NECLASIFICAT Exemplar nr. ___

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

Căpitan (just. mil.) drd. Bogdan-Alexandru CONSTANTIN

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN ARTA

MILITARĂ ȘI ÎN DREPTUL OPERAȚIONAL AL

CONFLICTELOR ARMATE

Conducător de doctorat

Colonel (r.) prof. univ. dr. Ion DRAGOMAN

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de doctor în Ştiinţe Militare

– BUCUREȘTI, 2019 –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 2 din 24

PAGINĂ ALBĂ

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 3 din 24

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………… 5

CAPITOLUL 1: ȚINTELE ÎN CONFLICTELE ARMATE ……………...... 13

1.1. Definirea obiectivelor militare ………………...…………………... 15

1.1.1. Clasificarea obiectivelor militare …………………………….16

1.1.2. Obiectivele militare în dreptul aplicabil conflictelor armate .. 20

1.1.3. Mascarea obiectivelor militare în obiective civile ………….. 25

1.2. Obiective protejate, excluse de la atac …………...………………... 32

1.2.1. Evoluția obiectivelor protejate, excluse de la atacuri ……….. 33

1.2.2. Protecția obiectivelor culturale ……………………………... 40

1.2.3. Protecția mediului înconjurător în operațiile militare ………. 45

CAPITOLUL 2: MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN ARTA MILITARĂ 53

2.1. Tipologia și evoluția țintelor strategice în conflictele armate cu caracter

internațional ………………………………………………………………….….. 53

2.1.1. Țintele strategice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial

……………………………………………………………………… 54

2.1.2. Țintele strategice din timpul Războiului Rece ……………… 58

2.2. Identificarea țintelor strategice în conflictele armate cu caracter

non-internațional ……………………..…………………………………………. 65

2.2.1. Ţintele strategice ale conflictului din Kosovo ……………… 65

2.2.2. Ţintele în Operaţiile din Irak ………………………………... 72

CAPITOLUL 3: MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN CADRUL LUPTEI

ÎMPOTRIVA TERORISMULUI ……………………………………………... 77

3.1. Ţintele în cadrul Operaţiei Enduring Freedom ………………..……... 77

3.2. Ţintele în conflictul arabo-izraelian …………………………………. 83

3.3. Considerații actuale în aplicarea managementului țintelor …….......... 88

3.3.1. Lovirea selectivă a țintelor în operațiile militare …………... 88

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 4 din 24

3.3.2. Stabilirea câmpurilor petrolifere deţinute de Statul Islamic din

Irak şi Levant ca ținte …………………………………………….. 92

CAPITOLUL 4: SELECTAREA ȚINTELOR DIN PERSPECTIVA

DREPTULUI OPERAȚIONAL AL CONFLICTELOR ARMATE ……….. 97

4.1. Pierderi și pagube incidentale în raport cu operațiile militare ……….. 97

4.1.1. Apariția regulilor privitoare la pierderile și pagubele incidentale

……………………………………………………………………… 97

4.1.2. Raportul dintre decesul combatanților și cel al persoanelor

civile, în operațiile militare ……………...………………………. 101

4.1.3. Uciderea persoanelor civile – pierderi incidentale, represalii sau

crime de război …………………………………………………… 107

4.2. Eficientizarea managementului țintelor în contextul dreptului

operațional al conflictelor armate ……………………………………………… 116

4.2.1. Principiile dreptului operațional al conflictelor armate și

limitarea efectelor colaterale ……………………………………... 116

4.2.2. Necesitatea utilizării regulilor de angajare ………………… 123

4.2.3. Țintele în cadrul operațiilor din spațiul cibernetic ………… 130

4.3. Persoanele și responsabilitățile acestora în cadrul managementului

țintelor …………………………..……………………………………………… 134

4.3.1. Rolul și responsabilitatea comandantului și a statului major .134

4.3.2. Rolul și responsabilitatea consilierilor juridici …………….. 137

4.3.3. Aplicarea regulilor de management al țintelor în conflictele

moderne …………………………………………………………... 145

CONCLUZII ŞI PROPUNERI ……………………………………………… 149

LISTA CU ABREVIERI ȘI ACRONIME ………………………………….. 159

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………... 161

LISTA ANEXELOR ………………………………………………………… 176

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 5 din 24

Cuvinte cheie: acte de perfidie, avantaj militar precis, bunuri civile,

combatanți, conflict asimetric, consilier juridic, drept operațional al conflictelor

armate, lovire selectivă a țintelor, managementul țintelor, obiectiv civil, obiectiv

militar, operații bazate pe efecte, pierderi incidentale, pagube incidentale, reguli de

angajare, scoaterea din luptă a adversarului, stratageme de război, terorism, ținte

legale, ținte protejate.

INTRODUCERE

În secolul XXI, arta şi ştiinţa militară a managementului ţintelor au devenit

mult mai complexe. Câmpurile de luptă ale secolelor anterioare erau lineare,

forţele combatante aşezându-se faţă în faţă pe câmpul de luptă. Poziţionarea

trupelor şi raza relativ scurtă de acţiune a armelor ocroteau populaţia civilă de

efectele directe ale războiului.

Fiecărei generații îi revine sarcina de a rezolva anumite probleme unice.

Generațiile anterioare au fost nevoite să utilizeze forța armelor pentru a depăși

problemele survenite, dar nouă ne revine sarcina de a găsi alte metode, mai puțin

violente, care să nu afecteze populația civilă, iar soluțiile să fie în beneficiul tuturor

persoanelor, nu doar al nostru, de aceea am ales ca temă de cercetare

„Managementul țintelor în arta militară și în dreptul operațional al conflictelor

armate”.

Ipoteza pe care se fundamentează această lucrare pornește de la identificarea

şi corelarea relaţiilor dintre normele juridice aplicabile în conflictele armate din

ultimele două secole şi modalitatea de angajare a ţintelor ce se regăsesc în

operaţiile militare la nivel strategic, operaţional şi tactic, prin raportare la

obiectivele militare ce pot face obiectul atacului.

Complexitatea ţintelor în operaţiile militare a impus o restrângere a

obiectului cercetării ştiinţifice, motiv pentru care obiectivele principale ale lucrării

constau în: identificarea obiectivelor militare ce pot fi atacate, cele care sunt

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 6 din 24

excluse din calea atacului, stabilirea țintelor strategice, identificarea instrumentelor

avute la dispoziție de combatanți pentru îndeplinirea misiunii, personalul implicat

în managementul țintelor, fixarea rolului și locului personalului implicat în

managementul țintelor în operațiile militare contemporane, cât şi evidenţierea

modalităţilor de cuantificare şi stabilire a pierderilor şi pagubelor incidentale, în

operaţiile militare.

Lucrarea de cercetare respectă principiile metodologice ale cercetării

științifice, nu se limitează doar la ştiinţele militare, ci ia în considerare și

contribuţiile ştiinţelor politice, istorice, juridice, a relaţiilor internaţionale şi a

guvernanţei supranaţionale.

Analiza interdisciplinară menţionată anterior va avea ca bază metodologică

prezentarea evenimentelor şi a problemelor constatate în practică, corelate cu

interpretarea textelor actelor normative specifice acestui domeniu, folosind metoda

analizei istorice şi a celei comparative, dialectica, observația și statistica.

În acest sens, va fi conceput aparatul ştiinţific, este alcătuit din notele de

subsol adecvate ipotezelor textuale, ca şi bibliografia literaturii ştiinţifice române şi

străine. Demonstraţia ştiinţifică va putea fi mai convingătoare prin prezentarea

unor anexe cu caracter exemplificativ şi argumentativ.

În prezenta teză, va fi folosit termenul de „consilier juridic”, pentru

personalul care este licențiat în drept și face parte din forțele armate al unui stat, fie

că este militar sau civil, indiferent de denumirea care le este atribuită („judge

advocate”, „military lawyer” sau „legal advisor”), deoarece statutul acestora este

unul asemănător, existând diferențe nesubstanțiale. De asemenea termenul de

DOCA va fi utilizat pentru următoarele sintagme „Drept Internațional Umanitar”,

„Dreptul Conflictelor Armate”, „Dreptul Internațional Umanitar al Conflictelor

Armate”, „Dreptul Internaţional al Conflictelor Armate” și „Law of Armed

Conflict”.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 7 din 24

CAPITOLUL 1

ȚINTELE ÎN CONFLICTELE ARMATE

Primele reguli cutumiare, referitoare la conflictele armate internaţionale au

apărut încă din antichitate, în arta militară a acelor timpuri, conducătorii militari

făcând distincţia dintre civili şi forțele armate.

Managementul ţintelor a început să fie legiferat la nivel internaţional prin

Declaraţia de la Paris asupra dreptului războiului maritim (1856), a fost continuat

prin Convenţiile de la Haga (1899, 1907), urmate de Convenţiile de la Geneva

(1949), dar şi de Protocolul I Adiţional la Convenţiile de la Geneva din 1949 (AP

I) (1977).

Prin Convenţiile de la Geneva din 1949, s-a încercat eradicarea

neajunsurilor, prin stabilirea unor responsabilităţi clare pentru forţele armate şi

pentru statele semnatare, în vederea prevenirii abuzurilor săvârşite împotriva

persoanelor şi bunurilor ce beneficiază de protecţie. Regulile acestor convenţii nu

diferă cu mult faţă de cele anterioare, dar introduc, pentru prima dată, obligaţia

statelor de a instrui forţele proprii în respectarea normelor internaţionale.

În procesul de stabilire a ţintelor, fiecare naţiune trebuie să interpreteze

conceptele fundamentale ale legilor internaţionale relevante, pe cele din legislaţia

internă, cât şi pe cele ale ţării gazdă. Respectarea legislaţiei este crucială pentru ca

unei operaţii militare să îi fie recunoscută autoritatea şi legitimitatea. Toate

operaţiile militare au o dimensiune juridică; trebuie să existe o bază legală pentru

executarea misiunii şi aceasta trebuie să se desfăşoare într-un mod legal. Cadrul

legal reprezintă în egală măsură un stimulent, cât şi o constrângere pentru operaţii,

conferind atât libertatea de a acţiona, precum şi constrângerea, pentru o acţiune

militară.

În Operational Law Handbook, realizat în Statele Unite ale Americii (SUA),

în anul 2000 întâlnim referiri la managementul țintelor, în timp ce Ministerul

Apărării al Marii Britanii a realizat, în anul 2005, JWP 3/46 Legal Support to joint

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 8 din 24

operations. În anul 2007, la Bruxelles, sub egida Organizaţiei Tratatului

Atlanticului de Nord (NATO), a fost elaborată AJP-3.9 Allied Joint Doctrine for

Joint Targeting.

Pentru a putea analiza conceptul de management al țintelor este necesar a

oferi, în primul rând, a stabili care sunt obiectivele militare legale, ce ținte pot fi

atacate conform normelor DOCA, pentru a realiza acest obiectiv am identificat

bunurile și persoanele care pot face obiectul unor atacuri, prezentând și

modalitățile în care acestea pot fi clasificate.

Am prezentat o modalitate în care obiectivele militare pot fi clasificate

ţinând cont de natura, amplasarea, destinaţia şi utilizarea acestora. Totodată am

analizat condițiile în care anumite obiective civile devin ținte militare, cum ar fi:

poliția, industria, minele, câmpuri petrolifere, reţelele de utilităţi publice, posturile

de radio şi televiziune, sediile instituţiilor publice şi persoane politice, podurile și

altele.

În continuare am subliniat diferențele dintre stratagemele de război și actele

de perfidie, analizând stratageme de război, cum ar fi: folosirea camuflajelor, a

ambuscadei, a armelor-capcană şi a minelor, evidențiind faptul că deși există o

diferențiere clară între ele, aceasta poate fi ușor încălcată.

Odată definite obiectivele militare, am prezentat obiectivele care sunt

protejate față de atacuri și modul în care protecția acestora a evoluat. Obiectivele

pot fi împărţite, generic, în următoarele categorii: serviciul sanitar militar, serviciul

sanitar civil, personalul şi bunurile religioase, protecţia civilă, bunuri culturale şi

lăcaşuri de cult, bunuri culturale semnalizate, lucrări sau instalaţii conţinând forţe

periculoase și zonele demilitarizate.

În teză am aprofundat protecția oferită obiectivelor culturale, deoarece

anterior secolelor XIX şi XX, în cadrul unui conflict armat, distrugerea intenţionată

a bunurilor culturale ale inamicului era considerată una din metodele de ducere a

războiului. Distrugerile cauzate de războaiele Napoleoniene au dus, în a doua parte

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 9 din 24

a secolului XIX, la apariţia unor coduri de conduită pentru militari1. Bunurilor

culturale li s-a oferit protecție prin Convenţiei de la Haga, pentru protecţia

bunurilor culturale în caz de conflict armat, din 14 mai 1954.

Convenţia de la Haga a fost completată prin AP I, care, la art. 53, prevede

protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, interzicând atacul asupra

acestora sau utilizarea lor în operațiile militare.

Acțiunile militare se desfășoară în mediul înconjurător, provocându-i

schimbări care nu pot fi reparate cu ușurință, cu toate acestea, în prezent, nu există

o convenţie expresă care să guverneze protecţia mediului înconjurător pe timpul

desfăşurării acţiunilor militare.

Mediul natural, poate fi încadrat în rândul obiectivelor civilie, în AP I, la art.

35 alin. 3 fiind stabilite interdicţii exprese privitoare la protecţia mediului

înconjurător, nefiind permise acțiuni de luptă ce au fost gândite să cauzeze sau să

producă „pagube excesive, de durată şi grave mediului natural.”

Conform art. 55 din AP I războiul trebuie dus astfel încât mediul natural

înconjurător să fie protejat de distrugeri grave, întinse pe suprafețe mari și ale căror

efecte vor fi anihilate după o perioadă mare de timp. De asemenea, mediul

înconjurător este protejat de atacuri de tip represalii.

Echilibrul mediului înconjurător este unul fragil, un conflict major de scurtă

durată, dar cu o intensitate crescută, poate distruge un ecosistem creat în perioade

lungi de timp. Un astfel de caz îl întâlnim în Primul Război din Golf, care a

reprezentat cel mai mare dezastru natural creat de om printr-un conflict armat2, ale

cărui efecte sunt observate și astăzi.

Cu toate că nu s-au stabilit norme efective de protecţie a mediului, marea

majoritate a statelor au renunţat la a mai angaja anumite ţinte, ce îndeplineau

condiţiile legale pentru a fi atacate, dar care ar fi produs un impact major asupra

1 Unul dintre cele mai importante astfel de coduri este Codul de Conduită al Armatei Statelor Unite ale Americii, denumit şi Codul lui Leiber, ce a fost redactat în anul 1863 de către filozoful germano-american Franz Leiber. 2 În urma incendierii câmpurilor petrolifere au fost eliberate, astfel, în atmosferă cantităţi masive de hidrocarburi, iar scurgerile de produse petroliere cauzate ca urmare a bombardamentelor, au afectat profund zonele fertile ale râului Eufrat şi zonele de coastă din Irak, Kuweit şi Arabia Saudită.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 10 din 24

mediului înconjurător sau asupra vieţii oamenilor, cum ar fi: centrale nucleare,

hidrocentrale, sau fabrici producătoare de produse petroliere.

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN ARTA MILITARĂ

Managementul țintelor este un proces ce are loc în etapa de planificare și

desfășurare a operațiilor militare și are ca scop sprijinirea comandanților în luarea

deciziilor, prin analizele oferite de către membrii statului major.

Pentru a putea înțelege complexul proces al managementului țintelor am

prezentat o evoluție obiectivelor care au fost considerate ținte în conflictele ce au

marcat cea de-a doua parte a secolului XX.

Arta militară a celui de-al Doilea Război Mondial a fost profund influenţată

de utilizarea aviaţiei. Aceasta a ocupat rolul principal, chiar strategic, în

planificarea operaţiilor, motiv pentru care am prezentat modul în care au fost

angajate de către SUA și Marea Britanie anumite ţinte considerate a fi strategice, în

cel de-al Doilea Război Mondial, cum ar fi: centrele industriale, petrochimii şi

câmpuri petrolifere, fabrici siderurgice, baze militare, fabrici de armament şi

muniţie. Moralul poporului german s-a deteriorat constant sub atacurile aeriene și a

acțiunilor de propagandă la care au fost supuşi.

Războiul Rece a reprezentat o perioadă de tensiuni geopolitice între SUA și

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) și aliații acestora. În anul 1956,

Componenta strategică a Aviaţiei SUA (SAC) a realizat un studiu – The SAC

Atomic Weapons Requirements Study for 1959, (Studiul SAC privitor la

necesităţile de arme atomice pentru anul 1959), acesta este unul din puţinele

documente de nivel strategic, din timpul Războiului Rece, pe care SUA a acceptat

să le declasifice.

Ţintelor strategice cuprinse în acest plan, erau foarte variate: aeroporturi

(militare şi civile), baze de rachete (atât cu caracter ofensiv, cât şi cele cu caracter

defensiv), puncte de comandă (militare şi guvernamentale care aveau capacitatea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 11 din 24

de a sprijini direct Forţele Aeriene), depozitele în care erau ţinute armele nucleare,

elemente din industria nucleară, aeronautică şi petro-chimică. Întâlnim astfel cele

mai importante grupuri de ţinte pe care Pentagonul le elaborase în perioada

1950 – 1955: ţinte nucleare, forţe luptătoare clasice şi ţinte urbane industriale.

În ceea ce privește planurile de nivel strategic dezvoltate de către URSS și

statele membre ale Tratatului de la Varșovia, după căderea URSS au descoperite și

publicate mai multe planuri de invazie ale statelor membre ale Tratatului de la

Varșovia asupra țărilor vest-europene. Dintre acestea ne-am oprit asupra:

Operațiunii „Ocuparea orașului Lyon în nouă zile” și Operațiunii „Șapte zile până

la Rin”3.

Acestea urmau a se desfășura pe același principiu ca și cel utilizat de SUA,

prin bombardarea cu arme nucleare a unor orașe din Republica Federală Germană,

urmate de invazii terestre ale statelor aliate.

Managementul țintelor este utilizat în toate categoriile de conflicte, motiv

pentru care, după analizarea procesului de stabilire al țintelor în cadrul unor

conflicte cu caracter internațional, de aceea am analizat modalitatea în care acest

proces a evoluat în conflictele Kosovo și Irak.

Acţiunea militară din Kosovo, din anul 1999, a reprezentat cea mai intensă şi

susţinută operaţie militară ce a fost purtată în Europa de la sfârşitul celui de-al

Doilea Război Mondial. A fost prima operaţie în care NATO a utilizat forţa într-o

operaţie militară şi a fost prima intervenţie ce a avut ca scop protecţia umanitară a

unei populaţii, etnici albanezi.

Apariția unor noi tipuri de conflicte și modificările intervenite în climatul

internațional a dus ca vechile concepte privind războiul de uzură să fie înlocuite cu

operaţii bazate pe efecte.

Războiul din Kosovo, a fost ultimul conflict ce a urmat tiparele unei lupte

clasice – asemenea celor din Primul Război Mondial şi cel de-al Doilea Război

Mondial, acest lucru s-a datorat faptului că Iugoslavia era un stat industrializat, iar

3 În anul 2005, guvernul Polonez a declasificat și publicat mai multe documente, printre care și Planul „Șapte zile până la Rin”.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 12 din 24

forţele NATO s-au orientat spre ţinte strategice clasice, cum ar fi: industria de

rafinare a produselor petroliere, industria producătoare de muniţii, de vehicule

blindate, produse aeronautice şi căile de comunicaţie (atât cele clasice, cât și

comunicaţiile media).

În cadrul Primului Război din Golf atacurile au vizat „poziţii de lansare a

rachetelor şi a punctelor de comandă ale unităţilor şi marilor unităţi irakiene,

palatul prezidenţial, clădirea ministerului apărării, clădirea centrală a poştei şi

telecomunicaţiilor, baze de lansare a rachetelor sol-sol, aerodromuri militare,

fabrici de arme neconvenţionale, depozite de muniţii, centre de radiolocaţii şi

transmisiuni, poziţii de tragere ale artileriei antiaeriene şi rachetele sol-aer, unele

rafinării”4. De asemenea, au făcut obiectul atacurilor şi unităţi de elită ale Gărzii

Republicane irakiene, sisteme de apărare antiaeriană, concomitent cu efectuarea de

misiuni de recunoaştere.

Primul Război din Golf s-a desfăşurat conform principiilor clasice ale luptei,

obţinerea supremaţiei aeriene, bombardarea formelor de apărare irakiene și ultima

etapă invazia terestră, acest lucru nu a mai fost posibil în cadrul celui de-al Doilea

Război din Golf – Operaţia Iraqi Freedom (operaţia pentru eliberarea Irakului).

Din cele enunţate anterior observăm că modurile în care au fost planificate şi

desfăşurate cele două conflicte din Golf, sunt total diferite. În Primul avem un

conflict militar clasic, care respectă regulile de desfăşurare ale războiului, iar în cel

de-al Doilea avem parte de un conflict asimetric, în care Forţele Coaliţiei au

utilizat din plin avantajele tehnologice deţinute pentru a determina căderea

regimului lui Saddam Hussein.

CAPITOLUL 3 MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN CADRUL

LUPTEI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

Operația Enduring Freedom prezintă, ca orice acțiune militară,

particularitățile sale. Faptul că suprafeței statului, a reliefului variat, predominant 4 Ion Safta – Războiul din Golf, Editura Militara, Institutul de istorie şi teorie militară, Bucureşti, 1991, p 100.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 13 din 24

muntos, a faptului că grupările combatante ale talibanilor şi ale Al-Qaida, nu

puteau fi diferențiați de necombatanţi, au făcut ca bombardamentele strategice,

desfășurate în conflictele anterioare, să nu poată fi executate, iar intervenţiile

aeriene să fie, cu toate că au predominat în faţa celor terestre, au fost limitate la

angajarea unor ținte de nivel operativ și tactic.

La câteva luni de la demararea conflictului, acesta a devenit unul de tip

insurgenţă – contra-insurgență, iar metodele tradiţionale de război s-au dovedit

ineficiente. Pentru a obține rezultatele dorite, țintele fizice au fost suplinite cu

sprijin oferit factorilor politici, economici, de securitate și de informații, în afara

intervenției fizice a forţelor armate.

Un factor ce a produs probleme în desfăşurarea operaţiilor a fost

identificarea combatanţilor, întrucât insurgenţii nu poartă uniforme, aceștia au fost

desemnați ca o „ameninţare probabilă şi identificată” (LIT – likely and identifiable

threat), astfel atacul se lansa doar dacă putea fi observată o intenție ostilă și se

creează o stare de pericol pentru combatant.

În cadrul conflictului dintre Israel și Hamas, un val masiv al actelor de

terorism a fost îndreptat împotriva statului Israel şi împotriva israelienilor, pentru

simplul motiv că sunt israelieni. Ca răspuns la aceste atacuri, Guvernul Israelian

foloseşte o politică de angajare selectivă şi precisă a ţintelor, prin lovituri

preventive letale faţă de teroriştii din Iudeea, Samaria, sau din Fâşia Gaza.

O altă formă de descurajare a atacurilor teroriste, săvârşite prin atentate

sinucigaşe, este reprezentată de dărâmarea caselor rudelor atentatorilor.

Considerăm că această practică încalcă articolul 20 din AP I 5 , care interzice

folosirea represaliilor.

În ceea ce privește conflictul dintre Israel și Hezbollah, în urma unui atac al

forțelor Hezbollah, Israel a lansat un atac fără precedent, bombardând toate bazele

care erau cunoscute a fi baze militare Hezbollah.

Pornind de la un atac efectuat de către o dronă tip Predator asupra unui

autoturism ce se deplasa pe teritoriul statului Yemen, în anul 2002, care s-a soldat 5 Art. 20: „Represaliile contra persoanelor şi bunurilor protejate de prezentul titlu sunt interzise.”

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 14 din 24

cu decesul a șase persoane, asupra cărora existau indicii temeinice că sunt afiliați

grupării Al-Qaida, opinia publică a luat contact cu ceea ce se numește lovire

selectivă a țintelor.

Ținând cont de natura asimetrică a prevenirii și combaterii terorismului, de

faptul că grupările teroriste au declarat că se consideră în război cu statele vestice,

cu toate că nu dețin baze militare sau alte obiective care pot face obiectul unor

atacuri de tip clasic, personalul acestora pot face obiectul unor atacuri legale,

conform normelor DOCA, fiind combatanți, cu toate că nu poartă uniformă

militară sau semn distinctiv, putem considera, că nominalizarea pe o listă de ținte

are rolul de a identifica și stabili că o anumită persoană este combatant.

Am prezentat un alt conflict asimetric, acela purtat cu ISIL și atacarea

câmpurilor petroliere deținute de aceștia. Crearea unui Stat Islamic şi asumarea

rolului de guvernare nu poate fi făcută decât dacă există venituri economice.

Asemenea unor alţi actori non-statali, o mare parte din veniturile ISIL sunt obţinute

din activităţi ilegale, cum ar fi contrabanda cu petrol. Putem astfel afirma că

atacurile asupra câmpurilor petrolifere pot fi considerate a fi legale, dacă acestea

sunt utilizate în mod efectiv de către forțele combatante.

CAPITOLUL 4 SELECTAREA ȚINTELOR DIN PERSPECTIVA DREPTULUI

OPERAȚIONAL AL CONFLICTELOR ARMATE

Selectarea și angajarea țintelor se desfășoară că respectarea normelor

DOCA, la finalizarea unui conflict sau a unei operații vor fi efectuate diferite

statistici menite să analizeze reușitele și insuccesele. Este de preferat ca pierderile

și pagubele incidentale să fie egale cu zero, sau cât mai mici, dar niciodată flagelul

războiului nu va afecta doar combatanții, de aceea este recomandat ca aceștia să

cunoască normele DOCA și să țină cont de ele în desfășurarea operațiilor militare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 15 din 24

Din analiza mai multor studii efectuate pe fondul conflictelor din ultimele

secole6 observăm că în timpul Războaielor Napoleoniene raportul deceselor a fost

de aproximativ 3 la 1 în favoarea deceselor militarilor, iar acesta s-a depreciat

constant în favoarea deceselor civililor, în cel de-al Doilea Război Mondial,

ajungându-se la un raport de 1 la 2, iar în conflictele moderne acest raport este

mult mai mare7.

Ținând cont de cele prezentate în această teză, considerăm că avantajul

militar obţinut trebuie socotit la numărul de decese din cadrul forţelor proprii, la

numărul de combatanţi inamici decedaţi, la bunurile inamicului distruse, sau la

efectele viitoare, pe termen mediu şi lung ale unei astfel de acţiuni.

Privitor la uciderea persoanelor civile, opinăm că la nivelul actual, în cadrul

unor conflicte armate între state, persoanele civile vor fi protejate, coroborând

faptul că majoritatea statelor au ratificat Convenția de la Geneva IV, iar prevederile

AP I sunt considerate ca făcând parte din dreptul cutumiar, cu apariţia unor noi

tehnici de luptă care permit angajarea ţintelor cu precizie, chiar şi de la mari

înălţimi, fără a produce pierderi incidentale în rândul populaţiei civile.

Pentru limitarea efectelor colaterale în cadrul operațiilor militare trebuie să

se țină cont de următoarele principii: principiul necesității utilizării forței militare,

principiul umanitarismului, principiul distincției și principiul proporționalității.

În cadrul conflictelor armate ce sunt supuse normelor DOCA utilizarea forței

letale împotriva inamicului, este un lucru permis, indiferent de riscul pe care îl

prezintă acesta, excluzând, bineînțeles, cazurile în care acesta este scos din luptă

sau se predă. Cu toate acestea sunt stabilite reguli conform cărora beligeranții nu

pot dispune arbitrar de metodele avute la dispoziție pentru a vătăma inamicul.

Ținând cont de complexitatea conflictelor armate moderne, de ambiguitatea

unor norme DOCA, cât și de faptul că operațiile militare moderne se manifestă

6 Dintre care amintim: Sarkees M. R. şi Wayman F.W., Resort to War: a data guide to inter-state, extra-state, intra-state, and non-state wars, 1816–2007, editura University of Michigan, SUA, 2010; Stanley Greenberg şi Robert O. Boorstin – People On War: Civilians in the Line of Fire, I.C.R.C., 2001; Nese DeBruyne, Anne Leland – American War and Military Operations Casualties: Lists and Statistics, 2015; Milton Leitenberg în Deaths in Wars and Conflicts in the 20th Century, Cornel University, 2006. 7 Cifrele prezentate în aceste studii nu sunt identice, fiecare luând în considerare anumiți factori.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 16 din 24

prin efortul cumulat al mai multor state, pentru înlăturarea divergențelor apărute în

interpretare, restricțiile impuse combatanților sunt transpuse sub forma unor reguli

de angajare, care sunt mai accesibile pentru combatanți.

Operaţiile cibernetice reprezintă o nouă metodă de ducere a războiului, iar

marile armate acordă o atenţie deosebită acestui nou tip de ducere a războiului.

În cadrul acestui capitol am prezentat faptul că se poate crea un element de

diferenţiere între atacurile cibernetice și pot fi identificate trei categorii de ţinte: în

cadrul operaţiilor prin care se blochează anumite servicii, ţinta este chiar reţeaua

atacată; în ipoteza unor atacuri care doresc distrugerea sau alterarea informaţiilor,

putem afirma că ţintele sunt informaţiile ce se găsesc în reţea, nu reţeaua în sine; în

cele din urmă, dacă atacul urmăreşte obţinerea controlului asupra unor obiecte

fizice8, putem considera ca şi ţintă obiectul fizic, iar reţeaua este doar un mijloc

prin care acesta poate fi obţinut.

Conform celor prezentate în această lucrare, managementul țintelor a devenit

o activitate, preponderent dinamică, iar dezvoltarea tehnologică a creat

posibilitatea stabilirii unor nuclee de comandă inclusiv pentru operațiile

desfășurate la nivel tactic, iar statul major și consilierul juridic joacă un rol

important în sprijinirea comandantului în luarea deciziilor.

În procesul de management al țintelor comandantul este cel ce deține rolul

principal, dar acesta nu poate analiza și lua decizii de unul singur, fiind asistat de

un grup de sprijin.

Grupul (celula) de management al țintelor, este condusă de către șeful de stat

major, din acest grup mai fac parte: ofițerul din structura informații, ofițerul din

structura operații, iar „în funcție de necesități, în această echipă, la punctul de

comandă mai pot fi incluși: meteorologul; ofițerul cu aviația; chimistul; ofițerul cu

lupta radioelectronică; genistul; șeful cercetării artileriei; ofițerul de legătură cu

8 Preluarea controlului asupra unui site de lansare a unor rachete, sau controlarea unor ecluze.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 17 din 24

forțele aeriene; ofițerul de apărare antiaeriană; ofițerul cu relațiile civil-militari și

consilierul juridic.”9

Consilierul juridic reprezintă un element cheie în echipa de sprijin a

comandantului în timpul operațiilor militare moderne în general și în

managementul țintelor, în particular.

În cadrul operațiilor sub egida NATO, consilierilor juridici li se solicită să

găsească răspunsurile problematicilor în legislația națională și în deciziile

instanțelor naționale.

Rolul consilierului juridic este acela de a oferi asistență juridică specializată

comenzilor de la nivelul diferitelor eșaloane pe parcursul desfășurării operațiilor

militare. Pentru a reuși în câmpul de lupă modern, consilierul juridic trebuie să

poată îndeplini mai multe roluri: cel de avocat, de consilier de etică și de sfătuitor

al comandantului.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Această lucrare a fost gândită pentru a pune la dispoziţia autorităţilor

militare un instrument de cunoaştere şi aplicare privitor la managementul ţintelor.

Încercând să dăm un răspuns întrebărilor apărute în diferitele teatre de operaţii,

lucrarea a evidenţiat nu numai dispoziţiile formale ale actelor normative specifice

acestui domeniu ci şi unele neajunsuri ale procesului de stabilire al ţintelor.

Din cele prezentate în teză considerăm că se poate desprinde concluzia

conform căreia stabilirea şi identificarea obiectivelor militare în cadrul conflictelor

militare moderne a devenit o activitate cu algoritmi clar stabiliţi, în normele DOCA

identificându-se caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească un obiectiv

(natură, amplasare, destinaţie sau utilizare) pentru a fi considerat un obiectiv

militar legal.

9 Alexandru Ciocan și Mircea Mudura, Procesul de planificare și luare a deciziei de comandă privind determinarea și angajarea obiectivelor prin focul artileriei cu tragere indirectă – Targeting,Gândirea Militară Românească, nr. 3, 2001, p. 31.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 18 din 24

Legea conflictelor armate oferă protecţie pentru militarii din servicii

medicale, servicii medicale civile, umanitare, religioase personal şi obiecte,

protecţiei civile, bunurilor culturale sau locuri de cult, lucrărilor sau instalaţiilor

care conţin forţe periculoase, zone demilitarizate, dar acestea trebuie amplasate în

afara zonelor de efectuare a operaţiilor, iar forţele statului aparţinător să se abţină

în a le folosi pentru a obţine un avantaj militar.

Opinăm că nominalizarea unei persoane pe o listă a țintelor, nu poate fi

considerat a fi un act de asasinat, ci ar trebui văzut ca stabilirea apartenenței acelei

persoane la o grupare.

Cu toate că desemnarea ca ţinte a câmpurilor petrolifere deţinute de către

ISIL, ridică numeroase semne de întrebare, opinăm că acestea pot fi considerate

ţinte dacă sunt utilizate, în mod direct, de către şi pentru, forţele luptătoare ISIL,

dar în ipoteza în care acestea sunt operate de către persoane ce nu participă direct

la ostilităţi acestea ar trebui considerate bunuri civile şi nu ar trebui atacate,

conform normelor DOCA.

Opinăm că nu poate fi stabilit un raport „matematic” pentru a se putea

determina ceea ce este excesiv în raport cu avantajul militar obţinut. Anterior

lansării oricărui atac trebuie să se asigure îndeplinirea tuturor prevederilor ce

compun DOCA, astfel populaţia civilă şi bunurile cu caracter civil trebuie protejate

în permanenţă, având în vedere că regulile fundamentale stabilesc faptul că aceştia

nu pot fi obiectul unor atacuri, iar în cazul apariţiei unor pierderi, acestea trebuie

reduse la minim.

Noul „câmp de luptă” – mediul cibernetic, oferă şi el noi categorii de ţinte,

reţele de calculatoare, puncte de comandă şi control, radare şi considerăm că şi

acestea trebuie să li se acorde atenţia cuvenită. Pentru ca un atac cibernetic să fie

considerat legal aceste trebuie să fie îndreptat împotriva unor obiective şi ţinte cu

caracter militar.

Managementul țintelor nu este realizat doar de către o persoană,

comandantul, este un proces de echipă, la care participă mai mulți militari, cu toate

că decizia finală aparține comandantului, aceasta este luată în urma unei analize

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 19 din 24

temeinice efectuată de către specialiști din domenii variate. Ofițerii de stat major

sunt sprijiniți și consiliați de către consilieri juridici, care au sarcini în toate

ramurile armatelor, pornind de la redactarea contractelor, ajungându-se până la a

face parte din celule specializate, ca cea de management al țintelor.

Consilierul juridic trebuie să fie un promotor al respectării normelor și

valorilor internaționale, promovând respectarea normelor DOCA și

comportamentul etic.

Din cele prezentate în prezenta cercetare, considerăm că se poate desprinde o

concluzie generală, în sensul că stabilirea obiectivelor militare a devenit un proces

în care trebuie implicate mai multe categorii de personal. Modificarea normelor

internaţionale face ca anumite acţiuni militare, ce au fost considerate legale într-un

anumit context, ulterior şi într-un alt context, să devină acţiuni ce încalcă normele

DOCA.

Având în vedere aceste concluzii, formulăm o serie de propuneri menite să

îmbunătățească activitatea de management al țintelor în cadrul operațiilor militare:

• continuarea activităților de evidențiere și clasificare a obiectivelor militare,

cât și a celor protejate, astfel încât acestea să țină pasul cu evoluția acțiunilor

militare actuale, astfel încât persoanele care nu participă la ostilități să nu aibă de

suferit;

• valorificarea lecțiilor învățate provenite din conflictele anterioare, în

planificarea și desfășurarea celor prezente;

• respectarea cu strictețe a normelor DOCA, chiar și în situațiile în care

inamicul încalcă flagrant aceste norme.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 20 din 24

BIBLIOGRAFIE (selectivă)

I. CONVENȚII INTERNAȚIONALE, LEGI, ORDONANȚE SI

HOTĂRÂRI DE GUVERN

1. Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea

Generală a Organizației Națiunilor Unite, 1948;

2. Convenția de la Geneva pentru îmbunătățirea sorții răniților și

bolnavilor din Forțele Armate în campanie, 1949;

3. Convenția de la Geneva pentru îmbunătățirea sorții răniților, bolnavilor

și naufragiaților forțelor armate pe mare, 1949;

4. Convenția de la Geneva pentru protecția persoanelor civile în timp de

război, 1949;

5. Convenția de la Haga, pentru protecția bunurilor culturale în caz de

conflict armat, 1954;

6. Protocolul I Adițional la Convențiile de la Geneva din 1949 privind

protecția victimelor conflictelor armate internaționale, 1977.

II. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE ROMÂNEȘTI

1. *** D.I.U. - 1, Manualul pentru instruirea militarilor în Drept

internațional umanitar, Ploiești, 2005;

2. *** Doctrina Armatei României, 2011;

3. *** Doctrina pentru managementul întrunit al țintelor, 2016;

4. *** Doctrina privind participarea la operaţii multinaţionale împotriva

insurgenţei, 2012;

5. *** Manualul de planificare al operaţiilor, 2011;

6. *** Manualul pentru managementul ţintelor, 2012.

III. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE

1. *** AJP-3.4.4, Counterinsurgency (COIN), NATO, 2011;

2. *** AJP-3.9, Allied Joint Doctrine for Joint Targeting, NATO, 2007;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 21 din 24

3. *** Conceptul UE privind folosirea forței în operațiile militare conduse

de UE, ediție 2014;

4. *** FM 1-04, Legal Support to Operational Army, SUA, 2013;

5. *** FM 3-60, The Targeting Process, SUA, 2010;

6. *** JP 1-04, Legal Support to Military Operations, SUA, 2016;

7. *** JP 3-60, Joint Targeting, SUA, 2013;

8. *** Joint Fires and Targeting – Student Guide, Joint Targeting School,

SUA, 2014;

9. *** JWP 3/46, Legal Support to joint operations, Marea Britanie, 2005;

10. *** Law of War Manual, Departamentul de Apărare al SUA, 2015;

11. *** MC 362/1 – Reguli de angajare ale NATO, ediția 2003.

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMANI

1. Dediu C., Aspecte juridice ale elaborării regulilor de angajare pentru

operațiile multinaționale, disponibil pe www.arduph.ro.

2. dr. Bădescu St., Impactul acţiunilor militare asupra mediului;

3. col. Ciocan A. şi lt. col. Mudura M., Targeting, în Gândirea Militară

Românească nr. 3, 4 şi 5, 2001;

4. col. (r.) prof. univ. dr. Dragoman I. şi asist. univ. Ungureanu D., Regulile

managementului ţintelor, în dreptul conflictelor armate, în Pro Patria

Lex, volumul XIV, Bucureşti, 2015.

5. mr. drd. Moldovan L. şi gl. mr. (r.) prof. univ. dr. Neagoe V., Utilizarea

procesului de Targeting în cadrul planificării şi desfăşurării operaţiilor,

în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” nr. 2, Bucureşti,

2015.

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Abrahams F., Current Issues in Occupation Law: 2003 Civilian Deaths

in Bagdad, în International Law Studies, vol. 81, SUA, 2006;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 22 din 24

2. Baker J., Judging Kosovo: The Legal Process, the Law of Armed

Conflict, and the Commander In Chief, în International Law Studies, vol.

78, US Naval War College, SUA, 2002;

3. lt.col. Daxon E. şi cpt. Musk J., Assessment of the Risks from Imbedded

Fragments of Depleted Uranium, în Armed Forces Radiobiology

Research Institute, SUA, 1993;

4. Epps V., Civilian Casualties in Modern Warfare: The Death OF the

Collateral Damage Rule, în Georgia Journal of International and

Comparative Law, SUA, 2013;

5. Henckaerts J. M. şi Doswald-Beck L., Customary International

Humanitarian Law, Volume I: Rules, International Committee of the Red

Cross, Marea Britanie, 2009;

6. Kugler R., Operation Anaconda in Afghanistan – A Case Study of

Adaptation in Battle, National Defence University, Washington, DC,

SUA, 2007;

7. Leitenberg M., Deaths in Wars and Conflicts in the 20th Century, Cornel

Univesity, 2006;

8. Roberts A., Air Power, Accuracy, and the Law of Targeting: Why No

Brave New World?, în International Law Studies, vol. 80, US Naval War

College, SUA, 2006;

9. Roberts A., Lives and Statistics: Are 90% of War Victims Civilians?, în

Survival vol. 52 nr. 3, SUA, 2010;

10. Wiliams W., Multinational rules of engagement: caveats and friction, în

The Army Lawyer, SUA, 2013;

VI. SURSE WEB

1. https://www.doctrine.af.mil/;

2. http://www.gao.gov;

3. http://www.icrc.org;

4. http://www.iss.europa.eu;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 23 din 24

5. http://justsecurity.org/;

6. http://necrometrics.com;

7. https://www.wsj.com/europe.

VII. REVISTE

1. Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2010 – 2018;

2. Buletinul de Teorie Militară al Forțelor Terestre, 2010 – 2018;

3. Canadian Military Journal, 2013 – 2018;

VIII. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

1. *** Comentarii asupra Protocolului Adițional I, Comitetul Internațional

al Crucii Roșii;

2. *** European External Action Service, Avoiding and Minimizing

Collateral Damage in EU-led Military Operations Concept, Belgia,

2016.

3. *** HPCR, Manual on International Law Applicable to Air and Missile

Warfare, SUA, 2010;

4. *** Manualul de la Tallinn 2.0 privitor la Dreptul internațional aplicabil

operațiilor cibernetice, Cambridge University Press, Marea Britanie,

2017.

5. *** The Handbook of International Humanitarian Law, a doua ediție,

2009.

6. Department of Defense, The SAC Atomic Weapons Requirements Study

for 1959, 1956 Washington DC, SUA, 1956.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT 24 din 24

LISTA ANEXELOR

• Anexa nr. 1: Semne convenţionale distinctive;

• Anexa nr. 2: Harta celor mai importante ţinte, conform studiului SAC;

• Anexa nr. 3: Lista ţintelor strategice ce se găseau în România, conform

studiului SAC;

• Anexa nr. 4: Bombardamentele SUA și decesele din rândul populației

civile, în Afganistan;

• Anexa nr. 5: Persoane ce s-au aflat pe lista țintelor de angajări selective

• Anexa nr. 6: Structura unei grupări teroriste;

• Anexa nr. 7: Lista deceselor suferite de armata SUA în marile conflicte ale

ultimului secol;

• Anexa nr. 8: Decesele survenite în războaiele secolului XX;

• Anexa nr. 9: Relația dintre ROE și DOCA;

• Anexa nr. 10: Structura unui punct de comandă de nivel divizie sau corp de

armată;

• Anexa nr. 11: Extras din instrucțiunile privind activitatea legislativă și de

asistență juridică în MApN, aprobate prin ordinul ministrului apărării

naționale nr. M75 din 2009.