Institute for Sound and Vision

Hilversum, Olanda

Locatie: Hilversum, Amsterdam, Olanda

Program: arhive, spatii expo, muzeu

Proiectare: Neutelings Riedijk Architects

Designer: Jaap Drupsteen

Anul proiectarii: 1999

Anul inceperii constructiei: 2004

Anul finalizarii constructiei: 2006 Suprafata totala: 30.000 m2

Premii:

Arie Keppler Award (2007) Dutch Concrete Award (2007) De Gouden Piramide / State Prize for

Inspiring Principalship (2008),

Glasstec Award (2008),

Nomination & Shortlist Mies van der Rohe Award (2009).

1

I. Date generale

Institutul de audio-vizual din Hilversum a fost realizat in 2004-2006 de catre firma

olandeza de arhitectura Neutelings Riedijk Architects, care a obtinut premiul intai in urma unui

concurs. Cladirea a fost apreciata la nivel mondial, obtinand numeroase premii de-a lungul

existentei sale: Arie Keppler Award (2007), Dutch Concrete Award (2007), De Gouden

Piramide / State Prize for Inspiring Principalship (2008), Glasstec Award (2008), Noination

& Shortlist Mies van der Rohe Award (2009).

Institutul din Hilversum, unul din cartierele suburbane ale Amsterdamului, gazduieste o

arhiva impresionanta de material audio-vizual. Aici se afla peste 750.000 de ore de televiziune,

muzica, radio si film, produse in Olanda, incepand cu anul 1898 si pana astazi, la indemana unui

mare numar de utilizatori. Cladirea pe langa faptul ca este o impresionanta arhiva audio-vizuala,

ofera si o experienta media vizitatorilor sai. Din exterior cladirea este perceputa ca fiind un cub

imens cu o latura de 54 m lungime si 26 m inaltime, interiorul fiind ilizibil din exterior.

Suprafata totala a cladirii este de aproximativ 30.000 m2 si a fost finalizata in anul 2006.

II.Concept

Cladirea este divizata in cinci zone distinctive: arhivele si depozitele, muzeul, birourile,

receptia si serviciile. In zona centrala a cladirii toate aceste facilitati se intrepatrund formand

astfel un nucleu destinat publicului, constituit din receptie, hol central, spatii comerciale si terasa.

Datorita faptului ca o buna parte din functiuni includ depozite si arhive care necesita anumite

conditii climatice, insa nu au nevoie de lumina naturala, cladirea a fost divizata in doua. Zona

subterana, formata din cinci nivele contine arhivele, iar zona supraterana, formata de asemenea

din cinci nivele, contine functiuni care necesita lumina naturala, precum muzeul, spatiile expo,

spatiile comerciale, birourile etc. La intalnirea dintre aceste doua zone diferite se afla spatiile

destinate publicului, receptia si serviciile.

Datorita acestei dispuneri pe verticala a functiunilor, aducerea luminii naturale pana la

cel mai jos nivel al cladirii a necesitat o rezolvare speciala. Pentru a raspunde necesitatiilor,

arhitectii au realizat un gol central deschis catre sud, traversat de pasarele si luminat zenital, prin

intermediul unui acoperis format din panouri de sticla. De asemenea, luminarea zenitala a fost

suplimentata de fatade cortina realizate din panouri de sticla colorata, tratata in altorelief, pe care

2

sunt ilustrate imagini reprezentative din istoria televiziunii olandeze. Colajul de imagini transpus

pe fatada a fost realizat de catre graficianul Jaap Drupsteen, in varsta de 65 de ani si are rolul de

a transforma fatada intr-un mare ecran, uniform pe toate partile. Pe timpul zilei cladirea este

perceputa ca fiind un singur element, insa odata cu venirea noptii, compartimentarea interioara

devine vizibila si din exterior.

III.Materialitate

Canionul, cum au denumit arhitectii zona ce cuprinde arhivele, este marginit de doi pereti

tratati diferit din punct de vedere al finisajelor; astfel unul este o suprafata verticala reflexiva,

care gazduieste birourile si spatiile tehnice, iar celalalt este realizat din trepte inversate, in care se

regasesc spatiile de expozitie permanenta, temporara si sala de proiectie. Nivelele subterane care

adapostesc arhivele si au accesul interzis publicului, au fatada ritmata de goluri patrate, ordonate,

pentru o mai buna comunicare intre spatii si o deschidere catre golul central. La finisajul

peretilor ce delimiteaza golul central a fost folosita ardezie de culoarea verde, un material rece,

ce sugereaza pozitionarea subterana a spatiilor. Peretii interiori, supraterani, au fost finisati cu

placi de aluminiu, care reflecta jocul de culori generat de fatada.

Procedeul de realizare a panourilor de sticla ce alcatuiesc fatada a fost unul innovator si a

fost nevoie de trei ani de zile pentru a crea o noua tehnica de productie. Pentru a realiza

altorelieful, artistul Jaap Drupsteen a imprimat imaginile selectate pe placi de MDF, cu ajutorul

unei masini CNC. In vederea obtinerii efectului dorit, placile de MDF au fost acoperite pe o parte

cu pasta ceramica , asezate peste un strat de nisip si apoi pozitionate intr-un cuptor incins la o

temperatura de 850 grade Celsius. In urma acestui process, sticla lichefiata a luat forma

mulajului, iar pasta ceramica a ars pe suprafata sticlei imaginea, creand astfel o sticla colorata, in

altorelief de rezistenta superioara si cu protectie impotriva razelor UV.

IV.Impresii personale

In cadrul acestui proiect lumina, culoarea si materialele utilizate reprezinta elemente

vitale in cadrul procesului de creatie.

Intregul concept se bazeaza pe ierarhizarea spatiului interior al cladirii; astfel spatiul este

fragmentat in doua pe verticala in asa fel incat zonele care necesita lumina naturala sa fie situate

suprateran, iar cele care nu necesita lumina naturala sa fie pozitionate subteran. Parterul este

3

zona de mijloc ce imparte spatiul interior, avand totodata atat rol de primire, cat si de distributie.

Datorita acestui rol important pe care arhitectii il atribuie luminii, spatiul interior are o rezolvare

putin atipica, golul rezultat fiind totodata curte de lumina si element de ritmare a spatiului

interior. Desi in interior, cladirea surprinde un joc de volume arhitecturale, acest lucru nu este

vizibil in exterior, fatada fiind tratata uniform, pe toate cele patru laturi.

Materialul utilizat pe fatada, nu a fost ales la intamplare, avand un rol important atat in

vitalizarea spatiului interior, cat si in transformarea fatadei intr-un imens ecran de proiectie.

Cladirea fiind orientata spre sud, are parte pe tot parcursul zilei de lumina naturala, iar

efectele vizuale create de razele solare pe suprafata sticlei formeaza in interior un joc de culori,

care anima holul central.

Desi limbajul architectural exterior, difera de cel interior, cladirea se metamorfozeaza in

functie de ciclul zi-noapte; astfel ziua fatada transforma spatiul interior intr-un joc de lumina si

culoare, iar noaptea, ea insasi devine un ecran pe care sunt proiectate imagini importante din

istoria televiziunii olandeze.

4

5

6

7

8

V. Bibliografie

http://www.architecturenewsplus.com/projects/1537

http://www.beeldengeluid.nl/en/netherlands-institute-sound-and-vision

http://theplan.it/J/index.php?option=com_content&view=article&id=619%3Aistituto-olandese-

dellimmagine-e-del-suono&Itemid=155&lang=en

Stud. Arh. Nadasan Mihaela

An V, grupa 5