Howard PhillipsLOVECRAFT

DEMONI ŞI MIRACOLE

Traducerea şi prefa a deţ

Traian FIN ESCUŢ

Editura CORINT

1

Editor: Daniel PenescuConsilier editorial: Mariana ranuŢăLector: Daniel BichişCoperta: George Cristea

ISBN 973-97054-3-X

Versiune ebook: [1.0] hunyade

2

PREFAŢĂ

UN EXILAT ÎN TIMP

Aproape to i comentatorii operei scriitorului americanţ Howard Phillips Lovecraft sunt unanimi în a recunoaşte caracterul insolit al acesteia. Un univers straniu este descris într-o manier stranie, iar biografia şi personalitateaă autorului sunt cel pu in la fel de stranii. Aceast senza ie deţ ă ţ bizar, ciudat, neobişnuit, insolit, inedit, nefiresc, curios şi, de aceea, neliniştitor, însp imânt tor, r scolitor,ă ă ă bulversant, terifiant, n ucitor se explic , deci, nu numaiă ă prin substan a operei, pornind din interiorul ei, ci şi prinţ formula literar asumat şi adoptat , ca şi prin existen aă ă ă ţ autorului transformat de aceeaşi comentatori - din ce în ceă mai numeroşi pe m sura trecerii timpului - într-un mit.ă

O legend Lovecraft, creat şi între inut cu grij , tindeă ă ţ ă ă s absoarb via a autorului mutând-o în spa iul mitic ală ă ţ ţ operei. H. P. Lovecraft nu mai este doar autorul operei sale, creatorul unui univers fantastic, ci devine unul dintre personajele acesteia, se integreaz în acest univers. G.ă C linescu vorbea undeva despre acest efect „paricid” ală operei literare care îşi ucide „tat l”, îl transform într-oă ă fic iune, prin identificarea creatorului cu unul dintreţ personajele sale. Cervantes devine Don Quijote, Shakespeare devine Hamlet, Rostand devine Cyrano de Bergerac, Marcel Proust devine pentru posteritate pur şi simplu Marcel. Acelaşi mecanism oarecum misterios func ioneaz şi în cazul lui H. P. Lovecraft. Nu neap rat,ţ ă ă îns , prin identificarea cu unul dintre personajele saleă

3

anume - deşi un alter ego posibil exist chiar în ă Demoni şi miracole - ci prin transformarea sa într-o „f ptură ă lovecraftian ” aidoma altor eroi ai povestirilor sale.ă

O prima coordonat comun autorului şi personajeloră ă sale, care permite alimentarea legendei Lovecraft, ar fi tocmai caracterul ieşit din comun al existen ei, rezultat alţ definirii şi manifest rii unei personalit i excentrice. Dacă ăţ ă unul dintre eroii povestirilor sale declar „eu vin dintr-o altă ă lume”, H. P. Lovecraft pozeaz într-una din scrisorile sale înă „exilat interior”, fiin a aleas , apar inând „elitei”, r t citţ ă ţ ă ă ă printre contemporani. F r a fi deloc departe de adev r.ă ă ă N scut într-un mic oraş de provincie - în 1890, înă Providence (Rhode Island) - va dispre ui toat via aţ ă ţ preceptele fundamentale ale societ ii americane - a munciăţ pentru a se între ine, a se îmbog i şi a ocupa o pozi ieţ ăţ ţ social , adic „job”, „standing” şi „top” - n zuind înainte deă ă ă orice s devin „artist creator”, ca şi Randolph Carter dină ă „aceast veritabil autobiografie spiritual ” care esteă ă ă Demoni şi miracole. În aceleaşi scrisori Lovecraft m rturiseşte c ar fi preferat s se fi n scut patrician înă ă ă ă Roma antic sau „gentleman fermier” în Anglia secolului ală XVIII-lea.

Acest sentiment al înstr in rii, al r t cirii îi va dominaă ă ă ă întreaga existen . Claustrat într-o realitate paralel , într-ţă ăun cuib al imaginarului construit cu meticulozitate, Lovecraft va respinge „banalitatea cotidianului”. Îns şiă copil ria sa îl va fixa pe aceast orbit a straniului. Înc deă ă ă ă pe atunci vis tor, fragil şi introvertit, Lovecraft se închideă într-o lume numai a lui, se refugiaz într-un univers interioră opus „vulgarit ii”. Realitatea sa va fi una de ordin spiritual,ăţ populat de „fantome”. O precocitate ieşit din obişnuit îlă ă izoleaz de timpuriu de lume, la fel ca o s n tate extremă ă ă de precar . O prim pasiune absolut neaşteptat pentru ună ă ă copil este mitologia greco-latin : la vârsta când de obiceiă copiii se joac în nisip construieşte altare unde oferă ă diverse sacrificii lui Pan, Apollo sau Minervei. La opt ani

4

interesul s u se dezvolt într-o direc ie absolut contrar ,ă ă ţ ă aceea a ştiin ei. Întâi chimia - îşi amenajeaz un micţ ă laborator în subsolul casei p rinteşti unde se ded unoră ă misterioase experien e. Apoi, astronomia: la doisprezeceţ ani posed un mic telescop şi poate deja recunoaşteă majoritatea constela iilor, iar pu in mai târziu editeaz niciţ ţ ă mai mult nici mai pu in decât o revist de specialitate,ţ ă „Buletinul Astronomic din Rhode Island”, în întregime redactat şi scris de mâna sa. La şaisprezece ani încep s -ă ă ăi apar articole referitoare la cer şi la astre în mai multeă periodice din Rhode Island. Mitologiei şi ştiin ei i se adaugţ ă bineîn eles literatura. „Astfel, respins de oameni, am c utatţ ă refugiu şi prietenie în c r i”. La şapte ani îl descoper peă ţ ă Poe. Venera ia pentru acesta îl va împinge s -şi semnezeţ ă mai târziu scrisorile H. Poe Lovecraft. Sub umbra tutelar aă acestuia scrie prima sa nuvela la 8 ani. Uşor puerile, lucru perfect explicabil, Fiara din cavern ă (1905) şi Alchimistul (1908) con in deja temele sale obsedante: imagineaţ labirintului subteran, a monstrului, a crudit ii tulburi.ăţ Lovecraft este la cincisprezece ani deja un „adolescent b trân” aşa cum pân atunci se dovedise „un copil b trân”.ă ă ă Îi pl cea de altfel s fie numit de colegii de şcoal şi chiară ă ă de adul i - mama şi m tuşile sale îi spuneau aşa - „bunicul”.ţ ă Înzestrarea sa deosebit aşeaz bariere între el şi lume,ă ă „darurile” sale îi dau conştiin a superiorit ii, îl închid într-oţ ăţ sobrietate deloc specific vârsteiă .

Boala sa, de origine oarecum obscur , aşezat subă ă acelaşi semn al nedefinitului, al misterului, îl oblig maiă întâi s -şi urmeze şcoala cu intermiten e, iar apoi chiar s -ă ţ ăşi abandoneze studiile. Migrenele, insomniile, „tulbur rileă nervoase” nu îi permit s intre la Brown University, fiindă incapabil de un efort regulat, sus inut. Continu sţ ă ă citeasc , s lucreze în ritmul s u, într-un univers din ce înă ă ă ce mai închis. Lovecraft ilustreaz perfect tipulă autodidactului şi este - ca Eliade, Borges, Culianu - o victim fericit , voluntar , a labirintului bibliotecii. Fascinată ă ă

5

de erudi ie - totdeauna va m rturisi un respect deosebitţ ă pentru acei scriitori aureola i de reputa ia de a fi oameni deţ ţ litere universali, de tipul lui M. R. James, A. Machen sau lordul Dunsany. El însuşi se va considera „un erudit amator al Antichit ii” pe care studiile universitare l-ar fi „corupt”.ăţ Registrul cunoştin elor sale este imens şi alambicat:ţ matematic , chimie organic , cosmogonii relativiste,ă ă civiliza ie aztec , Creta Veche. Cunoaşte un num rţ ă ă incredibil de limbi moderne - german , francez , italian ,ă ă ă spaniol - vechi - elen , latin - şi „exotice” - graiurileă ă ă africane Damora, Swahili, Chulu, Zani cu dialectele respective.

Însinguratul solitar are, totuşi, ocazia s se deschid spreă ă lume. Dou experien e sunt revelatoare în acest sens.ă ţ Ambele dateaz din 1914 de la vârsta de 24 de ani, dară natura lor este diferit . Prima ine de înfiin area mişc rii deă ţ ţ ă „jurnalism amator” Providence Amateur Press Club, printre ai c rei membrii fondatori se num r şi H. P. Lovecraft şiă ă ă care îl oblig pe „pustnic” la o activitate social , la oă ă confruntare direct cu lumea. Dup trei ani, obosit şiă ă h r uit, eternul inadaptabil se va retrage, refugiindu-se dină ţ nou în cochilia sa. Mult mai adecvat structurii sale intimeă se va dovedi United Amateur Press Association, organiza ieţ asem n toare, cu scopuri similare, dar care difer într-ună ă ă punct esen ial, acela al canalului de comunicare. Acestţ organism regrupeaz tinerii scriitori amatori care îşiă transmit prin scrisori lucr rile. Comunicarea indirect ,ă ă mediat , se potriveşte ca o mânuş timidului introvertit, îiă ă permite, în fine, s se exprime plenar şi s -şi g sească ă ă ă auditoriul, publicul, cititorii. Înconjurat de la distan deţă admiratori invizibili, în centrul unei re ele strânse deţ leg turi epistolare complicate; scrie ă Dagon şi Mormântul - în 1917 - apoi Polaris - 1918. Treptat, întreaga sa oper seă va dezvolta stimulat de aceast cel pu in ciudată ă ţ ă camaraderie literar . Lovecraft va avea peste trei sute deă coresponden i, va scrie în jur de 5000 de scrisori şi, prinţ

6

cultura şi geniul s u, va c p ta un ascendent incontestabilă ă ă asupra acestui cerc de „amatori lumina i”, devenindţ preşedintele Asocia ieiţ .

Distan area fa de lume se amplific prin descoperireaţ ţă ă acestei insule imaginare colective. Prietenii dobândi i înţ acest mod cel pu in ciudat nu-l vor p r si niciodat ba, maiţ ă ă ă mult, vor contribui la naşterea şi men inerea unui veritabilţ cult Lovecraft. Biblioteca din Providence va ad posti oă colec ie integral a manuscriselor sale - „Lovecraftiana” -ţ ă iar August Derleth, unul dintre cei mai fideli admiratori şi colaboratori ai s i, va scrie o serie de nuvele, dezvoltândă postum idei şi motive din aceste manuscrise. Se naşte astfel poate una dintre cele mai ciudate simbioze din istoria literaturii, cei doi continuând s colaboreze, oricât ar p reaă ă de straniu, chiar şi dup sfârşitul unuia dintre ei. Mai mult,ă acelaşi August Derleth va fonda editura Arkham - după numele unuia dintre oraşele imaginare din opera lui Lovecraft - contribuind la impunerea postum a scriitoruluiă american. De asemenea, „mitul lui Cthulhu”, imagine central a scrierilor sale, dezvoltat ini ial de Lovecraft vaă ţ deveni ulterior o crea ie colectiv , un bun spiritual comunţ ă .

De re inut aceast putere de fascina ie a imaginaruluiţ ă ţ lovecraftian, care treptat se insinueaz şi contamineaz oă ă colectivitate spiritual relativ restrâns , colectivitate care,ă ă integral sedus , se instituie la rândul ei într-un focar deă propagare, de iradiere, de impunere postum a opereiă scriitorului fantastic american.

În 1921 îns , odat cu stingerea din via a mamei sale,ă ă ţă Lovecraft resimte într-un mod tragic cât de fragil este edificiul pe care şi-a cl dit aceast existen de „exilat”. Caă ă ţă şi casa p rinteasc , mama sa reprezenta pentru el ună ă simbol al siguran ei şi al liniştii, chiar şi în ultimii ani peţ care aceasta îi petrecuse într-un spital psihiatric. Orfan de tat de la vârsta de opt ani, Lovecraft va fi ocrotit şi îngrijită de o mam nevrozat şi posesiv , care îl va feri continuuă ă ă de grijile materiale. Dezarmat, expus, amenin at înţ

7

echilibrul s u, se refugiaz mai adânc în vis şi ireală ă Coşmarele sale devin şi mai întunecate, povestirile - Eu sunt din alt lume ă (1921), Herbert West, reanimator şi Liliacul (1922) - devin mai nocturne.

La treizeci de ani trecu i, nu are înc o profesiune stabil .ţ ă ă Este în continuare un „fantezist”, un „vis tor profesionist”.ă Toat via a de pân acum fusese protejat de mama saă ţ ă împotriva oric rui efort. Substituindu-se lui, aceasta îlă convinsese c este inapt pentru orice fel de activitateă social sus inut . Salvarea, rezolvarea problemelor saleă ţ ă materiale, vine tot din direc ia acelei comunic ri indirecte,ţ ă mediate, care se potrivea atât de bine atitudinii sale existen iale retractile. Se angajeaz într-o obscur muncţ ă ă ă de corector prin coresponden , în cadrul c reia îşi poateţă ă exercita talentul epistolar. Cecurile de câ iva dolari pe careţ le primeşte în schimb, ad ugate inconsistentei renteă familiale, îi sunt suficiente pentru nevoile sale modeste. Şi, în plus, îşi p streaz libertatea, nefiind supus rigorilor unuiă ă orar precis şi, în special, distan a fa de lume, izolarea.ţ ţă

În martie 1924 îns , survine un moment de criz înă ă aceast existen ferit . Se c s toreşte cu Sonia Greene -ă ţă ă ă ă una dintre clientele sale, evreic de origine rus , v duv ,ă ă ă ă cu câ iva ani mai în vârst decât el - şi se mut la Newţ ă ă York. Cl dit pe o nepotrivire flagrant - el abulic pierdut înă ă ă vise bizare, urm rit şi preocupat exclusiv de himere, iar eaă energic , activ , solid ancorat în realitate, proprietaraă ă ă unui magazin - c s toria se destram în mai pu in de doiă ă ă ţ ani. P r sit de Sonia, nu îndr zneşte s revin acas înă ă ă ă ă ă Providence şi mai tr ieşte înc aproape doi ani de infern.ă ă Incapabil s -şi g seasc o slujb , sl beşte în câteva luniă ă ă ă ă dou zeci de kilograme. ă El şi Teroare la Red Hook, scrise în 1925, sunt tot atâtea sondaje ale unei disper ri negre,ă reac ie la existen a dus în acest oraş artificial, „azil alţ ţ ă nebunilor care url ”. New York-ul este pentru acest „exilată în timp” simbolul civiliza iei moderne pe care a detestat-oţ

8

întotdeauna, un spa iu labirintic al depersonaliz rii, alţ ă alien riiă .

În prim vara lui 1926 acest coşmar se încheie, dup doiă ă ani petrecu i în infern se întoarce în sfârşit în paradis. Casaţ p rinteasc , inutul natal, reprezint un teritoriu sacru, ună ă ţ ă loc al experien ei existen iale primordiale, matca originar .ţ ţ ă Entuziasmul reîntoarcerii este nem surat. Îşi reg seşteă ă obiceiurile şi visele. Reinstalat în casa m tuşilor sale, dină nou vegheaz asupra sa - ca odinioar mama - o prezenă ă ţă feminin discret , non-conjugal . Din nou este înconjurată ă ă de peisajul familiar înc din copil rie: coline, case vechi,ă ă domuri, clopotni e. Providence este cetatea antic al c reiţ ă ă trecut coincide cu istoria personal , spa iul identit ii. Înă ţ ăţ acest cadru benefic, începe s scrie opera sa de maturitate,ă acele nuvele care îi vor asigura recunoaşterea postum -ă Chemarea lui Cthulhu, Cazul Charles Dexter Ward, Oroarea din Dunwich, Casa Shunned, Culoarea din afara spa iuluiţ . Aceasta din urm reprezint un punct de cotitur în crea iaă ă ă ţ lui Lovecraft. Dorin a de a crea o atmosfer de groaz pareţ ă ă s se fi estompat. Cele mai bune nuvele din această ă perioada - Mun ii nebuniei, Cel care şuşotea în întuneric,ţ Cel care bântuia în întuneric - se apropie mai mult de science-fiction decât de horror. În toate, se reg seşte ideeaă lui Arthur Ford, conform c reia fiin e venite din alte galaxii -ă ţ sau dintr-o lume cu alte dimensiuni - au vizitat planeta noastr cu milioane de ani în urm , iar urmele civiliza iei loră ă ţ disp rute se pot depista şi ast zi. Lovecraft nu mai apasă ă ă pe elementul terifiant, scrierile sale fiind centrate acum pe evocarea imensit ii universului, pe sugerarea misterului şiăţ spa iului „exterior”. Tot din aceast epoc , ce se aşeazţ ă ă ă deci aproape exclusiv sub semnul enigmaticului pur, aproape ermetic - misterul este relavat dar nu şi explicat - dateaz şi dou dintre cele patru secven e narative ceă ă ţ compun Demoni şi miracole: Cheia de argint (1925) şi Dincolo de poarta de argint (1932).

9

Totuşi, majoritatea scrierilor care îl fac cât de cât cunoscut în timpul vie ii apar in literaturii de groaz şi aparţ ţ ă în revistele specializate în acest gen, începând înc dină 1923 în Astounding Stories, Marvel Tales, Home Brew, Fantasy Magazine, Amazing Stories şi, mai ales, Weird Tales. De re inut c , în timpul vie ii sale, imaginea sa înţ ă ţ conştiin a literar a epocii este exclusiv cea a unui autor deţ ă horror. De altfel, Lovecraft protesteaz continuu împotrivaă gustului „prea frust” al cititorilor s i şi deplânge absen aă ţ unei „pie e de desfacere serioase” pentru literaturaţ fantastic autentic , de valoare. Protesteaz , de asemenea,ă ă ă împotriva „timidit ii” editorilor, însp imânta i de oăţ ă ţ eventual interven ie a cenzurii în povestirile sale,ă ţ apreciate ca dep şind limita admisibil a literaturii deă ă groază.

Dup 1930 începe s afirme constant în coresponden aă ă ţ sa c va renun a la scris, pentru c nu mai are nimic deă ţ ă spus. Continu , totuşi, s contrazic aceast afirma ie, dară ă ă ă ţ lucreaz din ce în ce mai pu in: în 1935 termin ă ţ ă Cel care bântuie tenebrele şi, de-abia dup doi ani, în 1937, ă Preotul blestemat. În martie 1937, i se descoper un cancer laă colon, dac ar fi fost consultat cu şase luni mai devreme ară fi putut fi operat, aşa este prea târziu, cancerul îi cuprinsese întreg organismul. Se stinge din via la cinciţă zile de la internarea sa în spital.

Este înmormântat în cimitirul din Providence unde, totuşi, nu exist nici o inscrip ie tombal cu numele s u. „Ultimă ţ ă ă mister al unei vie i de exil, consacrat l rgirii razei deţ ă ă ac iune a imagina iei noastre pân în lumea ce se aflţ ţ ă ă dincolo de por ile somnului.”ţ

Sau, altfel spus, un frumos început de legend , un posibilă prag al mitului Lovecraft. C ci opera acestui autor f ră ă ă mormânt începe s existe cu adev rat de-abia după ă ă moartea creatorului ci.

În acest sens, se poate afirma c poate nu exist în toată ă ă istoria literaturii un exemplu mai elocvent de recuperare

10

postum . Astfel, Lovecraft public în timpul vie ii un singură ă ţ volum, în 1936, iar numele s u nu figureaz în nici ună ă dic ionar al literaturii americane, pentru ca ast zi s fieţ ă ă apreciat ca unul din întemeietorii romanului fantastic modern, s fie considerat maestrul incontestabil al fic iuniiă ţ de groaz , s fie revendicat atât de literatura cu rezonan eă ă ţ oculte, cât şi de science-fiction, ca unul dintre importan iiţ lor precursori, s fie receptat ca „ultimul mare romantică întârziat, în descenden a lui Poe” sau ca un autor de mituri,ţ „mitograf al secolului XX.”

Se poate observa c toate aceste multiple şi aparentă deconcertante evalu ri sunt reductibile la un numitoră comun, toate - chiar şi S.F.-ul care con ine de asemenea oţ direc ie de sondare a fenomenelor tulburi, circumscrisţ ă acelei aşa-numite „zone crepusculare” - fiind preocupate de partea întunecat , obscur a universului atât interior câtă ă şi exterior. Mai mult, şi atitudinea romantic şi fic iuneaă ţ macabr şi heroic fantasy şi ocultismul şi mitul şi S.F.-ul şiă literatura oniric pornesc toate de la supozi ia şi nostalgiaă ţ unei „alte lumi”, situate dincolo de „realitatea aparent ”.ă Toate descriu evenimente str ine experien ei uzuale şiă ţ lumii noastre, toate pornesc de la încercarea de reconciliere a civiliza iei moderne cu imagina ia sa şi cuţ ţ inconştientul s u. Astfel, „dac Dracula este un personajă ă fantastic, adversarul s u, doctorul Van Helsing, este ună perfect erou de science-fiction” se afirm , pe bună ă dreptate, în „Introducerea general ” la Istorii oculte.ă

Deci amestecul, amalgamul, aliajul de stiluri, tehnici, registre diferite, care confer şi asigur caracterulă ă inconfundabil şi insolit al operei lui Lovecraft, porneşte de la o atitudine existen ial unic în cele din urm ,ţ ă ă ă detectabil la nivelul „biografiei interioare” a autorului.ă Lovecraft este „un «extraterestru», un «outsider», un romantic care g seşte intolerabil lumea noastr real ”,ă ă ă ă sus ine Colin Wilsonţ .

11

Întreaga existen a lui Lovecraft poate fi citit şiţă ă interpretat ca o secven mitologic , ca un „scenariu”ă ţă ă fabulos reg sibil în diferite variante şi ipostaze la nivelulă întregii sale opere. Atitudinea lui Lovecraft este cea a unei personalit i fragile şi introvertite, aflate permanent înăţ defensiv , obsedate continuu de sentimentul agres rii,ă ă ap sat de presim irea unor for e obscure şi ostile. Boala,ă ă ţ ţ faptul c a suferit întreaga via , explic în parte - poateă ţă ă chiar în mare parte - aceast conştiin acut a fragilit ii.ă ţă ă ăţ O maladie cronic , înainte de orice, te singularizeaz , teă ă face altfel decât ceilal i, te plaseaz într-un spa iu alţ ă ţ claustr rii, într-o rezerva ie, creeaz un climat propiceă ţ ă dezvolt rii introspec iei şi imaginarului. Apoi, te desparteă ţ chiar şi de propriul t u trup, care exist independent deă ă tine, supus şi expus agresiunii unor for e incontrolabile.ţ Experien a suferin ei, tr it de Lovecraft înc din copil rie,ţ ţ ă ă ă ă îl face pe de o parte s se întoarc înc de timpuriu spreă ă ă sine, iar pe de alta îl determin s se considere un „str in”,ă ă ă îl marginalizeaz şi de asemenea îl obişnuieşte cu ideeaă existen ei unor puteri malefice care nu pot fi dominate şiţ care te pot oricând lua în st pânire. „Nu sunt decât peă jum tate viu - o mare parte a energiei mele fiindă consacrat efortului de a m aşeza sau de a merge.ă ă Sistemul meu nervos este o epav ciuruit şi cad într-oă ă plictiseal cumplit , cuprins de o apatie din care m scotă ă ă doar acele lucruri care m intereseaz în mod deosebit.”ă ă Astfel se scurg s pt mâni întregi „de imens oboseal şi deă ă ă ă complet letargie”. Grefat pe un fond cultural dobândit deă ă asemenea înc din copil rie, aceast experien a precoce aă ă ă ţ suferin ei îl va conduce spre asumarea romantismului. Sţ ă nu uitam c îl descoper pe Poe la opt ani. Trebuie re inută ă ţ îns c romantismul lui Lovecraft este structural congenitală ă dac se poate spune aşa. Ceea ce este valabil în cazulă romantismului este valabil şi pentru toate celelalte direc iiţ literare din care se naşte opera sa. Lovecraft selecteaz şiă îşi însuşeşte doar acele tehnici fic ionale care corespundţ

12

structurii sale intime, care permit etalarea experien ei saleţ existen iale. Opera sa se instituie în acest sens într-oţ veritabil autobiografie mitic . Lovecraft tr ieşte şi suportă ă ă ă efectiv - la nivelul bolii - agresiunea unor for e implacabile,ţ împotriva c rora se afl complet dezarmat. Aceste for eă ă ţ care pot fi demonii romanticilor, zeii r uvoitori dină mitologie, vampirii din fic iunile macabre, spiriduşii dinţ povestirile de heroic fantasy, fiin ele extraterestre din S.F.,ţ sau de natur fantastic ori ocult , vin mai întâi dină ă ă interiorul trupului chinuit, m cinat şi r v şit de boal al luiă ă ă ă Lovecraft. Mai mult, obligându-l la o continu autoscopie,ă boala îl c l uzeşte spre descoperirea p r ii întunecate aă ă ă ţ fiin ei, acelei „p r i blestemate”, adic a inconştientului,ţ ă ţ ă visului şi libert ii interioare. „Cel mai important lucru esteăţ s în elegem de ce romanticii (şi nu numai, n.n.) visează ţ ă alte lumi. Esen a romantismului este un sentiment deţ desc tuşare, care pare s provin din contactul cu lumeaă ă ă interioar . Suntem captivii lumii fizice, prizonierii realit iiă ăţ imediate. Imagina ia ne ofer cheia unei lumi care se afl înţ ă ă noi înşine. Ca şi cum ni s-ar acorda un tip de libertate aproape necunoscut de fiin ele umane. Iat autenticul idealţ ă al romanticilor, aceast curioas libertate... Impulsulă ă romantic nu este îns numai un simplu refugiu în fa aă ţ realit ii exterioare. Este explorarea unei împ r iiăţ ă ăţ necunoscute a libert ii... Pentru romantici, omul este,ăţ poten ial, un zeu şi evolu ia sa depinde de facultatea de aţ ţ explora aceast nou împ r ie a libert ii interioare”,ă ă ă ăţ ăţ arat acelaşi Colin Wilsonă .

Structur fundamental romantic , Lovecraft va adoptaă ă mai întâi în plan existen ial şi apoi la nivelul opereiţ dezgustul fa de real, cultul pentru trecut, cultivareaţă visului, dezvoltarea „dublului oniric”, comportamentul mitic.

Mai întâi, va crea un spa iu închis, un teritoriu sacru, unţ loc mitic de dezvoltare şi refugiu a autenticei sale

13

personalit i. Fiind altfel decât ceilal i, va tr i şi într-o altăţ ţ ă ă lume.

Providence, oraşul natal, va fi înconjurat de o aur deă fabulos, iar casa p rinteasc aflat la celebra adres ă ă ă ă 10, Barnes Street, Providence (Rhode Island), va fi un centru mitic de poten are a facult ilor creatoare, amintind de nuţ ăţ mai pu in celebra mansard din strada Mântuleasa a luiţ ă Mircea Eliade. Oricât ar p rea de surprinz toare această ă ă apropiere, ea se sus ine şi permite chiar o mai bunţ ă aprofundare a portretului interior al lui Lovecraft. Ambii se disting printr-un „enciclopedism” precoce, ca şi printr-o ciudat pasiune cultural , împ r it între dou domeniiă ă ă ţ ă ă aparent antagonice, ireductibile, între fantastic, mit, alchimie, literatur şi pozitiv, ştiin ific. Ambii sunt fascina iă ţ ţ deopotriv de mitologie şi ştiin ele naturii. De altfel, mul iă ţ ţ comentatori ai operei lui Lovecraft fac apel la Mircea Eliade atunci când descifreaz stratul s u mitic. Ambii suntă ă devora i înc din adolescen de ceea ce Eliade avea sţ ă ţă ă numeasc „eroism cultural”, de obsesia acumul rii - chiară ă cantitative - a cât mai multe şi chiar cât mai disparate cunoştin e şi de preocuparea de a se dezvolta spiritual.ţ Ambii se retrag într-un soi de Arc a lui Noe cultural , într-ă ăun spa iu sacru prielnic cunoaşterii interioare. Compara iaţ ţ se opreşte îns aici, pentru ca Eliade se deschide firescă spre lume, în timp ce Lovecraft se închide nefiresc în acest univers al claustr rii. Un psihiatru ar putea descifra,ă interpreta şi cataloga exact simptomele unei nevroze vizibile şi cu ochiul profanului.

Dar Lovecraft nu tr ieşte numai într-un alt spa iu, ci şiă ţ într-un alt timp, considerându-se un aristocrat englez din secolul al XVIII-lea, exilat în America secolului XX. Obsesia originilor îl va împinge spre un cult al civiliza iilorţ începuturilor, iar în planul istoriei personale spre sc ldareaă timpului revolut al copil riei într-o lumin mitic , ieşirea dină ă ă universul acesteia fiind resim it ca o izgonire din paradis.ţ ă

14

Dezgustul fa de real determin o pronun at şiţă ă ţ ă consecvent aplecare spre vis, prin cultivarea uneiă predispozi ii onirice naturale şi aici, în acest punct, dateleţ culturale şi existen iale suprapunându-se. August Derleth aţ strâns într-un fascinant volum toate visele lui Lovecraft, extrase atât din scrisori cât şi din povestiri, ar tând c -ă ă lucru oarecum ieşit din comun - acesta avea un coşmar în fiecare noapte.

În mod straniu îns , aceast evident orientare spreă ă ă inconştient şi valorizare creatoare a acestuia este dublată de un la fel de evident materialism pozitivist împins pân laă nihilism. Scrisorile ne dezv luie un „monist agnostic”,ă pentru care evolu ia umanit ii nu are nici un scop, frizândţ ăţ absurdul. Apari ia rasei umane nu reprezint decât „unţ ă infim incident în istoria f r sfârşit a cosmosului”. Omul nuă ă este decât „un fragment infinitezimal al acestei mase cosmice de materie asupra c reia se exercit for eă ă ţ capricioase”. Se poate în elege, pornind de aici, apatia sa,ţ scepticismul s u în ceea ce priveşte ini iativele derizorii aleă ţ individului supus permanent asaltului „for elor cosmice”.ţ Într-una din scrisori, m rturiseşte c nu vede cum un omă ă care gândeşte poate fi fericit, ştiindu-se la discre ia unorţ puteri obscure, care îi dep şesc puterea de în elegere.ă ţ Pentru el, nimic nu are sens într-o lume a c rei evolu ie seă ţ reduce la „un proces permanent de dezintegrare şi de refacere a atomilor şi moleculelor un joc absurd de forte reciproc dependente unele de altele, un joc care a existat dintotdeauna şi care nu se va sfârşi niciodat ”. În acestă sens, Lovecraft se dovedeşte a fi fost pe întreg parcursul existen ei sale, în sensul total, dramatic al cuvântului, unţ disperat.

Acesta ar fi portretul interior al lui Lovecraft, rezultat dintr-o examinare poate un pic cam prea minu ioas aţ ă biografiei, a „romanului s u existen ială ţ ”.

Întorcându-ne privirea spre oper , constat m în primulă ă rând c , în cazul s u, fantasticul nu este o simpl tehnică ă ă ă

15

literar , ci r spunde unei aplec ri naturale şi esen iale -ă ă ă ţ vitale chiar în efortul de a supravie ui într-o lume apreciatţ ă ca eminamente absurd - spre mister şi spaim . Fantasticulă ă acoper în parte vidul pe care îl sap la nivelul conştiin eiă ă ţ agnosticismul şi disperarea sa. „Într-un anume fel, eu nu sunt cu adev rat atras decât de ceea ce sugerează ă prezen a, la col ul str zii, a unor incredibile miracole: cet iţ ţ ă ăţ glorioase, diafane, cu acoperişuri de aur şi terase de marmur , sc ldate în lumina asfin itului sau, mai mult aă ă ţ unor prezen e cosmice, vagi şi obscure, care se aga cuţ ţă ghearele lor amenin toare de marginea sub ire careţă ţ desparte universul cunoscut de abisurile de dincolo. Lumea şi locuitorii s i m frapeaz prin incomensurabila loră ă ă insignifian , de aceea aspir mereu spre sisteme mai vasteţă şi mai subtile decât cele care îl privesc spre om”.

Aceast experien a întâlnirii cu fantasticul „de la col ulă ţă ţ str zii” va fi împ rt şit de toate personajele lovecraftiene.ă ă ă ă Ca şi autorul lor, şi acestea vor fi nişte pozitivişti, spirite lucide, martori ai unor „miracole” în care refuz s cread ,ă ă ă chiar dac mul i dintre ei sunt de asemenea nişte „vis toriă ţ ă profesionişti”, care, neferici i şi r t ci i în lumea real ,ţ ă ă ţ ă încearc cu to ii s provoace aceste st ri de „viziuneă ţ ă ă interioar ”, încearc s intre în contact cu for ele profundeă ă ă ţ ale subconştientului.

Schema majorit ii povestirilor sale este aproape mereuăţ aceeaşi, scenariul se deruleaz aproape identic. Autorul -ă care este în acelaşi timp şi protagonistul întâmpl rii,ă relatarea la persoana întâia fiind predominant - începeă prin a-şi informa cititorul c tocmai a fost martorul unuiă eveniment incredibil, care i-a tulburat min ile, l-a scos deţ pe orbita ordinii fireşti a existen ei sale. To i aceştiţ ţ protagonişti, to i aceşti martori, sunt în majoritate indiviziţ eminamente respectabili, apar in unei „elite”, descind dinţ familii onorabile şi practic profesiuni onorabile. To i duc, înă ţ sânul comunit ii lor, o via activ , liniştit , util , pân înăţ ţă ă ă ă ă ziua în care în existen a lor, ferit şi monoton , irumpeţ ă ă

16

monstruosul, insolitul. To i sunt fiin e cultivate şi sceptice,ţ ţ manifestând fa de supranatural aceeaşi atitudine deţă perfect incredulitate ca şi Lovecraftă .

Fantasticul rezult tocmai din confruntarea acestor fiin eă ţ pe deplin ra ionale cu necunoscutul, atmosfera halucinant ,ţ ă de coşmar ia naştere din contrastul dintre luciditatea perfect a personajului şi imaginile din vis, care îlă înconjoar . Realitatea diurn este treptat acaparat ,ă ă ă invadat de un univers demen ial, de o profundă ţ ă intensitate oniric . Fantasticul lovecraftian consist , în ceeaă ă ce priveşte aspectul s u „tehnic”, în alunecarea treptat înă ă vis: imaginilor clare, distincte, luminoase, diurne, li se substituie treptat imaginile nocturne, ce oase, neclare,ţ pâlpâitoare, monstruoase, imagini tenebroase în sensul material al cuvântului, purt toare ale unor simboluriă specifice visului. Astfel se explic şi trebuiesc interpretateă imagini caracteristice universului lovecraftian, ca aceea a labirintului, a sc rii în spiral , a pr pastiei întunecate, aă ă ă apei, a zborului, a plutirii, a spa iului închis - toateţ apar inând, dup cum ne arat Bachelard, „poeticii visului”ţ ă ă - imagini care se instituie într-un veritabil vocabular al spaimei şi al neliniştii. În acelaşi timp, îns , este importantă ca personajele care parcurg acest peisaj s fie treze, lucide,ă întrucât fantasticul, aşa cum îl în elege Lovecraft, implicţ ă prezen a unei inteligen e conştiente în chiar miezul dens alţ ţ visului. Devine limpede c toate aceste personaje suntă proiec ii ale lui Lovecraft, alter ego-uri ale acestuia,ţ repetând experien a care i-a marcat întreaga existen :ţ ţă confruntarea cu obscure şi incontrolabile for e maleficeţ .

Dac întreaga crea ie a lui Lovecraft - de dimensiuniă ţ destul de reduse, de altfel: cincizeci şi patru de nuvele, dintre care patru concentrate într-un roman - este reductibil la un num r de varia iuni cam pe aceeaşi tern ,ă ă ţ ă devine limpede c analiza, demontarea mecanismului doară a uneia dintre povestirile sale permite identificarea

17

elementelor care compun universul acesteia, reg sibile laă nivelul întregii opere.

Din acest punct de vedere, Demoni şi miracole, singurul s u roman, pare a fi crea ia sa emblematic , sum aă ţ ă ă imaginarului lovecraftian. C este într-adev r vorba deă ă opera sa cea mai complex , topind în substan a sa toateă ţ imaginile şi motivele care l-au obsedat, o dovedeşte în primul rând lunga perioad de gesta ie, care acoperă ţ ă practic întreaga sa perioad creatoare. Astfel, prima dină cele patru secven e narative care compun romanul,ţ dateaz din perioada de început - este vorba de ă Depozi iaţ lui Randolph Carter, scris în 1919 - iar ultima - ă Dincolo de poarta cheii de argint - din 1932, din perioada de maturitate, care aproape coincide cu sfârşitul carierei sale literare, între ele situându-se În c utarea cet ii Kadath ă ăţ - din 1920 - şi Cheia de argint - din 1926. Ordinea scrierii nu este cea în care aceste secven e vor fi ordonate în volum,ţ adic ă Depozi ia lui Randolph Carter, Cheia de argint,ţ Dincolo de poarta Cheii de argint, În c utarea cet iiă ăţ Kadath.

Demoni şi miracole are ca motiv central cunoscuta şi des abordata tem îi c l toriei în timp care, în viziunea luiă ă ă Lovecraft, echivaleaz cu un voiaj ini iatic în universulă ţ labirintic al viselor. De altfel, Depozi ia lui Randolph Carterţ este transcrip ia aproape integral a unui vis în cursulţ ă c ruia Lovecraft se vede, înso it de prietenul şiă ţ corespondentul sau Samuel Lovemann, pe cale de a explora unul din acele cimitire din Noua Anglie care fac parte integrant din universul operei sale. Aventurile peă care le tr iesc cei doi protagonişti, coborârea unuia dintreă ei în cavou, contactul pe care îl stabileşte cu cel r mas laă suprafa prin sistemul de telefon portativ, deznod mântulţă ă însp imânt tor, adic faptul c cel coborât în adâncuri nuă ă ă ă mai revine la suprafa , totul, întreaga substan epic şiţă ţă ă atmosfer terifiant sunt con inute în vis, în aşa fel încâtă ă ţ nara iunea pare a fi doar un coşmar dramatizatţ .

18

Elementul oniric domin de altfel întreg romanul, c ciă ă protagonistul s u, Randolph Carter, este, ca şi Lovecraft, ună „vis tor de profesie”, un „lup al viselor”, deprins cuă exerci iile onirice cele mai complicate; un c l tor în „ araţ ă ă ţ somnului profund”. Ca şi Lovecraft, Randolph Carter caută în vis acea suprem frumuse e şi acea tihn pe care nu leă ţ ă poate afla pe p mânt, acel contact cu absolutul pe careă lumea real i-l refuz . Romanul reface etapele acesteiă ă c ut ri, care este simultan una a timpului pierdut, cât şiă ă una a viselor pierdute. Lovecraft avea de altfel s declare -ă proustian - în leg tur cu ă ă Demoni şi miracole: „Lupta împotriva timpului este singurul subiect veritabil demn de un roman”.

Dominat ca şi Lovecraft de nostalgia copil riei pierdute,ă Randolph Carter îşi începe voiajul în timp prin recuperarea acestui paradis din care a fost izgonit. La vârsta de cincizeci de ani, dup ce a încercat în van s se adaptezeă ă vie ii sociale, hot r şte s se reîntoarc în vechea casţ ă ă ă ă ă p rinteasc - spa iu sacru şi privilegiat al reveriei - pentru aă ă ţ evada o dat pentru totdeauna, definitiv din această ă realitate sufocant care îl înconjoar prin intermediulă ă experien elor onirice. Supunându-se sugestiilor unui visţ straniu, redevine b ie elul „Randy” care fusese cuă ţ patruzeci de ani în urm . Redevine la propriu: aude din nouă voci familiare, ale unor persoane care muriser de mult, baă chiar acestea îl înconjoar cu prezen a lor îndr git , îi apară ţ ă ă din nou în fa a ochilor; îşi recap t înf işarea de alt dat :ţ ă ă ăţ ă ă este din nou un puşti în pantaloni scur i şi bluzi şi acestţ ţă puşti r suceşte „cheia de argint” în broasca „Por ii”,ă ţ trecând în „lumea exterioar ” şi începând acea dublă ă c l torie, în timp şi în spa iul viseloră ă ţ .

Aceast c l torie este, de fapt, un periplu mitic, o ieşireă ă ă din timpul cronologic pentru a p trunde în durata sacr ,ă ă cosmic . Este vorba de o „reîntoarcere la origini” efectuată ă în cadrul psihismului individual. Randolph Carter devine contemporan, în sensul cel mai literal al termenului, cu

19

prima sa copil rie, el este proiectat - prin voin a autorului -ă ţ la începutul istoriei sale personale. El „se reintegreaz înă perioada paradisiac a începuturilor, desprinzându-se dină timpul cronologic al adultului care, din p cate, devenise... -ă demersul mitic coincide înc o dat cu demersul oniric -ă ă Carter redevine copil şi revenind la stadiul ini ial alţ existen ei sale, redescoper prin el însuşi adev rurile careţ ă ă au prezidat, la început, facerea lumii. Cheia de argint este simbolul timpului copil riei, care îi permite accesul înă copil ria Timpului”, arat Maurice Levy în monografiaă ă consacrat lui Lovecraft.ă

Dincolo de „poarta cheii de argint” se afl „spa iulă ţ exterior”, total diferit de „lumea cu trei dimensiuni a oamenilor”. Este teritoriul „Marilor Str moşi”, pierdu i într-oă ţ medita ie veşnic , un soi de umbre, nici oameni, nici zei.ţ ă Pentru a p trunde în acest spa iu imaterial Randolph Carteră ţ utilizeaz cheia de argint în cadrul unui ritual complicat,ă ceea ce indic o dat în plus natura fabuloas a c l torieiă ă ă ă ă sale, ritul având dup cum se ştie func ia de a reactualizaă ţ mitul. „Dincolo de poarta cheii de argint” se afl lumeaă începuturilor, „Marii Str moşi”, „Cei Str vechi” fiind aceiaă ă care au tr it şi întemeiat civiliza ii str vechi pe P mânt, cuă ţ ă ă mult înainte de apari ia omului.ţ

Lovecraft introduce aici, în acest punct al povestirii, un motiv central al crea iei sale: „Toate povestirile mele, oricâtţ de eterogene ar p rea, se bazeaz pe o credin legendară ă ţă ă fundamental , care este aceea c lumea noastr a fostă ă ă locuit la un moment dat de alte rase care, întrucâtă practicau magia neagr , au fost deposedate de puterea loră şi expulzate, dar tr iesc undeva în exterior; gata mereu să ă reintre în posesia acestui P mânt.”ă

Se poate observa cu uşurin c aceast „credinţă ă ă ţă legendar ” nu reprezint doar o deschidere spre mit, ciă ă trimite şi într-o cu totul alt direc ie, cea a literaturii S.F.,ă ţ dominate de prezen a „extratereştrilor”. Astfel, dou zeci şiţ ă cinci de ani dup moartea lui Lovecraft, Pauwels şi Bergieră

20

vor ajunge la rândul lor la concluzia c fiin ele umane nu auă ţ fost primele care au p şit pe suprafa a p mântului - şi că ţ ă ă aceast planet a fost gazda unor vizitatori veni i din spa iuă ă ţ ţ cu mii sau chiar cu milioane de ani înainte de apari iaţ omului. Ulterior, teoriile lor vor fi vulgarizate de elve ianulţ Erik von Däniken în Amintiri despre viitor. Şi, de asemenea, în c r i ca ă ţ Amenin area farfuriilor zbur toare ţ ă sau Pentru ce ne observ ei ă - la noi lucrarea lui Doru Davidovici - exper iţ în obiecte zbur toare neidentificate au avansat teoriiă asupra „str inilor” veni i din spa iu, care seam n enormă ţ ţ ă ă cu fiin ele din spa iul exterior descris de Lovecraft aici darţ ţ şi în ultimele sale povestiri, care sunt mult mai aproape de S.F.

Aventura cosmic a lui Randolph Carter, p trunderea saă ă în „spa iul astral”, contactul cu „pluralitatea lumilor”,ţ începe deci prin întâlnirea cu aceste fiin e vaporoase deţ dincolo de timp. Senza ia predominant este cea de acutţ ă ă imaterialitate. Peisajul este în acelaşi timp fantastic, mitic şi de povestire ştiin ifico-fantastic . Conceptul de dimensiuneţ ă nu mai are sens. În jurul lui Randolph Carter se afl un soiă de forme monstruoase, înv luite într-un fel de mantii lungiă cu glug , ce le acoper în întregime, aşezate pe un fel deă ă piedestale. Aceste siluete înv luite sunt acei „Mariă Str moşi” situa i într-un fel de „continuum spa iu-timp”, înă ţ ţ afara duratei şi geometriei cunoscute, tradi ionale. Niciţ timpul, nici spa iul, nu mai sunt fixe, precis delimitate, totulţ este vag, imprecis, parc lichefiat. Este un teritoriuă nedefinit, f r volum şi f r densitate, adâncime,ă ă ă ă profunzime. Aici, Carter afl în sfârşit adev rul: lumea nu seă ă „construieşte” pornind de la figurile geometrice cele mai simple, aşa cum înva oamenii, ci se „deduce” din formeţă din ce în ce mai complexe, suprapuse într-o ierarhie infinit . Exist o „multitudine de lumi”, înşiruindu-se „până ă ă în vârful inaccesibil al infinit ii arhetipale”. Ceea ceăţ oamenii iau drept realitate, „lumea cu trei dimensiuni”, nu este decât o „iluzie ridicolă”.

21

În acest decor halucinant, Carter întâlneşte C l uza, peă ă acela care îl va instrui asupra unor adev ruri esen iale ce îiă ţ vor permite accesul dincolo de „Ultima Poart ”. Aceastaă este Umr-at-tawil, nume simbolic ce se traduce prin „Cel-a-c rui-via -a-fost-prelungit ”. Dincolo de „Ultima Poart ”,ă ţă ă ă Carter va trece printr-o nou serie de „probe” ale acestuiă „voiaj ini iatic”. Cea mai cumplit este pierderea nu numaiţ ă a înf iş rii omeneşti, dar şi a identit ii. Mai întâi, seăţ ă ăţ transform într-un monstru „cu rât de tapir”, cu gheare şiă pielea zgrun uroas , asem n tor celor care vie uiesc peţ ă ă ă ţ planeta Yaddith, situat dincolo de Ultima Poart , laă ă milioane de ani distan de P mânt. Acest motiv alţă ă „metamorfozei” este propriu universului lovecraftian, populat de un veritabil „bestiar al ororii” dup cum arată ă Maurice Levy în monografia deja amintit . Ceea ce esteă caracteristic unei mari categorii de monştri din opera sa este aspectul, caracterul lor „hibrid”, înf işarea lorăţ aproape omeneasc ”. Ei conserv de multe ori aparen aă ă ţ omeneasc , alura, silueta, şi se pot insinua în rândulă fiin elor normale, f r a fi repera i, cum va fi chiar cazul luiţ ă ă ţ Carter, care se va reîntoarce pe P mânt în trupul unuiă monstru şi va putea s se integreze în rândul semenilor s iă ă gra ie unei deghiz ri ingenioase. Acest aspect „hibrid” îiţ ă face şi mai amenin tori, mai neliniştitori. Grani ele dintreţă ţ monstruos, abera ie fizic şi firesc, normal, devin extremţ ă de labile şi uşor de înc lcat şi oricând exist - pentru oricineă ă - pericolul „contamin rii”, al „metamorfozei” peste noapte.ă Aşa cum i se întâmpl lui Carter, care se trezeşte brusc înă trupul unui monstru, p strând aspectul general uman, dară apar inând de acum - prin atribute evidente - unei speciiţ diferite.

Dar mult mai îngrozitoare este pierderea identit ii.ăţ Randolph Carter se dezintegreaz într-o infinitate deă Carteri, trecu i, prezen i, viitori, tereştri şi extratereştri.ţ ţ Trecând dincolo de timp şi de spa iu, tr ieşte şi retr ieşteţ ă ă simultan toate existen ele sale, din toate epocile şi dinţ

22

toate locurile. Descoper c orice fiin uman esteă ă ţă ă compus dintr-o multitudine de „fa ete”, desp r ite prină ţ ă ţ timp şi spa iu, tr ind f r a avea cunoştin una de alta,ţ ă ă ă ţă toate avându-şi original într-un arhetip originar. Artiştii, spiritele alese, fiin ele de elit , au o ascenden sacr ,ţ ă ţă ă „arhetipurile” lor fiind zei. Cum este şi cazul lui Randolph Carter, a c rui „nelinişte metafizic ”, a c rui pasiune deă ă ă „scormonitor în lumea viselor”, a c rui nostalgie a unei alteă lumi şi al c rui dezgust fa de realitatea şi preocup rileă ţă ă oamenilor se explic prin originea sa divin , arhetipul s uă ă ă fiind însuşi Yog-Sothoth, st pânul primordial al tuturoră lumilor. Descoper , de asemenea, c fiecare fiin umană ă ţă ă posed o „fa et ” demonic , un dublu monstruos, un alteră ţ ă ă ego de umbr şi întuneric, tr indu-şi exilul undeva, înă ă „spa iul exterior”. Fa eta demonic a lui Carter esteţ ţ ă Zkauba, vr jitorul de pe planeta Yaddith, şi acesta vaă încerca s pun st pânire pe spiritul s u, s des vârşească ă ă ă ă ă ă „metamorfoza”, s -l transforme integral în monstru. Carteră va reuşi s salveze şi s se reîntoarc pe P mânt, dară ă ă ă recuperarea sa nu va fi integral , întoarcerea din infern vaă l sa urme. Îndr zneala de a fi trecut pragul „Ultimei Por i” îlă ă ţ va stigmatiza atât fizic - p strându-şi aspectul „hibrid” deă monstru „cu înf işare aproape omeneasc ” - cât şi înăţ ă planul conştiin ei, în care se va lupta cu „fa eta demonic ”ţ ţ ă Zkauba.

Dac în aceast secven a romanului elementele deă ă ţă S.F., de „fantastic instrumental” cum le numeşte vetanŢ Todorov, adic mai cu seam instrumente inând de oă ă ţ civiliza ie tehnic mult mai avansat decât cea uman , suntţ ă ă ă evidente - între altele, Randolph Carter c l toreşte în spa iuă ă ţ gra ie unui aparat de scafandru al luminii - aliindu-se înţ mod insolit cu structurile mitice, ultima parte a romanului, În c utarea cet ii Kadath, reprezint o schimbare total aă ăţ ă ă registrului stilistic. De fapt, aceast povestire reia motivulă c ut rii mitice a unei alte lumi, mutându-l în alt plan ală ă fantasticului. S.F.-ul, paranormalul, fac loc atmosferei

23

intens onirice, miraculosului, decorului de basm şi feeric. O aceeaşi poveste este spus altfel. „P durea fermecat ”ă ă ă înlocuieşte „spa iul galactic”. Lumea în care îşi începeţ acum Randolph Carter voiajul ini iatic în c utarea fiin elor şiţ ă ţ civiliza iilor originare este lumea visului, „ ara somnuluiţ ţ profund”. R mâne îns acel profund strat mitic. Dac maiă ă ă înainte originalitatea profund a lui Lovecraft provenea dină aliajul inedit dintre mit şi S.F., acum aceeaşi originalitate profund rezid în fuziunea intim dintre viziunea oniric şiă ă ă ă construc ia mitologic .ţ ă

În c utarea cet ii Kadath ă ăţ este, în acest sens, o „epopee oniric ”, o „gesta în spa iul imaginarului”, dup cum oă ţ ă defineşte Marcel Lay.

De trei ori a încercat Carter, pe parcursul viselor sale, să ajung în Kadath, cetatea fabuloas , şi de trei ori a eşuat,ă ă zeii ostili şi r uvoitori i-au barat drumul. Dar cuceririleă spiritului necesit îndr zneal şi perseveren , aşa că ă ă ţă ă renun la lumea diurn şi se afund , coborând cele şapteţă ă ă sute de trepte, dincolo de „Poarta Somnului profund”, în c utarea cet ii visate odinioar . Întreaga nara iune seă ăţ ă ţ organizeaz în jurul acestei c l torii onirice, care este înă ă ă acelaşi timp o confruntare în spa iul mitologic, luptţ ă împotriva zeilor potrivnici şi a slujitorilor acestora.

Peisajul oniric în care p trunde Randolph Carteră aminteşte de romanticii germani - de Hoffmann în special - şi de Shakespeare din Visul unei nop i de var ţ ă şi Furtuna, în special prin acea „p dure fermecat ”, „bântuit de zoogi”,ă ă ă un soi de spiriduşi. P durea din visele sale este codrulă primordial, spa iul virgin în care se ascund fantasme şiţ pericole nel murite, este locul în care te po i pierde, „ună ţ labirint vegetal”. „P durea este un simbol care con ineă ţ moartea”, ne spune Mircea Eliade. Nu este de mirare c înă acest „loc bântuit”, Lovecraft plaseaz „gura infernului”,ă începutul acoperit de o trap al unei galerii subterane careă conduce în ara monştrilor.ţ

24

Scopul lui Carter este de a ajunge la castelul de onix care este str vechea reşedin a „Str vechilor”, a zeilor, şi de a-iă ţă ă implora s îi permit accesul în „miraculoasa cetate aă ă soarelui la apus”. Dup cum se vede, zeii, aceiaşi, cei careă la început au locuit pe P mânt şi apoi l-au l sat înă ă st pânirea oamenilor, nu îşi mai au sediul pe o planetă ă îndep rtat , ci într-un t râm miraculos, desprins din basme,ă ă ă în care intercalarea, integrarea motivelor mitologice este mult mai fireasc . Iar dac şi acum Carter este obligat să ă ă c l toreasc prin spa iu, nu o mai face cu ajutorulă ă ă ţ „echipamentului de scafandru al luminii”, ci recurgând la recuzita clasic a supranaturalului, la f pturi mitologice.ă ă C ci, în lupta sa împotriva zeilor şi a „agen ilor” acestora,ă ţ Carter ajunge s fraternizeze cu o parte din monştrii, esteă sprijinit de aceştia. Astfel, vampirii lupt al turi de elă ă împotriva „jivinelor de pe Lun ” şi tot ei îi vor organiza deă mai multe ori transportul aerian.

Itinerariul pe care îl parcurge este sinuos, complicat, ca orice c utare a adev rului, amintind de etapele unui rituală ă de ini iere. Treptat, pe parcursul acestui itinerar oniric, seţ contureaz surprinz tor de exact desenat o hart aă ă ă ă fabulosului, o topografie mitic , Lovecraft fiind ună neîntrecut creator de spa ii imaginare, apropiat de Faulknerţ şi, mai ales, de Marquez, de care îl apropie această minu iozitate cu care construieşte o veritabil geografie aţ ă sacrului. Întreaga opera a lui Lovecraft se circumscrie, de altfel, în limitele unui univers închis, în care se amestecă locuri şi realit i reale cu unele imaginare, în care Bostonăţ st al turi de Arkham - oraş de vis şi oraş al viselor. Peisajulă ă lovecraftian devine perfect recognoscibil, cap t oă ă autonomie aparte, îng duind chiar studierea lui, ca a unuiă loc real, cum procedeaz Angela Carter în ă Lumea lui Lovecraft sau Peisajul lovecraftian.

Esen a acestui spa iu imaginar este în ţ ţ În c utarea cet iiă ăţ Kadath structura sa labirintic . Nu numai p durea este ună ă labirint, dar şi oraşele, unele cl diri. Pe înfricoş torul platouă ă

25

Leng se afl un templu din care Carter va reuşi s fugă ă ă dup o n ucitoare urm rire de-a lungul unor coridoareă ă ă încâlcite. „Labirintul este simbolul interioriz rii, ală spiritualit ii, al c l toriei agitate spre centrulăţ ă ă inconştientului”, arat Angela Carteră .

Finalul romanului demonstreaz tocmai aceast orientareă ă spre interior, c l toria lui Carter sfârşeşte printr-oă ă întoarcere în punctul de plecare, cetatea pe care o c utaă era de fapt o pl smuire a imagina iei sale. Astfel,ă ţ Nyarlathotep, „Haosul târâtor”, îi dezv luie c „Mariiă ă Str moşi”, zeii, au p r sit castelul de onix, str vechea loră ă ă ă reşedin , „aceea pe care mitul le-o desemnase o datţă ă pentru totdeauna”, pentru a se instala în „miraculoasa cetate” imaginat de îndr zne ul vis tor din Arkham. „Mariiă ă ţ ă Str moşi” evadeaz din Kadath, cetatea primordial ,ă ă ă evadeaz de fapt din mit, pentru a se restabili într-o cetateă „fermecat ”, care nu este de fapt decât suma, proiec iaă ţ oniric , a tuturor oraşelor pe care le-a îndr git Carter înă ă tinere ea sa: Boston, Salem, Providence şi atâtea altele.ţ

S inten ioneze astfel Lovecraft s ne sugereze c viseleă ţ ă ă unui om pot fi mai frumoase chiar decât îns şi realitateaă divin , într-o asemenea m sur încât pot fi râvnite chiar deă ă ă zei?

Povestirea fantastic devine în ultimele pagini povestireă filosofic , apologă .

26

PARTEA ÎNTÂI

DEPOZIŢIA LUI RANDOLPH CARTER

— Domnilor, v repet c aceast anchet este de prisos!ă ă ă ăOsândi i-m pe via dac vre i; închide i-m , executa i-ţ ă ţă ă ţ ţ ă ţ

m , dac ave i nevoie de o victim pentru a da satisfac ieă ă ţ ă ţ iluziei pe care o numi i justi ie: nu pot ad uga nimic la celeţ ţ ă declarate anterior. V-am relatat cât se poate de sincer tot ceea ce sunt în stare s -mi reamintesc. Nimic nu a fostă r st lm cit sau ascuns, iar dac a r mas ceva nel murit înă ă ă ă ă ă depozi ie, este numai din cauza acestei amnezii demoniceţ care a pus st pânire pe mintea mea. Amnezia e cauza,ă precum şi teroarea subteran ce a f cut s se n pustească ă ă ă ă toate aceste nenorociri asupra mea.

V repet, nu ştiu ce s-a întâmplat cu Harley Warren.ăCred totuşi - aproape c sper - c odihneşte într-oă ă

netulburat uitare, dac o asemenea fericire poate existaă ă aievea undeva. Este adev rat c , vreme de cinci ani, amă ă fost prietenul lui cel mai apropiat şi c am participat,ă par ial, la înfricoş toarele sale cercet ri asupra misterelorţ ă ă lumii. Deşi memoria mea este înc nesigur şi tulbure, nuă ă voi nega m rturia pus pe seama mea; se prea poate s fiă ă ă fost v zut în noaptea aceea de spaim , pe la oraă ă unsprezece şi jum tate, la bariera oraşului Gainsville,ă îndreptându-m împreun cu Warren în direc ia Mlaştiniiă ă ţ Marelui Chiparos. Afirm în cunoştin de cauz c atât eu,ţă ă ă cât şi prietenul meu, c ram în spate l mpi electrice,ă ă cazmale şi un fir metalic, f cut sul, de care erau fixate nişteă aparate ciudate. O voi afirma pentru c toate acesteă obiecte au avut un rol în singura dintre scenele

27

resping toare pe care le-am tr it ce a r mas gravat înă ă ă ă memoria mea r v şit . Cât priveşte ceea ce a urmat şiă ă ă motivul pentru care am fost g sit singur, într-o stare deă complet n uceal , pe malul râpos al mlaştinii, trebuie să ă ă ă insist asupra faptului c nu-mi amintesc nimic în afar deă ă ceea ce de nenum rate ori v-am explicat. Îmi spune i c nuă ţ ă exist nimic în aceast mlaştin , sau în vecin tatea sa, careă ă ă ă s poat constitui decorul însp imânt toarei mele povestiri.ă ă ă ă Tot ceea ce v pot r spunde la aceasta este c nu ştiuă ă ă nimic mai mult decât ceea ce v-am descris. A fost o halucina ie sau poate un coşmar - sper cu ardoare s fi fostţ ă aşa - îns asta e tot ce in minte din acele ore tulburi şi dină ţ tot ceea ce a avut loc dup ce am ieşit din câmpul vizual ală oamenilor. De ce Harley Warren n-a revenit odat cu mine,ă doar el însuşi, umbra sa, sau ceva f r nume ce nu se poateă ă descrie, ne-ar putea spune.

Dup cum v-am relatat mai înainte, cercet rile fatale aleă ă lui Harley Warren mi-au fost bine cunoscute şi am colaborat par ial la ele.ţ

Din imensa sa colec ie de c r i ciudate şi rare, consacrateţ ă ţ unor subiecte blestemate, citisem tot ceea ce era scris în limba pe care o st pâneam, dar cele care îmi erauă accesibile reprezentau un num r infim în compara ie cuă ţ celelalte, redactate în limbi pe care nu le cunoşteam. Printre acestea din urm , mi se pare c multe erauă ă redactate în arab . Cât priveşte cartea inspirat de diavol,ă ă cea care a declanşat sfârşitul - acea carte pe care Warren a luat-o cu el în afara lumii, îndesat în buzunar - nu amă v zut nic ieri ceva asem n tor caracterelor cu care eraă ă ă ă culeas , iar prietenul meu n-a consim it niciodat s -miă ţ ă ă încredin eze tâlcul pe care îl fereca. Trebuie s v repet cţ ă ă ă acum nu mai în eleg pe deplin natura studiilor noastre?ţ Într-un fel, mi se pare cât se poate de avantajos pentru mine s nu mai ştiu, c ci am realizat aceste studiiă ă înfricoş toare mai mult dintr-o atrac ie amestecat cuă ţ ă dezgust, decât dintr-o voca ie autentic .ţ ă

28

Warren m domina dintotdeauna şi mi se întâmpla chiară s m tem de el. Îmi amintesc chipul lui ars de febr , dină ă ă noaptea însp imânt torului eveniment, în timp ce îmiă ă împ rt şea dintr-o suflare teoria sa, explicându-mi de ceă ă anumite cadavre îşi men in în mormânt carna ia tare şiţ ţ intact timp de un mileniu. În prezent, nu pot s m maiă ă ă tem de Warren, c ci presupun c a cunoscut groz vii careă ă ă dep şesc ştiin a mea. Acum, m tem pentru el.ă ţ ă

Odat mai mult, afirm c nu aveam o idee precis despreă ă ă ceea ce urma s fie elul nostru în acea noapte. Acel el eraă ţ ţ cu siguran legat de cartea pe care Warren o purta înţă buzunar - acea carte veche, cu caractere indescifrabile, care îi sosise din India cu o lun mai devreme - dar jur că ă nu ştiam ce n d jduiam s descoperim. Martorul vostruă ă ă sus ine c ne-a v zut la bariera din Gainsville, f cându-neţ ă ă ă drum spre Mlaştina Marelui Chiparos. Se prea poate, deşi nu îmi amintesc l murit acest fapt. Singura mea amintire,ă parc gravat cu fier roşu în suflet, se leag de o singură ă ă ă scen , care probabil c s-a desf şurat mult dup miezulă ă ă ă nop ii, palidul p trar de Lun se în l ase foarte sus pe cerulţ ă ă ă ţ înce oşat.ţ

Ne g seam într-un cimitir de demult, atât de vechi încâtă m înfioram la vederea atâtor m rturii dintre cele maiă ă felurite ale unor timpuri str vechi. Se afla într-o valeă adânc şi umed , acoperit cu ierburi, muşchi şi buruieni cuă ă ă tulpini târâtoare, într-o vale înv luit într-o miasmă ă ă nedesluşit , pe care imagina ia mea frivol o asocia, în modă ţ ă cu totul absurd, mirosului de piatr putrezit . Semneleă ă del s rii şi declinului se ar tau la tot pasul şi eram obsedată ă ă de ideea c eu şi Warren suntem primele f pturi în viaă ă ţă care tulburam aceast linişte moart de secole. Deasupra,ă ă dincolo de marginea v ii, îngânduratul vârf al Lunii în declină se ar ta înf şurat în aburi dezgust tori, care p reau s seă ă ă ă ă înal e de sub p mânt, din v g uni neştiute. La lumina slabţ ă ă ă ă şi tremur toare a razelor de Lun puteam s desluşesc ună ă ă monstruos ansamblu de dale antice, urne, cenotafe şi

29

fa ade de mausolee acoperite de muşchi şi de pete deţ umezeal . Toate aceste monumente, pe jum tate ascunseă ă de vegeta ia insalubr , abundent şi compact , seţ ă ă ă pref ceau în ruine.ă

Prima imagine a propriei mele prezen e în mijloculţ acestei îngrozitoare necropole am p strat-o din clipa cândă Warren şi cu mine ne-am oprit în fa a unui vechi mormânt,ţ în parte ruinat, şi am l sat s cad la p mânt o greutate peă ă ă ă care aparent o c rasem f r s ştim. De-abia acum îmi dauă ă ă ă seama c eram echipat cu o lamp electric şi două ă ă ă cazmale, în timp ce tovar şul meu se înc rcase cuă ă instala ia unui telefon portativ. Nu am schimbat nici oţ vorb , locul în care ne aflam şi treaba care ne aşteptaă p rându-ne cunoscute. Ne-am luat lope ile şi am început să ţ ă d m la o parte f r întârziere iarba, b l riile şi p mântulă ă ă ă ă ă care acoperiser str vechiul mormânt. Dup ce am dezgolită ă ă întreaga suprafa , compus din trei lespezi imense deţă ă granit, ne-am tras câ iva paşi mai la o parte şi Warren p ruţ ă s se dedice unui calcul mental. Se întoarse, în sfârşit, laă mormânt şi, folosindu-şi cazmaua ca pe un levier, se opinti s ridice lespedea cea mai apropiat , aflat sub o gr madă ă ă ă ă de pietre n ruite care probabil f cuser odinioar parteă ă ă ă dintr-un monument. Nu reuşi şi-mi f cu semn s -i vin înă ă ajutor. În cele din urm , for ele noastre reunite au desprinsă ţ piatra, pe care apoi am s ltat-o şi am r sturnat-o pe oă ă parte.

Lespedea odat mutat din loc, ap ru o deschiz tură ă ă ă ă întunecoas , de unde izbucnir gaze şi miasme atât deă ă dezgust toare, încât, îngre oşa i, am dat înapoi în grab .ă ţ ţ ă Dup un timp, când exhala iile devenir mai suportabile,ă ţ ă ne-am apropiat din nou de acel soi de gur a umbrei.ă Lanternele noastre luminar palierul superior al unei sc riă ă de piatr , pe treptele c reia se scurgea din adânculă ă p mântului, pic tur cu pic tur , o licoare dezgust toare.ă ă ă ă ă ă Pere i mustind de umezeal , acoperi i cu o crust deţ ă ţ ă salpetru, str juiau aceste trepte.ă

30

Memoria mea înregistreaz în aceast clip amintireaă ă ă primelor cuvinte pe care mi le-a adresat Warren, cu vocea sa plin , de tenor, pe un ton r mas în mod straniuă ă neschimbat, în ciuda decorului însp imânt tor care neă ă înconjura:

— Regret, spuse, c sunt nevoit s - i cer s r mâi laă ă ţ ă ă suprafa , dar ar fi o crim s îng dui cuiva cu nervii atâtţă ă ă ă de slabi ca ai t i s coboare acolo. Nu î i po i închipui, chiară ă ţ ţ din ceea ce ai citit sau am putut s - i povestesc, lucrurileă ţ pe care trebuie s le fac şi s le v d. Este o munc deă ă ă ă diavol, Carter, şi m îndoiesc c , f r a avea nervii tari,ă ă ă ă cineva ar putea fi martor la toate acestea pân la cap t şiă ă c s-ar putea întoarce de acolo nu numai zdrav n la minte,ă ă ci şi viu. Nu vreau, cu nici un chip, s te jignesc, şi cerul mi-ăe martor cât de fericit sunt s te am al turi, dar sim ulă ă ţ responsabilit ii îmi interzice s trag cu mine spre acestăţ ă infern, spre o moarte probabil sau o probabil nebunie, ună ă pachet de nervi de soiul t u. Î i jur c nici nu- i trece prină ţ ă ţ cap despre ce poate fi vorba, dar î i f g duiesc s te in laţ ă ă ă ţ curent, prin telefon, cu fiecare dintre mişc rile mele. După ă cum vezi, am destul fir pentru a ajunge în centrul P mântului şi a reveni de acolo!ă

Îmi mai sun şi acum în minte acele cuvinte, rostite cu ună des vârşit sânge rece, şi îmi amintesc protestele mele. Seă pare c ineam cu disperare s -mi înso esc prietenul înă ţ ă ţ acele profunzimi sepulcrale, dar el se dovedi neînduplecat. O clip , chiar, m amenin c va abandona expedi ia, dacă ă ţă ă ţ ă voi continua s st rui. Aceast amenin are îşi f cu efectul,ă ă ă ţ ă c ci el singur de inea cheia ă ţ lucrului. Este tot ceea ce-mi pot aminti, neştiind nimic mai mult despre natura lucrului pe care ne str duiam s -l descoperim. Dup ce am fost for ată ă ă ţ s accept, cu regret, s -i fac pe plac, Warren lu de la mineă ă ă bobina şi o leg la aparate. La ordinul s u, am luat unulă ă dintre ele şi m-am aşezat pe o piatr funerar decolorată ă ă de vreme, foarte aproape de deschiz tura proasp tă ă

31

dezvelit . Apoi, Warren îmi strânse mâna, s lt pe um ră ă ă ă firul f cut sul şi disp ru în untrul indescriptibilului osuar.ă ă ă

O clip , am mai putut z ri lic rirea l mpii şi auzi fâşâitulă ă ă ă firului care se desf şura în spatele lui, dar, curând, această ă lic rire disp ru deodat şi sunetul se stinse la fel de repede,ă ă ă de parc Warren s-ar fi pierdut brusc pe acea scar deă ă piatr , dup o cotitur neaşteptat . R m sesem singur şiă ă ă ă ă ă înc gata, totuşi, s cobor în acele adâncuri necunoscute,ă ă atât de apropiate de malurile verzi ale c ror întinderiă fermecate se aşterneau sub lumina obosit a acelui cretosă clar de lun .ă

În liniştea p r sit a acestei cet i a mor ii, alb şi pustie,ă ă ă ăţ ţ ă în mintea mea încol eau cele mai îngrozitoare n luciri, înţ ă timp ce mormintele şi straniile monolite p reau s seă ă p trund de un duh mârşav. Umbre amorfe p reau s seă ă ă ă ascund în cele mai întunecate col uri ale v ii potopite deă ţ ă b l rii, p reau s se furişeze iute şi tiptil, ca o procesiuneă ă ă ă într-un ceremonial blasfematoriu, şi p reau s treac pragulă ă ă mormintelor putrezind pe colin ; umbre care nu puteau fiă alungate de apari ia acestui palid clar de lun .ţ ă

Periodic, îmi consultam ceasul la lumina lanternei, ciulind neobosit urechea la telefon. Timp de un sfert de or , n-amă auzit nimic. Apoi, un zgomot slab se în l din aparat şi, cuă ţă o voce încordat , mi-am chemat prietenul din inimaă adâncurilor. Oricât de tulburat aş fi fost în acele clipe, nu eram preg tit, totuşi, pentru spusele care urcar dină ă str fundurile lumii de dincolo, rostite cu un glas atât deă îngrijorat şi de tulburat cum niciodat pân atunci nuă ă auzisem ieşind din gura lui Harley Warren. Warren care, cu pu in timp înainte, se desp r ise de mine cu atâta sângeţ ă ţ rece m chema acum din adâncurile acelei genuni, cu ună murmur mai sinistru decât cel mai strident strig t:ă

— Dumnezeule, dac ai putea s vezi şi tu ceea ce v dă ă ă eu acum!...

32

Am deschis gura, dar nu am reuşit s scot nici un sunet.ă Lipsit de glas, nu-mi mai r mase decât s aştept. Apoi, alteă ă cuvinte îngrozite ajunser pân la mine:ă ă

— Carter, este însp imânt tor, este monstruos, deă ă necrezut!

Glasul îmi reveni brusc şi am rev rsat în microfon ună torent de întreb ri precipitate, repetând într-una în spaimaă mea:

— Warren, ce e? Ce e?Vocea prietenului meu urc din nou, r guşit de fric şiă ă ă ă

cuprins de disperare:ă— Nu pot s - i povestesc, Carter! Aşa ceva nici nu- iă ţ ţ

poate trece prin gând, n-am curajul s - i povestesc. Nici ună ţ om ce ajunge s cunoasc aşa ceva nu poate să ă ă supravie uiasc . Dumnezeule mare! Nici în vis nu mi-amţ ă închipuit aşa ceva ...

Din nou se f cu linişte în receptor, în timp ce din parteaă mea se rev rsa un torent nest vilit de întreb ri înfrigurate,ă ă ă apoi sosi vocea lui Warren, p truns de o uimire f ră ă ă ă margini:

— Carter, pentru numele lui Dumnezeu, aşeaz lespedeaă la loc şi pune-te la ad post dac po i. Repede! Las totulă ă ţ ă balt , n-avea alt grij decât s scapi de aici. Este singuraă ă ă ă ta salvare! F ce- i spun şi nu mai cere explica ii!ă ţ ţ

Auzisem, dar nu eram în stare decât s repet întreb rileă ă mele frenetice. Deasupra, m împresurau mormintele,ă întunericul, umbrele; dedesubt, pândeau primejdii dep şindă orice imagina ie omeneasc ; prietenul meu, se expusese,ţ ă totuşi, unui pericol mult mai mare decât mine; şi cu toată frica, am sim it o vag iritare la gândul c el putea mţ ă ă ă cread în stare s -l p r sesc în astfel de împrejur ri. Înă ă ă ă ă aparat urca un zumzet slab, apoi, dup un moment deă linişte, un strigat jalnic al lui Warren:

— Ia- i t lp şi a! Pentru numele lui Dumnezeu, puneţ ă ă ţ lespedea la loc şi ia- i t lp şi a, Carter!ţ ă ă ţ

33

Ceva din argoul pueril al prietenului meu v dea o spaimă ă atât de evident , încât m f cu s -mi recap t ca prină ă ă ă ă minune sângele rece. Am luat o hot râre brusc şi amă ă strigat în receptor: „Curaj, Warren! Sosesc imediat!”. La aceast propunere, tonul vocii prietenului meu se schimbă ă într-un strig t de adânc disperare:ă ă

— S nu faci asta, nu po i în elege; este prea târziu. Şiă ţ ţ totul e numai din vina mea. Pune lespedea la loc şi fugi. Nici tu, şi nimeni altcineva nu mai poate face nimic acum.

Tonul se schimb din nou, înc rcându-se de o sonoritateă ă blând , de o resemnare f r speran , în timp ce r mâneaă ă ă ţă ă îngrijorat în privin a mea:ţ

— Repede, pân nu e prea târziu!ăN-am catadicsit s -l ascult. Voiam s înfrâng starea deă ă

paralizie care m pironea în loc şi, îndeplinindu-miă f g duiala, s m n pustesc în adâncuri, în ajutorul s u,ă ă ă ă ă ă dar murmurul care urma m g si înc incapabil s m mişc,ă ă ă ă ă înc tuşat de o groaz f r margini:ă ă ă ă

— Carter, gr beşte-te! Nu te mai fr mânta zadarnic.ă ă Trebuie sa pleci. Mai bine unul, decât doi. Lespedea!

T cere. Apoi un clinchet, apoi vocea slab a lui Warren:ă ă— Acum aproape s-a sfârşit. Nu-mi face aceste clipe şi

mai grele. E în joc via a ta, acoper aceste trepteţ ă blestemate şi fugi! Pierzi timpul, Carter. Un timp atât de lung, Carter... Nu te voi mai revedea.

Aici, şoapta lui Warren se amplific într-un strigat care,ă treptat, se transform într-un urlet plin de o groaz urcată ă ă din negura vremii:

— Blestemate fie aceste lucruri infernale. - Legiuni - Dumnezeule - Ia- i t lp şi a! Ia- i t lp şi a! IA- I T LP ŞI A!ţ ă ă ţ ţ ă ă ţ Ţ Ă Ă Ţ

Apoi, se aşternu liniştea. Nu ştiu cât, o veşnicie parc , amă r mas întins pe jos, n ucit, suspinând, şoptind, chemând,ă ă strigând în receptor. De mii şi mii de ori, de-a lungul acestei veşnicii, am suspinat, şoptit, strigat, urlat: „Warren, Warren! R spunde-mi, eşti acolo?”ă

34

Atunci s-a n pustit asupra mea groaza final . ă ă Lucrul de necrezut, de negândit, de nerostit. Am spus c o veşnicieă p rea s se fi scurs de când Warren îmi adresase urlândă ă ultimul s u avertisment disperat, de când doar propriileă mele strig te mai sp rgeau înfricoş toarea t cere, dar,ă ă ă ă dup un timp, un nou ârâit în receptor m f cu s ciulescă ţ ă ă ă urechile. Am strigat din nou:

— Warren, eşti acolo?Drept r spuns, am auzit lucrul care a asmu it această ţ ă

amnezie asupra min ii mele. Nu pot, domnilor, s vţ ă ă reproduc acest lucru, aceast voce, dup cum nici nu mă ă ă pot hazarda s îl descriu detaliat, pentru c aceste primeă ă cuvinte m-au smuls din starea de luciditate şi m-au proiectat într-un fel de vid mental, stare care nu a încetat decât odat cu deşteptarea mea la spital. S v spun că ă ă ă vocea era profund , surd , gelatinoas , îndep rtat ,ă ă ă ă ă supranatural , neomeneasc , fantomatic ? Ce-aş puteaă ă ă spune? Acesta a fost sfârşitul experien ei mele şi acestaţ este sfârşitul istorisirii mele. Am ascultat aceast voceă z când trântit pe jos, n ucit, printre monumentele în ruină ă ă şi mormintele n ruite, printre şirurile de vegeta ie şi aburiiă ţ înc rca i de miasme, într-un cimitir necunoscut dină ţ str fundurile unei v i. Am auzit aceast voce, âşnind dină ă ă ţ adâncurile cele mai îndep rtate ale acestui blestemată mormânt deschis, în timp ce urm ream din ochi amorfeă umbre necrofage dansând sub un infernal asfin it de lun .ţ ă Şi iat ce mi s-a spus:ă

— CRETINULE, WARREN A MURIT!

35

PARTEA A DOUA

CHEIA DE ARGINT

Când împlini treizeci de ani, Randolph Carter pierdu cheia viselor.

Pân în acel an, excursii noptatice, dincolo de spa iu, înă ţ stranii cet i str vechi şi în gr dini de neuitat din mun iiăţ ă ă ţ fermeca i ce se întind deasupra m rilor str vezii, îlţ ă ă desp gubiser pentru cenuşiul vie ii de zi cu zi. Ajuns laă ă ţ mijlocul vie ii sale, sim i c aceste privilegii îl p r seauţ ţ ă ă ă treptat, pentru ca, pân la urm , s dispar cu totul. Deă ă ă ă atunci, nici galerele sale, dup ce vor fi trecut s ge ile deă ă ţ aur ale Thranului, n-au mai putut naviga vreodat pe fluviulă Ukranos, nici caravanele de elefan i nu şi-au mai putut croiţ drum prin jungla înmiresmat pân la palate uitate, cuă ă coloane de ivoriu, ce dorm intacte şi fascinante sub clar de lun .ă

Citise prea multe lucruri în lumea real , discutase cu preaă mul i oameni. Filosofi bine inten iona i îl înv aser sţ ţ ţ ăţ ă ă urm reasc leg turile logice dintre evenimente şi să ă ă ă analizeze procesele ce dau naştere gândurilor şi viselor; în felul acesta, miraculosul se evapor , în timp ce el, Carter,ă pierdu din vedere faptul c în mintea noastr , întreagaă ă via a nu este decât o colec ie de imagini şi c nu exist niciţ ţ ă ă o deosebire între imaginile ce se nasc din obiecte reale şi acelea care se ivesc din visele noastre intime, dup cum nuă exist nici un motiv de a le considera pe unele superioareă celorlalte. Obişnuin a îi împuiase capul cu o venera ieţ ţ supersti ioas pentru tot ce este tangibil şi îl f cuse s seţ ă ă ă ruşineze în secret de reveriile sale. În elep ii îl asiguraserţ ţ ă

36

c imaginile din visele sale erau copil roase, seci şi maiă ă mult decât absurde, pentru c acei care sunt prinşi înă mrejele acestora se înc p âneaz s le cread pline deă ăţ ă ă ă semnifica ii şi inten ii, tot aşa cum cred într-un sens alţ ţ naturii oarbe care, în realitate, scurm f r nici un scopă ă ă neantul, pentru a extrage ceva, şi schimb apoi acest cevaă într-un nou neant, f r s acorde, f r s recunoasc nici oă ă ă ă ă ă ă importan nici existen ei, nici aspira iilor acelor spirite ceţă ţ ţ se agit pentru o clip în prezent şi apoi se cufund înă ă ă întuneric.

Aceşti în elep i îl înl n uiser de obiectele vizibile şi apoiţ ţ ă ţ ă îi explicaser func ionarea acestora, pân când orice urmă ţ ă ă de mister disp ruse din lume. Când, plângându-se şiă pierzându-şi r bdarea, se gr bi s caute o porti deă ă ă ţă sc pare spre împ r ia crepuscular , acolo unde şi cea maiă ă ăţ ă neînsemnat f râm de via st sub puterea vr jii şi cândă ă ă ţă ă ă f cu mare caz de cele mai m runte asocia ii de idei aleă ă ţ spiritului s u însetat de speran şi de nepotolite bucurii,ă ţă în elep ii îl c l uzir spre teritoriile noi şi spre miracoleleţ ţ ă ă ă ştiin ei, invitându-l s descopere miraculosul înţ ă învolburarea atomilor şi misterul în vidul dimensiunilor celeste. Mai târziu, când d du greş, fiind incapabil să ă descopere miracole în miezul fenomenelor ale c ror legiă sunt cunoscute şi m surabile, în elep ii îi declarar c esteă ţ ţ ă ă lipsit de imagina ie şi de maturitate, pentru c preferaţ ă iluziile din vis iluziilor lumii noastre materiale.

Astfel, încercând s fac ceea ce fac to i ceilal i, Carteră ă ţ ţ sus inuse c evenimentele şi emo iile terestre prezint maiţ ă ţ ă mult interes decât închipuirile unor suflete delicate şi rare. Nu-i contrazisese pe în elep i atunci când aceştia îiţ ţ afirmaser c în via a real durerea animalic a unui porc laă ă ţ ă ă t iere, sau cea a unui plugar dispeptic, au mult mai multă ă importan decât neasemuita frumuse e a Narathului, aţă ţ sutelor de uşi cizelate şi a cupolelor sale de calcedonie, pe care, nedesluşit, îşi amintea s le fi visat; şi, conformă

37

directivelor lor, începu s -şi dezvolte un deosebit sim ală ţ milei şi al tragediei.

Din când în când, totuşi, nu se putea opri s nu remarceă atât superficialitatea, instabilitatea şi lipsa de semnifica ie aţ tuturor aspira iilor umane, cât şi deşert ciunea absolut aţ ă ă impulsurilor noastre reale, deşert ciune contrastând radicală cu idealurile pompoase pe care pretindem c le urm rim.ă ă Constatând c via a cotidian este la tot pasul în esat deă ţ ă ţ ă ciud enii şi de trucuri, vru s recurg la râsul politicos,ăţ ă ă arma pe care în elep ii îl înv aser s-o foloseascţ ţ ăţ ă ă împotriva ciud eniilor şi artificialit ii viselor: era conştientăţ ăţ c realitatea e mai pu in demn de respect decât visul,ă ţ ă pentru c este s rac în frumuse e şi pentru c îi repugnă ă ă ţ ă ă s -şi recunoasc propria sa lipsa de cauz şi de scopuriă ă ă precise. Prin aceste mijloace, ajunse un soi de umorist, f ră ă s -şi dea seama c însuşi umorul nu are sens într-o lumeă ă f r aspira ii înalte şi lipsit de orice criteriu al adev rului,ă ă ţ ă ă atât în ceea ce priveşte durata coerent , cât şi în ceea ceă priveşte haosul.

În primele zile ale acestei sclavii, îşi întorsese fa a spreţ liniştitorul ritual al bisericilor de rând, pe care naiva credin a p rin ilor s i îl f cuse s îl îndr geasc , sperândţă ă ţ ă ă ă ă ă c , pornind de la acest ritual, se va deschide pentru el,ă neted ca un bulevard, calea mistic ce promitea s fie oă ă ă porti de evadare din cotidian. Uitându-se, îns , mai deţă ă aproape la acest ceremonial, nu putu s nu constate la oă mare parte din preo i, în pofida veşnicelor profesiuni deţ credin , domnia grotesc şi copleşitoare a unei frumuse iţă ă ţ şi a unei imagina ii pe cale de dispari ie, a unei rutine careţ ţ le veştejea înc mai mult şi a unei solemnit i cu ritualuriă ăţ nefireşti şi încremenite, ca acelea ale unei cur i de p s riţ ă ă nocturne. Se sim i adânc lezat de stâng cia cu care aceastţ ă ă credin c uta s se men in în via , de parc înc ar maiţă ă ă ţ ă ţă ă ă fi reprezentat ultima salvare, din fa a spaimelor şiţ îndoielilor crescânde, a unei rase str vechi, asaltate deă necunoscut. Carter încerc o mare dezam gire v zând cuă ă ă

38

ce lux de ceremonii încerca poporul s extrag din vechileă ă mituri o realitate terestr , care respingea fiecare pasă înainte al l ud roasei sale ştiin e, şi solemnitatea deplasată ă ţ ă a acestei tentative ucise în el pân şi afec iunea pe care ară ţ fi putut s o p streze pentru credin ele str vechi, pentruă ă ţ ă ritualurile lor sonore şi pentru clipele de emo ie şi deţ refugiu pe care i le ofereau adev rurile lor, pentru a înlocuiă visele şi c l toriile sale de pân atunci prin inuturileă ă ă ţ eterice.

Atunci când abord studiul acelora care se lep daser deă ă ă vechile mituri îi g si, totuşi, înc mai demni de dispreă ă ţ decât acei care nu o f cuser . Aceştia nu ştiau că ă ă frumuse ea rezid în echilibru şi c , într-un univers lipsit deţ ă ă sens, nu exist nici un criteriu pentru pl cerea de a tr i,ă ă ă pentru c acest univers nu este în acord decât cu senza iileă ţ şi visele noastre, în timp ce - de fapt - el modeleaz laă întâmplare minusculele sfere smulse din haos. Aceştia nu ştiau nici c binele şi r ul, faimosul şi urâtul, nu sunt decâtă ă podoabele unui viitor a c rui unic valoare atârn deă ă ă întâmplarea norocoas care a f cut din str moşii noştriă ă ă fiin e înzestrate cu gânduri şi sim ire, întâmplare cu detaliiţ ţ ingenios deosebite pentru fiecare ras şi pentru fiecareă cultur în parte. În loc s încerce s în eleag clar toateă ă ă ţ ă acestea, oamenii de teapa aceasta fie au negat în totalitate aceste fenomene, fie s-au compromis transformându-le în instincte obscure şi brutale, asem n toare celor de careă ă sunt st pânite fiarele şi mitocanii. În acest fel, cuprinse deă orgoliul grotesc de a se fi sustras unui univers mai pu inţ ra ional decât al lor, vie ile lor se târ sc îndelung în durere,ţ ţ ă vrajb şi slu enie. Ei au schimbat falşii idoli ai milei oarbe şiă ţ ai fricii cu cei ai dezm ului şi ai anarhiei.ăţ

Carter nu gust deloc aceste libert i întru totul moderne,ă ăţ c ci mediocritatea lor sordid îi îmboln vea spiritulă ă ă îndr gostit de frumuse ea veşnic şi îi revolta ra iuneaă ţ ă ţ împotriva logicii firave de care d deau dovad promotoriiă ă acestora, mascând instinctele lor brutale cu sacralitatea

39

smuls vechilor idoli pe care îi respinseser . Observ c ,ă ă ă ă aidoma vechilor preo i pe care îi detronaser , cea mai mareţ ă parte dintre ei se dovedeau incapabili s se sustragă ă înşel toriei de a crede c via a poate avea un alt sensă ă ţ decât ceea ce oamenii pot visa de la ea. Când, conform ultimelor descoperiri ştiin ifice, natura îşi proclamaţ imoralitatea din profunzimile inconştien ei şiţ impersonalit ii sale, via a nu poate, într-adev r, săţ ţ ă ă conserve, mai presus de valorile frumuse ii, no iunileţ ţ elementare şi incontestabile de moral şi de etic .ă ă Perverti i şi ajunşi bigo i datorit ideilor lor preconcepute deţ ţ ă dreptate, libertate şi conformism, ei s-au lep dat de vecheaă doctrin , de vechea cale, de credin ele str vechi, f r să ţ ă ă ă ă fac cel pu in efortul de a constata c aceast doctrin şiă ţ ă ă ă aceast veche cale reprezint unica origine a modului loră ă actual de a gândi şi de a judeca, unicul lor criteriu într-un univers lipsit de sens, de scopuri fixe şi de un sistem de referin . Deposedate de acest cadru conven ional, vie ileţă ţ ţ lor, lipsite atât de direc ie, cât şi de interes, evoluaserţ ă pân la punctul în care, în cele din urm , au ajuns să ă ă confunde plictiseala lor cu o forfot aşa-zis util , l sându-seă ă ă în voia vacarmului şi a distrac iilor barbare, excita i deţ ţ senza ii animalice. Când, decep ionându-i, şi acesteaţ ţ devenir anoste şi dezgust toare, cultivar ironia şiă ă ă sarcasmul şi, odat cu ordinea social , descoperir vina.ă ă ă Oare îşi vor da ei seama vreodat c reglement rile loră ă ă brutale sunt la fel de nestatornice şi de contradictorii ca şi idolii str moşilor lor şi c ceea ce este voluptate pentru oă ă clip devine otrav în clipa imediat urm toare? Frumuse eaă ă ă ţ statornic şi senin nu ne apare decât în vis, dar lumeaă ă noastr a alungat departe aceast mângâiere în ziua când,ă ă prosternându-se în fa a realit ii, a izgonit tainele copil rieiţ ăţ ă şi ale inocen ei.ţ

Prins în vârtejul agita iei f r sens, Carter se str dui sţ ă ă ă ă duc o via de om onest, bine inten ionat şi binecrescut,ă ţă ţ încet s mai cread în visele sale, pe care vârsta le f ceaă ă ă ă

40

s se ofileasc sub povara ridicolului, dar un înn scut simă ă ă ţ al armoniei îl ajut s se p streze aproape de calea urmată ă ă ă de cei de neamul şi rangul s u. Cuprins de apatie, str b teaă ă ă cet ile oamenilor, suspinând pentru c nici un subterfugiuăţ ă nu i se p rea real şi fiecare sclipire a soarelui peă acoperişurile înalte şi fiecare l sare a serii în pie eleă ţ împrejmuite de balustrade înalte nu slujea la altceva decât s -l fac s -şi aminteasc visele tr ite odinioar şi să ă ă ă ă ă ă tânjeasc dup inuturile eterice a c ror tain o pierduse.ă ă ţ ă ă C l toriile nu erau decât o b taie de joc; însuşi Mareleă ă ă R zboi îl mişc destul de pu in deşi, înc de la început, seă ă ţ ă înrolase în Legiunea Str in . Acolo îşi f cu, pentru o vreme,ă ă ă chiar şi prieteni, dar calitatea emo iilor, monotonia şiţ grosol nia concep iilor lor îi stârnir curând dezgustul. Niciă ţ ă una dintre rudele sale nu ar fi putut împ rt şi via a saă ă ţ interioar şi, de aceea, aproape c se bucura la gândul că ă ă se aflau departe şi nu putea ajunge la ele. Singurii care l-ar fi putut în elege erau bunicul s u şi unchiul Christopher, darţ ă amândoi muriser de mult.ă

Atunci, se puse din nou pe scris, îndeletnicire pe care o abandonase complet atunci când visele sale îl p r siser .ă ă ă Dar nici în scris nu-şi afl împlinirea şi mul umirea, c ciă ţ ă prezen a lumii îl copleşea, împiedicându-l s se gândeascţ ă ă la formele încânt toare de odinioar . O dispozi ie ironică ă ţ ă d râma minaretele crepusculare pe care le în l ase, şiă ă ţ teama foarte terestr de a nu fi verosimil izgonea dină paradisul s u feeric surpriza delicat a florilor. O milă ă ă pref cut şi fad se rev rsa din belşug asupra personajeloră ă ă ă sale, în timp ce mitul necesit ii emo iilor verosimile şi aăţ ţ evenimentelor semnificative şi plauzibile ruina profunzimea inspira iei sale, f când-o s se degradeze în satire socialeţ ă ă ieftine sau în alegorii aproape transparente. Noile sale romane se bucurar totuşi de un succes pe care celeă dinainte nu îl cunoscuser niciodat , dar când în elese ceă ă ţ vid trebuise s închid între coper ile lor pentru a le face peă ă ţ placul turmei vanitoase a cititorilor s i, le arse şi încet să ă ă

41

mai scrie. Le luar locul romane deosebit de agreabile, înă care surâse curtenitor viselor pe cale de a se înfiripa, dar îşi d du curând seama c ambian a sofisticat le golise deă ă ţ ă via .ţă

Dup aceste încerc ri, cultiv cu bun ştiin iluzia şiă ă ă ă ţă ajunse un maestru în st pânirea tehnicilor de a crea bizarulă şi insolitul, utilizându-le ca antidot împotriva banalului. Multe dintre aceste procedee nu întârziar s seă ă dovedeasc , totuşi, precare şi sterile. Îşi d du atunci seamaă ă c doctrinele populare ale ocultismului sunt la fel de seci şiă de inflexibile ca şi cele ale ştiin ei, f r s se r scumpereţ ă ă ă ă pentru aceasta printr-o cât de palid umbr de adev r.ă ă ă Ipocrizia, prostia impertinent şi incoeren a gândirii nu potă ţ înlocui visul, nu pot oferi unui spirit superior nici o posibilitate de evadare din lumea real . Carter îşi procur oă ă serie de c r i blestemate şi se consacr studierii celor maiă ţ ă extraordinari şi mai subtili exploratori ai fantasticului. Scormonind tainele cunoaşterii, aşa cum pu ini au reuşit sţ ă o fac , analizând vibra iile ce se aud trosnind în adânculă ţ celor mai t inuite genuni ale vie ii, ale legendelor şi aleă ţ timpurilor imemoriale, f cu descoperiri care, ulterior, aveauă s -l tulbure pe veci. Se hot rî s tr iasc într-o lumeă ă ă ă ă neobişnuit şi, în acest scop, îşi mobil locuin a din Bostonă ă ţ astfel încât s se adapteze st rilor sale schimb toare deă ă ă spirit: fiecare dintre ele avea parte de câte o cameră tapisat în culori adecvate, înzestrat cu c r i şi obiecteă ă ă ţ corespunz toare ei şi, mai mult, echipat cu aparateă ă generatoare de senza ii, lumin , c ldur , sunet, gust şiţ ă ă ă miros.

Într-o zi, Carter auzi vorbindu-se despre un om temut şi ocolit în Sud, datorit tainelor înc rcate de blesteme peă ă care acesta le aflase din c r i şi t bli e de argil aduseă ţ ă ţ ă ilegal din India şi Asia. Îl c ut şi tr i al turi de el,ă ă ă ă împ rt şindu-i cercet rile vreme de şapte ani, pân când,ă ă ă ă într-un miez de noapte, reveni de unul singur şi cuprins de o spaim f r margini din cimitirul str vechi şi necunoscută ă ă ă

42

în care p trunseser amândoi. Se reîntoarse atunci în Nouaă ă Anglie, pentru a se stabili în Arkham, oraşul bântuit de stafii, vechea şi înfricoş toarea reşedin a str moşilor s i.ă ţă ă ă Acolo, în vecin tatea s lciilor c runte şi a acoperişuriloră ă ă d r p nate, de-a lungul nop ilor de smoal , continu să ă ă ţ ă ă ă treac prin experien e care l-au f cut s sigileze pentruă ţ ă ă totdeauna jurnalul unuia dintre str moşii s i, un om multă ă prea negru la suflet. Toate aceste oribile experien e nu îlţ purtar , totuşi, decât pân la limita realit ii, f r a-l ajutaă ă ăţ ă ă s treac vreodat grani a adev ratei ri a viselor, cea peă ă ă ţ ă ţă care o cunoscuse în tinere ea sa; astfel, încât la vârsta deţ cincizeci de ani încetase s mai spere c ar mai putea fiă ă fericit într-o lume mult prea preocupat de problemele de ziă cu zi pentru a da r gaz frumuse ii s se arate şi mult preaă ţ ă aspr pentru a l sa visele s se nasc .ă ă ă ă

În cele din urm , dezgustat de superficialitatea plin deă ă fumuri a ceea ce oamenii obişnuiesc s numeasc realitate,ă ă Carter se retrase într-o singur tate str b tut de nostalgiaă ă ă ă tinere ii sale atât de înc rcate de vise, din care îi maiţ ă r m seser doar r zle e aduceri aminte. I se p ru o prostieă ă ă ă ţ ă s -şi mai fac sânge r u ostenindu-se s mai r mân înă ă ă ă ă ă via , aşa c îşi procur prin intermediul unui cunoscut sud-ţă ă ăamerican o otrav rar , cu efect fulger tor. Putereaă ă ă obişnuin ei şi iner ia fur motivele pentru care amân ,ţ ţ ă ă totuşi, acest act, şi continu s lâncezeasc printre primeleă ă ă sale amintiri. Desprinse draperiile ciudate cu care acoperise pere ii şi readuse casa la starea în care se afla pe când eraţ copil: draperii purpurii, mobilier victorian şi toate celelalte.

Cu timpul, ajunse s fie aproape mul umit c -şi amânaseă ţ ă sinuciderea, c ci izolarea de lume şi relicvele tinere iiă ţ f cur ca via a şi minciunile ei s i se par infinit deă ă ţ ă ă îndep rtate şi de ireale, astfel încât o speran firav şi oă ţă ă vraj nedesluşit se strecurar , din nou, noaptea în somnulă ă ă s u care, ani în şir, fusese doar o oglind deformant aă ă ă realit ii diurne, aşa cum se întâmpl în visele tuturorăţ ă oamenilor obişnui i. Acum, reap ru geana de luminţ ă ă

43

tremur toare a unei lumi mai ciudate şi cu mult maiă fantastice, gean de lumin vestind apropierea uneiă ă prezen e de neocolit, vag înfricoş toare, întrupându-se înţ ă imaginile limpezi ca lacrima ale zilelor copil riei, în timp ceă clipe nestatornice, de mult uitate, îi reveneau în memorie. Adesea, se trezea strigându-şi bunicul sau mama, deşi amândoi se odihneau în mormânt de un sfert de secol.

Într-o noapte, bunicul sau îi aminti de Cheie. La fel de plin de via ca odinioar , b trânul erudit cu p rul c runt îi vorbiţă ă ă ă ă pe îndelete şi cu înfl c rare despre neamul lor str vechi şiă ă ă despre straniile n luciri pe care le avuseser str moşii lor,ă ă ă oameni plini de rafinament şi de sensibilitate. Îl pomeni pe acel cruciat cu ochii ca doi t ciuni aprinşi care intrase înă posesia unor taine înfricoş toare, pe când era prizonierulă sarazinilor, îl pomeni pe primul Sir Randolph Carter, cel care se ini iase în magie în epoca elisabetan . Îl pomeni, deţ ă asemenea, pe acel Edmund Carter, care sc pase ca prină urechile acului de spânzur toare în afacerea vr jitoareloră ă din Salem, şi care pusese de-o parte, într-un sipet str vechi,ă o cheie mare de argint, moştenire de la str moşii s i.ă ă Înainte ca Randolph s se fi trezit, nobilul vizitator avuseseă r gazul s -i explice unde se afla cuf rul, str vecheaă ă ă ă minun ie din stejar sculptat, al c rui capac ciudat nu maiăţ ă fusese deschis de nimeni de dou secole.ă

Carter îl descoperi în semiîntunericul unei mari mansarde pr fuite, uitat în adâncul unei comode pântecoase. M suraă ă în jur de un metru p trat şi era ornamentat cu sculpturi înă stil gotic, atât de înfricoş toare încât nu era de mirare caă nimeni dup Edmund Carter nu mai îndr znise s -lă ă ă deschid . Nici un zgomot nu r zb tu din cuf r atunci când îlă ă ă ă cl tin , doar o delicat mireasm de mirodenii necunoscuteă ă ă ă se r spândi în aer. C în untru s-ar afla o cheie, p rea a fiă ă ă ă mai mult legend îndep rtat , de existen a c reia nu aflaseă ă ă ţ ă nici m car tat l lui Randolph. Nici un sistem nu p rea s fiă ă ă ă fost prev zut pentru a face s mai cedeze vreodată ă ă încuietoarea impun toare, ferecat şi ruginit , astfel încâtă ă ă

44

b trânul cuf r p rea pecetluit pentru vecie. Carteră ă ă presim ea îns c în untru putea g si cheia unei por i spreţ ă ă ă ă ţ vis, dar bunicul s u nu-i indicase unde şi în ce fel s oă ă foloseasc .ă

Un servitor b trân for capacul sculptat, zgâl âind, aşaă ţă ţ cum f cuse el însuşi mai devreme, figurile hâde, cu priviriă r ut cioase, sculptate în lemnul înnegrit de vreme. Înă ă interior z cea, înf şurat într-un pergament decolorat, oă ă ă cheie enorm de argint, cu luciul mâncat de vreme,ă acoperit cu arabescuri oculte, dar f r nici o explica ieă ă ă ţ lizibil .ă

Voluminosul pergament cuprindea doar hieroglife ciudate, trasate cu trestia într-un alfabet necunoscut. Carter recunoscu, totuşi, aceste caractere: erau asem n toare cu cele pe care le v zuse pe unul dintreă ă ă sulurile de papirus apar inând acelui cabalist erudit din Sudţ care disp ruse la miezul nop ii într-un cimitir neştiut deă ţ nimeni. Cel care începea s tremure, înfiorat de spaim , deă ă fiecare dat când începea s citeasc acel papirus.ă ă ă

Acum sosise rândul lui Carter.Lustrui cheia şi o p str al turi de el, închis noaptea înă ă ă ă

vechiul cuf r înmiresmat de stejar. Visele îi sporir înă ă intensitate, dar în nici unul dintre ele nu îi ap rur cet ileă ă ăţ stranii sau gr dinile nespus de frumoase de odinioar . Eleă ă p reau a-şi fi asumat, în prezent, un rol bine definit, cuă replici ce nu puteau fi r st lm cite. Dintotdeauna îlă ă ă ademeniser în trecut, transmi ându-i voin a contopit aă ţ ţ ă tuturor str moşilor s i, iar acum p reau s -l împing - şiă ă ă ă ă mai în urm - spre o tainic origine ancestral . Ştiu atunciă ă ă c trebuia s se întoarc la obârşii, c trebuia s se piardă ă ă ă ă ă în trecut pentru a-şi reg si r d cinile. Zile de-a rândul,ă ă ă gândurile îl purtar spre acele dealuri din nord unde, înă vecin tatea n valnicului Miskatonic, se ridic Arkham,ă ă ă oraşul bântuit, şi rustica reşedin solitar a semin iei sale.ţă ă ţ

În lumina cu str luciri de chihlimbar a toamnei, Carter oă apuc pe vechiul drum arcuit ce şerpuieşte printre fâne eă ţ

45

împrejmuite de ziduri scunde, povârnişuri împ durite, fermeă ascunse în v i adânci, înso it de meandrele cristaline altă ţ Miskatonicului peste care se înal , ici şi colo, poduri rusticeţă din piatr şi lemn, traversând dealurile parc pictate ce seă ă pierdeau dincolo de orizonturi. O cotitur îi dezv lui pâlculă ă de ulmi uriaşi printre care, cu un secol şi jum tate maiă devreme, unul dintre str moşii s i se pierduse pentruă ă totdeauna, într-un mod misterios.

Se înfior când vântul îl f cu s tremure cu tâlc. Ceva maiă ă ă încolo se i ea casa d r p nat a acelei Goody Fowler,ţ ă ă ă ă vr jitoarea, cu ferestrele ei mici şi r ut cioase şi cuă ă ă acoperişul lat şi înclinat spre nord pân aproape de p mânt.ă ă Trecând prin fa a ei, acceler şi nu încetini pân cândţ ă ă maşina nu se c r pe dealul de unde, netulburat şi alb ,ăţă ă ă ă vechea cas a mamei sale şi a str moşilor s i contempla deă ă ă deasupra drumului priveliştea neliniştitoare, şi totuşi binevoitoare, a povârnişurilor stâncoase şi a v ilor înverzite,ă ce se întret ia la orizont cu turlele îndep rtate dină ă Kingsport şi, dincolo de acestea, cu nesfârşita întindere înc rcat de vise a m rii str vechi.ă ă ă ă

Pe culmea celui mai înalt deal se ivi deodat vecheaă reşedin a familiei Carter, pe care n-o mai v zuse deţă ă patruzeci de ani. Era trecut de mult de amiaz când ajunseă la poale, iar când opri la jum tatea urcuşului pentru aă admira de sus împrejurimile, sub vraja razelor oblice ale soarelui b tând dinspre vest, priveliştea, sc ldat într-ună ă ă nor de lumin , p rea înv luit într-un nimb de glorie şi deă ă ă ă aur. Ciud enia viselor sale din ultimul timp şi speran a peăţ ţ care o ascundeau p reau a fi prezente în acest extraordinară peisaj t cut, care îi evoca singur t ile virgine de pe o altă ă ăţ ă planet , în timp ce ochii s i descopereau cu încântare iarbaă ă catifelat a întinderilor pustii, unduindu-se în vale întreă zidurile gata s se pr buşeasc , m re ia codrilor ca-nă ă ă ă ţ basme, sco ând în relief liniile purpurii şi îndep rtate aleţ ă unui al doilea şir de dealuri, în l ându-se dincolo deă ţ dealurile din apropiere şi ireala vale împ durit , deasupraă ă

46

c reia începea s se lase umbra, acoperind luminişurileă ă umede în care izvoarele murmurau şi gâlgâiau printre strâmbe r d cini turgescente.ă ă

Carter îşi d du seama c motoarele şi mecanismele nu-şiă ă aveau locul în inima acestei împ r ii în care îşi începuseă ăţ c ut rile; îşi abandon , aşadar, maşina la marginea p duriiă ă ă ă şi, b gându-şi cheia de argint în buzunarul mantalei, începuă s urce, cu greu, dealul. Acum, p rea a se fi cufundat înă ă adâncurile p durii, dar ştia c vechea reşedin fuseseă ă ţă în l at pe o m gur pe care doar înspre nord nu existaă ţ ă ă ă p dure. Se întreba cum mai ar ta în prezent casa pe care oă ă l sase, din neglijen , neocupat timp de treizeci de ani, deă ţă ă la moartea ciudatului frate al bunicului s u, Christopher. Înă copil rie îşi petrecuse acolo mai multe vacan e,ă ţ descoperind stranii şi fatale miracole în p durile din spateleă livezii.

Noaptea era tot mai aproape, umbra se îngroşa în jurul lui. O sp rtur neaşteptat printre arbori, undeva la dreaptaă ă ă sa, îi îng dui s z reasc , pe deasupra pajiştilor în amurg,ă ă ă ă vechea clopotni a Congrega iei din Kingsport, în l at peţă ţ ă ţ ă Central Hill. Sângerii în b taia ultimelor unde de lumin ,ă ă ferestruicile rotunde p reau s se mistuie în fl c rile peă ă ă ă care le reflectau. O clip mai târziu, când umbra deas îlă ă înghi i din nou, îşi aduse aminte, cu o tres rire de surpriz ,ţ ă ă c aceasta viziune fulger toare nu putea s fi âşnit decâtă ă ă ţ din adâncurile memoriei sale, din copil rie şi numai deă acolo, dat fiind c vechea şi alba biseric fusese d râmată ă ă ă de mult pentru a se putea mari cu înc un salon spitalulă Congrega iei. Citise cu interes ştirea, într-un ziar careţ vorbea în leg tur cu acest subiect despre subterane şiă ă tuneluri misterioase, s pate în dealul stâncos, descoperiteă sub biseric .ă

Un glas ascu it r sun deodat , str b tând aceastţ ă ă ă ă ă ă enigm în leg tur cu care tocmai îşi punea întreb ri, şiă ă ă ă acest sunet familiar îl f cu s tresar din nou, în ciudaă ă ă anilor care trecuser de când îl auzise ultima oar . B trânulă ă ă

47

Benijah Corey, deja foarte în vârst pe timpul vizitelor saleă din copil rie, fusese servitorul fratelui bunicului s u,ă ă Christopher. Trebuie c acum b tea suta de ani, c ci acestă ă ă glas ascu it nu putea veni de la nimeni altcineva. Carter nuţ putu desluşi cuvintele, dar vocea era una dintre acelea care î i r mân în minte şi nu te po i înşela asupra lor când le auziţ ă ţ din nou. S - i vina oare s crezi c b trânul Benny maiă ţ ă ă ă putea fi înc în via ?ă ţă

— Domnişorule Randy, domnişorule Randy, unde eşti? Vrei s-o faci s moar de spaim pe b trâna ta m tuşă ă ă ă ă ă Martha? Nu i-a spus ea de atâtea ori s nu te îndep rteziţ ă ă de cas dup -amiaza şi s te întorci înainte de c dereaă ă ă ă nop ii? Randy! Raaan-dy! Puştiul asta moare de pl cere sţ ă ă se afunde în p dure; îşi petrece jum tate din timp visândă ă pe deal, aproape de S laşul Şerpilor. Hei, Raaan-dy!ă

În întunericul gros ca smoala, Randolph Carter se opri şi se frec la ochi. Ceva nu era în ordine. Ajunsese într-un locă în care nu avea de ce s ajung , unde nu avea nici oă ă treab . Se r t cise tare departe şi acum era iremediabilă ă ă târziu. Nu se uitase cât ar ta ceasul clopotni ei dină ţ Kingsport, deşi ar fi putut s-o fac uşor cu ajutorul luneteiă sale de buzunar; îşi d dea îns seama c întârzierea saă ă ă avea ceva de nem rturisit şi f r precedent. Nu prea sigură ă ă c luneta era înc la el, b g mâna în buzunarul de la bluză ă ă ă ă pentru a verifica. Nu, nu era, dar d du peste marea cheieă de argint pe care o g sise undeva, într-un cuf r. Odat ,ă ă ă unchiul Chris îi îndrugase o poveste ciudat despre un cuf ră ă vechi, care nu fusese deschis niciodat , în care s-ar fi aflată o cheie, dar m tuşa Martha i-o retezase brusc, zicând că ă astea nu sunt lucruri de spus unui copil care, şi-aşa, are capul plin de tr sn i. Încerca s -şi aminteasc undeă ă ă ă Dumnezeu ar fi putut g si aceasta cheie, dar ceva îi sc pa.ă ă Presupuse c treaba se întâmplase în mansarda casei saleă din Boston şi se rev zu, nedesluşit, pe cale de a-l corupe peă Parks, oferindu-i o sum echivalent cu salariul s u pe oă ă ă jum tate de s pt mân , pentru a-l ajuta s deschidă ă ă ă ă ă

48

cuf rul. Imaginea îl f cu s se linişteasc , cel pu in înă ă ă ă ţ leg tur cu acest subiect, dar în timp ce rememora scena, îlă ă uimi ceva extrem de neobişnuit în înf işarea lui Parks, deăţ parc ani lungi şi-ar fi l sat urmele trecerii lor pe fa aă ă ţ micu ului şi harnicului cockney, crestând-o cu nenum rateţ ă riduri.

— Raan-dy! Ran-dy! Hei! Hei! Randy!Rotocolul luminos al unei lanterne ap ru şov ielnic deă ă

dup neagra cotitur şi b trânul Benijah se n pusti asupraă ă ă ă siluetei aiurite şi amu ite a hoinarului.ţ

— Dracul s te ia, b iete, aici erai! N-ai limb , de nuă ă ă r spunzi? De o jum tate de or te strig într-una şi suntă ă ă sigur c m-ai auzit de mult. Nu ştii c m tuşa-ta Martha îşiă ă ă iese din min i când te ştie pe afar noaptea? Aşteapt s teţ ă ă ă spun unchiului Chris, se va face foc. Ştii doar c p durea nuă ă e un loc pe unde s hoin reşti la ora asta. Sunt aici lucruriă ă care nu- i pot face decât r u, şi asta o aflase deja buniculţ ă meu. Hai, domnişorule Randy, s ne întoarcem, sau Annahă nu ne va mai p stra mult timp cina cald .ă ă

Randolph Carter urca din greu drumul pieptiş, în timp ce prin înaltul r muriş al toamnei, r zb tea lic rirea steleloră ă ă ă tremurând în dep rtare, ridicându-se fantastice deasupraă întâmpl rilor de pe p mânt. Câinii l trau, lumina g lbuie aă ă ă ă micilor ochiuri de sticl str lucea din cel mai înalt turn şiă ă deasupra m gurii desp durite în vârful c reia se cl tina ună ă ă ă imens acoperiş negru, dinaintea vestului slab luminat, ardeau Pleiadele. M tuşa Martha era în prag şi nu-lă bomb ni prea tare pe copilul vagabond, atunci cândă Benijah îl împinse în untru. Îl ştia prea bine pe unchiulă Chris, pentru a nu fi surprins de o astfel de purtare dină partea unui Carter. Randolph nu ar t nim nui cheia, cină ă ă ă în t cere şi nu protest când sosi ora culc rii. I se întâmplaă ă ă s viseze mai bine atunci când r mânea treaz şi, apoi,ă ă dorea s se foloseasc de cheie.ă ă

Diminea a, Randolph fu în picioare devreme şi ar fi rupt-oţ la fug spre partea cea mai înalt a p durii, dac unchiulă ă ă ă

49

Chris nu l-ar fi înşf cat şi nu l-ar fi aşezat cu for a pe scaun,ă ţ dinaintea micului dejun. Privea ner bd tor în jurul lui,ă ă rotindu-şi ochii prin înc perea uşor înclinat , ba spreă ă covorul zdren uit, ba spre tavanul cu grinzi aparente, baţ spre stâlpii din col uri. Surâse atunci când crengile copacilorţ din livad zgâriar ochiurile de geam plumbuite. Aproapeă ă de el, copacii şi dealurile erau poarta acelei împ r ii dină ăţ afara timpului, adev rata sa patrie.ă

Când putu în sfârşit s o ştearg , pip i buzunarul bluzei,ă ă ă pentru a se convinge c marea cheie se mai afla înc acoloă ă şi, liniştindu-se, alerg spre acea pant a dealului care,ă ă începând de la cap tul livezii, se în l a chiar mai sus decâtă ă ţ m gura îns şi. În p dure, p mântul era aşternut cu muşchiă ă ă ă şi, ici-colo, se întrez reau, misterioase în lumina slab , mariă ă stânci acoperite de licheni, asem n toare monoli iloră ă ţ druidici în l a i printre trunchiurile imense şi r sucite aleă ţ ţ ă unei p duri vr jite. Randolph trecu, în timpul urcuşului s u,ă ă ă peste un râuşor n valnic a c rui cascad p rea s intoneze,ă ă ă ă ă pu in mai la vale, câteva incanta ii runice pentru fauniiţ ţ ascunşi şi nev zutele driade.ă

Ajunse atunci pân la peştera demonic , cu nume deă ă temut, s pat în povârnişul p durii, „Taini a şerpilor”.ă ă ă ţ Oamenii din partea locului ocoleau aceast taini şiă ţă Benijah îl sf tuise, de nenum rate ori, s se in departe deă ă ă ţ ă ea. Era adânc , mai adânc decât oricare alta, credeaă ă Randolph, pân când a descoperit apoi, într-un colă ţ întunecat, o cr p tur ce d dea într-o alt grot înc maiă ă ă ă ă ă ă întins . Era un soi de cavou bântuit, ai c rui pere i de granită ă ţ d deau curioasa impresie c ar ascunde un şiretlică ă inten ionat. De aceast dat se târî, ca de obicei, de-aţ ă ă lungul crevasei, luminându-şi drumul cu chibrituri şterpelite din cutia din salonaş, şi str b tu orificiul de trecere cu oă ă grab pe care cu atât mai greu i-ar fi fost s-o explice cuiva,ă cu cât nici el nu o în elegea. N-ar fi putut spune de ce seţ apropia atât de sigur pe sine de peretele cel mai îndep rtată şi de ce scotea din buzunar, aşa cum tocmai o f cea, mareaă

50

cheie de argint. Când, în acea noapte, se întoarse acasă op ind, nu se scuz în nici un fel pentru întârziere, nu d duţ ă ă ă

nici o explica ie asupra locului de unde venea şi nu acordţ ă nici cea mai mic aten ie reproşurilor f cute pentru că ţ ă ă nesocotise cu des vârşire sunetul cornului care-l chemaseă la masa de prânz.

Este în prezent admis de toate rudele îndep rtate ale luiă Randolph Carter, c în al zecelea an al vie ii acestuia s-aă ţ petrecut un fapt care i-a ascu it imagina ia. Ernest B.ţ ţ Aspinwall, v rul s u din Chicago, mai mare cu zece aniă ă decât el, îşi aminteşte desluşit de o schimbare intervenită în comportamentul acestui b iat dup toamna anului 1883.ă ă Randolph avusese viziuni cum pu ini au, dar înc şi maiţ ă nefireasc era puterea sa de a anticipa lucruri cât se poateă de reale. Pentru a spune lucrurilor pe nume, p rea s fiă ă dobândit un dar al profe iei ieşit din comun şi avea cele maiţ ciudate reac ii fa de fenomene care, lipsite de rezonanţ ţă ţă în epoc , aveau s îndrept easc mai târziu neobişnuiteleă ă ăţ ă sale afirma ii. Pe m sur ce în deceniile urm toare aveauţ ă ă ă s apar în cartea istoriei, unul câte unul, noi nume, noiă ă inven ii sau noi evenimente, oamenii au putut s -şi aducţ ă ă aminte, cu uimire, felul în care, cu mul i ani în urm , Carterţ ă l sase nep s tor s -i scape câteva cuvinte legate f ră ă ă ă ă ă îndoial de ceea ce atunci era de domeniul viitorului foarteă îndep rtat. El însuşi nu g sea nici un în eles acestoră ă ţ cuvinte, nu ştia de ce anumite fapte îi provocau anumite emo ii şi socotea vinovate de toate acestea câteva viseţ uitate. Mai târziu, în 1897, deveni brusc livid atunci când un c l tor oarecare pomeni în poveştile sale de oraşul franceză ă Bellay-en-Santerre. Prietenii s i îşi reamintir acest incidentă ă în 1916, când Carter a fost grav r nit în acest oraş, pe cândă lupta în Legiunea Str in , în timpul Marelui R zboi.ă ă ă

Faptul c rudele lui Randolph Carter comenteaz din nouă ă toate acestea se explic prin recenta sa dispari ie. B trânulă ţ ă s u servitor Parks este ultima persoan care l-a v zută ă ă plecând într-o zi dis-de-diminea şi luând cu el în maşin oţă ă

51

cheie pe care o descoperise de curând. Parks îl ajutase să extrag acea cheie din vechiul cuf r în care fusese închisă ă ă şi se sim ise tulburat într-un mod nedesluşit de ea, dintr-unţ motiv ciudat pe care nu-l putea exprima. P r sindu-l, Carteră ă îi declarase c avea inten ia s c l toreasc înă ţ ă ă ă ă împrejurimile Arkhamului, pentru a revedea inutulţ str moşilor s i.ă ă

Maşina sa fu reg sit la jum tatea coastei Elm Mountain,ă ă ă tras cu grij la marginea drumului spre vechea reşedin aă ă ţă familiei Carter. Oamenii din partea locului descoperir înă interior un sipet de lemn înmiresmat, acoperit cu sculpturi înfricoş toare. Acest cuf r con inea doar un pergamentă ă ţ ciudat, pe care nici un lingvist şi nici un paleograf nu a reuşit s îl identifice sau s îl descifreze. Ploaia sp lase, cuă ă ă timpul, orice urm de paşi, dar detectivii din Boston ar fiă putut avea ceva de spus în leg tur cu evidenta dezordineă ă în care se g sea schel ria n ruit a reşedin ei Carter.ă ă ă ă ţ Aceasta ar ta, dup p rerea investigatorilor, de parcă ă ă ă cineva ar fi scormonit de curând prin ruine. O batist alb ,ă ă obişnuit , g sit ceva mai departe, pe coasta dealului, n-aă ă ă putut fi identificat ca apar inând disp rutului.ă ţ ă

Moştenitorii lui Randolph Carter au adus în discu ieţ partajul bunurilor sale, dar eu m voi opune categorică deschiderii acestei succesiuni, c ci nu cred s fi murit.ă ă Exist spirale ale timpului şi ale spa iului, ale visului şi aleă ţ realit ii, pe care numai un vis tor le poate b nui. Ceea ceăţ ă ă ştiu despre Carter m îndrept eşte s cred c a g sit, pură ăţ ă ă ă şi simplu, mijlocul de a p trunde în acest labirint. Nu pot să ă ştiu dac el va mai reveni vreodat printre noi. Tânjea să ă ă reg seasc colinele pierdute ale visurilor sale şi suspinaă ă dup copil ria sa. Cam pe atunci g si o cheie şi, nu ştiu deă ă ă ce, înclin s cred c a fost capabil s profite într-un modă ă ă ciudat de aceast descoperire.ă

Îl voi descoase când ne vom revedea, c ci m aştept s îlă ă ă întâlnesc peste pu in timp, într-o anume cetate din vis prinţ care amândoi aveam obiceiul s cutreier m. În Ulthar,ă ă

52

dincolo de râul Skai, se zvoneşte c un nou rege a fostă urcat în tronul de opal al Ilek-Vadului, oraş fabulos ce îşi înal turnurile pe înaltele faleze de sticl dominând mareaţă ă crepuscular în care ă gnorri cu barb şi cu înot toare îşiă ă construiesc labirinturile lor copleşitoare. Cred c ştiu, sauă mai degrab chiar ştiu, cum s interpretez acest zvon. Certă ă este c sunt ner bd tor s v d ap rând marea cheie deă ă ă ă ă ă argint, c ci în arabescurile ei oculte odihnesc simbolic toateă scopurile şi toate tainele acestui univers orb şi impersonal.

53

PARTEA A TREIA

Dincolo de poarta cheii de argint

54

I

Într-o înc pere vast , cu parchetul acoperit de un covoră ă de Buhara, o adev rat minune ieşit din mâna unoră ă ă meşteri înzestra i, cu pere ii îmbr ca i în tapiserii cu deseneţ ţ ă ţ ciudate, patru b rba i erau aşeza i în jurul unei meseă ţ ţ acoperite de un vraf de documente, risipite în dezordine. Din ungherele îndep rtate, unde un negru incredibil deă b trân, înveşmântat într-o livrea de culoare închis , aveaă ă grij s umple din când în când vasele înalte, aşezate peă ă ciudate trepiede de fier forjat, r zb tea un adormitor mirosă ă de oliban, iar pe una din laturi tic ia într-o firid adânc ună ă ă straniu orologiu, în form de sicriu, pe al c rui cadran erauă ă înscrise hieroglife tulbur toare, în vreme ce acele sale seă învârteau m surând timpul dup legi necunoscuteă ă p mântenilor. Era o înc pere neobişnuit şi copleşitoare,ă ă ă dar cât se poate de potrivit cu ac iunea în curs. În această ţ ă locuin din New Orleans, casa b trâneasc a celui mai deţă ă ă seam ocultist, matematician şi orientalist de pe acestă continent, se stabilise în cele din urm un scriitor vis tor şiă ă erudit. Acest scriitor, doar cu ceva mai pu in renumit caţ ocultist decât predecesorul s u, disp ruse din aceast lumeă ă ă în urm cu patru ani.ă

Randolph Carter disp ruse la data de 7 octombrie 1928,ă în vârst de cincizeci şi patru de ani, dup ce încercaseă ă toat via a s scape de nepl cerile şi îngr dirile existen ei,ă ţ ă ă ă ţ strecurându-se prin deschiz tura unor vise ispititoare peă drumul fabulos spre alte dimensiuni. Cariera sa fusese ieşit din comun, înv luit în singur tate şi, pornind de laă ă ă ă misterioasele sale romane, nu pu ini erau aceia care îiţ atribuiau o existen cu episoade cu mult mai stranii decâtţă las s se ghiceasc jurnalul s u. Asocierea sa cu Harleyă ă ă ă Warren, solomonarul din Carolina de Sud, împinsese până la consecin e imprevizibile şi tragice cercet rile sale asupraţ ă limbajului ancestral Naacal, utilizat de preo ii din Himalaia.ţ

55

Pentru a spune povestea pân la cap t, Carter fusese acelaă ă care, într-o noapte înfricoş toare, împresurat de o negură ă smintit , îl v zuse pe Warren coborând într-un cavou cuă ă pere ii umezi şi br zda i de salpetru, pentru a nu mai reveniţ ă ţ la suprafa niciodat . Randolph Carter locuia la Boston, darţă ă to i str moşii s i erau originari din acel inut deluros,ţ ă ă ţ s lbatic şi bântuit ce se întinde dincolo de Arkham, oraşulă împov rat de ani şi forfotind de vr jitoare resping toare; şiă ă ă tocmai printre acele dealuri str vechi, înc rcate de puteriă ă oculte, se pierdu el în cele din urm .ă

B trânul s u servitor Parks - care a murit în 1930 -ă ă pomenise despre un misterios cuf r înmiresmat, acoperit cuă sculpturi hâde, pe care st pânul s u îl descoperise înă ă mansard . Pomenise, de asemenea, despre pergamentulă indescifrabil şi despre cheia de argint cu motive stranii pe care le con inea acel cuf r - subiecte în leg tur cu careţ ă ă ă însuşi Carter purtase o coresponden sus inut . Parksţă ţ ă spunea c Randolph Carter i-ar fi povestit c aceast cheieă ă ă ciudat , ajuns la el de la str moşii s i, îl putea ajuta să ă ă ă ă redeschid poarta copil riei pierdute, poarta spre alteă ă dimensiuni, poarta împ r iei fantastice în care pân atunciă ăţ ă p trunsese doar în scurtul r stimp al unor scurte viseă ă nedesluşite. Într-o bun zi, Carter se pierdu în dep rtareă ă pentru a nu mai reveni niciodat , luând cu el în maşină ă cuf rul şi con inutul s u.ă ţ ă

Oamenii de prin partea locului descoperir pu in maiă ţ târziu maşina abandonat la marginea unui drumeag vechiă şi n p dit de buruieni, pe dealurile din spatele ruineloră ă oraşului Arkham, pe aceleaşi dealuri unde odinioară locuiser str moşii lui Carter şi de unde se c sca acum spreă ă ă stele pivni a n ruit a str vechii lor reşedin e d r p nate.ţ ă ă ă ţ ă ă ă Maşina se g sea într-un pâlc de ulmi uriaşi, aproape deă locul unde, în 1781, unul dintre Carteri disp ruse în modă misterios, în apropierea colibei pe jum tate putrezite a luiă Goody Fowler care, nu cu mult timp în urm , înc îşi maiă ă prepara aici fierturile nefaste. Colonizat în 1692 de casta

56

efemer a nefericitelor vr jitoare din Salem, inutul se află ă ţ ă şi ast zi sub povara unui blestem atât de însp imânt tor,ă ă ă încât nici nu te po i încumeta s te gândeşti la el. Edmundţ ă Carter sc pase ca prin urechile acului de umbrele dină Dealul Spânzur torii ă şi numeroase erau poveştile despre vr jitoriile sale. S-ar p rea c , în prezent, unicul sauă ă ă moştenitor a pornit pe urmele lui, pentru a-l reg si.ă

În maşin au fost g site doar înmiresmatul cuf r acoperită ă ă cu sculpturi hâde şi misteriosul pergament, pe care nimeni nu reuşise s -l descifreze. Cheia de argint disp ruse -ă ă probabil odat cu Carter. Nu existau alte indicii sigure înă afara acestora. Detectivii din Boston au afirmat c schel riaă ă n ruit a str vechii reşedin e a familiei Carter p rea a fiă ă ă ţ ă fost deplasat din loc, într-un mod curios, iar cineva culeseă din spatele ruinelor o batist alb , l sat pe o stânc înalt ,ă ă ă ă ă ă din vecin tatea sinistrei grote numite Taini a Şerpilor, chiară ţ pe versantul acoperit de codrul înfricoş tor.ă

Faptul acesta stârni din nou la via legendele despreţă Taini a Şerpilor care umbl prin partea locului. Fermieriiţ ă aminteau în şoapt de ritualul p gân oficiat în această ă ă grot resping toare de însuşi Edmund Carter, solomonarul.ă ă Se ad ugau la aceasta poveşti legate de patima care-l legaă pe Randolph Carter însuşi de aceste locuri pe când era doar un copil. Pe atunci, venerabilul acoperiş şubrezit al reşedin ei Carter era înc în picioare şi îl ad postea sub elţ ă ă pe fratele bunicului s u, Christopher. Randolph îl vizitaă adesea şi îi povestea lucruri ciudate despre Taini a Şerpilor.ţ Oamenii îşi aminteau c pomenise de o cr p tur adânc ,ă ă ă ă ă ce d dea într-o peşter neştiut de nimeni. De asemenea,ă ă ă formulau ipoteze asupra schimb rii vizibile survenite laă fragedul Randolph dup ce acesta şi-a petrecut o ziă întreag în Taini , pe la vârsta de vreo nou ani. Asta seă ţă ă petrecuse în octombrie şi, ca urmare a acestei aventuri, Randolph p rea a fi dobândit darul misterios de a preziceă viitorul.

57

O ploaie târzie c zuse în noaptea dispari iei lui Carter şiă ţ nimeni nu a mai fost în stare s disting , cu exactitate,ă ă urmele paşilor s i dup ce se îndep rtase de maşin . Înă ă ă ă interiorul Taini ei Şerpilor b ltea un noroi moale şi vâscos,ţ ă rezultat al unor recente şi abundente infiltra ii. Doar nişteţ

rani neştiutori puteau fi în stare s dea crezare zvonurilorţă ă în leg tur cu nişte aşa-zise urme de paşi pe care li seă ă n z rise c le-ar fi v zut pe locul unde ulmii uriaşi seă ă ă ă apleac asupra drumului, ca şi pe coasta dealului, înă vecin tatea blestemat a Taini ei Şerpilor, acolo unde a fostă ă ţ descoperit batista. Cine altcineva ar fi putut da crezareă murmurelor potrivit c rora acolo, printre butuci, erau nişteă urme m runte, asem n toare acelora pe care le l sauă ă ă ă cizmele cu bot p trat pe care le purta Randolph Carter peă când era copil? Era o poveste la fel de absurd ca şi aceeaă potrivit c reia urma cizmelor, cu un toc atât de deosebit,ă purtate de Benijah Corey întâlnea micu ii paşi pe drum.ţ B trânul Benijah fusese servitorul familiei Carter în timpulă copil riei lui Randolph, dar murise de treizeci de ani.ă

Aceste bârfe - la care se adaug propria declara ie a luiă ţ Randolph Carter f cut atât fa de Parks cât şi fa de alteă ă ţă ţă câteva persoane, conform c reia cheia de argint, acoperită ă de arabescuri misterioase, îl putea ajuta s descuie poartaă copil riei sale pierdute - trebuie s fi fost motivul pentruă ă care un mare num r de savan i ocultişti declarar c , laă ţ ă ă cincizeci şi patru de ani, disp rutul a f cut cale întoars înă ă ă timp pân în acea alt zi de octombrie 1883 când, mic copilă ă fiind, şi-a petrecut o zi întreag în grot . Când ieşise deă ă acolo în seara acelei zile, sus in aceştia, Randolph f cuse,ţ ă cine ştie cum, o excursie complet , dus-întors, în via a sa,ă ţ dar numai pân în 1928; nu cunoştea el oare, dup acea zi,ă ă fapte care urmau s aib loc, într-adev r, mai târziu, dară ă ă niciodat posterioare anului 1928?ă

Unul dintre aceşti savan i - un original ajuns la o anumitţ ă vârst , care locuia în Providence, Rhode Island, şi careă purtase o îndelungat coresponden intim cu Carter -ă ţă ă

58

elaborase o teorie mult mai aprofundat , conform c reiaă ă Carter nu numai c a reuşit s se întoarc aievea în aniiă ă ă copil riei, dar a atins o asemenea stare de desc tuşareă ă încât poate, desprins cu totul de realitate, s r t cească ă ă ă dup pofta inimii chiar şi dincolo de orizonturile prismaticeă ale viselor sale din acei ani. În urma unei ciudate viziuni, acesta a f cut public o relatare a dispari iei lui Carter, înă ă ţ care insinueaz c acesta s-a aşezat în tronul împ r iei deă ă ă ăţ opal Ilek-Vad, cetate fabuloas care îşi înal turnurileă ţă deasupra falezei de sticl ce domin marea crepuscular înă ă ă care gnorri b rboşi şi înzestra i cu înot toare îşi construiescă ţ ă misterioasele lor labirinturi.

Tocmai acest b trân, Ward Phillips, a fost acela care s-aă ridicat cu violen împotriva împ r irii bunurilor lui Carterţă ă ţ moştenitorilor s i - cu to ii veri îndep rta i ai acestuia;ă ţ ă ţ argumentul s u de şoc a fost acela c prietenul s u, tr indă ă ă ă într-o alt dimensiune temporal , ar fi putut s revin într-ă ă ă ăuna din zile. Partea advers era reprezentat de unul dintreă ă veri, Ernest B. Aspinwall, din Chicago, personaj cu zece ani mai în vârst decât Randolph, a c rui verv oratoric ,ă ă ă ă dobândit gra ie disciplinelor juridice, se men inea în s lileă ţ ţ ă tribunalelor la fel de proasp t şi de necru toare ca înă ă ţă tinere e. Controversa agitase spiritele patru ani buni, darţ acum sunase ora partajului, care urma s aib loc chiar înă ă aceast vast înc pere.ă ă ă

Executorul testamentar al lui Carter, Etienne-Laurent de Marigny, era un eminent savant de origine creol , subtil omă de litere dar, în acelaşi timp, iscusit în arta de a face bani, ini iat atât în misterele tradi ionale, cât şi în acelea aleţ ţ antichit ii occidentale. Carter îl cunoscuse pe Marigny înăţ timpul r zboiului, pe vremea când amândoi se aflau înă Fran a, înrola i în Legiunea Str in , şi se ataşase deţ ţ ă ă aceasta, recunoscând spontan în el un spirit afin. Când, în timpul unei permisii comune, tân rul erudit creol îl lu cu elă ă în sudul Fran ei, la Bayonne, pe tân rul din Boston, care îşiţ ă dorea de mult aceast c l torie şi când, în cripteleă ă ă

59

str vechi şi întunecoase s pate sub aceast cetate ceă ă ă p rea încremenit de milenii în visare, îi împ rt şi anumiteă ă ă ă taine înfricoş toare, acele clipe au pecetluit leg mântulă ă unei prietenii f r întoarcere. Carter îl desemnase pe deă ă Marigny prin testament ca executor al ultimelor sale dorin eţ şi, din acest motiv, eruditul avid de cunoaştere se preg teaă acum, nu f r re inere, s prezideze reglementareaă ă ţ ă succesiunii. Era o sarcin ingrat pentru el deoarece, la felă ă ca şi b trânul locuitor din Rhode Island, nu credea deloc înă sfârşitul lui Carter. Ce valoare pot avea, îns , viseleă în elep ilor ini ia i, în fa a pragmatismului f rţ ţ ţ ţ ţ ă ă menajamente al societ ii?ăţ

În aceast înc pere stranie, situat în inima cartieruluiă ă ă francez, erau strânse în jurul mesei toate persoanele care aveau de revendicat drepturi în afacerea în curs. Deschiderea succesiunii fusese anun at legal, conformţ ă uzan elor, în ziarele care ap reau în toate regiunile în careţ ă s-ar fi putut stabili eventualii moştenitori ai lui Carter. Totuşi, doar patru oameni au dat curs anun ului şi se aflauţ acum aşeza i în strania înc pere, ascultând tic-taculţ ă nefiresc al acestui orologiu în forma de sicriu, m surând ună timp din afara timpului, şi c derea monoton a apei dină ă havuzul din curte, dincolo de ferestrele pe jum tateă acoperite de perdele. Pe m sur ce se scurgea timpul,ă ă fe ele lor p reau s se înece tot mai mult în aburii şerpuitoriţ ă ă ce se ridicau din vasele aşezate pe trepiede care, alimentate sporadic, p reau s nu prea mai aib nevoie deă ă ă supravegherea negrului cu mişc ri liniştite, dar din ce în ceă mai încordate.

Erau de fa : Etienne de Marigny, zvelt, brun, frumos şiţă înc tân r; Aspinwall, reprezentantul moştenitorilor, p r alb,ă ă ă figura apoplectic , favori i impun tori, corpolenă ţ ă ţă accentuat ; Phillips, ocultistul din Providence, slab, c runt,ă ă nas lung, adus din spate, obraz ras la sânge. Al patrulea p rea f r vârst , slab, nefiresc de eap n, cu tr s turiă ă ă ă ţ ă ă ă extrem de regulate, acoperite de o barb deas , purtând peă ă

60

cap turbanul tradi ional al unei înalte caste de brahmani şiţ înzestrat cu o extraordinar privire, arzând în str fundulă ă ochilor s i negri, aproape f r iris, ce p reau s te fixeze deă ă ă ă ă foarte departe, de parc s-ar fi aliat undeva la mareă distan înapoia tr s turilor fe ei. Se prezentase dreptţă ă ă ţ Swami Chandraputra, un adept venit din Benares pentru a furniza informa ii importante. De Marigny şi Phillipsţ corespondaser cu el şi amândoi recunoscuser f ră ă ă ă întârziere autenticitatea cunoştin elor sale oculte. Vocea saţ cavernoas şi metalic avea un sunet for at, de parcă ă ţ ă utilizarea limbii engleze i-ar fi afectat într-un mod straniu sistemul vocal, deşi se exprima cu uşurin într-un limbajţă corect şi curg tor, ca orice anglo-saxon. inuta sa era, înă Ţ general, cea a unui european mediu, c ruia îns nu i seă ă potrivea deloc îmbr c mintea prea larg de pe el, iar barbaă ă ă neagr şi zbârcit , turbanul oriental şi mânuşile largi şiă ă albe, cu un singur deget, îi d deau un aer original şi exotic.ă

De Marigny, care se juca nervos cu pergamentul g sit înă maşina lui Carter, tocmai spunea:

— Nu, n-am fost în stare s scot ceva din acestă pergament. Domnul Phillips, aici prezent, a renun at deţ asemenea. Colonelul Churchward declar c nu este vorbaă ă de Naacal şi c nu seam n decât cu hieroglifeleă ă ă descoperite pe topoarele de r zboi din Insula Paştelui.ă Sculpturile de pe cuf r amintesc totuşi izbitor de statuileă din Insula Paştelui. Ceea ce mi se pare mie c se apropieă cel mai mult de caracterele de pe acest pergament - remarca i cum toate literele par s se încline pe orizontal -ţ ă ă este grafia unei c r i care s-a aflat în posesia s rmanuluiă ţ ă Harley Warren. Cartea îi sosise din India pe când eu şi Carter ne aflam în vizit la el, în 1919, şi nu a acceptată niciodat s ne vorbeasc despre ea, sus inând c eă ă ă ţ ă preferabil pentru noi s -i ignor m întru totul con inutul şiă ă ţ sugerându-ne c originea acestei c r i ar fi în cu totul altă ă ţ ă parte decât pe P mânt. Warren a luat cu el aceast carteă ă atunci când, în decembrie, a coborât în cavoul acelui cimitir

61

necunoscut, dar nici el, nici cartea, nu au mai revenit vreodat la suprafa . Am trimis acum câtva timpă ţă prietenului nostru aici prezent - Swami Chandraputra - câteva date referitoare la unele dintre aceste hieroglife, ca şi o fotocopie a pergamentului lui Carter. El crede c i-ar staă în putin s fac într-o oarecare m sur lumin în aceastţă ă ă ă ă ă ă privin , folosind anumite surse bibliografice doar de elţă cunoscute şi consultând anumite persoane la care numai el poate ajunge.

«Cât priveşte cheia, Carter mi-a trimis o fotocopie şi am putut constata c arabescurile sale nu sunt litere, dar pară s apar in aceleiaşi tradi ii culturale ca şi pergamentul.ă ţ ă ţ Carter pretindea mereu c ar fi pe cale de a descifraă misterul, dar nu a dat niciodat am nunte. Odat aproapeă ă ă c s-a l sat cu totul copleşit de poezie, vorbind despreă ă ansamblul cercet rilor sale. Ar fi posibil, spunea el, caă aceast str veche cheie de argint s poat deschide por ileă ă ă ă ţ succesive ce ne împiedic s coborâm nestânjeni iă ă ţ renumitele coridoare ale spa iului şi timpului pân la ceaţ ă din urm ă limită, dincolo de care n-a trecut picior de om de când geniul înfricoş tor al lui Shaddad a z mislit domurileă ă miraculoase şi minaretele f r num r, cu mii de coloane,ă ă ă ale Iremului, pe care le-a ascuns în nisipurile Arabiei Pietroase. Dervişi pe jum tate mor i de foame şi nomaziă ţ sminti i de sete s-au întors s povesteasc despre acelţ ă ă portal monumental şi despre mâna sculptat de deasupraă cheii sale de bolt , dar nici un om nu i-a trecut pragul şi nuă s-a întors în locurile de unde a plecat pentru a putea sus ine c paşii s i au r mas întip ri i pe nisipul plin deţ ă ă ă ă ţ moloz din interior, atestând trecerea sa pe acolo. Cheia pe care o de inea era, presupunea el, tocmai cea dup careţ ă mâna sa se chircea în van.

Din ce motiv Carter nu a luat cu el pergamentul, aşa cum a f cut cu cheia, nu putem şti. Poate c l-a uitat sau poateă ă c a evitat s îl ia, aducându-şi aminte c un om a dus cu elă ă ă într-un cavou o carte cu caractere identice şi nu s-a mai

62

întors de acolo niciodat . Sau poate c era într-adev r ună ă ă lucru lipsit de importan pentru ce inten iona el sţă ţ ă s vârşeasc .ă ă

În clipa în care de Marigny se opri, b trânul Phillipsă interveni cu o voce aspr şi p trunz toare:ă ă ă

— Despre miraculoasele c l torii ale lui Randolph Carteră ă nu putem şti nimic mai mult decât ceea ce afl m visând.ă Visele mele m-au c l uzit în multe locuri ciudate şi am auzită ă lucruri pline de un tâlc misterios în Ulthar, dincolo de râul Skai. Carter nu a considerat necesar s ia cu elă pergamentul pentru c inta sa era lumea din viseleă ţ copil riei sale. Acum, el este rege în Ilek-Vad.ă

Domnul Aspinwall deveni de dou ori mai roşu în obrază ca de obicei şi arunc vehement:ă

— Nimeni nu poate s -l fac s tac pe acest b trână ă ă ă ă nebun? Ne-am s turat de când tot bate câmpii. Problemaă este s împ r im bunurile şi e timpul s începem.ă ă ţ ă

Pentru prima oar , Swami Chandraputra gl sui cu voceaă ă sa ciudat de nefireasc :ă

— Domnilor, acest subiect este mult mai plin de miez decât v imagina i. Domnul Aspinwall greşeşte luând în râsă ţ realitatea viselor. Domnul Phillips nu ne-a oferit decât o imagine incomplet , poate pentru c înc nu a visat destul.ă ă ă Eu însumi am visat mult. În India o facem tot timpul. Dumneavoastr , domnule Aspinwall, fiind un v r din parteaă ă mamei, nu sunte i, fireşte, un Carter autentic. Visele mele,ţ ca şi alte surse de informare, mi-au permis s m ini iez înă ă ţ anumite aspecte ale acestei afaceri care, pentru dumneavoastr , r mân deocamdat obscure. De exemplu,ă ă ă Randolph Carter a uitat acel pergament pe care nu a reuşit s -l descifreze - cu toate c ar fi fost spre binele lui dac şi-ă ă ăar fi amintit s -l ia cu el. Dup cum vede i, consider c amă ă ţ ă studiat suficient ceea ce s-a întâmplat cu Carter dup ce,ă luând cu el cheia de argint, şi-a abandonat maşina la apusul soarelui, pe 7 octombrie, cu patru ani în urm .ă

63

Aspinwall râse batjocoritor, destul de tare pentru a fi auzit, în timp ce to i ceilal i ciulir urechile, prad uneiţ ţ ă ă curiozit i ascu ite. Fumul ce se ridica din dreptul straniilorăţ ţ trepiede se îndesea, în timp ce tic-tacul smintit al orologiului în form de sicriu p rea, parc pentru a seă ă ă conforma unui ordin misterios, s indice semnele deă punctua ie şi liniu ele de unire ale unui mesaj indescifrabilţ ţ lansat dintr-un alt spa iu. Hindusul se l s pe spate şiţ ă ă continu , cu ochii pe jum tate închişi, pe acelaşi ton uşoră ă for at, utilizând, totuşi, un limbaj obişnuit, în timp ceţ înaintea auditoriului s u începea s pluteasc imaginea aă ă ă ceea ce i se întâmplase lui Randolph Carter.

64

II

Dealurile de dincolo de Arkham sunt p trunse de o vrajă ă ciudat , pe care b trânul Edmund Carter, vr jitorul, a f cut-ă ă ă ăo, poate, s coboare dintre stele, ori s urce din cripteleă ă p mântului inferior atunci când, fugind din Salem, s-aă refugiat pe aceste locuri, în 1692. De îndat ce reveni peă aceste meleaguri, Randolph Carter ştiu c se afla foarteă aproape de una dintre acele por i pe care o mân deţ ă oameni îndr zne i şi ap sa i de blestem le-au deschis înă ţ ă ţ zidul titanic care desparte lumea noastr de Absolut.ă Presim ea c în acel loc şi în acea zi a anului putea s deaţ ă ă r spunsul potrivit mesajului pe care îl descifrase în ultimeleă luni în arabescurile acestei chei de argint cu luciul mâncat de vreme, necrezut de vechi. Acum ştia cum trebuie r sucit cheia, cum trebuie inut în lumina soarelui laă ă ţ ă asfin it şi ce silabe magice trebuiesc psalmodiate în gol, laţ a noua şi ultima r sucire. Într-un loc atât de apropiat deă sumbra polaritate şi de poarta f g duit cum era acela,ă ă ă cheia avea s -şi dovedeasc puterea fermecat . Va poposiă ă ă cu siguran , din nou, chiar în aceast noapte, în aceaţă ă copil rie pierdut pe care nu încetase niciodat s oă ă ă ă regrete.

Ieşi din maşin , purtând cheia în buzunar, şi se c r peă ăţă ă deal, înfundându-se din ce în ce mai adânc de-a lungul viilor împrejmuite de ziduri de piatr , terenurilor acoperite deă p duri posomorâte, livezilor s lb ticite cu trunchiuriă ă ă noduroase, fermelor p r site cu ferestre oarbe şi ruineloră ă f r nume, pân în inima întunecat a acestui inută ă ă ă ţ amenin tor şi bântuit ce m rgineşte drumul şerpuitor. Laţă ă vremea apusului, în timp ce turlele din Kingsport str luceauă în dep rtare, sub cerul cu sclipiri roşietice, în l cheia,ă ă ţă s vârşi ritualul cuvenit şi rosti invoca iile prescrise. De-abiaă ţ mult mai târziu avea s -şi dea seama cu cât iu eală ă ţ ă împlinise ritualul.

65

Atunci, în ceasul de culme al amurgului, auzi o voce venind din trecut: cea a lui Benijah Corey, servitorul fratelui bunicului s u. B trânul Benijah nu murise oare acumă ă treizeci de ani? Treizeci de ani înainte de ce dat ? Şi oare înă ce an se afla? Ce era atât de neobişnuit în faptul că b trânul Benijah era pe cale s -l cheme în cas , în acel 7ă ă ă octombrie 1883? Nu r m sese el afar mult mai mult decâtă ă ă îi îng duise m tuşa Martha? Ce era cu aceast cheie dină ă ă buzunarul bluzei, când de fapt acolo ar fi trebuit s se afleă micu a lunet pe care i-o oferise tat l s u la a nouaţ ă ă ă aniversare, cu dou luni în urm ? Ce g sise în mansard ,ă ă ă ă acas ? Putea el s dovedeasc oare existen a aceleiă ă ă ţ misterioase spirale a c rei urm ochii s i ageri oă ă ă descoperiser printre stâncile ce acoper cu sf râm turileă ă ă ă lor trecerea spre grota interioar care se deschide înă spatele Taini ei Şerpilor? Acest loc a f cut parteţ ă dintotdeauna şi în ochii tuturor din împ r ia b trânuluiă ăţ ă Edmund Carter, vr jitorul. Nimeni nu a vrut, în ruptulă capului, s p trund acolo şi nimeni, în afara lui, nu aă ă ă descoperit, niciodat , cr p tura astupat de r d cini şi niciă ă ă ă ă ă nu s-a strecurat prin ea pân la acea grot interioar careă ă ă ad posteşte spirala. Ce mâini puteau fi acelea care s fiă ă z mislit aceast spiral ce âşnea imaterial ca o spum dină ă ă ţ ă ă inima acestei înc peri de piatr ? S fi fost oare operaă ă ă b trânului Edmund, vr jitorul - sau cea a unor fiin e pe careă ă ţ le f cuse s apar şi c rora le poruncise s o fac ?ă ă ă ă ă ă

În acea sear , micu ul Randolph cin împreun cu unchiulă ţ ă ă Chris şi m tuşa Martha în vechea ferm al c rei acoperişă ă ă st tea s cad .ă ă ă

În diminea a urm toare, fu în picioare devreme şi seţ ă c r de-a lungul livezii cu meri încovoia i pân la înalteleăţă ă ţ ă creste unde se ascundea printre stejari groteşti şi prea stufoşi, neagr şi resping toare, Taini a Şerpilor. Oă ă ţ aşteptare f r nume se n ştea în el şi nici m car nu-şi d duă ă ă ă ă seama c -şi pierde batista scotocindu-se în buzunareă pentru a se convinge c str vechea cheie de argint era într-ă ă

66

adev r la locul ei. Se strecur plin de încredere şi deă ă îndr zneal prin gura întunecat , luminându-şi drumul cuă ă ă chibritele şterpelite din salonaş. O clip mai târziu, trecuseă dincolo de cr p tura înfundat cu r d cini şi p trunsese înă ă ă ă ă ă acea grot interioar neştiut de nimeni, al c rei pereteă ă ă ă stâncos seam n cu o spiral monstruoas , în care parcă ă ă ă ă zvâcneşte înc conştiin a care i-a dat via . R maseă ţ ţă ă nemişcat şi f r grai, aprinzând chibrit dup chibrit, caă ă ă încremenit de spaim , în fa a acestui perete de pe care seă ţ prelingeau pic turi de umezeal . Acea umfl tur în piatr ,ă ă ă ă ă deasupra cheii de bolt , ce i se n z rise deodat , nu eraă ă ă ă oare o gigantic mân sculptat ? Scoase atunci cheia deă ă ă argint şi f cu gesturi şi rosti invoca ii a c ror origine nu şi-oă ţ ă amintea nici m car vag. Uitase oare ceva? Randolph eraă st pânit doar de dorin a de a trece pragul, pentru aă ţ p trunde în t râmul nem rginit al viselor şi a vedeaă ă ă golfurile unde toate dimensiunile se topesc în Absolut.

67

III

Ceea ce urmeaz aproape nu c se poate descrie înă ă cuvinte. Partea aceasta abund în paradoxuri, înă contradic ii, în anomalii, care nu-şi au locul în existen aţ ţ cotidian , dar ne bântuie visele cele mai fantastice şi ni seă par absolut fireşti pân atunci când ne întoarcem în lumeaă noastr strâmt , obiectiv , rigid şi redus la analogiileă ă ă ă ă logicii tridimensionale. Dep nându-şi povestirea, hindusulă reuşea doar cu greu s evite tot ceea ce putea s par oă ă ă simpl halucina ie naiv şi neînsemnat în loc s fieă ţ ă ă ă povestea unui om întors pe firul anilor pân în copil rie.ă ă

Domnul Aspinwall îşi manifest dezgustul printr-ună morm it apoplectic şi încet practic s mai asculte.ă ă ă

Ritualul cheii de argint oficiat de c tre Randolph Carter înă bezna bântuit a celei de-a doua peşteri se dovedi eficace.ă Înc de la cel dintâi gest, înc de la cea dintâi silab , seă ă ă ar tase o aur stranie şi însp imânt toare, prevestitoare aă ă ă ă muta iei pe cale de a se înf ptui: spa iul şi timpul, mişcareaţ ă ţ şi durata, începur s se destrame ca o es tur putred .ă ă ţ ă ă ă No iuni ca cele de vârst sau loc îşi pierdur pe nesim iteţ ă ă ţ orice în eles. În ajun, Randolph Carter trecuse ca prinţ minune în zbor peste pr pastia anilor, iar acum zidul care-lă desp r ea pe copil de adult se pr buşise. De-acum înainte,ă ţ ă nu mai exista decât entitatea Randolph Carter, înzestrată înc cu amintiri şi imagini, dar complet desprins de mediulă ă terestru în care le dobândise. În clipele dinainte, existase atât o peşter , cât şi forma nedesluşit a unei monstruoaseă ă arcade de piatr şi cea a unei gigantice mâini sculptate.ă Acum, nu mai existau nici peştera, nici absen a peşterii, niciţ zidul, nici absen a zidului. Exista doar un fluviu de imagini,ţ nu atât vizuale, cât mentale, prin care entitatea în care se transformase Randolph Carter îşi retr ia percep iileă ţ acumulate, care puneau din nou st pânire pe mintea sa,ă f r s -şi dea limpede seama cum de ajungeau acolo.ă ă ă

68

Dup celebrarea ritualului, Carter îşi d du seama c aă ă ă ajuns într-o regiune pe care nici o geografie terestr nu aă men ionat-o vreodat şi c a fost proiectat într-o epoc laţ ă ă ă care istoria are paginile rupte. Ceea ce i se întâmpla i se p rea, totuşi, vag familiar. Misterioasele fragmenteă Pnakotice spun câte ceva despre aceasta şi, dup ceă descifr semnele gravate pe cheia de argint, un capitolă întreg din Necronomicon, opera uitat a arabului smintită Abdul Alhazred, îi dezv luise întreaga sa semnifica ieă ţ ascuns . Deschisese o poart , nu chiar Ultima Poart , ci oă ă ă alta care te conduce dincolo de P mânt şi de timp, pân laă ă acea extensiune a P mântului care este în afara timpului şiă din care Ultima Poart te conduce, la rândul ei, înfruntândă spaime şi primejdii, pân la Vidul Suprem ce se g seşte înă ă afara P mântului, a Universului şi a materiei.ă

Acolo, ar fi trebuit s -l întâmpine o c l uz - o c l uză ă ă ă ă ă ă înfricoş toare; o c l uz ce a existat ca entitate pe P mântă ă ă ă ă cu milioane de ani în urm , într-o epoc în care fiin aă ă ţ uman nici nu putea fi imaginat şi în care pe planetaă ă înv luit în aburi se mişcau forme uitate, în l ând aşez riă ă ă ţ ă ciudate, printre ale c ror ultime d râm turi aveau s seă ă ă ă furişeze primele mamifere. Carter îşi aminti men iuneaţ vag din Necronomicon referitoare la aceast c l uz . Scriaă ă ă ă ă arabul smintit:

„Deşi au existat oameni care au avut îndr zneala de aă arunca o privire dincolo de V l şi de a accepta Entitatea caă ghid, ar fi fost mai în elept din partea lor s evite oriceţ ă contact cu aceasta. St scris în cartea lui Toth pre ul ceă ţ trebuie pl tit fie şi numai pentru o privire fugar . Cei careă ă p trund de cealalt parte a V lului nu se mai întorcă ă ă niciodat , c ci în aceste spa ii infinite de dincolo de lumeaă ă ţ noastr se ascund întunecimi ce se n pustesc asupra ta caă ă s te înl n uie. Fiin a care, pas cu pas, înainteaz peă ă ţ ţ ă bâjbâite în noapte, R ul care înfrunt Vechile Semne, Cea aă ă ţ stând de veghe în fa a t inuitului portal - de a c reiţ ă ă existen ştiu doar cei din morminte şi care se hr neşte cuţă ă

69

ceea ce creşte din mor i - toate aceste fiin e ale tenebrelorţ ţ sunt de departe inferioare Celui care p zeşte poarta; Celuiă care îl va c l uzi pe imprudent dincolo de Univers, în abisulă ă unde îşi au vizuina forme josnice, gata întotdeauna s teă devore. Cel uitat de vreme este Umr-at-tawil, nume pe care scribul l-a tradus prin «Cel a c rui via a fost prelungit »”.ă ţă ă

Memoria şi imagina ia sa începur s dea contur, într-unţ ă ă haos efervescent, unor imagini tremur toare, pe jum tateă ă şterse, despre care Carter în elese c nu erau decât simpleţ ă pl smuiri ale memoriei şi imagina iei. Sim ea, totuşi, c nuă ţ ţ ă întâmpl tor aceste imagini se formaser în conştiin a sa:ă ă ţ însemna c era copleşit de o realitate venit din adâncuri,ă ă inefabil şi situat în afara oric ror dimensiuni, care încercaă ă ă s -i transmit unicele simboluri pe care era în stare s leă ă ă în eleag , nici o minte omeneasc nefiind capabil sţ ă ă ă ă cuprind prelungirile de forme ce se între es în abisurileă ţ oblice de dincolo de spa iul şi de timpul pe care leţ cunoaştem noi.

Acolo, prin mintea lui Carter, defila o procesiune diafană de forme pe care el o apropie, în lipsa unui alt reper, de Genez , în ciuda veşniciei care-l desp r ea de aceleă ă ţ timpuri. Monstruoasele lucruri vii se mişcau domol într-un peisaj înc rcat de o vegeta ie de neînchipuit, de faleze, deă ţ mun i, de zidiri f r seam n în lumea noastr , de şantiereţ ă ă ă ă unde se des vârşeau lucr ri fantastice, pe care nici o minteă ă omeneasc nu şi le imaginase vreodat . Existau acoloă ă cet i construite în adâncurile m rii, ce erau locuite; existauăţ ă acolo turnuri ridicate în mijlocul unor deşerturi imense, de unde se trimiteau în spa iu sau în afara spa iului globuri,ţ ţ cilindrii şi indescriptibile entit i înaripate. Carter în elegeaăţ ţ toate acestea, cu toate c nu exista o comunicare între el şiă ceilal i. El însuşi nu avea o form stabil sau o pozi ie fix ,ţ ă ă ţ ă ci doar intui ii mobile de form şi pozi ie, pe care i leţ ă ţ comunica imagina ia sa în continu mişcare.ţ ă

Îşi dorise s reg seasc t râmul fermecat din viseleă ă ă ă copil riei, în care galerele, dup ce treceau de clopotni eleă ă ţ

70

de aur ale Thranului, pluteau pe fluviul Ukranos, şi în care caravanele de elefan i p trundeau în Kled prin junglaţ ă parfumat , dincolo de palatele p r site ce dormeauă ă ă sprijinite pe coloanele lor de ivoriu, intacte şi pline de farmec, sub luciul lunii. În prezent, îmb tat de viziuni maiă ample, abia de mai g sea timp s încerce s afle ce c uta.ă ă ă ă Cuprins de gânduri a c ror îndr zneal f r margini atingeaă ă ă ă ă blasfemia, Carter realiz c putea g si în el t ria de aă ă ă ă înfrunta f r team c l uza şi puterea de a-i smulgeă ă ă ă ă m rturisiri monstruoase şi însp imânt toare.ă ă ă

Brusc, cortegiul de impresii p ru s se imobilizeze.ă ă Existau acolo blocuri de piatr foarte înalte, sculptate cuă motive de neîn eles, a c ror succesiune asculta de legiţ ă necunoscute, opuse celor cunoscute de noi.

Din înaltul cerului de o culoare nel murit , se cernea oă ă lumin ce urma direc ii surprinz toare şi capricioase şi care,ă ţ ă înzestrat parc cu conştiin , se rotea f r astâmp ră ă ţă ă ă ă deasupra a ceea ce p rea a fi o linie curb alc tuit dină ă ă ă postamente gigantice, a c ror form se apropia cel maiă ă mult de cea hexagonal . Pe aceste postamente acoperiteă de hieroglife se aflau alte forme, voalate şi greu de definit.

Era acolo şi o form ce nu ocupa nici un postament, ciă p rea s alunece sau s pluteasc pe suprafa a vaporoasă ă ă ă ţ ă inferioar , asem n toare parchetului. Conturul s u nu seă ă ă ă desluşea prea bine, dar deşi de o statur doar pe jum tateă ă cât cea a unui om obişnuit, d dea impresia unei fiin eă ţ urcând de undeva, din adâncurile timpului, dintr-o epocă anterioar apari iei speciei umane pe P mânt. Formaă ţ ă aceasta p rea a se fi înf şurat într-o stof grea, de oă ă ă culoare neutr , la fel cu celelalte forme aşezate peă postamente. Carter nu reuşi s descopere în această ă es tur ermetic nici o deschiz tur prin care entitatea arţ ă ă ă ă ă

fi putut privi în exterior: poate c nici nu avea nevoie să ă vad , ea dând impresia de a apar ine unei categorii deă ţ fiin e capabile, prin structur şi însuşiri, s existe în afaraţ ă ă oric ror legi fizice.ă

71

O clip mai târziu, Carter îşi d du seama c aşa st teauă ă ă ă lucrurile, pentru c forma îi vorbi f r a scoate vreun sunet,ă ă ă adresându-se direct spiritului s u.ă

Deşi numele pe care i-l dest inui era de temut şi ar fiă trebuit s -l înfricoşeze, Carter nu se l s prad spaimei.ă ă ă ă Dimpotriv , r spunse cuviincios, f r a folosi sunete sauă ă ă ă cuvinte, prezentându-şi omagiile, aşa cum îl înv ase săţ ă procedeze oribilul Necronomicon. Aceast form nu eraă ă nimeni alta decât cea de care întreg Universul a înv at săţ ă se team din timpurile când Lomar a ieşit din adâncurileă m rii, iar Copiii Focului au venit pe P mânt pentru a-l ini iaă ă ţ pe om în Vechea înv tur . Într-adev r, forma aceea nuăţă ă ă era nimeni altcineva decât înfricoş toarea c l uz , pazniculă ă ă ă Por ii, Umr-at-tawil, nume str vechi, pe care scribul îlţ ă t lm cise prin „Cel a c rui via a fost prelungit ”.ă ă ă ţă ă

C l uza aflase deja, aşa cum ştia totul, despre c ut rileă ă ă ă şi sosirea lui Carter. Ştia c acest scormonitor al viselor şi ală tainelor se afla acum, f r team , în fa a sa. C l uza nuă ă ă ţ ă ă emana nici groaz , nici r utate, ceea ce-l surprinse peă ă Carter şi-l f cu s se întrebe dac nu cumva înfricoş toareleă ă ă ă aluzii blasfematorii ale arabului smintit nu fuseser cumvaă provocate doar de invidie sau de un refuz pe care acesta îl întâmpinase în încercarea de a face ceea ce el, Carter, era pe cale s înf ptuiasc . Doar dac nu cumva c l uza îşiă ă ă ă ă ă rezerva dezgustul şi r utatea pentru cei ce se temeau deă ea. Radia iile emise de aceasta continuând, Carter leţ interpret drept cuvinte:ă

— Eu sunt, într-adev r, Cel Mai Str vechi, despre care aiă ă auzit vorbindu-se, îi spuse c l uza. Te aşteptam, al turi deă ă ă ceilal i Str vechi. Eşti bine venit, deşi ai întârziat. Ai cheia,ţ ă şi ai deschis Prima Poart . Acum, Ultima Poart e preg tită ă ă ă pentru a te pune la încercare. Dac i-e fric , nu e nevoie să ţ ă ă mergi mai departe. Înc te mai po i întoarce teaf r şiă ţ ă nev t mat acolo de unde ai venit. Dac alegi s înainteziă ă ă ă îns ...ă

72

Întreruperea nu prevestea nimic bun, dar radia iileţ continuau s fie prietenoase. Împins de o curiozitateă arz toare, Carter nu ezit nici o clip .ă ă ă

— Voi merge mai departe, r spunse el, şi primesc s -miă ă fii c l uz .ă ă ă

Drept r spuns, c l uza p ru a face un semn, dac ar fiă ă ă ă ă fost s te iei dup anumite unduiri ale vestmântului care oă ă ascundea privirii, şi care probabil c masca, sau nu masca,ă un gest al bra ului (sau al unui membru oarecare, analog).ţ Un al doilea semn îi urm şi Carter în elese, gra ie imenseiă ţ ţ sale erudi ii, c ajunsese în preajma Ultimei Por i. Luminaţ ă ţ c p t o culoare indescriptibil şi Formele de peă ă ă ă postamentele cvasi-hexagonale devenir mai clare. Întrucâtă acum se ineau aproape drepte, contururile lor c p tar unţ ă ă ă aspect aproape uman, deşi Carter ştia sigur c nu era vorbaă despre oameni. În prezent, formele p reau s poarte peă ă capete, sub v luri, mitre înalte de culoare incert . Acesteă ă mitre aminteau într-un mod straniu de cele ce acoperă capetele acelor siluete f r nume pe care un sculptor uitată ă le-a cioplit în stânca însufle it a unui munte înalt, interzis,ţ ă din Tartaria. Mânerele sculptate ale unor sceptre lungi, pe care le ineau prin anumite cute duble ale veştmintelor lorţ înv luitoare, p reau s dea form unui mister grotesc şiă ă ă ă arhaic.

Carter ghici cine erau acele forme, de unde veneau ele şi pe cine slujeau. Ghici de asemenea pre ul serviciilor lor, darţ era mul umit, c ci se afla în pragul unei aventuriţ ă miraculoase, în cursul c reia urma s afle toate taineleă ă Universului. Osânda veşnic , îşi spuse, nu este decât oă vorb ce umbl de colo-colo, aruncat în vânt de c tre ceiă ă ă ă pe care faptul c ei înşişi sunt orbi îi face s îi condamne peă ă to i ceilal i care v d, fie şi numai cu un singur ochi. Seţ ţ ă minun de îngâmfarea nem rginit a celor ce vorbescă ă ă prosteşte despre reaua-voin a Celor Str vechi, ca şi cumţă ă aceştia din urm ar fi putut s -şi ias din visarea lor veşnică ă ă ă doar pentru a-şi rev rsa accesele de furie pe seamaă

73

umanit ii. E ca şi cum i-ai putea închipui c un mamut s-ăţ ţ ăar putea opri din drum pentru a se r zbuna pe un viermeă servind ca momeal în cârligul unei undi e, gândi el.ă ţ

Acum, întreaga adunare îl saluta de pe stâlpii cvasi-hexagonali, cu un gest asem n tor celui pe care-l schi auă ă ţ siluetele sculptate, purtând sceptre misterioase, şi iradia spre el un mesaj al c rui sens începea s -l p trund .ă ă ă ă

— V salut m, pe tine, Cel Mai Str vechi, şi pe tine,ă ă ă Randolph Carter, pe care îndr zneala te-a f cut s devii de-ă ă ăal nostru.

Carter observ în acel moment c unul dintreă ă postamente era liber şi un gest al Celui Mai Str vechi îl f cuă ă s în eleag c îi era destinat. Observ de asemenea c înă ţ ă ă ă ă centrul straniei linii curbe format de aceast adunare, linieă ă ce nu era nici semicircular , nici elipsoidal , nici parabolic ,ă ă ă nici hiperbolic , se în l a un postament mai mare decâtă ă ţ celelalte. Ghici c acesta era tronul destinat c l uzei.ă ă ă Carter îşi lu în primire ciudatul jil , mişcându-se şiă ţ c rându-se într-un mod imposibil de descris, observândăţă c în acelaşi timp şi c l uza ocupa locul s u.ă ă ă ă

Pu in câte pu in, Cel Mai Str vechi scoase la iveal deţ ţ ă ă sub cutele robei sale un obiect pe care p rea s vrea s -lă ă ă expun vederii (sau sim ului ce corespundea vederii)ă ţ tovar şilor s i acoperi i de v luri. Era o sfer de mariă ă ţ ă ă dimensiuni (sau în orice caz p rea s fie o sfer ),ă ă ă confec ionat dintr-un metal necunoscut, iridiscent. În clipaţ ă în care C l uza aşez acel obiect în fa a lui, o impresieă ă ă ţ nedesluşit şi p trunz toare de sunet se în l şi coborî,ă ă ă ă ţă succedându-se la intervale ce p reau s asculte de legileă ă unei caden e, deşi nu corespundeau nici unui ritm cunoscutţ pe P mânt. Ai fi zis c se în l a un cântec, sau ceva ceă ă ă ţ imagina ia uman putea lua drept un cântec. Obiectul ceţ ă p rea a fi o sfer începu atunci s se aprind , str lucind, deă ă ă ă ă parc s-ar fi aflat în b taia vibra iilor unei lumini reci, de oă ă ţ culoare f r nume. Carter observ c valurile de lumin seă ă ă ă ă supuneau aceleiaşi caden e oculte de care asculta şiţ

74

cântecul. Toate formele cu mitre şi sceptre începur s seă ă legene uşor pe postamente, urmând acelaşi ritm misterios, în timp ce în jurul capetelor acoperite de mitre se roteau aureole luminoase, de o culoare indescriptibil ,ă asem n toare celei emise de sfer .ă ă ă

Hindusul se opri din povestea sa, şi îşi pironi privirea înc rcat de curiozitate asupra marelui orologiu în form deă ă ă sicriu, cu patru ace şi cadranul acoperit de hieroglife, ascultând cu aten ie tic-tacul f r noim , ce nuţ ă ă ă corespundea nici unui ritm cunoscut pe P mânt.ă

— Dumneavoastr , domnule de Marigny, se adres elă ă brusc eruditei sale gazde, dumneavoastr nu ave i nevoieă ţ s fi i ini iat în legile ciudate ale ritmului ocult în caden aă ţ ţ ţ c ruia cântau şi salutau formele cu glug aşezate pe aceiă ă stâlpi hexagonali. Sunte i singura persoan din Stateleţ ă Unite care a adulmecat existen a Extensieiţ transdimensionale. Presupun c ave i acest orologiu de laă ţ s rmanul Harley Warren, vizionarul. Acesta se declara a fiă singurul om ce s-a întors viu din Yi-an-Ho, oraşul interzis şi înfricoş tor - st pânit în secret de c tre Leng, acel demonă ă ă b trân de-o veşnicie - aducând cu el de acolo câtevaă obiecte. Mai trebuie, deci, s m mire oare num rulă ă ă impresionant de secrete de temut pe care le cunoaşte i?ţ Dac cercet rile şi visele mele sunt exacte, v înscrie i, prină ă ă ţ erudi ia dumneavoastr , în categoria celor care ştiu destuleţ ă despre Prima Poart , dar l sa i-m s dep n povestea maiă ă ţ ă ă ă departe.

«Cu timpul, continu Swami, leg narea şi impresia deă ă cântec încetar , iar aureolele str lucitoare p lir treptat,ă ă ă ă eliberând din cercul lor luminos capetele acum aplecate şi neclintite, în timp ce Formele acoperite de v luri alunecau,ă ca surpate, de pe postamente. Cvasi-sfera continu , totuşi,ă s vibreze în inima unei lumini misterioase. Carter îşi d duă ă seama c Cei Str vechi se întorceau în somnul în adâncurileă ă c ruia se odihneau atunci când îi v zuse pentru prima oară ă ă şi se întreb , fermecat, din ce vise cosmice îi smulsese oareă

75

sosirea sa. Adev ratul în eles al celor întâmplate aici îşi croiă ţ loc pe nesim ite în mintea sa: acel straniu cântec ritualţ fusese o ini iere, pe care Cel Mai Str vechi îl utilizaseţ ă pentru a-i cufunda pe Cei Str vechi într-o alt categorie deă ă somn, capabil s stimuleze acele vise ce puteau deschideă Ultima Poart , pentru care cheia de argint servea dreptă paşaport. În elese c Cei Str vechi contemplau în abisurileţ ă ă acestui somn profund imensitatea de necuprins a lumii v zute şi nev zute, cunoscute şi necunoscute, finite şiă ă infinite, s vârşind astfel ceea ce prezen a sa acolo leă ţ ceruse.

C l uza nu împ rt şea acest somn, dar p rea s dea încă ă ă ă ă ă ă ordine pe o cale subtil , ce nu implica nici un fel de sunet.ă Era, cu siguran , pe cale s s deasc în min ile tovar şilorţă ă ă ă ţ ă s i imaginea lucrurilor pe care voia ca aceştia s le viseze.ă ă Carter era încredin at c în clipa când fiecare dintre Ceiţ ă Str vechi îşi va reprezenta imaginea cerut , se va produceă ă un fenomen vizibil şi pentru ochii s i de p mântean. Acestă ă fenomen urma s se produc atunci când visele tuturoră ă Formelor se vor fi închegat într-o unitate, iar din acea clip ,ă tot ce este necesar se va împlini prin cristalizare. Asistase la manifest ri similare pe P mânt, în India, unde voin aă ă ţ combinat şi propagat a unui grup de adep i poateă ă ţ determina materializarea unui gând într-o substanţă tangibil , ca şi în acea Atlaanat împov rat de veacuri,ă ă ă despre care pu ini îndr znesc s vorbeasc .ţ ă ă ă

Carter nu ştia dac se afla în fa a Ultimei Por i şi nici cumă ţ ţ ar fi putut s -i treac pragul, dar se sim ea purtat pe aripileă ă ţ unei speran e covârşitoare. Era conştient c era închis într-ţ ăun corp straniu, ce inea în mân o cheie de argint, înalteleţ ă postamente ce se ridicau în fa a lui îi p reau netede ca unţ ă zid, spre al c rui centru de piatr privirile sale erau atraseă ă în mod irezistibil. Sim i cum curentul mental care-l lega deţ Cei Str vechi se întrerupse brusc.ă

De la bun început, Carter îşi d du seama deă însp imânt toarea intensitate mental şi fizic pe care oă ă ă ă

76

poate atinge o asemenea linişte. Primele clipe ale c ut riloră ă sale în lumea viselor fuseser înso ite întotdeauna de ună ţ ritm perceptibil oarecare, fie chiar şi numai de pulsa iaţ slab şi misterioas a Extensiunii dimensionale aă ă P mântului, dar acum t cerea de ghea a abisurilor p reaă ă ţă ă s înv luie fiecare lucru în parte. Pân şi trupul îi amu ise,ă ă ă ţ nu-şi mai auzea nici m car respira ia, în timp ce cvasi-sferaă ţ lui Umr-at-tawil devenise fix , golit de vibra ii, p rândă ă ţ ă împietrit . De deasupra craniului acoperit de v luri ală ă înfricoş toarei sale c l uze, un nimb, cu mult maiă ă ă str lucitor decât cele ce se roteau în jurul capeteloră Formelor, arunca sclipiri de ghea .ţă

Un val de ame eal se ab tu asupra lui Carter, care îşiţ ă ă pierdu sim ul de orientare de mii de ori la rând. Straniileţ lumini din jurul s u p rur a c p ta însuşirile întunericuluiă ă ă ă ă absolut impenetrabil, în timp ce de jur împrejurul Celor Str vechi, în continuare împietri i pe tronurile lor pseudo-ă ţhexagonale, plutea un aer ce p rea s vesteasc oă ă ă dep rtare de neconceput. El însuşi se sim i transportată ţ pân în inima adâncurilor, acolo unde valuri de c ldură ă ă parfumat clipoceau, izbindu-se de obrazul s u. I se p reaă ă ă c pluteşte pe o mare torid , uşor colorat în roz; o mareă ă ă îmb t toare, ale c rei valuri se sp rgeau de rmuri de foc,ă ă ă ă ţă rostogolindu-se apoi înspumate. Când d du cu ochii deă imensa întindere a acestei m ri agitate de hul , izbindu-seă ă de rmuri atât de dep rtate, îl n p di spaima. Dar linişteaţă ă ă ă acelor clipe fu repede spart - hula îi vorbi într-un limbaj ceă nu era compus nici din sunete fizice, nici din cuvinte articulate.

„Omul Adev rului este dincolo de Bine şi de R u”,ă ă psalmodia o voce ce nu era de fapt o voce. „Omul Adev rului a aflat c Iluzia este Unica Realitate şi că ă ă Substan a este Marele Impostor”.ţ

Şi acum, în acea zidire de care ochii s i fuseser atraşi înă ă mod irezistibil, ap ru schi a unui arc de bolt gigantic,ă ţ ă asem n tor celui pe care i se p ruse c -l ghiceşte, cu atâtă ă ă ă

77

de mult timp în urm , în acea grot interioar ascuns subă ă ă ă îndep rtata şi ireala suprafa a P mântului tridimensional.ă ţă ă Ghici c se folosise de cheia de argint, mânuind-o potrivită unui ritual instinctiv, înn scut, strâns înrudit cu cel utilizată pentru a deschide Prima Poart . Aceast mare colorat peă ă ă jum tate în roşu închis nu era nici mai mult nici mai pu ină ţ decât masa adamantin a peretelui solid care cedaă incanta iei sale şi vârtejului de imagini cu care Cei Vechi îiţ sus inuser incanta ia. C l uzit atât de instinct, cât şi de oţ ă ţ ă ă hot râre oarb , alunec înainte, dincolo de Ultima Poart .ă ă ă ă

78

IV

Înaintarea progresiv a lui Carter prin masa acestui zidă ciclopic sem na cu o pr buşire vertiginoas în golulă ă ă infinitelor abisuri interstelare. Se l s p truns de blânde eaă ă ă ţ f r seam n a acestor valuri divine şi impun toare, veniteă ă ă ă de atât de departe. Percepu fâlfâitul unor aripi puternice şi crezu c aude un zgomot asem n tor murmurului şiă ă ă gâng velilor unor fiin e din afara P mântului şi a sistemuluiă ţ ă solar. Aruncând o privire în urm , v zu nu doar o poart , ciă ă ă o infinitate de por i, iar în fa a unora dintre ele, z ri Formeţ ţ ă urlând, a c ror amintire încerc s şi-o izgoneasc dină ă ă ă minte.

Brusc, se sim i cuprins de groaz , o groaz cu mult maiţ ă ă puternic decât cea pe care i-ar fi putut-o inspira oricareă dintre Forme - o groaz de care nu putea sc pa, pentru că ă ă f cea parte din el însuşi. Trecerea Primei Por i îi tulburaseă ţ pu in echilibrul interior, f cându-l s se îndoiasc deţ ă ă ă aparen a sa fizic şi de rela iile cu obiectele din jur, dar nu-iţ ă ţ alterase sentimentul individualit ii sale. Randolph Carterăţ r m sese Randolph Carter, un punct stabil în clocotulă ă dimensiunilor, într-o str fulgerare de spaim devastatoare,ă ă îşi d du seama c aici, dincolo de Ultima Poart , nu mai eraă ă ă o singur persoan , ci o mul ime de persoane.ă ă ţ

Era prezent, simultan, în mai multe locuri. Pe P mânt, înă data de 7 octombrie 1883, în lumina liniştitoare a serii, un b ie el numit Randolph Carter p r sea Taini a Şerpilor,ă ţ ă ă ţ cobora în fug panta stâncoas şi, traversând livada cuă ă crengi r sucite, ajungea la casa unchiului s u Christopher,ă ă aşezat pe colinele de dincolo de Arkham. Totuşi, în exactă aceeaşi clip care, nu se ştie cum, apar inea anului terestruă ţ 1928, o umbr palid ce avea de asemenea dreptul de a seă ă numi Randolph Carter, îşi ocupa locul printre Cei Str vechi,ă în Extensiunea transdimensional a P mântului. Aici, înă ă abisurile cosmice ce se deschid, nem rginite şi nep trunse,ă ă

79

dincolo de Ultima Poarta, exista un al treilea Randolph Carter. Aiurea, într-o înv lm şeal de lumi a c roră ă ă ă multiplicitate monstruoas şi f r sfârşit îl aduse în pragulă ă ă nebuniei, se agita o mul ime nedesluşit şi nesfârşit deţ ă ă fiin e care, o ştia, f ceau parte din el însuşi, în aceeaşiţ ă m sur ca şi acest sine în care era acum prezent, dincoloă ă de Ultima Poart .ă

Pe aceşti Carter îi vedea de-a lungul tuturor secolelor cunoscute sau presupuse ale istoriei P mântului, şi chiar înă epoci mai îndep rtate ale entit ii terestre, situate dincoloă ăţ de cunoaştere, dincolo de intui ie şi dincolo deţ verosimilitate; Carteri de o form uman şi totodat non-ă ă ăuman , vertebrat şi nevertebrat , animal şi vegetal ,ă ă ă ă ă înzestrat cu conştiin şi lipsit de conştiin , şi chiară ţă ă ţă Carteri neavând nimic comun cu existen a terestr , darţ ă evoluând împotriva tuturor legilor ra iunii în jum tatea deţ ă umbr a planetelor, a galaxiilor şi a sistemelor apar inândă ţ altor universuri cosmice. Vedea sporii vie ii eterne plutindţ în deriv de la o lume la alta, dintr-un univers în altul, şiă aceşti spori erau, de asemenea, parte din el. Unele dintre aceste viziuni îi aminteau de visele (simultan neclare şi str lucitoare, subite şi persistente) pe care le avusese de-aă lungul anilor de când începuse s viseze pentru prima oar ,ă ă şi printre ele erau câteva care îl fascinau şi îl obsedau într-un mod oribil, de parc i-ar fi fost bine cunoscute, lucruă pentru care logica terestr nu putea oferi nici o explica ie.ă ţ

Dându-şi seama de toate acestea, Randolph Carter se cl tin , gâtuit de o groaz cum nu mai cunoscuse până ă ă ă atunci, o groaz a c rei putere nici m car nu o b nuise înă ă ă ă noaptea înfricoş toare când se aventurase împreun cuă ă Harley Warren într-o necropol str veche şi detestat , dină ă ă care a sc pat cu via numai el. Nici moartea, niciă ţă osândirea la moarte, nici neliniştea, chiar dac atingeă paroxismul, nu pot fi comparate cu valul imens de disperare care îl copleşi la gândul c -şi pierduse identitatea. S teă ă scufunzi în neant înseamn s te scufunzi în uitare şi să ă ă

80

dobândeşti astfel odihna veşnic , dar s fii conştient că ă ă exişti şi totuşi s ştii c nu mai eşti o fiin delimitată ă ţă ă distinct de celelalte fiin e - c practic nu mai ai un sine -ţ ă este culmea de nespus a spaimei şi a agoniei.

Ştia c existase un Randolph Carter din Boston, dar nuă putea s -şi mai dea seama exact dac acel Randolph Carteră ă fusese el însuşi, cel de acum, un fragment sau o fa et aţ ă entit ii aflate dincolo de Ultima Poart , ori altcineva. Înăţ ă pofida faptului c sinele s u fusese nimicit, datorit uneiă ă ă aptitudini de neimaginat, avea totuşi conştiin a de a fi oţ legiune de euri - asta în ipoteza c în acel loc unde eraă suprimat chiar şi cea mai palid no iune de existenă ă ţ ţă individual , mai putea supravie ui, aparte şi unic, un eu.ă ţ Era ca şi cum printr-o metamorfoz brusc , trupul i-ar fi fostă ă transformat în una dintre acele efigii ce le întâlneşti sculptate în templele din India, înzestrate cu capete şi membre multiple. Examina aceast aglomerare, c utând,ă ă într-o tentativ absurd , s separe, s decojeasc corpulă ă ă ă ă s u originar de toate adaosurile ulterioare - dac , totuşi, (o,ă ă culme a ororii) mai putea exista un corp originar distinct de aceste încarn ri multiple.ă

În timpul acestor reflec ii însp imânt toare, fragmentulţ ă ă din Randolph Carter ce dep şise Ultima Poart se sim iă ă ţ smuls din ceea ce p rea a fi nadirul ororii, pentru a fiă proiectat în abisurile întunecate ale unei orori înc maiă profunde care, de aceast dat , provenea f r nici oă ă ă ă îndoial din interiorul s u. Era o for , un fel deă ă ţă personalitate care îl înfrunta în mod neaşteptat, îl împresura, punea st pânire pe el şi, insinuându-se şiă integrându-se în propria sa prezen , coexista simultan cuţă veşnicia şi se învecina cu Universul. Nu percepea nici un fenomen vizibil, dar prezen a înv luitoare a entit ii şiţ ă ăţ al turarea bulversant a conceptelor de pozi ie, identitateă ă ţ şi de infinitate, îi transmiteau o spaim paralizant . Aceastaă ă spaim dep şea cu mult pe toate cele pe care multipleleă ă

81

fa ete ale lui Carter îndr zniser s le presupun pânţ ă ă ă ă ă atunci.

Pus în fa a acestui miracol primejdios, fragmentul Carterţ uit de oribila pulverizare a individualit ii sale. Această ăţ ă entitate era întregul cuprins în parte şi partea cuprins înă întreg, o existen simultan finit şi infinit , ce apar inea nuţă ă ă ţ numai unui continuum de spa iu-timp, ci se integra şi înţ ultima esen motrice a maelstromului etern al energiilorţă vitale, ultimul maelstrom, cel f r de margini, enigma ceă ă dep şeşte atât matematica, cât şi imagina ia. Această ţ ă entitate era poate cea pe care anumite culte secrete de pe P mânt o numesc în şoapt Yog-Sothoh, iar sub alte numeă ă este o zeitate. Crustaceele din Yuggoth o sl vesc ca fiindă Cel-de-dincolo, iar duhurile str vezii din nebuloasele spiraleă o reprezint printr-un semn intranscriptibil. Într-oă str fulgerare, fragmentul Carter deveni conştient deă superficialitatea şi precaritatea acestor concepte..

Entitatea se adresa acum fragmentului Carter prin intermediul unor valuri enorme, ce clocoteau, ardeau, se pr v leau, se rostogoleau, se sp rgeau, se roteau, într-oă ă ă concentrare de energie ce-şi nimicea receptorul cu o violen aproape imposibil de suportat, şi care, prin ritmulţă lor extraterestru, erau comparabile cu misteriosul balans al Celor Str vechi şi cu lic ririle luminilor demonice întâlnite înă ă acea regiune deconcertant ce se întinde dincolo de Primaă Poart . Era de parc sori, lumi şi universuri s-ar fiă ă concentrat, focalizându-şi energia, asupra unui unic punct şi ar fi conspirat s -i nimiceasc pozi ia real în spa iu,ă ă ţ ă ţ printr-un şoc de o furie de nest vilit. Covârşit de teroare,ă ă simpla fric se atenueaz , îşi micşoreaz flac ra, astfelă ă ă ă încât valurile în fl c ri p rur , nu se ştie cum, s -l despartă ă ă ă ă ă pe acel Carter ce se afla dincolo de Ultima Poart deă infinitatea de còpii, s -l readuc la starea ini ial şi s -iă ă ţ ă ă restituie iluzia identit ii. Dup un timp oarecare, Carterăţ ă începu s t lm ceasc graiul valurilor în discursuriă ă ă ă inteligibile, astfel c sentimentul de oroare şi ap sareă ă

82

sc zu. Teroarea se preschimb în simpl teamă ă ă ă respectuoas şi ceea ce i se p ruse pân atunci demonic şiă ă ă anormal, deveni de acum înainte inefabil şi maiestuos.

„Randolph Carter, p reau s spun valurile, Ceiă ă ă Str vechi, reprezentan ii mei pe extensiunea planetei tale,ă ţ te-au trimis la mine, pentru c tu eşti cel care, întors deă curând din zona inferioar a viselor, nu te-ai resemnat doară la ele şi te-ai în l at liber pân la aspira ii şi dorin e maiă ţ ă ţ ţ nobile şi mai vaste. inteai s mergi din nou în susulŢ ă fluviului Ukranos, dus de apele sale aurii, s cau i uitateleă ţ cet i de fildeş ce au fost ridicate în Kledul înc rcat deăţ ă orhidee şi s te aşezi pe tronul de opal din Ilek-Vad, oraşulă ce-şi înal turnurile fabuloase şi domurile f r num r spreţă ă ă ă steaua unic şi de culoare roşie de pe un firmament str ină ă de P mântul vostru şi de orice form de materie. Acum, deă ă vreme ce ai trecut dincolo de cele dou por i, inteşti s faciă ţ ţ ă descoperiri cu mult mai elevate. Nu mai vrei s treciă asemeni unui copil de la o viziune dezagreabil la un visă care s te cru e şi s te aline, acum vrei s te afunzi ca ună ţ ă ă b rbat în adâncurile de nep truns ale tainei supreme ce seă ă afl ascuns dincolo de toate viziunile şi de toate visele.ă ă

„Apreciez favorabil ceea ce urm reşti şi sunt gata s î iă ă ţ acord ceea ce am acordat doar de unsprezece ori fiin elorţ de pe planeta ta, dintre care doar cinci au fost oameni sau fiin e asem n toare acestora. Sunt gata s - i dezv luiţ ă ă ă ţ ă Misterul Suprem. Dac cel care-l priveşte are sufletul slab,ă Misterul îl distruge. De aceea, înainte de a privi acest Mister, primul şi ultimul din toate misterele lumii, mai po iţ înc s alegi liber, dac doreşti, s te întorci prin cele două ă ă ă ă por i. În cazul acesta, V lul va r mâne intact în fa a ochilorţ ă ă ţ t i.”ă

83

V

O întrerupere brusc a fluxului de valuri îl f cu pe Carteră ă s recad , tremurând de groaz , într-o t cere plin deă ă ă ă ă disperare. Imensitatea Vidului îl ap sa de pretutindeni, dară ştia c Fiin a era acolo, în continuare prezent . Dup oă ţ ă ă vreme, Carter gândi cuvinte, a c ror substan mental oă ţă ă transmise abisului: „Accept, nu voi da înapoi”.

Valurile îl înf şurar din nou şi în elese c F ptura îlă ă ţ ă ă auzise. Acum, Spiritul Infinit f cea s coboare asupra lui oă ă und atotştiutoare, ce îl purta spre noi viziuni, preg tindu-lă ă pentru o asemenea în elegere a cosmosului cum nuţ sperase vreodat s ating . Îl înv a cât de pueril şi deă ă ă ăţ ă m rginit este no iunea de lume cu trei dimensiuni. Îlă ă ţ înv a c exist o mul ime de alte direc ii în afara celorăţ ă ă ţ ţ cunoscute: înainte, înapoi, sus, jos, stânga, dreapta. Descoperea banalitatea şi trufia deşart a m runteloră ă zeit i terestre, meschin ria întru totul omeneasc aăţ ă ă pasiunilor şi rela iilor lor, a izbucnirilor de mânie, a iubirilor,ţ a urii şi dorin elor lor. Descoperea setea lor nepotolit deţ ă onoruri şi de jertfe, mania lor de a impune o credinţă împotriva naturii şi contrarie ra iunii.ţ

În timp ce majoritatea acestor descoperiri se traduceau de la sine în cuvinte în mintea lui Carter, se p rea c alteleă ă îi transmiteau sensuri necunoscute. Îşi d dea seama,ă slujindu-se poate de vedere, poate folosindu-şi imagina ia,ţ c se afla într-o lume cu dimensiuni de neconceput pentruă ochiul şi mintea omului. În centrul umbrelor meditative ale acelui ceva ce fusese mai întâi un vârtej de energii, iar apoi un vid absolut, distingea acum un maelstrom de puteri creatoare ce-l n ucea. De la în l imea unui punct de vedereă ă ţ de neimaginat, acesta domina forme enorme, ale c roră dimensiuni extinse şi multiple dep şeau orice ideeă preconceput despre statur , limit sau fiin , pe careă ă ă ţă mintea sa fusese capabil s o formuleze într-o existenă ă ţă

84

dedicat exclusiv ocultismului. Începea s intuiasc vagă ă ă circumstan ele ce motivau existen a în aceeaşi clip a unuiţ ţ ă b ie el cu numele de Randolph Carter în anul 1883 într-oă ţ ferm din Arkham, a unei forme vaporoase pe ună postament cvasi-hexagonal în câmpia spre care d deaă Prima Poart , a acestui fragment de fiin din abisul f r deă ţă ă ă margini, aflat acum fa în fa cu Prezen a, precum şi aţă ţă ţ tuturor celorlal i Carteri a c ror imagine fusese recep ionatţ ă ţ ă de imagina ia şi capacitatea sa de în elegere.ţ ţ

Valurile îşi sporir atunci autoritatea şi c utar s -iă ă ă ă des vârşeasc instruc ia, prezentându-i într-o lumină ă ţ ă ra ional entitatea multiform din care actualul s uţ ă ă ă fragment nu era decât o particul minuscul . Îl înv ar că ă ăţ ă ă fiecare figur din spa iu nu este decât rezultatulă ţ intersect rii de c tre un plan a unei forme geometriceă ă corespunz toare şi cu un num r mai mare de dimensiuni -ă ă aşa cum un p trat este sec iunea unui cub, iar un cercă ţ sec iunea unei sfere. În acelaşi fel, cubul şi sfera, figuri cuţ trei dimensiuni, sunt sec iunea unor forme corespunz toareţ ă cu patru dimensiuni, pe care oamenii nu le pot cunoaşte decât prin mijlocirea visului sau a imagina iei. La rândul lor,ţ aceste figuri cu patru dimensiuni sunt sec iunea formelor cuţ cinci dimensiuni, şi aşa mai departe, multiplicându-se vertiginos pân la dimensiuni inaccesibile, ce atingă infinitatea şi arhetipul. Lumea oamenilor şi a zeit ilorăţ umane nu este decât faza infinitezimal a unui fenomenă infitezimal - faza tridimensional a acelui minuscul universă z vorât de Prima Poart , dincolo de care Umr-at-tawilă ă inspir visele Celor Str vechi. Deşi oamenii iau ca punct deă ă referin P mântul, numindu-l realitate, şi stigmatizeazţă ă ă imaginea unui univers originar cu dimensiuni multiple, pe care o consider ireal , lucrurile stau de fapt exact invers.ă ă Ceea ce numim substan şi realitate este umbr şi iluzie,ţă ă iar ce numim umbr şi iluzie este substan şi realitate.ă ţă

Timpul, mai spuser valurile, este imobil, f r de începută ă ă şi f r de sfârşit, fiind o iluzie s crezi c s-ar afla în mişcareă ă ă ă

85

ori c este o cauz a schimb rii. De fapt, aceasta esteă ă ă adev rata iluzie, c ci doar din perspectiva îngust aă ă ă fiin elor tr ind într-o lume cu dimensiuni limitate existţ ă ă no iunile de prezent, trecut, viitor. Oamenii n-auţ sentimentul timpului decât atunci când pornesc de la ceea ce ei numesc schimbare, dar şi aceasta este o iluzie. Tot ceea ce a fost, este şi va fi exist simultan.ă

Aceste revela ii îi erau încredin ate cu atâta fast divin,ţ ţ încât se sim ea incapabil s se îndoiasc de adev rul lor.ţ ă ă ă Deşi aproape c îi dep şea capacitatea de în elegere,ă ă ţ presim ea c acest adev r avea s se verifice în luminaţ ă ă ă Ultimei Realit i cosmice, c ci numai aceasta dezminteăţ ă toate punctele de vedere locale, precum şi toate punctele de vedere limitate şi par iale. Carter era suficient deţ deprins cu specula iile profunde, pentru a se fi eliberat dinţ sclavia concep iilor locale şi par iale, şi în fond toateţ ţ c ut rile sale nu fuseser bazate pe contestarea a tot ceeaă ă ă ce ine de contingent ori de realitatea subiectiv ?ţ ă

Dup o lunga întrerupere, valurile reluar , explicându-i că ă ă locuitorii zonelor cu trei dimensiuni numesc schimbare ceea ce este o simpl func ie a conştiin ei lor, constând înă ţ ţ aprecierea lumii exterioare din diferite unghiuri cosmice. Aşa se explic de ce Formele ob inute prin sec ionarea unuiă ţ ţ con par s varieze în func ie de unghiul sec iunii: ele suntă ţ ţ cerc, elips , parabol sau hiperbol , în func ie de acestă ă ă ţ unghi, f r ca totuşi conul s fie modificat în vreun fel. Înă ă ă acelaşi mod, aspectele imuabile ale realit ii infinite par săţ ă se schimbe odat cu unghiul cosmic de vedere. F pturileă ă nevolnice ce locuiesc în lumile inferioare sunt aservite acestei diversit i a unghiurilor conştiin ei lor pe care, cuăţ ţ rare excep ii, nu pot fi înv ate s le controleze. Doar unţ ăţ ă num r restrâns de ini ia i, instrui i în misterele interzise, aă ţ ţ ţ reuşit s accead la acest control, luând astfel în st pânireă ă ă timpul şi schimbarea. Dimpotriv , entit ile ce tr iescă ăţ ă dincolo de Por i, au în puterea lor toate unghiurile şi potţ vedea dup voie fie miriadele de fa ete ale cosmosului într-ă ţ

86

o perspectiv fragmentar , supus schimb rii, fie, în afaraă ă ă ă oric rei perspective, totalitatea acestuia, sustrasă ă schimb rii.ă

În timp ce valurile se opreau din nou, Carter încerc ,ă timid şi tem tor, s în eleag ultima revenire a aceleiă ă ţ ă enigmatice disloc ri a individualit ii, ce îl însp imântaseă ăţ ă atât de tare la început. Intui ia sa puse cap la cap, într-oţ sintez , fragmentele de cunoaştere ce-i fuseser revelate,ă ă şi în felul acesta se apropie tot mai mult de în elegereaţ complet a ă Secretului. Ghici c o mare parte din această ă revela ie însp imânt toare - difuzarea eului s u într-oţ ă ă ă infinitate de còpii terestre - l-ar fi copleşit imediat dup ceă trecuse de Prima Poart , dac magia lui Umr-at-tawil nu l-ară ă fi ocrotit, cu scopul de a-i permite sa utilizeze cu precizie şi f r s se tulbure cheia de argint, pentru a deschide Ultimaă ă ă Poart . Avid de o cunoaştere mai exact şi mai am nun it ,ă ă ă ţ ă emise valuri de gândire, întrebând ce rela ii puteau fiţ stabilite cu precizie între diversele sale fa ete - întreţ fragmentul care, în prezent, trecuse de Ultima Poart , şi celă care, dincolo de Prima Poart , st tea înc pe postamentulă ă ă cvasi-hexagonal, între b ie elul din 1883 şi b rbatul dină ţ ă 1928, între numeroşii s i str moşi, fluviul eredit ii sale, şiă ă ăţ unitatea eului s u, între nenum ra ii locuitori ai altor lumi şiă ă ţ din alte veşnicii, pe care o prim str fulgerare hidoas aă ă ă Percep iei Ultime îi identificase cu el, şi persoana sa. Dreptţ r spuns, valurile se puser în mişcare încet, însufle indu-seă ă ţ şi încercând s simplifice ceea ce aproape c dep şeaă ă ă capacitatea de în elegere a unui spirit terestru.ţ

Toate liniile de descenden i ai fiin elor apar inândţ ţ ţ dimensiunilor limitate, continuar valurile, toate fazeleă creşterii fiec reia dintre aceste fiin e, nu sunt decâtă ţ manifest ri ale unei fiin e arhetipale şi eterne, ce locuieşteă ţ într-un spa iu exterior oric rei dimensiuni. Fiecare fiinţ ă ţă localizat : fiu, tat , bunic şi aşa mai departe, şi fiecare fază ă ă a existen ei individuale: sugar, copil, adolescent, matur, nuţ sunt decât etapele infinite ale aceleiaşi fiin e arhetipaleţ

87

eterne, etape determinate de o varia ie a pozi iei unghiuluiţ ţ din planul conştiin ei în raport cu aceasta fiin arhetipal .ţ ţă ă Randolph Carter are toate vârstele, simultan. Randolph Carter şi to i str moşii s i umani şi preumani, tereştrii şiţ ă ă pretereştrii în acelaşi timp, nu sunt cu to ii decât etapeleţ unui „Carter” ultim şi etern, ce tr ieşte în afara spa iului şiă ţ timpului - nu sunt decât proiec ii fantomatice, diferen iateţ ţ exclusiv prin unghiurile conform c rora planul conştiin eiă ţ întretaie un arhetip etern.

O uşoar modificare a unghiului îl poate schimba peă savantul de azi în copilul de ieri; îl poate transforma pe Randolph Carter în acel vr jitor pe nume Edmund Carter ceă s-a refugiat din Salem în 1692 pentru a se stabili printre colinele de dincolo de Arkham, ori în acel Picknum Carter care, în 2169, se va folosi de tot felul de tertipuri pentru a respinge hoardele mongole venite, din Australia. Aceeaşi modificare poate transforma un Carter uman într-una dintre acele entit i imemoriale ce au tr it în primitiva Hiperboreeăţ ă şi l-au venerat pe negrul şi schimb torul Tsathaggua, după ă ce s-au refugiat din Kyhtanil, planeta dubl ce gravitaă odinioar în jurul lui Arcturus. Aceeaşi modificare poateă transforma un Carter terestru într-unul din acei str moşi dină vremuri înc mai vechi a c ror form abia de-o mai b nuim,ă ă ă ă ce locuiau chiar pe Kyhtanil; ori într-una din acele creaturi înc mai de demult, ce tr iau pe planeta Stronti, planetă ă ă transgalactic ; într-una din acele conştiin e vaporoase cuă ţ patru dimensiuni ce evolueaz într-un alt continuum spa iu-ă ţtimp sau într-unul din acele creiere vegetale care, în viitor, vor popula o comet radioactiv şi întunecat , evoluând peă ă ă o orbit de neconceput, şi aşa mai departe, în ciclul cosmică f r sfârşit.ă ă

Arhetipurile, spuneau vibra iile valurilor, populeazţ ă Ultimul Abis - imprecise, inefabile şi de-abia presim ite deţ c tre unii vis tori ce tr iesc în lumea dimensiunilor joase.ă ă ă

C petenia lor este îns şi Fiin a care tocmai i se adresaă ă ţ atunci, iar aceast Fiin era în realitate propriul arhetip ală ţă

88

lui Carter. Zelul nepotolit dovedit de c tre Carter şiă str moşii s i în c utarea secretelor cosmice interzise eraă ă ă rezultatul firesc al acestei filia ii cu Arhetipul Suprem. To iţ ţ marii magicieni, to i marii gânditori şi to i marii artişti aiţ ţ fiec rei lumi sunt diversele ă Sale fa ete.ţ

Copleşit de o team amestecat cu o imens bucurie,ă ă ă ă conştiin a lui Randolph Carter omagie cu tot respectulţ aceast Entitate transcedental din care provenea. Cumă ă valurile se opriser din nou, profit de r gaz pentru aă ă ă medita în liniştea adânc ce se aşternuse, imaginând formeă de omagiu ciudate, întreb ri înc mai ciudate şi cereri câtă ă se poate de ciudate. Concepte bizare şi contradictorii se ciocneau în mintea sa buim cit de viziuni ame itoare şi deă ă ţ revela ii neaşteptate. Îi trecu prin gând c , dac toateţ ă ă aceste descoperiri erau într-adev r reale, i se oferea înă sfârşit ocazia de a explora aievea toate acele epoci infinit de dep rtate şi toate acele regiuni ale Universului pe careă pân atunci le cunoscuse doar în vis. Era îns capabil să ă ă st pâneasc puterile magice şi s le comande schimbareaă ă ă unghiului din planul conştiin ei sale? Cheia de argint puteaţ oare suplini acele puteri magice? Nu-l transformase oare deja aceast cheie dintr-un b rbat, tr ind în 1928, într-ună ă ă copil din 1883 iar apoi, în continuare, în ceva ce era cu totul în afara timpului? Constat c , într-un mod bizar, în ciudaă ă aparentei absen e a corpului, cheia de argint continua s seţ ă afle în posesia sa.

Profitând în continuare de prelungirea liniştii, Randolph Carter transmise gândurile şi întreb rile care-l asaltau.ă În elese c , în acest ultim abis, se g sea la distan egalţ ă ă ţă ă de fiecare fa et a arhetipului s u - uman şi non-uman,ţ ă ă terestru sau extraterestru, galactic sau transgalactic - şi cuprins de o curiozitate înfrigurat , cercet fiecare dintreă ă celelalte faze ale fiin ei sale, în special cele ce erau celeţ mai îndep rtate în spa iu şi timp de 1928, sau care, de laă ţ un cap t la altul al vie ii, îi bântuiser st ruitor visele. Ghiciă ţ ă ă c st tea în puterea Entit ii sale arhetipale s îl expedieze,ă ă ăţ ă

89

schimbându-i planul conştiin ei, în fiecare dintre aceste fazeţ ale unui trecut îndep rtat şi, nemul umit doar cuă ţ descoperirile şi ilumin rile de pân atunci, ardea deă ă ner bdare s ating intensitatea acestei descoperiri: corpulă ă ă s u s parcurg aievea peisajele groteşti sau incredibile, peă ă ă care halucina iile sale nocturne i le revelaser fragmentar.ţ ă

Interoga Prezen a, f r nici o inten ie precis , doar cuţ ă ă ţ ă scopul de a p trunde într-o lume palid şi fantastic , ce-şiă ă ă dezv luise de atâtea şi atâtea ori în visele sale cei cinci soriă multicolori, constela iile înc rcate de vraj , stâncileţ ă ă ame itor de înalte, acoperite de cochilii, locuitorii cu gheareţ şi rât de tapir, straniile turnuri de metal, subteranele t inuite şi misterioşii cilindrii zbur tori. Presim ea că ă ţ ă aceast lume era singura din tot cosmosul presupus ce seă g sea în leg tur cu celelalte, şi era ner bd tor să ă ă ă ă ă exploreze aceste viziuni,al c ror început îl întrev zuse şi să ă ă se îmbarce acolo, spre a traversa spa iul, c l torind spreţ ă ă acele lumi înc mai dep rtate, cu care locuitorii cu gheareă ă şi rât de tapir stabiliser rela ii. Nu mai avea timp s -i fieă ţ ă fric . Ca în toate momentele de criz ale vie ii sale, fu biruită ă ţ de o imens curiozitate cosmic , ce îi şterse din minte totă ă ce nu era legat de ea.

Când auzi din nou b tând pulsul impun tor al valurilor,ă ă Carter ştiu ca însp imânt toarea sa dorin a era pe cale de aă ă ţ fi împlinit . Fiin a îi evoca golfurile nop ii pe care urma s leă ţ ţ ă traverseze, steaua quintupl necunoscut , str lucind într-oă ă ă galaxie neb nuit , în jurul s u gravitând lumi ciudate şiă ă ă lucruri oribile şi inferioare, împotriva c rora rasa cu gheareă şi rât de tapir lupta mereu. Afl , de asemenea, cum şi câtă trebuiau înclinate simultan unghiul planului s u deă conştiin actual şi unghiul planului s u de conştiin înţă ă ţă raport cu elementele spa io-temporale ale intei sale,ţ ţ pentru a putea reintegra fa eta Carter în lumea în careţ locuise.

Prezen a îi atrase aten ia c trebuia s aib încredere înţ ţ ă ă ă aceste simboluri, dac va dori vreodat s se întoarc deă ă ă ă

90

pe acele t râmuri îndep rtate şi str ine pe care şi leă ă ă alesese, iar Carter emise o încuviin are ner bd toare,ţ ă ă încredin at c acea cheie de argint pe care o avea asupraţ ă lui şi despre care ştia c -l reintegrase deja în lume şi înă planul personal, trimi ându-l înapoi în anul 1883, con ineaţ ţ simbolurile respective. Fiin a, profitând de aceste semne deţ ner bdare, îi îndeplini dorin a insistent de a efectuaă ţ ă monstruosul zbor. Valurile încetar brusc, f când loc unoră ă clipe trec toare de linişte, pline de aşteptare încordat .ă ă

Apoi, f r nici un avertisment, izbucnir deodat ună ă ă ă bubuit de tob şi un huruit enorm, ce se unir şi seă ă rev rsar într-un tunet însp imânt tor. Din nou, Carter seă ă ă ă sim i punctul focal al unei imense concentr ri de energie,ţ ă care îl izbea, îl h r uia şi îl ardea dincolo de limiteleă ţ suportabilului, în ritmul de acum familiar lui al spa iuluiţ exterior, concentrare pe care n-o putea descrie altfel decât printr-o analogie cu c ldura exploziv degajat de o steaă ă ă incandescent sau cu frigul absolut al Ultimului Abis, ce teă preface în stan de piatr . În timp ce devenea conştient deă ă viteza însp imânt toare cu care se deplasa, fâşii şi linii deă ă culoare cu totul str ine de spectrul solar se întret iau şi îiă ă jucau în fa a ochilor. Avu viziunea fugitiv a unei formeţ ă şezând, singur , pe un tron de nori, a c rui form seă ă ă apropia mai mult de cea a unui hexagon, decât de orice alt form cunoscut ...ă ă ă

91

VI

Hindusul îşi întrerupse pentru o clip istorisirea, pentru aă constata c Marigny şi Phillips, nu-l sc pau din ochi, în timpă ă ce Aspinwall îl ignora deliberat, inându-şi cu înc p ânareţ ă ăţ privirea plecat pe hârtiile din fa a sa. Ritmul demonic ală ţ orologiului în form de sicriu c p t alt semnifica ie, r uă ă ă ă ă ţ ă prevestitoare, în timp ce aburii ce se ridicau din vasele neglijent alimentate f ceau s se onduleze în aer formeă ă misterioase şi fantastice, ce se al turau într-un modă tulbur tor figurilor şi desenelor groteşti ale tapiseriilor ceă p reau s prind via . B trânul negru ce le atârnase peă ă ă ţă ă pere i ieşise - speriat, poate, de tensiunea în creştere ce oţ adulmecase şi care-l alungase din cas . Hindusul ezit să ă ă continue şi, cerându-şi parc scuze pentru timpul pe care îlă r pea celorlal i, se hot rî s -şi reia povestirea pe acelaşi tonă ţ ă ă ciudat de afectat, cu toate c folosea un limbaj obişnuit.ă

— F r îndoial c povestea fiin elor abisale vi s-a p rută ă ă ă ţ ă greu de crezut dar fenomenele tangibile şi reale cu care ne vom întâlni mai departe vor fi îns mult mai dificil deă acceptat, c ci miracolele sunt de dou ori incredibile atunciă ă când, desprinzându-le din regiunile nesigure ale realit iiăţ din vis, le introduci într-o lume cu trei dimensiuni. Nu voi încerca s v relatez toate cele petrecute, care ar fiă ă subiectul unei cu totul alte povestiri. Voi spicui doar esen ialul din ceea ce trebuie s afla i neap rat.ţ ă ţ ă

«Dup acel ultim vârtej al ritmului demonic şi policrom,ă Carter îşi d du seama singur în ce consta vechiul s u visă ă obsedant.

«Ca în atâtea alte nop i trecute, mergea pe sub razeleţ unui soare multicolor, în mijlocul unei cete de fiin e cuţ gheare şi rât de tapir, de-a lungul str zilor unui labirintă construit dintr-un metal necunoscut. Coborându-şi privirea, constat c trupul s u era la fel cu celelalte: rugos, par ială ă ă ţ acoperit cu solzi, cu articula ii de insect , p strându-şiţ ă ă

92

totuşi o oarecare asem nare caricatural cu silueta uman .ă ă ă Cheia de argint se afla înc în posesia lui, chiar dac atârnaă ă de o ghear oribil .ă ă

«O clip mai târziu, senza ia de vis se risipi, şi se g si înă ţ ă situa ia vis torului trezit în mijlocul visului. Ultimul abis -ţ ă Fiin a - entitatea apar inând unei rase absurde şi str ine - îlţ ţ ă atr geau pe Randolph Carter într-o lume viitoare, ce nuă exista înc , o lume, planeta Yaddith, în care câtevaă fenomene ale trecutului bântuiau visele st ruitoare şi f ră ă ă încetare reîmprosp tate ale magicianului Zkauba. Acesteă vise erau într-atât de st ruitoare, încât se amestecau cuă îndatoririle sale, se împleteau cu vr jile pe care aveaă obliga ia de a le efectua, pentru a-i men ine pe înfricoş toriiţ ţ ă dholi în vizuinile lor: începea s -şi încâlceasc aducerileă ă aminte, încurcând şi r v şind imaginile nenum ratelor lumiă ă ă reale pe care le str b tuse în trecut cu ajutorulă ă echipamentului de scafandru al luminii. Acum, aceste imagini deveneau aproape materiale, ceea ce nu se mai întâmplase pân atunci. Aceast cheie grea de argint ceă ă atârna în gheara sa dreapt era reproducerea exact a uneiă ă imagini din vis: nu putea prevesti nimic bun. Trebuia s seă odihneasc , s reflecteze şi s consulte t bli ele lui Nhing,ă ă ă ă ţ pentru a se decide asupra atitudinii pe care trebuia s oă adopte. Traversând un zid de metal printr-un pasaj prin care accesul mul imii era interzis, intr în apartamentul s uţ ă ă şi se apropie de rafturile pe care erau orânduite t bli ele.ă ţ

«Şapte frac iuni de zi mai târziu, Zkauba se ghemui,ţ însp imântat şi pe jum tate disperat, pe prisma sa, c ciă ă ă adev rul pe care tocmai îl descoperise îi r scolea o serieă ă întreag de amintiri dureroase. Niciodat nu va putea gustaă ă din pacea pe care o asigur conştiin a de a fi o entitate.ă ţ Pentru totdeauna şi oriunde s-ar fi aflat, era despicat în dou . Era Zkauba, magicianul din Yaddith, dezgustat deă imaginea resping torului mamifer terestru Carter ce urmaă s devin şi pe care îl sim ea deja în el şi era Randolphă ă ţ Carter din Boston, oraş de pe P mânt, tremurând deă

93

spaim la gândul fiin ei cu gheare şi rât ce fusese el însuşiă ţ odinioar şi în pielea c reia trebuia s intre din nou.ă ă ă

«Unit ile de timp trecur peste Yaddith - cronc niăţ ă ă Swami, a c rui voce greoaie începu s dea semne deă ă oboseal - şi sunt ele însele o poveste ce nu poate fiă dep nat într-un scurt expozeu. Au fost c l torii la Stronti,ă ă ă ă la Mthura, la Kath şi în alte lumi, în cele dou zeci şi opt deă galerii accesibile scafandrilor de lumin cu care erauă echipate creaturile din Yaddith. Au fost c l torii dus-întorsă ă de-a lungul veşniciei, cu ajutorul cheii de argint şi al diverselor simboluri cunoscute magicienilor din Yaddith. Au fost lupte oribile împotriva dholilor albicioşi şi vâscoşi, în tunelele primitive ce str pung planeta. Au fost şedin e deă ţ lectur , p trunse de o team respectuoas , în biblioteci înă ă ă ă care se g seşte reunit totalitatea cunoştin elor din zeceă ă ţ mii de universuri vii sau moarte. Au fost discu ii pasionateţ cu alte spirite din Yaddith, în special cu Str -Vechiul Buo.ă Zkauba nu dest inui nim nui ce i se întâmplase, dar cândă ă fa eta Carter reuşea s se ridice la suprafa a conştiin eiţ ă ţ ţ sale, întorcea pe toate fe ele posibilitatea de a reveni peţ P mânt şi de a reveni la forma sa uman , şi încerca cuă ă disperare s utilizeze limbajul oamenilor, for ându-şi înă ţ acest scop organele bizare ale gâtlejului, mult prea pu inţ dotate pentru acest scop.

«Cuprins de oroare, fa eta Carter îşi d du curând seamaă ţ ă c acea cheie de argint era incapabil s -i mai asigureă ă ă revenirea la forma uman . Dup cum deduse, din p cateă ă ă prea târziu, din amintirile sale, din visele sale şi consacrându-se studierii disciplinelor tradi ionale dinţ Yaddith, aceast cheie fusese fabricat pe P mânt, înă ă ă Hiperboreea. Puterea sa ac iona doar asupra unghiurilor deţ conştiin personale ale fiin elor omeneşti. Cheia puteaţă ţ modifica unghiul planetar, permi ându-i celui ce o utiliza sţ ă se deplaseze în voie de-a lungul timpului, p strându-şi însă ă corpul neschimbat. Fusese înzestrat şi cu o alt vraj ,ă ă ă care-i conferea puteri nelimitate, inexistente pân atunci,ă

94

dar aceast vraj era de asemenea o descoperire uman -ă ă ă particular unei anumite regiuni din spa iu şi destinată ţ ă exclusiv acesteia - pe care magicienii din Yaddith nu o puteau adapta dimensiunilor planetei lor. Aceast vraj eraă ă consemnat în pergamentul indescifrabil ce fusese închisă împreun cu cheia de argint în cuf rul acoperit de sculpturiă ă hidoase, şi Carter se c ina amarnic pentru faptul c nu-lă ă luase cu el. Fiin a din abis, acum inaccesibil , îi atr seseţ ă ă aten ia s se încread cu totul în simbolurile pe care leţ ă ă avea asupra lui, astfel c el fusese încredin at c nu-iă ţ ă lipseşte nici un element.

«Odat cu trecerea timpului se str dui, întâmpinândă ă dificult i din ce în ce mai mari, s utilizeze monstruoaseleăţ ă tradi ii ale Yaddithului, pentru a descoperi modalitatea de aţ se reîntoarce în abis, în preajma entit ii omnipotente.ăţ Gradul de ini iere pe care îl atinse aproape c i-ar fi permisţ ă s descifreze pergamentul ocult, ceea ce în condi iileă ţ actuale era aproape o ironie. Veni îns o vreme când, înă momentele în care fa eta Zkauba se ridica la suprafa aţ ţ conştiin ei sale, aceasta încerca s ştearg sup r toareaţ ă ă ă ă amintire a existen ei lui Carter.ţ

«Astfel se scurser lungi intervale de timp - intervaleă prea lungi pentru ca mintea omeneasc s le poat m sura,ă ă ă ă c ci locuitorii din Yaddith nu mor decât la cap tul unoră ă cicluri foarte lungi. Dup mai multe sute de n pârliri, fa etaă ă ţ Carter p ru s înving fa eta Zkauba şi reuşi s calculeze,ă ă ă ţ ă pe durata unor perioade imense, cam care putea fi dep rtarea care desp r ea, în timp şi în spa iu, Yaddithul deă ă ţ ţ P mântul oamenilor. Imaginile se amestecar - eleă ă acopereau o incomensurabil eternitate de ani-lumin , dară ă disciplinele tradi ionale din Yaddith îl preg tiser pe Carterţ ă ă pentru a în elege acest rezultat. Îşi cultiv puterea cu careţ ă fusese înzestrat, aceea de a-şi putea dirija visele spre P mânt, şi afl destule lucruri despre planeta sa, care îiă ă fuseser pân atunci necunoscute. Nu reuşi, totuşi, să ă ă

95

viseze formula indispensabil , ascuns în pergamentulă ă uitat.

«Mai târziu, concepu un plan de evadare extraordinar, ce începu s fie pus în aplicare din clipa când descoperi ună drog ce-i permitea s men in mereu adormit fa etaă ţ ă ă ţ Zkauba. Aprecie c proiectul îi oferea posibilitatea de aă realiza, cu ajutorul echipamentului de scafandru al luminii, o c l torie cum nimeni de pe Yaddith nu mai f cuseă ă ă vreodat - o c l torie ă ă ă corporal ă de-a lungul inefabilei veşnicii, pe deasupra fantasticelor întinderi galactice, pentru a p trunde în sistemul solar şi a ajunge la P mânt.ă ă Odat ajuns pe P mânt, cuă ă toate c poseda un corp cuă gheare şi rât de tapir, putea reuşi, într-un fel sau altul, să descopere şi s descifreze manuscrisul acoperit cuă hieroglife stranii, pe care-l abandonase în maşin , înă apropiere de Arkham. Cu ajutorul acelui manuscris şi al cheii, putea reuşi de asemenea s -şi recapete aspectulă normal, terestru.

«Nu ignora în nici un fel riscurile tentativei sale. Îşi d deaă seama c în momentul în care urma s încline unghiul s uă ă ă planetar spre eternitatea dorit (lucru imposibil de realizată în cursul c l toriei sale în spa iu), Yaddithul urma s fie oă ă ţ ă lume moart , la dispozi ia ă ţ dholilor înving tori, iar evadareaă sa în echipamentul de scafandru al luminii urma s producă ă dezordini grave. Îşi d dea, de asemenea, seama în ceă m sur trebuia s -şi reduc func iile vitale, asemeni unuiă ă ă ă ţ fachir, pentru a putea suporta, timp de o veşnicie, traversarea acelor abisuri insondabile. Îi mai era clar şi faptul c , dac voiajul s u urma s fie încununat de succes,ă ă ă ă trebuia s -şi ia m suri de protec ie pentru a se imunizaă ă ţ împotriva bacteriilor şi a altor condi ii de mediu terestreţ periculoase pentru un corp de pe Yaddith. Trebuia, printre altele, ca în timpul aştept rii ocaziei de a recupera şi aă descifra pergamentul şi a-şi rec p ta astfel adev ratul s uă ă ă ă corp, s g seasc o modalitate de a simula pe P mântă ă ă ă forma uman , c ci în caz contrar risca aproape sigur s fieă ă ă

96

descoperit şi ucis de c tre oameni, îngrozi i la vedereaă ţ acestei forme ce n-ar fi trebuit s existe printre ei. Trebuia,ă de asemenea, s ia cu el ceva aur, uşor de ob inut înă ţ Yaddith, care-l putea ajuta s -şi duc zilele în timpulă ă cercet rilor sale.ă

«Planurile lui Carter prindeau via încetul cu încetul. Îşiţă procur un echipament de scafandru de lumin cuă ă rezisten cu mult peste cea normal , capabil s suporteţă ă ă concomitent atât acele miraculoase transla ii în timp, cât şiţ acel zbor f r precedent în spa iu. Verific toate calculele şiă ă ţ ă îşi orient de nenum rate ori visele spre P mânt, c utândă ă ă ă s le apropie cât mai mult de anul 1928. Reuşi de minune înă practicarea catalepsiei. Descoperi agentul antibacterian de care avea absolut nevoie şi calcul varia iile de curentă ă ţ gravita ional pe care le putea utiliza. Model cu dib cie oţ ă ă masc de cear , c reia îi ad ug un costum larg,ă ă ă ă ă confec ionându-şi astfel un travesti adecvat pentru a-l faceţ s treac în ochii p mântenilor drept o fiin a uman , şiă ă ă ţ ă n scoci o vraj foarte puternic , pentru a-i ine la respectă ă ă ţ pe dholi în momentul în care urma s p r seasc neagra şiă ă ă ă deja moarta planet Yaddith, scufundându-se înă str fundurile viitorului s u de neconceput. Nu uit s -şiă ă ă ă constituie o rezerv de droguri imposibil de g sit peă ă P mânt, care s conserve somnul fa etei Zkauba, pân ceă ă ţ ă Carter urma s se despoaie de corpul s u de locuitor ală ă Yaddithului. Nu uit , de asemenea, o modest rezerv deă ă ă aur, pentru nevoile sale terestre.

«Sosi ziua plec rii, înc rcat de nesiguran şi îngrijorare.ă ă ă ţă Sub pretextul unei c l torii spre Nythur, steaua tripl ,ă ă ă Carter se ca r pe platforma de zbor destinat scafandrilorţă ă ă de lumin şi aluneca încet în corsetul de metal str lucitor.ă ă

«Avea spa iu suficient doar pentru a s vârşi ritualul cheiiţ ă de argint şi chiar în timp ce-l s vârşea, aparatul s u începuă ă s leviteze lent. Ziua se scufund într-un întunerică ă înfricoş tor, în timp ce el era strivit de o durere nesuferit şiă ă

97

chinuitoare. Cosmosul p rea zgâl âit de mâna unui zeu careă ţ îi era str in, iar constela iile dansau pe cerul negru.ă ţ

«Imediat dup aceea, Carter deveni conştient deă reinstaurarea st rii de echilibru. Frigul genunilor stelareă muşca din pere ii aparatului, dar putea z ri plutind în spa iuţ ă ţ construc ia metalic de unde pornise înl turând obstacolulţ ă ă anilor. Sub el, solul mişuna de dholi gigantici şi, în timp ce se apleca pentru a-i privi, unul din ei se înal la mai multeţă sute de picioare, îndreptând spre el una din extremit ileăţ sale vâscoase şi decolorate.

«Vr jile sale se dovedir , îns , eficace, şi o clip maiă ă ă ă târziu, se scufund , teaf r şi nev t mat, departe deă ă ă ă Yaddith.»

98

VII

În acea înc pere bizar din New Orleans, din careă ă b trânul servitor negru se furişase mânat de instinct, voceaă misterioas a lui Swami Chandraputra deveni şi maiă r guşit .ă ă

— Domnilor, nu v voi cere s m crede i înainte de a vă ă ă ţ ă fi ar tat, o dovad de necontestat. Pân atunci, când vă ă ă ă vorbesc despre miile de ani şi miile de ani-lumin şi despreă incalculabilele milioane de mile pe care Randolph Carter le-a str b tut prin spa iu sub forma unei entit i f r nume,ă ă ţ ăţ ă ă închis într-un strâmt costum metalic de scafandru pus înă mişcare de electroni, pute i considera aceast povesteţ ă drept un simplu mit. Carter calculase durata catalepsiei cu cea mai mare grij , proiectând ca aceasta s expire cuă ă câ iva ani înainte de aterizarea sa pe P mânt în 1928, sauţ ă în preajma acestei date.

«Nu avea s uite niciodat acea târzie deşteptare.ă ă Aminti i-v , domnilor, c înainte de acest somn lung cât oţ ă ă veşnicie, tr ise conştient pe durata a mii de ani tereştri,ă printre straniile şi resping toarele miracole din Yaddith.ă Frigul îl muşc f r cru are, visele sale încetar s îl maiă ă ă ţ ă ă amenin e şi reuşi, în sfârşit, s arunce o privire prin hubloulţ ă aparatului de scafandru. Era înconjurat din toate p r ile deă ţ stele, de constela ii, de nebuloase şi, ţ c tre sfârşitulă c l torieiă ă , contururile lor c p tar o oarecare asem nare cuă ă ă ă constela iile vizibile de pe P mântţ ă , pe care le cunoştea.

«Coborârea sa de-a lungul sistemului solar merit s fieă ă povestit într-o zi. V zu planetele Kynarth şi Yuggoth, aflateă ă la extremit ile lumii solare, trecu pe lâng Neptun şi z riăţ ă ă diabolicele ciuperci albicioase ce mânjesc suprafa a acesteiţ planete. Aruncând o privire de aproape asupra pâclei de pe Jupiter, intr în posesia unui secret de neîmp rt şit, v zuă ă ă ă oroarea ce popula unul dintre sateli ii acestei planete şiţ contempl ruinele ciclopice ce se etalau pe discul rumen ală

99

lui Marte. Când ajunse în apropierea P mântului, z ri un soiă ă de corn îngust, ale c rui dimensiuni creşteau de la o clip laă ă alta, în mod îngrijor tor. Reduse viteza, deşi fericirea de aă se întoarce acas îl f cea s regrete orice clip pierdut . Nuă ă ă ă ă voi încerca s redau aceast senza ie, pe care Carter mi-aă ă ţ împ rt şit-o.ă ă

«Pe scurt, spre sfârşitul c l toriei sale, Carter pluti înă ă stratosfera terestr , aşteptând venirea zilei în emisferaă occidental . Inten iona s aterizeze în locul de undeă ţ ă plecase - aproape de Taini a Şerpilor, pe colinele de dincoloţ de Arkham. Dac cineva dintre dumneavoastr a lipsit multă ă timp de acas - şi ştiu c acest lucru este valabil pentruă ă unul dintre cei prezen i - pute i s în elege i şi singuri câtţ ţ ă ţ ţ de mişcat a fost v zând colinele din Noua Anglie, ulmiiă uriaşi, livezile cu trunchiuri noduroase şi vechii pere i deţ piatr netencuit .ă ă

«Atinse solul în zori, pe micul câmp din apropierea vechii case b trâneşti a familiei Carter şi mul umi cerului pentruă ţ pacea şi singur tatea ce domneau acolo. Era tot toamn , caă ă şi atunci când plecase, şi mireasma dealurilor îl ungea la suflet. Reuşi, nu f r dificultate, s târasc aparatul metalică ă ă ă pe panta înaltelor por iuni defrişate, pân la Taini aţ ă ţ Şerpilor, f r a p trunde totuşi în grota inferioar prină ă ă ă cr p tura astupat de r d cini. Ajuns acolo, îşi acoperiă ă ă ă ă trupul, prea str in pentru aceast lume, cu veşminteă ă omeneşti şi cu masca de cear ce avea s -i fie atât deă ă folositoare. Aparatul de scafandru al luminii r mase acoloă aproape un an, pân când anumite împrejur ri impuseră ă ă necesitatea unei noi ascunz tori.ă

«Merse pe jos pân la Arkham - obişnuindu-şi astfelă corpul cu mersul şi inuta proprii fiin ei umane - şi reuşi s -ţ ţ ăşi schimbe aurul în bani lichizi. De asemenea, prezentându-se drept un str in c ruia engleza îi era aproape cu totulă ă necunoscut , se consacr unor investiga ii şi descoperi că ă ţ ă se afla în anul 1930, deci doar doi ani trecuser de laă începutul aventurii sale.

100

«Se afla, desigur, într-o situa ie îngrozitoare. Pus în fa aţ ţ atâtor impedimente - aflat în imposibilitatea de a-şi declina identitatea, obligat s fie permanent cu ochii în patru,ă expus dificult ilor legate de alimenta ie, constrâns săţ ţ ă p streze asupra sa drogul demonic ce-i permitea să ă men in inofensiv fa eta Zkauba - îşi d du seama c eraţ ă ă ţ ă ă imperios necesar s ac ioneze cât mai repede posibil.ă ţ

«Plec la Boston şi închirie o camer într-o suburbieă ă murdar a oraşului, unde putea tr i ieftin şi f r s fieă ă ă ă ă remarcat. De cum ajunse în oraş, se interes de soartaă bunurilor lui Randolph Carter. Afl atunci cu cât ner bdareă ă ă aştepta domnul Aspinwall, aici de fa , s se realizezeţă ă partajul acestor bunuri şi cu cât tenacitate se luptauă domnul de Marigny şi domnul Phillips pentru a le p straă intacte.»

Hindusul se înclin , dar fa a sa br zdat de riduri şiă ţ ă ă acoperit aproape în întregime de barba stufoas nu-şiă ă schimb expresia.ă

— Carter ob inu pe c i ocolite o copie bun aţ ă ă pergamentului pe care îl uitase şi începu s lucreze laă descifrarea lui. Sunt bucuros c am fost în stare s -l ajut înă ă aceast munc . Într-adev r, înc de la început a f cut apelă ă ă ă ă la mine şi prin intermediul meu a intrat în contact cu al iţ ocultişti r spândi i în întreaga lume. Am venit s locuiescă ţ ă împreun cu el la Boston, într-o locuin jalnic situat peă ţă ă ă Chambers Street. Referitor la pergament, am pl cerea să ă risipesc perplexitatea domnului de Marigny şi s -l informez,ă dac îmi va permite, c limbajul transcris de acesteă ă hieroglife nu este Naacal, ci R’lyelian, limb ce a fost adusă ă pe P mânt de descenden ii lui Cthulhu, într-o perioad ceă ţ ă nu poate fi situat în timp. Este vorba, fireşte, despre oă traducere, originalul hiperboreean - datând de milioane de ani - fiind redactat în limba primitiv din Tsath-Yo.ă

«Pentru descifrarea lui este nevoie de mult mai mult timp decât anticipase, dar Carter nu şi-a pierdut nici o clipă speran a. La începutul acestui an, studiul unei c r iţ ă ţ

101

importante din Nepal ne-a permis s facem mari progrese.ă Lucrul nu este înc încheiat, dar va reuşi în curând. Dină p cate, s-a ivit totuşi un obstacol: rezerva de droguri careă men in adormit fa eta Zkauba s-a epuizat. Nu este, totuşi,ţ ă ţ o calamitate atât de mare pe cât s-a temut. Personalitatea lui Carter este pe cale s ob in victoria şi când - peă ţ ă perioade din ce în ce mai scurte şi numai când este stârnită de o excita ie neobişnuit - fa eta Zkauba se ridic laţ ă ţ ă suprafa a conştiin ei, este de obicei prea buimac pentru aţ ţ ă putea anula munca lui Carter. Nu poate g si echipamentulă de scafandru c ci, deşi a încercat o dat , Carter a profitată ă de un moment în care a fost doborât din nou de somn şi aă ascuns aparatul mai bine. Tot r ul pe care l-a comis Zkaubaă a fost acela de a fi speriat câ iva oameni şi a fi dat naştereţ câtorva zvonuri cu accente de coşmar ce au circulat printre polonezii şi lituanienii ce locuiesc în suburbia de est a Bostonului. Pân în prezent, Zkauba nu a reuşit să ă deterioreze prudenta deghizare confec ionat de fa etaţ ă ţ Carter deşi, uneori, o smulge atât de violent, încât anumite p r i ale sale trebuie înlocuite. Eu am v zut ce se ascundeă ţ ă sub aceast deghizare şi pot s v spun c nu este în niciă ă ă ă un fel un spectacol prea pl cut.ă

«Carter a aflat în urm cu o lun de aceast reuniune şiă ă ă şi-a dat seama c trebuie s se mişte foarte repede dacă ă ă vrea s -şi salveze averea. Nu putea aştepta pân când vaă ă descifra pergamentul şi îşi va rec p ta înf işarea uman .ă ă ăţ ă În consecin , m-a delegat s îl reprezint şi s ac ionez înţă ă ă ţ numele s u.ă

«Domnilor, v anun c Randolph Carter nu a murit; c seă ţ ă ă afl temporar într-o stare anormal , dar c în cel mult treiă ă ă luni va fi în m sur s apar personal şi s cear p strareaă ă ă ă ă ă ă averii sale. Sunt gata s prezint probe, dac este necesar.ă ă V cer, deci, s amâna i aceast şedin , ă ă ţ ă ţă sine die.»

102

VIII

De Marigny şi Phillips îl priveau pe Hindus fix, ca hipnotiza i, în timp ce dinspre domnul Aspinwall se auzi oţ adev rat rafal de mârâituri de furie. Dezgustul b trânuluiă ă ă ă avocat se transformase în prezent într-o furie evident , ce îlă f cea s bat cu pumnul în mas . Apoplexia îi umflaseă ă ă ă venele, ce deveniser proeminente. Când vorbi în sfârşit, seă auzi un fel de l trat:ă

— Cât trebuie s mai suport m aceste prostii? De-o oră ă ă întreag îl tot ascult m pe acest alienat, pe acest fachir, ceă ă are acum afurisita neobr zare de a ne cere amânareaă succesiunii, f r nici un motiv valabil! De Marigny, de ce nu-ă ăl arunci afar pe acest netrebnic? Ai de gând s faci din noiă ă juc riile unui şarlatan, ale unui idiot?ă

Calm, de Marigny ridic bra ul şi vorbi f r nici un fel deă ţ ă ă asprime în glas:

— Las -ne timpul reflect m în linişte şi f r presiune laă ă ă ă ce-am auzit. Este o povestire extrem de neobişnuit ,ă con inând fapte care, în calitate de ocultist aflat într-oţ oarecare cunoştin de cauz , recunosc c sunt departe deţă ă ă a fi imposibile. Pe de alt parte, din 1930 am început să ă primesc de la Swami scrisori ce confirm relatarea sa deă acum.

Când de Marigny se întrerupse pentru o clip , b trânulă ă domn Phillips îşi permise s intervin :ă ă

— Swami Chandraputra amintea de probe. Sunt de acord c multe dintre cele relatate au şi pentru mine un sens, şiă recunosc de asemenea c în ultimii ani am primit de laă dânsul numeroase scrisori ce-i înt resc într-un mod ciudată afirma iile de acum. Totuşi, anumite pasaje ale declara ieiţ ţ sale par neverosimile. Ar putea s ne arate ceva tangibil?ă

P strându-şi aceeaşi expresie flegmatic , Swamiă ă r spunse pe un ton sc zut, cu o voce r guşit , extr gând,ă ă ă ă ă

103

pe m sur ce vorbea, un obiect din buzunarul veşmântuluiă ă s u prea larg:ă

— Deşi nimeni dintre dumneavoastr nu a v zut înă ă realitate cheia de argint, domnul de Marigny şi domnul Phillips au v zut, totuşi, fotocopii ale acesteia. ă Acest obiect v este familiar?ă

Mâna sa, ascuns într-o m nuş cu un singur deget, l să ă ă ă ă cu nervozitate s cad pe mas o cheie grea de argint, cuă ă ă luciul stins, în mod evident confec ionat într-un inutţ ă ţ îndep rtat şi acoperit pe întreaga sa suprafa cuă ă ţă hieroglife stranii.

De Marigny şi Phillips se sufocar de emo ie.ă ţ— Aceasta este!, exclam de Marigny. Aparatul fotografică

nu poate min i. El nu poate fi înşelat.ţAspinwall îşi schimb brusc tactica:ă— Imbecililor! Ce dovedeşte asta? Dac aceasta este într-ă

adev r cheia ce a apar inut v rului meu, e de datoriaă ţ ă acestui str in - a acestui negru afurisit - s ne explice cumă ă a ajuns în posesia ei. Randolph Carter a disp rut în urm cuă ă patru ani, luând cu el aceast cheie. De unde putem noi ştiă c nu a fost pr dat, asasinat? Era pe jum tate icnit, şiă ă ă ţ între inea rela ii cu al ii înc mai icni i decât el.ţ ţ ţ ă ţ ţ

« Uit -te la mine, negroteiule, unde ai g sit această ă ă cheie? Nu cumva l-ai asasinat pe Randolph Carter? »

Chipul lui Swami, nefiresc de imobil, r mase neclintit, dară ochii s i negri şi lipsi i de iris, afla i parc undeva departe,ă ţ ţ ă înapoia orbitelor, lucir amenin tor. Rosti cu multă ţă ă greutate:

— St pâni i-v , v rog, domnule Aspinwall. Exist şi oă ţ ă ă ă alt prob pe care aş putea s o aduc, dar efectul ei asupraă ă ă fiec ruia dintre dumneavoastr ar putea fi extrem deă ă dezagreabil. Fi i în eleg tor. Am aici câteva hârtii datateţ ţ ă dup 1930, scrise în stilul foarte uşor de recunoscut al luiă Randolph Carter, şi de mâna lui.

Trase cu stâng cie din interiorul veşmântului s u larg ună ă plic, pe care-l întinse b trânului avocat, în timp ce deă

104

Marigny şi Phillips, bântui i de gânduri f r şir şi st pâni iţ ă ă ă ţ de o uimire f r seam n, cercetau hârtiile.ă ă ă

— Fireşte, scrisul este aproape ilizibil, dar aminti i-v cţ ă ă Randolph Carter nu mai are mâini potrivite pentru a trasa literele unui alfabet de pe P mânt.ă

Aspinwall r sfoi în grab hârtiile şi p ru vizibil marcat,ă ă ă dar nu-şi schimb atitudinea. Înc perea se înc rcase de oă ă ă spaim şi o încordare de nespus, ritmul misterios ală orologiului în form de sicriu c p tase, pentru Phillips şi deă ă ă Marigny, rezonan e infernale, doar b trânul avocat nuţ ă p rea s se lase copleşit pentru nimic în lume de toateă ă acestea.

Aspinwall vorbi din nou:— Arat ca nişte falsuri reuşite. Dac nu este aşa,ă ă

înseamn c Randolph Carter a c zut în mâna unor oameniă ă ă r u inten iona i. Nu ne r mâne de f cut decât un singură ţ ţ ă ă lucru: s punem s fie arestat acest farsor. Domnule deă ă Marigny, sunte i bun s chema i poli ia?ţ ă ţ ţ

— S avem r bdare, r spunse gazda, nu cred c esteă ă ă ă cazul s facem apel la poli ie. Acest om, domnule Aspinwall,ă ţ este un ocultist de o mare valoare. El afirm c se bucură ă ă de încrederea lui Randolph Carter. V-ar fi suficient dac ară putea r spunde unor întreb ri la care numai cineva care s-ă ăar bucura de aceast încredere ar putea da r spuns? Îlă ă cunosc îndeajuns de bine pe Carter şi pot formula asemenea întreb ri. Permite i-mi s aduc o carte care, cred,ă ţ ă va permite efectuarea unui test edificator.

Se îndrept spre uş , pentru a trece în bibliotec . Phillips,ă ă ă vizibil n ucit, îl urm ca un automat. Aspinwall nu se clintiă ă din loc, studiindu-l cu aten ie pe hindusul care-l înfrunta cuţ o figur nefiresc de nep s toare. Brusc, în momentul înă ă ă care Chandraputra reintroducea cu stâng cie cheia deă argint în buzunar, b trânul avocat scoase un soi deă morm it gutural:ă

— Hei, slav Cerului c am în eles. Aceast pramatie esteă ă ţ ă deghizat . Nu cred nici în ruptul capului c este un hindus.ă ă

105

Acest chip nu este chip, ci o masc . Ghicesc acum tâlculă poveştii sale şi ceea ce voia s -mi bage în cap, dar esteă adev rat. Fa a nu se mişc niciodat , turbanul şi barba îiă ţ ă ă acoper marginile. Acest tip este un pungaş ordinar. Niciă m car nu este un str in: i-am ascultat vorbirea. E ună ă yankeu oarecare. Şi uita i-v la aceste mânuşi - ştie cţ ă ă degetele sale ar putea l sa amprente. S m ia naiba dacă ă ă ă n-o s -i smulg asta...ă

— Înceta i! Vocea r guşit şi bizar a lui Swami c p tţ ă ă ă ă ă ă inflexiuni ce tr dau detaşarea lui de orice team terestr .ă ă ă V-am spus c exist şi ă ă un alt fel de dovezi pe care le-aş putea aduce, dac este nevoieă , şi v-am avertizat s nu mă ă obliga i s vi le ar t. Acest b trân b g re , cu obrajiiţ ă ă ă ă ă ţ aprinşi, spune adev rul. În realitate nu sunt un hindus.ă Acest chip este o masc , iar ceea ce se ascunde sub ea nuă este omenesc. Voi ceilal i a i ghicit deja, am sim it-o acumţ ţ ţ câteva minute. Nu va fi deloc nostim s -mi lep d masca.ă ă Las -m singur, Ernest. Pot s v m rturisesc: ă ă ă ă ă eu sunt Randolph Carter!

Nimeni nu se clinti. Aspinwall morm i ceva şi schiă ţă câteva gesturi vagi. Din cealalt latur a înc perii, deă ă ă Marigny şi Phillips urm reau contrac iile obrazului purpuriuă ţ şi supravegheau din spate silueta cu turban care îi ineaţ piept. Tic-tacul anormal al orologiului c p tase accenteă ă odioase; fumul în l at din dreptul trepiedelor şi tapiseriileă ţ tremur toare dansau un dans al mor ii. B trânul avocat, peă ţ ă jum tate sufocat, rupse t cerea:ă ă

— N-ai s reuşeşti, escrocule, n-ai s reuşeşti s mă ă ă ă sperii! Ai motive personale s nu- i lepezi masca. Poate că ţ ă te cunoaştem. Scoate-o...

Întinse bra ul, dar Swami i-l apuc cu unul din membreleţ ă sale, stângaci înm nuşate, şi l s s -i scape în acelaşi timpă ă ă ă un strigat straniu de durere amestecat cu surpriz . Deă ă Marigny âşni spre cei doi potrivnici, dar se opri, încremenitţ locului de strigatul de protest al pseudo-hindusului ce se transformase într-un clinchet şi un bâzâit absolut

106

inexplicabile. Obrazul lui Aspinwall se înroşise de furie, în timp ce cu bra ul liber încerca din r sputeri s ajung laţ ă ă ă barba zbârlit a adversarului sau. De asta data, reuşi s oă ă înşface şi, datorit efortului sau frenetic, întregul chip deă cear se detaşa de turban şi r mase lipit de palma sa.ă ă

În acel moment, Aspinwall scoase un strig t, gâlgâind deă spaim . Phillips şi de Marigny v zur chipul s uă ă ă ă convulsionându-se într-un mod în care nici o alt faă ţă uman n-o mai f cuse vreodat , sub efectul celei maiă ă ă devastatoare şi mai resping toare crize de panică ă epileptic . Între timp, pseudo-hindusul îşi eliberase bra ul şiă ţ se cl tina pe picioare, n uc, emi ând un soi de zumz ită ă ţ ă straniu. Silueta cu turban se n rui brusc într-o pozi ieă ţ bizar , foarte pu in omeneasc , şi începu s înainteze cuă ţ ă ă mişc ri nefireşti, ca subjugat , spre orologiul în forma deă ă sicriu, ce tic ia în acelaşi ritm anormal, cosmic. Fa a acumă ţ neacoperit îi era întoars într-o parte, aşa c de Marigny şiă ă ă Phillips nu avur cum s vad ce dezv luise gestulă ă ă ă b trânului avocat. Aten ia lor se dirija spre Aspinwall, ce seă ţ pr buşise la rândul sau, greoi, pe parchet. Vraja era rupt ,ă ă dar, când ajunser lâng b trân, acesta era deja mort.ă ă ă

Întorcându-se iute spre Swami care, târându-se în continuare, se apropia de orologiu, Marigny observ că ă bra ele îi spânzurau pe lâng corp, iar una din mânuşileţ ă mari şi albe, cu un singur deget, alunecase din mâna care atârna moale în jos. Fumul de t mâie era mult prea des, şiă tot ceea ce putu z ri din mâna neacoperit p rea a fi cevaă ă ă negru şi îngust. Înainte ca de Marigny s poat ajungeă ă lâng silueta b tând în retragere, b trânul domn Phillips îlă ă ă opri, punându-i o mân pe um r.ă ă

— Nu încerca s faci ceva!, îi murmur acesta. Nu ştimă ă peste ce am putea da. Ştii, cealalt fa et , Zkauba,ă ţ ă vr jitorul din Yaddith...ă

Silueta cu turban ajunsese de-acum la misteriosul orologiu, iar spectatorii scenei reuşir s întrez reasc prină ă ă ă fumul dens o nedesluşit ghear neagr , pe cale s atingă ă ă ă ă

107

pe pip ite marea uş acoperit cu hieroglife. Atingândă ă ă orologiul, gheara produse un zgomot ciudat, un soi de clinchet sau de zorn it. Silueta intr , atunci, în cuf rul înă ă ă form de sicriu şi trase uşa dup ea.ă ă

De Marigny nu reuşi s se st pâneasc prea mult timp,ă ă ă dar când ajunse la uş şi o deschise, cuf rul era gol.ă ă Nefirescul tic-tac reîncepu, repetând r spicat acelaşi ritmă cosmic obscur ce deschide toate por ile oculte. Pe parchet,ţ marea mânuş alb , cu un singur deget, şi mortul careă ă inea strâns în pumn o masc de cear nu mai aveauţ ă ă ă

nimic de dezv luit.ăTrecu un an de atunci, în care nu se mai vorbi deloc

despre Randolph Carter. Succesiunea sa nu este nici acum încheiat . Se dovedi c locuin a din Boston, de la adresa deă ă ţ unde un anume „Swami Chandraputra” îşi expediase scrisorile, asaltând cu cererile sale ciudate pe mai to iţ ocultiştii cu oarecare faim în anii 1930-31-32, fusese într-ăadev r ocupat de un hindus ciudat, dar acesta o p r siseă ă ă ă cu pu in timp înainte de întâlnirea de la New Orleans, şi nuţ mai revenise niciodat . Se p rea c acesta avea fa aă ă ă ţ br zdat de riduri, acoperit de barb şi lipsit de oriceă ă ă ă ă expresie, iar hotelierul s u sus inea c masca de cear ,ă ţ ă ă expus conform procedurii, îi sem na foarte mult. Acestaă ă nu a fost totuşi niciodat suspectat de a fi fost la origineaă ciudatelor apari ii nocturne despre care pomeneau înţ şoapta vecinii s i slavi. Colinele de dincolo de Arkham auă fost scotocite, în c utarea unui costum de scafandru dină metal, dar nici un obiect de acest gen nu a fost descoperit vreodat . Totuşi, un func ionar de la First National Bank dină ţ Arkham îşi aminti de un b rbat cu un turban ciudat care, înă octombrie 1930, schimbase în bani ghea un lingou de aurţă de dimensiuni neobişnuite.

De Marigny şi Phillips nu prea ştiur ce s cread despreă ă ă aceast afacere. La urma urmei, ce ar fi putut sus ine cuă ţ probe? A existat o poveste. A existat o cheie ce ar fi putut fi confec ionat dup fotografiile pe care însuşi Carter leţ ă ă

108

distribuise în 1928. Au existat acte, toate îndoielnice. A existat o masc ceva mai ciudat , dar exista oare şi vreună ă om viu care s fi privit în spatele acestei m şti? Aceaă ă dispari ie în orologiu a hindusului, mistuit de str fundurileţ ă misteriosului ceas, putea fi doar o dubl halucina ieă ţ provocat de tensiunea nervoas şi de norul des de t mâie.ă ă ă Hinduşii sunt recunoscu i drept maeştrii în hipnoz .ţ ă Ra iunea proclam c „Swami” a fost un simplu criminal,ţ ă ă râvnind la averea lui Randolph Carter. Autopsia certifică totuşi c moartea lui Aspinwall a survenit în urma unui şocă violent. A fost acesta provocat doar de furia sa turbat ? Aă existat în toat aceast poveste ceva...ă ă

Etienne-Laurent de Marigny ia loc adesea într-o cameră vast , înc rcat de fum de t mâie şi c ptuşit cu tapiseriiă ă ă ă ă ă cu motive stranii, pentru a asculta, cuprins de sim minteţă nedesluşite, ritmul anormal al acelui orologiu în form deă sicriu, acoperit de misterioase hieroglife.

109

PARTEA A PATRA

ÎN CĂUTAREA CETĂŢII KADATH

110

I

De trei ori vis Randolph Carter miraculoasa cetateă Kadath, şi de trei ori a fost alungat de pe terasa înalt ce seă întinde deasupra ei. În lumina apusului de soare, oraşul întreg str lucea şi te seducea: zidul înalt de piatr care îlă ă împrejmuia, templele, colonadele, podurile de marmur ,ă gr dinile înmiresmate, str zile largi, m rginite de arboriă ă ă încânt tori, de urne înc rcate cu flori şi de şiruri lucitoareă ă de statui de fildeş, scânteiau în b taia razelor aurii, în timpă ce acoperişurile roşii ale caselor cu etaj, printre care se z rea ici-colo acoper mântul îngust al câte unei vechiă ă mansarde, se c rau spre nord pe pantele abrupte, iarăţă printre ele şerpuiau ulicioare pietruite, acoperite de iarb .ă Oraşul întreg era cuprins de un fream t divin; simboluriă nemuritoare î i luau ochii şi fanfare celeste î i fermecauţ ţ auzul. Misterul domneşte aci, aşa cum norii înv luie pisculă de neatins al unui munte inaccesibil înc şi, în clipa în care,ă sprijinit de balustrada terasei, st tea în aşteptare cuă r suflarea t iat , Carter se sim i n p dit de amintireaă ă ă ţ ă ă copleşitoare a unor lucruri pe jum tate uitate, copleşit deă regretul de a le fi pierdut şi totodat st pânit de pornireaă ă boln vicioas de a situa din nou în timp ceea ce odinioar aă ă ă fost un loc în acelaşi timp însp imânt tor şi important.ă ă

În elegea c alt dat acest loc fusese pentru el centrulţ ă ă ă lumii, f r s -şi dea îns seama în ce ciclu al reîncarn rii, înă ă ă ă ă ce clip de vis sau de trezie îl cunoscuse. Locul îi trezeaă amintiri nedesluşite dintr-un început îndep rtat al uitateiă tinere i, ale unui timp când fiecare zi înv luit în mister eraţ ă ă un prilej de fericire şi miracol, ale unui timp în care orele protetice deschizând por ile str lucitoare ale celor maiţ ă profunde şi mai neaşteptate minuni se succedau din zori şi pân în noapte. Totuşi, atunci când în fiecare noapteă contempla de pe aceast teras înalt de marmură ă ă ă m rginit de urne ciudate şi de o balustrad sculptată ă ă ă

111

frumuse ea calm a apusului de soare şi iminen aţ ă ţ extraterestr a oraşului, sim ea prezen a tiranic a zeiloră ţ ţ ă viselor, care nu îi îng duiau niciodat s p r seasc acestă ă ă ă ă ă post de observa ie sublim pentru a o lua în jos pe trepteleţ acestei sc ri de marmur ce p rea s coboare f r sfârşit,ă ă ă ă ă ă pentru a se întâlni cu acele str zi ce se aşterneauă ispititoare în dep rtare, înc rcate de o vraj str veche.ă ă ă ă

Când se trezi pentru a treia oar f r s fi coborâtă ă ă ă treptele acelei sc ri imense, f r s fi str b tut înc aceleă ă ă ă ă ă ă str zi pline de pace şi de soare la apus, Carter se rugă ă îndelung capricioşilor zei ai viselor ce plutesc înv lui i înă ţ norii de deasupra nep trunsei Kadath, ascuns înă ă imensit ile înghe ate unde nici un om nu se încumet . Zeiiăţ ţ ă nu-i r spunser , nu manifestar nici o îng duin fa de el,ă ă ă ă ţă ţă nu-l încurajar în nici un fel atunci când îşi în l în visă ă ţă rug ciunile spre ei. Zeii nu-i r spunser nici atunci când îiă ă ă invoc , aducându-le jertfe prin intermediul preo ilor b rboşiă ţ ă din Nasht şi Kaman-Thah, al c ror templu subteran, înă centrul c ruia se înal un stâlp de foc, se afl foarteă ţă ă aproape de lumea treziei. S-ar p rea chiar c rug ciunileă ă ă sale au fost primite cu ostilitate c ci, înc de la prima dintreă ă ele, dreptul de a contempla miraculoasa cetate i-a fost retras cu totul, de parc cele trei viziuni s-ar fi datorată exclusiv unei clipe de dispre suveran ori unei fisuriţ temporare a voin ei divine.ţ

În cele din urm , bolnav de dorin a de a ob ineă ţ ţ permisiunea de a str bate dup pofta inimii acele str ziă ă ă largi, sclipind în lumina apusului de soare, ori acele str du eă ţ tainice ce se furişeaz printre vechile acoperişuri de igl ,ă ţ ă incapabil s şi le alunge din minte, atât treaz, cât şi înă somn, Carter hot rî s o porneasc f r team spre acelă ă ă ă ă ă t râm în care nici un om nu a îndr znit s ajung , să ă ă ă ă înfrunte pustiul de ghea , pentru a p trunde, str b tândţă ă ă ă tenebrele, pân în locul unde Kadath, oraşul de nep truns,ă ă înv luit în nori şi încoronat de stele neştiute, ascunde întreă zidurile sale castelul de onix al Marilor Str moşi.ă

112

Coborî cele şaptezeci de trepte ce duc la Peştera de Foc şi, înc a ipit, îşi împ rt şi planurile preo ilor b rboşi dină ţ ă ă ţ ă Nasht şi din Kaman-Thah. Preo ii cl tinar din capetele lorţ ă ă b rboase, acoperite cu tiare, şi jurar c aceasta aventură ă ă ă putea însemna pentru el moartea sufletului. Îi subliniară faptul ca Marii Str moşi îşi manifestaser deja voin a şi că ă ţ ă nu le f cea pl cere s fie h r ui i cu cereri repetate. Îiă ă ă ă ţ ţ amintir , de asemenea, faptul c nu numai c nici un om nuă ă ă ajunsese vreodat la Kadath, şi c nimeni nu putea b nui înă ă ă ce loc din spa iu se ascunde acea cetate. Se afla aceastaţ oare pe t râmul viselor ce se întinde de jur împrejurul lumiiă noastre? Se afla ea oare în apropierea vreunei planete necunoscute, satelit al lui Fomalhaut sau Aldebaran? Dacă s-ar în l a pe meleagurile visului învecinate cu lumeaă ţ noastr , atunci s-ar putea ajunge la ea deşi, de la începutulă lumii şi pân acum, doar trei fiin e omeneşti au trecut pesteă ţ perfidele abisuri întunecate ce ne despart de lumea himerelor, iar dintre aceştia trei, doi şi-au pierdut min ile cuţ totul.

Aceasta c l torie presupune primejdii neb nuite şi f ră ă ă ă ă num r, f r a mai pune la socoteal şi ultima încercare,ă ă ă ă reprezentat de o serie de morm ituri ce se înal din haosă ă ţă în regiuni în care visul nu poate ajunge; în acest ultim abis al haosului absolut, unde himerele şi blasfemiile sunt în centrul întregii infinit i. Nem rginitul Azathoth, sultanulăţ ă demonilor, al c rui nume nimeni nu îndr zneşte s -lă ă ă pronun e cu voce tare, se ghiftuieşte acolo, ascuns înţ adâncurile posomorâte şi de neînchipuit ce se casc dincoloă de timp, în sunetul b t ilor înfundate de tob şi al slabeloră ă ă lamenta ii, îngrozitor de false, ale unui flaut detestabil. Înţ ritmul acestei muzici, se leag n f r noim , încet, greoi şiă ă ă ă ă stângaci, giganticii Zei Ultimi şi Ceilal i Zei, lipsi i deţ ţ judecat , orbi şi f r glas, acei zei tenebroşi al c ror duh şiă ă ă ă emisar este Nyarlathotep, Haosul Târâtor.

În Peştera de Foc, preo ii din Nasht şi din Kaman-Thah îlţ prevenir asupra tuturor acestor primejdii, dar Carteră

113

r mase neclintit în hot rârea sa de a porni în c utareaă ă ă Zeilor ce plutesc în imensitatea înghe at de deasupraţ ă cet ii Kadath, oricine ar fi ei, şi de a ob ine de la aceştiaăţ ţ dreptul de a vedea şi a se refugia în miraculoasa aşezare aurit de lumina apusului de soare. Îşi d dea seama cât deă ă lung şi de stranie urma s fie aceast c l torie şi se temeaă ă ă ă ă c Marii Str moşi i s-ar fi putut împotrivi, dar, având înă ă vedere faptul c se adaptase de mult lumii himerelor, seă bizuia pe experien a şi pe amintirile sale. Dup ce ceruţ ă preo ilor o binecuvântare pur formal , coborî cuţ ă îndr zneal , gândindu-se doar la drumul ce-l aştepta, celeă ă şapte sute de trepte ce îl conduser pân la Poartaă ă Somnului Profund, dup care intr în P durea Vr jit .ă ă ă ă ă

În aceasta zbuciumat p dure de stejari pitici ceă ă împletesc un tunel miraculos din crengile lor dibuitoare str lucind palid în lumina fosforescent a ciuperciloră ă parfumate, locuiesc zoogii, furişându-se ho eşte. Aceştiaţ cunosc nenum rate secrete obscure ale lumii onirice şiă ignor aproape totul despre lumea treziei, iar pu ineleă ţ lucruri pe care le ştiu le-au aflat doar de când p durea loră se învecineaz cu P mântul oamenilor în dou locuriă ă ă tainice, a c ror dezv luire ar putea isca un dezastru. Înă ă zona de acces a zoogilor, zvonuri misterioase, apari ii şiţ dispari ii inexplicabile tulbur lumea oamenilor. De aceea, eţ ă preferabil ca zoogii s nu se aventureze prea departe înă lumea viselor; ei trec îns liberi dincolo de frontieraă extrem şi se fofileaz pe P mânt, minusculi, negri şiă ă ă invizibili, pentru a-şi umple sacul cu poveşti picante pe care, la întoarcerea în p durea pe care o iubesc, le deap nă ă ă în c minele lor, ca s le treac timpul.ă ă ă

Cea mai mare parte dintre ei tr iesc în vizuini, dar sunt şiă câ iva care locuiesc în scorburi s pate în trunchiurileţ ă copacilor mai mari. Cu toate c se hr nesc în special cuă ă ciuperci, se zvoneşte c au o deosebit sl biciune pentruă ă ă carne, fie trupeasc , fie spiritual . Cert este c mul iă ă ă ţ vis tori au intrat în aceasta p dure pentru a nu mai reveniă ă

114

niciodat . Carter nu se sim ea, totuşi, încercat de team : caă ţ ă un vechi lup al viselor ce era, deprinsese limbajul lor foşnitor şi stabilise cu ei destule conven ii. Datorit lor,ţ ă descoperise în Ooth-Nargai, dincolo de colinele din Tanaria, splendida cetate Celephais, în care jum tate de ană domneşte marele rege Kuranes, un om pe care, sub un alt nume, îl cunoscuse în timpul vie ii sale pe P mânt. Kuranesţ ă este singura fiin uman ce a atins abisurile stelare şi s-aţă ă întors întreag la minte de acolo.ă

Fofilându-se de acum pe drumuri l turalnice, printreă trunchiurile gigantice, Carter scotea din când în când sunete foşnitoare, imitând limbajul zoogilor, iar apoi asculta liniştea P durii Fermecate, aşteptându-le r spunsul.ă ă

Îşi aminti c una dintre aşez rile acestor creaturi eraă ă capitala celor mai înfricoş toare şi a celor mai uitate deă timp fiin e ce tr iau pe aceste meleaguri şi se gr bi s seţ ă ă ă îndrepte spre acel loc. Drumul îi era c l uzit de lic rireaă ă ă fosforescent a unor ciuperci cu forme groteşti, ce p reauă ă din ce în ce mai voluminoase, pe m sur ce se apropia deă ă cercul de temut în mijlocul c ruia au dansat şi au adusă jertfe fiin e str vechi. Lumina crescând a acesteiţ ă ă multitudini de ciuperci dezv lui în cele din urm o sinistră ă ă întindere gri-verzuie care, g urind acoperişul p durii, seă ă întindea cât cuprindeai cu ochii. Marele cerc de piatr eraă acum foarte aproape, iar Carter îşi d du seama c ajunseseă ă în apropierea satului zoogilor. Dup ce emise un nou foşnetă începu s aştepte, r bd tor. Senza ia de a fi examinat deă ă ă ţ nenum rate priviri curioase îi r spl ti în curând aşteptarea.ă ă ă Erau zoogii, ai c ror ochi magici îi z ri înc înainte de a leă ă ă putea desluşi micu ele siluete cafenii.ţ

âşnir din vizuini şi din copacii ciurui i de scorburi,Ţ ă ţ invadând întreaga zon slab luminat . Cei mai s lbaticiă ă ă zoogii se frecar de el într-un mod dezgust tor, iar unulă ă dintre ei îi adresa un rânjet scârbos, dar B trânii puseră ă repede la punct aceste capete înfierbântate. Recunoscându-l pe vizitator, Sfatul în elep ilor dispuse s iţ ţ ă

115

se ofere o plosc cu seva fermentat a unui copac cum nuă ă se mai afla altul a c rui s mân fusese adus de pe Lun .ă ă ţă ă ă De îndat ce Carter se împ rt şi ceremonios din această ă ă ă licoare, o convorbire ciudat se înfirip între cele două ă ă p r i. Din nefericire, ă ţ zoogii nu numai c nu ştiau unde seă afl piscul pe care se înal Kadath, dar nici m car nu-iă ţă ă puteau spune dac nem rginirea f r via se g seşte înă ă ă ă ţă ă lumea viselor sau în alta. Ceea ce se ştie despre Marii Str moşi nu provine din surse suficient de credibile şi tot ceă se poate spune despre ei este c pe timpuri ap reau totă ă atât de des pe piscurile înalte ale mun ilor, cât şi în vai,ţ unde fuseser uneori v zu i executând dansuri înso ite deă ă ţ ţ incanta ii pe culmi acoperite de nori, sub clar de lun .ţ ă

Un zoog foarte b trân aminti atunci un fapt despre careă ceilal i nu auziser vorbindu-se niciodat . Acesta spuse cţ ă ă ă în Ulthar, dincolo de râul Skai, se p streaz înc ultimaă ă ă copie a manuscriselor Pnakotice, copie neînchipuit de veche, redactat de oameni apar inând lumii divine,ă ţ originari din împ r ia uitat a regiuniilor boreene şi adusă ăţ ă ă în lumea viselor atunci când canibalii p roşi au invadată inutul acoperit de temple Olathoe şi i-au masacrat pe eroiiţ

din ara lui Lomar. „Aceste manuscrise, spuse el, con inţ ţ numeroase dezv luiri referitoare la zei şi, mai mult, uniiă locuitori din Ulthar au v zut cu ochii lor acele semne divine.ă Exist chiar un preot b trân care a urcat pe muntele înaltă ă pe care dansau zeii sub clar de lun , pentru a-i surprinde.ă Tentativa sa a eşuat, dar tovar şul s u - care a reuşit - aă ă pierit într-un mod despre care nu se poate vorbi”.

Randolph Carter le mul umi ţ zoogilor, care emiser ună foşnet prietenos şi îi d dur s aib pe drum înc o plosc ,ă ă ă ă ă ă plin cu vin de copac. Str b tu p durea fosforescent , înă ă ă ă ă direc ia lizierei de unde valurile râului Skai porneau s seţ ă rostogoleasc pe pantele din Erion, Hatheg, Nir şi Ulthar,ă pentru a se revarsa în cele din urm la şes. Câ iva ă ţ zoogi nev zu i se târau ho eşte în urma lui, curioşi s afle ce i seă ţ ţ ă va întâmpla, pentru a avea apoi ce povesti, la întoarcere,

116

poporului lor de umbre indiscrete. Pe m sur ce seă ă îndep rta de aşezarea lor, stejarii uriaşi devenir din ce înă ă ce mai deşi şi Carter încerc s ajung într-un loc unde i seă ă ă p rea c arborii încep s se r reasc . Copacii ce se în l auă ă ă ă ă ă ţ în acel loc mustind de ciuperci şi acoperit de muşchi putrezi erau mor i, sau st teau s moar , printre trunchiurileţ ă ă ă cleioase ale fra ilor lor pr buşi i la p mânt. Ajuns înţ ă ţ ă apropierea acelui loc, Randolph îl ocoli în grab , c ci acoloă ă zace pe solul p durii o lespede enorm , despre care ceiă ă care au cutezat s o priveasc de aproape spun c eă ă ă prev zut cu un inel de fier lung de trei picioare.ă ă Amintindu-şi de arena str veche construit din mari buc iă ă ăţ de stânc acoperite de muşchi, ca şi de scopul pentru careă fusese ea construit , ă zoogii nu întârziar prea mult înă preajma imensei lespezi şi a monstruosului inel. Ştiau ei bine c nu tot ce este dat uit rii înceteaz s mai existe, şiă ă ă ă nu aveau nici un chef s vad lespedea ridicându-se încet,ă ă parc de la sine.ă

Carter auzi în spatele sau sâsâitul speriat al câtorva zoogi mai slabi de înger. Ghicise de mult c îl urm reau,ă ă aşa c nu fu luat prin surprindere. În cele din urm teă ă obişnuieşti cu metehnele acestor creaturi ce stau parcă mereu s te roage ceva. P rea s fie în amurg când ajunse,ă ă ă în sfârşit, la marginea p durii, dar lumina în creştere îi d duă ă de veste c era în zori. Vedea de acum fumul c minelor dină ă c su ele r neşti în l ându-se deasupra şesurilor m noaseă ţ ţă ă ă ţ ă ce coboar spre valea râului Skai, în timp ce, cât cuprinzi cuă ochii, se întind gardurile de nuiele, ogoarele lucrate şi acoperişurile de paie ale unui inut liniştit. Se opri o clip laţ ă o ferm pentru a cere un pahar cu ap şi câinii l trară ă ă ă speria i de ţ zoogii aproape nev zu i ce se târau prin iarb ,ă ţ ă undeva, în spatele lui. Într-o alt ferm , în care oameniiă ă începuser deja munca, întreb dac ştiau ceva despre zeiă ă ă şi dac aceştia danseaz adesea pe Lerion, dar fermierul şiă ă so ia lui nu putur decât s fac Vechiul Semn şi s -i arateţ ă ă ă ă drumul spre Nir şi Ulthar.

117

La prânz, str b tea deja strada principal din Nir, oraş peă ă ă care-l mai vizitase o dat şi care reprezenta limitaă c l toriilor sale anterioare în direc ia în care se deplasaă ă ţ acum. Pu in dup aceea, ajunse la marele pod de pe râulţ ă Skai, a c rui cheie de bolt a fost înt rit prin jertfe umaneă ă ă ă de c tre cei care l-au zidit cu 1.300 de ani în urm .ă ă Mul imea de pisici de pe cel lalt mal, ce se arcuiau şi seţ ă zburleau atunci când d deau cu ochii de ă zoogii ce se târau prin iarb , îi vesti c se apropia de Ulthar. Într-adev r,ă ă ă conform unei legi str vechi ce era respectat întocmai, înă ă acest oraş nimeni nu are dreptul s ia via a unei pisici.ă ţ Suburbiile Ultharului erau deosebit de agreabile, cu c su eă ţ verzi şi ferme judicios împ r ite, dar mai pl cut era oraşulă ţ ă însuşi, cu acoperişurile vechi cu cozoroace triunghiulare aplecate peste caturile superioare, nenum ratele hornuri şiă str zile în pant al c ror pavaj vechi era vizibil doar dacă ă ă ă gra ioasa mul ime de pisici catandisea s se dea la o parte.ţ ţ ă Întrucât zoogii pe jum tate nev zu i le mai împr ştiaseră ă ţ ă ă pe acestea din urm , Carter hot rî s o ia de-a dreptul spreă ă ă modestul templu al Str vechilor, în care se spunea c s-ar fiă ă aflat preo ii şi vechile arhive. Când p trunse în interiorulţ ă acelui venerabil turn circular ce încununeaz cea mai înaltă ă colin din Ulthar, având ziduri de piatr acoperite de ieder ,ă ă ă porni în c utarea patriarhului Atal, cel care escaladaseă piscul interzis Atheg-Kla din deşertul stâncos şi se întorsese viu de acolo. Aşezat pe tronul de fildeş din sanctuarul împodobit cu ghirlande ce se afla în partea de sus a templului, Atal era în vârst de mai bine de trei secole, dară mintea îi era înc foarte vie, iar memoria - intact . Carteră ă afl de la el o mul ime de lucruri despre zei, în special că ţ ă sunt, de fapt, doar zei ai P mântului, c nu au decât oă ă foarte slab putere asupra lumii viselor noastre şi c nu auă ă alte puteri sau alte s laşuri. Când sunt bine dispuşi îi spuseă Atal, este posibil s dea ascultare unei rug min i venite dină ă ţ partea unui om, dar nimeni nu trebuie s îndr zneasc să ă ă ă urce pân la palatul lor de onix, ce se înal pe culmileă ţă

118

nem rginirii f r via . Trebuie sa fim chiar mul umi i că ă ă ţă ţ ţ ă nici un om nu cunoaşte pozi ia exact a oraşului, c ci acestţ ă ă lucru ar avea consecin e extrem de grave asupra celui ceţ şi-ar asuma riscul s se apropie de Kadath. Înso itorul luiă ţ Atal, În eleptul Barzai, fusese ridicat, urlând, la ceruri, doarţ pentru vina de a se fi urcat pe un vârf deja cunoscut oamenilor, Atheg-Kla. Cu cel ce ar descoperi Kadath, cetatea necunoscut muritorilor, soarta ar putea fi mult maiă rea, c ci deşi zeit ile P mântului pot fi uneori subjugate deă ăţ ă un în elept trec tor, ele se g sesc sub protec ia acelor Zeiţ ă ă ţ ai Lumii de Dincolo, despre care este mai bine s nuă pomeneşti. Cel pu in de dou ori în istoria lumii, Ceilal i Zeiţ ă ţ şi-au aplicat sigiliul pe granitul originar al P mântului. Oă dat , în epoca antedeluvian , dup cum se poate ghiciă ă ă dintr-un desen din acele fragmente din manuscrisele Pnakotice, ce sunt prea str vechi pentru a mai fi citite, şiă alt dat pe muntele Atheg-Kla, atunci când În eleptulă ă ţ Barzai a încercat s surprind zeit ile P mântului dansândă ă ăţ ă sub clar de lun . Deci, spuse Atal, e mai cuminte s nu-iă ă tulburi pe zei şi s înal i spre ei doar rug ciuni pline deă ţ ă respect şi umilin . Deşi decep ionat de sfaturile delocţă ţ încurajatoare ale lui Atal, ca şi de perspectiva ajutorului prea pu in pre ios pe care i-l puteau oferi fragmenteleţ ţ Pnakotice şi C r ile oculte din Hsan, nu-şi pierdu totuşiă ţ încrederea, sperând c , poate, va reuşi de unul singur, f ră ă ă sprijinul Zeilor. În cele din urm , încerc s îl descoas peă ă ă ă b trânul preot în leg tur cu acea miraculoas cetate aă ă ă ă soarelui la apus pe care o întrez rise de pe terasaă împrejmuit de parapete, dar Atal nu putu s -i spun nimică ă ă în aceast privin . Acel loc apar inea probabil, spuseă ţă ţ preotul, doar propriei sale lumi a viselor, şi nu universului oniric al majorit ii oamenilor, fiind chiar posibil ca ea s seăţ ă afle pe o alt planet . În acest caz, chiar dac ar dori-o,ă ă ă zeit ile P mântului tot nu-l puteau c l uzi spre ea.ăţ ă ă ă Întreruperea brusc a viselor sale demonstra îns clar că ă ă

119

exista ceva pe care Marii Str moşi încercau s -l ascund deă ă ă el.

Carter s vârşi atunci o fapt vinovat . Îi oferi gazdei sale,ă ă ă care nu b nuia nimic, atâtea înghi ituri din acel vin de peă ţ Lun pe care-l primise în dar de la ă zoogi, încât pe b trână începu s -l ia gura pe dinainte. Scos din mu enia saă ţ obişnuit , bietul Atal divulg de bun voie lucruri interzise.ă ă ă Pomeni despre uriaşa figur sculptat , despre careă ă povestesc cei ce au c l torit pe acele meleaguri, în stâncaă ă incasabil a muntelui Ngranek, pe insula Oriab din Mareaă Sudului, şi insinu c ar putea fi vorba despre un portretă ă sculptat prin care zeit ile P mântului şi-ar fi s pat în piatrăţ ă ă ă propria lor imagine de pe vremea când dansau pe acest munte, în lumina Lunii. Ad ug sughi ând c tr s turileă ă ţ ă ă ă acestui portret sunt atât de stranii, încât pot fi uşor recunoscute şi c sunt caracteristice autenticei rase divine.ă Carter îşi d du imediat seama de utilitatea acestoră dezv luiri. Se ştie c cei mai tineri dintre Marii Str moşi seă ă ă c s toresc adesea în secret cu fetele p mântenilor, deă ă ă aceea este firesc ca prin venele ranilor ce locuiesc înţă inuturile aflate la grani a nem rginirii f r via în care seţ ţ ă ă ă ţă

ascunde cetatea Kadath s curg sânge divin. Pentru cel ceă ă cunoaşte acest lucru, cel mai simplu mod de a descoperi acea nem rginire este de a se duce s vad chipul deă ă ă piatr sculptat pe muntele Ngranek şi s -i studiezeă ă tr s turile. Dup ce şi le-a întip rit în minte cuă ă ă ă minu iozitate, nu trebuie decât s caute printre oameniiţ ă reali pe cei care seam n cu aceast masc de piatr . Cuă ă ă ă ă siguran , zeit ile locuiesc în apropierea acelui loc în careţă ăţ chipurile oamenilor sunt foarte asem n toare cu ale lor, şiă ă oricare ar fi nem rginirea de piatr ce se întinde dincolo deă ă acele sate, acolo trebuie s se înal e şi cetatea Kadath.ă ţ

În aceste aşez ri s-ar putea ob ine numeroase informa iiă ţ ţ în leg tur cu Marii Str moşi, c ci e posibil ca cei prină ă ă ă venele c rora curge sânge divin s fi moştenit amintiri f ră ă ă ă însemn tate în ochii lor, dar deosebit de utile pentru ună

120

cercet tor. Ei poate c nici nu-şi b nuiesc ascenden a,ă ă ă ţ pentru c zeit ile nu pot suporta defel s fie cunoscute deă ăţ ă c tre oameni, iar printre aceştia nu este nici unul care s -iă ă fi v zut la fa . Cei prin venele c rora curge sânge divin ară ţă ă trebui, totuşi, s fie p trunşi de gânduri nobile şiă ă neobişnuite, de neîn eles pentru semenii lor. Ei ar trebui sţ ă tânjeasc dup gr dini îndep rtate şi s evoce t râmuriă ă ă ă ă ă îndep rtate, atât de deosebite de cele cunoscute chiar şi înă ara viselor, încât oamenii obişnui i ar trebui s -i considereţ ţ ă

nebuni. Pornind de la toate acestea, ar putea fi posibil să surprinzi m car câteva aluzii la miraculosul oraş al soareluiă apune, chiar dac nu po i afla toate vechile taine ceă ţ înconjoar cetatea Kadath, pe care zeii le ap r cu atâtaă ă ă str şnicie. Mai mult, în anumite condi ii ar fi posibil s puiă ţ ă mâna pe un copil îndr git de zei şi s -l ii ostatec, sau, şiă ă ţ mai bine înc , s capturezi chiar un zeu tân r care tr ieşteă ă ă ă deghizat printre oameni dup ce s-a c s torit cu oă ă ă

r ncu nostim .ţă ă ţă ăAtal nu ştia cum se putea ajunge pe insula Oriab, pe care

se înal muntele Ngranek. Îi recomand lui Carter sţă ă ă porneasc spre Marea Sudului, coborând de-a lungulă fluviului Skai, care murmur pe sub poduri; nici un locuitoră din Ulthar nu ajunsese pân acolo, dar negustorii de prină acele locuri vin fie cu vaporul, fie înso ind caravane deţ catâri ce trag şarete cu dou ro i. Acolo se înal mareleă ţ ţă oraş Dylath-Leen, ce nu are o prea bun reputa ie în Ulthară ţ datorit sumbrelor sale galere cu trei rânduri de rame,ă înc rcate cu rubine ce sosesc acolo nu se prea ştie de unde.ă Negustorii ce coboar de pe aceste galere sunt fiin eă ţ umane, sau asem n toare oamenilor, dar vâslaşii nu seă ă arat niciodat . Se zvoneşte în Ulthar c ceva nu este înă ă ă regul cu aceşti negustori şi cu traficul acestor galereă întunecate, puse în mişcare de vâslaşi pe care nu-i z reştiă niciodat , despre care nu se ştie de unde vin. Atal a ipi înă ţ timp ce-i furniza aceast din urm informa ie, iar Carter îlă ă ţ întinse încetişor pe un pat de abanos, potrivindu-i pe piept

121

barba lung şi stufoas . Aruncând o ultim privire în urm ,ă ă ă ă gata de plecare, observ c mişc rile sale nu mai erauă ă ă înso ite de acel sâsâit obsedant, şi se întreb de ceţ ă curiozitatea zoogilor sc zuse într-o asemenea m sur , încâtă ă ă aceştia renun aser s -l mai urm reasc . Remarc atunciţ ă ă ă ă ă c toate pisicile din Ulthar îşi lingeau blana lucioas cu ună ă aer satisf cut şi mul umit, cu o râvn mult mai mare decâtă ţ ă de obicei. Îşi aminti de scuip turile şi vacarmul ceă r zb tuser pân la el din s lile de jos ale templului, în timpă ă ă ă ă ce era absorbit de conversa ia cu b trânul preot. Îşi aminti,ţ ă de asemenea, privirea demonic şi înfometat pe care i-oă ă aruncase unei pisicu e un ţ zoog tân r şi din cale-afar deă ă neruşinat, în timp ce traversau strada pavat din fa aă ţ templului. Pentru c nu exista nimic pe lume la care s ină ă ţ ă mai mult decât la pisoiaşii cu blan lucitoare, Carter se opriă din drum şi mângâie micile creaturi din Ulthar, f r s seă ă ă plâng de faptul c ă ă zoogii nu-l vor mai escorta în continuare.

Era în asfin it, aşa c Randolph Carter poposi la un vechiţ ă han ce d dea într-o ulicioar abrupt care domina de susă ă ă întreg oraşul. Atunci când contempl de la balconul camereiă marea de acoperişuri de igl roşie, str zile pavate şiţ ă ă frumoasele câmpii ce se întindeau pân departe, totul i seă p ru catifelat şi magic în lumina în declin, şi jur c nuă ă ă exist un loc mai potrivit decât acesta pentru a-şi petreceă restul zilelor, dac nu ar fi fost bântuit de amintirea uneiă cet i înc mai mari, sc ldate în lumina soarelui la apus,ăţ ă ă amintire ce îl mâna f r r gaz spre primejdii neştiute.ă ă ă Pere ii roz şi fa adele de ipsos fur acoperite de o luminţ ţ ă ă violet şi misterioas , în timp ce lic riri galbene şiă ă tremur toare ap reau, una câte una, la ferestrele z brelite.ă ă ă Armonioase b t i de clopot îşi luar zborul din înaltul turnă ă ă al templului care domina oraşul şi prima stea clipi blând deasupra câmpiei ce se întindea dincolo de fluviul Skai. Odat cu noaptea, venir şi cântecele, iar Carter l s capulă ă ă ă în jos în clipa când cânt re ii din luth psalmodiar amintireaă ţ ă

122

zilelor apuse foarte, foarte de demult, ascunşi dincolo de balcoanele împrejmuite cu z brele sub iri şi de cur ileă ţ ţ pardosite cu lespezi din Ulthar cea simpl . O anumită ă dulcea s-ar fi pogorât şi în glasul pisicilor din Ulthar, dacţă ă straniul lor festin nu le-ar fi moleşit, reducându-le la t cere.ă Câteva dintre ele se furişau ho eşte pe drumuri doar de eleţ ştiute spre acea împ r ie ocult despre care localnicii spună ăţ ă c ar fi situat pe partea întunecat a Lunii, parte spre careă ă ă pisicile se întorc din vârful acoperişurilor înalte. Un pisoiaş negru urc , totuşi, în balcon şi se c r în poala lui Carter,ă ăţă ă g sindu-şi loc de joac pe genunchii lui şi începând să ă ă toarc de pl cere. Apoi, se ghemui obosit la picioarele sale,ă ă atunci când Randolph Carter se întinse în cele din urm înă patul s u mic, cu perdelele burduşite cu ierburi aromate şiă adormitoare. Diminea a, Carter se al tur unei caravane deţ ă ă negustori ce pornea spre Dylath-Leen cu un transport de lân esut în Ulthar şi de varz produs de fermele harniceă ţ ă ă ă din jurul cet ii. Timp de şase zile, c l rir în sunetulăţ ă ă ă clopo eilor pe drumul lin ce se aşterne de-a lungul râuluiţ Skai, oprindu-se uneori noaptea în câte un han din micile porturi de pescari, alteori înnoptând sub cerul liber, aproape de fluviul liniştit de unde se în l au pân la eiă ţ ă frânturi din cântecele luntraşilor. inutul era foarte frumos,Ţ pres rat cu mori de vânt octogonale şi cu c su e r neştiă ă ţ ţă ă pline de pitoresc, ascunse de tufe îngrijite şi împrejmuite cu garduri verzi de nuiele împletite.

În cea de-a şaptea zi, la orizont ap ru un nor de fum,ă urmat apoi de înaltele turnuri întunecate din Dylath-Leen, oraşul construit aproape în întregime din bazalt. Cu turnurile sale sub iri şi col uroase, Dylath-Leen seam n deţ ţ ă ă departe cu o por iune din Şoseaua Uriaşului, iar str zile saleţ ă sunt posomorâte şi neprimitoare. Numeroasele taverne lugubre din apropierea nenum ratelor antrepozite suntă pline de marinari sosi i de pretutindeni, din toate col urileţ ţ P mântului şi chiar din locuri despre care se spune c nu s-ă ăar afla pe P mânt. Carter îi iscodi pe câ iva dintre aceştiă ţ

123

oameni îmbr ca i ciudat, ce se plimbau prin oraş, cerându-ă ţle informa ii în leg tur cu piscul Ngranek şi insula Oriab şiţ ă ă îşi d du seama c ambele le erau bine cunoscute. G siă ă ă câteva vase ce veneau din Baharna, un port din acea insul , iar unul dintre ele urma s se întoarc acolo peste oă ă ă lun . Ngranek este situat la o distan de numai dou zileă ţă ă c lare de acel port. Doar pu ini dintre matelo i z riseră ţ ţ ă ă chipul de piatr al zeului, fiindc acesta se afl sculptat peă ă ă un versant greu accesibil al muntelui, ce se înclină deasupra unei v i sinistre, acoperite de lav şi înconjurateă ă de stânci ascu ite. Într-o zi, când asupra oamenilor s-aţ ab tut mânia zeilor, aceştia s-au folosit de exact această ă parte a muntelui pentru a-i preveni pe Ceilal i Zei înţ leg tur cu cele întâmplate.ă ă

Carter smulse cu greutate aceast informa ie de laă ţ negustorii şi marinarii din tavernele portului Dylath-Leen, c ci aceştia preferau mai degrab s discute despreă ă ă triremele întunecate. Una dintre aceste galere cu trei rânduri de vâsle trebuia s soseasc în decurs de oă ă s pt mân , cu obişnuita sa înc rc tur de rubine aduse deă ă ă ă ă ă pe t râmuri necunoscute, iar popula ia oraşului aştepta cuă ţ inima strâns s-o vad ancorat la chei. Negustorii ceă ă ă coborau de pe aceast galer aveau gura mult prea mare şiă ă felul în care turbanul tras pe frunte se ridica în dou col uriă ţ era de un prost-gust de-a dreptul detestabil. În picioare, purtau cei mai mici şi mai ciuda i papuci v zu i vreodat înţ ă ţ ă Cele Şase împ r ii, dar cea mai nepl cut era problemaă ăţ ă ă vâslaşilor invizibili. Cele trei rânduri de rame erau manevrate cu prea mult iu eal , dib cie şi putere pentruă ţ ă ă ca totul s fie în regul , şi nu este deloc firesc ca un vaporă ă s r mân în port s pt mâni în şir, f r s po i aruncaă ă ă ă ă ă ă ă ţ m car o privire asupra echipajului în timp ce negustorii îşiă v d de afacerile lor. Acest lucru nu putea fi pe placul nici ală proprietarilor de cabarete din Dylath-Leen, nici al Dacanilor, nici al m celarilor, c ci nici cea mai neînsemnat cantitateă ă ă de provizii nu fusese vreodat urcat la bord. Negustoriiă ă

124

acceptau s fie pl ti i numai în aur şi achizi ionau doară ă ţ ţ sclavi negri viguroşi, cump ra i la târgul din Parg, aflată ţ dincolo de râu. Acestea erau singurele cump r turi f cuteă ă ă vreodat de negustorii cu figuri dezagreabile şi de vâslaşiiă lor nev zu i. Nimic de la m celar, nimic de la b can, doară ţ ă ă aur şi negri zdraveni, cump ra i la kilogram. Duhoareaă ţ adus de pe aceste galere de vântul din sud, atunci cândă b tea spre docuri, era de nedescris. Obişnui ii taverneloră ţ din port n-o puteau suporta decât fumând într-una tutun foarte tare. Dylath-Leen n-ar fi tolerat niciodat acesteă trireme sumbre, dac ar fi putut procura şi din alt parteă ă rubine asem n toare, dar în toat ara viselor de peă ă ă ţ P mânt nu a fost descoperit vreo min care s producă ă ă ă ă asemenea nestemate.

Popula ia cosmopolit a cet ii Dylath-Leen tr nc nea înţ ă ăţ ă ă voie în leg tur cu toate acestea, în timp ce Carter aşteptaă ă r bd tor plecarea vasului din Baharna, ce avea s -l poarteă ă ă pân pe insula pe care se înal Ngranek, piscul sculptat şiă ţă golaş. În tot acest timp, nu pierdu ocazia de a trage cu urechea, prin locurile frecventate de c l torii pasiona i, laă ă ţ toate poveştile despre Kadath, oraşul nem rginirii f ră ă ă via , ori la cele despre o cetate miraculoas cu pere i deţă ă ţ marmur şi fântâni argintii, ce putea fi z rit de pe oă ă ă anumit teras înalt , la asfin it. Nu afl totuşi nimică ă ă ţ ă referitor la acest subiect, deşi avu la un moment dat impresia c un negustor b trân, cu uit tura pieziş , îl priviă ă ă ă într-un mod extrem de ciudat atunci când îi pomeni despre nem rginirea f r via . Acest om era renumit pentru faptulă ă ă ţă c f cea nego cu oribilele oraşe de piatr împr ştiate peă ă ţ ă ă podişul pustiu şi înghe at Leng, inut unde nici o fiinţ ţ ţă întreag la minte nu se încumet s se aventureze şi undeă ă ă noaptea se pot z ri în dep rtare focuri demonice. Umblaă ă chiar vorba c ar fi fost în leg tur cu acel misterios mareă ă ă preot cu fa a acoperit de o masc galben , ce tr ieşte într-ţ ă ă ă ăo preistoric mân stire de piatr . Era, deci, foarte posibil caă ă ă un asemenea individ s aib vagi rela ii cu fiin eleă ă ţ ţ

125

presupuse a tr i în nem rginirea f r via , dar Carter seă ă ă ă ţă convinse rapid c era inutil s încerce s -l trag de limb .ă ă ă ă ă

Trecând de zidul de bazalt pe care se în l a marele far,ă ţ sumbra trirem p trunse în port, stranie şi înv luit înă ă ă ă t cere, r spândind o duhoare ciudat , pe care vântul dină ă ă sud o împr ştie în întreg oraşul. Tavernele din port fură ă cuprinse de agita ie şi nu dup mult vreme negustoriiţ ă ă mohorâ i, îmbr ca i în veşminte largi, cu turbane cocoşateţ ă ţ şi picioare minuscule, coborâr ho eşte pe mal, în c utareaă ţ ă bazarelor şi a giuvaergiilor. Carter îi observ cu aten ie şi,ă ţ pe m sur ce întârzie cu privirea asupra lor, îi pl cu din ceă ă ă în ce mai pu in de ei. Îi v zu, în cele din urm , aducând peţ ă ă pasarel negri viguroşi din Parg şi f cându-i s urce peă ă ă ciudata trirem , şi se întreb în ce ri (dac aceste riă ă ţă ă ţă exist cu adev rat) urmau s slujeasc aceste creaturiă ă ă ă demne de mil .ă

În cea de-a treia sear de la sosirea galerei, unul dintreă aceşti negustori cu care nu te sim i deloc în largul t u sţ ă ă vorbeşti, i se adres , surâzându-i stingherit şi dându-i deă în eles c auzise prin taverne despre cercet rile lui Carter.ţ ă ă P rea dornic s -i împ rt şeasc taine mult prea ascunseă ă ă ă ă pentru a le face cunoscute în public, aşa c , deşi sunetulă vocii sale era oribil şi insuportabil, Carter îşi d du seama că ă nu putea s treac cu vederea peste ceea ce ştia un c l toră ă ă ă venind de atât de departe. Îl rug , atunci, s -i fie oaspeteă ă într-una din camerele ce se g seau la etajul hanului şi,ă pentru a-i dezlega limba, îi oferi ce-i mai r m sese din vinulă ă de la zoogi. Ciudatul negustor sorbi îndelung din acesta, dar continu s surâd netulburat, de parc ar fi b ut ap .ă ă ă ă ă ă Scoase apoi la iveal o sticl de vin cu o form ciudat , şiă ă ă ă Carter constat c aceasta nu era altceva decât un rubină ă scobit pe din untru şi şlefuit într-un mod atât de grotesc,ă încât nici nu poate fi descris în cuvinte. Îşi îmbie gazda cu vin şi, deşi nu lu decât o gur , Carter se sim i ca înghi it deă ă ţ ţ dep rt ri ame itoare şi cuprins de febra unor jungleă ă ţ necunoscute. În tot acest timp, invitatul s u nu conteni să ă

126

surâd din ce în ce mai larg, şi ultimul lucru pe care şi-l maiă aminti Carter în timp ce aluneca în gol, r mase acest odiosă chip întunecat, schimonosit de un râs demonic. Îşi aminti, de asemenea, de un fenomen de nem rturisit ce seă produse atunci când turbanul portocaliu, zguduit de acest acces de ilaritate epileptic , îi alunec de pe frunte,ă ă descoperind unul din cele dou puncte pe care se sprijinea.ă Îşi rec p t cunoştin a fiind asaltat de mirosuri oribile, înă ă ă ţ tenda de pe puntea unei ambarca iuni ce înainta cu oţ vitez neobişnuit de mare, l sând mult în urm miraculoasaă ă ă coast a M rii Sudului. Nu era legat, dar trei dintreă ă posomorâ ii negustori se ineau, sarcastici, în apropiereaţ ţ lui, cu fe ele schimonosite; imaginea excrescen elorţ ţ ascu ite pe care le acopereau turbanele lor straniu colorate,ţ ca şi duhoarea ce p trundea de pe sinistrul tambuchi îlă aduser din nou în pragul leşinului. V zu lunecând pe lângă ă ă el împ r iile şi cet ile despre care îi vorbise odinioară ăţ ăţ ă adesea pe P mânt un tovar ş de vise (paznic de far înă ă str vechiul Kingsport) şi recunoscu templele cu terase dină Zak, focarul viselor uitate, s ge ile infamei Talarion, cetateaă ţ demonic cu mii de miracole, peste care domneşte idolulă Lathie, gr dinile carnale din Zura, ara pl cerilor efemere,ă ţ ă ca şi inuturile gemene de cristal, ce se unesc pentru aţ forma o arcad str lucitoare ce ap r portul Sona-Nyl,ă ă ă ă p mântul binecuvântat de imagina ie. Dup ce dep şiă ţ ă ă aceste inuturi bogate, vasul r u mirositor, a c rui vitezţ ă ă ă p rea sporit de mişc rile nefireşti ale vâslaşilor ascunşi înă ă ă pântecele s u, începu s zboare într-un mod ciudat. Înainteă ă de c derea serii, Carter îşi d du seama c omul de la cârmă ă ă ă nu urma alt direc ie decât cea spre Stâlpii de Bazalt dină ţ vest, dincolo de care gura lumii zice c s-ar afla Catheria,ă dar în elep ii vis tori ştiu bine ca sunt doar poarta uneiţ ţ ă monstruoase cataracte, în care se revars toate oceaneleă lumii viselor, pentru a fi apoi absorbite de abisurile nefiin eiţ şi a fi proiectate de-a lungul spa iului vid spre alte lumi,ţ spre alte stele, pân în inima însp imânt torului neantă ă ă

127

exterior oric rui univers structurat, unde morm ie furiosă ă Azathoth, prin ul demonilor, în mijlocul haosului r sunândţ ă de boc niturile şi şuieraturile Celorlal i Zei prinşi în dans,ă ţ fiin e oarbe, mute, tenebroase şi f r sim ire, al c ror duh şiţ ă ă ţ ă mesager este Nyarlathotep.

Între timp, deşi cei trei negustori nu scoteau nici un cuvânt, Carter îşi d du seama c f r îndoial aceştia erauă ă ă ă ă în cârd şie cu Ceilal i Zei, care urm reau s -l împiedice s -ă ţ ă ă ăşi continue cercet rile. În ara viselor se ştie c Ceilal i Zeiă ţ ă ţ au multe iscoade printre oameni şi c toate aceste iscoade,ă oameni sau mai pu in oameni, se supun bucuroase voin eiţ ţ acestor lucruri oarbe şi lipsite de suflet, aşteptând ca în schimb s se bucure de protec ia oribilului lor mesager şiă ţ duh osândit, Nyarlathotep, Haosul Târâtor. Carter trase concluzia c , dup ce aflaser despre temerarele saleă ă ă cercet ri, negustorii cu turbane au hot rât s îl r peasc şiă ă ă ă ă s îl predea lui Nyarlathotep, oricare ar fi fost darul f ră ă ă nume ce li s-ar fi oferit în schimbul acestui serviciu. Carter nu reuşea s -şi imagineze cam pe unde se afla ara aceloră ţ negustori, în ce col al universului nostru sau în ceţ însp imânt toare spa ii exterioare, şi cu atât mai mult nuă ă ţ putea ghici în ce loc demonic de întâlnire vor da ochii cu Haosul Târâtor, pentru a-l preda şi a-şi primi recompensa. În elese, totuşi, c o fiin atât de asem n toare oamenilorţ ă ţă ă ă ca aceşti negustori n-ar fi îndr znit s se apropie,ă ă str b tând vidul central şi f r form , de Ultimul Tron ală ă ă ă ă nop ii al demonului Azathoth.ţ

Odat cu l sarea serii, negustorii începur s -şi lingă ă ă ă ă buzele nefiresc de mari, aruncând priviri înfometate. Unul dintre ei coborî şi aduse dintr-o cabin dosnic şi r uă ă ă mirositoare o oal şi un coş cu vase. Se strânser atunciă ă împreun , trecându-şi unul altuia bucata de carneă fumegând , din care muşcar pe rând. Îi aruncar şi luiă ă ă Carter o ciozvârt , dar aspectul buc ii de carne, forma şiă ăţ dimensiunea acesteia îl scârbir . Se albi şi mai tare la faă ţă şi, într-un moment când nu privea nimeni spre el, îşi aruncă

128

por ia în mare. Se gândi atunci din nou la vâslaşii ascunşi înţ pântecele ambarca iunii şi la hrana lor suspect , care îiţ ă înc rca cu acea for nefireasc , mult prea asem n toareă ţă ă ă ă cu resortul unui mecanism.

Se l sase noaptea când galera trecu printre Stâlpii deă Bazalt din vest şi vuietul Ultimei Cataracte se înte i sinistruţ în fa a lor. Un val uriaş âşni deodat , acoperind luminaţ ţ ă stelelor şi m turând puntea. Vasul se cl tin , izbit deă ă ă curen ii furioşi din abis. În acel moment, sco ând un şuieratţ ţ ciudat, ambarca iunea îşi lu elan şi se pr buşi în gol. Pradţ ă ă ă unui acces de groaz , ca într-un coşmar, Carter se sim iă ţ smuls de pe p mânt, în timp ce marea nav t cut se lansă ă ă ă ă în spa iu, ca o comet . Nu ştiuse niciodat pân atunci ceţ ă ă ă lucruri întunecate şi informe se ascund, zboar , bâjbâie prină eter, schimonosindu-se şi aruncând priviri r ut cioaseă ă c l torilor ce trec, pip ind uneori cu labele lor lipicioaseă ă ă obiectele mişc toare ce le trezesc curiozitatea. Acesteaă sunt nenum ratele larve ale Celorlal i Zei. Ca şi aceştia,ă ţ sunt oarbe, f r spirit, şi au un mod ciudat de a-şi potoliă ă foamea şi setea.

Aceast odioas galer nu se îndrept , totuşi, spre aceleă ă ă ă dep rt ri de care se temuse Carter, ci îl v zu curând peă ă ă timonier apucând-o direct pe drumul spre Lun . Aceastaă sem na cu un corn str lucitor care, dezv luindu-şi cratereleă ă ă şi piscurile neprimitoare, se m rea pe m sur ce seă ă ă apropiau de ea. Vasul naviga spre rmul Lunii, şi era clarţă c destina ia sa era aceast regiune secret şi misterioas ,ă ţ ă ă ă opus de o veşnicie P mântului; regiune pe care nici o fiină ă ţă întru totul omeneasc nu a contemplat-o vreodat , în afar ,ă ă ă poate, de vis torul Sniret-Ko. Pe m sur ce galera seă ă ă apropia, aspectul Lunii v zut din preajm se ar taă ă ă ă deosebit de neliniştitor pentru Carter, c ruia nu-i pl ceauă ă deloc forma şi volumul ruinelor surpate ici-colo. Templele moarte erau în aşa fel ascunse de mun i, încât nu putea sţ ă fi fost în l ate pentru sl virea zeilor fireşti şi naturali şi oă ţ ă idee sumbr şi secret , al c rei sens se refuza ra iunii,ă ă ă ţ

129

p rea a fi ascuns în simetria Coloanelor sf râmate. Carteră ă ă nici nu îndr zni s se gândeasc la forma şi propor iileă ă ă ţ str vechilor adep i ce le în l aser .ă ţ ă ţ ă

Când galera dep şi rmul şi începu s pluteasc ,ă ţă ă ă hoin rind parc la voia întâmpl rii, pe deasupra unoră ă ă inuturi pe care nici un om nu le v zuse pân atunci,ţ ă ă

p trunzând tot mai adânc în inima acestui peisaj bizar,ă începur s apar semne de via şi Carter z ri, în mijloculă ă ă ţă ă câmpurilor de ciuperci albicioase cu forme groteşti, numeroase case largi, joase şi rotunde. Constat c acesteă ă case nu aveau terestre şi le asemui în gând cu igluurile eschimoşilor. Arunc o privire asupra valurilor uleioase aleă unei m ri leneşe şi în elese c urma s c l toreasc dină ţ ă ă ă ă ă nou pe ap , sau cel pu in pe un lichid oarecare. Galera izbiă ţ suprafa a lichid cu un zgomot ciudat şi modul nefiresc deţ ă elastic în care valurile o primir la sânul lor îl l s perplexă ă ă pe Carter. Alunecau acum cu vitez mare. La un momentă dat, au dep şit o alt galer de aceeaşi form cu a lor şi i-ă ă ă ăau interpelat pe ocupan ii acesteia, dar în rest aceastţ ă mare misterioas r mase pustie sub cerul sumbru şiă ă pres rat cu stele, în ciuda soarelui arz tor ce str lucea înă ă ă înalturi.

La orizont se ivi pentru o clip o coast de p mântă ă ă acoperit de coline sfârtecate, mâncate parc de lepr , şiă ă ă Carter v zu curând ap rând turnurile cenuşii şiă ă prevestitoare de r u ale unui oraş. Felul în care acestea seă înclinau şi se curbau, modul riguros geometric în care ele erau dispuse şi faptul c nu aveau nici o fereastr , îlă ă tulburar profund pe prizonier, care regret amarnic clipaă ă de r t cire în care b use o înghi itur din vinul ciudat oferită ă ă ţ ă de negustorul cu turban ascu it. În timp ce coloana seţ apropia şi duhoarea resping toare a oraşului devenea totă mai puternic , Carter începu s vad tot mai multe p duriă ă ă ă pe colinele sfârtecate şi constat c arborii unora dintre eleă ă sem nau cu acel copac al Lunii ce se înal a solitar înă ţ

130

P durea Fermecat , din seva c ruia îşi f ceau ă ă ă ă zoogii vinul lor obscur.

Carter putea s disting acum chiar şi câteva siluete ceă ă se agitau în fa a lor pe debarcaderele infecte şi, cu cât leţ distingea mai bine, cu atât îi era mai scârb şi se temea deă ele c ci, cu toate c nu le vedea prea desluşit, era limpedeă ă c acestea nu erau oameni, ci nişte creaturi mari,ă lunecoase, alb-cenuşii, ce puteau s se dilate şi s seă ă contracte dup voie şi a c ror form obişnuit , aflat însă ă ă ă ă ă într-o continu schimbare, aducea cu cea a unei broaşteă râioase f r ochi, înzestrate cu un soi de ciudat masă ă ă ă vibratil m rginit de dou perechi de tentacule scurte roză ă ă ă şi de o mutr bestial şi teşit . Aceste fiin e forfoteau peă ă ă ţ chei transportând, cu o putere apropiat de cea a unui om,ă care un balot, care un cuf r. Unii s reau, când şi când, înă ă câte o galer , din care ieşeau apoi, ducând în labele dină fa nişte vâsle imense; al ii, ap reau din când în când,ţă ţ ă conducând câte o turm de sclavi cu pasul greoi. Aceştiă sclavi ar tau, într-adev r, aproape ca nişte fiin e omeneşti:ă ă ţ aveau guri mari şi sem nau cu acei negustori careă c l toreau pentru afaceri pân la Dylath-Leen. Dar, fiindcă ă ă ă nu aveau nici turbane, nici papuci, nici veştminte, aceste turme de sclavi nu sem nau prea mult cu oamenii. Cei maiă viguroşi dintre ei, pe care un fel de supraveghetor îi pip iaă pentru a le evalua calit ile, erau desc rca i din vapoare şiăţ ă ţ b ga i în cuşti z vorâte cu grij , pe care muncitorii le urcauă ţ ă ă în cele din urm în c ru e înc p toare, aflate înă ă ţ ă ă antrepozitele joase.

Uneia dintre c ru e îi fur instalate hamurile şi porni laă ţ ă drum, dar lucrul care o tr gea era atât de resping tor, încâtă ă Carter, chiar dup ce v zuse monstruozit ile ce populauă ă ăţ acele locuri, se sim i copleşit de dezgust. Din când în când,ţ câte o mic turm de sclavi purtând aceleaşi haine ca şiă ă sumbrii negustori şi având turbane la fel cu ale acestora, era condus la bordul unei trireme, fiind urmat de ună ă echipaj numeros de fiin e vâscoase în form de broascţ ă ă

131

râioas : ofi eri, matelo i şi vâslaşi. Carter observ c aceleă ţ ţ ă ă creaturi aproape umane erau destinate muncilor celor mai umile şi care nu solicitau un efort fizic deosebit, cum ar fi cârmuirea vasului, g titul, purtarea de negocieri cuă p mântenii sau locuitorii altor planete. Aceste creaturiă probabil c erau extrem de potrivite pentru rela iile cuă ţ P mântul, pentru c , atunci când erau îngrijit îmbr cate şiă ă ă înc l ate şi aveau pe capete acele turbane, nu seă ţ deosebeau prin nimic de oameni. Mai mult, ele puteau să discute f r s se încurce în pr v liile oamenilor. Totuşi,ă ă ă ă ă dac se dovedea c sunt prea slabe sau bolnave, cea maiă ă mare parte dintre ele erau debarcate, înghesuite în cuşti şi duse departe cu c ru ele greoaie trase de acele f pturiă ţ ă misterioase. Din când în când, noi şi noi asemenea creaturi erau desc rcate de pe vase şi puse în cuşti. Unele dintre eleă aduceau mult cu fiin ele omeneşti, altele mai pu in, iarţ ţ altele deloc. Carter îşi puse întrebarea dac nu cumva şi oă parte dintre s rmanii negri din Parg urmau s fieă ă desc rca i, puşi în cuşti şi transporta i în interiorul inutuluiă ţ ţ ţ cu acele c ru e greoaie.ă ţ

Când trirema trase la cheiul unsuros, construit din roci spongioase, o hoard de f pturi în form de broască ă ă ă râioas , desprins parc dintr-un coşmar, se strecur înă ă ă ă tambuchi şi dou dintre ele îl înh ar pe Carter şi îl târâră ăţ ă ă pe mal. Mirosul şi aspectul oraşului dep şeau oriceă închipuire. Carter reuşi s re in doar imagini disparate:ă ţ ă str zi pavate cu igl , ganguri întunecoase, un abis infinită ţ ă de ziduri cenuşii, verticale şi f r ferestre. În cele din urm ,ă ă ă îl îmbrâncir printr-o intrare scund şi îl f cur s urce oă ă ă ă ă scar interminabil , cufundat în bezn . Lumina şiă ă ă ă întunericul p reau s nu aib nici o importan pentruă ă ă ţă aceste corpuri de broaşte râioase. Locul degaja un miros insuportabil şi, dup ce-l l sar singur, lui Carter nu-i maiă ă ă ajunser puterile decât pentru a inspecta, mai multă târându-se, camera în care fusese adus, încercând s -şi deaă

132

seama de forma şi dimensiunile acesteia. Odaia era circular şi m sura cam 20 de picioare diametru.ă ă

Începând din acea clip , timpul încet s mai existeă ă ă pentru el. La intervale regulate, i se arunca mâncare în odaie, dar Carter nu se atinse de ea. Nu avea nici o idee în leg tur cu soarta pe care i-o rezervaser , dar presim i c îlă ă ă ţ ă ineau închis în aşteptarea sosirii lui Nyarlathotepţ

Nesfârşitul, duh însp imânt tor şi teribilul mesager ală ă Celorlal i Zei. În cele din urm , dup o succesiuneţ ă ă nedefinit de ore şi zile, marea poart de piatr se deschiseă ă ă larg şi îl scoaser pe una din str zile luminate în roşu aleă ă înfricoş torului oraş. Era o noapte f r lun şi oraşul eraă ă ă ă sc ldat de lumina tor elor inute de sclavi r spândi i pesteă ţ ţ ă ţ tot.

Un fel de procesiune se formase în oribila pia din fa aţă ţ intr rii: zece fiin e în form de broasc râioas şi dou zeciă ţ ă ă ă ă şi patru de purt tori de tor e cu form aproape uman ,ă ţ ă ă unsprezece de fiecare parte, unul în fa şi unul în spate. Peţă Carter îl plasar la mijlocul aliniamentului, cinci fiin e cuă ţ corp de broasc râioas stând în fa a lui, alte cinci în spate,ă ă ţ iar câte un purt tor de tor cu form aproape uman de oă ţă ă ă parte şi de alta a lui.

Câteva broaşte râioase scoaser la iveal , cu gesturiă ă dezgust toare, flaute cu incrusta ii de fildeş, din careă ţ începur s scoat sunete resping toare. Coloana se puseă ă ă ă în mişcare în ritmul acestei muzici infernale, de-a lungul str zilor netede şi, dup ce str b tu sumbrele câmpuri deă ă ă ă ciuperci obscene, începu s urce una din colinele domoaleă ce se ridicau în afara oraşului. Carter nu avea nici o îndoială c Haosul Târâtor îl aştepta pe unul dintre acesteă povârnişuri înfricoş toare, ori pe unul din acele podişuriă blestemate. Tot ce îşi dorea era ca neliniştea aştept rii s -iă ă fie curmat cât mai curând. Lamenta iile acelor flauteă ţ nelegiuite îl scoteau aproape din min i, şi ar fi dat Universulţ întreg pentru un singur sunet omenesc, dar acele fiin e nuţ aveau voce, iar sclavii t ceau.ă

133

Atunci, un sunet cunoscut r zb tu pân la el prină ă ă întunericul împestri at cu stele, strig t ce venea dinspreţ ă colinele înalte şi piscurile abrupte din jur. Ecoul prelu şiă amplific acest strig t în cor, purtându-l pân la ceata deă ă ă demoni ce-l inea prizonier. Era mieunatul pisicilor de laţ miezul nop ii, şi Carter îşi d du seama c oameniiţ ă ă cumsecade pe care-i întâlnise prin c tune aveau dreptateă atunci când povesteau în şoapt c doar pisicile cunoscă ă drumul spre v g una demonilor şi c cele mai b trâneă ă ă ă dintre ele ajung acolo s rind de pe acoperişurile cele maiă înalte. De fapt, este de la sine în eles c partea nev zut aţ ă ă ă Lunii este inta lor, acolo vor ele s sar şi s op ie peţ ă ă ă ţ ă dealuri, conversând din când în când cu vechile umbre. Carter ascult mieunatul lor amical şi familiar şi gândul îlă duse departe de aceast coloan de fiin e fetide, în mijloculă ă ţ c reia se afla, spre c ldura c minului, spre acoperişulă ă ă înclinat şi ferestruicile luminate ale casei sale.

Carter cunoştea în prezent aproape perfect limbajul pisicilor, aşa c nu-i fu greu s dea r spunsul cuvenit, chiară ă ă şi în acest înfricoş tor loc al nim nui. Nu avu îns nevoie să ă ă ă strige, pentru c tocmai când deschise gura, preg tindu-seă ă s o fac , îşi d du seama c deja corul era foarte aproapeă ă ă ă de el. V zu umbre sprintene ce se profilau în lumina steleloră şi mici siluete ce s reau, în rânduri strânse, de pe o colină ă pe alta. Semnalul de atac fusese dat, şi înainte ca mârşava procesiune s -şi dea seama ce se întâmpl cu ea, un nor deă ă bl nuri moi şi o falang de gheare ucigaşe se ab tu asupraă ă ă lor ca o maree, ca o furtun . Sunetul de flaute se întrerupseă şi noaptea se umplu de urlete. Formele aproape umane scoteau strig te de agonie, pisicile scuipau şi mârâiau, doară fiin ele cu corp de broasc râioas mureau f r s scoatţ ă ă ă ă ă ă nici un sunet, în timp ce un puroi verzui şi puturos âşneaţ din trupurile lor, împroşcând ciupercile obscene şi l indu-ăţse în b l i oribile pe solul poros.ă ţ

Cât timp tor ele mai luminar , Carter asist la acestţ ă ă spectacol halucinant. Nu mai v zuse niciodat pân atunciă ă ă

134

atâtea pisici strânse laolalt . Erau de toate culorile: gri,ă albe, roşcate, tigrate, erau maidaneze sau de toate rasele: persane, tibetane, angora şi egiptene, iar furia atacului p rea s le înv luie cu acea aur de sacralitate profund şiă ă ă ă ă inviolabil ce le conferea odinioar , în templul lui Bubastis,ă ă un caracter divin. S reau câte şapte deodat la gâtul uneiaă ă dintre acele creaturi aproape umane sau se înfigeau în râtul rozaliu, turtit, al uneia din acele forme de broasc râioas şiă ă le târau cu s lb ticie pân la câmpia plin de ciuperci unde,ă ă ă ă încleştate într-o lupt pe via şi pe moarte, le sfâşiau cuă ţă ghearele şi cu din ii. Carter smulse o tor din mâna unuiţ ţă sclav doborât, dar valurile credincioşilor s i ap r tori îlă ă ă culcar curând la p mânt. St tu atunci nemişcat, întins cuă ă ă fa a în jos în întunericul deplin, ascultând vuietul b t liei,ţ ă ă cântecele înving torilor şi lip itul în buşit al l bu eloră ă ă ă ţ prietenilor s i care, pe deasupra lui, se aruncau înă înv lm şeal .ă ă ă

Spaima şi oboseala îl f cur curând s închid ochii, peă ă ă ă care îi redeschise mult mai târziu, pentru a fi martorul unei scene ciudate.

Uriaşul disc str lucitor al P mântului - de treisprezece oriă ă mai mare decât al Lunii, aşa cum o vedem noi - se ridicase, sc ldând într-o lumin supranatural peisajul lunar. O mareă ă ă nesfârşit de pisici se aliniase într-o ordine des vârşit peă ă ă întreaga suprafa a podişului s lbatic, ca şi pe cresteleţă ă sfârtecate. Erau dispuse în rânduri concentrice, iar dou -treiă c petenii ieşir din rânduri şi venir s -l ling pe obraz şiă ă ă ă ă s -i toarc la ureche, încercând parc s -i aline suferin ele.ă ă ă ă ţ Din cadavrele broaştelor râioase şi ale sclavilor nu mai r m sese aproape nimic. Iar lui Carter i se p ru c z reşteă ă ă ă ă un ciolan, ceva mai departe, în spa iul gol care îl desp r eaţ ă ţ de r zboinici.ă

Carter conversa acum în dulcea limb a pisicilor cuă c peteniile acestora şi afl curând c vechea prietenie careă ă ă îl lega de rasa lor le era bine cunoscut şi c reprezenta ună ă subiect frecvent de discu ie în cadrul consiliilor pisiceşti.ţ

135

Departe de a sc pa neobservat , trecerea sa prin Ulthară ă fusese amplu comentat şi pisicile b trâne îşi amintir cumă ă ă se aplecase el s le mângâie atunci când îi urm reauă ă îndeaproape pe zoogii furioşi ce aruncau priviri pofticioase unei pisicu e negre. Îi amintir , de asemenea, cum îlţ ă g zduise pe pisoiaşul venit s -l vad la han, oferindu-iă ă ă întreaga ospitalitate, şi cum îl osp tase diminea a cu oă ţ farfurie de smântân groas . Bunicul acelui pisoiaş nu eraă ă altul decât c petenia acestei armate. El z rise din vârfulă ă unei coline demonica procesiune, şi îl recunoscuse pe prizonier, prieten juruit al neamului s u atât în ara viselor,ă ţ cat şi pe P mânt.ă

Un miorl it ascu it r zb tu deodat de pe un piscă ţ ă ă ă îndep rtat şi b trâna c petenie se întrerupse brusc. Eraă ă ă semnalul unuia din cercetaşi, postat pe vârful cel mai înalt al muntelui, pentru a supraveghea îndeaproape pe cel mai primejdios şi mai temut duşman al pisicilor de pe P mânt:ă enormele şi straniile pisici de pe Saturn, care, din anumite motive, nu au uitat farmecul p r ii întunecate a Luniiă ţ noastre. Aceste feline au f cut un pact cu fiin ele demoniceă ţ în form de broasc râioas şi manifest o ostilitateă ă ă ă declarat fa de pisicile p mântene; de aceea, date fiindă ţă ă circumstan ele, întâlnirea cu acestea putea avea consecin eţ ţ extrem de grave.

Dup o scurt consf tuire a generalilor, pisicile se puseră ă ă ă în mişcare şi îl înconjurar pe Carter în rânduri strânse,ă pentru a-l proteja. Se preg teau de marele salt prin spa iuă ţ ce urma s le readuc pe înaltele acoperişuri din araă ă ţ viselor de pe P mânt. B trânul mareşal îl sf tui pe Carter să ă ă ă se lase purtat de rândurile strânse de s ritori îmbl ni i, îlă ă ţ înv cum s sar în acelaşi timp cu aceştia şi cum săţă ă ă ă coboare lin atunci când vor ateriza. Se oferir , deă asemenea, s -l depun oriunde îi doreşte inima. Carter optă ă ă pentru Dylath-Leen, locul de unde pornise sumbra trirem ,ă întrucât inten iona ca, plecând din acest port, s navighezeţ ă spre Oriab şi, de acolo, s ajung pe creasta sculptată ă ă

136

Ngranek. Inten iona, de asemenea, s avertizeze popula iaţ ă ţ oraşului în leg tur cu originea sumbrelor trireme şi s -iă ă ă sf tuiasc pe locuitori s nu mai între in nici un fel deă ă ă ţ ă rela ii cu acestea în cazul în care vor putea g si, cu tact şiţ ă diploma ie, modalitatea paşnic de a produce aceastţ ă ă ruptur . La un semnal, toate pisicile se prinser gra ios unaă ă ţ de alta, purtându-şi prietenul prins strâns în mijlocul lor, în deplin siguran , în timp ce Nyarlathotep, Haosul Târâtor,ă ţă îl aştepta într-o grot obscur de pe versantul demonic ală ă mun ilor Lunii.ţ

În continuare, saltul pisicilor prin spa iu se desf şurţ ă ă foarte rapid şi, de aceast dat , Carter nu mai avu prilejulă ă s vad din nou imensele creaturi informe ce se ascund,ă ă umbl în voie şi se scufund în abis, fiindc era acoperit deă ă ă prietenii s i. Înainte de a-şi da seama ce se întâmpl cu el,ă ă se trezi din nou în hanul din Dylath-Leen, în camera care-i era familiar , în timp ce pisicile tandre şi discrete ieşeau peă fereastr . Ultima plec b trâna c petenie din Ulthar şi, înă ă ă ă vreme ce Carter îi strângea laba la desp r ire, îi spuse că ţ ă bucata de drum ce-o mai desp r ea de cas urma s oă ţ ă ă parcurg pe spinarea unui corb. În zori, Carter afl că ă ă trecuse o s pt mân de la capturarea şi plecarea sa.ă ă ă Trebuia deci s mai aştepte pre de dou s pt mâni vasulă ţ ă ă ă cu destina ia Oriab. Carter folosi acest interval pentru aţ perora împotriva sumbrelor trireme şi a scopurilor lor josnice. Cea mai mare parte a locuitorilor oraşului i-au dat crezare, dar giuvaergiii puneau mult prea mult la inimă rubinele dolofane, pentru ca m car unul dintre ei să ă promit serios c va întrerupe leg turile cu negustorii cuă ă ă guri larg despicate. Nici unul dintre ei nu vru îns s admită ă ă c , dac o nenorocire se va abate vreodat asupra oraşului,ă ă ă aceasta s-ar produce exclusiv din vina lor.

Dup vreo s pt mân , nava aşteptat ancor înă ă ă ă ă ă apropierea digului posomorât şi Carter constat cu uşurareă c era vorba de o corabie cu echipajul alc tuit din oameniă ă obişnui i. Flancurile cor biei erau pictate, velele de culoareţ ă

137

galben , iar c runtul c pitan era înveşmântat într-o rob deă ă ă ă m tase. Era înc rcat cu struguri parfuma i, aduşi dină ă ţ interiorul Oriabului, delicate vase de lut ars fr mântate deă olarii din Baharna şi stranii figurine sculptate din lava de pe Ngranek. Toate acestea au fost schimbate pe lân dină Ulthar, pe es turile cu reflexe irizate din Hatheg şi pe acelţ ă fildeş prelucrat pe cel lalt mal al râului de c tre negrii dină ă Parg. Carter aranj cu c pitanul c l toria sa la Baharna şiă ă ă ă afl c traversarea urma s dureze o s pt mân . Mai aveaă ă ă ă ă ă de aşteptat de asemenea înc o s pt mân pân ce aveauă ă ă ă ă s plece, aşa c îşi petrecu ceasuri în şir discutând despreă ă Ngranek cu acest c pitan, de la care avea s afle c pu iniă ă ă ţ sunt cei care au v zut chipul de piatr care îl interesa atâtă ă de mult. Este adev rat c cea mai mare parte a c l toriloră ă ă ă se mul umesc s asculte legendele istorisite de b trâniiţ ă ă care culeg lav sau sculpteaz figurine din acest material,ă ă iar la întoarcerea la c minele lor se laud c au contemplată ă ă chipul de piatr . C pitanul avea îns serioase rezerve înă ă ă leg tur cu posibilitatea ca un muritor de rând s fi izbutită ă ă vreodat s -l contemple şi s se fi întors viu de acolo,ă ă ă întrucât acest chip este sculptat pe un versant practic inaccesibil, vertical şi sinistru şi, mai mult, se şopteşte că aproape de Ngranek s-ar c sca grota în care îşi au bârlogulă Nevolnicele Lighioane alte Nop ii. C pitanul nu voia sţ ă ă insiste asupra descrierii exacte şi minu ioase a acestorţ lighioane nevolnice, fiindc este cunoscut faptul c acesteă ă jivine bântuie visele celor ce se gândesc prea mult la ele. Carter îl iscodi atunci în leg tur cu Kadath oraşulă ă necunoscut ce se înal în nem rginirea f r via şi cuţă ă ă ă ţă miraculoasa cetate a soarelui la asfin it, dar bravul c pitanţ ă nici nu avea habar de toate acestea.

Carter par si Dylath-Leen într-o diminea foarteă ţă devreme, la ora refluxului şi admir primele raze aleă soarelui ce se în l au deasupra turnurilor sub iri şiă ţ ţ col uroase ale acestui trist oraş de bazalt. Navigar douţ ă ă zile spre est, printre malurile verzi acoperite de coline

138

domoale de care stau ag ate numeroase mici porturi deăţ pescari, agreabile, cu acoperişuri şi coşuri din olane roşii, cu vechi debarcadere de vis, cu plaje pe care n voadele stauă întinse la uscat. A treia zi, o luar spre sud, curen i multă ţ mai puternici îi purtar spre larg şi, curând, uscatul nu seă mai z ri. În cea de-a cincea zi, marinarii au fost cuprinşi deă nervozitate, iar c pitanul se scuz explicându-i c urmau să ă ă ă pluteasc pe deasupra zidurilor mâncate de alge şiă coloanelor sf râmate ale unei cet i scufundate, prea vecheă ăţ pentru ca cineva s -şi mai aduc aminte de ea. Când apaă ă era limpede, în aceste adâncuri spectrale se puteau vedea mişcând o mul ime de umbre, pe care oamenii drept-ţcredincioşi nu le aveau deloc la inim . Recunoscu, întreă altele, c numeroase cor bii au disp rut în aceast regiuneă ă ă ă a marii, cor bii spre care fuseser lansate o mul ime deă ă ţ apeluri atunci când fuseser sim ite în apropiere, dar careă ţ nu mai reveniser niciodat .ă ă

Noaptea urm toare, apa fu foarte limpede, şi se putuă vedea pân la mare adâncime. Vântul era atât de slab,ă încât corabia aproape st tea pe loc, iar oceanul eraă deosebit de liniştit. Aplecându-se peste bastingaj, Carter z ri un templu destul de mare arcuindu-şi bolta la oă adâncime de mai multe bra e, şi în fa a lui o alee m rginitţ ţ ă ă de sfincşi ce ducea spre ceea ce fusese odat o gr dină ă ă public . Delfinii juc uşi intrau şi ieşeau dintre ruine;ă ă marsuinii ap reau stângaci ici-colo, urcând uneori pân laă ă suprafa şi s rind deasupra apei. Corabia se ab tuse pu inţă ă ă ţ din drum, aşa c acum se putea vedea c str fundulă ă ă oceanului era acoperit de dealuri pe care se mai putea distinge cu claritate înşiruirea de str zi vechi, în pant , şiă ă pere ii surpa i ai miriadelor de c su e.ţ ţ ă ţ

Suburbiile ap rur rând pe rând, dup care se z ri oă ă ă ă cl dire mare, izolat pe o colin . Forma sa era mai pu ină ă ă ţ complicat decât a celorlalte şi, de asemenea, p rea s seă ă ă fi conservat într-o stare mai bun . Aceast cl direă ă ă întunecat şi joas se g sea în mijlocul unei pie e. Eraă ă ă ţ

139

înconjurat de o curte pavat , având în fiecare dintre celeă ă patru col uri ale sale câte un turn, şi stranii ferestruiciţ rotunde se i eau cam peste tot. P rea construit din bazalt,ţ ă ă deşi zidurile nu se prea vedeau, fiind acoperite aproape în întregime de alge. Aşa cum ar ta, singuratic şi impun toră ă pe acel dâmb îndep rtat, acest monument p rea s fi fostă ă ă un templu sau o mân stire. Câ iva peşti fosforescen iă ţ ţ f ceau s str luceasc micile ferestre rotunde, de parcă ă ă ă ă acestea ar fi fost luminate din interior, aşa c Randolph nu-iă condamn prea tare pe matelo i pentru teama loră ţ supersti ioas . Lumina cretoas a Lunii dezgrop dinţ ă ă ă adâncuri un straniu monolit în l at în curtea central , şiă ţ ă Carter observ c de acesta era legat ceva. Gra ie unuiă ă ţ binoclu procurat din cabina c pitanului, reuşi să ă desluşeasc acel lucru legat de monolit - un marinară îmbr cat înc într-o rob de m tase din Oriab, crucificat cuă ă ă ă capul în jos şi cu ochii scoşi -, aşa c se sim i uşurat atunciă ţ când briza care începuse s bat împinse corabia înainte,ă ă spre locuri mai sigure.

În ziua urm toare, salutar un vas cu pânze violete, ceă ă f cea cursa spre Zar, în ara viselor uitate, înc rcat cu bulbiă ţ ă de crin de culori stranii. În seara celei de-a unsprezecea zile, ajunser în dreptul insulei Oriab. Ngranek se în l a înă ă ţ dep rtare, sfârtecat şi acoperit de z pad . Oriab este oă ă ă insul foarte mare, iar portul s u, Baharna, o cetateă ă puternic . Cheiurile sunt de porfir, iar în spatele lor se ridică ă oraşul, aşezat pe mari terase de piatr . Str zile suntă ă str b tute pe deasupra de numeroase poduri ce leag întreă ă ă ele casele înalte cu arcade ieşite mult în afar . Un vastă canal subteran se vars într-un tunel cu por i de piatr , ceă ţ ă trece pe sub oraş, pentru a ajunge la lacul interior Yath. Pe malurile acestui lac îndep rtat, se înal ruinele primeiă ţă cet i, al c rei nume nu şi-l mai aminteşte nimeni. Când,ăţ ă seara, corabia intr în sfârşit în port, cele dou faruriă ă gemene din Thon şi Thal str lucir în semn de bun venit, înă ă timp ce înapoia milioanelor de ferestre de pe terasele din

140

Baharna se aprindeau în linişte lumini blânde, iar deasupra capetelor lor stelele începur s luceasc , una câte una, înă ă ă întuneric. Oraşul cu str zi în pant sem n atunci cu oă ă ă ă str lucitoare constela ie suspendat undeva, între cerul plină ţ ă de stele şi imaginea lor tremur toare reflectat în oglindaă ă m rii liniştite.ă

Când nava lor ajunse la chei, c pitanul îl invit pe Carteră ă s locuiasc în c su a sa de pe malul lacului Yath, situat înă ă ă ţ ă locul unde ultimele locuin e din suburbia oraşului se înalţ ţă pe o pant blând ce coboar spre lac. So ia c pitanului şiă ă ă ţ ă slugile sale puser înaintea c l torilor, spre marea loră ă ă desf tare, feluri de mâncare ciudate şi delicioase. De-aă lungul zilelor urm toare, Carter se interes de toateă ă zvonurile şi legendele legate de Ngranek, culegând informa ii din toate tavernele şi din toate locurile publiceţ unde pot fi întâlni i culeg torii de lav şi sculptorii deţ ă ă figurine. Nu d du în nici un chip de vreunul care s fi urcată ă panta înalt sau care s fi v zut chipul de piatr .ă ă ă ă

Ngranek este un munte dificil de escaladat, întrucât singura cale de acces spre el trece printr-o vale blestemat ,ă şi în plus nici nu po i fi prea sigur c Nevolnicele Lighioaneţ ă ale Nop ii, despre care se spune c bântuie acele locuri,ţ ă sunt doar o simpl n scocire.ă ă

Când c pitanul se întoarse la Dylath-Leen, Carter seă mut într-o str veche tavern , situat pe o alee în trepteă ă ă ă din oraşul vechi, ce este în întregime construit din c r miziă ă şi de aceea seam n cu vechile ruine de pe cel lalt mal ală ă ă râului Yath. Aici pl nui ascensiunea piscului Ngranek şiă puse cap la cap toate informa iile ob inute de la culeg toriiţ ţ ă de lav în leg tur cu drumurile ce duceau spre culme.ă ă ă Proprietarul tavernei era foarte b trân şi auzise povestindu-ăse atâtea legende, încât ajutorul s u se dovedi deă nepre uit. El îl conduse chiar pe Carter într-una dinţ camerele de la etaj şi îi ar t un desen grosolan, pe care ună ă c l tor îl mâzg lise pe peretele de argil într-o zi, în aceaă ă ă ă epoc îndep rtat când oamenii erau mai îndr zne i şi maiă ă ă ă ţ

141

dispuşi s urce panta spre Ngranek. B trânul cârciumară ă aflase de la str bunicul s u care, la rândul s u, ştia de laă ă ă propriul s u str bunic, c acel c l tor care a gravat desenulă ă ă ă ă pe perete escaladase vârful Ngranek şi contemplase chipul sculptat, pe care l-a desenat apoi pe perete, tocmai pentru ca şi al ii, la rândul lor, s -l poat vedea. Carter avea însţ ă ă ă îndoieli serioase în acest sens, c ci tr s turile cam dină ă ă topor fuseser schi ate în grab , într-o manier grosolan şiă ţ ă ă ă mai ales erau împodobite cu o serie de am nunte de celă mai prost gust: coarne, aripi, gheare şi cozi r sucite.ă

Dup ce stoarse de informa ii toate tavernele şi locurileă ţ publice din Baharna, Carter închirie o zebr şi, într-o bună ă diminea , o porni la drum de-a lungul râului Yath, pentru aţă ajunge în acel inut din inima Oriabului în care se înal aţ ţ masa stâncoas a piscului Ngranek. La dreapta sa seă întindeau coline durdulii, livezi înc rcate de rod şi miciă ferme str lucind de cur enie, toate amintindu-i de câmpiaă ăţ m noas ce se întinde de-a lungul râului Skai. Odat cuă ă ă l sarea serii, ajunse deja în vecin tatea acelor ruineă ă str vechi ce se afl în cel mai îndep rtat punct locuit de peă ă ă malul râului Yath. Deşi b trânii culeg tori de lav îlă ă ă avertizaser s nu înnopteze în acele locuri, îşi priponiă ă zebra de un stâlp ciudat, la ad postul unui zid şubred şi îşiă întinse p tura într-un ungher ferit, sub sculpturile pe careă nimeni nu a reuşit s le descifreze vreodat . Se f cu covrig,ă ă ă acoperindu-se cu o a doua cuvertur , c ci nop ile sunt reciă ă ţ în Oriab şi când, dup ce se trezi o dat , avu impresia că ă ă simte aripile unei insecte atingându-i obrazul, îşi trase p tura peste cap şi adormi în pace, pân ce fu trezit deă ă cântecul p s rilor Magah, ascunse într-o tuf aflat cevaă ă ă ă mai departe. Soarele tocmai se în l a deasupra coastei deă ţ deal pe care se g seau funda ii primitive, ziduri deă ţ c r mid veche, stâlpi br zda i de cr p turi şi postamenteă ă ă ă ţ ă ă antice, ce se întindeau pân departe, dincolo de malurileă pustiite ale râului Yath. Carter îşi c ut zebra pe care oă ă priponise în ajun şi fu cuprins de o mare uimire când o g siă

142

pr buşit lâng stâlpul de care o legase, uimire ce seă ă ă preschimb în durere atunci când observ c blândulă ă ă animal z cea mort, tot sângele lui fiind supt printr-o ciudată ă ran f cut în dreptul gâtului. Lucrurile lui Carter erauă ă ă risipite în dezordine, mai multe fleacuri str lucitoareă disp ruser şi urmele unor picioare palmate, pe care nuă ă reuşi s le identifice cu nici un chip, r m seser întip rite înă ă ă ă ă praful ce acoperea solul din jur. Relat rile şi recomand rileă ă culeg torilor de lav îi revenir în minte, odat cu amintireaă ă ă ă straniei atingeri mângâietoare pe care o sim ise pe obraz înţ cursul nop ii. Îşi înc rc bagajul pe umeri şi o porni la drum,ţ ă ă nu f r a încerca un fior atunci când, trecând printre ruine,ă ă ajunse în dreptul unei deschiz turi de la baza zidului unuiă vechi templu, prin care z ri un şir de trepte ce coborauă undeva, dedesubt.

Drumul urca acum pe coama unui deal, str b tând ună ă inut mai s lbatic şi par ial împ durit. Z rea doar colibeleţ ă ţ ă ă

c rbunarilor şi terenurile culeg torilor de r şin . Aerul eraă ă ă ă înc rcat de miresme ce te ungeau la suflet şi p s rileă ă ă Magah cântau vesel, iar penajul lor în şapte culori str luceaă în b taia soarelui. Spre sear , ajunse în locul pe unde seă ă întorceau culeg torii de lav , cu sacii plini. Se instal înă ă ă apropierea lor, ascultându-le cântecele şi le surprinse şoaptele în leg tur cu dispari ia unuia dintre tovar şii lor.ă ă ţ ă Acesta urcase foarte sus pe un munte, pentru a ajunge la o bucat foarte mare şi foarte frumoas de lav , iar laă ă ă c derea serii nu se mai întorsese în mijlocul camarazilor lor.ă Când porniser , a doua zi, în c utarea lui, tot ce maiă ă g siser din el fu doar turbanul, deşi nu exista nici ună ă indiciu c s-ar fi pr buşit de pe stânci. Nu şi-au împins maiă ă departe cercet rile, c ci cei mai b trâni dintre ei hot râseră ă ă ă ă c acestea ar fi fost zadarnice. Nimeni nu reuşeşte s maiă ă g seasc ceva în urma nevolnicelor lighioane ale nop ii,ă ă ţ deşi existen a lor este incert şi pare a ine mai mult deţ ă ţ domeniul închipuirii. Carter îi întreb dac nevolniceleă ă lighioane ale nop ii sug sângele, dac sunt atrase deţ ă

143

obiecte str lucitoare şi dac las urme de palmipede, dară ă ă bie ii oameni scuturar cu înverşunare din cap şi p rur a fiţ ă ă ă însp imânta i de aceste întreb ri. Când v zu c au amu ită ţ ă ă ă ţ cu totul, Carter renun s -i mai iscodeasc şi se retrase înţă ă ă culcuşul s u, pentru a se ghemui sub p tur .ă ă ă

Ziua urm toare, Carter se trezi în acelaşi timp cuă culeg torii de lav şi îşi lu r mas bun de la ei, pentru că ă ă ă ă aceştia inten ionau s c l reasc spre vest, în timp ce el,ţ ă ă ă ă urcat în spatele unei zebre pe care i-o vânduser , avea s oă ă ia spre est. Decanul lor de vârst îi d du binecuvântarea şiă ă îl avertiz s nu urce prea sus pe Ngranek. Carter îiă ă mul umi din adâncul sufletului pentru recomand ri, f r caţ ă ă ă acestea s -l clinteasc din hot rârea sa. Dimpotriv , sim eaă ă ă ă ţ c trebuia s -i g seasc cu orice pre pe zeii necunoscuteiă ă ă ă ţ Kadath, pentru a afla de la aceştia mijlocul de a ajunge la miraculoasa cetate sculptat sc ldat în lumina asfin itului.ă ă ă ţ Dup un lung urcuş de-a lungul colinei, ajunse c tre miezulă ă zilei în dou vechi aşez ri cu case de c r mid , p r site deă ă ă ă ă ă ă muntenii care, odinioar , au tr it în imediata vecin tate aă ă ă piscului Ngranek şi a sculpturilor t iate în lava sa moale.ă Aceştia locuiser aici pân în vremea str buniculuiă ă ă b trânului cârciumar, pân când au sim it c prezen a loră ă ţ ă ţ acolo nu era pe placul anumitor for e obscure. În l aserţ ă ţ ă case pân în vârful muntelui, dar cu cât erau mai multeă case, cu atât mai mul i oameni disp reau, în mod misterios,ţ ă pân în zori. Hot râr , în cele din urm , s emigreze dină ă ă ă ă acele locuri care p reau a fi bântuite noaptea de duhuriă necurate, aşa c au coborât cu to ii pân pe malul m rii,ă ţ ă ă pentru a se stabili într-un cartier din Baharna. Aici îşi deprinser urmaşii cu meşteşugul str vechi al model riiă ă ă lavei, pe care aceştia îl practic şi în prezent. Din guraă urmaşilor acestor exila i din mun i auzise Carter cele maiţ ţ multe povestiri despre Ngranek, în cursul investiga iilor saleţ prin str vechile taverne din Baharna.ă

În timp ce Carter se l sa furat de toate aceste gânduri,ă panta abrupt şi sfârtecat a Ngranekului se estompa totă ă

144

mai mult, înghi it progresiv de înalturi, pe m sur ce seţ ă ă ă apropia de vârf. Trecu mai întâi printre nişte copaci rari, se strecur apoi printre tufe firave, pentru ca pân la urm s -iă ă ă ă r mân de str b tut doar o însp imânt toare întindere deă ă ă ă ă ă piatr goal , un pustiu str juit de stânci acoperite deă ă ă ghea şi de z pezi veşnice, ale c ror forme spectrale seţă ă ă în l au pân la nori. Carter putea acum s distingă ţ ă ă ă crevasele şi asperit ile pietrelor întunecate, spectacolăţ pu in încurajator pentru cel care îşi lua inima în din i spre aţ ţ se încumeta s înceap escaladarea piscului. În uneleă ă locuri, şuvoaie de lav solidificat şi de piatr vulcanică ă ă ă acopereau panta şi col urile de stânc ieşite în afar . Cuţ ă ă dou zeci şi patru de eternit i în urm , chiar mai înainte caă ăţ ă Zeii s fi dansat pe piscul s u ascu it, acest munte scuipaă ă ţ foc şi r suna de bubuitul tunetelor subterane. Acum seă în l a t cut şi sinistru, ascunzând pe unul dintre versan iiă ţ ă ţ s i statuia gigantic şi secret evocat în legende. Peă ă ă ă undeva pe aproape, se c scau caverne sinistre, ce puteau fiă goale şi nelocuite, dar care puteau la fel de bine să ad posteasc în bezna lor de nep truns lucruri oribile, aleă ă ă c ror forme nu puteau fi nici m car b nuite.ă ă ă

Stejari pipernici i, arbori calcina i, sf râm turi de roc ,ţ ţ ă ă ă buc i de lav şi de piatr vulcanic acopereau solul, pânăţ ă ă ă ă la poalele vârfului Ngranek. Ici-colo, se z reau urmele maiă proaspete ale focurilor aprinse de culeg torii de lav . Seă ă vedeau şi câteva altare grosolane, ce fuseser probabilă în l ate tot de c tre aceştia, fie pentru a implora bună ţ ă ă voin a Marilor Str moşi, fie pentru a alunga duhurile a c rorţ ă ă prezen o presim iser parc în vis, atunci cândţă ţ ă ă str b tuser trec torile, cavernele şi labirinturile înaltuluiă ă ă ă Ngranek. Seara, Carter ajunse în locul unde se în l a cel dină ţ urm morman de cenuş şi se opri în dreptul acestuiaă ă pentru a înnopta, priponindu-şi zebra de un cop cel şiă înf şurându-se cu grij în p tur înainte de a adormi. Ună ă ă ă voonith huhur toat noaptea într-un smârc nev zut, dară ă ă Carter nu se mai temea de acest înfricoş tor amfibian, deă

145

când aflase c nici unul dintre ei nu îndr znea s se apropieă ă ă de meterezele Ngranekului.

Carter îşi începu lungul urcuş odat cu r s ritul soarelui,ă ă ă înso it de zebra sa, atât timp cât animalul reuşi s -l urmezeţ ă cu folos. Atunci când versantul deveni prea abrupt, îl legă de un arbore calcinat şi continu s se ca ere singur, maiă ă ţ întâi prin p durea unde ruinele vechilor aşez ri se surpau înă ă luminişuri, n p dite de vegeta ie, apoi c lcând pe iarbaă ă ţ ă tare, pres rat ici-colo cu tufe pl pânde.ă ă ă

Când panta deveni extrem de înclinat , iar peisajul de-aă dreptul ame itor, regret c ieşise de la ad postulţ ă ă ă copacilor. Ulterior, de fiecare dat când se întorcea să ă priveasc în urm , distingea întreaga panoram a şesuluiă ă ă ce se întindea la picioarele lui: colibele p r site aleă ă sculptorilor de figurine, pâlcurile de arbori r şinoşi,ă bivuacurile culeg torilor de r şin , p durile unde îşi auă ă ă ă cuibul şi îşi înal cântul p s rile prismatice Magah şi,ţă ă ă undeva departe, z ri chiar malurile înce oşate ale râuluiă ţ Yath şi vârfurile acelor vechi ruine interzise, al c ror numeă nu şi-l mai aminteşte nimeni. În curând, socoti c era maiă s n tos s nu mai priveasc în jos, şi continu s se ca ereă ă ă ă ă ă ţ pân ce tufele devenir foarte rare şi, în afara smocuriloră ă de iarb , nu mai avu de ce s se aga e.ă ă ţ

Por iunile de sol devenir foarte rare, fiind acoperite deţ ă pl ci de stânc goal sau de crevase în care ap rea, dină ă ă ă când în când, câte un cuib de vulturi. În cele din urm , nuă mai r mase nimic altceva decât peretele de stânc , netedă ă ca-n palm , astfel încât chiar dac deocamdat nu existaă ă ă pericolul de a fi m turat de vânt, era extrem de dificil să ă urce mai departe. Ridic turile de teren, asperit ile şiă ăţ col urile de stânc îi fur de mare ajutor, şi se sim iţ ă ă ţ încurajat atunci când d du de urmele l sate de ună ă culeg tor de lav , care-i d dea de ştire în felul acesta c şiă ă ă ă alte creaturi umane trecuser pe acolo înaintea lui. Mai sus,ă prezen a omului se manifesta prin existen a unor locuri deţ ţ prins cu mâinile şi de sprijinit picioarele, cioplite în stâncă

146

exact la distan a potrivit , ca şi a unor s p turi, ar tândţ ă ă ă ă locurile unde fuseser g site buc i frumoase de lav . Oă ă ăţ ă corniş îngust fusese creat artificial, cu scopul de aă ă ă permite accesul la un filon extrem de bogat, situat în dreapta, destul de departe de traseul principal. Carter se aventur o dat sau de dou ori s arunce o privireă ă ă ă împrejur, şi r mase stupefiat de imensitatea peisajului ceă se întindea sub el. Putea s vad întreaga insul , pân peă ă ă ă costa unde se g seau terasele de piatr ale oraşuluiă ă Baharna, ca şi fumurile caselor înv luite de vraj datorită ă ă distan ei. Dincolo de port, se întindea Marea Sudului,ţ nem rginit şi doldora de taine.ă ă

Pân atunci, înaintase mai mult în zigzag, astfel încâtă versantul sculptat al muntelui r m sese ascuns priviriloră ă sale. Carter z ri atunci o ieşitur care, urcând spre stânga,ă ă p rea s duc în direc ia pe care voia s o urmeze. O lu peă ă ă ţ ă ă acolo, sperând c ieşitura se prelungeşte. Cam dup zeceă ă minute, constat c , într-adev r, nu era vorba despre oă ă ă fund tur , ci de un drum ce ducea spre o bolt care, dacă ă ă ă nu era spart sau nu se întrerupea brusc, ar fi trebuit s -lă ă duc , la cap tul unei ascensiuni de câteva ceasuri, pân peă ă ă acel versant necunoscut dinspre sud, ce str juieşte stâncileă devastate şi blestemata vale de lav . Sub el se întindeaă acum un cu totul alt inut, mai pustiu şi mai s lbatic decâtţ ă locurile pe care le str b tuse anterior. Versantul era, deă ă asemenea, pu in diferit, fiind str puns de caverne şi g uriţ ă ă ciudate, aşa cum nu mai întâlnise pe drumul pe care îl urmase pân atunci. Unele se c scau deasupra, alteleă ă dedesubt dar toate d deau spre piscuri imposibil deă escaladat. Aerul era acum foarte rece, dar ascensiunea era atât de dificil , încât nu-i mai p sa de asta. Îl sâcâia doară ă faptul c aerul devenea din ce în ce mai s rac în oxigen, şiă ă se gândi c poate tocmai aceast lips de oxigen îi f cuseă ă ă ă pe ceilal i c l tori s -şi piard capul şi st tea la origineaţ ă ă ă ă ă zvonurilor şi povestirilor ciudate legate de slutele lighioane ale nop ii, povestiri care le-au servit pentru a explicaţ

147

dispari ia c r torilor înghi i i, f r îndoial , de abisurile deţ ăţă ă ţ ţ ă ă ă sub trec torile primejdioase. Aceste poveşti nu-lă impresionaser prea mult, dar totuşi îşi luase cu el ună iatagan zdrav n, pentru orice eventualitate. Toate celelalteă gânduri ale sale devenir secundare şi disp rur în fa aă ă ă ţ dorin ei de a z ri chipul sculptat care-l putea, în sfârşit,ţ ă pune pe urmele zeilor ce domnesc în necunoscuta cetate Kadath. Dup o vreme, ajunse la ghe arul r sucit ceă ţ ă acoperea piscul şi, ocolind cu totul Ngranekul, ajunse pe versantul s u invizibil şi descoperi în str fundurileă ă pr p stiilor infinite ce se c scau sub el stâncile şi abisurileă ă ă sterpe inundate de lav - dovada mâniei de odinioar aă ă Marilor Str moşi. Un imens val de p mânt se rostogoleaă ă spre sud dar, cât vedeai cu ochii, nu se z rea nici un fum,ă nici o urm de verdea , totul era mort şi pustiu şi parcă ţă ă f r sfârşit. Marea nu se vedea nic ieri din acea parte, c ciă ă ă ă Oriab este o insul de mari dimensiuni. Numeroase groteă întunecoase şi crevase stranii se deschideau în pere iiţ abrup i, dar nici una nu era accesibil . O ieşitur imens îlţ ă ă ă împiedica acum s vad vârful, şi Carter se temu pentru oă ă clip ca aceasta s nu fie de netrecut. Singur pe stâncaă ă nesigur , m turat f r încetare de vânt, singur la atâteaă ă ă ă ă mile deasupra p mântului, aflat între spa iu şi moarte, peă ţ de o parte, şi pere ii abrup i şi alunecoşi, pe de alt parte,ţ ţ ă Carter resim i pentru o clip spaima care îi face pe oameniţ ă s se in cât mai departe de versantul nev zut al pisculuiă ţ ă ă Ngranek. Nu se mai putea întoarce, c ci soarele era dejaă prea jos. Dac nu exista o trecere spre vârf, noaptea urmaă s -l surprind chircit în acea despic tur , şi pân în zoriă ă ă ă ă probabil c va disp rea.ă ă

148

II

Exista totuşi o trecere, pe care Carter o z ri la momentulă oportun. Doar un vis tor se putea folosi de acele prizeă aproape imperceptibile, dar ele îi fur suficiente. Dup ceă ă dep şi stânca ieşit în afar , ascensiunea i se p ru maiă ă ă ă pu in anevoioas , c ci topirea unui ghe ar l sase liber oţ ă ă ţ ă ă vast por iune de p mânt b t torit şi denivelat. O pr pastieă ţ ă ă ă ă se pr buşea vertical, în stânga sa, din în l imi necunoscuteă ă ţ în adâncuri insondabile şi, chiar deasupra lui, dar prea departe pentru a putea r zbate pân la ea, se deschideaă ă gura întunecat a unei peşteri. În fa a sa, muntele seă ţ încovoia din afar în untru suficient de mult pentru a-iă ă permite s se sprijine şi s -şi trag sufletul.ă ă ă

Dup frigul care-l cuprinse brusc, îşi d duse seama că ă ă ajunsese în preajma crestelor acoperite cu om t şi îşi în lă ă ţă privirea pentru a vedea dac nu se z rea cumva pisculă ă str lucitor, scânteind în b taia ultimelor raze de soare.ă ă Z pada de pe în l imi acoperea cu siguran o suprafaă ă ţ ţă ţă incalculabil , de mii de picioare, în timp ce chiar deasupraă piscurilor înz pezite se detaşa o stânc enorm , mult ieşită ă ă ă în afar , asem n toare celei pe care tocmai o dep şise, oă ă ă ă stânc al c rei mândru contur fusese fixat o dat pentruă ă ă totdeauna. Când, ag ându-se de perete, izbuti în sfârşit săţ ă aib în fa a ochilor aceast stânc ascu it , scoase ună ţ ă ă ţ ă strig t de admira ie înfricoşat , c ci masivul titanic nu maiă ţ ă ă avea forma pe care o s paser ploile şi vântul în piatraă ă n scut odat cu P mântul, ci str lucea în luminaă ă ă ă ă asfin itului, purpuriu şi copleşitor, dezv luind tr s turileţ ă ă ă cioplite în piatr şi albite de vreme ale unui zeu.ă

Acest chip, incendiat de lumina apusului, str luceaă înfricoş tor şi necru tor, atât de uriaş încât nu putea fiă ţă m surat nici cu mintea, aşa c Randolph în elese imediat că ă ţ ă nu mâna omului cioplise aceast efigie. Era un zeu creat deă zei, iar privirea sa trufaş şi impun toare îl strivea pe celă ă

149

ce-o iscodea. Gura lumii pomenea ceva despre aspectul s uă straniu, asupra c ruia nu te puteai înşela, şi Carter constataă acum c aşa şi era, c ci aceşti ochi oblici şi înguşti, acesteă ă urechi cu loburile alungite, acest nas fin şi aceast b rbieă ă ascu it indicau o semin ie ce nu putea fi a oamenilor, ciţ ă ţ era, cu siguran , cea a zeilor.ţă

Înfricoşat, deşi acesta era spectacolul pe care şi-l dorise, se ag de primejdiosul s u cuib de vultur: exist înăţă ă ă tr s turile zeilor mai mult miraculos decât ai putea b nui şi,ă ă ă atunci când aceste tr s turi apar in unui chip mai uriaşă ă ţ decât un întreg templu, sculptat de mâini divine în lava întunecat , ce te striveşte cu privirea din liniştea etern aă ă în l imilor, miraculosul este atât de puternic, încât nimeniă ţ nu i se poate împotrivi.

La aceasta se ad uga, în acest caz, şi miraculosulă recunoaşterii, c ci în pofida hot rârii sale de a cerceta araă ă ţ viselor în c utarea celor a c ror asem nare cu acest chipă ă ă de piatr i-ar fi putut da de gol ca fiind fii ai zeilor, acum îşiă d dea seama c acest lucru nu mai era necesar. Uriaşulă ă chip de piatr cioplit în munte nu i se p rea chiar str in, îiă ă ă dibuia înrudirea cu acei oameni pe care îi întâlnise adesea în tavernele din portul Celephais, portul din Ooth-Nargai, dincolo de dâmburile Tanariei şi care este guvernat de regele Kuranes, pe care Carter îl cunoscuse odinioar , înă lumea treziei. În fiecare an, marinari cu chipuri asem n toare, veneau din nord pentru a-şi schimba onixulă ă cu jadul sculptat, filşii de aur şi micu ele p s ri roşii dinţ ă ă Celephais. Acum îi devenise evident c aceştia nu puteau fiă decât semi-zeii pe care îi c uta. ara lor probabil c seă Ţ ă întinde la grani ele nem rginirii f r via , acolo unde seţ ă ă ă ţă înal Kadath, cetatea necunoscut , cetatea de onix aţă ă Marilor Str moşi. Trebuia, deci, s se duc la Celephais,ă ă ă oraş situat foarte departe de insula Oriab, şi a c rui pozi ieă ţ îl obliga s se întoarc la Dylath-Leen şi de acolo s urceă ă ă din nou pe firul apei pân la podul din Nir, ce se întindeă peste râul Skai pentru ca, în sfârşit, s str bat din nouă ă ă

150

P durea Fermecat a ă ă zoogilor. Dup aceea, drumul s uă ă urma s o ia spre nord, de-a lungul gr dinilor ce m rginescă ă ă Ukranos, pân la spirele aurite ale Thranului, de unde ar fiă putut lua unul din galioanele ce traverseaz regulat Mareaă Cerenerian .ă

Întunericul se îngroşa de acum şi, în umbra nop ii, uriaşulţ chip cioplit c p t un aspect înc mai înfricoş tor. Noapteaă ă ă ă ă îl prinse pe explorator stând coco at pe corniş : datoritţ ă ă întunericului, nu putea nici s urce, nici s coboare, ci doară ă s stea în capul oaselor şi s tremure pân la ziu , ag ată ă ă ă ăţ de platforma îngust , rugându-se s nu adoarm , cuprinsă ă ă de spaima c în somn ar putea s sl beasc priza şi s seă ă ă ă ă pr buşeasc în gol mii de metri, izbindu-se de stânc şi deă ă ă ascu i ii col i de piatr din valea blestemat . Stelele r s rirţ ţ ţ ă ă ă ă ă în neantul nop ii, mesager al mor ii, împotriva c ruia nuţ ţ ă putea face nimic altceva decât s se aga e de stânci şi să ţ ă se in cât mai departe de pr pastia nev zut . Înainte de aţ ă ă ă ă fi înghi it cu totul de întuneric, mai avu timp s vad unţ ă ă condor n pustindu-se în pr pastia din stânga sa,ă ă apropiindu-se de grota la care el nu putea ajunge şi îndep rtându-se, apoi, de gura acesteia, ipând. Aceastaă ţ urma s fie ultima imagine pe care o mai p str din lumeaă ă ă terestr .ă

Brusc, f r ca vreun sunet s -l fi avertizat de apropiereaă ă ă unei mâini nev zute prin întuneric, Carter sim i cumă ţ iataganul îi era smuls ho eşte din cing toare. O clip maiţ ă ă târziu îl auzi sub el, izbindu-se de stânci, şi i se p ru că ă distinge între el şi Calea Lactee silueta sub ire şiţ înfricoş toare a unui lucru d un tor, cu coarne, coad şiă ă ă ă aripi de liliac. În stânga sa, alte lucruri asem n toareă ă începur s acopere cerul, de parc o ceat de entit iă ă ă ă ăţ nedesluşite ar fi ieşit din acea grot inaccesibil ce se c scaă ă ă în peretele pr pastiei, b tând f r zgomot din aripi înă ă ă ă noapte. Un fel de bra de cauciuc înghe at îl înşf c atunciţ ţ ă ă de gât, altul de picioare, se sim i ridicat şi r pit în spa iu. Oţ ă ţ

151

clip mai târziu, stelele disp rur şi Carter în elese că ă ă ţ ă nevolnicele lighioane ale nop ii îl luaser prizonier.ţ ă

Acestea îl purtar , cu r suflarea t iat , pân la peşteraă ă ă ă ă ce se c sca în peretele pr pastiei, iar apoi printr-un labirintă ă monstruos. Când se zb tea, aşa cum f cuse la început înă ă mod instinctiv, îl ciupeau cu s lb ticie. Lighioanele nuă ă scoteau nici un sunet, aripile lor, asem n toare unoră ă membrane, mişcându-se f r zgomot. Erau cumplit de reci,ă ă de umede şi de lunecoase, iar labele lor îi fr mântau carneaă într-un mod îngrozitor. În curând, se l sar s cad înă ă ă ă pr p stii f r num r, într-un oribil vârtej ame itor, r scolindă ă ă ă ă ţ ă aerul sepulcral, a c rui umiditate te îmboln vea. Carteră ă în elese c ele se azvârleau în ultimul maelstrom al terorii şiţ ă nebuniei demonice. Url de mii şi mii de ori dar, de fiecareă dat când o f cea, labele negre îl ciupeau cu rafinament.ă ă V zu atunci, de jur împrejur, un fel de fosforescenă ţă cenuşie, şi ghici c ajunseser în acea lume interioar aă ă ă ororii subterane, despre care pomenesc în mod vag unele legende, lume ce nu este luminat decât de un palid Focă Mort şi unde se afl bârlogul vampirilor, ascuns în inimaă p mântului şi înv luit în aburii începuturilor.ă ă

V zu, în sfârşit, departe sub el, crestele cenuşii şiă amenin toare ale unor în l imi pe care le recunoscu - erauţă ă ţ fabuloasele piscuri ale mun ilor Throk; aceste piscuri seţ înal cumplite şi sinistre în întunericul bântuit dinţă adâncurile veşnice, acolo unde lumina soarelui nu p trundeă nicicând. Mun ii aceştia ajung pân la în l imi pe care omulţ ă ă ţ nici nu şi le poate imagina, str juind v ile înfricoş toare înă ă ă care se târ sc şi îşi sap vizuinile ă ă dholii. Carter prefera totuşi s contemple acest peisaj înfricoş tor, decât s aibă ă ă ă în fa a ochilor lighioanele ce-l luaser prizonier: negreţ ă ar t ri resping toare şi groteşti, având o epiderm lucioasă ă ă ă ă şi unsuroas ca a balenelor, cumplite coarne curbate unulă spre cel lalt, aripi de liliac din care bat f r zgomot, labeă ă ă scunde cu care te înha şi cozi p roase pe care le leag nţă ă ă ă permanent. Dar cel mai r u era faptul c nu vorbeauă ă

152

niciodat , nu râdeau niciodat , fiindc erau lipsite de fe eă ă ă ţ care s le îng duie s aib o expresie, având în locul loră ă ă ă simple pete albe, sugestive. Nu erau în stare decât să înha e, s zboare şi s ciupeasc , fiindc acesta esteţ ă ă ă ă destinul Nevolnicelor lighioane ale nop ii.ţ

Haita se l s ceva mai jos, zburând acum înconjurat deă ă ă piscurile albicioase şi masive ale mun ilor Throk şi astfelţ Carter putu distinge limpede c nici o plant nu creştea înă ă acea penumbr veşnic , pe impresionantul şi austerul blocă ă de granit. Mai jos, Focurile Moarte fur stinse de curen ii deă ţ aer şi se trezi înconjurat de bezna veşnic a haosului,ă str puns doar undeva, sus, de piscurile sfâşiate,ă ă asem n toare unor gnomi. Nu dup mult vreme, pân şiă ă ă ă ă piscurile disp rur în dep rtare şi r mase numai vântul ceă ă ă ă purta pân la ei umezeala din peşterile adânci. Nevolniceleă lighioane ale nop ii se aşezar atunci pe un sol pres rat cuţ ă ă lucruri nev zute, ce p reau a fi gr mezi de oase. Îlă ă ă abandonar pe Carter în întunericul v ii, c ci sarcina lor, înă ă ă calitate de paznici ai piscului Ngranek, era s -l aduc până ă ă aici. Odat datoria împlinit , îşi luar zborul f r zgomot, iară ă ă ă ă lui Carter îi fu imposibil s le urm reasc cu privirea: până ă ă ă şi piscurile muntelui Throk disp ruser în bezn . R maseră ă ă ă ă doar noaptea, oroarea, t cerea şi oasele.ă

Era acum sigur c se afla în valea Pnoth, acolo unde seă târ sc şi scormonesc solul enormii ă dholi, dar nu ştia la ce să se aştepte din partea lor, c ci nimeni, niciodat , nu a dat cuă ă ochii de un dhol sau nici m car n-a încercat s -şi imaginezeă ă aspectul acestora. Tot ce se ştie despre dholi este faptul că fac un zgomot surd atunci când înainteaz printre mun ii deă ţ oseminte şi c scot un sunet slab atunci când se furişează ă în preajma cuiva. Nu pot fi v zu i, pentru c se târ sc doară ţ ă ă la ad postul întunericului. Carter nu avea nici un chef s -iă ă întâlneasc , aşa c ciuli urechile pentru a surprinde oriceă ă sunet venind dinspre oseminte. Chiar şi ajuns în aceste locuri însp imânt toare, tot avea un plan şi un el, c ciă ă ţ ă printre cei mul i cu care se întâlnise şi pe care îi iscodiseţ

153

fusese şi un om pentru care inutul Pnoth nu era chiarţ necunoscut. Pe scurt, acesta îi spusese c aceast regiuneă ă reprezint locul unde to i vampirii din lumea noastr îşiă ţ ă arunc r m şi ele festinurilor şi c , dac avea pu in noroc,ă ă ă ţ ă ă ţ putea ajunge la stânca imens , mai înalt chiar şi decâtă ă piscurile muntelui Throk, ce marcheaz grani a domeniuluiă ţ vampirilor. Mormanul de oase risipite urma s -i arateă drumul şi, odat ajuns la acea stânc , putea s cheme ună ă ă vampir pentru a-l ajuta s coboare scara c ci, oricât ară ă p rea de ciudat, un straniu jur mânt îl lega de acesteă ă înfricoş toare creaturi.ă

Un om pe care-l cunoscuse la Boston - un pictor cu o oper ciudat , ce avea un atelier secret situat pe o alee dină ă apropierea unui cimitir - se împrietenise cu vampirii, iar aceştia îl înv aser s în eleag pân şi cel mai simpluăţ ă ă ţ ă ă dintre resping toarele lor borborisme. În cele din urm , acelă ă om disp ruse şi, chiar dac Randolph Carter nu avea în niciă ă un fel siguran de a-l reg si aici, putea totuşi utiliza pentruţă ă prima oar , în lumea visului, experien a tristei vie i pe careă ţ ţ pictorul o dusese odinioar pe P mânt, în îndep rtataă ă ă Anglie. Se sim ea, în orice caz, mai capabil s conving unţ ă ă vampir cât se poate de vizibil s -l scoat în afara Pnothuluiă ă decât s dea cu ochii de un ă dhol invizibil.

Carter porni la drum prin întuneric şi gr bi pasul atunciă când i se p ru c aude ceva foşnind prin gr mada deă ă ă oseminte. Dup un timp, se lovi de un perete de piatr şiă ă aprecie c ajunsese la poalele unuia din piscurile munteluiă Throk. Atunci îi ajunse la urechi, purtat de curen ii de aerţ din în l imi, un vacarm asurzitor, ce-i înt ri convingerea că ţ ă ă se afla chiar în dreptul stâncii vampirilor. Nu era prea sigur c s-ar fi putut face auzit din str fundul acelei v i adânci deă ă ă mai multe mile, dar îşi aminti c de fapt lumea interioar seă ă conduce dup legi stranii. De îndat ce se opri, fu lovit deă ă un os atât de greu, încât nu putea fi vorba decât despre un craniu şi, convingându-se astfel c se afla în vecin tateaă ă

154

stâncii fatale, în l c tre ceruri, cât se pricepu el mai bine,ă ţă ă acel borborism ce este strig tul de chemare al vampirilor.ă

Strig tul se în l a încet, încet, aşa c trebuia s aştepteă ă ţ ă ă un timp pân la primirea unui r spuns. Acesta sosi, înă ă sfârşit, spunându-i c o scar de frânghie urma s ajungă ă ă ă pân la el. Aşteptarea fu plin de nelinişte, c ci se întrebaă ă ă încordat dac nu cumva strig tul s u îi pusese în mişcareă ă ă pe dholii din gr mada de oseminte. Într-adev r, după ă ă pu in vreme, auzi destul de departe un fâşâit nedesluşitţ ă care, pe m sur ce se apropia, îl stingherea din ce în ceă ă mai mult, c ci nu voia s se îndep rteze de locul unde urmaă ă ă s fie coborât scara. Aceast tensiune deveni aproape deă ă ă neîndurat şi, cuprins de panic , Randolph Carter fu gata să ă bat în retragere, când o izbitur înfundat venind dinspreă ă ă o gr mad de oase mai proaspete îi atrase aten ia,ă ă ţ f cându-l s uite de cel lalt zgomot. Era scara şi, dup ceă ă ă ă bâjbâi cam un minut prin bezn , reuşi în sfârşit s prindă ă ă unul din capetele acesteia. Cel lalt zgomot nu încet doară ă pentru atâta lucru şi continu s se apropie chiar şi dup ceă ă ă el îşi începu ascensiunea. Se afla la cinci picioare deasupra solului când, sub el, zgomotul crescu amenin tor. Cândţă ajunse la în l imea de zece picioare, ceva zgudui de josă ţ scara. Atunci când se g si la cincisprezece sau dou zeci deă ă picioare, din lateral începu s fie şters de ceva prelung şiă vâscos care, pentru a-l înh a, devenea alternativ cândăţ convex, când concav. Începu atunci s se ca ere cu o grabă ţ ă disperat , pentru a sc pa de strânsoarea scârboas aă ă ă acestui dhol resping tor, a c rui form n-o v zuse nimeni,ă ă ă ă niciodat .ă

Se c r ore în şir, cu bra ele frânte de oboseal şiăţă ă ţ ă palmele acoperite de b şici, privind din când în când de susă cenuşiile Focuri Moarte şi piscurile neliniştitoare ale mun ilor Throk. În cele din urm , z ri marginea ieşit înţ ă ă ă afar a stâncii vampirilor, f r a putea vedea înc pereteleă ă ă ă vertical al acesteia.

155

Dup alte câteva ore bune de ascensiune, z ri un chipă ă ciudat, ce se apleca peste marginea stâncii, aşa cum se înclin un burlan peste balustrada catedralei Notre-Dame.ă Aceast apari ie fu cât pe-aci s -l fac s sl bească ţ ă ă ă ă ă strânsoarea şi s scape scara din mâini, dar îşi reveni după ă o clip c ci, odinioar , prietenul s u disp rut, Richardă ă ă ă ă Pickman, îi prezentase un vampir, astfel încât Randolph le cunoştea bine capul de câine, trupul gârbovit şi idiosincrazia lor indescriptibil . Îşi p str , deci, st pânireaă ă ă ă de sine atunci când aceast lighioan hidoas îl trase afară ă ă ă din îngrozitoarea pr pastie, pe marginea stâncii. Nu strigă ă înfricoşat nici atunci când z ri resturile festinului lor odios,ă pe jum tate consumate, îngr m dite într-o parte şi niciă ă ă când d du cu ochii de cercurile r zle e de vampiri ceă ă ţ mârâiau şi-l priveau curioşi.

Se afla în prezent pe un teren slab luminat, ale c ruiă principale caracteristici topografice se limitau la nişte lespezi uriaşe şi la nişte intr ri de vizuini. Vampirii au fost,ă în general, respectuoşi cu el, chiar dac unul dintre eiă încerc s -l ciupeasc , iar al ii îi m surau silueta sub ire cuă ă ă ţ ă ţ un ochi interesat. Se inform printr-un borborism complicată în leg tur cu prietenul s u disp rut şi afl c acestaă ă ă ă ă ă ajunsese vampir cu oarecare greutate în râpele ce se cască în apropierea lumii de la lumina zilei. Un b trân vampiră verzui se oferi s -l conduc la actualul domiciliu al luiă ă Pickman, şi, în pofida unei aversiuni instinctive, acceptă oferta acestei creaturi şi o urm într-o vizuin mare,ă ă târându-se ore în şir în spatele ei, prin bezna jilav dină adâncurile P mântului. Ieşir la suprafa pe o câmpieă ă ţă trist , acoperit în mod straniu de relicve terestre risipiteă ă ici-colo - vechi pietre de mormânt, urne ciobite şi buc iăţ groteşti de monumente funerare - şi Carter îşi d du seamaă cu o oarecare emo ie c probabil se afla mai aproape deţ ă P mânt decât se aflase vreodat de când coborâse celeă ă şapte sute de trepte din Grota Fl c rii care conduc laă ă Poarta Somnului Profund.

156

Acolo, aşezat pe o piatr de mormânt datând din 1768 şiă furat din Granary Burying Ground din Boston, se g seaă ă vampirul ce fusese odinioar Richard Upton Pickman. Pieleaă sa p rea de cauciuc şi se transformase într-atât, încâtă originea sa uman era deja îndoielnic . Îşi mai amintea,ă ă totuşi, un pic de englez şi, ajutându-se din când în când deă limbajul vampirilor, reuşi s converseze cu Carter prină intermediul unor borborisme pres rate cu morm ituri maiă ă mult monosilabice. Când afl c Randolph dorea s ajungă ă ă ă la P durea Fermecat , iar apoi, str b tând colineleă ă ă ă tanariene, s mearg în oraşul Celephais din Ooth-Nargai,ă ă se ar t mai degrab sceptic, întrucât vampirii lumii de laă ă ă lumina zilei nu bântuie prin cimitirele din ara viselor de susţ - pe care le las în grija vampirilor cu picioare roşii ceă locuiesc în cet ile moarte -, fiindc numeroase obstacoleăţ ă se interpun între genunea lor şi P durea Fermecat , printreă ă care şi înfricoş toarea împ r ie a ă ă ăţ gugilor.

Gugii p roşi şi gigantici au transportat odinioar în aceaă ă p dure, pe ascuns, o mul ime de lespezi circulare şi auă ţ adus în tain jertfe stranii Celorlal i Zei şi lui Nyarlathotep,ă ţ Haosul Târâtor, pân când, într-o noapte, una dină nelegiuirile lor ajunse la urechile Zeilor de pe P mânt, careă i-au surghiunit în grotele de jos. Doar o unic trap deă ă piatr , prev zut cu un inel de fier, leag abisul din araă ă ă ă ţ vampirilor de P durea Fermecat , şi ă ă gugii se feresc s oă deschid , de teama blestemului care pluteşte deasupra lor.ă Este de neconceput ca un vis tor din rândul muritorilor să ă poat str bate împ r ia lor, pentru a o p r si prin aceaă ă ă ăţ ă ă trap , fiindc vis torii din rândul muritorilor sunt hrana loră ă ă preferat . De când exilul i-a obligat s -şi reduc hrana doară ă ă la albicioşi, acele fiin e resping toare ce mor de îndat ceţ ă ă sunt expuse la lumin , îşi duc via a în pivni ele din Zin şiă ţ ţ sar sprijinindu-se pe labele dind r t, ca nişte canguri, doară ă în legendele gugilor se mai pomeneşte despre cât de gustoas este carnea acestor vis tori.ă ă

157

De aceea, Pickman îl sf tui pe Carter s ias dină ă ă pr pastie fie la Sarkomand, cetatea p r sit ce se înal înă ă ă ă ţă valea de lâng Leng unde sc ri cu trepte negre br zdate deă ă ă salpetru, str juite de lei înaripa i, coboar din ara viselor înă ţ ă ţ abisurile inferioare, fie s se întoarc în lumea luminii deă ă ziu str b tând un cimitir şi s reînceap c utareaă ă ă ă ă ă coborând din nou cele şaptezeci de trepte ale somnului superficial pân la Grota Fl c rii, iar apoi cele şapte sute deă ă ă trepte care duc la Poarta Somnului Profund, spre P dureaă Fermecat . Aceste solu ii nu-i conveneau delocă ţ exploratorului, întrucât nu cunoştea drumul care duce de la Leng la Ooth-Nargai, iar pe de alt parte nu voia deloc s seă ă trezeasc , de team s nu uite tot ce aflase deja în visulă ă ă s u. Ar fi fost, într-adev r, dezastruos pentru c ut rile saleă ă ă ă s uite chipurile celeste şi auguste ale acelor marinari careă vin din nord s se tocmeasc pentru onixul lor la Celephaisă ă şi care, fiind fiii Zeilor, puteau s -i arate calea spreă nem rginirea f r via şi spre Kadath, cetatea Mariloră ă ă ţă Str moşi.ă

Dup multe ezit ri, vampirul consim i s -şi c l uzească ă ţ ă ă ă ă prietenul prin incinta împ r iei ă ăţ gugilor. Singura şans a luiă Carter era s se strecoare de-a lungul acestei împ r iiă ă ăţ crepusculare, cl dite din turnuri de piatr cilindrice, laă ă ceasul când uriaşii s tui sfor ie retraşi în casele lor, şi să ă ă p trund în turnul central ce poart semnul lui Koth, a c ruiă ă ă ă scar interioar conduce la acea trap ce se deschide înă ă ă P durea Fermecat . Pickman consim i chiar şi s -iă ă ţ ă împrumute trei vampiri pentru a-l ajuta s ridice trapa,ă folosind ca levier una din pietrele de mormânt. Gugii se tem mai mult sau mai pu in de vampiri şi adesea îşi p r sesc înţ ă ă grab propriile cimitire colosale atunci când îi întâlnescă benchetuind prin acele locuri.

Pickman îl sf tui s se deghizeze el însuşi în vampir.ă ă Carter îşi rase barba, pe care o l sase s -i creasc în voieă ă ă (vampirii nu au barb ); se t v li gol puşc prin noroi, pentruă ă ă ă a c p ta aspectul adecvat al pielii şi îşi strânse hainele într-ă ă

158

un pachet pe care îl f cu s semene cu o bucat pe cinste,ă ă ă luat dintr-un mormânt. Ajunser la cetatea ă ă gugilor, aflată în centrul împ r iei acestora, furişându-se prin vizuini ceă ăţ dau în cimitirul din vecin tatea turnului lui Koth. Trebuiau,ă totuşi, s ocoleasc o pivni imens de lâng cimitir.ă ă ţă ă ă Aceasta din urm este, într-adev r, intrarea în grotele dină ă Zin, iar r zbun torii ă ă albicioşi întotdeauna gata s ucid ,ă ă stau la pând aici, aşteptându-i pe locuitorii abisuluiă superior, pe care îi vâneaz şi devor . ă ă Albicioşii încearc să ă ias atunci când ă gugii dorm, atacându-i pe gugi şi pe vampiri deopotriv , întrucât sunt incapabili s facă ă ă deosebirea dintre ei. Sunt cât se poate de primitivi şi se devor unii pe al ii. ă ţ Gugii au postat o santinel pe oă platform îngust din pivni ele din Zin, dar aceasta a ipeşteă ă ţ ţ adesea şi se las surprins , uneori, de câte un grup deă ă albicioşi. Deşi nu pot tr i la lumin , ă ă albicioşii suport totuşiă ore în şir apusul cenuşiu al abisului.

Carter se târî prin vizuini f r sfârşit, înso it de cei treiă ă ţ vampiri care urmau s -i dea o mâna de ajutor şi careă transportau piatra de mormânt a colonelului Neppeniah Derby, Obit 1719, luat din cimitirul de pe Charter Streetă din Salem. Când au ieşit la suprafa , în lumina asfin itului,ţă ţ se trezir într-o p dure de monoli i enormi, acoperi i deă ă ţ ţ licheni. Aceşti monoli i, atât de înal i încât li se putea z riţ ţ ă cap tul, reprezentau modestele pietre de mormânt aleă gugilor. În dreapta orificiului prin care se strecuraser înă exterior, dincolo de mul imea de proptele arcuite ceţ sprijineau monoli ii, se putea distinge un uimitor şir deţ turnuri rotunde, gigantice, ce acopereau orizontul, în l ându-se pân la în l imi incalculabile. Era uriaşa cetateă ţ ă ă ţ a gugilor, cu por i înalte de treizeci de picioare. Vampiriiţ dau mereu târcoale pe aici, c ci cadavrul unui singur ă gug este suficient pentru a hr ni o comunitate întreag pe timpă ă de aproape un an. De aceea, în pofida tuturor riscurilor, prefer s sape galerii pân în apropierea morminteloră ă ă gugilor, decât s se oboseasc pentru a r zbate pân laă ă ă ă

159

cele ale oamenilor. Carter în elegea acum de undeţ proveneau osemintele enorme pe care le sim ise adeseaţ sub t lpi în valea Pnoth.ă

În fa a lor, chiar la intrarea în cimitir, se în l aţ ă ţ perpendicular un perete abrupt de stânc , a c rui baz eraă ă ă str puns de o imens cavern blestemat . Sfatulă ă ă ă ă vampirilor a fost s se in cât mai departe de aceasta,ă ţ ă întrucât reprezenta intrarea în grotele infernale din Zin, în care gugii îi vâneaz prin bezn pe ă ă albicioşi. Acest avertisment se dovedi curând justificat, c ci, în clipa cândă unul dintre vampiri începu s se târasc spre turnuri,ă ă pentru a se asigura c nu se înşelase în leg tur cu ora laă ă ă care gugii îşi f ceau siesta, o pereche de ochi roşii-g lbuiă ă str luci în întuneric, urmat imediat de o alta. Ivirea loră ă dovedea c ă gugii îşi pierduser iar şi santinela şi că ă ă albicioşii aveau un miros ascu it. Vampirul se întoarse înţ vizuin şi le recomand înso itorilor s i s nu fac nici celă ă ţ ă ă ă mai mic zgomot. Era preferabil s -i lase pe ă albicioşi s seă lupte doar cu necazurile lor, mai ales c exista posibilitateaă ca aceştia s se retrag curând, obosi i de încleştarea cuă ă ţ santinela gugilor, produs sub bolta întunecat . Dup ună ă ă timp, ceva sem nând cu un c lu âşni în crepuscululă ă ţ ţ cenuşiu şi aspectul acestei lighioane scârboase şi periculoase, a c rei înf işare pare atât de omeneasc , înă ăţ ă ciuda absen ei nasului, a frun ii şi a altor tr s turiţ ţ ă ă importante ale fe ei, îl îmboln vi pe Carter.ţ ă

Al i trei ţ albicioşi âşnir , pentru a se al tura tovar şuluiţ ă ă ă lor, şi unul din vampiri gâlgâi în şoapt c lipsa oric reiă ă ă cicatrici pe pielea acestora era un semn de r u augur.ă Demonstra c nu se luptaser cu santinela ă ă gugilor, ci se furişaser pur şi simplu pe lâng aceasta în timp ce eaă ă dormea, astfel c for a şi s lb ticia lor erau intacte şiă ţ ă ă puteau r mâne aşa pân ce urmau s g seasc o victimă ă ă ă ă ă împotriva c reia s le foloseasc . Era deosebit de nepl cută ă ă ă s fii obligat s priveşti aceste animale resping toare şiă ă ă dispropor ionate, ce se f cur în scurt vremeţ ă ă ă

160

cincisprezece la num r, cum scurmau peste tot şi f ceauă ă salturile lor de cangur în crepusculul cenuşiu sfâşiat de turnurile şi monoliturile titanice, dar în curând fu înc maiă nepl cut, când începur s vorbeasc între ei prin aceaă ă ă ă tuse slab ce reprezint limbajul ă ă albicioşilor. Oricât erau ei de oribili, tot nu puteau nici pe departe egala oroarea care tocmai ieşea din cavern pe la spatele lor, cu o iu eală ţ ă surprinz toare.ă

Era o lab , un l boi, de vreo dou picioare şi jum tateă ă ă ă l ime, prev zut cu nişte gheare formidabile. Îl urmăţ ă ă imediat un alt l boi, apoi un uriaş bra p ros, de care celeă ţ ă dou labe erau legate prin câte un antebra scurt. Doi ochiă ţ roşietici str lucir atunci când şi capul cât o butie aă ă santinelei gugilor, trezite în cele din urm din somn, ap ruă ă la rândul s u. Ochii, proteja i de dou protuberan e osoase,ă ţ ă ţ acoperite de peri lungi şi zbârli i, ieşeau bulbuca i din orbiteţ ţ cam de dou degete, dar ceea ce f cea într-adev ră ă ă înfricoş toare aceast figur era de fapt gura. Era o bortă ă ă ă doldora de col i galbeni, uriaşi, ce despica fa a de sus în jos,ţ ţ c ci botul se deschidea vertical, ca la neoameni, în loc s seă ă deschid , ca la oameni, orizontal.ă

Înainte ca nefericitul gug s poat ieşi cu totul dină ă cavern şi s se ridice în capul oaselor, ar tându-şi întreagaă ă ă statur de dou zeci de picioare, ă ă albicioşii r zbun tori fură ă ă peste el. Carter se temu o clip ca ă gugul s nu dea alarmaă şi s -i trezeasc astfel pe to i semenii s i, dar un vampir îiă ă ţ ă strecur în şoapt informa ia c ă ă ţ ă gugii nu au voce şi comunic între ei prin expresia fe ei. B t lia ce urm seă ţ ă ă ă dovedi, într-adev r, însp imânt toare. Cuprinşi de o furieă ă ă turbat , ă albicioşii se repezir din toate p r ile asupraă ă ţ gugului ce se târa pe jos, muşcându-l şi sfârtecându-l cu râturile lor şi r nindu-l mortal cu copitele lor grele şiă ascu ite. În tot acest timp, tuşir violent, urlând atunci cândţ ă gura vertical a ă gugului reuşea s -l prind pe vreunul dintreă ă ei, astfel încât zgomotul luptei ar fi sculat f r îndoială ă ă întreaga cetate, dac santinela, cuprins de sl biciune, n-ară ă ă

161

fi mutat locul de desf şurare, rostogolindu-se din ce în ceă mai departe în adâncurile cavernei. Zgomotul încet şiă curând nu se mai distinse în întuneric decât, când şi când, ecoul câte unui sunet infernal, ce ar ta c lupta nu seă ă terminase înc .ă

Cel mai sprinten dintre vampiri d du atunci semnalul deă plecare şi Carter le urm pe cele trei creaturi s lt re e, maiă ă ă ţ întâi prin p durea de monoli i, iar apoi de-a lungul str ziloră ţ ă întunecate şi resping toare ale acestei cet i ce face s - iă ăţ ă ţ înghe e inima în piept şi ale c rei turnuri ciclopice de piatr ,ţ ă ă de form cilindric , se întind cât vezi cu ochii. Înaintau tiptilă ă pe pavajul din buc i grosolane de stânc , dezgusta i deăţ ă ţ îngrozitoarele sfor ituri ce r sunau din spatele uriaşeloră ă por i negre, sfor ituri ce dovedeau somnul adânc şi f r deţ ă ă ă griji în care erau cufunda i ţ gugii. Gr bir pasul, temându-seă ă c se apropia sfârşitul siestei dar, chiar şi în acest ritm,ă c l toria se dovedi a fi destul de lung , c ci în acest oraş ală ă ă ă uriaşilor dimensiunile şi distan ele sunt proiectate la scarţ ă foarte mare. Sfârşir totuşi prin a ajunge într-un fel deă spa iu deschis ce se întindea în fa a unui turn înc maiţ ţ ă impun tor decât toate celelalte. Deasupra por ii colosale aă ţ acestuia era fixat un simbol monstruos, sculptat în basorelief, ce te f cea s te cutremuri de groaz , chiar dacă ă ă ă îi cunoşteai semnifica ia. Era vorba de turnul central şi deţ semnul lui Koth, iar treptele enorme de piatr , pe care abiaă le puteau distinge în penumbra din interior, erau începutul sc rii uriaşe ce duce spre regiunea superioar a viselor, înă ă P durea Fermecat .ă ă

Începur atunci un urcuş f r sfârşit prin bezna deă ă ă smoal , urcuş aproape imposibil din cauza dimensiuniloră monstruoase ale treptelor construite de gugi, care aveau mai mult de un yard în l ime. Carter nu reuşi s le numereă ţ ă exact, c ci nu dup mult vreme se sim i atât de istovit,ă ă ă ţ încât vampirii - care p reau a nu şti ce este oboseala - seă v zur nevoi i s îl ajute. De-a lungul interminabilului urcuşă ă ţ ă încercar s uite de pericolul de a fi descoperi i şi urm ri i,ă ă ţ ă ţ

162

întrucât deşi nici un gug nu îndr zneşte s treac de poartaă ă ă de piatr ce d în p dure, nimic nu-i împiedic îns s intreă ă ă ă ă ă în turn şi s urce scara, şi se întâmpl adesea ca ă ă albicioşii ce se refugiaz acolo s fie urm ri i pân în vârful turnului.ă ă ă ţ ă

Auzul gugilor este atât de fin, încât simplul lip it ală picioarelor descul e ale c r torilor putea fi auzit atunciţ ăţă ă când întreaga cetate urma s se trezeasc din somn.ă ă Uriaşilor iu i şi deprinşi s se mişte în întuneric, de când îiţ ă vâneaz pe ă albicioşi în grotele etern cufundate în bezn dină Zin, le trebuia, desigur, pu in timp pentru a-şi ajunge pradaţ din urm pe aceast scar gigantic , pe care acele gâng niiă ă ă ă ă ce încercau s fug de ei se c rau atât de încet şiă ă ăţă anevoios. Era de-a dreptul descurajator s te gândeşti că ă goana t cut a urm ritorilor nu putea fi auzit , şi c în oriceă ă ă ă ă clip ă gugii puteau n v li, pe neaşteptate, peste ei prină ă întuneric. Nu puteau conta pe teama tradi ional pe care oţ ă au gugii fa de vampiri, fiindc în acele locuri stranii aveauţă ă toate atuurile de partea lor. Nu trebuia s piard dină ă vedere, de asemenea, nici posibilitatea de a întâlni şi pe albicioşii s lbatici şi neauzi i, ce obişnuiau s se strecoareă ţ ă în turn în timpul somnului gugilor. Dac somnul ă gugilor ar fi continuat suficient de mult timp şi albicioşii s-ar fi întors curând dup lupta din cavern , mirosul c r torilor puteaă ă ăţă ă fi lesne adulmecat de aceste creaturi resping toare şiă ostile. În orice caz, era preferabil s lup i cu ele, decât s fiiă ţ ă mâncat de un gug.

La cap tul unui urcuş ce inuse parc o veşnicie, o tuseă ţ ă slab se auzi undeva în întuneric, deasupra capetelor lor, şiă situa ia lu o întors tur neaşteptat şi grav . Era limpedeţ ă ă ă ă ă c unul sau mai mul i ă ţ albicioşi p trunseser în turn,ă ă înaintea sosirii lui Carter şi a ghizilor s i şi era la fel deă limpede c primejdia era aproape şi pândea în întuneric. Îşiă inur respira ia pre de o secund , apoi c peteniaţ ă ţ ţ ă ă

vampirilor îl aşez pe Carter lipit de perete şi îşi rândui câtă putu de bine tovar şii în forma ie de lupt , inând piatra deă ţ ă ţ mormânt ridicat deasupra capetelor, gata s o abat într-oă ă ă

163

lovitur zdrobitoare asupra duşmanului, de îndat ce acestaă ă urma s apar . Vampirii sunt nictalopi, aşa c lupta nu eraă ă ă dinainte pierdut , aşa cum s-ar fi întâmplat dac Randolphă ă ar fi fost singur. O pocnitur de copit d du de veste o clipă ă ă ă mai târziu c cel pu in una dintre lighioane cobora pe scar .ă ţ ă Vampirii ce ineau lespedea îşi preg tir cât putur maiţ ă ă ă bine arma improvizat , pentru a încerca o lovitură ă disperat . Doi ochi roşii-g lbui str luceau acum şi, maiă ă ă puternic decât pocnetul copitelor, se auzea respira iaă ţ albiciosului. Atunci când acesta din urm s ri pe treapta ceă ă se afla chiar sub vampiri, aceştia ab tur asupra lui vecheaă ă lespede de mormânt, cu o for atât de mare, încât nu seţă auzi decât un şuierat, urmat de o izbitur , dup careă ă victima se pr buşi, transformat într-o pat hidoas . Seă ă ă ă p rea c nu mai erau şi al i ă ă ţ albicioşi prin preajm , aşa că ă dup ce ciulir urechile o clip , vampirii îl b tur pe um ră ă ă ă ă ă pe Carter, dându-i semnalul c -şi putea relua urcuşul. Fură ă obliga i s -l ajute în continuare, cu toate c p r seaţ ă ă ă ă bucuros acel loc al m celului, în care cadavrul ă albiciosului z cea ascuns de întuneric.ă

În cele din urm , vampirii îl l sar jos pe Carter care,ă ă ă pip ind în jurul s u, îşi d du seama c ajunseser în sfârşită ă ă ă ă la marea trap de piatr . Nici nu se punea problema să ă ă r stoarne o lespede atât de masiv . Vampirii sperau îns să ă ă ă o poat ridica m car atât cât s poat strecura înă ă ă ă deschiz tur piatra de mormânt care, manevrat ca ună ă ă levier, putea s l rgeasc deschiderea suficient de multă ă ă încât Carter s se poat strecura prin ea. În privin a lor,ă ă ţ hot râser s se întoarc pe unde veniser , coborând scaraă ă ă ă ă şi str b tând din nou oraşul ă ă gugilor, prin care le era uşor să se strecoare, în timp ce drumul de la suprafa pân laţă ă Sarkomand şi la poarta ce duce la pr pastie le eraă necunoscut.

Cei trei vampiri se opintir cu o for extraordinar , iară ţă ă Carter îi ajut la rândul s u, cât îl inur puterile. Vampiriiă ă ţ ă stabiliser c trebuiau s apese pe acea por iune a trapeiă ă ă ţ

164

ce se afla în apropiere de cap tul sc rii, şi f cur acestă ă ă ă lucru cu toat for a muşchilor lor hr ni i în mod mârşav cuă ţ ă ţ hoituri. Dup câteva clipe, ap ru o gean de lumin şiă ă ă ă Carter, c ruia i se încredin ase aceast sarcin , strecură ţ ă ă ă unul din capetele pietrei de mormânt prin cr p tur .ă ă ă Ap sar apoi cu to ii, cu putere, pe levierul improvizat, dar,ă ă ţ cu tot efortul lor, nu reuşir prea mare lucru şi, desigur, deă fiecare dat când nu reuşeau s r suceasc lespedeaă ă ă ă pentru a men ine trapa întredeschis , trebuiau s revin laţ ă ă ă pozi ia ini ial .ţ ţ ă

Un sunet slab ce se în l de sub ei, de pe trepte, îiă ţă aduse în pragul disper rii. Nu era decât zgomotulă cadavrului albiciosului, ce se rostogolea pe sc ri, lovindă treptele cu copitele sale, dar nici una din cauzele posibile ale acestei c deri nu era de natur s -i linişteasc .ă ă ă ă Cunoscând iu eala în mişc ri a ţ ă gugilor, vampirii se înh mar din nou la treab , cu înverşunare, şi cât ai clipiă ă ă reuşir s ridice trapa suficient de mult pentru ca Randolphă ă s se poat strecura prin ea. Vampirii îl ajutar pe Carter să ă ă ă ias , coco ându-l pe umerii lor cauciuca i şi potrivindu-iă ţ ţ picioarele în treptele scobite în perete, în timp ce el însuşi se ag a de solul binecuvântat al rii de sus a viselor. Oăţ ţă clip mai târziu, vampirii âşnir şi ei la suprafa , traseră ţ ă ţă ă afar piatra de mormânt şi închiser astfel trapa, chiar înă ă momentul în care sub ei devenise perceptibil zgomotul unei respira ii. De teama de a nu stârni mânia zeilor, nici un ţ gug nu ar fi îndr znit s ridice trapa, aşa c Randolph se l s să ă ă ă ă ă cad la p mânt, copleşit de o uşurare şi o bucurie deosebită ă de intense, întinzându-se liniştit peste ciupercile obscene ce se îndeseau în P durea Fermecat , în timp ce c l uzeleă ă ă ă sale se tol neau în apropiere, adoptând pozi ia de odihnă ţ ă specific vampirilor.ă

Aceast P dure Fermecat , vr jit , pe care o str b tuseă ă ă ă ă ă ă cu atât de mult timp în urm , era o adev rat gr din aă ă ă ă ă pl cerilor în compara ie cu genunile pe care le l sase, înă ţ ă sfârşit, în urma lui. Nici o fiin vie nu se g sea în preajm ,ţă ă ă

165

c ci ă zoogii se in departe de poarta misterioas . Carterţ ă începu s discute cu vampirii despre c l toria care-iă ă ă aştepta. Acum, ei nu mai îndr zneau s se întoarc prină ă ă turnul gugilor, dar nici drumul prin lumea de la lumina zilei nu-i atr gea, dup ce aflar c era necesar s treac prină ă ă ă ă ă Grota Fl c rii, aflat în st pânirea preo ilor din Nasht şiă ă ă ă ţ Kaman-Thah, aşa c sfârşir prin a se hot rî s o ia prină ă ă ă Sarkomand şi a sa poart a abisului, deşi drumul le eraă complet necunoscut. Carter le aminti c cetatea Sarkomandă se afl într-o vale apropiat de Leng, men ionându-le că ă ţ ă întâlnise la Dylath-Leen un b trân negustor sinistru, despreă care se zvonea c f cea nego cu Leng şi care deci i-ar fiă ă ţ putut conduce pân acolo. Îi sf tuia, de aceea, s meargă ă ă ă pân la Dylath-Leen, str b tând şesul neted pân la Nir, iară ă ă ă apoi s o ia pe firul râului Skai, pân la v rsarea acestuia înă ă ă mare. Vampirii hot râr s porneasc imediat la drum, f ră ă ă ă ă ă a mai pierde timpul, c ci se l sase deja întunericul,ă ă prevestind o noapte de smoal , propice c l toriei lor. Carteră ă ă strânse labele acestor animale monstruoase, le mul umiţ pentru ajutorul acordat şi transmise complimente bestiei care odinioar se numise Richard Pickman. Nu se putu,ă totuşi, împiedica s nu suspine uşurat atunci când îi v zu înă ă sfârşit pleca i, c ci un vampir r mâne un vampir şi esteţ ă ă pentru om, în cel mai bun caz, un înso itor dezagreabil.ţ Carter porni apoi în c utarea unui iaz din p dure, pentru aă ă se sp la de noroiul infernal, se îmbr c apoi în hainele saleă ă ă de care avusese grij de-a lungul întregii sale c l torii.ă ă ă

Era noapte de acum în aceast p dure de temut, cuă ă arbori monstruoşi dar, datorit fosforescen ei ciupercilor,ă ţ putea umbla prin ea ca în plin zi. Carter o lu pe drumulă ă spre Celephais, în Ooth-Nargai, trecând peste colinele tanariene şi, în timp ce îşi vedea de drum, se gândi la zebra pe care, cu o veşnicie în urm , o l sase priponit de ună ă ă copac calcinat acolo sus, pe Ngranek, în inima îndep rtateiă insule Oriab, şi se întreb dac vreun culeg tor de lav nuă ă ă ă d duse, totuşi, peste ea, pentru a o dezlega şi a o hr ni. Seă ă

166

mai întreb , de asemenea, dac va mai ajunge vreodat laă ă ă Baharna, pentru a pl ti zebra care fusese omorât pe loculă ă vechilor mine de pe malul Yathului şi dac b trânulă ă cârciumar îşi va mai aduce aminte de el. Acestea erau gândurile care îi treceau prin minte, odat ajuns din nou înă ara de sus a viselor.ţ

Un zgomot venit dintr-un copac scorburos îl f cu s seă ă opreasc din drum. Ocolise marele cerc de piatr , c ci, celă ă ă pu in pentru moment, nu avea de gând s se întind laţ ă ă poveşti cu zoogii. Straniile vibra ii care f ceau s freameteţ ă ă copacul monstruos îl înştiin ar c pe undeva, prinţ ă ă apropiere, se inea un sfat important. Apropiindu-se cevaţ mai mult, surprinse crâmpeie dintr-o discu ie animat şi îşiţ ă d du imediat seama c subiectul acesteia era de cel maiă ă înalt interes pentru el, c ci adunarea suprem a zoogiloră ă era antrenat în dezbaterea eventualit ii unui r zboiă ăţ ă împotriva pisicilor. Totul pornise de la dispari ia acelui grupţ de zoogi care-l urm riser pe Carter, târându-se în urma luiă ă pân la Ulthar, pe care pisicile îi pedepsiser pentruă ă inten iile lor nu tocmai oneste. Afacerea r m sese în umbrţ ă ă ă mult vreme, dar, în prezent, sau cel pu in în cursul aceleiă ţ luni, trupele de zoogi erau preg tite s nimiceasc totă ă ă neamul felinelor, printr-o serie de atacuri prin surprindere, ce urmau s le permit s captureze pisicile, una câte unaă ă ă sau în grup, înainte ca acestea s -şi dea seama ce seă întâmpla cu ele şi f r a le l sa miriadelor de mâ e dină ă ă ţ Ulthar nici cel mai mic r gaz pentru a se mobiliza şiă organiza. Acesta era planul zoogilor, şi Carter hot rî c eraă ă de datoria lui s îl dejoace, înainte de a-şi continuaă faimoasa sa c utare.ă

Randolph Carter se furiş , deci, ho eşte pân la lizieraă ţ ă p durii şi lans în noapte, peste câmpia luminat de stele,ă ă ă strigatul de chemare al pisicilor. O pisic b trân , dintr-oă ă ă ferm din preajm , prelu leg tura şi transmise maiă ă ă ă departe semnalul de alarm peste şesurile unduitoare,ă

167

pân la lupt tori: cei mari, cei mici, cei negri, cei cenuşii,ă ă cei tigra i, cei albi şi cei roşca i.ţ ţ

Ecoul purt semnalul pân la Ulthar, de-a lungul Nirului,ă ă dincolo de Skai. Numeroasele pisici din oraş r spunser înă ă cor, şi se înşirar în forma ie de marş. Din fericire, Luna nuă ţ se în l ase înc , aşa c pisicile se aflau înc pe P mânt.ă ţ ă ă ă ă S rind sprintene şi f r zgomot din fiecare cas , de peă ă ă ă fiecare acoperiş, se rev rsar ca o mare furioas pe câmpieă ă ă şi ajunser la lizier . Carter se g sea acolo, pentru a leă ă ă întâmpina. Imaginea pisicilor, a siluetelor lor frumoase şi s n toase, îi bucur ochii, dup tot ce îndurase în abis. Seă ă ă ă sim i fericit s -l revad pe vechiul s u prieten şi salvator, ceţ ă ă ă mergea în fruntea detaşamentului din Ulthar, purtând o curea lat de comandant petrecut în jurul gâtului lucios şiă ă având must ile zbârlite cu un aspect r zboinic. Nu maiăţ ă pu in bucuros se sim i când d du cu ochii de un pisoi tân rţ ţ ă ă şi ştrengar, sublocotenent în acest detaşament, care se dovedi a fi nimeni altul decât micul pisoiaş pe care îl osp tase cu o farfurioar de smântân groas în aceaă ă ă ă diminea , demult trecut . Acesta era acum un motanţă ă musculos, ce promitea multe şi începu s toarc deă ă mul umire atunci când strânse mâna prietenului s u.ţ ă Bunicul s u declar c se descurca de minune în armat şiă ă ă ă c , dup o nou campanie, se aştepta s fie ridicat laă ă ă ă gradul de c pitan.ă

Carter le expuse atunci pe scurt pericolul ce amenin aţ poporul pisicilor şi primi mul umiri din toate p r ile,ţ ă ţ exprimate prin tors turi profunde. Sf tuindu-se cu generalii,ă ă preg ti un plan de ac iune ce prevedea declanşarea uneiă ţ ofensive imediate asupra consiliului zoogilor şi asupra aşez rilor cunoscute ale acestora. În felul acesta, eraă posibil s devanseze atacurile lor surpriz şi s -i oblige să ă ă ă accepte tratativele, înainte de a-şi putea mobiliza trupele de invazie. Odat luat aceast hot râre, f r a mai pierdeă ă ă ă ă ă nici o clip , imensa maree de pisici inund P dureaă ă ă Fermecat , încercuind copacul de consiliu şi uriaşul cerc deă

168

piatr . Vibra iile se în l ar într-un cor al panicii atunci cândă ţ ă ţ ă inamicul d du cu ochii de noii sosi i şi ă ţ zoogii maronii, indiscre i şi alunecoşi nu opuser decât o slab rezisten .ţ ă ă ţă Îşi d dur rapid seama c erau deja învinşi, aşa c setea loră ă ă ă de r zbunare ced curând locul dorin ei de a-şi salva pielea.ă ă ţ

O parte dintre pisici f cur cerc în jurul ă ă zoogilor captura iţ şi celelalte pisici îi mânar pe prizonieri undeva în p dure,ă ă for ându-i s treac printre rândurile lor strânse, ce le l sauţ ă ă ă o trecere îngust . Se încheie un tratat de pace, Carteră servind drept interpret. Acesta stipula ca zoogii s -şiă p streze independen a, cu condi ia de a pl ti pisicilor ună ţ ţ ă tribut substan ial constând în cocoşi de p dure, prepeli e şiţ ă ţ fazani din p r ile mai pu in vr jite ale p durii lor.ă ţ ţ ă ă Doisprezece zoogi tineri, de vi nobil , au fost lua iţă ă ţ ostatici, pentru a fi inu i în templul pisicilor din Ulthar, şiţ ţ înving torii l sar s se în eleag ca orice dispari ie aă ă ă ă ţ ă ţ pisicilor în zona de frontier a arii ă ţ zoogilor urma s atragă ă dup sine consecin e dezastruoase pentru ara lor. Odată ţ ţ ă aceste lucruri puse la punct, mâ ele rupser rândurile şi leţ ă îng duir ă ă zoogilor s revin , unul câte unul, la domiciliileă ă lor, aruncând în urma priviri ar goase.ţă

B trânul general îi oferi atunci lui Carter o escort pentruă ă a traversa p durea pân la frontier , apreciind ca ă ă ă zoogii îi cam purtau sâmbetele în urma dejuc rii planurilor loră r zboinice. Carter accept cu recunoştin această ă ţă ă propunere generoas , nu numai din cauza siguran ei peă ţ care i-o asigura, ci mai ales pentru c , pur şi simplu, adoraă compania gra ioas a pisicilor. Aşa c str b tu plin deţ ă ă ă ă demnitate P durea Fermecat , în care arbori titanici seă ă în l au în lumina ciupercilor fosforescente, în mijlocul unuiă ţ regiment agreabil şi plin de veselie, într-o atmosferă destins datorat deznod mântului fericit al b t liei,ă ă ă ă ă discutând cu b trânul general şi cu nepotul acestuia despreă c ut rile sale, în timp ce restul trupei se consacra unoră ă salturi fantastice sau vâna frunzele moarte, pe care vântul le împr ştia peste ciupercile de pe acel sol str vechi.ă ă

169

B trânul motan îi m rturisi c auzise de multe ori vorbindu-ă ă ăse despre Kadath, cetatea necunoscut ce se înal laă ţă marginea nem rginirii f r via , dar c nu ştia unde se află ă ă ţă ă ă aceasta. În privin a miraculoasei cet i a asfin itului, nuţ ăţ ţ auzise niciodat pomenindu-se de numele ei, dar se declaraă fericit s -i împ rt şeasc ulterior lui Carter tot ce urma să ă ă ă ă afle în leg tur cu acest subiect.ă ă

Îi încredin lui Carter câteva parole de mare valoare, ce-iţă puteau servi în rela iile cu pisicile din ara viselor, şi îlţ ţ recomand în mod special b trânei c petenii a pisicilor dină ă ă Celephais, oraşul spre care se îndrepta acum. Acest motan b trân, pe care Carter îl cunoştea oarecum, era un malteză respectabil, iar protec ia sa putea s influen eze în modţ ă ţ hot râtor orice eventuale tranzac ii pe care ar fi putut fiă ţ nevoit s le încheie. Mijeau zorile când ajunser la lizieraă ă p durii şi Carter îşi lu , mâhnit, r mas bun de la prieteniiă ă ă s i. Tân rul sublocotenent pe care îl cunoscuse odinioar caă ă ă pisoiaş, l-ar fi urmat, dac b trânul general nu i-ar fiă ă interzis-o pe un ton categoric. Severul patriarh insistă asupra faptului c datoria sa era s r mân al turi deă ă ă ă ă armat şi de trib. Carter o porni, deci, singur prin şesurileă aurii, înv luite de taine, ce se întindeau de-a lungul râuluiă ce curgea printre s lcii, în timp ce pisicile se întoarser înă ă p dure.ă

Carter cunoştea bine aceast regiune a ă buopathilor, situat între P durea Fermecat şi Marea Cerenerian şi, deă ă ă ă aceea, p şea vesel şi f r grij pe malul melodiosuluiă ă ă ă Ukranos, care-i îndruma paşii. Soarele urc mai susă deasupra încânt torului inut acoperit de bosche i şi deă ţ ţ iarb şi trezi la via culorile miilor de flori, ce scânteiau peă ţă dealurile ce p reau pres rate cu stele. O cea uşoar şiă ă ţă ă binecuvântat înv luia aceste meleaguri, unde soarele esteă ă mai str lucitor decât oriunde şi unde zumz itul albinelor şiă ă cântul p s relelor compun o muzic a prim verii eterne.ă ă ă ă Oamenii consider aceste locuri ca pe un t râm fermecat,ă ă unde se simt mai uimi i şi mai ferici i decât oriunde în lume.ţ ţ

170

Spre amiaz , Carter ajunse în apropierea podişului deă jasp Kiran, ce coboar într-o pant blând pân pe malulă ă ă ă râului şi care ad posteşte acel templu al frumuse ii la care,ă ţ o dat pe an, vine într-un baldachin de aur, din îndep rtataă ă sa împ r ie de pe rmul m rii crepusculare, regele Ilek-ă ăţ ţă ăVadului, pentru a se ruga zeului protector al fluviului Ukranos care, pe vremea când era tân r şi locuia pe malulă s u, îi ap ruse şi îi cântase un cântec. Acest templu esteă ă construit în întregime din jasp şi acoper suprafa a de ună ţ acru de teren cu curtea sa, cu pere ii s i, cu cele şapteţ ă turnuri ascu ite şi cu sanctuarul în care, prin canaleţ ascunse, se strecoar fluviul şi unde noaptea zeul cântă ă încetişor. Adesea, când str luceşte deasupra acestei cur i,ă ţ acestui podiş şi acestor turnuri, Luna aude o muzic stranie,ă dar numai regele Ilek-Vadului ar putea preciza dac e vorbaă de cântecul zeului sau cel al preo ilor magi, c ci doar el aţ ă p truns în templu şi i-a v zut pe preo i. Când Carter,ă ă ţ mergând pe sub soarele fermecat, ajunse în preajma sa, templul fin sculptat t cea, toropit de arşi , şi se auzea doară ţă murmurul curen ilor subterani, acompaniat de zumzetulţ albinelor şi de ciripitul p s rilor.ă ă

Pelerinul hoin ri toat dup -amiaza pe pajiştileă ă ă parfumate ce se întind la ad postul încânt toarelor colineă ă de pe malul apei, acoperite de mici ferme liniştite cu acoperişul de paie ori de sanctuare dedicate unor zeit iăţ binevoitoare, sculptate în jasp sau crisoberil. Ba mergea pe malul Ukranosului, fluierând dup câte un peşte irizat ce seă l sa purtat de curen ii de cristal, ba se odihnea printreă ţ joncile frem t toare, contemplând uriaşa p dure întunecată ă ă ă de pe malul opus, ai c rei copaci ajungeau pân laă ă marginea apei. În cursul primelor sale vise, v zuseă buopathi cu mers greoi, ieşind timizi din p dure pentru a seă ad pa, dar acum nu z rea nici unul. O dat , se opri pentruă ă ă a privi cum un peşte carnivor înşf ca o pas re pescar, peă ă care o atr sese la mal f când s str luceasc în soare solziiă ă ă ă ă s i ispititori; peştele înh ciocul p s rii cu gura saă ăţă ă ă

171

enorm , exact în clipa când vân torul înaripat se n pusteaă ă ă pentru a-l înghi i.ţ

Seara, se c r pe un muncel acoperit de iarb şi v zuăţă ă ă ă miile de spire aurite ale Thranului, incendiate de soarele la asfin it. Neînchipuit de înalte sunt zidurile de alabastru aleţ acestei extraordinare cet i, ziduri sub iate spre vârf şiăţ ţ construite dintr-o singur bucat de piatr , cu un meşteşugă ă ă necunoscut oamenilor, mai vechi decât memoria. Oricât de înalte ar fi zidurile, cele o sut de por i şi dou sute deă ţ ă turnule e, turlele interioare, cu totul albe sub spirele aurite,ţ sunt înc mai înalte, astfel încât oamenii de la şes le v dă ă ridicându-se pân la cer şi uneori vârfurile lor ascu ite seă ţ aga de pulpana norilor sau a aburilor, iar uneori suntţă înconjurate de o pâcl joas ce scânteiaz deasupraă ă ă aburilor ce plutesc în jurul lor. Acolo unde por ile cet iiţ ăţ Thran se deschid înspre râu, se g sesc cheiurile uriaşe deă marmur şi galioanele de lemn de cedru şi de oleandruă înmiresmat, ce se leag n ancorate la mal, în timp ceă ă misterioşi marinari b rboşi stau aşeza i pe l zile şiă ţ ă baloturile acoperite cu hieroglife de pe meleaguri îndep rtate. Dincolo de ziduri, se întinde câmpia, împ r iaă ă ăţ fermelor: mici c su e albe, ce viseaz între dealuri şiă ţ ă drumeaguri înguste ce trec peste o mul ime de mici poduriţ de piatr , pres rate gra ios peste râule e şi gr dini.ă ă ţ ţ ă

Seara, Carter coborî de-a lungul acestor inuturi pline deţ verdea şi v zu lumina asfin itului plutind peste râu, pânţă ă ţ ă deasupra miraculoaselor spire aurite ale cet ii Thran.ăţ Ajunse la poarta de sud a oraşului chiar la c derea nop ii şi,ă ţ oprit de o santinel îmbr cat într-o rob de culoare roşie,ă ă ă ă trebui s povesteasc trei vise de necrezut, pentru a dovediă ă c este un vis tor autentic şi a i se permite s urce peă ă ă str du ele secrete şi abrupte ale Thranului, s întârzie înă ţ ă bazarele unde se vând m rfurile aduse de galereleă împodobite. P trunse aşadar în acest oraş indescriptibil,ă str b tu mai întâi zidul atât de gros, încât poarta seam nă ă ă ă cu un tunel, apoi o lu , în continuare, pe str zile cet ii,ă ă ăţ

172

cotite şi întortocheate, ce şerpuiesc printre turnurile în l ate pân la cer. Luminile str luceau la ferestreleă ţ ă ă acoperite de grilaje, dând în balconaşe sculptate, iar din cur ile interioare în care gângureau fântâni de marmur ,ţ ă r zb teau pân la el sunete timide de l ut şi de fluieră ă ă ă ă câmpenesc. Carter cunoştea drumul, aşa c o lu în jos peă ă str zi întunecate, pân la malul râului, unde îi reg si într-oă ă ă tavern marin reasc pe c pitanii de cor bii şi pe matelo iiă ă ă ă ă ţ pe care îi cunoscuse în miriadele de alte vise. Acolo îşi pl tiă c l toria spre Celephais pe un mare galion verde şi poposiă ă peste noapte în aceast tavern , dup ce convers pe ună ă ă ă ton grav cu venerabilul cotoi ce mo ia în fa a focului aprinsţă ţ într-un c min uriaş, visând la b t lii de demult şi la zeit iă ă ă ăţ uitate.

Diminea a, Carter urc la bordul galionului ce naviga spreţ ă Celephais şi se aşez la prov , în timp ce se desf ceauă ă ă parâmele şi începea lunga c l torie pe Marea Cerenerian .ă ă ă Mai multe leghe, priveliştea r mase neschimbat , rmurileă ă ţă fiind asem n toare cu cele de la poalele oraşului Thran. Dină ă când în când, câte un templu cu o form curioas se în l aă ă ă ţ în dreapta, în vârful colinelor îndep rtate, ori se ivea câteă un sat mo ind pe mal, cu acoperişurile sale roşii şi cuţă n voadele întinse la uscat. Preocupat de c ut rile sale,ă ă ă Carter îi descusu cu de-am nuntul pe to i marinarii de peă ţ vas în leg tur cu oamenii pe care aceştia îi cunoscuser înă ă ă tavernele din Celephais şi îi întreb care erau numele şiă obiceiurile acelor fiin e ciudate, cu ochii mari în careţ str lucea o flac r potolit , cu lobii urechilor alungi i, cuă ă ă ă ţ n ri sub iri şi cu b rbii ascu ite, care veneau dinspre nordă ţ ă ţ pe cor biile lor posomorâte şi îşi schimbau onixul pe jadă sculptat, filşi de aur şi p s ri roşii. Matelo ii nu ştiau preaă ă ţ mare lucru despre aceşti oameni, în afara faptului c erauă scumpi la vorb şi c sem nau în jurul lor un soi de spaimă ă ă ă amestecat cu admira ie.ă ţ

Îndep rtata lor ar se numea Inquanok şi rari erau cei ceă ţ ă voiau s mearg acolo, fiindc era un inut rece şiă ă ă ţ

173

crepuscular, despre care se spunea c întinde pân înă ă vecin tatea dezgust torului Leng. Mun i de netrecut seă ă ţ în l au în partea unde se zicea c s-ar fi aflat Leng, astfelă ţ ă încât nimeni n-ar fi putut jura cu mâna pe inim c acelă ă platou îngrozitor, cu oribilele sale aşez ri de piatr şi aceaă ă m n stire despre care este mai bine s nu pomeneşti, seă ă ă g sea într-adev r acolo, sau era vorba doar de un zvonă ă n scut din acea team pe care oamenii sperioşi o încercauă ă noaptea, atunci când formidabila barier stâncoas seă ă profila pe cerul pe care se în l a Luna. Marinarii nu aveauă ţ nici o idee despre alte grani e ale îndep rtatei Inquanok şiţ ă nici nu auziser vreodat vorbindu-se despre nem rginireaă ă ă f r via ori despre Kadath, cetatea necunoscut , cuă ă ţă ă excep ia unor vagi şi incerte aluzii. Nu ştiau nimic despreţ miraculoasa cetate a soarelui apune pe care o c uta Carter,ă astfel încât c l torul renun s -i mai întrebe, aşteptândă ă ţă ă clipa în care urma s se poat adresa direct acelor oameniă ă ciuda i veni i din friguroasa şi crepusculara Inquanokţ ţ descenden ii zeilor ce şi-au s pat chipul în piatr , pe pisculţ ă ă Ngranek.

La ceas târziu, galionul ajunse la acele meandre ce şerpuiesc prin jungla parfumat a Kledului. Carter ar fi dorită s debarce, pentru c în aceste h işuri tropicale dorm,ă ă ăţ intacte şi solitare, miraculoasele palate de fildeş în care au locuit odinioar fabuloşii monarhi ai unei ri al c rei numeă ţă ă s-a pierdut în negura vremii. Farmecele Celor Str vechiă ap r aceste palate de col ii ascu i i ai timpului, c ci esteă ă ţ ţ ţ ă scris c într-o bun zi va fi din nou nevoie de ele.ă ă Caravanele de elefan i le privesc de departe şi nimeni nuţ cuteaz s se apropie de ele, de teama celor ce leă ă vegheaz . Corabia îşi continu drumul şi penumbra p duriiă ă ă acceler sfârşitul zilei. Primele stele clipeau deja,ă r spunzând primelor focuri zglobii de pe rm, în timp ceă ţă jungla disp rea în urm , nel sând ca amintire a prezen eiă ă ă ţ sale decât parfumul s u inconfundabil. Toat noaptea,ă ă galionul r t ci deasupra unor mistere din vremuri apuse,ă ă

174

nev zute şi de neb nuit. Omul de veghe semnal apari iaă ă ă ţ pe coline a unor focuri, iar c pitanul îl sf tui s nu leă ă ă priveasc prea îndeaproape, c ci nu se putea şti exact cineă ă sau ce le aprinsese.

Diminea a, râul se l rgise considerabil şi Carter, z rindţ ă ă deja casele construite pe mal, îşi d du seama c seă ă apropiau deja de marele port comercial la Marea Cerenerian , Hlanith. Zidurile acestui oraş erau f cute dină ă granit aspru, prelucrat grosier, iar casele, deosebit de ascu ite în partea de sus, erau din ipsos scânteietor. Dintreţ toate popoarele din ara viselor, locuitorii din Hlanith suntţ cei mai asem n tori cu oamenii din lumea de la luminaă ă zilei, de aceea oraşul nu se bucur de prea mul i vizitatori,ă ţ cu excep ia celor interesa i de schimbul de m rfuri, c ciţ ţ ă ă m iestria deosebit a artizanilor din partea locului esteă ă deosebit de apreciat . Galionul acost la cheiul portuluiă ă Hlanith, f cut din lemn de stejar, şi c pitanul porni să ă ă negustoreasc prin taverne. Carter coborî pe p mânt şiă ă iscodi cu curiozitate str zile br zdate de urme de ro i, peă ă ţ care c ru e trase de boi îşi croiau, târâş-gr piş, drumul, înă ţ ă timp ce negustorii umpleau aerul fierbinte de strig teă ascu ite, l udându-şi marfa din bazare. Tavernele din portţ ă erau foarte aproape de chei, pe str zi pavate pe careă spuma marilor maree l sase urme de sare. P reau extremă ă de vechi, având plafoanele joase, negre şi lucioase şi pere iiţ acoperi i de tapete cu modele demult demodate. B trâniiţ ă marinari evocau adesea aici porturi îndep rtate şiă povesteau de asemenea vrute şi nevrute despre misterioşii locuitori ai crepuscularei Inquanok, dar Carter nu afl de laă ei nimic în plus fa de ce aflase deja de la marinarii de peţă galion. Dup îndelungate opera iuni de desc rcare şiă ţ ă înc rcare, corabia ridic în cele din urm ancora, la asfin it,ă ă ă ţ şi zidurile înalte şi acoperişurile triunghiulare ale Hlanithului începur s se micşoreze în urma lor, în timp ce ultimeleă ă raze ale soarelui le acopereau cu aurul unei frumuse iţ

175

miraculoase, superioare celei pe care le-o d duseră ă oamenii.

Dou zile şi dou nop i r t ci galionul pe Mareaă ă ţ ă ă Cerenerian , întâlnind pe drum un singur vas şi f r caă ă ă p mântul s se arate la orizont. Doar a doua zi, la asfin it,ă ă ţ v zur ap rând în fa a lor piscul înz pezit Aran şi tisa adusă ă ă ţ ă ă din Japonia leg nându-se pe pantele sale domoale. Carteră îşi d du seama c ajunseser în inutul Ooth-Nargai şi ală ă ă ţ splendidei cet i Celephais. Avur , curând, în fa a ochilorăţ ă ţ minaretele scânteietoare ale acestui oraş fabulos, pere ii deţ marmur veşnic str lucitori, statuile de bronz şi marele podă ă de piatr , sub care fluviul Naraxa se contopea cu marea.ă Z rir apoi încânt toarele coline verzi ce se înal înă ă ă ţă spatele oraşului, boschetele, gr dinile de asfodele, micileă sanctuare, fermele şi, departe în zare, lan ul purpuriu alţ mun ilor din Tanaria, plin de for şi înc rcat de vraj , înţ ţă ă ă spatele c ruia şerpuiesc drumurile interzise spre lumea deă la lumina zilei şi spre alte regiuni ale lumii visului.

Portul era plin de galioane pictate, unele venind din Serania, marmoreana cetate a norilor, ce se înal dincoloţă de punctul unde marea întâlneşte cerul, altele veneau din regiuni mai p mântene ale lumii visului. Omul de la cârmă ă îşi croi drum printre ele, pân la cheiul cu miros deă mirodenii, lâng care galionul se opri, înv luit în bezn , înă ă ă timp ce milioanele de lumini ale oraşului începeau să scânteieze în ap . Veşnic tân r pare a fi aceast cetate aă ă ă ă visului, c ci asupra ei timpul nu are nici o putere, nici de a oă nimici, nici de a o m cina. Zidurile sale sunt de-a pururi deă peruzea de Nath-Horthath şi cei dou zeci şi patru de preo iă ţ încorona i cu orhidee sunt aceiaşi care au construit-o cuţ zece mii de ani în urm .ă

Bronzul uriaşelor por i este la fel de str lucitor ca laţ ă început, iar str zile de onix nu se tocesc şi nu se crap .ă ă Uriaşele statui de bronz în l ate pe ziduri privesc cum trecă ţ negu torii şi conduc torii de c mile mai b trâni decâtţă ă ă ă

176

legendele, ce totuşi nu au nici m car un fir alb în b rbile loră ă s lbatice.ă

Carter nu porni imediat în c utarea templului, palatuluiă sau citadelei, ci ramase în apropierea malului marii, amestecându-se printre negustori şi marinari. Când se f cuă prea târziu pentru a afla noi ştiri şi povestiri, porni s cauteă o tavern veche, pe care o cunoştea de mult şi se odihniă acolo, visându-i pe zei şi cetatea necunoscut Kadath. Apoi,ă veni de-a lungul cheiurilor, în c utarea misterioşiloră matelo i din Inquanok, dar afl c în acel moment nu seţ ă ă g sea în port nici unul dintre aceştia, galionul lor fiindă aşteptat s soseasc doar dup dou s pt mâni bune.ă ă ă ă ă ă Întâlni, totuşi, un marinar thorabonian, ce fusese în Inquanok şi lucrase în carierele de onix ale acestei ariţ crepusculare. Acest om îl încredin c în mod cert înţă ă partea de nord a rii exist o trec toare pe care toatţă ă ă ă lumea p rea s o ocoleasc cu team . Thorabonianulă ă ă ă credea ca deşertul situat în nordul Inquanokului înconjura cel mai înalt lan de piscuri inaccesibile, comunicând astfelţ cu oribilul platou Leng, acesta fiind motivul pentru care oamenii se fereau de zona respectiv . Admise, totuşi, că ă existau şi poveşti neclare ce men ionau prezen e infernaleţ ţ şi santinele f r num r ce s-ar fi aflat acolo. El nu avea deă ă ă unde s ştie dac acolo se g sea sau nu fabuloasaă ă ă nem rginire unde se înal Kadath, cetatea necunoscut ,ă ţă ă dar i se p rea neverosimil ca acele prezen e şi santinele,ă ţ dac existau cu adev rat, s fi fost plasate acolo f r ună ă ă ă ă motiv precis.

În ziua urm toare, Carter urc pe Strada Stâlpilor, până ă ă la templul de peruzea, şi se între inu cu Marele Preot. Deşiţ cei din Celephais se închin mai ales lui Nath-Horthath,ă totuşi to i Marii Str moşi sunt pomeni i în rug ciunileţ ă ţ ă zilnice, aşa c preotul îi cunoştea destul de bine. Aşa cumă f cuse odinioar şi Atal din Ulthar, preotul îi recomand peă ă ă un ton categoric s nu încerce s -i vad , explicându-i că ă ă ă aceştia erau capricioşi şi irascibili şi c se aflau subă

177

protec ia stranie a Celorlal i Zei din Exterior, al c rorţ ţ ă mesager este Nyarlathotep, Haosul Târâtor. Gelozia cu care îşi t inuiau fa de Carter miraculoasa cetate a soareluiă ţă apune, refugiul lor, ar ta clar c nu doreau în nici un fel caă ă Randolph s ajung acolo, aşa c nu prea puteai aveaă ă ă îndoieli în leg tur cu modul în care l-ar fi întâmpinat peă ă c l torul al c rui unic scop era de a-i vedea şi a-şi pledaă ă ă cauza în fa a lor. Nici un om nu descoperise, vreodat ,ţ ă cetatea Kadath, şi era preferabil ca nici pe viitor s nu oă descopere. Zvonurile care circulau în leg tur cu castelulă ă de onix al Marilor Str moşi nu erau defel liniştitoare.ă

Mul umindu-i Marelui Preot încununat ca orhidee, Carterţ p r si templul şi porni în c utarea bazarului m celariloră ă ă ă care vindeau carne de oaie, în care avea s laşul b trânulă ă cotoi lucios şi satisf cut ce era c petenia pisicilor dină ă Celephais. Aceast nobil fiin gri se înc lzea la soare,ă ă ţă ă stând tol nit pe pavajul de onix, şi întinse vizitatorului s uă ă ă o lab languroas , dar când Carter îi spuse parola şi frazeleă ă de prezentare pe care i le încredin ase b trânul general alţ ă pisicilor din Ulthar, patriarhul cu blan deveni deosebit deă cordial şi de comunicativ, îi vorbi mult despre ştiin aţ secret din care se împ rt şesc pisicile ce tr iesc peă ă ă ă povârnişurile marine din Ooth-Nargai. Mai mult, îi repetă ceea ce îi spuseser timidele mâ e de pe cheiurile dină ţ Celephais despre oamenii din Inquanok şi referitor la sumbrele lor cor bii ce nu aveau pisici la bord.ă

Se pare c aceşti oameni sunt înconjura i de un suflu ceă ţ nu vine de pe P mânt, deşi nu acesta era motivul pentruă care nici o pisic nu naviga pe cor biile lor. Adev ratulă ă ă motiv este faptul c în acea împ r ie nu se auziseă ă ăţ niciodat nici m car un singur tors reconfortant, nici m cară ă ă un miorl it familiar. Dac acest lucru se datora lucrurilor ceă ă sunt transportate dincolo de piscurile inaccesibile ale ipoteticului Leng ori lucrurilor care, venind prin pustiul friguros situat în partea de nord, p trund în acea ar , ar fiă ţ ă fost greu de precizat, îns în orice caz în acea îndep rtată ă ă

178

parte a lumii viselor exist o adiere a spa iului exterior, ceă ţ le displace pisicilor şi fa de care ele sunt mult maiţă sensibile decât oamenii. Acesta era motivul pentru care ele nu se îmbarcau niciodat pe sumbrele cor bii ceă ă transportau bazaltul din Inquanok.

B trâna c petenie a pisicilor îi indic locul unde-l puteaă ă ă g si pe prietenul s u, regele Kuranes, care, în vechile viseă ă ale lui Carter, domnise rând pe rând în Palatul de Cristal roz al celor Şaptezeci de Delicii din Celephais şi în castelele de nori, cu turle plutitoare, de pe cerul Seraniei. Plictisit de acele locuri, se p rea c el resim ise o puternic nostalgieă ă ţ ă dup falezele englezeşti din inuturile inferioare aleă ţ copil riei sale, unde seara, în mici sate vis toare, se înală ă ţă de la ferestre vechile cântece ale Angliei şi unde turlele cenuşii ale bisericilor âşnesc încânt toare din inima v ilorţ ă ă verzi şi îndep rtate. Kuranes nu s-ar fi putut întoarce înă aceste regiuni ale lumii de la lumina zilei, c ci trupul s uă ă murise deja, dar el f cuse tot ce se putea face pentru a seă apropia cât mai mult de ele, visând un petic de arţ ă asem n tor, situat în partea de est a cet ii, unde şesulă ă ăţ unduitor urc din dreptul falezei pân la poalele dealuriloră ă tanariene. Locuia acolo, într-un han în stil gotic din piatră cenuşie, cu vedere la mare, încercând s -şi imagineze c s-ă ăar fi aflat în Trevor Towers, acolo unde se n scuse şi undeă treisprezece genera ii de str moşi ai s i v zuser luminaţ ă ă ă ă zilei. Construise în apropiere, pe coast , un mic sat deă pescari din Cornwall, cu str zi în pant , pavate, şi îiă ă instalase acolo pe acei supuşi ai s i care aveau o figur maiă ă mult sau mai pu in englezeasc . Încerca mereu s -iţ ă ă deprind cu accentul b trânilor pescari din Cornwall, atâtă ă de dragi lui. În vale, nu departe de sat, ridicase o m n stireă ă normand , al c rei turn îl putea vedea de la fereastr şiă ă ă împrejmuit de un cimitir, pe ale c rui pietre cenuşii,ă ă acoperite cu un muşchi destul de asem n tor cu cel dină ă Vechea Anglie, gravase numele str moşilor s i.ă ă

179

Deşi Kuranes era monarh în lumea visului şi dispunea dup bunul s u plac de tot fastul şi toate miracoleleă ă imaginabile, de toat splendoarea şi frumuse ea, de toateă ţ extazele şi delirurile, de senza ii neb nuite oamenilor, ar fiţ ă renun at bucuros pentru totdeauna la puterea, luxul şiţ libertatea sa, pentru a se reg si, fie şi numai pentru oă singur zi, ca b ie aş în simpla şi liniştita Engliter , aceaă ă ţ ă b trân Engliter adorat care îi modelase fiin a şi de careă ă ă ă ţ nu se putuse rupe niciodat .ă

180

III

Dup ce îşi lu r mas bun de la b trâna şi c runtaă ă ă ă ă c petenie a pisicilor, Carter nu porni în c utarea palatuluiă ă cu terase, construit din cristal roz, ci ieşi din oraş pe poarta de r s rit şi merse de-a lungul câmpului sm l uit cuă ă ă ţ margarete spre un acoperiş ascu it, pe care-l z rise ascunsţ ă printre stejarii unui parc ce cobora pân spre falez . Ajunseă ă în dreptul unui gard viu, în care se deschidea o poartă str juit de o mic loj de c r mid . Când sun , cel ce-iă ă ă ă ă ă ă ă deschise nu fu un lacheu înveşmântat într-o livrea somptuoas , ci un b trânel jig rit şi şchiop, încins cu ună ă ă şor , care îşi d dea toat silin a pentru a vorbi cu aceleţ ă ă ţ curioase intona ii din îndep rtatul Cornwall. Carter urcţ ă ă drumul umbrit de arbori, ce sem na foarte mult cu cele dină Anglia, şi ajunse pe teras str b tând o gr din ca cele dină ă ă ă ă perioada reginei Ana. La intrarea flancat , potrivit obiceiuluiă de odinioar , de pisici de piatr , fu primit de un valet înă ă livrea, cu favori i, care îl conduse de îndat în bibliotecaţ ă unde Kuranes, st pânul din Ooth-Nargai şi al regiunii de ceră a Seraniei, st tea gânditor pe un scaun din apropiereaă ferestrei, contemplând satul s u de pescari şi sperând caă dintr-o clip în alta s -şi fac apari ia b trâna sa doic ,ă ă ă ţ ă ă bomb nindu-l pentru c înc nu era gata pentru aceaă ă ă faimoas partid de tenis, iar tr sura aştepta şi mama luiă ă ă ajunsese la cap tul r bd rii.ă ă ă

Îmbr cat într-un halat la mod în Londra tinere ii sale,ă ă ţ Kuranes se ridic în grab pentru a-şi întâmpina vizitatorul.ă ă Îl bucura foarte tare s dea cu ochii de un anglo-saxonă venind din lumea luminii de ziu , chiar daca acesta veneaă din Boston, Massachusets, şi nu din Cornwall. Evocar peă îndelete vremurile apuse, c ci aveau multe s -şi spun ,ă ă ă întrucât amândoi erau b trâni lupi ai viselor, bine informa iă ţ asupra t râmurilor de neimaginat. Într-adev r, Kuranesă ă ajunsese pân dincolo de stele, în inima vidului absolut, şiă

181

pretindea c era singurul om care se întorsese întreg laă minte dintr-o asemenea c l torie.ă ă

Carter sfârşi prin a-i vorbi despre c ut rile sale şi puseă ă gazdei sale aceleaşi întreb ri pe care le mai pusese atâtoră altora. Kuranes nu ştia unde se aflau nici Kadath, nici miraculoasa cetate a soarelui apune, ci numai faptul ca Marii Str moşi sunt creaturi pe care este deosebit deă primejdios s le cau i şi ca Ceilal i Zei sunt în posesia unoră ţ ţ mijloace stranii de a-i proteja împotriva oric rei curiozit iă ăţ neruşinate. Aflase multe despre Ceilal i Zei în regiunileţ îndep rtate ale spa iului, în special în acea regiune unde nuă ţ exist form şi unde gaze colorate studiaz secretele celeă ă ă mai profunde. Gazul violet, S'ugak, îi povestise lucruri cutremur toare în leg tur cu Nyarlathotep, Haosul Târâtor,ă ă ă şi îl prevenise s nu se apropie nicicând de vidul central,ă unde Azathoth, sultanul demonilor, morm ie mânios prină întuneric. De asemenea, nu era deloc bine s se ocupe deă Cei Str vechi, şi din moment ce aceştia interziceauă categoric accesul la cetatea miraculoas , era de preferat să ă nu o mai caute.

Kuranes îşi puse, de asemenea, întrebarea cam ce folos i-ar putea aduce acea c l torie, în ipoteza c ar fi ajuns într-ă ă ăadev r la inta sa.ă ţ

Ani de-a rândul, Kuranes visase la adorabila cetate Celephais şi suspinase dup inutul Ooth-Nargai, după ţ ă libertatea şi culorile de acolo, dup bog ia tr irilor deă ăţ ă acolo, dup via a eliberat de orice constrângeri,ă ţ ă prejudec i ori stupidit i a celor de acolo. Acum, când nuăţ ăţ numai c p trunsese în acest oraş, ba chiar îi şi deveniseă ă rege, considera c libertatea şi pofta de via trec preaă ţă repede şi c devin de-a dreptul monotone, pentru c nuă ă sunt suficient de legate de ceea ce este mai mult sau mai pu in solid în sentimentele sau amintirile noastre. Deveniseţ rege în Ooth-Nargai, dar nu g sea nici o satisfac ie înă ţ domnia sa, aşa c se apleca f r încetare asupra vechiloră ă ă lucruri familiare din Anglia care îi formaser întreagaă

182

tinere e. Ar fi dat toat împ r ia sa pentru a mai puteaţ ă ă ăţ auzi clopotele din Cornwall r sunând în dep rtare, ar fi dată ă toate cele o mie de minarete din Celephais pentru acoperişurile uguiate ale satului din apropierea conaculuiţ s u. De aceea, îi spuse vizitatorului s u c i se p reaă ă ă ă perfect posibil ca nici cetatea necunoscut a soarelui apuneă s nu-i ofere acestuia toate satisfac iile pe care acesta leă ţ c uta, aşa c poate ar fi fost preferabil s reia un vis gloriosă ă ă şi pe jum tate uitat, decât s -şi continue c utarea. Îlă ă ă vizitase adesea pe Carter, în vremurile bune din lumea luminii de ziu , şi cunoştea foarte bine încânt toarele colineă ă din Noua Anglie unde se n scuse acesta.ă

Era convins c în cele din urm exploratorul tot nu-şi vaă ă putea g si liniştea, ci va începe s tânjeasc dup amintirileă ă ă ă ce-l vor cotropi: str lucirea turnului din Beacon Hill înă lumina amurgului, clopotni ele înalte şi str zileţ ă întortocheate de pe colina din Kingsport, acoperişurile şubrede şi albite de vreme din str vechiul Arkham bântuită de vr jitoare, câmpiile şi v ile binecuvântate, pere ii deă ă ţ piatr şi acoperişurile triunghiulare ale c su elor ceă ă ţ str lucesc printre bosche ii verzi. Îi vorbi îndelung lui Carteră ţ despre toate acestea, dar Randolph îşi men inu în cele dinţ urm hot rârea ini ial . Se desp r ir într-un târziu,ă ă ţ ă ă ţ ă p strându-şi fiecare propriile convingeri, iar Carter seă întoarse în Celephais, trecând pe sub poarta de bronz. Apucând-o pe strada Stâlpilor, ajunse din nou pe vechile metereze de la malul m rii, unde convers cu marinariiă ă veni i din porturi îndep rtate pentru a aştepta corabiaţ ă întunecat ce trebuia s soseasc din recea şi crepuscularaă ă ă ar Inquanok. Corabia ai c rei marinari cu fe e ciudate şiţ ă ă ţ

negustori de onix poart în venele lor sângele Mariloră Str moşi.ă

Într-o sear doldora de stele, atunci când Pharosă str lucea plin de splendoare deasupra portului, vasulă ă aşteptat acost la chei şi marinari şi negustori cu fe eă ţ ciudate ap rur , unul câte unul sau în grupuri, în vechileă ă

183

taverne de pe meterezele de la malul m rii. Era fascinantă s revezi acele figuri ce sem nau cu chipul divin sculptat peă ă Ngranek, dar Carter nu se avânt s le vorbeasc acestoră ă ă marinari t cu i. Nu ştia ce orgolii, ce mutism ori ce vagiă ţ amintiri divine îi conduceau pe aceşti fii ai Marilor Str moşiă şi era convins c nu ar fi fost deloc în elept s le vorbească ţ ă ă despre c ut rile sale ori s -i iscodeasc cu prea multă ă ă ă ă insisten în leg tur cu pustiul înghe at ce se întinde laţă ă ă ţ nord de ara lor crepuscular . Arareori se amestecau ei înţ ă vorb cu ceilal i clien i ai acestor vechi taverne, cel maiă ţ ţ adesea se strângeau îns în grupuri, prin unghere maiă retrase, şi îngânau între ei cântece înv luitoare din regiuniă necunoscute sau psalmodiau lungi poveşti, cu un accent str in restului lumii viselor. Aceste cântece şi acesteă povestiri erau atât de neobişnuite şi de emo ionante, încâtţ puteai ghici cât erau de minunate doar privind la fe eleţ celor ce le ascultau, deşi cuvintele lor ajungeau la urechile vulgului doar sub forma unui ritm straniu ori a unei melodii obscure.

Timp de o s pt mân , misterioşii, matelo i trecur dintr-oă ă ă ţ ă tavern în alta, iar negustorii dintr-un bazar în altul dină Celephais. Înainte ca ei s plece din nou, pretextând c ar fiă ă fost un miner cu experien în exploatarea onixului, dornicţă s lucreze în carierele lor, Carter re inu un loc pe corabiaă ţ întunecat . Era un vas minunat, meşteşugit lucrat, f cut dină ă lemn de tec, cu accesorii de abanos şi cu incrusta ii de aur,ţ cabina în care locuia fiind îmbr cat în m tase şi catifea.ă ă ă Într-o diminea , la ora refluxului, întinser pânzele şiţă ă ridicar ancora. Carter, care se a inea la pupa, v zu soareleă ţ ă în l ându-se şi incendiind meterezele, statuile de bronz şiă ţ minaretele aurite din Celephais, oraşul f r vârst . V zu, înă ă ă ă sfârşit, cum toate se pierdeau în zare şi cum piscul înz pezit al muntelui Aran se f cea tot mai mic. La amiaz ,ă ă ă nu se mai zarea nimic în afar de albastrul delicat al Mariiă Cereneriene şi de un galion pictat ce naviga, departe, spre împ r ia Seraniei, acolo unde marea se întâlneşte cu cerul.ă ăţ

184

Noaptea sosi, doldora de stele, şi corabia întunecat seă orienta dup Carul Mare şi Carul Mic, ce se roteau încetişoră în jurul polului ceresc. Marinarii cântar acele cânteceă misterioase din inuturi necunoscute, apoi s-au retras, unulţ câte unul, sub punte, în timp ce oamenii de veghe şi cei de cart murmurau vechi cântece, aplecându-se peste bastingaj pentru a privi la peştii luminoşi ce se jucau în ap . Pe laă miezul nop ii, Carter se culc şi el, şi se trezi în luminaţ ă crud a dimine ii, observând c soarele p rea s fie mai laă ţ ă ă ă sud decât de obicei. Îşi folosi întreaga zi pentru a-i cunoaşte mai bine pe oamenii de pe vas, tr gându-i pe nesim ite deă ţ limb pentru a-i face sa vorbeasc despre ara loră ă ţ friguroas şi crepuscular , despre nobila lor cetate de onixă ă şi despre teama lor fa de înaltele piscuri inaccesibile,ţă dincolo de care se spunea c s-ar afla Leng. Ei îi m rturisiră ă ă cât de tare îi nec jea faptul c nici o pisic nu voia să ă ă ă r mân în Inquanok şi c acest lucru, credeau ei, se datoraă ă ă exclusiv vecin t ii nesigure a inutului Leng. Dar despreă ăţ ţ deşertul de piatr din nord, şi numai despre acesta,ă refuzar îns s -i vorbeasc . Acel deşert avea în el cevaă ă ă ă neliniştitor, aşa c li se p rea preferabil s -i nege existen a.ă ă ă ţ

În zilele urm toare, îi vorbir despre carierele în careă ă Carter spusese c ar fi dorit s lucreze. Erau o mul ime,ă ă ţ fiindc cetatea Inquanok era în întregime construit dină ă onix, iar mari blocuri şlefuite erau cump rate la Rinar,ă Ogrothan, Celephais sau chiar pe loc, de negustorii veni iţ din Thran, Ilarnek şi Kadatheron, în schimbul frumoaselor m rfuri din aceste porturi fabuloase. Departe, în nord,ă aproape de deşertul înghe at a c rui existen oamenii dinţ ă ţă Inquanok refuz s o admit , exista o carier p r sit , maiă ă ă ă ă ă ă mare decât oricare alta, din care odinioar fuseser extraseă ă blocuri atât de enorme, încât numai imaginea g oacelor lor,ă cioplite cu dalta, era suficient pentru a te umple deă groaz . Nimeni n-ar fi putut spune cine t iase acele blocuriă ă de dimensiuni incredibile, ori unde fuseser eleă transportate. Se considerase preferabil s nu se profanezeă

185

aceast carier de care, aşa cum se poate lesne b nui, seă ă ă legau amintiri extraordinar de neomeneşti, aşa c ea nuă mai fusese exploatat şi c zuse în paragin în aceaă ă ă împ r ie a crepusculului, peste a c rei imensitate plutescă ăţ ă doar corbii ori, poate, pas rea Shantak. Carter fu profundă mişcat când auzi vorbindu-se despre aceast carier , c ciă ă ă aflase din legende c palatul marilor Str moşi, ce se înală ă ţă pe culmile cet ii necunoscute Kadath, p rea a fi construităţ ă din onix.

Cu fiecare zi ce trecea, soarele se rotea din ce în ce mai jos pe cer, în timp ce cea a din fa a lor devenea tot maiţ ţ deas .ă

Dup dou s pt mâni, lumina soarelui disp ru complet,ă ă ă ă ă l sând locul unui crepuscul fumuriu şi ciudat ce str b teaă ă ă pe timpul zilei cupola groas de nori veşnici. Noaptea, ună frig fosforescent se l sa de pe aceeaşi bolt f r stele,ă ă ă ă acoperit de nori. În cea de-a dou zecea zi, o uriaş stâncă ă ă ă pleşuv ap ru, departe, din dealurile m rii, fiind primaă ă ă bucat de p mânt pe care o vedeau de când pisculă ă înz pezit al muntelui Aran disp ruse în urma cor biei,ă ă ă înghi it de zare. Carter îl întreb pe c pitan ce nume aveaţ ă ă stânca aceea, şi i se r spunse c ea nu avea nume şi c niciă ă ă o corabie nu se apropiase vreodat de ea, din cauzaă zgomotelor ce veneau noaptea dinspre acel loc. Când odată cu c derea întunericului un bocet trist şi neîntrerupt seă ridic de pe masa aceea golaş de granit, c l torul fu fericită ă ă ă c vasul nu se oprise din drum şi c stânca nu avea nume.ă ă Marinarii nu contenir s se roage şi s cânte pân ceă ă ă ă stânca disp ru din raza lor de vedere, iar Carter fu bântuită de vise înfior toare pân spre orele mici ale nop ii.ă ă ţ

Dou dimine i mai târziu, în dep rtare se contur spreă ţ ă ă est un şirag de piscuri înalte, cenuşii, ale c ror vârfuri seă pierdeau în masa de nori crepusculari. V zându-le,ă marinarii intonar cântece de bucurie, iar unii dintre eiă îngenunchear pe punte, pentru a se ruga. Carter în eleseă ţ c erau pe punctul de a ajunge la Inquanok, şi c în curândă ă

186

urmau s ancoreze la cheiul acestui mare oraş ce poartă ă numele rii în care se afl . Spre prânz, ap ru o coastţă ă ă ă posomorât şi, pu in înainte de ora trei, domurile rotunjiteă ţ şi spirele fantastice ale oraşului de onix âşnir dinspreţ ă nord. Acest oraş str vechi, bizar şi insolit se în l a deasupraă ă ţ zidurilor sale de ap rare şi a cheiurilor sale, în întregimeă negru, dar ornamentat cu podoabe şi arabescuri incrustate cu aur. Casele erau înalte, decorate cu flori pe fiecare latură şi cu motive ale c ror simetrii obscure î i luau ochii printr-oă ţ frumuse e mai puternic decât lumina. Unele dintre eleţ ă erau dominate de domuri magnifice, altele de terase piramidale pe care se în l au minarete, cu o form ciudat ,ă ţ ă ă ce dep şea orice închipuire. Zidurile de ap rare erau joaseă ă şi str punse de numeroase por i. Fiecare dintre aceste por iă ţ ţ era acoperit de câte o bolt uriaş , ce se în l a multă ă ă ă ţ deasupra zidurilor şi pe care era aşezat capul unui zeu, sculptat cu aceeaşi m iestrie cu care fusese cioplit în piatră ă chipul uriaş de pe îndep rtatul Ngranek. În centrul oraşului,ă pe o colin , se în l a un turn cu şaisprezece laturi, mai înaltă ă ţ decât toate celelalte, sus inând o clopotni aşezat pe unţ ţă ă uriaş dom turtit. Dup spusele marinarilor, acesta eraă Templul Celor Str vechi, condus de un Mare Preot b trân,ă ă auster şi împov rat de secrete.ă

Un clinchet misterios r suna în cetate la intervaleă regulate, c ruia îi r spundea de fiecare dat o rev rsare deă ă ă ă sunete oculte de corn, viole şi voci. Pe un galion ancorat în apropierea marelui dom al Templului, un şir de trepiede l sa s izbucneasc , din când în când, str lucirea uneiă ă ă ă fl c ri. Preo ii şi poporul acestui oraş erau plini deă ă ţ în elepciune şi respectau misterele originare, p strau cuţ ă sfin enie ritmurile Marilor Str moşi, aşa cum o poruncescţ ă inscrip ii înc mai vechi decât Manuscrisele Pnakotice. Înţ ă clipa în care corabia lor dep şi marele dig de bazalt şiă p trunse în port, se putur auzi pân şi cele mai slabeă ă ă zgomote ale oraşului, iar Carter îi v zu pe sclavii, marinariiă şi negustorii de pe cheiuri. Marinarii şi negustorii, cu fe eleţ

187

lor ciudate, apar ineau rasei zeilor, dar se spunea c sclaviiţ ă proveneau dintr-un popor bondoc şi cu priviri chiorâşe, ce str b tuse sau ocolise piscurile inaccesibile şi care veneaă ă din v ile de dincolo de Leng. Se apropiar de cheiul extremă ă de lat în dreptul meterezelor, acoperit cu tot felul de m rfuri desc rcate din galioanele ce ancoraser înainteaă ă ă lor, în timp ce undeva, pe margine, se îngr m deau mariă ă cantit i de onix, sculptat sau nu, ce aşteptau s fieăţ ă înc rcate pe cor biile care urmau s le poarte spreă ă ă îndep rtatele pie e din Rinar, Ogrothan şi Celephais.ă ţ

Nu se l sase înc seara când corabia întunecat aruncă ă ă ă ancora în dreptul unui chei de piatr . To i marinarii şiă ţ negustorii coborâr pe rm şi p trunser în oraş, trecândă ţă ă ă pe sub o poart boltit . Str zile, pavate cu onix, erau uneleă ă ă largi şi drepte, altele înguste şi întortocheate. Casele construite în apropierea m rii erau mai vaste şi deasupraă por ilor lor ciudat boltite se g seau pl ci aurite despre careţ ă ă se spunea c erau puse acolo în semn de omagiu adusă micilor zeit i ce ocroteau casele respective. C pitanulăţ ă vasului îl lu pe Carter cu el într-o veche tavernă ă marin reasc , spre care se gr beau to i marinarii dină ă ă ţ inutul misterios şi îi promise s -l conduc a doua zi sţ ă ă ă

viziteze toate minun iile oraşului crepuscular şi s -lăţ ă înso easc de-a lungul meterezelor dinspre nord pân laţ ă ă tavernele frecventate de minerii din carierele de onix. Odat cu c derea nop ii, se aprinser micile l mpi de bronz,ă ă ţ ă ă în timp ce marinarii intonau cântece din inuturiţ îndep rtate. Când r sun în tot oraşul dang nul uriaşuluiă ă ă ă clopot din înaltul turnului, iar cornul, violele şi vocile misterioase îi r spunser , cu to ii se oprir din cântat şi seă ă ţ ă înclinar în t cere, pân ce se stinse şi ultimul ecou.ă ă ă Deasupra cet ii Inquanok pluteşte o prezen stranie şiăţ ţă miraculoas , iar oamenii se tem c dac nu respect acesteă ă ă ă ritualuri, mânia şi r zbunarea s-ar putea abate din senină asupra lor.

188

Departe, într-un ungher umbrit al tavernei, Carter z ri oă form bondoac ce nu-l atr gea deloc: era, f r îndoial ,ă ă ă ă ă ă negustorul cu uit tur chiorâş pe care, cu mult timp înă ă ă urm , îl întâlnise în hanurile din Dylath-Leen şi care aveaă reputa ia de a face comer cu oribilele sate de piatr dinţ ţ ă Leng, sate în care nici un om întreg la minte nu ar pune piciorul şi ale c ror focuri infernale se v d noaptea deă ă foarte departe. Se spunea chiar c acest negustor ar fiă tratat cu acel indescriptibil mare preot cu chipul acoperit de o masc de m tase galben , ce tr ieşte singur într-oă ă ă ă m n stire preistoric . Acest om p ruse extrem de interesată ă ă ă atunci când Carter îi descosea pe negustorii din Dylath-Leen în leg tur cu Kadath şi cu nem rginirea f r via .ă ă ă ă ă ţă Prezen a sa în sumbra şi bântuita cetate Inquanok, atât deţ aproape de miracolele din nord, nu era câtuşi de pu inţ liniştitoare. Negustorul disp ru înainte ca Randolph s fiă ă reuşit s -i vorbeasc , iar marinarii îi povestiser ulterior că ă ă ă acel negustor venise dintr-o zon greu de localizat, cu oă caravan de iaci, aducând cu el un transport de ouă ă enorme şi puternic parfumate ale legendarei p s riă ă Shantak, cu inten ia de a le schimba pe paharele de jadţ cizelat pe care to i negustorii le iau cu ei din Ilarnek.ţ

În diminea a urm toare, c pitanul vasului îl c l uzi peţ ă ă ă ă Carter de-a lungul str zilor de onix, cenuşii sub cerulă crepuscular. Por ile încrustate şi fa adele ornamentate cuţ ţ basoreliefuri, balcoanele sculptate şi consolele acoperite cu cristal str luceau toate, p trunse de un farmec sumbru. Dină ă loc în loc, se deschidea câte o pia împodobit cu stâlpiţă ă negri, colonade şi statui ale unor fiin e stranii, omeneşti şiţ fantastice în acelaşi timp. Majoritatea priveliştilor - str ziă drepte şi largi, alei laterale şi înşiruiri de domuri rotunjite, spire şi acoperişuri pline de arabescuri - erau înc rcate de oă frumuse e şi o vraj dep şind orice închipuire, dar nimic nuţ ă ă egala în splendoare în l imea masiv a uriaşului templuă ţ ă central, cu cele şaisprezece fa ete sculptate, cu domul turtitţ şi clopotni a zvelt , ce domina toate construc iile cu oţ ă ţ

189

m re ie ce r mânea la fel de strivitoare din orice unghi ar fiă ţ ă fost privit. Spre est, foarte departe, dincolo de zidurile oraşului şi deasupra p şunilor, se în l au silueteleă ă ţ sub iratice şi cenuşii ale acelor piscuri inaccesibile, cuţ vârfurile pierdute în cea , în spatele c rora se spune c seţă ă ă afl hidoasa cetate Leng.ă

C pitanul îl conduse pe Carter spre imensul templu care,ă cu gr dina sa împrejmuit de ziduri, se în l a într-o mareă ă ă ţ pia rotund , de la care pornesc toate str zile oraşului,ţă ă ă asemeni spi elor unei ro i. Deasupra fiec reia din cele şapteţ ţ ă por i boltite ale acestei gr dini se înal câte un capţ ă ţă sculptat, asem n tor cu cele ce domin por ile cet ii. Eleă ă ă ţ ăţ sunt întotdeauna deschise, iar poporul trece pe sub ele plin de respect, str b tând în voie drumurile acoperite cu iglă ă ţ ă şi micile alei str juite de statui groteşti ale zeilor ă termi şi de sanctuare ale zeit ilor m runte. Erau acolo fântâni, iazuriăţ ă şi bazine ce reflectau str lucirea intermitent a fl c riloră ă ă ă din trepiedele aşezate într-un balcon înalt; toate erau f cute din onix şi în apa lor fuseser arunca i peştiiă ă ţ fosforescen i prinşi de pescarii de pe malurile oceanului.ţ Când dang tul profund al clopotului din turn r sunaă ă deasupra gr dinii şi a oraşului, din cele şapte loje situate înă apropierea celor şapte por i îi r spundeau cornul, violele şiţ ă vocile, iar pe cele şapte por i ale templului ieşeau lungiţ procesiuni de preo i acoperi i cu m şti şi cu glugi negre,ţ ţ ă purtând pe bra ele în l ate deasupra capului mari vase deţ ă ţ aur, din care se în l a un abur straniu. Cele şapteă ţ procesiuni înaintau într-un singur rând, fiecare preot aruncând piciorul mult înainte, f r a îndoi genunchiul,ă ă coborând drumul spre cele şapte loje ale templului. Pentru a reveni de acolo, lungile rânduri de preo i urmeaz o caleţ ă secret şi se şopteşte c sc ri de onix coboar în adâncuri,ă ă ă ă pân la mistere despre care nu se pomeneşte niciodat ;ă ă sunt de asemenea şi unii care insinueaz c preo ii cu m ştiă ă ţ ă şi glugi negre, ce defileaz în coloan , nu ar fi fiin e umane.ă ă ţ

190

Carter nu p trunse în templu, c ci nimeni în afaraă ă Regelui Înv luit nu este autorizat s o fac . Înainte de aă ă ă p r si gr dina, sosi ora clopotului: auzi dang nul s uă ă ă ă ă r sunând undeva, deasupra, şi geam tul cornului, ală ă violelor şi al vocilor izbucnind din lojile din apropierea por ilor lor. Lunga procesiune a preo ilor purtând cape deţ ţ aur coborî cele şapte promenade cu mersul ei bizar şi spectacolul trezi în inima c l torului o team pe care nu i-ară ă ă fi provocat-o preo i umani. Când ultimul dintre aceşti preo iţ ţ disp ru, Carter p r si gr dina, nu f r a remarca o pată ă ă ă ă ă ă r mas pe lespezi în dreptul locului pe unde fuseseră ă ă purtate cupele. Nici chiar c pitanului de corabie nu-i pl cuă ă deloc aceast pat şi îl îndep rt iute pe Carter, purtându-lă ă ă ă spre colina pe care se înal numeroasele domuri aleţă miraculosului palat al Regelui Înv luit.ă

Str zile ce conduc spre palatul de onix sunt abrupte şiă înguste, cu excep ia celor largi şi întortocheate pe care seţ plimb regele şi suita sa. Carter şi c l uza sa o luar pe oă ă ă ă alee în trepte, trecând printre pere ii incrusta i ce purtauţ ţ însemne stranii de aur şi pe sub balcoanele şi consolele de unde veneau adesea dulci adieri de muzic cu parfumă exotic. Aveau mereu în fa a ochilor zidurile titanice şiţ m nunchiurile de domuri bulboase ce au adus faimaă palatului Regelui Înv luit. În cele din urm , trecur pe sub oă ă ă mare bolt neagr şi ajunser în gr dina pl cerilor. Acolo,ă ă ă ă ă Carter r mase intuit locului, covârşit de atâta frumuse e.ă ţ ţ Terasele de onix, promenadele cu coloane, porticurile cochete, frumoşii copaci în floare ce se c rau în trepteăţă pân la ferestrele aurite, urnele şi trepiedele de bronză ornate cu basoreliefuri discrete, statuile de marmură neagr ce p reau a fi vii pe socluri, fântânile de bazalt înă ă care zvâcneau peştii fosforescen i, minusculele temple aleţ p s rilor cânt toare, cu penetul irizat, aşezate în vârfulă ă ă coloanelor sculptate, miraculoasele arabescuri, marile por iţ de bronz şi viile coapte ce se c rau pe întreaga suprafaăţă ţă a zidurilor şlefuite, toate se uneau pentru a oferi un

191

spectacol a c rui frumuse e dep şea realitatea şi p rea peă ţ ă ă jum tate fantastic, chiar şi în lumea visului. Toate acesteaă scânteiau ca într-o viziune sub crepuscularul cer cenuşiu: în prim-plan, magnificen a domurilor şi sculpturilor palatului,ţ departe, în zare, siluetele fantastice ale piscurilor inaccesibile. Pas rile şi fântânile cântau veşnic, în timp ceă parfumul florilor rare plutea ca un v l sub ire deasupraă ţ acestei neînchipuite gr dini. Cei doi f cur cale întoars peă ă ă ă aleea cu trepte. Nici un vizitator nu poate p trunde în palat,ă şi este preferabil s nu contempli prea mult timp şi cu preaă mult aten ie marele dom central care domin intrarea,ă ţ ă c ci se spune c acesta îl ad posteşte pe marele p rinte ală ă ă ă tuturor fabuloaselor p s ri Shantak, care trimite în dară ă tuturor curioşilor vise deosebit de bizare.

Dup aceast vizit , c pitanul îl lu cu el pe Carter înă ă ă ă ă cartierul de nord al oraşului, în apropierea por iiţ Caravanelor, acolo unde se afl tavernele negustorilor dină Yak şi ale marinarilor care extrag onix. Acolo, într-un han de mineri, cu tavanul scund, se desp r ir : c pitanul trebuia să ţ ă ă ă se întoarc la afacerile sale, iar Carter era gr bit să ă ă vorbeasc cu minerii despre regiunea de nord a rii. Eraă ţă mult lume în acel han şi c l torul nu aştept prea multă ă ă ă pentru a intra în vorb cu câ iva dintre cei de la mese. Seă ţ prezent drept un vechi miner lucrând într-o galerie deă onix, ce aştepta veşti de la o carier de lâng Inquanok,ă ă veşti ce întârziau s soseasc . Dar ceea ce afl nu ad ugă ă ă ă ă prea mare lucru la ceea ce ştia deja. Minerii deveneau reticen i şi evazivi de îndat ce venea vorba despre pustiulţ ă înghe at ce se întinde în partea de nord şi despre cariera peţ care nu o viziteaz nimeni. Le era team de emisariiă ă fabuloşi care vin de dincolo de mun ii ce se învecineaz cuţ ă inutul în care, se zice, se afl Leng. Le era team deţ ă ă

prezen ele demonice şi de santinelele f r num r ceţ ă ă ă vegheaz în marele nord printre stâncile împr ştiate.ă ă Şopteau, de asemenea, c faimoasele p s ri Shantak nuă ă ă sunt animale fireşti şi c într-adev r era mai bine c nici ună ă ă

192

om nu le z rise aievea vreodat (legendarul p rinte ală ă ă p s rilor Shantak ce este ad postit în palatul regal fiindă ă ă hr nit în întuneric).ă

În ziua urm toare, spunând c doreşte s fac pe contă ă ă ă propriu înconjurul diferitelor mine din inut şi s vizitezeţ ă curioasele sate de onix din Inquanok, Randolph Carter închirie un iac pe care îl înc rc cu mari saci de piele pentruă ă c l torie. Dincolo de Poarta Caravanelor, drumul duceaă ă drept printre ogoarele arate, lâng care se înală ţă numeroase ferme ciudate, împrejmuite de domuri joase. Carter se opri în câteva dintre aceste case pentru a pune întreb ri şi o dat d du peste o gazd atât de sever , atâtă ă ă ă ă de reticent şi înnobilat de o asemenea m re ie înn scută ă ă ţ ă ă (asem n toare celei de care era impregnat chipul sculptată ă pe Ngranek), încât avu convingerea de a fi întâlnit pe unul din Marii Str moşi în persoan , sau cel pu in o fiin prină ă ţ ţă venele c reia curgea sângele lor. Discutând cu această ă persoan sever şi reticent , avu grij s -i vorbeasc pe zeiă ă ă ă ă ă numai de bine şi s laude toate lucrurile binecuvântate cuă care aceştia îl copleşiser .ă

Carter înnopt într-un câmp de pe marginea drumului,ă sub un copac Lygath de care îşi leg iacul, iar diminea a îşiă ţ relu pelerinajul spre nord. C tre orele zece, ajunse în satulă ă cu mici domuri Urg, unde poposesc de obicei negustorii şi unde îşi deap n poveştile minerii; se opri în taverna loră ă pân la prânz. Din acest loc, drumul caravanelor îşi schimbă ă direc ia spre vest, c tre Selarn. Carter îşi continu însţ ă ă ă c l toria spre nord, pe drumul ce ducea spre cariere. Toată ă ă dup -amiaza urm acest drumeag ceva mai îngust decâtă ă drumul principal, care urca printr-un inut stâncos, cuţ pu ine ogoare cultivate. Seara, colinele joase ce se în l auţ ă ţ în stânga sa f cur loc unor imenşi pere i de stânc , ce îlă ă ţ ă f cur s în eleag c se apropia de regiunea minelor.ă ă ă ţ ă ă Uriaşele culmi dezgolite ale mun ilor inaccesibili seţ înmul iser tot timpul drumului, pândindu-l amenin toareţ ă ţă de undeva din dreapta, iar poveştile pe care le auzea din

193

gura fermierilor, negustorilor şi c ru aşilor ce mânauă ţ greoaiele care cu onix întâlni i în drum deveneau din ce înţ ce mai neliniştitoare, pe m sur ce înainta mai mult.ă ă

În cursul celei de-a doua nop i, îşi priponi iacul de oţ proptea înfipt în p mânt şi-şi f cu culcuş la umbra uneiă ă ă stânci uriaşe. Remarc faptul c la aceast latitudineă ă ă nordic la care se afla exista cea mai puternică ă fosforescen a norilor pe care o întâlnise vreodat şi avuţă ă aproape convingerea c z reşte nişte siluete negreă ă profilându-se pe acest cer luminos-cenuşiu. În cea de-a treia diminea , ajunse la prima carier de onix şi îi salutţă ă ă pe cei care lucrau acolo cu târn coape şi cu d l i. Pân laă ă ţ ă c derea serii, trecuse deja pe la unsprezece astfel deă cariere, inutul fiind format mai ales din pere i de onix şiţ ţ ziduri de gale i pe care nu creştea nici o urm de vegeta ie.ţ ă ţ Îşi petrecu cea de-a treia noapte într-o tab r de mineri, aleă ă c rei focuri tremur toare aruncau reflexe bizare pe pere iiă ă ţ de onix şlefui i ce se în l au spre est. În cursul serii, mineriiţ ă ţ au intonat multe cântece şi au spus o mul ime de poveştiţ dovedind o atât de profund cunoaştere a vremurilor deă odinioar şi a obiceiurilor zeilor, încât Carter îşi d du seamaă ă c ei posedau o mul ime de amintiri latente, r mase de laă ţ ă str moşii lor, Marii Str moşi. Fu întrebat încotro mergea, şiă ă primi sfatul de a nu urca mult prea departe spre nord, dar r spunsul s u fu c pornise în c utarea unor noi pere i deă ă ă ă ţ onix şi c nu era dispus s rişte mai mult decât prospectoriiă ă obişnui i. Diminea a, îşi lu r mas-bun de la ei şi c l ri de-aţ ţ ă ă ă ă lungul unui inut din ce în ce mai posomorât, unde, dupţ ă câte i se spusese, trebuia s g seasc acea carieră ă ă ă neliniştitoare şi p r sit din care mâini mai vechi decât celeă ă ă omeneşti extr seser acele blocuri enorme.ă ă

Se sim i cuprins de nelinişte atunci când, întorcând capulţ pentru un ultim gest de r mas-bun, i se p ru c -l z reşteă ă ă ă apropiindu-se de tab r pe negustorul bondoc cu privireă ă chiorâş , al c rui b nuit comer cu Leng provocase atâteaă ă ă ţ comentarii în îndep rtata Dylath-Leen. Dup ce dep şi alteă ă ă

194

dou cariere, regiunea locuit din Inquanok p ru s seă ă ă ă termine şi drumul se îngust , pân ce deveni o c rare aă ă ă iacilor s lbatici, deosebit de povârnit , ce şerpuia de-aă ă lungul negrilor pere i interzişi. La dreapta, continuau s seţ ă înal e piscurile îndep rtate şi desc rnate şi pe m sur ceţ ă ă ă ă Carter se afunda în aceast împ r ie virgin , i se p rea că ă ăţ ă ă ă se face tot mai întuneric şi mai frig. Îşi d du seama înă scurt vreme c pe drumul negru nu se mai z rea nici oă ă ă urm de copite sau de picior de om, şi în elese c într-ă ţ ăadev r ajunsese pe meleagurile ciudate şi pustii aleă vremurilor de odinioar . O dat , un corb cronc ni dină ă ă întâmplare în v zduh şi din când în când auzea din spateleă câte unei stânci un fâlfâit de aripi, ce îl f cea s -şiă ă aminteasc cu nelinişte de pas rea Shantak. De cele maiă ă multe ori, nu era nimeni, şi Carter continua s c l reasc ,ă ă ă ă solitar, pe iacul a c rui blan se umpluse de m r cini. Seă ă ă ă sim i cuprins de îngrijorare atunci când excelentul s u iacţ ă refuz din ce în ce mai des s înainteze şi p ru din ce în ceă ă ă mai înfricoşat, tres rind şi zbârlindu-se la cel mai mică zgomot.

C rarea se îngusta acum, strâns între pere ii negri şiă ă ţ str lucitori, iar urcuşul deveni tot mai abrupt. Dup două ă ă ceasuri, Carter z ri în fa a lui conturul ferm al unei creste;ă ţ dincolo de care se întindea doar nem rginirea cerului trist şiă cenuşiu. Binecuvânt perspectiva coborâşului care p reaă ă s -l aştepte dincolo de creast . Dar nu era deloc uşor să ă ă ajung pe culme, pentru c drumul urca acum aproapeă ă vertical iar buc ile de stânc şi pietrişul care îi c deauăţ ă ă mereu de sub picioare îl f ceau periculos. Carter trebuiă adesea s descalece de pe iac, iar când se împiedica sau seă împleticea, tr gea dup el animalul cuprins de nelinişte,ă ă care-şi p stra cu greu echilibrul. Se trezi îns dintr-o dat înă ă ă vârf şi când privi drept înainte, priveliştea îi t ie r suflarea.ă ă

Drumul continua drept în fa a lui, coborând uşor printreţ aceleaşi şiruri de pere i naturali înal i ca şi cele de pânţ ţ ă atunci, dar spre stânga se c sca un h u uriaş, de mii de acriă ă

195

în suprafa . O for arhaic t iase şi smulsese pere ii deţă ţă ă ă ţ onix originari, transformând acele locuri într-o carieră uriaş . Departe, în spatele lor, se mai vedeau înc înă ă pr p stii urmele de dalt concav şi undeva, în m runtaieleă ă ă ă ă p mântului, se c scau gigantice gropi de târn cop. Această ă ă ă carier nu ar fi putut fi creat de mân omeneasc , laturileă ă ă ă sale concave fiind crestate de p trate mari, cu latura deă câ iva yarzi, care spuneau totul despre dimensiuneaţ blocurilor smulse odinioar de d l i şi mâini necunoscute.ă ă ţ Undeva, foarte sus, deasupra marginilor carierei, zburau şi cronc neau corbii; în adâncurile nev zute, un zumz ită ă ă nedesluşit semnala prezen a liliecilor urhagilor şi a altorţ prezen e f r num r, ce bântuiau în întunericul infinit.ţ ă ă ă Carter privea de sus, de pe drumul îngust, spre c rareaă stâncoas ce cobora în amurg la picioarele lui. La dreapta,ă înal ii pere i de onix se prelungeau pân dincolo de zare, iarţ ţ ă la stânga ei erau despica i de aceast înfricoş toare carierţ ă ă ă supraterestr .ă

Deodat , iacul mugi puternic pe neaşteptate şi, sc pândă ă de sub controlul lui Carter, îl dep şi dintr-un salt şi seă n pusti înainte vijelios, îngrozit, şi disp ru spre nord peă ă drumul îngust şi abrupt. De sub copitele sale âşni o ploaieţ de pietre, care c zur în carier şi se pierdur în întuneric,ă ă ă ă f r a face nici cel mai mic zgomot. Carter, care urm riseă ă ă cu r suflarea t iat galopul bezmetic al iacului, înfrunt cuă ă ă ă nep sare primejdiile acelei trec tori înguste. Nu dup multă ă ă ă vreme, în stânga lui se în l ar din nou pere ii negri,ă ţ ă ţ îngustând înc mai mult drumul, şi c l torul continu să ă ă ă ă alerge dup iacul s u, ale c rui urme l b r ate st teauă ă ă ă ă ţ ă m rturie a disper rii sale.ă ă

I se p ru c aude zgomotul copitelor animalului înfricoşată ă şi, încurajat de acest zgomot, Carter îşi continu urm rireaă ă cu şi mai mare grab . Str b tu mile de-a rândul şi, peă ă ă nesim ite, drumul se l rgi pu in câte pu in în fa a lui, astfelţ ă ţ ţ ţ încât îşi d du curând seama c era pe cale s ajung înă ă ă ă pustiul însp imânt tor şi înghe at ce se întinde spre nord.ă ă ţ

196

Coastele desc rnate ale îndep rtatelor piscuri inaccesibileă ă erau din nou vizibile, deasupra stâncilor ce se întindeau în dreapta sa. În fa a sa era o întindere imens de roci şiţ ă pietre enorme care, f r îndoial , îl preg tea pentru câmpiaă ă ă ă sumbr şi nem rginit de care se apropia. Zgomotulă ă ă sacadat al potcoavelor se mai auzi înc o dat , înc maiă ă ă puternic decât pân atunci, dar în loc s -i dea curaj, acestă ă zgomot îl umplu de spaim , c ci îşi d du seama c nu eraă ă ă ă provocat de bietul s u iac. Acel zgomot nemilos şi hot râtă ă venea clar din spatele lui.

C utarea iacului se transform atunci într-o goană ă ă nebuneasc din fa a a ceva înc nev zut, fiindc nuă ţ ă ă ă îndr znea s priveasc peste um r, presim ind c animalulă ă ă ă ţ ă ce era pe urmele sale nu putea fi nici normal, nici identificabil, iacul s u îl auzise sau îl mirosise probabilă primul şi Carter nu îndr zni s -şi pun întrebarea dac nuă ă ă ă cumva urm rirea începuse înc de la locuin ele mineriloră ă ţ sau numai de la pr pastia întunecat a carierei. Trecuseă ă între timp de pere ii de onix şi noaptea începuse s se laseţ ă peste o imensitate de nisip şi de stânci spectrale, de-a lungul c reia nu se z rea nici un drum. Nu mai puteaă ă desluşi urmele iacului, dar însp imânt torul galop dină ă spatele s u nu contenea, la acesta ad ugându-se din cândă ă în când un zumz it şi un fâlfâit de aripi gigantice. Îşi d duă ă seama cu disperare c pierdea teren şi în elese c eraă ţ ă iremediabil pierdut în acest pustiu haotic şi blestemat, printre rocile indescriptibile, pe aceste întinderi virgine de nisip. Doar piscurile îndep rtate şi inaccesibile din dreaptaă lui îi mai indicau vag direc ia în care trebuia s mearg , darţ ă ă şi ele deveneau din ce în ce mai nedesluşite, pe m sur ceă ă crepusculul cenuşiu l sa loc fosforescen ei morbide aă ţ norilor.

Spre nordul ce se cufunda în bezn , z ri atunci un lucruă ă îngrozitor, nedesluşit şi înc înv luit în cea . Câteva clipe,ă ă ţă crezuse c era un lan de mun i negri, dar acum îşi d duă ţ ţ ă seama c era cu totul altceva. Fosforescen a noriloră ţ

197

încremeni i îl dezv luia cu cruzime şi aburii roşietici care îiţ ă înf şurau silueta se retr geau încet. La ce distan se afla?ă ă ţă N-ar fi putut spune exact, dar oricum la una foarte mare. Acest lucru avea o în l ime de mii de picioare şi se întindeaă ţ sub forma unui imens arc de cerc concav de la piscurile cenuşii şi inaccesibile pân c tre spa iile neînchipuit deă ă ţ vaste dinspre vest.

Str vechii mun i de onix nu mai erau acum mun i, pentruă ţ ţ c fuseser atinşi de o mân mai puternic decât cea aă ă ă ă omului. St teau ghemui i, t cu i ca lupii sau ca vampirii,ă ţ ă ţ încorona i de nori şi de cea , veghind veşnic secreteleţ ţă Marelui Nord. Aşeza i într-un imens semicerc, aceşti mun i,ţ ţ câinii de paz ai nordului, erau sculpta i ca nişte imenseă ţ statui vigilente, iar mâna lor dreapt era ridicat într-ună ă gest de amenin are adresat semin iei umane.ţ ţ

În lumina tremur toare a norilor, capetele lor dubleă d deau iluzia c ar fi fost vii, dar pe m sur ce înainta spreă ă ă ă ele, Carter v zu în l ându-se pe culmile lor umbrite formeă ă ţ uriaşe, a c ror mişcare nu mai era o iluzie. Înaripate şiă zumz itoare, aceste forme se m reau cu fiecare clip şiă ă ă c l torul îşi d du seama c drumul s u drept înainte luaseă ă ă ă ă sfârşit. Nu erau, ca în atâtea alte locuri de pe P mânt sauă din rile viselor, doar p s ri sau lilieci, c ci aceste formeţă ă ă ă erau mai mari decât un elefant şi aveau capete de cai. Carter îşi d du seama c acestea trebuiau s fie vestiteleă ă ă p s ri Shantak şi nu se mai întreb cine erau pazniciiă ă ă demonici şi santinelele f r num r care îi împiedicau peă ă ă oameni s ajung în pustiul stâncos şi boreal. În cele dină ă urm se opri, resemnat, şi îndr zni s priveasc în urma lui.ă ă ă ă C lare pe un cal costeliv, schimonosindu-se, în fruntea uneiă dezgust toare hoarde de p s ri Shantak feroce, cu aripileă ă ă înc acoperite de promoroaca abisurilor, venea în trapă negustorul bondoc cu uit tura chiorâş , personajul diabolică ă înconjurat de o aur legendar .ă ă

Deşi era deja împresurat de aceste fabuloase jivine de coşmar cu cap de cal, ce se îngr m deau în jurul lui într-ună ă

198

cerc demonic, Randolph Carter nu îşi pierdu cunoştin a.ţ Giganticele ar t ri se în l au deasupra lui, deşirate şiă ă ă ţ scârboase, în timp ce negustorul cu uit tur chiorâş s riă ă ă ă de pe cal şi se aşez , schimonosindu-se, în fa aă ţ prizonierului. Îi porunci lui Carter s se urce pe una dintreă resping toarele, p s ri şi îl ajut s se aburce în spatele ei.ă ă ă ă ă Adunându-şi toat voin a pentru a-şi înfrânge dezgustul,ă ţ Carter ascult ordinul dar îi fu greu s -l pun în aplicare,ă ă ă fiindc p s rile Shantak sunt acoperite cu solzi în loc deă ă ă pene, solzi ce sunt extrem de alunecoşi. Când reuşi să încalece, omul cu uit tura chiorâş s ri în spatele lui,ă ă ă l sându-i unuia dintre incredibilii coloşi înaripa i grija de a-iă ţ duce spre lan ul de mun i sculpta i.ţ ţ ţ

Descriind curbe hidoase în aerul înghe at, zburar f rţ ă ă ă oprire spre acei mun i inaccesibili, cenuşii şi desc rna i, ceţ ă ţ se în l au la est şi în spatele c rora trebuia s se g sească ţ ă ă ă ă Leng. Zburar deasupra norilor, pân ce pe sub ei seă ă perindar vârfurile fabuloase ce se pierd în valuri de ceaă ţă str lucitoare, pe care locuitorii Inquanokului nu le-au v zută ă niciodat . Zburând pe deasupra lor, Carter le privi cuă aten ie şi z ri pe crestele cele mai înalte intr rile unorţ ă ă caverne stranii, ce îi aduser aminte de grotele dină Ngranek. Nu puse nici o întrebare în leg tur cu acestă ă subiect b rbatului care îl luase prizonier, mul umindu-se să ţ ă constate c atât acesta, cât şi fiara cu cap de cal pe care oă c l reau p reau ciudat de înfricoşa i de imaginea aceloră ă ă ţ caverne, dând semne de nervozitate şi gr bindu-se s leă ă lase mai repede în urm pentru a sc pa de nelinişteaă ă adânc ce-i cuprinsese.ă

Pas rea Shantak zbura acum mai jos şi, sub stratul deă nori, se ivi o câmpie cenuşie şi golaş , pe care str luceau,ă ă la mare dep rtare, mici focuri. Începur s coboare şiă ă ă ap rur , rând pe rând, colibe de granit şi sate de piatră ă ă neagr , la ale c ror ferestre luceau stins lumini e palide.ă ă ţ Din aceste colibe şi sate r zb tu pân la ei şuierul stridentă ă ă al fluierelor şi zgomotul oribil al şerpilor cu clopo ei, ceeaţ

199

ce-i dovedi pe loc lui Carter c locuitorii Inquanokului nu seă înşal în presim irile lor geografice. C l torii c rora li seă ţ ă ă ă întâmpl s aud asemenea sunete, ştiu c ele nu pot veniă ă ă ă decât dinspre acest platou pustiu şi înghe at, pe careţ oamenii normali nu-l viziteaz niciodat , dinspre această ă ă regiune misterioas şi bântuit de demoni ce se numeşteă ă Leng.

Forme întunecate dansau în jurul micilor focuri şi Carter se întreb curios cam despre ce soi de fiin e putea fi vorba,ă ţ într-adev r, nimeni nu mai ajunsese vreodat pân în Leng,ă ă ă iar locul acesta este cunoscut doar fiindc focurile şiă colibele sale de piatr se z resc de departe. Acele formeă ă s reau într-un ritm lent şi înfricoş tor şi aveau un fel de aă ă se r suci şi a se încovoia ce p rea nes n tos şi nu era delocă ă ă ă agreabil privirii, aşa c Randolph nu mai fu mirat de ceă acest oribil platou înghe at purta povara unui greu blestem,ţ care face ca despre el s se vorbeasc în întreaga lume aă ă viselor doar sub form de aluzii şi de legende neclare careă stârnesc groaza. Pas rea Shantak zbura din ce în ce mai josă şi, pe m sur ce se apropiau de ei, repulsia pe care i-oă ă inspirau acei dansatori i se p ru tot mai familiar , purtândă ă chiar amprenta unei anumite intimit i demonice.ăţ Prizonierul le cercet cu aten ie, încercând s -şi aducă ţ ă ă aminte unde şi când ar mai fi putut întâlni asemenea creaturi.

Aveau copite în loc de picioare şi p reau s aib capeteleă ă ă acoperite cu un soi de peruci sau de tichii, deasupra c roraă se i eau dou corni e. Nu purtau veşminte dar, în cea maiţ ă ţ mare parte, erau acoperite cu o blan deas . Aveau coziă ă minuscule şi, când unele dintre acele creaturi ridicar capulă spre ei, observ c aveau gurile anormal de mari. Îşi d duă ă ă atunci brusc seama cine erau, şi în elese c de fapt nuţ ă purtau nici peruci, nici tichii. Negustorii stranii, care soseau la bordul acelor sumbre galere în Dylath-Leen pentru a-şi vinde rubinele uriaşe (acei negustori cu înf işare nu tocmaiăţ omeneasc , sclavi ai monstruoşilor locuitori ai Lunii) f ceauă ă

200

parte din demonica popula ie a Lengului. Unii dintre eiţ fuseser cei care, cu mult timp în urm , îl r piser peă ă ă ă Carter, luându-l prizonier la bordul galerei lor urât mirositoare. Îi v zuse pe semenii lor fiind mâna i în cete peă ţ cheiurile mizerabile ale cumplitei cet i selenare, v zuseăţ ă cum cei mai slabi dintre ei erau condamna i la muncţ ă silnic , în timp ce cei mai graşi erau închişi în cuşti şi duşiă pentru a satisface nevoile st pânilor lor cu corpuri de polipi.ă Acum ştia de unde proveneau acele creaturi atât de misterioase şi se cutremur la gândul c Leng se aflaă ă probabil în leg tur cu acele orori informe care populează ă ă Luna.

Pas rea Shantak îşi continu drumul. Dep şir focurile,ă ă ă ă colibele de piatr şi pe dansatorii despre care Randolph ştiaă acum aproape totul, plutir deasupra mun ilor sterpi deă ţ granit şi a sumbrei întinderi acoperite de stânci, de gheaţă şi de z pad . Se cr pa de ziu şi lic rirea fosforescent aă ă ă ă ă ă norilor joşi ced locul crepuscularei lumini înce oşate aă ţ acestui inut nordic, dar cumplita pas re îşi continuţ ă ă imperturbabil zborul, în t cere şi în frig. Din când în când,ă b rbatul cu privire chiorâş se adresa p s rii într-un limbajă ă ă ă gutural, iar aceasta îi r spundea cu un fel de râsă batjocoritor, asem n tor cu zgomotul spargerii unui geam.ă ă Relieful începuse s se înal e din nou şi în cele din urmă ţ ă ajunser într-o regiune plat , m turat de vânt, regiuneă ă ă ă care p rea s fie acoperişul unei lumi nelocuite şi veştejite.ă ă Izolat în cea , întuneric şi frig, se în l a aici o singură ţă ă ţ ă cl dire bondoac şi f r ferestre, construit din pietreă ă ă ă ă neprelucrate, în jurul c reia se g sea un cerc de monoli iă ă ţ neciopli i aproape deloc. Ansamblul nu avea nimic omenescţ în el şi, amintindu-şi de ceea ce povestesc vechile legende, Carter îşi d du seama c ajunseser în cel mai cumplit şiă ă ă mai r u famat loc din lume, în locul izolat unde se află ă m n stirea preistoric locuit doar de indescriptibilul Mareă ă ă ă Preot cu fa a acoperit de o masc de m tase galben , celţ ă ă ă ă

201

care se închin Celorlal i Zei şi lui Nyarlathotep, Haosulă ţ Târâtor.

Dezgust toarea pas re se l s pe sol şi omul cu uit tură ă ă ă ă ă chiorâş s ri din spatele ei şi-l ajut pe prizonierul s u să ă ă ă ă coboare. Carter se l murise de-acum asupra inten iiloră ţ înving torului s u: era limpede faptul c negustorul cuă ă ă uit tura chiorâş era o iscoad a for elor demonice şi c seă ă ă ţ ă gr bea s -l predea st pânilor s i pe acest muritor arogant,ă ă ă ă care voia s descopere cetatea necunoscut Kadath şi s seă ă ă închine Marilor Str moşi în castelul lor de onix. În elese, deă ţ asemenea, c tot acest negustor pusese la cale şi prima luiă r pire, la Dylath-Leen, de c tre sclavii fiin elor de pe Lun ,ă ă ţ ă şi c acum dorea s vad realizându-se în sfârşit ceea ceă ă ă ajutorul dat lui Randolph de c tre pisici împiedicase atunciă s se împlineasc . Urma s -şi conduc victima spre ună ă ă ă funest loc de întâlnire, unde s -l g seasc pe Nyarlathotepă ă ă şi s -i raporteze acestuia de cât îndr zneal d duseă ă ă ă ă dovad Carter, pornind în c utarea cet ii necunoscuteă ă ăţ Kadath. Nu mai avea nici o şans , pentru c Leng şi pustiulă ă înghe at ce se întinde la nord de Inquanok sunt, f rţ ă ă îndoial , foarte aproape de Ceilal i Zei şi trec torile ce ducă ţ ă spre Kadath sunt, probabil, bine p zite.ă

Omul cu uit tur chiorâş era mic de statur , dar uriaşaă ă ă ă pas re cu cap de cal veghea ca acesta s fie ascultat, aşaă ă c Randolph îl urm supus şi, trecând prin cercul deă ă menhiri, p trunser printr-o poart arcuit în interiorulă ă ă ă m n stirii f r ferestre. Interiorul ei era cufundat în bezn ,ă ă ă ă ă dar demonicul negustor aprinse o lamp de argilă ă împodobit cu însp imânt toare basoreliefuri şi îşi împinseă ă ă prizonierul de-a lungul a nenum rate coridoare înguste. Peă pere ii acestora erau pictate, într-un stil necunoscut deţ arhitec ii de pe P mânt, scene înfricoş toare, mai vechiţ ă ă decât istoria. În ciuda nenum ratelor veşnicii care trecuseră ă peste ele, culorile erau înc str lucitoare, c ci usc ciunea şiă ă ă ă frigul cumplitului inut Leng fac s se conserve esen aţ ă ţ

202

lucrurilor. Carter le întrev zu la lumina fl c rii tremur toareă ă ă ă şi se cutremur descoperind poveştile cuprinse în ele.ă

Aceste fresce îi dezv luir întreaga istorie a Lengului.ă ă Creaturi aproape omeneşti, cu coarne, copite şi guri imense dansau demonic prin oraşele uitate. Erau scene ale unor vechi r zboaie, în care se vedeau locuitorii aproape umaniă din Leng luptând împotriva p ianjenilor purpurii şi puhaviă din v ile învecinate; scene relatând sosirea galerelor negre,ă venite de pe Lun , scene relatând înfrângerea popula ieiă ţ din Leng de c tre fiin ele blasfematorii cu corpuri amorfe şiă ţ acoperite de polipi ce p reau s se b l ceasc , s seă ă ă ă ă ă r suceasc şi s se strecoare în afara zidurilor. Au adorată ă ă aceste f pturi blasfematorii, alb-cenuşii, vâscoase, ca peă nişte zei, f r s se plâng vreodat atunci când îi luau peă ă ă ă ă galerele lor negre pe cei mai graşi şi mai frumoşi masculi din inut. Monstruoasele fiare de pe Lun îşi stabiliserţ ă ă tab ra în largul m rii, pe o insul stâncoas . Privind acesteă ă ă ă fresce, Carter constat c aceasta nu era alta decât stâncaă ă izolat şi f r nume pe care o v zuse în timp ce naviga spreă ă ă ă Inquanok, acea blestemat stânc cenuşie de careă ă marinarii se feresc şi de unde se înal în fiecare noapteţă urlete cumplite.

Frescele înf işau, printre altele, marele port ce era şiăţ capitala acestor creaturi aproape umane, oraş seme aiţ c rui numeroşi stâlpi se în l au între falez şi cheiul deă ă ţ ă bazalt, oraş surprinz tor prin numeroasele sale pie eă ţ înc rcate cu sculpturi şi templele sale pline de noble e.ă ţ Str zi m rginite de colonade şi gr dini vaste duceau de peă ă ă falez şi din dreptul fiec reia din cele şase por i str juite deă ă ţ ă sfincşi pân într-o vast pia central . În aceast pia seă ă ţă ă ă ţă g seau doi lei înaripa i, ce vegheau la gura unei sc riă ţ ă subterane; existau noi şi noi reprezent ri ale acestor doiă enormi lei înaripa i, trupurile lor puternice de dioritţ str lucind în crepusculul cenuşiu al zilei sau înă fosforescen a norilor nocturni. Continuându-şi drumul şiţ v zând toate aceste reprezent ri repetate, Carter în eleseă ă ţ

203

în cele din urm cine erau aceşti lei şi unde se afla aceaă cetate care fusese st pânit , pân la sosirea galereloră ă ă negre, de acele fiin e aproape umane. F r îndoial , aceaţ ă ă ă cetate primitiv nu putea fi alta decât legendaraă Sarkomand, ale c rei ruine au albit timp de un milion de aniă înainte de naşterea primului om autentic şi ai c rei leiă gigantici vegheaz pe vecie scara ce coboar din araă ă ţ viselor pân la Marele Abis.ă

Alte picturi reproduceau piscurile cenuşii şi desc rnateă care despart Lengul de Inquanok şi monstruoasele p s riă ă Shantak ce îşi construiesc cuiburile pe la jum tateaă mun ilor, pe buc i de stânc ieşite în afar . Erau deţ ăţ ă ă asemenea reproduse misterioasele caverne s pate înă vecin tatea culmilor celor mai înalte, acele caverne pe careă pân şi cele mai îndr zne e p s ri Shantak le ocoleau,ă ă ţ ă ă ipând. Carter le întrez rise pe când trecuse în zbor peţ ă

deasupra lor şi re inuse asem narea lor cu cele de pe pisculţ ă Ngranek. Acum ştia c aceast asem nare era mai multă ă ă decât întâmpl toare, pentru c picturile îi înf işau şi peă ă ăţ însp imânt torii locuitori ai acelor caverne: aripile lor deă ă lilieci, coarnele încovoiate, cozile p roase, labele hr p re e,ă ă ă ţ trupurile cauciucate, toate acestea nu îi erau str ine, seă mai întâlnise deja cu aceste creaturi t cute, aceşti pazniciă f r suflet ai Marelui Abis, de care se temeau pân şi Mariiă ă ă Str moşi şi al c ror st pân nu este Nyarlathotep, ci Nodens,ă ă ă zeul albit de ani. Aceste fiin e demonice sunt nevolniceleţ lighioane ale nop ii, lighioane ce nu râd niciodat , pentru cţ ă ă nu au fa şi care plutesc veşnic în întuneric, întreţă depresiunea Pnoth şi trec torile care duc spre lumeaă exterioar .ă

Negustorul cu uit tur cruciş îl îmbrânci pe Carter într-oă ă ă vast sal boltit , ai c rei pere i erau acoperi i cuă ă ă ă ţ ţ basoreliefuri înfricoş toare. În centrul acestei înc peri, seă ă c sca deschiz tura circular a unui pu , înconjurat deă ă ă ţ ă altare demonice de piatr . Aceast cript impregnat de oă ă ă ă duhoare de nesuportat nu era luminat în nici un fel, iară

204

l mpi a sinistrului negustor lucea atât de slab, încâtă ţ am nuntele din jur deveneau evidente doar încetul cuă încetul. În partea opus , se în l a o estrad înalt de piatr ,ă ă ţ ă ă ă pe care se ajungea suind cinci trepte; acolo, pe un tron aurit, se g sea o siluet apatic , înveşmântat în m taseă ă ă ă ă galben împodobit cu franjuri roşii, cu fa a acoperit de oă ă ţ ă masc de m tase galben . Omul cu uit tura cruciş schiă ă ă ă ă ţă câteva gesturi şi fiin a ascuns în întuneric îi r spunseţ ă ă luând în labele sale acoperite cu m tase un flaut de fildeş,ă ornamentat oribil, cu care scoase pe sub masca de m taseă câteva sunete resping toare. Acest dialog continu câtevaă ă clipe; în sunetul acelui flaut şi în miasma dulceag ceă umplea cripta exista ceva care, cu toate c aproape îlă înnebunea pe Carter, îi d dea în acelaşi timp sentimentulă de a asista la o scen familiar . Acest ceva îl f cu s seă ă ă ă gândeasc la însp imânt toarea cetate sc ldat într-oă ă ă ă ă lumin roşie şi la revolt toarea procesiune ce îi trecuse prină ă fa a ochilor acolo. Acest ceva îi amintea, de asemenea, deţ cumplitul urcuş de-a lungul peisajului lunar, înainte de venirea pisicilor care aveau s îl salveze. Ştia ca aceaă creatur ce se afla pe estrad era, f r nici o îndoial ,ă ă ă ă ă indescriptibilul Mare Preot, c ruia legendele îi atribuieă puteri demonice, dar îi era fric fie şi numai s încerce s -şiă ă ă închipuie cine ar fi putut fi acest detestabil Mare Preot.

M tasea brodat alunec , descoperind una dintre labeleă ă ă alb-cenuşii, şi Carter ghici cine era Marele Preot. În acea clip fatal , o fric de nest pânit îl împinse s fac un lucruă ă ă ă ă ă pe care dac ar fi fost lucid l-ar fi evitat: mintea îi fuă întunecat de groaz şi nu mai exist pentru el alt gândă ă ă decât dorin a s lbatic de a sc pa de fiin a ce se afla peţ ă ă ă ţ tronul de aur. Ştia c nu avea nici o speran de a seă ţă descurca prin labirintul de piatr ce-l desp r ea de platoulă ă ţ înghe at din exterior, ştia c pe acel platou înc mai pândeaţ ă ă demonica pasare Shantak dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, mintea îi era st pânit doar de dorin a s lbatic deă ă ţ ă ă

205

a se smulge din ghearele acelei monstruozit i vâscoaseăţ înveşmântate în m tase.ă

Omul cu uit tur pieziş aşezase lampa sa baroc peă ă ă ă unul dintre înaltele altare de piatr ce împrejmuiau pu ul şiă ţ înaintase destul de mult, pentru a se adresa prin gesturi Marelui Preot. Carter, care r m sese absolut nemişcat până ă ă atunci, se arunc brusc asupra lui şi, cu acea putereă s lbatic pe care i-o d disperarea, îl împinse în guraă ă ţ ă c scat a pu ului, în care el disp ru pe loc. Legenda spuneă ă ţ ă c acest pu coboar pân la infernalele bol i din Zin, laă ţ ă ă ţ ad postul c rora ă ă gugii îi vâneaz , înf şura i în întuneric, peă ă ţ albicioşi. F r s mai stea pe gânduri, Carter înşf c lampaă ă ă ă ă şi se n pusti în labirintul împodobit cu fresce, luând-o laă întâmplare pe unul sau altul dintre coridoare, încercând să nu se mai gândeasc la infecta mas cu labe informe careă ă st tea undeva, în spatele lui, pe estrada de piatr şi nici laă ă modul în care alunecau sau se târau urm ritorii lui de-aă lungul acelor coridoare de piatr .ă

Dup câteva clipe, regret graba sa nes buit şi se gândiă ă ă ă c ar fi fost mai bine s urm reasc în sens invers fresceleă ă ă ă pe care le v zuse la venire. Acestea erau atât de confuze şiă de complicate, încât probabil nu l-ar fi putut ajuta totuşi prea mult, îns regret faptul c nici m car nu încercase să ă ă ă ă o fac . Privind frescele din jurul s u, îşi d du seama c erauă ă ă ă înc mai oribile decât primele, şi în elese astfel c nu seă ţ ă afla pe coridoarele care duceau spre exterior. Nu trecu mult şi se convinse c nu era urm rit, aşa c -şi încetini mersul,ă ă ă dar de-abia îşi tr sese sufletul când un nou pericol îl asalt .ă ă Fl c ruia l mpii sl bea tot mai mult, astfel încât în scurtă ă ă ă ă vreme urma s fie scufundat într-un întuneric de smoal ,ă ă lipsit de orice posibilitate de a se orienta sau de a vedea pe unde mergea.

Când lumina se stinse cu totul, continu s înainteze peă ă bâjbâite prin bezn , rugându-se Marilor Str moşi s îiă ă ă acorde tot ajutorul posibil. În unele momente, sim ea cţ ă solul de piatr se înclina şi începea s urce sau s ,coboare,ă ă ă

206

ba o dat se poticni de o treapt , ce p rea a se g si acoloă ă ă ă f r nici un motiv plauzibil. Pe m sur ce înainta, aerulă ă ă ă devenea din ce în ce mai umed şi atunci când, ajuns într-un punct de ramificare al coridoarelor sau într-un pasaj mai larg, trebuia s aleag drumul în continuare, alegeaă ă întotdeauna pe cel cu panta cea mai lin . Cu toate acestea,ă constat c drumul pe care îl urma mai mult cobora.ă ă Mirosul ce venea dinspre bolt şi semnele pe care leă desluşea pip ind pere ii şi solul unsuros îl avertizar c eraă ţ ă ă pe cale s se afunde înc mai adânc în interiorulă ă nes n tosului platou Leng. Dar nimic nu-l avertiz înă ă ă leg tur cu ceea ce se întâmpl în cele din urm ; nimică ă ă ă altceva decât întâmplarea în sine şi şocul acelui haos oribil şi înfricoş tor, care î i taie respira ia. În timp ce înaintaă ţ ţ încet, alunecând pe bâjbâite pe solul aproape plat al acelui loc, c zu pe neaşteptate într-un pu întunecos şi aproapeă ţ perfect vertical. Nu reuşi s îşi dea seama cât inu această ţ ă c dere în gol, dar i se p ru c se pr buşeşte ore în şir,ă ă ă ă cuprins de o grea delirant şi de o frenezie extatic . Îşiţă ă ă d du seama, în cele din urm , c se afla din nou sub noriiă ă ă fosforescen i ai nop ii boreale care luceau trist în jurul lui.ţ ţ Era înconjurat de ziduri ruinate şi de coloane sf râmate;ă peste pardoseala de dale pe care z cea întins, se aşternuseă iarba şi prin cr p turile lor dese îşi f cuser loc r d ciniă ă ă ă ă ă noduroase şi tufe dese. O infinit coloan de bazalt seă ă în l a vertical în spatele lui, având suprafa a acoperit deă ţ ţ ă basoreliefuri dezgust toare şi fiind str puns de o intrareă ă ă boltit , ce d dea spre infernul scufundat în bezn din careă ă ă tocmai ieşise. În fa a sa se întindeau dou şiruri de stâlpi,ţ ă sau de fragmente de stâlpi, ce sugerau c prin acele locuriă trecuse odinioar o strad . inând cont de urnele şi deă ă Ţ bazinele risipite de-a lungul acelui lung drum, Carter în elese c era vorba despre str vechea alee a unei gr diniţ ă ă ă str vechi. Departe, la cap t, stâlpii se dep rtau, pentru aă ă ă face loc unei vaste pie e circulare. În interiorul acestui cercţ se desluşeau, sub norii palizi ai nop ii, dou statui imense:ţ ă

207

doi enormi lei înaripa i, din diorit. Aveau o în l ime de pesteţ ă ţ dou zeci de picioare şi îşi ineau aplecate în fa capeteleă ţ ţă groteşti, cu tr s turile r mase intacte, ar tându-şi col iiă ă ă ă ţ ruinelor care îi înconjurau, f r a mai impresiona pe nimeni.ă ă Carter ştia perfect cine erau aceşti doi lei, c ci legendele nuă men ionau decât doi. Erau paznicii de neclintit ai Mareluiţ Abis, iar aceste ruine sumbre erau cele ale Sarkomandului, cetatea originar .ă

Primul lucru pe care îl f cu Carter a fost acela de a z voriă ă şi a baricada poarta prin care ieşise, folosind blocuri de piatr şi resturi adunate din jurul s u. Nu avea nici un chefă ă s se trezeasc pe cap cu prea-plecatul servitor ală ă detestabilei m n stiri din Leng, c ci pe drumul pe careă ă ă urma s apuce îl pândeau deja suficiente primejdii. Nu aveaă nici o idee despre cum s-ar fi putut întoarce de aici în regiunile locuite din lumea viselor. Nu avea rost s coboareă pân la grotele vampirilor, întrucât ştia deja c nici aceştiaă ă nu erau mai bine informa i decât el. Cei trei vampiri care îlţ ajutaser s str bat cetatea ă ă ă ă gugilor şi s ajung cu bine înă ă lumea exterioar nu ştiuser cum s revin la Sarkomand şiă ă ă ă pl nuiser s afle traseul întrebându-l pe b trânul negustoră ă ă ă din Dylath-Leen. Carter se înfior la gândul c trebuia să ă ă treac din nou prin lumea subteran a ă ă gugilor şi s seă aventureze înc o dat în infernalul turn Koth, pe scara cuă ă trepte ciclopice care duce la P durea Fermecat . Nuă ă îndr znea nici s porneasc de unul singur de-a lungulă ă ă platoului Leng, trecând prin fa a mân stirii solitare; probabilţ ă c Marele Preot avea numeroase iscoade şi, oricum, ar fiă trebuit s aib de-a face cu pas rea Shantak, dac nu şi cuă ă ă ă alte lucruri înainte de a ajunge la cap tul c l toriei sale.ă ă ă Dac ar fi reuşit s g seasc o corabie, ar fi putut s revină ă ă ă ă ă la Inquanok, ocolind stânca îngrozitoare şi desc rnat ce seă ă înal din valuri, pentru c frescele îngrozitoare dinţă ă labirintul mân stirii îi ar taser c acel loc înfricoş tor seă ă ă ă ă afla nu departe de cheiul de bazalt al Sarkomandului.

208

Era îns prea pu in probabil s g seasc o corabie înă ţ ă ă ă acest oraş p r sit de o veşnicie şi nici nu se sim ea în stareă ă ţ s construiasc o barc . Acestea erau gândurile luiă ă ă Randolph Carter când o nou idee îi încol i în minte. Laă ţ picioarele sale z cea, asemeni unui cadavru, fabulosulă Sarkomand, cu stâlpii s i negri, cu por ile sale ruinateă ţ p zite de sfincşi, cu bolovanii titanici şi numeroşii s i leiă ă înaripa i conturându-se în penumbra morbid a luminoşilorţ ă nori ai nop ii. V zu atunci departe, în dreapta sa, o lic rireţ ă ă ce nu putea s âşneasc dintr-un nor şi îşi d du seama că ţ ă ă ă nu era singur în liniştea moartei cet i. Aceastăţ ă luminiscen se în l a şi cobora la voia întâmpl rii,ţă ă ţ ă aruncând tremur toare reflexii verzui, care nu erau delocă liniştitoare. Când se apropie de ea, furişându-se pe strada acoperit de ruine şi prin locuri de trecere înguste, printreă ziduri surpate, îşi d du seama c era vorba de un foc deă ă tab r , aprins în apropierea cheiului, şi c numeroaseă ă ă forme nedesluşite se strângeau în umbre sumbre în jurul lui. Un miros funest plutea deasupra acestui spectacol. Dincolo de foc se g sea rada unsuroas a portului, în careă ă era o corabie mare, ancorat aproape de rm. Carteră ţă încremeni, cuprins de groaz , când v zu c era vorba deă ă ă una dintre demonicele galere negre care veneau de pe Lun .ă

Chiar în momentul când se preg tea s se îndep rteze deă ă ă acel foc detestabil, remarc o mişcare în rândul aceloră forme nedesluşite şi auzi un sunet neobişnuit, dar uşor de recunoscut. Era strig tul înfricoş tor al unui vampir care,ă ă într-o clip , se transform într-un adev rat urlet de groaz .ă ă ă ă Sim indu-se la ad post în mijlocul acelor ruine uriaşe,ţ ă Carter îng dui curiozit ii sale s o ia înaintea fricii, şi seă ăţ ă strecur spre foc, în loc s se retrag . La un moment dat,ă ă ă trebui s se târasc asemeni unui vierme, pentru a puteaă ă traversa o strad aflat la vedere, iar alta dat trebui s seă ă ă ă ridice în picioare pentru a evita s fac zgomot trecândă ă peste un morman de sf râm turi de marmur . Reuşi s -şiă ă ă ă

209

g seasc , f r a fi descoperit, un ascunziş în spatele unuiă ă ă ă stâlp enorm, ascunz toare de unde putea observa în voieă scena sc ldat într-o lumin verzuie. Jivinele în form deă ă ă ă broasc râioas şi sclavii cu înf işare aproape umană ă ăţ ă st teau în jurul unui foc alimentat cu acele îngrozitoareă ciuperci lunare, rupte în buc i. Unii dintre sclavi puneau săţ ă se înc lzeasc în fl c rile care âşneau în toate p r ileă ă ă ă ţ ă ţ ciudate epuşe de fier şi, din când în când, înfigeau vârfurileţ înroşite ale acestora în trei prizonieri, lega i fedeleş, care seţ zvârcoleau de durere la picioarele c peteniilor. Din modul înă care îşi agitau antenele, î i puteai da seama c fiarele cuţ ă boturi teşite venite de pe Lun se t v leau de pl cereă ă ă ă urm rind acest spectacol. Adânc a fost durerea lui Carteră ă şi cumplit oroarea sa atunci când a recunoscut urleteleă disperate şi şi-a dat brusc seama c vampirii schingiui i nuă ţ erau al ii decât cei care alc tuiser fidelul trio care îlţ ă ă îndrumase şi îl ajutase s ias teaf r şi s n tos din Abis. Seă ă ă ă ă desp r ise de ei în P durea Fermecat , vampiriiă ţ ă ă inten ionând s ajung la Sarkomand şi la poarta patriei lorţ ă ă din adâncuri.

Num rul puturoaselor jivine de pe Lun care st teau înă ă ă jurul acelui foc verzui era considerabil, aşa c Randolphă în elese c , cel pu in pentru moment, nu putea face nimicţ ă ţ pentru a-i salva pe vechii s i alia i. Nu putea s ghicească ţ ă ă în ce fel fuseser captura i bie ii vampiri, dar îşi închipuiaă ţ ţ c ororile cu înf işare de broaşte râioase îi auziseră ăţ ă interesându-se în Dylath-Leen de drumul spre Sarkomand, şi nu voiser s le permit s se apropie atât de mult deă ă ă ă detesabiIul platou Leng şi de indescriptibilul Mare Preot. O clip , nu ştiu ce s fac , dar apoi îşi aminti brusc c se aflaă ă ă ă foarte aproape de poarta împ r iei vampirilor. În modă ăţ evident, cel mai în elept lucru pe care l-ar fi putut face eraţ s se furişeze spre est, pân în pia a unde se în l au cei doiă ă ţ ă ţ lei maiestuoşi, şi s coboare în pr pastie. Oricum, nu aveaă ă cum s întâlneasc orori mai cumplite decât cele pe care leă ă avea în fa a ochilor, şi era foarte posibil s dea pesteţ ă

210

vampirii gata s sar în ajutorul fra ilor lor, ba poate chiară ă ţ capabili s extermine jivinele de pe Lun sosite la bordulă ă acelei sumbre galere. Exista, desigur, posibilitatea ca poarta s fi fost p zit de cete de slabe lighioane ale nop ii,ă ă ă ţ asemeni tuturor celorlaltor por i ale abisului, dar acum nuţ se mai temea de aceste creaturi f r chip. Aflase între timpă ă c ele sunt legate de vampiri prin tratate solemne, iară Pickman îi încredin ase parola lor.ţ

Carter reîncepu s se târasc printre ruine, încet şi f ră ă ă ă zgomot, de-a lungul zidurilor, pentru a ajunge în marea pia central , unde se aflau cei doi lei înaripa i. Acest lucruţă ă ţ se dovedi a fi extrem de dificil, dar fiarele de pe Lun ,ă preocupate de mârşava lor distrac ie, nu auzir zgomotulţ ă pe care îl f cu Carter în dou rânduri, împiedicându-se deă ă bolovanii risipi i peste tot. Ajuns, în sfârşit, la loc deschis, îşiţ alese drumul printre copacii pipernici i şi vi a de vie careţ ţ crescuser acolo. Giganticii lei se conturau deasupra lui,ă înfricoş tori în luminiscen a morbid a norilor fosforescen iă ţ ă ţ ai nop ii. Continu s înainteze spre ei, plin de cutezan , şiţ ă ă ţă se târî prin fa a boturilor lor, ştiind c acolo se g sea poartaţ ă ă spre acel enorm univers al tenebrelor pe care îl p zesc.ă Fiarele de diorit, cu mutre batjocoritoare, st teau ghemuiteă pe soclurile gigantice, acoperite cu însp imânt toareă ă basoreliefuri. Între ele, se g sea o curte neted ca în palm ,ă ă ă în centrul c reia existase odinioar un mic spa iu înconjurată ă ţ de o balustrad de onix. În mijlocul acestui spa iu se c scaă ţ ă un pu negru şi Carter îşi d du curând seama c ajunsese laţ ă ă genunea ale c rei trepte antice şi d r p nate coboar până ă ă ă ă ă în abisul de coşmar.

Înfricoş toare este amintirea acestei coborâri înă întuneric, în timpul c reia, ceas dup ceas, Carter se r suciă ă ă mereu, f r a vedea nimic, pe o spiral f r sfârşit deă ă ă ă ă trepte abrupte şi alunecoase. Atât de tocite şi de înguste erau acele trepte, atât de lipicioase ajunseser ele dină cauza umezelii din interiorul P mântului, încât Carter seă aştepta în fiece clip s alunece şi s se pr buşeasc în gol,ă ă ă ă ă

211

pân în str fundurile abisului absolut. Nu ştia când şi cumă ă se vor n pusti asupra lui nevolnicele jivine ale nop ii,ă ţ paznicii acestor genuni; nu ştia nici m car dac acestea seă ă a ineau într-adev r la pând prin acele locuri, înc de laţ ă ă ă începutul lumii. Totul în jurul s u era impregnat deă duhoarea abisurilor demonice şi sim i c aerul acestorţ ă neliniştitoare adâncuri nu era f cut pentru oameni. Înă curând, cuprins de toropeal şi somnoros, continu să ă ă înainteze mai mult automat decât pentru c ar fi vrut s oă ă fac , aşa c nu îşi d du seama ce se întâmpla cu el atunciă ă ă când încet cu totul s mai înainteze, pentru c ceva îlă ă ă înh ase uşurel pe la spate. Se sim i doar purtat într-unăţ ţ zbor foarte rapid şi doar o pişc tur r uvoitoare îi d du deă ă ă ă veste c slabele lighioane ale nop ii îşi îndepliniseră ţ ă misiunea..

Când realiz faptul c picase în ghearele umede şi reciă ă ale acestor p s ri f r chip, Carter îşi aminti parolaă ă ă ă vampirilor şi o url cât putu de tare în vârtejul şi înă înv lm şeala zborului. Deşi se spune c slabele lighioaneă ă ă ale nop ii sunt complet lipsite de ra iune, efectul parolei fuţ ţ imediat: pişc turile încetar pe loc şi creaturile se gr biră ă ă ă s -i asigure prizonierului lor o pozi ie cât mai confortabil .ă ţ ă Astfel încurajat, Carter îndr zni s dea câteva explica ii,ă ă ţ relatând despre capturarea şi torturarea celor trei vampiri de c tre jivinele de pe Lun , invocând necesitatea de aă ă alc tui o armat pentru a le s ri în ajutor. Chiar dac nu i seă ă ă ă adresar în nici un fel, slabele lighioane ale nop ii p rur să ţ ă ă ă în eleag spusele sale şi o dovedir pe loc, zburând cu şiţ ă ă mai mare grab şi înc mai hot râte. Întunericul dens f cuă ă ă ă loc pe neaşteptate crepusculului cenuşiu din regiunea interioar şi în fa a ochilor lor ap ru una din acele câmpiiă ţ ă plate şi sterpe pe care le place vampirilor s seă statorniceasc . Prezen a lor se f cea sim it printr-un mareă ţ ă ţ ă num r de pietre de mormânt, risipite peste tot, şi prină mormane de oase. În clipa când Carter scoase strig tul deă alarm , o mul ime de vizuine se golir de proprietarii lor cuă ţ ă

212

trupuri zvelte, a c ror form seam n cu cea a unui câine.ă ă ă ă Slabele lighioane ale nop ii coborâr în zbor planat, îşiţ ă aşezar pe sol pasagerul şi apoi se traser pu in mai la oă ă ţ parte, grupându-se într-un semicerc, în timp ce vampirii ieşeau în întâmpinarea noului venit.

Carter împ rt şi groteştii adun ri mesajul s u, scurt şiă ă ă ă precis. Patru vampiri se risipir de îndat prin vizuini,ă ă pentru a difuza ştirea şi a reuni trupele necesare opera iuniiţ de salvare. Dup o lung aşteptare, ap ru un vampir cuă ă ă oarecare importan , care se adres nevolnicelor lighioaneţă ă ale nop ii prin semne care avur ca efect de a face sţ ă ă dispar în noapte pe dou dintre acestea. Din acel moment,ă ă noi şi noi înt riri începur s soseasc , îngroşând ceataă ă ă ă nevolnicelor lighioane ale nop ii, pân ce în cele din urmţ ă ă tot solul mâlos fu acoperit cu ele. Între timp, al i vampiriţ ieşiser din vizuini, târându-se unul câte unul, strigândă agita i şi aranjându-se într-o forma ie de lupt , nu departeţ ţ ă de locul unde erau adunate nevolnicele lighioane ale nop ii.ţ La un moment dat, ap ru şi acel vampir mândru şi influentă ce fusese odinioar artistul Richard Pickman din Boston,ă c ruia Carter îi relat detaliat tot ce se întâmplase. Fostulă ă Pickman se sim i fericit s -şi revad vechiul prieten şi p ruţ ă ă ă foarte impresionat de cele auzite. Îndep rtându-se pu in deă ţ armata din ce în ce mai numeroas , începu s se între ină ă ţ ă cu celelalte c petenii.ă

În cele din urma, dup ce trecur în revist trupele,ă ă ă c peteniile reunite începur s strige la unison, împ r indă ă ă ă ţ ordine mul imii de vampiri şi de nevolnice lighioane aleţ nop ii. Un consistent detaşament de p s ri cu coarneţ ă ă disp ru pe loc, în timp ce altele, grupate dou câte dou ,ă ă ă îngenuncheate şi cu labele din fa întinse, aşteptau caţă vampirii s se apropie de ele, unul câte unul. Atunci cândă un vampir ajungea în dreptul cuplului de nevolnice lighioane ale nop ii care îi era distribuit, se urca în spateleţ lor şi disp reau cu to ii în noapte. Nu trecu mult şi întreagaă ţ trup porni la atac, r mânând doar Carter, Pickman,ă ă

213

celelalte c petenii şi câteva cupluri de nevolnice lighioaneă ale nop ii. Pickman îi l muri c nevolnicele lighioane aleţ ă ă nop ii constituiau avangarda vampirilor şi c acum întreagaţ ă armat se îndrepta spre Sarkomand, pentru a hot rî soartaă ă jivinelor de pe Lun . Carter şi celelalte c petenii seă ă apropiar atunci de nevolnicele lighioane ale nop ii care îiă ţ aşteptau şi labe umede şi lunecoase îi coco ar în spateleţ ă lor. Câteva clipe mai târziu, se roteau cu to ii, purta i deţ ţ vânt prin noapte, urcând, urcând, urcând la nesfârşit, până la poarta str juit de leii înaripa i, pân la ruinele spectraleă ă ţ ă ale anticei cet i Sarkomand.ăţ

Când, ajuns la cap tul c l toriei, Carter rev zu luminaă ă ă ă morbid a cerului nocturn al Sarkomandului, avu curajul să ă contemple marea pia central , n p dit de trupele deţă ă ă ă ă vampiri şi de nevolnice lighioane ale nop ii. F r îndoial cţ ă ă ă ă ziua era pe aproape, dar înfricoş toarea armat p rea a fiă ă ă atât de puternic , încât nu avea nevoie s îi ia prină ă surprindere pe duşmani. Flac ra verzuie lic rea înc slab înă ă ă apropierea cheiului, dar cum nu se mai auzeau strig teleă vampirilor, se p rea c torturarea prizonierilor încetaseă ă pentru moment. Indicând f r zgomot direc ia de atac atâtă ă ţ lighioanelor care îi purtau în spate, cât şi avangardei care îi precedase, vampirii se în l ar în coloane şi, rotindu-se înă ţ ă zbor pe deasupra ruinelor dezolante, se n pustir asupraă ă focului diabolic. Carter se g sea acum al turi de Pickman,ă ă în primele rânduri ale vampirilor şi, apropiindu-se de oribilul foc de tab r , constat c jivinele de pe Lun fuseser luateă ă ă ă ă ă complet pe neaşteptate. Cei trei prizonieri, lega i fedeleş şiţ c zu i în nesim ire, z ceau în apropierea focului, în timp ceă ţ ţ ă sclavii cu înf işare aproape uman dormeau şi pân şiăţ ă ă santinelele dezertaser de la datorie, considerând, de bună ă seam , c rolul lor în acea împ r ie pustie era cu totulă ă ă ăţ inutil.

Atacul nevolnicelor lighioane ale nop ii şi al vampirilor,ţ care le c l reau c zu ca un tr snet asupra lor. Fiecareă ă ă ă dintre f pturile alb-cenuşii, cu aspect de broasc râioas , şiă ă ă

214

fiecare dintre sclavii cu înf işare aproape omeneasc auăţ ă fost înh a i f r veste de câte un grup de nevolniceăţ ţ ă ă lighioane ale nop ii, înainte de a se auzi un singur zgomot.ţ Jivinele de pe Lun nu aveau, desigur, voce, dar nici chiară sclavii nu avur şansa de a scoate vreun sunet înainte caă labele cauciucate s -i reduc la t cere. Monştrii gelatinoşiă ă ă se zb teau cumplit atunci când erau înşf ca i deă ă ţ sardonicele nevolnice lighioane ale nop ii, dar nu puteauţ face nimic împotriva for ei acestor gheare prehensile. Dacţ ă o jivin de pe Lun se zb tea prea violent, o nevolnică ă ă ă lighioan a nop ii îi apuca tentaculele frem t toare şiă ţ ă ă începea s trag de ele, ceea ce aparent îi producea oă ă suferin atât de mare, încât victima înceta imediat s maiţă ă opun rezisten . Carter se aşteptase s asiste la un m celă ţă ă ă cumplit, dar planurile vampirilor erau mult mai subtile. D dur anumite ordine nevolnicelor lighioane ale nop iiă ă ţ care îi ineau pe prizonieri, şi în scurt timp nefericiteleţ creaturi de pe Lun fur transportate pe t cute în Mareleă ă ă Abis, pentru a fi distribuite în mod egal dholilor, gugilor, albicioşilor şi celorlaltor locuitori ai nop ii, ale c ror metodeţ ă de a consuma hrana nu sunt deloc nedureroase pentru victimele pe care şi le-au ales. Între timp, cei trei vampiri lega i fedeleş fuseser elibera i de c tre semenii lor, în timpţ ă ţ ă ce diverse grupuri scotoceau împrejurimile, în c utareaă jivinelor de pe Lun care eventual ar fi reuşit s se ascundă ă ă şi s încerce s se furişeze la bordul negrei galereă ă puturoase ancorate la chei. Victoria era f r îndoială ă ă deplin , c ci înving torii nu descoperir nici un semn deă ă ă ă via . Preocupat s -şi asigure un mijloc de a ajunge şi înţă ă alte locuri din lumea viselor, Carter îi rug s nu scufundeă ă pe loc corabia, dorin ce îi fu îndeplinit , în semn deţă ă recunoştin pentru modul în care se îngrijise de soartaţă celor trei prizonieri. Pe corabie g sir îns câteva obiecte şiă ă ă câteva podoabe deosebit de stranii, dintre care unele fură imediat aruncate în mare de c tre Carter.ă

215

Nevolnicele lighioane ale nop ii şi vampirii formau acumţ dou grupuri separate, iar aceştia din urm îi descoseau peă ă cei trei camarazi ai lor în leg tur cu ce li se întâmplase.ă ă Aflar astfel c cei trei vampiri urmaser direc ia indicată ă ă ţ ă de Carter, de la P durea Fermecat la Dylath-Leen, trecândă ă prin Nir şi peste râul Skai. Furaser dintr-o ferm izolată ă ă veşminte omeneşti şi imitaser cât putuser de bine inutaă ă ţ şi mersul oamenilor. Atât fe ele lor, cât şi manierele lorţ groteşti suscitaser numeroase comentarii în tavernele dină Dylath-Leen, dar se înc p ânaser s st ruie în a întrebaă ăţ ă ă ă despre drumul spre Sarkomand, pân ce d dur de ună ă ă b trân c l tor ce fusese în stare s li-l arate. Acesta leă ă ă ă spusese c doar o anumit corabie, care mergea spreă ă Lelag-Leng, îi putea duce unde doreau, aşa c seă preg tiser s o aştepte, r bd tori.ă ă ă ă ă

F r îndoial îns , spionii diabolici raportaser inten iileă ă ă ă ă ţ lor, c ci curând ap ruse în port o galer neagr , la bordulă ă ă ă c reia se aflau nişte negustori de rubine, cu gura mare,ă care îi invitaser pe vampiri s ciocneasc un p h rel într-oă ă ă ă ă tavern . Vinul ce li se servise fusese turnat din sticleă ciudate, cioplite din rubine mari. Dup ce îl b user ,ă ă ă vampirii se treziser direct pe galera neagr , lua iă ă ţ prizonieri, la fel cum p ise odinioar şi Carter. De dataăţ ă aceasta îns , vâslaşii nev zu i nu îndreptar galera spreă ă ţ ă Lun , ci spre antica Sarkomand. Inten ia lor era, f ră ţ ă ă îndoial , aceea de a-i preda Marelui Preot. Se opriser , deă ă aceea, în dreptul acelei stânci desc rnate din Mareaă Nordului pe care marinarii din Inquanok o ocolesc cu grij şiă acolo vampirii d duser pentru prima oar cu ochii deă ă ă st pânii roşii ai galerei. În ciuda propriei lor urâ enii, fură ţ ă înnebuni i de imaginea unei asemenea culmi aţ monstruozit ii şi îngre oşa i de duhoarea de nesuportat. Înăţ ţ ţ acele locuri, vampirii fur martorii josnicelor distrac ii aleă ţ garnizoanei de jivine cu trup de broasc râioas - distrac iiă ă ţ ce sunt la originea acelor urlete nocturne care îi îngrozesc pe oameni. Acostaser apoi în dreptul ruinelor cet iiă ăţ

216

Sarkomand, unde începuser s fie tortura i. Sosireaă ă ţ salvatorilor lor le întrerupsese chinurile.

Terminându-şi povestirea, cei trei supravie uitori trecurţ ă la planuri de viitor, sugerând un raid pe stânca desc rnată ă şi exterminarea întregii garnizoane de jivine cu trup de broasc râioas . Nevolnicele lighioane ale nop ii n-au fostă ă ţ totuşi de acord cu aceast propunere, întrucât perspectivaă de a zbura pe deasupra apei nu le surâdea deloc. Cea mai mare parte a Vampirilor erau de acord cu acest plan, dar erau incapabili s îl realizeze f r ajutorul nevolniceloră ă ă lighioane ale nop ii. În leg tur cu acest aspect, v zând cţ ă ă ă ă vampirii nu erau în stare s se foloseasc de galer , Carteră ă ă le propuse s -i înve e s foloseasc imensele vâsle.ă ţ ă ă Propunerea sa fu acceptat cu entuziasm. Lumina cenuşie aă zilei în înv luia în prezent şi, sub un cer boreal de plumb, ună detaşament de vampiri p trunse în nava resping toare şiă ă se aşez pe b ncile vâslaşilor. Carter descoperi c erauă ă ă destul de talenta i pentru acest rol şi, înainte de c dereaţ ă nop ii, îndr zni s -i pun s exerseze câteva scurte ieşiri înţ ă ă ă ă afara portului, pentru a câştiga experien . Îns de-abia treiţă ă zile mai târziu consider posibil s se încumete să ă ă întreprind c l toria. Atunci, grupul de vâslaşi se instal înă ă ă ă cal , în timp ce Pickman şi celelalte c petenii se adunară ă ă pe punte şi discutar metodele de înv luire şi de atac.ă ă

Urletele ce se în l au dinspre stânc se auzir înc dină ţ ă ă ă prima noapte. Sunetul lor tulbur întregul echipaj al galerei,ă dar cel mai tare tremurau cei trei supravie uitori, careţ aflaser pe propria piele în cel fel sunt smulse astfel deă urlete. Se aprecie c un atac pe timpul nop ii nu ar fi fostă ţ oportun, aşa c galera aştept , oprit sub noriiă ă ă fosforescen i, umbra mult mai prielnic a zilei cenuşii. Cândţ ă se lumin de ziu şi urletele încetar , vâslaşii îşi reluară ă ă ă locurile, nevolnicele lighioane ale nop ii se puser laţ ă ad post sub punte şi galera se apropie tot mai mult deă stânca desc rnat , ale c rei piscuri de granit se avântauă ă ă fantastice spre cerul trist şi cenuşiu. Versan ii erau deosebitţ

217

de abrup i, dar ici şi colo, pe col urile de stânc , se puteauţ ţ ă z ri pere ii pântecoşi ai unor ciudate locuin e f r ferestre.ă ţ ţ ă ă Se puteau vedea, de asemenea, parapetele ce îngr deauă drumurile în pant . Nici o ambarca iune manevrat deă ţ ă oameni nu se apropiase vreodat de aceste locuri, sau înă orice caz cei care au f cut-o, nu s-au mai întors niciodat .ă ă Elibera i de sub imperiul fricii, Carter şi vampirii continuarţ ă s înainteze f r şov ire şi, ocolind versantul estic, ajunseră ă ă ă ă în dreptul cheiurilor despre care cei trei supravie uitoriţ spuneau c s-ar afla în partea de sud, în interiorul unui portă ad postit de prelungirile abrupte ale stâncii.ă

Aceste prelungiri, adev rate peninsule, erau atât deă apropiate, încât dou cor bii nu ar fi putut trece simultană ă printre ele. Cum nu se z rea nici o santinel , galera înaintă ă ă cu îndr zneal pe acest soi de canal şi p trunse în portul cuă ă ă ap st tut şi clocit , cu toate c în interiorul s u era oă ă ă ă ă ă activitate febril : de-a lungul unui chei de piatră ă resping tor, erau ancorate mai multe cor bii, iar pe malulă ă apei, un mare num r de sclavi cu înf işare aproape umană ăţ ă c rau cuşti sau l zi sau conduceau nişte fabuloase ar t riă ă ă ă dezgust toare spre c ru ele greoaie. Suspendat deasupraă ă ţ cheiului, atârna un or şel ag at de peretele vertical, de laă ăţ care pornea un drum în spiral , ce şerpuia cât cuprindeai cuă ochii, pân la col urile de stânc . Nimeni n-ar fi putut spuneă ţ ă ce z cea în interiorul acestui miraculos pisc de granit, dară ceea ce se z rea din afar nu era în nici un fel încurajator.ă ă

CONCLUZIE

Mul imea adunat pe chei se însufle i la vederea galereiţ ă ţ negre care intra în port: cei care aveau ochi o priveau cu aten ie, cei care nu aveau îşi fr mântau tentaculele roz, înţ ă aşteptare. Desigur, nu îşi d duser înc seama c sumbraă ă ă ă corabie înc puse pe mâini str ine, pentru c vampiriiă ă ă

218

sem nau mult cu sclavii cu coarne şi copite, iar nevolniceleă lighioane ale nop ii erau ascunse sub punte, în cal .ţ ă C peteniile stabiliser planul: urma ca nevolnicele lighioaneă ă ale nop ii s fie debarcate de îndat ce vor atinge cheiul şiţ ă ă s -şi lase s se dezl n uie instinctele ce le ineau loc deă ă ă ţ ţ judecat , în timp ce galera urma s se îndep rteze imediată ă ă de rm. P r site pe rm, p s rile cu coarne urmau sţă ă ă ţă ă ă ă înha e tot ce vor g si viu acolo şi apoi, f r s reflecteze şiţ ă ă ă ă l sându-se mânate de instinct, urmau s -şi ia zborul înă ă grab spre Abis, uitând de teama lor de ap , şi se voră ă întoarce la cuiburile lor. Întreaga lor prad putea s fieă ă astfel transportat în cursul acelei nop i, şanseleă ţ prizonierilor de a sc pa cu via fiind minime.ă ţă

Vampirul Pickman coborî sub punte şi transmise cât putu mai simplu ordinele sale nevolnicelor lighioane ale nop ii, înţ timp ce corabia se apropia de cheiul neliniştitor şi urât mirositor. Din nou se produse agita ie pe chei şi Carter îşiţ d du seama c manevrele galerei începuser s trezească ă ă ă ă suspiciuni. În mod evident, omul de la cârm nu se îndreptaă spre docul obişnuit şi santinelele remarcaser , probabil,ă diferen a dintre hidoşii sclavi cu înf işare aproape umanţ ăţ ă şi vampirii care le luaser locul. Probabil c se d duseă ă ă alarma, pentru c aproape imediat o hoard de mefiticeă ă jivine lunare începu s se reverse pe micile uşi negre aleă caselor f r ferestre şi s coboare în grab pe drumul înă ă ă ă zigzag care venea din dreapta. O ploaie de suli eţ neobişnuite se ab tu asupra galerei, în momentul în careă prova acesteia se izbi de chei, ucigând doi vampiri şi r nindă uşor pe un al treilea, dar în aceeaşi clip tambuchiul seă deschise larg şi eliber un negru nor învolburat deă nevolnice jivine ale nop ii, ce t b râr asupra oraşului ca unţ ă ă ă stol de gigantici lilieci cu coarne.

Gelatinoasele jivine de pe Lun îşi procuraser ună ă berbec, cu care încercau acum s împing corabia de laă ă

rm, dar renun ar la aceast tentativ atunci cândţă ţ ă ă ă nevolnicele jivine ale nop ii se ab tur asupra lor. Era unţ ă ă

219

spectacol însp imânt tor s vezi func ionând cleştiiă ă ă ţ ml dioşi ai acestor fiare f r fa şi era cutremur tor să ă ă ţă ă ă contempli norul lor dens desf şurându-se deasupra oraşuluiă şi survolând drumul şerpuitor pentru a ajunge pe col ii deţ sus ai stâncii. Uneori, câte un grup de asemenea p s riă ă d dea drumul, involuntar, unui prizonier cu aspect deă broasc râioas şi era jalnic s vezi cum victima exploda înă ă ă mii de buc i, turtindu-se de sol. Când şi ultima nevolnicăţ ă lighioan a nop ii p r si bordul vasului, c peteniileă ţ ă ă ă vampirilor d dur ordinul de a bate în retragere şi vâslaşiiă ă împinser uşor galera printre cenuşiile peninsule, în afaraă portului, în timp ce oraşul era înc prins în v lm şagulă ă ă b t liei şi al izbândei. Vampirul Pickman aprecia că ă ă nevolnicelor lighioane ale nop ii le erau necesare câtevaţ ceasuri pentru ca spiritele lor rudimentare s reuşeasc s -ă ă ăşi dep şeasc teama de a zbura deasupra m rii. Opriă ă ă corabia cam la o mil de stânca desc rnat , pentru a o ineă ă ă ţ sub observa ie şi a se îngriji de r ni i. Veni noaptea şiţ ă ţ crepusculul cenuşiu f cu loc morbidei fosforescen e aă ţ norilor, în timp ce c peteniile vampirilor supravegheauă piscurile desc rnate, pentru a surprinde momentul în careă nevolnicele lighioane ale nop ii urmau s îşi ia zborul.ţ ă Diminea a, se z ri un punct negru, zburând timid deasupraţ ă piscului celui mai înalt, iar acest punct se transformă curând dup aceea în cârd. Cârdul p ru s se micşorezeă ă ă chiar înainte de venirea zorilor şi disp ru cu totul în zare,ă spre nord-est, un sfert de or mai târziu. Acest cârd p ru să ă ă lase s cad ceva în mare o dat sau de dou ori, dară ă ă ă Carter nu se nelinişti, pentru c observase c jivinele de peă ă Lun nu puteau înota. La sfârşit, atunci când vampirii fură ă siguri c toate nevolnicele lighioane ale nop ii au plecat cuă ţ poverile lor osândite spre Sarkomand şi de acolo spre Marele Abis, galera reveni în port, trecând printre cele două peninsule, şi hidoasa armat a vampirilor puse piciorul peă p mânt, r spândindu-se plin de curiozitate pe pisculă ă ă

220

desc rnat ale c rui turnuri, aripi şi fort re e erau ciopliteă ă ă ţ direct în stânc .ă

Aceste cripte diavoleşti, lipsite de ferestre, ascundeau taine înfricoş toare, iar distrac iile întrerupte ale jivinelor deă ţ pe Lun l saser numeroase urme. Se putea constata că ă ă ă fiecare dintre aceste distrac ii fusese întrerupt într-unţ ă stadiu diferit. Carter ceru s fie transportate la exterioră nişte Lucruri ce p reau s mai aib înc via în ele, dar ieşiă ă ă ă ţă în grab din cripte atunci când d du peste alte ă ă Lucruri despre care nu putea spune nimic. Mobilierul principal al acestor locuin e puturoase consta din taburete şi b nciţ ă cioplite din lemnul copacilor de pe Lun , împodobite cuă numeroase desene dezgust toare şi însp imânt toare. Seă ă ă g seau acolo numeroase arme, ustensile şi podoabe,ă printre care mari idoli de rubin masiv, reprezentând fiin eţ bizare, pe care nu le afli pe P mânt. Acestea din urm , înă ă ciuda materialului pre ios, nu î i trezeau dorin a de a leţ ţ ţ înh a şi nici nu te l sau s le priveşti prea mult. Carter avuăţ ă ă grij s fac buc i cinci dintre ele. Adun epuşele şiă ă ă ăţ ă ţ suli ele şi, cu încuviin area lui Pickman, le împ r iţ ţ ă ţ vampirilor. Astfel de arme erau un lucru nou pentru aceste fiin e ml dioase sem nând cu nişte câini, dar îndemânareaţ ă ă lor înn scut îi ajut s le mânuiasc cu iscusin doar după ă ă ă ă ţă ă câteva încerc ri.ă

În partea dinspre vârf a stâncii, se g seau mai multeă temple decât locuin e şi în nenum ratele înc peri t inuiteţ ă ă ă descoperir altare sculptate, sanctuare şi bazine deă sacrificiu destinate cultului Lucrurilor sau al unor fiin e încţ ă mai monstruoase decât zeii s lbatici ce domnesc pesteă Kadath. Un pasaj subteran, îngust şi întunecos, se deschidea la temelia unui vast templu şi Carter p trunse,ă înarmat cu o tor , pân foarte adânc în interiorul stâncii,ţă ă ieşind în cele din urm într-un imens amfiteatru neluminat,ă cu plafonul în form de dom. Bolta acestui amfiteatru eraă acoperit cu sculpturi demonice, iar în centrul s u se c scaă ă ă un pu întunecos şi f r fund, similar celui din terifiantaţ ă ă

221

mân stire Leng în care troneaz , singuratic, indescriptibilulă ă Mare Preot. Lui Carter i se p ru c desluşeşte în umbr , peă ă ă peretele de deasupra pu ului diavolesc, o poart de bronz,ţ ă cizelat într-un mod bizar. O spaim inexplicabil îl opri nuă ă ă numai s o deschid , ci chiar şi numai s se apropie de ea.ă ă ă Se întoarse în grab , pentru a-i reg si pe înfricoş torii s iă ă ă ă alia i, care se împr ştiaser în dezordine, cu o nep sareţ ă ă ă care îl scotea din fire. Vampirii remarcaser modul în careă se desf ta ser pân atunci bestiile lunare şi se gr beau să ă ă ă ă continue acea petrecere în felul lor. Descoperiser , deă asemenea, un butoi cu vin de pe Lun şi începuser s -lă ă ă rostogoleasc spre chei, cu scopul declarat de a-l folosiă ulterior în tratativele lor diplomatice, deşi cei trei supravie uitori, care ineau bine minte efectul produsţ ţ asupra lor de acest vin la Dylath-Leen, îi avertizaser şi îiă sf tuiser s nu se ating de el. Într-una din pivni ele dină ă ă ă ţ apropierea cheiului se afla un stoc important de rubine, în stare brut sau şlefuite, aduse din minele de pe Lun , dară ă când vampirii îşi d dur seama c nu se puteau mânca, nuă ă ă le mai acordar nici o aten ie. Nici Carter nu fu ispitit deă ţ ele, pentru c ştia prea multe despre cei ce le extr seseră ă ă din mine.

Deodat , se auzir strig tele puternice şi agitate aleă ă ă santinelelor şi mârşavii jefuitori îşi abandonar prada,ă a intindu-şi privirile spre mare şi adunându-se în rânduriţ compacte pe chei. O alt galer neagr se strecura cuă ă ă repeziciune prin îngusta trecere dintre peninsulele cenuşii şi în câteva clipe urma ca fiin ele cu înf işare aproapeţ ăţ omeneasc de pe punte s -şi dea seama de invazie şi să ă ă dea alarma în rândul monstruoaselor jivine ascunse în cal .ă Din fericire, vampirii mai aveau înc asupra lor epuşele şiă ţ suli ele pe care li le d duse Carter. În acel moment, laţ ă bordul galerei se produse o agita ie brusc , ce ar ta cţ ă ă ă echipajul descoperise schimbarea intervenit pe insul , iară ă faptul c imediat dup aceea corabia se oprise dovedea că ă ă se remarcase şi superioritatea numeric a duşmanului.ă

222

Dup o clip de ezitare, vampirii îşi d dur seama că ă ă ă ă încleştarea nu putea fi evitat . Corabia întunecat urma fieă ă s plece dup înt riri, fie s încerce s -şi debarce echipajulă ă ă ă ă undeva pe insul , aşa c o patrul de cercetaşi urc imediată ă ă ă în vârful stâncii, pentru a supraveghea mişc rile inamicului.ă

Dup câteva minute, un vampir reveni, cu r suflareaă ă t iat , pentru a da de veste c jivinele de pe Lun şi sclaviiă ă ă ă lor erau pe cale s debarce pe malul abrupt dinspre est ală insulei, şi s înceap s se ca ere pe poteci ascunse şi peă ă ă ţ col uri de stânc pe care doar caprele negre îndr znesc sţ ă ă ă se aventureze. În aceeaşi clip , galera neagr se întrez riă ă ă pentru o clip la cel lalt cap t al îngustei treceri spre port şiă ă ă la scurt timp dup aceea, un al doilea mesager coborî, cuă r suflarea t iat , pentru a anun a c un al doilea grupă ă ă ţ ă debarcase pe cealalt peninsul . Cele dou grupuri erau cuă ă ă mult mai numeroase decât ar fi l sat s se b nuiască ă ă ă dimensiunea galerei. Aceasta din urm , mânat de ună ă singur rând de vâslaşi, se strecur curând printre peninsuleă şi se opri în portul fetid, având parc inten ia de aă ţ supraveghea b t lia care urma s se declanşeze dintr-oă ă ă clip în alta.ă

Carter şi Pickman îi împ r iser pe vampiri în trei forma iiă ţ ă ţ de lupt : dou pentru a porni în întâmpinarea duşmanului şiă ă una pentru a p zi oraşul. Primele dou coloane escaladară ă ă imediat stânca, înaintând fiecare în direc ia ordonat , înţ ă timp ce a treia fu împ r it , la rândul s u, într-o subunitateă ţ ă ă terestr şi una marin . Unitatea marin , comandat deă ă ă ă c tre Carter, urc la bordul galerei ancorate în port şi vâsliă ă spre corabia inamic . Aceasta din urm b tu în retragere,ă ă ă angajându-se în trecerea care o scoase din nou în largul m rii. Carter nu porni în urm rirea ei, apreciind c armataă ă ă sa era în prezent mult mai necesar pentru ap rareaă ă oraşului.

În acest timp, însp imânt torul detaşament alc tuit dină ă ă jivinele de pe Lun şi sclavii lor cu înf işare aproapeă ăţ omeneasc ajunsese în vârful stâncii de pe peninsul şi seă ă

223

profila amenin tor pe cenuşiul cer crepuscular. Fluiereleţă sub iri, cu sunet diavolesc, ale invadatorilor începur sţ ă ă iuie şi aspectul general al acestei procesiuni hibride şi peţ

jum tate amorfe producea grea , la fel ca şi miasma peă ţă care o emanau acele orori de pe Lun în form de broască ă ă râioas . Cele dou armate de vampiri ieşir atunci laă ă ă vedere şi se încadrar de asemenea în peisaj. Suli eleă ţ începur s zboare dintr-o parte în alta, urletele vampiriloră ă şi ipetele bestiale ale fiin elor aproape umane ad ugându-ţ ţ ăse treptat demonicei muzici de flaut, într-un v lm şag deă ă nedescris şi într-o cacofonie infernal . Trupuri se pr buşeauă ă din când în când de pe crestele înguste ale peninsulelor, fie în exterior, spre mare, fie în interior, spre port. În acest din urm caz, erau pe dat înghi ite de fiin e submarine ceă ă ţ ţ bântuiau pe acolo, a c ror prezen nu era indicat decâtă ţă ă de bulele enorme pe care le emiteau.

Timp de o jum tate de or , b t lia f cu ravagii, până ă ă ă ă ă când, în cele din urm , n v litorii fur f cu i una cuă ă ă ă ă ţ p mântul. Totuşi, vampirii se mai g seau înc în dificultateă ă ă pe faleza dinspre est şi se retr geau încet în interiorulă peninsulei, c rându-se pe stânc . Pickman trimise rapidăţă ă în acest punct înt riri din rândul armatei care p zea oraşulă ă şi ajutorul lor se dovedi eficace în ultima parte a b t liei.ă ă Când luptele luar sfârşit în partea de vest, vampirii seă gr bir s intervin în sprijinul semenilor lor afla i laă ă ă ă ţ ananghie şi, r sturnând raportul de for e, îi împinser peă ţ ă atacatori înapoi pe crestele înguste. To i sclavii cu înf işareţ ăţ aproape uman fuseser ucişi, dar ultimele orori în formă ă ă de broasc râioas luptau cu disperarea mor ii, strângândă ă ţ în labele lor puternice şi dezgust toare marile suli e. Dară ţ acum nu mai exista practic posibilitatea de a arunca suli eleţ sau epuşele, iar lupta devenise o încleştare corp la corp,ţ astfel c doar foarte pu ini dintre suli aşi îşi mai puteauă ţ ţ folosi armele pe aceste creste înguste.

Num rul celor ce erau arunca i în ap în furia lupteiă ţ ă deveni considerabil. Cei care c deau în apele portuluiă

224

aveau parte de o moarte cumplit , sfârşind în col ii invizibiliă ţ ai monştrilor din adâncuri, dar cei ce c deau în mareă puteau s înoate pân la falez şi s se ca ere din nou peă ă ă ă ţ stânci. Galera inamic d dea târcoale prin preajm , şi astfelă ă ă reuşi s salveze mai multe jivine de pe Lun . Cu excep iaă ă ţ locurilor unde debarcaser jivinele de pe Lun , falezeleă ă erau inaccesibile, aşa c nici unul dintre vampirii careă reuşiser s ias din mare şi s se ca ere pe stânci nu maiă ă ă ă ţ putu s ajung înapoi în dispozitivul de lupt al camaraziloră ă ă s i. Unii dintre ei fur ucişi de epuşele aruncate de laă ă ţ bordul galerei duşmane sau de jivinele lunare ce se g seauă deasupra lor, dar destui supravie uir totuşi şi fur în celeţ ă ă din urm salva i. Atunci când armatele terestre p rur a fiă ţ ă ă st pâne pe situa ie, galera condus de Carter str b tuă ţ ă ă ă canalul dintre cele dou peninsule şi porni departe în larg,ă în urm rirea cor biei inamice, pân când, seara, c peteniileă ă ă ă vampirilor se convinser c insula era din nou în întregimeă ă eliberat . Între timp, galera duşman disp ruse şi se luă ă ă ă hot rârea de a abandona demonica insul desc rnat ,ă ă ă ă înainte ca cine ştie ce alt hoard de orori de pe Lun s seă ă ă ă strâng şi s fie trimis împotriva vampirilor. La c dereaă ă ă ă serii, Carter şi Pickman îi adunar laolalt pe to i vampirii şiă ă ţ îi num rar cu aten ie. Constatar c mai mult de un sfertă ă ţ ă ă dintre ei pieriser în luptele din timpul zilei. R ni ii fur puşiă ă ţ ă pe t rgi şi îmbarca i. Pickman se împotrivise întotdeaunaă ţ str vechiului obicei al vampirilor de a-şi ucide şi mâncaă r ni ii. Trupele intacte fur distribuite la rame şi în alteă ţ ă locuri în care se puteau dovedi utile. Galera ridic ancoraă sub norii fosforescen i ai nop ii şi Carter nu sim i nici unţ ţ ţ regret c p r seau aceast insul a secretelor demonice.ă ă ă ă ă Amfiteatrul boltit şi neluminat, pu ul f r fund,ţ ă ă resping toarea poart de bronz, îi reveneau f r încetare înă ă ă ă minte. Venirea zorilor g si corabia lor în dreptul ruinatuluiă chei de bazalt din Sarkomand. Câteva santinele din rândul nevolnicelor lighioane ale nop ii pândeau înc , asemeniţ ă unor burlane negre cu coarne, stând chircite pe coloanele

225

sf râmate şi pe sfincşii surpa i ai acestei înfricoş toareă ţ ă cet i care a vie uit şi şi-a g sit sfârşitul înainte de eraăţ ţ ă oamenilor. Vampirii îşi stabilir tab ra printre zidurileă ă n ruite ale Sarkomandului şi expediar un curier care urmaă ă s aduc un num r suficient de nevolnice lighioane aleă ă ă nop ii pentru a-i transporta pe to i. Pickman şi celelalteţ ţ c petenii îşi manifestar fa de Carter imensa gratitudineă ă ţă pentru sprijinul acordat. Carter constat c planul s uă ă ă începea s prind contur şi c putea recurge acum laă ă ă sprijinul înfricoş torilor s i alia i, nu numai pentru a puteaă ă ţ p r si acea regiune a lumii viselor, dar chiar şi pentru a-şiă ă duce pân la cap t cercet rile în leg tur cu zeii careă ă ă ă ă domnesc peste Kadath, cetatea necunoscut , şi pentru aă descoperi acel miraculos oraş al soarelui apune, care se ascundea într-un mod atât de straniu din fa a somnului s u.ţ ă Îşi expuse planurile în fa a c peteniilor vampirilor, detaliindţ ă tot ce ştia despre nem rginirea f r de via în inima c reiaă ă ă ţă ă se înal Kadath, despre monstruoasele p s ri Shantak şiţă ă ă despre cei doi mun i sculpta i în form de capete care oţ ţ ă vegheaz . Vorbi despre frica pe care o inspir vampiriiă ă p s rilor Shantak şi le dezv lui faptul c uriaşele p s ri cuă ă ă ă ă ă cap de cal se retrag urlând din fa a Vizuinelor sumbre ce seţ casc în versantul cenuşiu care separ regiunea Inquanokă ă de detestabilul Leng. Le vorbi, de asemenea, despre ce aflase din frescele mân stirii f r ferestre, în careă ă ă domneşte indescriptibilul Mare Preot, în leg tur cuă ă nevolnicele lighioane ale nop ii de care se tem Mariiţ Str moşi, şi a c ror c petenie nu este Nyarlathotep, Haosulă ă ă Târâtor, ci str vechiul Nodens, cel albit de ani, Seniorulă Marelui Abis.

Carter împ rt şi toate acestea vampirilor, iar apoi leă ă spuse ce aştepta în continuare de la ei, preten ii pe care nuţ le considera deloc extravagante, date fiind serviciile pe care le f cuse recent acestor fiin e cauciucate şi elastice,ă ţ asem n toare unor câini. Le spuse c dorin a sa cea maiă ă ă ţ arz toare era s i se pun la dispozi ie un num r suficientă ă ă ţ ă

226

de nevolnice lighioane ale nop ii pentru a fi transportat înţ deplin siguran dincolo de împ r ia p s rilor Shantak şiă ţă ă ăţ ă ă de mun ii ciopli i, pân la nem rginirea f r de via , atâtţ ţ ă ă ă ă ţă de departe încât nici un om s nu fi ajuns acolo vreodată ă sau, în orice caz, s nu se fi întors viu de acolo. Voia să ă ajung la castelul de onix din inima nem rginirii f r deă ă ă ă via , castel ce domin Kadath, cetatea necunoscut ,ţă ă ă pentru a-i implora pe Marii Str moşi s -i îng duie să ă ă ă p trund în miraculosul oraş al soarelui apune, lucru peă ă care i-l refuzaser odinioar . Era convins c nevolniceleă ă ă lighioane ale nop ii ar fi putut s -l transporte f r dificult iţ ă ă ă ăţ pân acolo, zburând foarte sus, deasupra primejdiilor dină pustiul înghe at, şi deasupra formelor hidoase cu douţ ă capete, sculptate pe întreaga suprafa a muntelui,ţă santinele veghind veşnic în crepusculul cenuşiu. Creaturile cu coarne şi f r chip nu ar fi avut de înfruntat nici ună ă pericol pe P mânt, pentru c înşişi Marii Str moşi se tem deă ă ă ele. Chiar dac s-ar fi ivit un obstacol neaşteptat din parteaă Celorlal i Zei care, dup cum se spune, supravegheazţ ă ă ac iunile m runtelor zeit i terestre, nevolnicele lighioaneţ ă ăţ ale nop ii tot nu aveau de ce s se team , pentru c cei dinţ ă ă ă infernul exterior sunt absolut indiferen i fa de acesteţ ţă p s ri atât de t cute şi de primejdioase al c ror st pân nuă ă ă ă ă este Nyarlathotep ci, exclusiv, atotputernicul şi str vechiulă Nodens.

O trup de zece sau dou sprezece lighioane ale nop ii ară ă ţ fi fost cu siguran suficient pentru a ine la distanţă ă ţ ţă gloata de p s ri Shantak, dar poate c ar fi fost preferabilă ă ă ca şi câ iva vampiri s ia parte la expedi ie, c ci fiind alia iţ ă ţ ă ţ de atâta vreme cu lighioanele, le cunoşteau obiceiurile mai bine decât oamenii. Grupul expedi ionar ar fi urmat, dupţ ă p rerea lui Carter, s -l depun într-un loc prielnic, dincoloă ă ă de zidurile care probabil înconjurau acea cetate de onix, iar apoi s aştepte, ascuns în umbr , întoarcerea sa sau ună ă mesaj de la el, în timp ce Randolph urma s se aventurezeă în castel pentru a-i implora pe zeii P mântului. Le-ar fi fostă

227

recunosc tor dac unii dintre vampiri s-ar fi încumeta să ă ă mearg cu el pân în sala tronului Marilor Str moşi, pentruă ă ă c prezen a lor putea da mai mult greutate rug min iloră ţ ă ă ţ sale. Nu insist , totuşi, prea mult asupra acestui punct, c ciă ă ceea ce dorea de fapt era s fie transportat, dus şi întors,ă pân la castelul ce domin Kadath, cetatea necunoscut .ă ă ă C l toria final urma s aib drept scop fie miraculoasaă ă ă ă ă cetate a soarelui apune, dac zeii hot rau s -iă ă ă îndeplineasc rug mintea, fie întoarcerea pe P mântă ă ă trecând prin Poarta Somnului Profund care se afl la lizieraă P durii Fermecate, dac rug mintea sa nu d dea roade.ă ă ă ă

Vampirii ascultar cu mare aten ie discursul lui Carter şiă ţ curând cerul se acoperi de un nor de nevolnice lighioane ale nop ii, pe care curierul fusese trimis s le aduc . Ororileţ ă ă înaripate se aşezar în semicerc în jurul armatei de vampiri,ă aşteptând respectuoase ca şefii lor cu trup de câine să dezbat cererea c l torului terestru. Vampirul Pickmană ă ă discut grav cu celelalte c petenii şi, la sfârşit, îi oferi luiă ă Carter mai mult decât îndr znise s spere. Pentru că ă ă Randolph Carter îi ajutase în lupta lor împotriva jivinelor de pe Lun , ei hot râser s îl ajute la rândul lor în îndr znea aă ă ă ă ă ţ sa c l torie, pân în împ r ia din care nimeni nu s-a întorsă ă ă ă ăţ vreodat ; hot râser s nu se limiteze la a-i împrumutaă ă ă ă câteva nevoinice lighioane ale nop ii, alia ii lor, ci întreagaţ ţ armat pe care o aveau atunci la dispozi ie, inclusiv b trâniiă ţ ă lupt tori vampiri şi nevolnicele lighioane ale nop ii ceă ţ continuau s soseasc . Urmau s lase în urm doar o mică ă ă ă ă garnizoan , care s asigure paza galerei capturate ca şi aă ă celorlaltor lucruri cucerite de pe insula desc rnat . Armataă ă putea s -şi ia zborul în clipa în care Carter d dea ordinul deă ă plecare şi, de îndat ce vor fi ajuns la Kadath, o escortă ă impozant de vampiri urma s -l înso easc atunci când vaă ă ţ ă merge s -şi prezinte solicitarea zeilor P mântului, înă ă castelul lor de onix.

Cu sufletul plin de recunoştin , dar şi de o satisfac ieţă ţ inexprimabil , Carter elabor împreun cu c peteniileă ă ă ă

228

vampirilor planurile îndr zne ei lor c l torii. Hot râr caă ţ ă ă ă ă armata s survoleze la mare altitudine oribila ar Leng,ă ţ ă m n stirea sa f r de nume şi demonicele aşez ri deă ă ă ă ă piatr , urmând s nu se opreasc deloc pân ce nu vor fiă ă ă ă ajuns pe marile piscuri cenuşii, unde vor ateriza pentru a discuta cu nevolnicele lighioane ale nop ii ale c ror vizuiniţ ă sunt împr ştiate pe aceste piscuri, spre marea spaim aă ă p s rilor Shantak. Doar dup ce vor fi ascultat sfaturileă ă ă locuitorilor acelor vizuini urmau s poat stabili traseulă ă ultimei p r i a c l toriei. Drumul probabil spre Kadath,ă ţ ă ă cetatea necunoscut , ducea fie prin pustiul în care se înală ţă mun ii ciopli i, pustiu ce se întinde la nord de Inquanok, fieţ ţ prin provinciile din nordul extrem al resping toarei riă ţă Leng. Cu trupurile lor de câine f r suflet, vampirii şiă ă nevolnicele lighioane ale nop ii nu aveau de ce s se teamţ ă ă de ceea ce s-ar fi putut ascunde în aceste pustiuri pe care nimeni nu le-a str b tut vreodat , aşa c nu erau în nici ună ă ă ă fel tulbura i de gândul c urmau s porneasc spre Kadath,ţ ă ă ă oraşul solitar al c rui misterios castel de onix domină ă lumea.

Spre prânz, vampirii şi nevolnicele lighioane ale nop ii seţ preg tir de zbor, fiecare vampir alegându-şi câte oă ă pereche de creaturi cu coarne, pentru a fi transportat de c tre ele. Carter se aşez în fruntea coloanei, al turi deă ă ă Pickman. Un şir dublu de nevolnice lighioane ale nop ii peţ care nu înc lecase nimeni servea drept avangard . Toată ă ă aceast neliniştitoare armat se în l la un strig t al luiă ă ă ţă ă Pickman, sem nând cu un nor de coşmar ce trecu pesteă coloanele sf râmate şi sfincşii ruina i din cetatea originar ,ă ţ ă Sarkomand, iar apoi se ridic tot mai sus, pân ce ajunse să ă ă dep şeasc pân şi uriaşul perete de bazalt din spateleă ă ă oraşului. Nu dup mult vreme, regiunea plat , stearp şiă ă ă ă înghe at din împrejurimile Lengului se întinse sub ei, pânţ ă ă dincolo de zare. Sumbra armat urc la o în l ime înc maiă ă ă ţ ă mare, pân ce chiar şi aceast regiune vast se micşoră ă ă ă sub ea. Îndreptându-se spre nord pe deasupra acelui podiş

229

de groaz , m turat de vânt, Carter rev zu înfiorat cercul deă ă ă menhiri ciopli i grosolan şi cl direa scund şi f r ferestreţ ă ă ă ă care, acum ştia, ad postea acea însp imânt toareă ă ă blasfemie cu masc de m tase din ghearele c reia de-abiaă ă ă reuşise s scape. De aceast dat , armata, ce sem na unuiă ă ă ă minuscul liliac pierdut în înaltul cerului, nu se mai l s înă ă jos, deasupra peisajului sterp pe care începuser s seă ă aprind palidele focuri din josnicele aşez ri de piatr ; niciă ă ă nu mai z bovir pentru a privi la zvârcoliturile morbide aleă ă acelor creaturi aproape omeneşti având coarne şi copite, care sufl în instrumentele lor şi danseaz veşnic. La ună ă moment dat, z rir o pas re Shantak, care zbura jos,ă ă ă deasupra câmpiei, dar aceasta scoase un ip t cumplit cândţ ă îi v zu şi îşi lu zborul spre nord, cu mişc ri groteşti,ă ă ă tr dând panica de care fusese cuprins .ă ă

Ajunser la cea a de deasupra piscurilor cenuşii şiă ţ ciopâr ite ce formeaz grani a Inquanokului şi plutirţ ă ţ ă deasupra straniilor caverne care, dup cum îşi aminteaă Carter, le însp imântaser atât de tare pe p s rile Shantak.ă ă ă ă Auzind strig tele insistente ale comandan ilor vampirilor,ă ţ cete negre de p s ri cu coarne ieşir din fiecare asemeneaă ă ă vizuin şi începur s discute cu ei prin gesturiă ă ă neliniştitoare. Nu trecu mult şi se l murir c cel mai bună ă ă drum ar fi cel care trecea prin pustiul înghe at ce se întindeţ la nord de Inquanok, deoarece la grani a de nord a Lenguluiţ pândeau capcane nev zute ce stârnesc repulsie chiar şiă nevolnicelor lighioane ale nop ii. Era vorba despre anumiteţ construc ii albe emisferice, în l ate pe coline ciudate, careţ ă ţ exercitau o influen a de neîn eles pe care str vecheaţ ţ ă în elepciune a folclorului o asociase în mod nepl cut cuţ ă Ceilal i Zei şi cu Nyarlathotep, Haosul Târâtor.ţ

Locuitorii piscurilor nu ştiau aproape nimic despre Kadath, doar c undeva spre nord exista un mare miracol,ă p zit de p s rile Shantak şi de mun ii ciopli i. F cur aluzieă ă ă ţ ţ ă ă la vorbele care umblau în leg tur cu propor iile anormaleă ă ţ şi dimensiunile nelimitate ale regiunii de acolo şi amintiră

230

vagile zvonuri care circul referitor la existen a uneiă ţ împ r ii a nop ii f r de sfârşit, dar nu puteau relata nimică ăţ ţ ă ă precis despre acestea. Carter şi armata sa le mul umiţ politicos şi, trecând dincolo de înaltele vârfuri de granit de la frontierele Inquanokului, coborâr sub norii fosforescen iă ţ ai nop ii şi z rir în dep rtare acele înfricoş toare santineleţ ă ă ă ă ghemuite ce fuseser mun ii, înainte ca o mân gigantică ţ ă ă s fi sculptat groaza în roca lor virgin .ă ă

Continuau s stea chircite acolo, într-un semicercă demonic, cu picioarele odihnindu-se pe nisipul deşertului şi cu mitrele str pungând norii fosforescen i: sinistrele loră ţ capete duble, sem nând cu cele de lupi, aveau fe eleă ţ desfigurate de furie, în timp ce mâinile lor drepte se ridicau cu r utate spre universul oamenilor, protejând frontiereleă acestei lumi nordice şi înghe ate ce nu este o lume aţ oamenilor. Diabolicele p s ri Shantak se ivir de la poaleleă ă ă lor, greoaie ca nişte elefan i, dar se retraser cu ipeteţ ă ţ smintite, de îndat ce z rir pe cerul înce oşat avangardaă ă ă ţ nevolnicelor lighioane ale nop ii. Trecând în zbor pesteţ mun ii-santinele, armata îşi continu drumul spre nord peţ ă deasupra a leghe şi leghe de deşert obscur. Norii deveniră din ce în ce mai pu in luminoşi şi Carter se scufund în celeţ ă din urm într-o bezn des vârşit , dar bidivii înaripa iă ă ă ă ţ înaintau f r greş, c ci se n scuser în abisurile cele maiă ă ă ă ă întunecoase ale P mântului şi p reau s vad nu numai cuă ă ă ă ochii, ci şi cu întreaga suprafa umed a trupurilor lorţă ă alunecoase. Zburau drept înainte, deasupra curen ilorţ înc rca i cu mirosuri incerte şi de zgomote suspecte, mereuă ţ înainte în întunericul din ce în ce mai profund, acoperind distan e atât de mari încât Carter se întreba dac se maiţ ă aflau înc în interiorul lumii terestre a visului.ă

Norii se risipir brusc şi stelele începur s str luceasc ,ă ă ă ă ă spectrale. Jos era înc întuneric, dar palidele semne cereştiă p reau a fi însufle ite de o semnifica ie pe care nu o maiă ţ ţ avuseser niciodat şi nicicând. Configura ia steleloră ă ţ r m sese aceeaşi, dar acele pozi ii familiare revelau acumă ă ţ

231

un în eles pe care alt dat nu reuşiser s -l transmit .ţ ă ă ă ă ă Totul convergea spre nord; fiecare curb şi fiecare scânteieă de pe cerul scânteietor devenea o parte a unui imens desen, care avea drept func ie s oblige întâi ochiul, apoiţ ă pe observator în întregimea lui, s se îndrepta spre ună anumit punct secret de convergen , aflat dincolo deţă imensa întindere înghe at din fa a lor.ţ ă ţ

Carter se întoarse spre est, pentru a vedea dac enormaă barier de piscuri a c rei imagine îl înso ise de-a lungulă ă ţ întregii sale c l torii prin Inquanok mai era înc vizibil , şiă ă ă ă astfel z ri sub stele o siluet desc rnat ce atesta încă ă ă ă ă prezen a acelor mun i. Ei p reau acum mult mai ciopâr i i,ţ ţ ă ţ ţ ciurui i de crevase larg deschise şi încorona i de piscuriţ ţ zdren uite; Carter studie cu aten ie curbele şi înclina iileţ ţ ţ sugestive ale siluetelor lor şi acestea p rur s împrumuteă ă ă de la stele misteriosul magnetism ce dirija aten ia spreţ nord.

Armata zbura cu o vitez nebun , aşa c Randolph trebuiă ă ă s fac un efort pentru a putea sesiza detaliile. Deodat ,ă ă ă desluşi chiar deasupra şirului celui mai înalt de piscuri un obiect negru, care se mişca în lumina stelelor şi a c ruiă traiectorie era perfect paralel cu cea a bizarei sale armate.ă Vampirii z riser şi ei acest obiect, c ci îi auzi discutândă ă ă despre el. O clip , crezu c era vorba despre un Shantakă ă gigantic, de dimensiuni infinit superioare celor obişnuite pentru specia sa. Îşi d du îns curând seama c această ă ă ă impresie era fals : forma animalului respectiv, profilată ă deasupra mun ilor, se dovedea a nu fi cea a uneia dintreţ acele p s ri cu cap de cal. Silueta sa, pe care mai mult oă ă ghicea dup modul în care acoperea acum stelele, sem naă ă cu cea a unui cap acoperit cu o mitr enorm , sau maiă ă degrab cu o pereche de capete infinit amplificate; iar înă privin a zborului s u s lt re şi rapid prin aer, se p rea cţ ă ă ă ţ ă ă se realiza f r ajutorul aripilor. Carter n-ar fi putut precizaă ă de care parte a muntelui se g sea acel animal, dar constată ă curând c sub ceea ce z rise pân atunci existau şi alteă ă ă

232

membre, ce ascundeau stelele atunci când trecea peste defileurile care br zdau adânc muntele.ă

Ap ru o sp rtur mare în lan ul de piscuri, de-a lungulă ă ă ţ c reia frontierele oribilului podiş Leng se contopeau cuă imensitatea înghe at . Acolo, lumina stelelor avea oţ ă intensitate crescut , dar culoarea ei era mai ştears . Carteră ă îşi fix privirile spre acea trec toare, ştiind c în felul acestaă ă ă putea s z reasc întreaga siluet a acelui animal cu zboră ă ă ă unduitor, profilat pe cerul înstelat. Obiectul avansaseă acum într-o oarecare m sur , şi ochii întregii armate erauă ă a inti i asupra marii depresiuni unde urma s apar enormaţ ţ ă ă siluet . Giganticul animal se apropie de cr p tur , zburândă ă ă ă f r grab pe deasupra piscurilor, încetinindu-şi mersul, deă ă ă parc ar fi fost conştient c l sase în urm armataă ă ă ă vampirilor. În minutul urm tor, neliniştea aştept rii crescuă ă continuu; iar apoi sosi scurtul interval în care silueta se contura pe cer, ar tându-şi dimensiunile care f cur s seă ă ă ă nasc pe buzele vampirilor un zâmbet de teamă ă respectuoas , înso it de un strig t de spaim în buşit, iar înă ţ ă ă ă sufletul c l torului stârni o înfiorare cum nu mai încercaseă ă niciodat pân atunci. Forma colosal ce se b l b neaă ă ă ă ă ă deasupra crestelor nu era decât un cap - un cap dublu, acoperit de o mitr - sub care înainta în salturi prin deşertulă înghe at corpul enorm şi înfricoş tor pe care era aşezat.ţ ă Acest monstru, mare cât un munte, mergea furişat şi f ră ă zgomot; aceast fiar , sem nând oarecum cu o hienă ă ă ă încrucişat cu un antropoid gigantic, galopa lipit de cer,ă ă în l ându-şi resping toarea pereche de capete cu coifuriă ţ ă conice la jum tatea Zenitului.ă

Fiind un vis tor cu experien a, Carter nici nu url , nici nu-ă ţ ăşi pierdu cunoştin a, ci doar privi înapoi cu oroare şi seţ cutremur atunci când observ c alte capete de monştriă ă ă se conturau deasupra nivelului crestelor, âşnind ho eşte peţ ţ urmele primului. Spre sud se z reau trei noi siluete câtă mun ii de mari, ce se furişau ca lupii, perfect profilate peţ

233

cerul înstelat, mitrele lor uguiate leg nându-se în aer la oţ ă mie de picioare în l ime.ă ţ

Mun ii ciopli i, având mâna dreapt ridicat , p reau a nuţ ţ ă ă ă mai sta chirci i în semicerc în partea de nord aţ Inquanokului. Aveau o misiune de îndeplinit şi nu o neglijau, şi lucrul cel mai îngrozitor era c mun ii nu vorbesc şi niciă ţ nu fac vreun zgomot atunci când se deplaseaz .ă

Tocmai atunci, vampirul Pickman d du un ordină nevolnicelor lighioane ale nop ii şi întreaga armat se ridicţ ă ă înc mai sus în aer. Coloana grotesc urc spre stele, până ă ă ă când nimic nu se mai z ri profilat pe cerul înstelat - niciă cenuşia barier de granit, nici mun ii ciopli i şi purtândă ţ ţ mitre pe cap care veniser spre ei. Tot ce se g sea subă ă hoarda care se scurgea spre nord printre vânturile violente şi hohotele de râs izbucnite de nic ieri, din eter, era acumă scufundat în bezn ; nici o pas re Shantak sau vreo altă ă ă creatur mai pu in catalogabil nu se în l din spa iileă ţ ă ă ţă ţ bântuite, pentru a-i urm ri. Cu cât înaintau mai mult, cuă atât creştea viteza zborului lor, astfel încât nu dup multă ă vreme, deplasarea lor vertiginoas p ru s dep şească ă ă ă ă viteza unui glon şi s se apropie de cea a unei planete peţ ă orbita ei. Având în vedere viteza aceasta, Carter se întreba cum de mai r mâneau înc deasupra P mântului, dar ştiaă ă ă c în lumea visului dimensiunile cap t propriet i stranii.ă ă ă ăţ Nu avea nici o îndoial asupra faptului c se aflau înă ă împ r ia nop ii eterne, şi îşi imagina c acea convergenă ăţ ţ ă ţă spre nord a constela iilor sporise pe ascuns, steleleţ strângându-se astfel pentru a arunca armata vampirilor în vidul de la polul boreal, la fel cum se strânge gura unui sac plin pentru a re ine în el tot con inutul s u.ţ ţ ă

Se îngrozi atunci când b g de seam c nevolniceleă ă ă ă lighioane ale nop ii nu mai b teau deloc din aripi. Creaturileţ ă cu coarne şi lipsite de chip îşi strânseser apendicele loră membranoase şi se l saser în voia vârtejurilor vântuluiă ă n prasnic ce p rea s râd pe ascuns în timp ce îi purta. Oă ă ă ă for ce nu apar inea acestei lumi înşf case întreagaţă ţ ă

234

armat , şi nici vampirii, nici nevolnicele lighioane ale nop iiă ţ nu i se puteau împotrivi, l sându-se târâ i orbeşte şi f ră ţ ă ă nici o clip de r gaz spre acel nord de unde nici un muritoră ă nu s-a mai întors vreodat . O lumin slab şi singuratică ă ă ă ap ru în cele din urm la orizont, în l ându-se pe m sur ceă ă ă ţ ă ă se apropiau, de ea, şi care se afla deasupra unei mase compacte de întuneric, ce f cea s p leasc luminaă ă ă ă stelelor. Carter în elese c probabil era vorba despre un farţ ă aprins pe un munte, fiindc doar un munte s-ar fi putută ridica în v zduh pân la o în l ime atât de miraculoas .ă ă ă ţ ă

Lumina de deasupra tenebrelor se în l a tot mai sus şiă ţ masa întunecat , conic şi sfârtecat ce o sus ineaă ă ă ţ ajunsese acum s acopere jum tate din cerul nordic. Deşiă ă armata zbura la mare altitudine, lumina palid şi sinistr aă ă acelui far str lucea deasupra ei, dep şind cu mult cele maiă ă înalte piscuri de pe P mânt şi cufundându-se în eterul f ră ă ă atomi în care graviteaz Luna Neagr şi planeteleă ă întunecate. Muntele ce se profila în fa a lor era necunoscutţ oamenilor. Norii cei mai înal i se g seau foarte departe, subţ ă ei, p rând a fi doar o spum neclar ce plutea în dreptulă ă ă primelor contraforturi ale muntelui. Aerul ame itor de peţ cele mai înalte culmi ale P mântului nu ajungea decât până ă la jum tatea în l imii acestui munte. Aceast punteă ă ţ ă aruncat între cer şi p mânt se în l a întunecos în noapteaă ă ă ţ etern , dispre uitor şi spectral, încoronat cu o diadem deă ţ ă stele necunoscute, ale c ror contururi impun toare şi plineă ă de semnifica ie deveneau din ce în ce mai limpezi. Vampiriiţ scoaser strig te de încântare atunci când d dur cu ochiiă ă ă ă de ele, dar Carter se cutremur de spaim , la gândul că ă ă întreaga armat urma s fie f cut zob, izbindu-se de onixulă ă ă ă dur al acestui munte ciclopic.

Lumina se în l a tot mai sus şi, contopindu-se cu disculă ţ Zenitului, clipea cu o ironie lugubr spre trupa aflat înă ă zbor. Sub ea, întregul nord era cufundat într-o beznă însp imânt toare, o bezn plin de stânci, o bezn urcândă ă ă ă ă din adâncuri infinite spre în l imi infinite. Pe culmile acesteiă ţ

235

viziuni, exista doar acel far ce lic rea inaccesibil. Carter îiă studie lumina cu mai mult aten ie şi distinse, în cele dină ţ urm , liniile care îi trasau silueta de un negru absolut peă cerul înstelat. Existau nişte turnuri pe aceast culmeă titanic , înfricoş toare turnuri cu nenum rate etaje,ă ă ă acoperite de domuri. Acestea erau dispuse într-un ansamblu arhitectonic al c rui rafinament era deă neconceput chiar şi aici, în lumea viselor; în dep rtare,ă profilate cu negru pe diadema stelar ce str luceaă ă r uvoitoare la limita extrem a vizibilit ii, se z reau miciă ă ăţ ă cl diri şi terase înc rcate în egal m sur de farmec şi deă ă ă ă ă amenin ri obscure. Un castel ce dep şea imagina iaţă ă ţ muritorilor încorona acest munte f r margini, şi înă ă interiorul s u lic rea o lumin demonic . Randolph Carteră ă ă ă în elese atunci c toate c ut rile sale se sfârşiser şi cţ ă ă ă ă ă z rea deasupra lui inta tuturor c l toriilor interzise şi aă ţ ă ă tuturor viziunilor îndr zne e: fabuloasa şi incredibilaă ţ reşedin a Marilor Str moşi, aflat deasupra cet iiţă ă ă ăţ interzise, Kadath.

În timp ce în elegea toate acestea, Carter remarc oţ ă modificare a direc iei curen ilor care duceau cu ei aceastţ ţ ă armat capturat de c tre vânt şi lipsit de speran a de aă ă ă ă ţ sc pa. Acum urcau pieptiş în v zduh, şi era evident faptulă ă c punctul de convergen al acestui zbor era castelul deă ţă onix în care lucea palida lumin . Uriaşul munte negru eraă atât de aproape, încât aproape îi atingeau versan ii cu oţ vitez vertiginoas dar, din cauza întunericului, nu puteauă ă distinge nimic din aceştia. Turnurile întunecate ale castelului nop ii se profilau din ce în ce mai vaste deasupraţ capetelor lor şi Carter putu constata c imensitateaă acestuia era aproape o blasfemie.

Probabil c lucr tori f r num r extr seser din aceaă ă ă ă ă ă ă oribil carier cioplit în stânca mun ilor din nordul inutuluiă ă ă ţ ţ Inquanok blocurile din care erau construite aceste ziduri, blocuri care aveau asemenea dimensiuni încât dac ar fiă stat la poalele unuia dintre ele, un om ar fi p rut aşezat laă

236

picioarele uneia dintre cele mai înalte fort re e terestre.ă ţ Diadema de stele necunoscute împr ştia o lumin ştearsă ă ă şi morbid asupra miriadelor de domuri şi foişoare, deă parc un fel de crepuscul ar fi coborât peste pere ii de onixă ţ şlefuit. Ceea ce p ruse a fi lucirea palid a unui far seă ă dovedi acum a nu fi decât o fereastr luminat aflat înă ă ă vârful unuia dintre cele mai înalte turnuri. Atunci când armata sa, prizonier a curen ilor care o purtau cu ei, seă ţ apropie de piscul muntelui, Carter crezu c distinge o serieă de umbre dezagreabile ce traversau alene spa iul slabţ luminat. Fereastra luminat era straniu boltit şi forma saă ă nu avea nimic p mântesc în ea.ă

Stânca masiv f cuse în prezent loc giganticei funda ii aă ă ţ monstruosului castel şi se p rea c viteza armatei începuseă ă oarecum s scad . Ziduri înalte âşnir deodat şi, cât aiă ă ţ ă ă clipi din ochi, armata se trezi purtat de vânt pe sub boltaă unei por i uriaşe, totul era înv luit în noapte în uriaşa curteţ ă de la intrare, apoi urm bezna adânc a coridoareloră ă interioare, care absorbir coloana printr-un enorm portală boltit. Trombe de aer rece, înc rcat cu umiditate, r scoleauă ă obscurul labirint de onix şi Carter nu reuşi s ghicească ă cum ar tau coridoarele şi sc rile ciclopice ce se deschideauă ă f r zgomot în calea zborului lor mereu învolburat.ă ă Înfricoş torul lor salt în întuneric îi arunc tot mai sus şi niciă ă un sunet, nici o atingere, nici o imagine nu sfâşiar , fie şiă numai pentru o clip , v lul gros de mister. Deşi numeroas ,ă ă ă armata de vampiri şi de nevolnice lighioane ale nop ii seţ pierdea în spa iul nem rginit al acestui castelţ ă supraterestru. Atunci când, în cele din urm , lumina palidă ă venit dinspre acel turn a c rui fereastr le servise drept fară ă ă inund totul în jurul lor, lui Carter îi trebui mult timp până ă s ghiceasc pozi ia plafonului şi a pere ilor îndep rta i şiă ă ţ ţ ă ţ s se conving c într-adev r nu se g seau în aer liber.ă ă ă ă ă

Randolph Carter sperase s -şi poat face intrarea în salaă ă tronului Marilor Str moşi cu mândrie şi demnitate; speraseă s intre solemn, escortat de şiruri lungi de vampiri, şi s -şiă ă

237

exprime dolean ele în calitate de senior al lumii viselor. Ştiaţ c se putea trata cu Marii Str moşi, întrucât puterea lor nuă ă se întinde şi asupra lumii muritorilor, şi c sperase caă Ceilal i Zei şi Nyarlathotep, Haosul lor Târâtor, s nuţ ă intervin în momentul crucial, aşa cum o mai f cuser deă ă ă atâtea ori pân atunci, de fiecare dat când oameniiă ă încercaser s îi întâlneasc pe zeii P mântului în bârlogulă ă ă ă lor sau pe mun ii unde s l şluiesc. Sperase, chiar, s -iţ ă ă ă poat înfrunta pe Ceilal i Zei cu escorta sa hidoas , dacă ţ ă ă acest lucru s-ar fi dovedit necesar, ştiind c vampirii nu auă st pân şi c seniorul nevolnicelor lighioane ale nop ii nuă ă ţ este Nyarlathotep, ci str vechiul Nodens. Avea îns acumă ă certitudinea c extraordinara cetate Kadath din inimaă nem rginirii f r via este vegheat de sumbre miracole şiă ă ă ţă ă santinele f r num r şi c Ceilal i Zei stau permanent cuă ă ă ă ţ ochii pe indulgen ii zei de pe P mânt. Chiar dac nu au niciţ ă ă o autoritate direct asupra vampirilor şi a nevolniceloră lighioane ale nop ii, ororile f r form şi f r spirit dinţ ă ă ă ă ă spa iul exterior au, totuşi, un anume ascendent asupra lorţ atunci când se impune, aşa c Randolph Carter nu reuşi s -ă ăşi fac intrarea ca un mare senior în sala tronului Mariloră Str moşi. M turat claie peste gr mad de o furtun deă ă ă ă ă ă coşmar ce sufla dinspre stele, prizonier a ororilor invizibileă ce populeaz imensitatea nordic , iremediabil captiv aă ă ă luminii palide, întreaga lui armat zbur şi se pr buşiă ă ă ame it pe dalele de onix, în clipa când o porunc neauzitţ ă ă ă f cu s înceteze acea groaznic vijelie.ă ă ă

Nu înaintea unei estrade aurite ajunsese Randolph Carter, şi nici în fa a unui cerc solemn de capete nimbateţ de aureola sanctit ii, ba nici m car a unor fiin e cu ochiăţ ă ţ înguşti, cu lobul urechii alungit, cu nas sub ire şi b rbieţ ă ascu it , a c ror asem nare cu chipul sculptat pe Ngranekţ ă ă ă le-ar fi putut desemna drept cele c tre care trebuia s seă ă îndrepte rug ciunea unui vis tor. Cu excep ia ferestreiă ă ţ luminate din vârful turnului, în castelul de onix ce domina peste Kadath era întuneric şi st pânii s i lipseau. Carteră ă

238

ajunsese la Kadath, cetatea necunoscut din nem rginireaă ă f r de via , dar zeii nu erau acolo. Totuşi, lumina palidă ă ţă ă din vârful turnului continua s luceasc , luminând această ă ă înc pere ale c rei dimensiuni nu erau cu nimic inferioareă ă celor ale restului castelului, fiind atât de vast încât cu greuă i se puteau distinge zidurile şi plafonul cu curbe sinuoase. Zeii P mântului lipseau într-adev r, dar f r îndoială ă ă ă ă existau alte prezen e înc mai enigmatice şi mai pu inţ ă ţ evidente decât ei. Acolo unde lipsesc zeii indulgen i, Ceilal iţ ţ Zei nu îşi îng duie s nu fie reprezenta i, aşa c nu seă ă ţ ă putea pune problema c acel castel ar fi putut fi nelocuit.ă Carter nu reuşea, într-adev r, s -şi închipuie în ce fel urmaă ă s se manifeste teroarea, ce fe e resping toare va îmbr caă ţ ă ă ea. Îşi d dea seama c vizita sa fusese aşteptat şi seă ă ă întreba cât de riguroas fusese supravegherea exercitată ă asupra lui de c tre Nyarlathotep, Haosul Târâtor.ă Nyarlathotep, oroarea formelor infinite, duh osândit şi mesager al Celorlal i zei, este cel c ruia i se închinţ ă ă vâscoasele jivine de pe Lun . Carter îşi aminti atunci deă galera întunecat ce se retr sese atunci când soartaă ă b t liei de pe stânca desc rnat ce se înal din valurileă ă ă ă ţă m rii se întorsese împotriva monstruozit ilor cu form deă ăţ ă broasc râioas .ă ă

Gândindu-se la toate acestea, Carter se cl tina în mijloculă escortei sale de coşmar, când sunetul oribil al unei trâmbi eţ demonice r sun brusc în imensitatea acelei s li slabă ă ă luminate. De trei ori izbucni oribilul sunet şi, când ecoul ultimei trâmbi ri se pierdu într-un soi de râs batjocoritor,ţă Randolph Carter observ c r m sese singur. Ce vraj îiă ă ă ă ă r pise pe vampiri şi pe nevolnicele lighioane ale nop ii? Nuă ţ st tea în puterea lui s ghiceasc . Tot ce ştia era c în acelă ă ă ă moment r m sese singur, şi c oricare ar fi fost for eleă ă ă ţ perfide care îl pândeau, nev zute, acestea nu apar ineauă ţ binecunoscutei lumi a viselor de pe P mânt. Un nou sunetă r sun puternic dintr-un ungher îndep rtat al s lii. Era ună ă ă ă sunet de trompet , modulat dup un ritm precis, întru totulă ă

239

deosebit de cele trei trâmbi ri r guşite care îiţă ă împr ştiaser numeroasa sa escort . În acest cânt în buşită ă ă ă r suna ecoul tuturor miracolelor şi al melodiei vis riloră ă diafane, fiecare straniu acord şi fiecare caden misterioasţă ă a lui f când s âşneasc viziuni exotice, de o frumuse e deă ă ţ ă ţ neînchipuit. Arome de t mâie venir s se al ture acestoră ă ă ă note aurite şi se ivi o lumin mare, a c rei culoareă ă schimb toare se supunea unui ciclu necunoscut spectruluiă solar şi urma ritmul trompetelor, în oculte armonii simfonice. Tor e scânteiar în dep rtare şi duruitul unorţ ă ă tobe r sun foarte aproape, marcând o aşteptareă ă frem t toare.ă ă

Din norii de t mâie şi din aburii de cea ce se ridicau, seă ţă ivir dou coloane de gigantici sclavi negri, înveşmânta i înă ă ţ lungi buc i de m tase iridiscent , înf şurate peste coapse.ăţ ă ă ă Pe capetele lor erau fixate mari tor e de metal str lucitor,ţ ă sem nând cu nişte c r i. Aceste tor e r spândeau în spiraleă ă ţ ţ ă de fum parfumul unor r şini necunoscute. În mâna dreapt ,ă ă ineau baghete de cristal, ale c ror capete erau sculptate înţ ă

form de himere, în timp ce în mâna stâng strângeauă ă trompete de argint, lungi şi sub iri, în care suflau pe rând.ţ

Purtau br ri de aur la încheieturile mâinilor şi la glezne,ăţă iar picioarele le erau legate între ele cu un lan de aur, careţ îi obliga s p şeasc m surat. S rea în ochi faptul c erauă ă ă ă ă ă negri adev ra i, originari din lumea terestr a viselor, dară ţ ă era mai pu in evident dac ritualul şi costumele lor erauţ ă terestre. Coloanele se oprir la zece picioare de Carter şiă to i negri duser , simultan, trompetele la buzele sub iri.ţ ă ţ S lbatic şi extatic fu cântul ce urm , dar înc mai s lbatică ă ă ă fu strig tul ce izbucni imediat dup aceea din gâturileă ă sumbre, strig t a c rui striden p rea a fi rezultatul unuiă ă ţă ă straniu artificiu.

Între cele dou coloane desp r ite printr-un spa iu vastă ă ţ ţ âşni atunci o siluet solitar , o siluet înalt şi zvelt ,ţ ă ă ă ă ă

având acel chip tân r caracteristic faraonilor antici şiă purtând o rochie prismatic şi o diadem de aur, ce p reaă ă ă

240

s str luceasc cu o lumin interioar . Aceast siluetă ă ă ă ă ă ă regal se apropie rapid de Carter. inuta sa mândr şiă Ţ ă tr s turile elegante emanau acea putere de seduc ie a unuiă ă ţ zeu întunecat şi a unui înger c zut în p cat, iar pleoapeleă ă sale p reau s ascund sclipirea şireat a unui caracteră ă ă ă capricios. Aceast siluet gr i şi în vocea sa grav se auziă ă ă ă muzica s lbatic a curen ilor din fluviul Lethe:ă ă ţ

«Randolph Carter, spuse vocea, te-ai înf işat dinainteaăţ Marilor Str moşi, deşi legea interzice tuturor muritorilor să ă îi vad la chip. Gardienii au raportat acest lucru Celorlal iă ţ Zei, în timp ce mârâiau şi se agitau f r noim în sunetulă ă ă flautelor sub iri în întunecatul vid suprem în care domneşteţ sultanul demonic al c rui nume nici o gur nu se încumetă ă ă s îl rosteasc cu voce tare.ă ă

«Când Barzai În eleptul a escaladat Hatheg-Kla pentru a-iţ vedea pe Marii Str moşi dansând şi urlând sub lumina Lunii,ă deasupra norilor, el nu se mai întoarse nicicând de acolo. Ceilal i Zei erau în preajm şi au f cut ce se c dea. Zenigţ ă ă ă d'Aphorat a încercat şi el s ajung la Kadath, cetateaă ă necunoscut din nem rginirea f r via , iar craniul s uă ă ă ă ţă ă împodobeşte acum inelul de la degetul cel mic al celui al c rui nume nu e nevoie s -l rostesc acum. Din contr , tu,ă ă ă Randolph Carter, ai înfruntat toate primejdiile lumii terestre a viselor şi arzi înc , mistuit de focul c ut rii. Tu nu ai venită ă ă aici mânat de curiozitate, ci ca unul care cere ceea ce i se cuvine, ar tând tot respectul ce li se cuvine indulgen iloră ţ zei ai P mântului. Aceşti zei i-au interzis, totuşi, accesul laă ţ miraculoasa cetate a soarelui apune la care ai visat atât şi au f cut-o doar din pricina propriei lor l comii egoisteă ă fiindc , în realitate, au râvnit cu nesa s se bucure doar eiă ţ ă de blânde ea magic a ceea ce imagina ia ta a modelat şiţ ă ţ au jurat ca din acea clip doar acolo s -şi g seasc ei s laş.ă ă ă ă ă

«Şi-au p r sit castelul ce domin Kadath, pentru a mergeă ă ă s locuiasc în cetatea ta miraculoas . Cât e ziua de lung ,ă ă ă ă petrec în palatele sale de marmur , iar când soarele seă duce la culcare, ies în gr dinile parfumate pentru aă

241

contempla slava apusului sângerând deasupra templelor şi colonadelor, a podurilor arcuite şi a bazinelor de argint ale fântânilor arteziene, a str zilor largi m rginite de urneă ă înc rcate cu flori şi a şirurilor str lucitoare de statui deă ă fildeş. Când se las noaptea, se ca r prin rou pân peă ţă ă ă ă înaltele terase şi se aşeaz acolo pe b ncile de porfiră ă sculptat, pentru a scruta bolta înstelat sau a se sprijini deă balustradele albe şi a privi spre nord, c tre oraşul şi panteleă abrupte pe care palide lumini e g lbui se aprind una câteţ ă una la ferestrele mici ale vechilor cabane cu acoperişuri uguiate.ţ

«Zeii au îndr git cetatea ta miraculoas şi s-au ab tut deă ă ă la menirea lor. Nu mai vor s ştie de s laşurile din înalturileă ă P mântului şi din mun ii tinere ii lor. P mântul nu mai areă ţ ţ ă nici un zeu care s fie zeu adev rat şi numai Ceilal i Zei maiă ă ţ au cu adev rat autoritate în Kadath. Marii Str moşi,ă ă buim ci i, se joac foarte departe de aici, într-o valeă ţ ă apar inând propriei tale copil rii. Ai visat prea bine, o,ţ ă în eleptule arhivis tor, c ci i-ai r pit pe zeii visului dinţ ă ă ă lumea viziunilor tuturor oamenilor, pentru a-i aduce în cea care î i apar ine în exclusivitate, şi din nevinovatele reveriiţ ţ ale copil riei tale ai pl m dit o cetate mai încânt toareă ă ă ă decât orice alt fantasm ce a existat pân la ea.ă ă ă

«Nu este deloc bine c zeii P mântului şi-au p r sită ă ă ă jil urile împ r teşti, l sându-le în voia p ianjenilor, pentruţ ă ă ă ă ca aceştia s -şi eas pânza peste ele, şi c şi-auă ţ ă ă abandonat împ r iile, l sându-le în grija Celorlal i Zei,ă ăţ ă ţ pentru ca aceştia s guverneze asupra lor potrivit legii loră sumbre. Pentru c le-ai deranjat, Randolph Carter, for eleă ţ din afar ar abate bucuroase haosul şi toate ororile asupraă ta, dac nu ar şti c numai tu îi po i trimite pe zei înapoi înă ă ţ lumea lor. Nici o for din lumea întunericului veşnic nu seţă poate aventura în acea lume a visului pe jum tate treaz ceă este numai a ta şi numai tu po i reuşi, cu diploma ie, s -iţ ţ ă alungi pe egoiştii Mari Str moşi din miraculoasa cetate aă soarelui apune şi s -i faci s str bat crepusculul nordică ă ă ă

242

pentru a se întoarce la aceast reşedin care îi aşteapt înă ţă ă nem rginirea f r de via , în cetatea necunoscut Kadath.ă ă ă ţă ă

«De aceea, Randolph Carter, te cru în numele Celorlal iţ ţ Zei şi te condamn s m slujeşti. Te condamn s porneşti înă ă ă c utarea acelei cet i a soarelui apune care î i apar ine şiă ăţ ţ ţ s -i goneşti de acolo pe zeii somnoroşi şi leneşi, pe care îiă aşteapt lumea viselor. Aceast fanfar de trompeteă ă ă celeste, aceste simboluri nemuritoare a c ror str lucire î iă ă ţ ia ochii, acest mister a c rui explica ie şi semnifica ie te-auă ţ ţ obsedat atât în r stimpurile de veghe, cât şi în abisurileă somnului şi te-au torturat, trezindu- i nostalgia amintirilorţ pierdute şi regretul lucrurilor disp rute, nu sunt greu deă g sit. Relicvele şi simbolurile viziunilor tale miraculoase nuă sunt greu de reg sit, c ci ele nu sunt nimic altceva decâtă ă nestematul veşnic neschimbat în care scânteiaz toateă minunile, cristalizate, pentru a- i lumina c rarea nop ilorţ ă ţ tale. Priveşte! Nu dincolo de m ri necunoscute trebuie s - iă ă ţ continui c utarea, ci în adâncurile trecutului t u, care î iă ă ţ sunt bine cunoscute; întoarce-te spre straniile ilumin ri aleă copil riei şi la viziunile inundate de soare şi de vraj pe careă ă str vechile privelişti le trezeau în ochii tineri şi largă deschişi.

«Afl c miraculoasa ta cetate de aur şi de marmur nuă ă ă este altceva decât suma a tot ceea ce ai v zut şi îndr git înă ă tinere e. În ea exist slava acoperişurilor din Boston şi aţ ă ferestrelor orientate spre vest, incendiate de soarele la apus, v zute dintr-o parte a colinei Beacon Hill; Commonulă parfumat de flori şi marele dom de pe deal, mul imeaţ dezordonat de acoperişuri uguiate şi de coşuri din valeaă ţ violet prin care curge leneş râul Charles, traversat deă multe poduri. Tu ai v zut aceste locuri, Randolph Carter,ă atunci când doica te-a plimbat pentru prima oar într-ună c rucior, într-o prim var , şi acestea vor fi ultimele locuriă ă ă pe care le vei vedea cu ochii memoriei şi ai iubirii. Printre ele este şi anticul Salem împov rat de ani şi fantomaticulă Marblehead, ar tându-şi pr p stiile stâncoase din secoleleă ă ă

243

trecute, dar şi slava turnurilor şi a spirelor Salemului z riteă de departe, profilate pe cerul soarelui la apus, începând de pe p şunile Marbleheadului şi mergând pân deasupraă ă portului.

«În ea exist şi Providence, stranie şi maiestuoas peă ă cele şapte coline ale sale de deasupra portului azuriu. Providence cu terasele sale de gazon, ridicându-se pân laă în l imea clopotni elor şi a citadelelor apar inând uneiă ţ ţ ţ antichit i veşnic vii, dar şi Newport, urcându-se asemeniăţ unei pasarele ce începe din dreptul acelui dig de vis. În ea se înal şi Arkham, cu acoperişurile sale şubrede şiţă acoperite de muşchi, cu câmpiile sale unduitoare şi stâncoase şi antediluvianul Kingsport, albit de ani, cu c minele sale înghesuite, cheiurile pustii, acoperişurileă triunghiulare, cu miracolul înaltelor sale faleze şi oceanul acoperit de o cea l ptoas , pe care se aud geamandurileţă ă ă scâr âind.ţ

«Vâlceaua r coroas din Concord, str du ele pavate dină ă ă ţ Portsmouth, curbele crepusculare ale drumurilor de ar dinţ ă New Hampshire, unde ulmii uriaşi ascund pe jum tateă pere ii albi ai fermelor şi spiralele d r p nate ale fântânilor.ţ ă ă ă Depozitele de sare din Gloucester şi s lciile agitate de vântă din Truro. Panorama unui oraş îndep rtat, cl dit în pant , şiă ă ă a celor dou şiruri paralele de coline ce accentuează ă liniştea versan ilor stâncoşi şi a micilor vile acoperite deţ ieder , cl dite la ad postul pere ilor naturali din Rhodeă ă ă ţ Island. Mirosul m rii şi mireasma câmpiei, parfumulă p durilor întunecate şi voioşia gr dinilor şi livezilor în zori.ă ă Toate acestea, Randolph Carter, constituie cetatea ta, c ciă fac parte din fiin a ta. Noua Anglie te-a purtat în bra e şi aţ ţ rev rsat în sufletul t u un farmec nepieritor. Această ă ă frumuse e, modelat , cristalizat , şlefuit de ani şi ani deţ ă ă ă amintiri şi vise este esen a îns şi a viziunii miraculoaselorţ ă terase sc ldate în lumina unui apus imperceptibil. Ajungeă s reg seşti cuget rile şi viziunile tinere ii tale însetate deă ă ă ţ vise, pentru a descoperi acel parapet de marmur cu urneă

244

stranii şi margini sculptate şi pentru a coborî în sfârşit treptele m rginite de balustrade, pân în cetatea cu pie eă ă ţ mari şi cu fântâni prismatice.

«Priveşte! Dincolo de aceast fereastr str lucesc steleleă ă ă nop ii eterne. Ele scânteiaz acum şi deasupra acelorţ ă privelişti pe care le-ai cunoscut şi îndr git. Ele le sorbă farmecul, pentru a str luci mai frumoase ca oricândă deasupra gr dinilor din vis. Antares, de exemplu, lic reşteă ă acum deasupra acoperişurilor din Tremont Street şi ai putea s o vezi de la fereastra ta din Beacon Hill. Dincoloă de aceste stele, se casc abisurile din care m-au trimisă st pânii mei absurzi. Şi tu le-ai putea str bate într-o zi, dar,ă ă dac eşti în elept, te vei feri s comi i o asemenea nebunie,ă ţ ă ţ c ci doar unul singur dintre muritorii de rând ce au f cută ă aceast c l torie dus-întors s-a întors cu mintea întreagă ă ă ă din încleştarea cu ororile strivitoare şi n prasnice din vid.ă Spaimele şi blasfemiile îşi disput spa iul, şi cele mai slabeă ţ dintre ele sunt şi cele mai înc p ânate; ai putut constataă ăţ acest lucru din modul de ac iune al celor care te-au înh atţ ăţ pentru a te aduce la mine, în vreme ce eu însumi nu doream deloc s te osândesc şi, dimpotriv ; i-aş fi acordată ă ţ tot sprijinul de mult vreme, dac nu aş fi avut altele peă ă cap şi dac nu aş fi fost convins c î i vei croi drumul şiă ă ţ singur. Evit , aşadar, infernul exterior şi stabileşte-te înă locurile liniştite şi senine ale tinere ii tale. Continu s cau iţ ă ă ţ cetatea minunat şi alung -i de acolo pe leneşii Mariă ă Str moşi, pentru a-i trimite cu diploma ie în acele locuriă ţ care au fost martore propriei lor tinere i şi care aşteapt cuţ ă ner bdare revenirea lor.ă

«Calea pe care o vei urma de acum înainte, potrivit voin ei mele, este mult mai pu in anevoioas decât cea aţ ţ ă memoriei nesigure. Priveşte! Am preg tit un Shantakă condus de un sclav, pe care l-am f cut invizibil, pentruă pacea sufletului t u. Urc pe Shantak şi fii gata de plecare!ă ă - Bine. Negrul Yogash te va ajuta s - i p strezi echilibrul peă ţ ă oribilul animal solzos. Îndrepta i-v spre acea stea foarteţ ă

245

str lucitoare pe care o vezi chiar deasupra zenitului - esteă Vega - şi în dou ore vei survola terasa cet ii tale aă ăţ soarelui apune. Mergi în direc ia acestei stele pân când veiţ ă auzi un cântec îndep rtat în eter, dincolo de care îşi areă ascunzişul nebunia, aşa c opreşte- i pas rea Shantak deă ţ ă cum vei auzi prima not a acestei melodii fascinante.ă Întoarce- i atunci privirile spre P mânt, şi vei vedeaţ ă str lucind pe acoperişul sacru al templului fl c rileă ă ă nemuritoare ale altarului din Ired-Naa. Acest templu se înal în a ta cetate a soarelui apune, aşa c îndreapt -teţă ă ă spre el înainte de a te l sa sedus de cântec şi a te pierde.ă

«Când vei ajunge în apropierea cet ii, porneşte înăţ c utarea înaltului parapet de unde contemplai odinioară ă splendoarea soarelui la asfin it şi împunge-l pe Shantakţ pân când îl vei face s urle. Marii Str moşi ce stau tol ni iă ă ă ă ţ pe terasele parfumate vor auzi şi vor în elege ce înseamnţ ă acest urlet; vor fi copleşi i de un asemenea dor de cas ,ţ ă încât toate miracolele cet ii tale nu îi vor putea consola deăţ pierderea austerului castel Kadath şi a eternei diademe de stele care îl încoroneaz .ă

«Atunci, va fi nevoie s cobori cu pas rea Shantak înă ă mijlocul lor şi s -i laşi s pip ie pas rea puturoas cu capă ă ă ă ă de cal, vorbindu-le despre Kadath, cetatea necunoscut , peă care ai p r sit-o cu atât de pu in timp în urm , amintindu-leă ă ţ ă cât de sumbre şi în acelaşi timp cât de frumoase sunt s lileă sale imense, în care aveau odinioar obiceiul de a seă hârjoni şi a se desf ta, încercându-şi în glum puterileă ă supranaturale. Pas rea Shantak le va vorbi la rândul s u, înă ă limba sa, dar nu va avea alte mijloace de convingere decât evocarea zilelor de odinioar .ă

«Vorbeşte-le f r încetare Marilor Str moşi extazia iă ă ă ţ despre locuin a şi tinere ea lor, pân când, în sfârşit, vorţ ţ ă începe s plâng şi î i vor cere s le ar i drumul deă ă ţ ă ăţ întoarcere, pe care ei l-au uitat. Te po i desp r i atunci deţ ă ţ Shantak, asmu indu-l în cer cu strig tul de atac al specieiţ ă sale; auzind acest strig t, Marii Str moşi se vor avânta înă ă

246

urm rirea josnicei p s ri, str b tând, plini de o bucurieă ă ă ă ă ancestral , abisurile profunde ale spa iului spre turnurile şiă ţ drumurile familiare lor ale cet ii Kadath.ăţ

«Miraculoasa cetate a soarelui apune va fi atunci a ta pentru totdeauna, pentru ca tu s o îngrijeşti şi s tr ieşti înă ă ă ea pe vecie. Zeii P mântului vor guverna din nou viseleă oamenilor din reşedin a lor obişnuit . Pleac acum -ţ ă ă fereastra este deschis şi stelele te aşteapt afar . Pas reaă ă ă ă Shantak a şi început s gâfâie şi se schimonoseşte deă ner bdare. Porneşte prin noapte spre Vega, dar întoarce-teă din drum de îndat ce vei auzi melodia fascinant şiă ă înşel toare. Nu uita aceast recomandare, altfel tare mi-eă ă team c ororile inimaginabile te vor târî în abisurileă ă însp imânt toarei nebunii. Aminteşte- i de Ceilal i Zei, careă ă ţ ţ sunt atotputernici, absurzi şi inexorabili şi care se ascund în vidul exterior. Ei sunt într-adev r zei din calea c rora esteă ă bine s te fereşti.ă

«Hei! Aa-Shanta'nygh! Eşti liber! Trimite-i pe zeii P mântului înapoi la reşedin a lor de deasupra cet iiă ţ ăţ necunoscute Kadath şi roag -te spa iului s nu mă ţ ă ă întâlneşti niciodat într-una din celelalte o mie de formeă sub care pot apare. Adio, Randolph Carter, şi ia seama la cele ce i-am spus, c ci ţ ă eu sunt Nyarlathotep, Haosul Târâtor!»

Gâfâind şi sim ind c se sufoc , Randolph Carter îşi luţ ă ă ă zborul pe spatele hidoasei p s ri Shantak spre recea lumină ă ă albastr a stelei boreale, Vega. Se întoarse pentru a maiă privi o dat masa întunecat şi turnurile înv lm şite aleă ă ă ă acestui coşmar de onix, în inima c ruia str lucea încă ă ă singuratica şi palida lic rire a acelei ferestre deschiseă deasupra v zduhului şi norilor lumii terestre a viselor. Ororiă m t h loase în form de polipi se furişau prin întuneric,ă ă ă ă f r a le putea atinge, şi numeroşi lilieci b teau nev zu iă ă ă ă ţ din aripi în jurul s u, dar el se ag a cu înverşunare deă ăţ coama nefireasc a resping toarei p s ri cu cap de cal. Înă ă ă ă timp ce vânturile inferioare, eterne, urlau în întunericul şi

247

pustietatea ce se întind în afara cosmosului, stelele dansau ironic şi, din când în când, p reau gata s se transforme înă ă palide semne ale destinului, semne care ar fi putut s -lă mire, dac nu le-ar fi v zut şi nu s-ar fi temut de eleă ă odinioar , cu mult înainte.ă

O t cere înc rcat de presentimente se aşternu deodată ă ă ă peste bolta înstelat şi to i curen ii de aer şi toate ororile seă ţ ţ retraser din fa a zorilor. Nebuloase aurii se rev rsar înă ţ ă ă valuri tremur toare, parc puse cu mâna, aureolate de oă ă str lucire magic şi, deodat , se în l o vag p rere deă ă ă ă ţă ă ă cântec, o foarte îndep rtat melodie, ale c rei slabeă ă ă acorduri zumz itoare erau cu totul str ine propriului nostruă ă univers stelar. Când aceast muzic deveni mai clar ,ă ă ă pas rea Shantak îşi ciuli urechile şi se n pusti înainte, înă ă timp ce Carter îşi încorda aten ia pentru a surprinde fieceţ acord miraculos. Era o cântare, dar o cântare ce nu âşneaţ de pe buzele nim nui. Era cântecul nop ii şi al sferelor, ună ţ cântec deja vechi atunci când spa iul, Nyarlathotep şiţ Ceilal i Zei au fost crea i.ţ ţ

Pas rea Shantak zbur mai repede şi c l re ul s u seă ă ă ă ţ ă concentra mai mult, îmb tat de miracolul âşnit dină ţ abisurile stranii, învolburându-se în sferele de cristal ale lumii exterioare şi magice. Carter îşi aminti atunci de avertismentul demonului, de sarcastica lui punere în gard ,ă dar era prea târziu. Demonicul emisar îi recomandase s seă fereasc de nebunia acestui cântec. Îi ar tase calea de a seă ă salva şi drumul spre cetatea miraculoas doar pentru a-şiă bate joc de el; doar pentru a-l lua în zeflemea îi dezv luiseă întunecatul mesager taina acelor zei trândavi, pe care el i-ar fi putut trimite acas cu uşurin , oricând ar fi dorit.ă ţă Singurele daruri pe care i le f cuse Nyarlathotepă arogantului c l tor erau îns nebunia şi s lbatica r zbunareă ă ă ă ă a vidului. Carter încerc disperat s -l fac pe resping torulă ă ă ă s u arm sar s se întoarc , dar pas rea Shantak rânji şi îşiă ă ă ă ă iu i cursa sa impetuoas , b tând din marile sale aripiţ ă ă lunecoase cu o bucurie r ut cioas , şi se îndrept directă ă ă ă

248

spre acele abisuri interzise, pân la care nici un vis nu aă ajuns vreodat , spre Abisul Suprem al lui Azathoth, sultanulă demonilor, cel al c rui nume nici o gur nu îndr zneşte s -lă ă ă ă rosteasc cu voce tare.ă

Ascultând şi supunându-se orbeşte ordinelor emisarului Celorlal i Zei, infernala pas re se n pusti mereu înainte,ţ ă ă prin mul imea de animale de prad şi de jivine diforme ceţ ă se ascund în bezn şi în vid, ceat de entit i care plutescă ă ăţ la voia întâmpl rii, orbec ie şi zgârie, larve abjecte aleă ă Celorlal i Zei care, ca şi aceştia, sunt oarbe şi f r minte,ţ ă ă dar st pânite de pofte stranii.ă

Ferm şi inflexibil, ricanând vesel în ritmul cântecului nop ii şi al sferelor, care în prezent se transformase într-unţ râs isteric, oribilul arm sar solzos îl ducea mereu maiă departe pe c l re ul lipsit de ap rare. Cu o vitez nebun ,ă ă ţ ă ă ă dep şir ultimul cerc şi traversar abisurile cele mai adânci,ă ă ă l sând în urma lor stelele şi împ r ia materiei, şi seă ă ăţ pr v lir asemeni unor meteori i prin spa iul inform, spreă ă ă ţ ţ grotele întunecate şi de neînchipuit care se casc dincoloă de timp, în care voracele Azathoth se ghiftuieşte în sunetul b t ilor surde şi f r de noim ale unor tobe cumplite şi ală ă ă ă ă încetelor lamenta ii monotone ale unor flaute execrabile.ţ

Înainte, mereu înainte, prin abisurile care urlau şi trosneau, pline de fiare obscure - când brusc Randolph Carter, osânditul, fu cuprins de gânduri şi imagini încurajatoare. Nyarlathotep îşi explicase mult prea bine r zbunarea şi batjocura şi f cuse s se trezeasc în sufletulă ă ă ă lui amintirea a ceea ce nici o spaim nu putea ştergeă complet: Casa - Noua Anglie - Beacon Hill - lumea treziei!

«Afl c miraculoasa ta cetate de aur şi marmur nu esteă ă ă decât suma a ceea ce ai îndr git în tinere e... În ea există ţ ă slava acoperişurilor din Boston şi a ferestrelor orientate spre vest, incendiate de soarele la apus, v zute dintr-oă parte a colinei Beacon Hill; Commonul parfumat de flori şi marele dom de pe deal, mul imea dezordonat deţ ă acoperişuri uguiate şi de coşuri din valea violet prin careţ ă

249

curge leneş râul Charles, traversat de multe poduri... Aceast frumuse e, modelat , cristalizat , şlefuit de ani şiă ţ ă ă ă ani de amintiri şi vise este esen a îns şi a viziuniiţ ă miraculoaselor terase sc ldate în lumina unui apusă imperceptibil. Ajunge s reg seşti cuget rile şi viziunileă ă ă tinere ii tale însetate de vise, pentru a descoperi acelţ parapet de marmur cu urne stranii şi margini sculptate şiă pentru a coborî în sfârşit treptele m rginite de balustrade,ă pân în cetatea cu pie e mari şi cu fântâni prismatice.»ă ţ

Înainte - mereu înainte - pr v lindu-se vertiginos spreă ă sentin a suprem , str b tând bezna în care tentacule oarbeţ ă ă ă se întind spre tine, în care râturi vâscoase se ciocnesc unul de altul şi în care fiare f r nume rânjesc, rânjesc într-una.ă ă Dar gândurile şi imaginile d t toare de speran a puseseră ă ţ ă st pânire pe el şi Randolph Carter ştia acum c visa, c nuă ă ă f cea nimic altceva decât s viseze şi c undeva, în planulă ă ă cel mai din spate, existau înc lumea treziei şi cetateaă copil riei sale. Amintirea cuvintelor lui Nyarlathotep îlă str fulgera: «ajunge s reg seşti cuget rile şi viziunileă ă ă ă tinere ii tale însetate de vise». S se întoarc , s seţ ă ă ă întoarc ! Bezn peste tot! dar Randolph Carter putea s seă ă ă întoarc .ă

Randolph Carter se putea mişca şi se putea întoarce din str fundurile acestui coşmar învolburat, care îi înc tuşaseă ă sim urile. Putea s se mişte şi, dac voia, s sar de peţ ă ă ă ă demonicul Shantak care, ascultând de porunca lui Nyarlathotep, îl purta spre osând , f r a-i da posibilitateaă ă ă de a se ap ra. Putea s sar de pe el şi s înfrunte acesteă ă ă ă adâncuri ale nop ii ce se c scau nesfârşite sub el, acesteţ ă adâncuri ale spaimei a c ror oroare nu putea totuşi dep şiă ă sentin a nerostit ce se ascundea în inima întunericuluiţ ă nesfârşit. Putea s se mişte, s se întoarc şi s sar , puteaă ă ă ă ă - o dorea - o dorea.

Vis torul osândit, gata s rişte totul, s ri de pe enormaă ă ă abjec ie cu cap de cal şi se pr buşi în vidul nesfârşit,ţ ă preg tit s înfrunte întunericul cu gheare. Veşnicii se rotir ,ă ă ă

250

universuri murir şi se ren scur , stele se preschimbar înă ă ă ă nebuloase, nebuloase în stele, iar Randolph Carter continuă s se pr buşeasc în vidul infinit, str b tând tenebreleă ă ă ă ă însufle ite.ţ

În mersul lent şi târâtor al veşniciei, ultimul ciclu al cosmosului însuşi se desprinse sub forma unui alt avatar trec tor şi toate lucrurile redevenir ceea ce fuseser cuă ă ă nenum rate perioade ă kalpas înainte. Materia şi lumina se n scur din nou, aşa cum le cunoscuse spa iul odinioar ;ă ă ţ ă cometele, sorii şi planetele se avântar , str lucitoare, înă ă valurile vie ii, f r ca nimic din cele ce ar fi putut spune cţ ă ă ă ele existaser şi disp ruser iar şi iar , f r început şi f ră ă ă ă ă ă ă ă sfârşit, s fi supravie uit.ă ţ

Ap ru din nou un firmament, ap ru din nou vântul şiă ă lic rirea unei lumini purpurii în ochii celui scufundat înă somn, care continua s se pr buşeasc . Ap rur zeii,ă ă ă ă ă prezen ele şi dorin ele; ap ru frumosul şi urâtul, dar şi râsulţ ţ ă nop ii vorace, c reia îi fusese smuls prada, din cauz cţ ă ă ă ă viziunile şi cuget rile din copil rie ale unui vis toră ă ă supravie uiser la cursul ultimului ciclu necunoscut. ţ ă Acum, pentru a întruchipa şi a justifica toate acestea, o lume a treziei şi o veche cetate îndr git existau din nouă ă . S'ugak, gazul violet, ar tase drumul ce duce în afara vidului şiă Nodens eternul îşi şoptise sfaturile, din str funduriă inimaginabile.

Stelele disp rur în zori şi umbrele explodar în fântâniă ă ă de auriu, de carmin şi purpuriu, în vreme ce vis torulă continua s cad . În clipa în care primele raze de lumină ă ă alungau demonii, urlete sfâşiar eterul şi str vechiulă ă Nodens, albit de ani, scoase un urlet triumf tor atunci cândă Nyarlathotep, foarte aproape de prada sa, se opri, descump nit de apari ia unei raze de lumin , ce transformă ţ ă ă într-un nor de praf cenuşiu oribilele sale trupuri informe, pe care le asmu ise în urm rirea lui Carter. Acesta din urmţ ă ă coborâse, în sfârşit, scara larg de marmur ce ducea înă ă

251

miraculoasa sa cetate c ci, de fapt, revenise în frumosulă inut al Noii Anglii, ara sa.ţ ţ

Acordurile vocale şi miriadele de sunete ale dimine ii,ţ razele puternice şi str lucitoare ale soarelui ce r s rea,ă ă ă reflectate în ferestrele purpurii ale marelui dom auriu de pe State House îl trezir brusc pe Randolph Carter, care s riă ă din pat, ipând. Cântecul p s rilor se în l a din gr diniţ ă ă ă ţ ă t inuite şi parfumul strugurilor cop i se r spândea dinspreă ţ ă umbrarul de vi de vie plantat de bunicul s u.ţă ă ă Frumuse ea şi lumina se r spândir în înc pere, f când sţ ă ă ă ă ă str luceasc placa de marmur de deasupra c minului,ă ă ă ă sco ând în eviden cornişa sculptat şi trezind parc laţ ţă ă ă via a figurile groteşti ale tapetului, în timp ce un motan cuţ blan neagr şi lucioas se arcuia c scând, tulburat deă ă ă ă strig tul st pânului s u dintr-un somn care-l purtaseă ă ă dincolo de P mânt. Câteva veşnicii mai departe, dincolo deă Poarta Somnului Profund, de P durea Fermecat , deă ă p mântul gr dinilor, de marea Cerenerian şi de frontiereleă ă ă crepuscularului Inquanok, Nyarlathotep, Haosul Târâtor, trona amenin tor în castelul de onix din inima nem rginiriiţă ă f r de via , în l at deasupra cet ii necunoscute Kadath,ă ă ţă ă ţ ăţ şi îi oc ra cu neruşinare pe blajinii zei ai P mântului, peă ă care îi smulsese cu furie din toiul desf t rilor din palateleă ă parfumate ale miraculoasei cet i a soarelui apune.ăţ

252

CUPRINS

PREFAŢĂ...............................................................................3

UN EXILAT ÎN TIMP.............................................................3

PARTEA ÎNTÂI.....................................................................27

DEPOZI IA LUI RANDOLPH CARTERŢ .................................27

PARTEA A DOUA.................................................................36

CHEIA DE ARGINT............................................................36

PARTEA A TREIA.................................................................54

Dincolo de poarta cheii de argint....................................54

I...................................................................................55

II..................................................................................65

III.................................................................................68

IV.................................................................................79

V..................................................................................84

VI.................................................................................92

VII................................................................................99

VIII.............................................................................103

PARTEA A PATRA..............................................................110

ÎN C UTAREA CET II KADATHĂ ĂŢ .....................................110

I.................................................................................111

II................................................................................149

III...............................................................................181

CONCLUZIE....................................................................218

253