IoNAclnmcmlru

ferueagaE;*h@c$^^flffik

CUPRINS

Fefeleaga / 5Doud iubiri / 16

Bunica lova / 64

Stdinul / 83

Iamd grea / 89

Laonuntd/95Gura satului / lMAdieri / 106

Vedenii / I 12

intr-o zi d.e primavard / 117

Tabel biobibliografic I 123

FEFELE^Iq^.

is-de-diminea!5 o vezipe drum, tf,rfindu-qicalul de cdpf,stru. Femeia e inaltA, uscatd,cu obrajii stricafi de vlrsat, arqi de soare qi

de vdnt. Paqeqte larg, tropotind cu cizmeletari, pline de umflSturi uscate. Calul o ur,

meazd cu gitul intins, scobdllind din picioarele cio-l5noase. Poartd in spinarea addnc degalatd dou[ coqircidesdgite. Sub coqirci, la fiecare legdnare, se vdd doui pe-tece mari, pdm0ntii. Calul e alb, dar sub coqlrci i s-a rospdrul tot, gi pielea, de-atita frecdtura, e-o rand.t5bdcita,tare ca potdngul. Merge in urma muierii, adormit parcd detropotul cunoscut al cizmelor ei. Capul, mare c6t o sol-ni15, nu qi-l miqcd nici la dreapta, nici la st6nga. Nicifemeia nu-i are grija, ci plqegte mereu inainte; doar inrlstimpuri zice aqa, ca pentru sine:

- Ghii, mi Bator!Trec aqa, amAndoi, pe ulilele satului, urcd apoi pe cd-

rarea dinspre Dealu-Bdilor qi se pierd in cobordqul repedede dincolo de deal. Pe acolo-i coasti pietroas5, gi cdrarea-i str6mt6, gi femeia tot mereu ogoiegte calul:

- Noa md Bator, mi! Numa-ncet, md, cf, nu dau titarii.Bator se zdrobegte rf,u pe povffrniq, qi ciolanele aga de

tare-i impung in piele, cind ici, c6nd colo, de parc-ar c[-uta un loc sd iasd din trupul batr6n qi ostenit Corfele,des[gite in spinare, bleoncdne in toate pd4ile, d6nd s[ sedesprindi de pe qaua mic6, de lemn, gi pleoapele se 1as6gi se ridic{ mereu de pe cele doud rdni alburii ce-nchipuie

-lochii, ca qi cdnd ar incerca sI tragl-n sus o piele neagrl

Ion fufufiiuoat

ce-acopere luminile stinse de mult.

Ajunqi in vale, se opresc lflnge o grimadd de piatrd

mlrun{it5. Femeia scoate dintr-o corfi o troncufi de lemn,

o umple cu piatr[ Ei incepe si incarce coqdrcile. Calul se

clatin6 incet, la dreapta ori la stingq dupd cum pune

femeia piatra. Apoi, cu coqircile pline, pomesc amdndoi,

incet" la deal. Se-ntilnesc cu bdielandrii care vin chiuind,

cucuiafi deasupra coq6rcilor desigite pe cilu,tii mici, dar

tapeni. Vin qi ei dupi piatr6. Bdiefandrii-i dau bund-ziua

femeii qi trec mai departe.

- S[ creqtefi mari, sd creqt4i mari, rlspunde ddnsa 9i

trage-ntins de c6p5stru.

Caii mai tineri ne*heazd, cheamd de ici qi de colo, dar

Bator urci din greu, cu capul in pf,mdnt, n-aude nimic,

nici tropotul cunoscut al cizmelor st5pf;nei nu-l mai aude-

Pipiie cu picioarele qi cunoaqtg qtie unde are si vie vreun

pripor mai greu de urcat. Acolo se adun[, se infige,

suflind, niduqit, pe nlrile largi, bitrine.

- Ho, md Bator, ho, mE sflrace! Stai sE mai hodinim, cidoar nu dau tiitarii.

$i calul se opre$te bucuros, qi r6sufli ca din foi-

Femeia tocme$te cogircile, mai pune la loc vreo bucati

de piatr6 ce d5 sd cadd, qi cat5 inainte: Cit mai au pdn6-n

vdrful dealului?

$i tot aga, cu popasuri dese, cu indemnuri, ajung pe

culme. De aici-i mai ugor. Ajunqi in sat descarc6 piatra

astdziLao gazdd,, mdne laalta.Lacdte unii duce qi slp-tImani de-a rdndul.

Pe muiere-o cheam6 Maria, dar oamenii, batjocoritoricum sunt, ii zic Fefeleaga. Tineretul mai mirunt din sat aqa

a pomenit-o: cu Bator de ciplstru aducdnd piatrd la unii qi

la alfii. Cit aur vor fi scos unii $i altii din piatra adus6 inspinare de Bator, Mlria nu s-a gdndit niciodatfl s6 so-coteascd, dar, de multe ori, cdnd Bator abia urca pe spi-narea dealului, iqi zicea aqa in gdndul ei: ,,Din citilpiatrd a

purtat siracul, mai c6 s-ar putea face un deal ca acesta". iipllteau de-o povari ze*e cruceri. $i c6nd era drumul bun,putea aduce cinci-qase poveri. Tot flcea pe sipt6mf,n[ vreotrei zlofi. $i-gi zicea in gind: ,,Tot putem ff6i".

Odatd trdise qi mai bine. Pe c6nd ii trlia bdrtatul,Dinu, oamenii ii ziceau Mdria Dinului. Si Mflria Dinului,pe vremea aceea,lucra cu Bator aliturea, ca qi acum, iarDinu lucra in baie, sfredelea st6nca gi puqca cu praf ori cudinamitd, ca tofi b5iegii. $i mai cdgtiga qi Dinu trei-patruzlolriLa sSpt[mdna.

Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Sl6bu{i copii.Aveau ce m6nca, qi tot erau jigarili. Dinu tuqea mult; decdte ori venea de la baie, ud qi plin de tind, tuqea qi suduiacopiii - nu-i putea suferi vizindu-i aEa de pr[pddi1i.Muierea le finea partea, ii m6ngdia, ii siruta pe obr,djoriiscorfoqi, de pe care mereu se desprindea un praf ca o pul-bere de f[ini.

- Lasd-i, mii rum6ne, ce-a$tepfi tu acuma de la ei? Candvor incepe sd lucre, sd intiiresc ei atunci, ziceafemeia.

- Pind-i cucu! Dintr-iqtia nu voi vedea eu oameni!rlspundea cu ciudd bfubatul.

$i n-a vdznt, ca Dinu a murit mai degrab6 ca to1i.

Femeia l-a pl6ns ce l-a pl6ns, dar n-a avut weme de jelire,

cf,, deodatE cu lnmorm0ntarea, s-a gitat qi cel din urmiblnuf din casi. Bator, in vreo tnei zile, cit a hodinit p6ni l-auingropat pe Dinu, era aproape sa infepeneasc[. Acumfemeia simfea ci singurul sprijin ce-i rImdsese era caluldsta mare, alb, slab de si-i numeri toate oasele. Satul era tota$a ca $i pdn' tr{ia Dinu. Togi oamenii iqi vedeau de lucru,ca qi c0nd nimic nu s-ar fi intAmplat. $i cind au vizut-o peM5ria, a doua zi dupi ce qi-a ingropat bdrbatul, c-a qi ple-cat cu Bator de clpistru, unul mai pestril la mafe a zis:

- Iati qi pe Fefeleaga!

$i, de-atunci, Fefeleaga i-a rimas numele.Dar ea nu s-a increzut niciodatd in oameni, nici nu le-a

cerut ajutorul. Altadatd se incredea in voia Celui-de-Sus,iar acum, de la moartea bdrbatului se incredea in Bator.De cdnd gi-a inchis Dinu ochii, qi ea a iegit in curte gi astrigat: ,,Tulai!", de-atunci a simlit ci nu oamenii aceiacare vor veni si vad6 pe mort ii vor fi sprijin de-acuminainte, ci calul acela mare, alb, care sta legat de-un pociumbqi ronfdia linftit la ogrinji. gi cdt a stat mortul in casd, decflte ori ies,ea Fefeleaga afard., ii parea cd Bator, cumronfdia la ogrinji, d6nd din cap, ar zice: ,,Da, da, da! Vomface ce vom putea".

$i aga, incetul cu incetul, tropotind din cizmele mariziua intreagd pe uliEele satului, cu Bator de cipdstru, ainceput s5-l uite pe Dinu. Nu doard aga, ca s6 se gin-deasci la alt birbat, cd ea de mult nu mai infelegea dec0tintr-un chip via{a: si se frdmAnte saptamini de sip-timan4 ca, duminica, pe binulii cip[tafi, si cumperehrcate qi legume pentru casi. $i, pentru asta, se simfeakorl de tare, dac6 avea pe Bator al6turea. Poate or fi

muncit-o qi pe ea weodatd - c6ndva, demult de tot - gdn-duri mai luminoase, qi inima, in tinerefe, poate s6-i fitres[rit vreodatd de-o clldura tainic6. Dar indat6 ce s-ainhamat la munca din care vedea cE toatd viafa n-are sd

mai scape, a infeles c6, pentru o femeie nec6jitd ca ea,toate acele inchipuiri de mai bine sunt, iac-aga, prostii,care-fi fac traiul gi mai greu.

S-au aflat vreo doi-trei oameni care au sfdtuit-o sd se

mdrite iar.

- Ce sd stai aqa? lmbatraneqti, g-atunci nu te mai ia nime.

- Ieie pe muma-dracului! zicea Fefeleaga.

$i privea cu duqminie la oamenii aceia, care numai dinbundvoinfd o sf6tuiser5 aqa. Apoi igi punea capul in piept,trdgea de cipdstru -,,Ghii, mdi Bator, ghii, m6i sdrace!" -qi-qi vedea de drum, gdndindu-se la ceva. Nu gtia ce-i, darsimtea cd-i amar, qi nu qtia de ce-i mai vine in minte: ci,adic6, de ce mai triieqte omul in lumea asta? N-a rdspuns

niciodatf, dectt ridicdnd din umeri qi, deci, ii era ciudd c5,

din cind in c6nd, ii venea iar g0ndul acela. CdteodatS,

dimineala, chnd punea coEdrcile pe cal, i se p[rea ci qi

Bator s-ar g0ndi la lucrul acesta qi c6, dacl n-ar fi orb, arprivi-o intrebdtor.

in cinci ani de vlduvie a rimas numai cu doi copii, unbliat qi-o fetifa. Trei au murit. Au murit to{i c0nd s[treacd peste anul al cincisprezecelea. Ca qi cf;nd acolo, laanul acela, al cincisprezecelea, ar fi fost un prag inalt-inalt, de care era sortit sd se impiedice copiii ei. C6deau

.si-qi rupeau grumajii. Satenii se bucurau c[ o mai ugu-

reazdDumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc. Dreptca bdiefii erau mari, dar, fiind tot bolnavi, nu puteau

10

munci. Pe unul chiar l-a dat slugI, dar nu l-a finut sti-pdnul, zicdndci-i prea slab, ci n-are v6rtute. $i Fefeleaga

tot nu se bucura de moartea lor. De spus, nu spunea

nimanui de-o doare ori ba. Nici n-o puteau cunoa$te

oamenii daci are mort la casi dec6t de pe doul lucruri:intf,i, c6, douFtrei zile inainte de moartea vreunui copil,Bator sta legat de pociumb, ronlIind ogrinji, gi a doua cE,

dupi inmormintare, Fefeleaga pornea cu noaptea-n cap,

cu calul de c6p6stru, pe ulilele satului. Dar, pdnl era mor-tulin cas[, ddnsa iegea de multe ori qi se apropia de cal.

- Ce mai faci, tu, Batore, slrace?

$i calul ciolinos da din capu-i mare cdt o solni16,

pirdnd a zice:,De, ce si-i faci, aqa e lumea!".

$i drept avea calul! Aq e lumea! Fefeleaga a simlitbine c6-i aqa, de c6te ori ii murea vreun copil gi-qi vedea

casa din ce in ce mai goal6.

Mai mult venin i se str6ngea la inimi duminica. Da,

atunci iEi scotea plata pentru munca de-o slptimdnd, a eiqi-a lui Bator. $i bog6tanii, qtiind-o fdri ajutor, nu-iplEteau regulat, nu-i pliteau tot, aqa cd Fefeleaga aYea

rflm6qile mari pe la tofi. Se incredeau cd va veni totuqi gi

sdpt6mina viitoare la lucru, cfici n-avea ce face cu Bator.

$i mai f6ceau socoata c6, de la o siptf,mini pdni la alta,Fefeleaga, cap de muiere, va mai uita. De uitat nu uitad6nsa, dar daci vedea cd omu-i lacom pe creilIragul ei, nuzicea nfuruc, nu-l mai cerea, ci numai un z6mbet de bat-jocurl i se ageza pe fafa. $i era ceva curios de tot zimbe-tul acesta pe obrajii pimdntii, mdnca(i de vlrsat, ca doud

lespejoare de piatr[ surie pe care au picat mulli picuri grei

de ploaie, gEurindu-le.