Industrializari agricole 2012.pdf

8/20/2019 Industrializari agricole 2012.pdf

1/53

Industrializări agricole

PROF.DR. CORNELIU IAŢU ACEST MATERIAL ESTE UN

SUPORT DE CURSREZERVAT STUDENŢILOR

GEOGRAFI


2/53

Industria uleiurilor

Unul dintre sectoarele cele maimondializate din România

Implantarea în România se explică prinprezenţa materiei prime (seminţele defloarea soarelui) şi preţul relativ scăzut aacesteia


3/53

Producţia de uleiuri vegetale în sistem artizanal este prezentă defoarte mult timp, primele uleiuri fiind obţinute din seminţe dedovleac prin intermediul preselor manuale în mediul rural există numeroase astfel de prese dar mai

moderne, la care se mai adaugă încă câteva fabrici deulei, producerea uleiului fiind o activitate puternic mondializatădeşi producţia de ulei a evoluat pozitiv după 1990, încă nu s-areuşit atingerea producţiei maxime de ulei din 1987 (cca 400.000t)

producţia de margarină a evoluat şi ea constant încreştere, ajungând la o producţie ce oscilează în ultimii ani între60 şi 70.000 t. Această creştere este explicată prin mplicareacapitalului străin şi prin cererea de piaţă foarte mare înconcordanţă cu o publicitate agresivăavantajul uleiului românesc de floarea soarelui este că în Europa

sunt puţini producători de astfel de ulei iar cheltuielile cutransportul ar acoperi 75 % din preţul final. Astfel se explică de cemultinaţionalele au preferat să investească în producţia locală.Consumul de ulei/locuitor: 12 litri. Valoarea pieţei uleiului dinRomânia este de 180 milioane euro.


4/53

Producţia de ulei de floarea soarelui şi soia se realizează în cadrul societăţilorcomerciale din: Slobozia (Ulcom aparţinând de societatea Expur [1], proprietate asocietăţii eleveţiene Alisa), Buzău (Ulvex, preluat de Bunge), Podari (Olpo –achiziţionat de Cargill[2]), Urziceni (Ulvex, proprietate a iranienilor de la Agricover , cota de piaţă a acestora fiind de 17 %), Ţăndărei (Ultex), Carei

(Ardealul), Iaşi (Unirea, în curs de relocare la Buzău), Vaslui (Ulerom, deţinutăde Comagropan a lui Porumboiu cu 5 % din piaţă), Constanţa (Argus, locul altreilea ca producţie de ulei), Bârlad (Mândra), Timişoara (Oleatin), Roşiori deVede (Roşiori) şi Galaţi (Prutul). La Ultex-Ţăndărei se fabrică şi ulei de in -singura din ţară. În mediul rural, funcţionează numeroase instalaţii de dimensiunireduse de fabricat ulei nerafinat. Cel mai mare producător de ulei de pe piaţaromânească este americanul Bunge[3] cu 35 % din piaţă. La ora

actuală, principalele mărci vândute sunt Unisol şi Floriol, produse la Iaşi. Fabricade la Iaşi este pe cale să fie mutată la Buzău, după ce Bunge închisese fabricade la Oradea (2007) şi pe cea de la Bucureşti (Muntenia). Din 2007 a cumpărat Agricover Buzău. Justificarea concentrării producţiei la Buzău este aproierea depiaţa din Bulgaria, recent închizând acolo şi fabrica de la Dobrici.Industria uleiului este influentata puternic de faptul ca materia prima necesarapentru un an intreg trebuie achizitionata integral dupa recoltare, ceea ce

inseamna un efort financiar enorm. Ca urmare, produc tot anul si au o pozitiesustenabila pe piata doar firmele care dispun de o finantare consistenta, fie dinimprumuturi bancare, fie din partea actionarilorTendinţa la ora actuală pe piaţa românească este de integrare dintre culturaplantelor şi unele industrii alimentare, ca singură soluţie de a rezista pe piaţă.[1] Expur este unul dintre procesatorii mari de seminţe de soia din lume.[2] Cel mai mare comerciant de produse agricole din lume.[3] Bunge deţine 21 de fabrici în 14 ţări, are 5.094 de angajaţi şi vânzări nete de 8,9 miliarde de dolarianual.


5/53

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t o n e

Evoluţia producţiei de uleiuri comestibile (t)


6/53

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t

Evoluţia producţiei de margarină (t)


7/53

Industria zahăruluiNegocierile cu UE au stabilit pentru România o cotă unică de 329.000 tone pentru procesareazahărului brut, precum şi o cotă de aproape 105.000 tone pentru zahărul din sfeclă.Liberalizarea importului de produse alimentare din 1997 a prăbuşit industria zahărului dinRomânia. Din cele 33 de fabrici de zahăr existente în 1998, la ora actuală doar 3 mai produczahăr din sfeclă autohtonă. În prezent 80 % din materia primă este importată (zahăr nerafinat).Zahărul brut nerafinat este importat din Brazilia şi Republica Moldova. Cultura sfeclei de zahăr afost în diminuare continuă după 1990, de la peste 220.000 ha la sub 30.000 ha. Fiind o culturăcostisitoare şi mare consumatoare de foră de muncă, la care se adaugă perisabilitateaacesteia, procesatorii s-au îndreptat spre importul zahărului brut (nerafinat).

În 2007, mai funcţionau 11 fabrici de zahăr dar toate în pierdere în condiţiile în care este mult mai

profitabil sa obtii zahăr din zaharul brut importat. Preţul zahărului alb obţinut din cel brut importateste de aproximativ 400 euro/tonă, iar cel al zahărului produs din sfeclă este de circa 450euro/tonă. Este mult mai avantajos de făcut import de zahăr alb în cadrul cotelor de import UE şiCEFTA sau cu taxă vamală zero din Republica Moldova. Importul de zahăr alb cu taxă vamală de45 la sută din UE este mai ieftin decât orice zahăr autohton. Importurile masive din ultimii ani audeterminat ca 22 de fabrici (TârguMureş, Arad, Carei, Ţăndărei, Truşeşti, Lechinţa, Teiuş, Timişoara, Sascut, Fălciu, Ianca, Tătăranu, Babadag, Năvodari, Fundulea, Olteniţa, Giurgiu, Zimnicea, Calafat, Podari, Drăgăneşti Olt şiRăcari) să nu mai producă zahăr [1].Mai funcţionează doar fabricile din: Urziceni (Cristal), Buzău (Zahărul), Călăraşi(Zahărul), Drobeta Turnu Severin (Cerna), Corabia (Zahăr), Zimnicea (Zuekma), Roman(Danubiana), Oradea (Zahărul), Luduş (Zahărul), Bod (Fabrica de zahăr).

Producţia maximă de zahăr din perioada postbelică a fost de 716 mii tone în 1989. În cadrul unor societăţi se fabrică şi produse zaharoase (bomboane, rahat, ciocolată)

precum, cele de la Braşov (Poiana), Sibiu (Victoria), Timişoara (Kandia) şi Bucureşti (Excelent)[1] Cu o situaţie similară României s-a confruntat Europa în 1806. A fost nevoie de "blocada" luiNapoleon care nu a mai permis intrarea în Europa a zahărului de trestie din Colonii. Rezultateledecretului napoleonian s-au văzut în 1859 cand zahărul european din sfeclă a reprezentat circa

22 la sută din producţia mondială.


8/53

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t

Evoluţia producţiilor de zahăr

Zahar din sfecla de zahar (t)

Zahar rafinat din zahar brut din import (t)


9/53

0

50000

100000

150000

200000

250000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t

Produse zaharoase de cofetărie şi patiserie (t)


10/53

Industria tutunuluiTutunul a fost introdus în România de către turci, mai întâi în Transilvania (sec.

al XVI-lea) şi apoi în Muntenia şi Moldova (sec. al XVII-lea). Este o plantătermofilă, se cultivându-se în ţara noastră la limita nordică de răspândire înEuropa. Sub raport economic este o plantă foarte rentabilă. Din frunze seextrage alcaloidul nicotina (folosit în industria farmaceutică) iar din seminţe, înprocent de 35-40%, uleiul - utilizat în industria vopselurilor etc. Soiurile cultivate în ţara noastră se grupează în 5 tipuri: oriental, semioriental, Virginia, de mareconsum şi Havana.

Maximul de suprafaţă cultivat în perioada postbelică a fost de 50.000 miiha în intervalul 1975-1979. Concurenţa externă a marilor producători adeterminat o diminuare a suprafeţelor ocupate cu tutun.Şi acest sector a suportat trendul mondializării, marii jucători de pe piaţamondială acţionând şi pe piaţa românească.

În afară de cei trei mari producatori internationali - British AmericanTobacco[1] (BAT – numărul 2 mondial este implicată in 1994 pe piaţa din

România, din 1997 produce ţigări în fabrica de la Ploieşti), Philip Morris (PMface parte din Grupul Altria, nr.1 în lume şi a intrat pe piaţa românească în1997, fabrica sa fiind la Otopeni şi exportând 50 % din producţie) şi JapanTobacco International[2] (JTI – numărul 3 mondial şi prima care a investit înRomânia din 1993, la ora actuală fiind al doilea mare producător dinRomânia, fabrica sa fiind în Bucureşti) mai există alţi 20 de jucători pe piaţaromânească. Integrarea României în UE va determina o creştere a accizelor de

aproape 5 ori la 64 de euro la mia de ţigarete. Asta va dezvolta şi piaţaneagră, estimată la 7-9 % în prezent.


11/53

In 2006, piaţa ţigărilor în Romania a depăşit valoarea de un miliard deeuro, aceasta ocupând de asemenea şi prima poziţie în segmentulbunurilor de larg consum.conform statisticilor, România se află pe locul doi în Europa din punct devedere al numărului de fumători, un studiu al companiei AC Nielsenestimând vânzări de aproape 35 de miliarde de bucăţi anual. Altfelspus, fiecare român, fumează, în medie zilnic, aproape 4,5ţigări, indiferent de vârstă şi sex.Pentru prelucrarea tutunului local şi importat funcţionează o serie desocietăţi de fermentare în oraşele:Urziceni, Craiova, Bucureşti, Titu, Găeşti, Bârlad, Arad, Carei şi Ocna

Mureş şi de confecţionare a ţigaretelor, cu filtru(Snagov, Record, Coloana) şi fără filtru(Carpaţi, Bucegi, Naţionale, Mărăşeşti) în oraşele Bucureşti, ClujNapoca, Timişoara, Sf.Gheorghe, Tg.Jiu, Arad, Iaşi şi Râmnicu Sărat.Ţigările româneşti susţin piaţa românească în proporţie de 50% iarindustria tutunului participă la buget cu cca. 4%.[1] Compania cu sediul la Londra, producatoare a mărcilor de ţigări Dunhill, Kent, Pall Mall şi Lucky

Strike.[2] Japan Tobacco International este cea de-a treia companie producătoare de tutun la nivel global.Compania produce și comercializează 90 de mărci de țigarete, vândute în peste 120 de țări. Printreacestea se numără mărci de renume internațional, precum: Camel, Winston, Mild Seven și Salem. Treidintre aceste mărci se clasează în topul primelor cinci din lume. JTI a devenit o diviziune operațională agrupului JT Group în 1999 și are sediul la Geneva, în Elveția. JTI România s-a înființat în 1994 laBucurești, având atunci 45 de angajați. Astăzi, JTI România are 830 de angajați, peste jumătate dintreaceștia reprezentând forța de vânzare. Compania deține o fabrică proprie în capitală, 34 de birouri devânzare la nivel național și 4 depozite regionale.


12/53

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

45000

50000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t

Produse din tutun (t)


13/53

Industria conservelor

principalele probleme ale industrieiconservelor sunt:

- importul de ambalaje

- costul ridicat de stocare a produselor - concurenta neloiala

- accesul limitat la materie prima de buna

calitate- pierderea patrimoniului funciar careasigura materia primă pentru conservare


14/53

După 1989, reducerea continuă a suprafeţelor cultivate cu legume s-a repercutatşi în producţia de conserve din acestea, importurile de astfel de conserveconstituind un concurent serios însusţinerea producţiei interne. În plus, multe întreprinderi, prin retrocedare, şi-au pierdut suprafeţele de teren pe care cultivaulegumele.Până în 1989, industrializarea legumelor cuprindea peste 100 de fabrici careproduceau: pastă, suc de roşii, legume congelate şi deshidrate, sucuri delegume, conserve etc.La ora actuală doar 50 de fabrici mai funcţionează. Doar 7-8 la standardeeuropene.Principalele societăţi producătoare sunt: Valea Roşie, Zagna-Vădeni, Giurgiu(Fructonil), Feteşti (Horticons), Buftea (Conserv), Olteniţa (Daphnes), Calafat(Industrial-conserv), Craiova (Agroindustrial), Caracal (Romanaţi), Râmnicu-Vâlcea (Fralvil), Pucioasa(Omnia), Corabia, Râureni, Băiculeşti, Constanţa, Buzău, RâmnicuSărat, Tulcea, ş.a - din sudul şi sud-estul ţării; Baia Mare (Marcons), Haţeg(Haţegana), Oradea, Arad, Valea luiMihai, Dej, Carei, Zalău, Braşov, Bistriţa, Mureşeni ş.a. - din centrul şi vestul ţăriişi Iaşi (Vitalef), Tecuci (Contec), Bacău (Legume-Fructe), Suceava(Consul), Vaslui (Leguvas), Focşani (Legume-Fructe), Botoşani (Legume-Fructe)

ş.a. - din estul ţării.Procentual, piata conservelor este impartita pe cinci segmente. Conservele decarne au ramas principala tinta pentru cumparatorul roman, aceste produsereprezentand 46,3% din piaţă. Pe locul al doilea ca importanta se aflauconservele mixte, cu 38,1%, iar pe pozitiile trei, patru si cinci, inordine, conservele de legume - 6,1%, conservele cu supe si ciorbe - 6% siconservele cu crenvursti preparati - 3,5%.

Cotele de piata ale conservelor de legume s-au micsorat de la an la an. Astfel, dacă in perioada iulie 2004-iunie 2005 conservele de legume detineau


15/53

Acest sector suportă tot mai multpresiunea marilor firme

multinaţionale, piaţa româneascăconstituind prin prisma celor 22 demilioane de consumatori un atu major

Piaţa conservelor de carne era de 52milioane euros în 2006Producătorii cei mai importanţi de

conserve de carne:Campofrio, CrsiTim, Hame, OrklaFoods, Scandia

Romana, Vascar, Antrefrig.


16/53

Evolutia producţiei de conserve de legume şi fructe

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

t

Conserve de legume (t)

Conserve de fructe (t)


17/53

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t





18/53

Conform ultimelor estimări, lider pe piaţa conservelor de carne este compania ScandiaSibiu, cu o cotă de circa 22%. Pe poziţia a doua se situează compania Glina (care are inportofoliu marca Mandy), cu o cota de piaţă de aproximativ 16%, iar pozitia a treiaapartine producatorului ceh Hame, cu o cota de 14%. Urmatoarele trei pozitii apartin celorde la Orkla Foods Romania, cu o cota de piata de aproximativ 10%, Pick Group siRafaello Antrefrig, care isi impart circa 10,8% din piata conservelor. cei sase producatori

concentreaza trei sferturi din volumele de conserve comercializate pe intreaga piata deretail din Romania. In perioada iunie 2006-mai 2007, Scandia Sibiu, Mandy, Hame, Ar-dealul, Pick Group si Rafaello Antrefrig au ajuns sa detina 75,3% din piaţă.

Marile abatoare care asigurau sacrificarea animalelor înainte de 1989 au dispaărutsau şi-au pierdut afluenţa de animale sacrificate. Au apărut altele noi însă de mai micidimesniuni şi care sunt obligate să respecte normele europene în domeniu.

În raport cu poziţia geografică se pot aminti:- În partea de sud a ţării societăţile din: Bucureşti (Antrefrig, Glincarn), Ploieşti

(Incarf), Piteşti (Incarf), Craiova (Carnexpod-Podari), Brăila (Sincar), Galaţi(Galco), Slobozia (Carial), Drobeta Turnu-Severin (Mecarex), Slatina (Salos), Alexandria(Cicalex), Buzău (Carbuz), Călăraşi (Cicaş), Târgovişte (Mecard), Giurgiu(Carning), Rm.Vâlcea (Carvil), Constanţa (Carmeco), Tulcea (Tabaco) ş.a.

- În partea de vest a ţării, societăţile din: Timişoara (Comtim-Holding), Arad (Carne- Arad), Oradea (Cominca), Satu Mare (Samcar), Baia Mare (Maracarn), Reşiţa (Caraş-carn-prep), Salonta (Salcrud) ş.a.

- În partea centrală a ţării, societăţile din: Alba Iulia (Albacarn), Bistriţa(Carbis), Braşov (Bârsa), Cluj-Napoca (Carpimez), Sf.Gheorghe (Casalco), MiercureaCiuc (Compcar-Harghita), Deva (Decebal), Tg.Mureş (Carne-Mureş) şi Sibiu (Scandia)ş.a

- În partea de est a ţării societăţile din: Tomeşti-Iaşi (Comtom), Iaşi (Tamaz-Frigo-carne), Suceava (Abatorul Burdujeni), Vaslui (Vascar), Focşani (Prodincarn), P.Neamţ(Carpin), Tecuci (Abator), Răchiţi-Botoşani (Ticbo), Bacău (Agricola-industrial) ş.a.


19/53

Industrializarea peştelui sub formă deconserve şi semiconserve se realizeazăân unele localităţi, majoritatea fiind porturi:

Tulcea (Tulco), Sulina (Fabrica deconserve), Constanţa (MareaNeagră), Galaţi (Pescogal), Drobeta Turnu

Severin (Piscicola), Zimnicea(Danubius), Brăila (Vermata), Călăraşi(Piscicola) şi Arad (Piscicola).


20/53

Evolutia producţiei din carne şi preparate din carne

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

t

Carne (t)

Preparate din carne (t)


21/53

LactatePe fondul unei dezorganizări evidente a fostei reţelede stat de contractare şi comercializare a laptelui şiproduselor lactate precum şi în faţa unei concurenţeacerbe a produselor similare de import, industria deprofil a trecut prin situaţii critice după

1989, cunoscând şi diminuări de producţie deaproape 3 ori la unele produse lactate. În ultimultimp, firmele private par a fi înţeles necesitateaasigurării unei baze de materii prime şi şi-au

construit reţele proprii în mediul rural. Aparaiţiamarilor suprafeţe comerciale încurajează producţiade lactate, în ultimii 5-6 ani constatându-se unreveriniment clar al producţiilor de lactate şi

produse lactate.


22/53

Centrele care asigură industrializarea laptelui sunt destul dedispersate, principala logică de localizare fiind apropierea de piaţa dedesfacere. Specializarea societăţilor de industrializare a laptelui, dupăprincipalele produse este următoarea:

a) pentru brânzeturi, caşcaval şi unt : Albalact-AlbA Iulia, I.L.-Bistriţa, Brailact-Brăila, I.L.-Constanţa, Caralact-Caracal, Devil-Deva, I.L.Dolj-Craiova, Dorna-Vatra Dornei, Galacta-Galaţi, I.L.-Giurgiu, Lactis-Iaşi, Mioriţa-Bucureşti, Montana-PiatraNeamţ, I.L.Mureş-Tg.Mureş, Lactilrom-Slobozia, Napolact-ClujNapoca, Prodlacta-Braşov, Prola-Ploieşti, Prolabac-Bacău, Prolacom-Botoşani, I.L.-Miercurea Ciuc şi Someşana-Satu Mare;

b) pentru brânzeturi şi caşcaval : Prolacta-Tecuci, I.L.Sălaj-ŞimleulSilvaniei, I.L.-Tulcea, Lactag-Piteşti, I.L.-Luduş, Maralact-Baia Mare;c) pentru lapte praf : Bucovina-Suceava, Rarău-Câmpulung

Moldovenesc, Napolact-Cluj Napoca, Prodlacta-Braşov, Prolacom-Botoşani, I.L.-Miercurea Ciuc şi Remetea-Remetea;

d) pentru brânzeturi : Lucis-Buzău, Luso-Oradea, I.L.-

Călăraşi, I.L.Dâmbobiţa-Târgovişte, Oltina-Slatina, Sibiana-Sibiu, Brailact-Brăila, Lactovil-Rm.Vâlcea, I.L.Vrancea-Focşani şiLapte-Timişoara; la Ilvas-Vaslui se produc brânzeturi şi unt iar la Lacta-Bârlad - caşcaval;

e) pentru îngheţată sunt specializate, dintre societăţile amintitemai sus, cele din Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Craiova, Piatra

Neamţ, Tg.Mureş, Slobozia, ClujNapoca, Braşov, Ploieşti, Bacău, Botoşani, Brăila, Suceava, Bistriţa, C


23/53

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t





24/53

Conform ultimelor estimări, lider pe piaţa conservelor decarne este compania Scandia Sibiu, cu o cotă de circa 22%.Pe poziţia a doua se situează compania Glina (care are inportofoliu marca Mandy), cu o cota de piaţă de aproximativ

16%, iar pozitia a treia apartine producatorului ceh Hame, cuo cota de 14%. Urmatoarele trei pozitii apartin celor de laOrkla Foods Romania, cu o cota de piata de aproximativ10%, Pick Group si Rafaello Antrefrig, care isi impart circa10,8% din piata conservelor. cei sase producatoriconcentreaza trei sferturi din volumele de conserve

comercializate pe intreaga piata de retail din Romania. Inperioada iunie 2006-mai 2007, Scandia Sibiu, Mandy, Hame, Ar-dealul, Pick Group si Rafaello Antrefrig au ajuns sa detina75,3% din piaţă.

Marile abatoare care asigurau sacrificarea animalelor

înainte de 1989 au dispaărut sau şi-au pierdut afluenţa deanimale sacrificate. Au apărut altele noi însă de mai micidimesniuni şi care sunt obligate să respecte normeleeuropene în domeniu.


25/53

În raport cu poziţia geografică se pot aminti:- În partea de sud a ţării societăţile din: Bucureşti (Antrefrig,

Glincarn), Ploieşti (Incarf), Piteşti (Incarf), Craiova (Carnexpod-Podari),Brăila (Sincar), Galaţi (Galco), Slobozia (Carial), Drobeta Turnu-Severin

(Mecarex), Slatina (Salos), Alexandria (Cicalex), Buzău (Carbuz),Călăraşi (Cicaş), Târgovişte (Mecard), Giurgiu (Carning), Rm.Vâlcea(Carvil), Constanţa (Carmeco), Tulcea (Tabaco) ş.a.

- În partea de vest a ţării, societăţile din: Timişoara (Comtim-Holding), Arad (Carne-Arad), Oradea (Cominca), Satu Mare (Samcar),Baia Mare (Maracarn), Reşiţa (Caraş-carn-prep), Salonta (Salcrud) ş.a.

- În partea centrală a ţării, societăţile din: Alba Iulia (Albacarn),Bistriţa (Carbis), Braşov (Bârsa), Cluj-Napoca (Carpimez), Sf.Gheorghe(Casalco), Miercurea Ciuc (Compcar-Harghita), Deva (Decebal),Tg.Mureş (Carne-Mureş) şi Sibiu (Scandia) ş.a

- În partea de est a ţării societăţile din: Tomeşti-Iaşi (Comtom), Iaşi(Tamaz-Frigo-carne), Suceava (Abatorul Burdujeni), Vaslui (Vascar),

Focşani (Prodincarn), P.Neamţ (Carpin), Tecuci (Abator), Răchiţi-Botoşani (Ticbo), Bacău (Agricola-industrial) ş.a.


26/53

Industrializarea peştelui sub formă deconserve şi semiconserve se realizeazăân unele localităţi, majoritatea fiind porturi:

Tulcea (Tulco), Sulina (Fabrica deconserve), Constanţa (Marea Neagră),Galaţi (Pescogal), Drobeta Turnu Severin

(Piscicola), Zimnicea (Danubius), Brăila(Vermata), Călăraşi (Piscicola) şi Arad(Piscicola).


27/53

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t

Evolutia productiei de conserve

Conserve din carne (t)

Semiconserve din peste (t)

Conserve din peste (t)


28/53

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

t

Evolutia producţiei din carne şi preparate din carne

Carne (t) Preparate din carne (t)


29/53

Industria textilăIndustria inului şi a cânepei a înregistrat un recul după 1990

Recoltarea firelor de cânepă mai era efectuată de doar 4 companiifaţă de 28 în 1990 (Carin SA Arad, SC In Cânepa Beclean, CarpicCarei şi Lutex Luduş)Inul se procesează într -o societate cu capital german: SC GalirMangaliaCompaniile producătoare de automobile BMW şi Mercedes studiază

în prezent posibilitatea înlocuirii fibrei de sticlă cu fibra de cânepă încaroserii, precum şi posibilitatea realizării tapiţeriilor auto din in şicânepă

În prezent, industria textilă autohtonă nu mai produce ţesăturide mătase, singura unitate de profil fiind inchisă. Multe filaturi demelană, fibre sintetice şi vâscoză s-au închis. Se preferă imorturile

din Italia, în consiţiile în care multe dintre fabricile de melană, fibresintetice au aparţinut italienilor în urma privatizării şi după câţivaani, italienii le-au închis pentru a nu concura industria italiană deprofilFibrele naturale se împart în două mari categorii: – Fibre proteice naturale : mătase naturală şi lână;

– Fibre celulozice naturale : bumbac, in, cânepă, iută, etc.


30/53

Este industria care are cel mai mult de suferit de pe urma importurilorasiatice de produse textile.La ora actuală, în Romania sunt înregistrate, în industria textilă, 5.743microîntreprinderi şi aproape 4.000 întreprinderi mici şi mijlocii. Dinpunctul de vedere al competitivităţii, România s-ar situa dupa China, la

egalitate cu Turcia, Bulgaria şi India, iar după factorii economici generali(acces la surse de finanţare, disponibilitate de energie) România sesituează după China, Coreea de Sud, Turcia şi la egalitate cu Tunisia şiBulgaria, în opinia unor reprezentanţi ai patronatului.Dacă până in 1989 doar 25 la sută din materia prima provenea dinimport, în prezent cea mai mare parte a ţesăturilor şi firelor utilizate în

procesul de producţie se importă (în proportie de 80 la sută) din ţărileUniunii Europene, din China, Coreea sau India. România face importurianuale de textile în valoare de peste patru miliarde euro.Materiile prime principale ale industriei textile sunt: bumbacul, inulpentru fibre, cânepa pentru fibre, fibrele sintetice şi artificiale cum ar ficelofibra tip bumbac (din ce în ce mai mult).

Bumbacul este importat de către România dinIndia, Egipt, Pakistan, Uzbekistan, Turkestan, Egipt, Sudan.


31/53

Bumbacul importat este prelucrat în filaturi, ţesătorii şi întreprinderi integrate (filatură şi ţesătorie).LOcalizarea industiriei textile din România seconcentrează fie în ariile tradiţionale de cultură fie înariile cu forţă de muncă feminină disponibilă (zonele cuindustrie minieră, industria grea în general, ca ocompensare a locurilor de muncă majoritare pentrupopulaţia masculină).Dacă înainte de 1989, industria textilă era puternic

conctrolată de către stat, după 1989, marile întreprinderitextile fie au intrat în colaps fie s-au privatizat.Forţa de muncă în domeniu este specializată şi relativieftină. Regulile economiei de piaţă au fost necruţătoarecu unele întreprinderi localizate în afara zonelor de

producţie a materiilor prime sau cu probleme înatragerea forţei de muncă. Principalul impediment a fost însă pierderea pieţelor de desfacere (majoritatea fiindţări europene). Principalul concurent textil esteChina, urmată şi de alte ţări asiatice, printre care şi India.O nouă formă de producţie şi-a făcut apariţia: lohnul .


32/53

Criza din industria textilă europeană şi parţial şi dinRomânia este determinată de mai mulţi factori :liberalizarea totală a importurilor de textile, decisă de

Organizaţia Mondială a Comerţului începând cu data de1 ianuarie 2005, în urma semnării în 1995 la Marrackecha Acordului Textil şi Vestimentar. Principalul beneficiareste China. Produsele chinezeşti primesc la exportsubvenţii mari din partea statului chinez ;

aprecierea leului în raport cu euro (scăderea veniturilorobţinute din importuri). Piaţa europeană reprezenta 85 %din exporturile româneşti de textile. Veniturile mai mici şiofensiva produselor asiatice erodează masiv din cota depiaţă a industriei textile din România ;delocalizarea întreprinderilor în lohn prin aderareaRomâniei la UE mai spre Est (84 % din industria textilălucrează în lohn) ;


33/53

Primele 10 pieţe din UE în domeniul textilelor (Top 10 Community markets in textiles)

mio euros

N° Destination 2000 2001 2002 2003

Share

2003

% growth

2000/2003

World 25.491 26.813 26.777 25.591 100.0% 0,4%

1 USA 3.076 3.000 2.874 2.559 10,0% -16,8%

2 Poland 2.158 2.258 2.187 2.076 8,1% -3,8%

3 Romania 1.486 1.737 1.893 2.027 7,9% 36,4%

4 Tunisia 1.468 1.642 1.558 1.460 5,7% -0,5%

5 Turkey 1.341 1.235 1.515 1.439 5,6% 7,3%6 Morocco 1.311 1.412 1.399 1.326 5,2% 1,1%

7 Czech Rep. 1.031 1.117 1.174 1.149 4,5% 11,4%

8 Switzerland 1.183 1.200 1.098 1.041 4,1% -12,0%

9 Hong Kong 901 953 905 880 3,4% -2,3%

10 Hungary 924 965 936 857 3,4% -7,2%

Source: Eurostat


34/53

Primii 10 furnizori de confecţii pentru ţările din (Top 10 Community suppliers in

clothing)

mio euros

N° Origin 2000 2001 2002 2003

Share

2003

% growth

2000/2003

World 47.604 50.056 50.299 50.222 100.0% 5,5%

1 China 7.450 7.980 8.822 9.631 19,2% 29,3%

2 Turkey 5.322 5.776 6.720 7.150 14,2% 34,3%

3 Romania 2.558 3.258 3.597 3.634 7,2% 42,1%

4 Bangladesh 2.567 2.794 2.708 3.054 6,1% 18,9%5 Tunisia 2.567 2.868 2.879 2.709 5,4% 5,5%

6 Morocco 2.356 2.624 2.586 2.464 4,9% 4,6%

7 India 2.005 2.162 2.265 2.311 4,6% 15,3%

8 Hong Kong 3.104 2.554 2.274 2.017 4,0% -35,0%

9 Poland 1.826 1.922 1.700 1.459 2,9% -20,1%10 Indonesia 1.800 1.760 1.438 1.307 2,6% -27,4%


35/53

Primele 10 pieţe din UE în domeniul confecţiilor (Top 10 Community markets in clothing)

mio euros

N° Destination 2000 2001 2002 2003

Share

2003

% growth

2000/2003

World 14.705 16.207 16.181 15.503 100.0% 5,4%

1 Switzerland 2.081 2.261 2.323 2.368 15,3% 13,8%

2 USA 2.567 2.704 2.312 2.075 13,4% -19,2%

3 Japan 1.435 1.557 1.438 1.326 8,6% -7,6%

4 Russia 606 862 965 986 6,4% 62,7%

5 Romania 551 676 715 669 4,3% 21,5%

6 Norway 646 642 663 603 3,9% -6,6%

7 Czech Rep. 229 257 406 558 3,6% 143,9%

8 Hong Kong 534 591 553 486 3,1% -8,9%

9 Tunisia 444 479 516 447 2,9% 0,7%

10 Poland 392 428 421 393 2,5% 0,2%


36/53

Textile neţesute (mii mp)

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

m i i m p


37/53

Ponderea produselor textile romanesti exportate in UE

0.0

10.0

20.0

30.0

40.0

50.0

60.0

70.0

80.0

90.0

100.0

1 9 9 1

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 8

1 9 9 9

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 3

2 0 0 4

2 0 0 4

2 0 0 5

2 0 0 5

2 0 0 6

2 0 0 6

%


38/53

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

m i i m p

Evoluţia diferitelor producţii de ţesături (mii mp)

bumbac

lana

Tesaturi din matase

in, canepa, iuta

fire subtiri in, canepa si iuta


39/53

Industria tricotajelor şiconfecţiilor

Materiile prime pentru aceatsă industrie sunt fibreleproduse de industria precedentă, precum şi ţesăturile(textile). Această industrie lucrează în sistem lohn înproporţie foarte mare.Unităţi de producţie a tricotajelor sunt laBucureşti, Braşov, Suceava, Iaşi, Rădăuţi, Timişoara, Ar ad, Sibiu, Cluj-Napoca, Sighetu-Marmaţiei, Paşcani, Siret, PiatraNeamţ, Măcin, Motru, Agnita, Caracal, Ineu, SatuMare, Miercurea Ciuc.

Producţia de tricotaje era în 2006 de 40 milioanebucăţi, ceea ce semnifica mai puţin de o treime din ceamai mare producţie înregistrată înainte de 1989. Castructură, în 2006 era următoarea: 59 % cele de lână şitip lână, 30 % cele din fire de mătase şi 11 % cele dinfire de bumbac. Pentru comparaţie, în 1996: 66 % dinbumbac, 27 % din lână şi 7 % din mătase.


40/53

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

m

i i

Tricotaje (mii bucati)


41/53

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

m i i

Evolutia producţiei de tricotaje pe categorii (mii bucăţi)

Tricotaje din fire de bumbac (mii bucati)

Tricotaje din fire de lana si tip lana

Tricotaje din fire de matase


42/53

Industria confecţiilor s-a dezvoltat semnificativ după cel de-al doilea RM, înlocuind în mare parte

„producţia” obţinută în casele din mediul rural. Un rol important l-a avut şidezvoltarea chimiei, aceasta oferind fibrele şi firele sintetice şi artificialenecesare industriei textile şi apoi prin prelucrarea lor confecţiilor.Tricotajele se produc în: Bucureşti (Tricodava, Triconf), Craiova(Modexim), Călăraşi (Serca), Slobozia (Mind), Slatina (Minatex), DrobetaTurnu Severin (Severconf), Curtea de Argeş (Confarg), Brăila(Brainconf), Sighetu Marmaţiei (Simco), Satu Mare (Prisma), Baia Mare

(Confstar), Cluj Napoca (Someşul şi Flacăra), Tg.Mureş(Mureşul), Sighişoara (Târnava), Odorheiu Secuiesc (Ikos-conf), Tg.Secuiesc (Confecţia), Miercurea Ciuc (Confecţia), Arad(Moda), Timişoara (Bega), Iaşi (Iaşi-conf), Botoşani (Rapsodia), Focşani(Incom-Vranco), Vaslui (Confecţia), Roman (Romer), Bârlad(Confecţia), etc.Producţia de tricotaje se realizează în : Bucureşti(Tricoleron, Tricorom), Craiova (Triconf), Brăila (Braintric), Roşiori de Vede(Rotrico), Caracal (Romaniţa), Cluj-Napoca (Someşul şi Flacăra), SatuMare (Tricotex), Baia Mare (Tricomar), Timişoara (1 Iunie), Miercurea Ciuc(Tricohar), Câmpeni (Tricomel), Oradea, Arad, Iaşi (MoldovaTricotaje), Suceava (Zimbrul), Vaslui (Varotex), Piatra Neamţ (Ema), Roman(Smirodava), Botoşani (Jatex), Focşani (Milcovul) etc.


43/53

Industria berii

Fabricarea berii este legată de sursa de materiiprime (orz şi hamei) şi de centrele de consumRomânia importă malţ dinPolonia, Cehia, Ungaria

Piaţa berii din România este extrem dedinamică, având ca exlicaţii: – Prezenţa producătorilor multinaţionali – Calitatea foarte bună a berii – Consumatori destul de fideli – O publicitatea puternică, legată strâns de producerea

unor evenimente sportive (Bergenbier a fost mult timpsponsorul principal ale echipei naţionale de fotbal)


44/53

Clasament grupuri industria berii: – 1. Heineken România (fostă BBAG (SC

Brau Union Romania SA) – origine austriacă – 2. Anheuser Busch-InBev (AB InBev) (fostă

Interbrew) – origine belgiană

– 3. Ursus Breweries (SAB Miller (SouthAfrican Breweries) (nr. 1 în lume la oraactuală)

– 4. United Romanian Breweries Bereprod

– 5. ROMAQUA GROUP – 6. European Drinks

I H i k R â i ă l l 1


45/53

I. Heineken România ocupă locul 1 pepiaţ a berii din România, cu o cotă de piaţăde 26 %Portofoliu de mărci:Heineken, Gosser, Silva, Ciuc, GoldenBrau, Gambrinus, Bucegi, Harghita, Hateg

ana, Schlossgold si Zipfer (marcaimportată). Recent a preluat şi Bere Mureşcu marca Neumarkt.Fabricile Heineken în România:

Heineken România dispune de 4 fabrici peteritoriul României, în oraşeleConstanţ a, Miercurea

Ciuc, Haţeg, Craiova şi Tg. Mureş


46/53

II. Anheuser Busch-InBev (AB InBev)România – (fostă Interbrew) – 21,7 % din

piaţa beriiFabrici deţinute la Baia Mare, Blaj şiPloieşti

Mărci aflate în portofoliu: Stella Artois, Beck’s, Bergenbier, Lowenbrau, Noroc; importator al specialităţilor belgiene

Leffe şi Hoegaarden

U i d R i B i


47/53

United Romanian Breweries

Portofoliul companiei cuprinde exclusiv

mărci premium internaţ ionale:Tuborg, Tuborg Strong, Tuborg ChristmasBrew, Holsten, Holsten f ăr ăalcool, Carlsberg, Skol, Guinness siKilkenny - importate.Fabrica Tuborg este singura unitate deproductie a companiei si in acelasi timp

una dintre cele mai moderne fabrici debere din Romania, cat si din cadrulgrupului Carlsberg Breweries A/S


48/53

URSUS BREWERIES România este membru algrupului multinaţional SAB Miller

Mărcile internaţionale ale SAB includ beri premiuminternationale, cum ar fi: Grolsch, Miller GenuineDraft, Peroni Nastro Azzurro şi PilsnerUrquell, precum şi o gamă excepţ ională de mărci

locale: Aguila, Castle, Miller Lite, Snow and TyskieDeţ ine 4 fabrici de bere, în Cluj-Napoca, Timişoara, Buzău şi BraşovMarcile URSUS Breweries sunt: Peroni Nastro

Azzurro, URSUS, Timişoreana, Ciucaş, StejarPilsner, Redd's şi Pilsner Urquell

E D i k t


49/53

European Drinks – este un concernspecializat în producerea de băuturi şi

răcoritoareProduce mărcile de bere:Burger, Servus, Guttenbier şi Festung

Activitatea de producţie este centrată în judeţul Bihor

ROMAQUA GROUP t f li i


50/53

ROMAQUA GROUP – are un portofoliu maivast, îmbuteliind apele minerale naturale

BORSEC, apa minerala naturalaSTANCENI, apa minerala naturalaoligominerala AQUATIQUE, bauturileracoritoare GIUSTO, cafeauaMETROPOLITAN CAFFE.Berea produsă este ALBACHER.Fabrica este situata in localitatea Sebeş -

zona Şirinii Lancr ămului


51/53

Filialele locale ale celor patru companiimultinaţ ionale din industria berii:

Heineken, AB InBev, Carlsberg şi SABMiller au depăşit afaceri cumulate depeste 900 de milioane de euro


52/53

Industria vinuluiImporturile mari de vin moldovenesc de masă, deproastă calitate, au determinat o rasturnare abalantei comerciale privind vinurileromânesti, importul depasind cu peste 165 %

exportul de vinimportul de vin îmbuteliat de buna calitate se facedin: Italia, Republica Moldova, Ungaria, Spania şiFranta

Toate marile podgorii deţin cel puţin un combinatvitivinicol în care se produce vin

Problemele cu care se confruntă această industrie

ţin de tehnologia veche şi lipsa de finanţare


53/53

0

5000000

10000000

15000000

20000000

25000000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

h l

Evolutia productiei de vin si bere

Vin pentru consum (hl) Bere (hl)

Industrializari agricole 2012.pdf

Documents

Transcript of Industrializari agricole 2012.pdf