Black TRIBUNA · 2017-12-13 · TRIBUNA 91 Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ 1 Pantone 1193 UU RROªU...

TRIBUNA 91

Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ

Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 33 0 ii u n i e 2 0 0 6 1,5 lei

Evocare Iordan Chimet

IIlluussttrraaþþiiaa nnuummããrruulluuii Expoziþia internaþionalã

“Life and Art is Super”

SuplimentTribuna

Claviaturi

Aurel SSasuTrecutul ce ni s-a dat

Tabãrã dde ppoezieCu poemul narativ în Fiad, Bistriþa, Cluj

Andrei ªerban:

“Lu

crez ca sã mã d

escopãr p

e min

e însu

mi”

Judeþul Cluj

Renata Cywicki (Polonia)

Imediat dupã vernisajul expoziþiei luiVladimir Zamfirescu – devenit foarte recentºi Doctor Honoris Causa al Universitãþii

clujene de Arte ºi Design – la Muzeul de Artãdin Cluj s-a deschis o expoziþie, la fel desemnificativã, a lui Ion Sasu. Intitulatã Lumini,aceasta reuneºte lucrãri de o cromaticãfascinantã, în care efervescenþa solarã a culorii,fasciculul luminos, este contrapus unui clar-obscur alcãtuit din culori reci, aglomerateconsistent pe pânzã. Un eveniment artistic demarcã.

Revista budapestanã Magyar Naplo publicã,în numãrul sãu din mai 2006, un amplu grupajde traduceri din literatura românã (clujeanã)contemporanã. Proiectul a fost realizat anultrecut printr-o colaborare cu revista Tribuna,când doi redactori au vizitat redacþia

budapestanã, iar în 16-17 iunie, mai mulþiscriitori maghiari vor veni la Cluj, pentru aîntoarce vizita din 2005. Acest schimb deexperienþã ar putea deveni un bun prilej depragmatizare a relaþiilor culturale româno-maghiare, destul de ºubrede în ciuda convieþuiriiliteratorilor din cele douã etnii.

Grupajul din Magyar Naplo conþine eseuri,poeme, proze de Ion Mureºan, Alexandru Vlad,

Radu Þuculescu, ªtefan Manasia, Ioan-PavelAzap, Mihai Goþiu, Cosmin Perþa, AlexandruVakulovski, Claudiu Groza ºi… Matei Viºniec,devenit, prin dorinþa colegilor maghiari, scriitorclujean. Textele au fost transpuse în maghiarã decinci traducãtori, performanþã cu care, dinpãcate, noi nu ne putem lãuda, pentru cã la oraactualã, probabil, în toatã România nu existãcinci traducãtori profesioniºti din limbamaghiarã. Un neajuns care ar trebui cât maigrabnic îndreptat.

Regizorul Andrei ªerban s-a întâlnit în cadrulTIFF – despre care veþi putea citi destul ºi peîndelete în Tribuna viitoare – cu tinerii cineaºtiromâni prezenþi la Cluj. Întâlnire nu lipsitã desurprize, pentru cã celebrul creator de teatru ºioperã ºi-a exprimat public dorinþa de a realiza unfilm la Televiziunea Românã. Mai mult, Andreiªerban a þinut neapãrat sã-i felicite pe cei doiregizori care au participat cu succes la recentîncheiatul Festival de la Cannes, CorneliuPorumboiu ºi Cãtãlin Mitulescu. Altfel, ªerban ºi-a afirmat din nou punctele de vedere criticefaþã de unele aspecte ale teatrului românesc.Debutul discursului sãu e edificator: „Nu suntfoarte popular în teatrul românesc pentru cã amun fel de libertate faþã de clicile din teatru,pentru cã pot sã spun ce vreau ºi de aceea suntantipatic”.

Asociaþia Profesioniºtilor din Presã – Cluj ºi-alansat nu demult prima ediþie a Anuarului APPC,cea pe 2005. Opul cuprinde contribuþiile a 60 dejurnaliºti din cei peste 90 de membri aiasociaþiei, din toate domeniile presei scrise ºiaudio-vizuale clujene. Printre ei, ºi trei redactoriai Tribunei, Ioan-Pavel Azap, ªtefan Manasia ºisus-semnatul.

Excelent, de parcurs cu delicii, pe îndelete,primul numãr al Dilematecii, care ar putea sãdevinã foarte repede o publicaþie culturalãconsistentã dar ºi trendy. Nu mai dau detalii,citiþi ºi convingeþi-vã.

Încã nu e varã

22 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Amalia Lumei

Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

D upã zece zile de maraton cinefil, care –anual – ia în posesie din ce în ce maimulte locaþii, fonduri ºi... „suflete” în

oraºul de pe malul Someºului Mic, te întrebi dacãa rãmas ceva nespus. Pentru cã, dupã cumlucrurile îºi vor urma cursul, la fiecare ediþie vomlãuda numãrul tot mai mare de proiecþii, deactivitãþi conexe filmului, de workshop-uri, deinvitaþi strãini: ca prim efect, putem deschidecolecþia Aperitiff de anul trecut în paralel cuziarul Festivalului editat anul acesta ºi vomobserva – cu oarecare amãrãciune – acelaºi tip dediscurs placat pe acelaºi tip de eveniment,inevitabilele „floricele” stilistice în stare sã facãmare ºi o peliculã enervant de mediocrã etc. N-aºvrea ca Festivalul Internaþional de Film„Transilvania”, singurul eveniment artistic deþinutã europeanã gãzduit, anual, la Cluj, sã devinãprea repede suficient & eficient, „profi” în sensulprost, dîmboviþean al termenului, sã se înscrie pe

orbita mondenitãþilor de tot felul ºi atît. Devintot mai rare filmele la care poþi profita liniºtit defiecare cadru, fãrã sã auzi chiuretajele lingvisticeale unora dintre „spectatori”, fãrã sã asiºtidezgustat la conversaþii de celular. Altminteri,Tudor Giurgiu a avansat, la ediþia precedentã,ideea construiriii unui Multiplex la Cluj. Asta armai aerisi poate – la propriu ºi la figurat –neîncãpãtoarele sãli de cinema. Realizarea esteînsã imposibilã fãrã implicarea mai de... substanþãa comunitãþii clujene, a reprezentanþilor acesteia,prezenþi în numãr mare & îmbrãcaþi în negru lafestivitãþile de deschidere ºi de încheiere.

Organizatorii au avut ideea, splendidã, aînfiinþãrii serviciului de voluntariat (fãrã de care,probabil, Festivalul ar fi funcþionat mult maiprost). Ar trebui, oare, sã formeze ºi sã educe ºispectatori autentici, civilizaþi, europeni? În fond –s-a mai scris ºi spus – a plãti biletul de intrare nu-þi dã dreptul sã sodomizezi spectacolul defilm. Iar micile amãnunte care învenineazã viaþa –

cum ar fi lipsa capacului la paharul de cafeacumpãrat în holul cinematografului „Republica”,bulibãºeala zilnicã din faþa casei de bilete, lipsa debilete, nejustificatã, la unele dintre spectacole –dau, în cele din urmã, o idee destul de exactãdespre anvergura evenimentului TIFF. Veþi zicepoate cã sufãr de ipohondrie ºi s-ar putea sã aveþidreptate. Însã, dacã lucrurile funcþioneazã tot aºa,anul viitor va fi ultimul în care îmi voiachiziþiona un card TIFF (treizeci de spectacole lacare te poþi aºtepta la orice. ªi la mai mult decîtatît).

Sau poate cã depresia care m-a cuprins e datãde ploile sinilii, bacoviene ce au þinut, în Cluj,aproape cît TIFF-ul: nouã zile de coºmar acvatic,de tunete ºi fulgere. Abia în dimineaþa asta deduminicã, un cer de varã limpezit ºi intens mãface sã regret cã am ratat filmul Takeshi vs.Takeshi, de la ora 11, ºi sã mã întreb dacã meritãvãzut rockumentarul Glastonbury, de la 15.30,sau Moartea la locul de muncã, documentarulaustriac de la ora 14.30, pe care oamenii de bineatîta l-au lãudat; sau poate cã de la 18.00 o voivedea pe Asia Argento în Transilvania, iar de la20.00 pe Franka Potente în Particulele elementareºi, în sfîrºit, voi rãmîne de pe urma TIFF-uluinumai cu amintiri luminoase.

33



TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006 33

editorial

Luminoasele amintiri despre TIFF

ªtefan Manasia

Premiile TIFF2006

A cincea ediþie a celui mai important

eveniment cinematografic din România,

Festivalul Internaþional de Film Transilvania

(TIFF), a adunat în Cluj-Napoca, timp de zece

zile, în perioada 2-11 iunie, nume importante

din lumea filmului ºi peste 150 de filme de

scurt- ºi lungmetraje, multe prezentate în

premierã absolutã în România.

Juriul TIFF, format din regizorul Radu

Mihãileanu, actriþa Anamaria Marinca, istoricul

ºi criticul de film David Robinson, regizorul

Kornel Mundruczo ºi directoarea Centrului

Islandez de Film Laufey Gudjónsdóttir acordat

urmãtoarele premii:

Trofeul ““Transilvania” ((10.000 EEUR), pentru

cel mai bun film aflat în Competiþie: A fost sau

n-a fost?, România, regia Corneliu Porumboiu;

Premiul dde rregie (5.000 EUR), oferit de

Castel Film: Gyorgy Palfi (Ungaria, pentru

filmul Taxidermia);

Premiul ppentru ccea mmai bbunã iinterpretare

(2000 EUR), oferit de Vitrina Advertising: David

Dencik (Danemarca, pentru rolul din filmul

Soap);

Premiul ppentru iimagine, oferit de Kodak

Cinelabs Romania: Tariel Meliava (Franþa /

Georgia, pentru filmul 13-Tzameti);

Menþiuni sspeciale: Viva Zapatero! (Italia,

regia Sabina Guzzanti) ºi Clãdirea iacubianã

(Egipt, regia Marwan Hamed);

Premiul FFIPRESCI, oferit de cãtre juriul

Asociaþiei Presei Strãine de Film: 13-Tzameti

(Franþa / Georgia, regia Gela Babluani);

Premiul ppublicului: A fost sau n-a fost?

(România, regia Corneliu Porumboiu);

Premiul RRe:publik (500 EUR) pentru cel mai

bun scurt-metraj prezentat în secþiunea

„Umbre”: Cântecul llui FFemerlin (regia Manuel

Pena);

Premiul dde eexcelenþã, oferit de Europa FM:

ªefan Iordache (România);

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã: Vanessa

Redgrave (Anglia);

Premiu ppentru sscenariu dde sscurtmetraj (1000

USD), oferit de HBO România: Augustin Cupºa,

pentru scenariul „Trenul cãtre Bucureºti pleacã

de la linia 3”;

Premiu ppentru sscenariu dde llungmetraj (2000

USD), oferit de HBO România: Dan Mihu,

pentru scenariul „Sã iubeºti ºi sã tragi apa”;

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc pentru

scurtmetraj (un pachet de editare Avid Media

Composer, oferit de Marcotec Bucharest):

regizorul Cristian Nemescu pentru filmul

Marilena de la P7;

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc pentru

lungmetraj (2000 EUR), oferit de HBO:

regizorul Corneliu Porumboiu pentru filmul A

fost sau n-a fost?;

Premiul ppentru ccel mmai bbun ffilm rrealizat iin

cadrul pprogramului LLet’s GGo DDigital!: filmul

„Question&Question”, realizat de Adela

Giurgiu, Vlad Cideriu, Radu Þigãnaº.

N.R.

În numãrul urmãtor al revistei noastre puteþi

citi comentarii, cronici, interviuri cu

personalitãþi prezente la cea de a cincea ediþie a

TIFF.

GEORGE VASILIEVICI

O ccamerã ccu ddouã ccamereConstanþa, Ed. Tomis, 2006

D e tînãrã generaþie, George Vasilievici,totuºi, pare sã nu ia în serios tocmaiideea juneþii ca definire de penibil ºi sã

scrie foarte serios ºi vexant de bine. O camerã cudouã camere ne devoaleazã un compendiu înversuri care frizeazã, la extreme, într-o direcþiesensibilitatea echinoxistã ºi în cealaltãminimalismul, dar fãrã plusãri explicative, acesteafiind reduse considerabil, aproape insesizabile. Uncompendiu, spuneam, despre îngeri ºi luminã,despre ea-înger, despre cum funcþionazã lumea ºilumea transcendentalã în ochii poetului; o colecþiede poeme a cãrei sensibilitate odatã perceputã nuprea te lasã sã devii somnolent, un sãlaºsuprarealist, un balans perpetuu între atriile ºiventriculele poeziei ºi cele ale lumii, cîtevadimensiuni în plus la percepþie, cam asta facereþeta pe care George Vasilievici ne-o propunespre încercare.

Fãrã sã vreau imagismul poetului mã duce cugîndul la o corespondenþã în David Lynch, dar nucu întunericul supraregn, ci ponderat de luminilevieþii ºi cele ale portului. E adevãrat cã frame-urilese întrepãtrund, camerele sînt univers în univers,sînt mulþimi intersectate, incluse, în fapt semnullui Iona de pretutindeni – cereþi semne? Omuluinu i se va da decît semnul lui Iona – cu careGeorge Vasilievici nu pare totuºi sã fie împãcat ºipe care îl tot disecã, cînd zglobiu incandescent,cînd dureros pãrtinitor, cînd întunecat ºi frust.Astfel avem: prima camerã din orice camerã, adoua camerã ascunsã, camera mea, cameracopilului, a treia camerã, afarã din camerã,camera din ultima camerã ºi nu în cele din urmã,cu un puseu civilizator sau mîntuitor, Vasilievicise iartã pe sine ºi îºi dã o ieºire din universurilelabirintice ºi concentrice prin ce altceva maifrumos decît – paradoxal – tot o criptare, dar dedata aceasta a unei iubiri: Balconul Julietei. E binetotuºi sã nu ne lãsãm amãgiþi: iubirea de acoloeste Undone, dar mai bine neîmplinitã, ºtiutã,pipãibilã decît realitatea unor universuri în caresingurul adevãr este cît se poate de grãitorul rostal poetului ºi atît.

Existã o tindere ºi o tînjire verlainianã cãtre unréve familier din partea lui George Vasilievici,pentru cã în realitatea lui dominatã desensibilitãþi supreme creeazã prin proiecþie unsupra-calm. E ca ºi cum pãmîntul, în zilele lui decreaþie fãrã atmosferã, prãjindu-se de lavã, îºiimagineazã mãrile, pãdurile ºi zãpada o datã ceprocesul va fi fost încheiat: „carnea de jos sedescompune în sunete/subþiri/purtate de vîntprin/ceruri puternice, sub care se joacãele./fetiþele mele/strînse laþesut/covoare/fermecate”. Perplexitatea pe carepoetul o aruncã în lector vine ºi din balansulfoarte puternic pe coordonate extreme de plus ºiminus ale sensibilitãþii lui, iese din duios ºiscaneazã super-matricial texturi ºi gînduri ºisentimente, plonjeazã din coleric în contemplativºi experimental, practicã o neo-avangardã care nueste nici pe departe naivã, stufoasã ºi preþioasã, cio scriiturã foarte aproape de viteza ºi intensitateatrãirii actuale: „are privirea aia nedumeritã,/cu o

aripã ruptã-n cot./în aceste condiþii în care/îngeriilor trãiesc pe fundul oceanului/ce caut/eu aici pefundul cerului, mã întreabã... M-a privit ºi dinciorbã/e din ce în ce mai atentã/...facestudii/dintr-o albastrã ºi perversã/convingere”.

Poezia lui George Vasilievici nu este un simpluvis proiectat, ci este visul unde poþi chiar vedealucrurile altfel, la bun exemplu: „ea pune piciorulgol pe dig. Falangele/ se iau la întrecere/în zborde pescãruº. Are lumina foarte/lungã. Îi intrã înochi./uneori calcã/pe ea cu cãlcîiele”. Oricît s-arstrãdui, Vasilievici nu poate deveni vulgar, ciîntotdeauna invers, poate transforma o vizualitatede un cotidian abject în „lapte ºi stele”, inclusivrevãrsînd o stare de beatitudine explicitã asupralui însuºi: „dacã se încalþã cu oriceviseazã/.../poate zbura departe/pe note/ºi totdespre ideal va fi vorba”. În traiectul sãu liric eneabãtut ºi nu poate fi îndepãrtat de scopul luicare devine „il meraviglia”: „În orice/situaþieeste/vorba despre un ideal exagerat/irealizabil ºilipsit de sens./ Pe care îl voi da, aºadar,copilului/cu visele proaspete”.

Oricît de halucinant sau metaforizant arpãrea la prima vedere, o camerã cu douã camereexistã conceptual arhitectonic. Este de sorgintejaponezã: o camerã înaltã de trei metri, cu toateaccesoriile la nivelul poziþiei lotus: masã, rogojini,seturi de ceai, DVD etc., ºi în mijlocul acesteiacubiculul intim al unui dormitor de o simplitatefermã, cu pat, veiozã, TV-plasmã etc. Sigur cã, pelîngã simplicitatea – care nu este simplul – acestuidesign, complexitatea stilisticã ºi imagisticã a luiGeorge Vasilievici este cu siguranþã mai mult decîtun kabuki. Putem descrie volumul O camerã cudouã camere ca fiind o formulare stilisticã aviselor, atît cît încap ele în cuvinte ºi într-o poeziea cotidianului, care, deºi comun, inspirã de multeori mai mult în sensibilitãþi proaspete ca aceleaale poeþilor tineri. Nu proletcultisme, nu locuricomune, asta e în sine un miracol. Sau poate„clarvãzãtorul” a pus ceva în alge ºi rãcoreºte cuaerosoli minþile noastre prãjite.

44



44 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

cartea

Kabuki de sentimenteMihai Vieru

SANDU FRUNZÃ, MMICHAEL S. JJONES (EDITORI)Education aand CCultural DDiverssityCluj, Ed. Provopress, 2006

Multiculturalismul ºi acceptareadiversitãþii devin realitãþi ale conºtiinþeicontemporane. De aici se naºte ºi

nevoia unei gândiri profunde asupra unei lumi înplinã tranziþie, în vederea focalizãrii eforturilor ceurmãresc libera afirmare a identitãþilor culturale.Aceastã nevoie îºi face simþitã prezenþa cu atâtmai mult în estul Europei, acolo unde diversitateaculturalã, redusã la tãcere în perioada sovieticã,genereazã conflicte, neînþelegeri ºi reclamãrãspunsuri specifice, consecvente ºi mai alesaplicabile. În acest sens, editura Provopress îºicreeazã o tradiþie în publicarea dezbateriloractuale asupra construcþiei bazelor dialoguluiintercultural. Volumul de faþã, Education andCultural Diversity, este rodul unui workshop încadrul cãruia cercetãtori importanþi în domeniuau încercat sã rãspundã provocãrilor cu care seconfruntã educaþia într-o societate în care seafirmã culturi diverse ce au cerinþe educaþionalediferite.

Sistemul educaþional are obligaþia de arecunoaºte ºi introduce în rândul tinerilorprincipalele elemente ale unei culturi a diversitãþii.Dar, de la proiect la fapte, multiculturalismul sepoate transforma într-o nouã ideologie amajoritãþii, care sã îi promoveze acesteiaidiosincraziile, aºa cum se întâmplã de cele maimulte ori. De aceea, nu tot ceea ce se declarãapãrãtor al diversitãþii are de-a face cu laboriosulproiect al multiculturalismului, dacã nu cumvaacest cuvânt nu începe deja sã primeascã

conotaþii negative ca urmare a supralicitãrii sale.Sistemul educaþional, având o curriculã naþionalã,pare în acest fel incapabil sã rãspundã nevoilorproprii comunitãþilor locale dacã nu este susþinutde proiecte specifice; pentru cã atunci cândvorbim de diversitate aceasta trebuie privitã dinperspectiva problemelor locale pe care lepresupune convieþuirea mai multor culturi.

De aceea trebuie „încercatã crearea unui ritmal comunitãþii. Acesta ar trebui sã funcþionezeconform regulilor tradiþiei, conform sistemului devalori rezultat atât din dezvoltarea istoricã acomunitãþii ºi din experienþa întâlnirii dintrerespectiva tradiþie ºi alte tradiþii, cît ºi conformefortului general al societãþii de modernizare.”(Sandu Frunzã, p. 16). Însã un asemenea proiectridicã o serie de critici din partea celor ce vãd aicidoar o formã de regionalizare a întregului câmpsocial, o segregare care atenteazã la drepturilemajoritãþii, uitând cã, de fapt, însãºi majoritateaeste formatã din varii minoritãþi mai mult saumai puþin diferite. Iar contracararea unor astfel decritici nu constã în impunerea unei noi ideologiici, aºa cum afirmã Cãtãlin Vasile Bobb, înpromovarea dialogului, a relaþiei asumate faþã de

Educaþia diversitãþii/diversitatea educaþiei

Robert Arnãutu

Szöcs Andrea (Ungaria)

55



55TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

celãlalt ºi recunoaºterea de cãtre majoritate apropriei minoritãþi.

Toate neajunsurile enunþate mai sus seacutizeazã la nivelul practicii educaþionale, pentrucã în acest caz comunitatea se simte ameninþatãatunci când propriii copii acceptã valori cu caretradiþia este în conflict. ªi aici tradiþia, astfelînþeleasã, fãrã de care diversitatea culturilor nueste posibilã, se opune tocmai acestei diversitãþi.De aceea, educaþia are nu doar rolul de apromova tradiþiile, ci ºi de a le reconstrui peacestea astfel încât ele sã rãspundã cerinþelor uneisocietãþi moderne. Vorbind de multiculturalism,nu mai putem avea un model unic, pentru cã oconfluenþã a culturilor nu poate fi sistematizatãdupã un unic calapod. De aceea diferitele modelede educaþie, în spiritul diversitãþii culturale, dindiverse regiuni ale lumii, prezentate în cartea defaþã, contribuie la formarea unei bune imagini aproblemelor cu care se confruntã învãþãmântul înzonele pluriculturale. De asemenea, volumulcontribuie la gãsirea rãspunsului propriu fiecãreisocietãþi în parte cu privire la calea de ales îneducaþia multiculturalã.

ELENA ABRUDAN

Cinghiz AAitmatov ssau aadevãrul vvieþiiCluj-Napoca, Editura Casa Cãrþii deªtiinþã, 2005

Proaspãt ieºitã de sub tipar, cu mirosul cer-nelii încã imprimat în pagini, monografiaElenei Abrudan reprezintã o reuºitã literarã

ºi exegeticã de excepþie pe mai multe fronturi. Înprimul rând, avem bucuria de a beneficia deroadele unor cercetãri riguroase, întreprinse deautoare pe parcursul unui deceniu, dacã negândim la proiectul acelei temerare teze de doc-torat din 1994 consacrate lui Aitmatov. Imposibilde finalizat atunci, proiectul nu a fost totuºiabandonat. Dimpotrivã, camuflat iniþial în operede ansamblu dedicate structurilor mitice în prozacontemporanã, cu accent pe cea rusã, interesulElenei Abrudan pentru inefabilul creaþiei mareluiscriitor kirghiz a sporit cu timpul.

Beneficiind ºi de perioade de cercetãri laMoscova – deoarece referinþele de la noi erau maimult decât insuficiente – ca ºi de atuul stãpâniriiperfecte a limbii ruse, autoarea s-a dovedit a ficea mai în mãsurã sã realizeze acest studiu ineditpentru spaþiul românesc. Ea analizeazã cu aceastãocazie, pe lângã mai vechile nuvele ºi romane:Geamilia, Vaporul alb, Adio, Floare galbenã,Plopºorul meu cu bãsmãluþã roºie, O zi mailungã decât veacul, Eºafodul ºi cea mai recentãcapodoperã a lui Cinghiz Aitmatov, romanulStigmatul Casandrei, netradus încã în limbaromânã, în ciuda valorii sale indiscutabile. Acestaar fi cel de-al doilea mare motiv de bucurie – fap-tul cã exegeza sa ar putea readuce în prim-plancreaþia unui mare talent al literaturii est-europene,dar ºi universale, nu îndeajuns de bine cunoscut

Drumul cãtreAitmatov

Graþian Cormoº

încã nici publicului larg, nici traducãtorilor, niciliteraþilor de la noi.

Lucrarea de faþã nu poate fi cotatã ca o mono-grafie stricto sensu. Este mai mult – dupã cum ºisubliniazã autoarea – o carte de suflet, un fel detribut plãtit scriitorului kirghiz pentru delectareaoferitã unui lector avid: “Am simþit nevoia sã mãîntorc la Cinghiz Aitmatov. În aceastã carte spunceea ce rãmãsese nespus despre acest autor remar-cabil. Nu ºtiu dacã e mult sau puþin, dacã amreuºit sã cuprind totul despre viaþa ºi creaþia luiAitmatov. Nu e neapãrat o monografie tradiþio-nalã, este o lucrare eseisticã menitã sã-mi susþinãviziunea asupra poeticii mitologizãrii în literaturaest-europeanã ºi posibilele corelaþii cu cea dinspaþiul hispano-american ºi chiar din cel occiden-tal care s-a constituit într-un fel de revanºã a rea-lismului magic european faþã de realismul miracu-los, în contextul postmodernitãþii” (p. 154).

Monografia Elenei Abrudan se deschide cu uncapitol introductiv, Nostalgia realismului, în carese urmãreºte – prin repere bio-bibliografice –evoluþia lui Aitmatov, în paralel cu o portretizaresuccintã a literaturii ruse în secolul XX. Sunteminseraþi subtil în timpul ºi condiþiile istorice careau determinat apariþia scriitorului kirghiz. Deºideparte de a profesa o abordare tezistã, ElenaAbrudan considerã – pe bunã dreptate - cã nu sepoate vorbi de opera lui Aitmatov fãrã a aduce înprim-plan contextul cultural în care apare: reviri-mentul realismului socialist de care scriitorul sedetaºeazã net atât prin unghiul de abordare, cât ºiprin tematicã. Mitologizarea omului simplu ºi“adevãrul vieþii” îl preocupã sincer pe Aitmatov,iar nu falsificarea ei prin sterile tipologii pro-letcultiste. De aceea operei sale nu i se pot aplicagrile de receptare ideologice. Ci, mai degrabã,

contraideologice. Pentru cã mitul, simbolul,metafora recurente în creaþia sa tind sã cola-boreze cu realul, nu sã-l subordoneze politic, aºacum preconizau maeºtrii realismului socialist lacare aluzia, parþial mitologizantã, era pateticã ºievidentã. Ea nu mai ascundea un mesaj-cheie, pro-fund umanist – ca la Aitmatov – ci funcþiona camecanism autoreferenþial. De altfel, dupã cumbine remarcã Elena Abrudan, Aitmatov nu respec-tã reþeta realismului socialist într-unul dinpunctele ei forte: finalul fericit ºi victoria obligato-rie a binelui.

Opinând într-un cadru mai larg cã întreaga literaturã rusã postbelicã de calitate a încercat sãdepãºeascã despiritualizarea impusã conºtiinþeiscriitorilor sovietici, Elena Abrudan con-cluzioneazã cã proza lui Aitmatov reprezintã: “oimportantã mãrturie despre lupta omului cu sis-temul, cu prejudecãþile semenilor, cu sine însuºi,despre cãutãrile ºi încercãrile omului de a promo-va valori spirituale înalte, capabile sã-i ofere per-spectiva unui univers benefic” (p. 34).

Unicã în spaþiul românesc, monografia EleneiAbrudan este, poate, printre cele mai completeabordãri pe plan universal a operei lui CinghizAitmatov – cu atât mai mult cu cât include ºiultimul sãu roman, Stigmatul Casandrei. Valoareaexegezei rezidã ºi în viziunea proaspãtã, bineargumentatã, cu care autoarea refuzã încadrãrileanterioare ale lui Aitmatov, scriitor cu gândiremiticã, la curentul realismului socialist.

Reyan Abagioglu (Turcia)

66



66 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Bucureºtiul albanezIdeea unor “Bucureºtiuri etnice asemenea unor

cercuri concentrice, sisteme de culturi, comporta-mente, obiceiuri, tradiþii, cutume, mecanisme carepolarizeazã un întreg corpus urban a fost con-cretizatã, desigur parþial, în debutul editorial sem-nat de istoricul Adrian Majuru. Bucureºtiulalbanez (Ararat, 2002) e un asemenea segmentrestitutiv prin fructificarea numeroaselor referinþedin care nu puteau lipsi contribuþiile lui Cristia ºiGelu Maksutovici, Victor Papacostea, Panait I.Panait º.a. ori cele cuprinse în Anuarul AAlbanezulsau în Istoria CComunitãþii aalbaneze ddin RRomânia.Dimensiunea socialã, cu caracter preponderentdescriptiv, se împleteºte cu aceea mentalitarã –ambele fiind acoperite arhivistic ºi reflectate, depildã, în instructivele mutaþii din onomasticã ºiprimind, spre finalul de paragrafe sau capitole, unancadrament conclusiv pertinent. Astfel, categoriaarnãuþilor “a fost o funcþie, apoi o modã, iar înfinal a rãmas doar un simbol; acum este doaristorie”. O altã identitate socio-profesionalã –negustorul (bragagiu, fãinar, cârciumar º. a.) edesenatã în linii ferme cu punctul de plecare însurse autorizate, unele dintre acestea fiind de-adreptul epicizate prin stilul evocativ. Faptul, depildã, cã “în Valahia ºi în Moldova domnitorii deorigine albanezã au devansat cu cel puþin un secolpe aceia de origine greacã” e certificat deamploarea valurilor de imigraþie epirotã din se-colele XV – XVI ºi apoi în perioada XVIII – XIX.Alãturi de arnãuþi ºi de negustori, boierii ºi dom-nitorii alcãtuiesc o veritabilã lume în Lumeaoraºului cosmopolit de odinioarã – sursã de neo-colit pentru studiul de istorie comparatã a menta-litãþilor. Furat parcã de aceste decupaje polariza-toare, autorul mai mult enunþã decât analizeazãcu adevãrat “procesul de trecere de la elita demargine (negustoreascã, arnãuþeascã º. a.) la struc-turile ierarhice superioare (dregãtori, domnitori,boieri ºi întreaga gamã a liber profesioniºtilor)” ce– dupã cum suntem avertizaþi – “face subiectulacestui demers”. Naºterea elitelor albaneze esteinsuficient schiþatã, chiar dacã se aminteºte deiniþierea masonicã. De asemenea, putea fi accentu-at constituentul aromânesc în calitatea sa de fer-ment activ a ceea ce am numit, în alt context,balcanitate, precum ºi articulãrile sau paralelis-mele cu celelalte douã segmente importante (bul-gãresc ºi grecesc), tutelate de ideologiile veaculuiromantic. Toate acestea ar fi adus un spor deargumentare ºi coerenþã în acest excurs prepon-derent istoric. El completeazã în schimb masivacercetare a lui Odile Daniel (Albanie, uune bbiblio-graphie hhistorique, Ed. du C. N. R. S., 1985) cudestule lacune privitoare la existenþa albanezilor lanordul Dunãrii. Încã un cuvânt despre capacitateaasimilatorie a cosmopolisului românesc, pusã laîndoialã de autor la finele lucrãrii: “ românii –citim aici – nu au reuºit sã monitorizeze vastulmecanism economic. De fapt, ei nu au reuºitacest lucru niciodatã în istoria lor. Micul comerþ,marele comerþ en gros, primele bãnci, burse demãrfuri etc., le-au adus strãinii ºi tot ei le-au con-trolat, întâi ca sudiþi – supuºi strãini – , iar maiapoi ca cetãþeni români”. Concluzia este doar

parþial adevãratã chiar ºi în condiþiile Turcocraþieicare a adus sud-estului staza îndelungatã a dubleiperiferialitãþi – faþã de Istanbulul otoman ºi,împreunã cu acesta, faþã de vestul european înexpansiune economicã ºi militarã. Într-un atarecontext mai larg cred cã trebuie analizatã fapticdiscontinuitatea procesului de absorbþie ºi natura-lizare autohtonã a elementelor alogene din careface parte ºi segmentul albanez.

Identitãþi balcaniceIdentitatea ca parte integrantã din discursul

memoriei, Balcanii vãzuþi drept exces de memorieistoricã în raporturile acesteia cu memoria colec-tivã ºi subsumarea celor douã concepte –alunecând dinspre cultural cãtre politic – alcãtu-iesc obiectul prismatic al volumului colectivBalkan IIdentities. NNation aand MMemory (apãrut laNew York University Press, 2004), coordonat ºiprefaþat de cãtre Maria Todorova. În virtutea ade-vãrului cã “ history is only geography strechedover time” (Lee Blessing, 1998) balcanologulamerican de origine bulgarã preia mefienþa luiPaschalis Kitromilidis, în sensul cã “mentalitateabalcanicã ºi memoria balcanicã sunt niºte noþiunihimerice, existând în schimb varietãþi individualesau de grup ale memoriei în Balcani nu însã ºi omemorie balcanicã”. Estul european nu este oentitate eternã, el semnificã (ºi devine) printr-unºir de experienþe istorice traumatizante, ultimafiind aceea a Rãzboiului Rece. Or, istoricizarea ºi,implicit, enclavizarea memoriei se datoreazã aicimoºtenirii otomane ca ºi continuitate (precipitândîn forme particulare dupã ce Imperiul a încetat sãexiste pentru anumite regiuni), dublatã demoºtenirea otomanã ca percepþie (inducând ideea“noilor” arhitecturi socio-politice ºi producând ast-fel discursul naþionalismelor balcanice).Acumulãrile, pliate pe cele douã tipuri demoºtenire in actu devin operaþionale prin monu-ment ºi document – ambele tipuri de texte loca-lizând ºi conservând trecutul, cu diferenþe nor-male. Cuvintele, de pildã, au o funcþie pedagogicãexplicitã care este doar sugeratã de veneraþia sau

celebrarea imaginilor comemorative. Dacã monu-mentul rãmâne mãrturia trecutului, documentulinstruieºte prezentul ºi ne vorbeºte despre viitor(cf. Matt Masuda, The MMemory OOf TThe MModern,Oxford University Press, 1996). Studiile, grupateîntr-un numãr de trei secþiuni descifreazã relaþiiledintre monument ºi document din perspectiva, înprimul rând, a memoriei-care-se-construieºte înþãrile sud-estului european, inclusiv în România.Prima secþiune circumscrie edificarea memorieiistorice la nivel individual, local ºi naþional încontribuþii istoriografice de luat în seamã, precumraporturile dintre “memoria naþionalã” ºi “memo-ria narativã” cu exemplificarea “cazului Kosovo”(Milica Baki – Hayden), convertirea la Islam ca ºitrop în istoriografia bulgarã (Maria Todorova), saurelaþiile dintre naþiune ºi regiuni în Grecia veacu-lui al XIX-lea (Robert Schannan Peckham).Urmãtorul grupaj, consacrat locurilor simboliceale memoriei naþionale (monumente, eroi, anti-eroi º.a.) cuprinde instructive explorãriimagolo?gice, unele construite oarecum detectivis-tic: poluarea simbolicã în naraþiunea bulgarãdespre “cazul Boris Sarafov” (Keith Brown), orischimbarea de imagine a grecului Parlos Melas(Anastasia Karakasidou). Ultima secþiune e alcãtu-itã din reconstituiri ale canalelor de transmitereale memoriei/ identitãþilor naþionale. Astfel, sin-teza Dianei Miskowa (The UUses oof TTradition aandNational IIdentity iin tthe BBalkans) este acompani-atã de câteva sondaje convingãtoare despre proce-sul de reconstrucþie a conºtiinþei istorice ºi,implicit, a identitãþilor naþionale în Grecia (CostasCarras), Serbia (Dubravka Stojanovi?), România(Mihaela- Luminiþa Mugescu) ºi Bulgaria(Alexander Kiosev), aºa cum se reflectã în man-ualele ºcolare din ultimii ani.

Lectura textelor din acest volum, variate prinexemplificãri ºi unite prin tema formulatã în titlulgeneric, semnaleazã absenþa unei sintagme: estevorba de identitatea culturalã, constitutivãmaselor de populaþie deplasate în rãstimpulTurcocraþiei ºi care au fost asimilate, desigurparþial, de culturile primitoare – o bazã de discuþieprivitoare la aºa numitele identitãþi multiple dinspaþiul sud-estic dar ºi central – european. Existãapoi o mentalitate balcanicã de fundal – schiþatde noi în Balcanologie (Vol. II, Ed. Libra, 2004) ºiale cãrei componente le-am regãsit în filigranulcontribuþiilor enunþate: oralitatea structuralã, deesenþã ruralã, a culturilor sud-estice (marcând ºipoiesis-ul dar ºi percepþia monumentului ºi a do-cumentului), ecumena creºtinã. În cheie prepon-derent ortodoxã ce dubleazã legatum-ul Semilunii

grafii

Orizonturi culturale sud-est europene

Mircea Muthu

Kléh Gyöngyvér (România) Andor Kömives (România)

77



77TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

pe cele douã dimensiuni enunþate de Todorova(moºtenire ca ºi continuitate/ moºtenire ca ºi per-cepþie) ºi, în al treilea rând, procesul dublei mo-dernizãri în aceste societãþi, provocând – cudeosebiri nu de esenþã ci de grad – cam aceleaºireacþii. Altfel, intarsiurile comparative ºi analizeleintertextuale conferã acestui volum o valoare dereper în studiul balcanologiei moderne.

Francofonie în Balcani Cu o culegere de studii preponderent restitu-

tive - Francophonie eet mmulticulturalisme ddans llesBalkanes (Publisud, 2006) un grup de universitaricoordonaþi de cãtre Efstratia Oktapoda-Lu reme-moreazã contribuþia unor scriitori mai mult saumai puþin cunoscuþi, originari din perimetrul sud-est european, care au scris în limba francezã,îmbogãþind astfel un patrimoniu cultural cu ten-dinþã universalistã mai ales în secolele XVIII ºiXIX. Tocmai de aceea o analizã despre funcþiona-litatea modelului francez ar fi fost, cred, nece-sarã, ca ºi ecran, ca ºi cadru conceptual confirmatde unitatea în diversitate a “grafiilor” ficþionale încare s-au exersat scriitori naturalizaþi (sau nu) înspaþiul francez. Funcþionând, într-o primã etapã ºimai ales dupã 1789, prin prestigiul Revoluþiei cea amplificat ecourile Luminilor, modelul francez aslãbit influenþa exercitatã de cãtre Semilunãasupra Sud-Estului aflat într-o dublã periferialitate(faþã de Vestul în consolidare ºi faþã de Istanbululdeclinat). Cu prima imagine a lui Napoleon înmentalitatea colectivã ºi cu emergenþa roman-tismului înregistrãm o a doua etapã funcþionalã amodelului ce a facilitat/ impulsionat(re)descoperirea identitãþilor naþionale. Concuratãde modelul german, viabil în zona central-euro-peanã, valorile franceze (lingvistice, culturale, ide-ologice º.a.) continuã sã aluvioneze sensibilitateaartisticã a Sud-Estului ºi nu puþini sunt creatorii,mai vechi sau moderni, în scrisul cãrora s-au con-fruntat – ºi astãzi lucrurile stau la fel!- douã iden-titãþi, cea naþionalã (prin naºtere ºi originarã baiesemanticã), cu identitatea culturalã, în speþã fran-cofonã. Or, meritul comun al rememorãrilor defaþã rezidã tocmai în circumscrierea confruntãrii/joncþiunii ºi a scurtcircuitãrii celor douã identitãþice nu se suprapun deloc sau doar parþial.Exemplele sunt numeroase ºi fiecare dintre aces-tea se înscrie într-o gramaticã puternic formaliza-tã, indiferent cã se schiþeazã profilul albanezuluiIsmail Kadare (Alketa Spahiu), opera lui PanaitIstrati (Elena Brânduºa-Steiciuc), ezitãrile drama-tice ale unui evreu nãscut în Grecia ºi trãitor înElveþia, Albert Cohen (Georges Fréris), memoriilepictorului bulgar Papazoff, prezentat într-o retro-spectivã de cãtre Ph. Soupault (RumianaStanceva), exemplul prozatorului turc NedimGürsel (Avzu Etensel Ildem) º. a. Dincolo delimba în care au fost scrise o parte din opereleanalizate (cu excepþia lui Caragiale pus în dreaptãcontinuitate cu Ionesco – Laurent Rossion),chestiunea raportului dintre identitate ºi alteritatese dovedeºte esenþialã ºi ea este constitutivã fran-cofoniei, anglofoniei º.a., atunci când asimilãrilen-au fost, desigur, globale. Dacã astãzi nici nuexistã o “Europã francezã” (Cf. broºura, devenitãcelebrã, a lui Caraccioli, Le’Europe ffrançaise,1774), o parte însemnatã din imaginarul conti-nental rãmâne fidel modelului (nu doar lingvistic)francez iar culegerea coordonatã de EfstratiaOktapoda-Lu este un eºantion concludent,reprezentativ pentru francofonia de ieri ºi deastãzi, termen inventat de cãtre Onésime Reclusla cumpãna veacurilor XIX ºi XX.

O iniþiativã importantã, salutatã cu entuzi-asm de toþi cei încã interesaþi de poezie,ar fi putut fi lansarea cãrþii Locul

nimãnui. Antologie de poezie americanã contem-poranã (Cartea Româneascã, 2006), coordonatãde Carmen Firan & Paul Doru Mugur, prima deacest fel apãrutã în România dupã legendaraantologie alcãtuitã, ºi tradusã excelent, acumexact 20 de ani, de cãtre Mircea Ivãnescu. Evorba despre un volum ce se doreºte panoramacelor mai importante tendinþe ºi personalitãþi alepoeziei americane de dupã anii ‘60, cuprinzând36 de autori, printre care câþiva celebri: TedBerrigan, Alice Notley, Michael Palmer, AndreiCodrescu.

Din pãcate, antologia pare alcãtuitã în grabã,criteriile de selecþie sunt cu totul discutabile, fiindpropuºi mulþi, prea mulþi autori ale cãror numenu spun nimic. Ce sã mai vorbim despre textelepuse la bãtaie, cãci poeme precum cele câtevasemnate de Tod Thilleman, Angelo Verga (în acãrui biografie se noteazã doar “performanþa” dea fi “coordonatorul serilor de poezie de laManhattan’s Cornelia Street Café” – de parcã astaar avea vreo relevanþã –, ºi care a scris, se pare,douã volume de poezii), Simon Pettet (cu câtevacompuneri ºcolãreºti demne de site-ul de grafo-mani poezie.ro), Ronald Johnson (care scrie camaºa: “Newton / – se spune – n-a vrut sã vorbeascãdespre cãderea mãrului / ci doar despre simili-tudinea dintre mãr / & stele”) sau John Taggart(cu o combinaþie nereuºitã de poezia limbajuluipe urmele lui Bernstein ºi ale grupuluiL=A=N=G=U=A=G=E ºi un livresc adolescentin)nu spun nimic despre poezia bunã care s-ar fiscris în ultimii 30 de ani – ºi se scrie ºi astãzi – înSUA. În mod evident, lectura cãrþii provoacã citi-torului mai multe nelãmuriri. Pe care voi încercasã le schiþez în rândurile urmãtoare.

Prima: de ce nu sunt aici reprezentanþii ceimai interesanþi ai grupului deja menþionatL=A=N=G=U=A=G=E, cu o contribuþie importan-tã în istoria formelor ºi a experimentelor textualedin a doua jumãtate a secolului XX (CharlesBernstein ºi Bruce Andrews, care chiar au ceva despus), de ce nu e suprarealistul Charles Simic,poet excelent, tradus ºi la noi de MirceaCãrtãrescu (The Book Of Gods And Devils aapãrut în 2002 la Paralela 45 sub titlul Carteazeilor ºi a diavolilor)? Apoi: cum de e antologatRonald Johnson ºi nu sunt cele mai valoroase fi-guri ale grupului Black Mountain (Olson,Duncan, Creeley)? De ce dãm de Ted Berrigan(poet foarte bun, din ale cãrui trei poeme traduseaici nu-þi poþi face o impresie onorabilã asupraautorului lui Red Wagon), dar nu ºi de JohnAshberry – una dintre figurile centrale, alãturi deO’Hara, ale ºcolii new-yorkeze?

În primul rând, selecþia poeþilor ºi a poeziilor,ni se spune în prefaþã, a fost fãcutã de cãtreEdward Foster ºi Leonard Schwartz. Aºadar, de cescrie pe copertã cã antologia este coordonatã deCarmen Firan ºi Paul Doru Mugur? Ce aucoordonat aceºtia doi? Antologia fãcutã peprincipii confuze de Schwartz ºi Foster – caresunt ei înºiºi prezenþi în carte cu texte poetice?Traducerile semi-profesioniste ale unor poemeluate cu toptanul dupã ediþia americanã a cãrþii?Unde sunt tinerii poeþi contemporani foarte buni– îi numesc pe Denise Duhamel, David Berman ºiJoshua Clover, care mi-au atras atenþia în ultimii

ani pe net cu poeme foarte bune, adevãrate, nufãcãturi de universitari ºi coordonatori de seratepohetice ºi cursuri de creative writing pe launiversitãþi obscure?

Apoi, lipsesc în fiºele bio-bibliografice toatedatele care ar putea fi cât de cât relevante pentrutraseele spirituale ale acestor autori, pentrucãutãrile ºi realizãrile memorabile care ar fi pututsã atragã atenþia unui cititor de la câteva zeci demii de kilometri distanþã, ºi dintr-un spaþiucultural foarte diferit. Fiºele de prezentare aratãdezastruos, iar cele mai multe poeme sunttraduse într-o limbã românã cãznitã, artificialã ºideloc adusã la zi. În plus, ar fi putut lipsi multedin numele de aici, pentru a face loc unor mari-poeþi- cântãreþi din trecutul secol XX: JimMorrison, Bob Dylan, Leonard Cohen sau TomWaits. Chiar nu au Morrison – care a fost nudoar un rock-star legendar, ci ºi autorul volumelorAn American Prayer (1970) ºi The Lords and TheNew Creatures (1971) – sau Cohen (de curândtradus foarte bine de acelaºi Cãrtãrescu tot într-unvolum de la CR) poeme “reprezentative” pentrudirecþiile din ultimele decenii ale poezieiamericane? Dar acestea sunt întrebãri, multeîntrebãri care vor rãmâne fãrã nici un rãspuns.Locul nimãnui. Antologie de poezie americanãcontemporanã este o carte de duzinã (în caresunt prezenþi cu texte vreo douãzeci de poeþiamericani de duzinã) care trece neobservatã, iarasta chiar nu ar trebui sã mire pe nimeni.

Deºi volumul ar fi putut reprezenta o apariþieremarcabilã – ºi o loviturã editorialã datã de nouaCartea Româneascã –, aceste traduceri îi fac, dinnefericire (prin diletantismul revoltãtor altraducãtorilor ºi prin impresia generalã deînsãilare ºi de treabã fãcutã în grabã ºi fãrãdiscernãmânt pe care cartea o degajã), pe câþivadintre cei mai valoroºi poeþi americani de astãzisã parã niºte cretini.

translaþii

De duzinãClaudiu Komartin

Eva Mazzucco (Austria)

88



88 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

N ãscut în podiºul transilvan, într-un sataºezat pe Mureº, Vasile Dan a coborât perâu în jos, acolo unde curgerea acestuia

întâlneºte pusta. La Arad s-a consacrat el ca poetºi editor de revistã literarã, concepând împreunãcu alþi scriitori ai locului, chiar la începutul anului1990, eleganta publicaþie Arca. Dupã atâþia ani, eacontinuã sã aparã, cu un profil de-acumconsolidat ºi un prestigiu pe mãsurã. Tot VasileDan s-a dovedit ºi un bun organizator al vieþiiliterare din vestul þãrii, înfiinþând o filialã aUniunii Scriitorilor care ºi i-a arondat ºi pe colegiibihoreni ºi hunedoreni. Adaug ºi revelaþiapublicisticii acestui poet prin excelenþã, înfãptuitãprin jurnalele regionale ca ºi în prestigioasa revistã22, dar cuprinsã parþial ºi în selecþii publicate învolume.

Nu evoc întâmplãtor aceste circumstanþe.Dimpotrivã, am convingerea cã ele dezvãluie – fieºi simbolic – un destin literar cu contururi binedesenate. Transilvãnean transplantat prin proprievoinþã în Partium, la frontiera vesticã a României,el a urmat firul Mureºului, care în zona Araduluiîºi întãreºte curgerea, lãþindu-ºi albia, dar,totodatã, ºi-o ºi domoleºte. Mi se pare cã VasileDan a fãcut la fel, adãugând liricii sale ºi altegenuri, ce vãdesc alte, plurale, disponibilitãþiscriitoriceºti, dar ºi urmând calea potolitã,maiestuoasã a râului în maniera cum îºi concepeversul. Din acest punct de vedere, mã deosebesc,iatã, de alte condeie critice care au scris despreautor ºi care au preferat sã încerce o geopoliticãlivrescã în cazul acestui tip de poezie, asociindu-lºcolii lirice de la revista clujeanã Echinox. VasileDan însuºi se calificã uneori drept un echinoxistsui generis, dar formula pare sã vãdeascã maidegrabã nevoia poetului de a se apropia de alþicongeneri ºi cultivatori ai poeziei care par sã fiepartizanii aceloraºi opþiuni. Totuºi, nu calofilia ºilivrescul echinoxismului mi se par decisive laVasile Dan, aparenþele pot înºela. Meditaþia luieste hrãnitã de o sensibilitate culturalã cu rãdãciniarhaice ºi premoderne. Fãrã a ocoli în vreun felachiziþiile intelectuale cele mai recente, artistulrãmâne confiscat de priveliºtile – aºa se numea ºiplacheta prin care debuta la o editurãtimiºoreanã, în 1977 – care i se vãdesc fãrã aavea, totuºi, ceva de-a face cu peisajele dimprejur.Contemplaþia lui conduce cãtre spaþiul metafizicpe care i-l evocã pretexte biografice dintre celemai diverse. Nici acestea nu trebuie înþelese subincidenþa factologiei, ci mai degrabã casentimente, fulguraþii ori idei iscate în împrejurãrice rãmân numai parþial dezvãluite ori sunt pedeplin enigmatice, semn cã nu ele importã înprimul rând.

Vasile Dan are astfel o lirã care vibreazã,aidoma celei a lui Orfeu, la întâlnirea cu alteregnuri, cu natura, dar ºi cu supranaturalul.Lumea lui este foarte apropiatã de cea a luiAvraam ºi Moise, unde printre pietre ºi tufiºuriizbucneau, când ºi când, combustii de nestins orise auzea o voce atotprezentã.

Numai cã poetul nu este profetul însuºi. Ellocuieºte ºi spaþiul dintre revelaþii, ascultând atentîmprejurimile, spre a nu le lãsa sã se iroseascã învan. El le ghiceºte, le intuieºte, poate chiar leinventeazã. Doar atât, cã invenþia nu este cuputinþã într-un asemenea cod, rezultatul acesteiafiind socotit tot un mesaj venit din vãzduhurilede nedesluºit. De aici ºi prestigiul pe care îl are

parcursul îndãrãt, altfel spus refacerea drumurilorspre feluritele origini ale lucrurilor, stãrilor orisentimentelor. Vechimea însemanã aproape un soide illo tempore subînþeles, ea poate ascundegrãuntele încã pur de adevãr iniþial, caleasoteriologicã sau nici atât, mãcar contactul cuvigurosul diafan al transcendenþei.

Vechimea, în poezia lui Vasile Dan, este, la felca în miturile care ne întemeiazã, semn denobleþe, distincþie dar, mai presus de toate, deadevãr. A fi vechi înseamnã a fi conform cu ceeace vine ca un ecou oracular, dincolo de logicã,raþionalitate ºi chiar de reverie, pe calea –hölderlinianã – a revelaþiei. Drept care, în Fabulãveche, poem selectat din volumul Pielea poetului,modalitatea construcþiei lirice este parabolicã, iarprotagoniºtii sunt poetul ºi Dumnezeu. În altãparte, în Manuscris vechi, mitul rãsare dinprimele versuri pentru ca finalul reiterativ sã fieracordat la trecut prin demersul tãlmaciului (altnume pentru ºaman, preot, prooroc, adicã pentruinstanþa oracularã). În asemenea condiþii, scriereadevine obscurã, o memorie ocultatã, iar ritualullecturii se metamorfozeazã în descifrareadiferitelor straturi ale scriiturii. Trecând prindiverse grafii ºi alfabete, se poate ghici cã în celedin urmã poetul aspirã sã dea de literele de focale scriiturii divine.

În tradiþia iudaicã, nu altceva cãutau rabinii ºicabaliºtii, fiecare în felul sãu. Moºtenind viziuneacu pricina, Vasile Dan se simte, parcã, totuºi, maiaproape de profeþii ce primesc viziunea în imaginipe cât de impunãtoare, pe atât de producãtoarede combustie.

... ªi totuºi, versurile lui Vasile Dan au omãsurã ºi un calm ce nu se dezmint. Modalitateapoeticã îngheaþã lava viziunii, dând imagineafurtunilor eolice din lanurile cu porumb ºi corbori din coroanele alungite ale chiparoºilor lui VanGogh. Nu este aici câinele din Pompei, pe care îlplângea, glorificându-l, Lucian Blaga, fiindcã înpoemele lui Vasile Dan strãluceºte mereu, substratul solidificat al formei, combustia eului liric.Acest suflu umple de viaþã lapidarele – câteodatã –poeme, care respirã de o prospeþime mereu atentãla raporturile dintre plin ºi gol, dintre yin ºi yang.„cum fuge iute vântul pe o bicicletã uriaºã./ cumdeschide uºa de piatrã./ cum deschide cãmaºa/din care tu ai fugit”, exerseazã poetul registrulzen al trãirii, formulând în limbaj specificconvingerea cã existã sufluri care strãbat pânã ºidincolo de piatrã, care animã absenþa cu o nouãmanifestare vitalã, dar lãsând sã se înþeleagã, totatunci, cã absenþa ta (alter ego ori obiect aldorinþei) nici mãcar vântul care animã lucrurilenu o poate suplini. Este aici un joc fericit peclaviatura unei dezirabile ambiguitãþi, careconduce la un pol cãtre meditaþia asupraelementelor – aerul în care Anaximene vedeasufletul -, iar la celãlalt, trãirea profund subiectivã,revelaþia prezenþei absenþei. Cum se vede,referinþele unor astfel de versuri sunt unele deprofundã intelectualitate, acut livreºti. ªi totuºi,nu asistãm aici decât la o coincidenþã fericitã.Spunerea rãmâne simplã, senzaþia evocatã e detrãit, nu de confecþionat. Pur ºi simplu, eul liricregãseºte zodia presocraticã izvorâtã, pesemne,din acelaºi orizont ca ºi filosofia orientalã a ºcoliizen.

Nu trebuie, prin urmare, ca lirica lui VasileDan sã fie legatã de creºtinism ºi de Biblie, chiar

dacã se întâmplã ca referinþele directe ori ascunsesã fie din orizontul Marii Cãrþi. Trimiterea cãtreorizontul metafizic ºi cãtre sacru se poate petreceºi într-un ancadrament mai arhaic, al cãrui fundalîl dau miturile mai multor lumi privilegiate deapropierea de sacru. Într-un anume sens, aceastãpoezie stã, cu toatã puterea, sub semnul vârsteipoetice detectatã, în sec. al XVIII-lea, în trecutulomenirii primordiale, de ilustrul napolitanGiambattista Vico. Iarãºi n-aº vrea sã se înþeleagãcã îi atribui lui Vasile Dan calitatea de versificatoriscusit al ºtiinþei noi. Cred cã se întâmplã, pur ºisimplu, ca Vico ºi Vasile Dan – dar ºi Hölderlinori, la noi, mai recent, un coleg de vocaþieprecum Dan Damaschin – sã fi depistat ºifrecventat, fiecare cu mijloace proprii ºi venind laîntâlnire cu propria sensibilitate, acelaºi topos alimaginarului. Conform unei teorii faimoase, ceþine cont de ipoteza unui depozit imaginar unicpe seama întregii umanitãþi a tuturor timpurilor,lucrul nu ar fi imposibil, ci mai degrabãpredictibil. De vreme ce o bãnuiesc, iatã,întâlnirea s-a ºi produs.

Când vremea tranziþiei ultragrãbite se va ficonsumat, s-ar putea constata cã printre poeþiivocaþiei autentice, cu un filon liric profundconectat la metafizic ºi cu o sensibilitate calmã,deºi incandescentã, pusã în slujba transcendenþei,numele lui Vasile Dan avertizeazã asupra uneiexperienþe în permanentã ºi grijulie rafinare, pânãla aducerea la nivelul excelenþei.

imprimatur

La izvoarele trecutului eternOvidiu Pecican

Cristian Iliopolos (Grecia)

Thuraya Al-Baqsami (Kuweit)

99



99TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Ioan-PPavel AAzap: – Domnule GheorgheGrigurcu, o sã încep cu o întrebare frontalã. Pe cîtde blajin, de blînd, de liniºtit sînteþi ca persoanã„civilã”, pe atît de aprig, de intransingent, de dur,uneori, sînteþi în scris, îndeosebi cînd este vorbadespre revizuirea, reevaluarea bio-bibliografieiunor scriitori importanþi ai perioadei postbelice, aiperioadei comuniste. Este vorba despre ointransingenþã moralã, esteticã, deci valoricã, saudespre o frustrare a unui intelectual marginalizatde sistem, care ºi-a construit o carierã ºi o operãcu mult mai mult efort, cu mai multã dificultatedecît alþi confraþi?

Gheorghe GGrigurcu: – Aº vrea sã vã rãspund ºieu frontal, pornind de la o învinuire care mi seaduce în mod curent de cãtre ºcoalaconservatoare, dominatã de cãtre un ilustruacademician, cum cã aº fi resentimentar, invidios.Evident cã nu este recomandabil sã ne plasãm peun teren umoral. Cînd discutãm poziþia unuicritic, e necesar sã luãm în considerare elementeleideatice, argumentaþia, dovezile în sprijinulaserþiunilor sale, iar haloul afectiv, mai mult saumai puþin real, sã cadã în plan secundar sau sã fiepur ºi simplu omis. Însã dacã este vorba sã dãmatenþie unor elemente de culise ale atitudinilornoastre, eu m-aº referi la faptul cã exponenþiiconservatorismului în critica noastrã pot fi cumult mai multe argumente decît mine incriminaþipentru o de seamã atitudini nu tocmai onorabile,cum ar fi oportunismul, arivismul, adularea - cîndeste vorba de persoane mai tinere, cu ochii spremodelele unei anumite reuºite în carierã - ºiegoismul unor personalitãþi deja ajunse la oinstituþionalizare ºi la un grad de recunoaºterecare le satisface ºi care doresc sã-ºi pãstreze aceststatus-quo. Deci atenþie la cei care se miºcã pe unteren de supoziþii umorale, pentru cã pe acestteren, ei, în primul rîd, pot avea parte deinterpretãri jenante!

– Cum vedeþi aºa numita obiectivitate aactului critic, literar îndeosebi? Criticul este ºi el,în primul rînd, un cititor, recepteazã unele cãrþicu plãcere, altele cu mai puþinã plãcere. Cumscrieþi: cu aceeaºi mãsurã, cu aceeaºi „oca”, cuaceeaºi „lejeritate”, atît despre poezia care vãplace cît ºi despre poezia care nu vã place, darcãreia nu puteþi sã nu-i recunoaºteþi valoarea?Scrieþi la fel despre autorii care vã sînt simpatici,amici, prieteni, cunoºtinþe, ca ºi despre autorii pecare nu-i cunoaºteþi, îi antipatizaþi sau cu careaveþi anumite „conflicte” profesionale sau umane?

– Un critic trebuie, prin însãºi condiþia sa, sãse impersonalizeze pînã la un grad. Neîndoios cãbaza recepþiei critice o constituie o anumitãstructurã sensibilã, o anumitã configurareintelectualã care cerne mai mult sau mai puþinsubiectiv textele asupra cãrora se aplicã, daraceastã delimitare se cuvine depãºitã printr-unorizont de receptare cît mai larg. Fiind ºi eu poet,desigur cã am o sumã de afinitãþi cu anumiþipoeþi, cu anumite filoane ale creaþiei lirice, însã

acest fapt nu mã împiedicã, dupã cîte îmi dauseama, sã fiu suficient de deschis spre formulepoetice eterogene. Ceea ce mã întristeazã încâmpul criticii literare este o anumitã grupare aautorilor nu pe criteriile activitãþii de creaþie, deconcepþie filosoficã sau de altã naturã generalã, ciîn funcþie de interese de grup, de cenaclu,redacþionale, ori chiar mai jos, coborînd pînã lainterese de parvenire ºi de succese în sferapragmaticã a vieþii. Dupã cum aþi binevoit aafirma la început, marginalizarea de care am avutparte m-a împiedicat sã dau curs unor asemeneatentaþii, rãmînînd în afara unor jocuri de intereseîn viaþa literarã ºi cred cã în aceastã posturã amputut fi obiectiv în mãsura în care poate fiobiectiv un critic literar care totuºi se pronunþã învirtutea unei subiectivitãþi de fond. Oobiectivitate absolutã, sã zic aºa, esteinconceptibilã, pentru cã ar însemna sã recurgemla locul comun, la generalitatea searbãdã. Oricepropoziþie angajantã, originalã cît de cît în cîmpulliterar este produsul unui eu ireductibil ºi, în felulacesta, obiectivitatea trebuie consideratã nu atît oatitudine propriu-zis esteticã, cât o atitudinemoralã care ne opreºte de la compromisuri deordin extraliterar.

– Regretaþi, privind în urmã - ºi mã refer înprimul rînd, dar nu numai, la cãrþile, la operadumneavoastrã -, aceastã marginalizare?

– Nu putem sã ne regretãm destinul, ar fi ungest pueril, trebuie sã ni-l asumãm ºi, în felulacesta, nu cred cã pot regreta ceva. De fapt,împrejurarea cã nu am fãcut o „carierã” într-uncentru cultural sau, aº putea spune, nici un fel de„carierã”, în afara celei legate de textele mele, estepînã la urmã un avantaj, în sensul cã îmi dã olibertate de perspectivã ºi mã degreveazã de aceleobligaþii oneroase care se ivesc în cazul în care unautor pãºeºte pe drumul unor relaþii utile în

„carierã” sau pur ºi simplu din punct de vederepecuniar.

– Sînteþi, în momentul de faþã, unul dintre ceimai avizaþi, unul dintre cei mai „adecvaþi” criticide poezie din România. Sînteþi, în acelaºi timp, ºipoet. Adresez o întrebare criticului,„impersonalitãþii” relative a criticului GheorgheGrigurcu: scrie Gheorghe Grigurcu mai binepoezie sau scrie mai bine despre poezie?

– Nu eu sînt cel care poate rãspunde la oasemenea întrebare. În orice caz, repet ceea ce ammai spus de multe ori, poezia este, sã zic aºa,fenomenul originar al activitãþii mele literare. Eumi-am dorit condiþia de poet, iar critica a apãrutca un fel de anvelopã în jurul producþiei poetice,care s-a tot dezvoltat, ºi-n acelaºi timp ca oprofesionalizare a literatului care sînt, care n-ar fiputut trãi numai din poezie ºi care, fãcînd criticã,a înþeles cã-ºi poate dedica viaþa literaturii într-unmod oarecum susþinut, într-un mod care sã nuîmpieteze asupra producþiei poetice, prin forþalucrurilor sporadicã.

Interviu realizat de Ioan-Pavel Azap

telecarnet

„Mi-am dorit condiþia de poet”

de vorbã cu criticul Gheorghe Grigurcu

Chiru Chakravarty (India)

1100



1100 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

CãtreJUDECÃTORIA SECTORULUI 1 BUCUREªTIStr. Stavropoleos, nr. 6, sector 3, Bucureºti

Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domici-liat în Cluj-Napoca, Str. Micuº, nr. 1, ap. 87, jud.Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 070343, înaintez urmã-toarea

ÎNTÎMPINAREla Dosarul nr. 13596/299/2006, avînd ca

pîrîþi: Administraþia Prezidenþialã, AndreescuGabriel, Editura Polirom Iaºi, FederaþiaComunitãþilor Evreieºti din România, FlorianAlexandru, Gârbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu,Ioanid Radu, Laszlo AAlexandru, Lefter IonBogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris,Mihãieº Mircea, Muºat Carmen, Oiºteanu Andrei,Revista “22”, Revista “Observator cultural”,Revista “Realitatea evreiascã”, Revista “Timpul”,Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, WieselElie, Ziarul “Cotidianul”, împotriva reclamantuluiPaul Goma, domiciliat în Paris, arondismentul 20,Str. Bisson, nr. 27-29, Franþa.

Subsemnatul Laszlo Alexandru vã solicit sãrespingeþi ca neîntemeiatã acþiunea prin care recla-mantul Paul Goma mã acuzã de “denigrare”, pen-tru calificativul de antisemit pe care i l-amatribuit.

Arãt prin prezenta cã “a denigra” pe cinevaechivaleazã, în limba românã, cu a-l ponegri, a-lcalomnia, a susþine aºadar lucruri neadevãrate înlegãturã cu persoana respectivã. Atunci cînd, dim-potrivã, se afirmã adevãrul despre cineva – chiardacã acel adevãr e incomod, neplãcut, greu deacceptat – nu avem de-a face cu fapta de deni-grare. Înþeleg sã fac în continuare proba veritãþii,demonstrînd cã obiecþiile pe care le-am exprimat,prin publicaþiile mele, la adresa reclamantului PaulGoma sînt întemeiate ºi susþinute cu dovezi.

În ceea ce priveºte reproºul de antisemitism,care i-a fost adresat reclamantului Paul Goma decîþiva intelectuali, începînd cu anul 2002, considercã este ppe ddeplin cconfirmat de ideile, argumenteleºi citatele vehiculate în volumele semnate derespectivul scriitor: Basarabia (Buc., Ed. Jurnalulliterar, 2002), Sãptãmîna Roºie 28 iunie – 3 iulie1940 sau Basarabia ºi Evreii (Buc., Ed. VremeaXXI, 2004), precum ºi în anumite intervenþii dinpresa autohtonã sau de pe internet.

Conform Dicþionarului explicativ al limbiiromâne, termenul “antisemitism” desemneazã o“doctrinã sau atitudine rasistã îndreptatã împotri-va evreilor, cãrora li se contestã drepturilecetãþeneºti în interiorul naþiunii în care trãiesc”.Atitudinea de antisemitism se poate manifesta, înmod direct, împotriva evreilor din contemporanei-tate, sau în mod indirect: prin rãstãlmãcirea ºiminimalizarea trecutului tragic al evreilor, prinînvinovãþirea evreilor înºiºi pentru soarta lor, princonsiderarea depreciativã sau contestareaHolocaustului, prin elogierea autorilor care au pusla cale ori au executat Holocaustul etc. Primulaspect – al ostilitãþii împotriva evreilor din con-temporaneitate – are o prezenþã mai degrabã pe-rifericã în opera recentã a lui Paul Goma (deºi nu

lipsesc pe alocuri tonurile violent insultãtoare laadresa statului Israel). Autorul îºi îndreaptã însãîntreaga energie spre deturnarea, rãstãlmãcirea ºiinterpretarea ostilã, jignitoare, neadevãratã a trecu-tului evreilor din România. Prin deformareafaptelor istorice, prin folosirea tendenþioasã aunor surse ºi interpretãri unilaterale, scriitorulîncearcã în subsidiar delegitimarea suferinþei vic-timelor, rãsturnarea raportului moral dintre uciºiºi ucigaºi.

Deºi tezele expuse de Paul Goma jignescmemoria unor fiinþe umane dispãrute prin moarteviolentã, contravin adevãrului istoric ºi încalcã le-gislaþia statului român, o serie de intelectuali dinþarã ºi din strãinãtate ne-am limitat la a-i contesta,cu argumente, citate ºi explicaþii, intervenþiilepublice. Nimeni n-a încercat sã-i blocheze lui PaulGoma dreptul la cuvînt, nimeni n-a vrut pînãacum sã-i cearã socotealã în justiþie, nimeni nu i-anegat posibilitatea formulãrii unor opinii (fie eleoricît de ciudate, de strîmbe). Reacþiile de diso-ciere, cîte au existat, au fost formulate a pposteri-ori, va sã zicã dupã ce Paul Goma ºi-a publicatdeja în presã ipotezele. Dar, în ciuda situaþiei con-crete existente, prin aceastã reclamaþie în justiþie,depusã acum împotriva unor intelectuali presti-gioºi ºi a unor publicaþii recunoscute, Paul Gomaîncearcã, el însuºi, sã-ºi impunã cu forþa opiniileneadevãrate, sã blocheze prin intermediul tri-bunalului dreptul la cuvînt al celorlalþi, sã nege cuajutorul instanþei dreptul la opinie ºi la cercetareacorectã a istoriei.

Subsemnatul Laszlo Alexandru resping ca pro-fund neîntemeiate argumentele expuse de PaulGoma în reclamaþia sa ºi înþeleg sã-i demontezneadevãrurile, în toatã ampla lor cazuisticã, ana-lizînd douã din metodele lui principale de falsifi-care:

I. PPrezentarea ddistorsionatã ssau nneadevãratã aaunor ffapte;

II. PPrezentarea llacunarã aa uunor cconsecinþe.Detaliez rãspunsurile în cele ce urmeazã.

I. PPrezentarea ddistorsionatã ssau nneadevãratã aaunor ffapte.

Reclamantul Paul Goma atribuie motivaþiifalse întregului conflict care a dus la acest procesîn faþa instanþei de judecatã. Preocupat mai multde efectele din prezent (“un prejudiciu care-ilezeazã pînã la ultimele resorturi nu numai repu-taþia, imaginea publicã, ci ºi demnitatea de om”,vezi p. 24 a reclamaþiei), Paul Goma trece cu preamare uºurinþã peste cauzele care au condus, pecale directã, la o asemenea situaþie regretabilã. Totastfel, dacã examinãm fenomenologic doar gamaunor consecinþe, fãrã a lua în consideraremotivele care le-au provocat, dovedim o abordaregreºitã: omul din caverne constata disperat cãafarã e furtunã, omul modern urmãreºte buletinulmeteo. Cauza ostilitãþii la adresa scriitorului aconstituit-o, în situaþia de faþã, nu trecutul gloriosde disident anticomunist al lui Paul Goma,recunoscut de numeroºi comentatori, sau pres-tigiul sãu naþional ºi internaþional (elemente invo-cate aici de reclamant în scopul impresionãriiinstanþei de judecatã), ci, punctual, lipsa de vala-

bilitate istorico-ºtiinþifico-moralã a unor afirmaþiifãcute de Paul Goma, precum ºi efectele adîncinsultãtoare ce decurg din faptul cã acelaºi PaulGoma rãstãlmãceºte adevãrul. În cauzã se aflãinterpretarea tendenþioasã, neadevãratã, atribuitãde reclamantul Paul Goma imaginii mareºaluluiIon Antonescu ºi deciziilor acestuia, ce au dus laplanificarea ºi desfãºurarea Holocaustului dinRomânia, la exterminarea unui numãr însemnatde evrei inocenþi. În centrul dezbaterii se gãseºteîncercarea reclamantului Paul Goma de a rescrieîn cheie falsificatoare un aspect din istoria tragicãa statului român din timpul celui de-al doilearãzboi mondial: prin diminuarea gravitãþiifaptelor, “explicitarea” motivaþiei criminalilor, cul-pabilizarea victimelor, tratarea nediferenþiatã,globalã, a tuturor componenþilor unei comunitãþietnice (conform tiparului mental fascist) etc.

A. FFapte dde nnaturã iistoricã.1) Paul Goma considerã cã “Motivaþiile [anti-

semite ale – n.n.] regimului Antonescu au fostdiferite de cele ale regimului nazist, ele vizîndrãzbunarea pentru tratamentul criminal aplicatadministraþiei ºi armatei române în Basarabia ºiBucovina în timpul retragerii de dupã ultimatu-murile sovietice din iunie 1940 ºi jaful (spoliereacomunitãþii). / Faptul cã motivaþiile regimuluiantonescian au fost diferite de cele naziste nuface criminalitatea antonescianã mai puþin repro-babilã faþã cu cea nazistã, ci doar explicã [s. aut.]de ce prima nu a atins niciodatã coerenþa ºi pro-porþiile celei din urmã” (vezi p. 21 a reclamaþiei).

RÃSPUNSURI: a) Paul Goma îºi dovedeºtelipsa de profesionalism, deoarece acrediteazã argu-mentaþia demagogicã a lui Ion Antonescu însuºi,care încerca sã ascundã propriile intenþii criminaleîn spatele unei reacþii de rãzbunare.

b) Paul Goma îºi dovedeºte lipsa de profesio-nalism, deoarece oferã explicaþii eronate, cunuanþe justificatoare, pentru mãsurile criminaleprin care autoritatea statului a trecut la alungareaºi exterminarea unei categorii etnice.

c) Paul Goma îºi dovedeºte lipsa de profesio-nalism, deoarece trece peste realitatea istoricã acolaborãrii dintre Hitler ºi Antonescu, pe temaevreiascã. Dupã cum subliniazã istoricul britanicDennis Deletant, “Antonescu însuºi a arãtat cãsoarta evreilor pe care Hitler îi numea «din est» afost discutatã la întîlnirea dintre cei doi care aavut loc la München, la 12 iunie 1941” (veziAnexa 11 – studiul Transnistria: cîteva consideraþiidespre semnificaþia acesteia pentru Holocaustuldin România, în vol. România ºi Transnistria:Problema Holocaustului. Perspective istorice ºicomparative, Bucureºti, Ed. Curtea Veche, 2004,p. 169).

d) Paul Goma îºi dovedeºte lipsa de profesio-nalism, deoarece ignorã afirmaþiile extrem degrave fãcute de mareºalul Ion Antonescu ºi redateîn Stenogramele ºedinþelor Consiliului de Miniºtri,în care era promovatã explicit ideea purificãriietnice: “Tendinþa mea este sã fac o politicã depurificare a rasei româneºti ºi nu voi da înapoi înfaþa nici unei piedici ca sã realizez acest dezideratistoric al Neamului nostru. / Dacã nu profitãmde situaþia care se prezintã azi pe plan inter-naþional ºi european, pentru a purifica NeamulRomânesc, scãpãm ultima ocazie pe care istoriane-o pune la dispoziþie.ªi eu nu vreau s-o scap,pentru cã dacã aº scãpa-o, desigur cã generaþiileviitoare mã vor blama. Pot aduce ºi Basarabiaînapoi, ºi Transilvania, dacã nu purific NeamulRomânesc n-am fãcut nimic, cãci nu frontierele

sare-n ochi

Goma la tribunal (I)(Acte de la proces)

Laszlo Alexandru

1111



1111TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

fac tãria unui neam, ci omogenitatea ºi puritatearasei lui. ªi aceasta urmãresc în primul rînd.” Prinintenþiile astfel exprimate, mareºalul IonAntonescu dovedea cã e mînat de aceleaºi scopurirasiste ºi totalitar-criminale ca ºi Adolf Hitler.(Vezi citatul în Anexa 11 – ibid., p. 175)

2) P. Goma mã acuzã de denigrare deoarece îireproºez “elogierea mareºalului” Antonescu, pre-cum ºi “operaþiunea de spãlare a banilor murdaripurtînd efigia lui Ion Antonescu” (vezi p. 12 ºi 14ale reclamaþiei).

RÃSPUNS: Avînd în vedere contextul istoricschiþat mai sus – potrivit cãruia mareºalulAntonescu poartã rãspunderea clarã pentrumoartea cîtorva sute de mii de evrei – subsemna-tul am considerat absolut inacceptabil conþinutulcap. 13, Ion Antonescu: înger sau demon?, dinvol. lui Paul Goma, Sãptãmîna Roºie 28 iunie – 3iulie 1940 sau Basarabia ºi Evreii (vezi Anexa 22 –ed. cit., p. 239-261). Sub pretextul unui excursautobiografic, Paul Goma încearcã aici recuperareafrauduloasã a imaginii lui Ion Antonescu, plasareasa pozitivã sub aspectul unui om hotãrît, integru,cãzut victimã destinului implacabil al istoriei:“Oamenii simpli, meseriaºi mai puþini, þãrani maimulþi – pãstraserã despre Mareºal bune impresii:ziceau cã fusese un om sever, însã drept, nufãcuse vreun compromis în politicã, nici oafacere, nici o escrocherie, nici o trãdare” (veziAnexa 22 – p. 251). Trecînd în revistã ºi alte opinii,provenind chipurile din diverse pãturi sociale,Paul Goma îºi exprimã apãsat punctul de vederefavorabil la adresa criminalului de rãzboi menþio-nat: “Ion Antonescu a fost, a rãmas, pentru mine,ca pentru toþi românii basarabeni, bucovineni,herþeni: «Mareºalul dezrobitor»” (vezi Anexa 22 –p. 244).

În baza lecturii ºi a evaluãrii paginilor de maisus (depuse ca probã materialã în Anexa 22 aprezentei Întîmpinãri), subsemnatul am dedus înmod legitim cã din cartea reclamantului P. Gomarezultã o imagine edulcoratã ºi falsificatoare aadevãrului istoric, întrucît sînt diminuate în ochiicititorului cruzimea mareºalului Antonescu, deli-berarea sa în exterminarea unei categorii etnice ºiresponsabilitãþile strivitoare pe care le poartã.

Aºadar rresping aacuzaþia rreclamantului PPaulGoma cca nneîntemeiatã.

3) P. Goma mã acuzã de denigrare deoarece îireproºez cã “a minþit atunci cînd a prezentat situ-aþia politicã a evreilor din România” (vezi p. 13 areclamaþiei).

RÃSPUNS: Numeroase tratate istorice seapleacã asupra condiþiilor discriminatorii pe carele-au suportat evreii din þara noastrã, încã din adoua jumãtate a sec. al XIX-lea, arãtînd cãautoritãþile române, în ciuda presiunilor externe,i-au refuzat acestei categorii etnice mult timp nat-uralizarea, i-au tratat pe membrii ei ca pe cetãþenide rangul doi, le-au interzis diverse activitãþi co-merciale ºi proprietãþi funciare etc. etc.Respectivele fapte au condus-o, de pildã, pe repu-tata cercetãtoare Hannah Arendt la tranºanta con-cluzie: “nu este o exagerare sã spunem cãRomânia era cea mai antisemitã þarã a Europeiantebelice” (vezi Anexa 33 – vol. H. Arendt,Eichmann în Ierusalim. Un raport asupra banal-itãþii rãului, trad. Mariana Neþ, Buc., Ed. All,1997, p. 208).

Pe de altã parte, în volumul Sãptãmîna Roºie28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia ºi Evreii,Paul Goma susþine, în pofida dovezilor istoriceevidente, cã “în «putregaiul» românesc, în «pseu-do-democraþia» carpato-dunãreanã (…) evreii auvieþuit bbiniººor,, cchiar cconfortabil [subl. mea, L.A.],dupã 1867 – dar dupã 1878!; ºi dupã 1938, cînd a

venit la putere guvernul Goga-Cuza, autodeclarat«antievreiesc»” (vezi Anexa 44 – p. 103-104).

A interpreta adevãrul istoric pe dos decît îlindicã dovezile istorice reprezintã o minciunã.Faptul cã eu numesc procedeul pe care P. Goma îlaplicã efectiv, nu înseamnã cîtuºi de puþin cã îldefãimez.


4) P. Goma mã acuzã de denigrare deoarece îireproºez cã neagã frontal existenþa Holocaustuluiromânesc (vezi p. 13 ºi 14 ale reclamaþiei).

RÃSPUNS: În vol. Sãptãmîna Roºie 28 iunie –3 iulie 1940 sau Basarabia ºi Evreii (ed. cit.),autorul scrie negru pe alb: “Doar ºtim, avem ºihîrtii[,] ºi þinere-de-minte: «Holocaustul românesc»este o minciunã, un fals, o escrocherie, o ticãloasãameninþare («Punga sau viaþa!»)” (vezi Anexa 55 –p. 273). Atrag atenþia cã ne aflãm deja în sferaunei culpe sancþionabile penal: România s-a sin-cronizat cu legislaþia statelor europene ºi, prinOrdonanþa de Guvern nr. 31/13 martie 2002, esteinterzisã negarea în public a Holocaustului ºi estepedepsitã cu închisoare între 6 luni ºi 5 ani. Iarpublicarea unei cãrþi negaþioniste þine de dome-niul public.


5) P. Goma mã acuzã de denigrare deoarece îireproºez cã minte, “încercînd sã stabileascã falseraporturi cauzã-efect, prin trecerea sub tãcere arealitãþilor inconvenabile” (vezi p. 13 a recla-maþiei).

RÃSPUNS: În vol. Sãptãmîna Roºie 28 iunie –3 iulie 1940 sau Basarabia ºi Evreii (ed. cit.),autorul îºi începe lungul ºir de neadevãruri prin-tr-un fals grosolan: el instituie în mod abuziv ºiaberant relaþia cauzã-efect între un fapt istoric pe-riferic (agresiunea suferitã de armata românã ºi defuncþionarii în retragere din Basarabia) ºi otragedie internaþionalã (Holocaustul). Scrie PaulGoma: “Care sã fi fost motivul, pretextul, temeiul– sau/ºi cauza – pentru care, din prima zi (22iunie 1941) a Campaniei antisovietice a celui de-aldoilea rãzboi mondial, «cu nebãnuitã cruzime,românii i-au masacrat din senin pe evrei, atît pesolul naþional: Abatorul de la Bucureºti, Pogromulde la Iaºi, Trenurile Morþii, Basarabia ºi Bucovina– cît mai ales în Transnistria»? (teza evreilor) –crimã care ar fi «devansat în timp, egalat în cru-zime Auschwitzul»?, cum scrie Matatias Carp.Care sã fi fost resortul criminal care, dintr-ocomunitate ca a noastrã, dacã nu legendar de tole-rantã, atunci sigur: îndelung rãbdãtoare, a fãcut-osã devinã în interval de doar un an: 28 iunie1940-22 iunie 1941 – ººi ddacã nnumai îîn oo ssãp-tãmîînã: 228 iiunie-33 iiulie 11940? - «una majoritar,fãþiº, feroce antisemitã, încuviinþînd mãsurileguvernamentale de persecutare, de lichidare aevreilor»? – din senin, cum susþin, de jumãtate deveac, evreii” (vezi Anexa 66 – p. 5, deºi nenumero-tatã).

În mod normal ºi printr-o logicã þinînd dedomeniul bunului-simþ, un ºir de acþiuni izolate ºiaccidentale (ce reflectau ostilitatea unor grupuride cetãþeni la adresa reprezentanþilor statuluiromân) nu pot fi considerate cauza pentru careun stat, prin organismele sale abilitate, se strã-duieºte sã extermine o categorie etnicã de pesuprafaþa sa! Cu atît mai mult, cu cît evreii dinRomânia au început sã fie discriminaþi brutal încãdin secolul al XIX-lea ºi au început sã fie uciºiarbitrar încã dinainte de 22 iunie 1941 – de pildãîn judeþul Dorohoi, la Galaþi ºi Rãdãuþi, în judeþulSuceava etc. (iunie-iulie 1940).

Aºadar rresping aacuzaþia rreclamantului PPaul

Goma cca nneîntemeiatã.6) P. Goma mã acuzã de denigrare atunci cînd

îi reproºez “parþializarea geograficã a genocidului”(vezi p. 13 a reclamaþiei).

RÃSPUNS: Pentru a omite dimensiunea conti-nentalã a fenomenului, scriitorul înalþã bariere deimaginaþie la graniþele României. El refuzã sãpriveascã faptul istoric în conexiunea sa inter-naþionalã ºi decreteazã cã evreii sînt rãspunzãtori(întrucît i-au agresat pe românii în retragerepaºnicã din Basarabia ºi Bucovina) ºi prin urmareau fost mãcelãriþi. Clasica situaþie româneascã:mortul e de vinã. Din nefericire Holocaustul aavut o îngrozitoare ºi macabrã extensie, aproapetoate statele europene cunoscîndu-i flagelul. Însinteza sa, Hannah Arendt se opreºte pe scurtasupra evenimentelor din Germania, Austria,Protectoratul Cehiei ºi Moraviei, Franþa, Belgia,Olanda, Danemarca, Italia, Iugoslavia, Bulgaria,Grecia, România, Ungaria ºi Slovacia. Nici vorbade un frivol scenariu western, aºa cum ni-l prezin-tã Paul Goma: pieile roºii atacã diligenþa – poterapleacã la asalt ºi dã foc corturilor! N-a fost vorbade o rãfuialã “internã”, ci de o crimã la nivel con-tinental, cu diverse aspecte specifice, de la stat lastat. Autorul volumului Sãptãmîna Roºie 28 iunie– 3 iulie 1940 sau Basarabia ºi Evreii nu trateazãcorect tragedia Holocaustului la nivel continental,ci îi minimalizeazã în permanenþã cauzele,desfãºurarea ºi rezultatele.


7) P. Goma mã acuzã de denigrare atunci cîndîi reproºez “acreditarea ºi justificarea implicitã aLegii Talionului în studiul istoric” (vezi p. 13 areclamaþiei).

RÃSPUNS: În vol. Sãptãmîna Roºie 28 iunie –3 iulie 1940 sau Basarabia ºi Evreii, autorul seîntreabã retoric care a fost resortul ce a transfor-mat poporul român “îndelung rãbdãtor” (vorbavine…) într-o comunitate fãþiº antisemitã. ºi afir-mã, sub formã de scuzã indirectã: “Dacã nu estedecent sã ne întrebãm: «Cine a început primul?» –pentru cã rana sîngereazã încã, vom formula ast-fel: «Cine s-a rãzbunat – pe cine? Pentru ce?Cînd?» – deci: «Care a fost cronologia faptelor?»”(vezi Anexa 77 – p. 189). În mod evident, dupãcum se desprinde din litera ºi spiritul textului,“istoricul” improvizat tinde sã ofere circumstanþeatenuante celor care i-au masacrat pe evrei(întrucît a fost vorba de o… rãzbunare) ºi încearcãsã “explice” crima printr-o arbitrarã contextua-lizare cauzã-efect.


8) P. Goma mã acuzã de denigrare atunci cîndîi reproºez “preluarea logicii globaliste ºi a limbiide lemn din propaganda antonescianã” (vezi p. 13a reclamaþiei).

RÃSPUNS: De-a lungul întregului vol.Sãptãmîna Roºie 28 iunie – 3 iulie 1940 sauBasarabia ºi Evreii, victimele Holocaustului sîntconsiderate nu individual, cu nume ºi prenume,eventual cu o vinã precis stabilitã, care sã fi meri-tat pedeapsa supremã, ci sînt în permanenþãtratate global, indistinct, ca reprezentante ale uneicategorii etnice în curs de exterminare (vezi pas-sim). Autorul P. Goma preia, în centrul argumen-taþiei sale, teza antonescianã conform cãreiadeportarea ºi uciderea evreilor a fost nu o politicãde stat, înfãptuitã în scopul purificãrii etnice, ciun… rãspuns de rãzbunare la un ºir de agresiuniizolate.


(va urma)

1122



1122 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

P ublicat pentru prima oarã în 1947, On esttoujours trop bon avec les femmes, oanunþa ca autoare pe tînãra scriitoare

irlandezã Sally Mara, al cãrei volum fusese tradusîn francezã de un anume Michel Presle. Cu unscriitor ºi un traducãtor închipuit, adevãratulautor, Raymond Queneau se înscrie în seria unorcelebri scriitori care ºi-au inventat identitatea, sauidentitãþile auctoriale.

Nota traducãtorului francez încearcã sã fixezedatele naºterii acestui roman, însã reuºeºte s-oplaseze sub semnul întrebãrii. Autoarea este osimplã femeie irlandezã, casãtoritã cu unnegustor, femeie care moare de o boalã oarecare,iar cîþiva ani dupã, cînd criticului îi parvinemanuscrisul, propriul soþ de abia dacã îºi maiaminteºte de ea. Nimic nu ar fi dat astfel semn cãar fi o carte valoroasã, în afarã de faptul cã i sespusese c-ar fi nepublicabilã în þara de origine.

Ni se spune de la bun început ce nu propunecartea, ºi anume vreo poziþie politicã faþã deevenimentele din ziua de Paºti a anului 1916 dinDublin. „The Easter Rising”, insurecþia împotrivaocupaþiei militare britanice, reprezintã doar unpretext al mizanscenei unei pleiade de actanþi,nici unul dintre ei un erou (al romanului, sauunul în adevãratul sens al cuvîntului), ci anti-eroi,care de multe ori cad seceraþi de un glonteimediat dupã ce intrã în scenã. Astfel se întîmplã,de pildã, cu o angajatã a poºtei din Dublin, carela scurt timp dupã ce e prezentatã prin elementeconturînd un personaj, e împuºcatã în cap,curmîndu-i-se astfel scurt orice evoluþie în cadrulpoveºtii. Autorul se descotoroseºte cu uºurinþã deun personaj sau altul, luptãtori ai IRA sau civilisupuºi majestãþii sale Regele Angliei; în oricemoment, oricare dintre personaje, principal sau

secundar, poate fi pe moment în luminareflectorului sau poate dispãrea. Personajele par asclipi în momentele lor monologale sau dialogale,în cadrul prozei întîlnindu-se astfel mai multefluxuri ale conºtiinþei, amintind pe alocuri ºi detehnica suprarealistã a dicteului automat. Ca fostpartizan al suprarealismului, îl putem bãnui peQueneau de o astfel de înclinaþie, la fel cum elpare a-ºi bãnui personajele la un moment dat cãar vrea chiar sã-i ia locul.

Aºa cum nu poþi avea siguranþa cã vei ajungesã cunoºti un personaj mai bine, sau cã-i veiputea urmãri evlouþia, tot astfel nu li se potîntrevedea contururi precise, ele rãmînînd înstadiul unor descrieri minimaliste. Monologulinterior al lui Gertie, funcþionara închisã în baiafemeilor în timpul asediului poºtei, (caremediteazã îndelung dacã e etic sã se aºeze sau nupe tron, obositã fiind de atîta aºteptare, dacã sãtragã sau nu apa la toaletã, perorînd despreigienã, frumuseþe, modã, în timp ce în jurul eisunt explozii, rafale de mitralierã) pare a sesuprapune cu cel în care un irlandez neºtiutor decarte, care „hic et nunc”, ne spune Queneau, areconºtiinþa poziþiei sale de insurgent. Aceasta îiprovoacã o groaznicã bolborosealã a maþelor înmijlocul copleºitoarelor evenimente, a grãmezilorde cadavre din stradã, alungatã doar de o„ankou”, o „anschauung” (intuiþie, ne lãmureºtetrad. francez) prin care îºi dã seama cã cineva seascunde în baie.

Irlandezii, în mod ironic, par a duce o luptãcare nu e a lor, sunt nepregãtiþi, în toiul luptelor,sunt cuprinºi de panicã ºi trag cu armele în toatepãrþile, nu se pot odihni noaptea gîndindu-se lamorþii care s-ar putea trezi în timpul nopþii,fantazeazã la trupul dezgolit al uneia dintre

femeile ucise în faþa poºtei asediate. Spiritul lorde luptã (exprimat în strigãtul de îmbãrbãtare„Finnegans Wake”, printr-o aluzie la romanul luiJoyce) ºi mîndria care îi caracterizeazã este însãanulatã de mendrele unei femei, care va deveniinevitabil o martorã neloialã a evenimentelor. Prinnatura ei însãºi, ea nu va putea da mãrturiavictoriei ºi neînfricãrii lor, fiind pînã la urmã cecare demitizeazã povestea lor, distorsionînd fãrãmotiv istoria, ºi golind-o de gloria speratã, ceea ceexplicã în finalul cãrþii titlul acesteia.

Extraordinar erudit, Raymond Queneaudemonteazã locurile comune ale spirituluiirlandez (curajul, mîndria naþionalã, catolicismuletc.), cît ºi pe cele proprii tipului englez (tactul,manifestat în farsa pregãtitã de autor înmomentul debarcãrii, cînd englezii aºteaptãpoliticos la uºã pentru a nu o ruºina pe logodnicalocotenentului lor exact cînd aceasta era violatãde unul dintre ultimii supravieþuitori irlandezi).Ni se demonstreazã astfel cã nimic nu este ceeace pare a fi, eroii nu sunt eroi, evenimentelemajore ale unui popor nu sunt scutite depersiflare.

Romanul musteºte de acþiune: împuºcãturi,explozii, morþi înºiraþi pe caldarîmul Dublinului,fiind un adevãrat „roman de vacanþã”, în carecititorul are parte de „aventuri, împuºcãturi,rãsturnãri de situaþie, comic debordant,inconformism, sex”, dupã cum anunþãtraducãtorul sãu, Laszlo Alexandru. Artificiileîmprãºtiate cu generozitate de cãtre prozatorultrickster întreþin interesul ºi amuzamentulcititorului pînã la final. Abordînd un dinamismspecific unui scenariu de film, romanul a fost dealtfel ecranizat cu succes în anii ºaptezeci. Ironia,umorul de multe ori absurd, satira, burlescul, suntcîteva din coordonatele majore care definesc stilullui Queneau, a cãrui viziune este sintetizatã astfelîn prefaþa traducãtorului: „confruntat cu tragediacondiþiei umane, un scriitor ca Albert Camus serevoltã. Un autor ca Raymond Queneau iauniversul în zeflemea”.

incidenþe

Un roman prea (puþin) bun cu femeile

Ema Moldovan

A pãrut în 2004 sub semnul Paralelei 45,romanul lui Raymond Queneau, Zazie înmetrou, cunoaºte un traseu accidentat în

ce priveºte traducerea sa în limba românã. În“pseudopostfaþa” volumului, traducãtorul luiQueneau, Laszlo Alexandru, desfãºoarã toate iþeleacestei aventuri, propunând un fel de biografie avariantei româneºti a romanului. O aventurã la felde controversatã ºi fascinantã ca traseul lui Zazieîn preajma metroului parizian.

Textul care întâmpinã cititorul, în prefaþã,apare sub semnãtura lui Luca Piþu. O încadrare înspiritul vremii ºi, deopotrivã, un prim model delecturã, discursul celebrului eseist român preia ºivalorificã tonalitãþile ºi întreaga atmosferã a lumiicreate de Queneau, prevenind ºi amortizând oare-cum debutul brusc al romanului.

În sfârºit, romanul poate fi încadrat în multi-ple formule literare; amintim, dintre acestea, doarcâteva: roman odiseic (Luca Piþu), poveste deiniþiere (dacã Zazie mai are nevoie de aºa ceva),roman experimental, în spiritul avangardei

franceze din care autorul gustã din plin sau, armai fi posibilã o asociere a romanului cu struc-tura eminamente colocvialã a scenariului de film;accentele ºi strategiile cinematografice fac sãexplodeze controlat delirul verbal al personajelor,formând insule pur imagistice. Etichete de acestgen, aplicate romanului lui Queneau, nu sunt însãcea mai bunã soluþie de receptare; unitatea textu-lui e mai degrabã iluzorie, cedând locul strategi-ilor performative: între limbaj, de altfel foartecondimentat cu toate ingredientele locale, ºi“întâmplare”, ca punere-în-act a ceea ce este,iniþial, rostit, intervalul e abia perceptibil. Lumeadin roman nu lasã loc respiraþiei contemplative,angajând cititorul într-un maraton, cu un ritmextrem de alert, al desfãºurãrii anecdotei.

Personajele apar ca niºte marionete foarteabile ºi elastice, fiinþe nu în “carne ºi oase”, ci, -aºa cum numea Ion Vartic personajele luiCaragiale – fiinþe în “vorbe ºi replici”. Refrenulromanului este, în acest sens, ilustrativ – pus îngura papagalului Verdeaþã, varianta caricaturalã a

tuturor personajelor: “Vorbeºti, vorbeºti, atâta ºtiisã faci!”. Personajul Zazie este un simplu pretextpentru crearea unei situaþii; în fapt se poate uºorobserva cã Raymond Queneau brodeazã pe mar-ginea unui tipar narativ foarte frecventat de-a lun-gul istoriei romanului: vizita unui personaj provin-cial în “marele oraº” ºi aventura de cunoaºtere pecare acesta o trãieºte, corespunzând, de obicei,etapei de maturizare. Din fericire însã, personajelecu care Zazie intrã în contact, o datã ajunsã laParis, nu reprezintã niºte eroi secundari schemati-ci. Funcþia acestora nu este una de suport înevoluþia personajului principal. Dimpotrivã, suntniºte concurenþi croiþi pe mãsura lui Zazie.Gabriel, Marceline, Turandot, Charles, Gridoux ºiTrouscaillon provoacã, pe parcursul romanului, odialecticã a compunerii ºi descompunerii nucleelorprincipale ale anecdotei, angajând toate person-ajele care le ies în cale într-un balet abstract.

Ritmul romanului se accelereazã treptat, înboule de neige, declanºând un final delirant, careciteazã ironic filmele proaste, de acþiune, cu bãtãiîn baruri ºi rãzbunãri între bande de mafioþi.Deschideri intertextuale similare apar presãrate peparcursul romanului, asigurând naraþiunii o con-figuraþie flexibilã ºi, poate cel mai important, sat-isfãcând un gust polemic caricatural extrem derafinat ºi de subtil. Toate acestea ºi încã multealtele garanteazã o lecturã incitantã ºi inteligentã.

Zazie în metrou sau lumeamãsuratã în cuvinte

Mara Stanca

1133



1133TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

“U ltimul Don Quijote” au fost cuvinteleregizoarei Kovacs Ildiko la aflareaveºtii despre moartea lui Iordan

Chimet. Mi-am permis sã-i preiau aceastãsintagmã, socotind-o poate cea mai inspiratãcreionare a, iatã deja, umbrei unei personalitãþiinegalabile.

Mi-e greu sã scriu, fiindcã e mereu un act deviolentare psihicã raþionalizarea absenþei“afecþiunilor noastre elective” intrate înobiºnuinþã, în respiraþia mental emotivã acotidianului, indiferent de spaþiu. Nu vom maiauzi urarea: “Inimã bunã!” la despãrþire, pe postde “la revedere”, nici apelativul: “domniºoricã!,fetiþo!, duduiþo!, tovarãºa duduie!” etc. adresatcreaturilor feminine de la 5 la 85 de ani! Dar nuvom mai avea parte nici de lamentoul: “Voipovesti prin tîrg, sã afle toatã lumea cã nu te-aiînvrednicit nici mãcar sã dai o cafea, o licoare,ceva…” – un refren al deceniilor de prietenie, uncod al rãsfãþului dupã o masã copioasã dizolvatãîn þuici (votcã, coniac, whisky – mã rog, ce senimerea) ºi bere. “Suntem în aventuurrrã!”;“Trebuie sã ne împlinim destinul, o luãm de lacapãt!”; “Suntem pe cai!”, º.a.m.d.

Ce ºtie tînãra generaþie faþã de a celor maturi,a “iniþiaþilor”, crescuþi în fantasmele lingvistice origrafice din Antologia Inocenþei ? “Profesioniºtii”criticii literare, poeþi ori prozatori sunt relativinformaþi, dar marele public, totuºi cititor, bîjbîieîn nedumerire: “Cine a fost, este Iordan Chimet?”Din pãcate sau din fericire, memoria intelectual-afectivã nu se lasã accesatã cu un click peinternet. Internetul poartã titlurile operei, sfera deinteres ºi de exprimare a autorului, data naºterii ºia morþii, contribuþiile pasagere, premiile,exegezele. Punct. Dupã cîteva zeci de pagini aiepuizat referinþele asupra subiectului. Poþiconstrui o schiþã de studiu. ªi mai departe? Maideparte, începe lenta, apãsãtoarea ºi mult tenacealucrare a memoriei despre înþelegere, iertare,prietenie ºi stimulare, cu alte cuvinte, începedecantarea reziduurilor de puritatea leacului.

Era ultimul reprezentant al “generaþiei derãzboi”, dar quijotismul invocat nu se referã laîncadrarea lui Iordan Chimet într-o serietemporalã, ci la misterioasa, fascinanta construcþiede duratã a operei în condiþii de “complicitate” cu“lumea de acasã” ºi semenii întru spirit ºimentalitate din afara graniþelor þãrii, cei din urmãpreþuind justa valoare a originalitãþii creaþieiprecum ºi a personalitãþii autorului.

Prezenþa lui în biografia scrisului românesccontemporan avea un efect stînjenitor, de oglindãþinutã în faþa subconºtientului artistic autohtonde-a lungul vremurilor de restriºte… Pur ºicombativ, precum un Parsifal-Quijote, IordanChimet devenise neverosimil cîºtigîndu-ºiexistenþa din “aer ºi idei”, fiindcã prestaþia sa înslujbele bugetare se redusese de-a lungul a optzeciºi doi de ani la doar cinci ani. Deopotrivã retrasdin calea “zgomotului ºi furiei” mediatice, eraextrem colocvial cu un anturaj mult mai vastdecît s-ar putea bãnui. Aici intrau intelectualii ceimai fini, mai rafinaþi ai naþiei ori de aiurea,împreunã cu “profanii” de bun simþ ºi “bunãsimþire” de pe teritoriul þãrii. Indrãgea localurile“populare”, unde degustarea berii devenise pretext

de împãrtãºire a marilor sale proiecte, de“racolare” a prietenilor în “chenarul” acestora, era“omul de legãturã” al spiritelor afine subaparenþele cele mai deconcertante. Din acestmotiv, i-a fost unanim recunoscutã vocaþiaprieteniei, pe care avea s-o numeascã, pe patul demoarte, “marea sa victorie”! O victorie ce i-aîngãduit supravieþuirea, miracolul existenþei încondiþii de forþatã înfometare dupã 1945, ori îndeceniul ‘80-’90. Un autentic democrat, cu multînaintea “modei” obligatorii a democraþiei, omliber, nici de dreapta, nici de stînga, oficiindbucuria relaþiilor interindividuale.

Iordan Chimet s-a nãscut la Galaþi la 18noiembrie 1924, într-o familie de intelectualimodeºti, fãrã prejudecãþi, dezvoltîndu-se înmediul intercultural specific zonelor riverane orimaritime din România, care l-au produs pe PanaitIstrati sau pe Mihail Sebastian: Brãila în primulrînd, apoi Galaþi, Tulcea, Constanþa. AbsolventulFacultãþii de Litere ºi Filosofie promoþia 1948,apoi al Facultãþii de Drept, 1957, ambele dinBucureºti, se impune cu egalã abilitate în poezie,prozã, eseisticã, autor de scenarii ºi traducãtor.Debuteazã cu poezie la revista Vremea,sãptãmînal cultural sub conducerea lui GeorgeIvaºcu, fiind totodatã, în anii liceului, membru algrupului de contestaþie politicã “VasileAlecsandri” -- fãþiº opus guvernãrii antonesciene,ca atare element bifat negativ de Siguranþa anilor1943-1944. Poemele publicate în Revista Româno-Americanã ori în Caietele Fundaþiei Regale dedupã rãzboi nu îngãduie iluzii asupratotalitarismului care înlãturase dictatura înRomânia, în pofida reîmprospãtãrii cvasi-serafice asuprarealismului din primii ani interbelici. Dreptconsecinþã ºi consecvenþã, în 1946 face parte dinconducerea Asociaþiei Mihail Eminescu alãturi deVladimir Streinu, Pavel Chihaia, ConstantTonegaru, beneficiind de înaltul curierat alprelatului francez, bizantinologul Marie-AlypeBarral, el însuºi traducãtor al lui Eminescu. Aºacum s-a mai subliniat în repetate ocazii, misiuneaAsociaþiei Mihail Eminescu îndeplinea terestrapovarã de salvare a existenþei intelectualilor demarcã prigoniþi în anii de debut ai comunismului,facilitînd ajutoare econimice sosite din Occident(haine, medicamente, hranã etc). În paralel, suboblãduirea lui Petru Comarnescu, apar la RevistaFundaþiilor Regale poeme dedicate Exilului,socotitã pe atunci unica modalitate de pãstrare acreativitãþii naþionale, impresie nu tocmai falsãdin perspectiva deceniilor apãsãtoare ce aveau sãurmeze. Mai receptivã în sesizarea tonului just alliricii lui Iordan Chimet, critica occidentalã, primacare a acordat atenþie lucrãrilor imprevizibilului/ineditului autor, i-a asemuit poemele picturii luiPaul Klee sau Juan Miro.

Din pãcate, posteritatea reþine clasificãrieronate ale unei pãrþi din scrierile lui IordanChimet, incluzînd-o literaturii pentru copii, pecînd ele nu sunt decît transferuri, evaziuni dinnoua realitate militaro-totalitarã în care asucombat întreaga vioiciune de spirit româneascã.Atîta cîtã a fost! Ne referim astfel la volumeleLamento pentru peºtiºorul Baltazar, 1968, Cîte ogîzã, cîte o floare, cîte-un fluture mai mare, 1970,Închide ochii ºi vei vedea oraºul, 1970, ediþie

definitivã în 1979, ce avea sã-l inspire pe MichaelEnde în alcãtuirea excepþionalei Poveºti fãrãsfîrºit. Nici Antologia Inocenþei. Cele 12 luni alevisului nu sunt dedicate exclusiv copiilor, cum secataloghezã actualmente aceste creaþii, în modabuziv, ori poate de-a dreptul rãu intenþionat(minimalizant).

Eseistica lui Iordan Chimet cuprinde, în fapt,ºi antologiile coordonate de el, deºi registrulparcurs e vast ºi radical diferenþiat. Astfel, întreexegeza asupra genurilor filmului clasic american,Eroi, fantome, ºoricei, 1970, Antologia Inocenþei(traducerea textelor de Nina Cassian), Dreptul lamemorie, patru volume, 1991-1993, MomentulAdevãrului iar apoi America latinã. Sugestiipentru o galerie sentimentalã, 1984, Graficaamericanã. Un portret al Americii, 1976, ºi dinnou revenirea pe þãrmurile autohtone prin Celedouã Europe. Cele douã Românii, 2004, sauIeºirea din labirint, 2003, ºi Cartea prietenilor ,2005 – marcînd o nouã ieºire din spaþiul natal, secontureazã harta libertãþii de spirit ºi deîmpãrtãºire a acesteia pe nebãnuite trasee euro-atlantice, cu mult înaintea “axelor” politicostrategice reclamate azi.

Alcãtuirea fiecãrui volum a dat prilejul uneicorespondenþe, unicã prin vastitate, IordanChimet neavînd la dispoziþie decît voinþa,competenþa, entuziasmul ºi puterea de muncã... a scriitorului liber-profesionist zbãtîndu-se întresãrãcie ºi luxurianþã livrescã.

Cartea prietenilor a gîndit-o în douã volume:unul dedicat celor din afara României, care i-aupermis prin suportul admirativ, supravieþuirea, ºivolumul destinat prietenilor din þarã, numeroºi,oameni de calitate pe care numai el i-a pututaduna sub “aceeaºi umbrelã” a faptei de culturã.Deocamdatã tiparul a reþinut marca “exilului”devoþiunii fraterne. Va veni poate ºi ziua scrierilor“inedite”. Ar mai trebui sã adaug aici cã, în 1997,lui Iordan Chimet i-a fost decernat premiul“Gheorghe Ursu” pentru “Dreptul la memorie ºiMomentul adevãrului. Totodatã, premiatul Nobel,grecul Odysseas Elytis, recunoºtea în 1982 cãvolumul de opere complete ce i-a fost destinat decãtre Iordan Chimet este “cea mai frumoasã cartedespre opera mea care a apãrut undeva în lume”.

„Rãmîne ceva dupã mine“ le mãrturiseaapropiaþilor pe patul de suferinþã. Da, rãmîn(e):victoria prieteniei, volumele unicat, „iar casentiment, un cristal“.

evocare

“Ultimul Don Quijote”Monica Gheþ

Iordan Chimet

1144



1144 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Claudiu GGroza: -- Domnule Andrei ªerban,cine sau ce v-a determinat sã montaþi primuldumneavoastrã spectacol în România, dupã mulþiani, tocmai la Cluj?

Andrei ªªerban: -- Succesul avut cu “workshop”-ul clujean de anul trecut, unde m-am simþitextrem de bine, nu doar printre studenþi -- de obi-cei mã simt bine printre tineri, “workshop”-urilesunt pentru tineri. ªi actorii Teatrului Naþional,de toate vârstele, au recepþionat cu foarte multãdãruire ºi imaginaþie munca noastrã, aºa cã m-amgândit cã este un loc minunat pentru a reveni ºi alucra. Un alt motiv a fost cã am avut o relaþiefoarte caldã ºi foarte prietenoasã cu toatã lumea,de la domnul director Vartic sau secretariatul lite-rar pânã la ºoferi. Anul acesta am reuºit în sfârºit,dupã anumite amânãri, sã pot sã vin sã lucrez.

-- Sunteþi, ca mulþi alþi români care s-au afir-mat în strãinãtate, o celebritate “afarã”, dar preapuþin cunoscut în România, la nivelul publiculuilarg tânãr. Sã rememorãm câteva elemente dinbiografia dumneavoastrã, aºa cum le-aþi evocat învolumul recent apãrut O biografie. Aþi studiatîntâi actoria. De ce?

-- La vârsta de 16 ani eram hipnotizat deteatru, de ideea de teatru, dar nu ºtiam ce vreausã fac în teatru. Atunci m-am gândit sã devinactor sau regizor, dar nu-mi era clar. Am începutla actorie, ºi acum îmi pare bine, pentru cã oriceregizor ar trebui sã fie pe scenã, “în parteacealaltã”, sã vadã cum e atunci când te pui însituaþia unui actor, care este vulnerabil pe scenã ºipe care trebuie sã-l ajuþi. Ca regizor am învãþat sãiubesc actorii, pentru cã am fost eu însumi înaceeaºi situaþie.

-- Aþi studiat regia cu celebrul RaduPenciulescu ºi cu Mihai Dimiu. Cu cine aþi fostcoleg? Cãrei generaþii aparþineþi?

-- Ivan Helmer, Aureliu Manea, Anca Ovanez,Radu Boroianu, aceasta este generaþia noastrã.

-- Ca structurã umanã pãreþi un tip foarte ri-guros, foarte “neamþ”. La “workshop” daþi impre-sia unui pasional, iar în volum pãreþi un senti-mental. Care e amprenta caracteristicã a persona-litãþii dumneavoastrã?

-- Nu mi-e uºor sã mã definesc, pentru cã nucred cã mã cunosc destul, dar mã caracterizeazã,cred, toate aceste aspecte, unul dupã altul.Depinde de situaþia în care mã aflu, sunt înschimbare, sunt cameleonic, ºi de aceea, într-unfel, lucrez ca sã mã descopãr pe mine însumi înfiecare proiect, în teatru sau în afara sa. Sunt într-o continuã stare de curiozitate ºi de uimirefaþã de mine însumi ºi faþã de ce se întâmplã cumine.

-- Când aþi plecat în Statele Unite cu o bursã,eraþi foarte tânãr, dar teatrul românesc era atunciîntr-o perioadã de efervescenþã. Aþi ajuns, oricum,într-o zonã unde teatrul se face cu totul altfel.

Care a fost impactul pe care l-aþi sesizat ºi caresunt diferenþele dintre teatrul european ºi celamerican?

-- Când eram tineri încercam sã descoperim o“nouã Americã”, aºa cum face ºi tineretul de azi.Într-un fel, situaþia e aceeaºi. Pe noi ne caracterizao pasiune, o prietenie, învãþam unii de la alþii,învãþam mult de la Radu Penciulescu ºi MihaiDimiu, niºte profesori extraordinari ºi care neiubeau. Teatrul pe care îl fãceam noi nu putea fiun teatru “politic”, pentru cã cenzura era multprea mare, deci era indirect “politic”, dar era unteatru al imaginii, al emoþiei ºi un teatru intelec-tual. Revenind acum în România, generaþia foartetânãrã nu o cunosc de fapt, pentru cã vin pentruperioade foarte scurte ºi atunci ori am conferinþe,ori “workshop”-uri, vreau sã am contacte directecu publicul, cu actorii, deci nu am posibilitatea sãvãd ce fac ei. Am auzit însã cã sunt regizori tinerifoarte interesanþi, ºi m-ar bucura sã vãd cã ºi eiaduc prospeþime în teatru, cã pun întrebãri carenu s-au pus încã ºi cã îi provoacã pe cei din gen-eraþia mai veche, cum suntem noi acum, aºa cumºi noi îi provocam pe cei dinaintea noastrã. Mãbucurã foarte mult sã vãd cã în film existã o ge-neraþie tânãrã foarte puternicã ºi interesantã...

-- Sunteþi mai familiarizat cu filmul românesc?

-- Da, pentru cã la New York am vãzutMoartea domnului Lãzãrescu, am vãzut câtevaalte filme excelente, foarte originale, ºi care facrealmente ca filmul românesc sã devinã cunoscutîn America. Aº dori foarte mult sã se întâmple lafel ºi cu teatrul tânãr, pentru cã e un exemplu deurmat.

-- Aþi lucrat foarte mult în operã ºi sunteþifoarte cunoscut ca regizor de operã. Cu ce numefaimoase aþi lucrat?

-- Am avut ºansa de a lucra cu dirijori defoarte mare valoare, ca Sir Colin Davis sau JohnEliot Gardiner, cu soliºti celebri, ca PlacidoDomingo ºi Roberto Alagna, cu scenografi impor-tanþi ca Richard Hudson, cu orchestrele cele maimari din lume, ca orchestra Operei din Viena sauorchestra Metropolitan Opera din New York. Dela toþi aceºti artiºti exemplari am învãþat foartemulte. Am învãþat ce înseamnã rigoarea, ceînseamnã disciplina. În muzicã e mult mai multãdisciplinã decât în teatru. Mi-am dezvoltat foartemult urechea, ascultarea, care în teatru nu e atâtde dezvoltatã, deºi sã ºtim sã ascultãm e foarteimportant. Am învãþat din operã foarte multdespre ritm, despre tempo, despre faptul cãfiecare cuvânt, fiecare frazã trebuie sã aibã muzi-calitate, fiecare miºcare trebuie sã fie muzicalã.Am avut noroc sã învãþ asta din operã ºi sper sã

eveniment

“Lucrez ca sã mã descopãr pe mine însumi”

de vorba cu Andrei ªerban

1155



1155TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

pot sã revin ºi sã lucrez în teatru cu mai multãexpresivitate ºi prospeþime.

-- Aþi declarat într-o emisiune TV “nu-mi placece se întâmplã în teatrele din Bucureºti”. La ceanume v-aþi referit?

-- Am impresia cã toþi regizorii importanþilucreazã la aceastã orã în afara Bucureºtiului, îlocolesc. ªtiu regizori cum ar fi Mãniuþiu, Tompasau Purcãrete, care au ocolit Teatrul Naþional dinBucureºti. Au fost chemaþi acolo, dar când auvãzut ce li se propune ºi condiþiile în care li sepropune au refuzat. Condiþiile care se propun înBucureºti nu sunt cele mai bune. Teatrul dinSibiu, cel din Cluj oferã condiþii de lucru multmai serioase, mai profesioniste, decât Naþionalulbucureºtean. ªi dacã Naþionalul din Bucureºti nupoate sã ofere condiþii bune, ce alt teatru arputea?

-- Propuneþi la teatrul din Cluj o premierãnaþionalã, a unei autoare, Sarah Kane, care e totalatipicã pentru ce s-a montat în România pânãacum. De ce aþi venit cu o piesã atât de aparte?

-- Montez în vara aceasta în România, dupã 15ani de absenþã, douã spectacole, unul aici ºi unulla Sibiu. La Sibiu montez Pescãruºul de Cehov, opiesã extrem de cunoscutã din repertoriul clasic,iar la Cluj Purificare de Sarah Kane, o piesã totalnecunoscutã din repertoriul contemporan. De ce?Pentru cã îmi plac contrastele.

-- Montarea cu Pescãruºul de la Sibiu este atreia. Aþi mai montat piesa la New York ºi înJaponia, dar v-aþi declarat nemulþumit de celedouã versiuni...

-- E o piesã foarte dificilã, ca ºi Hamlet, opiesã aproape imposibil de înþeles. La sfârºitulacestor douã spectacole, care erau fiecare aparte,nu semãnau unul cu altul, am fost curios sãdescopãr alte calitãþi ºi elemente ale acestei piese.De aceea o montez pentru a treia oarã, sperânddin tot sufletul cã voi reuºi s-o înþeleg.

-- Spectacolul dumneavoastrã din România,

din anii ‘90, cu o altã piesã cehovianã, Livada cuviºini, este unul de referinþã. Vi se pare cãPescãruºul e un text mai greu decât Livada...?

-- E un text mult mai greu, pentru cã Livadacu viºini, dupã ce am montat-o ºi pe aceea de maimulte ori, ºi în Japonia ºi în America ºi aici, n-aºvrea s-o mai reiau, cred cã am înþeles cât amputut sã înþeleg. În schimb, Pescãruºul este maicomplexã, datoritã faptului cã Cehov o numeºtecomedie, iar piesa se terminã cu o sinucidere. Cefel de comedie poate sã fie o piesã care se încheiecu o sinucidere, aceasta este întrebarea.

-- Sunteþi profesor la Columbia University dinNew York, iar în workshop-urile din România, laSfântu Gheorghe, la Cluj sau în alte pãrþi, aþilucrat ºi cu studenþi-actori români. Ce diferenþã

existã între ºcoala româneascã de teatru ºi ceaamericanã?

-- Nu pot sã spun, pentru cã dacã lucrez înworkshop nu vãd cum lucreazã profesorii la ºco-lile româneºti...

-- ...Dar ca “aplomb” al actorilor?

-- Actorii-studenþi sunt foarte nepregãtiþi înRomânia. Atunci când lucrez în workshop îmi iaucâteva zile ca sã-i “dezgheþ”, sã le stimulez imagi-naþia, imaginaþia trupului, a vocii, a inteligenþei, aemoþiei. Mi se par destul de blocaþi. Ar vrea sã fieliberi, dar de fapt sunt blocaþi, pentru cã nu au otehnicã a actoriei pe care ºi-au însuºit o bine înºcoalã. Aceastã importanþã a tehnicii, a mãiestrieiactorului, a stãpânirii vocii, a controlului asupratrupului, a unui actor care ºtie într-adevãr cum sã-ºi mânuiascã instrumentul (vocea ºi corpul, n.m.,Cl.G.) este un lucru foarte important, dar care mise pare cã este destul de neglijat în timpul anuluiîn ºcoli. Evident cã generalizez, ºi sunt convins cãexistã profesori foarte buni, dar impresia generalãeste a unei slãbiciuni a ºcolilor româneºti deteatru.

-- Înseamnã cele douã spectacole pe care lemontaþi acum în România o revenire a regizoruluide teatru Andrei ªerban în teatrul românesc? Veþimai monta în þarã, dacã vi se va propune?

-- E o întrebare foarte bunã, dar pe care vã rogsã mi-o repetaþi în 20 august, ziua plecãrii meledin România, ºi atunci vã voi spune dacã voi maiveni sau nu. Depinde de ce se întâmplã acum ºide ce experienþã am. Deocamdatã mã simt foartebine la Cluj, printre actorii tineri ºi studenþii cucare lucrez în acest spectacol.

Cluj, 24 mai 2006

Interviu realizat de Claudiu GGroza

Fotografii realizate de Gabriela PPopala întâlnirea lui Andrei ªerban cu cineaºtii prezenþi la TIFF

1166



1166 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

profil de scriitor

Ioan-PPavel AAzap: – Domnule Petru Poantã,unde aþi încadra recenta dumneavoastrã carte,Clujul meu. Oameni ºi locuri: memorialisticã,roman (auto)biografic, cronica unor vremi?

Petru PPoantã: – Dacã ar fi sã scriu o cronicãexactã, dar ºi un pic pãrtinitoare, ca între prietenibuni, la propria carte, aº începe cam aºa: deºi nus-ar putea vorbi neapãrat de o „specie” nouã, credtotuºi cã acest tip de mixturã a limbajelor dinClujul meu e, în multe privinþe, inedit ºi inovativ.Evocarea memorialisticã, coloratã afectiv, seintersecteazã cu eseul sociologic, istoria culturalãcu portretul impresionist, comentariul critic cureveria liricã. Tot astfel, compoziþia de ansambluare dinamismul unei arhitecturi fragmentate, darfluide, lãsînd impresia unei corporalitãþi virtualeîn continuã ºi plinã de surprize metamorfozã.Textul este produs la „cald”, ca într-o confesiuneîncîntatã. E, cum s-a spus deja, un textîndrãgostit... Dar, la urma urmelor, nu areimportanþã unde s-ar putea încadra în extrem dediversa tipologie a formelor literare. Eu nu vreauneapãrat sã experimentez. Vreau doar sã seducprintr-un limbaj expresiv. Caut un mod de„revrãjire” a lumii ºi mã bucur cã cititorii mei depînã acum par într-adevãr încîntaþi.

– În centrul acestui prim volum din Clujulmeu se aflã Casa de Culturã a Studenþilor. Carevor fi „reperele” celorlalte volume?

– Am spus deja într-un scurt preambul cãfiecare volum se va organiza în jurul unei imaginidominante, precum „viaþa literarã“, „universitateaºi biblioteca”, „femei celebre ale Clujului”, „oraºulmonumentelor” º.a. Mã voi extinde, însã, însensul cã voi cerceta oraºul ºi în trecutul sãu, pînãacolo unde voi avea acces la documentulsemnificativ ºi vibrant cultural. Dorinþa mea e sãconstruiesc o imagine a oraºului ca un vast salondeschis cu foarte multe personaje ºi unde s-auîntîmplat o serie de evenimente în specialfondatoare. „Clujul meu” va fi, de fapt, un locpreponderent mirobolant în care, sper, oricui îi vaface plãcere sã fie invitat.

– „Ascunde” - deocamdatã - criticul PetruPoantã un virtual prozator? Ne putem aºtepta laun viitor volum de prozã de ficþiune?

– În sens larg, orice text literar este o ficþiune.Istoria subiectivã ºi geografia Clujului, aºa cum lescriu eu, sunt, în fond, niºte spaþii imaginare. Însens restrîns, însã, aceastã lume pe care o evocaparþine unei realitãþi stricte. Nu inventez nicioameni, nici locuri. Transfigurez numai în ordineliterarã. Altminteri, proza propriu-zis fictivã nu se

adecveazã, deocamdatã, sensibilitãþii meledominante ºi tipului meu de discurs. Reveria meaeste orientatã reflexiv ºi liric. Proza presupune unalt fel de impuls originar. Mã refer la creaþia„tare”, nu la producþiile mimetice. Desigur, astãzinu mai putem crede în puritatea genurilorliterare, dar, cu toate contaminãrile lor, fiecaregen ºi specie continuã sã-ºi conserve o identitateireductibilã. ºi asta pentru cã orice scriitorautentic, de anvergurã, are o „naturã“ specificã ºiireductibilã, un impuls originar dominant (liric,epic, dramatic, critic etc.).

– Dupã Dicþionar de poeþi. Clujul contempo-ran, apãrut în douã ediþii, „ameninþaþi” sã contin-uaþi demersul critic, extinzîndu-l asupra poeþilordin întreaga þarã. Este un proiect abandonat? Esteîn derulare?

– Sã spun mai întîi cã Dicþionarul de poeþieste un dicþionar critic, cu alte cuvinte nu conþinedoar informaþii bio-bibliografice, ci ºi comentariidespre autorii incluºi. Ediþia a II-a cuprindeaproape 150 de nume, deci efortul a fostconsiderabil, mai ales cã, în cazul fiecãruia, amcitit ºi recitit toate volumele ºi, practic, am scristotul din nou, deºi despre foarte mulþi scrisesemcronici la vremea apariþiei cãrþilor lor. Am pornitDicþionarul dupã scrierea cãrþii despre Cerculliterar de la Sibiu, care m-a solicitat la un discursaproape exclusiv teoretic ºi la o construcþie de tipmonografic ºi analitic. Dicþionarul îmi satisfãcea oaltã disponibilitate: aceea a expresiei concentrateºi a „execuþiei” fulger. Am vrut sã-mi evaluezcapacitatea de a intui ºi de a fixa memorabil„figura” unui poet. Eram atunci sub fascinaþiadiscursului esenþializat. Dupã ce am descoperitscriitura din Efectul Echinox ºi Clujul meu, mãîndoiesc cã voi reveni foarte curînd la modalitateadin Dicþionar. Poate, cu timpul, voi scrie unDicþionar al poeþilor preferaþi, ceva de felul „Poeþiimei”. Dificultatea e cã existã în literatura românãmulþi poeþi care îmi plac.

– Folclorul urban clujean spune cã volumulPoezia lui George Coºbuc, apãrut într-o primãediþie în 1976, este rezultatul unui pariu cu uncoleg cum cã se poate / nu se mai poate spuneceva nou despre G. Coºbuc. Este adevãrat? Cine afost celãlalt „parior”?

– Scrisesem în “Steaua” un articol despreistoria baladei în care mã refeream, evident, ºi laCoºbuc. Într-o discuþie cu Valentin Taºcu despreacest articol, am ajuns la „actualitatea” posibilã alui Coºbuc, respectiv la ºansele de a-l „recupera”într-o imagine criticã diferitã de receptareatradiþionalã a operei sale. Astfel, am pus pariu cu

Taºcu cã voi scrie eu „alt Coºbuc”. Faptul în sinen-are însã nici o relevanþã. Eu de fapt am pariatpe o anumitã disponibilitate a mea de a-mi asumaºi înþelege tradiþia. Eseul despre poezia lui Coºbuceste prima mea “confesiune” criticã în care seactualizeazã înþelegerea tradiþiei (a valorilor saleculturale) ca expresie a spaþiului, respectiv alocului. Cartea aceasta se aflã de fapt într-o relaþiede adîncime cu Clujul meu ºi cu Efectul Echinox.Ele sunt, în esenþã, niºte „geografii imaginare” sauspaþii fantasmatice ºi ocrotitoare ale reveriilormele. Despre valoarea spaþiului în opoziþie cuaceea a timpului, asta în cadrul binomuluimodernitate-nonmodernitate, ar fi de citit, printrealtele, Omul recent de H.R. Patapievici.

– Am trãi în ultimii ani o febrã a revizuirilor,în toate domeniile. Mã refer acum strict la liter-aturã: ce înseamnã, din puctul dumneavoastrã devedere, „revizuirea” literaturii scrise în anii comu-nismului?

– Un posibil rãspuns, rapid ºi, cred, eficient:nu de revizuiri este vorba, ci de lecturicontextualizate ale acestei literaturi pentru oînþelegere corectã a ei. Te referi, probabil, la faptulcã valorizarea multor autori ºi cãrþi s-a fãcut înfuncþie de niºte criterii astãzi desuete. Aºteptãrilecititorilor au fost, apoi, foarte diferite de cele aleunui public format dupã 1990. Dar literatura dincomunism nu poate fi evaluatã în bloc. Adevãrule cã s-a scris mult ºi adeseori bine. Recuperabilesînt, pe spaþii întinse: poezia, critica, proza scurtãºi cîteva romane mai puþin circumstanþializatepolitic decât cele ale „obsedantului deceniu”. Depildã, Lumea în douã zile de George Bãlãiþã ºiCartea milionarului de ºtefan Bãnulescu mi se parnet superioare romanului Cel mai iubit dintrepãmînteni de Marin Preda. Foarte multe dintrecãrþile publicate în aceastã perioadã vor putea ficitite, însã, de cãtre diverºi curioºi, numai ca niºtedocumente de epocã, ele conþinînd tot felul deinformaþii auxiliare sugestive pentru o posibilãistorie a mentalitãþilor sau pentru o istorieculturalã. Revenind la întrebare: revizuirea se maireferã, poate, ºi la anumite ierarhii ale valorilorstabilite atunci ºi care n-au fost semnificativmodificate. Simptomaticã rãmîne astfel Istoria…lui Alex. ºtefãnescu, în care mai mult ori maipuþin evident este privilegiatã generaþia ‘60,ocultîndu-se masiv metamorfozele limbajelorliterare propuse ºi validate succesiv de promoþiile‘70 ºi ‘80.

– În ce mãsurã legitimeazã / nu legitimeazãactul critic o operã, un autor, o carte?

“Nu vreau neapãrat sã experimentez. Vreau doar sãseduc printr-un limbaj expresiv”

de vorbã cu criticul Petru Poantã

Petru Poantã

1177



1177TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

– Un rãspuns, cumva inerþial ºi în logica uneianume tradiþii, ar fi acesta: visul oricãrui criticeste sã descopere, sã impunã ºi sã legitimezevalori, adicã scriitori cu operele lor. În realitate,lucrurile sînt mai complicate, cu precizareainiþialã cã rolul criticului de a „moºi” valori e cîtse poate de neînsemnat, mai ales într-o literaturãconsistentã ºi dinamicã. În cel mai bun caz, lanivelul criticii de întîmpinare, el poate explica ºiorienta lectura cititorilor întrucîtva inocenþi, acelor mai puþin iniþiaþi. Judecata sa nu poatã fi,însã, nici infailibilã ºi nici legitimatoare într-unsens instanþial. Existã, desigur, o criticãpublicitarã, o descoperire a modernitãþii tîrzii,care e foarte activã într-un orizont al modei. Darea nu legitimeazã neapãrat valori. Este esenþialmanipulatore ºi se circumscrie psihologieisuccesului. Un asemenea critic este un soi deechivalent al formatorului de opinie din politicã.Critica propriu-zisã, de interpretare, se consumãastãzi într-un spaþiu elitist. Ea s-a retras în specialîn universitãþi ºi în publicaþiile de specialitate ºi seexerseazã îndeosebi pe valori consacrate. Dincoloînsã de asemenea aserþiuni întrucîtva deceptive ºicare ar trebui nuanþate, e de spus cã nu îmi potimagina existenþa literaturii fãrã existenþa criticii.

– V-aþi înºelat vreodatã în aprecierile critice?

– Un critic cu adevãrat iniþiat în literaturã nupoate emite judecãþi complet eronate. Chiar dacã

niºte experimente stupefiante îl iau prinsurprindere, ca un cunoscãtor al formelor literareel ºtie în principiu în ce constã noutatea.Rezistenþa la nou, în cazul unor critici celebri, s-adatorat unor presiuni de altã naturã ºi nu uneibruºte critici estetice. În genere, opacitãþile auvenit mai întotdeauna dinspre moralã, aºa cum s-aîntîmplat, de pildã, în cazul literaturii erotice.Personal, n-am comis erori ruºinoase. Poate,uneori, n-am pus accentele întru totul corect sauam exagerat, conjunctural, în evaluarea unei cãrþi.Dar acestea þin de fatala subiectivitate, dedispoziþia momentanã a intelectului ºi, desigur, deanvergura lecturilor mele la un moment dat. Uncritic nu se naºte brusc ºi gata format, cu toatereperele necesare revelate ºi cu instrumentarulconceptual pus la punct. El evolueazã în timp ºise „întãreºte” pe mãsurã ce se maturizeazã. Chiardacã am scris remarcabil despre Leonid Dimov la28 de ani, cu totul altfel aº scrie astãzi.

– În final, sã ne întoarcem la Clujul meu. Osecþiune a cãrþii e consacratã folclorului, respectivjocului ºi cîntecului popular. Aº zice cã e vorbade o ciudãþenie pentru un critic literar. În fond,despre ce este vorba?

– Capitolul respectiv este în logica internã acãrþii, spectacolul folcloric fiind una dintreactivitãþile constante ºi de forþã ale Casei deCulturã a Studenþilor. Pe de altã parte, folclorul a

devenit un mit fundamental al propagandeicomuniste ºi eu încerc sã demonstrez cã mitulacesta are un neaºteptat impact în spaþiul publicºi cã, de fapt, el corespunde unor aºteptãri deprofunzime ale publicului ºi într-un orizont diferitde cel ideologic. Vreau sã spun cã folclorul n-aputut fi transformat într-un instrument decisiv demanipulare politicã ºi ideologicã. De altfel,spectacolul folcloric a continuat sã aibã oaudienþã remarcabilã ºi dupã 1990, atît în mediulrural, cît ºi în cel urban. Problema e însã cãaceste spectacole nu reuºesc sã se desprindã dintr-un anumit stereotip. În cãutarea unei aºa-ziseautenticitãþi imaginare, ele par toate trase laindigo. Avînd iluzia cã pot conserva tradiþia, ezitãsã devinã artã. Nu ascund, apoi, cã jocul ºicîntecul popular îmi satisfac reveriile arhaizante.Individul îºi conservã o anumitã rezervã de„sãlbãticie”, o „genã“ de sensibilitate „primitivã“care, periodic, se activeazã. Cînd ascult muzicãpopularã, ea devine activã pentru mine sub formaunui intens sentimentalism melodios. Dintr-oasemenea perspectivã am scris despre cîþivasoliºti, unii celebri, precum Dumitru Fãrcaº,Dumitru Sopon, Sava Negrean Brudaºcu, Ana PopCorondan, Alexandru Þitruº.

Interviu realizat de Ioan-Pavel Azap

U n volum care surprinde faþa profundã aunui oraº, reperele sale identitare, înscriin-du-se în ceea ce se numeºte istorie actualã

sau recentã este Clujul meu. Locuri ºi oameni,Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2006, de PetruPoantã. Autorul, clujean prin adopþie culturalã,din 1965, când devine student eminent alFilologiei, va fi repede apreciat încã din facultate,de regretatul profesor Mircea Zaciu, iar un pre-miu pentru criticã literarã îi deschide calea afir-mãrii tot mai sigure. La revista “Echinox”, întâi,apoi la revista “Steaua”, dupã absolvire, ca admi-rat cronicar de poezie. Un nume respectat delumea literarã, dar nu doar de ea, autorul are cul-tul prieteniilor din diferite medii culturale, un stilelegant, aplicat, dar liber în volutele lui anamnet-ice. Radiografii, 1978, 1983, ale poeziei române,de azi, sau ale celei clasice, vezi monografiadespre George Coºbuc, 1976, 1994, 2004, amplifi-catã, revizuitã, Cercul literar de la Sibiu, 1997,sau dicþionarele critice ale liricii clujene, 1998,1999, impun prin ceea ce G. Grigurcu numeºteþinuta unui homo estetichus, o modalitate propriescriiturii lui Petru Poantã, cea a criticii de identifi-care, pe urmele ºcolii geneveze, unde textele cerc-etate simpatetic sunt restituite participativ-intuitiv,cu o anume jubilaþie estetã… De la debutul cuModalitãþi lirice contemporane, 1973, pânã acum,vocea criticului clujean a devenit tot mai clarã,judecata valorizatoare tot mai tranºantã.

Un reuºit demers de analizã literarã ºimemorialisticã, înfãptuit la vârsta decantãrilor, senumeºte Efectul Echinox sau despre echilibru,2003, anunþând practic noua turnurã reflexiv-memorialisticã. Cartea a primit de altfel premiulUniunii Scriitorilor. Conþine un fragment de timpdin regiunea de odinioarã a “Echinoxului” anilorºaptezeci, dar ºi optzeci, contexte social-culturaleevocate cu sensibilitate unde sunt înscriseportretele echinoxiºtilor notorii. Existã, aºadar, opreocupare mai veche a criticului, validatã ºimaturizatã în timp pentru analiza unor segmenteculturale, pentru schiþarea cu mânã ºi talent deprozator a unor fenomene literare inaugurale, careanunþã o schimbare de ton, de mentalitate, ceva

imprevizibil, supus unor calme judecãþi retrospec-tive. O citire a magmei în ebuliþie de atunci, decãtre un ochi lucid de acum. Mãrturiseºte autorul:“Din istoria culturii, îmi plac îndeosebimomentele aurorale… Prin ele se actualizeazãreveriile mele esenþiale despre frãgezimea origi-narã a lumii”. Aºa este ºi recentul volum, caredeconstruieºte, fãrã a o spulbera, postmodernist,istoria unui mit, Casa de culturã a studenþilor dinCluj. Autorul are însuºirea de a regãsi emoþional,dar ºi teoretizându-l discret farmecul anilor tineri,de a trasa geometric contextul anilor studenþieisale, destinul multor echinoxiºti din prima pro-moþie, neidealizându-l, dar nici risipindu-ifarmecul unic. Rãsar astfel din cutele memorieiafective, elogiul lecturilor formatoare, inclusiv celede la cotele secrete, la apropiata BibliotecãUniversitarã, freamãtul de stup, zumzetul înroire al tinerilor literaþi de la vestita “Arizona”,sau de la mai mondenul “Croco”, patima albã adiscuþiilor, idealismul, cum zice memorialistul,noii generaþii sub razele primãvãratice, promiþã-toare ale unei liberalizãri relative, dar cât deintens trãite. Casa, cum e denumitã arhetipal, unaa ocrotirii nu numai a culturii oficiale, dar ºi aunei niºe de libertate, poate chiar discret under-ground, adunã energii tinere, le crediteazã, leimpune, de la Dumitru Fãrcaº la ansambluri demuzicã popularã, ca “Mãrþiºorul”, de dansuri, deobiceiuri folclorice etc. validate local, naþionalapoi internaþional. Figurile memorabie ale directo-rilor succesivi, pasionatului de tradiþii LaurenþiuHodorog, eficientului Victor Bercea, sau modernu-lui pragmatic Silviu Corpodean coincid cu vârsteletot mai mature ale Casei, loc ºi locuire, cum ovalorizeazã criticul.

Ce rãmâne din parcurgerea acestor paginimustind de plãcerea scriiturii frumoase ºi con-comitent exacte, holomerice, cum spune undeva,chiar Petru Poantã? Sugestia cã tinereþea ºtie sã sebucure oricând, ºi sub dictaturã, cã estetica devineatunci etica unui mod de a fi, cã existã moduriinsinuante de a fi subersiv, aºa cum au fost unelevoci, pe coridoarele Casei, spunând bancurilepolitice, care au fisurat, prin efectul lor cumulativ,

planºeul ideologic apãsãtor cu trecerea deceniilor.Cã, apoi, talentul nu ajunge, vezi portretul sim-patetic al lui Dumitru Fãrcaº, geniul sãu arhaic-modern, consunând cu Nichita Stãnescu, emblem-aticã figurã confraternã a deceniilor ºapte, opt, caºi azi, nume intrate în fondul de aur al culturiiromâne. Criticul afirmã cã asistãm la forarea princântec, la Dumitru Fãrcaº, în stratul mumelor, amparafraza, iar sunetul taragotului ne descoperãarhaicul nedecorativ, autentica vechime. Suntnumite elogios alte figuri artistice afirmate laCasã, sau sprijinite de aceasta de-a lungul timpu-lui. Originalitatea nodurilor cântecului lui GrigoreLeºe, melosul ºi versurile interpretate de MariaLeºe, particularitãþile sonurilor unor Mia Dan,Maria Marcu, Maria Peter, Ana Pop, SavaNegrean-Brudaºcu, Dumitru Sopon, Ioan Bocºa,alþii gãsesc în criticul literar un neaºteptat criticmuzical. Dincolo de talent se cere conectarea lasursele unei sensibilitãþi arhetipale, revine mereuPetru Poantã.

Nu lipsesc portretele unor clujeni, de la profe-sorul de englezã Virgil Stanciu, cu tabietul lui deom civilizat, dând nume ºi credit unei cofetãrii ceaminteºte, respectând proporþiile, modelul euro-pean al unor celebre localuri intelectuale francezesau italiene, la marele istoric ConstantinDaicoviciu, fidel al cofetãriei “Silvia”, ori laAlexandru Cãprariu, cu verva lui de comesean,dar ºi cu temeinicia de director al unei reputatecase de editurã, Dacia. De simpatie ºi înþelegerese bucurã cercetãrile despre icoanele transil-vãnene ale veacurilor al XIV-XVIII-lea ale academi-cianulu ºi istoricului de artã Marius Porumb,prestaþiile artistice de þinutã ale baritonuluiAlexandru Fãrcaº, silueta rafinat-persuasivã a poet-ului Franz H., Ion Pop, universitarul ºi poetul.

O carte cu oameni maturi prin gândul lor duspânã la capãt, dupã definiþia datã spiritului tran-silvan, de Blaga, un alt neuitat locuitor al cetãþiiclujene, ostenind dar ºi bucurându-se de miracolulrenãscãtor al cãrþilor, o vreme, în chiar perimetrulmagic al Bibliotecii ºi al Casei. Cele douã repereidentitare ale oraºului excelent puse în luminã detalentul lui Petru Poantã. Un critic ce are însuºireararã de a consacra prin textele sale ºi de a legiti-ma axiologic locuri, oameni, întâmplãri ºi gesturi,ritualizând discret realul.

Imaginea oraºului profund Adrian Popescu

t. s. khasis

suprafeþe 22

31 de ani, burta plinã, intactã – eºti tare, bãieteeºti îmbuibat de fapte importante –

ºi tusea de la trezire, vecina pasivã, soarele deaprilieºi undeva un idiot plictisit lãsînd totul baltã.

în ultimii anisînt din ce în ce mai atent & lipsit de voinþã –

e destuls-o vãd pe bãtrînã cum îmi spalã cearceafulcum îmi bate covorulcum avioanele trec încolo ºi-ncoaceºi motanul lîncezeºte pe ciment

ºi nu-i pasã de nimic. totul se petrece cu-oresemnarepe care abia o intuiescca atunci cînd descui uºa, îþi iei hainele de casã,urineziºi-þi zici cã buda îl înnobileazã pe om.

(aº vrea sã mor relaxat într-un cinematografla o orã la care nu ruleazã,sã stau acolodintr-o datã fãrã griji & fãrã viitor)

autocontrolul dimineaþã la amiazã seara noapteao face toatã lumeasau presupun cã o faceºi bãtrîna: - culcã-te, în zece zile plãtim curentul,nu mai bea porcãrii

ºi pe la 2 a.m. camera –se mai aude doar radioul, respiraþia meainsistentã...

ºi: –DUMNEZEUL MEU TANDRUaºa cum spuneam cîndva FEMEIA MEA,doar ca sã-mi treacã timpul, sã-mi aud vocea.

suprafeþe 33

mi-am luat cãmaºa, nãdragii,mi-am bãut cafeaua, mi-am fumat prima þigarã, mi-am mîngîiat cîinele.în timp ce mã spãlam pe mîiniam urcat cu privirea pe suprafaþa peretelui:– sînt departe, nu mã doare nimic,nu datorez nimãnui nimic. am rãmas cu mîinileîn apa cãlduþã ºi m-am gîndit la pãdurea de lîngã lipovaa la o zonã în care oricine s-ar simþi scãpat.

iatã-mã la douã zile de treaba cu sacrificiul,cu învierea. stau jos în faþa caseiºi-o aºtept pe florina –sper s-o conving pentru o noapte, douãpoate pentru tot restul vieþiicare trebuie cîºtigat cumva. cînd ºi cîndun consãtean trece prin dreptul meu ºi mã salutãºi îl salut.cred cã-i nevoia de a îngãdui pe cineva sau de a fi îngãduit,într-un fel de reuºi sã te stãpîneºti.

cînd îmi închei fermoarul la ºliþîmi trece prin minte cum în cheºiuþ sau înbucureºtio femeie plînge ºi se roagãchircitã într-un hol –

sau cum mã întind sub un palmier,sigur de mine, calm.

vasile leacmeciul

aº vrea sã vã povestesc despre pãdure ºi despreozondespre terenul de fotbal de la marginea pãdurii pe care noi l-am numit aºadin indiferenþã ºi bucurieterenul ne-a demonstrat cã sîntemnepregãtiþi ºi fragiliei bine, scriu desprecimitirul de lîngã margineapãdurii vecin cu terenul de fotbalºi despre bucuria morþilor – galerianoastrã – care urlã la noi, neînjurã ºi fluturã ca la sãrbãtorilenaþionale coroanele lor din plastic.noi jubilãm de fericire ºi dãm goldupã gol, gol dupã gol ºinu ne mai sãturãmpînã ºi cîinele John botezat John, Johndã din coadã ºi se bucurã demeciul nostru ca ºi cum i-am fi datplãcintã cu brînzã.a venit seara ºi pe urmã întunericulºi noi jucam ºi rîdeam ºi golurile

1188



1188 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

poemul de la Fiad

Cu poemul narativ în Fiad, Bistriþa, ClujTabãra naþionalã de poezie de la Fiad a ajuns, iatã, la a

doua ediþie – cea dintîi avînd loc în 2004, la iniþiativa

Direcþiei Judeþene pentru Tineret Bistriþa-Nãsãud ºi datoritã

eforturilor lui Matei Man. Printre participanþii de atunci:

Dan Sociu, Ruxandra Novac, Claudiu Komartin, Elena

Passima, Dan Coman.

O a doua ediþie a fost organizatã de curînd, în perioada

24-28 mai a.c., pe un traseu un pic modificat: Fiad-Bistriþa-

Cluj. Între organizatori se regãsesc, de data aceasta, DJT

Bistriþa-Nãsãud, DJT Cluj, Autoritatea Naþionalã pentru

Tineret, Consiliul Judeþean Cluj ºi, desigur, revista Tribuna.

Dacã unii dintre invitaþi au declinat oferta în ultimul

moment (ºi nu pentru cã nu ºi-ar fi dorit sã participe...),

precum Andra Rotaru, Dan Sociu ºi Constantin Acosmei,

ne-am bucurat în schimb de prezenþa celorlalþi, tineri poeþi,

laureaþi, bine primiþi de criticã ºi cu un mare „potenþial”

literar. Îi vom enumera, dupã alfabet: Dan Coman, Andrei

Doboº, Teodor Dunã, Diana Geacãr, t. s. khasis, Vasile

Leac, ªtefan Manasia, Rareº Moldovan, Oana Cãtãlina

Ninu, Florin Partene, Cosmin Perþa ºi Olga ªtefan. A existat

o temã principalã de discuþie în cadrul întîlnirii – Strategiile

poemului narativ –, a existat pariul scrierii unui poem în /

de tabãrã (pe care, imediat veþi vedea, Vasile Leac l-a ºi

onorat), au existat discuþii critico-teoretice prelungite pînã

în zori, lecturi impetuoase, colosale (aia a lui khasis din

Antologia poeziei americane), meciuri de fotbal pe terenul

acoperit cu bitum din apropiere, drumeþii pe coclaurii din

jur, de o sãlbãticie sãnãtoasã, atît de anti... postmodernã.

Apoi, întîlnirile neprotocolare ale autorilor cu publicul, în

„Erin`s Pub” (Bistriþa), în sala „Dimitrie Popovici” a

Facultãþii de Litere ºi în Cafeneaua „Aux Anges” (Cluj).

Pãcat cã au fost atît de puþine zile. Pãcat cã discuþiile

noastre poeticeºti au fost întrerupte tocmai cînd aveau

savoare, lejeritate ºi, totodatã, consistenþã. Dar sã sperãm

cã la anul, într-o formaþie mãritã, vom petrece mai multe

zile la Fiad ºi vom redacta – de ce nu? – chiar un volum

colectiv. Fiad lux!

Demarãm, mai jos, rubrica Poemul de la Fiad care

include cîte unul/douã poeme ale fiecãrui participant,

redate în manuscris ºi în formã electronicã. Zarurile au fost

aruncate (ºi nu vor aboli niciodatã hazardul). Iar, de intrat

în „scenã”, vor intra primii poeþii arãdeni: t.s. khasis (ultima

carte publicatã: arta scalpãrii, editura vinea, 2006) & Vasile

Leac (seymour: sonatã pentru cornet de hîrtie, ediþia a

doua, editura vinea, 2006).

ªtefan MManasia && MMatei MMan

1199



1199TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

curgeau ºi rîsul nostru era dince în ce mai puternic ºi ecoulse izbea de galeria noastrãºi morþii nu se mai auzeaucum ne înjurã numai coroanelelor se vedeau cum se ridicãºi se lasã la marginea pãduriipînã ºi Hristos din mijloculcimitirului era bucuros ºi veselºi striga: hai bãieþi!noi jucam din ce în ce mai pãtimaºalergam ºi strigam unii la alþiisã nu dezamãgim galeriacu toate cã nu mai aveam de multminge – noi jucam ca turbaþiicoroanele se lãsau ºi se ridicaupãdurea s-a întins peste terenul de fotbalnoi continuam sã jucãm printre copacicîinele John lãtracoroanele se lãsau ºi se ridicauHristos era bucuros ºi vesel.

side BB

am ajuns acasã ºi am dat drumul la radio,pe urmã am pus o casetã cu muzicã japonezãºi am început sã citesc casa umbrelor.m-am scãrpinat în cap ºi am bãut trei pahare devin, am citit o povetire de joyceºi cîteva poeme din pound ºi din miroslav valek.l-am sunat pe khasis, mi-a zis cã se uitã la tv,la un documentar despre cãile ferate.mã simt groaznic, am zis.ºi io, a zis kasis.i-am spus cã 1 din 5 români au probleme psihice,cã n-a luat nici un premiu...- nu mã mir, a zis kahsis. te-ai apucat de picturã?- nu, nu pot sã pictez ceea ce vreau. hai sã-þicitesc ceva din starobinski, mai exact un citat care-l dã el în melancolie,nostalgie, ironie:bãtrînul democrit, sub copac,stã aºezat pe-o piatrã, o carte-i pe genunghi.în jurul lui suspendate se vãd trupuride pisici, cîini ºi alte asemenea creaturi,cãrora le face disecþie,ca sã vadã unde sãlãsluieºte bila neagrã...ºi aºa mai departe.- e naºpa, omule, a zis khasis. melancolia!

am pus altã casetã, cu didegeridoo mania (markatkins),am citit ceva din cocteau, pe urmã cîteva paginidin literatura pieilor roºii.m-am plimbat prin camerã ºi am citit cu voce taredin platonov.l-am sunat pe mãduþa, dar n-a rãspuns.m-am gîndit sã-l sun pe rareº moldovan, dar n-amnumãrul.sînt singur, groaznic de singur ºi groaznic deblazat.am citit din kilometrii de pivniþã ºi m-am simþitmai bine.vinul s-a terminat. am stins luminaºi-am început sã fac genoflexiuni.

marginalii

.dormim ºi facem pe grandomanii noi sîntem marginalii xenofobi trãim din impozitul funcþionarilor ne frecãm mîinile ºi ne învîrtim în fotolii de piele

noi sîntem marii degustãtori ai deliciilor perverse emisari ai degetului mic.

„pãi, sînt ºapte dimineþi cîte-ojumãtate dã douã pence face ºapte ºi doi face un ºiling ºi douã penceþinute ºi astea trei dimineþi doi litri la patru pence este trei ori doi face un ºiling ºi unu ºi cu doi face doi ºi doi.” domnu a. fãnescu, numai cã dumneavoastrã preferaþi micii cu garniturã, porþie dublã asortatã din plin cu toate marafeturile tradiþionale din moºi strã-moºi. - domnu’, mi s-a furat jurnalul? - sînteþi de-a dreptul pe þeavã, cum se zice. sînteþipe þeava noastrã cînd auzim pocnetul cãrþilor deschise preatare. sã-l vezi pe kafka nervos. noi ºtim cã dumneavoastrã sînteþi de-a lu’sadoveanu, jder bãtrîn de lojã albastrã. - ajunge, c-o dãm în barã. - normal, s-au scurs cîteva clipe de observaþie. sîntem îngãduitori ºi bine crescuþi. un desert destul de asemãnãtor ca la alte petreceriinconsecvente. sîntem de-a dreptul scîrbos de scrupuloºi. - trebuie sã înceteze pentru totdeauna aceste, aces-te... încãierãri persuasive întîi la baie ºi pe urmã pe club.

în bucãtãrie, emigrantule! toate-ntr-un loc. - vorbeºti de beckett? - gisus craist! ce cautã ãsta aici? dragii mei, trebuie sã recunoaºteþi cã sînteþi niºteignoranþi. - trageþi-i cu bara-n cap! onoraþi invitaþi, aici e doar o salã, o salã a noastrã unde nu puteþi sã vã manifestaþi aºa, în larg. în final, aº spune cã sîntem niºte oameni grozavi înconjuraþi de vampiri rasiºti. „uite-þi cîrpa de nas. remuºcãtura duhului lãuntric!” aºa ceva nu existã, frate, mai degrabã zboarãmîþa. mai degrabã-n grecia pe vremea cînd se lucra laun pluovãr 10 ani dragilor, da-þi-mi voie sã þin un toast: pentru paturile noastre minuscule pentru soþiile noastre – drãguþele.pentru nonºalanþa noastrã creativã.pentru minuscula noastrã decenþã.pentru toate vocile de mai sus. pentru glumele noastre cu canibali pentru dimineþile noastre omnisciente vivat! de trei ori bis.

2200



2200 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Scrisori trimise unui suflet cãlugãrit la lumina dintre douã nopþi.

1.

Probabil cã titlul acestui prim mesaj potrivit arfi vânare de vânt sau ispita (prin pãcat) abucuriei. Atâta vreme cât prin cerurile primei sepoartã osteneala ºi vanitatea celei din urmã. Nusunt, vorba Ecleziastului, un fiu al deznãdejdii,însã de prea mulþi ani îndeletnicirea mea esteocrotirea obsesivã a unei fericiri în zdrenþe. Ocerºetoare plinã de mister, admiratã pentrudiscreþia, perseverenþa ºi pentru tãcerile ei. Îþi voispune, în puþine cuvinte, povestea unui coºmarvechi de peste trei decenii (era sã zic bãtrân dezile), o experienþã din specia blestemului a cãreiparte de pustiu ºi de singurãtate se datoreazãdeopotrivã istoriei ºi oamenilor. Este vorba, cumprobabil bãnuieºti, de celebrul, ca biografie ºidestin, Dicþionar al scriitorilor români, nãscut cao himerã în vremuri de utopii interzise omului derând. A fost un vis de care ne-am lãsat furaþi cusentimentul cã cel puþin din când în când, înmomentele de spaimã, credinþa ne va permite sãumblãm pe ape. Ideea unei mari cãrþi ºi a uneisublime aventuri a devenit treptat celula cu gratiiruginite a captivitãþii noastre (mai târziu, a mea)în care am aºteptat rãbdãtori, pe paiele murdare,

intrarea salvatoare ºi triumfalã a umbrei lui Iisus.Singurul de la care puteam învãþã cã agoniatrebuie trãitã pânã la capãt. Dacã ai citit Dosarulpublicat în fruntea volumului întâi al lucrãrii, aiputut afla cã în 1985, în a doua corecturã, singurasintezã de lexicografie literarã a culturii române laacea datã, a fost, fãrã ºtirea autorilor, în întregimedistrusã, topitã, dupã o cunoscutã expresie intratãîn mitologia regimului totalitar. Îþi dai seama câtde mari trebuiau sã fi fost flãcãrile infernului casã poatã împrejmui ºi transforma, peste noapte,în cenuºã, câteva zeci de mii de exemplare dinabia nãscânda carte. Sunt singurul care pãstreazãîn bibliotecã amintirea acestei monstruozitãþi: ocopie, una singura furatã morþii. Paginile eiîngãlbenite sunt astãzi, dupã atâta uitare, unsemn doar pentru mine. Aºa cum altãdatãfuseserã, în palmele poetului, rãnile Celuicrucificat. Trãim într-o lume în care memoria uneiasemenea incredibile poveºti oboseºte ºi iritãspiritele haosmosului postmodern. Cine spunea cãtrecutul este singura certitudine a istoriei?Adevãrat sau nu, din pãcate înveliºul de întunerical luminii este ºi va rãmâne singura cetatenebiruitã de om. Dar, dacã sfântului îi estesuficient deºertul lãuntric, nouã, celorlalþi, de cenu ne-ar ajunge înfrângerea de fiecare zi? Cu unsingur cuvânt al lui Nichita, tragedia noastrã deieri ºi de azi se numeºte neadunare. ªi totuºi...

2.

Dupã ’89, îmbrãcaþi în haina ziditoare aDâmboviþei revoluþionare, am luat-o de la capãt.Fireºte, între timp, responsabilii oribilei crimetransferându-se pe rând, în blanã de miel, pepajiºtea dulce a altor instituþii... regenerate. În1995 apare, în atmosfera neofestivistã dedeschidere proletarã, întâiul volum alDicþionarului. Moment fast ne-am zis, prinºi înhora politicã jucatã pe coridoarele FundaþieiCulturale Române împreunã cu Augustin Buzura,ajuns peste noapte ºeful reciclãrii, prin congrese, asolidaritãþii naþionale. Tomul doi se publicã abiadupã trei ani (1998), urmat de sfârºitul incredibilal lui Marian Papahagi (1999), apoi al lui MirceaZaciu (2000). Ultimul trãsese deja, decepþionat,podul de la mal, stabilindu-se în Germania, dupãîndelungi ºi nedrepte umilinþe în oraºul cãruia-ifusese directorul de conºtiinþã în cei mai negri aniai deceniului satanic. Rãmân, prin urmare, singurla cârma unui vas în derivã, avariat pe un oceande birocraþie culturalã, împreunã cu temerarulcolectiv aflat în pragul disoluþiei ºi vechiulentuziasm sfãrâmat de talazul orb alnedesãvârºirii româneºti. Au fost zile, nesfârºitezile de confuzie ºi mutã disperare. Apariþiavolumului trei al Dicþionarului (predat în 1998)era blocatã, dialogul suprimat ºi, mult mai grav,colaborarea cu Editura Fundaþiei iremediabilcompromisã. Refuzul profesorului Mircea Zaciu,în ultimii ani de viaþã, de a nu mai trece pragulinstituþiei, nu era decât rezultatul unei lungiperioade de neînþelegeri, tensiuni ºi profundedeziluzii (va fi, cândva, un timp al explicaþiilor).Am fost obligat, în aceste condiþii, sã iau odecizie de imediatã salvare a cãrþii, recuperândmanuscrisul risipit ca o ruinã invincibilã, vorbafilosofului, într-un Bucureºti el însuºi un labirintal simulacrelor. Am scos ultimele douã volume în2001, respectiv 2002, ambele la Editura Albatros.Între timp, s-a nãscut ºi Dicþionarul esenþial alscriitorilor români (2001), în care am pus toatãnebunia, inconºtienþa ºi sfinþenia deznãdejdiiacelor zile. Nu uita cã eram o întreprindereneînregistratã, absolut singur pentru tot ceînsemna documentare, lecturã, corespondenþã,iconografie, completare de informaþie ºi corecturamai multor mii de pagini manuscrise ºi tipãrite.De ce-þi spun toate acestea? Ca sã înþelegi cã,împotriva tuturor dificultãþilor, mã lãsasemacaparat de un ritm ºi de o melodie a utopieiintegrale ca soluþie opusã ideii de fatalitate. ªtiamcã se ascunde în acest curaj o perfidã captivitateºi o mare dozã de sublim al zãdãrniciei. Fiindcãceea ce se pierde, în ultimã instanþã, este viaþa,prea singurã ºi mereu nedreptãþitã. Vine totuºi ovreme în care istoria se uitã, îndoielile trec ºirespiraþia cotidianã a suferinþei înceteazã. În astfelde clipe trebuie sã-þi devii ostil ºi sã-þi iubeºti cuînþelegere neputinþa. Acea neputinþã care teapropie de cer. ªi care te pune cu adevãrat înslujba singurãtãþii tale. Aºa s-a nãscut, în 2003,Dicþionarul biografic al literaturii române, ca odupã amiazã tristã a unei sãrbãtori în care nici unmoment n-am încetat sã cred. Cu ce altceva sãpopulãm realul, dacã nu cu propriile noastreiluzii?

3.

Mã-ntorc puþin în timp. În 1995 a apãrut,aºadar, volumul întâi din lucrarea gânditã în ...

puncte de vedere

Trecutul ce ni s-a datAurel Sasu

Horváth Attila (România)

1975 (o primã formulã de dicþionar fuseseScriitori români, din 1978). Prin urmare, douãzecide ani între un început ºi un alt început. Cum arspune poetul, o iniþiativã „împodobitã cuînfrângeri”, dar ºi „sâmburele lãuntric” al unuinefericit destin. Dupã 1990, impresia unei bãtãliiuºoare s-a stins repede. I-a luat locul o aºteptareplinã de nesiguranþã. Fireºte, nu mai exista nicicenzurã, nici Comitet Central, nici Consiliu alCulturii. Exista, în schimb, supravieþuiseRevoluþiei, cu tot arsenalul ei de compromisuri,arbitrar ºi mediocritate, o Academie cinicrevizuitã în voinþa ei de afirmare. ªi, uite-aºa, ca odorinþã de mai mult aer, la sugestia preºedinteluiEugen Simion, s-a decis elaborarea unui Dicþionarparalel, în versiunea obiºnuitã ºi imoralã a uneiidei viciatã de trufie. Reþine, te rog, cã în acel an(1995) Mircea Zaciu era membru de onoare alrespectivei instituþii. Cum ar fi fost sã zicãpreºedintele: maestre, permiteþi-mi sã mã alãturiniþiativei dumneavoastrã, colectivului din Cluj,experienþei, efortului dumneavoastrã, sã fiusolidar cu drama, coºmarul, tortura sufleteascã ºiparoxismul a ceea ce poate justifica în finalsperanþa, bucuria ºi izbânda tuturor. Nu, mânatde duhul dezbinãrii, el se pune peste noapte înserviciul unui proiect de mântuire personalã. Ceimportanþã mai avea pentru dânsul seria deînceputuri ratate ale culturii române ºi ce valoaremai reprezenta pentru domnia-sa pacostearãzboiului celui dintre noi! Dupã peste zece anide rea administrare a inteligenþelor ºi de eºuare înimprovizaþie, apar, în sfârºit, primele volume dinDicþionarul general al literaturii române (autori,instituþii, publicaþii, termeni literari), un „uriaº cupicioare de lut”, ilustrativ doar pentru ceea ce IonGhica numea despotism al legalitãþii ºi anarhie alibertãþii. Iatã un model al incoerenþei ca destin ºial istoriei periferice. E neplãcut sã fii martorulacestui fanatism al risipirii ºi al acestui ilogicataºament faþã de nimicnicia gândului. Din acestpunct de vedere, avea dreptate D. Drãghicescu:„Neamul românesc este un copil rãmas orfan dela naºtere...”. Cine sã-i dea lecþii despre ritmulcolectiv (vital) ºi sã-l trezeascã din somnolenþaanonimatului? Trãim cu bucurie bolnavã înfascinaþia înstrãinãrii („suntem atât de închiºiunul altuia”, scria Cioran) ºi de multe oriexperimentãm cu frenezie împingerea aproapeluiîn groapa nemerniciei noastre. Nu mai ºtim preþuidecât voluptatea întoarcerii în haos.

4.

Întoarcere în haos? Pare un cuvânt pretenþios,retoric ºi înfricoºãtor, deºi, ca blestem aldestrãmãrii, e acelaºi cu nimicul ºi transcendenþagoalã a omului concret. Ai citit, în romanulHesperus al lui I. P. Culianu, acea senzaþionalãofertã de mântuire pe care ne-o face autorul prinsugestia întoarcerii la cuvintele genezei biblice?Noi nu mai suntem noi, spunea parcã Noica,fiindcã nu mai ºtim sã fim în noi. Cred cã acestfel de a fi ne-a fost strãin dintotdeauna. Ne lãsãmuºor, condamnabil de uºor, individual ºi colectiv,furaþi de stafiile idealitãþii în politicã ºi deopotrivãîn culturã. Dicþionarul biografic al literaturiiromâne, despre care tocmai þi-am scris, e deja olucrare încheiatã, în curs de apariþie. E deja trecut.Vechea serie în patru volume a Dicþionaruluiscriitorilor români a fost adusã la zi, completatãdocumentar pentru întreaga perioadã 1989-2004(1710 autori) ºi substanþial îmbogãþitã prinincluderea în sumar a peste opt sute nume noi.Nu ascund c-a existat o grabã justificatã de a ducela bun sfârºit, într-un timp record (doi ani) un

proiect atât de complex ºi de o asemeneaanvergurã. Mai întâi, fiindcã, în ultima vreme,lexicografia literarã a fost invadatã periculos ºiagresiv de un amatorism care a agravat ideea deimprovizaþie ºi nedeplinãtate a culturii române. Pede altã parte, întârziem nepermis de mult într-operioadã de tranziþie dominatã de iniþiativearbitrare, de orgolii bolnave, managementdefectuos ºi o înþelegere meschin-conjuncturalã aproblemelor mari, de interes naþional. Ne risipimîntr-o ridicolã peticãrie cu nedorite consecinþeasupra puterilor creatoare ale mai multorgeneraþii. Panorame construite din recenzii, notede lecturã adunate sub pompoase titluri de istorieliterarã, Who’s who-uri satisfãcând contra-costvanitãþi postmoderne, bãtãlia surdã, în contribuþiiregionale, pentru arondarea scriitorilor alãturi deimpiegaþi, agronomi, globetrotteri, lãutari,interpreþi ºi antrenori, iatã pe scurt sumaratopografie a unui fals exerciþiu de libertate ºi aunui înºelãtor efort de integrare. Adaugã patosulgrafomaniei, vânzarea en gros a onorurilorpublice ºi a certificatelor de excelenþã sauînmulþirea fãrã precedent a meritelor conferite înorganizaþii familiale sau de partid. Nu e maipuþin adevãrat cã dificultãþile sunt amplificate ºide felul în care chiar scriitorii înþeleg sau nu sãparticipe la utopia unei cãrþi. Neobiºnuit, îngeneral, cu disciplina sintezei, scriitorul românpreferã datelor exacte, ficþiunea ºi criteriului detransparenþã, barocul unei imaginaþii peste care sesuprapune, de multe ori, sfidarea ºi indiferenþa. Elîºi abreviazã, prin urmare, titlurile, citeazã dinmemorie, îºi transformã biografia în roman,schimbã nume de instituþii cu altelefantasmagorice, crede în dictatura efemerului ºi eselectiv dupã obiceiul pãmântului. E tocmai deaceea ridicol sã-ºi imagineze cineva, pervers, cãastfel de lucrãri sunt simple operaþiuni detranscriere, uitând cã în afara bibliotecii, vorba luiUmberto Eco, nu existã altã dovadã a adevãruluisau a greºelii. Dicþionarul biografic, însumând celmai mare numãr de autori între toate lucrãrile delexicografie literarã româneascã, e (de ce nu?) ºiun gest polemic faþã de prea târziul istoriei ºi al

culturii noastre (în alte þãri, asemenea lucrãri sepublicã demult în zeci de volume!). Cum, în cecondiþii, aceasta este o altã problemã. În oricecaz, nu practicând cerºetoria la uºile instituþiilorstatului, nu mizând pe generozitatea bunuluisamaritean ºi nici pe cea a organizaþiilorprofesionale (victime încã ale unei vechi ºidestructive atitudini faþã de asemenea eforturiintelectuale). A calculat cineva pânã astãzi cât ne-au costat ºi care a fost eficienþa întâlnirilor de laNeptun, cât ne-au costat ºi care a fost eficienþanenumãratelor congrese ale diasporei, cât ne costãºi care este eficienþa institutelor, fundaþiilor,departamentelor de recuperare, solidaritate ºipurtare de grijã a românilor din afara graniþelorþãrii? Cu siguranþã nu existã astfel de calcule.Fiindcã, de-ar exista, ne-am da seama cã oricesoluþie pentru „schimbarea la faþã a României”presupune obligatoriu un crez mesianic. În lipsacãruia orice alte motivaþii birocratice ale actuluide culturã sunt profund dãunãtoare ºi delocnecesare ceasului solemn. Nu e un titlu de gloriepentru un autor sã facã totul prin efort financiarpropriu: de la simpla corespondenþã cu sutele descriitori, pânã la tehnoredactare (mai multe miide pagini), iconografie, corecturã, cercetaredocumentarã ºi transpunerea cãrþii pe suportelectronic, Dacã s-a întâmplat astfel, nu e vinanici a Academiei, nici a Ministerului, nici aUniunii. Suntem cu toþii vinovaþi cã nu înþelegemnici în ultimul ceas primejdia rãtãcirii noastre. Dece sã ne mãsurãm mereu doar cu propria noastrãumbrã? De ce, dacã tot suntem „oase mãcinatede strigãt” (E. Cioran) sã nu credem cã undevaexistã, trebuie sã existe ºi un hotar de luminã? Cuatât mai mult cu cât, mãrturisim sau nu,aºteptãm cu toþii fericita clipã în care sã putem fi,vindecaþi de resemnare, stãpânii propriilor noastreiluzii.

Iunie 2006

2211



2211TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

ªtefan Balog (România)

2222



2222 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

D upã o excelentã Gramaticã normativã,care a cunoscut deja trei ediþii (ultima,din 1999, apãrând la Polirom), profesorul

G. Gruiþã a publicat recent o surprinzãtoarelucrare, Moda lingvisticã 2007. Norma, uzul ºiabuzul (Editura Paralela 45, Piteºti, 2005). Amspus “surprinzãtoare” pentru cã nu aveam nici unmotiv sã bãnuim cã domnia sa ne va oferi unasemenea volum (nu a dezvãluit nimãnui acestproiect, nu a publicat anterior fragmente dinlucrare etc.), ceea ce nu înseamnã cã prezentulvolum nu are ºi un puternic caracter normativ,situându-se, aºadar, în continuarea unor pre-ocupãri preferate ale autorului.

Trebuie sã spun, încã de la început, cã, la felca în cãrþile anterioare, profesorul G. Gruiþã are omare dragoste pentru cuvintele limbii române,aceeaºi pe care o manifesta ºi Caragiale pentrupersonajele sale. De fapt, cuvintele despre carescrie G. Gruiþã nu sunt niºte prezenþe amorfeîntr-un dicþionar, ci cuvinte vii, care trãiesc ºi mor,care urcã ºi decad, care se schimbã, îºi modificãforma ori sensul, în funcþie de context ºi demodã. Cuvintele, la fel ca personajele luiCaragiale, au stare civilã, au familie, paºaport,cunosc înfrângeri ºi victorii, la fel ca oamenii.Astfel, despre cuvântul ocazie se scrie cã este “unneologism onorabil, un franþuzism, iar uzurpa-torul sãu, opportunity, este ºi el un franþuzism cupaºaport englezesc”, în cazul de faþã fiind vorbade o “reîntregire a familiei pe teren românesc”.Comentând relaþia dintre adverb ºi participiu,autorul scrie în acelaºi spirit: “Cum s-a vãzut,marea dragoste dintre adverb ºi participiu se ma-nifestã variat, de la o banalã asociere sintacticã(bine plãtit), la logodnã fãrã binecuvântareapãrinþilor (bine-cunoscut), de la cãsãtoria oficiali-zatã (nou-nãscut, aºa-zis), la concubinajul interzis(multvisat, binecunoscut).“ Cutare cuvânt “a con-vieþuit paºnic cu reperul sãu întru adaptare,împãrþindu-ºi frãþeºte teritoriul semantic”. Un altexemplu: dânsul are soarta copilului din flori,“nedorit, dar acceptat în cele din urmã”. Altecuvinte se aºazã, precum cucii în cuibul altorpãsãri, apoi “încep sã-ºi împingã sinonimele spremargine, fãrã prea multe menajamente”.

Al doilea lucru pe care aº vrea sã îl spun estecã aceastã carte se citeºte cu o deosebitã plãcere,lucru rar întâlnit la o lucrare de lingvisticã, o dis-ciplinã prin definiþie aridã, plictisitoare pentrunespecialiºti. Dupã cunoºtinþele mele, numai tex-tele de specialitate ale lui Iorgu Iordan mai au oasemenea calitate. Or, tocmai acesta este meritulcãrþii de faþã, anume cã reuºeºte sã trateze pro-bleme de strictã specialitate într-un limbaj simplu,aºa cum a ºi dorit autorul: “Am încercat totuºi sãpãstrãm un echilibru optim între rigoarea ºtiinþi-ficã ºi accesibilitatea expunerii, astfel ca cititoriicãrþii sã se descurce cu uºurinþã, chiar dacã nusunt specialiºti.”

Pentru a face lectura cât mai agreabilã, autorulimagineazã tot felul de scenarii. De pildã, se între-abã ce s-ar fi întâmplat dacã tratatul de aderare aRomâniei la Uniunea Europeanã ar conþine ºiclauze secrete, de naturã lingvisticã, date la ivealã

de vreun ziarist tenace sau de o persoanã indis-cretã care, cum se spune, “a dorit sã îºi pãstrezeanonimatul”. Acest tratat secret ar conþine referirila ºapte aspecte deficitare ale limbii româneactuale, care ar trebui eliminate pentru a nu seactualiza Clauza de Salvgardare. Aceste ºapteaspecte sunt: 1. realizarea unui consens privind îºi â, respectiv sînt ºi sunt; 2. armonizarea dife-renþelor gramaticale dintre lucrãrile oficiale(Gramatica Academiei, sã spunem) ºi reflexulacestora în limba vorbitã, ca în exemplul: o sãmeargã – forma academicã – ºi or sã meargã –forma popularã, în uz; 3. eliminarea diferenþelordintre explicaþiile pe care dicþionarele le dau unorcuvinte ºi sensul real al acestora (cazul cuvântuluirahat, explicat în dicþionare ca un “produs decofetãrie cu aspect gelatinos”). Or, dacã un expertUE citeºte în presa românã cã “România se aflãîn rahat, de unde trebuie scoasã”, el nu vaînþelege nimic. Iar “explicaþia datã de ParteaRomânã, cã ar fi vorba de o campanie naþionalãantidiabeticã, nu poate fi consideratã satisfãcã-toare”, scrie cu umor G. Gruiþã. 4. eliminarea“schemelor sintactice stranii, plasate în afaralogicii ºi a gramaticalitãþii”, în favoarea unei sin-taxe mai limpezi ºi mai sobre, fãrã exaltãri.Expertul UE a dat, în acest sens, urmãtorul exem-plu: El a fost unul dintre românii care a rãmas ile-gal în spaþiul Schengen. 5. România are o pro-blemã cu numele ºi prenumele, respectiv cuordinea folosirii acestora. Oficialii europeni suntmiraþi sã vadã cã numele procurorului general alRomâniei este scris când Ilie Botoº, când BotoºIlie. ªi aici, ca ºi în alte sectoare ale limbii, regulaexistã, dar haosul persistã! 6. UE apreciazãpudoarea românilor, care au eliminat dindicþionare cuvintele obscene, în special cele careîncep cu literele P, S, F, în schimb aceste cuvintesunt intens folosite în spaþiul public. Ca atare,“UE considerã cã accentul trebuie pus pe ecolo-gizarea lingvisticã a spaþiului public ºi abia apoi –ºi numai dacã se va considera util – pe epurarealucrãrilor lexicografice”. (De altfel, într-undicþionar de cuvinte argotice, se pot gãsi absoluttoate cuvintele vulgare ºi obscene ale limbiiromâne. Aºa cã, la acest capitol, ne-am europe-nizat deja!). 7. În fine, ultima constatare ar fi cã“discursul public este diluat în exces, gãunos ºifals, apelând la aceeaºi gramaticã laºã, cu deserefugii în formulãri impersonale […], cu frazedeshidratate sau împãnate cu epitete ºi metaforetocite. Obiceiul de a te ascunde dupã cuvânt arãmas ºi este încã deosebit de puternic”. Un altscenariu ingenios îl gãsim în subcapitolul Joc desocietate cu îî ºi â, în care autorul analizeazã nr.29/2005 al revistei România literarã, imaginândun meci între suporterii celor douã partide(Echipa î ºi Echipa â), scorul final fiind 12-12.Noua dezordine ortograficã a fost provocatã deAcademia Românã, G. Gruiþã vorbind, la modulironic, evident, de “foloasele pe care acestea(modificãrile ortografice, n. I.R.) le aduc unuipopor însetat de libertate ortograficã, morfologicãºi sintacticã”.

Cartea este structuratã în ºapte capitole: “Piaþa

cuvintelor, a sintagmelor ºi a literelor”; “Politeþeala români”; “Lene lingvisticã”; “Subiecte de car-ton”; “Neastâmpãratul participiu”; “Multe ºi (nuprea) mãrunte”; “Anacoluturi, pleonasme ºi caco-fonii”.

În primul capitol se discutã problema aºa-ziselor “cuvinte altoite”, o sintagmã care nu existãîn literatura de specialitate, dar pe care autorul apreluat-o dintr-o emisiune consacratã “invazieianglicismelor”.

“Cuvintele altoite” sunt acele cuvinte con-sacrate în codul nostru lingvistic cu un anumitînþeles, dar folosite azi cu un sens nou, preluatdintr-o limbã strãinã, de obicei englezã. Este cazulcuvintelor interviu (= convorbire între o personali-tate ºi un ziarist), folosit mai nou cu sensul dediscuþie pentru angajare. A realiza (= a înfãptui)se foloseºte acum cu sensul de a-ºi da seama, aobserva. A nominaliza (= a numi) a devenit apropune (la un anumit premiu, acest sens fiind osoluþie americanã, comenteazã prof. Gruiþã, princare “deziluzia eºecului final este atenuatã deimportanþa faptului de a fi fost propus”); A deter-mina (= a produce o influenþa cauzalã) a devenit,peste noapte, hotãrâre, motivaþie. Actor (= artistcare interpreteazã roluri în piese de teatru) ºi-alãrgit sensul, desemnând un autor al unei acþiuni.De remarcat aici extraordinarul simþ lingvistic alautorului, care a observat cã expresia actorpolitic “a lãsat impresia, la început, cã e vorba deun sens figurat, uºor peiorativ, care vizeazã histri-onismul oamenilor noºtri politici”. Locaþie aveasensul de contract de închiriere, acum folosindu-se pentru zonã, regiune, sector, punct local etc.Sunt multe reacþii împotriva folosirii abuzive aacestui cuvânt. Iatã, de pildã, ce scria IoanaPârvulescu, autoarea cãrþii de mare succes, Înintimitatea secolului XIX, apãrutã recent laHumanitas: într-o „cronicã a optimistei”, intitulatãCum se scrie un best-seller, publicatã în Românialiterarã (nr. 5, 2005, p. 21), autoarea amintitã, dis-cutând despre cel mai citit roman al anului 2004,Codul lui Da Vinci, de Dan Brown, fãcea, sprefinalul articolului, urmãtoarea observaþie: „Decâteva ori traducãtoarea, Adriana Bãdescu,foloseºte barbarismul locaþie (de ex. «locaþiacheii»), cuvânt care face parte din noul limbaj delemn ºi pe care literatura, mãcar, ar trebui sã-locoleascã”. La fel stã situaþia în cazul cuvântuluioportunitate, prin care se înþelegea calitatea de afi potrivit, sens care este acum “vânat ºi alungat

educaþie

G. Gruiþã ºi cuvintele limbiiromâne

Ilie Rad

Thomas Jemingan (SUA)

2233



2233TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

D in mulþimea de invitaþii la congrese ºisimpozioane muzicologice, pe care leprimesc prin poºtã, le citesc ºi, neavând

posibilitatea de a le da curs, le arunc în coºul dehârtii, cea vizând Conferinþa de la Viena din 3-5mai a. c. meritã o menþiune de câteva rânduri.

Ea se intituleazã Muzicã, persecuþie, libertate.Compozitori persecutaþi ºi muzicã suprimatã înregimurile totalitare din Europa secolului 20.

Dacã nu aº fi primit-o mult prea târziu, poateaº fi sacrificat suma de bani echivalentã cucheltuielile de deplasare ºi ºedere pentru a puteaparticipa ca auditor. Tematica a fost deosebit deincitantã. Ea cuprindea toatã gama de cenzurã,interdicþii ºi persecuþie rasialã, respectivideologicã, care a nãpãstuit muzica, muzicienii ºiviaþa muzicalã din Europa Centralã ºi de Est asecolului 20. Alãturi de oameni politici deanvergurã ca Vaèlav Havel ºi Vytautas Landsbergis(om de stat despre care puþini ºtiu cã este, caformaþie de bazã, muzicolog), ºi-au dau concursulo seamã de personalitãþi ale vieþii muzicale ºimuzicologice internaþionale care se vãd rarîmpreunã. Programul conferinþei a fost întregit deconcerte live de interes maxim. În cea de a treiazi s-a adoptat o rezoluþie privind întemeiereaPlatformei europene a muzicii persecutate desocialismul naþional.

Amfitrionul evenimentului a fost Ministerulde Externe al Austriei, þarã-preºedinte a EU.Cuvântarea de deschidere a fost rostitã de dlambasador Dr. Emil Brix, conducãtorul secþiei depoliticã culturalã a Ministerului de Externe dinþara gazdã – un orator fascinant pe care am avutcâteva ocazii de a-l auzi in vivo ºi de a-l admira.Coorganizatoare au fost ministerele de externe aleRepublicii Cehe, Poloniei, Sloveniei, Ungariei ºiSlovaciei.

Neparticiparea Ministerului de Externe alRomâniei ca parte coorganizatoare a uneimanifestãri internaþionale de o asemeneaanvergurã poate avea una din urmãtoareleexplicaþii:

1) Ministerul de Externe al României a fostsolicitat, dar nu a dorit sã devinã girant al acestuieveniment muzicologic internaþional.

2) Ministerul de Externe al României nu a fostinvitat sã participe în calitate de coorganizator.

În primul caz, gafa diplomaþiei româneºti ar fiimpardonabilã. În cel de al doilea, atitudineaAustriei ar fi jignitoare pentru România, oexpresie durã a vederii potrivit cãreia România(împreunã cu Bulgaria), alãturi de Belarus,Republica Moldova ºi Ucraina ar face parte, încã,din zona „gri” dintre Europa politicã ºi Rusia –mare putere temutã ºi respectatã într-un fel, dar

consideratã, deocamdatã, incompatibilã cudezideratele coeziunii europene –, unde discutareaacestui complex de probleme ar fi, deocamdatã,prematurã.

3) La Viena se crede cã istoria muzicii ºi avieþii muzicale româneºti din secolul 20 nu acunoscut cazuri memorabile de cenzurã, deinterdicþie ºi persecuþie rasialã sau ideologicã amuzicienilor, de suprimare totalitaristã a unorcreaþii muzicale.

În acest al treilea caz, organizatorii s-ar dovedia fi total dezinformaþi. Antisemitismul de stat ºiHolocaustul nu au ocolit nici România. Au existatvremuri când, la noi, ºi Bach a fost cenzurat,Debussy, interzis ca „decadent”, iar Enescu,declarat un compozitor „problematic”. Hotãrârileºi directivele partidului unic de la noi, privitoarela muzicã, nu au fost mai blânde decât cele emisede PC al URSS!

Mi se face pielea de gãinã dacã mã gândesc lacel de al patrulea caz posibil care, alãturi demulþimea de colegi de carierã, m-ar acuza ºi pemine ca membru muzicolog al UniuniiCompozitorilor ºi Muzicologilor din România.Este oare posibil ca Ministerul de Externe alAustriei sã fi invitat ministerul omolog dinRomânia, acesta sã fi agreat ideea colaborãriionorante, dar sã nu se fi gãsit în toatã þara mãcarun om de ºtiinþã potrivit ca pregãtire ºi credibildin punct de vedere politic, care sã ne poatãreprezenta la Viena, la manifestarea internaþionalãdin 3–5 mai 2006?

cam de peste tot”, fiind înlocuit cu sensul deºansã, posibilitate, prilej favorabil. În acelaºi con-text sunt discutaþi termenii formal, punctual,impact, segment, semnal, a apela etc.

Un alt merit al cãþii este cã, pentru ilustrareacazurilor discutate, sunt date numeroase exempledin presã, uneori poate mai mult decât era nece-sar, pentru a se sublinia amploarea fenomenului.Am verificat câteva citate: acestea sunt corectindicate. Autorul nu îºi alege exemplele de peInternet, cum face Rodica Zafiu în rubrica sa dinRomânia literarã, ºi nici nu le inventeazã, precumIlie ªerban Rãdulescu, în Sã vorbim ºi sã scriemcorect. Erori frecvente în limbajul cotidian(Editura Niculescu, 2002), ceea ce sporeºte consi-derabil credibilitatea cãrþii. Inclusiv alegerea publi-caþiilor din care ºi-a extras exemplele este fãcutãcu mult tact: “În alegerea publicaþiilor am încercatsã asigurãm un oarecare echilibru al profilurilor,nuanþelor ºi simpatiilor politice”. Aºa se face cãsunt luate exemple din Dilema, dar ºi dinRomânia Mare, din Academia Caþavencu, dar ºidin România literarã, din Revista 22, dar ºi dinPro Sport. (Îmi imaginez ce este în mintea trecã-torului care îl vede pe autor la subraþ cu Dilemaºi România Mare!).

De un interes la fel de mare se bucurã capi-tolul Politeþea la români, unde se discutã treiprobleme importante: linia semanticã a politeþii(el – dânsul/dumnealui – domnia sa); predomi-narea masculinului în denumirea unor profesii(doamna ministru, doamna director), respectivproblema pre-numelui de dupã nume. În primulparagraf sunt abordate o serie de nuanþe alefolosirii pronumelui de politeþe: de la domnia tas-a ajuns la dumneata, apoi la dumneavoastrã. E

interesant de observat cã, la un moment dat, înevoluþia limbii, dumneata a fost simþit caexprimând doza maximã a politeþii. (Sorescu areo poezie din care aflãm cã soþia îi spune soþuluidumneata, afirmaþie care ar scandaliza miºcareafeministã de azi!). Aº vrea sã citez, în acest sens,douã versuri dintr-o poezie celebrã a lui Goga,Casa noastrã: “Cum m-am fãcut apoi cuminte/Cu vremea ce înainta,/ ºi m-am trezit pe nes-imþite/ Cã-mi zice satul: «Dumneata…»”. Azidumneata “exprimã mai degrabã o atitudine dedistanþare, politeþea ºefului pentru subaltern, adomnului pentru plebeu, pentru necunoscut,nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânãr.Adevãratul pronume de politeþe este dumneavoas-trã”. Românii au perceput aceste diferenþierisemantice în dezbaterea televizatã pentru alegerileprezidenþiale din 1996, când Emil Constantinescui se adresa lui Ion Iliescu cu dumneavoastrã, întimp ce acesta îi spunea contracandidatului sãudumneata. Consecinþele s-au vãzut. La fel a fost ºila alegerile locale de la Cluj-Napoca, în timpuldezbaterii dintre Emil Boc ºi Ioan Rus. În acestcontext este abordatã ºi problema tutuirii aproapegeneralizate din România postdecembristã (mãrefer mai ales la emisiunile interactive).Emblematicã este pentru discuþia de faþã situaþiasloganului Ia-þi cuponul!, care a fost modificat,dupã circa o lunã, în Luaþi-vã cuponul! Aº fi fostinteresat ca autorul sã fi discutat, aici, situaþiaspecialã a folosirii pronumelui de politeþe (dânsul,dumnealui, domnia sa) în cazul persoanelor dece-date, dupã cum ar fi fost la fel de utilã o discuþiedespre fomula Mãria Ta sau despre pronumelematale (despre care Iorgu Iordan spunea cãîmbinã politeþea cu tandreþea), despre motivele

pentru care Dumnezeu este tutuit etc.Arãtând cã acum se poartã masculinul (în de-

numirea unor profesii), autorul atrage atenþiaasupra unor situaþii hilare, ca în exemplul:Jurnalistul Christian Sabbagh s-a logodit cu purtã-torul de cuvânt al Capitalei” (care era, evident,femeie!).

În legãturã cu afirmaþia autorului cã structuranume + post-nume este preferatã de unelepopoare (unguri, turci, japonezi), trebuie sã spuncã turcii au adoptat de mult modelul european,cu ordinea pre-nume + nume (de familie).

Un mare numãr de infracþiuni sunt analizateîn capitolul Lene lingvisticã. Aºa este, de pildã,suprimarea auxiliarului: Inculpatul a pretins ºi [a]primit foloase necuvenite. Aceastã preferinþã seexplicã printr-unul din principiile care guverneazãdinamica limbii: economicitatea. La fel de ciudatãeste problema genitiv-dativului nemarcat: PotrivitMediafax; conform Rompres; Un corespondent al“Naþional”; Conferinþa de presã a “Reporteri fãrãfrontiere” etc. Tot prin “lene lingvisticã” se explicãºi adjectivele substantivizate, încorporând în ele ºiinformaþiile din substantivele aferente: mobil,celular, mascaþi, anticipate etc. Din capitolulMulte ºi (nu prea) mãrunte am reþinut preferinþaunor intelectuali de a renunþa la forma reflexivã aunor neologisme românizate, în favoarea diatezeiactive: a-ºi asuma -> a asuma, a se interfera -> ainterfera etc.

Noua carte a prof. G. Gruiþã este unexcepþional îndrumar pentru toþi cei care folosescîn comunicare limba românã, ea adresându-se, cuprecãdere, jurnaliºtilor, noii profesori de românãai timpurilor de azi.

opinii

Gafã diplomaticã sau falimental breslei?

Francisc László

2244



2244 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Î n urmã cu o lunã am fost invitat sã þin oconferinþã într-una din universitãþile franceze,o universitate de ºtiinþe exacte. Precizez acest

fapt deoarece este vorba despre un fenomen nouºi de amploare, care are loc în Franþa: interesuloamenilor de ºtiinþã, al cercetãtorilor, alinginerilor, al studenþilor ºi chiar al publicului largpentru filosofie. Fenomen neliniºtitor (simptom alunor crize culturale profunde), deoarece, în modtradiþional, filosoful era onorat doar decuriozitatea celor care aleseserã ºtiinþele umane.Doar în cazuri excepþionale, savanþi reputaþi erauinteresaþi de filosofie, furnizând reflecþiiepistemologice ºi metafizice foarte interesanteasupra propriului domeniu de cercetare ºi decunoaºtere. În prezent însã, oamenii de ºtiinþã para fi pierdut reperele ºi certitudinile cu carefuseserã educaþi de iluzia progresului indefinit alcunoaºterii tehnoºtiinþifice pozitiviste. Ei cautã înspecial repere etice, dar ºi rãspunsuri metafiziceîn textele ºi în discursurile filosofilor.

Subiectul a fost unul comandat. Organizatoriiîmi ceruserã sã le þin o prelegere epistemologicãdespre practicile ºi metodele ºtiinþifice. Temãdestul de largã ºi de generalã, dar care îmi lãsaposibilitatea sã aleg ceea ce îmi convenea maibine.

În mod inevitabil, la un moment dat, amridicat problema adevãrului ºi am fost mai multdecât surprins, când a venit rândul întrebãrilor ºial dezbaterii cu publicul auditor, sã constat cãrelativismul cultural ºi epistemologic a devenitmonedã curentã chiar ºi în mentalitateacercetãtorilor ºi a oamenilor de ºtiinþã. Îninocenþa mea filosoficã, eu credeam cã spiritulmercantil, cultura de piaþã, relativismul valorilor,rãtãcirile ideologice, amestecurile ºi confuziilestilistice, spiritul destructor post-modernist, suntatributele unor ºmecheri ca Jacques Derrida,Umberto Ecco, Italo Calvino ºi alþii, cam deaceeaºi teapã, care sunt foarte numeroºi, mai alesîn Franþa, unde au infiltrat ºi ocupat majoritateaposturilor universitare în ºtiinþele umane. Pseudo-universitari, pseudo-filosofi, pseudo-scriitori,pseudo-intelectuali, aceºti fãcãtori de cuvinte,imitatori ºi producãtori de literaturã de consum,filosofi pasionaþi de utopii ºi de scrieri ºtiinþifico-fantastice, cu succes la publicul necultivat, de tiphoolywoodian, nu meritã altã atenþie decâtstudierea lor din punct de vedere sociologic saupsihologic, cazuri excepþionale, patologice,declanºatoare de fenomene sociale alienante.Printre acestea, cultura de masã este procesuldominant cel mai supãrãtor.

1. Ce este adevãrul?Însã nu mã aºteptam nicidecum sã întâlnesc

printre oamenii de ºtiinþã întrebãri de genul “Dar ce este adevãrul?”, “Existã adevãr?”, “Putemvorbi despre adevãr?”, “Nu este periculos sãvorbim despre adevãr?” etc. Primele întrebãri (celemetafizice) sunt proprii speculaþiei filosofice, iarcelelalte (triviale) sunt proprii ideologiilorextremiste. Însã în nici un caz, aceste întrebãri nusunt de tip ºtiinþific. De unde ºi mirarea mea.Premisele filosofice ale acestei uimiri sunt simple:în cazul oamenilor de ºtiinþã, filosoful esteobiºnuit sã întâlneascã o concepþie ºtiinþificãdespre lume destul de puerilã, care de altfel este

desemnatã ca atare, realismul naiv. În ce constãacest realism ºtiinþific? Teza principalã este banalãºi în general este adoptatã în mod spontan decãtre elevii de liceu: adevãrul existã în lume subforma unei realitãþi obiective care poate fidescoperitã prin metode ºtiinþifice de cercetare(observaþia, descrierea, formalizarea, punerea înecuaþie, matematizarea, verificarea etc.). Iar dacãnu cunoaºtem încã adevãrul, faptul nu este decâto chestiune de timp. Mai devreme sau mai târziuvom reuºi sã-l descoperim. Metodele ºtiinþifice ne-ar ajuta sã ne apropiem din ce în ce mai mult deadevãr.

Or, aceastã concepþie despre adevãr, care þinede un fel de idealism ºi fixism filosofic, nu poatesã fie compatibilã cu perspectiva relativistã.Aceasta din urmã afirmã cã nu existã un adevãrabsolut, ci doar adevãruri (la plural) care depindde contextele socio-culturale, de epocile istorice,de perspectivele individuale etc. Pe scurt, estevorba despre reactualizarea relativismului antic,atât de bine exprimat de Protagoras ºi combãtutde Platon, de Aristotel, de întreaga scolasticã, deraþionalismul occidental, de ºtiinþele exacte etc.De unde ºi uimirea mea, sensibil fiind de fiecaredatã când am de a face cu contradicþii de gândire.

De aceea am ºi replicat imediat întrebãrilorpuse în salã. Nici eu nu ºtiu foarte bine ceînseamnã adevãrul. Este de altfel cazul tuturornoþiunilor fundamentale, prime (adevãrul, fiinþa,Dumnezeu, spiritul, conºtiinþa, materia etc.). Neeste dificil sã le definim, ba chiar imposibil.Pascal aratã foarte bine acest fapt în De l’esprit dela géométrie (Despre spiritul geometriei). Dar ceeace ºtiu destul de bine este cã existã mai multeteorii despre adevãr, mai multe concepþii destulde diferite de-a lungul istoriei gândirii occidentale.

De asemeni ºtiu ce nu este adevãrul. Altfelspus, ca întotdeauna în astfel de situaþii delicate,trebuie sã încercãm sã delimitãm noþiunearespectivã mai degrabã prin negaþie, prin ceea cenu este. Aceastã ignoranþã fundamentalã esteprincipalul motiv care justificã demersul meu cafilosof. Altfel, dacã aº fi ºtiut ce înseamnãadevãrul nici nu m+aº fi obosit sã vorbesc despreel. Reflecþia filosoficã nu se poate reduce la osimplã transmitere de cunoºtinþe. Aceasta estedimpotrivã un proces creator, un act de gândirevie, intensã, ineditã. Iar definirea negativã aadevãrului reprezintã un prim pas, destul detimid, însã suficient pentru a declanºa ospeculaþie filosoficã originalã, atunci când nelipsesc mijloacele directe de cercetare.

De aceea, una din întrebãrile lansateinterlocutorilor mei în sala de conferinþe a fostceva de genul acesta: “Foarte bine, nu ºtiþi ce esteadevãrul; nici eu! Dar ce este minciuna ºtiþi?”Bineînþeles, la aceastã întrebare oricine, ba chiar ºicopiii pot rãspunde. A minþi înseamnã a nuspune adevãrul, ba chiar mai mult, a minþiînseamnã a înºela, a induce în eroare, a face falsepromisuni, a nu-ºi þine cuvântul dat, a pãcãli. Pescurt, a minþi înseamnã prezentarea unor faptefictive ca fiind adevãrate.

Deci dacã reuºim sã rãspundem la aceastãîntrebare (Ce este minciuna?), putem speralãmurirea a contrario a unui aspect al adevãrului.Dificultatea acestui demers vine, printre altele,din faptul cã procesul de definire este circular:

vrem sã aflãm ce este adevãrul plecând de ladefiniþia minciunii; însã aceasta din urmã sedefineºte în funcþie de adevãr. Totuºi, atunci cândsuntem minþiþi, consecinþele faptului ne afecteazãatât de mult ºi sunt atât de supãrãtoare, încâtexperienþa neplãcutã pe care o avem nemarcheazã mai mult decât atunci când ni secomunicã pur ºi simplu adevãrul. De aceea neeste greu sã rãspundem la întrebarea “Ce esteadevãrul?”, în timp ce înþelegem imediat ce esteminciuna. Experienþa este mult mai puternicã înacest ultim caz.

Bineînþeles cã existã ºi alte ocurenþe negativeale adevãrului, a ceea ce nu este adevãrul. Deexemplul, inexactitatea, aproximaþia, eroarea carese pot traduce printr-un sinonim destul de bun:falsul. Astfel adevãrul ar fi ceea ce este precis,exact, rãspunsul corect, care se opune falsului. Pede altã parte, falsul înþeles ca falsificare se opunela ceea ce este autentic, veritabil, original. Unprodus de marcã originalã poate fi contrafãcut.Iatã o nouã dimensiune a adevãrului pe care nicinu o bãnuiam iniþial: autenticul care se opuneimitaþiei. De asemeni, contradicþiile de limbaj ºide gândire nu pot conduce decât la concluziiparadoxale. Deci adevãrul, în acest caz, ar puteafi considerat drept ceea ce este coerent. Sau ºimai simplu, nu se poate vorbi de adevãr în cazulîn care nu reuºim sã stabilim un acord sau ocorespondenþã între ceea ce spunem ºi ceea cegândim, sau între ceea ce spunem ºi realitate.Deci adevãrul ar fi, în acest caz, ceea cecorespunde realitãþii sau adecvarea limbajului cufaptele reale. Ca sã nu mai vorbesc despreadevãrul revelat, tip de adevãr absolut,transcendent, în sens propriu meta-fizic, adevãrcare nu este accesibil oricui, ci doar celui care esteangajat într-o practicã de tip mistic.

Diferitele piste de definire a adevãrului neconduc astfel la tot atâtea teorii, la tot atâteaconcepþii despre adevãr care pot fi identificateprin criteriile folosite în determinarea tipului deadevãr: adevãrul corespondenþã, adevãrulcoerenþã, adevãrul pragmatist, adevãrul revelatetc. Analizând doar câteva ocurenþe ale acesteinoþiuni fundamentale, prin alegerea sau preferinþapentru una din definiþiile precedente, putem sã nesituãm într-un domeniu sau altul al filosofiei.

Astfel, raportul între adevãr ºi minciunã þinede domeniul eticii sau al filosofiei morale. Faptulde a combate pentru adevãr împotriva minciunii(luptã inegalã ºi adesea dinainte pierdutã) estepropriu celui care doreºte justiþia, care refuzãmanipularea, care iubeºte libertatea. Relaþia dintreeroare ºi exactitate se poate studia în domeniulepistemologiei ºi al filosofiei ºtiinþelor. Chiar dacãputem defini descoperirile ºtiinþifice în stilul luiBachelard ca “o serie de erori“, opþiunea pentrurezultatul precis, exact, dorinþa de eliminare aerorilor din calcule, din experienþe, din observaþii,obsesia pentru funcþionarea corectã a teoriilor, vorrãmâne întotdeauna dezideratele de bazã aleoamenilor de ºtiinþã. Chestiunile legate decontradicþiile de limbaj ºi de coerenþa gândiriigãsesc un instrument adecvat de cercetare înlogicã. ªi în acest caz, în ciuda faptului cã în ceamai mare parte a timpului noi nu gândim corect,studiul raþionamentelor logice ºi al metodelor deargumentaþie au drept scop tocmai ameliorarea ºicontrolul formelor noastre de judecatã dinlimbajul natural. Iar problemele de corespondenþãdintre limbaj ºi realitate pot fi discutate îndomeniul filosofiei limbajului sau chiar alfilosofiei spiritului, de exemplu. ªi în acest

remarci filosofice

Despre adevãr ºi minciunãJean-Loup d'Autrecourt

2255



2255TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

exemplu, chiar dacã pare imposibilã adecvareatotalã între limbaj ºi lumea fizicã, din motive denon corespondenþã structuralã între cele douãtipuri de realitate (conform criticii operate deFrege la sfârºitul secolului al XIX-lea), tendinþanoastrã spontanã este întotdeauna aceea de astabili relaþii de corespondenþã între ceea cespunem ºi ceea ce observãm, aºa cum remarcadeja Aristotel în antichitatea greacã. În fine,adevãrul revelat este de tip religios ºi poate fistudiat în scrierile mistice ºi teologice alediferitelor religii.

2° Minciunã sau adevãr?Problematica este deci foarte vastã. De aceea

nu pot face aici decât niºte consideraþii sumare.Astfel, alegerea mea se orienteazã, deocamdatã,cãtre prima ocurenþã care semnala opoziþia dintreadevãr ºi minciunã. Cu altã ocazie voi puteadiscuta ºi alte aspecte ale definiþiei adevãrului.Urgenþa acestei discuþii este cu atât mai mare cucât existã un întreg curent de filosofiecontemporanã care militeazã pentru revalorizareaminciunii în defavoarea adevãrului. Minciuna ar fiumanã, iar adevãrul periculos! Minciuna ar fiexpresia toleranþei, iar adevãrul o formã deabsolutism extremist. Minciuna ar fi o formã delibertate, în timp ce adevãrul este cevaconstrângãtor ºi reducãtor. Minciuna este expresiainventivitãþii ºi a spiritului creator (presimþim înaceste idei critica nihilismului nitzscheanîmpotriva lui Platon), în timp ce adevãrul nu estedecât expresia lipsei de imaginaþie, a spirituluiîngust. Minciuna ar fi practicã ºi folositoare, întimp ce adevãrul este lipsit de utilitate ºi nuaduce nici un profit.

Oricât ar pãrea de uimitoare aceastã atitudinecititorului neofit, problema adevãrului ºi aminciunii este deci tot atât de veche ca ºifilosofia. O bunã parte din dialogurile lui Platonºi din scrierile lui Aristotel au fost orientate înmod precis împotriva sofiºtilor, al acestor falºiînþelepþi care dispreþuiau adevãrul ºi care utilizauretorica pentru a rãspunde la orice întrebare,pentru a rezolva orice dilemã, pentru a da oricerãspuns dorit, tot la fel de bine ca ºi contrariulacestuia.

Protagoras, Eubulid din Milet, acesta din urmãfaimos reprezentat al ºcolii din Megara, au fost înmod constant combãtuþi de fondatorii Academieiºi Liceului. Eubulid din Milet, de exemplu, sefolosea de mai multe paradoxe pentru refutareaadversarilor. Paradoxul Mincinosului este cel maicunoscut: « Dacã afirm cã mint, este adevãratceea ce spun sau este fals? ». Pe cât de simplu,acest paradox este pe atât de uimitor ºi deinsolubil, deoarece oricare ar fi rãspunsul,afirmativ sau negativ, se ajunge de fiecare datã lao contradicþie. Dacã rãspund cã este adevãratatunci când mint, faptul este contradictoriu,deoarece se opune afirmaþiei cã mint. Dimpotrivã,dacã afirm cã este fals atunci când afirm cã mint,în acest caz cãdem din nou peste o contradicþiedeoarece ceea ce am afirmat (falsul) corespundeafirmaþiei cã mint, deci este adevãrat ºi astfel seopune faptului cã mint! Putem reþine, în trecere,unul din inconvenientele majore ale minciunii:faptul cã creeazã situaþii paradoxale!

În epoca contemporanã, în special în spaþiulcultural anglo-saxon, au apãrut studii ºi tratate deretoricã ºi de argumentaþie care încearcãreabilitarea minciunii prin mijloacele retorice ºidiscreditarea adevãrului ca rezultat alargumentãrii. Ideea de bazã vine din utilitarismulºi pragmatismul filosofic, altfel spus din ideea detranzacþie comercialã, de negociere ºi decompromis politic transpusã la nivelul gândiriiconceptuale. Pe scurt, speculaþia metafizicã este

invadatã, denaturatã ºi degradatã de economia depiaþã ºi de maºinaþiile ideologice. Falselepromisiuni, nerespectarea cuvântului dat,manipularea, deformarea sau ocultarea faptelor înscopul unui succes imediat, intrigile în satisfacereaintereselor personale, insinuarea, omiterea ºitrãdarea sunt tot atâtea tehnici care nu mai aunici un conþinut filosofic, nici un fel de scrupuleetice, nici un fel de profunzime conceptualã, niciun fel de altruism moral, nici un fel de respect alpersoanei umane. Ele sunt extra-filosofice.

Întrebarea care se pune, în acest caz, este de aºti la ce bun sã facem apel la minciunã, dacãprezintã atâtea inconveniente? La ce foloseºteminciuna, care este interesul acesteia? Poate cãexistã situaþii excepþionale în care ne putem foloside minciunã! Sau trebuie sã urmãm cu orice preþimperativul fixat de Kant (“spunerea adevãruluieste o datorie”), atunci când afirma împotrivafilosofului francez Benjamin Constant, cã trebuiesã spunem adevãrul chiar ºi atunci când riscãm sãpunem în pericol viaþa unui inocent? Darimperativul acesta pare imposibil de satisfãcut.Cine se poate lãuda cu faptul de a nu fi minþitniciodatã? Existã vreo societate umanã din care sãfi dispãrut minciuna? Precum se vede, problemelenu sunt recente, ci foarte vechi, însã acestea suntreactualizate de tendinþa contemporanã masivãpentru manipulare, triºare, inducere în eroare,falsificare, pe scurt, de opþiunea sistematicãpentru minciunã în defavoarea adevãrului.

La aceste întrebãri, “filosofi“ francezicontemporani, profesori universitari cu aerulserios ºi erudit încearcã sã explice “interesulstrategic al minciunii”. Vom încerca deci sãvedem, în rândurile care urmeazã, cât de serioasesunt ideile acestor falºi gânditori, cãrora nu meritãsã le rostim numele. Vom putea astfel tragefoloase din tehnicile subtile pe care aceºtia le punîn practicã în procesul de manipulare a opinieipublice în general ºi a mentalitãþii studenþeºti înparticular.

3° Despre minciunãÎn mod natural, într-un context de dialog,

minciuna presupune ruperea unilateralã ºi secretãa pactului de sinceritate dintre locutor ºiinterlocutor, a convenþiei de cooperare întransmiterea ºi în distribuirea adevãrului ºi acunoaºterii despre lume. Unul dintre cei doiparticipanþi la discuþie ºtie cã ceea ce exprimã nueste conform credinþelor sau cunoºtinþelor saledespre lume. Acesta este mecanismul general alminciunii, care este nu numai o deturnare ºi odeformare a adevãrului, ci ºi o absenþã sistematicãa acestuia.

În acest sens, minciuna seamãnã cu furtul,deoarece este o modalitate prin care suntemprivaþi de informaþie. Nu ni se dã, ci dimpotrivãni se confiscã ceea ce pretindem. De unde ºisentimentul de vid, senzaþia de gol, de absenþã încazul în care suntem înºelaþi. În acest cazminciuna are toate caracterele unui viciu, ba chiara unei patologii în cazul celor care mint dinplãcere: mitomanii. Cazuri neinteresante dinperspectivã filosoficã. Atunci care-i interesulfilosofic al minciunii?

Filosofii pragmatici contemporani susþin cã,atunci când minþim, o facem pentru a impunecelorlalþi convingeri ºi credinþe care le vor orientaacþiunile dupã dorinþele noastre. Altfel spus,scopul este manipularea comportamentuluiceluilalt, într-o perspectivã de raporturi de forþã,pe care mincinosul îl instaureazã în mod tacit.Puterea de acþiune ar fi scopul important, iar nucunoaºterea! Shakespeare ilustreazã foarte bineacest lucru atunci când unul din personajele sale,Iago, monologheazã la adresa lui Othello astfel:

“Are o opinie bunã despre mine, voi avea astfel oinfluenþã ºi mai infailibilã asupra lui”.

Dar aceastã putere a minciunii locutorului senaºte totuºi din ignoranþa interlocutorului, astfelacesta este manipulat fãrã ca sã fie la curent ºi înciuda voinþei sale. Cunoaºterea în acest cazrãmâne antidotul principal împotriva ignoranþei ºi,prin urmare, împotriva minciunii. Este astfelevident cã minciuna nu poate avea efect asupracelui care este la curent cu faptele sau cuevenimentele în cauzã, iar mincinosul poate fiuºor demascat ºi deci anihilat. De asemeni,ignoranþa mincinosului poate sã-i joace ºi altfel defeste, ca în cazul amintit de Platon, când“ignorantul, care încearcã sã mintã, spune uneoriadevãrul, fãrã sã vrea ºi din întâmplare, din lipsãde cunoaºtere”. Este vorba de un eºec alminciunii.

Pentru a evita aceste eºecuri ale minciunii,pragmatismul propune nu numai sã spunemcontrariul a ceea ce credem, ci de asemeni sãcredem ceva care este veridic! A minþi cu succes,înseamnã sã asertezi p în timp ce crezi non p ºicând non p este veridic. Astfel înþelegem imediatcã mincinosul nu-i atât de prost pe cât pare, bachiar este dotat cu un fel de inteligenþã negativã:viclenia. Este ceea ce îi permite sã afirme “toatãlumea ºtie cã adevãrul nu este întotdeauna bunde spus”.

Acest sofism ieftin mascheazã faptul cã, dacãexistã situaþii excepþionale în care probabil fiecarea fost obligat sã mintã, faptul acesta nu inducenicidecum adoptarea unei practici sistematice amiciunii! De asemeni, faptul cã minciuna esteposibilã ºi frecventã din punct de vederepragmatic, nu-i conferã nicidecum valoare moralãneputând niciodatã sã devinã un ideal decomportament social. Acest rol este al adevãrului.De aceea ori de câte ori minþim ne simþimculpabili, deorece suntem singurii responsabili aiconsecinþelor produse de vorbele noastre.Filosoful pragmatic pare sã ignore aceste aspecte.

De aceea îºi cautã exemplele printre situaþiileexcepþionale, dubioase ºi contestabile: medicul înfaþa unui pacient grav bolnav; practicilepoliticienilor care “trebuie sã facã apel” la unminimum de machiavelism ; discursurile retoricecare pot obþine convingerea publicului, în timp ceraþionamentele valide nu reuºesc întotdeauna;sfera privatã, familiarã unde o anumitã dozã de“rea credinþã” ne-ar ajuta sã ne suportãm unii pealþii. În plus de aceste exemple, minciuna ar fijustificatã în faþa strãinului, a inamicului, aadversarului, cu atât mai mult cu cât ar exista unanume relativism al practicilor dialogice de la oculturã la alta: unii mint mai mult decât alþii.

Concluzie inevitabilã, adevãrul nu este ovaloare, ci doar o noþiune cãreia ar trebui sã-ifacem genealogia (Nietzsche dixit); prin urmare,sinceritatea nu ar trebui sã ne mai aparã ca unimperativ moral, ci pur ºi simplu ca o regulãpragmaticã. Dacã nu stãpâniþi încã toate fazele ºitehnicile elaborate ale minciunii, puteþi oricând sãrecitiþi Shakespeare, Molière, Balzac etc. În modconcret, omisiunea ºi insinuarea sunt bineilustrate de geniul dramaturgic englez încomportamentul personajului Iago. Astfel, Othelloeste manipulat pânã la tragedia finalã, care este odovadã a “succesului“ pragmatic al strategiei alesede Iago. Vive le pragmatisme!

Paris, 7 aprilie 2006

2266



2266 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

IInvesstigative JJournalissm. CContext aandPractice.Ed. Hugo de Burgh. Londra/ New York,Routledge, 2000.

U n colectiv de foºti jurnaliºti ºi actuali uni-versitari provenind, mai ales, de la bine-cunoscuta ºcoalã de jurnalism de la

Nottingham Trent University din Marea Britanieau realizat în anul 2000 o extrem de interesantãculegere de articole despre jurnalismul de investi-gaþie. Între timp culegerea a devenit un reper cla-sic pe lista bibliograficã a facultãþilor de jurnalismdin întreaga lume.

Culegerea începe cu o justificare filozoficã ºieticã a jurnalismului investigativ, în context bri-tanic. Spiritul britanic caracterizat de secole depragmatism ºi preocupare pentru conectarea larealitate, ca atare, a fost interesat, în contextulunei economii de piaþã emergente care aveanevoie nu numai de capital, ci ºi de informaþie,de noul mijloc de comunicaþie reprezentat demultitudinea de notiþe, foi, pamflete, gazete careapar începând de prin secolul al XVII-lea. În se-colul al XVIII-lea cititul gazetei ºi al micii public-itãþi la cafenea, la ceainãrie sau la club, sorbinddin ceaºca de cafea, ceai ori cacao, minunatelelicori aduse de peste mãri ºi þãri, sunt deja ritu-aluri de socializare bine consolidate. Autoriiinsistã în mod deosebit asupra rãdãcinilor tipicbritanice ale jurnalismului de investigaþie: pragma-tismul se va combina fericit cu raþionalismulluminilor ºi se va altoi pe aºteptãrile ºi speranþelenoii clase de mijloc care va influenþa decisiv dez-voltarea acestui gen jurnalistic în epoca victorianã.Deja în secolul al XVIII-lea, Defoe, Fielding,Swift, marii scriitori ai luminilor britanice, ca ºimai puþin cunoscuta Mary de la Rivière Manley,au fost ºi literaþi ºi jurnaliºti de investigaþie, cuprecãdere jurnaliºti politici de investigaþie. Acestesurse au dat nota combativã a jurnalismului bri-tanic ai cãrui practicanþi reþinuserã deja în 1644pledoaria lui John Milton pentru liberatea presei,a cuvântului ºi a opiniei din pamfletul luiAreopagitica. În consecinþã, exprimarea neinhibatãa opiniilor despre orice, inclusiv despre autoritãþi,a fost consideratã o condiþie sine qua non decãtre slujitorii tot mai influenþi ai noului mijlocde comunicare. Nu e de mirare, deci, cã lacumpãna dintre secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea,William Cobbett a fost deja primul jurnalist deinvestigaþie în adevãratul sens al cuvântului.Libertãþile jurnalistice vor fi sprijinite atât înMarea Britanie cât ºi în Statele Unite de pretenþi-ile ºi aºteptãrile clasei de mijloc, ale cãrei principiide inspiraþie puritanã duceau la consolidarea unuiclimat economic ºi politic bazat pe respectareacuvântului dat, în care contractele sã se derulezecu cât mai puþine accidente ºi în care escrocii caretulburau aplicarea normalã a legii profitului sã fiedaþi în vileag cât mai curând. Acum se inven-teazã, pe un mal sau altul al Atlanticului, editori-alul, reportajul în exclusivitate, rubrica de ziar.Fotografiile vor aduce un plus de credibilitateinvestigaþiei ºi, odatã cu ele, vor apãrea ºi distinºiilor slujitori: paparazzi.

Autorii volumului Investigative Journalisminsistã în mod deosebit pe justificarea moralã a

jurnalismului de investigaþie. Problema pare a firãmas într-o delicatã cumpãnã ºi azi. În ce mãsurãurmãreºte jurnalistul idealul de dreptate ºi ade-vãr? Cine îi dã lui mandatul moral pentru aceastãcruciadã modernã? Rãspunsul este extrem de sim-plu ºi ne poate descumpãni. Doar conºtiinþa indi-vidualã a jurnalistului este justificarea jurnalismu-lui în general, a celui investigativ, în special. Darcum jurnalistul acþioneazã într-un anume contextpolitic ºi economic e foarte posibil ca acest elansincer sã fie înhãmat, de la început sau pe parcur-sul demersului investigativ, ºi în slujba altorinterese, cu totul strãine de frumosul miraj al ade-vãrului ºi dreptãþii. Nu în ultimul rând, jurnalistuleste angajatul unui ziar care trebuie sã se vândã,ori al unei televiziuni care trebuie sã aibã rating.În caz contrar, jurnalistul cel curajos îºi va pierdelocul de muncã ºi nu va mai face nici o investi-gaþie. Cum separãm sau combinãm nevoia de sen-zaþional pentru a vinde cât mai bine produsul jur-nalistic de nevoia de dreptate ºi adevãr a jurnalis-tului cinstit? Autorii nu dau un rãspuns foarteclar, sugerând, oneºti ºi ei, una din ambiguitãþileprofesiunii de jurnalist cãreia fiecare practicanttrebuie sã îi dea propriul rãspuns în conformitatecu propria conºtiinþã.

Un amplu capitol cerceteazã evoluþia legislaþieijurnalismului. Deºi acesta e un capitol evidentancorat în realitãþile britanice, pentru cititorulromân este extrem de instructivã concluzia: limitadintre defãimare ºi investigaþia jurnalisticã justifi-catã prin interesul public este extrem de greu detrasat, ea continuã sã fie primejdios de labilã. Oechipã bunã de avocaþi este, aºadar, o prerogativãpentru orice mijloc de presã unde se face ºi jur-nalism de investigaþie.

Volumul abordeazã apoi unele din tendinþeleºi influenþele contexului actual asupra jurnalismu-lui de investigaþie: efectele globalizãrii ºi aleimpunerii agresive sau prosteºti a unor opþiunijurnalistice occidentale considerate, automat, cafiind cele mai potrivite, tendinþa spre tabloidizareºi banalizare, preferinþa spre jurnalismul soft deinteres omenesc, în dauna politicului ºi a prob-lemelor globale (poluarea, modificarea climei,lumea a treia), corporatizarea tot mai accentuatã ajurnalisticii, lupta regimurilor totalitare ºi abso-lutiste pentru a-ºi aservi presa. Noile tehnologiiale informaþiei, internetul sunt analizate cu multprofesionalism. Ele pot oferi ocazii pentru expri-marea liberã sau perfecþionarea profesionalã a jur-nalismului, dar ºi atracþii facile spre alunecarea înjurnalismul ieftin sau intoxicarea informaþionalã,greu, de nu chiar imposibil, de pedepsit prin legis-laþia actualã.

Partea a doua a volumului cuprinde o serie deexemple de jurnalism investigativ din experienþa

britanicã. Abuzurile din orfelinate1, poluareamediului, abuzurile corporatiste, incompetenþainspectorilor din învãþãmânt, comerþul sexual sau

cu animale exotice, vãnãtorile de þarc2, predareaîn 1945 a peste o mie de prizonieri sovietici

înapoi sovieticilor3 în ciuda ordinelor exprese alelui Churchill sunt câteva din fascinantele investi-gaþii pe care autorii le rememoreazã cu multãcompetenþã ºi remarcabil simþ etic, tinzând spreevitarea totalã, am putea spune, a oricãrui tip deparþialitate.

Pentru cititorul român, aceastã a doua parteeste o lecþie moralã în primul rând. Turpitudinea,incorectitudinea, necinstea par sã domneascã pre-tutindeni. Banul are acelaºi miros pretutindeni. Elpute la fel ºi pe Tamisa ºi pe Dâmboviþa sau peSomeº. Diferenþa e modalitatea ºi gradul de apli-care a legii, diferenþa e gradul de aºezare a soci-etãþii.

În concluzie, culegerea de articole InvestigativeJournalism editatã de Hugo de Burgh este o lec-turã fascinantã, interesantã, instructivã ºi indirectlãmuritoare ºi asupra jurnalismului de investigaþieromânesc. Naºterea grãbitã ºi precipitatã a jurnal-ismului românesc la începutul secolului al XIX-lea, în efortul de a “ajunge din urmã” Occidentul,interegnumul totalitar de dreapta sau de stânga însecolul al XX-lea, apoi explozia de libertate, une-ori anarhicã, dupã 1989, au influenþat ºi influ-enþeazã încã dezvoltarea jurnalismului de investi-gaþie. Aici trebuie sã cãutãm, credem, cîteva dinpãcatele jurnalismului de investigaþie românesc,lipsa de culturã, de profesionalism ºi, pe alocuri,chiar lipsa de cunoºtinþe de limba românã aziariºtilor, senzaþionalismul ieftin ºi, mai ales, celmai mare pãcat al jurnalismului de investigaþieromânesc: lipsa de iniþiativã ºi de consecvenþã.Întocmai ca la fotbal: suntem foarte buni în

repriza întâi ºi cãdem lamentabil în a doua!4 Decele mai multe ori, jurnaliºtii români urmeazãinvestigaþiile justiþiei în loc sã declanºeze ei inves-tigaþii juridice, precum colegii britanici amintiþimai sus. Pe de altã parte, auzim de investigaþiisenzaþionale care la un moment dat se opresc sausunt oprite din motive oculte pe care noi, muri-torii de rând, nu le aflãm niciodatã. Ni se pare cãaceastã grabã ºi lipsa de consecvenþã sunt pãcateistorice ale jurnalismului românesc de care el nudã semne a se dezbãra prea curând.

Note:1 Se pare cã nici cele britanice nu sunt mult mai bunedecât cele româneºti.2 Ce bine cã acestea au ajuns ºi pe gustul elitelornoastre! E o dovadã în plus cã suntem în pas cuEuropa!3 Predare care a însemnat împuºcarea pe loc de cãtreNKDV sau moartea lentã în Gulag. 4 Vezi meciul Steaua-Middlesborough, din 27 aprilie2006.

Investigaþie ºi jurnalismMihaela Mudure

media

Horvát Gyöngyvér (România)

2277



2277TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Bãieþii rãi din pãdureaSherwood

În primãvara lui 2005, Pelerinul se afla laOxford, pentru a-ºi nuanþa viziunea despre oliteraturã ºi o culturã care au înþeles sã facã voltade la imperialism la multiculturalism printr-oabordare pragmaticã, dar nu lipsitã de naturaleþe.Reading Reputations era tema întâlnirii, sã citimadicã dincolo de reputaþie, de imaginea care sepromoveazã prin mecanisme care þin decunoaºterea unei strategii specifice economiei depiaþã, literatura britanicã fiind un produs, o marcãtratatã cu toatã consideraþia de cãtre „animatorii”ei. Aceºtia din urmã, în cazul Pelerinului, formauo trupã de profesori ºi scriitori cu atribuþiididactice, majoritatea din No(ttingham) ºiNo(rwhich) ºi alte No-uri care indicau sensulapartenenþei la meleagurile bântuite cândva deRobin Hood ºi cetaºii sãi.

Cu ajutorul unui laptop conectat la un retro-proiector, bãieþii din pãdurea Sherwood1 i-auîndemnat sã ia aminte la Cele 18 legi imuabileprivind reputaþia unei companii, aºa cum fuseserãenunþate ele de Ronald J. Alsop, un guru alfinanþelor cu rubricã pe prima paginã a lui WallStreet Journal.

Cum se stabileºte, deci, buna reputaþie a uneifirme? Regula nr. 1: potenþeazã la maximumbunul cel mai de preþ pe care îl ai, trãsãtura carete defineºte cel mai bine. Regula nr. 2: învaþã sãte adresezi mai multor tipuri de auditoriu. Regulanr. 3: fii un cetãþean model; cu alte cuvinte,autorul trebuie sã provinã dintr-o familie bunã,stabilã dacã se poate; sã fie el însuºi un familist,nu se vor menþiona aventuri extraconjugale; dacãautorul nu este cãsãtorit, el trebuie sã aibã unpartener constant, dacã se poate de sex opus, a sevedea Shakespeare in Love; fãrã bãuturã ºi alteasemenea marafeturi, fiind lipsitã de cuviinþãînfãþiºarea autorului hãlãduind mahmur pe uliþeîn dimineaþa întâlnirii cu micuþa Alice, pe careurmeazã sã o plimbe cu barca pe Tamisa.

„Relaxaþi-vã (deci, n. n.) experimentândfrumuseþea, pacea ºi liniºtea vieþii pe râu înOxford. Leneºe picnic-uri de prânz, elegante cinede croazierã ºi excursii scurte cu caracter regulat.Plecarea de la debarcaderele noastre vis-à-vis deChristchurch Meadow. Deschis: Aprilie-Octombrie, 7 zile pe sãptãmânã 129 KingstonRoad Rd, Oxford OX1 5RW”.2

Regula nr. 4: transmite o imagine care sãstârneascã emoþiile ºi simpatia cititorului; dacãautorul þine regim, acesta trebuie sã fie sãrac înlipide; povesteºte cum se împacã autorul cu

faima ºi averea rezultatã de pe urma ei; vorbeºtedespre compasiunea sa pentru sãraci ºi implicareaîn opere de caritate.

Cum se menþine reputaþia unei companii?Regula nr. 1: trebuie sã fii în stare sã-þi recunoºtilipsurile; astfel, întrucât Shakespeare a scris preamulte piese, se recomandã editarea a cât maimultor antologii de citate semnificative. Regulanr. 2: controleazã internet-ul înainte de a tecontrola el pe tine. Sãrim la regula nr. 4: fiiconºtient de primejdiile care pot afecta o bunãreputaþie; nu-þi scrie memoriile ºi nu te lãsatravestit la modul atât de transparent precum înMândrie ºi prejudecatã sau Jurnalul lui BridgetJones. Cum se reparã o reputaþie ruinatã? Fixeaz-oca lumea de la bun început ºi nu subestimaniciodatã cinismul auditoriului.

Mic ºi îndesat, cu o alurã de John Bull, JohnMacRae i-a încredinþat cã nu putem fi niºtecititori inocenþi decât dacã ni se dau spre lecturãfragmente din texte complet necunoscute. Înaceastã ordine de idei, orice premiu literar iaoxigenul de la gura celorlate cãrþi. Un textincognito ne oferã ºansa întâlnirii unei gramaticiproaste în varietãþi dialectale, de care studenþiipot sã devinã conºtienþi ºi despre care sunt maidegrabã dornici sã discute decât despre JaneAusten.

”But why are looking at me with corner-corner eye?” she asked again.

”Look you for corner-corner eye? Why I golook for corner-corner eye?” was my answer.

”You dey look my breast, yeye man. Makeyou see am now”.

Before I could twinkle my eye, lo and beholdshe have moved her dress and I see two breastslike calabash. God in Heaven. What kain thing bethis? Abi, the girl no dey shame? Small time, thegirl don put back him breast for him cloth. Idrink my tombo, super palm wine.3

Nu trebuie sã militãm pentru buna stãpânire aenglezei standard, e chiar periculos, ar însemnasã ne restrângem la elite, care n-au decât sãcroºeteze rãbdãtoare pe firul patinat al tradiþiei.La toate acestea ºi la faptul cã traducerile sunt unlucru bun – dar al naibii de dificil þinând cont cãpublicul nu se reduce la cel cãruia textul i seadreseazã, sã luãm de pildã sexul, trebuie sãrecunoaºtem cã nu e „în acelaºi fel” universal caºi matematica, existã cititori cu orientãri diferite,hetero, homo sau bi, ei? – la toate acesteapelerinul medita în aºteptarea cinei, când SeanMatthews l-a întrebat dacã în volumul NewWriting 13 a gãsit ceva demn de atenþie.

Primiserã cu toþii, cu douã sãptãmâni înainte,prin poºta electronicã, textul antologiei pe careConsiliul Britanic o produce în fiecare an ºi carecuprinde scriitori din toate generaþiile ºiorientãrile. Exemplarul cald, din tipografie, îiaºtepta la sosire. Pelerinul i-a dat numele unuiautor de poeme despre care urma sã afle cã, în2003, avusese un roman nominalizat la premiulBooker. Dupã discursurile aferente cinei de bunvenit, Sean a dat citire programului de a doua zi.Pelerinul a luat la cunoºtinþã cu stupoare cã urmasã conducã atelierul de poezie, pe care îl„propusese”, spre a cugeta împreunã asupraciclului Ecopoesis de Gerard Woodward. Spectrulunei nopþi albite de teroarea bunei pregãtiri l-adeterminat sã se abandoneze instantaneu lecturiicircumspecte a meniului, la o primã vedere exotic,dacã nu extravagant.

CORPUS CCHRISTI CCOLLEGEBritish CCouncil DDinnerSunday 33rd AApril 22005MENUAn IItalian SSalad wwith PPancettaSupreme oof CChicken PPizziolaRoast VVegetables aand PPastaFresh FFruit SSalad wwith CCream aand IIce CCream

Pe malurile Tamisei, acoloºezum...

Dan Popescu

bloc-notes

Rândurile care urmeazã nu sunt în mod necesar un jurnal al zilelor petrecute de Pelerin, în aprilie 2005, la

Conferinþa Oxford pentru Predarea Literaturii. Un asemenea jurnal nu a existat. Nu e vorba nici mãcar de o remem-

orare a întâmplãrilor, aduse chipurile la stadiul de evenimente cu ajutorul unor lentile acum prãfuite. Am încercat,

în absenþa Pelerinului ºi a mãrturiilor sale, o re-inventare pe baza pliantelor, broºurilor, instrucþiunilor de orientare,

meniurilor ºi a altor ingrediente care sã asigure o cât mai bunã digestie consumatorilor de artefacte textuale.

2288



2288 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Pozã de grup, în ploaie, înultimul pãtrar4

Rândul de sus: John, care ne-a pãrãsit pe lamijlocul sãptãmânii ca sã-ºi înmormânteze tatãl;Ali, al cãrei ultim roman a fost nominalizatpentru Booker în toamna lui 2005; Emma, mereuîmbrãcatã în negru ºi prea frumoasã pentru oenglezoaicã; Odette, dintr-o þarã în care engleza ea doua limbã oficialã ºi ale cãrei ruine subcoºmarul bombardamentelor din ultimul rãzboimondial. Pynchon le-a zugrãvit cu nonºalanþarealismului isteric; Anika, la trei ani înainte depensie ºi bucurându-se de privilegiul burseiacordate de Consiliul Britanic; Belinda, fostãactriþã ºi regizoare, actualmente predând cursuride dramã la un colegiu din apropiere de Sidney;Milena; Alan, despre care Fitch a întrebat la unmoment dat cum se face cã a citit toate cãrþilepomenite în discuþiile noastre; Sean, al cãruifacies victorian concordã cu impecabilitateagesturilor, niciodatã n-a vãrsat o picãturã de vinmãcar pe cravata de aceeaºi culoare (cu vinul,n.n.); ºi Ron, a scris câteva cãrþi împreunã cuJohn, un cititor abordându-i odatã cu întrebareacare dintre ei este homosexual …

Rândul din mijloc: Alison, a doua englezoaicãfrumoasã, dar numele ei de familie are rezonanþenobiliare, trãdând originile franþuzeºti; Lucie; Pilvi;Darja; David, cu pãrul complet alb ºi un zâmbetde adolescent, convingãtor, credem, pentrustudenþii de la Universitatea de ºtiinþe Aplicatedin Zurich; Agnes, o unguroaicã volubilã; Sibylle,autoarea unor comentarii laborioase ºi exacte;compatrioata ei, Julika, la fel de laborioasã ºiexactã în comentarii, de o frumuseþe discretã ºitotuºi cam stingheritã de propriul trup, dupã cums-a vãzut în timpul dansului din ultima searã;Fitch, irlandezul, care a ameninþat cã vine în maiîn România, la Timiºoara, dar nimeni n-a gãsit decuviinþã sã dea ºi altora vestea cea bunã; Alexey(nu Tolstoy, n.n.); Ene-Reet; Margit, cu ºuviþecãrunte, prelinse în pãrul lung pânã la ºolduri, cuo piele lãptoasã ºi ochi de vrãjitoare nordicã;Barbara; Claudia, care i-a spus Pelerinului cãoricând are un pat liber pentru el, la BuenosAires, singura lui obligaþie fiiind sã întoarcã, pegrãtarul din curtea din spate, vreme de ceasuriîntregi, carnea de vitã (acesta este secretul, n.n.);ºi Pelerinul, aparent luptându-se cu kilogramele,mai mult în pozã decât în viaþa cea de toate zilele…

Rândul de jos: Siew Yea, o chinezoaicã,bineînþeles minusculã, din Singapore, purtãtoareade cuvânt a cvartetului care a câºtigat, într-unadin seri, premiul pentru cele mai bune aplicaþiimetodico-teoretice la un text din Ian McEwan;Anne, cu pãrul la fel de alb ca al lui David, darcu o frezã de puºtoaicã; Helena, care e de acordcã proiectele nu trebuie alocate cu precãderecapitaliºtilor, adicã celor din capitalã; Jurate;Teresa, incisivã ºi elegantã chiar ºi în costume depiele, fericitã cã lusitanii au început la rândul lorsã vândã telenovele brazilienilor, iarã nu doar„viþãvercea” ca pânã acum; Michel, cu morgaelveþianului de limbã francezã; Rebecca, singurafemeie de culoare, care a bolit vreme de trei zileîn cealaltã cãmãruþã mansardatã de pe palierulPelerinului; Tatyana, înaltã, zdravãnã, blondã cuochi albaºtri, sau cu cine ai fi stat la taifas în orelungi ºi fãrã samovar, dacã ai fi zburat spreKazahstan; Andrea, care i-a promis Pelerinului cãîl va þine la curent cu proiectele CEU ºi HESP dinBudapesta; Mohamed, singurul bãrbat de culoare,cu rezerve de delicateþe islamicã visavi de unele

propuneri textuale mai zbanghii; Alie, o bunã ºidezinhibatã cetãþeancã dintr-o þarã a lalelelor undes-a instituit legalitatea culturilor de mac; Jonathan,pe care Adrian Oþoiu l-a zugrãvit cândva, într-oantologie, în formã de vampir; Sinead, mereu pefazã; Alison, aproape invizibilã; ºi Miriam, fataºleampãtã ºi totuºi inimoasã din spatele aparatuluide fotografiat, al cãrei iubit este animator laLimba & Ciocanul …

„Hooray Henry”5 sau Lupulca „Opera Aperta”!

Adicã Henry sã trãiascã bine... ºi mult încanonul, finalmente întredeschis pentru el, al lite-raturii britanice. În aºteptarea evenimentului degrup, înaintea lunch-ului, ne-am petrecutdimineaþa cãptuºindu-ne în sintaxa frazelor jame-siene, desfãcând larg Aripile porumbiþei pentru avedea care dintre contemporanii noºtri ºi-a depusomagiile la picioarele stãpânului cuvintelor alesecu mimeticã precizie6, spre a întrerupe, spre aamâna7, spre a estompa imaginea personajelor înfuioarele de ceaþã ale stilului indirect liber, spre aconduce8 scriitura cãtre gradul înalt de abstracti-zare ºi intelectualizare care îl sperie pe cititorul derând ºi-l face uneori sã caºte pe însuºi lectorulcompetent.

ªi totuºi, în 2004, trei scriitori au gãsit decuviinþã sã publice romane având ca sursã deinspiraþie fie viaþa scriitorului acesta canonic, greude biruit, fie învãþãtura sa, rãspânditã prin prefeþescrise cu egalã diligenþã. În cazul din urmã,povestea devenea o poveste despre o poveste, darºi un exerciþiu de marketing, de promovare apropriului produs. De ce sã nu scrii o prefaþãtemeinicã la un roman care se citeºte cudificultate? Se aplicã „principiul Everestului”, scriidespre el pentru cã nu îþi poþi permite sã-l ignori.Mai rãmâne de determinat diferenþa dintreimpactul romanelor lui James ºi acela al prefeþelorsale, dar Tradiþia cu T mare lucreazã mai degrabãprin excludere decât prin includere, privilegiindreputaþia în dauna lecturii textelor.

Deci, în 2004, aºa cum ºtia ºi Pelerinul, treiautori consacraþi s-au încumetat sã ridice mãnuºaaruncatã de un creator care a cãutat cu îndârjire,ºi cu mâhnire de la un moment încolo,recunoaºterea din partea contemporanilor sãi.Dacã Tolm Coibin, cu The Master, ºi AlanHollinghurst, cu The Line of Beauty, ambelenominalizate la Booker9, manevreazã întrelimitele farmecului, mai mult sau mai puþindiscret, al (homo)textualitãþii10, cum se face cãun scriitor cu o modalitate stilisticã atât dedistinctã, ºi de orientare diferitã în acelaºi timp,ca David Lodge – care, iatã, în iarna lui 2005, aîmplinit 70 (!) de ani – a cãzut pradã, prinAuthor, Author, fascinaþiei emanate de Maestru?

Adevãrul este cã nu putem avea un canonveritabil pânã când autorii nu sunt oale ºi ulcele.Numai cã, din când în când, existã riscul capovestea vieþii sau reputaþia sã „înghitã” opera,mai cu seamã atunci când sunt susþinute cuaccesoriile unui alt tip de discurs, a se vedea înacest sens filmul recent despre Sylvia Plath. ªiatunci, orice tãietor de lemne (citeºte critic sauscriitor) care trece prin pãdurea narativã,minunându-se de liniºtea din casa, altãdatãbântuitã, a ficþiunii, pune mâna pe secure ºideconstruieºte burta lupului ori de câte ori estenevoie, scoþând lumii la ivealã traiul ºi straiulbunicuþei, pentru ca povestea sã poatã jubila înbraþele sfârºitului continuu.

A scrie astãzi romane despre Henry James,sau pornind de la învãþãturile acestuia, e un pariu

pe care toþi cei trei autori se pare cã l-au câºtigat.Mingea e acum în terenul celor care se ocupã deliteratura contemporanã, dar uneori este aruncatãºi înspre peluza profesorilor cãrora nu le surâdesã aibã de a face cu noi scriitori. Toþi trebuie sã-ºipunã ochelarii bunicuþei spre a vedea mai binelocul acestui expatriat, care, într-o vreme în caresexul începe sã devinã discurs11, produce oscriiturã total opusã ideii de explicitare. Întrebare,fireascã, pusã de Ron & John: Ce predãm,microcosmosul textului sau macrocosmosulromanului12?

Note:1 Cel mai tânãr dintre ei, Sean Matthews, s-a dovedit a fi

adevãratul maestru de ceremonii. Sean este editorul, alãturi de Aura

Taras Sibiºan de la Universitatea din Braºov, al unei excelente

antologii de teorie contemporanã, publicatã în limba englezã la

Paralela 45. La întrebarea pe când vom avea ºi în limba românã un

asemenea extrem de util instrument de lucru, cel mai repede ar

putea sã rãspundã Editura Humanitas, care zãboveºte de vreo ºase

ani asupra unui proiect similar, în trei volume însã, pentru cã

românii, simþind enorm ºi vãzând monstrous, au vocaþia

întreprinderilor „cioclopedice”.2 Din pliantul ataºat altor documente tipice întâlnirilor de

acest fel, harta oraºului desfãºoarã reþeaua navigabilã care include

Canalul Oxford, Tamisa ºi râul Cherwell. Poduri ºi ochiuri de apã

îmbietor tivite de verdele crud ºi umed al lui Prier, „acolo ºezum ºi

plânsem”, dar numai din pricina vântului sâcâitor ºi imprevizibil.3 Fragmentul ar putea sã fie, dar nu sunt sigur, întrucât peler-

inul a pierdut prima paginã, din Sozaboy: A Novel in Rotten

English (Sozaboy: un roman într- o englezã stricatã) de Ken Saro-

Wiwa, scriitor nigerian condamnat la moarte ºi executat în 1995 de

cãtre autoritãþile militare, deranjate de implicarea acestuia în lupta

pentru drepturile populaþiei din provincia Ogoni, aflatã în conflict

cu marile companii petroliere care operau în zonã.4 A se înþelege curte interioarã, am numãrat vreo ºase la

Corpus Christi. 5 „Hooray!” este, dupã cum poate aþi ghicit, echivalentul

englezesc al lui „Ura!”. Expresia „Hooray Henry” desemneazã un

tânãr din clasa de sus care preferã sã-ºi petreacã timpul cu tot felul

de zburdãlnicii, în loc sã punã osul la muncã. 6 Am îndrãzni sã subscriem la o comparaþie cu Hemingwy,

acesta din urmã fiind însã mânat de cu totul alte mobiluri. 7 Cam în aceeaºi perioadã, Gerard Manley Hopkins rãsucea

sonetul pânã la scrâºnet. În secolul XXI, una dintre scriitoarele invi-

tate la Oxford îºi fractureazã intenþionat povestirile. Efectul? În

ambele cazuri, cititoriii sunt puºi în situaþia de a exprima opþiuni, o

cerinþã fundamentalã a actului lecturii.8 Nici o frazã nu-i scapã lui James când e vorba sã disloce

semnificaþia ºi sã ºi-o aproprieze.9 The line of Beauty a ºi câºtigat, de altfel, premiul.10 Claudia spunea cã în Italia The Line of Beauty zãcea masiv

pe rafturi, explicabil într-o þarã catolicã în care nu se face publici-

tate romanelor cu problematicã gay,11 De la Foucault citire, se pare. 12 În aceastã ordine de idei, Claudia afirma cã, la un masterat

prin Anzii Cordilieri, Jane Austen ar rezista cu brio, dar nu ºi la un

colegiu sofisticat din Buenos Aires.

Janusz Jerzy Cywicki (Polonia)

2299



2299TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

În limba arabã se scrie în numeroase þãri, dinMaroc pânã în Irak. Ca atare, s-a constituit unveritabil zãcãmânt de ficþiune, prea puþin exploratde traducãtorii europeni în general ºi de ceiromâni în particular. Suplimentul sãptãmânal LeMonde des livres consacrã câteva pagini acesteiliteraturi transstatale, de o bogãþie ºi o diversitatenebãnuite. Pentru prezentarea unora dintresuccesele cele mai recente ale urmaºilorªeherezadei, publicaþia francezã a apelat ºi lacâþiva creatori sau critici din þãrile arabe.

Gamal Ghitany, autor al romanelorMisterioasa afacere a impasului Zaafarâni ºiCartea iluminãrilor, cere încã o datã sã fiepublicat romanul premiantului Nobel pe 1988,Naghib Mahfuz Awlâd hâratina, cenzurat în Egiptdin 1959. Deºi tradusã în strãinãtate, aceastãcarte, sursã permanentã de polemici, n-a apãrutdeocamdatã în volum în þara ei de baºtinã, dincauza opoziþiei cercurilor religioase. O editurãdoreºte s-o scoatã pe piaþã, mai mult de dragulapãrãrii libertãþii de exprimare, dar însuºi autorulse opune apariþiei, spunând cã nu-ºi va da acorduldecât în clipa când Al-Azhar (forul religiossuprem al þãrii) îi va da lumnã verde. Scriitoriiegipteni îi reproºeazã celebrului lor compatriot cã,procedând astfel, creeazã un precedent periculos,în favoarea recunoaºterii cenzurii religioase.Romanul a fost iniþial publicat în foiletonsãptãmânal în jurnalul semi-oficial Al-Ahram, darredactorul ºef Muhammad Hassanien Heikal,eminenþa cenuºie a preºedintelui Gamal AbdelNasser, speriat de reacþia cercurilor religioase, adecis sã-i scurteze apariþia, trecând la episoadezilnice. ªeicul Ghazali, un influent ulema, i s-aadresat direct preºedintelui, cerând ca romanul,care macula imaginea profeþilor, sã nu fie tipãritsub formã de carte. Între cabinetul Preºedinteluiºi Mahfuz s-a ajuns la o înþelegere, conformcãreia cartea nu avea sã fie publicatã decât cuacordul expres al Al-Azhar. În 1964 romanul avãzut lumina tiparului, totuºi, dar nu la Cairo, cila Beirut, iar exemplare pirat au fost introduse înEgipt, Awlâd hâratina devenind, astfel, un simbolal modului în care gândirea liberã poate învingecenzura. Numai cã în 1994 un tânãr fanatic i-aînfipt un cuþit în gât lui Mahfuz; de atunci,romancierul, care a împlinit 94 de ani îndecembrie 2005, se deplaseazã numai pãzit ºi numai poate folosi mâna dreaptã (iatã cã soarta luiRushdie n-a fost singularã!). În primãvara aceasta,directorul editurii Dar Al-Shoruk, deþinãtoareadrepturilor de autor pentru toatã opera luiMahfuz, a anunþat publicarea unei noi ediþii aromanului, tot la Beirut, dar de data asta cu oprefaþã explicativã a lui Kamal Abulmagd, figurãrespectatã în cercurile islamiste. În ea se susþineideea cã o operã literarã nu poate fi criticatãdecât din punct de vedere estetic. ªeicul AliGomaa, mufti-ul Republicii, a adoptat aceeaºipoziþie, insitând cã este vorba de o operã deficþiune, nu de o tezã religioasã.

Un alt roman egiptean de mare succes (peste1000.000 de exemplare vândute) este Imobilulyacubian de Alaa El Aswani, scris în tradiþiarealistã a romanului egiptean popular. Oadaptare spectaculoasã pentru marele ecran (pe

care cinefilii clujeni au avut ocazia s-o vadã larecent încheiatul TIFF) a contribuit lapopularitatea poveºtii. Imobilul din titlu este osomptuoasã clãdire din centrul capitalei Cairo,vestigiu al splendorii dispãrute a Egiptuluicosmopolit din prima jumãtate a secolului XX, încare, dupã plecarea strãinilor influenþi, s-auinstalat reprezentanþii revoluþiei nasseriene ºi apoinoua aristocraþie a banului. Romanul înfãþiºeazã osocietate coloratã ºi eteroclitã, coabitarea celormai incompatibile stiluri de viaþã, totul în spiritulcupiditãþii ºi violenþei din care se nutreºte nouasocietate egipteanã. Destinele încruciºate alecâtorva personaje sunt urmãrite în roman, carespulberã tabuurile ipocriziei religioase, expuneviolenþa socialã ºi face din sex o metaforã arelaþiilor de putere ºi a cruzimii de care suntînsoþite acestea. Imobilul yacubian este ocapodoperã a romanului arab contemporan, carene aratã ce se petrece în Orientul Mijlociu înepoca Al Quaida, considerã Gilles Kepel.

Fiicele lui Ryiad de Rajaa Abdalah Al-Saneheste un alt roman de succes, de data asta dinArabia Sauditã. Patru tinere arabe, din familiiînstãrite, viseazã la cãsãtorii din dragoste, într-osocietate patriarhalã în care cãsãtoriile pre-aranjatesunt regula. Prin ele, romanul exploreazãconservatismul relaþiilor de familie, atmosferaapãsãtoare ºi timidele încercãri de rebeliune aletinerelor femei care au beneficiat de o educaþierelativ mai liberalã. Se regãsesc în acest romanecouri ale dezbaterii care a început sã se înfiripeîn sânul cercurilor intelectuale arabe cu privire ladrepturile femeilor, o altã problemã extrem desensibilã.

Raphaelle Rerolle recenzeazã studiul luiKadhim Jihad Hassan Romanul arab (1834 –2004), apãrut la “Actes Sud”. El demonstreazã cãromanul arab este un fenomen nou, dar în rapidãexpansiune. Autorul – irakian – aratã cumcontactul cu Occidentul – în special dupãcampania lui Napoleon în Egipt – a scos Orientuldin letargie, creând un climat propice dezvoltãriiartei narative. Egiptul este considerat leagãnulromanului arab modern, cu repreztentanþi caNaghib Mahfuz, Yahyâ Haqqî, Fathî Ghânim etc.Autorul studiului face un inventar complet altuturor vocilor noi apãrute în lumea arabã, înspecial în Liban, unde, dupã rãzboiul civil, s-auivit cel puþin douãzeci de scriitori vrednici de luatîn seamã. Pentru ca romanul arab sã oglindeascãrealitatea, spune Hassan, este necesarã eliberarealimbii ºi stilului de influenþele religioase ºi dedulceaþa romantismului.

Frank Mermier este autorul studiului Beyrouthet l’edition arabe, apãrut tot la “Actes Sud” ºicomentat de Christine Rousseau. În anii 1960,când venea vorba de literatura arabã, se spuneacurent: “Egiptul scrie, Libanul tipãreºte, Irakulciteºte”. Între timp, peisajul editorial a devenitmult mai complex, deºi comerþul cu cartea trebuiesã înfrunte dificultãþi aparent insurmontabile,cum ar fi numãrul enorm de analfabeþi. (Unraport al ALESCO - organizaþia arabã pentru -educaþie, culturã ºi ºtiinþe – arãta cã în 2004existau 70 de milioane de analfabeþi la populaþiaînsumatã de 280 de milioane a celor 22 de þãri).Combinatã cu cenzura durã ºi cu dificultãþile de

difuzare, debilitatea lectoratului alimenteazã crizaspasmodicã a industriei cãrþii. Beirut a devenitcapitala industriei arabe a cãrþii, deoareceindustria tipograficã s-a dezvoltat, pe urmele celeieuropene, timp de douã secole, cu precãdere înSiria ºi în Liban. Dupã Nahda -– renaºtereaculturalã arabã de la sfârºitul secolului XIX –Beirut ºi Cairo au preluat conducerea în domeniulinstrucþiei ºi al artelor, fiind cele maioccidentalizate metropole ale lumii arabe ºi mailibere faþã de restricþiile religioase. Peisajul a fostrecompus în ultimele decenii ale secolului XX,dupã ce, ca urmare a atacurilor israeliene, Beirutulºi-a pierdut statutul de “oraº-refugiu”. Au apãrutnoi poli ai activitãþii editoriale, în special înArabia Sauditã (datoritã petrodolarilor) ºi, în maimicã mãsurã, în Maghreb. În partea a doua acãrþii, Mermier se ocupã de eforturile recente de areconstrui ºi moderniza industria editorialã înLibanul contemporan ºi în alte centre de culturãdin lumea arabã.

Dacã odinioarã poezia era “divanul lumiiarabe”, acum se poate constata cã romanul aajuns “divanul lumii arabe”, spune într-un interviuFarouk Mardam Bey, care dirijeazã la “Actes Sud”colecþia dedicatã literaturii arabe contemporane.Cândva, romanul era limitat la Egipt, Liban ºi, înmai micã mãsurã, Siria ºi Irak. Astãzi se produceroman arab pretutindeni.

Despre romanul arabIng. Licu Stavri

flash-meridian

Lozje Kalinsek

Murat Altin (Turcia)

3300



3300 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

R omânul erectil face polititcã. O fabricã. Oproduce. O comite. O aranjeazã. Osimuleazã. O cauzeazã. O chiverniseºte. O

ºporoleºte. O fatã.Pentru el, politica e o hainã. Ba una de marcã,

ba una de second hand, ba de-a dreptul o simplãzdreanþã. Depinde de situaþia în care se aflã, pecare o creazã ori în care se trezeºte, întîmplãtor.ªtie cã trebuie sã se comporte cameleonic, sãprosteascã marea masã de gurã cascã, îndopatã cudulciuri, emisiuni tv tembelodistractive ºi teleno-vele. Trebuie sã fie actor, dar nu unul de marcã ciunul cît se poate de cabotin. Doar unul din ãstapoate convinge pe ceilalþi români, erectili ºi ei,însã fãrã capacitãþi politice, fãrã ambiþii politice orifãrã aspiraþii politice. E clar, nu toþi pot ajungepoliticieni, chiar dacã tînjesc... În tainã. În visedodoloaþe ºi rozosine.

Pe o mai veche cunoºtinþã de-a mea, am reîntîl-nit-o, recent, într-o selectã cafenea în care plãteºtigras... pentru a te vedea alþii cã frecventezi respec-tivul local. În dimineaþa aceea plouase deja de cîte-va ori ºi tot de atîtea ori soarele încinsese pestemãsurã cãpãþînile trecãtorilor. O vreme nãucã ºinãucitoare, asta ne va paºte în anii viitori, cata-clisme, calamitãþi, catastrofe, tot soiul de ca ca, operspectivã sumbrã, paºtele ei de perspectivã! Mi-am descoperit vechea cunoºtinþã în vitrinacafenelei. Mi-a fãcut semn sã intru, ceea ce am ºi

executat fãrã reþineri, dominat de curiozitatea de aafla ce s-a întîmplat în ultima vreme cu individul,dupã ce a pãrãsit oraºul pentru a se stabili în capi-talã. Un individ cu pretenþii de literat, dar cu uncaracter...catastrofal. Ultima oarã îmi destãinuisecã se carã în capitalã pentru a se afirma... cît maiplenar în domeniul artei. Ceea ce nu l-am crezutdecît pe jumãtate.

Ne-am salutat, ne-am îmbrãþiºat printre zîm-bete mimate ºi nu a trebuit sã întreb nimic.Bãnuiam cã aºa se va întîmpla, va porni el sã-mispunã în ce hal de „plenaritate” a ajuns. Mi-a scosdin buzunar un soi de carte-obiect, o cãrticicã sim-paticã la vedere, în stare sã trezeascã curiozitatea,o jucãrie haioasã.

-- E cel mai recent volum al meu, zisecunoºtinþa.

-- Bravo! m-am grãbit eu sã-l laud. Deci, nu telaºi de literaturã.

-- Pe naiba, rîse el batjocoritor. Asta-i pentru...timpul liber, ceva în genul pescuitului, doar cã...mult mai rar. Acum era momentul de a maiscoate un volumaº, intrã în socotelile mele, tuoricum nu pricepi chestiile astea, te cunosc.

Se îngrãºase, fãcuse burticicã, una mai maredecît respectiva cãrticicã, bãrbia i se rotunjise iarîn ºolduri se lãþise.

-- Am nevoie de oarece laude ºi-n presa ceaculturalã, chiar dacã... largile mase ale patriei

noastre nu o citesc. Dar o citesc unii intelectuali...În mod cît se poate de firesc, l-am întrebat la

ce-i trebuie, la ce-i foloseºte. A rîs cu hãhãituricare-i cutremurarã bãrbia ºi burticica, dîndu-mi deînþeles cã nu mã duce mintea prea departe. Apois-a potolit, a comandat whisky pentru amîndoi ºimi-a ºoptit: am intrat în politicã. Nu m-am arãtatdeloc surprins, era exact ceea ce i se potrivea. I-amspus-o ºi m-a aprobat, fãrã a-l deranja palida meaironie.

-- ªi cam spre care partid te orientezi? amîntrebat pe-un ton de-a dreptul neghiob.

-- Spre unul de la guvernare, ce naiba! exclamãel. Doar nu-s tembel! Am ºi intrat într-unul... petrei sferturi. Încã puþintel ºi... gata. Îs de-al lor.

-- Dar cum de te acceptã? am continuat eu cuîntrebãrile naive. Ai fost, dupã cîte ºtiu, în parteaaialaltã...

-- Cît au fost la putere, bãiatu! Acuma-s înopoziþie iar mie... nu-mi place sã mã opun.

Hãhãi din nou iar cînd se potoli, îºi maicomandã un whisky ºi-mi explicã rãbduriu, ca sãpricep. Pentru a intra ºi... a rãmîne în politicã,douã chestii sînt importante: sã fii manipulabil ºiºantajabil. Douã cuvinte terminate în... abil. Elposedã aceste calitãþi din fragedã pruncie. Prinurmare, nu poate da greº. Mi-a vorbit, apoi, desprefemei ºi despre ºtiucile prinse în Deltã. Singurelesubiecte care meritã, cît de cît, atenþie. Pentrumine, întîlnirea n-a fost chiar pierdere de vreme.Am învãþat ceva ce, de altfel, bãnuiam.Caracteristicile de bazã ale românului erectil intratîn politicã sînt manipulabilitatea ºi ºantajabilitatea.

Românul erectil (2)Radu Þuculescu

ex-abrupto

Turismul agrar þine pasul cu moda, nuîncape nici un fel de îndoialã. InscripþiaZimmer frei de pe casele mai arãtoase din

satele noastre, pregãtite pentru închirieri, nu mai eo garanþie a atragerii turiºtilor. Adicã nu e suficientsã te culci pe urechea asta ºi sã aºtepþi liniºtit cacineva sã-þi treacã pragul. Moþii noºtri ºi-au datseama cã fãrã reclamã mori de foame, indiferentde frumuseþea peisajului din jur, indiferent denumãrul margaretelor de pe firma pensiunii pecare o gestionezi. Aºa cã ºi-au pus mintea laventilator ºi s-au tot învârtit prin vidul ideilor deagonisealã pânã au pus de un Târg de Turism laAlbac. Cu gândul la vorba strãmoºilor “Munþiinoºtri aur poartã....” localnicii din comuna Horeaau prezentat la târg macheta cu dealul deja scosdin anonimat, cãruia horenii îi spun Dâmbul luiGaf, deal vãzut ca o minã de aur. De ce? O ficeva de capul lui din moment ce a ajuns sã fieamintit ºi în New York Times. Da, dar acolo sevorbeºte despre el ca despre “polul sexului dinApuseni”! Ei drãcie!

De la Sfântul Valentin încoace, întors peDragobete, presa scrisã s-a fãcut ecoul eforturilorde atragere a clientelei în acest “rai al iubirii”.Probabil cã angrenajul mediatic a fost bine uns înprealabil, de vocea primarului Corneliu Olar seaude tot mai intens strãbãtând prin iureºulinformaþional de ultimã orã. Iatã ce strigã el printoatã presa scrisã: “Invit (pe) toþi turiºtii sã vinã sãfacã dragoste în joampa fericirii ºi le promit cã osã fie mai bine ca la un hotel de cinci stele!”Termenul neaoº face turul mediei româneºti,

turiºtii sunt deja informaþi cã mulþi copii dinHorea au fost concepuþi în acel loc. Veseliaacuplãrii în joampa fericirii! ªi dacã nu mai gãsescloc în joampã (un pat de muºchi îmbietor) potface sex liber ºi prin preajmã, prin iarbã (desigur,cu aprobarea primarului). Cum Daniel Auteuilface reclamã prezervativelor în Dulapul ºi sexuldebordeazã din seriale ºi clipuri kitsch de parcãn-ar mai exista subiecte pe lumea asta în afaraobsesiei sexuale, nu e de mirare cã ºi mocanii auajuns sã fie contaminaþi de virusul patentat.Prostul gust triumfã pretutindeni, la oraºe ºi sate.Mai nou, o revistã care se pretinde serioasã, despecialitate – Revista de psihologie – propunecititorilor un test cu titlul Inteligenþa sexualã. Amai spus cineva Iubiþi-vã pe tunuri! ºi nu a fostluat în râs. Dimpotrivã. Se vede cã maladia e dince în ce mai gravã. De ce sã ne mire cã sãrãcia îlîndeamnã pe bietul om la orice. Dacã nu maivinde ciubere, mocanul vinde ce are: sex în aerliber. Se sesizeazã cineva de ridicolul situaþiei?Cred cã nu.

Dar localnicii nu recunosc cã ar fi vorba despreo influenþã cât de micã din partea mass-mediei. Eisusþin sus ºi tare cã e vorba despre o legendãlocalã. Sã te cruceºti, nu alta! Doar cã acum, graþiepresei, tradiþia aceasta (care?) a ajuns sã fiecunoscutã. ªi dacã ea existã, de ce sã nu profitede ea. Cam asta-i logica, pardon, motivaþia, ca sãnu se umple de ruºine. Sã mai spunã cineva cãmocanii sunt proºti. Vorba unuia: “Ai vãzut mocanprost ºi sticlã ruginitã?” Urmaºii lui Horea n-aurecurs la reclame pãfuite de tipul “Crucea

Iancului”, “Fântâna Crãiºorului”, “Gorunul luiHorea”. Astea sunt roase de molii. N-ar fi stârnitniciodatã atenþia americanilor. ªi uite aºa vinepeste noi demitizarea simbolurilor ºi locurilorsacre din istoria naþionalã. Decadenþa urcã energicspre culmi de progres ºi civilizaþie, poluândindiferent Kogaionul venerat altãdatã. Cui îi pasã,dacã ãsta e mersul lumii?

Primarul din Horea, iubãreþ ca Bill Clinton, pecare îl idolatrizeazã, îndeamnã mai departe, fãrãreþinere: “Veniþi în Munþii Apuseni sã faceþidragoste în aer liber!”. Îl ºi vãd filmându-ºiinvitaþii pe deal cu camera ascunsã ºi devenindpeste noapte mai important decât Antonioni cudunele de nisip de la Zabriskie Point. Universulkitsch construit înainteazã în tradiþia popularã caaþa în mãmãliga strãmoºeascã întãritã ºi uscatã detimp: “Cei care urcã scãrile speranþei ºi intrã pepoarta mândruþei ºi a mândruþului ajung la masatinereþii fãrã bãtrâneþe”. La ce bun Brâncuºi cuPoarta sãrutului ºi Masa tãcerii ? Se vede de la opoºtã cã e depãºit.

Apropo de mãmãligã. ªi-au gãsit ºi cei de laTIFF sã facã un clip al festivalului al dracului deþapãn, inspirat din Poºtaºul sunã întotdeauna dedouã ori, reluând scena acuplãrii pe masa dinbucãtãrie. Jack Nicholson ºi Jessica Lange sunt doimocani / motani în cãlduri. Pe masã – elementspecific, super-naþional – troneazã o mãmãligãîntãritã ca o lunã trans-E.T.-ianã (rãmasã din ediþiatrecutã). Sexul e desfãtarea cu cel mai înaltpotenþial de originalitate. Trebuie sã-mi testezInteligenþa sexualã ca sã pot evalua corectproblema. Primarul din Horea îmi urlã în urechi:“Garantãm plãceri maxime!” Îmi vine în minteîntrebarea vicleanã a lui Moromete: “Pe ce tebazezi?”.

“Joampa fericirii”Adrian Þion

zapp-media

Când a venit revoluþia pãºind þanþoºã pestevisele înfrigurate ale naþiei, clare ºi tãioaseca niºte þurþuri (vise care acum bãltesc),

aveam 12 ani. Bunica mea care urãºte filmele cu„ãia care se împuºcã” (unde-or fi dispãrut toatesentimentele frumoase? unde s-au dus toþitovarãºii ºi tovarãºele?) m-a luat totuºi de mânã ºim-a aºezat în faþa televizorului ca sã urmãrescprocesul de inconºtienþã al naþiunii. A trebuit sãvãd inclusiv executarea „odioºilor”, ca sã am ºi eutrãirea „unui moment istoric”, sã simtcondimentele unui „eveniment”, sã ºtiu depista peviitor toate ingredientele necesare unui reality-show reuºit. Lacrimile mi-au izbucnit instantaneu,ca în momentele în care vedeam „fin”-uldesenelor animate sau morþile repetate ale luiSergiu Nicolaescu. Când i-am vãzut pe cei doirãpuºi am suferit de parcã i-ar fi împuºcat pePluto ºi pe ciocãnitoarea Woody, preferatele mele.Cu timpul am înþeles cã personajele din cartonnu se omoarã cu una cu douã. E curios cumistoria schimbã gusturile pãrinþilor în ceea cepriveºte programul tv. nimerit pentru odorul lor.Bunicul meu vorbea de teroriºti ºi toatã lumeatrãia într-un soi de ciudatã împãcare panicatã,fiind convinsã cã frica e singurul ingredientnecesar pentru a deveni „erou”. Am descoperitatunci îndemânarea oamenilor în a încropi totfelul de arme albe, care de care mai comice ºi,desigur, mult mai puþin eficiente decât praºtia cuac a unui copil care a reuºit sã mazileascã unicaveveriþã care s-a pierdut pe strada noastrã princine ºtie ce împrejurãri misterioase.

Cine (cu exepþia lui Brucan) îºi închipuia cãrevoluþia e punctul de plecare al unei sãrãciriconstante ºi „politic corecte”? Îl privesc pe vecinulnostru, domnul Beanu, fost ºofer al directoruluiBãncii Naþionale, cãrunt, nemaivorbind cunevasta de 10 ani, cu copiii plecaþi de acasã(plecatul ãsta e unul din beneficiile incontestabileale maturitãþii). Coboarã scara bombãnind ceva ºipare sã se îndrepte spre treburi importante.Pentru mine e un personaj fascinant. Total lipsitde orice cunoºtinþe într-ale artei a fost la viaþa luiun soi de Brueghel, unul care desigur nu picta,dar a reuºit printr-un happening existenþial sãtransforme curtea interioarã a imobilului nostruîntr-un peisaj aproape rupt din Evul Mediu. Defapt, era o anexã a curþii noastre, în spatelegarajelor, aparþinând Bãncii Agricole de careclãdirea de locuinþe era lipitã. În plin centrul Tg-Mureºului, domnul Beanu a reuºit sã construiascão cabanã de lemn, din bârne putrezite. Dar astan-ar fi fost mare lucru. Înconjuratã de buruienicrescute în voie ºi de câþiva arbuºti de liliac,dotatã cu un furtun cu apã... aproape cã semãnacu o reºedinþã la Rãstoliþa. Pe-atunci o cabanã lamunte ºi douã Dacii (nu doar pentru el, ci ºipentru ea) erau semnul cã s-a atins culmeaprosperitãþii. Dar domnul Beanu era mai tare –mai cool cum s-ar zice acum - era ºoferul „lu’dom’ director”, se înstãpânise pe curtea uneibãnci (alta decât cea la care lucra) ºi visaprobabil, total neadecvat cu spiritul realismuluisocialist, sã-ºi transmitã averea dupã legilerevolute ale legãturilor de sânge, din tatã în fiu.Ceea ce era însã cu adevãrat admirabil e faptul cãdomnul Beanu reuºea sã creascã în acea curte aBãncii Agricole porci! Zona era îngrãditã ºi oportiþã pe care nu o puteai deschide decâtasumându-þi riscuri totemice despãrþea grohãiturilede toþi micii-burghezi aciuaþi pe la etaje. Unii, ceicare angajau profesoare bãtrâne de pian pentrucopiii lor erau exasperaþi. Dar eu eram

privilegiatã: încercãrile mele firave de a desluºiFür Elise nu erau curmate de nici un grohãit.Pianul nostru era/este poziþionat strategic, încamera care dãdea/dã în stradã. Acordurile nuputeau fi sugrumate decât de motocicletele cuataº. Gemenele domnului Beanu bãteau în perete,semn cã voiau sã le mai cânt. Bãieþii domnuluiBeanu aveau însã acces în „zonã”, puteaudeschide dupã voie lacãtul cabanei. În fervoareapubertãþii au reuºit sã împopoþoneze pereþiiputrezi cu postere deºuchiate, „marfã de import”:sâni siliconaþi, chiloþi tanga ºi câte alte deliciiblonde. Au reuºit chiar sã-ºi cucereascã viitoareleneveste, impresionându-le cu acea ineditãcombinaþie, dusã pânã la indistincþie, de feromoniºi porcine. Le-au învãþat ce-i viaþa la þarã drenândrahatul pe îngusta fâºie asfaltatã a curþii BãnciiAgricole. În amurg se retrãgeau în rãcoareamucegãitã a cabanei, iar noi, celelalte vieþuitoareminore ºi negrohãitoare ale curþii îi pândeam depe garaj chicotind. Pe acea platformã de zgurãfierbinte ni s-au prezentat, rând pe rând, câtevadintre deliciile esenþiale cu care viaþa avea sã neloveascã în moalele capului: admiram grãdiniþa deverdeþuri a restaurantului Mureº, savuram aromelemâncãrurilor pentru nunþi, priveam iubirileruºinate ºi moralizatoare din filmele indiene

proiectate pe ecranul grãdinii de varã pe care-lvedeam pe jumãtate tot de pe acel garaj.

Dar revoluþia a venit ºi nu s-a putut abþine sãfacã dreptate... cel puþin pãrþii aceleia de curte. Înmodul cel mai simplist (economic adicã)dreptatea a însemnat îndreptarea întregii curþi cuun asfalt uniform. În locul cabanei s-au construitalte garaje pentru maºinile directorilor altei bãnci.În faþa lor alþi ºoferi stau ºi pierd vremea pe niºtescãunele portabile, din acelea cu trei picioarefolosite de pescari. Vorbesc despre rãsadurile dinjurul blocurilor. Le-au ieºit câteva roºii, câþivacastraveþi... „Ce sã facem, ne-om descurca ºi noicum om putea...”. Deasupra, pe margineagarajului, într-un rest de pãmânt tocit, câteva firede iarbã ºi un firav liliac, încolþit aproape în zidse zbate ca o pasãre captivã. Atmosferabrueghelianã s-a pãstrat însã, ºi când spun astamã refer nu atât la decor (nici domnul Beanu nu-lrespecta de altfel strict) cât la atmosfera degajatãde picturile artistului. Oameni mici, înghesuiþi,agitaþi în treburi mãrunte, înecaþi fãrã sã ºtie înuleiul unei pensule, ca niºte gâze cu sufletecheratinoase.

Bunica mea se strãduie sã convingã altãnepoatã sã stea cuminte la televizor. Dar e sãtulãpânã peste cap de desene animate. Pianul nu oatrage. Privirea obositã a bunicii e din ce în cemai tulbure, de parcã irisul s-ar fi dizolvat înrestul pupilei. Eu mai privesc din când în când pegeam la întinderea de asfalt. Îmi provoacã un soide glaucom mental. Îmi aduc brusc aminte cãveveriþa a omorât-o unul din fiii domnului Beanu.

3311



3311TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

Oana Pughineanu

Brueghel de România

subcooltura

De fapt este vorba de o ºosea care þine loc deautostradã. Autostrada e deocamdatãvirtualã: ea existã în desenele proiectanþilor,

în declaraþiile politicienilor ºi (deºi asta nu e încãsigur) în prevederile bugetare. ªi în vederilespeculanþilor de terenuri, probabil, al cãror nas fin dãtârcoale pe la forurile judeþene. Deocamdatã ºoseauatrece exact pe unde va trece autostrada, trece prin satde la sud spre nord, împãrþindu-l exact în douã ca oghilotinã. De fapt, dacã e sã fim corecþi, satul s-a trasde pe uliþele lui noroioase pe mãsurã ce casele vechidin pâmânt ºi acoperite cu paie au fost înlocuite decase mai noi. Acestea din urmã au fost fãcute ladrumul principal, ridicate cât mai aproape de acesta.Aºa, ca sã aibe faþadã. Sã vezi maºinile pe geam. S-au adunat ca pilitura de fier în jurul magnetului. Dinvechile gospodãrii au rãmas doar livezile îmbãtrânite,care au continuat sã producã nestânjenite fructe, pecare lumea le-a cules oarecum în devãlmãºie, pânãcând pomii s-au sãlbãticit ºi uscat parcã într-un gestde protest.

Maºini lungi ºi grele trec pe acolo direct spregraniþã. Apar de dupã curbã, mugesc din claxon ºi sereped asupra ta. ªoferii considerã ºoseaua caaparþinându-le cu totul, ºi rareori reduc viteza. Sãteniise încãpãþâneazã sã pãstreze o imagine oarecuminversã: e drumul satului, uliþa mare, spaþiul lorpublic. Traverseazã imprudent tocmai prin puncteleîn care vizibilitatea e minimã, manevreazã atelajeleorbeºte. Noaptea acestea par ºi mai stãpâne pe ceeace fusese cândva promenada satului. Când eramcopil fetele mai mãriºoare se luau de braþ coardã ºise plimbau pânã afarã din localitate în aceastãformaþiune ciudatã. Miroseau frumos a sãpun decasã ºi a mãtase pârlitã cu fierul de cãlcat. Caii, carete duceau cândva singuri acasã indiferent cât ai fi

fost de beat, trec acum cu urechile ciulite ºi gâtulîncordat, terifiaþi de pericolul la care se simt expuºiimediat ce simt sub copite asfaltul tare. Bivolii, totmai puþini, dau din urechile împodobite cuecusoanele galbene ale mãrcilor auriculare. Sunttãcuþi ºi leneºi, se tãvãlesc lejer în gropile cu nãmolrisipite pe o pãºune tot mai pustie. Parcã nu-i maiintereseazã nimic: satul se va risipi oricum din vântulputernic al camioanelor de mare tonaj.

Toate interesele locale se leagã acum deoportunitãþile de vânzare. Pãmânturi lãsate depârloagã pot atrage atenþia cuiva ale cãrui planuri deviitor se leagã tot de autostradã. Oamenii s-au opusvreme de parcã ar fi trebuit sã-ºi facã testamentul înfavoarea unor strãini. Primii care au venit au fostdisperaþii ºi apoi nostalgicii: cei care nu se maiputeau intreþine la oraº, nu mai fãceau faþã costurilor(o femeie cam ciudatã cãruia nu-i mai ajungea pensiasã stea la bloc) ºi apoi cei alungaþi de noxe, cei caresusþin cã au venit la sfatul medicului. Doar cãautostrada aduce fatalmente dupã sine ºi gãlãgia saupoluarea, dupã cum atrage ºi preþurile. Þãranii îºifixeazã copilãreºte pretenþiile în euro pe metrupãtrat. Cei mai isteþi devin mijlocitori. ªi astfel poþivedea seara la crâºmã figuri pânã acum necunoscute.În fosta magazie a CAP-ului a apãrut o discotecãspre care se îndreaptã sâmbãta seara puþinii tineriatraºi ca de um magnet. În faþa ei se construieºte opistã de carting ºi zgomotul acesteia se va auzi încurând pânã în al treilea sat. Maºini fãþoaseînainteazã prudent pe drumurile noroioase ce ducspre pãdure.

Stau în faþa casei, îmi aprind pipa ºi mã uit cumsecolul 21 se scurge pe autostradã, trecând prinsãtucul neputincios, de secolul al l9-lea.

Sãrind peste un secolAlexandru Vlad

tutun de pipã

P este încã tânãrul, energicul domn ºi tatã defamilie Nelu a dat norocul: i s-a arãtat de ocãlãtorie îndelungatã cu fosta lui ºefã,

binecunoscuta doamnã Amalia; odatã aflaþi înelegantul Logan lunecând pe ºosea, era normal sãînceapã sã povesteascã de-ale vieþii, aºa e cãlãtoriamult mai uºoarã, mai plãcutã. Sigur, din poziþia eide mare cucoanã ºi fostã ºef, profundcunoscãtoare de oameni, iniþiativa aparþinecorpolentei Amalia, vesel înaintând spre pensie,detalii dezvãluite de þinuta aproape sportivã,rochia mini lãsând vederii cui îndrãzneºte ºipofteºte douã coloane masive, solide, cu loculgleznelor ºi genunchilor abia bãnuit; pãrul, catuns cu patentul ºi vopsit completeazã tabloulluptei cu vârsta ºi dificultãþile aferente. „Neluledragã, þi-ai dat tu seama de ce am fost eu o ºefãatât de bunã? Sã ºtii cã nici eu nu am înþelesdecât ceva mai târziu, cã m-am plictisit ºi chiaram insistat sã nu mai fiu ºefã, m-am plictisit sãfiu mama tuturor rãniþilor, sã le tot fac bine ºi peei sã-i doarã-n cur, pardon de expresie! Hai sã-þidau un exemplu, ca sã înþelegi mai bine: ºi tu ºtiicã niciodatã nu m-am avut prea bine cu Cora;m-a invidiat de când ne-am cunoscut, mai ales dincauza bãrbaþilor, asta pentru cã ea n-a avutniciodatã iubiþi aºa cum am avut eu (nu-i vorbã,ºi acum stau foarte bine!); ºi atunci, a încercat sã-mi bage strâmbe la serviciu, ce s-a mai chinuitsã fie ea prima! Doamne, de câte ori m-a scos dinsãrite, dar nu puteam sã-i fac rãu, pur ºi simplu.Ceva mã împiedica sã-i rãspund aspru la toateporcãriile ºi mult timp nici n-am ºtiut ce anumemã împiedicã s-o pun la punct; pânã când, dupãce i-am spus ce mi se întâmplã la cea mai bunãprietenã a mea, Maricica, ea m-a dus la oconferinþã foarte interesantã despre eliberarea dinlanþul reîncarnãrilor; atunci am stat mai mult devorbã cu un domn, american, John ºi nu mai þinminte cum, lui i-a plãcut foarte mult de mine ºi

mi-a spus cã am karmã, asta, Nelu dragã, n-o audecât cei aleºi, noi nu putem face rãu nicicum,facem bine celorlalþi pentru cã numai noi simþimcã binele ni se va întoarce sporit. Aºa s-aîntâmplat la mine ºi cu nenorocita aia de Cora; eamã bârfea, încerca sã mã compromitã ºi sã-mifacã rãu, eu nu puteam sã-i rãspund decâtajutând-o când îi era mai greu, cã eram ºefã ºiceilalþi din conducere vroiau s-o dea afarã, darnumai datoritã mie a rãmas pe post, cã – fãrãºtirea ei! – eu am luptat s-o lase în pace, cã aºa eea, mai ciudatã. Þii minte cã, într-o vreme, îicãdea pãrul, s-a tuns chilug ºi mai suferea ºi dincauza faptului cã mã vedea pe mine cu pãrul meuaºa de bogat; karma tot pe mine mã ajuta, cãdoar eu o ajutam, degeaba încerca ea sã mãcompromitã, cã ei îi cãdea pãrul ºi nu se mai uitanimeni la ea, pe când eu puteam sã-mi faccoafura cum doream ºi mai ºi alegeam pe cinedoream eu ca sã-mi fie iubit“.

Nelu, calm, conducând limuzina, maizâmbind, mai scoþând rotogoale de fum, maiascultând serios ºi tãcut, nu se mai poate stãpâni:„Dar cum a fost, doamna Amalia, cu lopata-ncap, cã toatã lumea a aflat cã, odatã, v-aþi certatgroaznic?!“ La aºa întrebare, doamna Amalia maicã se sufocã, îºi trece mâna prin pãrul roºu aprinsvopsit, chiar se întoarce uºor cu genunchii eizdraveni cãtre ºoferul cam obraznic, aºa, ca sãvadã tâmpitul cu cine are de-a face, ºi nu aºteaptãsã continue cu prostiile lui, îl lãmureºte prompt:„Pãi, mãi bãiatule, de fapt tot karma mea a salva-t-o, chiar ºi atunci, cã altfel dãdea de dracu’!Când a fost scandalul, iubitul meu era unintelectual extraordinar, Emanuel, un bãrbatfoarte frumos ºi rafinat; buun, lui Emanuel îiplãcea foarte mult, pot sã zic cã îl ºi excita, sã mãmachieze ºi sã-mi aleagã toaletele chiar el, de câteori ieºeam în lume, asta chiar dacã el nu venea cumine, rãmânea acasã; Emanuel era aºa de tandru

ºi de inspirat încât toatã lumea mã admira, mãîntrebau fetele chiar unde merg eu la cosmeticã,de arãt aºa de bine; m-au mai vãzut ºi cu el, dareu n-am spus cã Emanuel era cosmeticianul meudecât la foarte puþine persoane, eu credeam cãsunt de încredere! Careva i-a spus Nenorocitei deCora ºi, în ziua cu conflictul de care zici, eram înbirou, bietul Sorin m-a lãudat pentru cât de binearãt; nenorocita nu s-a mai rãbdat, cã ea ºtie cãnu sunt aºa frumoasã în realitate, cã iubitul meuEmanuel îmi face machiajul, cã eu nici nu sunt înstare de aºa ceva! Am îndurat porcãria asta, darcând a spus cã mai bine era ca dragul de Emanuelsã mã trimitã la fitness, cã degeaba mãpavoazeazã, pentru cã arãt tot ca o balenã, n-ammai rãbdat ºi i-am spus nenorocitei cã mã duc lapompieri ºi le cer o lopatã de incendiu, sã-i dau eiîn cap! Bãieþii din birou, niºte derbedei, râdeau,sigur cã nu m-am dus dupã lopatã, m-a opritkarma, dar nemernicii au spus peste tot cã eu amvrut s-o lovesc pe nenorocitã, pãi, dacã o loveam,ºi numai cu o palmã, ajungea în spital, cã eu nu-sfãcutã pe cartelã. Aºa a scãpat prostovana deAmalia, numai din cauzã la karma care m-a oprits-o lovesc, aºa cum merita!“

ªoferul Nelu conduce atent, nu scoate o vorbãsã nu cumva s-o stârneascã pe doamna Amalia, sãnu-i tulbure veselia; aºa, calm, ajung într-un orãºelmic ºi curat, dotat ºi cu o puºcãrie; Nelu nuspune nimic, chiar pe o stradã dinspre centru areel o iubitã, fostã soþie de ofiþer la penitenciar;mamã!, cum i-ar mai face o vizitã, dar nu poatesã spunã nimic la muhaiaua de Amalia, cine ºtiece mai pãtimeºte, cã asta, cu toatã karma ei, prafîl face! „Nelule, te rog sã o iei la stânga, pe stradacare urmeazã, acolo am eu un prieten, ºeful la ocarmangerie, mã aºteaptã, are un pachet pentrunoi, mai mâncãm ºi noi ceva mezeluri fine!“ Neluîncetineºte, doamna Amalia îl face s-o ia lastânga, spre carmangerie; la dreapta era stradaiubitei lui; ºoferul Nelu parcheazã, trebuie sãaºtepte pânã se întoarce muhaiaua cu pachetul cumezeluri; fumeazã ºi aºteaptã ºi se gândeºte cefraier a fost, cã putea – ºi el – sã-i punã pudrã ºivopsele pe la ochi drãguþei lui de altãdatã, om sefãcea, cã-l þinea femeia ca pe palme; oare el n-arenoroc de karmã?

3322



3322 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

La plimbare cu karma ºi carmangeria

Mihai Dragolea

gulere, manºete, accesorii

Cititorul Sebastian

Robert Lixandru (România)

3333



3333TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

(Urmare din numãrul trecut)

T ingeling Band a adus cu sine sunetulspecific al jazzului norvegian, o scenãnaþionalã în plinã expansiune, beneficiind

de un invidiabil suport financiar din parteastatului. Solista Eldbjorg Raknes exploateazã lamaximum posibilitãþile oferite de tehnologia deultimã orã. Conceptul de vocalistã de jazz în senstradiþional e pulverizat. Atributele secundare alevocii sunt potenþate de aºa naturã, încâtprotagonista îºi poate crea singurã corul defundal, peste care rosteºte versuri ale unor poeþinorvegieni, ale lui William Carlos Williams, PaulCelan sau Garcia Lorca. Nils Olav Johansen osusþine cu intervenþii punctuale pe ghitara-bas sauvocal, Maria Kannengaard induce distorsiunipoantilistice la pianul electric, iar bateristul PerOddvar Johansen, asemenea unui gentle giantblond, creeazã uimitoare solouri minimaliste labaterie, în care toate prejudecãþile referitoare lazgomotul ºi furia acestui instrument sunt datepeste cap. Coeficientul improvizatoric e multredus faþã de ceea ce se aºteaptã îndeobºte înjazz, dar publicul odatã prins în joc rãmânefascinat de combinaþia dintre imperturbabilitateascandinavã ºi depresiile celaniene.

Pianistul Florin Rãducanu ne-a propus anulacesta douã ample compoziþii de facturã thirdstream. Concertul a avut loc pe scena frumoaseisãli Thalia, în acompaniamentul orchestreiFilarmonicii din Sibiu. Rãducanu a adoptat postu-ra purcellianã ce presupune simultaneitatea acþiu-nii ca dirijor ºi interpret. Compoziþiile sale stausub semnul unei estetici echilibrate, sobre, domi-nate de respectul faþã de elementele primordialeale muzicii – melodia, armonia, ritmul, timbrul.Din perspectivã postmodernã un asemeneademers e întru totul justificat. Temele cu inflexi-uni româneºti se întrepãtrund cu modulãrile înspirit gershwinian sau cu cele latino, oarecum pelinia lui Michel Camillo. Cadenþele pianistice debravurã alterneazã cu intervenþiile grupului dejazz din prim-plan. În compoziþia MapamondPictures acesta i-a cuprins pe Pedro Negrescu/con-trabas, Claudiu Purcãrin/baterie, Juan Carlos/per-cuþie, cãrora li s-au adãugat Garbis Dedeian ºiCãtãlin Milea/saxofoane ºi LaurenþiuMoise/trompetã în Tribut Mariei Magdalena.Stilul componistic al lui Florin Rãducanu e unulimagistic-sugestiv, de o generoasã melodicitate ºicoerenþã, dezinteresat de experimentele facile.Avem de-a face cu un muzician capabil sã desfi-inþeze bariera ce separã artificial domeniul sim-fonic de cel jazzistic. Din fericire, orchestra sibi-anã i-a susþinut intenþiile cu empatie ºi sensibili-tate.

World Saxophone Quartet din Statele Uniteau reprezentat punctul culminant al festivalului.Cei patru veritabili campioni ai instrumentelorrespective – David Murray/s.tenor, clarinet-bas,Oliver Lake/s.alto, Jorge Sylvester/s.alto &sopran, Hamiet Bluiett/s.bariton – ne-au propusun tumultuos omagiu lui Jimi Hendrix. Deºi unelement cheie al reformulãrii din unghi jazzistic a

muzicii legendarului ghitarist/vocalist a lipsit dela Sibiu (mã refer la trombonistul Craig Harris),ceilalþi doi companioni adãugaþi cvartetului au dato necesarã deschidere muzicii atât de solicitante acvartetului: Jamaaladeen Tacuma, cu a salocvacitate funky-expresionistã pe ghitara-bas ºiincansabilul baterist Lee Pearson. O veritabilãforþã a naturii, la numai 25 de ani, acestprestidigitator al tobelor continuã în secolul 21moºtenirea bateristului-ca-motor-de-turaþie-maximãlãsatã de Elvin Jones. Ar fi fastidios sã descriu aicisuccesiunea caleidoscopicã de tablouri muzicalecreate de cei ºase muzicieni. Recomand vizionarearecitalului, înregistrat de cãtre TVR. Nu pot treceînsã cu vederea cã Jorge Sylvester (nãscut înPanama ºi rudã apropiatã a lui Billy Cobham)face parte ºi din cvartetul cu care Lucian Ban aînregistrat anul trecut la New York excelentul sãualbum Playground. Iar, la douã dintre jam session-urile nocturne din holul Casei de Culturã aSindicatelor, Murray, Pearson ºi Sylvester nu auezitat sã cânte împreunã cu colegii lor români –Garbis Dedeian, Florin Rãducanu, Cãtãlin Milea,Laurenþiu Moise... – pânã spre orele dimineþii.

Seara dedicatã jazzului din Luxemburg a fostagreabilã ºi amicalã, având în vedere cã Sibiul ºizona din care au provenit o parte dintre germaniistabiliþi în Transilvania în evul mediu se aflã înrelaþii privilegiate. Dintre interpreþi s-au remarcatpianistul Marc Mangen, trompetistul CarloNardozza ºi bateristul Jeff Herr. Cunoscãtorii delimbã germanã pot afla mai multe despre viaþajazzisticã a Marelui Ducat de Luxemburg din celmai recent numãr al revistei Jazzthetik (5/2006).În rândul invitaþiilor mai circumstanþiale, maipuþin convingãtoare din punct de vedere jazzistic,aº situa grupul cântãreþei Hadara Levin Areddydin Israel. În ipostaza de cantautoare, ea mizeazãpe impactul poetic real, al unei exhibãri eroticefãrã reticenþe, impregnate de feminitate.Aranjamentele instrumentale hipercuminþi n-auavut prea multe de spus, în flagrant contrast cuinvitatul de anul trecut, Gilad Atzmon, probabilcel mai profilat personaj din jazzul israelianactual. Interesant, singura piesã cântatã de Hadaraîn limba ivrit mi s-a pãrut mult mai vioaie ºi dinpunct de vedere muzical. Formaþia ungarã BeliBuba continuã pe direcþia binecunoscutã e ethnojazz-ului, promovat deja de un sfert de secol decãtre saxofonistul Mihaly Dresch. Acesta i-a alesca parteneri de grup pe complexul þambalistKalman Balogh, violonistul/trompetistul FerencKovacs ºi contrabasistul Matyas Syandai. Suitevaste, saturate de melodii ºi ritmuri central-oriental-europene, pigmentate de rezonanþe maiîndepãrtate în timp ºi în spaþiu. Solo-uri modale,frazãri bop placate pe ritmuri aksak, pasajeintonate cu respiraþie circularã, „multifonice”purtând marca Evan Parker, dar cu o tentã maiarmonioasã, în contrast cu ariditateaimprovizatorului englez. Prezenþa lui Balogh laþambal evidenþiazã potenþialul poetic alstrãvechiului instrument ºi urmãreºte, mereu „pefazã”, meandrele sonore create de Dresch ºi

Kovacs.În ultima galã am fãcut cunoºtinþã cu grupul

pianistului de origine chileanã, stabilit la Roma,Antonio Flinta. Acesta exploreazã valenþele trio-urilor intimiste, în descendenþa lui Bill Evans.Secþia ritmicã strãluceºte mat în fundal: ClaudioGioannini, laborios ºi creativ la baterie, RobertoBucci la contrabas. Piesele de predilecþie suntbaladele, pe când în compoziþiile sale maidinamice Flinta are suflu scurt ºi recurge uneori laostinato-uri abuzive.

Grzegorz Karnas e unul dintre puþiniicântãreþi ce are ceva de spus pe scena jazzuluiactual. ºi o face utilizând chiar limba sa maternã,polona. Tinerii muzicieni care-l înconjoarãreprezintã cu onoare redutabila ºcoalã de jazz dinPolonia: Michal Tokaj/pian, Radek Nowicki/saxsopran, Michal Jaros/contrabas, SebastianFrankiewicz/baterie. Formaþia concureazã cufluenþa în exprimare ºi compacteþea unui grupamerican de mainstream modern, deºi nici unuldintre interpreþi nu pare sã fi împlinit 30 de ani.Anumite lungimi sunt compensate prin pasaje deun drive nebunesc, iar Karnas ºtie sã comunice cuauditorii prin cele mai surprinzãtoare mijloace, nuîn ultimul rând prin humor.

Finalmente, un septet pe cât de tânãr pe atâtde cosmopolit, venit de la Praga, graþie CentruluiCeh din Bucureºti. Vocalista cubano-polonãYvonne Sanchez este o discipolã a marii cântãreþebraziliene Elis Regina. Repertoriul face parte,aproape integral, din fondul de aur al bossa noveiºi MPB-ului anilor 1960. Organistul Ondre Pivecinteracþioneazã cu secþia ritmicã ce reuneºte unbaterist ceh, un ghitarist brazilian, un contrabasistucrainean, un percuþionist canadiano-american, iarspre final apare ºi vocalistul mexican RamirezGarcia. Acest ... eclectism etnic nu impieteazãasupra unitãþii de acþiune a grupului. Ultima piesãaduce ºi o tentã caraibeanã într-un program cântatpreponderent în portughezã. Fãrã îndoialã, aceastãformaþie e preocupatã mai mult de realizareaspectacolului colectiv, decât de mareaperformanþã individualã.

Nu pot încheia fãrã sã elogiez magnificul lightdesign, subtil, rafinat, cum rar se mai întâlneºteastãzi, de pe parcursul întregului festival. Felicitãriorganizatorilor – Fundaþia Pro Jazz Hermannstadt,condusã de H.K.J. Schmidt ºi de a sacolaboratoare, Simona Maxim – pentru sãptãmânaprimaveralã de jazz de la Sibiu, anticipând mult-aºteptatul apogeu de anul viitor.

muzicã

Jazz timp de o sãptãmânã la Sibiu

Virgil Mihaiu

Florin Rãducanu/pian, Lee Pearson/baterie, Laurenþiu Moise/trompetã, în jam session.

3344



3344 TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

O impresie de penibil te însoþeºte pe totparcursul acestui film, cãruia, din pãcate,i s-a dat drumul recent pe marile ecrane

din România. Trist din partea unui regizor distinsîn anii ’60 cu Opera Prima la Cannes pentruRãscoala. Trist pentru un regizor care ne-a maidat Baltagul, Ion – Blestemul pãmântului,blestemul iubirii (filme discutabile, dar de luat înseamã) sau Porþile albastre ale oraºului, care arealizat un extraordinar film istoric – am numitHorea – sau acel splendid serial de televiziuneToate pânzele sus!. Deloc surprinzãtor însã dinpartea regizorului care, dupã 1990, ne-a „încântat”cu Miss Litoral, A doua cãdere aConstantinopolului sau Sexy Harem Ada Kaleh.

Azucena – Îngerul de abanos (România, 2004;sc. ºi r.: Mircea Mureºan; cu: Alin Panc, ªerbanIonescu, ªtefan Sileanu, Diana Munteanu,Nicoleta Luciu, Olimpia Olari, CesoniaPostelnicu) este o însãilare amatoristicã de cliºeenoi ºi vechi, lipsit nu numai de profunzine (asta

nici n-ar fi prea grav), ci de o elementarã decenþãa naraþiunii filmice.

Locotenentul Matei (Alin Panc) este grãnicerpe zona de frontierã cu Republica Moldova. Elare o iubitã, care apare la începutul filmului, sedezbracã pentru ca apoi s-o mai vedem doar înultima secvenþã (îmbrãcatã!). Dar cum iubita estela Bucureºti ºi-l viziteazã din când în rar, „lentul”se amorezeazã de Azucena (Olimpia Olari), fiicaunui bulibaºã local. Povestea lor de dragoste, carese vrea, în intenþia regizorului-scenarist, unafierbinte rãu de tot, este ridicolã, neverosimilã, cureacþii absolut anapoda, lipsite de cea mai vagãjustificare. Când Azucena, mândra þigancã, îlsurprinde pe Matei într-o ipostazãcompromiþãtoare, de care bietul nici nu estevinovat, fiind victima unei confuzii, n-are rãbdarepentru o explicaþie, ci alege un mod cel puþinciudat de a se rãzbuna: prostituþia, ajungând dinMoldova pânã-n Brãila (dacã a nimerit orbulBrãila, de ce n-ar fi nimerit-o ºi Azucena?), ba

chiar pânã în Iugoslavia. De nimic justificatã estereîntoarcerea ei în þarã ºi asasinatul pe care-lcomite ulterior. Dar Matei – ochi alunecoºi, inimãzburdalnicã – se mai îndrãgosteºte ºi de Doly(Nicoleta Luciu), o transfugã din Turcia pe care oascunde în propria casã. Mai urmeazã o crimãfãrã premeditare, comisã de Doly, apoi finalulapoteotic în care Matei se reîntoarce la dragosteadintâi.

Lãsând la o parte (dacã poþi!) lipsa demotivaþie a relaþiilor dintre personaje, a întregiipoveºti de fapt, nici actorii nu strãlucesc prinaltceva decât prin platitudine: în gesturi, în repliciºi în toate cele. Dar, vorba ceea: cum e turcu’(regizorul-scenarist) ºi pistolu’ (filmul)!

Dar cel mai mare pãcat al Azucenei este faptulcã face deservicii, dincolo de cele financiare, deimagine filmului românesc: în condiþiile în carespectatorii merg tot mai rar la cinematograf, înspecial la filmele româneºti, Azucena este unargument irefutabil în favoarea acestora.

Azucena - Îngerul de abanosIoan-Pavel Azap

film

O zi, o noapte ºi încã o zi. 36 de ore.Mintea ta este o camerã de filmat. Înfuncþie de ceea ce focalizeazã, îþi acoperã

retina buline colorate, buline albe. Depinde defondul luminos sub care priveºti. Pãtrunde, cautãcu privirea adâncul... ai putea pierde aproapele?Pierde-þi privirea pe suprafeþe... ce se petrece curestul? Filtrele camerei de filmat: conceptele subcare raþionezi, ceea ce te determinã ca fiinþã,prejudecãþile ºi deschiderile pe care le accepþi.

O serie de accidente. Crash(es). Un film de Paul Haggis. Cel mai bun film în

cadrul Premiilor Oscar 2006 ºi cel mai bun filmpremiat de Academia Americanã de la AmericanBeauty încoace. În perioada tocmai amintitã,Crash marcheazã o întoarcere a aprecierii filmelorde cãtre academicienii americani dinspre clasic(naraþiune liniarã, de obicei o melodramãprezentând o poveste puternic ancoratã în social,deseori cu efect moralizator, uneori cu temeiniceînsuºiri blockbuster) înspre un inedit, mãcar înceea ce priveºte conceptul narativ din spatelepoveºtii filmice. Am numit inedit aici felul în careHaggis alege sã spunã ceea ce are de spus, faptulcã îºi expune Poveºtile din L.A. folosind tehnicamontãrii în paralel (într-o terminologie maiexactã, aceastã metodã poartã numele de crossss-cutting eediting - mmontajj îîn ccruce, dar folosirea cuprecãdere a termenului paralel, care explicã literalceea ce de fapt se petrece pe ecran, a dus laacceptarea aceastei formule de exprimare întratatele de specialitate). Adicã prezentând perând evenimente care se petrec în acelaºi timp,aducând pe ecran istoriile unor personaje diferitecare ajung în câte un moment semnificativ sã seîntersecteze. Altfel, întâmplãrile prezentate decãtre realizator nu depãºesc sfera unui clasiccontemporan, nu perturbã normele acceptate înmainstream-ul filmic american, nu prezintã urmeautoreferenþiale, nu intrã sub cupola

postmodernului. Iar dacã e sã fim corecþi nupoate fi vorba nici de un stil realizatoric nou, cide unul care a fost folosit în trecutul apropiat decãtre Paul Thomas Anderson – în filmulMagnolia, de cãtre Alejandro Gonzales Innaritu –în Amores Perros sau în 21 Grams ori de cãtreGus van Sant în Elephant. Tehnica a devenitcelebrã încã din anul 1956, când Stanley Kubrickrealiza The Killing, istoria jefuirii unei case depariuri hipice prezentatã, pe rând, din punctul devedere al fiecãrui participant la acþiune.

De ce Crash a câºtigat un astfel de premiu încompetiþie cu istoria (i.e. filmele amintite mai sus,toate având o importanþã artisticã ºi o fineþeproblematicã mai ridicatã decât filmul discutataici) ºi în faþa lui Brokeback Mountain – film careva rãmâne totuºi un clasic al vremii înaintea

peliculei lui Haggis, cu siguranþã va fi love-storyulanilor 2000...? Fiindcã reuºeste sã nu fie preþios ºiarticuleazã natural atunci când vorbeºte despremãºtile sub care ne ascundem în diverse situaþii,când vorbeºte despre prietenie, rasism, iubire,demnitate, umilinþã, datorie, fricã, moarte, durere,trafic de influenþã, vinã, nevoia de atenþie ºitandreþe, alienare, dreptate, ºantaj, regret,solitudine... Taie, decupeazã o felie existenþialãunde accidente repetate ne dezvãluie sensuri alevieþii. O viaþã ce poate fi îmbrãþiºatã într-unaccident, Crash.

Cât de bine crezi cã te cunoºti? e întrebarearetoricã adresatã unui personaj, rãspunsul dat totde cel care chestiona lumea în general ºiparticular, în acelaºi timp, fiind cã nu are nicioidee despre cine este cu adevãrat. Dincolo deipocrizie, rãspunsul va fi cu totul altul pentrufiecare spectator în parte. (Re)Vizionare plãcutã!

Crash (Poveºti din L.A.)Lucian Maier

3355



3355TRIBUNA • NR. 91 • 16-30 iunie 2006

I maginea se deschide din negru pe o placuþãde tablã ruginitã prinsã într-un gard pe carescrie No ttrespassing. Apoi camera se înalþã

de-a lungul ochiurilor gardului care, prin trei anch-eneuri succesive, pare tot mai înalt, mai compli-cat, mai de nepãtruns. Totuºi, la capãtul lui, din-colo de el, departe, se vede profilul casteluluiXANADU. Este dimineaþa devreme când încãpeste domeniul lui Kane vãzut din mai multecadre, tot mai apropiate dar, din pricinaamorselor cinematografice, tot mai îndepãrtate,pluteºte ceaþa. În urmãtorul cadru se vede lumi-natã fereastra de un baroc robust a reºedinþeimagnatului Charles Foster Kane. Lumina se stingeiar prin achene se vede o ninsoare abundentã carecade peste acoperiºul unei cãsuþe. Camera seretrage ºi vedem cã de fapt aceastã imagine esteîn interiorul unui glob de sticlã, þinut de o mânã.În cadru apare în gros-plan gura lui Kane carespune scurt ROSEBUD. Apoi degetele se desfaciar globul cade spãrgându-se. Prin cioburile spartese vede într-un plan întreg al camerei o asistentãcare intrã pe uºã. Într-un cadru de puternic con-trast în alb-negru trupul fãrã de viaþã al lui Kaneeste acoperi cu un pled. Din nou se vede fereastradin exterior. Imaginea se închide, dupã ce, petoate aceste imagini, curge genericul de început alfilmului.

Astfel începe cel mai teribil film al istoriei cin-ematografiei universale, Citizen Kane de OrsonWelles. Anul 1941 nu era cu nimic anunþat caunul dintre cei mai importanþi ani ai filmuluiamerican. Limbajul cinematografic realizase paºiuriaºi pe linia dezvoltãrii unei anumite acuitãþi ºifluiditãþi narative. Rezultatele, aºa cum erau ele,erau excepþionale. Filmul, precum literatura,învãþase a povesti. Epoca marilor revoluþii stilis-tice pãrea sã fi dispãrut. Ultima oarã acest lucruse petrecuse în America în 1916, odata cuIntoleranþã, celebrul film a lui David WarkGriffith, iar în Europa în Rusia, în 1925, prinCruciºãtorul Potemkin al formalistului rev-oluþionar Serghei Mihailovici Eisenstein. De laaceste titluri încoace arta filmului obosise.Nãscuse pânã în preajma izbucnirii celui de-aldoilea rãzboi mondial mari poveºti fãcute deiscusiþi povestitori. Inovatorii în planul limbajului,al articulãrii narative pãreau a fi lãsaþi cu totul înurmã. În Statele Unite goana dupã profituriplaseazã filmul american între douã block-buster-uri legendare. Pe de o parte, Pe aripile vântuluiprodus de megaproducãtorul Szelnick ºi realizatde Victor Fleming, în 1939, Diligenþa lui JohnFord ºi primul film american realizat laHollywood al lui Hitchcock, Rebecca (peliculãcare va primi în anul 1941 premiul Oscar pentrucel mai bun film american), iar pe de altã partefilmul considerat de cãtre Asociaþia Scenariºtilorde la Hollywood ca având cel mai bun scenariudin toate timpurile, Casablanca (1943), al unguru-lui Michael Curtiz.

Nimeni nu prevãzuse în 1941 atacul surprizãal japonezilor asupra portului Pearl Harbor ºinimic nu prevestea naºterea filmului CitizenKane, probabil cel mai bun film al tuturor tim-purilor…

Anul 1938 a fost anul care a dat lumii o mareactriþã. Bette Davis strãlucea în filmul lui William

Wyler, Jezebel, iar Academia americanã de film,sub preºedinþia lui Bob Burns, îl desemna peSpencer Tracy cel mai bun actor al anului 1938cu o splendida partiturã interpretativã în filmullui Victor Fleming Captains Courageous, ºi astaînaintea altor grei ai ecranului american cum ar fiCharles Boyer, Paul Muni sau Fredrich March…

ºi totuºi anul 1938 a fost, datorita unui eveni-ment de excepþie, anul radioului. În noaptea de30 spre 31 octombrie 1938 un strãlucit actor ºiregizor al lui Mercury Theatre realizeaza oneobiºnuitã ºi novatoare adapare pentru radio aromanului lui H.G. Wells Rãzboiul lumilor, cele-bra poveste SF despre rãzboiul dintre pãmânteniºi marþieni. Show-ul radiofonic desfãºurat deWelles a terorizat ºi a întors pe dos o întreagãAmericã, de la Atlantic la Pacific. Autenticitatea ºirealismul comentariului briliantului actor a fãcutca mulþi din cei care au ascultat la radio aceastãpoveste SF chiar sã creadã cã marþienii au aterizatîn New Jersy. A început o noapte de pominã încare panica, disperarea ºi haosul au fost generale.Gloria lui Welles a fost atunci totalã. Cei de laRKO s-au gândit sã-i propunã acestui genial tânãrun contract înaintea altor mari companii. Teribilulsucces radiofonic trebuia sã aibã o corespondenþãºi în cinema. Chiar dacã nu cu acelaºi subiect.Apropierea dintre conducerea lui RKO ºi Welles s-a realizat doi ani mai târziu când preºedinteleRKO, George Schaeffer, i-a propus tânãrului de 25de ani un scenariu al celebrului scenarist de atun-ci Herman J. Mankiewich. ºtia cã acest tânãr vada lovitura. I-a oferit condiþii totale de mani-festare artisticã, lucrurile mergând pânã acoloîncât lui Welles i s-au conferit puteri managerialepe care nici un regizor de la Hollywood nu lemai avusese pânã atunci. Împreunã cu GregTolland, genialul creator de fotografie cine-matograficã, au descifrat povestea încâlcitã dinscenariul lui Mankiewicz. De fapt povestea cine-matograficã mergea pe mai multe planuri darcoerenþã structuralã, care era departe de a fi fostatinsã la nivelul scriiturii. Scenariul a fost rescrisde ºapte ori, împotriva dorinþei lui Mankiewiczcare fusese concediat de Welles, lucru nemaîntâl-nit pânã atunci. Producãtorii de la RKO, intuindimensul potenþial a lui Welles dar ºi mizand peun posibil scandal mediatic (producãtorii filmuluiºtiau cã nababul presei americane WilliamRandolph Hearst va reacþiona la acest film ºi vaîncerca sã-l interzicã ºi, culmea, acesta chiar areuºit!), i-au oferit o libertate totalã, inclusivefinanciaraã. Decorurile filmului, atât cele inte-rioare cât ºi cele exterioare, au fost clãdite, maiapoi dãrâmate ºi iar reclãdite de câteva ori, înfuncþie de concepþia regizoralã, de mizanscenã ºiunghiurile de filmare propuse de Tolland ºiWelles. Totul trebuia sã fie unic, magnific,nemaiîntâlnit. Citizen Kane putea sã coste oricâtdeoarece trebuia sã fie cel mai bun film americanrealizat vreodatã. Acest film trebuia sã fie înAmerica ce a fost Cruciºãtorul Potemkin în Rusia.Prin urmare Citizen Kane trebuia sã reprezinte orevoluþie cinematograficã. Vizualitatea gânditã deregizor ºi directorul de fotografie presupunea unºir de invenþii la nivelul aparaturii de filmare, alobiectivelor, al schemei de iluminare. Welles nudorea doar o naraþiune ci un puzzle vizual în care

ochiul privitorului sã poatã discerne variate pla-nuri ale adâncimii cadrului cinematografic. Doreaca prim-planurile sã aibã o puternicã perspectivãiar aceasta, la rândul ei sã se compunã din liniide fugã savant realizate. De fapt Welles dorea sãse rupã de liniaritatea discursului cinematografu-lui american de pânã atunci. Dorea sã-l scoatã dinapatie pe spectator ºi sã-l punã la treabã. Povesteaînãlþãrii ºi decãderii compusã de Welles trebuiagânditã ºi apoi recompusã de spectator prin celecinci personaje care vorbesc despre Kane. Astfelpersonalitatea acestuia va fi descoperitã ca o fres-cã de gigantescã reconstituire. Fiecare intervievatal filmului urma sã propunã o anumitã laturã deinterpretare ºi cheie de cunoaºtere a lui Kane. Înmanierã pirandeliana – trecuserã exact 20 de anide la triumful primei piese a trilogiei pirandeliene(teatro nel teatro) ºase personaje în cãutarea unuiautor – ni se propunea o cãutare ºi prin aceasta oanaliza a unui personaj excepþional care, pânã lacapãt, devine, paradoxal, prin profunzimea moti-vaþiei sale existenþiale, tot mai necunoscut, totmai de nedescifrat. Întocmai ca un imens jos depuzzle cãruia dacã nu i-ai gãsit pânã în final opiesã, o ultimã piesã, jocul nu mai este joc. ºiasta câtã vreme împlinirea ºi finalitatea acestuiastau într-un fragment ascuns, misterios. Un detal-iu cât o sãniuþã care arde ºi pe spatele cãreia scrieRROSEBUDD…

Acest cuvant ºi acest obiect sunt rãspunsulîntrebãrii ziaristului de la începutul filmului: “Dece spune Kane, în ultimele clipe de viaþã, cuvântulROSEBUD?” La finalul filmului, de pe fumul carese înalþã spre cer ducând cu el misterul unei exis-tenþe, camera coboarã pe acelaºi gard de laînceputul filmului iar cadrul se opreºte pe aceeaºicumpliã ºi uimitoare interdicþie: NO TTRRESPAASS-IING...

Prin finalul cu sãniuþa introdusã o datã cu alteobiecte într-un gigantic cuptor al unui absurd cre-matoriu, Kane, pare sã spunã Welles, esteexcepþional doar pentru cã seamanã cu fiecaredintre noi. Toþi am fi în stare – asta nu înseamnãcã ºi putem! – sã construim imperii doar pentru agãsi la capãtul acestora locul de unde am plecat,adica copilãria. Dar ea în sine, odatã epuizatã,devine un teritoriu aproape inexistent. Adicãinterzis. Atât nouã cât ºi altora. Sigur, a aceloracare simt puternic drama acestei pierderi. Adicã agiganþilor…

19. WellesMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Într-o lume aflatã tot mai mult sub semnulEconomicului ºi al Rentabilitãþii, ce valoaremai poate sã aibã prietenia, când in jurul

nostru vedem cum cele mai multe prietenii suntconjuncturale ºi dictate de interese, mai mult saumai puþin meschine?

Muzeul de Artã Cluj a gãzduit în perioada 10-28 mai a.c o expoziþie internaþionalã remarcabilãsub dublu aspect, atât prin eleganþã ºi þinutãesteticã, dar mai ales prin nobleþea gestului care agenerat-o: prietenia.

“Life and Art is Super” este un omagiu adusprieteniei prin artã ºi vieþii trãite la intensitatemaximã, care nu poate fi decât “Super”. Celcãruia i s-a dedicat aceastã expoziþie este unfoarte tânãr artist polonez, Jacek CCihon, stins dinviaþã în 2004, la numai 35 de ani, în ultima zi aTaberei Internaþionale de Artã “InterArt” dinAiud. Jacek Cihon este un artist profund,autentic, un poet grav al culorii ºi al materieipreþioase picturale, un pictor lucid, sfâºiat decontraste, convulsii ºi îndoieli. A fost un trãitoradevãrat în care viaþa ºi arta s-au identificatdramatic. Suflet generos ºi cald, a legatnenumãrate prietenii prin taberele de creaþie peunde a fost: Cappadocia -- Turcia, Bekescsaba –Ungaria, dar mai ales la Aiud -- unde, poate nuîntâmplãtor, deºi pare absurd, a ºi murit. Prieteniisãi din România, Slovenia, India, Polonia, Grecia,Turcia, Ucraina, USA, Austria, Kuweit, Egipt ºiUngaria au þinut sã participe în acest proiectemoþionant ºi de suflet, care în final va fi expusîn Polonia, iar lucrãrile vor fi donate fetiþeiartistului, în memoria tatãlui ei.

Organizatorii proiectului sunt: Muzeul de Artãdin Cluj, Institulul Polonez din Bucureºti,Fundaþia Inter-Art Aiud, Asociaþia Socio-culturalãapARTe Cluj, Centrul Cultural “Liviu Rebreanu”din Aiud, precum ºi o mulþime de “truditori” careau dorit sã rãmânã în anonimat.

Titlul proiectului, “Life and Art is Super”, facetrimitere la felul lui Jacek de a–ºi exprimaentuziasmul prin acest cliºeu verbal al tinereigeneraþii. Pentru el totul devenea „Super!”Dezacordul gramatical al sintagmei se vrea ouºoarã ironie la „engleza popular-internaþionalã”din taberele de creaþie.

Nici locaþia acestui proiect, adicã Muzeul deArtã, nu este întâmplãtoare. Vizitând Clujul,pictorului polonez i-a plãcut mult clãdirea barocãa muzeului, exprimându-ºi chiar dorinþa sãexpunã în acest loc plin de culoare ºi istorie în2010,când ar fi împlinit 10 ani de la debut pescena artisticã.

Într-o scenografie fericitã, expoziþia din sãlilepedante ale Muzeului de Artã reuneºte o selecþiedin lucrãrile de picturã ale lui Jacek Cihon cât ºi

lucrãrile prietenilor sãi artiºti, de la picturã,graficã, fotografie, ceramicã, la instalaþie ºi obiect.Formatul autoimpus de 50 x 50 cm,. al operelorexpuse (un format îndrãgit de artistul polonez)dau o anumitã rigoare programaticã, unificânddiversitatea de stiluri ºi tendinþe.

Între atâtea evenimente remarcabile ale luniimai gãzduite de Muzeul de Artã, cum suntexpoziþiile prilejuite de susþinerile doctoratelor înarte vizuale din Universitatea de Artã ºi Design,meritã menþionat pe drept ºi acest proiect artisticinternaþional.

Cluj-Napoca, 25 mai 2006

3366

Black Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ

Black Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ

plasticape la ClujClaudiu GrozaÎncã nu e varã 2

editorialªtefan ManasiaLuminoasele amintiri despre TIFF 3

cartea Robert ArnãutuEducaþia diversitãþii/diversitatea educaþiei 4

Mihai VieruKabuki de sentimente 4

Graþian CormoºDrumul cãtre Aitmatov 5

grafii Mircea MuthuOrizonturi culturale sud-est europene 6

translaþii Claudiu KomartinDe duzinã 7

imprimatur Ovidiu PecicanLa izvoarele trecutului etern 8

telecarnetde vorbã cu criticul Gheorghe Grigurcu „Mi-am dorit condiþia de poet” 9

sare-n ochiLaszlo AlexandruGoma la tribunal (I) 10

incidenþeMara StancaZazie în metrou sau lumea mãsuratã în cuvinte 12

Ema MoldovanUn roman prea (puþin) bun cu femeile 12

evocareMonica Gheþ“Ultimul Don Quijote” 13

evenimentde vorba cu Andrei ªerban“Lucrez ca sã mã descopãr pe mine însumi” 14

Profil de scriitor: Petru Poantã“Nu vreau neapãrat sã experimentez. Vreau doar sã seduc printr-un limbaj expresiv” 16

Adrian PopescuImaginea oraºului profund 17

poemul de la FiadCu poemul narativ în Fiad, Bistriþa, Cluj 18

puncte de vedere Aurel SasuTrecutul ce ni s-a dat 20

educaþie Ilie RadG. Gruiþã ºi cuvintele limbii române 22

opinii Francisc László Gafã diplomaticã sau faliment al breslei? 23

remarci filosoficeJean-Loup d'AutrecourtDespre adevãr ºi minciunã 24

mediaMihaela Mudure Investigaþie ºi jurnalism 26

bloc-notesDan PopescuPe malurile Tamisei, acolo ºezum... 27

flash-meridianIng. Licu StavriDespre romanul arab 29

zapp-mediaAdrian Þion“Joampa fericirii” 30

ex-abruptoRadu ÞuculescuRomânul erectil (2) 30

tutun de pipãAlexandru VladSãrind peste un secol 31

subcoolturaOana Pughineanu Brueghel de România 31

gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaLa plimbare cu karma ºi carmangeria 32

muzicaVirgil MihaiuJazz timp de o sãptãmânã la Sibiu 33

filmLucian MaierCrash (Poveºti din L.A.) 34

Ioan-Pavel AzapAzucena – Îngerul de abanos 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 19. Welles 35

plasticaAndor KömivesLife and art is super 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Life and art is superAndor Kömives

Ashraf Abbas El Hady (Egipt)

Özlem Kalkan Erenus (Turcia)

Black TRIBUNA · 2017-12-13 · TRIBUNA 91 Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ 1 Pantone 1193 UU RROªU...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA · 2017-12-13 · TRIBUNA 91 Pantone 1193 UU RROªU EENGLEZ 1 Pantone 1193 UU RROªU...