordari de credite, respectiv acceptarea vanzarii de valuta contra

moneda nationala, a fost foarte redusa in primii zece ani de activitate, fapt motivat,

prin aceea ca folosindu-se numai dolari s-ar crea o cer ere de bunuri din S.U.A.

care ar putea avea efecte inflationiste, si prin aceea ca intr-un termen foarte scurt

Fondul ar ramane fara resurse valutare utilizabile.

Problema lichiditatii globale a sistemului, precum si nevoia de lichiditati a

tarilor in curs de dezvoltare a caror balanta curenta era continuu deficitara, a dat

nastere la numeroase discutii, mai ales in afara F.M.I. In urma solicitarilor

Consiliului Directorilor Executivi, Secretariatul F.M.I. a elaborat un studiu numit - 33 -

„Nevoia de rezerve”, publicat in ianuarie 1966. In acest studiu se evidentiaza

necesitatea stabilirii nevoii globale de rezerve care „sa fie determinata in legatura

cu bunastarea tuturor tarilor”.

• Crearea D.S.T. a reprezentat o contributie concreta la functionarea

principiului lichiditatii, si un aport al Fondului la cresterea volumului lichiditatii

globale. D.S.T. a fost considerat un nou activ de rezerva, sumele alocate fiind

considerate parte integranta a rezervelor tarilor membre ale F.M.I.

H. Echilibrarea balantei de plati

Acesta constituie un principiu de politica economica a fiecarei tari, fiind

inclus si in Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al F.M.I., care, prin creditele

pe care le acorda, contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de

dezechilibru al balantelor de plati ale tarilor membre.Conceptia de baza in

aplicarea acestui principiu era ca disciplina balantei de plati impunea adoptarea de

masuri de redresare de catre tarile membre in cauza. Un accent deosebit s a pus pe

realizarea unor planuri de stabilizare, pe care tarile cu balanta deficitara care

solicitau ajutor financiar de la Fond, prin trageri peste transa de rezerva, trebuiau sa

le indeplineasca.

Echilibrarea balantei de plati se realiza printr-o stabilizare economica interna

cu dezvoltarea productiei, menita sa duca la cresterea exporturilor, la o mai mare

satisfacere a cererii interne si deci la o reducere a importurilor, franandu-se

tendintele inflationiste.

Totusi, F.M. I. era ingradit in aplicarea principiului echilibrarii balantei de plati de

faptul ca influenta sa si recomandarile pe aceasta linie puteau fi facute numai catre

tarile care aveau nevoie si solicitau sa faca uz de drepturile de tragere speciale.

Experienta a aratat ca, in decursul timpului, statele puternic dezvoltate industrial

nu au urmarit o politica de respectare a disciplinei balantei de plati.

- 34 -

6. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton Woods

Functionarea Sistemului de la Bretton Woods a demonstrat caracterul

asimetric al acestuia, in favoarea S.U.A., si a evidentiat manifestarea unei

incompatibilitati denumita de specialisti dilema2 intre aprovizionarea economiei

mondiale cu dolari, care constituie lichiditati internationale, si convertibilitatea

acestor a in aur.

• O asimetrie care a privilegiat S.U.A.

Desi sistemul adoptat la Bretton Woods nu a fost, prin natura si principiile

sale, discriminatoriu, totusi functionarea sa intr-o lume marcata de superioritatea

economica american a a condus la consolidarea pozitiei S.U.A.In anii care au

urmat celui de-al doilea Razboi Mondial, o buna parte din tarile industrializate, si

in special cele europene, au inregistrat importante deficite comerciale. Nevoile de

reconstructie economica le-au orientat catr e exterior, si in special catre S.U.A.

Penuria de mijloace de plata internationale au conferit monedei americane o

pozitie privilegiata, devenind general acceptata in platile dintre diferite state. In

acest mod, dolarul SUA a devenit, de fapt, moneda internationala.

• Nevoia de lichiditati internationale a fost satisfacuta prin oferta de $, oferta

care a rezultat din deficitele externe ale S.U.A. Acestea beneficiau de privilegiul de

- 35 -

a-si putea finanta deficitul extern cu propria moneda: investitiile private americane

in lume, ajutoarele economice si militare ale guvernului american erau platite prin

simpla emisiune a unei monede, pe care alte tari trebuiau sa o accepte, si anume $.

• Constrangerile impuse de fixitatea cursurilor monedelor nationale, in

raport cu $, garantau manifestarea cererii pentru $. Daca moneda americana era

emisa in cantitati abundente, antrenand scaderea cursului pe piata de schimb,

rezultatul il constituia aprecierea monedei celorlalte tari. Pentru a nu depasi

limitele de fluctuare, aceste tari tr ebuiau sa-si ofere propria moneda pe piata de

schimb, achizitionand in schimb $, mentinand, astfel, stabilitatea valorii propriei

monede in raport cu moneda americana.

• In acest mod, se po ate ap recia ca deficitul exterior american s-a dovedit

inflationist, daca se tine seama de faptul ca dolarii difuzati in economia mondiala

au contribuit la majorarea masei monetare in tarile care ii detineau. Singurul

mecanism care permitea restabilirea deficitului american si a expansiunii monetare

mondiale il constituia convertibilitatea in aur a dolarilor.Aceasta convertibilitate a

fost problematica fiind calificata de catre specialisti drept o dilema.

• Dilema convertibilitatii

In anul 1960, economistul de origine belgiana, profesor la Yale, Robert

Triffin, a subliniat dilema utilizarii unei monede nationale ca mijloc de plata

international.

Nevoia crescuta de lichiditati internationale era satisfacuta printr-o oferta de $,

primita cu

incredere, in masura in care exista promisiunea de transformare intr-o cantitate de

aur determinata.Pe de alta parte, oferta de $ nu putea fi asigurata decat prin

agravarea deficitului exterior al S.U.A. Accentuarea deficitului a fost de natura sa

diminueze increderea in moneda americana, cu atat mai mult cu cat $ detinuti in

strainatate depaseau stocul de aur monetar al S.U.A.Utilizarea $ ca moneda de

rezerva, car e presupunea existenta in cantitati reduse (car acteristica raritatii)

devenea, astfel, incompatibila cu utilizarea acestora ca mijloc de plata

internationala, ceea ce implica existenta unei cantitati sporite de moneda.- 36 -

• Asimetria si contradictiile sistemului

Asimetria sistemului a fost accentuata de puterea conf erita S.U.A. pentru

adoptarea deciziilor in cadrul F.M.I.Deciziile cu privire la activitatea Fondului erau

adoptate cu 85% din voturi, iar S.U.A., datorita puterii economice, a dispus de un

procent de vot superior nivelului de 15% (17,82% in 1993) ceea ce demonstreaza

ca deciziile nu pot fi luate fara acordul american.F.M.I. este controlat de un

Comitet Executiv, format din 21 directori executivi. Dintre acestia 6 sunt

reprezentati de tarile cu participare larga si anume: S.U.A., Marea

Britanie,Germania, Franta, Japonia si Arabia Saudita.

6.1 . Prabusirea sistemului de la Bretton Woods

Rezervele de aur monetar detinute de S.U.A. s-au diminuat in anii '60, ca

urmare a acordului de la Washington din martie 1968, unde bancile centrale din

principalele tari dezvoltate au acceptat sa renunte la convertibilitatea dolarilor

detinuti in aur.

Functionarea sistemului a fost perturbata de modificarile de curs ale principalelor

monede europene, majorar ea p retului aurului pe piata, indepartarea de cursul

oficial si speculatiile contra dolarului. Tensiunile s-au manifestat pana la 15

august, cand prin decizia presedintelui Nixon se suspenda convertibilitatea

dolarului in aur. Aceasta decizie desi marcheaza finalul sistemului „Gold

Exchange Standard, nu a semnificat abandonarea cursurilor fix e de schimb.

Momentul august 1971 a reprezentat un moment esential in demonetizarea aurului.

Prin definitie, demonetizarea aurului consta in eliminarea metalului pretios din

functiile de echivalent general, de bani, si utilizarea acestuia doar ca o marfa

obisnuita: astfel aurul este inlaturat din functiile de mijloc de tezaurizare si ultim

mijloc de lichidare a angajamentelor de plata in relatiile internationale.

• Ultimele tentative de salvare a sistemului de la Bretton Woods

La finele anului 1971, reprezentantii principalelor tari dezvoltate s-au reunit la

Washington, cu scopul de a pune capat „anarhiei monetare” instaurate dupa luna

- 37 -

august.

In cadrul acordului s-au adoptat mai multe decizii astfel:

• dolarul este devalorizat (pentru prima data dupa 1934 si pentru a 3-a oara

dupa 1792) prin stabilirea pretului unei uncii de aur la 38 $ (comparativ cu 35 $ in

1944);

In schema de mai jos este prezentat modul de functionare al sistemului, care a

generat numeroase avantaje S.U.A.

7. Institutiile Sistemului Monetar International

Sistemul de la Bretton Woods a prevazut pe langa dispozitiile monetare

propriu-zise infiintarea a doua organisme: Fondul Monetar International (F.M. I. )

si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.). Delegatii de

la Conferinta de la Bretton Woods au afirmat ca se gasesc in fata unui paradox ,

constand in faptul ca Fondul Monetar International functiona ca o banca, punand la

dispozitia membrilor sai credite pe termen scurt, iar banca, ce acorda membrilor sai

imprumuturi pe termen lung, functioneaza ca un fond.Cele doua organisme sunt

- 38 -

institutii interesate de sprijin reciproc, cu statut de organism specializate ale

O.N.U.

• Ca organ de finantare F.M.I. are un rol central in creditarea temporara a

deficitelor balantelor de plati ale tarilor membre si in sprijinirea lor pentru

adoptarea unei politici adecvate de realizare a echilibrului de balanta. Pentru

aceasta, tarile in cauza trebuie sa se oblige sa aplice politici de redresare

economica si valutara, pe termen scurt, prin mijloace de restrangere a cererii

interne (consumul populatiei, investitiile agentilor economici, cheltuielile statului).

• Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost creata ca un

nou tip de institutie interstatala, de finantare a investitiilor. B.I.R.D. s-a evidentiat

printr-o activitate concreta in planul reco nstructiei si dezvoltarii economice a

tuturor tarilor membre.

Grupul Bancii Mondiale include:

• Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare;

• Asociatia Internationala pentru Dezvolta re;

• Corporatia Financiara Internationala;

• Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor.

Fiecare dintre aceste patru institutii are un rol bine determinat in ceea ce

priveste acordarea de sprijin tarilor in curs d e dezvoltare, in ved erea finantarii

unor proiecte de creare si modernizare a infrastructurilor economice si sociale.

• Calitatea de membru al B.I.R.D. este conditionata de cea de membru al

F.M.I. Banca are aceeasi structura a participarii statelor membre, precum si

organisme similare de conducere.Strategiile Bancii sunt stabilite anual in cadrul

Comitetului de Dezvoltare, la care participa guvernatorii din partea statelor

membre la B.I.R.D.

• Principalii actionari ai Bancii Mondiale sunt:S.U.A., care in 1989 creditau

Banca cu 162773 parti, respectiv 17% din fondurile subscrise, si 16,33% din

totalul voturilor; Japonia, cu un pachet de 94020 parti (9,89%) si 9,43% din voturi;

Germania, Marea Britanie, Franta, Canada si Italia cu cate 7,29%, 6,99%, 4,76%,

2,78%, respectiv 2,55% din voturi.- 39 -

• Romania a aderat la Banca Mondiala in 1973, cu o subscriptie de 162,1

mil.$ (1621 parti), aceasta reprezentand in 1982: 0,41% din totalul fondurilor

bancii respectiv 0,43% din voturi. Dupa marimea fondurilor subscrise, tara noastra

se plaseaza in primele 50 de state membre ale B.I.R.D.

Potrivit statului Bancii, varsamintele initiale de capital se fac in cota de 1%

in aur sau dolari, sumele putand fi utilizate liber de Banca pentru oricar e dintre

operatiile sale, si 9% in moneda statului subscriptor. Cota de 9% se poate utiliza

numai cu acordul tarii membre a carei moneda este in joc. Diferenta de 90% din

partile subscrise nevarsate serveste la protectia obligatiilor.Imprumuturile pe care

le acorda B. I.R.D. pot fi solicitate de guvernul tarii membre, de un organism

politic sau societate publica, fie de un organism privat sau societate privata, cu

conditia ca aceste imprumuturi sa fie garantate de stat. Credit Finantarea activelor

Bancii se face in proportie de peste 85 % din imprumuturi, emisiuni de obligatiuni

si investitii private, si numai 13% din capitalul propriu si rezerve.

• Asociatia Internationala pentru Dezvoltare a fost infiintata in 1960, cu

scopul de a ajuta financiar tarile foarte sarace. Creditele pe termen lung, in conditii

favorabile, acordate deA.I.D. apar sub forma de ajutor bilateral sau ajutoare

acordate de unele banci regionale de dezvoltare.Accesul la fondurile A.I.D. este

permis formal, numai tarilor cu PNB/loc. mai mic de 940$, dar plafonul

operational este de 580 $. Initial, creditele A.I.D. erau acordate pe o perioada de

pana la 50 de ani. Din 1987, termenul a fost redus la 40 de ani pentru tarile mai

putin avansate, si la 35 de ani pentru celelalte tari beneficiare. Perioada de gratie la

creditele A.I.D. este de 10 ani.

• Corporatia Financiara Internationala a fost infiintata in 1956, avand ca

scop:

„stimularea expansiunii economice, incurajand dezvoltarea intreprinderilor private

cu caracter productiv din regiunile mai putin dezvoltate, completand astfel

operatiunile B.I.R.D.” Scopul existentei C.F.I. consta in dezvoltarea economica

prin stimularea sectorului privat.C.F.I. completeaza doua probleme in cadrul

Grupului Bancii Mondiale; rezolva problema investitiilor fara garantia guvernelor - 40 -

si furnizeaza capital, sub forma de participatii si imprumuturi pe termen lung.Pana

in 1990, numarul tarilor membre ale C.F.I. era de 133. Romania a devenit membra

in septembrie 1990, prin Rezolutia 165.

Avand o activitate aparte, C. F.I. are un grad inalt de autonomie or

ganizatorica si tehnica, de aceea se poate spune ca C.F.I. este, do ar partial,

integrata in Ban ca Mondiala. Din punct de vedere juridic si financiar, C.F.I. este

separata de B.I.R.D.

• Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor a fost infiintata in 1985,

cu scopul de a asigura investitiile contra riscurilor politice in tarile lumii a treia.

A.M.G.I. avea la infiintare un capital de 1082 mil. $, peste 50% fiind subscris de

SUA si Marea Britanie. Desi Ban ca Mondiala si Fondul Monetar International

constituie entitati distincte, cele doua organisme lucreaza impreuna, intr-o stransa

cooperare. Prezenta inca de la infiintare, aceasta cooperare a devenit mai

pronuntata incepand din anii 1970. Principalele trasaturi ale celor doua institutii

create la Bretton Woods, pot fi prezentate in urmatorul tabel:

Fondul Monetar International Banca Mondiala

• supravegheaza sistemul monetar international

• promoveaza dezvoltarea economica in tarile cele mai sarace ale lumii

• promoveaza stabilitatea cursului de schimb si cooperarea monetara

internationala in randul tarilor membre

• asista tarile in curs de dezvoltare prin finantarea pe termen lung a

proiectelor si programelor de dezvoltare

• acorda asistenta tuturor tarilor membre atat tarilor industrializate, cat si

celor in curs de dezvoltare -; care se confrunta cu deficite temporare ale balantei de

plati, oferindu-le credite pe termen scurt si mediu

• ofera tarilor in curs de dezvoltare si celor mai sarace, asistenta financiara

speciala prin intermediul Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare

• suplimenteaza rezervele valutare ale tarilor membre prin alocarile de

D.S.T.

• incurajeaza intreprinderile private din tarile- 41 -

in curs de dezvoltare prin organismul afiliat,

Corporatia Financiara Internationala

• isi procura esursele financiare in principal din subscrierile cotelor tarilor

membre

• isi procura majoritatea resurselor prin imprumuturi pe piata internationala a

obligatiunilor

8.1. Rolul F.M.I. in economia mondiala

F.M.I. se plaseaza efectiv in centrul Sistemului Monetar International fiind

interesat nu numai de problemele fiecarei tari, ci si de functionarea sistemului.

Statutul F.M.I. (Articles of Agremeent) a fost adoptat la 22 iulie 1944 de catre cele

45 de state participante la Conferinta Monetara si Financiara Internationala de la

Bretton Woods, si a intrat in vigoare la 27 decembrie 1945. F.M.I. si-a inceput

activitatea la 1 martie 1947.Acordul semnat la Bretton Woods a fost concretizat in

20 de articole, constituind statutul F.M.I. Acesta prevede ca Fondul dispune de

deplina personalitate juridica, fiind un sistem de organe de conducere, cu buget

propriu si cu un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului

statut.

Tarile care adera la Fond isi asuma o serie d e obligatii cu titlu general:

• furnizarea d e date economice si financiare necesare derularii operatiunilor

F.M.I.;

• eliminarea restrictiilor asupra efectuarii de plati si transferuri pentru

tranzactii internationale curente;

• eliminarea practicilor monetare discriminatorii si a celor multiple;

• convertibilitatea, la cerere, a sumelor in moneda proprie detinute de alte

state.

Constituirea resurselor F.M.I.

- 42 -

Cota reprezinta participarea financiara a tarii membre la Fond, si de ea

depinde puterea de vot a fiecarei tari, accesul la facilitatile creditelor F.M.I.

(dreptul de a trage asupra Fondului), precum si partea alocarilor de D.S.T. pentru

fiecare membru.Initial, marimea cotei fiecarui membru, exprimata in dolari, a fost

stabilita astfel incat sa reflecte dimensiunea economica a tarii respective in cadrul

economiei mondiale, luandu-se in considerare factorii economici importanti:

2% din venitul national;

5% din rezervele de aur si dolari;

10% din media importului;

10% din variatia maxima a exportului; suma elementelor de mai sus, majorata cu

proce

9. Sistemul Monetar European: etape premergatoare

Reuniunea de la Madrid, din decembrie 1995 a adoptat denumirea

monedei unice„EURO" care Tnlocuie§te vechea moneda comuna ECU.

• О data cu introducerea monedei EURO, о noua dobanda de referinta

pentru piata interbancara europeana EUROLIBOR (Euro London Interbank

Offered Rate) a fost stabilita de catre principalii operatori ai pietei financiare din

Londra.

Aceasta dobanda a fost fixata la nivelul 3,25000% pentru о saptamana §i о

luna, §i la 3,20250% la termen de 1 an §i a Tnceput sa fie utilizata pentru

reglarea tranzactiilor din 4 ianuarie 1999, prima zi in care moneda EURO a

Tnceput sa circule pe pietele monetar-financiare internationale. Eurolibor a fost

stabilita la initiativa British Bankers Associtions (BBA) de catre un grup de 16

band, selectionate conform importantei §i experientei pe piata valutara §i a

produselor derivate de la Londra. Din grupul eel or 16 institutii au facut parte band

americane, japoneze §i europene.

- 43 -

• Pentru transformarea unei monede nationale intr-o alta moneda nationala,

cea dintai este transformata in EURO, dupa care in cealalta moneda nationala.

In EURO suma poate fi rotunjita dar nu la mai putin de trei zecimale. Nu se

poate folosi nici о alta metoda de calcul,decat doar in cazul in care se obtine

acelasj rezultat.

A. Cooperarea monetara internationala

Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat esenta SMI §i

factorul determinant al crearii F.M.I., organismul care sa asigure consultants §i

colaborare In problemele monetare internationale. Acest principiu al cooperarii

era considerat realizat prin Insa§i adeziunea la Fond.Se poate afirma ca din punct

de vedere teoretic, prin intermediul F.M.I, se urmarea a se ajunge la armonizarea

politicilor monetare cu obiectivele unei cooperari internationale, In folosul tuturor

tarilor membre. Preocuparea principals era reprezentata de stabilitatea cursului

de schimb, multilateralizarea platilor §i eliminarea restrictiilor valutare.Practic,

„cooperarea" prevazuta nu a operat in majoritatea domeniilor de activitate ale

F.M.I, mai mult de 10 ani, facand ca la finele anului financiar 1955/1956, deficitul

cumulat sa fie de 14,21 milioane dolari S.U.A., ca urmare a unor cheltuieli de

functionare situate cu mult peste incasatii.Unele forme de cooperare monetara

internationala apar in perioada anilor '60, sub forma acordurilor de Tmprumut §i a

facilitatilor de finantare compensatorie precum §i sub forma DST-urilor.

B. Cregterea echilibrata a comertului international

Acest principiu a fost formulat in linii generate, ca orientare pentru F.M.I,

de a contribui la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca

exprima un obiectiv §i nu un principiu al sistemului monetar international pe care

Fondul ar fi trebuit sa-1 propage ca baza sigura a stabilitatii §i echilibrului balantei

de plati. Actiunea F.M.I, s-a limitat la Tnlaturarea restrictiilor valutare.

C. Dezvoltarea economica a tuturor membrilor

- 44 -

Modul in care F.M.I., prin activitatea sa, a urmarit realizarea acestui

principiu comporta controverse §i puncte de vedere diferite din partea tarilor

dezvoltate §i a celor sarace.Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a

fost de a Tnlatura din preocuparile F.M.I, acest obiectiv, considerandu-se ca el

intra in atributiile B.I.R.D. §i ca formularea din Acord ar reprezenta doar

exprimarea unei consecinte a cre§terii comertului international.inca de la Tnceputul

discutiilor asupra planului White, India a propus sa se prevada, ca principiu,

sprijinirea dezvoltarii economice a tarilor sarace, propunere reinnoita in toate

discutiile §i formulata in doua variante de amendamente §i la Bretton Woods. In

anul 1973, cu ocazia raportului referitor la reforma S.M.I, se mentiona ca о atentie

deosebita trebuie acordata pozitiei §i intereselor tarilor in curs de dezvoltare.

D. Stabilitatea cursului de schimb

Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului monetar

international a fixat optiunea pentru practicarea cursurilor fixe §i a etalonului aur -

devize, in acest scop, fiecare tara trebuia sa stabileasca pentru moneda sa, cu

acordul F.M.I., valoarea paritara exprimata in aur sau in dolari S.U.A. Fata de

paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau varia in jurul

unei marje de ± 1 %, tarile emitente avand obligatia sa supravegheze strict

aceasta evolutie.

Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata, tarile membre

urmau sa intervina prin vanzarea sau cumpararea de moneda pentru asigurarea

respectarii limitelor de fluctuare. Daca nu se produceau efectele a§teptate in urma

acestor interventii, se recurgea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru

corectarea unui dezechilibru fundamental in economia unei tari.Ca rezultat al

aplicarii acestui principiu, dolarul ca principal activ de rezerva in conditiile

etalonului aur - devize, in loc sa fie un factor de stabilitate a devenit, in urma

alimentarii excesive a lumii cu $, о sursa de instabilitate. SUA ajunge in

imposibilitatea de a converti la cererea autoritatilor monetare straine, dolarii in

aur.In primii sai 15 ani de existenta, Fondul a dus о politica rigida in aplicarea §i

- 45 -

urmarirea aplicarii aspectelor principiului stabilitatii monetare legate de declararea

valorii paritare §i a modificarii ei. Treptat, aceasta politica s-a relaxat, adaptandu-

se cerintelor impuse de practica.Experienta anilor '60 a aratat ca о rigiditate in

mentinerea unor cursuri fixe unice pe baza unei valori paritare exprimata in aur

(marfa subevaluata) sau in dolari (supraevaluati) nu contribuie la mentinerea

stabilitatii. Numeroase tari au adoptat cursuri multiple in forme mai

Concluzii

Functiile monedei pot fi privite si din punct de vedere al importantei lor, ca

functii de baza si functii derivate. Manifestarea monedei ca unitate de cont si

standard al platilor viitoare deriva din functiile de baza, cea de etalon al valorii si

cea de mijloc de plata si de schimb.impreuna, aceste functii fac procesul de schimb

mult mai usor si eficient, comparativ cu eel practicat in economiile nemonetare,

conducand, astfel, la cresterea eficientei Tntregii activitati economice.In economia

de piata, moneda indeplineste functiile clasice de mijloc de schimb, unitate de cont

si standard sau masura a valorii. Capacitatea monedei de a indeplini aceste functii

este limitata in conditiile unei rate inalte a dobanzii.

Rata inalta a inflatiei altereaza pretul bunurilor si serviciilor, conditii in care

dolarii devin chiar unitate de cont. Preturile in unele magazine (shop) sunt

exprimate in dolari, iar operatiile de schimb valutar faciliteaza achizitia bunurilor,

indiferent de forma de exprimare a pretului. Atunci cand se ajunge la hiperinflatie,

dolarizarea devine completa.

Mecanismul este normal si consta in manifestarea preferintei pentru

depozite exprimate in valuta, comparativ cu moneda nationala. Atunci cand rata

- 46 -

reala a dobanzii devine pozitiva, este mai atractiv a se constitui depozite in moneda

locala decat in $.

Un nou portal informaţional!

Dacă deţii informaţie interesantă si doreşti să te imparţi cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : support@sursa.md

- 47 -