Sistematica Criptogamelor,Biologie,an. I

REGNUL FUNGI

INCRENGĂTURA MYXOMYCOTA

INCRENGĂTURA EUMYCOTA

Curs an I Sistematica Criptogamelor

Dr. biol. Oana Danci

Introducere

fungus – ciupercă;

100.000 specii;

Sunt lipsite de pigmenţi asimilatori şi duc o

viaţă heterotrofă (saprofită sau parazită);

Morfologia talului

Talul ciupercilor – miceliu (uni sau pluricelular);

Ciuperci inferioare tal-plasmodiu, lipsit de perete celular, este format dintr-o membrană citoplasmatică, citoplasmă şi nuclei;

La ciupercile inferioare talul se numeşte gimnoplast;

Ciupercile pluricelulare au talul format din hife uni sau pluricelulare;

Hife filamentoase, septate, ramificate şi pluricelulare.

Miceliu primar – un nucleu (n);

Miceliu secundar (dicariotic) – 2 nuclei (n);

Bazidiomicetele au şi miceliu terţiar.

Structura celulei fungice

De tip eucariot;

Marea majoritate a celulelor sunt acoperite cu perete celular:

Celuloză şi glucan la Oomycetes;

Chitină şi chitosan la Zygomycotina;

Chitină şi glucan la Chytridomycetes, Ascomycotina, Basidiomycotina, Deuteromycotina;

Celula fungică nu conţine plastide;

Număr variabil de nuclei;

Număr variabil de cromozomi (12-16).

Înmulţirea ciupercilor

Vegetativ: prin porţiuni de miceliu,

înmugurire, scleroţi, chlamidospori.

Înmulţirea asexuată: prin spori care pot fi

sporangiospori (la ciupercile inferioare) şi

conidii (la ciupercile superioare);

Conidiofori

Coremia

Acervul

Picnidia

Înmulţirea sexuată

Prin: gametogamie, gametangiogamie,

somatogamie;

Rezultatul înmulţirii sexuate este formarea

sporilor sexuaţi care prezintă caractere

taxonomice importante (zigospori, ascospori,

oospori, bazidiospori).

Dezvoltarea ontogenetică

În ciclul de viată al ciupercilor există 2 faze: haplofaza (n) şi diplofaza (2n).

Prin fecundaţie se face trecerea de la faza haploidă la cea diploidă;

Prin diviziune reducţională sau meioză se face trecerea de la faza diploidă la cea haploidă;

Fecundaţia constă în 2 etape distincte: plasmogamia şi cariogamia.

Plasmogamia=fuzionarea citoplasmelor

Cariogamia=contopirea nucleilor.

La ciupercile evoluate, între faza haploidă şi cea diploidă există dicariofaza în care nucleii rămân separaţi după fuzionarea citoplasmelor.

Nutriţia

Parazite şi saprofite;

Parazite obligate;

Parazite facultative;

Saprofite obligate;

Saprofite facultative;

Simbioze fungice

Micoriza – asociaţii simbiotice între rădăcinile plantelor vasculare şi ciuperci;

Planta obţine mai uşor nutrienţi din sol prin intermediul hifelor fungice iar ciuperca beneficiază de substanţa organică sintetizată de plantă.

endomicorize: mai comune, se întâlnesc la 80% din plantele vasculare, necesită prezenţa unei ciuperci zigomicetă.

Ectomicorizele: ciuperca nu penetrează celulele plantei ci doar formează un strat pâslos din hife în jurul rădăcinii. Hifele cresc între celulele corticale ale rădăcinii şi formeză o interfată între ciupercă şi plantă.

Clasificarea ciupercilor

REGNUL FUNGI

Încrengătura Myxomycota – fără perete

celular

Încrengătura Eumycota – cu perete celular.

Increngătura Myxomycota

Clasa Myxomycetes

Cuprinde numai specii saprofite care se

dezvoltă în natură pe diferite substraturi:

lemn, frunze, sol.

Tal plasmodial, pseudoplasmodiu sau

plasmodiu de agregare (cu membrane

celulare între celulele fuzionate.

Increngătura Myxomycota

Clasa Myxomycetes

Înmulţirea: sunt organisme haplodiplobionte;

În primele etape ale dezvoltării, plasmodiul preferă locuri umede şi întunecate, apoi se deplaseză spre lumină unde se transformă în corpuri sporifere. În interiorul corpului sporifer se diferenţiază mixospori şi filamente citoplasmatice (elatere).

Totalitatea elaterelor dintr-un corp sporifer formează capiliţiul.

La suprafaţa corpului sporifer se găseşe o membrană groasă numită peridie, care poate acoperi unul sau mai mulţi sporangi fuzionaţi.

Nutriţia

Se realizează pe toată suprafaţa

plasmodiului;

Clasa Myxomycetes

Ordinul Stemonitales

Mixomicete saprofite care formeză corpuri

sporifere pedicelate, până la 20mm înălţime;

Reprezentanţi: Stemonitis fusca

Clasa Myxomycetes

Ordinul Trichales

Mixomicete care formează sporangi sesili sau

scurt pedicelaţi;

Reprezentanţi: Trichia varia

Clasa

Plasmodiophoromycetes

Cuprinde ciuperci endoparazite intracelular cu tal plasmodial;

Reprezentanţi: Spongospora subterranea (râia făinoasă a

cartofului), Plasmodiophora brassicae (hernia rădăcinilor de varză.

ÎNCRENGĂTURA EUMYCOTA

Subîncrengătura Mastigomycotina

Talul gimnoplast sau sifoloplast;

Faza diploidă este redusă la o singură celulă,

cu excepţia Oomycetelor;

Structura zoosporilor este foarte importantă

pentru clasificarea mastigomicetelor.


Clasa Chytridiomycetes

Miceliu este reprezentat de gimnoplast sau hifă cu perete celular

alcătuit din chitină şi glucan.

Reprezentant ordinul Chytridiales: Synchytrium endobioticum (râia

neagră a cartofului)


Clasa Oomycetes

Talul sifonoplast;

Peretele celular alcătuit din celuloză şi glucan;

Înmulţirea sexuată are loc prin fuzionarea oogonului şi anteridiei situate pe aceeşi hifă sau pe hife diferite.

Oogonul conţine una sau mai multe oosfere.

Produsul înmulţirii sexuate se numeşte oospor.

Doar gameţii oosporului şi anteridiei sunt haploizi, restul fazelor sunt diploide.

Sunt ciuperci diplobionte.

Clasa Oomycetes

Ordinul Peronosporales

Cuprinde ciuperci parazite şi saprofite;

La speciile parazite sifonoplastul se dezvoltă în spaţiile intercelulare şi sau intercalare.

Absorbţia substanţelor din ţesuturi se realizează prin haustori sau prin osmoză.

Genul Phytophora – ciuperci parazite care atacă plantele

Phytophora infestans

Clasa Oomycetes

Ordinul Peronosporales

Albugo candida – sporulaţie albă, provoacă

albumeala Brasicaceaelor.

Plasmophora viticola – mana viţei de vie;

Albugo candida

Plasmophora viticola


Subîncrengătura Zygomycotina

Peretele celular alcătuit din chitină şi chitosan sau din chitină şi glucan;

Înmulţirea asexuată se realizează prin aplanospori şi conidii;

Înmulţirea sexuată se realizează prin gametangiogamie.


Clasa Zygomicetes, Ordinul Mucorales

Ciuperci care se înmulţesc vegetativ prin clamidiospori iar asexuat prin aplanospori şi conidii.

Înmulţirea prin izogametangiogamie.

Unele specii sunt saprofite, altele patogene, câteva formează micorize.

Mucor mucedo – sporangiofori izolaţi prevăzuţi cu câte un sporange negru la maturitate.


Clasa Zygomicetes, Ordinul Mucorales

Rhizopus nigricans – contaminant al mediilor

de cultură în laborator, sporangiofori grupaţi

câte 2-5, specie saprofită.


Subîncrengătura Ascomycotina

Au miceliu primar de lungă durată şi miceliu secundar de scurtă durată;

Înmulţirea pe cale vegetativă prin: scleroţi, strome, clamidiospori, înmugurire.

Înmulţirea asexuată se produce prin conidii, care se formează pe miceliul primar sau pe hife specializate numite conidiofori.

Înmulţirea sexuată se numeşte ascogamie şi constă în fuzionarea conţinutului anteridiei cu ascogonul.

La anumite specii nu se diferenţiază gametangii, atunci are loc somatogamie.

Produsul înmulţirii sexuate este asca.


Clasa Hemyascomycetes, Ordinul Endomycetales

Ordinul Endomycetales syn Saccharomicetales

Cuprinde ciuperci cunoscute sub numele de drojdii.

Majoritatea prezintă tal de tip dermatoplast.

Înmulţirea vegetativă se realizează prin înmugurire

(blastospori) sau prin diviziune directă (Saccharomyces).

Reprezntanţi: Saccharomyces cerevisiae (drojdia de

bere), Saccharomyces ellipsoideus (drojdia de vin).


Clasa Hemyascomycetes, Ordinul Taphrinales

Formează asce unicelulare cu câte 8 ascospori;

Secretă chinone care stimuleză creşterea organelor afectate;

Taphrina pruni – determină formarea hurlupilor la fructele de prun.

Taphrina deformans – băşicarea frunzelor şi fructelor de piersic.


Clasa Hemyascomycetes, Ordinul Eurotiales

Ciclul biologic cuprinde un stadiu asexuat (anamorf) şi un stadiu sexuat (teleomorf). Stadiul asexuat este reprezentat de conidii în lanţ, dispuse pe conidiofor, iar cel sexuat de ascospori în asce.

Ascele sunt grupate în cleistoteciu.

Genul Penicillinium – mucegai verde albăsutrui.

Penicillinium notatum – penicilină

Penicillinium roqueforti – brânzeturile de tip Roquefort.

Penicillinum expansum – alterarea fructelor.

Aspergillus niger – mucegaiul de pe gemuri.

Aspergillus flavus – sporulaţie de culoare galbenă, produce alfatoxine şi acid aspergillic.


Clasa Pyrenomycetes, Ordinul Spheriales

Ciuperci parazite;

Claviceps purpurea – corn sau pinten la secară.

Denumirea provine de la forma scleroţilor care se formează pe florile infestate.

Conţin principii active cu acţiune hemostatică (ergotina) sau care provoacă contracţia muşchilor (sfacelina).


Subîncrengătura Basidiomycotina

Cuprinde cele mai evoluate ciuperci;

În ciclul de dezvoltare acestea prezintă miceliu primar, secundar şi terţiar.

Miceliul primar haploid este de scurtă durată.

Miceliul secundar este de lungă durată şi este septat (sept dolipor).

La cele mai evoluate ciuperci apare şi miceliul terţiar care se deosebeşte printr-o structură antomo histologică aparte.

Perete celular alcătuit din chitină şi glucan.

Inmulţirea

Vegetativă: prin fragmente de miceliu, prin strome.

Macromicetele se înmulţesc frecvent pe cale

vegetativă prin fragmente de miceliu care formează

carpozoame alcătuite din miceliu terţiar care

formeză plectenchimuri.

Înmulţirea asexuată: mai puţin frecventă, prin

conidiospori.

Înmulţirea sexuată se realizează prin somatogamie

(conjugare).

Părţile componente ale

carpozomului

Carpozoamele au forme variate: cruste, console, pălărie şi picior, tubercul, etc.

Structura cea mai complexă se întâlneşte la ciupercile din ordinul Agaricales.

Acestea au carpozomul format din pălărie (pileus) şi picior (stipes).

Unele specii au carpozomul sesil.

La unle specii piciorul este învelit parţial în volvă.

Solzii de pe pălărie şi volva provin dintr-o membrană numită văl universal.

Unele specii prezintă inel pe picior şi cortină pe marginea pălăriei. Acestea provin dintr-o membrană numită văl parţial.

Iniţial acestă membrană protejează regiunea himenială care produce bazidii cu bazidiospori.

volvă

Picior

Stipes

Inel

cortină

Pălărie

pileus


Clasa Hymenomycetes

Ciuperci cu carpozoame de diferite forme şi

mărimi pe care se găseşte o regiune

himenială, unde se diferenţiază un strat de

celule numit himenial sau himeniu format din

bazidii cu bazidiospori şi cistide – filamente

sterile.

Bazidiile pot fi întregi – holobazidii sau

septate – fragmobazidii.


Clasa Hymenomycetes, Fam. Stereaceas

Stereum hirsutum – carpozom crustiform, sesil, aşezat imbricat.

Frecvent pe ramurile arborilor foioşi, produce putrezirea lemnului.


Clasa Hymenomycetes, Fam. Cantharellaceae

Cantharellus cibarius – gălbiori - carpozomul

galben, difenenţiat în pălărie şi picior;

Cantharellus cornucopioides – trâmbiţa

piticilor;


Clasa Hymenomycetes, Fam. Polyporaceae

Ciuperci cu bazidiocarpul anual sau peren,

de consistenţă lemnosă, şi forme diferite

(evantai, consolă, copită sau pălărie).

Regiunea himenială este sub formă de tuburi,

lame sau ţepi.

Tuburile regiunii himeniale sunt sudate între

ele şi sunt stratificate sau adâncite în tramă.


Clasa Hymenomycetes, Fam. Polyporaceae

Polyporus squamosus

Fomitopsis pinicola

Fomes fomentarius

Ganoderma lucidum


Clasa Hymenomycetes, ord. Agaricales

Aceste ciuperci au carpozomul acoprit de un văl general:

Bazidiocarpul este cărnos şi este format din pălărie şi picior;

Regiunea himenială este sub formă de lame dispuse radiar sau sub formă de tuburi.

Unele specii prezintă regiunea himenială protejată de un văl parţial care persistă pe inel.

Clasa Hymenomycetes,

ord. Agaricales, Fam. Boletaceae

Ciuperci tericole micorizante.

Reprezentanţi: Boletus edulis, B. aestivalis,


ord. Agaricales, Fam. Agaricaeae

Regiunea himenială se prezintă sub formă de lame aşezate radiar.

Vălul general dispare de timpuriu iar vălul parţal se păstrează sub formă de inel.

Reprezentanţi: Agaricus campestris, Macrolepiota procera, Lepiota.


ord. Agaricales, Fam. Amanitaceae

Regiunea himenială sub formă de lame;

La anumite specii vălul general este persistent;

Cuprinde specii atât comestibile cât şi otrăvitoare.

Reprezentanţi: A. cesarea, A. panterina, A. phalloides


ord. Agaricales, Fam. Russulaceae

Reprezentanţi: Lactarius deliciosus, L.

piperatus, Russula vesca.


ord. Agaricales, Fam. Tricholomataceae

Marasmius oreades


ord. Agaricales, Fam. Auriculariales

Specii parazite pe plante şi saprofite pe lemn;

Reprezentanţi: Auricularia auricula judae


Clasa Gasteromycetes, Ord. Lycoperdales

Reprezentanţi: Lycoperdon perlatum, L.

pyriforme


Clasa Gasteromycetes, Ord. Phallales

Aceste ciuperci au bazidiocarpul acoperit cu o peridie groasă şi albă. La maturitate bazidiocarpul se diferenţiază în volvă, receptacul şi glebă.

Gleba conţine bazidii cu bazidiospori.

Reprezentanţi: Phallus impudicus, Mutinus caninus


Clasa Teliomycetes, ord. Ustilaginales

Ciuperci care prezintă spori de rezistenţă

numiţi teliospori;

Înmulţirea se realizează prin stomatogamie

(conjugare).

Ustilago maydis - tăciunele comun al

porumbului.

Puccinia graminis – rugina neagră a grâului.

Subîncrengătura Deuteromycotina

Se mai numesc fungi imperfecţi

Cuprinde ciuperci superioare cu miceliul

haploid, filamentos, septat, la care nu se

cunoaşte stadiul sexuat.

Importanţa ciupercilor

Contribuie la descompunerea materiei

organice moarte;

Formează micorize care favorizează

dezvoltarea plantelor;

Sunt folosite în procesul de fermentaţie;

Utile pentru producerea de antibiotice;

Valoare culinară;

Coloranţi naturali.

Originea şi evoluţia ciupercilor

s-au desprins din alge protiste străvechi şi s-

au adaptat la o viaţă exclusiv heterotrofă.

Primele ciuperci au apărut în era paleozoică;

Demersul evolutiv s-a realizat în direcţia

zigomicete – ascomicete – bazidiomicete.

Deuteromycotina (fungii imperfecţi) au

provenit din ascomicete prin dispariţia

stadiului sexuat.

Sistematica Criptogamelor,Biologie,an. I

Documents

Transcript of Sistematica Criptogamelor,Biologie,an. I