Black TRIBUNA -...

TRIBUNA102

Pantone 2247 UU

Pantone 2247 UU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 dd e c e m b r i e 2 0 0 6 1,5 lei

interviuAurel Codoban

muzicaFestivalul Mozart,

ediþia a XVI-a

profil de scriitorValeriu Anania

ilustraþia numãrului: Remo Giatti

Judeþul Cluj

IOOAANN/IAA

NNCCUU

DDEEH

UUNNEEDD

OOAARRAA1456-22006

Ed

uc

aþio

na

lT

ribu

na

supliment

I van Turbincã, într-o versiune regizoralã aMonei Chirilã, este noua premierã aTeatrului de Pãpuºi „Puck”. Un spectacol de

vãzut nu doar de copii, ci ºi de adulþi, cãcisubtextele dramatice îi vizeazã ºi pe aceºtia. Ivanare, dupã cum se cuvine, nasul roºu, ºi seamãnãleit, de la distanþã, cu Eugen Ionescu. Sã-i fitrãdat subconºtientul pe pãpuºari? Diavolii suntparcã desprinºi din filmul Gremlins, spre deliciulcopiilor, care au gustat cu plãcere spectacolul, înciuda unui limbaj nu foarte accesibil lor. Totuºi,culoarea ºi verva producþiei au stârnit ºi menþinutinteresul spectatorilor, mari ºi mici deopotrivã.Dupã câteva „reglaje” care sã-i dea „turaþia” decroazierã, Ivan Turbincã va fi un eveniment. Maiales cã se pregãteºte deja versiunea în romani.Spectacolul de la Cluj devine astfel a douaproducþie româneascã adresatã minoritãþii rome.De altfel, teatrul clujean va itinera princomunitãþile de gen din judeþ, pãstrând ºivarianta româneascã. Adaptare la public, vasãzicã.

Cea mai recentã apariþie la Editura Tribunaeste volumul Ion Creangã în conºtiinþa criticii deConstantin Cubleºan. Dupã demersuri similare,avându-i în obiectiv pe Eminescu ºi Caragiale,scriitorul clujean îºi îndreaptã atenþia înspreexegezele dedicate de-a lungul vremii celebruluiautor humuleºtean. C. Cubleºan comenteazãaplicat ºi bine documentat 91 de studii despreCreangã, de la cele „clasice”, semnate de TudorVianu sau ªerban Cioculescu, la celecontemporane, ale lui Luca Piþu ori GabrielaChiciudean, de pildã. Autorul nu-l exclude nici pelunaticul Aurel Constantinescu-Severin, care seconsiderã „reîncarnarea” lui Creangã. Un volumdespre volume, o criticã a criticii utilã în egalãmãsurã pentru cercetãtori, doctoranzi, profesoride liceu ori studenþi.

Un splendid concert al Teodorei Enache, cupiese inedite ale lui Johnny Rãducanu, a electrizatjazzmanii clujeni în 22 noiembrie. Un evenimentspecial, în care s-au combinat accenteletradiþionale cu cele moderne, totul reverberat într-o poftã contagioasã a interpreþilor. TeodoraEnache a fost acompaniatã de Ion Baciu jr. lapian, Pedro Negrescu la bas ºi mai tânãrul Tudor

Parghel la baterie. De mult – din pãcate – n-a maiavut parte Clujul de un asemenea regal de jazzbun. Dar poate e un (nou) început.

Neobositul m.chris.nedeea a pus de-un nouvolum în colecþia Teatrul Imposibil, în parteneriatcu Editura Eikon. Ar-Fun Unu, cu subtitlul „oantologie. texte noi în teatrul vechi”, cuprindecinci piese de teatru scrise în urma unui atelier descriere dramaticã susþinut în cadrul Festivalului deteatru de camerã ºi underground Arad-Fun,condus de Ovidiu Balint. Cei cinci autori suntCristian Bârsan, Cristian Liviu Dobre, Vasile Leac(poetul), Ioan Peter (actorul) ºi Iulia T. Atelierul afost coordonat de scriitoarea maghiarã KatalinThuroczy.

Noua serie a revistei Man.In.Fest, editatãacum cu sprijinul Casei de Editurã Petras din...Râmnicu Vâlcea, dar „manageriatã” tot de MirunaRuncan ºi C.C. Buricea-Mlinarcic, a ajuns la nr. 2-3/2006. Un numãr foarte substanþial, cu ungrupaj serios dedicat spectacolului Purificare ºi cuun – ºi mai serios – supliment Dramaturgiacotidianului, realizat în urma unei tabere de varãde la Târgu Jiu, care conþine reportaje ºi scenariide toate felurile. Nu rataþi, mai ales cã revista sedã gratis, vorba ceea.

Cam demultiºor – dar meritã consemnat – aavut loc la Cluj prima ediþie a Târgului„Kilipirim”, cu cãrþi, filme ºi albume muzicaleieftine, chilipir curat, de-þi venea sã le iei cubraþul. Ia gândiþi-vã ºi domniile voastre: romanestrãine recent traduse, cu 4 lei, CD-uri cu 5,marele Penguin Dictionary cu 50, albume de artãcu 20, cel mult 40 de lei. Plus monede, insigne,obligaþiuni bancare etc., de la 1 leu la câteva miide euro (raritãþile de colecþie). Bibliografia ºcolarãse vindea atât de lesne, încât cred cã toþi copiii deºcoalã din Cluj au acum rafturi de cãrþi – pe careva fi probabil musai sã le ºi citeascã. Bunã idee,care va fi reluatã ºi anul viitor, prin mai-iunie. Sãmai kilipirim ºi noi...

Iar câte ºi mai câte...

22 TRIBUNA • NR. 102 • 1-15 decembrie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei Literare Radio

Radio România Cultural

101,0 FM

D eschisã la Muzeul de Artã Cluj în searazilei de 8 noiembrie 2006 printr-ocascadã de surprize care au însemnat

pentru publicul invitat cupa de ºampanie oferitãchiar la intrare, sãlile cufundate în întuneric,personaje costumate dupã moda anilor 20, solo-ulde baterie live care a dat semnalul aprinderiiluminilor, momentele de animaþie dadaistã,vernisajul expoziþiei Avangarda din România încolecþii clujene s-a dorit în ansamblul sãu unomagiu adus primei expoziþii internaþionale deavangardã organizatã în România de revistaContimporanul în anul 1924, momentsemnificativ pentru racordarea în timp real la ceeace în epocã însemna actualitatea ultimã. De altfel,momentele de la vernisaj în succesiunea de maisus apar consemnate de Tudor Vianu în revistaMiºcarea literarã, care relata felul provocator încare s-a deschis expoziþia Contimporanul. ªicoperta catalogului expoziþiei, tipãrit cu aportulfinanciar obþinut în competiþia naþionalãorganizatã de Administraþia Fondului CulturalNaþional, reia elemnetele grafice ºi compoziþio-nale ale copertei numãrului 50-51 din 1924 aleaceleiaºi reviste dedicatã expoziþiei la careparticipaserã, pe lîngã organizatorii români MarcelIancu, M.H. Maxy, Miliþa Petraºcu, VictorBrauner, Hans Mattis-Teutsch, ºi unii dintre ceimai în vogã artiºti ai epocii: Hans Arp, KassakLajos, Karel Teige, Kurt Schwitters, Hans Richter.

La fel ca ºi publicul care se înghesuia în urmãcu 82 de ani în sala Sindicatului artelor dinBucureºti sã vadã noutãþile de ultimã orã nunumai sub aspect temporal dar ºi din perspectivanoii morfologii artistice, publicul clujean a avutprilejul sã vadã lucrãri realizate de protagoniºtiiavangardei din România, dintre care unele au fostexpuse acum pentru prima datã însoþite deelaborate texte explicative.

În mod similar felului în care s-a constituitaceastã miºcare, prima cu un caracter nettransnaþional, de interferenþã a diverselor genuriale artelor, expoziþia de la muzeul clujean oferã operspectivã a acestei dimensiuni prin prezentareaunor materiale provenind din colecþiile BiblioteciiAcademiei, Filiala Cluj, Bibliotecii CentraleUniversitare “Lucian Blaga”, Bibliotecii Judeþene“Octavian Goga”, Universitãþii de Artã ºi DesignCluj precum ºi din colecþiile particulare DanDumitraºcu, Dumitru Dumitraºcu ºi Ion Pop. Maiprecis, este vorba de exemplare ale revistelor deavangardã Contimporanul, Punct, Integral, Unu,Alge, apãrute la Bucureºti în perioada 1922-1933,dar ºi Periszkop, apãrutã pentru scurtã vreme laArad în perioada 1925-1926, volume celebre alescriitorilor Geo Bogza – Poemul invectivã, M.Blecher – Întîmplãri în irealitatea imediatã, IlarieVoronca – Petre Schlemihl, Saºa Panã – cu, IonVinea – Paradisul suspinelor ºi multe altele, cuilustraþii de Victor Brauner, Marcel Iancu, JulesPerahim, Margareta Sterian, Miliþa Petraºcu,Constantin Brâncuºi. Un important corp alexpoziþiei îl formeazã operele artiºtilor Leon Alex,Mund Hugó, Klein József, Gallas Nandor, TihanyiLajos, Perlrott Vilmos Csaba, conectaþi lacurentele înnoitoare din arta primelor decenii asecolului XX prin frecventarea coloniei artistice dela Baia Mare, ce reprezinã, aºa cum afirma ºi d-na

Krisztina Passuth, profesor la Universitatea dinBudapesta, eminent exeget al avangardei dinEuropa Centralã ºi de Est, ºi locul genezei arteimaghiare moderne. Chiar dacã unii artiºtiselectaþi în expoziþie aparþin din punct de vedereetnic statului maghiar rezultat dupã pacea de laVersailles, acest lucru este nesemnificativ încontextul miºcãrilor de avangardã, care, aºa cumspuneam anterior, s-au caracterizat printr-unputernic caracter transnaþional. Dezvoltate peteritoriul României de dupã Marea Unire,miºcãrile de avangardã au antrenat artiºti dediverse etnii, cãrora grupãrile cu caractertradiþionalist-conservator, precursoare în fapt aleascensiunii naþionalismului din anii ‘30, lereproºau „spiritul violent imitativ” fãrã a sesiza,mai ales dintr-o crasã ignoranþã, caracterul

inovator, original al creaþiei lor în raport cu alþiartiºti ai timpului.

Atmosfera avangardistã a continuat în zilele de9 ºi 10 noiembrie prin organizarea unuisimpozion internaþional ce ºi-a propus sã prezintenoi studii ale avangardei dintr-o perspectivãmultidisciplinarã la care au participat invitaþi atîtdin România cît ºi din Belgia, Polonia, Ungaria ºiStatele Unite, unii aflaþi pentru prima datã laCluj. Posibil tot prin aportul AFCN, dar ºi prinsprijinul generos al unor sponsori locali ca NaturaTravel ºi Natura Paper, simpozionul a reunitpersonalitãþi remarcabile, de mare notorietate înstudiul avangardei: Krisztina Passuth, prezentatãanterior, Denis Laoureux (Belgia) curatorul ºiautorul catalogului expoziþiei Mot á Main, artã ºiscriiturã în arta din Belgia, deschisã la MuzeulNaþional de Artã din Bucureºti cu ocazia sommet-ului francofoniei, prof. Anna Markowska(Polonia), purtãtorul de cuvînt al celebrei Bienalede gravurã de la Cracovia, prof. Jenö Farkas de laUnivesitatea din Budapesta, prof. Ileana Orlich,de la Universitatea Statului Arizona, prof. MarinMincu, cunoscutul autor al antologiilor deliteraturã avangardistã, director al Editurii Pontica,Vladimir Panã, fiul directorului revistei deorientare suprarealistã Unu, deþinãtorul uneiimpresionante arhive a avangardei româneºti,Gheorghe Vida, director adjunct al Institutului deIstoria Artei Bucureºti, Ioana Vlasiu, de la acelaºi

institut, autoare a mai multor studii dedicate unorprotagoniºti ai avangardei, Geo ªerban, unuldintre primii autori ai unor studii ale avangardeiromâneºti în arhive de peste hotare, realizate înambianþa revistei de culturã universalã SecolulXX, Sorana Georgescu-Gorjan, cu studii ampleasupra creaþiei brâncuºiene, Cornel Þãranu,compozitor de notorietate internaþionalã a cãruicreaþie este legatã de spiritul avangardei, dar ºitinerii cercetãtori Irina Cãrãbaº de la Institutul deIstoria Artei Bucureºti, Ovidiu Morar de laUniversitatea din Suceava, Paul Cernat, cunoscutpublicist ºi autorul unor volume de mare interes.Din spaþiul cultural clujean au participat dr.Alexandra Rus, cercetãtor la Muzeul de Artã Cluj,prof. ªtefan Borbély de la Facultatea de Litere aUniversitãþii “Babeº-Bolyai”, Iózsa István, de laaceeaºi facultate ºi nu în ultimul rînd prof. IonPop, cel care a contribuit la reuºita organizãriiacestui eveniment, cu entuziasm ºi sprijin concret,care a însemnat nu doar reviste ºi importantevolume ale avangardei puse la dispoziþie cugenerozitate. Comunicãri consistente au fostprezentate pe parcursul celor douã zile într-oatmosferã de realã comunicare, pe careparticipanþii au elogiat-o la sfîrºitul lucrãrilorsimpozionului. Mai mult, din acelaºi entuziasmgenerat de o ambianþã care a fãcut posibilãîntîlnirea multora dintre cei ale cãror eforturi aufost depuse în studiul ºi promovarea avangardeiprecum ºi de schimbul tonic de idei care a avutloc, profesorul Marin Mincu a propus înfiinþareaunui Club Român al Avangardei ºiExperimentalismului, cu sediu posibil, în limitaacceptãrii propunerii, la Muzeul de Artã clujean.Propunerea a fost acceptatã de toþi participanþii,d-na Krisztina Passuth subliniind importanþacomunicãrii între specialiºtii cu aceleaºipreocupãri, mai ales în ceea ce priveºteconstituirea unei bibliografii generale legate destudiile în domeniu dar ºi a unor întîlniriperiodice esenþiale în stabilirea unor legãturipersonale.

Caracterul interdisciplinar al avangardei a fostsubliniat ºi de completarea dimensiunii plasticereprezentate de expoziþie cu cea literarã, prinprezentarea unui spectacol-lecturã din poezia ºimanifestele avangardei româneºti cu titlul O searãla Secol, evocator al atmosferei Lãptãriei familieilui Stephan Roll, o variantã autohtonã a cafeneleiliterare în care se întîlneau protagoniºti din variizone ale avangardei. Produs de Radio Cluj prinOana Cristea Grigorescu, important partener ºi înpromovarea evenimentelor de la Muzeul de Artã,spectacolul l-a avut protagonist pe actorul CornelRãileanu de la Teatrul Naþional Cluj.

Deºi epuizatã în etapa istoricã, avangarda,clasicizatã prin cuprinderea sa în muzee ºibiblioteci, revine totuºi periodic, aºa cum arãta ºiprof. Ion Pop în catalogul expoziþiei, „înmomentele încremenirii în formule ºi convenþii”.

Evenimentele de la Muzeul de Artã ºi-aupropus sã readucã avangarda nu numai în sfera deinteres a specialiºtilor ci ºi a publicului în general,prea puþin informat despre importanþa acesteimiºcãri care a propulsat pentru prima datã lanivelul notorietãþii internaþionale personalitãþiprovenind din spaþiul românesc.

33



TRIBUNA • NR. 102 • 1-15 decembrie 2006 33

editorial

Avangarda se întoarceCãlin Stegerean

Hans Mattis Teutsch Compoziþie 2

VASILE GOGEA

ÎÎncã PPropoieziþiiCluj-Napoca, editura Grinta, 2006

S ã ne-nþelegem. O cronicã la o carte deVasile Gogea nu poate fi text scrobit,matematic, învãluit în limbajul pseudo-

conceptual la actualei critici. Printre poeþi, Gogeae om ºi încã scrie omeneºte: lecþia simplitãþii eastãzi uitatã ºi atîþia preferã zorzoanele ºiacadelele ºaizecist-ºaptezeciste, ºi atîþia se credroboþi-clone-mutanþi ai unor teorii„hollywoodiano”-scientiste, încît întîlnirea cuomul din text are ceva din firescul, farmecul ºi –totodatã – surpriza întîlnirii cu omul filmelor luiTarkovski sau Parajanov, cu cirghizii lui Aitmatovºi beþivii splendizi din Bitov sau Venedikt Erofeev.(Asta ca sã ne jucãm de-a comparaþia cu artiºtiiruºi.)

Cel mai nou volum publicat de Gogea, ÎncãPropoieziþii, este un alt (fel de) „tratat despreînfrînt” – cum se intitula cãrticica de aforismetipãritã în 2004. Adverbul, aci cu sens temporal,încã prefaþeazã frumos tema centralã ºi – poate –cel mai important ciclu de poeme al volumului,acela al mmorþilor ººi aal aapocalipsului iiminent: „Se

scorojeºte/ tencuiala de pe oasele mele/ cum depe pereþii/ unei case nelocuite.// Ce zugravi/ vorputea sã aºeze/ la loc/ huma?/ Umblu prinlume/ ca o mânãstire/ fãrã cãlugãri.// Doarviermii/ îi simt/ în ghete, la vîrful/ degetelor.//Dar,/ mai am cîþiva paºi/ de fãcut.” (Sescorojeºte) Am citat integral unul din poemelecãrþii ºi încã îmi explic mecanismul de seducþie alacesteia, reþeaua în aparenþã simplã, de cîntece de(re)îndrãgostit ºi cîntece de moarte, de lozincipolitico-civice ºi jucãrii textuale în spiritavangardist, hai-ku-uri ºi febrile poeme desanatoriu, lucide, sarcastice ºi – pe undeva –virusate de împãcare (acestea din urmã printrecele mai bune din cîte am citit în poezia românã).Sã (ne imaginãm, imaginaþi-vã, cã) auzim &vedem: „Cei din salonul 7/ (...)gîndesc mai mult(...)Ei reuºesc, cam o datã la trei zile,/ sãconstruiascã o frazã corectã,/ întreagã./(...)//Dupã trei zile de ploaie mãruntã/ cei dinsalonul 7/ au spus (în timp ce ne beam ceaiul):/„Las` sã plouã/ cã atunci ies tãte cele/ dinpãmînt –/ numa` soacra sã nu iasã!”// Dupã încãtrei zile de ploaie/ ºi trei zile cu soare/ le-am spusºi eu cã mã tem/ de ce-ar putea sã-mi iasã miedin/ minte.” (Cei din salonul 7 )

Alte texte, departe de prozaismul propriucelor douã citate, de „propoieziþia” seacã,funcþionalã, aduc laolaltã sodomizãri sintactice &lexicale argheziene ºi o dispunere a strofelordescãrnate în manierã bacovianã. Nu vreau sã zic

intertext. Ci, mai degrabã, rezidualism asumat:conºtiinþã ghiduºã, mereu la pîndã, a celor dejafãcute, vizionarism de bun-simþ al celor ce se maipot (încã) înfãptui. Gogea jaloneazã, ca un eternadolescent, moduri ºi reþete, aºa încît poemele luipar fie schije ºi þãndãri ale unui vast proiect epic,fie flacoane cu elegii, fiºe pentru un „tratat” etc.Unele, izbutite, precum aceasta: „O, am iubit,Doamne,/ o am iubit/ pînã ce o am pãrãsit.// ªi,încã, Doamne,/ o am iubit/ pânã ce pe mineînsumi/ mã am pãrãsit.// ªi-acum, Doamne,//întins în pat ºi împansat/ mã-nveþi/ sã o maiiubesc/ pânã/ la înserat.” (O, am iubit, doamne)Altele, e drept, puþine, nereuºite din pricinacalambururilor previzibile, a clovneriilor ideaticefacile. Asta pentru cã Vasile Gogea, pardelicatesse, nu se considerã totdeauna poet ºiatunci minulescianizeazã pentru a-ºi distra fanii &anii.

Rãmîn, dupã ce citesc cartea a doua oarã, cuimpresia unor poeme scrise uºor, în fond gînduriînregistrate cu o atenþie studiatã. Divagaþii poetice100% autentice, naturale, care îºi camufleazãinteligent intenþia, skepsisul, savantlîcul. „Sîntpoet” strigã azi poeþii români, de la MirceaDinescu ºi Alexandru Muºina la Marius Ianuº ºiDumitru Cerna. „Pot fi încã ºi poet” îmi pare a fimoto(r)ul existenþei concitadinului Vasile Gogea.ªi chiar este.

44




cartea

Apocalipsa dupã Gogeaªtefan Manasia

GHEORGHE VIDICAN

Tratatul dde lliniººteTimiºoara, Editura Brumar, 2006

A flat la a cincea apariþie într-un volumapropriat în întregime lui, GheorgheVidican îºi asumã cel puþin un risc

evident o datã cu Tratatul de liniºte, acela de a fipreferat poeme construite în regim clasic, ritmatºi deopotrivã rimat, imediat susceptibile de unvãdit desuet, dublat de o certã neîncredere alectorului, fie el avizat ori ba; o secundã capcanãar fi aceea de a-i îngurgita lirica drept „imn aliubirii” ºi nimic mai mult. Doar cã, îndãrãtulformei atent conservate ºi pigãlite, sesizãm untango consumat firesc, o cãlãtorie în doi, vizîndrostirea adevãrurilor dureros de simple, însãnicidecum simpliste, o cvasi-reþetã a singurãtãþiisuportabile într-un cuplu firav post-modernizat.Artificiul oarecum pervers-înºelãtor la carerecurge autorul e chiar masca tehnicistã care,conform opiniei lui Mircea Mihãieº, îi „conferãstabilitate ºi dinamism unei voci lirice îngroºatecu sistem, ºi delicatã cu metodã”.

Dacã o acumulare poeticã era detectabilã înRigorile cercului, în sensul unei concentrãri liricela dimensiunile ºi valenþele unor crochiuri de sinestãtãtoare, aici intrinsecizarea imago-ului simboliccomportã camuflarea ab initio ºi totodatãrevelarea afectivului, punctîndu-se balastul ºiculpa, atribute ale umanului în plinãtatea sa.Sondarea nostalgico-mîhnitã a frînturilorexistenþiale deja apuse are, în fond, ca unicãfinalitate umplerea lor de sens, pitindu-se înspatele unei convenabile defulãri ºi defrustrãri

proxime: „Ascunsã, doamnã, pleoapã pestepleoapã/ ninsorile tãcute ne-au atins”; „Mi-aidãruit, Lenore, singurãtate/ºi ne purtãmsingurãtatea des (...)// ...oglinda are spaþii preaascunse/ca s-o auzi în noapte lãcrimînd”; „ Îmivorbeai despre mine ºi parcã era/ amintire malulcu sãlcii/ mã strigau într-un trup rãcorile serii/fãrã braþe alergam ca un fluviu”; „Stãteamîmpreunaþi printre mistere/ ca pe-o revoltã-n visne ducem frica/ ne despuiam de jocuri efemere/în jocul nostru, doamne, de-a risipa”. Nu sedebaraseazã de motivele-nucleu ce par a-l bîntuide data asta într-o maniera înþelepþitã, dozatesintetic în semnificat/-nt, acestea reiterîndu-seprogresiv-convulsiv ºi reamplasîndu-se axiologic cao strategie a unui ºahist potenþat ce aplicã tacticainspiratã a rocadei mici, insinuînd minimalist-obsesiv fîntîna, zãpada, liniºtea, poietica, aceastadin urmã axîndu-se pe chinul articulãriicuvîntului ales, impactant; imaginile acutizatagresiv-auditive sînt ºi ele abandonate în favoareaunei concreteþi tandre a sunetului, ca o întoarcereînspre interior a comunicãrii, astfel încît ºoaptava substitui cuvîntul, addendîndu-ºi ca echivalentsimbolic percutant „liniºtea [ce] îmi picurãcuvîntul” („Vezi, ecoul cu noaptea de vamã/aºteaptã inegal lîngã toate/ înfrîngeri mereutãinuite/ în clopot ce scapãrã-n ºoapte”; „Prinscorburi caut cuvinte curbilinii/ poemele mi-spline de torturã/ecoul ºoaptei îl colorez culinii/de zebrã îmbrãcatã în armurã”; „Între douãºoapte rostite tîrziu/ iubito, vorbeºti de sensulplecãrii (...)//...învins, cerºetor, eu tot voi iubi/între douã femei trecãtoare”; „Fabrici de iluzii batînsemn/ cenuºa lunii-mi arde buzunarul/ gãri detraficanþi ascund un tren/ cerºetoru-ºi bea încetpaharul”). Navigãm în apele limpezi aleimaginilor de-o senzualitate poziþionatã la graniþatandreþii ºi a pudibonderiei, devoalînd neliniºteadindãrãtul liniºtii ca aparenþã socialã, ca ºtanþã

confortabilizatã a cuplului, ca alunecare sfioasãînspre sensul îngropat, stocat grijuliu îndiafragma umbrei ºi ferit privirii intrusului, acãrui ingratitudine o taxeazã, resimþind-o mocnit-angoasant – „Sînii tãi... sunt o aventurã (...)/primejdia albastrã pare purã/ înfãºurînd sãrutu-naltã gurã” ; „Iubita mea e parcã-a nu ºtiu cui,/ e-onãscocire-a farselor cu ape/ e gestul trist al floriide gutui/ ce naºte-o farsã-aproape din aproape”;„mã repetai peste-un morman de ºoapte/ rãmasîn lumea asta ne-nþeles”. Se poartã ambivalenþa,opþiunea-n atitudine ºi-n actare liricã, nimic numai pare înþepenit, miºcarea este unaverticalizatã, însã orientatã de sus în jos,amprentatã de o prãbuºire lentã cãtre denotareaºi conotarea sensului; nici o grabã nu eperceptibilã în încropirea imaginii, totul e aºezatºi îndelung cugetat în traiectul spre sine. Sepipãie tertipuri trendy, fragmentãri, ludismulasumat ºi revendicat al intertextualitãþii, îmbinatcu exerciþii ale naivitãþii liricizate, comporînd unplus de consistenþã a semnificaþiei ºi odiversificare a registrului formal („pãdurea þineadealul de mînã/ sau eu nu mai vedeam prinîntuneric”; „Ninge, iubito, ninge privirea/cuvintele mele toate-s ninsoare/ a rãmas troienitãiubirea/ într-o formã neºtiutã de floare”; „Fugimprin noi þinîndu-ne de mînã/ frunzele toamnei serostesc pe tîmplã”; „Iarbã crudã, iarbã crudã/iarãºi mergi neliniºtitã”; „Tu n-ai sã vii, iubito,lîngã tei (...)/ despre iubire, spune-mi, ce maiºtii”).

O diferenþã majorã între volumele anterioareºi acesta se puncteazã decisiv, Tratatul de liniºtedeconspirîndu-ne un cu totul alt poet; sau, poate,îl introduce în scenã abia acum pe poetulGheorghe Vidican.

Firescul neliniºtii în doiIoana Cistelecan

55



55TRIBUNA • NR. 102 • 1-15 decembrie 2006

comentarii

Odatã închegatã ºi acreditatã ca atare decriticii titraþi, generaþia ’80 nu s-amulþumit sã-ºi reprezinte cu onor statutul

câºtigat, ci a continuat rãzmeriþa devenitã, dinpãcate, uneori mai vizibilã decât creaþia propriu-zisã. Probabil ticurile juneþii, discursul decis,apãsat al criticilor sãi de serviciu, ideologi întoatã puterea cuvântului (mã gândesc mai ales laIon Bogdan Lefter, dar ºi la Mircea Cãrtãrescu,dacã acceptãm cã Postmodernismul românesccontemplat prin lentilele deformante ale acestuiaambiþioneazã sã impunã un canon optzecist) nuse lasã atât de uºor ostoite, cãci pentru mulþidintre ei competiþia continuã ºi în prezent.Despãrþirea lor de scriitorii anteriori, în special deºaizeciºti, este fireascã într-o anumitã mãsurã, devreme ce de obicei e nevoie de gesturi mai puþinelegante de despãrþire, de rupere de trecutul cepoate inhiba, pentru a merge mai departe, pentrua impune ceva nou. Fronda nu au inventat-ooptzeciºtii ºi nici nu va muri, se vede limpedeastãzi, când ei înºiºi sunt temeinic contestaþi,odatã cu ei. Ceea ce este mai dificil de înþeles ºilasã sã se strãvadã câteva complexe altfel ascunsesub patina unei dezinvolturi trucate estevehemenþa cheltuitã întru „cuminþirea”insurgenþilor ce le-au urmat. O altã generaþie,pretind autorii ce au dominat deceniul al nouãlea,nu existã, „nouãzeciºtii”, „douãmiiºtii” nu suntaltceva decât reminiscenþe, reacþii întârziate sausimple aºchii ce sar din trunchiul gros aloptzecismului. Totul a fost câºtigat în poezieodatã cu experimentele lor, urmaºii calcã pepoteci deschise ºi bãtãtorite cu eroicã abnegaþie.Evident, nici poeþii care au debutat un deceniumai târziu, în cu totul alte condiþii, nuinventeazã, încremeniþi într-un contradictoriuadamism, roata, ci preiau elemente deja câºtigateale discursului liric, iar acest fenomen nu estealtceva decât un semn de normalitate. Dar cãeste vorba de o altã miºcare, cu alte interese ºi, laurma urmelor, fidelã unei alte poetici pe cale a seconstitui cred cã nu poate fi negat fãrã a devenipartizanul unui comandament de grup.

Cãrþoiul apãrut în 2004 la editura Vinea,îngrijit de unul dintre semnatari, intitulatorgolios, dar ºi ludic totodatã Manualul deliteraturã, tocmai asta încearcã sã facã: sã impunãun alt canon, sã demonstreze cã existã numemãcar la fel de valoroase pe cât au devenit celeale optzeciºtilor ºi în rândul urmaºilor, cã scenaliteraturii este încãpãtoare ºi alte nume se cer,poate un pic cam devreme, clasicizate. În modlimpede, masivul op semnat de Daniel Bãnulescu,Mihail Gãlãþanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu,Nicolae Þone ºi Lucian Vasilescu, cãrora li sealãturã, extra muros, Floarea Þuþuianu, se vrea oreplicã la tendinþele optzeciºtilor de a deþinemonopolul la bursa valoricã a literaturii actuale.Titlul însuºi ascunde o reacþie polemicã, cãci,atenþie, nu ni se propune un manual, ci manualulde literaturã. Sã-l deschidem, aºadar, pentru avedea ce ne învaþã…

ªase autori plus unul, cei mai importanþidintre nouãzeciºti, îºi reunesc eforturile pentru arealiza un cât mai convingãtor ºi atractiv portretde grup. Cartea însãºi depãºeºte cunoscutulºablon al volumelor colective ºi este, pe lângãPauza de respiraþie a braºovenilor Andrei Bodiu,Simona Popescu, Caius Oprescu ºi Marius Oprea,cel dintâi cãruia i se acordã menirea de a impune,

o datã pentru totdeauna, un hexagon poetic ce-ºipretinde, pe bunã dreptate, omologarea. Existã,de data aceasta, un dirijor priceput, un regizorcare a gândit, ca pe un ludic experiment,arhitectura întregului, cãci fiecãrui autor i serepartizeazã un anumit tipic, cãruia acesta trebuiesã i se supunã. Viaþa ºi opera fiecãruia suntilustrate cu tot soiul de mostre de autentic umor,începând cu câte o pozã, continuând cu câte unlipsit de convenþionalitate palier biografic, pentrua înregistra, ºarjând tiparul manualelor oficiale,receptarea criticã a operei, cu polii plus ºi minus,dar ºi cu principalele reacþii exegetice, urmate deo confesiune, o secþiune de aºa-numitã „anchetãsocialã”, în care despre scriitorul în cauzãrãspund alþi (co)autori, pentru ca, în cele dinurmã, sã fie alese poemele cele maireprezentative, nu puþine, care susþin ºi justificã,de fapt, buclucaºa ispravã. O antologie compusãdin alte antologii, la urma urmelor, un florilegiucondimentat cu ludice mirodenii ce tind sãconfere o notã de personalitate ºi de experimentsimpatic, deloc scrobit, acestei întreprinderidemne de toatã atenþia. Cum cele aproape 700 depagini nu ºi-ar avea rostul dacã nu ar intenþionasã propunã profilul coerent, recognoscibiloricând, al unei tendinþe aparte a literaturiiautohtone din ultimul deceniu ºi jumãtate, esteexplicabil de ce voi prefera sã mã opresc asuprapoemelor propriu-zise, mãrturisindu-mi deschisaprecierea pentru umorul celorlalte paliere alecãrþii. Ceea ce intereseazã, însã, în tot acestvolum ce cântãreºte cam un kilogram, este în cemãsurã poeþii antologaþi sunt într-adevãrcongeneri prin opera lor, ce îi uneºte ºi ce conferãnota specificã fiecãruia, ce îi desparte deoptzecism ºi, de nu e pripit sã ridic o astfel deîntrebare în clipa de faþã, chiar de teribiliºtii ºiimberbii „douãmiiºti” pãstoriþi, în stilu-icaracteristic, de Marin Mincu. Prefer sã rãspundindirect acestor interogaþii oprindu-mã, pe rând,la fiecare poet în parte, trãgând concluziile derigoare, de voi mai avea puterea, cãtre finalulacestei cronici.

La Daniel Bãnulescu ceea ce frapeazã este, înprimul rând, nonºalanþa cu care reuºeºte sãîmbine diferite registre, de regulã contradictorii,în poezia sa proteicã, eteroclitã, ce-ºi extragespecificul tocmai din manipularea concretului pecare are talentul de a-l mântui ispitindu-l cãtrezona rafinatã a abstractului. Definiþia cea maibunã a acestei maniere a intuit-o CristianPopescu: „Pentru Daniel Bãnulescu lumea este ofemeie. De cele mai multe ori el vede înabstacþiunile acesteia – nuri”. E vorba de un soide erotizare a realitãþii, care se vede sil(u)itã sã-ºidescopere pãrþile greu accesibile altfel. Uneoridramatismul unor interogaþii poetice reprezintãapendicele unui scenariu cu iz oniric: „Femeile lorsunt rãspândite pretutindeni întocmai/ ca niºtecapcane./ Femeile lor cele mai frumoase locuiescîn pâlniile unor bombe.// Au feþiºoarele pictate.Mieunãturile mãtãsoase./ ºi degete flãmânde.//Cobori dupã ele pe niºte scãri din pietriº.// ºi tetrezeºti în pântecul unor încãperi luminoase.//Saloane îndopate – precum niºte curcani – cumuzicã, tablouri,/ ºi literaturã bunã.// Odãi ceparcã ar sta rãsturnate picior peste picior./ ºi,aºezate astfel,/ Ar sporovãi ºi te-ar chestiona înglumã:/ «Unde-i bãiete Dumnezeul tãu?»”Tonalitatea dezinhibatã a textului nu exclude,

însã, o anumitã tensiune liricã ce îºi face simþitãprezenþa treptat, ca urmare a atentei regizãri asituaþiei poetice. Daniel Bãnulescu ºtie sãdeconspire încãrcãtura dramaticã ce se ascunde,abil, în spatele unui prozaism ornamental, menitsã confere un aer respirabil poemului. Alteori însãtextul adoptã, fãrã alte fandoseli, armoniipsalmodice, amintind discret de litaniile laice alelui Cezar Ivãnescu din vremurile sale bune. Este,bunãoarã, cazul Prologului ce dã tonul Baladei luiDaniel Bãnulescu: „Pe strada mea locuieºtemoartea/ Dând cu piciorul tuturor celor celocuiesc pe strada mea/ În patul meu locuieºtemoartea/ În ºosetele mele se bãlãceºte moartea/Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca unroi de lãcuste// Dacã deschid gura pe buzelemele iese moartea/ Dar dacã n-o deschid/Moartea continuã sã alerge înlãuntrul meu/ Cape un fericit zid al morþii/ Moartea îmi ºopteºtecuvintele/ ºi tot moartea îmi prescrie marile eitratamente de sãnãtate/ De moarte mi-e fricã ºitotuºi cãtre moarte zilnic alerg/ Cu ºliþul desfãcutde aþâþãtori colþiºori de cucoanã/ ºi dansând…”Avem de a face, devine limpede, cu un alt soi deconfesiune decât cea optzecistã; aici parodia nuîºi mai aflã un sol fertil, chiar dacã nevoia unuicontrapunct care sã îndepãrteze poemul de sferadesuetã a lamentaþiei directe, nefiltrate estesatisfãcutã prin introducerea unor elementetriviale, drãmuite însã, inapte sã converteascãelegiacul în pastiºã.

Mihail Gãlãþanu, descoperit, vorbeºte lumea,de Alex. ªtefãnescu, a atras atenþia prin scandalulpe care poezia sa lipsitã de pudibonderie, bachiar ambiþionând sã dea o palmã spiritelorînchistate, l-a provocat, totul culminând cu opropunere ca autorul sã fie acuzat de „denigrarea valorilor culturii naþionale, de distorsionare aadevãrului istoric ºi a tradiþiilor strãmoºeºti,promovând contracultura ºi creaþiile obscene,decadente” într-un proces care, scutindu-ne deridicol, nu a mai avut loc. Dincolo de orgoliul unstrop teribilist ºi poate imatur de a se proclama

Canonul poetic nouãzecistBogdan Creþu

Remo Giatti Fãrã titlu

66




inventatorul „românei cu prostii”, un idiom,chipurile, inedit, Gãlãþanu este, însã, un poetadevãrat, chiar dacã se grãbeºte uneori sã-ºirisipeascã harul în texte lungite inutil, marºândredundant într-o unicã direcþie: aceea a pledoarieipentru dezinhibarea liricii (excesul parodic,pamfletar chiar din Româna cu prostii riscã sãtransforme un text ce se vrea poetic într-unmanifest inutil la urma urmelor, cãci orice cititordestupat la minte se pricepe sã desluºeascãvaloarea acolo unde ea existã, dincolo de limbajulneconvenþional sau imagistica XXX). Tocmai deaceea, în ciuda unei abilitãþi aparte de a construitexte de largã întindere, a unei ºtiinþe de a dozaefectele, de a manipula un discurs ironicdezinhibat, randamentul poate pãrea minor înraport cu un aºa eºafodaj procedural. Sã citez,pentru a lãmuri, un fragment elocvent dinCriticu’ ºi Poetu’: „Chicotim. Chibiþãm. Ridicãm/fusta tuturor gagicilor miºto care trec,/ cãutândcapodopera./ Textul pulseazã fierbinte/ bineîncãput de mediul înconjurãtor/ al unui chiloþelpe care au scris ºi alþii înaintea noastrã/ ceva cuabandonaþi orice speranþã// Acolo, între picioarelelor atât de cu regret despãrþindu-se la coapse,/ þinele geniul nostru./ Acolo s-a pitit, evlavios ºipudic,/ talentul nostru cât e el.// Nouã ne placecu ele amândouã odatã,/ Poetu’ le excitã organulerectil al metaforei/ Criticu’ le pune directdiagnosticul pe text.// De-un fir de pãr de-al lordepinde opera nostrã,/ Opera Magna.// Cepronunþie labialã are abdomenul lor!/ Cerãvãºitoare expresivitate/ într-un braille al celorcare mor de poftã!” Nimic de spus, e mai multdecât tentantã ideea unei explorãri de acest gen încãutarea, nu mai încape vorbã, a… capodoperei.Echivalarea deloc ineditã a textului cu fârtatelesãu aproape paronimic ilustreazã, însã, un discursoblic care nu îºi refuzã plãcerea de a alunecaduios cãtre zona licenþiozitãþii, pe care permis fie-mi sã o prefer în realitate decât în poezie. Altfel,nimic de zis, Mihail Gãlãþanu are o fantezieprestigioasã, înruditã cu cea a lui Emil Brumaru,manifestând o zglobie erotomanie, semn devirilitate a imaginaþiei. Cã ºi patria devine, ca ºi laMarius Ianuº, obiect erotizat nu are de ce sãstârneascã rãcnete naþionalisto-caragialiene; este, laurma urmelor, o problemã de joc ºi atâta tot. Nuºtiu de ce îl prefer, totuºi, pe autor în alte poeme,în care nu neapãrat aluzia ºi ludicul primeazã, ciîn care autorul catadicseºte sã-ºi trãdeze ºi alurasensibilã: Lunaticii. Semnul ºarpelui ar fi unexemplu, Mireasa tuturor un altul. Cum spaþiulnu prea îmi mai permite, mã abþin sã detaliez,îndemnând, simplu, la lecturã.

Ioan Es. Pop este un poet despre care, înaintede 1989, nu se ºtia nimic. Volumul sãu de debut,Ieudul fãrã ieºire, l-a impus ca pe una din vocilecele mai remarcabile ale noii generaþii, celelalte(Porcec, Pantelimon 113 bis ºi Petrecere depietoni) nefãcând altceva decât sã confirme ocertitudine. Pentru autorul maramureºean ludicul,ironia, parodicul sunt marginale, locul lor fiindfericit suplinit de un biografism total diferit de celimplementat în cotidian specific optzeciºtilor. Elare puterea (rarã, accesibilã doar celor din stirpeaaleasã) de a crea o mitologie personalã. Ieudul,sat recognoscibil, devine o adevãratã bolgiedantescã, în care eului liric, martirizat, îi este datsã ispãºeascã pãcatele altora. Poezia capãtãaplombul unei confesiuni încãrcate de dramatism,al unei mãrturii purgative, care echivaleazã, defapt, cu unica posibilitate de eschivã. Imaginaþiarãmâne singurul instrument care, conferindanodinei realitãþi o tentã metaforizantã, mai poatesalva: „în bucãtãrie e cordoba, s-au aciuat în eaºoarecii/ îndoielii. rãpune îndoiala, am trãit cu eiprea multã vreme/ ca sã mai ºtim cine pe cine

vâneazã.// ºi-n hainele noastre noi nu suntemnoi; ele singure/ fluturã disperate. haide,/ repede-te înspre la mancha hainelor noastre/ împlântã-þisuliþa prin ele ºi scapã-le de noi,/ eºti singurulcare a trãit toatã viaþa în/ spania acestei încãperi,/numai tu ºtii cum sã”. Poetul încropeºte, astfel,un spaþiu întunecat, în care moartea capãtã chipulunei cãlãtorii asumate, al unei evadãri cãtre undincolo în care lucrurile au ºansa de a-ºi recâºtigarostul. Textele devin strigãte înãbuºite dedisperare, ecouri ale unei voci disonante, care nuare cui sã se adreseze, ci îºi anunþã, resemnatã,sfârºitul. Iatã, de pildã, ce a rostit mircea în faþaucenicilor la 10 noiembrie: „eu nu mã mai ducazi acasã. dar ºtiu:/ unul din voi are sã mãtrezeascã./ unul din voi pre mine mie însumi mãva vinde./ dumitru doctorul o sã ajungã preatârziu.// cãci eu m-am vechit, m-am veºtejit ºi caflorile de/ brumã m-am ovilit/ soarele m-au lovitcãldura m-au pãlit. vânturile/ m-au negrit.drumurile/ m-au ostenit. Zilele m-au vechit. ªi m-au îmbãtrânit.// Nopþile m-au schimosit./ ºidecât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit.//glorie, glorie! aici suntem la porþile orien.// undetotul este posibil ºi/ nimic nu mai are rost.” Nueste întâmplãtor debutul în cheie bacovianã alpoemului, cãci eul liric îºi asumã aceeaºiapãsãtoare condiþie a autorului Lacustrei, mediulapasã ºi impune un traiect descendent alexistenþei. Într-un areal sumbru, lipsit de speranþã,orice conºtiinþã este condamnatã la mucenicie,totul se sfinþeºte prin benevola alunecare cãtremoarte, omului atribuindu-i-se indezirabiledominante mesianice. Sonoritatea sincopatã, debocet parcã, a textului susþine ºi ea lamentaþia,tensionând confesiunea. Ioan Es. Pop este, nu maiîncape vorba, un poet al „iadului salvator”, alexistenþei evanescente care se topeºte, penesimþite, în poem.

Despre Cristian Popescu, coautor post mortemal volumului de faþã, nu am sã mã pronunþinsistent, întrucât, conform pãgubosului obiceiautohton, despre el s-a scris mai consistent dupãce a trecut în nefiinþã, de parcã ar fi necesar caun scriitor sã disparã pentru a cãpãta girulnecondiþionat al criticii. El reprezintã, într-un fel,placa turnantã a ruperii de optzecism, fiindprintre cei dintâi care, renunþând la poezia

conceputã ca inginerie textualã, renunþând laexperiment ºi la jocurile inteligente, exercitate ladiverse nivele ale textului, a readus în discursulliric profunda ºi nemascata implicare emotivã.Autorul Artei Popescu a lãsat în urmã o operã încare moartea devine, ca la Ileana Mãlãncioiu sauCezar Ivãnescu, principala „metaforã obsedantã”,efigia ce acoperã ºi struneºte totul, de labanalitatea ce ne compune de cele mai multe orisearbãda viaþã, pânã la iubire, scris, poezie etc.Scriitorul manifestã o anumitã coerenþã aasumãrii existenþiale a provocãrii memoriei, chiardacã nu ezitã adeseori sã îngroaºe profundulsentiment al zãdãrniciei prin cãile sarcasmului, aleunei ironii grave. Lumea sa aduce oarecum, prinartificialul cultivat ºi scenariile simili-oniriceconstruite, cu cea a lui Dimov, þinând de uncarnavalesc patetic, resemnat, ce se conduce dupãunele coordonate absurde, totul, însã, subsumatunei autentice descinderi mnemotehnice ce arerolul unei terapii. Poet al melancoliei, alautobiografiei mãsluite liric, al vitalitãþii morþii, laurma urmelor, el a reuºit sã facã din spaþiulfamilial al Popeºtilor o efigie a thanaticuluipresimþit chiar ºi în gesturile banale, purîntâmplãtoare. Ridicat la rangul de lider al nouluival poetic din anii ’90, Cristian Popescu va fireceptat, cu siguranþã, ca unul dintre vârfurilepoeziei noastre din ultimele decenii ale secoluluinu de mult scurs.

Un alt tip de discurs cultivã Nicolae Þone,scenarist principal al acestei crestomaþii poeticenouãzeciste. Lirica sa (mã refer în special lavolumul Nicolae Magnificul) trãdeazã un poateinvoluntar mimetism, scoþându-ºi energiile dintr-oprea disponibilã fidelitate faþã de discursulavangardist. Suprarealist dupã reþetã, el clacheazãîn unele texte, dar, în urma unei lecturi atente aîntregului, se vede limpede cã procedeul esteostentativ, efectul fiind unul de ordinul unuibarochism ce riscã uneori sã sufoce întretentaculele sale respiraþia liberã a unui talent real.Citind poezia lui Þone poþi creiona bruioane aleunui proces verbal al artificiilor suprarealiste(pentru cã ºi mult clamatul dicteu automat tot unartificiu rãmâne). O stranietate a imagisticii esteatent cultivatã, asocierile mizând pe obþinereaunor metafore decorticate de cãmaºa unei

Remo Giatti Autoportret si munte

77




semantici fireºti: „mi-e foame ronþãi arbori mi-esete beau dâmboviþa mi-e frig mã-nvelesc cusurâsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexulstelei polare din antecamera sânului tãu roºu cusfârcuri albe hiperhalucinante/ însãmânþezversurile în pãmânt de fier ca pe brazii de fiersap adicã groapa lor adâncã ºi largã cu dinþii culimba…” Un astfel de text s-ar putea opri oricând,fãrã ca întregul sã sufere, dupã cum s-ar puteadebarasa de ordinea stabilitã de poet, el fiind unsoi de inventar de imagini pe care, am impresia,eul liric nu reuºeºte sã ºi le asume propriu-zis,lãsând sã planeze asupra lor o codoaºã nuanþã deimpersonalitate. Atunci când imaginaþia liricã îºiiese însã din tipar, autorul este unul remarcabil,texte precum femeie moartã foarte frumoasã. unpoet mort a fãcut dragoste cu o poetã moartã saueu deghizat în femeie capodopera cu elice icarulpredestinat ºi amãnunte din viaþa de zi ºi din visa magnificului nicolae (V) demonstrând cuprisosinþã cã Þone are suficiente resurse în sineînsuºi pentru a mai fi nevoit sã apeleze la oreþetã arhicunoscutã. Din acest ultim poemamintit mã mulþumesc sã transcriu câteva versuriîn care imaginea femeii-pergament, pe care poetulîncrusteazã un tratat despre ºtiinþa morþii,reprezintã una dintre cele mai reuºite din operade pânã acum a mai mult sau mai puþinmagnificului Nicolae: „eu nicolae magnificul scriuun tratat despre ºtiinþa morþii ºi-a reînvierii/ îlscriu pe coapsele donei juana cu degeteletransformate în peniþã de iridium/ dona juanaplânge se cutremurã de durere carnea zdrenþuitãse cutremurã ca un animal înjunghiat/ frazele seaºtern dupã fraze cu repeziciune memoria plinãde vãgãuni vomitã pãmânt putrezit/ tratatul

despre ºtiinþa morþii se-mbogãþeºte cu noi filesecundã dupã secundã…” Aici totul convergecãtre ideea unei întâlniri fertile dintre eros ºithanatos, tocmai de aceea aparenþa dezlãnþuitã,necontrolatã a fluxului liric capãtã semnificaþiidemne de tot respectul.

În fine, ultimul (în ordine alfabeticã, nuierarhizãri îmi propun sã fac acum) din seriacelor ºase mohicani ai generaþiei ’90 este LucianVasilescu, poet care mi-a amintit de MateiViºniec, prin faptul cã, de cele mai multe ori,conferã textelor sale turnuri dramatice, realizândadevãrate scenarii lirice, cu o versificaþie tãioasã,lipsitã de acrobaþii stilistice, cultivând o poeziedeloc strãinã de o anumitã notã de melancolieascunsã sub faldurile grele ale ipostazierii în totsoiul de alter-ego-uri semnificative (acrobatul, depildã). Treptat, cu fiecare volum, lirica autoruluievolueazã cãtre o asumatã francheþe a expresiei,renunþând la epatãrile de început. În ultimavreme, Lucian Vasilescu nu se mai teme de sineînsuºi, scriind elegii de îndrãgostit care a intuitcã, dincolo de sexualitatea care ne subjugã mereu,femeile ascund un ce al lor greu de definit, însãesenþial. Iatã un foarte frumos poem intitulatSpirt. Despãrþirea vieþii în silabe: „Am nãscocitun cuvânt de forma trupului tãu. Apoi altul./ ºiîncã unul. Frumoase, de nerostit, într-o limbãnouã,/ bogatã ºi moartã. Unul câte unul./ Darcuvântul ce-l cãutam inimii mele tot nu se-aratã./Aºteaptã – rãgazul scurt al vieþii nu e de ajuns./Ai moartea înainte pentru a spune ce ai de spus./Rãbdare – cu fiece zi te apropii de clipa cândnecuprinsul/ vei cuprinde cu ochii. ªi atunci veidesluºi toate cuvintele./ Va fi timp pentru toate,vor rãsuna colindele./ Carnea trupului tãu va fi

amintire. Despãrþirea de toate/ va fi regãsire. Veiînvãþa, cum pruncuþul, una câte una,/ slovele; veicutreiera nesfârºirea în toate zãrile./ Vei aflaîntunericul, vei afla lumina; vei afla rãsãritul,/ darºi apusul – vei afla pânã-n urmã ºi cuvântulacela,/ nespusul./ Acolo unde timpul nu semãsoarã./ Unde totul sfârºeºte spre a începe,iarãºi ºi iarã”. Este, de fapt, o cartografiere a unuidincolo previzibil, dar necunoscut totodatã, încare marile taine se vor lãsa pãtrunse.

Floarea Þuþuianu, graficianã ºi apoi poetã, sedovedeºte a fi, deloc paradoxal, mai îndrãzneaþãdecât unii dintre autorii mai sus discutaþi. Ea îºiexhibã feminitatea într-un mod aproape agresiv(cãci, vorba ei, Libresse oblige), fãcând dinpropria sexualitate un portdrapel. Ceilalþi ºaseautori marcheazã însã (dupã cum sper cã s-aputut observa mãcar din versurile citate, de nu ºidin comentariile mele neavizate) o certãschimbare de macaz în poezia ultimilor ani,recuperând ceva din acea implicare afectivã aeului liric în propriul discurs, care a fost mereuapanajul lirismului autentic. Poezia nu mai estesimplu ºi gratuit joc, nu mai e acrobaþie stilisticãsau balet parodic, nu mai maimuþãreºte alteexperienþe literare anterioare, ci îºi propune sãexiste prin ea însãºi. Acest Manual de literaturã,unul dintre altele posibile, susþine cu temeinicieacest lucru. De aceea, nu mã feresc sã afirm cã elva marca o datã în arealul poetic actual, având ºimeritul de a demonstra cã, asemeneainsurgenþilor optzeciºti, dar spre deosebire denecopþii încã „douãmiiºti”, cei din generaþia luiCristian Popescu (ºi a lui… ºi a lui...) au cu ce sãse arate lumii (literare).

L a apariþia acestor rânduri despre carteaJuliei Sweig, Friendly Fire. SecolulAntiamerican ( Editura Tritonic, Bucureºti,

2006), harta reprezentãrii politice a Americii se vafi modificat considerabil, mãrturie stând votuldecisiv dat recent democraþilor. Dupã mai multde un deceniu, triumful democraþilor, dealtminteri scontat, ar putea fi printre altesimptome ºi cel al unei schimbãri culturale deproporþii, aducând premiza unei examinãri demultaºteptate a cauzelor, formelor ºi efectelor anti-americanismului. Mai mult decât o atmosferãpotrivnicã Americii, condnesând aburii reci aihegemonismului american cu impactul fierbinte alglobalizãrii, anti-americanismul s-a închegat într-un soi de furtunã ideologicã ce strãbãte lumea cu viteza unei stafii, dupã o cunoscutãzicere, anunþând pe la toate rãscrucile iminenþaunei rãsturnãri „revoluþionare” împotriva puteriicare a câºtigat rãzboiul rece. „Anti-America”, acestcontinent imaginar alcãtuit însã din þãri adevãrate,de diverse mãrimi, regimuri politice ºi tradiþiiculturale, ce privesc Statele Unite din oglindaîntoarsã a unui dezacord, ori chiar resentimentprofund, a devenit prezenþa geamãnã a Americii,nedoritã de americani, ce-i drept, dar tot atât degreu de evitat, precum doctorul Jekyll nu îl puteaevita pe domnul Hyde ºi invers. Pãþania identitãþiiclivate din romanul lui Stevenson poate fiasemuitã cu imaginea relativ popularã a „celornaþiuni” care alcãtuiesc America zilei de azi, dupãcum scria Gertrud Himmelfarb într-o carte desucces. Metafora tranºeei sãpate în inima naþiuniimoderne dãinuie nu doar peste ocean, ci ºi înmodelul celor douã Franþe, al celor douã

Germanii, chiar dacã reunite, ori al unei Românieiþesute din aparenþe, faþã de cea profundã, cumobserva recent Andrei Brezianu preluând inventivdoi termeni care ar putea fi mai buni decât oriceraport de þarã : þara „metro” vs. þara „retro”.

Dacã prevestirea divizãrii naþionale eracândva înfãþiºatã de Lincoln în imaginea „caseidivizate”, adevãrat e cã politicienii lumiipostmoderne au adãugat exerciþiului democratic alputerii practica „coabitãrii”, pe care puterniciilumii de altãdatã nu o cunoºteau ºi nici nu oprevedeau, dar pe care personajul misterios al luiStevenson o trãia cumplit de nefiresc, ºi în aceeaºimãsurã dramatic. Va gãsi oare firesculpreºedintele american în coabitarea sa cumajoritatea democratã ? Nu trebuie probabil sãne aºteptãm neaparat la un spectacol dramatic.Arta posibilului politic va produce neîndoiossoluþii pragmatice. Existã însã un alt tip decoabitare care a fost aspru sancþionatã în acestturnir electoral american. Este vorba, dupã JuliaSweig, de dublul discurs al standardelor interne ºiexterne americane, dar mai cu seamã încontradicþia pe care intervenþia în Irak a plantat-oîntre legitimitatea ºi credibilitatea Americii. Osuitã de analize concise ºi nepretenþioase desprerãdãcinile anti-americanismului în America Latinã,Coreea de Sud, Franþa, Marea Britanie, Germaniaºi Turcia completeazã tabloul neîncrederii învirtuþile liberal-democratice pe care America le-aadus lumii în vremuri când tirania ºi bunul placal dictatorilor trecea drept normalitate, virtuþi pecare tot ea trebuie sã le apere, din interior, la felde riguros ca din exterior.

Chiar dacã pregãtirile în favoarea unei

schimbãri în acest sens ar putea continua salutar,este încã prematur sã se creadã cã efectele anti-americanismului vor diminua rapid, iar formeleatitudinii anti-americane exprimate în gradevariate de violenþã de decenii, vor fi de-acumdevitalizate. Destinul de mare putere al Americii,pe care mai mulþi lideri americani, precum ºiintelectualii ei de marcã au mãrturisit cã nu îlurmãreau ca prioritate esenþialã, va continua sã serãsfrângã în oglinda conºtiinþei americane, cu atâtmai mult cu cât prezenþa globalã a Americii nuare egal în nici o altã ipostazã a istorieiamericane. Vestitorii sfârºitului puterii americane,ori dimpotrivã, apãrãtorii continuitãþii ei vorcontinua sã-ºi ofere argumente ºi apeluriultimative, însã de remarcat este cã roadele anti-americanismului sunt gustate chiar în interiorulAmericii, în disputa ardentã care îi uneºte înadversitatea fãrã precedent pe liberali,comunitarieni ºi conservatori. Reproºul adresatunor politici autoritare care au ranforsatexcepþionalismul de altãdatã cu o diplomaþieagresivã ºi un intervenþionism soldat cu rezultateambigue în Irak este tot mai vocal, ºi pentrufaptul cã vizeazã ºi alte frustrãri ce divizeazãsocietatea americanã, sugerând prãpastia dintreidealuri ºi instituþii, despre care scria în secolultrecut Samuel Huntington. Problema percepþiei desine a Americii, a noii epoci post-rãzboiul rececomplicate într-un chip fãrã egal de fatidiculseptembrie 11, determinã mulþi analiºti bineintenþionaþi ºi prudenþi, printre care Julia Sweig,sã vadã în conþinerea triumfalismului americansoluþia de fond a viitorului unei puteri liberal-democratice într-o lume foarte puþin, ori chiardeloc asemãnãtoare cu fundamentele ei morale ºipolitice.

Anti-America Marius Jucan

88




C unoscut cercetãtor al trecutului evreilordin România, istoricul Carol Iancu sereveleazã de curând ca poet, odatã cu

publicarea – sub pseudonimul artistic TristanJanco – a volumului de versuri Memoriileºoahului (Cluj-Napoca, Ed. Apostrof, 2006, 84 p.).Impresionantã este construcþia coerentã aansamblului, subîntinsã de o legendã evreiascã. Înconformitate cu aceasta, „... în fiecare generaþie,existenþa a treizeci ºi ºase de Drepþi îi permitelumii sã supravieþuiascã” (p. 5). Astfel, de la bunînceput rãzbate cu forþã la suprafaþã nu numaiinspiraþia miticã a organizãrii construcþiei epice, ciºi profunzimea unei ralieri la ethosul strãmoºesc,deºi aflatã în serviciul unei muze menite sãcomemoreze, sã restituie demnitatea profundtraumatizatã a unui popor ameninþat cu extincþia.Din acest punct de vedere, lirica lui Tristan Jancoeste un manifest, o declaraþie de adeziune ºi,totodatã, un program poetic. Domnia sa îºi punedeclarat lira în slujba cauzei restaurãrii adevãruluiistoric – prin abordarea problematicii ºoah,îndelung ocultatã ºi chiar negatã de uniicontemporani -, a evocãrii în versuri a eroismuluiindividual ºi colectiv iudaic, dar ºi a demnitãþiiprofund ultragiate a umanitãþii prin cei maiumiliþi reprezentanþi ai ei. „Sunt pãzitorulmemoriei/ Generaþiilor dispãrute/ Ultima picãturãa lacrimilor îmbãtrânite/ Din micile sate evreieºtiînmormântate// Sunt lumânãrile din seara deVineri/ Chintesenþa durerilor îngropate/ Obiectnemiºcat în oglinda/ Visurilor sfinte de astãzi” îºiface autorul portretul în chiar primul poem al

plachetei (Pãzitor al memoriei). Chipul eului liricse compune, în consecinþã, dintr-un versant almemorãrii unor comunitãþi dispãrute tragic ºiireversibil, îndeplinind o funcþie istoricã, însã ºiuna religioasã, ºi altul prospectiv, animat de osperanþã aureolatã de suflul oniric al unui proiectdivin.

Cartea se întruchipeazã în trei cicluri poeticetotalizând, fiecare, douãsprezece texte. Pãzitor almemoriei este primul pas în acest constructtriadic, unde simbolurile numerice conteazã la felde mult ca simbolurile imagistice (includ în ºirulacestora din urmã ºi grafica inspiratã, specialcreatã pentru a însoþi poeziile lui Tristan Janco, aplasticianului Tudor Banuº, fiul poetei MariaBanuº). Memoria poeþilor se cheamã al doileaciclu, unde dedicaþii exprese ori menþiuni în titlusau în corpul poemului trimit la destinele tragiceale cunoscuþilor Ilarie Voronca, Benjamin Fondaneºi Paul Celan, ori cãtre mai puþin ºtiuþii, la noi,Emmanuel Eydoux, Claude Avelin, ItzhacKatznelson ºi Hirsch Glick. În fine, ultimulsegment se intituleazã Memoria ciclului luniloranului ºi fiecare text aici este dedicat uneia dintrelunile anului. Întregul se rotunjeºte printr-opostfaþã liricã pusã sub genericul Kadiºul poetului.

Genul de poezie practicat de Tristan Janco nuîºi gãseºte cu prea multã uºurinþã similitudinile înliteratura noastrã, unde celebrarea ia formapredilectã a odei iar durerea se exprimã liric maidegrabã prin þipãt (ca la Mariana Marin ori MartaPetreu). Totuºi, existã aici ceva care vine dinspremuza care alimenta unele dintre poemele lui

Eugen Jebeleanu din Surâsul Hiroshimei, atât capunere în paginã, cât ºi dincolo de siluetapoemului, în ordonarea ºi subordonarea riguroasãla temã a ansamblului. Desigur însã cã, deja dinstadiul declarãrii intenþiilor, dar ºi mai departe,poezia lui Tristan Janco evocã substraturile ºiecourile credinþelor populare evreieºti, chiar dacãmobilurile imediate sunt puse în relaþie explicitãcu figuri ºi evenimente istorice deplinidentificabile. Toate acestea, ºi altele, seorganizeazã în du-te – vino-uri ale memoriei caredezghioacã, mitizeazã, restituie ºi scoate dinindiferenþã nu doar o umanitate pusã sub semnultragediei, ci ºi trãirea pe care eul poetic o resimteîn contact cu ea. În cele din urmã, dincolo deconvenþiile calendarului, ale galeriei de martiri-cãrturari evrei ori de alte „noduri ºi semne”,vorba lui Nichita Stãnescu, ceea ce se organizeazãîn prim-plan ca discurs poetic este identitateaunei voci ce asumã cu curaj, ca pe o datorie, darºi ca pe o vocaþie, scoaterea din uitare ºi mãrturiacauþionatã de trãire.

Pentru toate motivele de mai sus, dar ºi pen-tru cã, prin directeþea discursului pliat pe omaterie cum este cea a datoriei recuperãrii, aneuitãrii, Tristan Janco aduce o voce particularãîn peisajul poeziei actuale de limbã românã, salutacest debut poetic cu satisfacþia cã, alãturi deMarius Oprea, de Sorin Adam Matei, de SorinMitu – colegi de profesie mai tineri ai lui CarolIancu -, ºirul istoricilor care îºi cultivã vocaþiaartisticã devine mai consistent. Bucuria de a savu-ra cartea de faþã este datoratã nu numai textului.Întreaga ei înfãþiºare, de o eleganþã nu tocmaicomunã pieþei noastre de carte, datoreazã multlui Tudor Banuº, inspiratul plastician caremediteazã liric cu mijloacele graficii alb-negru ºiale picturii policrome, într-o deplinã paralelã sim-bioticã, cu bardul.

imprimatur

Sertãraºele exhibate ale poetului

Ovidiu Pecican

translaþii

P atima Savinsen de Francois Emmanuel aapãrut în Colecþia Universalia / Literaturãbelgianã a Editurii Libra (Bucureºti, 2006),

în traducerea lui Tudor Ionescu, dupã La PassionSavinsen, Editions Stock, 1998. La apariþiaromanului, Monique Verdussen, entuziasmatã,scria: „Cel mai bulversant. Cel mai violent. Celmai intens. Cel mai intim. Cel mai cutremurãtor”.

Francois Emmanuel s-a nãscut în Belgia în1952. A scris Femmes prodiges, Le Tueurmelancolique, La Lecon de chant etc., obþinânddiverse premii, romanul de faþã fiind distins cuPremiul Rossel. Autorul este membru alAcademiei Regale de Limbã ºi Literaturã Francezãdin Belgia ºi îºi împarte timpul între scris ºiprofesia de psihoterapeut.

În 1941, conacul de la Norhogne a fostrechiziþionat de nemþi. Jeanne înþelege cã rãzboiule „o barbarie care sfârºea prin a face grotesc ºifãrã noimã ceea ce este omenesc, prin a-i despãrþipe oameni de cuvinte” (p. 34). Pasiunea ofiþeruluineamþ pentru Jeanne înseamnã ºi o sfidare aduºmãniei umane. Dragostea nu þine cont deorgolii, de frontiere, de reguli. Pe alt plan, aceastãiubire îndepãrteazã rãzboiul, îl face maisuportabil, îl îmblânzeºte. Între cei doi îºi face locsenzaþia cã s-au cunoscut de dinainte, „ca ºi cumar exista în ombilicul vieþilor noastre un loc unde

eram uniþi ºi cã, de nu ar fi aceste recunoaºteribruºte, firul destinelor noastre s-ar aduna înnoduri ºi în vane spirale” (p. 66).

Chiar dacã autorul suprapune ºi iubireaascunsã (din trecut) a mamei lui Jeanne, el preferãun prezent al epicului. Dialogul izbucneºtenatural în mijloc de frazã, timpul se dilatãimperceptibil. Într-o viziune cinematograficã,gesturile cotidiene îºi dubleazã pregnanþa ºisemnificaþia. Verbele dominã discursul narativ: „elîi spune, ea nu rãspunde, el se ridicã, vine...”.Apoi, deodatã, se impune o frazã elipticã, în careabsenþa verbelor este concordantã cu ideeaanterioarã (dragostea ar fi o ºtiinþã despre goluri):„Atuncea zãpada.” (p. 73).

În afara clipelor de iubire, ziua se scurge„zeroasã”, lumea se frãmântã în nepãsare.Dragostea lor ascunsã e nocturnã, astfel cã Jeanne„ajunge sã urascã acest zid de priviri ºi uniformecare îl þine depãrtat, absent.” (p. 83). Ea serefugiazã adesea în povestea minatã a mamei ei,pânã când gândurile ei ascunse þâºnesc dinsubconºtient în paranteze poematice: „Te vreaugol, fãrã tot tacâmul acesta de rãzboinici,zdrenþãraia asta care te deghizeazã, gol cu brazdaaceea latã din mijlocul pieptului ºi cu ceafa tunsã,cu braþele ºi cu picioarele tale prea lungi înlicãririle jarului.” (p. 84).

Dupã terminarea rãzboiului, Jeanne suportã cudemnitate terfelirea poveºtii ei, îndurã acuzareapublicã, apoi îºi continuã viaþa „normalã” cu soþ,copii, visând mereu la „mantaua lui grea deuniformã”.

Dacã acest roman bântuit de memoriestrãluceºte prin acurateþe, meritul esenþial este allui Tudor Ionescu, care s-a întrecut pe sine întraducerea acestei cãrþi. Nici o discordanþã, nici oîmpotmolire, încât ai senzaþia cã romanul a fostscris în registrul cel mai diafan al limbii române.Tudor Ionescu urãºte superficialitatea, sedocumenteazã, devine riguros în selecþiaposibilelor variante. În apetenþa pentru sinonime,traducãtorul nu neglijeazã augmentativele sauregionalismele: lânãria, nemþãlãu, zgrãpþãna,scofâlcire, zdrenþãraia, zeroasã, murvitã, chiºiþã,brãzdar, hãmãlaia etc. Putem lua nenumãrateexemple de traducere elaboratã. Schimbareatopicii devine incitantã: „Cerul, Tobias îl priveaprin geam.” (p. 9). Tudor Ionescu vegheazã tottimpul la claritatea frazei, înlãturând confuzia,echivocul: „Sunt fericit sã vã întâlnesc, spune elcu franceza lui dichisitã, chiar dacã timbrul vociiîi este puþin rãguºit, ca sub efectul uneistânjeneli.” (p. 29). Traducãtorul nu se teme decomplicaþia unor perifraze, dacã acestea potlumina conþinutul: „ocupantul locurilor trebuie cãrãscolise pe etajera de stejar” (p. 16). Sã nu uitãm„mlaºtina de reavãn” sau gândac „storcit”. Fãrãnici un dubiu, Tudor Ionescu a devenit unmagician al traducerilor dificile.

Patima Savinsen Alexandru Jurcan

99




L iteraþii ieºeni din generaþiile mai vechirespectau o tradiþie romanticã pe care ammai prins-o ºi eu, la finele anilor ’60. Când,

la întâlnirile lor, stropite din belºug cu vin, sunamiezul nopþii, era cititã poezia lui Puºkin La ºalulcel negru, în traducerea lui Costache Negruzzi.Am ascultat-o, emoþionat, în lectura uºortremolatã a bãtrânului George Lesnea, relicvã viea Iaºilor interbelici.

Am fost ºi am rãmas o minoritate, noi cei ceam refuzat cu o anume fermitate ºi cu o anumeconsecvenþã mentalitatea totalitarã. Câte dezerþiu-ni, câte „reajustãri“ la noua-vechea „linie“ a noii-vechii cârmuiri nu s-au produs dupã 1989! Întreatâtea metamorfoze, ne simþim în continuareinsularizaþi. Dar nu cumva e la mijloc afirmareatrudnicã a unei calitãþi? O selecþie dureroasã însãnecesarã a unor oameni ai scrisului apþi a atingeanume performanþe ale atitudinii precum, depildã, în sport? Nu avem ce face cu ezitãrile, fluc-tuaþiile, slãbiciunile atâtor confraþi care ne-ar diluamesajul, ne-ar conturba comunicarea cu societateacivilã ºi – ierte-mi-se vorba mare – cu istoria.Numai prin concentrare, prin reducþia la unnucleu al spiritului critic ce ne animã sperãm a neatinge þelul defel egoist (ah, cât de confortabil amtrãi dacã am fi egoiºti!). ªi dacã nu-l vom atinge(desfãºurarea evenimentelor e imprevizibilã!), celpuþin sã-l înregistrãm ca o scuzã a faptului cã amtrãit...

Am simþãmântul cã am moºtenit o înclinaþie atatãlui meu, de profesie inginer agronom, ºianume cea cãtre... matematicã. Tata punea pasi-une în rezolvarea unor probleme „grele“ din ma-nualele mele, în aºa grad încât uneori eramchemat „la tablã“ pentru a-l... ajuta indirect peprofesor. Recunosc cã îmi place sã scriu textepolemice pe acelaºi fãgaº al „demontãrii“ cât maiexacte a pre-textului, al constrângerii acestuia dea-ºi da în vileag viciile în vederea unei „rezolvãri“logice, etice ºi... umorale. Cãci polemica implicã ointensã plãcere intimã de tehnician, de om carelucreazã cu mecanisme de mare precizie, satisfã-cut când le poate dibui defectele, când le poateraporta pe acestea cãtre o instanþã a bunului mersal lucrurilor. Nu ajung oare sã colaboreze armo-nios, în cadrul polemicii, spiritul de fineþe cu celde geometrie?

„Discipol al Maghidului, Rabi Wolf din Jitomira hotãrât cã este mai bine sã rãmânã predicatordecât sã se lase încoronat învãþãtor. De aici ºi pre-ocuparea sa faþã de limbaj. «Gândirea este deesenþã infinitã, spunea el, ºi cuvântul o limiteazã.Atunci de ce cautã omul sã se exprime? Vã voispune eu pentru ce: cuvântul are darul de aumaniza gândirea.» Rabi Wolf din Jitomir maizicea: «Nu-i înþeleg pe aºa-numiþii oameni lumi-naþi care cer la nesfârºit rãspunsuri în materie decredinþã. Pentru cel ce crede, nu existã întrebare;pentru necredincioºi nu existã rãspuns»“ (ElieWiesel).

Nici nu-mi vine sã cred. Am cunoscut Clujulînainte sã fi prins fiinþã „generaþia ’80“, înaintede-a fi auzit de vreun ºaizecist, înaintea tuturorechinoxiºtilor ºi universitarilor de-aci ºi de aiureacare ocupã acum scena. Era un gol plin doar devibraþiile eternitãþii. Clujul dinainte de FacereaLumii...

Comunismul ca imaginar malefic, în vederilelui J.-F. Revel: „Comunismul n-are nici o legãturãcu faptele reale, drept care nu are cum sã revinãla realitate ºi nici nu se poate acomoda cu reali-tatea. La primul contact cu lumea concretã,comunismul se spulberã, fiindcã nu face parte dinaceastã lume. Comunismul nu este un produs alistoriei, ci un hiatus în istorie, o sincopã înevoluþie, erupþia unui delir sistematizat înînlãnþuirea actelor umane, un accident cu multmai mult decât o simplã experienþã socialãasumatã“.

Vai, Lumea liberã din New York pare a suferide ambasaditã. Goma s-a retras din aceastãambarcaþiune care se clatinã (ia apã!), numele luiGrigurcu a fost radiat din caseta redacþionalã (nui s-a cerut pãrerea nici când a fost introdus, nu i s-a dat o explicaþie nici când a fost scos), înschimb colaboreazã Petru Popescu ºi A.D.Munteanu. Pe când comentarii de Virgil Tãnase,E. Simion, Andrei Pleºu ori mãcar niscaiva pos-tume ale lui Mihai Botez?

Marin Sorescu s-ar putea numi un „negustorde haz“, spre a folosi o sintagmã a lui MirceaEliade din anii ’30. În teaca acestor trei vorbeintrã ºi veselia profesionalizatã (totuºi cu atâteamomente de aþipire) a discursului sãu ºi – cum sãspun? – acea diligenþã olteneascã de-a o face vand-abilã acasã ºi aiurea. Cu rezultate nu o datã satis-fãcãtoare din punct de vedere estetic ºi excelentedin punct de vedere comercial.

Mã atacã într-un articol din 22, cu numeroaselovituri sub centurã, un fel de bãiat nu de banigata, ci de universitari gata, preþios pânã pestepoate, pe care ochiul imaginarului ni-l înfãþiºeazã

cu lornion ºi baston, comiþând grimase ºi pãºindrãºchirat, temãtor la fiecare pas de a nu-ºi pãtaelegantul veºmânt la modã. E dintre cei cãrora lee greu sã facã deosebirea între o vacã ºi o caprã.Afectând miopia, se face a nu mã vedea, fãcându-se fudul de-o ureche, se face a nu mã auzi. Un soide filfizon din jurul anului 1900, rãtãcit,Dumnezeu ºtie cum, pe tãrâmul anului 2004,îndeajuns de distractiv spre a nu te irita exagerat.

Unii autori se simt ofensaþi de epitetul bal-canic, cu toate cã, în mod indenegabil, întrupeazãbalcanismul, fireºte cu o aerisire, aºa cum secuvine, occidentalã. Iatã pãrerea lui Al. Paleologu:„Eu suport ºi îmi place climatul balcanic. Îmiplace grozav sã mã declar balcanic fãrã ruºine...Toþi ãºtia care dispreþuiesc ºi zic, ah, balcanicii!Balcanici au fost Socrate, Platon ºi Aristotel! Esuficient asta! ªi Caragiale, fãrã îndoialã. Mai ales!Doi oameni au fost aicea în þarã extraordinari debalcanici, unul era prinþ autentic ºi altul era unprinþ închipuit: Ion Ghica ºi Mateiu Caragiale.Extraordinarã culturã ºi inteligenþã spiritualã aufãcut ãºtia doi, care erau balcanici puri, adicãfranþuziþi, eleganþi ºi distinºi. Caragiale a fost unuldintre cei mai frumoºi bãrbaþi din România, din-tre cei mai eleganþi ºi mai distinºi. ªi dintre ceimai cultivaþi. Ceea ce nu ºtia lumea atuncea... Mãamuzã când îmi aduc aminte cum presa... Înpresa literarã ºi culturalã din secolul trecut era dis-preþuit Caragiale ºi cei care-l admirau... cã suntgrosolani, cã le plac poveºtile cu mahalale, cunopþi furtunoase, cu mai ºtiu eu ce, cu... Ei con-siderau mare autor dramatic, la nivel deShakespeare, pe Victorien Sardou, de exemplu,din fericire complet uitat astãzi. ªi alþii de calibrulãsta. Nu-ºi dãdeau seama oamenii cã erau con-temporani cu unul dintre cele mai mari genii aleomenirii, care era Caragiale“. M-ar interesa uncomentariu asupra acestor cuvinte din partea d-luiAlexandru George...

telecarnet

Pagini de jurnal (III)Gheorghe Grigurcu


1100




A dmiratorii lui Dante au insistat, în comen-tariile lor de-a lungul secolelor, pe imag-inea grandioasã, titanicã, a poetului ital-

ian. Anvergura epopeicã a Divinei Comedii,învãþãturile creºtine impresionante, complexitateafilosoficã a mesajului, originalitatea cosmologieiedificate s-au impus în avanscena dezbaterilor.Analiza capodoperei a menþinut sub un vãl depudoare aspectele ei comice, populare, chiar trivi-ale. Amãnuntele colocviale din operã puteau peri-clita figura de bronz de pe soclu. A fost nevoiede spiritul iconoclast al lui Giovanni Papini pen-tru a zgîlþîi retorica dantologilor oficiali ºi pentrua atrage atenþia asupra unui Dante viu (1933).Apoi s-a înaintat cu paºi mari pe acest domeniu.Alunecînd chiar în extrema cealaltã, un cercetãtorcu reputaþie solidã ajunge sã promoveze ipotezade “coexistenþã dintre un Dante «tragic» ºi unDante «comic» (de un comic cu puternice încli-naþii spre stilul vulgar)” (Giorgio Petrocchi).Acum, cînd gustul cititorilor s-a diversificat, ochiicriticilor îºi permit, ºi ei, sã priveascã înungherele incomode ale operei.

A avut întregul Ev Mediu, de altminteri, unparcurs frãmîntat, marcat de lupte religioase,politice sau sociale, nu o datã fratricide. A fost ºi“viaþa literarã” pigmentatã de asemãnãtoareîncleºtãri poetice. Antipatiile personale ºi incom-patibilitãþile, rivalitãþile artistice, invidiile ºi dis-putele economice, interesele carierei etc. au stat latemelia lor. A existat totuºi o mare diferenþã faþãde zilele noastre, în metoda de rezolvare a con-flictelor. Astãzi artiºtii se toarnã reciproc la poliþiasecretã, în otrãvite note informative. Atunci, înschimb, se duelau în versuri (“rispondere per lerime” era un concept rãspîndit), îºi etalau mãies-tria personalã sub ochii tuturor ºi îºi lãsau cititoriisã-i judece, sã le compare temeiurile de ceartã ºiîndemînarea persuasivã.

Analele istoriei literare pãstreazã un amuzantepisod al disputei poetice (“la tenzone”) dintreDante Alighieri ºi Forese Donati. Ambii erautineri, erau florentini, aveau sînge fierbinte în vineºi erau doritori de chelfãnealã artisticã. Afrontulreciproc era la ordinea zilei. Atacul a fost lansatde Dante, iar replica la fel de viguroasã a luiForese nu s-a lãsat aºteptatã. Aceeaºi argumentaþieinsultãtoare, aceeaºi dezinhibiþie obraznicã,aceeaºi tehnicã de versificaþie le brãzdeazã exer-ciþiul spadasin în cele 3 + 3 sonete ale confrun-tãrii.

Alunecã ironice lacrimi de crocodil pe obrazullui Dante, la gîndul cã nenorocita nevastã a luiBicci-Forese tuºeºte singurã-n pat, rãcitã cobzã înluna august, deºi poartã izmene groase, dar cefolos, cãci soþul o neglijeazã, iar mama îºi muºcãpumnii de necaz cã nu i-a gãsit o familie mai cuvlagã: “Chi udisse tossir la malfatata / moglie diBicci vocato Forese, / potrebbe dir ch’ell’ha forsevernata / ove si fa ‘l cristallo, in quel paese. //Di mezzo agosto la truove infreddata: / or sappiche de’ far d’ogni altro mese...; / e non le val per-ché dorma calzata, / merzé del copertoio c’hacortonese. // La tosse, ‘l freddo e l’altra malavoglia / non l’addovien per omor ch’abbia vecchi,/ ma per difetto ch’ella sente al nido. // Piange lamadre, c’ha più d’una doglia, / dicendo: «Lassa,che per fichi secchi / messa l’avre’ ‘n casa delconte Guido!»”.

Apare îndatã ºi replica impertinentã a luiForese care, tuºind peste noapte de frig, iese adoua zi pe drum spre a gãsi de lucru, dar dãpeste bãtrînul Alaghier prãvãlit într-un ºanþ. Acelazace legat cu nodul lui Solomon (pentrucãmãtãrie? pentru moartea nerãzbunatã de fiul

prea laº?) ºi-l roagã în zadar de slobozenie:“L’altra notte mi venne una gran tosse, / perch’i’non avea che tener a dosso; / ma incontanenteche fu di’, fui mosso / per gir a guadagnar oveche fosse. // Udite la fortuna ove m’addosse: /ch’i’ credetti trovar perle in un bosso / e be’ fior-in coniati d’oro rosso; / ed i’ trovai Alaghier trale fosse, // legato a nodo ch’i’ non saccio ilnome, / se fu di Salamone o d’altro saggio. /Allora mi segna’ verso ‘l levante: // e que’ midisse: «Per amor di Dante, / scio’ mi». Ed i’ nonpotti veder come: / tornai a dietro, e compie’ mi’vïaggio”.

Aluzia muºcãtoare azvîrle paie pe jãraticulluptei ºi Dante revine furios în arenã cu al doileasonet: mãi Bicci, tu chiar cã vei fi legat cu nodullui Solomon, cã eºti dator lipit pãmîntului, darpielea (pe care se înscriu datoriile) va rãzbunacarnea (înfulecatã). Ajunge-vei la puºcãria SanSimone, de nu te vei îndemna la fugã din vreme,dar ºtii tu bine o artã mãnoasã, înºelãtoria, aºa cãînvîrte iute hîrtiile, cã pe fiii lui Stagno i-a lovitdeja nãpasta: “Ben ti faranno il nodo Salamone, /Bicci novello, e’ petti de le starne, / ma peggio fiala lonza del castrone, / ché ‘l cuoio farà vendettade la carne; // tal che starai più presso a SanSimone / se tu non ti procacci de l’andarne: / e‘ntendi che ‘l fuggire el mal boccone / sarebbeoramai tardi a ricomprarne. // Ma ben m’è dettoche tu sai un’arte / che, s’egli è vero, tu ti puoirifare, / però ch’ell’è di molto gran guadagno; //e fa sì, a tempo, che tema di carte / non hai, cheti bisogni scioperare; / ma ben ne colse male a’fi’ di Stagno”.

Admonestarea omului nevoiaº, dar fudul,ocupã locul central în a doua replicã a lui Forese:dã-napoi sutana-mprumutatã de la Spitalul SanGal, tu, care-þi rîzi de sãrãcia altora; dacã tot ai deunde cerºi, de ce mai vii ºi pe la poarta noastrã?Altrafonte e castelul de unde cari pomana cuºorþul, de la Tana ºi Francesco (fraþii tãi vitregi),dar tot va trebui sã munceºti, ca sã nu sfîrºeºti lagrãmadã cu pomanagiul de Belluzzo (unchiu-tãu).Ajungi tu azi-mîine la spitalul Pinti ºi parcã tevãd, mãi Alighier, între doi cerºetori cum împingitava: “Va’ rivesti San Gal prima che dichi / paroleo motti d’altrui povertate, / ché troppo n’è venu-ta gran pietate / in questo verno a tutti suoiamichi. // E anco, se tu ci hai per sì mendichi, /perché pur mandi a noi per caritate? / Dal castel-lo Altrafonte ha’ ta’ grembiate / ch’io saccio benche tu te ne nutrichi. // Ma ben ti lecerà il lavo-rare, / se Dio ti salvi la Tana e ‘l Francesco, / checol Belluzzo tu non stia in brigata. // A lospedale a Pinti ha’ riparare; / e già mi par vederestare a desco, / ed in terzo, Alighier co la farsa-ta”.

Atingem deja, o datã cu a treia pereche depalme, strãfundurile scandaloase ale insultei, undechiar persoanele cele mai dragi sînt terfelite.Aluzia devine transparentã ºi grobianã, comicul ºigrotescul se dezlãnþuie în horã furibundã: mãiBicci, fiul-nu-ºtiu-cui (de n-aº întreba-o pe mã-ta,monna Tessa), ai halit atîtea bunãtãþi, dar te-apucisã smulgi ºi de la alþii. Acuma se fereºte lumea detine, cã te ºtie hoþoman. Acasã-n patul tãu zaceun om speriat sã nu fie-nhãþat pentru ºmangleliletale, chiar dacã þi-e tatã cît Iosif lui Cristos. Atîtaîncredere poþi avea în Bicci ºi fraþii lui, cã n-auvlagã-n sînge, de se poartã cu nevestele ca niºtebuni cumnaþi:“Bicci novel, figliuol di non so cui,/ (s’i’ non ne domandasse monna Tessa), / giùper la gola tanta roba hai messa, / ch’a forza ticonvien torre l’altrui. // E già la gente si guardada lui / chi ha borsa a lato, là dove’ s’appressa, /

dicendo: «Questi c’ha la faccia fessa / è piuvicoladron negli atti sui». // E tal giace per lui nelletto tristo, / per tema non sia preso a lo ‘mbo-lare / che gli appartien quanto Giosepp’a Cristo.// Di Bicci e de’ fratei posso contare / ché per losangue lor, del male acquisto / sanno a lor donnebuon’ cognati stare”.

“Aºchia nu sare departe de trunchi” pare sã nespunã al treilea rãspuns. Activitãþile cãmãtãreºtiale tatãlui ºi presupusa laºitate a fiului sînt viru-lent batjocorite. Antifraza – prin care e “elogiat”presupusul defect al adversarului – strãbate întreg-ul sonet. Acuma se vede c-ai fost fiul luiAlaghieri, dupã rãzbunarea cea mare ºi tare de i-aifãcut-o pentru bãnuþii de el schimbaþi alaltãieri.Arºice de fãceai pe vreunul, nu te grãbeai la-mpã-care, dar þi-e plinã basca de cufurealã, cît doicatîri nu pot duce. Arta-mpãcãrii bine ne-ai expli-cat-o: cine te ciomãgeºte ca lumea, pe ãla-l þii defrate ºi prieten. Aº putea da ºi numele celor ce-aupariat cã-þi tremurã izmenele, dar trebuie s-aducboabe de mei, ca sã nu greºesc socoata: “Ben soche fosti figliuol d’Alaghieri, / ed accorgomen pura la vendetta / che facesti di lui sì bella e netta /de l’aguglin ched e’ cambiò l’altrieri. // Se taglia-to n’avessi uno a quartieri, / di pace non doveviaver tal fretta, / ma tu ha’ poi sì piena labonetta, / che non la porterebber duo somieri. //Buon uso ci ha’ recato, ben til dico, / che qual ticarica ben di bastone, / colui ha’ per fratello eper amico. // Il nome ti direi de le persone / chev’hanno posto su; ma del panico / mi reca, ch’i’vo’ metter la ragione”.

Ansamblul celor ºase poezii (trei de atac, treide contraatac) poate fi analizat ca o compoziþiestrategicã unitarã: de patru ori pronunþã florentin-ul porecla adversarului, spre a-l þintui la stîlpulinfamiei (“Bicci”), de patru ori rãspunde acela ter-felind numele preopinentului (“Dante” ºi“Alaghier”). Acelaºi termen ironic, repetat ca ele-ment de impact în sonetul agresor (“Chi udissetossir… / La tosse, ‘l freddo e l’altra mala voglia”)e returnat cu dezinvolturã ºi azvîrlit în capulpoetului (“L’altra notte mi venne una gran tosse”).Acest joc de ping-pong medieval e prelungit ºi îna doua replicã. Amintise Forese de nodul luiSolomon ce-l leagã pe pãrintele mort al lui Dante,îi rãspunde ºi el ameninþîndu-l cu aceeaºi armã(“Ben ti faranno il nodo Salamone”). Asistãmuimiþi la un crescendo palpitant al confruntãrii:de la aluzii ironice (nevasta lui Bicci doarme varaîn izmene, de neglijatã ce este), la afirmaþiiinsultãtoare (lipsa de vlagã a bãrbaþilor neamuluiDonati); de la perifraze persiflante (cãmãtãriapracticatã de tatã), la acuzaþii usturãtoare (presu-pusa laºitate a fiului). Aruncã Forese întrebãriºfichiuitoare (“perché pur mandi a noi per cari-tate?”), replicã Dante cu exclamaþii furioase(“Bicci novel, figliuol di non so cui”).

Ar fi însã naiv din partea noastrã sã luãm înserios aceastã încruciºare de sãbii literare. Aniitinereþii au trecut, amicul Forese s-a prãpãdit, iarDante îl regãseºte mai tîrziu în Purgatoriu.Amintirea nesãbuinþelor de odinioarã îl frãmîntã:“Se tu riduci a mente / qual fosti meco, e qual ioteco fui, / ancor fia grave il memorar presente”(XXIII, 115-117). Atît de ironizata nevastã, zãcîndrãcitã odinioarã în pat, devine acum “la Nellamia” (XXIII, 87), “la vedovella mia, che moltoamai” (XXIII, 92), singura femeie credincioasã dinFlorenþa care, prin rugãciunile ºi jertfa personalã,alinã suferinþele soþului în lumea de apoi. Altelacrimi, dar de durere, curg de pe chipul luiDante pe obrazul prietenului iubit ºi pierdut înveºnicie: “La faccia tua, ch’io lagrimai già morta”(XXIII, 55).

Arta afrontului a cedat locul sublimului.

sare-n ochi

Alighieri: arta afrontuluiLaszlo Alexandru

1111




O biect al atenþiei medicilor, filosofilor,poeþilor, moraliºtilor ºi primilor scriitoricreºtini, mai tîrziu a fiziologilor,

anatomiºtilor ºi specialiºtilor în patologie mentalã,melaina cholè a grecilor, preluatã de latini subnumele de atra bilis, desemneazã bila neagrã (unadintre cele patru umori, alãturi de bila galbenã,sînge ºi limfã), producãtoare de „idei negre”.Secretatã de splinã (engl. spleen) ºi integratãdiscursului anatomiºtilor , ea va deveni emblemamelancoliei moderne (spleen-ul lui Baudelaire), învreme ce strãvechea ei alãturare de cãtre magicieniºi prezicãtori cu Saturn, planeta întunecatã, rece ºiuscatã, va face din ea simbolul poeziei. În acestsens, „saturnismul” crepuscular al lui Verlaine,asociat serii ºi toamnei ºi afiºat ca program poeticîn poemul liminar al primului sãu volum deversuri, Poeme saturniene (1866), închide cercul dedouã ori milenar al melancoliei.

Hipocrat definea melancolia ca stare sufleteascãîn care se îmbinã, durabil, teama (phobos) ºitristeþea (dysthimiè). Prima e, simultan, panicã ºiprostraþie, ce vor fi recalificate de alieniºtii modernica depresie; a doua rezumã dezgustul de a trãi –un rãu greu de numit ºi lipsit de motiv, devenit înepoca Luminilor ºi în secolul al XIX-lea delirparanoic. Dacã medicina anticã vedea înpersistenþa stãrii melancolice ºi în lipsa ei dejustificare o ambiguitate ce-l instaleazã pemelancolic între naturã ºi ºtiinþa medicalã, într-ozonã în care suferinþa psihologicã se învecineazã cuboala psihicã, gîndirea modernã va proiectamelancolia în limbajul comun prin utilizarea unuilexic de inspiraþie psihicã ºi caracteriologicã ce odesparte de rãdãcinile ei corporale ºi naturale,introducînd-o în patologia alienãrii. În acest proces,Patrick Dandrey semnaleazã, subtil, o curioasã„deturnare de imagine”: metaforizarea vechiicalificãri atrabiliare, ce face ca psihopatologiamodernã sã se instituie împotriva propriei eietimologii, prin evacuarea bilei negre, „carburantulnegru ºi vîscos” al hipocraticilor1. Eliberatã dedeterminãri umorale, alienarea psihicã a zilelornoastre eliminã dintr-o singurã miºcare bila neagrãºi ideile negre, adîncind falia dintre suflet ºi trup,tãindu-i suferinþei psihice suportul corporal ºifixînd-o într-o nouã constelaþie a stãrilor sufleteºti.

Analizele lui Klibansky, Panofsky ºi Saxl pun înluminã, limpede ºi pertinent, douã modalitãþi deabordare a melancoliei, încã din Antichitate: caboalã ºi ca fire („constituþie”) melancolicã2. Înprima situaþie, melancolia e rezultatul alterãrii bileinegre (legatã de toamnã, de rãcealã ºi deuscãciune) sau al arderii (adustio) bilei galbene(asociatã verii, cãldurii ºi uscãciunii) – fapte ce lasãsã aparã starea maladivã, prin coruperea sauautodistrugerea unei umori. A doua explicaþie facedin melancolie, mai întîi, o condiþie umanã deexcepþie, ilustratã de eroii tragici ºi de filosofiiiluºtri. Aiax ºi Hercule, ca ºi Socrate ºi Platon, aufost în aceastã opticã melancolici paradigmatici.Nebunia tragicã, reinterpretatã de autorii creºtini caposedare de cãtre diavol, întîlneºte, în texteleplatoniciene, rezerva filosofului faþã de practicileprofetice ºi teama faþã de tiranie. Acestea sîntdescrise prin imagini ce trimit la delirul dragostei,la beþie ºi la manevrele tiranice, uneori legate,precum în Timeu (71 a), de funcþiile ficatului ºi ale„bilei amare”. Mai departe, sistematizarea tardivã alui Galen (129-200) ne readuce la doctrinahipocraticã a celor patru temperamente, definite,fiecare, printr-o umoare dominantã, deschizînd însãcalea deprecierii melancoliei, ce va fi descrisã cadispoziþie ursuzã ºi lipsã de sociabilitate însoþitãadesea de o înfãþiºare fizicã dezagreabilã. De acum,melancolicul va fi perceput ca naturã bolnavã: nu

ca un bolnav efemer ci ca o fiinþã ce poartã în eao boalã a speciei – patologie morbidã, negare anaturii.

Distincþia medievalã dintre melancolia naturalãºi cea nenaturalã, ultima rezultînd din ardereaoricãrei umori, cum aratã Avicena3, pregãteºte, prin teoretizarea alienãrii nefebrile (alienatio mentissine febre), privatizarea melancoliei ca pasiune ºimotivul „iubitului melancolic”, promis uneifrumoase cariere literare. În acelaºi timp, tabloulstãrilor sufleteºti se reorganizeazã în funcþie deprezenþa sau absenþa unei umori adãugate bileinegre: dacã acesteia i se alãturã sîngele, omul evesel ºi surîzãtor; combinarea ei cu limfa aduceinerþie ºi placiditate; cu bila galbenã, agitaþieviolenþã ºi obsesii, în vreme ce lipsa oricãruiamestec favorizeazã darul reflecþiei ºi împiedicãizbucnirile furioase4.

1. Boala monahalã. Unii dintre primii scriitoricreºtini au practicat anahoreza (asceza singuraticã)ºi au integrat melancolia hipocraticã unei teoriimorale ce va defini acedia (melancolia monasticã,„boalã a pustiei”) ca pe unul din cele ºapte pãcatecapitale. Astfel, Evagrie din Pont transpuneimaginile stoiciene ale tristeþii în descrierea acedieica „dezgust faþã de cele existente” ºi „dorinþã aceea ce nu existã”, ambele persistente5. Contraropiniei comune, încercãrile ce-i pîndesc pe cãlugãriice duc o viaþã comunã de muncã ºi rugãciune(cenobiþi) nu sînt mai mici decît cele la care sîntsupuºi anahoreþii. Neglijenþã, nepãsare, paralizie afacultãþilor, plictisealã, lene, somnolenþã saudimpotrivã nerãbdare freneticã ori hiperactivitate:cuvintele ce descriu acedia anunþã lista de logismoila a cãrei elaborare Evagrie a contribuit hotãrîtor.Gînduri rele inspirate de diavol, înrãdãcinate îniubirea de sine (philautia), acestea, în numãr deopt (lãcomia, desfrîul, zgîrcenia, tristeþea, mînia,acedia, vanitatea ºi orgoliul), se suprapun în mareparte pãcatelor capitale codificate de Evul Mediutimpuriu6. Numitã „demon al amiezii”, acedia,stare zenitalã aflatã sub riscul insolaþiei, semanifestã între ora a patra ºi a opta a zilei liturgice(între orele 10 ºi 14), înaintea orei prînzului (ora anoua). Nimic surprinzãtor prin urmare dacã,înfometat în dogoarea amiezii, cãlugãrul izolat închilie þinteºte neîncetat cu privirea lumea dinafarã,prin fereastrã, în gol, avînd totodatã o singurãdorinþã: sã-ºi pãrãseascã celula (altfel spus sã fugãdin mînãstire). Aversiunea pentru viaþa în comun afraþilor ºi pentru lucrul manual nu e decît imagineadeficitului de contemplare, în vreme ceneastîmpãrul ºi instabilitatea psihicã semnificãîndepãrtarea de idealul ascetic al apathiei, moºtenitde la stoici ºi promis celor ce persevereazã ca„rãsplatã a practicii”.

Fondatorul eremitismului, Anton cel Mare (251-356), a fost asaltat fãrã încetare de cohorte dedemoni. Combinatã cu vechi credinþe ebraice ºigreceºti, demonologia luxuriantã ce marcheazãmarile lui ispitiri, consemnate de Atanasie în Viaþasfîntului mereu triumfãtor prin ascezã ºi umilinþã,a avut un rol însemnat în constituirea imaginaruluiacediei ºi, mai larg, al tentaþiilor diabolice. Înfolclorul ebraic, demonul amiezii e reprezentat cao sferã pãroasã ºi solzoasã, cu un ochi monstruosîn dreptul inimii. La miezul zilei, el se nãpusteºteasupra cãlugãrului, trîntindu-l cu faþa la pãmînt.Roger Caillois socoteºte însã cã aceastã imagine epreluatã din versiunea greacã a Bibliei, în caretraducãtorii desemneazã ravagiile cauzate dedemoni la ora amiezii ca pe o „molimã” amiezului zilei, produsã de demonii ce se dezlãnþuietocmai în acel moment7. Reluînd descrierile luiEvagrie, Ioan Cassian, promotorul în Galia alspiritului ascetic egiptean ºi sirian, evocã acedia

prin detalii suplimentare ºi face un apel la vigilenþãce ia uneori aspectul înfruntãrii militare. Instituirilecenobitice ale lui Cassian, scrise în jurul anilor 420,situeazã acedia, foarte tradiþional, în punctul deconvergenþã a agitaþiei (instabilitas) ºi a prostrãrii(otiositas), a anxietãþii ºi a dezgustului. Asemeneasoldatului dezertor, acedicul se gîndeºte doar cumsã fugã din chilie. Muncit de pofte trupeºti (înprimul rînd foamea) ºi incapabil de a citi reculescãrþile sfinte, e cuprins de o somnolenþãbolnãvicioasã (cascã întruna, însã somnul îi e uºor,tulburat). Prezenþa viralã a acediei (morbus)introduce echivalenþa acesteia cu patologiiletrupului într-o concepþie analogicã ºi metaforicã încare vindecarea prin remedia ºi medicamenta e,simultan, un leac pentru corpul aflat în suferinþã ºipentru sufletul pradã curiozitãþii nesãnãtoase ºiînclinat spre flecãrealã ºi bîrfã8. În acelaºi sens,vindecarea e rezultatul asiduitãþii în muncacomunã, al rãbdãrii ºi al umilinþei. În acest fel,tristeþea aducãtoare de moarte se preschimbã,luminos, în „tristeþe evanghelicã”, inseparabilã decãinþã ºi de spiritul de caritate9.

La sfîrºitul secolului al VI-lea, papa Grigore I aredefinit, odatã pentru totdeauna, sistemul celorºapte pãcate capitale. Scrutînd „preistoriamonahalã” a pãcatelor înfãþiºate ca tentaþiidemoniace, în numãr de opt10, reformatorul aunificat orgoliul ºi vanitatea, fãcînd din primulsursa spiritualã a tuturor pãcatelor. De asemenea,luînd act de declinul eremitismului, a contopittristeþea ºi acedia într-un pãcat cu nume nou ºi cuun frumos viitor literar ºi iconografic: lenea.Reorganizarea înfãptuitã de Grigore I avea sã ducã,cu încetul, la izolarea acediei ca boalã a inteligenþei– ºi a intelectualilor de la începutul modernitãþii:durere ºi voluptate a suferinþei, cum va apãrea subpana lui Petrarca.

Note:1 Patrick Dandrey, Anthologie de l’humeur noire. Écrits sur la

mélancolie d’Hippocrate à l’Encyclopédie, Paris, Gallimard, 2005, p.13.2 Raymond Klibansky, Erwin Panofsky, Fritz Saxl, Saturne et la

mélancolie. Trad. fr. F. Durand-Bogaert ºi L. Evrard, Paris, Gallimard,1989, p.39, 123 ºi urm.

3 ”Melancolia e naturalã sau nenaturalã [...]. Prima specie dinultima provine din arderea bilei, a doua din cea a limfei, a treia din cea asîngelui, ultima fiind un reziduu al arderii celei naturale” (in Saturne et lamélancolie, op. cit., p. 150.

4 Ibid., p. 152.5 P. Dandrey, op. cit., p. 200. 6 Dintre ele, Evagrie insistã asupra celor trei ispite la care a fost

supus Isus în pustie : lãcomia, zgîrcenia ºi vanitatea. 7 Cf. P. Dandrey, op. cit., p. 202, nota 3. 8 Ioan Cassian, Instituirile cenobitice, cartea a X-a, citat în P.

Dandrey, op. cit., p. 219. 9 Ibid., p. 211. 10 Carla Casagrande, Silvana Vecchio, Histoire des péches capitaux

au Moyen Âge. Trad. fr. P.-E. Dauzat, Paris, Flammarion, 2003, p. 10 ºiurm.

incidenþe

Melancolie, acedie, manie (I)Horia Lazãr

1122




Î n anii ’68-’69, la începuturile „Echinox”-ului,Valeriu Anania avea deja imaginea unuiscriitor inovator într-un spaþiu cultural în care

nu se epuizaserã nici ideologia, nici cliºeeleproletcultismului. La un interval de doi ani,publicase poemele dramatice Mioriþa (1966) ºiMeºterul Manole (1968), primul prefaþat de TudorArghezi. Mai mult decât prin valoarea lor esteticã,ele contau în acel moment ca expresii alerenaºterii unor mituri esenþiale ale spiritualitãþiiromâneºti. Noi identificam în ele conexiunisubterane cu fenomenul religios în genere ºi, înspecial, cu viziunea lui Mircea Eliade asupraeposului legendar autohton. Atunci, în deceniulºapte, valorizarea literarã a mitului, cu referire lasubtextul sãu sacru, avea cel puþin semnificaþiaunui nonconformism ideologic. Mitologiaconstituia un suport al ideii naþionale în ofensivã,precum ºi un rezervor fascinant pentruremodelarea imaginarului literar. În acest orizontde sensibilitate inauguralã se situau cele douãpiese ale lui Valeriu Anania, piese care au relansatîn epocã problema tragicului sau pe cea a„creºtinismului cosmic”, prezente ulterior ºi înImnele lui Ioan Alexandru. Scrise în versuri, elerefãceau, pe de altã parte, tradiþia dramaturgieipoetice, relevând totodatã natura originarã acreaþiei autorului, naturã care constã înambivalenþa liric-dramatic, deºi Valeriu Ananiaavea sã exceleze, în anii urmãtori, ºi în prozã, ºiîn memorialisticã cu un discurs, însã, saturat dereverii poetice ºi de tensiuni dramatice. Darpoetul propriu-zis debuteazã editorial abia în 1971cu volumul Geneze, deºi primele poeme îiapãruserã în câteva reviste din interbelic, debutulabsolut fiind în „Ortodoxia” (1935). Cartea din1971 nu are, însã, „norocul” poemelor dramatice.Receptarea ei criticã e convenþionalã, mai degrabãamabilã ºi, în mare, inadecvatã. Ea este bruiatãatât de contextul literar, cât ºi de cel ideologic,cãci, pe de o parte, poezia aceasta pãreadesincronizatã faþã de criteriul poetic dominant,iar, pe de alta, tematizarea ei era aproapeimposibil de comentat ca atare. Volumul a fostclasat astfel în „dosarul” de recuperãri al unei„generaþii amânate”, generaþie care, din motivepolitice, nu s-ar fi putut exprima ºi afirma la ora

sa istoricã. Urmãtoarele cãrþi de versuri suntîntâmpinate cam cu aceleaºi reticenþe, numai cã,în intervalul apariþiei lor, autorul publicã ºiexcelentele volume de prozã Strãinii din Kipukuaºi Amintirile peregrinului apter, precum ºievocãrile memorialistice din Rotonda plopiloraprinºi. Atenþia criticã se va focaliza asupraacestora. Se dezvãluia aici un prozator artist,surprinzând prin consistenþa unui imaginar exoticºi fantastic sau, în cazul memorialisticii, prinexcepþionalele calitãþi de portretist, cât ºi prindisponibilitatea intelectualã ºi afectivã de aadmira. În sfârºit, dupã 1990, Valeriu Anania dãpublic la ivealã marele sãu proiect: o nouãversiune în limba românã a Bibliei. În 2000 aapãrut traducerea integralã, dar, între timp,autorul a publicat în volume separate câtevacapitole distincte care relevau decisiv anvergurapoetului ºi a teologului. Pe acest fundal se vanuanþa ºi receptarea liricii sale. Mai toþicomentatorii se referã acum la specificul religiosal acesteia luând ca reper de orientare în specialvolumul File de acatist, în care se cultivã în modvãdit o specie a literaturii religioase. Textulesenþial pentru noua întâmpinare rãmâne prefaþalui Liviu Petrescu din ampla antologie Poemealese (1998). Situând-o în descendenþa prozei deinspiraþie misticã de la „Gândirea”, lirica luiValeriu Anania îi apare criticului drept una în care„teologul îl copleºeºte mai întotdeauna pe poet, însensul cã scriitorul nu îºi permite nicãieri sã seabatã nici mãcar cu o iotã de la învãþãturaBisericii”. Viziunea pur teologicã ar structuraîntregul imaginar al autorului, ceea ce ar însemna,în fond, cã poetul nu face altceva decât sãversifice („prelucreze”) „o serie de motive deinspiraþie religioasã”. În Geneze, ar fi dominantemotivul luminii ºi al botezului (naºterii).Interpretarea e abuziv simplificatoare, identificândpoezia cu un discurs „dogmatic” ºi obnubilându-i,astfel, valoarea esteticã. Mai ingenioasã ºi ºocantãtotodatã rãmâne dezvãluirea unei poezii politiceîn volumul de imnuri religioase File de acatist. Olecturã inteligentã ºi adecvatã textului poetic îiaparþine lui Cãlin Manilici. Este un comentariuconcentrat la Imn Eminescului, volum carepãstreazã modelul compoziþional din File deacatist ºi a cãrui temã o constituie celebrarea

imnicã a unei sanctificãri. Dincolo de analizapropriu-zisã, cu relevarea „imaginilor poetice desursã creºtinã, utilizate ca metafore critice”,comentatorul remarcã aici, ca o caracteristicã aortodoxiei române, simbioza dintre religios ºi laic,simbiozã care, de fapt, este specificã liricii luiValeriu Anania în ansamblul ei. Subtilã e, apoi,observaþia cã Eminescu reprezintã, în viziunea luiAnania, o epifanie a arhetipului creºtin. Darasupra acestor comentarii vom reveni la loculpotrivit.

Oricât de fundamentalist structuralist ai fi,într-un comentariu al operei lui Valeriu Anania nupoþi face abstracþie de biografia autorului,respectiv de faptul cã scriitorul Valeriu Ananiaeste una ºi aceeaºi persoanã cu MitropolitulBartolomeu. Nu este vorba aici despre douãdestine disjuncte, ci despre douã itinerarespirituale complementare, care corespund uneiduble vocaþii: una creatoare, într-un orizontestetic, ºi alta monahalã. Cele douã vocaþii aucristalizat ºi într-o ambivalenþã, nu lipsitã detensiuni interioare, în majoritatea scrierilor litera-re, însã ºi separat, în scrierile de facturã teologicã.Dar teologul nu-l copleºeºte niciodatã pe scriitor,cum crede Liviu Petrescu. Mai mult, s-ar puteavorbi, în toate cazurile, despre o valoare artisticãa limbajelor, constând într-o expresivitate densã ºiîn cãutarea premeditatã a efectelor stilistice.Vocaþia monahalã ºi, respectiv, formaþia teologicãsunt însã legitimatoare, la nivelul liricii cel puþin,pentru modul de raportare a poetului la tradiþie,atât la cea creºtin-ortodoxã, cât ºi la cea culturalãîn general. În gândirea ortodoxã, tradiþia estecoercitivã, dar presupune actualizarea vie, decicreatoare, a modelului exemplar. Ea nuîncurajeazã originalitatea ostentativã, ci„sensibilizarea” unor formule consacrate. PoetulValeriu Anania creºte ºi se formeazã în orizontulacestei paradigme, iar prima constrângereacceptatã a unei tradiþii este aceea a criteriuluipoetic avându-l ca model pe Tudor Arghezi. El earghezian aºa cum este ortodox. Asta se întâmplãîndeosebi în Geneze ºi Anamneze, pentru cã înFile de acatist ºi Imn Eminescului avem de-a facecu integrarea în însãºi tradiþia poeziei religioaseortodoxe. E de precizat, pe de altã parte, cã,pentru înþelegerea corectã a operei, nu poþi ignoranici itinerarul existenþial al lui Valeriu Anania,unul al experienþelor profunde ºi uneori

profil de scriitor

Valeriu AnaniaValeriu Anania s-a nãscut în 18 martie 1921, la Glãvile/Vâlcea. Poet, dramaturg, prozator ºi traducãtor. Mitropolit al Clujului,

Albei, Criºanei ºi Maramureºului. Studiazã teologia (Bucureºti, Sibiu, Cluj), urmeazã cursuri de medicinã ºi muzicã instrumentalã

(Cluj). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Volume: Mioriþa, poem dramatic în cinci acte, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, 1966; Meºterul Manole, dramã în cinci acte,

1968; Du-te vreme, vino vreme!, poem dramatic, 1969; Pãhãrelul cu nectar, fantezie dramaticã în versuri, 1969; Geneze, versuri,

1971; Steaua Zimbrului, poem dramatic, 1971; Poeme cu mãºti, teatru, 1972; File de acatist, versuri, ediþie bibliofilã, hors comerce,

Detroit, 1976, cu ºase desene în peniþã de Vlaicu Ionescu; Istorii agrippine, versuri, 1976; Strãinii din Kipukua, roman, 1979; Greul

pãmântului, o pentalogie a mitului românesc, 1982; Rotonda plopilor aprinºi, memorii, 1983; Anamneze, versuri, 1984; Amintirile

peregrinului apter, nuvele ºi povestiri, 1990; Cerurile Oltului. Scoliile Arhimandritului Bartolomeu la imaginele fotografice ale lui

Dumitru F. Dumitru, 1990; Bilder vom Reich Gotes. Ikonen und Fresken rumanischer Kloster, Sternberg, 2002; Pro Memoria.

Acþiunea catolicismului în România interbelicã, 1992; Imn Eminescului, poem în stil bizantin, 1992; Hoþul de mãrgãritare, parabolã

în patru acte, teatru, 1993; Din spumele mãrii. Pagini despre religie ºi culturã, 1995; Poeme alese, 1998; Atitudini, 1999; De dincolo

de ape. Pagini de jurnal ºi alte texte, 2000; Apa cea vie a Ortodoxiei, 2002.

Traduceri: Noul testament, 1993; Cartea lui Iov, 1996; Cântarea Cântãrilor, 1998; Poezia Vechiului testament, 2000; Biblia sau

Sfânta scripturã, 2001.

Poezia lui Valeriu AnaniaPetru Poantã

1133




dramatice. De la o tinereþe oarecum tumultoasã,dar consumatã sub semnul cãrþii, cu implicaþii înmiºcãrile studenþeºti din Clujul postbelic bulversatde agitaþii iredentiste, pânã la înalta demnitateecleziasticã din prezent, scriitorul a trecut prininfernul închisorilor comuniste, a fost misionar alclerului ortodox în America ºi, nu în ultimulrând, s-a iniþiat în austeritatea vieþii monahale.Dar, înainte de orice, este un om învãþat, cu osensibilitate nutritã, deopotrivã, de cultura laicã ºide cea religioasã. Aceastã ambivalenþã a formãriiconferã personalitãþii sale, pe lângã consistenþaintelectualã, o stilisticã societalã de un farmecspecial. În afara universului sãu codificat ºiritualizat, înaltul prelat are dezinvoltura, uneoriingenuu explozivã, a omului autentic. Deþine artaconversaþiei subtile, dar ºi a unor încântãtoareconvorbiri spontane ºi suculente. Cultura ºicredinþa au rafinat ºi sublimat într-un „precipitat”singular natura sa originarã frustã, pãstrându-iînsã savoarea genuinã. De o neobiºnuitã vitalitate,întruchipeazã ipostaza, cumva paradoxalã, a unuiortodoxism energetic ºi creativ. De aici s-adezvoltat ºi vocaþia de întemeietor, cu cea maiuimitoare ºi plinã de consecinþe în durata istorieifaptã a sa: înfiinþarea Mitropoliei Clujului, Albei,Criºanei ºi Maramureºului având centrul în Cluj-Napoca. Aceastã reteritorializare a BisericiiOrtodoxe este, în multe privinþe, opera unuivizionar.

Acum, câte ceva exclusiv despre poezia luiValeriu Anania, deºi trebuie sã spun cã mult maiadecvat tipului sãu de personalitate ar fi sãvorbesc despre fenomenul literar Valeriu Anania.Poezia nu constituie doar un segment izolat aloperei sale. Lirismul, difuz, e prezent în întreagaei þesãturã, dupã cum multe dintre poemelepropriu-zise sunt construite fie pornind de laniºte nuclee epice, fie pe diverse tensiuni denaturã dramaticã. Dar, ea existã de sinestãtãtoare, iar impresia covârºitoare pe care þi-olasã, chiar dupã lecturi repetate, este aceea a uneiexemplare virtuozitãþi. Ea se hrãneºte aproapeobsesiv dintr-un cult al cuvântului ºi se împlineºteîn orizontul unei expresivitãþi cãreia nu-i lipsescambiguitãþile lirice productive, însã care, înprincipal, mizeazã pe sens ºi pe semnificaþiatransparentã. Modernismul poetului nu parvineniciodatã la autarhia limbajului nonreferenþial.Forma poemului e mereu plinã, substanþialã ºi înrelaþie cu o anume transcendenþã. Ea constituie,apoi, arhitectura, foarte variatã, a poemelor, ºi nudoar ca imagine tectonicã, ci ca solemnitate ºifastuozitate întrucâtva decorativã a discursului, opoezie eflorescentã ºi de un rafinament patinat.Gramatica esenþialã a acestei poezii estearghezianã, deºi sunt vizibile inflexiuni prozodiceºi din alþi poeþi, mai semnificative stilistic din IonBarbu. Asta nu înseamnã imitaþie, cãci matricea elocuitã poetic de o sensibilitate diferitã, vie ºimereu proaspãtã. Ea stã sub semnul credinþei dinprimele versuri publicate în „Gândirea” ºi se vaintensifica ºi nuanþa în aceastã direcþie pe maitoatã întinderea liricii ulterioare. Mai toþicomentatorii, cei recenþi îndeosebi, admit cãpoezia lui Valeriu Anania este una religioasã, cu oreþea de referinþe ºi simboluri mai mult ori maipuþin evidente din imaginarul creºtin. RalucaDunã, în Dicþionarul general al literaturii române,crede chiar cã „scenariile” poetice ale autorului nusunt decât niºte „deghizãri” metaforice ale unor„scenarii liturgice”. Liviu Petrescu, dupã cum amvãzut, reduce universul liric al poetului, cel depânã la File de acatist, la trei motive biblice: alcuvântului poetic ca întrupare a Cuvântului divin,al luminii ºi al botezului (naºterii). În realitate,

imaginarul liric din volumele Geneze ºiAnamneze nu exhibã, nici tematic, niciscenografic, o figuraþie creºtinã copleºitoare.Temele sunt cele „tari” ale poeziei dintotdeauna:viaþa, fiinþa, moartea, iubirea, misterul cosmic,trecerea timpului etc. Imagistica însãºi econstruitã într-un regim preponderent vizionar ºiîntr-un registru lexical divers. Perspectiva autoruluirãmâne în permanenþã esteticã, respectiv artisticã,iar valoarea acestei poezii constã în poeticitateaelaboratã a limbajului. Departe de orice „transã”misticã, Valeriu Anania este mai curând un poetaartifax, cu vocaþia construcþiei riguroase ºi aviziunii plastice. Existã, într-adevãr, un sentimentreligios al vieþii ºi al lumii în poezia lui, ºi încãunul difuz-insinuant ºi, tocmai de aceea, liric maivibrant. El se referã la percepþia existenþei ºi auniversului în general ca o succesiune nesfârºitãde miracole. Lumea se aflã, astfel, într-o starecontinuã de miraculoasã rodire, precum ºi detransfigurare, de înãlþare spre harul divin. Poeziaeste ºi ea un astfel de miracol, iar poetul un felde demiurg de rang secund care regenereazãlimbajul prin anamnezã. El se situeazã într-orelaþie de comuniune atât cu universul natural, câtºi cu instanþa divinã ºi niciodatã într-una de„tãgadã” aºa ca în psalmii arghezieni.Comunicarea înseamnã aici un soi de umilinþãcreºtinã, vecinã cu o bucurie tandrã ºi discretã; eanefiind totuºi dominantã, cãci apar destul defrecvent elanurile de descendenþã romanticã,nutrite de puternice combustii interioare ale unuieu liric nu neapãrat scindat, însã alcãtuitdeopotrivã din impulsuri vitaliste, melancolii,afecte pioase sau duioase gingãºii. Într-unasemenea context imagistic ºi afectiv, un locaparte îl ocupã ciclul Orele mamei, poate poeziacea mai saturatã de lirism a lui Valeriu Anania.Sunt, în principal, cântece de leagãn, cu infiltraþiistilizate din lirica folcloricã. Un comentariusensibil al Sultanei Craia: „Miracolul se rãsfrângeîn umilul cotidian ºi cuibul copilãriei setransfigureazã. Casa devine sanctuar, orele seordoneazã în ritualuri domestice, asupra cãrora seproiecteazã veºnicia. Întregul ciclu este elogiu alintimitãþii leagãnului, scris cu gingãºie ºi cãldurã,cu rãsfãþuri ºi cu stãri de reculegere.”

Dintre cele cinci volume de poezie liricãpublicate pânã acum, în File de acatist ºi ImnEminescului simbioza estetic-religios se relevã prinniºte forme liturgice consacrate, precum acatistul,imnul ºi litania. În accepþiunea strictã, acatistul

este o rugãciune închinatã sfinþilor. Devenitpoezie, el îºi pãstreazã semnificaþia originarã,adaptându-se în acelaºi timp exigenþeloresteticului. În primul volum sunt, astfel, celebraþiIoan Valahul, martirizat de turci la 12 mai 1662,ºi Avva Calinic, episcop al Noului Severin,decedat la 11 aprilie 1868; un Iluminat ºi unLuminãtor, cum îi numeºte autorul. Fiecãruia i sededicã un poem amplu alcãtuit din treisprezece„stãri” ºi douãsprezece „trepte”, care conþin,reiterat în acrostih, numele sfântului; în strofaîntâi a „treptelor” apare Ioan, iar în „stãri”,Valahul. Acestea din urmã se încheie prin formulasacramentalã „Aliluia”, specificã litaniei, pe cândîn „trepte”, dupã strofa inauguralã, urmeazãtreisprezece versuri, ultimul („bucurã-te mucenicenoule Ioane sfinte!”) repetându-se identic. Toateîncep cu formula „bucurã-te”; o atmosferã deluminoasã bucurie a venerãrii ºi de exuberanþãpioasã. O asemenea performanþã, în aparenþãformalã, contribuie în fond la potenþarea fastuluiºi misterului liturgic, dar substanþa religioasã apoeziei constã, în primul rând, din aspiraþia spredesãvârºire întru Sfântul Duh ºi spre uniunea cuenergiile divine, aspiraþie pe care poetul oidentificã (ºi la care participã prin celebrare) înbiografia spiritualã a celor douã personaje.„Treptele” constituie aici niºte momente aletransfigurãrii ºi ascensiunii spre Ierusalimul ceresc;sunt momentele unor cãi sacre, o cale amartirajului, în cazul lui Ioan Valahul, ºi una amonahismului purificator, în cazul lui AvvaCalinic. De remarcat este faptul cã ValeriuAnania, poet autentic, cu un fin simþ artistic, nuabuzeazã de un lexic specializat. Acesta, selectatparcimonios, se încorporeazã, îmbibându-l desubtile miresme vechi, unui limbaj imaginativ ºidens, adeseori de o fraged-hieraticã expresivitate.Lirismul integral, cu aura lui de religiozitate, vineînsã din ceremonialul rostirii, dintr-o retoricãspecificã în care jubilaþia imnicã se conjugã cuintonaþia smerit-solemnã. Ar mai trebui precizatcã V.A. continuã aici tradiþia marilor poeþibizantini, delimitându-se de imaginarul propriutradiþionalismului ortodox de la „Gândirea”. ImnEminescului nu diferã structural de File de acatist.Esenþialã rãmâne ideea creºtinã a sanctificãriiomului, respectiv ipostazierea poetului naþional caîntrupare a logosului divin.

Manuscris Valeriu Anania

1144




Eîn curs de editare integrala literarã a uneiopere de-o viaþã, cuprinzând, se ºtie, ºialte secþiuni reprezentative. Creatorul sãu,

scriitorul Valeriu Anania, se bucurã astfel deprivilegiul, neîndoielnic rar în cultura noastrã,de-a putea urmãri îndeaproape demersul ºi, undee cazul, interveni prin decizii purtând peceteane-varietur-ului concluziv.

Cum de altfel autorul þinea sã recunoascãpublic într-o recentã împrejurare, e vorba de „oimensã ofertã pe care un editor, el însuºi scriitor,mi-o face”. Aprecierea nu e câtuºi de puþinexageratã. Deoarece existã, aº dori sã subliniezimediat, în gestul aceluia care, printr-o juc-annobiliarã eleganþã orgolioasã, se autointituleazã„noi, cei de la Editura Limes”, o particularitatece meritã reliefare pentru coeficientul eiimaginativ. Mã refer la intenþia de-a propune „ouverturã, o deschidere a acestui proiectgrandios”. Concret, ideea vine din partea luiMarius Dan Drãgoi, foarte tânãrul în 2002secretar de cabinet al IPS Bartolomeu. ªi eaconstã în sugestia reeditãrii pentru început acãrticelei numitã de pãrintele ei literar „opiesiºoarã pentru copii scrisã acum aproape ojumãtate de secol”. Cu prilejul lansãrii, în faþaunui numeros pâlc de ºcolari, la 18 aprilie 2003,poetul Mircea Petean invita sã privim cartea –admirabil ilustratã de graficianul Cristian Cheºuþ– drept „un fel de vâlcea luminoasã”. Rostul ei îngeografia editorialã era de-a constitui domeniulde „legãturã între noi, lumea din preajmanoastrã ºi opera integralã a lui Valeriu Anania”.Sã reþinem deocamdatã conturul circumferinþeiîncercuite rapid graþie percepþiei poetice.

În schimb, criticii reuniþi sã dezbatãevenimentul s-au întrebat prin ce anume deþineacest delicat opuscul prerogativa inauguralã însituaþia unei aºa impozante întreprinderieditoriale. Subtile, rãspunsurile formulate deIoan Chirilã sau Aurel Sasu au gravitat, cuerudite trimiteri spre zonele literaturii patristiceori ale solaritãþii clasice, în jurul protagonistei

Pãhãrelului cu nectar – Albina. Insistenþa lorelocventã mi-a adus în minte, vii, imagini cuieroglifa albinei vãzute la Roma, pe faþadeleunor palazzi, dar mai ales de cele trei albinereprezentate pe scutul susþinut prin cozile unordelfini, în miezul centralei Fontana del Tritone alui Gianlorenzo Bernini (1643) din PiazzaBarberini. Zeu al vuietului mãrii, cel carestârneºte talazurile, potolindu-le dupã o vreme„printr-un soi de ordin cântat, suflând într-unghioc” – Tritonul era asociat de celebrul artist înfiguraþia barocã a faimoasei fântâni romane cualbinele, naturi arzãtoare, simbolul înþelepciuniidivine, învierii ºi vieþii veºnice, într-un ansambluurbanistic – piaþã, palat, fântânã – dat vederii(pietonului) în idealã concomitenþã evocatoarepentru familia Barberini, care a dat Bisericiiatâþia papi importanþi.

Revenind, cu pãstrarea atentã a proporþiilor,la „gâza din grãdina reveriilor mele literare”,cum alintã Valeriu Anania fiinþa albinei, ceesenþializeazã în nemuritorul sãu nectarparfumul florilor, observ cã, datoritã ei, privirilecititorului de astã datã sunt orientate spredepãrtãri de dincolo de contextul editorial caatare. Întrebat cum se împacã în una ºi aceeaºipersoanã ierarhul ºi scriitorul, Valeriu Ananiareplica, dar „fãrã sã se compare cu înaintaºiisãi”, pomenindu-i pe Dosoftei, Agârbiceanu,Gala Galaction. „Merg pe urmele lor”, adãuga.Însã prin sesizarea prezenþei simbolismuluimelifer, difuz în opera sa, avem, cred, dreptul lasuccesive deschideri de orizont. Spre zãri undeînaintaº îi este ºi Neagoe Basarab, dintr-osecvenþã a Învãþãturilor sale: „ºi sã fiþi înþelepþiºi chibzuiþi de nu mai mult, încai ca albinele. Cãvedeþi cã albina umblã prin flori de-ºi agoniseºtemannã, însã nu din tot feliul de flori, ce dentoate florile alege care sunt mai dulci, pentr-aceiaºi fagurii ei sunt atâta de dulci... Aºijderea ºidomnul, de va primi toate cuvintele, ºi cele buneºi cele rele în inima sa, niciodatã nu i sã vaîndulci inima, cum ºi fagurii albinii n-ar fi dulci,

de ar fi strâns mannã din toate florile, ci de celeamarã ia sã fereºte, iar din cele bune ºi dulci ia”.

Cu stãruinþa persuasivã proprie vechilornoºtri scriitori, Neagoe Basarab continuã: „Iarnoi n-am avut atâta chibzuialã, mãcar ca oalbinã, sã cunoaºtem ce iaste dulce ºi ce iasteamar. Ce câte cuvinte auzim de la oameni, ºibune ºi rele, cu toate ne umplem inima, ºi sãaflã într-însele mai multe amarã decât dulci”.

Florile ºi cuvintele, mana ºi fagurii, albina ºi„ticãlosul om”, din meditaþia de altãdatã ne-arputea conduce mai departe, spre obârºia undecei doi autori se reîntâlnesc în pervazul Sensuluicãutat. E versetul Epistolei întâi cãtre Corinteniunde Apostolul avertizeazã: „Vorbele ºi cuvintelecele rele stricã obiceiurile cele bune. Trezviþi-vãcu direptate ºi nu greºiþi”.

Pânã în acest moment, intuiþia editorilorintegralei literare duce cu gândul cã „piesiºoara”adresatã iniþial copiilor ar putea adãposti înabisul textului un blazon pe al cãrui câmp albinafigureazã „preoteasa” unui „templu” literar,simbolizând totodatã discernãmântul ºi ordinea.

Calitãþi aparte dobândeºte de pe acumaceastã ediþie datoritã valorii criticilor semnatariai prefeþelor la volumele tipãrite deja: Aurel Sasupentru Strãinii din Kipukua, 2003; MirceaMuthu la Amintirile peregrinului Apter, 2004;Dan C. Mihãilescu în deschiderea Rotondeiplopilor aprinºi, 2005. Stã sã aparã volumul IVconsacrat Poeziei, a cãrei interpretare i-a fostîncredinþatã lui Petru Poantã.

Trecutã prin asemenea rafinate filtreexegetice, opera lui Valeriu Anania devine, faptimportant, beneficiara unei mai exacte situãri înconstelaþia scriitoriceascã actualã. „Luat din scurt– scrie Dan. C. Mihãilescu – nu aº putea apropiaRotonda plopilor aprinºi decât la vârf de tot, ºianume cu stilul lui Andrei Pleºu din paginilededicate aventurilor diplomatice, cu portretele ºiatitudinile prinse la insectar de Gabriel Liiceanunu doar în Jurnalul de la Pãltiniº, dar mai ales înUºa interzisã ºi fragmente ale memoriilor luiAlexandru Paleologu din tinereþe”.

Desenul constelaþiilorDoina Curticãpeanu

portret cu prinþesã

Eu, iatã shinobi Randie, eu sînt slujbaºulÎmpãratuluitobarul care mai strigã-n pieþe ºi mai pictez caBassano numai vise, tablouri cu Radiecu shinobi Randietablouri care, pe rînd, s-ar numiImagine cu prinþesã glisînd mersul prin clujPortret cu prinþesa în HermannstadtPortret de fecioarã în fereastra nudã în casaHermann/RotaruPortret de tînãrã domniºoarã la AntiquesBoutiqueZîmbind cînd mai religios ºi mai pe cînd laisPrinþesã la balconul unei clãdiri vechi din Sibiu…

Eu iatã, shinobi Randie, sînt eu, nu mã ucide!

alte amintiri

trenul ºuiera ºtrengãreºte, grãbindu-se sã treacãdincolo de rama crãpatã a ferestrei, ochii mei privindu-l erau singurullucru care mai era eu,ei erau ochii lor pe trupul tãu gâdilându-se,ºtrengar ºi el, sub electroºocuri(deºi sigur te enerva, chiar dacã nu arãtai asta,tubul vârât pe gura vineþie),iar din venele deschise ale aerului curgeamoartea ca un sânge alb ºi lãptos.trenul ieºi vesel din diorama geamului de labalconul din camera mare.

ªi în kaddishul ãsta aº mai putea zice cum pemasã stãtea cuþitul cu care,plin de speranþã, de fapt convins cã mai trãieºti,îþi tãiasem sfoara(perversã-i, mã, literatura asta - cercul purpuriudin jurul gâtului tãumã dusese cu gândul la misterul cerculuipurpuriu al lui edgar wallace;nesimþitã mai poate fi memoria - dove stamemoria), ºi cum ochii iscodeau fricoºi ºi lacomi lama lui lucioasã ºirece, plinã de putere,

Radu Vancu

Mihai Vieru

1155




zilele Tribuna

porcii m-au uitat sau m-au pãrãsit sunt niºte porciîn zadar le-am aruncat mãrgãritareaºa cum bine spune iisus hristosunii sunt bãrboºi ºi curajoºi sau dimpotrivã raºipânã la sângedar ce folos dacã inima lor e uscatã ca iascaiar trufia e vodca pe care o beau la kilogramca sã se-nchidã în grãdina zoologicã a creieruluidin fiere ºi mierealþii sunt cãlugãri feroce doar cu genunchiiîndreptaþi spre vãzduhºi cu gura mirosind a tãmâie-nvechitãaceºtia nici sã se roage pentru sufletul meu nu maiºtiuci doar sã mã trimitã la naiba într-o mãnãstirecianoticãmai existã poate ºi neporci care vegheazã asuprã-midar de care nu am auzit încãpentru cã viaþa e scârbavnicã ºi amarnicãte acreºte ºi te smoleºtem-aº bucura sã-i cunosc cândva pe neporciºi sã stau tolãnitã în inima lor ca o mare pisicãdar deocamdatã gândul îmi stã doar la porcii meifie cã sunt brute cu mâini noduroasesau corãbieri mâncând cãrþi în loc de pâinesau toxicomani cu ochi sceleraþi sãrind din cappe aceºti porci i-am crescut doar lor le-am datblândeþea ºi rãzboinicia meadoar cu ei am fãcut legãmânt de crucepoate ar fi trebuit sã-i duc la abatorori sã mã las hãpãitã de boturile lor groh grohpoate ar fi trebuit sã-i hãcuiesc de una singurãca sã renunþe pentru totdeauna la preaporcia lor.

PoeziaRuxandra Cesereanu

de singura putere, dar asta n-ar fi decât tot unrahat de literaturã.Aºa cã... aerul horcãia tot mai stins, pereþii eraustropiþi cu sângele lui brumãriu,eram albi ºi lipicioºi cu toþii, ca atunci cândmâncam alviþã ºi ne încleiamdin cap pânã-n picioare, chiar îmi venea sã muºcdin toþi ca dintr-o alviþãºi sã clefãi pânã se gãta totul. Însã sufletul ieºeadin tine chicotinddugliº, ca de-o farsã bunã, aºa cã l-am lãsat sã

plece, pe trei cãrãri, pe fereastrã.

vis cu tine

se face cã lumea se încheagã în jurul nostru caapa în jurul picioarelor de porcºi cã în rãcitura asta e bine. ªi de la un timpîncepe sã existe timpul,pãmântul se separã de ceruri ºi apele de pãmântºi dupã aceeapururi tânãr, înfãºurat în halatul gãurit ca într-omanta, ieºi din camera micã,intri în bucãtãrie sã-þi faci un pipalãu dinchiºtoace vechi învelite în hârtie de ziarºi þi-l aprinzi de la aragaz. ªi ne uitãm unul laaltul ºi ridicãm din umeri.

dupã aia stãm în trupurile noastre de vis ca înînalte turnuri, fãrã putinþã de scãpare, cu halbele legate de suflet aidoma unor mari,translucide ghiulele de sticlã, ºi ca sã murim cât mai repede de plictisealã neturnãm sufletu-n ele ºi ni-l bem, în timp ce timpu-arde mocnit în jur,mocnit de urã, vreau sã zic, cã adicã de ce-lþinem atâta, cã-n loc sã crãpãm odatãºi sã se gate visul tot ardem gazul de pomanã.

gazul de la aragaz.

ªi ne tot uitãm unul la altul ºi ridicãm dinumeri, condamnaþi pe viaþã la viaþã,nu prea e miºto în visu-ãsta. Aºa cã dã-i cusufletul pe gât. Mai ai? Nu?las’ cã-þi torn de la mine. ªi lumea se totîncheagã, se tot încheagã,ºi chiar cã semãnãm din ce în ce mai mult cudouã picioare de porc. aragazul arde, aerul tremurã îngroºat, noi nebem sufletele. Faci tu cinste.Ba parcã-ncepe sã fie miºto, suflete sã fie, cã-nrest...


1166




Z ilele revistei Tribuna s-au menit a fi oconcluzie a sezonului literar 2006 înparadigma obsesiei reiterate în ce priveºte

literatura tînãrã. Astfel amfitrionul ºi tînãrul poetªtefan Manasia a dat adunarea pe platou gãºtii detineri poeþi creînd o atmosferã emulatorie ºi elizeedincolo de chiar pertinenþa dialogurilor, a wit-uluilingvistic, a ironiei ºi auto ironiei prezente învitezã intensã. Tema a fost generoasã pentruprima parte, incitînd la descoperirea de –ismepotrivibile generaþiei tinere: expresionism sau neo-expresionism ºi biografism în poezia tînãrã. Dartrebuie specificat un singur lucru ºi cel maiimportant: abia acum – asta explicã ºi intuiþiamanagerialã a lui ªtefan Manasia – la peste ojumãtate de an dupã Colocviul tinerilor scriitorise pare ca spiritele s-au desþelenit ºi ca seîncheagã o generaþie la modul strict ºcolar. Adicãdupã mîrîielile îndesate din 5-7 mai acum parcãsudarea amprentelor aurelor pare sã se fidefinitivat cumva. ªi chiar dacã nu iese ogeneraþie, o comunicare viabilã tot va ieºi. Chiardacã sînt biografiºti sau neo-expresioniºti,rezidualiºti sau ce mai vor ei sã fie unitatea ºicoerciþia poeziei tinere se pare cã se aflã în chiarimposibilitatea de a pune o ºtanþã pe ea.

Deºi poezia milenaristã a început cumanifestul fracturist al lui Ianuº, cu ideea uneiestetici atitudinale (Costi Rogozanu), atitudine în

scris acum, lucrurile s-au pacificat întrucîtva,semn de maturare ºi concentrare pe actul scrieriiºi nu pe definirea lui. Adicã s-a trecut de laflacoane de pet la butoaie de stejar, ca sãeufemizãm viti-vinicol. ªi asta nu presupuneignorarea deliberatã a teoreticului cît mai puþinãîncrîncenare hegemonicã, mai puþinã elucubrarebombasticã pe diverse isme, mai dezinvoltãabordare a teoriei cu multã pragmaticã lingvisticã.Vreau sã spun cã majoritatea poeþilor tineri auabsolvit sau trec prin facultãþi de limbi strãine ºistudiind o atare pragmaticã amprenta ei devinevizibilã ºi se executã în discuþii cu lejeritate,spontaneitate ºi nu cu de gesta raþionale. Exact caîn bancul cu englezii: care este umorul englezilor?Rãspuns: pãi limba englezã.

Aºadar junii noºtri scribãlãi au purces îndiscuþii ºi despre starea mediei culturale româneºticu aceaºi graþioasã lejeritate, vãdindu-ºi pertinenþarostirilor lor, fãrã zburãtãcit pe cîmpuri excesivabstracte.

Ca o concluzie uºor de tras, una peste alta,Zilele revistei Tribuna s-au constituit într-unsumum de puncte ochite ºi lovite ºi aº zice: s-auliniºtit apele canonicului/canonului, s-a cimentatriguros ºcolãreºte contactul vizual ºi valoric întrepoeþii tineri ºi între cei tineri ºi mai optzeciºtii lorpaternali vates, unii chiar pe bune expresioniºti, labun exemplu Ion Mureºan – dar ºi aici aº pune

piciorul în prag þipînd în gura mare cã la cît debine se acomodeazã Muri în oricare peisajregional românesc-dacã am avea Tahiti chiar ºiacolo-- l-am putea numi rogozanian atitudinaloptzecist ºi longitudinal expresionist, cît desprelatitudine, aceasta este numai a calului; discuþiileau fost susþinute pe niveluri ºi pe intensitãþi, s-arputea scoate ºi o carte pe faza asta; s-a format oatmosferã emulatorie de intensitate maximã ºi ne-am simþit de-a dreptul ineraþioniºti (sic!).

Alors, mon vieux Manasia, quþen pensez vousmaintenant, heh?

În colocviu

Alors Manasia pansa que…Mihai Vieru

Mihai Vieru

momente1.dimineaþa e febrã urcînd prin rãdãcinile ceruluiºi ale firului de iarbã. durerea încremeneºte îninima stelei ºi în pîntecul pietrei. noaptea-ºiretrage apele corozive de pe ogorul trupului tãu.

2.înot prin saliva zilei cãtre staþia de maxi-taxi saucãtre o morganaticã mecca urzitã de praf ºi denoxe. viaþa asta insuportabilã ca o femeiecicãlitoare.

3.înserarea se abate ca un val de suferinþã. luminas-a calcifiat pe vertebrele tatsate ale zilei. îmismulg de pe trup lichenii mîngîierilor tale. eºti unchip destrãmat, un idol ºtirbit, o coajã bolnavã pecare o rup de pe suflet.

4.mã înalþ prin nopþi cadaverice. mai pãrãsitãdecît soþia lui Lot pe cîmpul de sare. sînt un vasgolit de untdelemn. un vas pe care sfinþenia arãmas ca o urmã unsuroasã. privire încurcatã-nhãþiºurile somnului.

5.orice dramã a mea e o catastrofã cosmicã.fiecare pãcat – o ciuntire a vieþii. un rid deîncruntare pe fruntea pãmîntie a cerului.

6.sînt un surîs pe buzele palide ale morþii.

***dupã-amiaza astacare mi s-a-ncleiat pe degeteºi rîsul ei sfruntatlãþindu-seca ºoldurile unei cocote...urmele de pneuri pe asfaltpar dîre de melcisau bale scurse din voturile cîinilor lui Acteonconfigurînd un posibil drum iniþiaticcãtre izvorul ascunscãtre nuditatea duºmãnoasã ºi recalcitrantã azeiþei...ºi orele acesteaale mele ºi totuºi atît de strãinese rup de mineca trenuri turbate þîºnind dintr-o garãca niºte cîini scãpaþi din cuºca hingherului;frec în golclitorisul uriaº al unei lumi frigide.dupã-amiaza aceasta a meaatît de strãinãtrece ca o femeiecu miros de parfum ieftinºi de nãduºealã înãcritã.

Premiul Revistei TribunaGabriela IIvaºcu, din ªtefãneºti, jud. Argeº, a primit premiul revistei Tribuna la Concursul Naþional de Poezie„Nicolae Labiº”, ediþia a XXXVIII-a, 2006, Suceava-Mãlini. Publicãm, mai jos, trei texte ale tinerei poete.

Remo Giatti Fiore rosso

1177




S tarea revistelor culturale e aºa cum e ºi cumºtim cã e, iar colocviile ºi zilele revistelorculturale sunt ca revistele, aºa cum le ºtim.

Mai sunt serile ºi nopþile acelea de literaturã, cumse poreclesc ele, cu tipi (cu bani ºi/sau pile) careau publicat ultimul articol prin anii ‘70-’80, defiecare datã aceiaºi, orice temã (în vogã ºi arzã-toare) ar avea colocviul, moºi care se cunosc dintinereþe ºi care au acelaºi scop -- chiolhãnesc &chefuiesc, mãnâncã, beau, bârfesc ºi se holbeazãla prospãturi, adicã la cele douã gagici invitate(reprezentantele generaþiei tinere, parol), care --absolut întâmplãtor -- urmeazã sã debutezeimediat dupã, ºtiþi voi de (ºi dupã) ce. Pentru cãtaman atunci s-au copt pentru aºa ceva ºi e ºimomentul, e timpul, e, o yes! Aºa e de cele maimulte ori, astfel se întâmplã de obicei, existã însã,evident, ºi excepþii, cum au fost, în primãvarã,zilele revistei Tomis (Constanþa) sau cum a fostacum, în perioada 26-28 octombrie, la ZileleRevistei Tribuna.

În redacþia revistei Tribuna, din câte am pututsã vedem noi, invitaþii, e o simbiozã foarte reuºitãdintre un scriitor în vârstã, dar deosebit dedeschis la actualitatea culturalã,I. Maxim Danciu(redactorul-ºef), ºi tânãrul scriitor ªtefan Manasia,un poet foarte bun ºi talentat. ªtefan a ales invitaþii, doar poeþi tineri, din toate colþurileRomâniei, scriitori cu care, probabil, se înþelegesau îi simpatizeazã, colaboratori ai revistei sau,pur ºi simplu, poeþi care publicã pe site-urile saublogurile tinerilor scriitori -- Tiuk, Club literar sauHiperliteratura. Astfel, au fost doar scriitori buni,ªtefan Manasia având gusturi literare selecte,dupã cum ne-am putut convinge din cronicile ºieseurile sale din Tribuna, dar ºi din discuþiile depe forumurile revistelor web de care am amintitori de pe blogurile de autor. Principala atracþie aZilelor Revistei Tribuna a fost lectura de la CasaRadio din Cluj (lângã care se aflã o bisericã foarteinteresantã ca arhitecturã), unde, pe lângã poeþiilocali, au citit George Vasilievici de la Constanþa,Rareº & Vlad Moldovan ºi Mihai Vieru de laOradea, Andra Rotaru, Rãzvan Þupa, ClaudiuKomartin de la Bucureºti, Alexandru & MihailVakulovski de la Chiºinãu (Dumitru Crudu, invi-tat-aºteptat, n-a mai ajuns), Radu Vancu din Sibiu,Dan Coman din Bistriþa, ªtefan Manasia... dinPiteºti, Mihai Goþiu, Ion Mureºan, Vasile Gogea ºialþii, unul (dintre “º.a.”) chiar bun (ãla mic ºinebãrbierit), dar aºa ºi n-am înþeles cine e (parcã...Partene), Vasilievici zicea cã-i Khasis, dar a pierdutpariul (cu mine), pentru cã Khasis e Khasis:), eunu l-aº confunda, totuºi (sau... mai ºtii). S-au cititpoezii bune ºi foarte bune, s-a râs, s-a tãcut, s-aoftat, s-a zâmbit, s-a aplaudat, oricum, eu nu m-am plictisit, eh, dacã n-ar fi fost prima parte a folk-ului, cãci cel de-al doilea interpret, AdrianIvaniþchi, a fost pe aceeaºi direcþie cu ce s-a citit,cum a observat chiar cântãreþul, cu texte de EmilBrumaru, Leonid Dimov sau Cezar (ar fi mers ºi-un Mircea) Ivãnescu. Dupã lecturã, domnulIvaniþchi m-a rugat sã-i trimit poemul cu “Jimi +Elena...”, ãla care începe nu chiar folkist, totuºi,mi-l ºi închipuiam cum îºi începe cântarea, cu...bip. La Casa Radio ne-a dus un taximetrist devreo 55 de ani cu un puternic accent (ºi umor)rusesc, nãscut în Siberia, tatãl sãu fiind luat pri-zonier în cel de-al doilea rãzboi mondial ºi acoloau trãit pânã a picat URSS-ul. A avut ce discutacu Ion Mureºan, care avea mare chef de glume

ºi de vorbã, abia întorcându-se din Vietnam (cutreburi paºnice, dar unde visase cã era în faþaMuzeului din Cluj, cu mine, ne fãceam poze unulaltuia ºi vorbeam exact despre ce vorbisem cucâteva minute în urmã, fãcându-ne fotografii unulaltuia, înainte de a urca în taxi. A zis cã se între-ba „Ce sã facã, domnule, Vakulovski la Cluj ºi dece sã vorbim anume pe tema asta? Nu, e doar unvis, dar vorbeam cu tine în vis exact aici, fãcându-ne poze, pe cuvânt, în vis, în Vietnam, exact cevorbisem aici, acum, crede-mã”). Pe lângã lecturiau fost ºi douã dezbateri cu teme mereu actuale –despre biografismul din literaturã ºi despre starearevistelor de culturã, discuþii la care au luat parte,pe lângã poeþii invitaþi, ºi membri ai redacþiei -ªtefan Manasia, Maxim Danciu, Claudiu Groza,Oana Pughineanu, dar ºi personalitãþi din Cluj:energicul ºi mereu spiritualul Ion Mureºan, sim-patica, nobila ºi pururi tânãra RuxandraCesereanu, bãtãiosul ºi e-leonardul LaszloAlexandru, tãcutul Mihai Dragolea, înþeleptulVasile Gogea º.m.a.m.d., profesori clujeni, echi-noxiºti, scriitori ºi cititori (nu neapãrat ºi-ºi)... Pe lângã întrunirile scriitoriceºti de la colocvii &lecturi, foarte interesante au fost ºi discuþiile dinafara Uniunii Scriitorilor, în special tot între invi-

taþi, dar ºi cu prietenii mai vechi, fiecare cu ai lui.Eu cu Sandu, de exemplu, am fost la un superconcert al trupei rock ALTAR, cu prozatorul-KLUMihai Mateiu, reîntâlnindu-ne cu Andy, Teo, Levyºi Damian; în Insomnia -- cu tinerii poeþi, la unsuc; la Bulgakov – într-un cerc mai restrâns, cuprietenii, în „locul pentru nefumãtori”, uniculliber, bar ca toate barurile, cu douã WC-uri, doarcã pe ambele uºi scria „f”: “f” ºi “f” (unica deose-bire e cã unul din desenuþe – acelaºi, de fapt – areceva à la þâþe, cealaltã fetiþã fiind lipsitã de aºaceva).

A fost foarte fain, uite cã se poate ºi aºa, iatãcã meritã sã faci atâta drum pentru o chestiuneculturalã. Dar chiar ºi întâmplãrile bune au (sur-prizã) un sfârºit, aºa cã pe la 3 (noaptea, normal)eram deja pe peronul din Braºov. Am întrebat-ope vânzãtoarea de bilete când vine autobuzul spreRãcãdãu ºi faþa ei s-a luminat brusc (ca un bostande Halloween): “Abia a plecat ºi urmãtorul eexact peste o orã, la 4 ºi 10”. “Bine ai venitacasã”, cum ar veni. Ca faza din copilãrie, cândne-am întors acasã de la bunici, dupã un drumlung, ºi mama a zis cã “nicãieri nu e mai bine caacasã”, apoi a dat la o parte cearºaful, vrând sãintre în pat, doar cã în timp ce am lipsit noi oºoricoaicã îºi fãcuse cuib ºi fãtase sub cearºaf.(Dacã acest text ar fi pentru o revistã din Braºov,mi-aº aminti cã Braºovul este unul din puþineleoraºe din þarã – ºi chiar orãºele! – care nu are nicio revistã de culturã!.

Ecou

Vânt bun la TribunaMihail Vakulovki

Remo Giatti Soarele ºi luna

1188




pentru Ioana

A repetat încã o datã poezia, cu voce tare,ca de fiecare datã. Mergea ca unsã. Întretimp maicã-sa i-a întins bine ºtrampii albi,

i-a tras peste cap rochiþa roºie, cu douã rînduri devolãnaºe deasupra genunchilor, i-a încheiatnasturii ºi apoi baretele pantofilor negri de lac.Cînd a fost gata a luat-o la fugã pe trepte, nu s-aoprit decît în faþa bradului, în sufragerie. S-aînvîrtit de douã ori în jurul lui, era la fel cum îllãsase. Încîntãtor. Uriaº, pînã-n tavan. S-a lãsat îngenunchi ºi s-a strecurat sub crengile mari de labazã, apoi s-a aºezat turceºte. Un glob auriu îirotunjea caraghios chipul, parc-ar fi suflat în ceva,cu obrajii umflaþi. O fundã roºie îi ridica înfrunte o ºuviþã castanie, cam unde se gîndea cãau inorogii cornul. Masa, acoperitã de faþa albãcu dantelã pe margini, semãna cu o mireasã.Paharele de pe tavã reflectau luminacandelabrului, scoþînd clinchete imperceptibile,

sticlele pãreau un ºir de soldaþi, capacele eraucoifurile ºi etichetele scuturi cu blazon, la margineo stivã de farfurii. Pe comodã platoul pentru tort,pe care aterizase deocamdatã elicopterul nou allui frate-so. Tocmai intrã în camerã, cu bãrbia înpiept, smiorcãindu-se. În urma lui taicã-so, cu unpahar în mînã, „o sã fie bine, Rãzvan, moºului osã-i placã ºi dacã te încurci!” N-are chef de elacum, chiar dacã i-i drag. Acum e departe,scruteazã un cîmp nesfîrºit de zãpadã peste carese bombeazã un cer plumburiu, greu. Nu e sigurãdacã vine pe pãmînt sau prin aer. Rudolf poatezbura, asta o ºtie oricine, dar poate uneori arechef sã lase urme pe zãpadã, urme ca de tractorde pildã. Tresare la primul acord, maicã-sa eaºezatã pe taburet ºi ºi-a lãsat mîinile pe clape,privind în jur sã vadã efectul. Taicã-soreacþioneazã prompt, cu o voce îngroºatã începe„O brad Frumos, o brad frumos…” Se-aude ºivocea mamei, înaltã, iar degetele ei lovesc clapele,nu-i o melodie care sã le facã sã alerge. Se-ntoarce

la bradul ei, rãsuceºte un glob albastru ºi-i dãdrumul sã se învîrtã, rupe cîteva ace ºi le miroase,apoi începe sã le fãrîmiþeze. Îl împinge cu piciorulpe Rãzvan, care încearcã sã vinã lîngã ea, fãcîndu-l sã se smiorcãie din nou. Vocea lui taicã-so, careo ceartã, nu reprezintã o ameninþare. Îl urmãreºtecum toarnã din a doua sticlã într-un pahar, pecare-l aºazã apoi pe pianinã, în faþa mamei. ªtiece gust are bãutura aia roºie, le-a încercat pe toatecu alte ocazii, golind paharele ramase pe masã întimp ce pãrinþii îi conduceau pe musafiri. Simtecã-i e sete, ar bea un sirop, unul de zmeurã cuapã mineralã. Dar n-are chef sã iasã, i-e atît debine acolo – singurã ºi în siguranþã.

Îºi aranjeazã fesul în faþa oglinzii, e cam mic,parcã i-ar fi crescut capul. Apoi trage în toatedirecþiile de barba confecþionatã dintr-un pachetde vatã hidrofilã. I se agaþã în proprii-i þepi, pe care n-a mai apucat sã-i dea jos cu toatãalergãtura. La ai lui dupã vin, la piaþã, ºi încã decîte ori la magazin, cã nici asta nu ºtie niciodatãtot ce-i trebuie, mereu îºi mai aminteºte cîte ceva.Cu-atîta agitaþie nici nu mai apuci sã te bucuri dezilele astea, seara bei douã pahare ºi te plezneºtesomnul. Îi e milã ºi de ea, în bucãtãrie de azidimineaþã, nici n-a apucat sã se mai spele pe capºi uite, deja-i întuneric. „Ai zis cã eºti acolo la 5,dacã te mai coieºti mult n-ajungi nici la 7!” „Lasã-mã c-acum plec! Du-te spalã-te pe cap cã nu teuºti pînã mã-ntorc!” De vreo 20 de ani fiecare ºtiemai bine ce-ar trebui sã facã celãlalt. „Las’ cã-ibine!”, îºi zice cu jumãtate de voce, aruncînd încão privire în oglindã. Îºi ia de pe pat centuraveche, cu cataramã masivã, ºi se-ncinge pestesurtucul roºu. La revere ºi manºete îi atîrnã tivulde vatã, dar acum n-are ce sã-i mai facã. Iese din camerã ºi se aºazã pe scaunul din hol, sã se-ncalþe. Miroase tare a sarmale, damigeana delîngã uºã îi face cu ochiul. Nu s-ar mai ducenicãieri, i-ar plãcea sã stea numai ei, sã mãnînceîn bucãtãrie, apoi sã asculte niºte discuri cucolinde ºi sã bea cîteva pahare. Dupã aia cine ºtie,poate-i apucã cheful. Nici nu-ºi mai aminteºte decînd n-au fãcut-o. Dar le-a promis, îl aºteaptãcopiii ãia. „Du ºi tu damigeana asta în cãmarã, cã stã aici în drum de azi dimineaþã! Mã-ntorc cu ãºtia într-o orã jumate, sã fii gata!” O pupã pe fruntea transpiratã ºi-o ciupeºte de fund, apoiiese. Frig ºi întuneric, se zburleste si porneºte însusul strãzii, pe lîngã gard. Mãcar e zãpadãfrumoasã, scrîºneºte sub ghete. Se-nvioreazã cufiecare pas, parcã-i vine din nou cheful. Dupã ceterminã cu ãia micii se-ntoarce cu Goºmanii,mãnãncã niºte sarmale, beau un vin ºi-apoi

Remo Giatti Ex libris

revista ttribuna ccasa dde cculturã aa sstudenþilordirecþia jjudeþeanã ppentru ttineret

clubul dde llecturã ““de jjoi”process-vverbal

ººedinþa 11,, ddin 116 nnoiembrie 22006,, oorele 118-221

17.30 eu ºi matei man tîrîm unitatea de computer, proiectorul ºi ecranul, pepsiul ºi apa mineralã pînãîn sala 26, unde va începe ºedinþa inauguralã pe 2006.

17.45 sîntem eu, matei, oleg ºi oana ºi mã gîndesc cã invitaþii de azi nu vor “face rating”. dacã aº fipropus un cenaclu dedicat literaturii pornografice, oare acum sala ar fi fost deja plinã?

18.10 sala e plinã ochi. vechii clubbari se pierd printre noii amici, studenþi sau elevi. culmea e cã eumi-am uitat fracul & tracul, dar se pare cã ºi ei.

18.10-19 oana pughineanu ºi mihai mateiu citesc, ea din volumul de debut, eseoprozastic, greu clasifi-cabil, el douã proze lucrate pe sponci, pãstrate în forma brutã & încercînd sã conserve feelingu &declicu’ auctorial. Reþin comentariile lui claudiu groza, rareº & vlad moldovan, oleg garaz, lorin ghi-man. restul aruncã spre mine priviri & gesturi oratorice lipsite de conþinut.

19h. ce e mai greu a trecut. pauzã de pufãit, de hidratat gîtlejele, apoi Mamma Roma, de Pier PaoloPasolini, ºi Pe aripile vinului, de Corneliu Porumboiu, douã proiecþii de calitate & rezoluþie diferite:responsabil, matei man.

21.10 eu ºi matei ºi o tînãrã amicã strîngem proiectorul, ecranul, sticlele de apã mineralã ºi le tram-balãm în celãlalt capãt al culoarului, la DJT, unde vor repausa pînã pe 30, data urmãtoarei întîlniri.

21.30 ei continuã dezbaterile & abaterile în “Café Aux Anges” sau în “Kreutzer”, probabil înjurîndu-mãsau lãudîndu-mã pentru aventura pasolinianã, în fine bînd beri ºi fãcîndu-mi în ciudã, pe cînd traversezcu autobuzul 24 Moþilor ºi Calea Mãnãºtur ºi Floreºti…

întocmit de mine,ºt.m.

azi, 16 noiembrie 2006P.S.: la fiecare ºedinþã, procesul--verbal va avea alt autor.

Clubbarii se reîntîlnesc

clubul de lecturã

Aflînd, în sfîrºit, o salã disponibilã în urbea noastrã dragã, am reluat Clubul dde LLecturã în seara de joi, 16 noiembrie, la Casa de

Culturã a Studenþilor, cu participarea prozatorilor Oana Pughineanu ºi Mihai Mateiu. La proiect s-a mai asociat ºi Direcþia

Judeþeanã pentru Tineret, aºa încît, de douã ori pe lunã, vã aºtept pentru lecturã & discuþii, polemici despre literaturã, arte, cinema.

Întîlnirea urmãtoare, în sala 6 a susmenþionatei Case, cade joi, 30 noiembrie, seara de la ºase. Timoftei Man, din partea DJT, ºi

subsemnatul promit lecturã de calitate ºi proiecþia unui film-surprizã pe cinste. (ªtefan MManasia)

Moº CrãciunMihai Mateiu

1199




Pentru Aurica ºi Lorin

Nu am mai þinut demult rubricasubcooltura. Aveam destule subiecte, dar în ultima vreme mi s-a pãrut cã

România e într-atât de mult þara no comment-urilor, încât uneori chiar ºi jurnaliºtii devin inutili.Dupã cum s-a vãzut în celebrul caz al„gãozarului”, ai nevoie doar de un aparat deînregistrat ºi de o poziþie spaþialã bunã. Desigur,jurnalistul cultural nu se prea foloseºte astfel deinstrumente magnifice (o lege nescrisã i leinterzice, cãci el e un paparazzo mental) ºi enevoit sã recurgã, în marea majoritate a timpului,la metode uzate, precum stoarcerea propriuluicreier sau al altora, în vederea obþinerii unorefecte mai mult sau mai puþin metaforice…pardon, teoretice. Pe piaþa informaþionalã înecatãde tv ºi net, jurnalismul cultural are cam aceeaºisavoare ºi utilitate pe care o are o camee prinsãde o bluzã kenvelo (unii designeri s-au ºi folositde astfel de imagini… pentru efecte funny,desigur). La ce bun atâtea comentarii docte, când,spre exemplu, o reclamã la Murfatlar e atât deconcludentã ºi atât de pe înþelesul tuturor cândvine vorba de misterele securitãþii? În spatelecliºeului: popor asuprit–conducere mârºavã seascunde, cel puþin pentru mine, ºi un alt înþeles:dacã alte popoare se mândresc cu faptul de a-ºipãzi tradiþiile, la noi una dintre cele mai maritradiþii constã în pãzit.

Dar, m-am luat cu vorba. De data asta voiamsã-mi iau în serios îndeletnicirea de „aparat deînregistrat no comment-uri” ºi sã vã descriu, purºi simplu, un eveniment la care am participat decurând. Desigur, ca orice jurnalist serios, am alesun subiect a cãrui simplã descriere coincide cuparodia lui, aceasta fiind reþetaproducerii/selectãrii oricãrei ºtiri, în special acelor „obiective”. În fiecare sâmbãtã dimineaþa înfaþa primãriei Cluj se pot observa convoaienesfîrºite de maºini. Nu sunt ºiruri oficiale, daraduc cu ele o sumedenie de indivizi care vor sãse „oficializeze”. Femeile sunt de regulã,îmbrãcate în alb, iar bãrbaþii poartã, în modbizar, flori în piept. Pe deasupra sunt ºi tunºi ca opajiºte. Dacã cumva au norocul sã gãseascã loc deparcare, la comanda „Viniþi dupã minie!”, ei ºialaiul lor vor fi conduºi, în pas alert – într-un soide trap – pânã la etajul unu al Primãriei. Acolovor întâlni înghesuiþi ca într-o conservã – de fapt,ca într-o petardã, cãci aici e vorba de a presa într-un spaþiu cât mai mic „strãlucirea” ºi „zgomotul”vieþii – alte alaiuri ce aºteaptã în anticamerã, cuprãjiturile în mânã, momentul în care vorpãtrunde în locul „oficializãrii”. Odatã intraþiînãuntru, lucrurile încep sã depãºeascã trapul ºi sã o ia la goanã: „Vrei? Da! Vrei? Da!”. Odatãvaccinaþi, vocea din off revine din nou: „Gata!Gata! Felicitãrile se fac jos. Coborâþi ºi luaþi-o lastânga!”. Zis ºi fãcut. Alaiul ia prãjiturile, cântã„La mulþi ani!” pe scãri ºi urmeazã direcþiunile.

„La stînga” lumea se opreºte ºi cineva întreabãnaiv: „Unde sã intrãm?”. Vocea din off, rãspunde:„Pãi, cum unde? Aici pe hol! Mirii stau la ieºireadinspre curte, iar invitaþii îi pupã pe rând ºi gata!Ies pe dincolo!”. Cã lucrurile merg pe bandã, numai e nici o mirare, dar dupã ce se fabricã, pânãºi conservele au locul lor pe un raft. Primãria Clujstã însã rãu cu „spaþiul de desfacere”. Desigur,existã ºi o explicaþie: vechea locaþie pentrucununiile civile e în reconstrucþie. Acolo, lucrurilemergeau mai domol... poate pentru cã invitaþiirãmâneau cam leºinaþi cînd intrau în duhoareacãlduþã ºi aburii de alcool rãmaºi de la cei dedinaintea lor. Oricum, era un loc ºi în oraºul ãstanu-þi poþi permite sã comentezi când ai un loc,oricum ar fi el... Dar e corect aºa: orice civitas cuci-vitele lui.

În concluzie, cred cã Primãria face, pânã laurmã, un bine tinerilor însurãþei. Dacã ei cred cãziua nunþii lor reprezintã ceva special, Primãria learatã cã nu. Ea joacã rolul „crudei realitãþi”, carezdruncinã ca o carie pe care nu stã nicio plombãtot ce-i frumos ºi durabil în om. Ne ºi putemînchipui un dialog de peste câþiva ani... El: „Maibine o ascultam pe mama... ªtia ea ce poamãeºti”. Ea: „Lasã, dom’le, morala... cã de lacununie, aºa cum erai îmbulzit printre toþi gurã-cascã ãia, se vedea cã eºti ca oricare altul! Nuieºeai cu nimic în evidenþã!” El: „ce sã zic... cãparcã tu erai cãzutã din catalog... Mã rog, cãzutãerai tu...”. Ea: etc. El: etc.

ªtie ea Primãria, ce ºtie! De-aia scoate eacivilizaþia din om, înaintea cãsãtoriei...

pornesc la colindat. „O tragem pînã dimineaþã,apoi mîine Doamne-ajutã!” îºi zice în gînd. Acumcoboarã dealul, alunecã de cîteva ori ºi dã dinbraþe, cu o sanie n-ar fi avut treabã... „Ce becurichioare, bãga-i-aº în pizda mamii lor!” Nu mai aremult pînã jos ºi de-acolo e aproape, s-a ºi încãlzit,nu-i mai e frig. Firma barului lumineazã anemicdeasupra trotuarului, se-aude vag gãlãgiaamestecatã dinãuntru. Chiar în faþa lui uºa sedeschide ºi ies trei bãrbaþi cu hainele descheiate.Vorbesc tare, unul se împiedicã ºi se-agaþã deceilalþi. „Ãºti-au început devreme!” se gîndeºte întimp ce coboarã de pe trotuar ca sã-i ocoleascã.„Ni mã moºu’! Unde te duci, bã?! Pentru noi n-ainimic?” Merge înainte fãrã sã întoarcã capul, cevamai încordat. ªi, exact cum n-ar fi vrut, audecîþiva paºi grãbiþi în urmã, apoi o mînã îismuceºte umãrul. „Tu n-auzi, mã, mînca-mi-aipula?!” Are o faþã de dobitoc ºi cuvintele-iduhnesc a alcool. Apoi vede pumnul ºi-n aceeaºisecundã simte cã nasul îi explodeazã într-o arsurãcumplitã. Alunecã în genunchi, îmbãtat dintr-odatã. Urmãtorul îl nimereºte în ureche ºi-ncepe unºuierat urît, înnebunitor. De la nivelul pavajuluivede mai mullþi bocanci care se-mplîntã însurtucul lui.

Se þine cu o mînã de stîlpul porþii, în timp cecu cealaltã îºi preseazã coastele. Aude usa, apoicîþiva paºi ºi poarta se deschide. „Cam tîrziu,mo... Ce-ai pãþit, mã?” „Nimic. Am cãzut.” Îlînþeapã la fiecare pas, în toate pãrþile. Urechea-ipulseazã ºi-l frige, nasul îi e-nfundat cu sînge. Uºa

se deschide înainte sã punã mîna pe clanþã,Goºmãniþa strãluceºte într-o cãmaºa albã cu gulerde mãtase, ca o lavalierã, ºi o fustã lungã ºineagrã, cu pliuri. „Doamne dumnezeule, Gelule,ce-ai pãþit?!” „Lãsaþi-mã sã stau jos cã vã zic!” Se contemplã în oglinda de pe hol – nu mai arefesul, din nas îi mai ºiroieºte încã sîngele, urecheapare umflatã, ce-a mai rãmas din barbã îi atîrnãîntr-o parte, murdarã de sînge ºi noroi. „Bãga-mi-aº pula!” Se-ntoarce – în afarã de privirileîngrijorate ale Goºmanilor adulþi îl fixeazã, dinpragul sufrageriei, ochii rotunzi ai copiilor. Încîteva clipe emoþia li se preschimbã în altceva,care se-ntinde pe faþa lor ca o umbrã. Cel micizbucneºte brusc în plîns, maicã-sa-l ia în braþe,intrã în camerã ºi se aºazã pe taburet. „Cîntãm

ceva? Haide sã cîntãm ceva!” Fetiþa se holbeazãîncã la el, nemiºcatã. În ochii ei se cascã un golvizibil, pe care habar n-are cu ce l-ar putea umple.O vede întorcîndu-se fãrã nici un cuvînt ºi-ndrep-tîndu-se spre brad.”Of, Doamne!”, atîta mai poatezice în gînd. Intrã cu Goºman în bucãtãrie, se lasãsã cadã pe un scaun. „Gelule, ce s-a-ntîmplat?”„Niºte beþivani, la birt, tocmai ieºeau…” „Futu-ledumnezeii… Te doare rãu? Sã-þi aduc ceva?” „Lasãsã-mi trag sufletul, apoi mã duc acasã” „ªi copiii?Poeziile? Sã le dai mãcar cadourile, îþi aducsacul!” „Lasã-mã-n pula mea, Goºman! Dã-mi sãbeau ceva, cred cã mi-a rãmas un smoc de vatã îngît!”

subcooltura

Cãsãtoria: civilã sau civilizatã?Oana Pughineanu

2200




În 1975, Mircea Zaciu tipãreºte Notele zilnice(1927-1940) ale lui Camil Petrescu (CarteaRomâneascã, Bucureºti), dupã manuscrisul

pãstrat la Biblioteca Academiei Române, intitulatCaiet de note zilnice. Anterior apãruserãfragmente în Viaþa Româneascã (nr. 12, 1957; nr.1, 1958) ºi Tribuna (completãri de C. Ciuchindel,nr. 18, 1974). Este importantã precizarea autoruluide ediþie: în ambele reviste, publicarea diletantã aextraselor pune în pericol integritatea jurnalului.În prima, fragmentele sunt reproduse „fãrãindicaþia îngrijitorului, fãrã comentarii ºi cunumeroase omisiuni (nemarcate)”, în a douacompletãrile „conþin ele însele suprimãri în text,cât ºi unele erori de lecþiune”. Transcriind propriavariantã dupã manuscrisul original, Mircea Zaciu„cautã sã elimine la maximum erorile”, fãrã sãpoatã evita, din pãcate, altele (la fel de grave)impuse de cenzura vremii (tot sub titlu deomisiuni, suprimãri sau lecþiuni greºite!). Unparadox ºi o dramã a istoriei noastre literare. Abiaîn 2003, Florica Ichim publicã o ediþie integralã atextului (Note zilnice, Editura Gramar, Bucureºti),cu numeroase diferenþe în reproducerea unorexpresii, forme gramaticale, neologisme,alternanþe, semne de punctuaþie, versiuni stilisticesau nume proprii (M. Z.: a fãcut rezerve > Fl. I.:a avut rezerve; terorismului > bolºevismului;genial > geniul; preþuirea > pretinsa; Braºov >Barou; social > radical: convinã > convinsã:protestat > ripostat; prin minte > prin cap;originale > înapoiate; necesitate > neseriozitate;iloaiali > deloiali; citisem > citiserãm; spunã >spuie; deºi > de prisos etc.). Neobiºnuitã în ediþiaFloricãi Ichim este absenþa informaþiei privindsursa documentarã a textului.

De ce mi se pare important volumul îngrijitde Mircea Zaciu, de altfel, suficient de comentat(polemic) la data apariþiei? Nu pentru a scrie ocronicã tardivã, ci pentru a sugera o ipotezã utilã,sper, viitorilor biografi ai criticului. Anul 1975 eunul esenþial, cum spun americanii, un turningpoint, în relaþia autorului cu instituþiile statuluitotalitar, pe de o parte, ºi în relaþia cu sine, cupropriul conþinut sufletesc, pe de alta. Câtpriveºte acest din urmã aspect, întâlnirea, aceaîntâlnire cu jurnalul lui Camil Petrescu a fostdecisivã. Fiindcã eseistul învaþã de la înaintaºulsãu nu atât exerciþiul de „autenticitatehalucinantã” ºi de „rãsfrângere în sine”, câtmodelul depresiv-agonic în sinteza propunerilorde realitate ºi apelul obsesiv la o subiectivitate(conºtiinþã) a dezastrului ºi a absenþei. Chiar dacãformula unui extaz al sfâºierii este mai degrabãcioranianã: salvarea în existenþã e aproapeimposibilã. În 1975 debuteazã proiectul primuluidicþionar de Scriitori români (apãrut în 1978),continuat în varianta interzisã (1985), publicatãapoi, dupã un deceniu, în versiunea multamplificatã a Dicþionarului scriitorilor români(I-IV, 1995-2002). Istoria acestuia din urmã,dramaticã ºi absurdã pe alocuri, e de-acum binecunoscutã. Nu i-a fost dat profesorului sã vadãîmplinit visul unei lucrãri de informare exhaustivã(s-a stins pe neaºteptate în anul 2000). A lãsatposteritãþii, în schimb, propriul Jurnal în patruvolume (1993-1998), mãrturie unicã despre

„sistemul bazat pe încarcerare” ºi desprerezistenþa prin culturã la încercarea regimului de arescrie istoria. Ediþia Notelor zilnice ale lui CamilPetrescu, fãrã sã fie o carte ratatã, suferã, cumspuneam, de aceleaºi maladii pe care autorul lereproºeazã altora: omisiuni, suprimãri în text,lecþiuni greºite etc. Impuse, repet, de cenzurã. Leamintesc spre a arãta doar cã, în 1975, MirceaZaciu nu-ºi radicalizase discursul critic, niciatitudinea faþã de „rãul omnipotent” ºi cã efortuldeconspirãrii imposturii ºi diversiunii n-a fostlipsit de înfrângeri, dificultãþi ºi compromisuri,datorate chiar condiþiei de prizonierat a omului înlume. Iatã paginile camilpetresciene epurate din„textul stabilit” în 1975 (în câteva alineate s-auomis doar rânduri sau cuvinte: acestea s-au culescu bold):

14 ddecembrie 11935Despre o politicã eficientã a poporului român.Trebuie pornit de la constatarea cã nici un

regim, prin virtuþile lui structurale, nu poatemântui, dogmatic, neamul românesc. Oameniifiind corupþi, aplicarea aberantã a oricãreidispoziþii administrative le unificã pe toate înacelaºi rezultat demoralizant.

Pânã aci ajung destule concepþii locale. „Netrebuie caractere” a spus regele Carol I. Netrebuie întâi reformarea moralului, ne trebuie maimulþi oameni etc., cred cã spune N. Iorga.

Se face cu asta un pas mai departe? Nu, cãciasta presupune un lung rãstimp ºi e problematicãrealizarea: nu ai profesori, trebuie, deci, sãformezi întâi pe profesori… Dar atunci cine-iformeazã pe profesori? ªi cum ai sã-i menþiioameni de caracter pe aceºti oameni zvârliþi învârtejul noroios al societãþii româneºti… Cum veigãsi acel punct arhimedic moral ca sã reconstituistructura moralã a neamului întreg? DacãSuveranul ar fi, printr-o fericitã întâmplare, ungeniu (ºi poate regele Carol e…), încã n-ar puteasã realizeze mare lucru, datã fiind perfidia curesurse nebãnuite a politicienilor români… L-arcalomnia ºi l-ar face impopular… Un ºef deguvern integru ar realiza, alãturi de un suveranmediocru, o ecuaþie interesantã, însã nu s-ar puteamenþine politiceºte.

Cãci gravitatea e cã, individual luat, nici unromân nu are interesul ca statul românesc sãmeargã bine… Apa tulbure convine tuturorromânilor… De fapt, nimeni nu se vaitãpermanent, ci numai, cum e fatal, când suferã deneplãcerile acestui regim tulbure… Nu trebuie sãse dea prea mare importanþã lamentaþiilor… Elenu sunt decât un presupus mijloc de apãrare…Lipsind sinceritatea, ºi parola rãmânând ceamoralã, fiecãruia îi e fricã sã nu se demaºte, dacãnu se vaitã… Aºa încât, propriu-zis, ar fi unindiciu cã tocmai cei ce se vaitã mai ostentativ aumai probabil ceva de ascuns…

Deci, problema nu se pune de ce fel de regimavem nevoie. Numai cei suspecþi o pun aºa…Niºte naþionaliºti ori comuniºti români dictatorialiar fi tot atât de abjecþi ca ºi burgheziaromâneascã. Îndreptarea ar putea veni de la al 3-lea punct arhimedic posibil: o bunã ºi maregazetã, conºtientã de imensa ei rãspundere,curajoasã, condusã cu inteligenþã… O asemenea

gazetã n-ar trebui sã depindã însã de cititoriiromâni, fiindcã aceºtia sunt stupizi ºi n-ar înþelegenici cã de o asemenea gazetã au nevoie, nici nu s-ar îndura sã sacrifice, de pildã, trei lei ca s-ocumpere. Dar nici n-ar putea fi a unui capitalistcare ar vrea, evident, pânã la urmã, sã tragãbeneficii personale… cu prioritate. Ar trebui, deci,o ecuaþie foarte complicatã…

Aºa fiind lucrurile, nu e nici o soluþie?„Laisser-faire, laisser-passer” ar fi poate una… Darea echivaleazã cu un joc de noroc, de vreme cesituaþia bunã nu e realizatã cu luciditate ºi, deci,nu poate fi consolidatã, legalizatã… Ceea ce arpresupune chiar renunþarea la formula aceasta.România e astãzi în câºtig… atinge apogeulcâºtigului, dar, de vreme ce joacã încã, nu e delocsigur cã nu va pierde… Un jucãtor se poateconsidera în câºtig doar când s-a sculat cu acestcâºtig de la masa de joc… România, însã, joacãmai departe… ºi atunci? Dialectica echilibruluivital nefiind din punctul nostru de vederemulþumitor, atunci mi se pare cã problema sepune aºa, ca orice problemã strict ºtiinþificã, nupoliticã, ºi nici moralã…

Cum se poate conduce un stat dezorganizat,ai cãrui locuitori n-au interes imediat ca acest statsã fie organizat, unde nu e posibil ca un gest sãcristalizeze soluþia tulbure, adicã un gest care sãprovoace oprirea panicii descumpãnitoare prinrepercusiuni constitutive…?

Unii regizori folosesc chiar defectele actorilorca sã-i facã sã joace bine… Un om politic ar trebuisã scoatã un stat românesc eficient chiar dincusururile românilor?

[Notã aadãugatã lla 118 ddecembrie 11935]]Am impresia cã þara româneascã merge cu toate

ilegalitãþile, totuºi, aºa cum, la cazarmã, soldatulcãruia i s-a furat dopul de la armã, furã ºi el de laaltul… Rãmâne la urmã unul care plãteºte gloaba…Sau ca în Grecia lui E. About, unde un furt ereparat printr-un alt furt. Sau ca acolo undecãpitanul înjurã pe sergent ºi sergentul îºi scoatenecazul pe soldat.

Ceea ce ar trebui, ar fi o lege pentru salvareastatului… O lege oarecum de procedurã care sãstatueze implacabil spiritul în care sã se aplice legile.

Pedepse crâncene, disproporþionate:a) pentru cei care fac legi inaplicabile;b) pentru cei care mint când e vorba de un act

public;c) pentru cei care calcã legea ºi, îndeosebi,

pentru cei care interpreteazã legea…Altfel e necesar:sã nu ai amor propriu social… sã nu ai orgoliu

de a fi;sã calci prescripþiile legale ºi morale, dar asta nu

e de ajunstrebuie sã te impui celorlalþi crâncen, sã le

reziºti… altfel, nu mai e efectiv cãlcare de lege…;sã minþi, adicã sã nu te sinchiseºti de opinia

celorlalþi.Dar poate un creator sã mintã?Atenþie: cei care vin ºi vor cãlca legea au pentru

moment dreptul de a cere aplicarea ei.

16 ddecembrie 11935Ceea ce mi se pare ciudat la Gad, care e un tip

destul de aprig ca inteligenþã, e convingerea aparentãcu care tãgãduieºte solidaritatea evreilor ºi ffaptul ccãei cconstituie ccu aadevãrat uun ppericol eeconomic –– ddeciºi sspiritual –– ppentru nneamul rromânesc…

puncte de vedere

Vecini de viaþãAurel Sasu

2211




[Fãrã ddatã]]„De ce sunteþi antisemit?”Nu sunt antisemit… Antisemit e sã fi

duºmanul rasei evreieºti ca atare, iar eu am celemai numeroase prietenii printre evrei…

Sunt numai un sentimental naþionalist ºi-miplac naþionaliºtii, ºi-i stimez, chiar când suntevrei…

Cei mai mulþi dintre evrei sunt însã rasiºti…Cum eu detest rasismul, cum cred folositorevoluþiei tocmai principiul amestecului raselor,fireºte cã mã gãsesc în tabãra opusã rasiºtilorevrei ori naþional-socialiºti. De aceea, fac uneoriimpresia cã sunt antisemit…

21 mmartie 11936Astãzi nu sunt decât trei neamuri care ºi-au

însuºit pretenþii de reprezentare rasistã: germanii(arianismul), evreii (iudaismul), japonezii(asiatismul). Noi, cceilalþi, ttrebuie ssã ffim mmulþumiþicã aaceºtia ssunt, ccel ppuþin eevreii ººi ggermanii,anihilaþi uunii pprintr-aalþii.

1 aaprilie 11936Un prieten, faþã de care îmi exprimam

neîncrederea cã aº putea întâlni, în imensaforfotealã de la Tribunal, un alt cunoscut avocat,îmi spunea.

– Nu te speria. Dacã ai sã stai într-un colþ peloc, în sala paºilor pierduþi, într-o jumãtate de orãîþi trece pe dinainte toatã lumea din palat. Dar sãstai pe loc, în colþ.

Toatã forfota ideologicã din miile ºi miile devolume tipãrite o poþi gãsi într-o carte, ca într-uncolþ de trecere obligatoriu.

8 iiunie 11936Îmi povesteºte Kalustian.„Mã luase Titulescu cu el la Berlin ca sã fac

dãri de seamã la Bucureºti despre conferinþa luiacolo. A fost destul de proastã, lume aºa ºi aºa.Era datã sub auspiciile Asociaþiei pentru LigaNaþiunilor sau aºa ceva. Se intitula Dinamicapãcii. Dupã asta, banchet la Legaþie (din fondurileLegaþiei, evident). Câte un vag reprezentant aloficialitãþii ºi, printre ei, dna Stresemann.

Înainte de a se sfârºi banchetul, Titulescu s-asculat de la masã ºi a venit la mine: «Hai mã! Dã-i în mã-sa pe ãºtia! Hai…» Ne-am dus la hotelºi acolo m-a pus sã-mi scriu articolul despreconferinþa lui. Eu scriu titlul: Conferinþa d-luiNicolae Titulescu. El: «Mã eºti bãiat deºtept… Ce-i aia ‘conferinþa’…? Pune ‘Strãlucitaconferinþã…’». Eu: «Asearã, în faþa unui numerospublic». El: «Ce-i aia, mã, ‘numeros public’? Pune‘în faþa unei asistenþe numeroase ºi distinse,printre care figurau dnii Stresemann, Brüning’,pune-i pe toþi, dã-i în mã-sa»”.

19 nnoiembrie 11936De altfel, mi se reproºeazã (inutil) prietenia

pentru evreice, manifestatã cu preferinþã… Înrealitate, a fost tocmai dimpotrivã, dar dorinþeimele de admiraþie, în genere, româncele i-aurãspuns cu o luciditate care m-a descurajat.Vorbesc simplificând, fireºte, fiindcã ºi cele câtevaprietenii evreieºti nu reprezintã, în fond, decâtmomente de excepþie… Dar le-am fost mai multataºat, mai evident. La asta contribuie ºi ciudataîmprejurare cã, pânã la 20-21 de ani, evreicelesunt uimitor de puþin din ceea ce devin dupã 25de ani… E o nevoie de iluzie, de devotament, unsenzualism franc, o sensibilitate delicatã ºigeneroasã, o frenezie în cochetãria intelectualã(dorinþa de a plãcea intelectual, de altfel, pânã lao anumitã vârstã o au comunã cu evreii) care m-a

emoþionat totdeauna, m-a interesat ca oobligaþie… E adevãrat cã, dupã 25 de ani, „serasificã”, se transformã dintr-o datã ca fluturii înviermi de mãtase aurie… Nici îîn ttrãsãturile ffeþei,nici îîn ccaracter, nnimic nnu rrãmâne. LLa ffizic ººi llamoral ddevin aaproape oodioase.

17 sseptembrie 11939Azi de dimineaþã, ruºii au intrat în Polonia.

Peste câteva zile, cu toatã declaraþia deneutralitate, s-ar putea pune ºi problemaBasarabiei…

Scrissoare ccãtre GGafencu..............................................................................

..................................................................Rãzboiul actual, ca ºi cel trecut, e mult

influenþat de fapte ºi date noi, nebãnuite încã, ºide aceea guvernele strãine au fãcut oficii speciale,care sã cerceteze orice propuneri, oricât ar pãreade absurde ºi de neserioase, cãci nimic nu e maipericulos în rãzboi decât rutina ºi prejudecata. Lanoi, Suveranul, din aacea îînaltã ggrijã ppentru cceamai bbunã ppregãtire dde rrãzboi ººi ppentru eevitareaactelor dde rrutinã ººi pprejudecatã, a dat dispoziþiinete în sensul celor de mai sus.

Mon cher ami, l’histoire dure toujours et je nevois pas pourqoui, si elle n’aime pas la noocratie,la France n’aura pas son génie catalyseur, sonMussolini oou sson HHitler.

Care a fost câºtigul acestor pierderi? Celdintâi: întâlnirea cu un model, poate cel mai lucidºi mai tragic al literaturii secolului XX. Oidentitate fãrã precedent, în deznãdejde, însingurãtate, în iluzii ºi, nu în ultimul rând, înmoarte. Transcriind jurnalul lui Camil Petrescu,pregãtind ediþia Notelor zilnice, Mircea Zaciu ºi-adescoperit un stil (pe care nu-l avea!) al disperãrii,al conflictelor, al dezgustului ºi al spaimei denimic. Iatã-l:

Camil PPetrescu13 ianuarie 1927: „…convingerea mea ultimã e

cã în 1928 nu voi mai intra. Sinuciderea trebuiesã-mi vie din ascendenþã”.

20 februarie 1927: „… aproape nici o clipã num-a pãrãsit ideea sinuciderii”

7 iunie 1927: „… n-am bani de masã”.

4-5 martie 1929: „Literatura a ajuns sã mãdezguste pânã la înbolnãvire”;

„Gândul sinuciderii redevine actual”; „Suntepuizat”.

28 iunie 1931: „Sunt din nou fãrã nici operspectivã”.

5 iunie 1931: „Sunt obosit, descurajat”.21 iulie 1931: „Absolut nici o perspectivã”.14 august 1931: „Începe din nou tragedia

mizeriei”.1 septembrie 1931: „M-am gândit din nou la

sinucidere”.23 septembrie 1931: „Sunt dezgustat,

descurajat, nesfârºit de obosit”.1 octombrie 1931: „Azi literalmente n-am ce

mânca” etc.Mircea ZZaciu29 octombrie 1979: „… zãdãrnicie”.30 aprilie 1980: „Durerea mea, sfârºitul meu.

Încotro s-o apuc”.7 decembrie 1983 „Intrigat ºi scârbit”20 iulie 1984: „… sunt la capãtul puterilor”.30 iulie 1984: „complet singur… o senzaþie de

abandon”.2 ianuarie 1986: „Intru în noul an singur…”26 februarie 1987: „… mã simt prost, gânduri

negre”.17-18 noiembrie 1987: „Dezrãdãcinarea mea

interioarã, imposibil de stãpânit”.5 noiembrie 1988: „… cea mai sordidã

singurãtate”.2 ianuarie 1989: „Obosit, sleit, trist”.2 iunie 1989: „Doresc eu cu adevãrat sã plec?

Poate cã da, poate cã nu. Dar nu e aceastã ezitareinerþia deþinutului care, obiºnuit cu regimulînchisorii, nu-ºi mai doreºte libertatea”?4 iunie 1989: „Zile cu B., poate cã ultimele?”

ªi-a trãit într-adevãr Mircea Zaciu viaþa „într-un vis” (citat din Mircea Eliade) ºi descoperiseasta prea târziu? („Pierdut orice legãturã cuiluziile mele nebune”, scrie în Jurnal, 10-15 august1987). Chiar au trãit alþii prin el sau chiar selãsase „trãit laolaltã cu alþii” ºi „pentru alþii”? Unrãspuns? Ni-l oferã, cred, tot Camil Petrescu: nuadevãrul comediei jucate este important, cifierberea interioarã a autorului.

Remo Giatti Ex libris

2222




Cãtãlin BBobb: Domnule Profesor, aº aveadouã teze distincte sau, de fapt, douã domeniiîn care aº dori sã cantonãm discuþia noastrã.Mai întâi, scrierile dumneavoastrã legate defilosofia religiilor, anume cartea Sacru ºiOntofanie ºi articolele pe care le-aþi scris pemarginea acestui subiect. Apoi, scrieriledumneavoastrã mai „tinere” cum ar fi AmurgulIubirii ºi Filosofia ca gen literar, deºi ultimaeste destul de „bãtrânã”, dar eu mã refer lareeditarea ei apãrutã în 2005. Adicã, pentru afi precis, în Sacru ºi Ontofanie anunþaþi o tezãpe care mi se pare cã nu o duceþi pânã lacapãt: cea a rãului. Acolo, rãul apare ca motoral oricãrei ontologii, fie ea arhaicã, religioasãsau filosoficã. Mai mult, subtitlul cãrþii „Pentruo nouã filosofie a religiilor” mã îndeamnã sãîntreb dacã nu e vorba mai degrabã de un soide hermeneuticã a rãului. Adicã, de ceabandonaþi ideea rãului?

Aurel CCodoban: Ai dreptate, ideea uneihermeneutici a rãului mi se pare generoasã,cred cã e una din direcþiile foarte utile nunumai în contextul cercetãrilor mele teoretice,dar probabil ºi mai larg decât acesta. Însã s-aîntâmplat ceva ce m-a pus pe gânduri: amîncercat sã dezvolt o hermeneuticã a rãului ºiam constatat cu mirare cã nu se bucurã deînþelegere, cã are foarte puþinã prizã la public.ªi publicul universitar ºi publicul de alt fel areacþionat destul de dezinteresat la ceea ce arfi putut fi o hermeneuticã a rãului. Vreau sãspun cã înþelegerea publicului tãu teîncurajeazã sã dezvolþi anumite teme. Or, înacest caz nu s-a întâmplat aºa. Oamenii nu parsã doreascã sã audã vorbindu-li-se despre rãu,ºi cred cã opþiunea lor este corectã din punctullor de vedere. Mulþi dintre noi au suportat rãulsau îl suportã încã în diferitele sale forme. Or,în astfel de condiþii, simþi mai degrabã nevoiacompensatorie a apologiei binelui triumfãtor: emai degrabã încurajator sã þi se spunã cã bineletocmai urmeazã sã învingã. Pe de altã parte, artrebui sã ne reamintim explicaþia lui Freud: învreme ce iubirea este formula unei sinteze ºi elegatã de viaþã, e menitã sã facã viaþa sãcontinue, pulsiunile morþii rezultã dinconfruntarea vieþii cu rãul insuportabil ºi denedepãºit, ºi reprezintã o întoarcere lainanimat, e un fel de refuz al vieþii. Or, pedrept cuvânt, publicul tânãr vrea, mai degrabã,sã audã lucruri pozitive, el merge instinctiv îndirecþia vieþii…

-- Întrebarea mea viza altceva. Adicã mãintereseazã mai puþin sau deloc reacþiile pecare publicul le poate avea sau nu. Problemarãului cred cã dã o metodã serioasã în a studiafenomenul religios. Mai mult, a lucra asuprarãului prin intermediul realitãþii, aºa cum de

altfel o faceþi, atunci când afirmaþi„constituirea realitãþii nu e altceva decât osoluþie în faþa rãului”, aduce o perspectivã delucru extrem de interesantã.

-- Atunci am un alt rãspuns pentru asta. Ecum ai observat în Sacru ºi Ontofanie, o dublãparte: una metodologicã de curãþare a terenuluiºi apoi o alta care merge în aceastã direcþie, afelului cum realitatea se constituie în ontologiigraþie rãului. Ideea centralã este cã pentrustarea paradiziacã nu existã realitatea, pentrucã într-o astfel de stare nimic nu se opunedorinþelor omului. Realitatea apare, ca idee,îndatã ce existã ceva ce se opune dorinþeloromului. Dar omul percepe în chip radical dreptrãu ceea ce se împotriveºte dorinþelor sale. Deaceea în ceea ce priveºte realitatea, în inimaontologiilor se aflã înscrisã prezenþa rãului.Mai apoi însã filosofiile au dezvoltat o uitare arãului. M-a preocupat multã vreme misticaînscrisã în discursul filosofic universal caredoreºte sã ne spunã cã „totul e bine”… Însãceea ce mã intereseazã astãzi, mai cu seamã,este tematizarea comunicãrii, ceea ce explicã ºimotivul pentru care m-am distanþat de temelemele religioase sau ontologice: problemarealitãþii împreunã cu cea a rãului le-amamânat.

-- Lecturând Sacru ºi ontofanie, eu aº filegat cele douã concepte, rãul ºi realitatea, înfelul urmãtor: a privi rãul lipsit de orice fel decondiþionãri istorice e la fel cu a privirealitatea fãrã vreun fel de condiþionãri, adicãimposibil. De aceea întrebarea mea ar fi maidegrabã urmãtoarea: existã un concept „ pur”al rãului?

-- Vezi, asta e una din problemele pe caremi le-am pus ºi felul negativ în care potrãspunde la ea mã face sã amân problema. Eumã feresc, pe urmele postmodernitãþii, sã facdin ceva absolutul, adicã sã îngheþ gândireaîntr-o metafizicã. Nu existã gnozã care sãmeargã pe o preeminenþã a rãului. Dacã o fac,o fac numai în maniera în care se asigurã dupãaceea cã ceea ce este rãu, este vãlul Mayei,cum face ºi Schopenhauer. Astfel, în generalrãul este în echilibru cu binele. Dintre toatesoluþiile alegerea afectivã - orice alegere, înspatele oricãrei teorii este afectivã - este a unuiechilibru gnostic între rãu ºi bine. Iar dacãvrem sã conceptualizãm rãul, el e foarte greude gândit compact, pentru cã e împrãºtiat,pulverizat, precum este, de altfel, ºi fiinþa.

-- Regãsesc în scrierile dumneavoastrã ofigurã emblematicã „omul ca toþi oamenii” carese instaleazã în aceastã a treia tematizare afilosofiei, cea a comunicãrii. Însã el poate firegãsit în diferitele episteme, în limbaj

foucauldian, asupra cãrora dumneavoastrã vãduceþi analizele. Despre ce anume este vorba?

-- Într-adevãr, “omul ca toþi oamenii” mi separe o figurã importantã, pentru cã e ºi de oparte ºi de cealaltã a ceea ce este filosofia.Dacã admitem tradiþia socraticã care pe minemã angajeazã în cea mai mare mãsurã, dacã arfi sã mã definesc mi-ar place, din cauza gnozeiimplicite, sã mã numesc neosocratic. Mi separe cã Socrate este chiar filosofia, ceea ce, dealtfel, s-a mai spus. Însã complicaþia esteurmãtoarea: ºi filosoful, pe de o parte, ºiomului cãruia i se adreseazã este, aºa cumzice, Noica, “omul ca toþi oamenii”. Un omcare nu este înzestrat cu haruri deosebite, cucarismã, nu are talente sau genialitate care sã-ifie date, nu poate face apel la instanþeextraordinare sau nu poate face apel lainstrumente, la laboratoare ultrasofisticate, nupoate pretinde cã a fost învestit de divinitate,este efectiv omul în condiþia lui cea mai purã.Filosoful este ºi el un astfel de om pentru cãface apel la ceea ce este distribuit tuturor,anume la raþiunea bunului simþ. Socrate nu sepoate baza decât pe aceasta, ºi auditorul lui, lafel. Dacã vrea sã se reclame de la ceva,filosoful nu poate apela la o misiune divinã,nu poate ieºi nicidecum din matca raþiuniibunului simþ, din matca “omului ca toþioamenii”.

-- Aþi explicat cã “omul ca toþi oamenii”foloseºte un limbaj comun care depãºeºtelimbajul specializat al poetului, omului religiossau epistemologului, însã...

-- Dar ca limbaj comun are avantajul cãpoate traduce celelalte limbaje care riscã sãdevinã coduri ºi care nu pot traduce integrallimbajul comun.

-- ...pentru ultima tematizare, pentru cea acomunicãrii, mã întreb ce „succes” poate aveaomul ca toþi oamenii.

-- Nenorocirea este cã în clipa de faþãdimensiunile lumii în care trãim îºi fac necesari

„…în discursul filosoficmetafora acceptã un soi desinucidere ritualã”

de vorbã cu Aurel Codoban

pharmakon

2233




acei intermediari ai comunicãrii care suntmijloacele de comunicare de masã, mass-media.La fel ca ºi alte instanþe enumerate mai sus eledepãºesc ceea ce însemnã omul ca toþioamenii. Este paradoxal cã într-o lume acomunicãrii, comunicarea simplã ºi autenticãare, din aceastã cauzã, puþine ºanse. Cred cãaici ar trebui sã înceapã meditaþia noastrã: înce fel omul îºi poate recâºtiga poziþia pe care oavusese în Atena lui Socrate, de om care poateparticipa la problemele cetãþii, la problemelelui ºi la problemele concetãþenilor lui, într-omanierã directã. Nu ºtiu în ce mãsurã evoluþiacomunicãrii ar putea duce acolo. Observ totuºicâteva tendinþe, spre exemplu, aºa numitul„cetãþean digital”, care reuºeºte sã fieinteractiv. E ceea ce se întâmplã cu gazetele: eadevãrat cã ziarele ºi televiziunile sunt un felde mijloace de monolog, de tunuri de marecalibru care aruncã mesaje în contextul uneipopulaþii masificate. Însã vãd cã existã un feed-back sau o replicã, dacã ne gândim la site-urileweb ºi la forumurile de discuþii în carearticolele îºi pierd tãria monologului ºi suntpuse în dialog cu cei care le recepteazã, ºi care,îºi au replicile ºi deconstrucþia lor. Mi se parniºte firave ºanse sau un fel de aurorã ambiguãa ceea ce ar putea deveni lumea noastrã. Credînsã cã pânã atunci omul trebuie sã înveþe sãîºi pãstreze stilul de gândire care a fost celtradiþional al filosofiei. Adicã, sã îºi poatãgândi critic, cu detaºare ºi libertate problemeleexistenþei lui, sã nu se lase sedus saumanipulat, sã nu renunþe la ceea ce esteprivilegiul lui, acela de a comunica bine cu elºi cu semenii lui.

-- Mã întreb, poate fi vorba astãzi despreceea ce am putea numi repere fixe?

-- ªtii, de fapt noi cu toþi gândim pornindde la ceea ce este viaþa noastrã. Iar stilul meude viaþã, ceea ce mi s-a întâmplat pânã acum,îmi creeazã nostalgii puternice pentru astfel derepere. Poziþia mea este uºor ambiguã. Aºputea spune cã sunt un om care stã gata sãpãºeascã înspre ceva, dar cã stând astfel se aflãîn doua zone diferite de gândire: pe de oparte, nostalgia mea de a avea puncte de reperfixe mã apropie de modernitate, de tradiþiaclasicã a filosofiei, dar, pe de altã parte,gândirea lucidã, aºa cum a fost ea educatã deproblematicile timpului nostru, mã obligã sãgândesc astfel de repere doar ca fiindsecurizante pentru existenþa noastrã ºi nimicmai mult. De aceea gnoza revine mereu încercetarea mea pentru cã ea a gãsit soluþiabunã: ea ne cere, aºa cum o face Socratepentru adevãr, sã fim lucizi în ceea ce priveºtefaptul cã nu putem deþine absolutul - faptcomun, de altfel, ºi sofiºtii fãceau asta - darSocrate spune ceva în plus faþã de ei: cã, deºinu putem gãsi adevãrul absolut, suntemobligaþi sã-l cãutãm. Aceasta ar fi soluþia bunãºi pentru lumea noastrã: e clar cã nu putemgãsi repere fixe dar trebuie sã le cãutãm...

-- Aici am putea cadra ceea cedumneavoastrã numiþi „ontologia detaliului”?

-- Da, cred cã da. Nu ºtiu în ce mãsurã oontologie integralã mai poate fi constituitã înîntregime. Atunci soluþia este aceasta, adetaliului. O soluþie care a funcþionat încontext occidental, în sensul cã viaþa noastrã einautenticã pe mari porþiuni, dar cã existã

totuºi porþiuni ale ei care îºi menþinautenticitatea, cã mãcar anumite detaliiexistenþiale rãmân autentice; sunt detalii carepot fi, cu slabele puteri ale omului ca toþioamenii, susþinute sau sprijinite. Bãtãlia nueste pierdutã pe întregul front al autenticitãþiiexistenþei noastre. Ontologia detaliului sepoate inspira dintr-o astfel de atitudine

-- În Filosofia ca gen literar rolul metaforeifilosofice devine unul central, cumva întreDerrida ºi Ricoeur, adicã între metafora moartãºi metafora vie, însã nu înþeleg foarte exactdespre ce anume este vorba?

-- Desigur, Derrida are multã dreptate cufelul în care gîndeºte metafora albã, metaforamoartã, mai ales pentru ceea ce este istoriafilosofiei. Poate totuºi cã Ricoeur, cu metaforavie, mi-e mai apropiat, însã am o rezervã înceea ce priveºte invazia metaforei în discursulfilosofic. Deºi þin foarte mult la Blaga, amrezerve în faþa unui exces de metaforizare caresimplificã lucrurile sau le blocheazã. De aceeaaº situa metafora pe un fel de graniþãdiscursivã. Metafora ar corespunde unei intuiþiiiniþiale, în punctul de plecare al discursuluifilosofic - se poate cã este o urmã de D.D.Roºca în aceastã idee. Metaforele servesc bineca punct de plecare unui sistem filosofic, ca ºibobul cel bun, ca în pilda biblicã, ca niºteseminþe care au încolþit, ºi produc o recoltã înidei. Pentru mine ar fi vorba de un fel desacrificiu al metaforei în sistemul filosofic, caºi cum, în discursul filosofic metafora araccepta un soi de sinucidere ritualã.

-- Cum se aflã metafora situatã în contextulcomunicãrii, cum o gãsim, ºi putem manipulametafora, aici ºi acum, în aceastã tematizare acomunicãrii?

-- În filozofie, ca ºi în religiile cãrþii dealtfel, este evidentã atitudinea criticã la adresaimaginii. E ceea ce vedem cã se întâmpla laPlaton ºi la proorocii biblici contemporani cuel. În ambele cazuri, atitudinea criticãîmpotriva imaginii înseamnã lupta împotrivaoricãrei idolatrii. Numai cã, graþie figurilorpoetice, imaginea se re-strecoarã în text,evident în primul rând în cel literar sau mãcarnu poate fi izgonitã din el. Or metafora e unadin aceste forme ale invaziei imaginii în text.Dar imaginea revine, a revenit de fapt de câtvatimp deja, în cultura ºi civilizaþia lumii în caretrãim, e substanþa ei discursivã. Una dinîntrebãrile care mi se par acum importante estedacã are semnificaþie faptul cã lumea în caretrãim se digitalizeazã tot mai mult catehnologie, în vreme ce în substanþacomunicãrii se analogizeazã. Într-o revistãºtiinþificã englezeascã am citit cã existã limiteale capacitãþii noastre de a gândi matematic,limite ale creierului nostru în a gândi digital,respectiv în a utiliza semne imotivate sauarbitrare. Mã întreb dacã nu cumva lumea încare trãim se reîntoarce în masã de la graniþelegândirii matematice la un stil de gândire care emai degrabã legat de imagine ºi de analogie.Atunci felul în care discursul filosofic ar puteaevolua este acela de a recupera un soi deimagisticã controlatã, imaginea ca ºi criticã aimaginii. Poate cã prezenþa a ceea ce estemetafora în contextul filosofic ar puteareprezenta un bun punct de plecare pentru ocriticã prin imagini a imaginii.

-- Mai exact, cum se poate practica acestdiscurs?

-- Sã încerc sã explic. Ceea ce se întâmplãîn contemporaneitate în arta plasticã seamãnã

Aurel Codoban printre studenþi

2244




N u vã propun o plimbare prin grãdinabibliograficã a concepþiilor despreculturã, pentru cã nu vreau ca la sfârºit

sã resimþiþi gustul fin al erudiþiei. Ori, poateîncerc sã vã ascund incapacitatea mea de a vãghida ori poate vreau sã evit pierderea voastrã pepotecile rãu marcate ale „Rezervaþiei universale aconcepþiilor despre culturã”. Oricare ar firaþiunea alegerii, delaþiunea nu poate fi decâtsuspectã. Hic et nunc, de fiecare datã sau înmod excepþional vã propun sã renunþãm labibliografie, la erudiþie ºi la tot ce ne-au cerutprofesorii noºtri pentru a fi docþi, „academiccorecþi” ºi sã ne aruncãm peste bordulambarcaþiunilor personale, în care deseori nesimþim safe. Veþi fi vrând sã mã întrebaþi, undesã ne aruncãm? Unii ar putea afla abia la sfârºitrãspunsul, iar alþii ºtiu deja în ce suntemaruncaþi, cei mai mulþi însã înoatã de mult timpcu plãcere. Vã propun sã ne aruncãm în cool-turaþie, ca prin diferenþã sã putem înþelege la ce-imai bunã cultura în vremurile din urmã.

Peste dimensiunea diacronicã a culturiiumane am fost avertizaþi cã stãpâneºte timpul,care cerne prin sita valorilor (cine i-o ficonfecþionat-o?) operele de culturã, în aºa felîncât rãmân „numai cele bune ºi de folossufletului”; asta dacã nu cumva uitarea maiºterpeleºte din când în când câte ceva sau dacãnu cumva fanaticii le distrug, aºa cum au fãcut,spre exemplu, milostivii creºtini cu operalesbianei1 Sapho.

Domnilor, în asemenea condiþii, eu nu maipot crede în cultura înaltã pe care timpul oscoate la suprafaþã, în abstracþiunile subtile aleunor filosofi de curte, de universitate sau deepocã, nu mai pot crede nici în valoareacreatorilor de literaturã, care fac din propriile lorcãrþi mãrturisiri destinate psihanalistului sau unexerciþiu de superturare a imaginaþiei sau decriptare a propriilor obsesii. Nici mãcar arta

plasticã cea mai crudã sau cea mai sofisticatã nu-mi mai face semn inteligibil, mie ca Om,eventual mã încântã pe mine ca un om oare-care(?), oricare. Unde mai gãsim oare astãzifibrele universale ale culturii umane, fibre dincare spiritele culturalizate ºi-au creat o plasã cucare urmeazã sã pescuiascã în oceanulproduselor culturale? Fibrele astea s-au camdematerializat, iar plasa lor vizeazã mai multjoncþiunea dintre mental ºi corp, intervalulumoral, unde fibrele acþioneazã ca stimulipentru descãrcãri de substanþã cu efecteuforizant.Poate au greºit cei care încercarã sã neconvingã de caracterul universal al „sfintei”culturi, cei care ne-au fãcut sã credem cã ea esteun mediu de culturã a spiritului, o emanaþie aelitelor intelectuale, iar direcþia ei este spreperenitate. Dacã ne amintim de obsesiilecreatorilor moderni de a face din schimbareacontinuã fenomenalizarea perenitãþii în culturã,ne lecuim repede de viziuni universaliste ºi decultura de spirit, prin urmare ne mai rãmâne sãexcizãm caracterul elitist al culturii. Dar ceinstrumente chirurgicale poþi folosi într-unasemenea caz? Bisturiul ideilor? Ferãstrãulelectric al criticismului? Trepanulneurochirurgului Nietzsche, eliberatorul despirite? Nu, nu, nu! Cel mai bine e sã foloseºtimuzeograful-hermeneut, fãrã de care accesulnostru la marea culturã este imposibil, el însuºideclarându-se a fi într-o oarecare dificultateatunci când trebuie sã intre în contact cusensurile operelor (literare, filosofice, picturale,muzicale, filmice etc.). Ce mai poate fi în cazulacesta cultura, dacã nu un muzeu al seriilor desemne pe care lectorii calificaþi ºi supracalificaþini le explicã, le traduc pe limba mâncãtorului deculturã, pentru ca în cele din urmã noi sã letransformãm în impulsuri electrice care gâdilã înmod plãcut generatorul de endorfinã.

Cultura nu mai e ceea ce a fost ºi nu va mai

fi ceea ce este. Caracterul ei universal poate þineastãzi numai de posibilitatea de a fi distribuitãîn masã prin eficientele reþele de comunicare. Deemanat nu mai emanã de la elite, cã nu eeficient pentru automatul de endorfinã careîncântã spiritul. Emanã de pretutindeni, de laoricine ºi, de ce nu, de la fiecare. Perenitateaculturii vine din neofilia consumatorului ºi secheamã menþinerea turaþiei schimbãrii la niveleoptime pentru a obþine rãspuns umoralfavorabil. Caracterul sãu de mediu, în carespiritul se cultivã, devine locul unde spiritul sedestinde, unde ridicând mâinile în aer zicem:„COOL”.

Da, oamenilor, trãim, acum ºi aici, în cool-turaþie, super-cool-turaþie, în cool-turbo-turaþie.

Arhiva culturii e atât de mare încâtprocesorul timpului, cernãtor de valori, seblocheazã mereu ºi resetarea e atât de frecventãîncât la terminalul spiritului meu nu pot auzidecât interjecþiile criticilor ºi recenzenþilor saubâiguielile sintetizatorilor. Tocmai de aceea e dince în ce mai importantã alegerea printr-o reacþieinstant, unde eticheta este interfaþa cãtreconþinut. Mai mult aceastã reacþie fulger este ceacare reuºeºte sã tensioneze spiritul întreendorfinã ºi adrenalinã în aºa fel încât pe limbãnu ajung decât expresii de genul: „cool”,„marfã”, „uau”, „fain”, „Dumnezeule…”. Culturade aici ºi acum e un joc cu etichete ºi umoriprin care obþinem cool-turaþia necesarã pauzelorde producþie.

Acum cã tot aþi aflat câte ceva despre titlul(eticheta) articolului, trebuie sã ne întoarcem lamuncã, la recalificare, la instruire, la sex sau laodihnã. Nu numai cultura, dar ºi cool-turaþia edoar pentru intervalele în care putem irositimpul „liber”, cu toate cã unii au îndrãznit sãzicã : „meseria mea, cultura”. Eu n-o pot înþelegedecât ca „viaþa mea, cool-turaþia”.

1 Numele nu trebuie sã trimitã numai la practica sexu-alã, ci ºi la faptul cã Preotesa Sapho locuia în insula Lesbos,pe unde hãlãduiau, se pare, numai femei.

filosofogramme

De la culturã la cool-turaþieAurel Bumbaº

teribil de mult cu ceea ce ar putea fi filosofia.ªtim cu toþii povestea lui Diogene care cãutaoameni cu lumânarea ziua în amiaza mare,care trãia într-un butoi etc. La rîndul lui, unaustriac (Joseph Beuys) ne aratã cum sãinterpretezi tablourile pentru un iepure mort.Adicã Beuys ia, pur ºi simplu, un iepure mortºi-l plimbã prin faþa tablourilor ºi i lepovesteºte, spunând cã aceasta estemodalitatea în care omul obiºnuit, care nu ºtienimic despre artã, ar putea înþelege tablourile.Undeva, în finalul Filosofiei ca gen literar, eususþin cã filosoful, ca actor existenþial, estecapabil de un astfel de performance. Ceea cepot face în clipa de faþã filosofii, gânditoriiautentici, seamãnã mai degrabã cu unperformance, un happening, precum laDiogene sau Beuys. E o manierã comunicativãde a atrage atenþia oamenilor asupra a cevaimportant, care implicã existenþa lor ºi care lepretinde sã ia atitudine în viaþa lor, precum„circarii” presocratici, care îþi propun, cu ooarecare ironie zen-budistã, sã ieºi din situaþia

inautenticã. Acum, se prea poate ca lumea sãse amuze, însã e un fel de a le arãta celorlalþicã nu sunt pe drumul cel bun, ceva nu e înregulã cu viaþa lor. Asta ar fi ceea ce îi rãmânefilosofului, cred cã acesta este felul în carefilosoful poate lupta cu o lume a imaginilor:riscând sã facã din propria lui viaþã unperformance ºi un happening..

-- Domnule profesor, pentru a încheia,regretând efectiv momentul acesta, ce proiecteaveþi?

-- Lucrez la o carte despre comunicare.Editorul meu, ca ºi mulþi dintre prieteni mei,de altfel, a fost rezervat în ceea ce priveºtetema comunicãrii. Dar comunicarea chiar dacã,aºa cum este ea discutatã astãzi, pare de oplatitudine extremã e o problemã ºi teoreticã ºipracticã, ºi reprezintã tematizarea definitorie atimpului nostru. Se uitã cã Heidegger pretindede la noi sã lãsãm la o parte poezia ºi sãvorbim bine, sã lãsãm la o parte filosofia ºi sãgândim bine. O comunicare autenticã ºi

profundã e preferabilã poeziei, o gândire bunãe preferabilã filosofiei. Explicându-i editoruluimeu structura cãrþii, liniile ei de forþã, adevenit interesat ºi mi-a mãrturisit cã doreºtesã o publice. Lucrez la ea, chiar dacã tot felulde evenimente minore ºi sâcâitoare mãderanjeazã, sunt bucãþi care sunt gata, însãsunt puncte la care mai muncesc, cum suntcele relative la imagine. Momentan nu estetotul adunat ºi fixat, am nevoie de mai multtimp, însã sper sã-i meargã bine acestei cãrþi,pentru cã ea este destul de nouã ºi neaºteptatãîn raport cu preocupãrile mele anterioare. Înacelaºi timp, am în minte ideea unui roman.

-- Vã mulþumesc.

-- ªi eu îþi mulþumesc.

Interviu realizat de Cãtãlin BBobb

2255




Mircea Bâtcã (n. 1945), artistul care, înciuda discreþiei, rãmâne mereusurprinzãtor, devoalând în fiecare

„personalã” o nouã viziune ºi noi modalitãþi deexpresie, a devenit de curând un tânãr sexagenar.Nu putem astfel ignora relaþia dintre eveniment ºiretrospectiva artistului din aceastã toamnã, care amarcat neîndoielnic un moment în analeleGaleriilor de Artã „Forma” din Deva. Deºidominatã de graficã, expoziþia reuºeºte sã fiesuficient de elocventã pentru a oferi o imagine deansamblu asupra întregii creaþii a artistului, înreperele ei esenþiale.

Astfel, ni se confirmã acum mai vecheaimpresie cã ne aflãm în universul unui artistinteriorizat, a cãrui operã e întemeiatã pe un solid

suport teoretic, cu alte cuvinte, un artist al cãruitalent e generos fertilizat de culturã. De unde ºi -ca s-o numim astfel – etapa livrescã survenitã laun moment dat în evoluþia sa, exprimatã printr-osuperbã suitã de glose vizuale care mai conservãdoar o evanescentã memorie a figurativului, pemarginea unor versuri din Blaga sau a unoradintre zicerile incitante ale lui Cioran. Nu e vorbade exhibãri snobe, ci de o determinare interioarã:Bâtcã nu e un artist contemplativ, care „reflectã”doar, pasiv, stimulii exteriori, ci un participativcare se implicã nu numai afectiv, ci ºi raþional.Glosele de care vorbeam nu sunt doar translaþiiale cuvântului în imagine, ci ºi comentariu plastical unui text literar. Se verificã astfel în cazul sãuexistenþa a ceea ce Kandinski numea „principiulNecesitãþii interioare”, sesizabil în cazul artiºtilordeterminaþi de realitatea lor interioarã, carereacþioneazã cât se poate de selectiv ºi depersonal la realitãþile exterioare.

Atât pictura cât ºi grafica lui Mircea Bâtcã nu„reprezintã” ceva preexistent, ci sunt expresii aleviziunilor sale, se prezintã pe sine în ipostazareactivã, de cele mai multe ori causticã,vituperantã, alteori calm-meditativã, la oferta atâtde diversã a lumii exterioare. Cromatica picturiisale, lipsitã de acute ºi contraste, cu predilecþiepentru gama de ocruri ºi verniluri, tranchilizantã

ºi echilibratã, ne îngãduie sã întrezãrim ointerioritate – o Innerlichkeit, cum o numeaThomas Mann – aspirând spre stãrile de calmprielnice reflecþiei. Compoziþii elaborate ale unorviziuni încã figurative sau ale unor semne cepãstreazã doar enigmatice reminiscenþe figurative,purtând însã, fiecare, semnificaþia ei ce sedecripteazã privitorului cultivat prin contemplaþie:un vas cu flori agreste pe axa verticalã, cu uncraniu animal în prim-planul orizontal, un fel delabirint-ruinã, fascinant prin ambiguitatea lui,revelându-se dintr-o sferã cu aparenþeimponderabile, un peisaj selenar înconjurat deabis pe fondul unui cer de un negru compactsunt viziuni stranii cãrora artistul le conferã opregnanþã captivantã.

Spre deosebire de expoziþiile anterioare, înretrospectiva de faþã Mircea Bâtcã nu-ºi maiintituleazã lucrãrile, lãsând vizitatorului libertateaabsolutã a interpretãrii ºi cãutãrii sensurilor.Tentativã seducãtoare, nu lipsitã de riscuri. Maipuþin riscantã tentativa în cazul lucrãrilor degraficã, unitare acestea, organizându-se de la sineîn suite de variaþiuni pe aceeaºi temã. Primaimpresie este aceea de pãtrundere în universulterifiant al unui nou Hieronymus Bosch:profuziuni de figuri teratologice, groteºti, aflateîntr-o brownianã ebuliþie cu atât mai expresivã cucât e augmentatã de contrastul dur ºi austerdintre negru ºi alb. De unde aceste semne ºiviziuni infernale sau apocaliptice la un artist cares-a dovedit un virtuoz al viziunilor stranii, dar deo seninãtate care le asigura acel aristotelic acorddintre ordine ºi mãreþie? Au ºi aceste lucrãri omãreþie a lor, dar e o mãreþie sumbrã, asemeneacelei a unei lumi scãpatã de pe orbitã într-uncataclism consecutiv pierderii reperelor capitale.De unde, deci? Rãspunsul nu e decât unul: dinacea interioritate reactivã a artistului care nupoate rãmâne inert la agresiunea realitãþilor vremiisale. Ceea ce ne duce înspre aceastã interpretarefãrã teama de a greºi este singurul text care apare

în aceastã expoziþie. Este el însuºi, textul,component, parte intrinsecã a unei astfel deviziuni ºi transmite un mesaj cât se poate deexplicit: „Noul Babel / mister de tranziþie /Dimensiunile efemeridelor cresc proporþional cusperanþa lor de viaþã.”

Artist proteic, familiar ºi virtuoz al celormai diverse modalitãþi de expresie, interiorizat,din specia mai rarã a raþionalistului cu acces latranscendent, Mircea Bâtcã e una dintrepersonalitãþile proeminente, chiar dacã mai puþin„vizibile”, în peisajul artelor plastice de azi, nunumai prin valoarea ºi diversitatea operei, ci ºiprin fermitatea atitudinii sale civice. Din pãcate,având neºansa de a fi rezident în Deva, o„locaþie” fãrã nici o vocaþie cultural-artisticãmajorã, impactul creaþiei sale e perceput încã subintensitatea sa realã.

Mircea Bâtcã. Semne ºi viziuniRadu Ciobanu

atelier

2266




Ilie RRad: – Stimate Domnule Turcescu, sunteþiunul dintre cei mai solicitaþi jurnaliºti de azi. Aveþi oemisiunea zilnicã la Realitatea TV (“100% cu RobertTurcescu”), una radiofonicã, tot zilnicã, la EuropaFM (“România în direct”), scrieþi sãptãmânal pentruDilema veche, compuneþi muzicã, aveþi proiecte lite-rare, conduceþi o firmã de producþii TV, participaþi laevenimente mondene, sunteþi cadru didactic asociatla Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii aUniversitãþii din Bucureºti, cãlãtoriþi în strãinãtate etc.Totuºi, aþi acceptat cu plãcere invitaþia de a þine oconferinþã la facultatea noastrã. Cum se explicã fap-tul cã aþi dat curs acestei invitaþii, în condiþiile acestuiprogram draconic pe care îl aveþi?

Robert TTurcescu: – În primul rând, este dorinþamea de a lucra cu oamenii tineri, de a puteaîmpãrtãºi cu ei o sumã de idei, o sumã de îngrijorãriºi o sumã de experienþe. Atunci, dacã existã o invi-taþie din partea unei facultãþi – fie cã e vorba de ofacultate din Bucureºti, fie cã e vorba de o facultatedin Cluj –, rãspund cu mare plãcere unei astfel deinvitaþii ºi îmi fac timp, pentru cã mã intereseazã sãrealizez acest dialog. Eu nu cred în personajele carenu-ºi pot gãsi timp. Cred în oameni ordonaþi, care,dacã reuºesc sã îºi alcãtuiascã foarte bine agenda, autimp ºi de o deplasare la Cluj ºi de una la Timiºoara.Nu în fiecare lunã probabil, nu în fiecare sãptãmânã,dar, la un moment dat este imposibil sã nu-ºigãseascã timp.

– La începutul acestui an aþi înfiinþat SocietateaJurnaliºtilor Profesioniºti, care ºi-a propus, între altele,sã sprijine ºi facultãþile de jurnalism, prin editarea demanuale, ghiduri, organizarea unor traininguri etc. Înce stadiu a se aflã asociaþia respectivã?

– Societatea Jurnaliºtilor Profesioniºti s-a nãscut.Ea este, în momentul de faþã, ca sã spunem aºa, cuºtampilã ºi cu acte, adicã o asociaþie profesionalãfuncþionalã. Suntem la momentul creionãrii unorstrategii, pe care nu le-am dorit improvizate. Am vrutsã avem o tutelã seriosã ºi ne-am ales AsociaþiaJurnaliºtilor Profesioniºti din Germania, care e dis-pusã, în acest moment, sã ne furnizeze ºi know-howºi probabil ºi un ajutor de naturã financiarã, pentru apune în aplicare anumite proiecte. Nu e o povestecare se poate realiza de azi pe mâine. E un lucru încare va fi probabil nevoie de timp. Deocamdatã, eumã bucur cã, alãturi de mine, în acest proiect începsã vinã colegi – n-aº spune neapãrat nume mari, însensul unei notorietãþi extraordinar de mari –, darsunt nume mari fiindcã e vorba de oameni profe-sioniºti, din breaslã. Adicã acele bucãþi din coloanavertebralã a unor redacþii, chiar dacã vorbim de sim-pli reporteri, dar vorbim de reporteri care ºtiu într-adevãr ce înseamnã meseria de jurnalist. Iar proble-ma legatã de sprijinirea facultãþilor de jurnalisticã ºide sprijinirea studenþilor de la jurnalisticã, în cele dinurmã, e un lucru la care þin foarte mult, pentru cãeu constat aceastã fracturã dureroasã apãrutã întremediul universitar ºi zona profesioniºtilor din media.Eu cred cã este o stare de fapt, care trebuie sã

înceteze. Degeaba vom clama nevoia de profesiona-lizare în interiorul breslei (când, iatã, am ajuns laaceste derapaje din punct de vedere deontologicextrem de dureroase ºi de jenante pentru breaslã),dacã nu vom face aceastã “uniune”, sã spunem, întremediul academic ºi mediul profesional. Când aceastã“uniune” va exista, când jurnalistul din redacþie se vaînþelege bine cu cel ce pregãteºte jurnaliºtii, de la ca-tedrã, se va pedala mult mai mult pe ceea ce înseam-nã deontologie jurnalisticã, vor fi asumate, ºi de-oparte ºi de alta, valorile breslei într-adevãr, vor fi real-izate, poate, ceea ce vãd cã a început deja sã seîntâmple – sã nu mâniem pe Dumnezeu! – colaborãriîntre facultãþi ºi profesioniºtii din media, care aunevoie de sprijinul oamenilor de la catedrã, care aumai mult timp pentru cercetare, pentru observareaunor tendinþe pe plan internaþional în zona media.Jurnalistul, prins în nebunia cotidianã, în fuga astanebuneascã dupã ºtiri, aproape cã nu mai are timpsã supravegheze concurenþa din strãinãtate ºi sã înþe-leagã cã existã poveºti noi la nivelul tehnicilor jurna-listice, care care apar dincolo de ocean, într-o þarãvecinã României, într-o facultate de jurnalisticã dinFranþa, din Germania, din mai ºtiu eu unde. Mediuluniversitar are posibilitatea de a supraveghea ºiaceastã zonã, dar, din pãcate, nu poate sã livreze,momentan, aceastã expertizã cãtre câmpul jurnalistic,pentru cã jurnalistul român are, cum spuneam,aceastã relaþie de fracturã cu mediul academic.

– De altfel, în conferinþa de ieri aþi pledat foartefrumos pentru necesitatea facultãþilor cu profil jurnalistic!

– Eu nu cred în jurnalistul creat exclusiv la loculde muncã! Nu cred. E o poveste în care nu numai cãnu cred, dar observ cã ne-a adus nenumãrate deser-vicii în ultimii ani. ªi atunci eu mã îndrept spremediul universitar, acordându-i nu un credit exclusivîn formarea jurnalistului, sã fim bine înþeleºi, daracordându-i, în perioada de început, un rol determi-nant. Dacã nu se întâmplã povestea asta într-oordine fireascã, exersatã de sute de ani, în ceea cepriveºte formarea unui individ în profesia lui, sauexersatã poate de mii de ani, dacã ne gândim laAntichitate, de la greci ºi pânã în zilele noastre, indi-vidul, înainte de a ieºi, de a porni în lume, arenevoie de ºcoalã, are nevoie de temelia unor noþiuniteoretice, care, probabil cã nu vor fi niciodatã apli-cate în felul în care sunt predate de cãtre profesor dela catedrã. Dar te fac sã ai un reper. Te poþi întoarceoricând cãtre ceea ce ai învãþat în ºcoalã, evaluându-þiîn felul acesta rezultatul muncii. Ai o zonã de reperºi e foarte confortabil, la nivel psihic, e confortabil sãºtii cã valorile profesionale, în breaslã, în meseria astade gazetar nu sunt doar niºte vorbe în vânt. Eleexistã cu adevãrat, le-ai învãþat cândva, dacã le-aiuitat sau dacã ai fost deturnat de la respectarea lor,te poþi întoarce oricând cãtre ele. Când nu ai o astfelde temelie ºi te-a lovit o palã mai puternicã, sãspunem, de-a lungul profesiei, cãtre ce te îndrepþi? Ecoºmarul oricãrui muritor sã n-aibã un punct de spri-jin. Trebuie, în orice meserie, sã ai acest punct de

sprijin, pe care þi-l gãseºti prin asumarea unor noþiuniteoretice, prin deprinderea unui set de reguli, de prin-cipii ºi valori.

– Cum aþi perceput, din Capitalã, cele întâmplatela Cluj cu Trustul Gazeta, respectiv arestarea a cinciziariºti de la acest trust?

– Jenant! Jenant! Este o situaþie care te pune într-o stare de struþ, ca sã zicem aºa. Îþi vine sã-þibagi capul în pãmânt, pentru cã nu vorbim de niºteneica-nimeni. Vorbim de niºte oameni care, dincolode acest derapaj, totuºi, erau jurnaliºti cu vechi statede serviciu, cum se spune. ªtampila de jurnalist apli-catã lor nu era una întâmplãtoare. ªi atunci, la toatederapajele adunate de-a lungul anilor, în aceastã zonãa jurnalisticii din România, s-a mai adãugat încãunul. Nu-i confortabil deloc. Trebuie sã recunoaºtemcã aceastã întâmplare este încã o bucatã din aisbergulãla groaznic, reprezentat de ceea ce înseamnã murdãrie în presa din România. Avem o problemã înmomentul de faþã în presa din România, cu atitudiniºi practici jurnalistice de acest tip. Nu numai la Clujse întâmplã treaba asta cu “ºantajul ºi etajul”, ca sã-lcitez pe Pamfil ªeicaru, se-ntâmplã la Bucureºti, se-ntâmplã mai ales la Bucureºti, aº zice, dar în formepoate mai subtile, în sensul cã lucrurile încã n-auieºit la lumina zilei. Este un lucru cutremurãtor, esteo stare de jenã ºi de îngrijorare, care cred cã ar trebuisã se manifeste, în primul rând, în interiorul breslei.

– Veþi reveni în Cluj, în urma succesului extraor-dinar al conferinþei dumneavoastrã, al discuþiilor cuRectorul Universitãþii “Babeº-Bölyai”, profesorulNicolae Bocºan?

– ªtiþi foarte bine, am stabilit deja, o sa fiu laCluj, din mai multe motive. Am aproape o relaþie –fãrã sã încerc sã vã flatez – sentimentalã cu mediulacademic de aici. Sunt pentru a doua oarã prezent lacatedra dumneavoastrã. Încã întâia oarã i-am spusCristinei Nistor (cadru didactic la Catedra deJurnalism, purtãtoarea de cuvânt a UBB – n. I.R.), laprima invitaþie, cã mi-a plãcut aici foarte mult ºi amrãmas cu Clujul în suflet, ca sã zicem. Îmi doresc sãrevin. Îmi doresc sã terminãm odatã cu o altã frac-turã nenorocitã: aceea dintre capitalã ºi provincie.Jurnalistica are aceleaºi motoare oriunde în lumeaasta, ºi, prin ricoºeu, aceleaºi motoare ºi la Bucureºti,ºi la Cluj. În plus de asta, e important sã creãm, încãde la început, în mediul universitar, aceastã zonã desolidaritate în breaslã. Deja, în momentul în caredecid cã vor sã urmeze o astfel de meserie, studenþiidin anul I de la jurnalisticã au pus un prim picior înbreaslã. Dacã în momentul respectiv nu simt solidari-tatea, nu simt cã pot avea intersecþii cu oamenii pro-fesioniºti din domeniu, ratãm un proiect încã dinfaza iniþialã. De aceea mi se pare ofertantã, mi separe provocatoare aceastã propunere a Facultãþii deJurnalisticã de la Cluj, de a ne întâlni în ateliere delucru cu jurnaliºtii tineri. Voi reveni la Cluj ºi, cusiguranþã, sper sã facem ºi lucruri foarte bune.

Interviu realizat de Ilie RRad

“Nu cred în jurnalistul createxclusiv la locul de muncã”

de vorbã cu jurnalistul Robert Turcescu

media

Robert Turcescu, cunoscutul jurnalist de la Realitatea TV, a susþinut vineri, 17 noiembrie 2006, în Amfiteatrul“Woodrow Wilson” al Facultãþii de ªtiinþe Politice, Administrative ºi ale Comunicãrii din Cluj, conferinþa Înmormântareaunui mit: adio, presã liberã!, urmatã de întrebãri ºi discuþii, în final autorul acordând autografe pe cele douã volume alesale, apãrute la Editura Polirom. Întâlnirea cu Robert Turcescu (organizatã cu sprijinul Bãncii Transilvania) face parte dintr-un amplu proiect al Catedrei de Jurnalism a Universitãþii “Babeº-Bolyai”, intitulat Convorbirile de la Cluj, proiect în cadrulcãruia au mai conferenþiat, pânã în prezent: Horia-Roman Patapievici, Octavian Paler, Cornel Nistorescu, Vartan Arachelian,Alex. ªtefãnescu, Adelin Petriºor, Mihai Coman, Stelian Tãnase, Cristian Tudor Popescu, Mircea Toma, Liana Pãtraº, GeorgePruteanu º.a. La întâlnirea cu pricina au participat peste 500 de tineri de la diverse facultãþi din Cluj, oameni de diferitevârste ºi profesii, care, de-a lungul a peste trei ore, au fost martorii unui spectacol ideatic rar întâlnit, întreþinut, cuinteligenþã ºi umor, de Robert Turcescu. Interviul de faþã a fost realizat cu acest prilej.

2277




F emeia fãcea semne cu mîna, nu tocmai dis-perate dar destul de neliniºtite. Era dejasearã ºi frig. Am oprit maºina ºi i-am spus

sã-ºi punã sacoºa umflatã pe locurile din spate iarea sã se aºeze lîngã mine. Speram sã fie o femeievorbãreaþã care sã-mi alunge picoteala ce-mi dãdeatîrcoale periculoase. Dupã cum era îmbrãcatã,locuia în vreun sat din apropierea ºoselei. S-a trîn-tit pe scaunul de lîngã mine, oftînd zgomotos.Apoi a început sã-mi povesteascã, de parcã necunoºteam de-o veºnicie…Spre încîntarea ºi chiarfericirea mea, mi-a turuit pînã am ajuns la Cluj. Ofemeie fãrã vîrstã, plinã de viaþã ºi de bunã dis-poziþie.

-Acum nu mai avem capre, naiba sã le ia cãaveam mult de lucru cu ele iar satul e pe ducã,numai bãtrîni ºi beþivi, nu gãseºti unul pe care sã-l angajezi. Mai avem zece vaci ºi purcei ºiorãtãnii. Dar lucrez ºi la oraº patru zile pe sãp-tãmînã, fac curãþenie prin apartamentele oame-nilor, n-a fost uºor sã gãsesc munca asta. Soþul emai delãsãtor, are grijã de animale însã la casacare mai trebuie îndreptatã ºi fãcut gardul din pia-trã, nici vorbã. Singur e greu, cu cine sã lucreze?E casa bãtrînilor care s-au dus de mult. Am unfrate încã în sat, nici nu mai vorbesc cu el. A fostde cîteva ori la închisoare, se þine numai de hoþii,ºi de la mine fura, adicã venea la noi, se îmbrãcacu hainele soþului ºi uita sã le mai dea jos de pe

el. Nu lucreazã nicãieri, s-a încurcat cu Lena de-afost vînzãtoare la boldã, de era ºi proasta aia sãfacã închisoare cã i-au gãsit lipsã sute de milioanede lei cã ºi din cauza fratelui meu avea ea lipsaaia la boldã. Pe Lena a salvat-o bãrbatu-sãu, a vîn-dut vite de i-a plãtit datoriile . Are soþ ca lumea,da-l înºealã cu excrocul de frate-meu ºi el nucrede, chiar dacã toatã lumea i-o spus. Fratele ãstaal meu se dã mare vîrtos, cicã ºi-a prins în sculã,scuzaþi, un ineluº din ãla cum îºi bagã alþii în urechi ori în nas. Din cauza asta, se laudã el, aremare trecere la femei. Un prost, trecere are la bãu-turã, cã ãlea cu care e încurcat nu-s femei, îs niºtegloabe. Lui Micki i-au dat drumul, ne-am crucitnu alta, nu au trecut nici cinci ani de cînd i-a crã-pat capul bãrtînei Nela cu toporul. Auzi, dupãcinci ani de la crimã, þuºti acasã, cicã bunãpurtare, nenorocitul mai ameninþase vreo douãbabe. Altul e bãgat la zdup pe zece ani pentru cãa furat o cãruþã cu lemne iar pentru omor…Cicãîntîi o vilolase dar asta nu-i adevãrat. Baba Lenaîºi mai fãcea mendrele, cîteodatã, cu Micki, cîndãsta era beat turtã. La vîrsta ei, mai bine-ºi vedeade treabã, locuia singurã la marginea satului iarMicki are treizeciºicinci de ani ºi aratã ca dracu.Acuma umblã prin sat ºi rînjeºte la toatã lumea,de bagã frica în tine, nenorocitul. Viol n-o fi fost,da crimã tot a fost, nu puteau sã-l þinã acolomãcar vreo douãzeci de ani? Poliþistul e prieten

cu el, se ºtie asta chiar dacã nu se vede. Gîndesctot felul de excrocherii împreunã iar Micki face ºipoliþistul trage cîºtig, ciupeli. De la lemne dinpãdure la litri de þuicã din cazanele de fiert, de lacarne de porc, de vitã ori de miel la ouã, lapte ºimiere cã este unul care se ocupã cu stupii ºi dinmiere trãieºte. Iar vecina mea are un nepot deaproape treizeci de ani, toatã ziua urlã la cal deparcã ar fi om sã priceapã toate porcãriile care ile spune. N-a umblat niciodatã cu o femeie, lepîndea doar cînd era mai tînãr ºi cînd ºi femeiledin sat erau mai tinere. Acuma grohãie ca unporc, nici nu mai ºtie vorbi ca lumea, doar cucalul ºi cu cele douã vaci ce la mai au vorbeºte,adicã suduie ºi cam atît. Nu ºtiu ce s-o face cîndi-or muri bãtrînii, poate moare el mai repede. Nusuportã cîinii, aruncã cu bolovani dupã ei, se urcãpe gard ºi aºa aruncã pe uliþã bolovani, scoþîndsunete ciudate. Iar mai sus de noi cu douã caseau furat toate orãtãniile ºi la bãtrînul de pestedrum i-au golit casa în timp ce dormea. De fapt,el o spus cã i-a auzit pe hoþi cum carã de princelelalte odãi dar i-a fost fricã sã scoatã un sunet,sã nu-l omoare. ªi chiar crede cã a recunoscut peunul dintre ei dar îi este fricã sã spunã, cã nu-isigur…

La un moment dat, am vrut s-o întreb pefemeie dacã ºtie ea cã veºnicia s-a nãscut la sat?M-am rãzgîndit la timp, puteam strica ditamaiatmosfera poeticã cu textul meu, aºa cã am lãsat-o sã vorbeascã pînã la capãtul cãlãtoriei, fãrãnici cel mai mic comentariu.

Noutãþi de la þarã…Radu Þuculescu

ex-abrupto

Nu, n-are nici o legãturã cu alte voci sau cualte încãperi! Ci doar cu faptul cã într-obunã zi, pe la mijlocul anilor ºaizeci, brusc,

Lenin (care pânã atunci se þinea numai prin centruloraºului) s-a înfoiat, ºucãrit pe Armata Roºie, pe careurgent a ºi expediat-o din urbea noastrã cãtre altezãri, el lungindu-se de la Catedrala ortodoxã pânã labiserica Sfinþii Petru ºi Pavel, gata-gata sã ajungãpânã-n mahala. În felul acesta, eu, împreunã cu aimei, m-am mutat de pe strada Armata Roºie nr. 45,pe bulevardul V.I. Lenin nr. 77. Din lac în puþ. Binecã n-a trebuit sã plec de-acasã, deodatã cu ArmataRoºie! De fapt, ºi ea le fãcuse vânt honvezilor.Aceºtia, la sosire, o alungaserã pe Regina Maria. Iac-aºa, uneori omul îºi schimbã adresa fãrã sã seurneascã de-acasã. Ei bine, uite cã a venit sfârºitulanului 1989, când Lenin, obosit ºi scârbit, ºi-a luat ºiel catrafusele ºi a dispãrut (dar nu ºi din urbanisticaverbalã a clujenilor), lãsând locul unor foi de calen-dar: mai întâi 22, pe urmã 21 Decembrie 1989.

Cinstit vorbind, acest bulevard e departe de aarãta grozav de bine. Îi spune bulevard fiindcã emult loc pe unde sã te dai cu maºina. De la est sprevest. Pânã la un moment dat, pe mijloc erau ronduricu flori. N-au mai încãput maºinile de aºa de multeflori!

Fosta Armata Roºie începe, dacã o luãm pedreapta, de la Regionala CFR, al cãrei prim etaj esteasezonat pe cele douã laturi – aºa-i cã nu ºtiaþi ? – cu32 de… frunze de viþã-de-vie care þin la umbra lor…32 de… ciorchini de strugure! Se leagã bine cu CFR-ul! De partea cealaltã, pe stânga, la nr. 37, e o clãdire

nãpãditã de avocaþi, plinã de stucaturi ºi colonade pela ferestrele etajului, de rozete ºi pãtrãþele. Altminteri,clãdirea e cam pãrãginitã ºi, la parter, are un geammurdar ºi spart. Pe dreapta, nu urmeazã nimic; pestânga, da: Parohia Reformatã ºi, alãturi de ea,biserica „Douã turnuri” („Ketágu Templom”), care edespãrþitã de trotuar printr-o grãdinã îngrijitã ºiinaccesibilã. În dosul acestei biserici, a fost (pare-se cãar mai fi!) un patinoar pe care, chiulind de la ºcoalã,i-am vãzut jucând hochei pe Flamaropol ºi pe...Þiriac (Ion), asta prin anii cincizeci ºi ceva.

Trecem iarãºi pe dreapta, la nr. 74, undeUniversitatea „Spiru Haret” ne aratã ce are maifrumos: douã balcoane de fier forjat. Foartefrumoase. La nr. 70, faþada e plinã de stucaturi, puseacolo mai cu rost, mai fãrã rost.

Înapoi pe stânga. Ne întâlnim cu strada Paris, n-avem treabã cu ea (oare parizienii – asta bãnuindcã despre Paris-oraºul este vorba – ar fi încântaþi sã-ºivadã strada din Cluj? Nu prea cred. Oricum, laDijon – oraº înfrãþit, rue de Cluj începe la margineaoraºului ºi se tot duce pânã într-un lan de rapiþã).Am lãsat Parisul ºi am ajuns în dreptul Spitalului„Dr. Dominic Stanca”, de unde rãzbat chirãituri deprunci ºi unde s-au nãscut cam un sfert dintreclujenii în activitate. O clãdire al naibii de tristã pedinafarã. Pe dinãuntru, o însenineazã, cât de cât, ãiamici. Unii dintre aceºtia, dupã ce au crescut suficient,se întorc vizavi ºi intrã la bãtrânul liceu „MihailEminescu”, acum în vârstã de 110 ani, liceul. Care secam vãd pe el. Deh! Numai de la noul botez autrecut deja 47 de ani!

Din dreptul liceului, avem vedere pe parteacealaltã, la nr. 57 ºi 59, ºi acestea cu stucaturimititele ºi discrete pe faþade. Nr. 57, deasupra porþii,are un chip de îngeraº bucãlat. Aºa o fi ºi înãuntru?

Treci, pe stânga, prin faþa somptuoasei clãdiri apompierilor ºi ajungi la o alta, deloc somptuoasãcãtre stradã (în curte e mai altfel), unde, dacã te uiþimai atent, zâmbeºti strâmb în sine ta. Clãdireagãzduieºte Clinica de hematologie ºi þine deInstitutul oncologic. Or, desupra porþii, cumvaîncruntat ºi pus pe treabã, este capul unui faun, denu cumva e însuºi Pan. De pe cealaltã parte a strãzii,te sperie o cazarmã care, nu ºtiu cum naiba, odatãcu trecerea timpului, adicã din anii ’50 încoace, s-afãcut tot mai cocârjatã ºi mai urâtã. Scundã, lungã,turtitã, cenuºie – nasoalã rãu!

Pe stânga, la nr. 77, imperiul adolescenþei ºi altinereþii mele, fostul CAM – Fabrica de þigarete,astãzi de chiloþi, sutiene ºi alte asemenea ornamenteindispensabile. Pânã la capãtul bulevardului nu mai emult. Biserica Sfinþii Petru ºi Pavel troneazã înmijlocul drumului, între un building bancar zgârie-noros (pe stânga) ºi umilul, sfiosul Azil de bãtrâni,pe dreapta. Oare biserica îi apãrã pe bãtrâni debancã, sau banca de bãtrâni?

Aici se termina Clujul. Trecând de Sfinþii Petru ºiPavel, interesant nu mai era decât, pe stânga, birtul„Spicul de grâu”. Mai încolo, întâlneai doar grãdinilede legume ale oºtezenilor, legume-legume, nu caastea de acum – din plastic. Oºtezenii ºi nevestele lor(„A hostátiak és a feleségeik”) nu prea le aveau curomâna, dar cu legumicultura – da.

Acum, odatã cu blocul ridicat în locul spicului degrâu, începe Mãrãºti-ul.

Prin cartier – altãdatã.

Aceleaºi strãzi, alte adreseTudor Ionescu

remember

2288




D in fragedã tinereþe, Adelin se înfiora liric,îi plãcea mult sã recite poezii patrioticepe la serbãrile ºcolare, toatã familia îl

aprecia pentru felul în care rostea versurile, maiales maicã-sa; a avut succes cu propriile poezii, i s-au publicat câteva ºi în ziare din capitalã.Adelin a suferit ca un câine pentru cã familia l-aobligat sã-ºi întrerupã îndeletnicirile lirice,obligându-l sã se facã economist; acum trebuie sãrecunoascã cinstit cã n-a fost rãu aºa, a venitrevoluþia, ce dracu’ mai fãcea el cu poeziilepatriotice dupã evenimente?! Lasã cã are slujbãbunã, câºtigã destul de bine ºi a descoperit cãelanurile lui lirice pot fi folosite în politicã;Adelin era mândru cã ºefii îl apreciazã deosebitîntre alþi tineri înscriºi în partid, chiar se gândeaucã ar putea fi un bun parlamentar; el însuºi secredea menit unei asemenea cariere, nu uneia defuncþionar pârlit; în aºteptarea momentului,obiºnuia sã le mai zicã amicilor ºi colegilor: „Hai,mã, dã tu acuma o savarinã, cã eu voi da ungrãtar de parlamentar!“, figurã care chiar þinea lamulþi! Dar, sigur!, au fost ºi destule persoane carel-au luat la ochi, îl invidiau pentru poziþia sa;ãºtia s-au apucat sã-l reclame pe la centru, cum cãse ocupã de escrocherii, cã ia ºpagã, se dã

parlamentar fãrã sã fie, dar e un înfumurat, totfelul de porcãrii; pânã ºi de povestea cu savarinaºi grãtarul s-au luat, nici acum nu înþelege ce i-aºocat aºa de tare pe cei de la centru în privinþaasta de l-au pus sã dea explicaþii. Aºa de mult l-aafectat chestia cu savarina ºi grãtarul încât s-ahotãrât sã-i cearã celei mai înfocate susþinãtoare alui, maicã-sa, sã prepare savarine ºi grãtare multe,sã poatã el invita pe toþi nenorociþii cu care aconsumat ºi care, sigur cã ei!, l-au reclamat. Aici afost greºeala, mâna destinului! A explicat familieidespre ce anume este vorba, ai lui s-au arãtatînþelegãtori, nu mai urma decât sã-i aducã penenorociþi la un sfârºit de sãptãmânã, sã ledemonstreze el, Adelin, ce porci sunt! Aºa aapãrut nãpasta: într-o zi, când s-a întors de laslujbã, a gãsit-o pe maicã-sa foarte tulburatã; i-apovestit cã a fost la cumpãrãturi chiar pentrupetrecerea cu savarine ºi grãtare, a cumpãratdestule, dar nu mai gãseºte portofelul, cu acte ºibani, o nenoroceºte taicã-sãu dacã aflã deîntâmplarea nenorocitã; cum bãtrânul era la oºedinþã – lider fiind la o fundaþie bunã la toate ºinimic, s-au apucat de cercetãri; înalt ºi subþirefiind, Adelin cotrobãia la înãlþime, maicã-sa,înceatã, micã, slabã, pe jos, prin zonele cele mai

apropiate de podele, gresie, parchet; au rãsturnatºi sacul de gunoi, tot n-au dat de portofel. Aapãrut la domiciliu ºi taicã-sãu, maicã-sa arecunoscut dispariþia portofelului, s-a lãsat cuscandal ºi vorbe grele, chiar cu anularea petreceriicu savarine ºi grãtare; de fapt, a ºi uitat depetrecere, problema era în familie, cã nimeni nu-ºi putea explica dispariþia portofelului Rodicãi;adevãrul era cã maicã-sa uita tot mai des, tot maimult, foarte supãrãtor în destule cazuri. Cudispariþia portofelului s-au fãcut de râs, cã auanunþat poliþia, au dat anunþ la ziar degeaba, cãmaicã-sa, umblând în congelator, sã consume –totuºi! – grãtarele ºi preparatele pentru savarine, agãsit portofelul sub cutia de friºcã Zuzu: bucuriaaflãrii nenorocitului de portofel a fost ca focul depaie, de scurtã duratã: petrecerea a fost anulatã,toþi ai casei au recunoscut cã biata doamnãRodica are mari probleme psihice, colegii luiAdelin i-au compromis încã o datã ºansele ca omde partid, n-are rost sã mai insiste; îl vor rechemacând îºi vor da seama cã n-or sã mai gãseascã omliric ca el, dar va fi prea târziu. Aºa gândeºteAdelin, stând în staþie în aºteptarea autobuzului32; din întâmplare, trece o camionetã-frigideralbã, pe care scria frumos: „Un pic de Zuzu e înfiecare!“ Uite cã ºi în viaþa lui, a lui Adelin, esteun strop de Zuzu, dar cine dracu’ îi poate spunelui rãspicat dacã e un strop cu vitamine, sau cuotravã?!

Adelin, savarina cu grãtar ºi produsele „Zuzu“

Mihai Dragolea

Vi se pare imposibil? Impudic?Improbabil? Festivalul de ModãTehnologicã de la Seul ne demonstreazã

cã o posibilã þinutã vestimentarã de stradã va fiîn viitor sã-þi îmbraci calculatorul. Nu laptop lamânã ca servietã diplomaticã, ci computerasamblat în costumaþia corpului. Coreenii n-auinhibiþii când e vorba sã inventeze.

“Toate au fost la vremea lor ceva exagerat”,cântau phonicºii odatã despre tramvaiul tras decai. Azi, cel ce urcã-n tramvai ascultând muzicãde pe un CD la cãºti a devenit o figurã banalã.Înainte vreme, pionierii ãºtia, cam excentrici,pãreau zãhãiþi bine la cap gesticulând în ritmulmuzicii, dar lumea s-a obiºnuit cu ei ºi cu acestgen de audiþie stradalã. La fel a fost privitãtelefonia mobilã când a apãrut. Auzeai pevreunul vorbind singur pe stradã ca “celebrul”Lulu (recent dispãrut, sãracul, din care a rãmasnumai referenþialitatea la tipologia omului cumintea rãtãcitã) fãrã sã observi mâna dusã laureche þinând minusculul aparat. Urechea pãreaorganul în stare sã preia toate mesajele. Primeºtiimpulsul sonor în timpan ºi începi scãlâmbãiala

(pardon, vorbãria) oriunde te-ai afla. S-ar pãrea cãvom asista la o deplasare sensibilã de la un organla altul. Vorba ardeleanului: dacã-i musai, cuplãcere.

Lumea nu stã pe loc ºi cercetãtorii Institutuluide Tehnologie Avansatã din Seul cu atât maipuþin. Ei propun calculatorul care poate fi purtatca accesoriu la modã. “Înalþi ºi drepþi ca fumuri/Poveri purtãm pe drumuri” nota nostalgic Blaga,fãrã sã-i treacã prin minte ce noi poveri vompurta pe drumurile viitorului. Iatã echipamentulimaginat de coreeni: pe cap, sub forma unei cãºtide motociclist – monitorul; pe umeri ºi braþe –unitatea centralã; o brãþarã drept tastaturã ºimouse-ul, atârnat de o centurã la brâu, va ajungeîn zona buricului sau chiar pe sex. Nu ºtiu, zãu,cum vom reacþiona când vom observa vreunpieton mângâindu-ºi fãrã jenã zona erogenã, opritîn mijlocul trotuarului ca sã-ºi acceseze dezinvoltsite-ul preferat. Dar cum Michael Jackson fãceaacelaºi gest considerat pânã atunci obscen pescenã, în concertele sale, probabil va fi tot ochestiune de obiºnuinþã cu deteriorareaimaginilor rigid conservatoare. Paradoxal,

deteriorãrile fac parte din progresul nostru ºimegastarul în discuþie devine un indiscutabiletalon. Dupã procesul de pedofilie, dupã zeci deoperaþii estetice, Jackson, ajuns o epavã, a urcatrecent pe scena galei World Music Awards de laLondra, unde a primit Premiul de Diamant,pentru cã a vândut peste 100 de milioane dealbume. Cântãreþul nu mai seamãnã cu bãieþelulagil ºi simpatic din anii ‘80. Asta da deteriorare alook-ului ºi degradare moralã premiate la vârf!

Dar sã revenim la costumaþia propusã decoreeni care nu prevede nicio operaþie esteticã.Deocamdatã. Pânã la mutanþi mai avem. Astfeldotat, în haina tehnologiei îmbrãcat, corpuluman devine un adevãrat sistem de comunicaþii.Adicã legat fedeleº, permanent, dependent deraza internetului cãlãuzitor prin bezna tot maibizarã ºi agresivã a umanului. Vom avea toatefacilitãþile comunicãrii, toate conecþiile cu lumeaexterioarã. Nu ne vom plictisi nicio secundã înmetrou sau în autobuz, de acasã pânã la locul demuncã ºi înapoi. Nu vom înregistra timpi morþi,numai când UPC-ul întrerupe conecþia abonaþilordin cauza unor aºa-zise îmbunãtãþiri de branºare,fireºte neanunþate sau când picã pur ºi simpluserver-ul. Atunci sã vezi la indivizi dezbrãcându-se subit, enervaþi, în plinã stradã. N-avem deales. Va trebui sã ne adaptãm la aceastã lume înschimbare.

Cu mouse-ul pe buric sauchiar mai jos

Adrian Þion

zapp-media

epiderma de bazalt

2299




Michel Butor a împlinit 80 de ani. Cuacest prilej, Biblioteca Naþionalã aFranþei i-a consacrat o expoziþie, iar la

“Les Editions de la Différence” au fost publicateprimele douã volume ale Operelor complete.Scriitorul s-a nãscut la 24 septembrie 1926, laMons-en-Baroeul, lângã Lille, a studiat literele ºifilosofia la Paris, a debutat în prozã cu romanulPassage de Milan, în 1954, a primit PremiulRenaudot în 1957 pentru La Modification (ceamai cunoscutã carte a sa), iar dupã încã zece ania publicat prima povestire autobiograficã, Portraitde l’artiste en jeune singe. André Clavel i-a luatfostului repezentant al Noului Roman un interviupentru revista L’Express, din care reproducemcâteva pasaje:

Opera dumneavoastrã e o nebuloasã în con-stantã expansiune. Aþi navigat pe toate mãrile –roman, poezie, eseu – ºi aþi publicat multe cãrþi încolaborare cu pictori ºi muzicieni. Pe ansamblu,peste 1.400 de titluri! Ce vã dã ghes sã scrieþi atâtde mult?

Nu ºtiu sã fac nimic altceva! În tinereþe,visam sã ajung pictor sau muzician. Nefiind dotatpentru aceste domenii, m-am refugiat în literaturã,conservându-mi nostalgia pentru picturã ºi muz-icã: scriind, doresc sã vã fac sã vedeþi, sã vã fac sãauziþi. Sper cã scrierile mele ajutã la ceva, cã vãajutã sã înþelegeþi lumea mai bine. Deci, pentrumine, scrisul este un angajament total, este acþi-unea prin excelenþã.

Sunteþi un fel de alambic în care sesublimeazã realitatea…

Alchimiºtii se strãduiau sã transforme plumbulîn aur. Cred cã noi traversãm acum o teribilãepocã a plumbului ºi cã orice scriitor viseazã s-otransforme într-o epocã de aur. Nu se poaterealiza de azi pe mâine, dar trebuie sã încercãm.

Francezii vã cunosc numele, dar au destulegreutãþi în a vã plasa. Cum v-aþi defini?

Unii spun cã aº fi un necunoscut celebru. Unamic m-a definit drept un “monument marginal”.Grozav ce-mi place! De când am plecat din Paris,la începutul anilor 1970, presupun cã solitudineamea literarã s-a aprofundat.

Dupã ce v-aþi pensionat de la Universitatea dinGeneva, v-aþi instalat la Lucinges, în acest schitbotezat “ Á l’écart”. De unde nevoia de a trãideparte?

N-am avut niciodatã încredere în opiniapublicã ºi în gândirea dominantã. Când merg laParis, mã simt strivit, zgomotul mã sperie. Aici,am suficientã liniºte pentru a fi mulþumit. Mi-auplãcut întotdeauna frontierele, care permitevadarea, iar aici sunt aproape de douã: de cea cuElveþia ºi de cea cu Italia.

N-aþi încetat sã cãlãtoriþi ºi multe dintrescrierile dumneavoastrã sunt rodul acestorperegrinãri. Pentru dumneavoastrã, traversareaunei frontiere pare un act simbolic. Ce anumesemnificã?

În primul rând, o conºtiinþã mult mai acutã aexistenþei altor limbi. Pe urmã, suficientã distanþãpentru a examina cultura francezã din exterior.Traversarea graniþelor mã ajutã sã vãd, sã înþeleg.Scriind, am vrut întotdeauna sã trec de parteacealaltã, sã intru prin ziduri, sã distrug bariere, sãconstat ce existã dincolo de ideile preconcepute ºide aparenþe.

Ce pãrere aveþi despre viaþa literarã parizianã?Mã amuzã, dar n-o cunosc bine. Ghicesc,

totuºi, cã suferã de o neliniºte gravã, ca întreagaculturã francezã. E vorba, mai întâi, de crizacivilizaþiei occidentale. Dar ºi de dezvoltareabrutalã, anarhicã, a tehnicilor informative. Existãprea multã informaþie, adesea nerelevantã. Câtdespre literaturã, sunt sigur cã trãiesc mulþi autoriîndrãzneþi, novatori, ca pe vremea Noului Roman.Dar sunt marginalizaþi de industria editorialã, carese gândeºte prea mult la afaceri ºi profit.

“Les Editions de la Différence” sunt pe cale sãvã publice Operele complete în cincisprezecevolume groase. Pentru primul, a trebuit sã recitiþipatru romane, Passage de Milan, L’Emploi dutemps, La Modification ºi Degrés. Butor recitindu-l pe Butor; ce impresie v-a fãcut?

Vã imaginaþi cã am fost tulburat. Romaneleacestea au cincizeci de ani, sunt datate, dar n-auîmbãtrânit. Plonjonul retrospectiv este oexperienþã ineditã pentru cineva de vârsta mea.Am avut impresia unui voiaj în timp, a uneireîntâlniri, nu fãrã un anumit vertij, cu tânãrulcare eram. S-au ridicat la suprafaþã numeroaseamintiri, pentru cã romanele astea s-au clãdit peun material autobiografic.

O experienþã asemãnãtoare cu întoarcerea laIthaca…

Recitind corecturile pentru primul volum, mi-au revenit durerile tinereþii, am fost extrem destresat, am trãit acest lucru ca o luptã cu Îngerul.Eram Iacob luptându-se cu Îngerul. Îngerul eraceea ce mã împinsese sã scriu în epoca aceea: oprofundã neliniºte. Scrisul m-a întãrit enorm înfaþa acelui înger ce mã avertiza de pericolele cemã pândeau. Întoarcerea în trecut mi-a amintit deasemenea de parabola fiului risipitor: Butor din2006 este bãtrânul tatã care îl vede pe fiul Butor,un copil obosit, murdar. Trebuie sã se grãbeascãsã-l spele, sã-l oblojeascã, sã constate dacã are rãniprofunde. Fiul risipitor avea nevoie de îngrijire. Aputut fi primit ºi am sacrificat pentru el viþelulcel gras.

Cãrþile dumneavoastrã constituie o galaxie înmiºcare, distanþatã de potecile bãtãtorite. Afirmaþideseori cã nu vã regãsiþi în ele… Deci, nu potexista opere complete de Michel Butor, scriitorincomplet, în devenire…

Dacã opera mea nu e completã, e fiindcãseamãnã cu o ruinã, ori cu un ºantier, uneori cumulte îndrãzneli, pe care le revendic. Unelesecþiuni sunt ancorate solid, altele sunt, ºi vorrãmâne, miºcãtoare. Spunând aceasta, estimez cãam reuºit sã scriu esenþialul din ceea ce aveam descris. Iatã de ce nu mã îngrijoreazã ideea de

‘opere complete’; ele existã, chiar dacãnãdãjduiesc sã mã surprind ºi de aici înainte!

Care sunt, dupã dumneavoastrã, punctelecomune dintre reprezentanþii Noului Roman:Robbe-Grillet, Claude Simon, Nathalie Sarraute,Robert Pinget – ºi Michel Butor?

S-a glosat mult pe marginea acestei chestiuni.Existã multiple puncte comune, dar douã mi separ esenþiale. În primul rând, aveam aceeaºiadmiraþie literarã pentru autori precum Joyce,Proust, Kafka ºi Faulkner. Apoi, cãrþile noastredatorau mult cinematografiei, în particulartehnicii montajului. Asta ne-a schimbat radicalmaniera de a descrie lumea ºi de a perceperealitatea.

Cartea La Modification, încununatã cupremiul Renaudot, a devenit un clasic. Aþi fiputut sã semnaþi în continuare romane, dar aþiabandonat genul pentru a scrie mai mult eseuri,celebrele dumneavoastrã Répertoires, ºi poezie.De ce v-aþi întors cu spatele la roman?

Pentru cã, încetul cu încetul, mi-am dat seamacã romanul, pentru mine, era o formã preaetericã: nu-mi era suficientã pentru a integra totce doream sã spun pe planurile afectiv, social,moral, sexual. E un gen vechi, codificat în secolulal XIX-lea ca sã vorbeascã de societatea aceleiepoci. Societatea noastrã fiind radical diferitã,simþeam nevoia unor forme narative noi, care são încadreze ºi exprime. În ceea ce mã priveºte,dupã abandonarea genului romanesc, m-am truditsã inventez structuri mobile, precum epocanoastrã, texte în care cititorul sã poatã miºca, sã-ºi improvizeze propriul parcurs. În poezie, înspecial, te poþi juca de-a infinitul, poþi multiplicavariaþiunile ludice ºi ºi procedeele de construcþie,sub semnul nomadismului ºi a metamorfozei.

Opera dumneavoastrã poeticã e considerabilã.La 80 de ani, aþi publicat douã culegeri noi, Seizelustres ºi Octogénaire, cu ilustraþii de GregoryMasurovsky. La ce serveºte poezia, azi?

La ce poate fi utilã poezia într-o lume adictaturii imaginii? Cred cã tocmai la luptaîmpotriva acelei dictaturi omniprezente. Mai multca oricând, poezia are misiunea de a opunerezistenþã. Dar are ºi alte meniri: în primul rândpe aceea de a ne deºtepta, de a ne ajuta sã gãsimo nouã spiritualitate, sã fãurim mitologii noi, sãpropunem alternative discursurilor religioaseactuale, tot mai monolitice, tot mai globalizante.Pentru cã opereazã în lumea pluralistã aimaginarului, a polifoniei ºi fanteziei, poeþiiîmbogãþesc ºi purificã limba, abat cuvintele de laîntrebuinþãrile lor rutiniere, evitã capcaneledogmatismului.

Michel Butor, trãdãtorulromanului

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

Michel Butor

3300




C am aºa putea sã sune deviza atelierului dedramaturgie susþinut la prima ediþie aFestivalului de Teatru „Poveºti pentru copii

ºi oameni mari”, de la Alba-Iulia (4-8 octombrie).Oricum, toate atelierele desfãºurate acolo au fostun fel de cireaºã pe tort. N-aº fi crezut cã, pesteambianþa lejerã, primitoare, neîmbâcsitã afestivalului, mai încape provocarea unorworkshop-uri de teatru, fãcute cu ºi pentru elevi.De unde se vede cã politica internã a festivalului,gânditã de Alina Moldovan (coordonator festival)ºi Ioana Vieru (director festival), a þintit ce era maiimportant: acomodarea tinerilor cu starea defestival, cu lucrul în teatru ºi câºtigarea lor, capublic potenþial, pentru viitoarele ediþii...

Atelierul de dramaturgie, susþinut de criticul deteatru ºi dramaturgul Michaela Michailov în toatecele cinci zile ale festivalului, a provocat opt eleve.S-a lucrat cu douã grupe, anume cu patru eleve degimnaziu, respectiv cu patru de liceu. Dar la felde valabile, pentru ambele echipe, au fostnoþiunile de dramaturgie expuse de M. Michailov.Chestiuni ca subiect, temã, personaj, tipologie,conflict, tensiune, contrapunct au fost rapidaccesibilizate elevelor, nu cumva teoria sã leplictiseascã ori sã le întârzie de la lucrul efectiv.Dar s-o luãm ºi noi ºcolãreºte...

Tema primei grupe a fost sã confecþioneze un textde teatru, într-una sau mai multe scene, al cãruiconflict sã porneascã de la situaþia fixã: „mi-am spart capul, mã duc la medic”. Evident,cum era vorba de reproducerea unui fragment derealitate recognoscibil, elevele s-au pus pe scris ºice a ieºit are tot dreptul sã intre la capitolulexerciþii de dramaturgie. Toate cele patru texte aleprimei grupe au încercat sã aplice cât mai atentpricipiul de concreteþe invocat de M.M. ªi sãînchege dialoguri strânse, cu schimbãri deintensitate a situaþiei. Au scris cu încrederea cãexerseazã ºi cã, în materie de atelier, nu existã„greºeli” sau produs finit. Dar a fost umorulreplicilor care a umplut de farmec aceste exerciþii,spunând mult despre preocuparea instinctivã atânãrului pentru receptabilitatea sa ca autor deteatru. Deci, aviz „marilor” regizori...Mai puþin disponibile pentru comic, dar maiatrase de poetic au fost elevele grupei II, care auavut de compus situaþii dramatice pornind de lasugestii date de fotografii. Mai atente la detalii, cuo înclinaþie mai apãsatã pentru discursulmetalingvistic, adolescentele au ales (din arsenalultehnic al scriiturii) contrapunctul, sãltând dintr-ostare într-alta, într-un ritm, aº zice, destul deacaparator. Din cele patru texte, nici unul nu a

ratat – fireºte, cu excesele inerente oricãruiexerciþiu, ca, de pildã, vulgaritatea – credibilitateasituaþiei ºi individualizarea caracterialã apersonajelor, atât cât le-au permis timpul,ingeniozitatea, umorul. De-a dreptul fascinate mis-au pãrut a fi fost elevele de valorificarea textuluiprin spectacol, ºi nicidecum de pãstrarea lui „lasertar”. Bravo lor, pare-se cã ne aºteaptã odramaturgie conºtientã ºi cinstitã.M. Michailov a þinut sã precizeze cã rostul acestuiworkshop a fost de a-i familiariza pe tineri cuABC-ul tehnic al scriiturii, de a-i încuraja sã-ºi facãtemele într-ale dramaturgiei. Adicã de a scrie, pânãîn ianuarie 2007, câte un text dramatic, care vaajunge sã fie ulterior publicat. Aºa cã nu e onoutate aceastã apropiere a elevilor de practicateatralã, manifestatã la Alba-Iulia, cum nici Sibiuplays! sau English Drama Festival de la Cluj nusunt noi sub soare.Bilã albã pentru Michaela Michailov. Credeþi-mã, eo probã de foc pentru orice critic de teatru sãcoboare din bârlogul redacþiei pe frontul intolerantal practicii. Fie cã aceasta se cheamã dramaturgie,impresariat sau pedagogie, criticul e brusc nevoitsã-ºi cântãreascã receptabilitatea ºi sã comunicechestiuni care, conform obiºnuinþei, n-ar fi fost spuse în afara unui discurs livresc. Celecinci zile de atelier au arãtat cã o asemeneaminune se poate produce, dovadã cã critica deteatru e mai bogatã cu un practician, iardramaturgia – cu opt vlãstare proaspete.

Scriu ce vreau, dar ºtiu ce scriuFlorian-Rareº Tileagã

Î nainte de a intra în subiectul pe care mi l-ampropus, ºi anume deschiderea teatrului depãpuºi pentru forme specifice de adresare sub

genericul art-terapiei, voi încerca o succintã trecere înrevistã a ediþiei 2006 a Festivalului Internaþional alTeatrelor de Pãpuºi ºi Marionete „Puck”.

Fãrã sã fi vãzut, din pãcate, toate spectacoleleincluse în programul acestei ediþii, am avut impresia,ºi mulþi dintre cunoscãtorii genului au fost de acord,cã nivelul artistic al acestei ediþii – ºi mã refer aiciexclusiv la producþiile prezentate de teatrele dinRomânia – a fost sensibil inferior ediþiei anterioare.O posibilã explicaþie pare a fi interesul în continuãscãdere pentru „rigorile” pãpuºeriei ºi lentaalunecare spre „libertatea” oferitã de sintagma„teatru pentru copii ºi tineret”. S-a conturat ideea cãtitlurile care au umplut sãlile clujene la aceastã ediþienu au fost garanþii ale unor producþii pe mãsuradorinþei celor mici de a-ºi regãsi personajelepreferate, dimpotrivã, realizatorii respectivelorspectacole par sã-ºi fi „uºurat” sarcina uitând depãpuºi complicate sau de actori capabili deperformanþe în mânuirea acestora. În dorinþa de arãspunde unei forme pervertitoare de „marketingperformant”, actorii (pregãtiþi mai degrabã sãevolueze în spatele paravanului) se substituie, totmai des, ºi nu neapãrat fericit, pãpuºilor. Existãrealizatori care cautã „soluþii” ingenioase: costumespectaculoase, tehnici de miºcare ºi ecleraj inedite,asumând astfel „handicapul” audienþei ºi „cerereapieþei” – aºa cum o face Teatrul „Þãndãricã” înultima vreme, dar existã, din pãcate, producþii încare pãpuºeria nu mai e nici mãcar un pretext alprezenþei într-un festival al teatrelor de pãpuºi ºimarionete.

La aceastã tendinþã au existat, din fericire, ºicâteva forme de replicã. Una ar fi aceea a Teatruluide Pãpuºi „Puck” în care lucrurile se combinã fericit:Punguþa cu doi bani e un joc al dimensiunilor

scenice, oferind ºi momente de virtuozitate înmânuire. O a doua replicã a fost Teatrul „Vasilache”din Botoºani cu o producþie pe cât de simplã ca ideepe atât de nostimã. Un simplu decupaj dintr-o placãde burete a reuºit, graþie unor mânuitoriexperimentaþi ºi unei interpretãri inspirate, sã„nareze”, într-o limbã inexistentã, mici povestiri careau þinut copiii ºi adulþii, timp de 50 de minute, într-o stare de uimire amuzatã. Replica cea maiconsistentã a venit însã de la trupele din strãinãtate.Trupa „Magisch Theatre” din Maastricht, Olanda, acãrei prezenþã a fost posibilã cu sprijinul special alAmbasadei Olandei la Bucureºti, a fost, cred, probaseriozitãþii cu care aceastã artã se poate adresapublicului, fie cã acesta e format din copii sauadulþi. Spectacolul care a câºtigat marele premiu alacestei ediþii, Panta Rhei II, e un joc al misterelorconstruit pe imagini ºi simboluri arhetipale înºiruiteîn manierã poeticã. Spectacolele trupelor dinGermania ºi Grecia au fost reprezentãri foartepersonalizate ale unor poveºti cunoscute, având onotã de candoare ºi ingenuitate care a fost apreciatãatât de juriu cât ºi de public. Aceste douã spectacoleau fost legãtura fericitã cu subiectul unuia dintreworkshop-urile programate în cadrul Festivalului, celdedicat basmului terapeutic.

Din seria de trei workshop-uri dedicate art-terapiei ºi incluse pe agenda Festivalului, au fostselectate ca subiecte ce vin în incidenþã cu muncapãpuºarilor: basmul terapeutic, pãpuºile terapeuticeºi psihodrama. Cele trei subiecte au fost gânditepentru a completa o abordare complementarãmeseriei de actor mânuitor ºi creaþiei teatrale ce seadreseazã copiilor. Astfel, dincolo de valenþeleterapeutice ale poveºtilor clasice, psihologul cliniciandr. Sempronia Filipoi a vorbit despre cazuisticaspecificã acestei forme de terapie prin construireaunor naraþiuni cu þintã precisã în funcþie deproblemele emoþionale ale fiecãrui subiect. Acest tip

de abordare a impactului pe care povesteaterapeuticã îl poate avea asupra subconºtientului nue departe, cred eu, de felul cum rezonãm, doar„pozitiv” de aceastã datã, cu bagajul personal allecturilor fiecãruia dintre noi. Dincolo de noi ca„sumã a lecturilor personale” e aspectul,„controlabil”, spun specialiºtii, al echilibruluiemoþional oferit de o anume lecturã într-o situaþiedatã.

Din sfera comunicãrii lingvistice pe baza unorpoveºti construite s-a trecut la al doilea subiectpropus: pãpuºile terapeutice. Psihologii Iudit Piroskaºi Ljubomir Petrov de la Asociaþia „Artemis” auprezentat unul din instrumentele lor de lucru pentruintervenþia în cazurile de abuz sexual asupracopiilor. Având în vedere dificultatea recuperãriiacestui gen de traume, s-a vorbit despre importanþaidentificãrii situaþiilor de risc ºi modalitãþi posibilede prevenþie. În cadrul work-shop-ului a fostprezentat unul din instrumentele de lucru în cazulcopiilor abuzaþi fizic, respectiv un film cu pãpuºi,despre un asemenea caz de abuz ºi despre reacþiileposibile ale adulþilor în asumarea situaþiei. Pãpuºileterapeutice cu care lucreazã terapeuþii Asociaþiei„Artemis” sunt corespondentul „anatomic” alcorpului uman ºi acestea îi ajutã pe copiii careinteracþioneazã cu ele sã exprime situaþii nefireºti ºicomportamente strãine vârstelor mici. Prin aceastãinteracþiune este posibilã diagnosticarea exactã ºiconfigurarea metodelor de consiliere specifice.

Mãsura în care poveºtile copilãriei au un impactprofund asupra personalitãþilor noastre a fostdemonstratã într-un mod inedit, în cel de-al treileaatelier, cel de psihodramã, condus de psihologulclinician Violeta Pecican, preºedinte al AsociaþieiRomâne de Psihodramã Clasicã. Dat fiind subiectulextrem de interesant ºi numãrul mare al studenþilorsecþiei de actorie a Facultãþii de Teatru ºi Televiziuneimplicaþi activ în demonstraþia „gânditã” dupãmetoda Moreno de conducãtorul workshop-ului,întâlnirea din ultima zi a Festivalului a fost, se pare,cea mai spectaculoasã din întreaga serie. A trata ºiinterpreta prin filtru personal situaþii ºi personaje ceau „relevanþã” asupra personalitãþii fiecãruia dintrenoi, este, aºa cum a demonstrat acest atelier, unexerciþiu util de autocunoaºtere ºi exprimare de sine.

Teatrul de pãpuºi între spectacol ºi art-terapie

Daniela Vartic

teatru

3311




„Mergem la teatru (...) pentru a simþi ceva.

Nu pentru cap, ci pentru suflet.” Andrei ªerban

L a prima repetiþie a piesei Purificare la caream participat, secvenþa ºobolanilor care sereped la mâna lui Carl, retezatã de Tinker,

mi s-a pãrut riscatã regizoral, aproape ridicolã. Afost singura scenã care m-a frapat negativ ºi mi-aprovocat rezerve faþã de ansamblu. E-adevãrat, lavremea aceea „agregatele” cu pricina erau încã înlucru, aºa cã s-au folosit substitute „de repetiþie”.La prima repetiþie cu public, secvenþa a stârnitcâteva chicoteli, dar nu mi s-a mai pãrut delocprimejdioasã pentru buna desfãºurare aspectacolului. Dimpotrivã, tocmai efectul deartificial, de convenþie dusã pânã la extremîngroºa parcã efectul de subtext al momentuluidramatic. „Ha, ha, aici e teatru, ne jucãm, dar iagândiþi-vã ce-o fi pe-afarã”, pãrea sã se audã deundeva, din culise, vocea regizorului.

La a doua repetiþie cu public, mi-amconcentrat atenþia, în acel moment, pe feþelespectatorilor. Destui ºi-au dus mâna la gurã, capentru a-ºi înãbuºi un strigãt de teamã ori unrictus de oroare. Dincolo de ostentaþia semnuluiscenic, sugestia a fost asumatã de spectatori.

S-a înþeles, greºit dupã pãrerea mea, cã piesaSarei Kane ar fi una despre drogaþi, marginali,dezaxaþi. S-a pomenit Trainspotting, ca ºi cândPurificare ar fi un text epigonic. Or, de fapt,Sarah Kane scrie despre singurãtate, desprealienare, despre cãutarea disperatã, traumaticã,imploratoare, a afecþiunii. Este o piesã despreoricare dintre noi, drogaþi/nedrogaþi, normali orinebuni, vedete ori finanþiºti. Cã eroii scriitoareibritanice sunt niºte ciudaþi, asta e pentru cãfiecare din ei este – ºi-mi asum sincer aceastãabuzivã speculaþie socio-literarã – fie un alter-egoal ei – gândiþi-vã la Robin –, fie o entitatespecularã care a marcat-o. Poate cã, prelungindabuziva speculaþie de mai sus, dacã ar fi trãit într-un mediu mic-burghez, Sarah ºi-ar fi populatpiesa cu gospodine ipocrite, comercianþi onctuoºi

ºi fecioare obsedate sexual, dar spasmodic caste.ªi mã gândesc, într-o tentativã comparatistã, la cefilm/roman/spectacol teribil s-ar fi putut face dinnefericitul caz de presã al mãicuþei Irina Cornici,„exorcizatã” în Ev Mediul vasluian al României deazi... Ori la filme precum Vera Drake, de pildã,prezentate pe la TIFF anii trecuþi.

N-am simþit, vãzând Purificare, cã asist la unspectacol despre „minoritãþi”, dupã cum auavansat unele voci. Cred doar cã particularitateacare-l distinge pe cel diferit poate fi, dacã esteprivitã empatic, iar nu condescendent/indiferent/„corect politic” (cu subtextul „sã nu-miiasã-n cale”), un vehicol mult mai eficient detransmisie a traumei. Fireºte, dacã vrei sã vezidoar drogatul ori dezaxatul, purificarea se camduce dracului ºi totul se transformã în arta de laora 5. Nu e cazul însã aici.

Sã ne întoarcem la povestea piesei. Ce seîntâmplã, rezumat cât se poate de terestru, înPurificare? Un adolescent moare în urma uneisupradoze. Aflatã în cãutarea sa – la propriu/lafigurat – sora lui întâlneºte un doctor bizar, uncuplu de homosexuali hãituiþi, un adolescent labilpsihic, o curvã care danseazã la clubul de strip-tease. ªi trece printr-o – oricât de pretenþios arsuna – experienþã iniþiaticã. Un labirint al post-industrialismului, o Odisee a sinelui. Lãsaþi

deoparte preþiozitatea comparaþiei ºi veþi gãsisensul acestei piese, care redescoperã de faptiubirea, într-un orizont în care aceasta pare sã fievaloarea cel mai greu de obþinut. Totuºi, chiar ºiacceptând o astfel de interpretare, piesa nu iesedintr-o schemã. Discursul sãu orizontal nu estefoarte convingãtor.

Discursul vertical, construit din detaliisemnificative, pe suportul unor elemente destridentã simplitate, este abia cel relevant.

Spectacolul lui Andrei ªerban este minimalist,ostentativ, romanþios, la rigoare, negativ-comercialpentru cârcotaºi. ªi totuºi, nimic nu e lãsat la voiaîntâmplãrii, scãpat din vedere, de umpluturã dinlipsã de inspiraþie. Fiecare eveniment scenic seîncarcã de subtext, dar revine spectatoruluicapacitatea de a fi de faþã, de a-ºi asuma afectiv

acea cãutare de afecþiune a personajelor. Iaraceastã cãutare e evidentã. Rod ºi Carl rãmânîmpreunã dincolo de teribilele mutilãrifizice/psihice prin care trec. De dragul lui Grace,Robin învaþã sã scrie, iar florile pe care ledeseneazã pe zidul respingãtor-rece de faianþãsunt declaraþii de dragoste copleºitoare, tocmaipentru cã sunt atât de naive/infantile. Stripteuzaflirteazã cu reptilianul Tinker, deºi acesta aproapeo hipno-terorizeazã la fiecare vizitã a sa la club.Retrospecþiile lui Grace, comuniunea sa ambiguãcu Graham, au aceeaºi alurã de naivitãþi-kitsch, cuwall-papers video: dune de nisip bãtute de vânt,cascade ºi flori de primãvarã. „Cât de puþin îitrebuie omului ca sã fie fericit!”, faimosul truism,pare sã fie resortul uzitãrii acestor elemente.

Sã nu ne lãsãm însã atraºi de capcana uneihermeneutici regizorale rudimentare.Contrapunctul cumplit, traumatic, e acolo, pescenã, sub ochii noºtri. ªi e la fel de simplu ºievident, încât unii s-au grãbit sã-l încarce cutenebroase accente semiotice. În celebra scenã încare Robin e obligat de Tinker sã mãnânce – depe jos ori din mâna stãpânului – toatebomboanele din cutia pregãtitã pentru Grace, nuavem de-a face cu umilirea lui Robin, cu un ospãþscatologic, cum s-a sugerat de un critic, ci cu o interdicþie pe care, brutal-paternalist, Tinker o impune. Câtã vreme el, vraciul, vindecãtorul,justiþiarul, nu are parte de afecþiune, nimenialtcineva nu poate sã aibã. Aparent sadic-patologicã, întreaga acþiune din planul terþ, alurmãririi ºi pedepsirii lui Rod ºi Carl, are acelaºiresort. Dacã lucrurile n-ar sta aºa, cum s-arexplica sprijinul pe care culpabilul Tinker i-l dã luiGrace, faþã de care are chiar o sclipire empaticã?Dar acea obsedantã replicã pe care, la club, acestai-o adreseazã Femeii: „Eu vreau sã-þi vãd faþa”? N-am avea de-a face cu o schizofrenie inacceptabilãa structurii dramatice?

Moartea lui Robin – singura victimã realã –care nu e ucis, ci se sinucide, copleºit desolitudine, are, în context – din nou sub rezervapreþiozitãþii termenilor – valoarea unui actsacrificial. Ca în tragedia greacã, el este cel careurmeazã sã fie rãzbunat. Va mai fi însã, întragedia postindustrialistã?

Catharsisul din Purificare este unul pentrulumea de azi. Cred cã acesta e marele ºi uniculsemnificativ simbolic merit al spectacolului luiAndrei ªerban. Dar, precum în antichitateagreacã, nu tuturor ne este dat sã ne purificãm.Decât dacã ne cheamã Robin...

NotãAcest text este scris ca o prelungire a cronicii mele la

spectacolul Purificare din nr. 98/1-15 octombrie 2006 alTribunei, intitulatã O reprezentaþie catharticã. Acesta estemotivul pentru care nu se face nici o referire la jocul actorilorori la celelalte segmente ale producþiei (23 nov. 2006).

Un catharsis pentru cei de aziClaudiu Groza

Hatházi András (Tinker) ºi Cristian Grosu (Graham)

Andreea Bibiri (Grace)

3322




Tatiana MMarcu: - Ca în fiecare an, aºteptãm cumaxim interes ofertele de concert pe careorganizatorii Festivalului Mozart le propun publiculuiclujean, dar ºi breslei muzicienilor ºi, în special, celordin generaþia tânãrã. Este aceastã a ºaisprezecea ediþiea festivalului una jubiliarã, dedicatã AnuluiInternaþional Mozart? Prin ce se deosebeºte ea deediþiile precedente?

Adriana BBera: - Fiecare ediþie aduce ceva deosebit,fie în planul repertoriului fie în concepþia deansamblu a structurii festivalului. Acest lucru nu elegat de o datã, de o sãrbãtorire. Pentru noi interesulfaþã de muzica lui Mozart ºi convingerea cã eatrebuie promovatã în peisajul cultural românesc suntconstante, aºa încât am pregãtit acest festival cuaceeaºi grijã pentru calitatea programelor ºi pentrubuna lor desfãºurare, ca de fiecare datã.

- Încã de la primele sale ediþii, festivalul a avut oorientare multidirecþionalã. Suita de concerte demuzicã simfonicã ºi recitaluri de muzicã de camerãdin creaþia compozitorului, dar ºi a unorcontemporani ai acestuia, a fost completatã deConcursul de interpretare rezervat elevilor ºistudenþilor, de Cursurile de Mãiestrie ºi, nu în ultimulrând, de Simpozionul de Muzicologie. Vã rugãm sãne prezentaþi o scurtã descriere a evoluþiei festivalului,din perspectiva triplei sale direcþionãri: interpretativã,competiþionaleducativã ºi muzicologicã.

- Structura festivalului a fost conceputã de cãtrefondatorul Societãþii Române Mozart, profesorulFrancisc László, actualmente preºedintele ei deonoare, având ca model Sãptãmâna Mozart care sedesfãºoarã în fiecare an la Salzburg, în preajma dateinaºterii compozitorului. Prima ediþie a festivalului aavut loc în 1991, anul în care s-a înfiinþat societatea ºiîn care a ºi fost afiliatã la Internationale StiftungMozarteum de la Salzburg, fiind prima societate deacest gen creatã în fostul bloc comunist. Festivalul sedesfãºoarã pe parcursul unei sãptãmâni ºi cuprindedouã concerte simfonice, un concurs de interpretare,concerte camerale, un simpozion, uneori spectacolede operã, expoziþii. De-a lungul celor 15 ediþiiprecedente s-au prezentat o serie de lucrãri în primãaudiþie româneascã, spre exemplu operele Laclemenza di Tito, Idomeneo, La finta giardiniera, saulucrãri camerale ºi simfonice mai puþin cunoscutepublicului nostru. Concursul de interpretare, care aavut prima ediþie în 1992, pe lângã faptul cã aprilejuit descoperirea unor tinere talente, a fost deasemenea o modalitate de familiarizare a tinerilorinterpreþi ºi a publicului cu creaþia mozartianã.

- Conceperea multidirecþionalã a desfãºurãriifestivalului pare sã deschidã multe posibilitãþi deperfecþionare tinerilor, atât interpreþilor aflaþi în pragulafirmãrii, cât ºi viitorilor cercetãtori, iar în acest scopCursurile de Mãiestrie ºi Simpozionul de Muzicologie

sunt extrem de binevenite. Cât de important estetineretul – public, interpreþi, teoreticieni ai muzicii –pentru organizatorii festivalului?

- Membrii prezidiului societãþii sunt în majoritatecadre didactice; este probabil motivul pentru caretoate programele noastre îºi propun o finalitateeducativã. Am cãutat prin acest festival sã oferimtinerilor, studenþi ºi elevi ai instituþiilor cu profilmuzical, posibilitatea de a veni în contact cupersonalitãþi ale interpretãrii ºi cercetãrii mozartiene,de a cunoaºte noi cãi de abordare ale acestei muzici,mai ales cele deschise de curentul interpretãrii istoricinformate, care încearcã sã reînvie, sã reconsiderepracticile privind interpretarea muzicii din secoleletrecute. Am avut în acest sens ºansa de a avea caoaspeþi pe câþiva dintre reprezentanþii de seamã aiacestei orientãri: pianistul ºi muzicologul americanRobert Levin, violonistul olandez Jaap Schröder,pianistul american Malcolm Bilson. Aceºtia s-audovedit a fi ºi oameni generoºi, acceptând sã susþinãcursuri ºi conferinþe gratuit, Malcolm Bilsontransportându-ºi chiar instrumentul, o copie dupã unfortepiano din secolul XVIII. În România, din pãcate,nu avem asemenea instrumente. Întâlnirile cuasemenea personalitãþi îi pot conecta pe tinerii noºtri,atât pe interpreþi cât ºi pe teoreticieni, la curentele deidei din marile centre muzicale, le pot deschide noiperspective în evoluþia lor profesionalã. Ele suntbenefice ºi pentru profesorii lor, ºtiu acest lucru dinproprie experienþã.

- La fiecare ediþie a Festivalului Mozart,organizatorii ne-au obiºnuit cu prezenþa unorinterpreþi ºi dirijori de renume internaþional, specialiºtiîn interpretarea mozartianã. De asemenea, de-a lungulanilor au fost incluse în programele de concert lucrãriinedite din creaþia marelui clasic, dar ºi lucrãri aleunor contemporani ai sãi, mai puþin cunoscuþi decãtre public. Ce surprize ne rezervã anul acesta afiºulFestivalului sub aspectul invitaþilor ºi al programuluiconcertelor?

- Ca de obicei, am alãturat lucrãri celebre, amputea chiar sã le numim ºlagãre, cum ar fi Simfonianr. 40 în Sol minor, sau Concertul în Do major, KV467 (cunoscut melomanilor atât datoritã uneiinterpretãri de referinþã a lui Dinu Lipatti cât ºi cafundal sonor al unui celebru film, Elvira Madigan),unor bijuterii ale creaþiei mozartiene mai puþincunoscute, care, suntem convinºi, vor încânta publiculîn aceeaºi mãsurã: o micã Simfonie în Mi bemolmajor, scrisã la numai 17 ani, sau Serenada pentru 13instrumente, numitã ºi Gran Partita. Avem înprogram ºi un spectacol mai puþin obiºnuit, intitulatMozart la Madame de Pompadour, care reuneºtelucrãri scrise de Mozart la 7 ani, vârsta primului sãuvoiaj la Paris, alãturi de lucrãri ale unor compozitoricontemporani care l-au influenþat ºi i-au servit camodel, între care vor fi intercalate o serie de texte,

scrisori ale lui Leopold Mozart ºi ale unorpersonalitãþi ale epocii. La acest spectacol, conceputde violoncelistul german Götz Teutsch, îºi va aducecontribuþia actorul Cornel Rãileanu, de la TeatrulNaþional din Cluj. Publicul va avea ocazia sã-ireîntâlneascã pe îndrãgiþii interpreþi, pianista CordeliaHöfer din Salzburg, care va þine ºi cursuri demãiestrie, dirijorul ºi violistul Ferenc Gábor, dinBerlin, Cvartetul Voces, violonista Dorina Mangra,dirijorul Gheorghe Costin. Va fi prezent flautistulToke Lund Christiansen, cunoscut în Danemarca ºi cascriitor, de asemenea va apãrea ºi un tânãr ansamblude suflãtori, format în majoritate din studenþimasteranzi ai Academiei de Muzicã din Cluj.

- Concursul de interpretare este centrat, în fiecarean, pe un anumit instrument sau formaþieinstrumentalã de muzicã de camerã. Care estestructura concursului, pe etape, ºi cine va forma juriulacestui concurs? Aþi avut, de-a lungul timpului,surprize plãcute din partea laureaþilor ediþiilor trecuteale Concursului de interpretare, care sã fi fãcut ocarierã frumoasã în interpretarea mozartianã?

- Anul acesta organizãm pentru a treia oarãconcursul de cvartete de coarde. Cele nouã cvarteteînscrise vor concura în douã etape; în prima, vorinterpreta o piesã impusã iar în cea de a doua, uncvartet la alegere. Juriul este format din reprezentanþiai instituþiilor care au formaþii în concurs ºi va fiprezidat de violoncelistul german Götz Teutsch,membru al Filarmonicii din Berlin. Despre evoluþialaureaþilor ediþiilor precedente pot sã vã spun cã, înmarea lor majoritate, au confirmat în timp aceaprimã distincþie. Despre carierã, nu ºtiu dacã se poatevorbi. Sã faci o carierã internaþionalã în ziua de azi efoarte greu. Nu depinde doar de talent ºi strãdanie. Eîn mare mãsurã o chestiune de publicitate, de noroc.Trebuie sã trãieºti, de foarte tânãr, într-un mediu încare existã o viaþã muzicalã intensã, sã fii în atenþiaagenþiilor de impresariat, a caselor de discuri, iarpentru asta e nevoie de susþinere financiarã, de relaþii,de contactul cu personalitãþi care au un cuvânt despus în viaþa muzicalã a lumii. Noi încercãm sã leoferim tinerilor o ºansã, dar, din pãcate, ceea ce seîntâmplã la Cluj nu are încã suficientã relevanþã, înaceastã lume dominatã de o competiþie acerbã. Deaceea am ºi cãutat, în ultimii ani, sã cooptãm în juriumuzicieni strãini. Unele rezultate s-au ºi vãzut. Amobþinut o bursã la prestigioasa Sommerakademie dela Salzburg, bursã care va fi acordatã în fiecare anunui student al Academiei de Muzicã din Cluj, de lasecþia canto. Este oferitã de un medic din Salzburg,dr. Paal Bentsen, a cãrui soþie a fãcut parte din juriulconcursului din 2005. Anul trecut a beneficiat deaceastã bursã studenta Anita Hartig. O altã izbândãeste cooptarea în rândul sponsorilor a studioului deînregistrãri Sysound, care oferã câºtigãtorilorpremiului I posibilitatea de a înregistra un CD.

- Ce ne puteþi spune despre Simpozionul demuzicologie din acest an? Care au fost rezultatelesimpozioanelor anterioare?

Festivalul Mozart, ediþia a XVI-a

“Festivalul a fost gândit ca o modalitate de racordare a vieþiimuzicale clujene la cea internaþionalã”

de vorbã cu d-na Adriana Bera, preºedinta Societãþii Române Mozart

muzica

În perioada 8-15 decembrie a.c. va avea loc la Cluj-Napoca ediþia a XVI-a a Festivalului Mozart, eveniment muzical deînaltã þinutã, devenit tradiþional care, alãturi de Festivalul Toamna Muzicalã Clujeanã ºi de Festivalul Cluj Modern, suscitãan de an interesul publicului spectator ºi menþine un climat cultural viu în urbe. În pragul celei de-a ºaisprezecea ediþii aFestivalului Mozart, cu care Societatea Românã Mozart, în colaborare cu Consiliul Judeþean Cluj, Filarmonica de Stat„Transilvania” ºi Academia de Muzicã „Gh. Dima” din Cluj-Napoca ºi sub patronajul Ambasadei Austriei la Bucureºti nebucurã sufletele în fiecare iarnã, în preajma datei stingerii din viaþã a marelui compozitor, doamna preºedinte a SocietãþiiRomâne Mozart, cunoscuta pianistã Adriana Bera, organizatoarea festivalului, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.

3333




- Am dorit ca simpozionul sã trezeascã în rândulmuzicologilor ºi al interpreþilor români interesulpentru cercetarea operei mozartiene, pentru cã, deºibibliografia mozartianã, pe plan mondial, cuprindecele mai multe titluri referitoare la creaþia unuicompozitor, în România ea este ruºinos de sãracã.Anul acesta tema simpozionului este foartegeneroasã: Mozart ºi instrumentele sale. Încercãm, înmãsura în care avem posibilitãþi financiare, sãpublicãm lucrãrile simpozioanelor; sperãm sã putemlansa chiar în cadrul acestui festival un nou volum deStudii mozartiene. E important faptul cã acestevolume intrã în Biblioteca Mozartiana a FundaþieiInternaþionale Mozarteum de la Salzburg.

- Reuºita unui festival de o asemenea anvergurã ºiþinutã nu poate fi asiguratã fãrã implicareaorganizatorilor într-un proces de mediatizare aacestuia. În ziua de azi, publicitatea este sufletuleconomiei, dar ºi al artei. Cum v-aþi implicat înmediatizarea festivalului ºi ce Parteneri Media aveþi?

- Din pãcate ne lovim de o ciudatã absenþã, înpeisajul mediatic clujean, a cronicarilor, a criticilor despecialitate, unele redacþii apelând la jurnaliºti fãrãstudii muzicale, care se hazardeazã, uneori, înafirmaþii cel puþin deplasate. O altã problemã ar fispaþiul foarte redus care este acordat în generalmanifestãrilor muzicale, mã refer mai ales la ziarelede mare tiraj. În România, când se vorbeºte despreartã, de cele mai multe ori muzica nici nu estepomenitã. Ne bucurãm însã cã anul acesta va fiprezentã o jurnalistã de la TVR Cultural. Este opremierã.

- ªi pentru cã nimic nu se poate realiza fãrã bani,vã rugãm sã ne împãrtãºiþi care sunt peripeþiileobþinerii resurselor materiale pentru organizarea unuiasemenea festival. Cine sunt binefãcãtorii acestuifrumos proiect care, an de an, oferã publicului noi ºinoi desfãtãri artistice?

- Aceastã problemã ar necesita poate un interviuseparat. Este greu de imaginat câte dificultãþi

întâmpini când încerci sã obþii bani pentru oasemenea manifestare. Cauza cea mai dureroasã estefaptul cã oamenii care au bani, sau care decid felul încare trebuie cheltuiþi banii, în marea lor majoritate nuau pus în viaþa lor piciorul într-o salã de concert. Nuºtiu despre ce e vorba, nu înþeleg de ce este necesarun asemenea festival ºi, practic, nu ai argumente sã-iconvingi. Vorbeºti altã limbã. Iar finanþarea de lainstituþiile statului presupune o serie de procedurigreoaie, o birocraþie greu de descris, fãrã sã ai însãsiguranþa cã vei ºi obþine acei bani. Aºa cã cele maimulte ajutoare vin, în continuare, de la strãini.

- În ultimii ani, Filarmonica clujeanã ºi-adesfãºurat activitatea în sala de spectacole a Casei deCulturã a Studenþilor, neadecvatã acestui tip demanifestare artisticã, ºi cu atât mai puþin unui festivalde o asemenea þinutã. Din pãcate, nu existã astãzi înCluj o salã de spectacole dedicatã concertelorsimfonice, care sã facã faþã cerinþelor europene deacusticã, confort ºi ambianþã. Cum se adapteazãinvitaþii la condiþiile pe care le oferiþi acestora ºi carecredeþi cã ar putea fi primele demersuri pentruîmbunãtãþirea condiþiilor tehnice ºi materiale în carevor fi primiþi artiºtii invitaþi ai urmãtoarelor ediþii alefestivalului?

- Problema sãlii de concert a fost îndelungdezbãtutã în presã, din pãcate, fãrã nici un rezultatpânã acum; nu doresc sã mai dezvolt subiectul, eprea trist ºi, oricum, Societatea Românã Mozart nuare nici o putere în acest sens. Invitaþii strãini suntºocaþi de discrepanþa dintre calitatea orchestrei ºicondiþiile în care este nevoitã sã lucreze. Mai este ºiproblema pianului Filarmonicii, care a ajuns într-ostare deplorabilã, însã, datoritã faptului cã instituþianu are un sediu, nu poate achiziþiona un instrumentde calitate, neputând sã-l pãstreze în condiþiiadecvate. Toate acestea, plus dificultãþile în obþinereafinanþãrii necesare, ne pun permanent în situaþia de aapela la înþelegerea ºi generozitatea artiºtilor, ceea cedevine la un moment dat umilitor.

- Am amintit la începutul interviului de patronajulAmbasadei Austriei la Bucureºti. Care este aportulacestei instituþii la buna desfãºurare a festivalului?

- Am avut ºansa în ultimii ani sã beneficiem de oatenþie specialã din partea Ambasadei Austriei,aceasta ºi datoritã faptului cã domnul ambasador, dr.Christian Zeileissen, este un meloman cultivat,violonist amator, care ne-a vizitat la toate ediþiile, decând se aflã în România. Va veni ºi în acest an, dinpãcate, pentru ultima datã în calitate oficialã.Beneficiem de suport financiar din parteaKulturforum al Ambasadei Austriei ºi, tot prinintermediul ambasadei, au fost atrase o serie de firmecu capital austriac în sponsorizarea festivalului.

- În încheiere, aº dori sã vã întreb despre intenþiileorganizatorice pentru urmãtoarea ediþie a festivaluluiºi, pentru cã tema apropiatei aderãri a þãrii noastre laUniunea Europeanã este atât de actualã în aceste zile,vã întreb dacã credeþi cã vom resimþi în strategiaviitoarelor ediþii o schimbare datoratã acestei aderãri?

- Programul viitorului festival este, în linii mari,creionat; este foarte bogat în manifestãri cu tineri ºipentru tineri, va conþine un concurs de pian, va aveainvitaþi de marcã. Bineînþeles, dacã vom puteaprocura banii necesari. Festivalul a fost gândit de laînceput ca o modalitate de racordare a vieþii muzicaleclujene la cea internaþionalã, deci implicit, ca o formãde aderare europeanã, în plan cultural. Despre efectelepropriu-zise ale actului aderãrii, nu pot încã sã mãpronunþ, vom vedea.

- Vã mulþumesc pentru amabilitate!

Interviu realizat de Tatiana MMarcu

Oîntâlnire deosebitã are loc între roman ºicinema în anul 1960. Majoritatea cineaºtilorfrancezi întreþin relaþii cu literatura. Marguerite

Duras se confruntã ºi ea cu fascinaþia cinematografului.De la propria-i operã ajunge la scenariu, iar de acolopânã la imagine nu mai rãmâne decât un pas.Dominique Noguez crede cã scriitorii care ajung peplatourile de filmare seamãnã adesea cu albatrosul luiBaudelaire, întrucât se izbesc de bani, de problemadecorurilor, a luminii etc.

Paradoxul cinematografului lui M. Duras rãmânefilmul Nathalie Granger, unde indicaþiile scenice aleteatrului se transformã în momente de liniºteevocatoare. M. Duras nu se poate desprinde deliteraturã. Pentru ea, scrisul permite pãstrareamomentelor trãite. O imagine din Nathalie Grangeraratã o grãmadã de partituri în dezordine. Aparatul defilmat rãtãceºte peste aceste foi ºi se fixeazã mai apoi penumele unui compozitor, în timp ce se aude un pian.Acest plan evocã misterul scriiturii ºi istoria umanitãþii.Trebuie parcurs un drum de la gamele copilului carecântã – gamele copilãriei sau copilãria umanitãþii – pânãla limbajul acela pe care nu-l putem decripta – limbajulmuzicii. De altfel, aceste partituri sunt în dezordine, iartimida tentativã a aparatului de filmat nu scoate la ivealãdecât un nume propriu. În filmul Camionul, vehicolultransportã manuscrise, strãbãtând lumea. Exemplulextrem al scrisului ermetic apare în Cesaree, unde ni searatã hieroglifele obeliscului din Piaþa Concorde,depozitare ale unei culturi dispãrute. Într-un film în care

tema centralã este absenþa ºi despãrþirea, aceastã evocarea Egiptului antic devine ambiguã ºi tulburãtoare. Cerãmâne din acea civilizaþie? Niºte semne de piatrã. Dardin oraºul Cesaree? Câteva urme în colb. Numerelegravate pe trunchiurile copacilor tãiaþi, care amintesc înmod metaforic cifrele tatuate pe corpurile deportaþilor,ajung sã salveze de la uitare un episod al Istoriei (vezifilmul Aurelie Steiner). În Agatha vedem o paginã laînceputul filmului, unde se aflã indicaþiile de decor ºipersonaje, asemãnãtoare didascaliilor, ca ºi cum lecturaînsãºi ar fi principiul filmului. Mai departe, în film,montajul alterneazã vederi de pe plajã cu extrase dinpaginile cãrþii. Prin aceastã predominaþie a scriiturii,filmul nu apare decât ca o practicã subalternã în raportcu scrisul. Pentru Duras fascinaþia filmului pentru carteînseamnã o distrugere a cãrþii prin variaþii filmice. Adesea– crede ea – filmul mascheazã o stopare a cãrþii. M. Duras afirmã masacrul scriiturii prin imagine. Când îºi realizeazã propriile filme, autoarea opune„aristocraþia” cãrþii „vulgaritãþii” filmului.

Prezenþa oglinzilor în filmul Indiana Song pune înevidenþã universul pasional. Spectatorul nu ºtie niciodatãdacã vede imaginea în mod direct sau indirect, deoareceadesea scenele se reflectã în oglindã. Aceastã dominaþie aoglinzilor aratã problematica imaginii cinematografice.Existã mai apoi un decalaj între imaginea vizualã ºiimaginea sonorã, decalaj ce carcaterizeazã majoritateafilmelor lui M. Duras. Decalajul dintre vocea din off ºiimagine presupune o reprezentare imposibilã a dorinþei,care motiveazã filmele durasiene. Imaginea idealã pentru

Duras ar fi o imagine neutrã, neagrã, care îi invadeazãprogresiv filmele. Omul Atlantic apare drept mizapracticã a acestei imagini ideale, deoarece este vorba defilmul în care imaginea neagrã este cea mai prezentã. M. Duras recunoaºte cã filmele sale nu sunt cinema, citexte. Când Hiroshima mon amour rula pe ecrane,mulþi oameni ºtiau frazele pe diafarã. Când Duras aînceput sã facã filme, mulþi au crezut cã ea a abandonatscrisul. A filma – crede Duras – înseamnã sã ºtii ce vrei,în timp ce a scrie duce la incertitudini. În Numele sãudin Veneþia se plimbã o torþã în întuneric, ca dupãritmul textului, ca ºi cum lumina ar indica faptul cãtrebuie ascultatã vocea. Torþa e fãcutã pentru a însoþicuvintele. Ferestrele sunt închise, ca pentru a oprimiºcarea privirii, dar ºi pentru a pãstra amintireadistrugerii. În Omul Atlantic, Duras se aflã înimposibilitatea de a gãsi imagini cinematografice care sãfie la înãlþimea textului. Pentru Duras textul e sacru, iaradaptarea cinematograficã înseamnã trãdare, degradare.Cu toate acestea, filmul devine pentru scriitoare onecesitate biologicã, un refugiu. Foarte repede ea aînþeles cã adevãrata confruntare cu sine însãºi estescrisul. Un film e materie, o carte e spirit. M. Duras afost decepþionatã de cei care i-au adaptat romanele. ReneClement a realizat în 1958 Baraj în Pacific, iar în 1991Jean-Jacques Annaud a adaptat Amantul, cu Tony Leungºi Jane March. Agasatã de modul în care cineastul aconceput scenariul fãrã ea, Duras a rescris romanul.

M. Duras a realizat 19 filme, abordând toateregistrele: oda poeticã, dialogul filosofic, filmulexperimental. Ea a fãcut chiar cinema fãrã imagine – dinsunet, text ºi întuneric. Cinematograful i-a dat, în fond,forþa de a-ºi regãsi dorinþa sã scrie, fãrã a dori neapãratsã-ºi traducã în imagini scrisul.

Masacrul scriiturii prin imagineAlexandru Jurcan

literaturã ºi film

B ine dozat, în real înfipt în fiecare caz (chiardacã avem parte ºi de un altfel de real),militant în unele pãrþi prezentate, it was

The British Film (Festival), (Cluj-Napoca,noiembrie 2006).

1. TThe RRoad tto GGuantanamo (realizat deMichael Winterbottom ºi Mat Whitecross)

Patru tineri din Tipton – UK, musulmani,pakistanezi de origine, cetãþeni britanici. Unuldintre ei pleacã sã-ºi viziteze tatãl rãmas înPakistan. Hotãrãºte cã se va însura acolo, îºicheamã prietenii din UK. Doresc sã dea o fugãprin Afganistan, cãutînd sã transforme totul într-ovacanþã interesantã. Ajung în Kabul imediat dupã9/11. Americanii bombardeazã la greuAfganistanul. Cei trei sînt prinºi în înteriorulteatrului de luptã, sînt arestaþi, luaþi în custodiede trupele americane ºi suspectaþi (oricine erasuspect) de legãturi cu Al-Qaeda. Începe oadevãratã cãlãtorie-coºmar, o vacanþã în carerealul pare extras din Orwell ºi în urma cãruia teîntrebi dacã nu cumva stilul investigaþional alCIA, FBI, MI-5 e extras din manualele stalinisteori din practicile naziste, însã dus într-o sferãmult mai perversã din punct de vedereintelectual: acum nu mai este vorba de o epuizareprin muncã ºi de o cuptorizare, ca sã zic aºa, cide o epuizare psihicã ºi de o încercare de adebiliza prizonierul! De o continuã batjocorire acredinþelor, ideilor ºi fiinþei sale în aºa fel încît sãfie adus în condiþia de ne-om... toate acestea pefondul discursului politic occidental desprelibertate ºi drepturi ale omului.Acest film (reconstituire-documentar) pãtrundeîntr-o zonã sensibilã a agendei politiceinternaþionale recente. Este un evident manifestanti-propagandã, numai cã, pe lîngã acestmilitantism antipolitic (anti-US oof AA bush-((f)istnature, am putea spune), modalitatea ingenioasãprin care Winterbottom aduce povestea pe ecran(plasarea unor intervenþii narative din off, celecare oferã datele temporale ºi spaþiale aleevenimentelor, introducînd capitole noi; rupereacursului propriu-zis narativ cu monoloage scurteale personajelor reale, reale ca nume, fiindcã defapt, reconstituirea documentaristicã este realizatãcu actori, actori necunoscuþi, dar totuºi actori),fina ironie a autorului faþã de absurdultratamentului aplicat captivilor sau structura liricãa naraþiunii, toate acestea transformã The Road...ºi într-un susþinut manifest artistic, accentuat anti-politic.

Winterbottom rãmîne acelaºi: alege numaisubiecte dificile – vezi sexualitatea cupluluidisecatã în 9 Songs, vezi ecranizarea imposibiluluiroman al lui Laurence Sterne în filmul A Cockand Bull Story, vezi reconstituirea epocii punk în24 Hours Party People, sau explicitul Welcome toSarajevo, este extravagant, aºadar, necruþãtor,acid.

2. TThe QQueen (r. Stephen Frears)Elisabeta a II-a, prinsã în Istoria propriei

coroane; Tony Blair, cîºtigãtor al alegerilorparlamentare, dorind modernizare, inclusiv însînul instituþiei monarhice. Sfîrºit de august, 1997.Pe strãzile Parisului un Mercedes gonea în dorinþade a scãpa de motocicletele fotografilorurmãritori. Tunelul fatal. Cîteva ore mai tîrziuPrinþesa de Wales moare într-un spital din capitalaFranþei.

În jurul morþii prinþesei Diana filmul îºi þeseistoria, prezentînd un front politic în ale cãruilinii de luptã se întîlneau cutumele în care Casa

Regalã era închisã de decenii ºi, pe de altã parte,relaxarea declarativã, deschiderea formalã,viziunea realistã a lui Tony Blair. Filmul numenajeazã nici una dintre pãrþi, intrã atît înintrigile ºi în jocurile de culise sau în preferinþeleºi stereotipia familiei regale, precum ºi în ºtiinþaprofitului politic de care echipa managerialã a luiBlair (PRul sãu) dã dovadã prin faptul cã-iasigurarã ascensiunea folosind acest tragiceveniment.

Frears a creat o poveste care e cîºtigãtoare celpuþin prin prisma unui aspect: oferã o fereastrãprin care pot fi vãzute realele sau presupuseleinterioare psihice din sînul familiei regale, precumºi conflictele de putere existente la nivel înalt.Ingenioasa îmbinare a filmãrilor reale din epocãcu filmãrile propriu-zise ale proiectuluicinematografic, folosirea emisiunilor de ºtiri dinepocã în redarea proporþiilor gigantice pe care odramã de familie le avea pentru naþiuneabritanicã, precum ºi folosirea titlurilor din presavremii în sublinierea poziþiilor în care abordareapoliticã a tragicului accident plasase cele douãtabere, toate acestea dau un cuceritor parfum derealitate þesãturii filmice aflate în spatele morþiilui Lady Di. Jocul fãrã cusur ºi asemãnareaactorilor Hellen Mirren ºi Michael Sheen cupersonajele reale dau, de asemenea, credibilitatepoveºtii.

3. Breakfast oon PPluto (r. Neil Jordan)Prezentat în încheierea Festivalului, filmul lui

Neil Jordan încheie în note optimiste ºi, astfel,relaxante, o agendã filmicã încãrcatã cu un crudcotidian. Construit în stil Dumas, precum oromanescã naraþiune pe capitole în care se

povesteºte cã..., din care aflãm cã..., în care sedemonstreazã cã..., filmul este în acelaºi timp oincursiune într-un inocent imaginar, al erouluiprincipal, o vizitare omagialã a unor locuri celebredin istoria cinematografiei ºi o descriere a uneiperioade mãcinate de conflicte etnice.

Tînãrul irlandez Patrick Braden porneºte spreLondra, un spaþiu pe care-l sperã mult maideschis din punct de vedere socio-moral.Abandonat de mamã ºi renegat de familiaadoptivã din picina cãutãrilor sale identitare lanivel sexual, Patrick începe o aventurã a definiriipersonale, animat fiind, în acelaºi timp, ºi dedorinþa regãsirii mamei reale.

Cãutãrile umane ale personajului devinscotociri ale istoriei cinematografiei la nivel filmic,referiri fãcîndu-se la prihorul mecanic din BlueVelvet, înviat aici cu ajutorul computerului ºisubliniat ca atare; în filmul lui Jordan pãsãrileacestea ºtiu toate dedesubturile, sînt un fel dememorie colectivã, un fel de peºte atoateºtiutorprecum în Arizona Dream; discuþia dintre Patrick(Kitten, pe numele de scenã) ºi tatãl sãu, preotcatolic, în peep-barul londonez nu este decît oimitare ironico-omagialã a scenei regãsirii ºidiscuþiei dintre Jane ºi Travis din interioruluipeep-motelului din Paris, Texas.

Prin spiritul ludic, prin degajare, prinangajamentul narativ sau istorico-cinematografic,precum ºi în dezinvoltura intepretãrilor (CillianMurphy ºi Liam Nesson, memorabili), filmulseduce treptat pentru a rãmîne apoi un reper îndinamica filmicã de gen.

P ãpuºile rruseºti (Franþa, 2005; r. CédricKaplisch; cu: Romain Duris, Kelly Reilly,Audrey Tautou) este povestea dulce-amarã,

tragi-comicã a unui tânãr scriitor aspirant care,ajuns la 30 de ani ºi aºteptând sã dea lovitura pepiaþa literarã, trãieºte o crizã existenþialã ce îldeterminã sã facã un bilanþ mai mult sau maipuþin vesel al vieþii lui de pânã atunci. Ni seperindã astfel prin faþa ochilor iubitele de-onoapte sau cele de cursã lungã, membrii familiei,impresarii cu care lucreazã ºi care îi oferã doarmunci umilitoare – , de pildã, sã scrie memoriileunor “personalitãþi” cum ar fi fotomodele ajunsela venerabila vârstã de 23-24 de ani care simtnevoia sã împãrtãºeascã lumii, pentru a nu sepierde, vasta lor experienþã de viaþã. Un filmamuzant, bine scris, bine regizat, bine jucat – tristcu mãsurã, vesel atât cât sã nu cadã în ridicol, cualte cuvinte mai mult decât un simpludivertisment ºi mai puþin decât o capodoperã; unfilm pe care nu îl uiþi imediat dupã ce pãrãseºtisala.

Cârtiþa (SUA, 2006; r. Martin Scorsese; cu:Jack Nicholson, Matt Damon, LeonardoDiCaprio, Mark Walberg, Alec Baldwin, MartinSheen) este un remake dupã Infernal Affair (Mougaan dou, Hong Kong, 2002-2003; r.: Wai KeungLau, Siu Fai Mak). Aproape orice film al luiScorsese este un eveniment sau ar putea fi uneveniment. Nu trebuie sã ne lãsãm înºelaþi detitlu ºi sã credem cã Martin Scorsese ºi-adescoperit o nouã vocaþie: zoologia. Ne aflãm tot în mediul interlop binecunoscut din Strãzidosnice (Mean Streets, 1973), ªoferul de taxi(Taxi Driver, 1976), Promontoriul groazei (CapeFear, 1991) sau Cazino (Casino, 1995). “Cârtiþa”este denumirea unui spion înfiltrat în tabãra

adversã. Avem de-a face aici cu un duel între unpoliþist corupt, omul unui ºef mafiot, ºi unpoliþist sub acoperire, înfiltrat printre oameniiaceluiaºi mafiot. Fãrã a fi de prim raft, Cârtiþa areritm, suspans, este bine jucat, nu plictiseºte ºi, pealocuri, chiar aminteºte de Scorsese cel din zilelebune. În orice caz, un film care meritã vãzut ºicare cu siguranþã nu va dezamãgi, dacã nemulþumim sã acceptãm convenþia poveºtiicinematografice.

Diavolul sse îîmbracã lla PPrada (The DevilWears Prada, SUA, 2006; r.: David Frankel,Murphy Occhino; cu: Meryl Streep, AnneHathaway, Stanley Tucci). Pentru cine nu ºtie (ºieu recunosc cã nu ºtiam pânã acum), Prada este omare firmã de veºtminte, respectiv de haine. Înfilm, diavolul e Meryl Streep, care interpreteazãrolul unui director sau redactor ºef – nu seînþelege prea bine –, al unei reviste de modã; demodã femininã, evident. Faptul în sine nu e rãu,atâta doar cã filmul este plin de cliºee, estepenibil, aproape jignitor pentru inteligenþa unuispectator mediu, care merge la cinema mãcar decâteva ori pe an. Mai apare ºi o tânãrã pe post desecretarã a diavolului care urmeazã pas cu pastraseul unui personaj tipic, respectiv începe prina-ºi dori cu orice preþ postul, locul de muncã,continuã prin a-ºi urî – ca orice om normal –ºeful, dar sfârºeºte, apoteotic ºi patetic, prin aînþelege dimensiunea profund umanã a acestuia(respectiv a acesteia, fiind vorba de o ºefã). ªi nueste singurul cliºeu din film. Aproape nu existãcadru, secvenþã, personaj sau replicã pe care sãnu o fi întâlnit într-un alt film (american). Te ºiîntrebi ce cautã Meryl Streep ºi Stanley Tucci îndistribuþie. Fãrã a o mai lungi, Diavolul seîmbracã la Prada este un film anost, plictisitor,ºters.

3344




film

British Film FestivalLucian Maier

ForºpanIoan-Pavel Azap

3355




(Continuare din numãrul trecut)

A nii ‘60 au fost anii marilor reformeiniþiate ºi promovate de noua orânduireinstalatã în România începând din 1947.

Cinematografia românã, pe linia trasatã de laMoscova, era prima chematã pentru a convingemasele de justeþea celei mai drepte orânduirisociale. Dar în acelaºi timp era nevoie sã serealizeze opere cinematografice cu adevãratimportante ºi din punct de vedere artistic. Sedorea sã se facã filme valoroase din punct devedere estetic având ca tematicã construcþiacomunistã, se aºteptau acele filme ideologicedestinate în primul rând exportului. Aºa auapãrut filmele de referinþã ale cinematografieisovietice: Zboarã cocorii, Al 41-lea, Scrisoareneexpediatã etc. Nu este de mirare cã între 1946-1947 Victor Iliu este trimis, alãturi de alþi tinericineaºti români, pentru a face studii despecialitate în regia de film la Institutul Unionalde Cinematografie din Moscova, urmând aicicursurile marelui cineast rus Serghei MihailoviciEisenstein. Se dorea realizarea ºi aici, în RepublicaPopularã Românã, a unor opere cinematograficede respiraþie internaþionalã. Legitimitatea noiiorânduiri trebuia exportatã ºi prin artacinematograficã. ªi asta mai mult decât princelelalte arte. Aici trebuia sã învingã culturaproletariatului. Urmau a se naºte filme depropagandã, împachetate artistic, în care figuraþãranului ºi a muncitorului român, musai deorigine sãnãtoasã, sã fie una majorã. Apoi nouadoctrinã materialist-dialecticã – cea care l-aîndepãrat pe un Blaga sau Eliade din manualeleºcolare – excludea din cinematografie misticismulpropriu lumii vechi, burgheze.

Dupã ce ºi-a plãtit datoria faþã de nouaorânduire, care pânã la urmã l-a format ºi în carea crezut cu putere, prin realizarea unor operecinematografice proletcultiste – Scrisoarea lui IonMarin cãtre „Scânteia” ºi În sat la noi –, VictorIliu, la propunerea scenariºtilor AlexandruStruþeanu ºi Titus Popovici, se gândeºte laadaptarea nuvelei unui scriitor curat, agreat denoile manuale ºcolare, Ioan Slavici, ºi anumeMoara cu noroc.

Beneficiind de serviciile excepþionale alecolaboratorului sãu din tinereþe, inegalabiluldirector de fotografie Ovidiu Gologan, cineastulVictor Iliu se lanseazã în realizarea uneia dintrecele mai încifrate ºi, de aceea, poate, riscanteopere cinematografice. Riscante pentru cineast ºioperã deopotrivã...

În tradiþia unui adevãrat ºi valoroscinematograf noir, cenzura vremii nepercepându-lastfel – film noir asemeni operei cineastuluiexpresionist german Fritz Lang, continuat debritanicul americanizat Alfred Hitchock saufrancezul Henri Georges Clouzot –, filmul LaMoara cu noroc se deschide cu imaginea unorcãlãreþi – aghiotanþii lui Licã Sãmãdãul, stãpânulabsolut al tuturor turmelor de porci din zonã –care, în plinã noapte, dând ocol unor cruciaºezate pe marginea drumului, se apropie dehanul numit Moara cu noroc ºi bat cu putere în

fereastra acestuia. Mizancadrul aici este unul dereferinþã. Cei trei cãlãreþi nu vin direct sprecamera de filmat, unde se presupune cã se aflãhanul La Moara cu noroc, ci dau ocol crucilordând senzaþia unei false îndepãrtãri pentru ca,mai apoi, revenirea lor pe diagonala cadruluiînspre han sã creeze o stranie senzaþie duplicitarãde pericol, teamã dar ºi atotstãpânire. Astfel, prinacest ocol înfãptuit de ciracii lui Licã, crucile vorfi integrate nu numai imagistic filmului dar ºi casemnificaþie. Începând cu acest al doilea cadru alfilmului tema morþii va fi una predominantã iarcea a lãcomiei (Banul este ochiul dracului!), temacentralã a lui Slavici, va fi aºezatã în planul aldoilea ca o subtemã a celei dintâi. Secvenþaurmãtoare îl gãseºte pe Ghiþã ieºind din odaia sa,oprindu-se speriat pentru o clipã în dreptul uneiplase de paianjen (semn al unei certepredestinãri), iar mai apoi, înarmându-se cu untopor – aºezat la îndemânã –, întreabã cine este?...Vocea sa este gâtuitã, emoþionatã, în sensul cãºtie foarte bine el, Ghiþã, ce fel de oameni segãsesc afarã, în noapte ºi furtunã. La Ioan Slaviciînceputul nuvelei este unul de descriere realistã,geograficã a drumului care pleacã de la Ineuînspre spaþiul în care se gãseºte hanul Moara cunoroc. Accentele vãdit expresioniste aleînceputului de film, vântul ºi furtuna de afarã,chipurile speriate ale familiei lui Ghiþã, încadrareaconturului fiinþei lui Ghiþã, uºor gârbovitã denesiguranþã ºi fricã, în interiorul unei giganticeplase de pãianjen, savantul ecleraj în care esteabia ghicit Stãpânul locului, Licã Sãmãdãul – alcãrui prim-plan de mai târziu relevã un chip dârz,sculptat, imobil, cu ochi energici, pasionali ºi plinide duritate, imaginea acestuia (interpretat de GeoBarton) amintind de o posibilã încarnare adiavolului în substanþã umanã (nu este Licãstãpânul turmelor de porci?!) –, accentele sonoregrave ºi tenebroase ne descriu de fapt un spaþiuaflat dincolo de real. Prin aceste date imagisticeplonjãm într-un posibil spaþiu al infernului, încare se petrec crime la drum de noapte ºi în careGhiþã se poate îmbogãþi în scurt timp doarîncheind un pact cu Licã. Licã, atotputerniculporcar, cel care pãzeºte cu strãºnicie bolgiileteritoriului sãu. De fapt Ghiþã, aºa cum ne apareel în film, ºtie cã se aflã pe teritoriul strãin – înprima sa apariþie barda îi este aºezatã laîndemânã! –, ºtie riscurile unei astfel de aventuriºi din acest punct de vedere el pare sã fie strãinul,intrusul ºi nicidecum Licã. Ghiþã mai ºtie cãtrebuie sã se grãbeascã ºi cã, înainte de a pleca,fireºte îmbogãþit aproape peste noapte, trebuie sã-ºi plãteascã datoriile indiferent care ºi câte vor fiacestea. Dacã se înscrie în parametrii poruncilorferme fixate de Licã, Ghiþã, ambiþios ºi tenace învisul sãu, (cât de aproape se aflã personajul Ghiþãal lui Victor Iliu de actorul din Mephisto a luiIsztvan Szabo, film realizat în 1981!), nu ºtie saunu vrea sã ºtie cã odatã compromisul încheiaturmãrile vor fi fatale. Compromisul cotidian, celal clipei, devine un compromis aruncat asupraunei întregi existenþe. Crucile de pe margineadrumului sunt departe de semnificaþia pe careSlavici le-o acordã în nuvela sa: „Cele cinci cruci

(...) sunt semne care-l vestesc pe drumeþ cã aicilocul este binecuvântat...” Ele, gândite de Iliu ºistraniu luminate de Ovidiu Gologan, par a fi maidegrabã semnele morþii, ale fatalitãþii. Par a firezultatul unui alt compromis... Crucile de pemarginea drumului ce revin ca un leit-motiv de-alungul întregului film par a sugera mai degrabãsemnele dispariþiei foºtilor proprietari ai hanuluicare, la rândul lor, ºi-au împlinit propria lorpoveste fausticã. De fapt, bãnuim cã, la finelepoveºtii actuale, crucile se vor înmulþi iar altedestine, atrase de fascinaþia banului, o vor lua dela capãt. ªi, din nou sub puterea devastatoare alui Licã Sãmãdãul (ce stranie asemãnare întreactorul român Geo Barton ºi actorul americanBoris Karloff!), povestea va merge mai departe...

Ajunºi aici mai riscãm încã un gând... La scriitorul Ioan Slavici, Licã, încolþit de

Pintea, alege calea sinuciderii zdrobindu-ºi capulde tulpina unui stejar. Braþul legii pare sã îºi fifãcut datoria. La cineastul Victor Iliu, într-ostranie metaforã cinematograficã, Licã, încolþit deacelaºi Pintea (mai inofensiv ºi parcã mai lipsit deaura eroicã relevatã la scriitorul ardelean), serefugiazã în interiorul unei biserici în care imaginipicturale biblice se vãd doar la lumina flãcãrilorcare curând vor cuprinde întreg trupul lui Cristos.În acest iad declanºat premeditat – odatã cuaceastã bisericã dar ºi cu arderea hanului Moaracu noroc –, Licã va dispare în spatele foculuiblestemând viaþa, biserica, pe Dumnezeu. Dardiavolului îi vine bine sã se creadã cã nu existã. Else refugiazã tocmai acolo unde este evident cã unom nu va supravieþui. Focul este adãpostulcredinþei diavolului. Este sursa sa de eternãregenerare. Rãul, aºa, pare sã nu aibã sfârºit. Cuorice viaþã, cu orice destin, cu orice început dedrum el renaºte. Finalul shakespearian – prin seriairaþionalã a crimelor înfãtuite – transformãacþiunea cu tentã poliþist-moralizatoare a nuveleilui Slavici, într-un prim noir românesc. Dar unnoir cu totul special, unic în cinematografiauniversalã a acelor ani. ªi asta datoratã uneimistici subtil sugerate, misticã ce ascunde de fapto metaforã (protest politic) de o profundãactualitate... Actualitate a anilor de atunci ºi,poate, ºi a celor de astãzi...

Victor Iliu va spune, puþin înainte de a sesfârºi, cu acea luciditate pe care doar disperarea þi-o poate oferi: „Nu putem judeca viitoareaclãdire dupã haosul ºi dezordinea aparente aleºantierului, dupã murdãria de pe haine ºichipuri... Dar nici nu putem pune în operanoastrã numai macheta viitoarei clãdiri...”

Un an mai târziu îºi va recunoaºte cudemnitate înfrângerea într-o amarã ºi prea tardivãconfesiune vorbind de „fatalitatea unui sistem” ºide „sistemele întregi de raporturi rãsturnate cucapul în jos”. Va recunoaºte, desigur aproape însurdinã, falsitatea unei lumi în care existenþaumanã fãrã de pactizare cu Rãul este deneconceput.

Filmul La Moara cu noroc pare, în acest sens,începutul ºi, totodatã, sfârºitul unei crize deconºtiinþã turnate imagistic într-o operãcinematograficã exemplar testamentarã, similarãalteia, literare, numite sugestiv, ca într-o continuãºi fãrã de sfârºit cãinþã româneascã, Spovedaniepentru învinºi....

27. IliuMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

P entru Remo Giatti (n.1954), gravurareprezintã “cãrarea pierdutã” a copilãriei.Artistul îºi realizeazã singur tirajele într-un

mic atelier amenajat în propria-i locuinþã dinMilano. Om al munþilor, descins parcã din fantas-mele pãdurilor lui Dino Buzzati, el îºi revendicã,cu o anume tristeþe, o dublã “îmblânzire”/identi-tate profesionalã – tehnicã, de arhitect ºi artisticã,de practicant al artelor grafice, manifestândpredilecþie spre tehnicile tradiþionale de gravurã.

Din peregrinãrile sale montane, de mic copil,artistul italian crede cu tãrie cã ceva esenþial arãmas încã nedescifrat ºi fãrã ecou în urma noas-trã, cã primul semn al omului din caverneascunde, dincolo de aspectul ilustrativ, o intensãvoinþã de comunicare, o opinie. Inscripþiile graficeîn alb-negru sau în culori vegetale ºi minerale depe pereþii peºterilor preistorice îi animã visãrile, îimotiveazã cãutãrile.

Urmeazã cursurile Universitãþii de Arhitecturãdin Milano (1975-’79) specializându-se în bunuri depatrimoniu, continuându-ºi apoi pregãtirea laVeneþia ºi Salzburg (1980-’90).

Invitat în România pentru a prezida juriul bien-alei internaþionale Graphium, ed. a 2-a, Timiºoara,2006, de cãtre iniþiatorul acesteia, plasticianulCiprian Chirileanu, prestigiosul artist italian, laure-at al Premiului Naþional Senigallia (1983) pentruarte vizuale, ºi-a onorat pe deplin investitura.Caracterizãrile sale asupra lucrãrilor jurizate au fostîntotdeauna pertinente ºi obiective, probând unochi exersat, de profesionist, ce nu a exclus nicioclipã un cald sentiment de solidaritate de breaslã.

A fost un bun prilej pentru cei doi clujeni,membrii ai juriului - Ovidiu Petca ºi subsemnatul –sã-l cunoascã personal pe artist “în carne ºi oase”,dejucând astfel efectele induse de satul planetarcontemporan, prin care artiºtii, grupaþi în mici for-maþiuni tribale paralele se izoleazã în autoreferen-þialitate, eludând orice alt tip de valorizare esteticãsau eticã.

Din postura de arbitru, Remo Giatti ºi-a asumatcu curaj ºi postura de expozant aducând cu sine ºio “personalã” de gravurã. Cu modestie ºi umor,artistul italian ne-a oferit cu francheþe chei dedecriptare ale simbolisticii sale, ale codului sãu desemne, subliniind interesul sãu sincer pentru

universalizarea unor coduri generale de transcriereartisticã menite a conduce la o mai bunã comuni-care.

Cicluri tematice, vizând probleme de strictãactualitate, transcriu în discursuri grafice abreviate,eliptice, implicarea sa socio-politicã ºi emoþionalã.Fiind un “montanaro”, un om al muntelui, coborâtla ºes, într-o citadelã a urbanismului, el aduce înparadigma civilizaþiei contemporane ecourileprimelor “comunicate” artistice ale zorilor uman-itãþii. Stilul de comunicare, aparent vag ºi difuz algravurilor prezentate, exprimã în filigranulconºtiinþei sociale, alãturi de autenticitatea trãiriiexistenþiale, recomandãri imperative. Lumina ºiîntunericul, omul ºi umbra sa nicicând identicãsieºi, modelatã de realitatea exterioarã sau inte-rioarã, redeschid cãi de acces spre un univers mis-terios, în viziune fantasticã, capabil sã mai trans-mitã încã sensuri revelatorii.Aureolate de prestigiulformal al acestor mesaje, de autoritatea moralã aunor însemne strãvechi, mesajele lansate de RemoGiatti par a dobândi o mai mare vizibilitate înzarva unei lumi aparent haotice ºi prea grãbite.

Peisajul - în ciclurile montane – inventariazãroci, crãpãturi, texturi, ordoneazã structuri geolo-gice neliniºtitoare, glisând sub spectrul calamitãþilornaturale, al miºcãrii marilor plãci tectonice. Acestegravuri, de dimensiuni relativ mici, respirã un aerde monumentalitate prin acurateþea construcþieicompoziþionale, prin forþa de deschidere pe care oemanã notaþiile referenþiale precise (de arhitect) îneconomia punerii în paginã. Acest tip de reconfigu-rare a realului, care nu exclude sugestiile antropo-morfe, nu se lasã descoperit în faþa unui ochigrãbit. Gravurile lui Remo Giatti pretind atenþie,rãbdare ºi calm în aceeaºi mãsurã ca ºi problemati-ca enunþatã, vehiculând peste timp concepte defini-torii. Ele rãmân în plan artistic dedicate comu-nicãrii, potenþate de un discret fior poetic, alcãtuirisensibile, ritmate, activând din adâncuri suflulingenuu al unor elaborate partituri muzicale.

Opera lui Remo Giatti este în fapt o pledoarievie, creativã, disimulatã cu eleganþã, a unui opti-mist incurabil, în favoarea salvãrii naturii, a uman-itãþii prin reamintirea în ceasul al 12-lea a rosturilornoastre originare.

Remo Giatti la Timiºoara

3366



plasticape la ClujClaudiu GrozaIar câte ºi mai câte... 2editorialCãlin StegereanAvangarda se întoarce 3cartea ªtefan ManasiaApocalipsa dupã Gogea 4Ioana CistelecanFirescul neliniºtii în doi 4comentarii Bogdan CreþuCanonul poetic nouãzecist 5Marius JucanAnti-America 7translaþii Alexandru JurcanPatima Savinsen 8imprimatur Ovidiu Pecican Sertãraºele exhibate ale poetului 8telecarnet Gheorghe GrigurcuPagini de jurnal (III) 9sare-n ochi Laszlo AlexandruAlighieri: arta afrontului 10incidenþe Horia LazãrMelancolie, acedie, manie (I) 11profil de scriitor: Valeriu AAnaniaPetru PoantãPoezia lui Valeriu Anania 12Doina CurticãpeanuDesenul constelaþiilor 14zilele tribunaPoezia 15Ruxandra CesereanuRadu VancuMihai VieruÎn colocviuMihai VieruAlors Manasia pansa que… 16EcouMihail VakulovkiVânt bun la Tribuna 17clubul de lecturã Mihai MateiuMoº Crãciun 18subcooltura Oana Pughineanu Cãsãtoria: civilã sau civilizatã? 19puncte de vedere Aurel SasuVecini de viaþã 20interviu de vorbã cu Aurel Codoban„…în discursul filosofic metafora acceptã un soi de sinucidere ritualã” 22filosofogrammeAurel BumbaºDe la culturã la cool-turaþie 24atelierRadu CiobanuMircea Bâtcã. Semne ºi viziuni 25rememberTudor IonescuAceleaºi strãzi, alte adrese 27ex abruptoRadu ÞuculescuNoutãþi de la þarã… 27zapp-media Adrian ÞionCu mouse-ul pe buric sau chiar mai jos 28epiderme de bazalt Mihai DragoleaAdelin, savarina cu grãtar ºi produsele „Zuzu“ 28flash-meridian Ing. Licu StavriMichel Butor, trãdãtorul romanului 29teatru Florian-Rareº TileagãScriu ce vreau, dar ºtiu ce scriu 30Daniela VarticTeatrul de pãpuºi între spectacol ºi art-terapie 30Claudiu GrozaUn catharsis pentru cei de azi 31muzica de vorbã cu d-na Adriana Bera, preºedinta Societãþii Române MozartFestivalul Mozart, ediþia a XVI-a 32literaturã ºi film Alexandru JurcanMasacrul scriiturii prin imagine 33film Lucian MaierBritish Film Festival 34Ioan-Pavel AzapForºpan 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 27. Iliu 35plasticaLivius George IleaRemo Giatti la Timiºoara 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Livius George Ilea

Livius George Ilea ºi Remo Giatti la Timiºoara (foto: Ovidiu Petca)

Black TRIBUNA -...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA -...