Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………………..2

Capitolul I – Africa de Sud – date generale şi administrative……………………….………………………3 I.1. Date generale……………………………………………………………………………………………………………………3 I.2. Date administrative…………………………………………………………………………………………………………..3 I.3. Date istorice………………………………………………………………………………………………………………………8

Capitolul II – Sistemul economic general al ţării……………………………………………………………………9II.1. Caracteristicile dezvoltării economice ale Africii de Sud………………………………………………….12II.2. Dezvoltarea sectoarelor industrial……………………………………………………………………………………13 II.1. Industria hi-tech…………………………………………………………………………………………………………….13 II.2. Industria constructoare de automobile & autovehicule…………………………………………………13 II.3. Industria chimică…………………………………………………………………………………………………………..14 II.4. Indutria textilă şi de confecţii………………………………………………………………………………………..14 II.5. Industria produselor agro-alimentare şi a băuturilor…………………………………………………….15 II.6. Industria tehnologiilor informatice şi de comunicaţii…………………………………………………….15 II.7. Turismul…………………………………………………………………………………………………………………………16 II.8. Transportul…………………………………………………………………………………………………………………….16 II.3. Sistemul bancar în Africa de Sud………………………………………………………………………………………16 II.4. Impactul crizei financiare international asupra economiei RAS……………………………………….18

Capitolul III – Standardul general de viaţă……………………………………………………………………………21 III.1. Niveluri ale veniturilor…………………………………………………………………………………………………….21 III.2. Deţinerea de locuinţe şi bunuri……………………………………………………………………………………….22

Capitolul IV – Analiza ţării…………………………………………………………………………………………………….24IV.1. Structura pieţei la nivelul comercianţilor cu amănuntul………………………………………………….24IV.2.Canale de distribuţie folosite în mod current……………………………………………………………………25IV.3. Funcţii şi activităţi de marketing realizate……………………………………………………………………….26IV.4. Modele şi comportamente de cumpărare……………………………………………………………………….27IV.5. Infrastructura de marketing…………………………………………………………………………………………....28 IV.5.1. Sisteme de transport………………………………………………………………………………………………...28 IV.5.2. Medii de reclamă………………………………………………………………………………………………………31 IV.5.3. Instituţii financiare…………………………………………………………………………………………………….34 IV.6. Geografia, climatul şi impactul lor asupra comportamentului de cumpărare…………………36 IV.7. Legi şi reglementări guvernamentale cu impact direct asupra activitţăii de marketing….37

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………………….41

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………………..43

1

Introducere

Africa de Sud, iniţial locuită de populaţia san (numiţi şi boşimani), a fost

ocupată în secolul al XV-lea de un val al populaţiei bantu din nord, care se

ocupa cu creşterea animalelor şi cultivarea grâului. Descendenţii de astăzi ai

acestora sunt grupurile xhosa şi zulu. Ȋn 1652 şi 1688, două grupuri europene

s-au aşezat aici: olandezi, apoi hughenoţi francezi, ambele având o fermă

credinţă protestantă; ele au stability o colonie în sud, la Cape Town. Au

devenit cunoscuţi ca buri şi mai târziu ca africani. Britanicii s-au stabilit în

Cape Town în 1806. Ȋn secolul al XIX-lea, britanicii au adus aici muncitori din

India creându-se astfel altă comunitate numeroasă şi distinctă etnic. Există şi

un număr mic de malaiezieni.

După 1948, sub conducerea africanilor, au apărut legi de apartheid

stabilindu-se cum ar trebui să se asocieze fiecare comunitate, und ear trebui

să trăiască fiecare, dacă sunt premise căsătoriile între diferite comunităţi şi

ce meserie pot avea membrii acestora. Ȋntreaga populaţie urma să fie

organizată din perspectiva privilegiilor ierarhice, alibi aflându-se în vârful

structurii, iar negrii ocupând poziţia cea mai de jos. Africanii urmau să fie

închişi în graniţele unor “state negre” din interiorul statului, destinate

populaţiei de culoare şi numite “locuri de baştină”, care nu erau în realitate

decât rezervoare de forţă de muncă, căci aceştia nu-si puteau găsi de muncă

decât părăsindu-şi locuinţa şi călătorind până la minele Africii de Sud.

Imposibilitatea de a pune în practică o astfel de lume, lipsa de realism pe

care se baza şi injustiţia sistemului au dus la condamnarea lui international

unanimă. Mizeria materială create de această politică a dus la o rezintenţă

violentă împotriva acestui regim.

Africa de Sud deţine forţa multiculturală a unei Elveţii sau a unui

Singapore, cu o bogată experienţă britanică, franceză şi olandeză, măiestria

şi aspiraţiile înflăcărate ale negrilor, sârguinţa şi tenacitatea indienilor şi a

malaiezienilor reprezintă ingredientele pentru un viitor dinamic, inspirat şi

2

unic. Cu toate acestea, însăşi varietatea coloristică a culturilor acestei ţări

ridică o seamă de probleme, aspecte ce urmează a fi tratate în lucrarea

prezentă.

CAPITOLUL I. Africa de Sud – date generale şi

administrative

Denumirea oficială a țări i

Nume Oficial: Republic of South Africa

Republica Africii de Sud

I.1. Date Generale

“Republica Africa de Sud (Republic of

South Africa) este situată în extremitatea sudică

a continentului african, fiind localizată între 22º –

35º latidudine sudică şi 17º – 33º longitudine,

având ca vecini: la N – Namibia, Botswana,

Zimbabwe; la NE – Mozambic, Swaziland; la E şi

SE – Oceanul Indian; la V şi SV – Oceanul

Atlantic. Are o suprafată de 1.219.090 km² şi o

populatie de 48 milioane (în 2009) din care 75% negri, 13% albi, 9% coloraţi

şi 3% asiatici”1.

I.2. Date Administrative

Forma de guvernământ: este un stat naţional având ca formă de

guvernământ Guvernul Naţional format din preşedintele statului, un vice-

preşedinte şi un cabinet format din reprezentanții partidelor alese în cadrul

alegerilor naționale. Provinciile, în număr de 9, au la rândul lor un guvern

provincial condus de un premier şi un cabinet.

1 www.wikipedia.org

3

Limba națională: În RSA exista 11 limbi

oficiale şi anume: Engleza, Africaans, Kosa,

Ndebele, North Sotho, Venda, South Sotho,

Swazi, Tsonga, Tswana, Xhosa şi Zulu, limba

folosită în activitatea comercială fiind engleza.

“Capitala guvernamentală este la

Pretoria, cea legislativă la Cape Town , iar

cea juridică la Bloemfontein. Fiind capitala

adminisrativă a Republicii Africa de Sud,

Pretoria este sediul Guvernului, a

principalelor ministere și agenții

guvernamentale. Deoarece este capitala de

facto a țării, Pretoria găzduiește și misiunile

diplomatice străine. Este un important

centru comercial și industrial.

Principalele ramuri industriale sunt:

siderurgia, metalurgia neferoasă

(turnătorii de cupru), industria

constructoare de mașini (automobile,

material rulant, utilaj greu)”2. Cape

Town este al doilea oraș din Africa de

Sud ca populație, și cel mai întins ca

suprafață, fiind capitala provinciei

Western Cape, la fel și cea legislativă a

țării. Alte orase importante sunt:

Johannesburg (centrul economic şi financiar al țării), Durban (cel mai mare

port al continentului şi al 7-lea din lume), Port Elisabeth, Pietermaritzburg,

George, East London. 2 Enciclopedia Geografică & Atlasul Lumii, 2008, Editura h.f. ullmann, p. 350.

4

Moneda nationalã este Randul (simboluri: ZAR sau R). Subdiviziune: centul,

1R=100 centi. Cursul de schimb: 1US$= 6,98 R (2010).

“Ziua naţională a RSA este 27 aprilie “Ziua Eliberării”.

Sărbătorile publice sunt: 1 Ianuarie, 21Martie, 29 Martie,1 Aprilie, 27 Aprilie,

1 Mai, 16 Iunie, 9 August, 24 Septembrie, 16,25,26 Decembrie. Variabile:

Vinerea Mare, Duminica-Pastilor. Diferentă de fus orar (fată de România):

este de 1 oră (în orarul de vară al României) şi nu există diferentă de fus

orar.( în orarul de iarnă al României)”3.

Religia: “În RSA peste 80% din

populație este crestină (reformaţi,catolici,

anglicani, luterani, baptişti, ortodocşi,

penticostali, adventişti, etc.). Alte religii

practicate sunt: hindu, musulmană şi

mozaică.”4

Magazine și supermarketuri: “RSA are o retea largă de magazine şi

centre comerciale precum şi vanzători stradali. Orarul magazinelor, este, în

general luni-vineri: 8,00-17,00 şi sâmbătă 8,00-13,00. Vânzătorii stradali nu

au un program fix, excepție facând cei care sunt constrânși de orarul fix al

piețelor.”5

Agrement: RSA oferă 400 de terenuri de golf pentru turiștii străini.

Este recomandată rezervarea din timp a orelor de joc. Pentru informații

suplimentare: The Pro Golfers Association of SA. Alte forme de agrement sunt

3 www.wikipedia.org4 Idem 35 Idem 4

5

sporturile nautice și pescuitul. Cu aproape 250 de specii de pești de apă

dulce şi 1500 specii de apa sărată, RSA oferă pescarilor posibilitați excelente.

Pescuitul se face, în general, în baza unei autorizatii. Deşi apele de pe

coastele Africii de Sud oferă condiții excelente pentru înot şi sporturi nautice,

trebuie avută în vedere prezența rechinilor care fac victime în fiecare an.

COMPUTICKET: “este un serviciu national de rezervare electronica (în

general bilete pentru spectacole artistice şi sportive) cu aproape 300 de

filiale ce oferă peste 40 000 de activități. Pe lângă biletele de teatru, cinema,

evenimente sportive, se pot rezerva şi bilete de loterie, de calătorie, de

cazare, şi de festivaluri culturale.”6

Asistentă medicală: Serviciul medical în RSA este prompt. În cele mai

multe orase,anumite farmacii şi spitale au cabinete

pentru urgențe care funcționează 24 de ore. Marile

hoteluri au contracte cu farmaciști şi dentiști în

acest sens.

Imunizare: “Pentru intrarea în RSA,

certificatul de vaccinare împotriva febrei galbene

este obligatoriu pentru turiștii ce depășesc varsta de 1 an, venind dintr-o țară

infectată. Pentru informații suplimentare, apelați la serviciile celei mai

apropiate ambasade sud-africane. Imunizarea contra malariei, pe teritoriul

RSA, este necesară numai vară şi numai pentru intrarea în zona de rezervație

naturală a Kruger Park(cel mai mare parc).”7

Reguli de circulație rutieră: Regula de bază de circulație pe

drumurile publice este: circulația pe partea stângă a drumului(conform

regulilor din Anglia) şi se oferă prioritate vehiculelor din partea dreaptă.

Conducătorii auto trebuie să posede permis de conducere, centurile de

siguranță sunt obligatorii atât pentru sofer cât şi pentru pasagerul din

dreapta, vorbitul la telefonul mobil în timpul condusului se pedepsește cu

6 www.cia.gov7 Idem 6

6

amendă. Mașinile pot fi închiriate de la oricare din cele nouă mari

aeroporturi sau prin companiile specializate în închirierea de mașini (Hertz,

Avis) sau prin cele de turism, în baza cărții de credit şi a carnetului de condus

auto internațional.

Protocolul este de tip englez. La tratative se oferă ceai şi cafea.

Costumul şi cravata se impun în relațiile cu oficialitățile importante şi cu

firmele mari. Limba oficiala pentru afaceri sau cadru oficial este engleza.

Viza şi reguli vamale: “Cetățenii români posesori de pașapoarte

turistice au nevoie de viză de intrare, care se obține de la Ambasada Africii

de Sud din București, în baza unei invitații din partea unei persoane fizice sau

juridice sud-africane. Viza turistică poate fi prelungită, pe teritoriul RSA, de

către Ministerul de interne al RSA(Home Affaires) tel: 0027-12-314 8911, fax:

0027-12-314 8516.

Cetățenii români care calătoresc în RSA, posesorii de paşapoarte diplomatice

sau de serviciu, nu au nevoie de viza de intrare (sejurul este valabil 90 de

zile, după care trebuie obţinută viză de şedere). Cărţi de credit acceptate:

American Express, Dinners Club, Master Card, Visa Card. În cazul în care apar

probleme contactați cea mai apropiată sucursală a băncii. De specificat că

programul băncilor este de luni-vineri: 8,30-15,30 sambătă: 8,30-11,00.”8

Telecomunicații: în RSA se utilizează

sistemul GSM pentru

telefoanele celulare.

Telefoanele celulare pot fi

închiriate din principalele

aeroporturi şi de la

majoritatea centrelor de închiriat telefoane. Companiile de

telefonie mobilă sunt: VODACOM, MTN, 4 CELL C. şi VIRGIN MOBILE. Telefonia

fixă este operată de o singură companie abilitată şi anume TELKOM. Aceasta

8 Idem 7

7

deține încă monopolul în telefonia fixă, neexistând alte companii private sau

de stat care să funcționeze în telefonia fixă.

TVA (taxa pe valoarea adaugată) în general TVA ( 14%) este inclusă în

prețul

produselor şi serviciilor. TVA pentru produsele cumpărate în RSA şi scoase

din țară se poate recupera la aeroporturi, porturi sau vamă, în cazul în care

valoarea totala depășește 250 Ranzi.

Ca Legaturi între RSA şi România avem următoarele:

Aeriene: “Între România şi Africa de Sud nu există o legatură aeriana

directă. Se pot folosi toate companiile aeriene

europene majore cum ar fi: British Air,

Swissair, Air France, KLM, Lufthansa, Olympic

Airways, Turkish Airway, Egyptair, etc. Toate

acestea aterizează la Johannesburg şi o parte

în Cape Town.”9 Maritime: Transportul

mărfurilor se efectuează în general pe cale

maritimă, livrarile facându-se cu

preponderenţă în sistem vrac şi containerizat prin compania ZIM ROM, via

Canalul Suez şi coasta de est a Africii, care are doua curse pe luna, cu

descărcare în porturile Durban şi Cape

Town. De asemenea, se pot folosi

companiile de transport maritim care

asigură legătura între porturile din

nordul Europei (în principal Hamburg și

Amsterdam) cu porturile situate pe coasta de vest a Africii şi descărcare în

porturile sud-africane Cape Town, Port Elizabeth, East London, Durban

şi Richards Bay. Livrări sezoniere se referă în special la importul de fructe şi

legume proaspete, în perioada iernii australe (iunie-august). 9 www.wikipedia.org

8

I.3. Date Istorice

Scurt istoric: Populațiile san și

khoikhoi

au

străbătut

zona ca

vânători și

culegători, în Epoca de Piatră, iar mai

târziu au dat naștere unei culturi de pastori care s-a menținut până în

momentul contactului cu europenii. Prin sec XIV, populațiile de limbă bantu s-

au stabilit în zonă, dezvoltând mineritul aurului și al cuprului și stabilind

legături comerciale cu Africa de Est. În 1652, olandezii au înființat o colonie la

Capul Bunei Sperante. Coloniștii olandezi au fost numiți buri (în olandeză,

fermieri), iar mai târziu, afrikaander, după

limba afrikaans (dialect olandez vorbit in zonă).

În 1795, fortele britanice au cucerit Capul Bunei

Sperante, iar în 1830, pentru a scăpa de

guvernarea britanică, coloniștii olandezi au

plecat în Marea migrație spre Nord și au

înființat republicile bure, independente ale

Statului Liberal Orange si Republica Sud Africană (mai târziu regiunea

Transvaal), pe care britanicii le-au anexat drept colonii în 1902 (în urma

Războiului cu burii). În 1910, coloniile britanice de la Cape Colony, Transvaal,

Orange River au fost reunite într-o nouă Uniunie a Africii de Sud. Aceasta a

devenit independenta și s-a desparțit de Commonwealth in 1961. De-a lungul

sec. XX, politica sud-africană a fost dominată de problema menținerii

supremației albilor într-o țară cu majoritate de culoare, iar în 1948, Africa de

Sud a instituit apartheidul. Izbindu-se de critica celorlalte țări din lume, Africa

de Sud a început să desființeze legislația apartheid în 1990. În cadrul

alegerilor libere organizate in 1994, Nelson Mandela, a devenit primul

9

președinte de culoare al țării. În 1997 a fost promulgată o constituție

nonrasială.

CAPITOLUL II. Sistemul economic general al ţării

Republica Africa de Sud este ţara cu cea mai sofisticată şi dezvoltată

economie de piaţă de pe întreg continentul african, putând totodată concura

cu multe alte economii din zone cu tradiţie în ceea ce priveşte dezvoltarea

economică. “Ţara, care reprezintă numai 3% din suprafaţa continentului

african, are un aport la economia continentului de 40% la producţia

industrială , de 25 % din PIB-ul continentului, peste 50% din cantitatea de

energie electrică şi 45 % din producţia de minerale.”10 Circa 75% din întreaga

activitate economică sud-africană se desfăşoară în cele patru zone

metropolitane principale (care împreună reprezintă 3% din teritoriul RSA) şi

anume: zona Gauteng din jurul Johannesburgului, zona Durban/Pinetown din

regiunea Kwa-Zulu Natal, zona Cape Peninsula din Western Cape şi zona Port

Elizabeth/Uitenhage din regiunea Eastern Cape. Gauteng este referinţa

financiară şi industrială a ţării, contribuind cu peste 40% la PIB-ul Africii de

Sud.

“Sistemul economic al Africii de Sud prezintă o marcantă dualitate: o

economie industrializată puternic şi modernă s-a dezvoltat în paralel cu o

economie subterană nedezvoltată tehnologic. Acea parte de economie “la

vedere”, dezvoltată şi cu tehnologii de ultimă oră, are o infrastructură şi o

baza economică deosebită, ce-i conferă un înalt potenţial de creştere şi

dezvoltare viitoare.”11

“Lipsa locurilor de muncă este o problemă majoră, rata somajului în

2007 ajungând la 25,5%. Cifrele sunt determinate şi de faptul că un procent

de circa 40% din forţa de muncă lucrează la negru. Capacitatea sectorului

agricol de a crea noi locuri de muncă s-a deteriorat foarte mult după 1994, 10 www.moodys.com11 www.dce.gov

10

unul din motive fiind şi creşterea mai rapidă a costului forţei de muncă decât

creşterea valorii capitalului productiv, ducând astfel la o schimbare

structurală spre formele de producţie intensive.”12

Africa de Sud este în prezent considerată o piaţă emergentă şi un

furnizor important de resurese naturale (minereu de fier, magneziu, cărbune,

diamante, platină, aur, crom, etc), deţine un sistem financiar foarte bine

dezvoltat, infrastructura foarte bună, producător major de energie şi un

sistem de telecomunicaţii bine pus la punct. Totuşi monopolul exercitat de

compania de stat Telkom în telecomunicaţii, face ca tarifele practicate atât

pentru apelurile telefonice cât şi pentru internet să fie ridicate şi destul de

învechite. Sistemul de Internet încă deţine legăturile dial-up, iar pentru

conexiunile rapide DSL există limitări la benzile de conexiune de la 1GB la

4GB, ceea ce face foarte anevoioasă download-uri si up-load-uri de

dimensiuni mari.

“Africa de Sud deţine o bursă de acţiuni destul de importantă, JSE

(Johannesburg Stock Exchange) care este cotată a 17-a în lume. Desigur că în

contextul crizei economice mondiale, a cunoscut şi aceasta problemele de

rigoare cu scăderi ale bursei de până la 34%.”13

Politica economică a Africii de Sud este financiar conservativă dar

pragmatică, concentrându-se pe controlul inflaţiei, menţinerea unui surplus

bugetar şi foloseşte companiile deţinute de stat pentru a furniza serviciile de

bază către zonele cu venituri mici, zonele defavorizate şi cele cu somaj

ridicat.

“Creşterea economică a Africii de Sud a fost robustă până în anul 2007,

înregistrand creşteri constante de 5% a GDP, timp de 4 ani la rând. La

sfârşitul anului 2007, Africa de Sud a început să întâmpine probleme în

furnizarea de energie electrică, datorită învechirii centralelor electrice şi lipsa

de investiţii în unele noi. Eskom a suferit de un management neadecvat şi

acest lucru şi-a făcut simţit efectul. Ȋntreruperile dese de curent la populaţie,

12 www.standardandpoors.com13 www.jse.co.za

11

dar mai ales la companii, au condus la apariţia problemelor, în special în

industria minieră (exploatarea aurului, cărbunelui, diamantelor etc) şi

industria autovehiculelor, care au înregistrat pierderi de sute de milioane

USD.”14 Guvernul a luat imediat măsuri şi a început construirea unor noi

centrale electrice bazate atât pe cărbune dar şi pe GPL şi energie nucleară.

Au fost deja inaugurate două noi Centrale pe GPL urmând ca o centrală

nucleară în zona Western Cape să fie productivă începând cu 2012.

Ȋn ceea ce priveşte sistemul de legi şi practica comercială, “economia

sud-africană are multe puncte comune cu America de Nord , Europa şi

Australia. Iniţiativa particulară este norma de bază a dezvoltării economice în

âfrica de Sud şi chiar dacă ţara se găseşte într-un proces important de

privatizare ( asemănător cu cel din România , dar cu o derulare mai lentă şi

mai controlată), totuşi un numar important de sectoare economice sunt încă

controlate sau deţinute de stat, fiind considerate strategice atât pentru

siguranţa naţională cât şi pentru dezvoltarea economică de viitor :

transporturile, energia, telecomunicaţiile, apa şi electricitatea, etc.”15

Republica Africa de Sud este totodată “poarta de acces” către

proiectele de investiţii din zona sub-sahariană a Africii şi ca urmare, în ultimii

10 ani, comerţul şi mai ales investiţiile Africii de Sud în alte state africane au

crescut semnificativ.

II.1. Caracteristicile dezvoltării economice ale Republicii Africa de

Sud

Pentru a înţelege mai bine economia Republicii Africii de Sud trebuie

cunoscut faptul că până în anul 1990 ţara a fost condusă în sistem aparthaid

şi de abia începand cu anul 1994 au avut loc primele alegeri democrate şi a

luat fiinţă primul guvern “multicolor” condus de un preşedinte de culoare

(Nelson Mandela). Economia Sud-Africană a cunoscut o perioadă de intensă

recesiune în perioada sancţiunilor economice impuse de ţările din Europa,

14 www.cia.gov15 www.dce.gov

12

America şi Asia. Embargoul la care a fost supusă ţara a fost ridicat în anul

1990, iar economia a început să se redreseze după acea perioadă. Ȋncepând

cu anul 1994 politica economică a fost supusă unui proces de transformări

structurale, căutând să promoveze concurenţa loială, creşterea economică,

atragerea şi calificarea forţei de muncă. Piaţa sud-africană a cunoscut o

revigorare şi o revenire a încrederii în sectorul afacerilor. “Ȋn timp ce rata de

creştere a PIB-ului a fost de 1% în perioada 1994-2003, aceasta a înregistrat

un salt important în 2004, ajungând la 4,8, pentru ca în anul 2006 să

înregistreze o creştere de 5%, obiectivul principal al guvernului fiind o

creştere a PIB de 6% pentru anul 2010. Printre realizările economice cheie

ale guvernării după anul 1994 putem aminti:”16

- deficitul fiscal ca procentaj din PIB a cunoscut o reducere sistematică de la

5,6% în 98/99 la 0,8 în 2006/2007

- rata scăzută a inflaţiei, sub 6% începând cu anul 2003, ajungând în 2006 la

4,6% ceea mai scăzută din ultimii ani, iar în 2007 la 7%. Pentru 2008

calculele au fost date peste cap de criza financiară mondială şi se

preconizează o inflaţie de min 12%.

- datoria publică a scăzut de la 46,6% din GDP, în anul 2000, la 31,3% în anul

2007 egală cu cea a ţărilor dezvoltate din Europa şi Asia; Aceasta se reflectă

în riscul de ţară al cărui rating a crescut în anul 2007 la Baa1 de la Baa2,

dupa Moody’s şi la BBB+ de la BBB după Standard and Poor.

- bunurile fabricate reprezintă peste 50% din exporturi, faţă de 25% în anul

1994;

- investiţiile în sectorul privat au crescut cu câte 5,4% pe an, în ultima

decadă;

- în 2007 s-au înregistrat peste 60 mild Ranzi (aprx 6 mild Euro) ca investiţii

străine directe, iar investiţiile totale au înregistrat 20,6% din GDP;

- în 2007 Africa de Sud a fost situată în primele 10 ţări ca destinaţie globală

turistică, generând peste 21 mild Ranzi la venituri şi susţinând peste 250.000

locuri de muncă

16 www.moodys.com

13

- colectarea taxelor şi impozitelor s-a imbunătăţit graţie noilor reforme şi

criterii impuse de SARS (South African Revenu Services).

Ȋn afara creşterii PIB-ului, printre obiectivele strategice pe care şi le-a

propus guvernul sud-african ar fi: reducerea sărăciei la 1/6 din populaţie în

anul 2014 de la 1/3 din populaţie în 2007 şi scăderea ratei somajului de la

25,5% în 2007 la 15% în 2014.

II.2. Dezvoltarea sectoarelor industriale

Ȋn ceea ce priveşte sectoarele din industrie, acestea au cunoscut o

dezvoltare consistentă şi constantă după anul 1994, care se datorează în

primul rând privatizărilor şi investiţiilor făcute în aceste ramuri, dar şi politicii

guvernului de a crea noi locuri de muncă şi a contrabalansa exporturile de

materii prime. Se remarcă următoarele:

II.2.1. Sectorul industriei hi-tech - maşinării, echipamente ştiinţifice

şi autovehicule – înregistrează cea mai mare pondere de venituri la PIB din

totalul industriei de producţie, datorat şi faptului că aceste industrii au fost

dotate în ultimii ani cu tehnologii de ultimă generaţie.

II.2.2. Industria constructoare (asamblare) de automobile şi

autovehicole a continuat să-şi dezvolte capacităţile şi să investească în

modernizări care să le ţină în pas cu competiţia internaţională. De remarcat

că majoritatea companiilor multinaţionale constructoare de autovehicule

dezvoltă activităţi de producţie (asamblare) în Africa de Sud, ceea ce face ca

dezvoltările din arena internaţională să se reflecte şi în industria sud-africană.

Creşterea vânzărilor de maşini în anul 2007 a stagnat faţă de anul 2006,

lucru produs în primul rând datorită creşterii ratei dobânzilor în 2007, la 15%,

cât şi a preţului ridicat al petrolului. Conform unui raport recent, se estimează

că în luna august 2008, vânzările de maşini noi în Africa de Sud au scăzut cu

7,7%, faţă de anul 2007. Criza economică a făcut ca populaţia să se preocupe

mai mult de îngrijirea şi repararea maşinii pe care o deţine, decât să-şi

14

cumpere una nouă. Firmele de service auto şi cele care furnizează piese de

schimb, au cunoscut o creştere a afacerii cu 20% faţă de anul trecut.

II.2.3. Industria chimică se caracterizează prin existenţa în paralel a

două tendinţe : menţinerea unui sector foarte bine concentrat şi dezvoltat

tehnologic - sectorul combustibililor lichizi obţinuţi din cărbune şi gaz natural,

produse de compania SASOL (sector în care Africa de Sud este lider mondial)

şi sectorul petrochimic – şi restul industriei chimice caracterizat prin investiţii

nesemnificative şi folosirea de tehnologii vechi. De remarcat faptul că

sectorul industriei chimice din Africa de Sud, este cel mai dezvoltat de pe

continentul african. Ȋn anul 2007 industria chimică a participt la PIB cu

27,54% şi cu 13 % la total exporturi. Dintr-o perspectivă strategică, sectorul

poate fi împărţit în 11 sub-sectoare, excluzând fibrele textile sintetice, care

intră la industria textilă. Producţia pe sub-sectoare se prezintă astfel:

carburanţi lichizi (31%), produse plastice (20%), chimicale pentru consum

alimentar (5%), chimicale anorganice (8%), polimeri primari şi cauciuc (7%),

produse farmaceutice (8%), bulk formulated (5%), produse din cauciuc (5%),

chimicale organice (6%), specialităţi (5%), chimicale fine (1%). “Principalele

pieţe de export pentru Africa de Sud, pe sub-sectoare se prezintă astfel:

chimicale anorganice – SUA, India, UK şi Japonia, bulk formulated – Olanda,

Zimbabwe, Malawi şi India, chimicale pentru consum alimentar – UK, Angola,

Mozambic şi RDCongo, articole plastic – UK, SUA, Nigeria şi Zimbabwe.”17

II.2.4. Industria textilă şi de confecţii şi-a propus şi a reuşit

parţial în 2007 să folosească la maxim resursele umane şi tehnologice

disponibile. Datorită creşterii dotărilor tehnologice producţia locală de textile

şi confecţii evoluează către o dezvoltare intensivă care să ţină pasul atât cu

evoluţia pieţei interne dar mai ales cu noile cerinţe de pe pieţele

internaţionale. Ȋn ultimii ani piaţa Africii de Sud se confruntă însă, din ce în ce

mai mult cu importul de produse textile din China şi de aceea multe

întreprinderi au fost nevoite să reducă din personal şi să reducă costurile de

17 www.sacob.co.za

15

investiţii, iar altele s-au închis. Ȋncă de la începutul anului 2007 au intrat in

vigoare aplicarea de taxe suplimentare şi impunerea de contingente, pentru

importurile de textile din China, în vederea protejării industriei locale.

II.2.5. Industria produselor agro-alimentare şi a băuturilor

alcoolice şi nealcoolice înregistrează un standard foarte ridicat de

dezvoltare, făcând din Africa de Sud unul dintre principalii furnizori mondiali.

“Investiţiile făcute în acest sector începând din 1994 până în prezent, se

ridică la aproape 900 milioane USD, ceea ce a dus la o restructurare şi

realiniere a tehnicilor de producţie în vederea asigurării celor mai înalte

standarde de calitate şi eficienţă. Sectorul producţiei alimentare angajează

13% din forţa de muncă locală şi reprezintă 12% din valoarea producţiei

naţionale. Subsectorul procesării de carne este cel mai important, contribuind

cu 25% la valoarea producţiei alimentare. Subsectorul viticol este de

asemenea foarte dezvoltat, ponderea exporturilor totale de vin, depăşind

65% în ţările UE.”18

II.2.6. Industria tehnologiilor informatice şi de comunicaţii

este împărţită în 3 subsectoare: telecomunicaţii, electronică şi tehnologia

informaţiei ( I.T. ).

“Sectorul de telecomunicaţii, contribuie cu 7 % la PIB-ul Africii de Sud,

fiind cel mai dezvoltat de pe continentul african, Telefonia mobilă este de

asemenea foarte bine dezvoltată, pe piată fiind prezente 4 firme: VODACOM,

MTN, CELL C si VIRGIN MOBILE. Creşterea pieţei de telefonie mobilă este

foarte mare, anual atingând 50%, ceea ce o situează pe locul 4 ca şi

dezvoltare, în topul ţărilor mondiale.”19

Cele mai importante firme internaţionale din domeniul IT-ului sunt

reprezentate pe piaţa producătorilor din Africa de Sud, făcând astfel ca

mediul de afaceri să se schimbe şi să evolueze către E-business , E-

18 www.cia.gov19 www.southafrica.info

16

commerce şi E-transactions. Dintre cele mai importante companii cu

subsidiare în Africa de Sud sunt: IBM, Unisys, Microsoft, Intel, Dell, Novel etc.

Africa de Sud se numără în primii 20 consumatori mondiali de produse şi

servicii IT, fiind pe locul 18 în lume ca utilizator de internet.

II.2.7. Turismul: numărul total de turişti străini în Africa de Sud a

crescut de la 3,7 milioane în anul 1994 la 9 milioane în 2007. Africa de Sud

este destinaţia numarul 1 printre ţările continetului african şi generează

turişti şi pentru ţările limitrofe în particular ţările din SADC. Faţă de anul

2006, în anul 2007 s-a înregistrat o creştere cu 4,5%, dar în comparaţie cu

alte ţări a căror destinaţie turistică este cunoscută precum SUA, Mexic,

Thailanda, Brazilia, Australia Kenya, Africa de Sud a înregistrat o creştere

relativ mică în procentaje. Cea mai mare parte a turiştilor străini în Africa de

Sud, sunt alcătuiţi din ţările africane în special cele din SADC. Aceşti turişti

sunt mai puţini afectaţi de schimbările şi evenimentele ce se petrec în restul

lumii, profitând şi de comerţul de frontieră. “Totalul turiştilor în Africa de Sud,

din Africa şi Orientul Mijlociu a crescut cu 4,2 în 2007, ajungând la peste 5

mil. Turiştii din afara continetului sunt compuşi în principal din englezi, nemţi,

americani, francezi, olandezi şi italieni. Ȋn ultimul an turiştii din Germania şi

Franţa au scăzut ca procentaj, pe când cei din UK şi Olanda au crescut cu 1-

2%.”20

II.2.8. Transportul: Africa de Sud dispune de cea mai largă şi

dezvoltată infrastructură de pe continentul african cu:

- 1440 km de autostradă cu două benzi pe sens, 292 km autostradă cu o

singură bandă pe sens şi 4041 km de şosele cu dublu sens;

- compania Spoornet deţine serviciile pentru transportul pe cale ferată, cea

mai dezvoltată pe continent;

- compania Portnet este cea mai mare autoritate portuară din zona Africii

subsahariene şi deserveşte porturile din Africa de Sud, Durban (cel mai mare

20 www.southafrica.net

17

port din Africa şi al 8-lea în lume), Cape Town, Port Elizabeth, East London,

Richards Bay şi Mossel Bay.

II.3. Sistemul bancar în Africa de Sud

“Forumul economic mondial a clasat sistemul bancar sud-african pe

locul 15 în topul celor mai sigure sisteme bancare mondiale, dintr-un total de

134 ţări, se menţionează în raportul 2008/2009 al Global Competitiveness

Report – GCR. Africa de Sud a marcat 6,54 puncte dintr-un total de 7 puncte

indicând că băncile sud-africane sunt în general mai sănătoase, mai sigure şi

cu o balanţă pozitivă, faţă de alte bănci din ţări cu tradiţie ca Elveţia (locul

16), Germania (locul 39), Statele Unite (locul 40) şi Marea Britanie (locul 44).

Ministrul sudafrican de finanţe a menţionat că locul ocupat de siguranţă în

sistemul bancar este datorat unei reglementări bancare foarte stricte care a

creat încredere în sistemul financiar al Africii de Sud.”21

Africa de Sud s-a clasat pe locul 45 în topul general al Raportului GCR,

scăzând doar un loc faţă de anul trecut. Principalul indice după care se face

clasamentul în cadrul GCR este Global Competitiveness Index – GCI.

GCI este bazat pe 12 piloni şi anume: instituţii, infrastructură,

stabilitate macro-economică, educaţie primară şi sănătate, educaţie la nivel

superior, economie de piaţă, eficienţă în piaţa muncii, dificultăţile din piaţa

financiară, tehnologie, marimea pieţei, inovaţii în afaceri etc.

Clasamentul a fost caştigat anul acesta de către Statele Unite, urmată

de Elveţia, Danemarca, Suedia şi Singapore.

Africa de Sud rămâne cea mai bine clasată ţară din zona Africii Sud-

Sahariene. Din Raport rezultă că unul din principalele atuuri ale Africii de Sud

îl reprezintă marimea economiei, unde se află pe locul 23 din total.

“Africa de Sud a primit de asemenea puncte şi în alte domenii pe care

le masoara GCI şi anume, protecţia proprietăţii intelectuale (locul 23),

21 www.dbsa.org

18

calitatea instituţiilor private (25) şi calitatea mărfurilor (31), eficienţa în piaţa

financiară (24), complexitatea afacerilor (33) şi inovaţie (37).”22

In mod deosebit Africa de Sud a înscris la “reglementări privind

securitatea la schimburile valutare” (locul 5) în faţa altor state ca Elveţia

(locul 6), Germania (locul 15), Statele Unite (locul 20) şi Marea Britanie (locul

27).

Africa de Sud întâmpină dificultăţi la competitivitate şi anume piaţa

forţei de muncă (locul 88) pentru lipsa de flexibilitate, potenţialul inovativ şi

rata de educaţie superioară (locul 93).

Insecuritatea rămâne un alt aspect pe care indicele GCI îl ia în calcul iar

Africa de Sud s-a situat de abia pe locul 129 din 134 ţări. De asemenea

acelaşi loc l-a ocupat şi după criterului sănătăţii forţei de muncă, infecţiile cu

HIV şi alte boli transmisibile fiind foarte ridicate.

Africa de Sud are nevoie de multă persistenţă şi disciplină pentru a-şi

îmbunătăţi poziţia generală în cadrul raportului GCR. Deocamdată prognoza

pentru încetinirea creşterii economice la doar 2,4% în comparaţie cu 3,5 %

din previziunile iniţiale nu vor avea un efect benefic asupra indicelui GCI, iar

deprecierea randului va contribui şi el la crearea unui climat instabil pe piaţa

sud-africană.

II.4. Impactul crizei financiare internaţionale asupra economiei Africii

de Sud

Criza financiară internaţională declanşată iniţial de sistemul ipotecar

american, a afectat în mare măsură pieţele emergente ale lumii, printre care

se numără şi Africa de Sud.

După unele surse economice din Statele Unite, piaţa americană se află

deja în recesiune şi în consecinţă efectele negative nu au întârziat să apară

pe toate pieţele internaţionale inclusiv în ţările africane, şi cele din zona Euro.

De altfel şocul în Africa de Sud a fost resimţit mai mult decât în restul

ţărilor aflate în Europa Centrală şi de Est, datorită scăderii burselor

22 www.fitchratings.com

19

internaţionale la mărfurile de bază la export: diamantul, platina, aurul,

minereul de fier, minereul de magnesiu, cărbune etc.

Această criză financiară a dus la o depreciere considerabilă a monedei

naţionale a Africii de Sud, randul, care s-a depreciat constant în ultimele 2

săptămâni, în raport cu dolarul, ajungând la cea mai mică valoare din ultimii

6 ani. Randul s-a depreciat cu 32, 4% faţă de dolarul american, fiind cea de-a

doua monedă de pe piaţa monetară internaţională care a cunoscut o aşa

mare depreciere, după korona irlandeza. Cea mai mare depreciere s-a

înregistrat în ultima saptămână, ca urmare a scăderii drastice a burselor din

Asia şi Europa.

Scăderea burselor a făcut ca cererea pentru mărfurile prime la exportul

Africii de Sud să scadă şi implicit veniturile companiilor sud-africane să se

diminueze.

Randul a atins valoarea de 10,86 în data de 16 oct. 2008, fiind cea mai

scăzută valoare în ultimii 6 ani. Deprecierea randului are ca prim efect

negativ sistemul inflaţionist. Rata inflaţiei se preconizează ca ar fi depasit

15%, desi autorităţile sud-africane o clasează la 12,5%. Creşterea inflaţiei va

forţa banca centrală a Africii de Sud “Reserve Bank” să ridice din nou rata

dobânzilor (aflată la 15,5% în prezent) cu încă 0,5% sau chiar cu 1%.

Deprecierea monedei naţionale a pus pe gânduri şi investitorii străini care nu

mai au interes să ţină banii în ţară. Se aşteaptă ca preţurile la produsele

“coşului zilnic” să crească, iar ajutoarele sociale pentru pensionari şi

categoriile defavorizate să nu mai aibă efectele scontate.

Anul 2009 fiind un an electoral, clasa politică a cunoscut deja câteva

mişcări şi rupture care au afectat piaţa economică prin ingrijorări ale

investitorilor străini în stabilitatea pieţei şi scăderi ale investiţiilor în “real

estate” şi imobiliare.

Deprecierea monedei naţinale a lovit şi piaţa auto sud-africană care a

cunoscut scăderi ale vânzărilor de automobile noi. Cu toate că preţul

petrolului a scăzut în ultima perioadă, atingând valorile din aprilie 2007 - 70

USD/baril – acest lucru nu a putut fi exploatat în Africa de Sud, deoarece 80%

20

din consumul de petrol al ţării vine din import şi este plătit în dolari. Astfel

preţul la pompă nu a putut să scadă, aşa cum ar fi fost de aşteptat, el

rămânând neschimbat.

Totuşi o parte pozitivă a deprecierii monedei naţionale o reprezintă

creşterea exporturilor de produse cu valoare adaugată şi a produselor care

nu au cunoscut scăderi drastice pe pieţele internaţionale şi anume produsele

agricole, fructele, băuturile alcoolice şi într-o oarecare măsură aurul.

De asemenea se aşteptă ca turismul local să cunoască un “boom”

întrucat sudafricanii vor prefera să petreacă vacanţele în ţară, decât să

meargă în zonele “dolar”, “euro” sau “pound” unde pentru o săptămână ar

trebui să plătească cu 30%-40% mai mult decât acum 2-3 săptămâni. Ca

exemplu s-ar putea da costul mâncării la restaurantul McDonald, pentru un

calcul 10ranzi/$ şi anume: un Big Mac Meal în Africa de Sud costă în prezent

în jur de 25 ranzi, în America aproximativ 54 ranzi iar în Marea Britanie

aproximativ 80 ranzi. Acelaşi lucru se întamplă şi cu o halbă de bere, pe care

în Marea Britanie s-ar cheltui 70 ranzi, pe lângă Africa de Sud unde ar costa

20 ranzi. Astfel, la turismul sud-african s-ar mai adăuga şi turiştii străini care

sunt atraşi să-şi petreacă vacanţele în Africa de Sud, din considerente atât

exotice dar şi pentru a cheltui mai puţini bani. Și până în prezent Cape Town-

ul era trecut în topul celor mai frumoase oraşe ale lumii, atrăgând anul peste

8 milioane vizitatori străini, dar pentru sezonul 2008-2009 se aşteaptau peste

10 mil turişti, ca să nu mai vorbim de exodul care l-a înregistrat Africa de Sud

în anul 2010 cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal.

Previziuni : Prognoza pentru creşterea economică în Statele Unite şi a celor 15

ţări din regiunea euro, se prezintă în scădere şi va înregistra doar 1,3% în

2009. Aproape 55% din totalul exporturilor Sud-africane se duce către zona

euro şi 12% către Statele Unite iar previziunile pentru anul următor a creşterii

economice în Africa de Sud este de 2,8%, faţă de 3,5% prevăzută iniţial în

primul trimestru al 2008.

Totuşi pe termen mai lung economia Africii de Sud se va redresa,

principalele mărfuri la export vor contribui la refacerea creşterii economice.

21

Organizarea Campionatului Mondial de Fotbal din 2010, a atras deja investiţii

serioase în infrastructură, transporturi şi turism, prin proiecte ca Gautrain

(tren de mare viteză între Johannesburg şi Pretoria), dezvoltarea

aeroporturilor din Johannesburg, Cape Town şi Durban, construcţia a 5

hoteluri de 4-5 stele în Johannesburg şi Cape Town, construcţia de stadioane,

construcţia de parcuri etc.

Strategia pentru 2014 prevede o creştere economică de 6%, o scădere

a şomajului până la 12%, (faţă de 25% în prezent), inflaţie sub 5%,

îmbunătăţirea sistemului de sănătate, creşterea ratei şcolarizării primare şi

superioare, diminuarea drastică a ratei criminalităţii, scăderea infecţiilor cu

HIV etc.

Bursa din Africa de Sud, ca şi celelalte burse nu putea să rămână

neatinsă de criza economică, astfel că Johannesburg Stock Exchange- JSE a

cunoscut scăderi de până la 27%. Totuşi JSE începe să-şi revină şi în ultimile

zile a avut creşteri de 4,9%. JSE s-a comportat mai bine decât “colegele” ei

de pe piaţa Asiatică şi Europeană, în special datorită câştigurilor în industria

minieră a aurului şi a industriei manufacturiere care profita de pe urma

scăderii randului, prin exportul de produse.

Capitolul 3. Standardul general de viată

III.1. Niveluri ale veniturilor

Coeficientul lui Gini este o măsură a dispersii statistice folosită mai

ales pentru a reprezenta disproporții

în distribuirea veniturilor sau averilor.

“Este definită prin raportul de valoare

între 0 și 1 — reprezentată ca

procentajul se numește indicele lui

22

Gini. Atât scăzut este coeficientul, cât deosebirile în distribuirea sunt mai

mici. Mondial, valorile Gini se întind între 0,232 (23,2%) în Danemarca și

0,707 (70,7%) în Namibia.”23

Nivelurile veniturilor în Africa de Sud este unul redus, de altfel un nivel

specific țărilor din lumea a treia. În orasele din Africa Subsahariană

înregistrează cele mai ridicate niveluri de sărăcie din lume. Cu toate acestea,

săracia rurală este omniprezentă în regiune, iar mai bine de 50% din

populația urbană trăieste sub pragul sărăciei. Sierra Leone, Dire Dawa si Dar

es Salaam sunt printre cele mai egale orașe

din Africa Subsahariană.

Coeficientul Gini atinge aici un nivel de

0,32, 0,39, respectiv 0,36. În orașele Africii

de Sud și cele din Nambia, inegalitățile sunt

cel mai pronunțate și situate la un nivel

foarte ridicat. Coeficientul Gini mediu din orașele din Africa de Sud este de

0,73.

După cum putem vedea în graficul alăturat coeficientul GINI în Africa de Sud

este printre cele mai mari de pe glob.

Fiind o piață emergentă,

Africa de Sud este încă

fragilă și riscantă, însă are

un mare potential. Potrivit

analiștilor UBS, țara a ieșit

din recesiune în al treilea

trimestru din 2009, iar PIB-ul a

crescut cu 4,6 la sută în primul

trimestru din 2010, de la 3,2%, cat 23 www.standardandpoors.com

23

fusese în anul precedent.

“ De asemenea, inflația a continuat să scadă, iar nivelul datoriilor, deși

s-a majorat, este la 30% din PIB, destul de scăzut comparativ cu media

globală. Totuși, rata șomajului este uriasă, de 25 la sută în primul trimestru

din acest an, iar bursa a scăzut cu 1 la sută, fată de perioada similiară a

anului trecut.”24

III.2. Deținerea de locuințe și bunuri

În graficul alăturat putem observa

procentele celor ce dețin diferite

electrocasnice dar și procentul celor ce au

acces la internet. Deținătorii de radio,

televizor computere, frigidere și telefoane

mobile au crescut in număr considerabil

de la studiul din 2001 fată de cel din 2007. Tot odata cererile de montare a

unui post de telefonie fixă au scazut dramatic, majoritatea oamenilor

preferând serviciile de telefonie celulară.

În graficul alaturat avem o

statistică a celor ce folosesc

curentul electric pentru a-și lumina

propriile locuințe. Putem observa

că Africa de Sud a crescut in 6 ani

cu 10.03% atingând un procent de

80%.

24 www.dce.gov

24

În graficul următor ne este prezentat procentul locuințelor cu acces la

toaletă și provincia din care fac parte. În 2007 puțin mai mult de 60% din

locuințele din Africa de Sud aveau acces la o toaleta cu apa curentă. Ca fapt

îngrijorător este de

remarcat că în Eastern

Cape 25.2% din toate

locuințele nu au acces

deloc la toaletă.

De remarcat este

trendul de creștere de la

an la an al numărului locuințelor cu apă, canal, electricitate si electrocasnice.

Studiul pe care se bazeaza graficele este ultimul realizat, în anul 2007,

următorul fiin planificat pentru anul 2011.

Capitolul 4. Analiza ţării

IV.1. Structura pieţei la nivelul comercianţilor cu amănuntul

Comerțul este un sector de activitate precisă, complexă a economiei și

se desfasoară în diferite forme (comerț cu amănuntul, comerț cu ridicata,

comerț desfasurat pe suprafețe mari sau foarte mici). Este necesară

evaluarea corectă a rolului său între producție și consum. Evoluția de

ansamblu a economiei mondiale, scoate în evidență ca, peste tot în lume,

comerțul, în general, și comerțul cu amănuntul, în special, a devenit, în mod

25

progresiv, un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscând

profunde mutații pe toate planurile: metode de vânzare, forme de distribuție,

repartiție geografică a managementului întreprinderilor. De asemenea, se

constată că– comerțul cu amanuntul – ca ultimă verigă a lanțului care duce

pe producător spre consumatori, este foarte sensibil și vulnerabil la evoluția

mediului ambiant, dovedind însă o mare capacitate de a se adapta la noile

condiții ale pieței.

În cadrul circuitului comercial al produselor, un rol important revine

comerțului cu amănuntul, ca verigă intermediară în fluxul relațiilor

producător – consumator.

Cunoașterea multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce

dau profilul acestei activitați, oferă atât orientarea , cât și instrumentul de

actiune de care au nevoie întreprinderile din domeniul circulației mărfurilor.

Comerțul cu amănuntul reprezintă o formă a circulației mărfurilor a

carei funcție consta în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor

sau utilizatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate.

Economia modernă a generat însă noi exigențe fată de comerțul cu

amănuntul, determinându-l ca fața și alături de vânzarea propriu-zisă, să

includă în preocupările sale și realizarea unor servicii care să conduca la

îmbunatațirea sistemului de satisfacere a nevoilor consumatorilor sau

utilizatorilor finali și implicit la creșterea gradului de satisfacție a acestora.

Este vorba atât de servicii pe care le pot realiza însăsi comercianții cu

amănuntul, cum ar fi cele de consulting, ajustajul unor produse, cât și de o

serie de servicii ce sunt asigurate impreuna cu alte unități de specialitate

cum sunt cele privind asigurarea transportului mărfurilor la domiciliul

consumatorului, instalarea și garanție postcumpărare, asistență socială și

diverse servicii personale.

“În republica Africa de Sud comerțul cu amănuntul este forma

principală de comerț în afara oraselor mari. Fapt explicabil prin faptul ca în

marile orașe sunt diferite lanțuri de magazine (Carrefour, Ocean, Plus, etc.),

iar în afara lor acestea lipsesc cu desăvârșire. În principal comercianții cu

26

amănuntul sunt femei, societatea africana fiind de tip patriarhal.”25 Femeia

africană se trezeste dimineața devreme și porneste pe jos in satele din

apropiere (de menționat că nu e vorba de distanțe tocmai mici, femeile

parcurgând in medie 15-20 km zilnic) pentru a cumpăra fructe și legume pe

care le aduce într-o piață publică, unde le vinde pentru suma de 40-50 de

Ranzi. Banii sunt de ajuns pentru a-și susține familia cu strictul necesar timp

de o zi.

IV.2. Canale de distribuție folosite în mod curent

Datorită evoluției istorice particulare a RSA, partenerii tradiționali ai

companiilor sud-africane sunt firmele engleze, olandeze, italiene, indiene,

germane, americane, israeliene și asiatice. Mai recent datorită declinului

pieței RSA, în contextul declinului economic mondial, firmele locale au

început să se orienteze spre piețele mai ieftine ale țărilor central și est

europene (Cehia, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Ucraina ). In această

conjunctură firmele românești ar trebui să folosească avantajul creat, pentru

a-și introduce și menține produsele pe piața RSA. Dificultățile legate de

distribuție sunt în RSA parțial de natură socio-istorică. Numeroase firme sud-

africane ezită să rupă relațiile de lungă durată cu furnizorii tradiționali, chiar

și atunci când un furnizor străin poate oferi un produs mult superior și la un

preț mai redus. Comercianții cu amănuntul sau angrosiștii se tem fie de

reacția de retorsiune din partea furnizorilor locali, fie de incapacitatea

furnizorilor străini de a face livrările la termen sau de a asigura service-ul

pentru marfa vandută. Parțial, aceste temeri izvorăsc din obișnuința de

a face afaceri numai cu partenerii tradiționali și lipsa unei experiențe cu

parteneri din alte zone geografice. Prezența pe piata RSA a unei firme

străine, prin deschiderea de birouri sau reprezentanțe, este foarte importantă

pentru a dezvolta relațiile cu oamenii de afaceri sud-africani și este cruciala

pentru a elimina aceste ezitări (temerile) de care am vorbit anterior.

25 www.finforum.co.za

27

“Aproximativ 37% din cheltuielile zilnice ale consumatorilor sunt făcute

în magazine mici (cu o medie de 4-5 angajați), din apropierea locuinței, care

nu dispun de un spațiu suficient pentru a avea stocuri mari. Totuși, numărul

micilor comercianți cu amănuntul este în scădere și apariția și dezvoltarea

magazinelor cu autoservire și a supermagazinelor contribuie la reducerea

stratificării sistemului de distribuție și fac produsele importate mai

competitive ca preț.”26

Bunurile de consum importate sunt distribuite, în mod tradițional, prin

marile rețele de super sau hyper-market-uri care sunt cunoscute pentru

politica de reduceri de preț. Sistemul de distribuție este caracterizat prin

relații strânse între importatori și multiplele nivele de angrosiști și vânzători

cu amănuntul. În ultimul timp, când piața sud-africană a devenit mai

receptivă la prețurile mici decât la calitatea deosebită, importul direct și

exluderea a cât mai multor intermediari cu putință, a devenit o metodă din

ce în ce mai populară de a reduce costurile.

IV.3. Funcţii şi activităţi de marketing realízate

Canalele de distrubuţie şi vânzări în Africa de Sud

Furnizorii sud africani au mo mare varietate de opţiuni în vederea distribuirii

şi vânzării produselor lor, acestea incluzând utilizarea unui agent sau

distribuitor, vânzarea prin intermediul comercianţilor angro sau dealeri. Mai

există şi situaţii în care se stabilesc sucursale sau filial ecu propia forţă de

vânzări.

Ceva mai puţin de 50% din vânzările totale de mărfuri în Africa de Sud

trece printr-un comerciant cu ridicata şi un comerciant cu amănuntul înainte

de a ajunge la consumatorul final. 40 % din vânzări provin direct de la

producător la comerciantul cu amănuntul, ocolind comerciantul cu ridicata.

Restul de 10% este împărţit în mod egal între vânzările directe de către

comercianţii cu ridicata la consumatori şi vânzările directe către producători

sau importatori, ocolind atât comerţul cu ridicata cât şi cel cu amănuntul.

26 www.findarticles.com

28

Care sunt avantajele vânzării prin intermediul unui agent sau

distribuitor?

Agenţii sunt de cele mai multe ori cei mai potriviţi atunci când

produsele vandabile sunt extrem de competitive şi un există o piaţă foarte

mare de desfacere. De cele mai multe ori se desemnează un singur agent

pentru a furniza acele produce pe întreg teritoriul ţării, fie prin intermediul

unui birou sau o reţea de filiale.

Centre de piaţă majore în Africa de Sud

Aproximativ 90% din populaţia Africii de Sud se regăseşte în zonele din

apropierea oraşelor Johannesburg, Cape Town, Durban, Pretoria şi port

Elizabeth, oraşe ce reprezintă zonele majore ale acestei ţări, cu activităţile

economice şi principalele pieţe de consum.

Alte două centre de piaţă importante sunt Bloemfontein şi East London,

Bloemfontein fiind capitala statului liber dar în acelaşi timp şi capitala

judiciară a Republicii Africa de Sud. East London este un port la Oceanul

Indian, ce este dedicat în mod special exporturilor de fructe şi cereale.

IV.4. Modele și comportamente de cumpărare

Contactul personal cu clienții este deosebit de important.Un

reprezentant comercial aflat în vizită sau un agent rezident în Africa de Sud

are, la alegere, posibilitatea de a însoți un agent sau distribuitor local în

vizitele la clienții sud-africani existenți sau potențiali sau sa-și stabilească

singur contactele și întalnirile cu partenerii locali.

Cea din urmă variantă este mai apreciată la nivele mici și medii, în timp

ce prima variantă este de preferat în relațiile cu marile firme sau concerne

transnaționale.

Stabilirea de întălniri de promovare a vanzărilor demonstrează

atașamentul fată de piață și este totodată un excelent mijloc de a obține

semnale din partea pieței.

29

Multe relații de afaceri româno-sud africane ”se răcesc” dupa o perioadă de

colaborare bună. Una din greșelile frecvente facute de companiile românești

în Africa de Sud este aceea de a nu consulta partenerul sud-african asupra

evoluției pieței locale, în vederea adaptării condițiilor de preț, calitate și

livrare cu cele ale evolutia concurenței, ceea ce face ca, după derularea

unuia sau câtorva contracte, produsele lor să nu mai fie competitive pe piata

locală. Deasemenea, nu întotdeauna firmele românesti acordă sprijinul

adecvat partenerilor lor de afaceri sud-africani după obținerea unui succes

inițial sau derularea unui prim contract. În general, este important ca

distribuitorii locali să fie avertizați să nu aplice o strategie de marketing

conservatoare, respectiv una care implică un volum scăzut și prețuri ridicate,

care protejează interesele lor, dar împiedica dezvoltarea deplină a

potențialului de vânzare a produsului strain.

O parte importantă a succesului vânzărilor pe piața sud-africana este

asigurată de cunoașterea modului de a negocia și de a menține relațiile cu

partenerii sud-africani. Cunoașterea limbii engleze este o condiție de bază a

contactării, menținerii și dezvoltării relațiilor de afaceri. În relațiile cu sud-

africanii de origine engleză sau olandeză se impune cunoasterea culturii și

etichetei respective. În relațiile cu partenerii ”de culoare”, abordarea directă,

spontană și naturala este apreciată. În ambele cazuri se va evita abordarea

arogantă, anostă și cu elemente de sensibilitate(abordarea unor subiecte

despre diferențe rasiale, dominație politică sau economică, etc.).

Deși la nivelul conducerilor a numeroase companii românești există

vorbitori de limbă engleză, adesea, un traducator bun și bine informat ajută

la eliminarea problemelor de comunicare.

IV.5. Infrastructura de marketing

IV.5.1. Sisteme de transport

Africa de Sud are o infrastructură de transport modernă şi destul de

bine dezvoltată, care a scăzut oarecum în ultimii 10 ani, în principal din cauza

30

lipsei de investiţii şi lipsa abilităţilor. Reţelele aeriane şi feroviare sunt cele

mai întinse de pe continent şi porturile ţării oferă o escală pentru transportul

maritim dinspre şi către Europa, America, Asia, Australia dar şi ambele coaste

ale Africii.

31

Porturile. Porturile din Africa de Sud joacă un rol important în

economiile fiecărei ţari şi celor ale

membrilor Comunităţii de Dezvoltare din

Africa de Sud. “Aproximativ 95 % din

totalul schimburilor comerciale din regiune

trece prin aceste porturi împreună cu cele

din Africa de Est, oferind o legătură vitală

în lanţul logistic din Africa de Sud.”27

Transnet, o companie deţinută de către

stat, este cea care administrează porturile din Africa de Sud, acestea fiind:

Richards Bay şi Durban în KwaZulu-Natal, East London şi Port Elizabeth, în

Capul de Est, Mossel Bay, Cape Town şi Saldanha în Western Cape. Aceste

porturi deservesc aproximativ 96% din exporturile ţării, ce sunt transportate

pe mare, acest lucru ridicându-se la aproximativ 183 milioane de tone de

marfă.

Reţeaua de drumuri. Reţeaua

de drumuri intercity cuprinde

aproximativ 55.000 de kilometri (km)

de drumuri pavate, 2,500 km de

autostradă care îndeplinesc

standardele necesare. 126,000 km de

drumuri pietruite sunt disponibile.

Drumuri care nu sunt incluse în aceste cifre sunt drumuri mai mici, de ordin

rural şi majoritatea drumurilor urbane. 2 400 km sunt drumuri cu taxa iar

responsabil de toate aceste drumuri este Agenţia Naţională de Drumuri a

Africii de Sud dar şi a guvernelor locale din cele nouă provincii. Cu toate

acestea, infrastructura de drumuri din Africa de Sud a venit odată cu

subfinanţarea de întreţinere a drumurilor, supraîncărcarea de vehicule grele,

crescând volumul de vehicule de transport rutier de mărfuri. Un raport recent

27 www.southafrica.net

32

al Asociaţiei de Automobile a declarat că 70% din drumurile din Africa de Sud

au nevoie de reparaţii urgente, care ar costa 65 miliarde de euro.

“Transportul public în Africa de Sud este inadecvat, având nevoie

urgentă de revizii. Într-o încercare de a atenua unele dintre probleme, în

special cu privire la anul 2010, "Planul de transport integrat pentru oraşele

gazdă" Cape Town, Tshwane, Durban, şi Bloemfontein, printre altele, va

include un sistem de tranzit rapid prin instalarea unor autobuze pe benzi

separate, de o înaltă tahnologie.”28

Reţeaua de căi ferate

Reţeaua de căi ferate din Africa de

Sud este printre cele mai lungi din lume,

poziţionându-se pe locul 10. Principala

companie ce se ocupă de acest sector

este Transnet, deţinută de către stat,

companie ce face legătura dintre porturi

şi restul ţării. Trebuie menţionat că

numai jumătate din cei 20 000 km de cale ferată este utilizată în întregime,

drept urmare Transnet se îndreaptă spre transportul de marfă, mai degrabă

decât spre cel de pasageri, pentru a menţine sistemul feroviar profitabil.

“Deşi, aşa cum majoritatea căilor ferate din Africa de Sud sunt cu

ecartament îngust (1067 mm), există unele limitări privind transportul de

mărfuri grele. Guvernul a promis totodată că va investi 19,5 miliarde pe an în

următorii patru ani pentru modernizarea porturilor şi infrastructurii

feroviare.”29

Gautrain, o cale ferată rapidă, de 80 km, va conecta Johannesburg,

Pretoria şi Aeroportul International OR Tambo pentru Campionatul mondial

din 2010. Liniile de cale ferată vor fi construite pe ecartament standard

(1.435 mm), datorită vitezei tot mai mare a trenurilor.

28 www.nra.co.za29 www.rra.co.za

33

Transportul aerian

Africa de Sud deţine 10 aeroporturi principale, dintre care 3 aeroporturi

international situate în Johannesburg, Durban şi Cape Town. Compania

semiprivată de Aeroporturi a Africii de Sud este responsabilă pentru

supravegherea şi extinderea infrastructurii. Ȋn 2007, a fost instituit un

program în valoare de 20 miliarde

euro, pentru o perioadă de 5 ani,

având drept scop extinderea

infrastructurii aeriene.

“Există aproximativ 230 000 de

aterizări anual, ce transportă circa 33

milioane de pasageri. Printre primele 6 ţări ce aleg Africa de Sud se numără

Marea Britanie, SUA, Germania, Olanda, Franta, Zimbabwe, urmată de Italia

şi Zambia.”30

IV.5.2. Medii de reclamă

Fig. 1

Sursa: ZenithOptimedia

30 www.acsa.co.za

34

Radioul este printre cele mai răspândite modalităţi de reclamă în

Africa de Sud, nicio altă modalitate neatingând un număr atât de mare de

consumatori într-o singură săptămână.” Este singurul mijloc de reclamă în

care consumatorii mai pot avea şi alte activităţi, precum condusul, navigarea

pe internet, activităţile gospodăreşti şi multe altele. Un alt avantaj al acestui

mediu de reclamă este flexibilitatea, un mesaj putând fi schimbat foarte des

şi rapid la un cost de producţie redus.”31 Un raport anul al RAB arată că

media unui consumator din Africa de Sud este de 26 de ore pe săptămână.

Internetul se extinde în Africa de Sud, ţară cu cele mai bogate

resurse tehnologice de pe continentul african. Primul pachet ADSL ce oferea

512/256 kbit/s, a fost introdus în august 2002 de către compania de

telecomunicaţii Telkom, ce deţinea monopolul. Mai tarziu, având în vedere

cerinţa tot mai mare a unor opţiuni ADSL mai ieftine, înca 2 produse au fost

introduse pe piaţă, un mid-range 384/128 kbit/s şi un entry-level 192/64

kbit/s. “La 1 septembrie 2005 Telkom a lansat 1 mbit/s , urmând ca în 2006

să înceapă studiile pentru 4 mbit/s, deasemenea a început eliminarea

treptată a 192 kbit/s. La sfârşitul anului 2009, Telkom a început lansarea de

ofertă a ADSL 8 şi 12 Mbit/s, ca în august 2010 să lanseze oficial ADSL 10

Mbit/s.”32

Platforma de comunicare şi de advertising cea mai des intâlnită în

Africa de Sud este Facebook, ocupând locul 29 pe glob în accesarea şi

utilizarea zilnică.

Presa scrisă. Industria actuală a presei scrise este într-o stare relativ

bună, demonstrându-se, în urma unui audit al

Biroului de Circulaţie, existenţa a 36 de ziare

săptămânale şi zilnice, 29 fiind în Engleză, 4 în

Africană, 2 în Zulu şi unul în Xhosa. Există, de

31 www.rab.co.za32 www.telkom.co.za

35

altfel, un număr extins de ziare locale în diferite limbi, estimându-se la 1.3

milioane de exemplare zilnice.

Ȋntâlnim şi câteva publicaţii independente în Africa de Sud, cum ar fi

Mail & Guardian , majoritatea fiind deţinute de 4 mari grupuri de editare:

Avusa Publishing, Naspers, Independent News and Media şi CTP/Caxton.

Televiziunea. Acest mijloc de comunicare cu populaţia sud-africană s-

a introdus în Africa de Sud cu o oarecare întârziere, fiind

printre ultimile ţări de pe continentul african care au beneficiat

de acest mijloc de reclamă. Motivul pentru care s-a introdus cu

o asemenea întarziere a fost controlul statului asupra populaţiei şi totodată

eliminarea extinderii tranziţiei dintre negri & albi şi cei de culoare.

Postul cel mai frecvent urmărit în Africa de Sud este SABC , post ce şi-a

încheiat monopolul în 1986 când a fost lansat MNet.

Alte modalităţi de reclamă

Fig. 2 Fig. 3

Pe faţada unei clădiri… Ȋn staţia de

autobuz…

Fig. 4 Fig.5

36

Panouri publicitare luminoase… Chiar şi pe copertina

unui tir…

IV.5.3. Instituţii financiare

Sistemul bancar.

Sistemul bancar din Africa de Sud este bine dezvoltat, cu reglementări

eficiente, având în compoziţia sa o bancă central, câteva bănci puternic

dezvoltate financiar, instituţii de investiţii dar şi un număr de bănci mai

reduse ca dimensiune.

Multe bănci străine şi instituţii de investiţii au înfiinţat, în ultimii zece

ani, operaţiuni în Africa de Sud, acţiunile acestor bănci bazându-se, în

principal, pe legislaţia similară Regatului Unit, Australiei şi Canadei .

Deşi nu au fost încheiate acorduri oficiale spre o poziţie international

coerentă în domeniul reglementării bancare, au existat modificări la

controalele de schimb, precum şi in cadrul legislaţiei pieţei financiare,

transformând Africa de Sud într-o perspectivă atractivă de investiţii.

Acţiunea Sistemului Naţional de Plăţi din 1998 a fost introdusă pentru a

stabili o concordanţă între sistemul financiar de decontare din Africa de Sud

cu practicile international cu privire la sistemele de decontare şi procedure

sistematice de gestionare a riscurilor. Această acţiune conferă competenţe

sporite şi taxe asupra Băncii Centrale, în ceea ce priveşte acordarea de

facilitate de compensare şi decontare.

37

Banca centrală a Africii de Sud

Ȋn 1985 un department de supraveghere bancar a fost creat în

interiorul Băncii Centrale pentru a monitoriza activităţile

externe ale instituţiilor bancare din Africa de Sud. Cu

acest pas făcut, Africa de Sud a confirmat sprijinul său din

Concordatul de la Basel din iunie 1983, în ceea ce priveşte

băncile central care se angajează să-şi extindă activităţile lor de

supraveghere pentru a include activităţile international ale instituţiilor

bancare în scopul facilitării unei cooperări mai strânse între autorităţile de

supraveghere.

Un birou condus de către Grefierul Băncilor funcţionează ca parte a

Băncii Centrale, fiind responsabil de înregistrarea instituţiilor ca bănci,

precum şi asigurarea respectării tuturor cerinţelor din legislaţie.

Performanţa unei instituţii individuale este, de asemenea, monitorizată

pe o bază în curs de desfăşurare împotriva evoluţiilor din sectorul în cauză,

ca un întreg. Dacă se consideră necesar, inspectorii în cauză pot fi numiţi

pentru a inspecta afacerile oricărei bănci sau oricărei alte instituţii sau

persoană care nu este înregistrată ca bancă în sine şi dacă este vreun motiv

suspect ca o astfel de instituţie sau persoană să desfăşoare afaceri în

interiorul sistemului bancar.

Consiliul de Servicii Financiare

Consiliul de Servicii Financiare este o instituţie unică independent,

stabilită prin lege pentru a supraveghea industria serviciilor financiare non-

bancare din Africa de Sud, în interesul public.

38

“Misiunea Consiliului este aceea de a promova instituţii solide şi

eficiente dar şi servicii financiare, împreună cu mecanismele de protecţie a

investitorilor pe pieţele sud africane.”33

Instituţiile financiare dezvoltate, reglementate de către Consiliu include

ratele de schimb a acestei ţări, dar şi asiguratorii, atât pe termen scurt cât şi

pe termen lung.

Bursa de valori a Africii de Sud

“Bursa de valori de la Johannesburg este pe locul al 18-lea în lume,

prin capitalizarea de piaţă. Cu aproximativ 400 de companii listate şi o

lichiditate a pieţei de 31,2 % (septembrie 2005), rata de schimb în Africa de

Sud era doar puţin mai mica decât cea din Stockholm şi mai mare decât 9

rate de schimb oficiale, fiind considerate drept dezvoltate.”34

Bursa de valori de la Johannesburg este de altfel un

pilon essential în funcţionarea economiei din Africa

de Sud, oferind o piaţă ordonată pentru a crea titluri

de valoare şi astfel oferă noi oportunităţi de investiţii

în această ţară.

“Funcţia principală a Bursei este de a facilita

majorarea de capital recanalizând resursele cash într-

o activitate economică productive, construind astfel

economia Africii de Sud în acelaşi timp cu sporirea oportunităţilor de

angajare şi totodată îmbogăţirea.”35

Ȋn plus, privită dintr-o altă perspectivă, Bursa oferă o facilitate a

determinării preţului într-un mod efficient dar şi a mecanismului de

gestionare a riscurilor.

IV.6. Geografia, climatul şi impactul lor asupra comportamentului de

cumpărare şi de consum

33 www.southafrica.info34 www.jse.co.za35 Idem 34

39

Mediul natural este format din ansamblul resurselor naturale care sunt

necesare desfășurării activității operatorilor de piață sau care sunt

influențate de activitățile de marketing diferențele de climă au determinat

adaptări dintre cele mai interesante ale produselor: mașinile de spălat Bosch

utilizate în Germania sau Scandinavia au reglată centrifuga la 1.600 rot/min

în timp ce în Spania sau Italia la maxim 500-600 rot/min. din cauza insolației

mult mai ridicate în zonele mediteraneene. Condițiile geografice pot

determina o izolare economică sau o bariera extrem de puternică în calea

transporturilor locale, asa cum se întâmplă și în Africa de Sud, unde nu

există o comunicare directă între cele doua oceane. Tot condițiile geografice

au determinat concentrarea populației în mari aglomerări urbane, în timp ce

zone întregi au o densitate a populatiei extrem de redusă. Incidența

factorilor naturali cu acțiune distructivă (cutremure, inundații, uragane etc.)

cresc riscurile afacerilor în anumite zone. Mai mult, întreaga economie din

Asia de Sud Est (îndeosebi China) a fost afectată puternic de declanșarea

epidemiei de pneumonie atipică – S.A.R.S.

În categoria factorilor naturali, ce pot determina atracția către o

anumită zonă, mai intră:

• resursele naturale locale și accesibilitatea acestora;

• infrastructura de transport locală;

• costul resurselor energetice și intervenția statului în administrarea

acestora;

• nivelul poluării și reglementările din cadrul acestui domeniu etc.;

În concluzie, acțiunea mediului asupra întreprinderii străine este una

care determină o serie de particularități în activitatea acesteia, comparativ

cu piața de proveniență.

40

IV.7. Legi şi reglementări guvernamentale cu impact direct

asupra activităţii de marketing

Datorită evoluţiei istorice particulare a Africii de Sud, partenerii

tradiţionali ai companiilor sud africane sunt firmele engleze, olandeze,

italiene, indiene, germane, americane, israeliene şi asiatice. Mai recent

datorită declinului pieţei Africii de Sud, în contextul declinului economic

mondial, firmele locale au început să se orienteze spre pieţele mai ieftine ale

ţărilor central şi est europene (Cehia, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria,

Ucraina). Ȋn această conjunctură firmele româneşti ar trebui să folosească

avantajul creat, pentru a-şi introduce şi menţine produsele pe piaţa Africii de

Sud.

Comercianţii cu amănuntul sau angrosiştii se tem fie de reacţia de

retorsiune din partea furnizorilor locali, fie de incapacitatea furnizorilor

străini de a face livrările la termen sau de a asigura service-ul pentru marfa

vândută. Parţial, aceste temeri izvorăsc din obişnuinţa de a face afaceri

numai cu partenerii tradiţionali şi lipsa unei experienţe cu parteneri din alte

zone geografice.

Aproximativ 37% din cheltuielile zilnice ale consumatorilor sunt făcute

în magazine mici (cu o medie de 4-5 angajaţi), din apropierea locuinţei, care

nu dispun de un spaţiu suficient pentru a avea stocuri mari. Totuşi, numărul

micilor comercianţi cu amănuntul este în scădere şi apariţia şi dezvoltarea

magazinelor cu autoservire şi a supermagazinelor contribuie la reducerea

stratificării sistemului de distribuţie ce fac produsele importate mai

competitive ca preţ.

“Bunurile de consum importate sunt distribuite, în mod tradiţional, prin

marile reţele de super sau hyper-market-uri care sunt cunoscute pentru

politica de reduceri de preţ. Sistemul de distribuţie este caracterizat prin

relaţii strânse între importatori şi multiplele nivele de angrosişti şi vânzători

cu amănuntul. Ȋn ultimul timp, când piaţa sud-africană a devenit mai

receptivă la preţurile mici decât la calitatea deosebită, importul direct şi

41

exluderea a cât mai multor intermediari cu putinţă, a devenit o metodă din

ce în ce mai populară de a reduce costurile.”36

Modalităţi de realizare a achiziţiilor guvernamentale în Africa

de Sud

Achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii, pentru toate

întreprinderile şi structurile administraţiei de stat se realizează prin licitaţii.

Licitaţiile sunt urmărite printr-o Comisie centrală de profil. Caracteristici:

favorizarea iniţiativei populaţiei de culoare (black empowerment); timp scurt

între lansarea caietului de sarcini şi închiderea licitaţiei; cazuri frecvente de

corupţie.

Tariful vamal

Africa de Sud îşi aliniează treptat tariful vamal de import la cerinţele

OMC. Circa 30% din produse au tarif vamal zero, cca.25% sunt taxate între

25-30% iar cea mai mare parte sunt taxate cu 15%. Pentru majoritatea

produselor importate este necesară obţinerea licenţei aferente. Un număr

important de produse trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice şi de

calitate stabilite de SABS (South African Bureau of Standards). Produsele nu

pot pătrunde în ţară înaintea obţinerii certificatului de testare şi aprobare de

la SABS, fapt care, uneori, descurajează, deopotriva, importatorii şi

exportatorii.

Tehnici de vânzare

Contactul personal cu clienţii este deosebit de important.

Un reprezentant comercial aflat în vizită sau un agent rezident în Africa

de Sud are, la alegere, posibilitatea de a însoţi un agent sau distribuitor local

în vizitele la clienţii sud-africani existenţi sau potenţiali sau, singur să-şi

stabilească contactele şi întâlnirile cu partenerii locali. Cea din urmă variantă

36 www.dce.gov

42

este mai apreciată la nivele mici şi medii, în timp ce prima variantă este de

preferat în relaţiile cu marile firme sau concerne transnaţionale.

Stabilirea de întâlniri de promovare a vânzărilor demonstrează

ataşamentul faţă de piaţă şi este totodată un excelent mijloc de a obţine

semnale din partea pieţei.

O parte importantă a succesului vânzărilor pe piaţa sud-africană este

asigurarea de cunoaştere a modului de a negocia şi de a menţine relaţiile cu

partenerii sud-africani. Cunoştera limbii engleze este o condiţie de bază a

contactării,menţinerii şi dezvoltării relaţiilor de afaceri. Ȋn relaţiile cu sud-

africanii de origine engleză sau olandeză se impune cunoaşterea culturii şi

etichetei respective. Ȋn relaţiile cu partenerii ”de culoare” , abordarea

directă, spontană şi naturală este apreciată. Ȋn ambele cazuri se va evita

abordarea arogantă, anostă şi cu elemente de sensibilitate ( abordarea unor

subiecte despre diferenţe rasiale, dominaţie) politică sau economică.

Stabilirea valorii în vamă

Taxele vamale sunt de tip specifice sau ad valorem, aplicabile valorii

CIF, iar în câteva cazuri o combinaţie a celor două. Intrând în vigoare acordul

TDCA, produselor importate/exportate din Romania şi Africa de Sud li se

aplică taxe vamale preferenţiale, identice oricărei ţări membre a UE. “Până

în 2012, 95% din exporturile sud-africane către UE vor avea 0% taxe vamale,

iar 85% din importurile sud-africane provenind din UE vor avea 0% taxe

vamale.”37

Licenţele de import

Ȋn prezent, majoritatea bunurilor sunt "liber importabile", pentru

importul lor nefiind necesară o licenţă. Singura excepţie este pentru acele

produse care cad sub incidenţa cotelor de import, caz in care importatorul

sud-african trebuie sa solicite licenţa. Grâul, carnea de vită şi produsele din

37 Idem 36

43

piele se numără printre cele câteva produse aflate sub incidenţa sistemului

de cote de import ca şi unele produse textile importate din China.

Importul temporar

“Africa de Sud este membră a Convenţiei Internaţionale pentru

facilitarea importului de mostre comerciale şi materiale publicitare ATA.

Utilizarea unui Carnet ATA permite trimiterea şi introducerea temporară într-

o ţară străină a unor bunuri ca mostrele pentru expoziţii,echipamentele

profesionale, instrumentele muzicale şi camerele de televiziune, fără plata

impozitelor sau a altor obligaţii.”38

Materialele publicitare, incluzând broşurile, filmele şi fotografiile pot

intra în Africa de Sud cu scutire de taxe. Introducerea articolelor menite să

fie expuse dar nu şi vândute la târguri comerciale şi alte evenimente similare

este de asemenea permisă fără plata taxelor în cazul în care târgul sau

evenimentul se desfăşoară într-un spaţiu expoziţional unde este interzis să

se facă acte de vânzare-cumpărare. Aceste articole trebuie reexportate după

eveniment sau depozitate într-un teritoriu liber vamal. Pe factura comerciala

pentru aceste bunuri trebuie consemnat: "no comercial value, customs

purposes only" şi "these goods are for exhibition and are to be returned after

conclusion of the exhibition". De asemenea, este important să se

consemneze pe documentele de livrare numele târgului sau al locului de

expunere, inclusiv numărul standului.

Importuri interzise

Ȋn Africa de Sud este strict interzisă introducerea narcoticelor, materialelor

obscene, a bunurilor contrafăcute şi a acelora care violează dreptul de

proprietate intelectuală. Utilizarea chimicalelor şi a altor aditivi în produsele

alimentare şi cosmetice este restricţionată sever. Produsele interzise includ

anumite produse agricole şi de carne, specii sau bunuri în pericol de dispariţie.

Concluzii

38 Idem 37

44

Luând în considerare aspectele pozitive privind marketingul

internațional și tot odată argumentele pro intrării pe o anumită piaţă, aș vrea

să enumăr urmatoarele:

În prezent, majoritatea bunurilor sunt "liber importabile", pentru

importul lor nefiind necesară o licență. Singura excepție este pentru acele

produse care cad sub incidența cotelor de import, caz în care importatorul

sud-african trebuie să solicite licența. Graul, carnea de vită și produsele din

piele se numară printre cele câteva produse aflate sub incidența sistemului

de cote de import ca și unele produse textile importate din China.

RSA este membră a Convenției Internaționale pentru facilitarea

importului de mostre comerciale și materiale publicitare ATA. Utilizarea unui

Carnet ATA permite trimiterea și introducerea temporară într-o țară străină a

unor bunuri ca mostrele pentru expoziții, echipamentele profesionale,

instrumentele muzicale și camerele de televiziune, fară plata impozitelor sau

a altor obligații. Materialele publicitare, incluzând broșurile, filmele și

fotografiile pot intra în RSA cu scutire de taxe. Introducerea articolelor

menite să fie expuse dar nu și vândute la târguri comerciale și alte

evenimente similare este de asemenea permisă fară plata taxelor în cazul în

care târgul sau evenimentul se desfășoară într-un spațiu expozițional unde

este interzis să se facă acte de vânzare-cumpărare. Aceste articole trebuie

reexportate dupa eveniment sau depozitate într-un teritoriu liber vamal. Pe

factura comercială pentru aceste bunuri trebuie consemnat: "no comercial

value, customs purposes only" și "these goods are for exhibition and are to

be returned after conclusion of the exhibition". De asemenea, este important

să se consemneze pe documentele de livrare numele târgului sau al locului

de expunere, inclusiv numărul standului (daca este cunoscut).

Înființarea unei reprezentanțe în Africa de Sud nu este o initiativa

foarte costisitoare, taxale de înființare și nivelul prețurilor la închirierea de

spații pentru birouri sunt aproape egale cu cele din România (se poate

închiria un apartament de 3 camere-120mp- într-o zonă bună, la circa 350-

45

400 USD ) iar salariile angajaților sud-africani sunt în jur de 4000-7000 Ranzi

(aprox 400 - 700 USD).

Ca aspecte negative privind marketingul internațional și tot odată ca

argumente contra intrării pe piața respectivă, aș vrea să enumăr

următoarele:

Nu este o societate mare amatoare de procese în justiţie. Contractele

de afaceri nu sunt prea complicate, dar uneori sunt întocmite intenţionat în

termeni vagi, pentru a oferi părţii locale un spaţiu de manevră în situaţii

nefavorabile. Sistemul juridic sud-african, care este (cel puţin deocamdată)

corect şi necorupt, îi favorizează, de regulă, pe partenerii locali în

detrimentul celor străini. Sud-africanii depun toate eforturile ca să îşi onoreze

contractele, dar nu se simt ameninţaţi de represalii juridice în cazul unor

eşecuri neintenţionate.

Problemele rasiale continuă să persiste în Africa de Sud. Odată cu

încheierea apartheid-ului în anul 1990 și venirea la putere a oamenilor de

culoare, conflictele rasiale ne arată că omul alb e victima discriminării acum.

„Dacă există un loc de muncă şi la interviu se prezintă un indian, trei negri şi

21 de albi, cu siguranţă, va fi angajat unul dintre cei trei negri, chiar dacă

contracandidaţii lui sunt mai bine pregătiţi pentru job-ul respectiv. Aşa este

acum la noi. Negrii sunt la putere, iar asta se simte”, povesteşte un indian

locuitor al orașului Johanesburg.

Africa de Sud este o țară aflată în plin curs de dezvoltare. Odată cu

organizarea campionatului mondial de fotbal în 2010, aceasta a beneficiat de

importante reabilitări în ceea ce privește lucrările la infrastructură, lucru

încurajator pentru noii investitori. Este o piață de market tentantă cu

nenumarate posibilitați și riscuri. Dacă afacerea întreprinsă nu intră în

conflicte cu mafia locală și reușește să se susțină fară a avea prea multe

procese de înfruntat, cred că Africa de Sud este o piață de exploatat dată

fiind multitudinea de oportunitați și nevoia clară de dezvoltare într-o

multitudine de ramuri ale economiei.

46

Bibliografie

C ă r ţ i ş i volume:

1. Enciclopedia Geografică & Atlasul Lumii, 2008, Editura h.f.ullmann,

Italia.

Site-uri:

1. www.acsa.co.za

2. www.calificativ.ro

3. www.dbsa.org

4. www.dce.gov

5. www.findarticles.com

6. www.finforum.co.za

7. www.fitchratings.com

8. www.gov.za

9. www.jse.co.za

10. www.moodys.com

11. www.nra.co.za

12. www.nrf.ac.za

13. www.rra.co.za

14. www.rab.co.za

15. www.sacob.co.za

16. www.southafrica.info

17. www.southafrica.net

47

18. www.standardandpoors.com

19. www.telkom.co.za

20. www.wikipedia.org

48