Black TRIBUNA -...

TRIBUNA 96Pantone 2247 UU

Pantone 2247 UU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 ss e p t e m b r i e 2 0 0 6 1,5 lei

Ilustraþia numãrului

Ligia Smarandache

poezieAdrian Popescu

traduceri deªerban Foarþã &

Ildikó Gábos

Ion

ath

an

X. U

ran

us

ºi M

ax

Ble

ch

er

Com

entarii de Ion Pop ºi Ion M. M

ihaiJudeþul Cluj

prozã Costel Baboº

incidenþe Horia Lazãr

Alexandra Petrescu

Admirabil editorialul lui Ion Mureºanîn nr. 6/10-23 august din Verso.Scriind despre revistele literare

„pentru tineri” – plecând de la un proiectanunþat de vreo douã-trei luni de UniuneaScriitorilor – poetul trece în revistã câtevainiþiative similare, consumate cu mai mult orimai puþin succes de-a lungul vremii. De laLuceafãrul generaþiilor ’60-’70 la dispãrutulContrapunct ºi „clasicul” Apostrof ale„opteziciºtilor”, Ion Mureºan inventariazãimpactul acestor „jucãrii” generaþioniste înspaþiul literar. Iar concluzia editorialuluimeritã consemnatã: „parcã e un blestem,numai revistele pentru tinerii scriitoriîmbãtrânesc. Blestemul acesta e, de altfel,ºansa lor, cãci spiritul literaturii, ca ºi gripaaviarã, izbucneºte într-un alt focar, sub alttitlu. E dovada cã publicaþiile astea sunt maimult decât necesare”.

Tot în Verso, de parcurs „proza” luiNichita Danilov despre Evtuºenko.Suprarealist-gastronomicã, având un aerfoarte... rusesc.

Citiþi neapãrat splendidul roman al luiRaymond Queneau, Florile albastre, publicatîn „Raftul Denisei” de la Humanitas. O cartescrisã în 1965, în care se simte avangardismulautorului, dar ºi o diabolicã ingeniozitate dea mixa teme, situaþii, trimiteri, ironii subtile,rapeluri livreºti, totul „condimentat” cu sosuldelicios al naraþiunii de cea mai bunãcalitate. Queneau este un „chef” ale cãruiingrediente de „reþetã secretã” ar meritadescoperite de orice cititor. Excepþionalãtraducerea lui Val. Panaitescu, acesta reuºindsã surprindã perfect spiritul ºi litera unui textextrem de dificil ºi sã-l redea într-o românãcuratã, ludicã ºi la fel de expresivã caoriginalul.

Interesantã, întrucât a punctatsemnificativ ambiguitatea unei situaþii acutdezbãtute de o vreme încoace – cea de laRoºia Montanã – a fost emisiunea „Ce maicrede lumea?” a postului de televiziuneclujean NCN, realizatã de Antoniu Costin ºidifuzatã în 9 august. Am reþinut douã opinii,una pentru proiectul exploatãrii, altaîmpotrivã, ambele de luat în seamã. În lipsaunui program guvernamental coerent adresatzonelor defavorizate – iar Roºia Montanã edoar una dintre acestea – aderenþa localnicilorla un proiect ofensiv pentru mediu eprevizibilã. Iar firma Gabriel Resourcesprofitã – comercial ºi capitalist – deavantajele situaþiei.

Iatã, fãrã alte comentarii, cele douã pãreri:„Ce poþi sã faci fãrã minerit? Sã culegi

ciuperci. Da’ asta se poate trei luni pe an. ªi

restu’ de nouã luni, ce faci? Te faci haiduc,jefuieºti” (un tânãr de vreo 25 de ani).

“Dacã se puºcã 30 de tone de dinamitãzilnic, aºa cum se zice, totul va fi ras, maiales noi – cei din centrul comunei, n.m. –,care suntem foarte aproape de exploatare.Ziceau cã suntem în arie protejatã. Protejatãde cine?” (un bãrbat la vreo 40 de ani).

Muzeul Naþional de Artã din Cluj ºi-areluat seria de expoziþii cu un evenimentspecial, o retrospectivã Ioan Isac. Pictorul atrãit între 1885-1950 ºi a fost „redescoperit”abia în 2000. Isac, un profesor autodidact înpicturã, este „modelat” de plein-air-ismulartei româneºti de la începutul veaculuitrecut. El practicã o picturã de structurãclasicã, în care primeazã peisajele urbane, pecare le compune cu virtuozitate, într-ocromaticã plãcutã. Calmul, tihna, plãcereaexistenþei ºi contemplaþiei o celebreazãtablourile acestui artist. E un eveniment „derãgaz” înaintea marii surprize a toamnei dela Muzeul clujean de Artã, expoziþia luiªtefan Câlþia.

Noua stagiune teatralã clujeanã se aratãextrem de interesantã. Imediat dupãrepetiþiile generale cu Purificare, în regia luiAndrei ªerban, au demarat primele repetiþii laRegele Lear, prima montare a lui TompaGabor la Teatrul Naþional. În rãstimp, laTeatrul Maghiar lucreazã Elie Malka,directorul executiv al Uniunii TeatrelorEuropene, ºi Patrick LeMauff, fostul directoral Festivalului de la Limoges. Veþi vedea ce.

Câte ºi mai câte...

22 TRIBUNA • NR. 96 • 1-15 septembrie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,

CU SSPRIJINULMINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

Ioan Isac, Casã turceascã la Turtucaia

Sussemnatul, Claudiu Groza, declar pepropria rãspundere cã nu am colaborat cuSecuritatea. Nu m-am simþit niciodatã

urmãrit, deºi suspectez cã ni se va fi acordatoarecare atenþie ºi nouã, liceenilor cu „activitãþi”ºi „iniþiative”.

Cei ºaisprezece ani de dupã 1989 mi-auestompat din memorie atmosfera anilor dinainte.Amintirile nu s-au ºters, nici n-aveau cum, iaracest scandal uriaº ºi penibil care bântuie mediaºi mediile cele mai diverse ale societãþiiromâneºti nu m-au fãcut decât sã rememorez ºisã-mi refac, cu alþi ochi ºi ca dintr-un puzzle,viaþa din „România socialistã”.

Isteria naþionalã declanºatã de deconspirareadosarelor Securitãþii a dus ºi la o amplificareparanoicã a culpelor – reale ori ba, probate saunu – a suspiciciunilor, a zvonurilor, a rãfuielilorpolitice, încât sensul originar al lustraþiei – fãcutã,sã nu uitãm, în stil românesc, cu jumãtãþi orisferturi de mãsurã, cu 29 sau 70 de dosare, sã nuni se aplece, vorba aceea – a cãzut, vrând-nevrând, în derizoriu. Cinic vorbind, ce sepetrece acum la noi e un succes al Securitãþii.„Încurcã-i, drace! Divide et impera”, pare sãspunã, de undeva din negura trecutului, stafia luiCeauºescu. Ce s-a fãcut în alte pãrþi riguros,mãsurat ºi la timp se face la noi devãlmãºit,umoral ºi, cred eu, prea târziu. Efectul acesteicampanii nu va fi cel scontat. Se apropie raportulUniunii Europene din octombrie, de care depindeaccesul nostru din ianuarie 2007. Vine iarna, cupreþuri mari, care vor creºte ºi mai mult dupãAnul Nou. Lustraþia mai þine douã luni ºi va fiuitatã, rãmânând doar în sarcina ºi atenþiacâtorva. Cine a avut „neºansa” de a fi „sacrificat”îºi va linge rãnile ºi va reveni la luptã, iar cine ascãpat va jubila cã planul i-a reuºit ºi cã româniise dovedesc la fel de naivi ca în alte situaþii.

Pe de altã parte, nu ºtiu cât pricepe ºi cât îlintereseazã pe cetãþeanul de rând, cel din, cum sespune, România profundã – care habar n-are cinee prim-ministru sau dacã demnitarul care-iviziteazã satul e „de la judeþ” ori „de laBucureºti” – scandalul Securitãþii. Ce vede el latelevizor e aceeaºi veche porcãialã dintrepoliticieni, care-i accentueazã convingerea cã toþisunt o apã ºi un pãmânt ºi cã nu meritã sã maimergi la vot, cã n-ai pe cine alege.

Amestecul „animalelor politice” în „tãrâþele”deconspirãrii a fost un gest de oportunismechivalent, în termeni absoluþi, unei delaþiuni.Mentalitatea de turnãtor, chiar a celor care n-auexercitat niciodatã aceastã îndeletnicire, s-a vãzutacum. Se pare cã ea face parte din „educaþiacomunistã” ºi e indusã profund, câtã vreme semanifestã chiar dupã ºaisprezece ani. Cãci cum

altfel decât o delaþiune – ipocritã ºi interesatã,întrucât aducãtoare de capital de imagine – poatefi socotitã bãþoºenia moralã cu care au fost„înfieraþi” vinovaþii. Care pot fi sau nu vinovaþi –deocamdatã nu e tocmai limpede. Devãlmãºiacriteriilor dominã în toate aceste cazuri. Cinetrebuie sã decidã dacã x a fost turnãtor? Cum eemisã hotãrârea finalã? Cum poate fi eacontestatã? În fine, când e limpede pentru toatãlumea, ºi probat, cã x e culpabil? Chiar dacãlegea prevede toþi aceºti paºi – ceea ce e greu decrezut, dupã atitudinea membriloe CNSAS – separe cã ei nu sunt aplicaþi.

Vreau sã fiu bine înþeles. Lustraþia trebuie sãaibã loc, chiar ºi acum. Dar pentru a-ºi atingescopul, ea trebuie fãcutã clar, dupã reguli precise,exclusiv de cãtre cei abilitaþi. Altfel, totul va fi operdea de fum gros, dupã care se vor camufla,jubilând, „tartorii” turnãtoriilor, „marionetiºtii”reþelelor de informatori sau va dansa satisfãcutgeneralul Pleºiþã, pe care nu-l lustreazã, sprestupefacþia mea, nimeni.

1989 a marcat, pentru existenþa mea,momentul culminant de toxicitate al regimuluicomunist. Mizeria materialã, completând-o brutalpe cea ideologicã, începuse de pe la începutulanilor ’80, cu cozi interminabile la toate cele, cupene de curent, apoi cu cartele la ulei, zahãr,ouã, carne, în cele din urmã chiar la pâine.Cozile la care se stãtea ore, uneori chiar câte ozi, erau ºi un soi de debuºeu al exasperãriisociale. Am auzit, am proferat eu însumi,aºteptând resemnat, ca ºi alþii, sã „se dea”jumãtatea de litru de ulei care exploda din tigaiepe perete, într-atât era de prost, înjurãturi în guramare la adresa lui Ceauºescu. Fãrã nici oconsecinþã. Dacã atmosfera se tensiona, în zonãapãrea o maºinã a Miliþiei, care staþiona câtevaminute în preajma cozii. Apoi pleca, iar oameniiîºi reluau comentariile acide.

Unde nu se cârtea era la serviciu ori la ºcoalã.Aici „celula” de partid sau, în cazul nemembrilor,sindicatul, þineau loc de cenzor al gurilor preabogate. Tot „partidul” era responsabil ºi de„curãþirea” colectivului de „elementele dubioase”.Securitatea apãrea doar prin „reprezentanþi”banali, care asistau blazaþi la ºedinþele de„înfierare”.

Am asistat, chiar în primãvara lui 1989, la oastfel de ºedinþã. Totul era deja pe ducã, darsistemul devenea – poate tocmai de aceea – dince în ce mai toxic. Ideologia impregna pânã ºiviaþa domesticã, producând senzaþia de rãufiziologic. Pentru mine, aceastã stare de greaþã,exasperare, frustrare, nevoia de a striga seasociazã cu mirosul – comun acelor vremuri – a

motorinei din podelele ºcolii. Niciodatã deatunci, din primãvara lui ’89, n-am mai suportatacel miros.

Victima ºedinþei noastre de „partid ºi UTC”era un coleg care încercase sã fugã în Ungaria.Caz fãrã precedent într-unul din cele maiprestigioase licee ale Clujului, ºi care trebuia sãfie pedepsit exemplar. ªi a fost. Discursurile decondamnare, împãnate cu citate din „opera” luiCeauºescu, se þineau lanþ, unii, de fricã sau dinoportunism, plusau ºi mai spumegau ºi personal,mai ales cã bãiatul era ungur. Toþi ºtiam însã cãtotul e o mare cacealma, cã minciuna ne sufocãºi, pe lângã frica de a asista la aºa ceva – în 1989,când regimurile comuniste se prãbuºeau! – creºteaîn noi ºi revolta. O revoltã nãscutã dinexasperare. Atunci, la acea nefericitã ºedinþã, amînþeles ceea ce citisem în cãrþile despre„obsedantul deceniu”: cã un regim de teroarescoate din oameni ce e mai rãu. E un mecanismde apãrare, un reflex, aproape un instinct. Poatefi o scuzã.

Dar nu mai are nici o scuzã cel care, dupãºaisprezece ani de la dispariþia comunismului,continuã sã-ºi afirme demnitatea moralã, sã seprevaleze de ea. Mulþi autori de note informativespun acum, parcã disculpându-se: „N-am fãcutrãu nimãnui. Am scris lucruri banale, neutre”. E-adevãrat, n-a fost un rãu fãcut direct. N-a fost oturnãtorie imundã, josnicã, care sã-l fi trimis pe„împricinat” la puºcãrie. Dar poate cã, prinsubtilul mecanism infernal al sistemului, dincauza unei „banale” note informative, cineva arãmas sã trãiascã, ani ºi ani, cu câte 3-4 copii, înacelaºi apartament minuscul, fiind mereu încoada „listei de repartiþii”, refuzându-i-se otreaptã superioarã de salarizare ori viza de turist,chiar ºi în Bulgaria „vecinã ºi prietenã”. Suntdrame care nu se vãd, par fireºti în malaxorulzilnic al vieþii, dar pot sã nãruiascã o viaþã.Oricât de mizer-patetic ar pãrea.

Nu le cere nimeni informatorilor sã-ºi facãmea culpa. Sã se ascundã. Sã disparã. Însã li secere sã recunoascã.

ªi sã roºeascã puþin.

33



TRIBUNA • NR. 96 • 1-15 septembrie 2006 33

editorial

Notã informativãClaudiu Groza

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Autorul în primul an de “pionierat”

RUXANDRA CESERANUOceanul SSchizoidianBucureºti, Editura Vinea, 2006

O ceanul Schizoidian, volumulRuxandrei Ceseranu reeditat anulacesta de editura Vinea, ne introduceîntr-un univers traumatic, reacþionar ºi claustrat înaceeaºi mãsurã. Meditaþia livrescã, mitologicã ºibiblicã, se îmbinã cu o substanþã densã, aromatã,provenitã dintr-o interioritate ce se raporteazã violent la un univers prefabricat. O interioritateexpusã ca o ranã vie.

Poemele Ruxandrei Cesereanu se constituieîntr-un scenariu grotesc ºi exacerbat a cãruicoerenþã provine din viziune ºi din recurenþaaceloraºi spaime organice ºi pulsatile în diferitedecoruri artificiale. Apãsarea resimþitã, de naturãexpresionistã, este dublatã de închipuiri onirice ºide ritmuri psihedelice. Acest melange de tonuriinterioare propulseazã ºi defineºte o imagine auc-torialã fragmentatã care, în schimb, nu reclamãrupturi în zona atitudinii lirice ºi nici a con-strucþiei poemelor, realizate dupã un tipar muzi-cal destul de constant. Însã de aici provine senti-mentul de schizoidal, care este de fapt o pseudo-nebunie, o camerã intermediarã, o punte spre ununivers luxuriant populat de personaje fantastice,bizare, aflate la limita existenþei. Acelaºi lucru seîntâmplã ºi cu rãsturnãrile de ideologie ºi perspec-tivã asupra câtorva personaje biblice, aflate deaceastã datã la limita canonului.

Tot acest artificiu viu colorat este alcãtuit dinelemente dispersate reunite sub umbrela uneiimagerii situate în zona barocului. Este vorbadespre un baroc formal, vâna textualã trãgându-ºiversatil sevele dintr-o zonã autenticistã atroce.Ceea ce dã viaþã unui asemenea golem textualeste într-o primã mãsurã fluxul inteligenþei ºi alconºtiinþei care contrapuncteazã elementele sta-tice. Acest flux coaguleazã discursul, dar reprezin-tã ºi un substitut al unei capacitãþi de raportarecomune la exterior. În al doilea rând, poemeleRuxandrei Cesereanu sunt traversate de o revoltã

autenticã, naturalã, izvorâtã parcã din aceeaºiimposibilitate de vieþuire ºi proiectare într-unmediu cotidian în care au fost abolite miracolul ºi insinuarea fantasticului.

Cu poeme pregnante, robuste, care mizeazãpe un exhibiþionism al interioritãþii profunde darºi pe o pudicitate de tip cerebral, Oceanulschizoidian este un volum închegat, rotunjit, auto-suficient, ale cãrui asumãri se consumã în text ºinici un tentacul nu iese înafarã, înspre problema-tizare, ferindu-se astfel de un recul al realitãþii.Totul se petrece în cadrul poemului, tot ceea ceporneºte angoasant se concretizeazã sau îºigãseºte o altã rezolvare, chiar dacã este vorbadespre traume, obsesii, vedenii sau simple senza-þii. Oceanul le îneacã în apa sa compozitã undepot fi vãzute cu limpezime, însã nu pot fi atinse.

Natura aceasta atât de personalã a textului

suprimã un prim raport al receptãrii. În cazulacesta textul existã ºi are nevoie de validarenecondiþionatã, în caz contrar nu-l poþi percepepe deplin. Un volum în care tensiunea este exce-lent dozatã, registrele se îmbinã firesc, iar expe-rienþa este asimilatã la nivel mental.

Volumul Ruxandrei Cesreanu nu este cu sigu-ranþã unul facil sau comod, la fel cum nu estedestinat oricãrui tip de public, ceea ce, în defini-tiv, este un lucru pozitiv. Nimic distonant cu ade-vãrat în acest volum, poemele, de foarte bunã ca-litate, sunt potenþate de o atmosferã coerentã ºifluidã. O carcasã aparent rigidã ascunde înschimb cãrnuri zemoase, pline de sens, ºi o multi-tudine de istorii de povestit.

44




cartea

Universurile concentriceºi spasmele viziunii

Cosmin Perþa

LIVIU MAIORHHabssburgi ººi rromâni. DDe lla lloialitateadinassticã lla iidentitate nnaþionalãBucureºti, Editura Enciclopedicã, 2006

P ornind de la o realitate istoricãincontestabilã, aceea a existenþei românilortransilvãneni în statul condus de Habsburgipentru mai bine de douã secole, profesorul LiviuMaior constatã cã, din motive lesne de înþeles,istoriografia româneascã interbelicã ºi apoi ceadin perioada comunistã, la fel ca ºi alteistoriografii naþionale din Europa centralã ºi desud-est, au abordat în general partizanapartenenþa provinciei la formula statalãimperialã. Paradoxal, au fost tratatate cuinsistenþã cauzele, contextul ºi mecanismele careau condus în 1918 la disoluþia Imperiului austro-ungar, mai puþin instituþiile, structurile politico-administrative ºi schemele mentale care auperpetuat timp de secole prezenþa Habsburgilorîn zonã. Aºa cum recunoaºte autorul în prefaþã,„cartea de faþã se doreºte a fi un studiu critic ºianalitic ºi în nici un caz un exerciþiu generat denostalgie... Noi nu urmãrim, aºa cum am maiafirmat-o ºi cu altã ocazie, sã oferim o altãistorie. Îi adãugãm o altã componentã, care o vaîmbogãþi, dar nu va schimba cursul ei inexorabil”(pag. 12-13). Sã spunem din capul locului cãacest crez al istoricului Liviu Maior este validatdin plin în cuprinsul celor aproximativ 300 depagini.

Beneficiind de o documentare vastã, careinclude fonduri documentare din þarã ºistrãinãtate, iar din punct de vedere metodologic,dincolo de bibliografia masivã adusã la zi despremonarhia dunãreanã a Habsburgilor, recurgând laachiziþiile recente din antropologia istoricã,sociologia politicã ºi istoria mentalitãþilorcolective, autorul ne înfãþiºeazã în 5 capitole oconstrucþie unitarã despre locul românilor dinTransilvania în cadrul Imperiului habsburgic(austro-ungar dupã 1867). Simpla enumerare aacestor capitole este relevantã pentru conþinutulcãrþii. Dupã Cuvânt înainte urmeazã un primcapitol intitlulat Despre loialitate sau patriotismdinastic (Ipostazele loialitãþii; Alianþa cuAustria.Proiectele româneºti la 1848-1849; Bariþiuºi Eminescu. Relaþia cu Habsburgii; Între Franz

Iosif ºi Franz Ferdinand; Al.Vaida-Voevod – Paris,1919. Sfârºitul loialismului dinastic); apoiurmeazã capitolul Românii în armata imperialã(Participarea la rãzboaiele antinapoleoniene – uncaz de loialism dinastic; 1848-1849. Soldaþi ºiofiþeri. Criza loialitãþilor; Grãnicerii români.Recrutãrile; Armata. Dinasticism ºi naþionalism.1849-1914; Argumentul militar în demersul politicromânesc; Sfârºitul loialismului. Primul RãzboiMondial; Adâncirea crizei loialitãþii. IntrareaRomâniei în rãzboi; Dezertori, prizonieri ºivoluntari); Administraþia ºi justiþia (Administraþieºi justiþie. Tentativa româneascã de la 1848-1849;Aadministraþie ºi justiþie. 1849-1918); Confesiunileromâneºti între loialitatea confesionalã, dinasticãºi naþionalã (Confesiune ºi naþiune la româniitransilvãneni; Biserica greco-catolicã ºi nevoiamodernizãrii); Loialitate ºi identitate – Educaþia(Intelectualitate ºi proces identitar; Învãþãmântulromânesc între realitate ºi utopie; Politica ºcolarã,sursã a procesului identitar; Educaþia, sursã aloialismului dinastic); În loc de încheiere.Naþionalism, liberalism ºi loialism.

Nu este vorba practic de o istorie factualã,pozitivistã, ci de una conceptualã, structuralã,care pune accentul pe sentimente, atitudini,evenimente ºi fenomene ce au influenþatcomportamentul oamenilor, supuºi dar ºi stãpâni,însã în egalã mãsurã au modelat ºi conþinutulunor instituþii sub incidenþa cãrora au intratromânii dupã 1700 pânã la Primul RãzboiMondial. Aºa cum indicã ºi titlurile capitolelor,profesorul Liviu Maior analizeazã acele „domeniicare reliefeazã plenar comportamentul uman înipostaze diferite”: soldat ºi ofiþer, administrator ºiadministrat, judecãtor ºi judecat, preot ºi enoriaº,educator ºi educat. Ipostazele în care româniisunt surprinºi de cãtre autor evidenþiazãprofundele mutaþii înregistrate în Transilvaniadupã venirea Habsburgilor la sfârºitul secolului alXVII-lea. Dacã pentru cei care se aflau laconducerea provinciei (nobilimea maghiarã,patriciatul sãsesc ºi elita secuiascã) înlãturareadominaþiei otomane a însemnat înlocuirea„jugului de lemn otoman cu jugul de fieraustriac”, pentru români acest cliºeu nu sejustificã, iar profesorul Liviu Maior aduceargumente temeinice ºi suficiente în acest sens.Atragerea românilor ortodocºi la unirea cubiserica Romei ºi crearea unei breºe, timidedeocamdatã, în cercul privilegiaþilor locali,ridicarea treptatã a bisericii ortodoxe la un statutmai bun decât pe vremea principatului calvin,introducerea de cãtre Curtea vienezã a graniþei

Românii din ImperiuIoan Bolovan

55



55TRIBUNA • NR. 96 • 1-15 septembrie 2006

militare în Transilvania la mijlocul secolului alXVIII-lea, disciplina socialã etc. au avut un impactimediat dar ºi pe termen lung asupra societãþiiromâneºti transilvãnene. Oferindu-le românilorperspectiva ameliorãrii condiþiei lor, Habsburgiiau pretins în schimb loialitate. Numeroaseevenimente derulate în monarhie între 1700 ºi1918 probeazã cã românii au ºtiut sã apreciezecorespunzãtor ºansa oferitã de cãtre Casa deHabsburg, oficialii austrieci apreciind în repetaterânduri nu numai calitãþile ostãºeºti alegrãnicerilor români (diligenþa la deprinderea ºimânuirea armelor, dârzenia, rezistenþa laprivaþiuni în timpul campaniilor militare,eroismul ºi spiritul de sacrificiu etc.), dar ºisentimentele lor profunde de loialitate faþã detron, faþã de Austria. Probarea cu o consecvenþãremarcabilã a acestui loialism de cãtre soldaþiiromâni din armata cezaro-regeascã timp deaproape un secol ºi jumãtate, pânã la destrãmareamonarhiei austro-ungare la sfârºitul primeiconflagraþii mondiale, demonstreazã cu prisosinþãcã istoria românilor nu a fost doar un ºirnesfârºit de trãdãri ºi fapte abominabile, cumsugereazã în ultima vreme tot mai mulþi istorici„reformatori” ai trecutului nostru, fie cã suntautohtoni fie cã sunt strãini. Românii, ºi nereferim aici în primul rând la cei mulþi, oamenisimpli dar ºi la elitele militare fiindcã în a douajumãtate a secolului al XIX-lea tot mai mulþideveniserã subofiþeri ºi chiar ofiþeri cu gradeînalte (e drept nu atât de mulþi pe mãsuraponderii demografice a românilor în ansamblulpopulaþiei monarhiei), odatã depunândjurãmântul de credinþã faþã de împãrat au rãmasfideli acestui jurãmânt. Acest comportament estereflexul transformãrilor nu numai materiale dar ºimentale pe care graniþa militarã din Transilvania,armata imperialã în întregul ei, le-a provocat lanivelul societãþii româneºti din provincie. Pentruþãranii din comunitãþile româneºti dinTransilvania ºi Banat, militarizaþi de cãtreaustrieci la mijlocul secolului al XVIII-lea,schimbarea statutului juridic ºi economic de lastadiul de iobag la cel de om liber a fostechivalentã cu o veritabilã „revoluþie”. Pentru ei,împãratul era cel cãruia îi datorau noul statut, luitrebuia sã îi fie fideli pânã la moarte. În timp,aceastã loialitate faþã de împãratul de la Viena,jurãmântul de credinþã depus de toþi cei care aufost încorporaþi în oastea împãratului, a lãsaturme adânci ºi durabile în comportamentulromânilor.

Bascularea loialismului dinastic în favoareacelui naþional în octombrie-noiembrie 1918 a fostconsecinþa nu numai a manifestului împãratuluiCarol, ci ºi slãbirea sentimentelor pro-dinasticedupã încheierea dualismului austro-ungar în anul1867. Rãsplãtirea de cãtre Habsburgi a celorîmpotriva cãrora românii luptaserã alãturi deaustrieci în timpul revoluþiei de la 1848-1849 acreat o undã de ºoc ce nu s-a oprit decât princitirea declaraþiei de autodeterminare înParlamentul de la Budapesta de cãtre Al. Vaida-Voevod, preludiul marii uniri de la 1 Decembrie1918. Cartea se adreseazã în egalã mãsurãspecialiºtilor dar ºi publicului larg iubitor deistorie, fiindcã lectura ei este nu numai facilãdatoritã stilului comprehensiv ºi clar, dar ºiinstructivã, oferind informaþii ºi interpretãripertinente ºi captivante.

FRANÇOIS BRÉDAScrissori ddesspre ccomicul eexisstenþial.Coresspondenþã ttransstemporalãCluj-Napoca, Editura Grinta, 2006

I niþial, am crezut – cum probabil s-ar puteaînºela oricare cititor superficial – cã s-audescoperit ceva scrisori inedite ale lui Cicero.Când colo, profesorul Facultãþii de Teatru clujene,François Bréda încearcã în paginile celui mairecent op al sãu – dedicat maestrului Ion Vartic –sã preia toga înþeleptului sãu înaintaº romanpentru a purta un dialog transtemporal cu unimaginat corespondent al sãu din viitorime.

Ce îl motiveazã/enerveazã pe Bréda? “Masaorganicã geometrizatã” a contemporanilor sãi. De aceea, latinistul ºi teatrologul clujean practicão scriiturã de refugiu – el preferã sã se apleceasupra realitãþilor antice, mai reale ºi mai plinede consistenþã decât degringolada cotidianã.

Cele opt scrisori ale lui Bréda/Cicero propuncititorului transtemporal Râsul, Visul, Poezia,Muzica, Beþia, Nebunia ca vehicole ce conduc la“metamorfoze eliberatoare ale Eu-lui”. Ne aflãmîn faþã unei opere cel puþin originale, dacã nuchiar excentrice. Autorul speculeazã dihotomiaComic/Tragic inerentã vieþii ºi ne oferã Râsul caarmã la Tot – prin Tot înþelegând deºertãciuneadeºertãciunilor, prefacerile ºi destructurãrileaparente, strãvechea Maya, contemporanatuturor.

Crezul lui Bréda/Cicero, care dã seama deîntregul sãu demers auctorial, e sintetizat curafinament poetic încã din primele pagini: „a fi încei ce vor veni: iatã singura depãºire posibilã acondiþiei umane”. (p. 10) Toatã cartea poate ficititã ca o pledoarie pentru o genealogiesimbolicã tansgresoare (vezi aici legãtura evidentãîn finalul volumului dintre Cicero, Bréda, Noica –un posibil model paideic), dar ºi ca o autoironiela adresa omului din noi înºine, în maniera luiFlaccus, citat de autor cu satisfacþie: „(...) Quidrides? Mutato nomine de te/ Fabulanarratur (...)”.

Pentru François Bréda este clar cã noi putem fi, ºichiar suntem de-a lungul vieþii „succesiv ºiconcomitent: «Oedip», «Oreste», «Agamemnon»,dar ºi «Ulise», «Ahile» ºi «Hector», sau«Antigona», «Ismene», «Clitemnestra», «Iocasta»,«Electra» ºi «Helena». [...] Suntem fii, soþi, taþi,fraþi, vicleni, triumfãtori ºi învinºi; suntem surori,soþii, fiice, mame, matroane, vestale ºi hetere,fidele ºi trãdãtoare”. (p. 14)

Scrisorile brédiene stau indubitabil sub semnulcultural al antichitãþii greco-latine, dupã cum odovedeºte mulþimea referinþelor la scriitorii ºipoeþii perioadei sau la figurile mitice evocate.Este ºi o modalitate a autorului de a evada dincotidian la nivelul Istoriei, modelele pertinentefiind un Cicero, un Flaccus, un Horaþiu.

Deºi recurge adesea la jocuri sugubeþe delimbaj, bazate pe eufonii de moment cu substratmistico-filosofic: „Toþi Bãutorii de Vin DevinDivini./ DiVinul DeVine Vin./ Vinul Vine DinDiVin”. (p. 33), „Însã «Spiritul» îmbibat de«Spirt» se îndepãrteazã de «Minciunile» Minþii ºigrãieºte «Adevãrul»” (p. 52) sau „Ce mãsuri vaavea încã «Talia» «Thaliei»?”, nu se poate sã nuintuieºti esenþa tragicã a personajului Bréda. ºi încazul lui se aplicã formula camilpetrescianã: „câtãluciditate, atâta dramã”. El deconspirã Râsul caformã de estompare a realului. Paralela Râs-Teatru-Viaþã îi permite sã gloseze fãrã reþineri:„Scena trebuie sã întreþinã sentimentul uneiîncrederi al speranþei ontologice: aici totul este în miºcare, în metamorfozã continuã, înpermanentã transformare salvatoare”. (p. 86)

Volumul se încheie pe aceleaºi coordonatepoetico-mistico-filosofice, cu redarea în facsimil acorespondenþei Noica/Bréda. Finalul nusurprinde, ci confirmã obsesiile scriitoruluiclujean: atemporalitatea (transtemporalitatea/supratemporalitatea – ca sã preiau terminologialui Bréda) geniului, capacitatea lui de a survolaIstoria ºi de a se întrupa oriunde ca fenomen datîn timp ºi spaþiu, contopirea Eu-lui în Tot,procedeu ce eliminã patologica fricã de moarte,relaþia maestru-discipol (scriitor-cititor) reflectatãºi în exemplul paideic noician etc.

Trãind în post-istorie,fãrã iluzii

Graþian Cormoº

66




comentarii

E ditura Compania a fãcut recent un necesargest de recuperare, publicând, sub titlul În potriva veacului, «textele de avangardã(1926-1932)» ale lui Marcel Avramescu, apãrute în majoritate sub pseudonimul insolit Ionathan X.Uranus. O prefaþã documentatã, semnatã deDorin Liviu Bâtfoi, care îngrijeºte ediþia alãturi deMariana Macri, oferã toate datele importantedespre acest autor cu o personalitate interesantã,destul de puþin cunoscut ºi rãmas într-o marginali-tate netulburatã nici de faptul cã fusese apreciatde personalitãþi de elitã ale lumii literare (TudorArghezi i-a tipãrit o bunã parte din proze în alesale Bilete de papagal, printre prietenii sãi era ºiMircea Eliade, nãscut în acelaºi an, 1909, ºi semiºcase în cercuri intelectuale unde erau activitineri precum Eugen Ionescu, Geo Bogza, EugenJebeleanu ori Petru Comarnescu), nici de traiecto-ria ieºitã din comun a unei biografii în care expe-rienþa avangardistã e continuatã surprinzãtor deadeziunea la doctrina “tradiþionalistã” a unuiRené Guénon ºi de convertirea la ortodoxie (în1936), precum N. Steinhardt mai târziu, pentru aoficia chiar ca preot. Din pãcate, foarte informataintroducere nu face trimiterile, în note, la refe-rinþele critice din care citeazã, absente ºi dinfinalul micului volum, unde apar, dar sub titlurileînscrise în sumar ºi nu într-o secvenþã aparte, cumse obiºnuieºte, datele privind prima lor apariþie.Prefaþatorul face bine sã semnaleze ºi o eroare amea – neatentã alunecare de condei, cãci nuputeam face o confuzie atât de elementarã scri-ind, cum am scris, într-o parantezã a cãrþii ultimedespre avangardã, numele Marcel Romanescu, ceaparþine altui poet, în loc de… Avramescu.

Situarea, chiar dacã în fugã, acum vreocincisprezece ani, a lui Ionathan X. Uranus printreepigonii lui Urmuz rãmâne, cred, valabilã totuºi,ºi dupã lectura micului ansamblu de scrieri oferitastãzi. Iar dacã e sã-i gãsim confraþi, ba chiar fraþide cruce, primul nume la care suntem obligaþi sãne oprim este Grigore Cugler, autorul luiApunake. Fiindcã, ºi la unul ºi la celãlat,«urmuzismul» cunoaºte un fel de exacerbareformalã, de ramificare ºi complicare de unbarochism stufos, cu înmulþirea spectaculoasã aprocedeelor ingenios-manieriste, într-o emisiepermanentã de jocuri de artificii logico-lingvisticecare distrag adesea atenþia de la firul naraþiunilor,fie acesta ºi unul ce þine de o «logicã» aabsurdului. Plãcerea detaliului ludic paraziteazãoarecum viziunea de ansamblu, «fabula» sefãrâmiþeazã, personajelor li se încheagã cudificultate contururile din cauza permanenteideplasãri de linii.

Avem de-a face, în fond, cu deliberatadereglare a logicii pe toate palierele naraþiunii,prozatorul pãrând a-ºi fi însuºit perfect opiniadadaistului Tzara, dupã care «logica e întotdeaunafalsã». Într-o motivaþie târzie, mai exact în chiarmomentul când scrie, în 1931, un Necrolog.Pentru rãposaþii Ionathan X. Uranus ºi MarkAbrams, el se autocaracterizeazã drept «umorist alabsurdului, apologistul absurdului», «maestru deceremonie al vorbelor goale ºi saltimbanc ameþitde propria sfârleazã», adãugând aceastã frazãsemnificativã: «Ionathan X. Uranus era însã unins a cãrui mecanicã interioarã, în ciuda mãºtii deglumã sub care se cristalizeazã, izvora dintr-o

experienþã, în fond, tragicã: din conºtiinþauscãciunii logicului». Tragismul se vede mai puþinîn aceste scurte compuneri, în schimb notaparodic-burlescã sare în ochi.

Ca ºi autorul «paginilor bizare», Uranusîntreprinde, de fapt, o parodie a literaturii,dereglând cu bunã ºtiinþã mecanica discursuluinarativ, exploatându-i ingenios inerþiile ºi cliºeele,abandonându-se cu delicii hazardului asociativgenerator de surprize, contrariind la tot pasultocmai logica abhoratã. O face explicit, cu scopuleliberãrii de sub tirania amintitei «uscãciuni» ºi însolidaritate, prin vehemenþa respingerii, cuavangardiºti precum Geo Bogza, Stephan Roll oriSaºa Panã, ca în Manifest cãtre hingheri : «Voiaduna în preajma mea pe toþi constipaþii cerebralide care dispune umanitatea, pe toþi hipertrofiaþiiºi atrofiaþii sexuali, pe toate aguridele vieþiispirituale ºi pe toþi cacofonii duhului ºi, dupã ceîi voi trata cu o bine simþitã cuvântare, prin carele voi explica de ce prezenþa lor printre noi einutilã ºi urât mirositoare, le voi încercui biniºorberegata pânã ce îºi vor bulbuca ochii, vor scoatelimba ºi vor horcãi definitiv». (E drept cã oasemenea vehemenþã nu se mai repetã, autorultratându-ºi semenii de hârtie mai degrabã cuumor ºi cu ironie).

Un exemplar al acestei faune de «constipaþicerebrali» este personajul Calistrat, schiþat în fiºacaracterologicã omonimã, în care un ecou din«literatura înghiþitã» în Algazy ºi Grummer seasociazã expresiv virulenþei din unele pagini alepamfletarului Arghezi: «Calistrat are un corprotund ºi pãros, face pozã cu aceeaºi ingenuitatecu care face jumãri… În pântecul lui dulce au locfraze de efect, gesturi decisive, priviri scrutãtoareºi întreg bagajul necesar oricui are de gând sãimpunã mulþimilor ºi sã-ºi creeze, în viaþã, un rostexcesiv ºi mari satisfacþiuni fesiere… Rarelemomente de violenþã sunt chiar amuzante, ºiorice depãºire a limitelor impuse de stat ºi deburghezie îi poate fi restabilitã cu momeala uneihalbe sau a unor sâni copþi». Tocmai împotrivaunei astfel de acumulãri de cliºee ºi atitudiniconformiste scrie prozatorul, pornit, simetric, perãvãºirea, mai cu orice prilej, a amintitului «bagaj»de formule comode, gata fabricate. Dar o facemai curând cu o plãcere destinsã decât cuîncrâncenare.

«Fãcute», adicã «compuse», ca la Urmuz, suntmai multe dintre pseudo-personajele acestor miciproze. «Omul se compune dintr-un stomac ºi dinmai multe alte accesorii. De obicei, el se numeºteJean. Însã când îl numeºti altfel, nu mai este derecunoscut», – începe un text intitulat chiar Omul.Trimiterea la nota urmuzianã ironicã din subsolulpovestirii Algazy ºi Grummer, despresolidaritatea dintre personaje ºi numele lor,sugerând ºi un fel de literalitate, de textualitate aacestor mãºti pur convenþionale, cu puteri precarede instituire a unor «realitãþi», devine ca ºiobligatorie. Nu fãrã legãturã, desigur, cu sugestiacaracterului compozit ºi contradictoriu al înseºifiinþei umane, ce pare a-ºi fi pierdut definitivunitatea ºi armonia originare: «Alcãtuit din maimulte sârme ghimpate, din stele, vatã, pompe ºicarton, m-am nãscut din pãrinþi bãtrâni ºimincinoºi ºi mi-am trãit copilãria fãrã a ocunoaºte…» - mãrturiseºte «Omul exorbitant»,

ieºit, într-adevãr, de pe orbitã. ªi tot acolo, iarãºica la Urmuz, reapar «îndeletnicirile» absurde,vorbind despre aceeaºi incongruenþã apersonajului ºi a actelor sale, care se manifestã învoia hazardului, a unei «eventualitãþi perma-nente»: «Mai târziu am avut ºi alte îndeletniciri,toate plãcute ºi miraculoase. Am fost dinte, zebrã,plop ºi limbã ºi o bunã parte din viaþã mi-ampetrecut-o funcþionând ca elice la un dirijabil, darmi-am supt tot ce aveam mai bun în mine:felinarul».

Procedeul se repetã frecvent, semnalând oprecoce cãdere în manierã: «Dumnezeu m-a ziditdin lemn ºi din cãpºune, într-o vreme de urgie,dar într-o cetate de joc», «un convoi compus dinºapte mii de scripete, din fleici, din iele ºi dinastre, mi-a ieºit întru întâmpinare»(Autobiografie); «ªandernagor avea o constituþienu prea complicatã, cel puþin numai în ceea ce îlprivea personal, restul fiind alcãtuit din resturi ºidin mai multe roþi suprapuse ºi bãgate una-ntr-alta, ca toate roþile dinþate ºi de ceasornic» etc.

Una dintre prozele cele mai reprezentative,Povestea lui Sakeltop, întruneºte multe astfel dedevieri. Personajul e ºi el «construit», aici de «trei cãmile israelite din Venezuela», primii sãipaºi în viaþã sunt celebraþi de ceea ce ar putea fiun fel de gardã de onoare sugeratã metonimic – «cinci mii de nasturi, îmbrãcaþi în armuri din firede artist», mãnãstiri se ridicã spontan din…muºuroaie , pentru a-l preamãri, trei dorobanþiexplodeazã în timpul rugãciunii sale de searã,«luminând feeric, în mai multe culori nepermiseîn curcubeu», o procesiune omagialã are loc, însãformatã din «ºapte trenuri încãrcate cu fotbaliºticarbonizaþi, împrejurul cãrora evoluau, în zborgraþios, douãzeci de mii de episcopi, coloraþi înmod cu totul gratuit»… Entuziasmul festiv alsoldaþilor explozivi se prelungeºte, cum se vede,în energia sportivilor carbonizaþi, extazulspiritului se exprimã fantezist-umoristic în plutireamulþimii de feþe eclesiastice… Se recurge, aºadar,la echivalenþe insolite ale stãrii de sãrbãtoare, prinasocierea unor elemente mai mult sau mai puþinîndepãrtate între ele, însã forþate la asemãnare,obligate sã comunice metaforic pe baza unor dateoarecum secundare. Aerul de ceremonialsomptuos ºi rafinat e pãstrat în liniile sale mari,dar regimul sugestiei apare perturbat tocmai prinºocul asociativ: ca sã sugereze un soi de regalitate

Un urmuzian: Ionathan X. UranusIon Pop

77




strãlucitoare ºi, poate, în plus, disponibilitateageneroasã a celui sãrbãtorit, obiectul ales pentrumetafora, de exemplu, a «tronului» sau «lecticii»princiare e selectat din sfera mai joasã aobiectelor casnice – aici, «tava»: «În toiul serbãrii,Sakeltop se întinse pe o tavã de argint». Gestul eabsurd ºi hilar, dar nu lipsit, totuºi de o anumesugestivitate parodicã… Automatismul verbalfuncþioneazã, apoi, fãrã atenþia la conþinutul logical comunicãrii, menþinând doar suprafaþa formalãa sugestiei de ceremonie: «cele trei cãmile israelitese aºezarã în coloane de câte patru»; omagiileprezentate, ca în Salomeea lui Jules Laforgue, deniºte «soli ai depãrtãrilor» se reificã, fiind «adusepânã acolo într-o cutie fãcutã din lemn defluture»; expresia «a aduce un omagiu» e cititã, caadeseori la Urmuz, «au pied de la lettre»…

Dificultatea ºi defectul unor astfel de procedeestau în rapida compromitere a înseºi situaþieicomice, în profitul, mai mic totuºi, al unor jocuriverbale ce împing absurdul la limite extreme. Estecazul pasajului urmãtor din aceeaºi prozã:«Sakeltop, foarte miºcat, îºi desprinse o porþiunedin intestinul subþire ºi ºi-o lipi de bãrbie, ca sãjudece imparþial ºi sã poatã vedea mai departe.Apoi, mirosindu-ºi drapelul, rosti o cuvântare pecãtre toþi cei prezenþi, dându-le o povaþãînþeleaptã, pe care vântul o rupse în patru,transportând o parte în Canada, una la cei doipoli, iar alta pãstrând-o pentru sine împodobitãcu betealã, gips ºi vaselinã. Cu a patra nu se ºtiece s-a fãcut: s-o fi fãcut mare». ªi acest fragmenteste destul de sofisticat, rezultat al unui jocingenios cu mijloacele de sugestie. Dacã mirosireadrapelului înainte de rostirea cuvântãrii e de uncomic remarcabil, parodiind emfaza decorului ºi aretoricii solemne, desprinderea porþiunii deintestin pentru a fi lipitã de bãrbie, contrazicândlogica unui comportament nu doar raþional cichiar verosimil, parodiazã la modul absurd-caricatural tocmai ipostaza înþelepciunii ºi adreptei judecãþi. Într-o primã instanþã, easugereazã dependenþa (ºi alterarea) judecãþii deniºte interese foarte joase ºi prozaice; trimite,însã, ºi la plastica de basorelief egiptean, cu figuriregale împodobite cu bãrbi stilizate, asociabile, lamodul grotesc - de ce nu? – cu bucata de formãclindricã a zisului intestin, chit cã trãsãturacomunã celor doi termeni puºi în ecuaþiemetaforicã nu e, totusi, cea mai însemnatã,asocierea având însã un efect comic scontat. Pedeasupra, practica anticã a divinaþiei în mãruntaiede animale e asociatã de asemenea în scopparodic, «a vedea mai departe» echivalând aici cu«a ghici», a avea darul premoniþiei. În fine, încazul «poveþii» rupte în patru (materie, nu-i aºa,menitã unor adânci analize ºi reflecþii asupraspuselor înþelepte ale suveranului!), avem încã omostrã de interpretare literalã a mataforicului,acel soi ciudat de reificare a verbului devenitobiect material cu putinþã de «rupt» ºi de«transportat», cu circumstanþieri parazitare aleacestor acþiuni: precizãrile, voit neatente laconþinutul logic, cãci cele patru pãrþi ale «poveþii»se dovedesc a fi în realitate doar trei, iar ceapãstratã cu atâta grijã pentru conservare e lãsatãîn voia unui automatism asociativ la îndemânã,pe baza unei «tehnici a echivocului» remarcatãdeja de Tudor Vianu la Urmuz: în ocurenþã, seexploateazã dublul sens al expresiei «a se face»=«a deveni», dar atrãgând mecanic ºi expresia «a seface mare»= «a creºte».

Jocuri similare de cuvinte apar ceva mai jos, la micã distanþã, când se scrie, bunãoarã, cã:«Sakeltop, cãruia îi rãsãrise un dop pe nas(element urmizan, þinând de plastica portretuluide «marionetã»), ducea o viaþã exemplarã,

nutrindu-se numai cu lapte de colonel ºi evitândorice contact cu neprevãzutul, care totuºi i searãta în vis, sub forma unui iepure de casã, carese îndeletnicea tot timpul cu numãrarea celor doipapuci ai sãi». Laptele «de colonel» promite,desigur, copilului o existenþã de «cazarmã»,supusã regulilor ºi convenþiilor strict respectate,cu evitarea oricãrei libertãþi, de vreme ce pânã ºivisul aduce imagini ale domesticirii ºi calcululuiasigurator de tihnã burghezã. Cã în final «toatãlumea fu împãiatã ºi trimisã pe la cazãrmi, în locde lumânãri» nu mai mirã, ideea de disciplinãrigid-cazonã nefiind decât întãritã de verbulmetaforic al împãierii ºi de metafora «lumânãrii»(a sta drept ca o lumânare, a-i «lumina» ºi pealþii, dându-le, desigur, un exemplu de disciplinãetc.). ªi povestea continuã pe aceleaºi cãialambicate, pânã ce personajul «îºi dãdu duhul»…

Asemenea jocuri cu limbajul ºi de-a literaturaanimeazã, cu mai multã sau mai puþinã ingeniozi-tate, fiecare paginã. Scriitorul cautã mereu insoli-tul, neprevãzutul, salvarea de invocata «uscãciunea logicului», de locul comun, de stereotipurileexprimãrii. Îl provoacã gravitatea doctoralã,pedanteria, conformismul mic-burghez, ºi face totce poate pentru a demonta mecanismele de expre-sie verbalã ºi de comportament, prin parodiere,dar ºi opunându-le mici deschideri spre poezie.Un Tratat practic ºi teoretic despre soare, depildã, ironizeazã, în notã oarecum arghezianã,lipsa de sensibilitate ºi prozaismul pragmatic alunei «mulþimi» care «voia soarele sã-l spargã, sã-lgâdile ºi sã-l mãnânce. Veniserã toþi cu lãmpi ºicu ciomege. Unii se înãlþau, cu foarfece, sprelumina cea mare, ca s-o taie ºi s-o pãstreze; alþii,mai pesimiºti, dãdeau praºtia ca s-o fãrâme. // ªi, deodatã, batjocoritor ºi veselindu-se în sine demicimea omeneascã, soarele vorbi prin gura meaºi le spuse nebunilor cã fiecare om duce cu dân-sul un soare mic, pe lângã stomac». «Mesajul»,altminteri transparent, are ca punct de plecare, sevede repede, o asociere de tip calambur cu… plex-ul solar al trupului omenesc, iar motivaþia viselore pusã pe seama somnului cu… «burta la soare»,timp în care «cei doi sori, soarele vãzduhului ºisoarele abdominal, coincid ºi se suprapun»…Succintul triptic Eu ºi miracolul vorbeºte, însã dinnou în doi peri, despre nevoia eliberãrii de pozi-tivismul realist-ºtiinþific: «Când îþi intrã miracolulîn cap, poþi renunþa la orice altã satsifacþie», iar,ca sã devinã «pur ca o vacã», un savant e pus nudoar sã iasã în naturã în chip de alpinist, «în gurãcu o cremene ºi în pungã cu un cãþel», dar ºi «sã se cufunde cu capul în jos într-un hârdãu»,unde miracolul «i se introduce în creieri rãs-turnând definitiv concepþiile ruginite ºi contrari-ind cu ferocitate adevãrurile cotidiene… instalateacolo». Tot aici, amintirea unei întâlniri dincopilãrie cu «un englez centrifug», pe care îlchema… Savu, îi dezvãluie «secretul irealitãþilorrealizabile». La alte pagini înfloreºte un cal, pe oscarã stã cocoþatã poetic o «pisicã transparentã»…

Predilecþia scriitorului merge însã spre punereaîn scenã a unor spectacole absurde, cu o recuzitãce adunã la un loc obiecte eteroclite ºi, mai ales,amestecã concretele cu abstractele, anulânddiferenþele dintre verb ºi obiect, cu o evidentãplãcere a jocului teatral ºi a celui de cuvinte. Iatãcum începe, de pildã, Aniversarea lui Totog:«Când depãºi semicentenarul, cunoscuþii îiaduserã gerbe frunze de preot ºi portocalesintetice. Narduri cu miros de scoicã tresãrirã încãþui, cerul se deschise ca un tavan ºi legiunideghizate în nuci vorbitoare cântarã: «OsanaTotog». Toatã intelectualitatea vicleanã jucã þintarpânã când un spirit ramificat ca o frunzã de lotuspãºi indispus pânã dispãru. Rãmase dupã el, ca

un semn divin, o aripã de teracotã, 3 ºiruri dedinþi ºi un rege. Dupã aceea o dimensiune seascunse Undeva (sau, poate, în altã parte) ºi nuieºi de-acolo decât în urma stãruinþelor câtorvaprefecþi. // Uluit, Totog scoase anii tinereþii carese gãseau la cingãtoare ºi, dupã ce-i plantã înpoziþiile indicate, plânse pe ruinele trecutuluirealizat astfel» etc.

Cel mai adesea miza e pe efectul umorisitic,obþinut pe suprafeþe mici, prin asociaþii,contaminãri, jocuri de cuvinte amuzante. Un textse intituleazã, astfel, Cum se construieºte unpântec, «pastiºa se lichefiazã ºi pute, devenindinoperantã ca brânza», la un joc de cãrþi potparticipa «doisprezece parteneri ºi jumãtate»,«dacã te-ai nãscut în zodia balanþei nimeni nu teva putea înºela la cântar», «Vãrsãtorul e o zodiegreþoasã», un copil face sãpãturi cãutând scheletede guzgani «de prin vremea romanilor ºi aromanelor», «apusul era, totusi, capabil»…; niºte«cugetãri» pot suna aºa: «Un plan perpendicularpe altul ºi amândouã obrazul», «Cine are raþã areºi pistol», «Gãina verde rumegã greu», «Cea maimare virtute e virtutea inerþiei»… Viziunea comic-absurdã caracterizeazã ºi douã mici compoziþiidramatice, Ascensorul ºi Cum se face o casã, încare s-au vãzut anticipãri ale teatrului ionescian.

Când încearcã sã se autoportretizeze,prozatorul accentueazã din nou asupra voinþeisale de a înfrunta inerþiile ºi îngustimea de spiritcomune, admonestându-ºi încã o datã semeniimãrginiþi, într-un delectabil discurs intitulat Duh,din care nu lipseºte, totuºi, autoironia. Cãci I. X.Uranus procedeazã aici, într-un fel, precum Tzara,cel care, într-unul dintre manifestele Dada, gãseacã era foarte simpatic, ori ca Gellu Naum, maitârziu, din Albul osului: vorbind în numele unuiEu cu majusculã (“DUH. Adicã EU”) ºiatribuindu-i toate înzestrãrile spiritului,prozatorul-personaj compune o filipicã la adresaaceleiaºi mereu blamate “cretinizãri”: “fiindcã vãcretinizaþi ca niºte cãmile, însã în modvertiginos… Mi-e ruºine ºi Mi-e scârbã de câte orivã întâlnesc pe stradã, depravaþi purtãtori decolivii craniene… (…) ºi pentru a încheia: singuracomoarã etc; … sunt eu. O sã înþelegeþi asta cândvã veþi face mai mari … deocamdatã sunteþi preastrâmþi. Astfel, intenþia Mea este de a vãdezgãiniza»…

Nu-i era indiferentã, cum se vede din paginaintitulatã Cãtre Ionatan X. Uranus, situarea sa, cascriitor, în umbra înaintaºului Urmuz. «Prinurmare, Ionatan X. Uranus înseamnã, pe scurt,Urmuz (…) Nu mã bucurã aceastã descoperire» --noteazã el --, neuitând, însã adauge cã e, totuºi,creatorul unor personaje precum Totog ºiSakeltop. Ele nu au, desigur (ca ºi «Omul detalpã», Calistrat, Bonifaciu tatãl sau MoºGrãmadã) pregnanþa unor Ismail ºi Turnavitu,Stamate ori Algazy ºi Grummer, dupã cum, ca«umorist al absurdului», autorul lor nu s-aîndepãrtat prea mult de procedeele brevetate, lanoi, de Urmuz, producând variaþiuni pe temecumva date. A fãcut-o, însã, nu o datã cu cu odexteritate inspiratã, cu un soi de fineþe artizanalãce merita o readucere în atenþia publicului de azi.Chiar dacã, atunci când îºi face singur, destul detimpuriu, «bilanþul», acesta nu-i pare altceva, cumam vãzut, decât o trãire «în vârtejul ‘deºertãciuniiºi al vânãrilor de vânt’». În acel moment vorbea,însã, proaspãtul convertit la adevãruri crezute maiînalte.

88




Criticul ºi istoricul literar GheorgheGlodeanu are un fler deosebit în a-ºi alegetemele ºi titlurile cãrþilor sale, mereu

valoroase, de multe ori inedite, de mare interespentru literatura noastrã. Astfel, dupã ce în l993debuteazã oarecum timid la o editurãcvasiobscurã cu Fantasticul în proza lui MirceaEliade, continuã cu mult aplomb cu o temã demare interes, Poetica fantasticului ºi morfologiaromanului existenþial, publicând apoi încontinuare, la edituri de prestigiu, aproape anual,sau la intervale de câþiva ani, cãrþi de referinþãprecum: Poetica romanului românesc interbelic. Oposibilã tipologie a romanului, Poetica misteruluiîn opera lui Mateiu Caragiale – realizând cuaceastã ocazie poate cea mai completãmonografie a marelui scriitor –, Poezie ºi poeticãº.a. În anul 2005 a publicat o interesantã lucrarede sintezã sub titlul Mãºtile lui Proteu ºi, înacelaºi an, cartea de care ne vom ocupa în cele ceurmeazã, apãrutã la Editura Limes din Cluj-Napoca: Max Blecher ºi noua esteticã aromanului românesc interbelic.

În toate lucrãrile sale, Gh. Glodeanu încearcãsã cuprindã tot ce se ºtie ºi tot ce se spune despresubiectul tratat, sã ofere cât mai multe informaþii,sã realizeze cât mai multe ºi mai pertinenteanalize ºi interpretãri, având parcã mereu obsesiaexhaustivitãþii. Aºa face ºi în studiul cu titlul demai sus, în care concentreazã toatã viaþa ºi operacelui care a fost o prezenþã meteoricã în literaturanoastrã – Max Blecher –, dar care a reprezentat oimportantã etapã spre modernitatea romanuluiromânesc interbelic, modernitate prea puþinobservatã ºi admisã de contemporani, dar alecãrei urmãri ºi-au pus continuu amprenta pedevenirea acestuia ºi alinierea lui creaþieiromaneºti europene.

La aceastã devenire, un rol important l-auavut, desigur, ºi alþi scriitori români ai vremii ca:Urmuz, cu absurdul sãu, Mateiu Caragiale, cuproza sa fantasticã, mereu sub „pecetea tainei”,Mircea Eliade, cu indianismul sãu, ºi mulþi alþiicare au determinat abandonarea, cel puþinparþialã, a pãºunismului sau a romantismului înmare vogã ºi alinierea scrisului lor laavangardismul european de atunci. Se înþelege cãnu toþi scriitorii noºtri interbelici au adoptat acesttip de roman, mulþi dintre ei – majoritatea chiar –rãmânând tributari romanului de tip balzacian încare autorul este omniºtient ºi omnipotent. Noultip de roman impunea deci o schimbare deparadigmã, noi criterii de construcþie ºi deapreciere a operei literare. Aceasta nu mai trebuiasã reflecteze sau sã copieze realitatea exterioarã,ci pe cea interioarã a autorului. Scriitorul trebuiasã-ºi sondeze zonele abisale ale psihicului, putândtotuºi include în scrisul sãu ºi unele influenþe dinafarã, dar care sã nu distorsioneze stãrile saleinterioare. Scrisul va fi deci autoscopic ºi vatrebui sã cuprindã viaþa nealteratã,neliteraturizatã, chiar cu riscul înlocuiriiperfecþiunii ºi a frumosului cu imperfecþiunea,fapt ce putea duce la proliferarea literaturiisubiective. Opera literarã valoroasã trebuia sãdifere, inerent, de ceea ce se scrisese pânã atunciºi în ea sã primeze autenticitatea, chiar dacã pealocuri apar ºi unele fraze mai neîngrijite,punctuaþie arbitrarã, uneori stil de proces-verbal.Principalul element care determinã valoarea unei

opere literare rãmâne totuºi talentul celui carescrie. În noul tip de literaturã, scrisã de obicei lapersoana întâi singular, trebuia sã existe unitateîntre autor, narator ºi personajul principal. Maitoate criteriile care determinau atunci o literaturãvaloroasã, completate de altele asemãnãtoare, seregãsesc aproape neschimbate ºi înpostmodernismul nostru actual, cãci conþinutulnoþiunii de roman se modificã în permanenþã înfuncþie de multe coordonate.

Ca un preambul la lucrarea sa, Max Blecher ºinoua esteticã a romanului românesc interbelic,Gh. Glodeanu prezintã în capitolul de început osuccintã dar elocventã istorie a romanuluiromânesc, de la primele sale începuturi pânã lamomentul M. Blecher, ºi o trecere în revistã aierarhizãrii acestuia. Aminteºte aici de clasificarealui N. Manolescu din eseul Arca lui Noe (doric,ionic, corintic), de cea asemãnãtoare a lui RaduG. Þeposu din Viaþa ºi opiniile personajelor(tranzitiv, reflexiv, metaromanul), dar ºi depropria-i clasificare din Poetica romanuluiromânesc interbelic. O posibilã tipologie aromanului (modelul narativ obiectivat – balzacian– ºi modelul narativ experimental – proustian).

Numai dupã acest substanþial ºi interesantexcurs, Gh. Glodeanu trece efectiv la tratareatemei propuse prezentând cvasiexhaustiv viaþatragicã, de coºmar, ºi opera lui Max Blecher, unscriitor sensibil ºi valoros al epocii sale, apreciatmai mult postum decât în timpul scurtei salevieþi. Nãscut în 8 septembrie l909, la Botoºani,acest nefericit scriitor a fost depistat cu o formãgravã de tuberculozã osoasã la terminarea liceului,care pânã la sfârºitul sãu prematur – 3l de ani,l938 – l-a þinut mai tot timpul prin sanatorii,imobilizat aproape total. Cu toatã vitregia sorþii,el a încercat sã fie mereu la curent cu fenomenulliterar românesc, dar ºi cu cel european, reuºindsã devinã o paradigmã a romanului românesc,pentru cã scrisul sãu se deosebea de tot ce secrease pânã atunci.

Reþinut de istoria literarã ca avangardist – nulipseºte din nici o lucrare despre avangardaromâneascã –, el a fost de fapt un importantreprezentant al autenticismului din prozaromâneascã interbelicã. Incidenþele scrisului luiMax Blecher cu spaþiul avangardei se identificã înzona suprarealismului, regãsindu-se în proza sa ºimai ales în scrierea lui cea mai reprezentativã,Întâmplãri din irealitatea imediatã. Aici se simteatracþia puternicã pentru artificii, pentru lumeabâlciului, a spectacolului ºi a mãºtii, chiar ºi acinematografiei, ca expresii reprezentative alefundamentalei artificialitãþi a existenþei cotidiene,sugerând aspectul de mistificare permanentã alumii. Irealitatea imediatã ar fi corespondentulsuprarealitãþii definite de suprarealiºti, atunci înmare vogã. Starea lui Max Blecher de continuãsuferinþã impune sentimentul precaritãþii vieþii ºi alumii, a inconfortului de a exista, a nesiguranþeipermanente a vieþii. Viziunea lui de profunddramatism este dominatã de „obsesia morþii ºi ainalienãrii fiinþei într-o lume absurdã”.

În toate cãrþile sale, M. Blecher nu estepreocupat de crearea de epic, ci de descriere, deontologic. El vorbeºte mereu despre boala cucare se confruntã, considerând-o ca un dat alcondiþiei umane, despre alþii ca el, despresperanþa vindecãrii ºi de ce ar putea fi dupã

aceea. Boala incurabilã de care suferea a pus,inerent, un pronunþat accent pe toatã opera saliterarã, impunându-i, nolens-volens, o viziunespecialã asupra vieþii ºi a lumii.

În ciuda stãrii sale jalnice, M. Blecher încearcãîn scrisul sãu sã se detaºeze de suferinþã ºi sã seconsidere un om normal, sã spere, sã doreascã ºichiar sã iubeascã. Romanele sale poartãamprenta suprarealiºtilor, a fantasticului, ahalucinantului, unde orice este posibil,detaºându-se tranºant de realismul tradiþional alliteraturii din epocã. Personajul principal din celemai importante trei romane ale sale este mereuun alter ego al autorului. În primul – Inimicicatrizate – se prezintã o anumitã etapã a boliiautorului, în cel de al doilea, o altã etapã anesuferitei sale boli, iar în al treilea – Vizuinaluminatã – apãrut postum, tot despre viaþa lui decoºmar este vorba. Peste tot, un amestecpermanent între viaþã, vis ºi realitate.

Autorul, mereu introspectiv, încearcã sã-ºitranscrie senzaþiile, gândurile, stãrile sufleteºti,dorinþele, ca într-un jurnal intim. „Tot ce scriu afost cândva viaþã adevãratã”, spune el la începutulromanului Vizuina luminatã. Cãrþile lui MaxBlecher îl recomandã ca pe un exponent principalal autenticismului din proza româneascã dintrerãzboaie. Înainte de a scrie romane, M. Blecher aînceput cu prozã scurtã pe care i-a publicat-oTudor Arghezi în cunoscutele sale Bilete depapagal, aceasta având ca temã principalã totjalnica lui stare de bolnav continuu.

Astãzi, opera lui M. Blecher are un mult maiputernic ecou decât a avut în momentul apariþiei,fiindu-i subliniate calitãþile de evidentã noutate,mai greu decelabile în epoca respectivã. Pregnanþadureroasã a autenticitãþii existenþiale redescoperitãastãzi ºi-a îmbogãþit mult semnificaþia, devenind oadevãratã revelaþie. În toatã opera lui M. Blecherse întrepãtrund constant eul fictiv cu celautobiografic. Existã – aºa cum spune într-uncomentariu Matei Cãlinescu – „un paralelism alplanului implicit cu cel explicit, cu o dublãmiºcare: de irealizare a realului ºi de realizare airealului”. Un alt exeget – Gheorghe Lãzãrescu –precizeazã într-un comentariu cã „pentru Blecheridealul scrisului îl constituie transpunerea înliteraturã a înaltei tensiuni care se degajã dinpictura lui Salvador Dali” (p. l43).

Trãind sub efectul necruþãtoarei sale boli,Blecher a gãsit în literaturã un mod de a-ºisuporta viaþa, transpunându-ºi-o în scrierile sale,de o prospeþime, originalitate ºi sinceritate

Reactualizarea lui Max BlecherIon M. Mihai

99




depline. Ca la aproape oricare scriitor, debutuleditorial al lui Blecher a fost fãcut ca poet, elpublicând în l934 o plachetã de versuri – Corptransparent (numai l5 poeme). Gh. Glodeanuaratã în cartea sa cã poezia lui Blecher, completdiferitã de lirica tradiþionalã, apropiatã mult desuprarealism, deºi neremarcatã în mod special lavremea sa, aduce un suflu nou în lirica timplui.De aceea, autorul cãrþii analizeazã cu multãatenþie ºi acurateþe câteva din poemele luiBlecher, identificându-le mesajele ºi cãutând sã legãseascã filiaþiuni în literatura noastrã ºi chiar încea universalã. Se pare cã Gh. Glodeanusupraliciteazã valoarea creaþiei poetice a celuianalizat, asemãnându-l pe cel care a scris doar l5poeme cu Ion Barbu ºi Tudor Arghezi ( p. 95 ).

Cu toatã precaritatea sãnãtãþii sale, M. Blechera dorit ºi a reuºit, cel puþin parþial, sã fie mereuprezent în toatã viaþa culturalã ºi chiar civicã deatunci, întreþinând o bogatã corespondenþã cupersonalitãþi de frunte ale timpului, din þarã ºichiar din strãinãtate ºi implicându-se în presavremii cu materiale dintre cele mai incitante, încare fãcea diferite observaþii ºi analize pertinenteale stãrilor de lucruri de atunci, cu puncte devedere proprii, mereu originale. În cartea sa, Gh.Glodeanu aratã cu lux de amãnunte ºi o bunãparte din publicistica marelui bolnav al literaturiinoastre. Tot scrisul lui Blecher conþineinstantanee ale vieþii cotidiene, petrecutã în ceamai mare parte în spitale, imobilizat permanentla pat.

Grav, meditativ, simplu, Blecher faceinteresante reflecþii asupra scrisului, a pasiuniiliterare, exprimându-ºi încrederea în scris ºi învalorile prieteniei. Scrisul a fost adevãratul sens alvieþii sale.

Cvasinecunoscut în timpul vieþii, Max Blechers-a bucurat de o neaºteptatã recunoaºterepostumã. Despre el ºi despre opera lui literarã auscris, printre alþii: Eugen Ionescu, Saºa Panã, DinuPillat, Geo Bogza, Ov. S. Crohmãlniceanu,Nicolae Balotã, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir,Ion Pop ºi mulþi alþii, toþi apreciind valoareacreaþiei sale literare. Folosind informaþiile din totce s-a scris pânã în prezent despre Max Blecher,Gh. Glodeanu reuºeºte printr-o interesantã lucrarede referinþã sã aducã în atenþia lumii literareromâneºti actuale viaþa ºi opera completã a unuiadintre cei mai originali scriitori ai noºtri dinperioada interbelicã.

U nul dintre genurile prea puþin cultivate lanoi în trecut este cel al cãrþilor-dialog.Multã vreme oralitatea a fost lãsatãnumai pe seama folclorului. Dincoace deanonimatul rapsozilor din culegerile de literaturãpopularã, monopolul pãrea sã îl aibã dictatorulCeauºescu, prompt servit de funcþionarii de partidºi de stat în editarea cuvântãrilor sale (deloc orale,în fapt, fiind scrise, desigur, de alþii). Îmi amintesccu câtã plãcere descopeream, la sfârºitul anilor ‘80ºi la începutul deceniului urmãtor, frumuseþeavorbirii câte unui mare om transcrise în pagini decarte. Aºa am citit dialogurile cu Mircea Eliade ºicu Georges Dumezil pe care le semnau niºtejurnaliºti francezi, ºi tot aºa am descoperit cuuimire Antimetafizica lui Aurelian TituDumitrescu, unde poetul cel mai prizat de colegiimei de generaþie, Nichita Stãnescu, se aºezaaltminteri decât în poeme ºi în eseuri. Încã de peatunci am început eu însumi, ca student ºiredactor la Echinox, sã iau interviuri, mereufascinat de posibilitatea de a participa ladestãinuirile unor contemporani iluºtri. Urmãresc,în virtutea acestei pasiuni, cu atenþie evoluþiile dindomeniu ca pe una dintre cãile de recuperare anormalitãþii, un mod de a face din spunere oparte a culturii scrise a unei naþiuni. Cum vremeacenzurilor de tot felul a trecut, culegerile dialogaleale lui George Arion (În rãspãr), Gh. Grigurcu,Zaharia Sângeorzan (cu N. Steinhardt) sau, mairecent, Marta Petreu (cu douã volume deconvorbiri) nu puteau decât sã mã atragã.

Cu acelaºi sentiment de deschidere am parcursrecent apãruta carte a lui Alexandru Deºliu,Miezul lucrurilor. Convorbiri cu Irina Petraº(Focºani, Ed. Pallas, 2006, 235 p. + 8 file foto),fericit sã pot participa la un colocviu cu unuldintre spiritele foarte vii active pe scena noastrãculturalã. Irina Petraº este astãzi unul dintre ceimai prolifici autori de eseu, criticã literarã,traducãtori, editori ºi animatori culturali ardeleni.În topul autorilor care alimenteazã neobosit presaculturalã, fiind mai mult sau mai puþin ubicui,domnia sa vine, probabil, îndatã dupã Gh.Grigurcu. Personalitatea pluralã a intelectualei,reconstituibilã din multiplele planuri paralele ºisecante în care prezenþa ei poate fi regãsitã, esteîn sine o pledoarie pentru pãrãsirea prejudecãþiiscriitorului ce s-ar afla la el acasã într-un singurgen ºi numai la masa de lucru. Sã conduci ofilialã a Uniunii Scriitorilor, sã fii principalulorganizator al Festivalului anual „Lucian Blaga”, sãeditezi într-un ritm alert, de peste un deceniu ºijumãtate, carte dupã carte înseamnã, nici maimult, nici mai puþin, decât sã îndeplineºti treinorme întregi în viaþa cetãþii pe lângã ceea ce sesocoteºte vocaþia de bazã a scriitorului. Iatã unmotiv în plus de a fi interesat de felul în careacest spirit în plinã ebuliþie îºi gestioneazã timpul,cariera, viaþa.

Sunt mai bine de zece ani de când, profitândde generozitatea ºi spiritul constructiv aleeditoarei am publicat eu însumi o antologie deinterviuri într-o colecþie prestigioasã pe care opatrona la Editura Didacticã ºi Pedagogicã, aºaîncât existau destule întrebãri pe care eu însumi i le-aº fi pus. Felul în care întreabã AlexandruDeºliu îl trãdeazã pe cel ce chestioneazã în scris.Autorul dialogului nu specificã dacã acesta s-adesfãºurat prin intermediul poºtei clasice sau al

celei electronice, dar este limpede cã ºi întrebãrile,ºi rãspunsurile s-au petrecut în scris. Ceea ce sepierde astfel în spontaneitate se câºtigã, înschimb, în coerenþã.

Când ai o interlocutoare ca Irina Petraº –universitarã în anii ‘80 care a renunþat la catedrã,dupã toate aparenþele, pentru a se dedicapreocupãrilor sale privilegiate – cartea de interviurise naºte aproape spontan. De aceea, pariul poatefi tocmai acela de a atinge niºte noduri carevertebreazã o existenþã sau unele puncte„vulnerabile”, în care persoana se dezvãluie într-onotã particularã, mai puþin „rulatã”. În cazulIrinei Petraº, un asemenea punct de atac ar fiputut fi atitudinile feministe transparente încomentariile literare ale domniei sale. Ar fi fostinteresant cum, cât ºi de ce a ajuns autoarea sã seidentifice cu o atitudine de gen de care pãreau são þinã la distanþã atât succesele profesionale, cât ºibunele relaþii pe care le are în general cu colegii,indiferent de sex ºi de opiniile fiecãruia. Rãmânepe altãdatã sã se investigheze acest tronson alopþiunilor eseistei. În compensaþie însã, Miezullucrurilor înregistreazã destule opinii neechivoce ºiunele gânduri recurente ale scriitoarei.

Nu avem de-a face cu o carte de dezvãluiri, cimai degrabã cu un portret din care nu lipseºtepoliteþea complezentã. Cine nu crede, sã comparepaginile nostalgice, cordiale, melancolice uneoridin cuprinsul volumului cu prezentarea enormuluivolum istorico-literar al lui Alex. ºtefãnescupublicat în Tribuna. Atunci când emite judecãþi devaloare, când se pronunþã fãrã ocol în diversechestiuni, ieºind din discursul eseistic lipsit deriscuri ºi netributar prieteniilor, autoarea îºi dãîntreaga mãsurã a talentului ºi pãºeºte decis însprevârfurile condiþiei de critic. Uneori însã – încronicile literare, ca ºi aici, în carte –, Irina Petraºpreferã postura bunului samaritean. E bine, fãrãîndoialã, pentru trãitul în lume, pentru pãstoritulmembrilor Uniunii Scriitorilor ºi pentru încurajatcolaborãrile editoriale; nu neapãrat însã ºi pentrucondeiul criticului.

Nu este de mirare, de aceea, cã Irinei Petraº îiies foarte bine paginile de evocare. Memorialisticape care ar putea-o scrie, dacã ºi-ar da un rãgaz ºiar deveni peste noapte o incisivã, ar fi, nu mãîndoiesc, de prima mânã. La fel ºi o antologiecriticã ºi eseisticã fãcutã cu parcimonie ºi chiarduritate ar putea arãta ce ilustrã minte ºisensibilitate posedã excelenta scriitoare care este.Imaginarea unei publicãri integrale a textelorsemnate de ea mã face sã cred cã într-o proiecþiede ansamblu autoarea ar pierde întrucâtva. Or,este nedrept sã se întâmple astfel, bunãtatea ºispiritul amfitrionic nu ar trebui sã conducã ladiminuãri, ci, tocmai dimpotrivã, s-ar cuveni sãaugmenteze calitãþile, ca unele ce dominã prinvalorile lor etice benefice. Este, pesemne, unparadox al meseriei de critic acela de a-þi cere sãfii necruþãtor din când în când tocmai pentru a fideplin credibil.

Spirit prolific ºi înzestrat din abundenþã, IrinaPetraº îºi construieºte neobosit propria geografieliterarã într-o zonã de câmpie înmiresmatã deadieri blânde de zefir. Ar fi pesemne nevoie de oaprigã ploaie de varã ºi de o rapidã risipã anegurilor pentru a dezvãlui în frumoasa lormaiestate piscurile ce se întrezãresc în fundal.

Dialogul criticului Ovidiu Pecican

imprimatur

1100




“U nde se duc elefanþii, cînd se duc?”,întreba un negustor de fildeº într-unfilm pentru tineret, difuzat lamatineu. Drept care era condus la cimitirul ele-fanþilor ºi vedea cu uimire carcase multiforme,încremenite în cele mai bizare poziþii în urmaextincþiei. Ce-i drept, fildeº ori alte materialepreþioase nu gãsim prin revista Cultura, care(încã) mai apare la Bucureºti. Dar numãrul 34/10august 2006 adãposteºte o amplã varietate deactori ai trecutului comunist care se stinge la liniaorizontului (C. Stãnescu, Octavian Paler, MirceaIorgulescu etc.).

Ce frumoase erau vremurile de odinioarã, cîndgazetarul C. Stãnescu se întindea în hectare edito-riale ba prin Scînteia, ba prin Scînteia tineretului!Pe-atunci cuvîntul ziarului avea forþã: scria propa-gandistul un editorial polemic – pica intelectualulîn dizgraþie, era împiedicat de la publicare, îi erascos volumul din planul editorial etc. Ce-i drept,nici activistul nu se azvîrlea aºa, din proprie iniþia-tivã, sã înfiereze tot ce-i venea la îndemînã. Dacãdãdea cu nuca-n baltã?! Fereascã Secretarul-General! Mai sigur era sã se lase pe seamaPartidului ºi a Securitãþii. ªtiau ei care-i þinta, înînþelepciunea lor nemãrginitã.

ªi iatã cã, pe nepusã masã, a apãrut revoluþiadin decembrie 1989. Ce ghinion! A rãmas C.Stãnescu, provizoriu, fãrã obiectul muncii. Dar nuera sã se descurajeze dintr-atîta fleac! Garda nicinu moare, nici nu se predã. Unde a trecut mia,treacã ºi suta: þup la Adevãrul ºi la Adevãrul lite-rar ºi artistic! A fãcut un pas înapoi, ce-i drept,dar ce conteazã? Dacã nu mai pot fi speriaþipolitic scriitorii recalcitranþi, pot fi mãcar temper-aþi adepþii revizuirilor. Douã-trei rãstãlmãciri, oviclenie la ceas de searã, o minciunicã ºi treigogoºi: salata-i gata.

Cînd mai progreseazã capitalismul încã niþel,îi închide-n nas bolºevicului ºi noua prãvãlie cuscarã la stradã. Nu existã dreptate pe lumea asta.Gazetarul defunctului partid e iarãºi obligat sãfacã pasul înapoi: la revista buzurianã Cultura.Proiectele de viitor sînt sumbre, anvergura prezen-tului e mizerabilã, ce altceva îi mai rãmîne deapãrat decît trecutul glorios?

Aº putea înþelege, într-un asemenea context,ca iniþiativa mea de a sintetiza unele aspectelamentabile despre Edgar Papu sã-l stinghereascãpe C. Stãnescu, în activitatea sa utopicã depropagandist expirat. Dar de-aici ºi pînã la atolera în liniºte sã mã agreseze, în douã rînduri,cu replici mincinoase, e o distanþã a umilinþei pecare nu înþeleg s-o strãbat. ªi ce-ar vrea, mã rogfrumos, sã relativizeze “culturistul” estetizant deazi? Cã Edgar Papu n-a scris la comandã politicãarticolul din revista Secolul 20, prin care scoteape uliþa mare ideea protocronismului românesc?Dar asta n-am sugerat-o eu, ci Katherine Verdery(încã de-acum 12 ani). Cã Edgar Papu nu fusese ºiînainte de asta un oportunist – care îndatã ce-alansat partidul comunist ideea optimismului înopera de artã, s-a nãpustit cu exemple sã-i þinãisonul? Dar asta n-am semnalat-o eu, ci VirgilIerunca (încã de-acum 26 de ani). Cã Edgar Papunu s-a coordonat cu ceilalþi protocroniºti, înagresiunile repetate ºi organizate împotrivaspiritului critic din literatura românã? Dar asta n-am explicat-o eu, ci Monica Lovinescu (încã de-acum 25 de ani). Cã Edgar Papu n-a suferit oamnezie a conºtiinþei ºi n-a trecut, cu arme ºi

bagaje, în tabãra cãlãilor sãi din tinereþe? Dar astan-am constatat-o eu, ci Monica Lovinescu (încã de-acum 36 de ani). Cã fantasmagoriilecronologice ale lui Edgar Papu n-au reprezentatmai mult decît o banalã “insolaþie livrescã”? Darasta n-am diagnosticat-o eu, ci Gheorghe Grigurcu(încã de-acum 25 de ani).

Lupta cu realitatea produce monºtri. C.Stãnescu e doar o biatã victimã colateralã.

Octavian Paler e scepticul de serviciu al so-cietãþii contemporane. Discursul sãu aspru, mora-lizator, tranºant, le reaminteºte mereu telespecta-torilor ºi cititorilor cã pîinea ºi cartea sînt la felde importante. Lumea de azi, care dã la o partecultura ºi se lasã modelatã doar de civilizaþie,împinge spre alienare. Panteonul Greciei Antice,cu zeii sãi frivoli, dar atît de umani, e infinit maiimportant – cãci etern –, comparativ cu ZeulDolar, în faþa cãruia se închinã toþi în prezent.Iatã cîteva din temele preferate pe care gînditorulþeapãn le rosteºte apãsat, cu privirea fixã ºi bãrbiaîncordatã, fãrã pic de zîmbet în colþul gurii.

Ai zice cã un nou filosof al Greciei Mari seplimbã pe strãzi, printre muritorii de rînd, dacã n-ai constata cã, în timp ce aceia predicau despreOlimp, acesta îºi îmbracã doar interesele politiceîn slogane olimpice. Iar þintele sale de dupã 1989au fost mai toate, vai, retrograde ºi desuete. Înîncleºtarea ideaticã privind democratizareaRomâniei, Octavian Paler a luat încruntat partea…naþionaliºtilor, împotriva europeniºtilor (într-unmemorabil ciclu polemic la adresa lui GabrielAndreescu). În angajamentul extern al politiciiromâneºti, Octavian Paler a pledat vehementîmpotriva eforturilor NATO de oprire a rãzboiuluidin fosta Iugoslavie, dar în favoarea sîrbilor autoride genocid. La îndepãrtarea de la putere a lui IonIliescu, în 1996, Octavian Paler s-a numãrat prin-tre cei mai înverºunaþi contestatari ai lui EmilConstantinescu. Zece ani mai tîrziu, scriitorul nuse sfieºte sã-ºi clameze, cu voce ridicatã, aceleaºidecepþii, într-o încãpãþînatã continuitate:“Administraþia CDR-istã era o cacialma de primamînã, însã ºi toatã demagogia portocalie nu a fostdecît tot o cacialma”. Talentul de a-ºi înfãºurahalucinaþiile politice în pasta groasã a pesimismu-lui filosofic rãmîne uluitor: “Toate administraþiilepostdecembriste au fost defecte în a repera pro-

blemele adevãrate ale României. Administraþiaactualã este cea mai proastã dintre toate. Nu credcã în ultimii 16 ani s-a fãcut vreun progres înclasa politicã româneascã” (vezi Cultura, nr.34/2006, p. 25). Aºadar nu mineriadele perpetratede Iliescu au reprezentat punctul cel mai de jos al“administraþiilor postdecembriste”, ci actuala inte-grare europeanã! Octavian Paler împinge filosofiala un pas de aberaþie.

În rest gãsim aceleaºi eterne meditaþiunivãicãrite pe tema ubi sunt, întretãiate de sfîrîitulsimbolic al moliilor zburãtãcite (“Sînt singur aici,între molii ºi cãrþi. E un destin la mijloc, am avutmolii în toate casele mele”). Universul întreg e laun pas de apocalipsã (“în clipa de faþã, lumeatrece printr-o gravã crizã a valorilor”). NiciDumnezeu nu mai e ce-a fost (“Astãzi creºtinis-mul este o religie extenuatã ºi obositã, care acoborît mult în formalism, în convenþional”).Singura noastrã ºansã ar fi sã ne întoarcem dindrum, sã urcãm înapoi la munte ºi sã reînvãþãmsã mulgem Mioriþa (“Omul a intrat într-o epocã atehnolatriei, nu mai stãpîneºte el tehnica, ci tehni-ca îl stãpîneºte pe om”). E regretabil cã tînãrageneraþie, ancoratã în universul tehnicist, nu vreasã mai asculte îndemnul dojenitor – de un devas-tator umor involuntar – al Filosofului de serviciu(“Mai spune-i unui tînãr sã scrie la maºina descris… Altceva decît computer, ei nu vãd în faþaochilor”).

Dar ce se ascunde oare în spatele mãºtii debãtrînel dezorientat ºi depeizat într-un secol pecare nu-l înþelege? Care e oare identitatea ven-trilocã a lui Octavian Paler? A sintetizat-o percu-tant unul din trecuþii sãi adversari politici:“Numai în aceastã þarã tristã, plinã de umor, unnomenclaturist notoriu, membru al ComitetuluiCentral al PCR condus de Ceauºescu, activist departid cu munca în presã în întreaga lui viaþã, dela angajare pînã la pensie, om de încredere alSecuritãþii în cele mai delicate acþiuni de presã înstrãinãtate, redactorul-ºef al celui de-al doileacotidian comunist al þãrii timp de 13 ani ºi iniþia-torul cultului personalitãþii lui Ceauºescu laTeleviziunea Naþionalã, poate ajunge liderul spiri-tual al societãþii civile post-decembriste fãrã aschiþa cel mai mic gest de cãinþã sau de regret.Numai pentru cã scrie frumoss ºi se declarã mora-lisst. Povestea suprarealistã a acestui personaj, careface sã pãleascã orice operã de ficþiune, explicãmulte lucruri aparent de neînþeles într-o societatebolnavã în care viaþa bate de atîtea ori literatura”.Nimic de adãugat.

(va uurma)

sare-n ochi

Muzeul figurilor de cearã (I)Laszlo Alexandru

1111




P edeapsa cu moartea dã fiori. În SUA,campaniile aboliþioniste din anii 1960 audus la întãrirea garanþiilor procedurale ce-ipriveau pe acuzaþii pasibili de aceastã pedeapsã,avînd ca punct culminant hotãrîrea Furman din1972, ce interzicea execuþiile dupã sentinþepronunþate conform legilor în vigoare. Paradoxulsentinþelor capitale fãrã executare a fost repedeînlãturat începînd chiar cu 1973, cînd numeroasestate au început sã adopte noi legi, ce fãceauaplicabile sentinþele. Succesele aboliþioniºtilor înmaterie de respectare a procedurilor au fosttreptat reduse prin îngreunarea posibilitãþilor derecurs ale condamnaþilor, ceea ce a fãcut ca înanii 1980 numãrul execuþiilor sã creascã.

Profesor la ºcoala de drept Columbia din NewYork, James S. Liebman face într-un amplu articolpublicat în 2000, Supraproducþia morþii (1), o„analizã economicã” a dreptului de a executacriminalii (2). Cercetarea sa ne pune în faþa uneiconcluzii neaºteptate, ce sugereazã nevoia uneireforme a justiþiei americane: cei ce decidcondamnarea la moarte a cuiva nu o fac cu oconvingere intimã ºi printr-o alegere cu adevãratliberã a conºtiinþei. Ei sînt prizonierii unuimecanism politic de perpetuare a puterii ºi aiunei logici economice în care oferta(condamnãrile) e mult superioarã cererii (crimelece pot „merita” pedeapsa capitalã). Resorbireadeficitului cauzat prin foarte frecventele ºicostisitoarele casãri ale hotãrîrilor tribunalelor deprimã instanþã impune o soluþie simplã:responsabilizarea agenþilor de decizie (judecãtori,poliþiºti, procurori, juraþi) prin sensibilizarea lor laexigenþele procedurale.

Între 1972-1995 cam 300 de omucideri dincele aproximativ 21000 comise anual în SUA aufost urmate de condamnãri la moarte. Aproapetoate au fãcut obiectul unui apel în urma cãruia68% dintre ele au fost anulate. În aceeaºiperioadã, din 6700 de persoane condamnate aufost executate 598 (una din 11). Inflaþie acondamnãrilor, recunoaºterea unor nenumãratenereguli de procedurã ºi a unor erori de fond întratarea cazurilor, într-o atmosferã de aºteptareinterminabilã (media e de 11 ani pentru uncondamnat) – iatã motive ce ne pot face sã neîntrebãm cui îi folosesc amînãrile ºi întîrzierileîntr-o lume a iniþiativei prompte ºi a eficienþeiimediate. De asemenea, trebuie subliniat cãaceastã „supraproducþie” macabrã e corelatã cu oescaladã ameþitoare a costurilor ei. Aici,concurenþa „ideologicã” joacã din plin, astfel încîtdacã un stat ezitã sã aplice pedeapsa cu moartea,statele antiaboliþioniste sporesc exponenþialcosturile condamnãrilor. Între 1973-1988, înFlorida s-au cheltuit în medie 3,2 milioane dedolari pentru o condamnare la moarte (ocondamnare la 60 de ani de închisoare a costat„doar” 855000 de dolari); în Pensilvania 3milioane (o închisoare pe viaþã a costat statul 1milion); în California 5 milioane.

O procedurã îndelungatã nu poate fi ieftinã.În ce moment al ei apar însã marile cheltuieli, ºidin ce motive? Liebman aratã cã procesul înprima instanþã, expeditiv procedural chiar dacãnu ºi în timp, costã puþin; pe deasupra, impresiade ansamblu e cã în aceastã etapã toþi actoriioperaþiunii, inclusiv avocaþii apãrãrii, au interesul

ca inculpatul sã fie condamnat. Pe fondul spaimeiºi înverºunãrii publice, procurorii ºi ºerifii,funcþionari aleºi ce se gîndesc deja la urmãtoarelealegeri, preferã sã flateze opinia concetãþenilorelectori printr-o rigoare ce introduce numeroasenereguli. Judecãtorii sînt aleºi ºi ei, în funcþie denumãrul pedepselor pronunþate ºi, adesea, de celal sentinþelor confirmate prin refuzarea ulterioarãa achitãrii condamnatului. În statele în carepedeapsa cu moartea e des practicatã, ei opronunþã mai frecvent decît juraþii, iar zelul lormerge pînã acolo încît unii o recomandã insistentîn locul închisorii pe viaþã, pronunþatã de juraþi.Cît despre aceºtia din urmã, un banal oportunismîi antreneazã în spirala condamnãrilor uºoare:dacã se declarã împotrivã sînt rãspunzãtoripotenþiali în cazul punerii în libertate acondamnatului –-oricît de tîrziu ar avea ea loc-- ,în vreme ce votul pentru condamnare lemulþumeºte conºtiinþa: toþi ºtiu cã, în caz derecurs, pedeapsa poate fi redusã sau anulatã, însãde o altã instanþã, aflatã departe de teatrul deoperaþiuni local, costul acþiunii fiind deplasat(altfel spus deturnat) spre aceasta. Astfel,confortul lor psihologic e asigurat iar imaginea lorpublicã rãmîne neatinsã. În sfîrºit, influenþareamartorilor, presiunea publicitãþii prin mass mediaînainte ca procesul sã înceapã, desemnareaarbitrarã a juraþilor (uneori, persoanele de culoarenu sînt admise, deoarece se considerã cã, prinfirea lor, sunt înclinate spre clemenþã; pedeasupra, procurorul poate recuza discreþionarorice jurat ezitant), „aranjamentele negociate”(engl. plea bargaining) prin care un acuzat îºirecunoaºte anticipat vina ºi în schimbul cãroraaudierea pentru definirea acesteia e anulatã, ceeace face imposibilã pronunþarea unei sentinþecapitale perturbînd totodatã evaluarea mãrturiilor,sînt doar o parte a unor manevre procedurale ºipublice nefavorabile inculpatului. La acestea seadaugã manipulãri emoþional-procedurale banaleºi frecvente, precum convertirea caracteruluicomun al faptei („odioasã, crudã, atroce”) într-unelement specific ce aduce circumstanþe agravante.

Consensul tacit de condamnare în primainstanþã, etapã în care apãrarea e cel mai adeseaasiguratã de avocaþi incompetenþi, „drogaþi,psihotici sau senili” (!) dispare în apelul adresatinstanþelor superioare (ale statului în cauzã, careacceptã douã apeluri: direct ºi în casaþie, ce pot fiurmate, dacã e nevoie, de un al treilea, în faþatribunalelor federale). Urcînd spre vîrfulpiramidei, aºteptarea se lungeºte, cheltuielile crescexorbitant (fiind suportate de victime sau decontribuabili, niciodatã de instituþia judiciarã, carede fapt le ocazioneazã) iar neregulile ies la ivealãcu duiumul. În plus, fapt inedit, curþile de apelsînt puse în situaþia de a-ºi depãºi atribuþiile:deseori ele nu se pronunþã doar asupra legalitãþiiprocedurilor ci ºi în legãturã cu fondulcondamnãrilor. Printr-un joc de roluri ºi graþieunui mecanism de o complexitate perversã,judecãtorii curþilor de apel sînt implicaþi înelucidarea motivelor condamnãrilor, slabfundamentate de prima instanþã. Complici într-unjoc tulbure, avocaþii aboliþioniºti, puþin activi înprocesul propriu-zis, se mobilizeazã exemplar înapelurile succesive. În aceste faze apar noi figuri,competente ºi motivate, ce reuºesc –- lucru deloc

surprinzãtor-- sã neutralizeze mai bine de douãtreimi din condamnãri, cum am arãtat deja.Apelul împotriva condamnãrii la moarte apareastfel ca o puternicã frînã a condamnãrilor.Duplicitatea lor, întreþinutã de un sistem în careexecutarea condamnãrii e strict dependentã derecursuri, ºi care încurajeazã condamnãrileocultînd realitatea execuþiilor (3), pune acutproblema reformei jurisdicþiei condamnãrii lamoarte.

În America, anulãrile de condamnãri facobiectul unui feed-back tardiv, prin urmare inutil.Timpul de analizã a erorilor acoperã între 5 ºi 11ani, ceea ce face inoperantã bucla retroactivã cepleacã de la cele douã treimi de anulãri spretreimea liberã a proceselor necasate. Actualmente,„supraproducþia morþii” e perfect protejatã. Înmomentul analizelor, majoritatea celor ce audecis condamnãrile anulate ºi-au schimbatposturile, iar dacã le ocupã în continuare slaba lorprestaþie e privitã, cu indulgenþã, ca o fireascã„greºealã de tinereþe” pusã în slujba unei cauzebune. Pe deasupra, anularea sentinþelor e odispoziþie pur administrativã, neînsoþitã deimputarea pierderilor materiale generate desentinþa inechitabilã. În acest fel, cu ajutorultimpului care amestecã percepþia lucrurilor, aunor mass media complezente ºi a lipsei depublicitate a erorilor, sistemul are toate ºansele sãse reproducã la nesfîrºit, pe seama victimelor ºi acontribuabililor.

„Culoarul” dintre sentinþã ºi executarea ei nue pentru toþi condamnaþii unul „al morþii”, iar J. Liebman nu e un aboliþionist, fapt ce sporeºteinteresul cercetãrii întreprinsã de echipa lui. Prinpropunerile de reformare a jurisdicþieicondamnãrii la moarte, el urmãreºte un scopdublu. Primul, mãrturisit, e acela de a crea undispozitiv economic de redistribuire a cheltuielilorºi a rãspunderilor: asigurarea unei apãrãri corecteºi îndeosebi competente a acuzaþilor, în toatefazele procesului; suportarea de cãtre curþile deprimã instanþã a cheltuielilor propriilor erori,devenite vizibile în urma apelurilor; ostracizareapoliticã ºi profesionalã a procurorilor abuzivi;publicarea erorilor detectate prin analizeretroactive ºi cooptarea în aceastã acþiune a massm

Black TRIBUNA -...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA -...