DENISE ROBINS

Triste]e

ALCRIS

Romance

giannijollys

Capitolul 1

Guy Denver condusese toat` ziua. Nu oprise deloc, de[istr`b`tuse deja o sut` cincizeci de mile plecând din Londra.Condusese cu disperare, fericit pentru prima oar` \n via]` c`putea s` goneasc` f`r` riscuri de accidente sau de a fi oprit depoli]ie. Avea o ma[in` modern`, performant`, a[a cum nuprea vedeai pe [osele, care-l costase o gr`mad` de bani. DarGuy Denver nu se gândise pân` acum la vitez`. Voise o ma[in`cu aspect comercial, care s` stârneasc` invidia celor pe care-il`sa \n urm` pe autostrad`. Dar ast`zi sim]ia ceva ciudat, undemon care-l \ndemna s` goneasc` disperat pe [osea. Trebuias` scape de gândurile sale, de cas`, de totul... de amintireafemeii care-l p`r`sise. De lovitura zdrobitoare pe care i-od`duse cu câteva zile \n urm`, l`sându-l prad` depresiei [ideprim`rii.

Mergea spre Lincolnshire, dar de fapt nu [tia prea bineunde voia s` ajung`. Alesese pe cât posibil drumurile mailibere, f`r` prea mult trafic. Oprise la un moment dat, sfâr[it

giannijollys

de oboseal`, la un han, apoi pornise din nou, str`b`tând mil`dup` mil`. Acum era ora patru [i se l`sa \ntunericul; ziuaaceea rece de ianuarie f`cea loc \nser`rii.

Guy Denver opri ma[ina, \[i aprinse pipa, apoi privi \n jur,con[tient de pustiul din sufletul s`u.

Pe o parte a drumului se putea vedea o mla[tin` f`r` sfâr[it;un teren jos, umed. De cealalt` parte doar staule pentru oi [imul]i iepuri. |n fa]`, un deal \nalt, care ar`ta ca f`cut din [ifonalbastru prin perdeaua de ploaie.

Guy Denver scoase o hart`. Unde se afla? |ncerc` s`stabileasc` un traseu, cu ochii s`i extrem de obosi]i, cupleoapele \nro[ite de nesomn. Doamne cum avea nevoie deodihn`! Dar chiar dac` ar fi g`sit unde s` se cazeze, n-ar fiputut dormi. Nu se gândea decât: sunt un ratat \n c`s`torie...

Revenind cu gândurile asupra drumului pe care-l avea destr`b`tut, continu` s` examineze harta, prin pu]ina lumin` pecare o avea. Ajunse la concluzia c` se afla \n districtul Fen. Nuera de mirare c` era atâta umezeal`. Se afla \n ]inuturileml`[tinoase dintre Trent [i Humber. Iar acele dealuri erauprobabil Wolds.

L`s` harta deoparte. Trase cu convingere din pip`; cel maibun lucru pe care-l putea face era s` se \ntoarc` la drumulprincipal, s` caute ad`post pentru noapte.

D`du drumul la motor [i vântul \i \mpro[c` parbrizul custropi grei de ploaie. Puse [terg`toarele \n func]iune.

– O, la naiba, la naiba cu totul... \[i spuse Guy Denversim]indu-se mizerabil, deplasându-se pân` v`zu un stâlp. Nuputu decât s` citeasc` cele scrise pe el:“spre Lyme Purgis“.

6 DENISE ROBINS

Nu auzise niciodat` de acest loc. Trebuia s` fie ceva mic,ne\nsemnat. Dar oricum ar fi fost, trebuia s` aib` o cârcium`,m`car. Se va duce acolo, la Lyme Purgis.

Mai merse câteva mile, dar nu \ntâlni nici un suflet. Era un]inut p`r`sit, s`lbatic. Iar dac` \[i dorise singur`tate, iat` c-oavea. Acum nu mai voia decât s` stea ploaia aceea imposibil`.Dac` nu st`tea, \i era [i mai greu s` conduc` pe vremea astacâineasc`, mai ales c` mergea pe un drum foarte \ngust [i nu[tia unde ar fi putut ajunge dac` ....

Deodat`, v`zu o lumin` slab` \n fa]`; era probabil unvehicul venind din sens opus. Trase ma[ina spre margineadrumului.

Luminile ma[inii care venea spre el erau foarte slabe; iaracum ele \i scoaser` \n fa]` un pod \ngust care \ncepea chiardin fa]a sa. Dac` cele dou` ma[ini se \ntâlneau pe acel pod seblocau una pe alta.

Guy aprinse farurile, pentru a avertiza ma[ina care seapropia. Din ceea ce putea s` vad` era una mic`, doar cu dou`locuri, posibil un Morris.

Dar ce naiba se \ntâmpla? Ma[ina se oprise; luminilepâlpâir`, \n timp ce [oferul \ntoarse volanul \ntr-o direc]ieapoi \n cealalat`. Cu nervii \ntin[i la maximum, Guy se \nfurie.Scoase capul pe fereastra ma[inii [i strig`:

– Hai, mi[c`-te o dat`!|n clipa aceea, catastrof`! Ceva teribil se petrecu chiar sub

ochii obosi]i ai lui Guy Denver. Luminile ma[inii semic[orar` mult, iar ma[ina c`zu. I se p`ru c` aude un strig`tde femeie.

TRISTE}E 7

Inima \ncepu s`-i bat` tare. Aprinse farurile la faz` mare [is`ri din ma[in`. Ploaia \i biciui chipul. |[i [terse fa]a cu podulpalmei. V`zu atunci cum podul fu luat de ap`, se pr`bu[i,antrenând [i ma[ina \n c`dere.

Dumnezeule! strig` Guy. O lu` la fug`. {oferul ma[iniifusese o femeie, care acum era c`zut` \n apele râului.

Cobor\ aproape de mal [i se uit` \n jos. Cerule! Ce noroc!Ma[ina nu apucase s` cad` \n ap`, era suspendat` de pilonulpr`bu[it.

Deja ud pân` la piele, Guy, care nu mai sim]ea acumoboseala, reu[i s` coboare, s` salveze femeia. Era greu \n\ntunericul acela. Reu[i s` ajung` pân` la ma[in`. Observ` c`fusese un model decapotabil, iar femeia z`cea aruncat` pestevolan. Fusese singura ocupant` a ma[inii. Respirând greu,Guy trase trupul afar` din ma[in`. O puse pe malul dep`mânt, \ngenunche [i-i ascult` b`t`ile inimii. Nu-i puteavedea fa]a prea bine. Era plin` de noroi; inima \i b`tea \nc`. |i[terse fa]a cu o batist`, sperând c` va deschide ochii, darfemeia nu se mi[c`.

|i ridic` o mân`, firav`, rece, [i \ncepu s-o maseze. Nu semai sim]ea deprimat, acum era \ngrijorat de starea femeii.Probabil se lovise r`u \n c`dere. Trebuia s-o duc` undeva, laad`post, cât mai repede.

Ridic` femeia pe um`r; nu era grea. Era mic` de statur`,delicat`, cu osatura foarte fragil`. Se \ntreb` ce naiba c`utasepe meleagurile alea dezolante, noaptea!

Ajunse la ma[ina sa, deschise u[a din spate [i puse femeiape banchet`, aprinzând lumina din plafon. Acum putea s`

8 DENISE ROBINS

vad` clar victima din fa]a sa. Era foarte tân`r`, nu avea maimult de dou`zeci de ani. {i era chiar frumoas`, cu p`rulblond, gene lungi, ca ni[te evantaie pe obrajii albi. Aveamanichiura proasp`t f`cut`. Era \mbr`cat` modest, \ntr-uncostum de tweed bun. Iar el [tia s` recunoasc` lucrul unuicroitor de lux. Purta o jachet` de piele [i o e[arf` de ca[mir.Se aplec` deasupra ei [i-i lovi u[or obrajii cu palma, pentru ao ajuta s` revin` la realitate. Ce naiba putea face cu ea? Era\ncununarea unei zile, poate cea mai urât` zi din via]a lui,când hot`râse s` renun]e la toate femeile din via]a sa.

Cel mai bun lucru era s` \ntoarc` ma[ina, s` se duc` deunde venise. De fapt, era chiar for]at s` fac` asta, \ntrucâtpodul de la Lyme Purgis fusese luat de ape.

Iar ploaia nu mai contenea. Un vânt puternic \ncepu s`sufle, de parc` ar fi vrut s` \ntregeasc` peisajul [i a[a dezolant.

|ntoarse cu dificultate ma[ina sa de ultimul tip. Din când \ncând, se mai \ntoarcea spre femeia aflat` pe bancheta dinspate. Ea r`m`sese nemi[cat`. Are vreo contuzie, \[i spuseGuy.

Ajunse din nou la stâlpul pe care citise Lyme Purgis. Iaracum, \ncotro era mai bine s-o apuce? Nu v`zuse pe drumuls`u nici ferme, nici case. Poate era mai bine s-o ia la dreapta.Poate drumul `la \l ducea spre civiliza]ie. Ce prostie f`cuse s`se avânte \n ]inutul Fen, atât de \ntunecat, pe care nu-lcuno[tea deloc!

Nu mai r`mânea decât s` i se termine [i benzina, se gândiel cu oarecare \ngrijorare. Indicatorul ar`ta c` nu mai aveaprea mult \n rezervor.

TRISTE}E 9

Cobor\ de dou` ori din ma[in` [i privi \n jur. Inima \ncepus`-i fac` probleme [i fu cuprins de disperare. Dumnezeule, ce]inturi! Pe fiecare parte a drumului, numai mla[tin`.Pretutindeni, ap`. Aceast` zon` blestemat` p`rea inundat` dintoate p`r]ile. Auzise c` \n aceast` perioad` a anului suntinunda]ii \n ]inutul Fen, dar acum era cu totul altceva s` setrezeasc` \ntr-o zon` inundat` cu o tân`r` incon[tient` \n ma[in`.

R`sufl` greoi, dar porni mai departe, moment \n care v`zuo lumin` la distan]`. Se \ndrept` spre ea. P`rea s` vin` de laun ad`post aflat \ntre copaci. P`rea casa unui muncitor. Ei, darasta nu mai conta acum. Nu mai putea str`bate alte mile, cândrisca s` r`mân` f`r` benzin`, doar \n speran]a c` va g`si un locunde s` se ad`posteasc`. Exista prin aceste locuri [i riscul dea se pierde, ceea ce ar fi fost foarte r`u pentru tân`ra dinspatele ma[inii, care p`rea serios afectat`.

O lu` la dreapta, spre locul unde z`rise lumini]a, care era[i mai inundat decât cel pe care venise. Degeaba \ncerc` s`accelereze. Oricum, reu[i s` ajung` la lumin`.

S`ri din ma[in` [tergându-[i ochii cu batista, se duse la u[`[i cioc`ni \ncet. Era o c`su]` mic` din piatr` de râu, destul desolid construit`. Avea chiar [i o gr`dini]`.

Nu-i r`spunse nimeni. B`tu din nou. Apoi, \mpinse u[a,impacientat. Se trezi pe un hol, unde nu se afla nimeni; maideschise o u[`. {i acolo era \ntuneric. |ncerc` s` cautecomutatorul pe perete, bâjbâind \n \ntuneric, apoi pufni \nrâs. Acea lumini]` venea de la o lamp` cu gaz, care ardea \nhol. Se afla cu siguran]`, foarte departe de civiliza]ie.

Strig`:

10 DENISE ROBINS

– Hei! Este cineva aici?Nici un r`spuns. O t`cere ciudat`. |ncepu s` fie tot mai

sigur c` nu se afla nimeni \n acel loc. Lu` lampa de pe hol [i\ncepu s` cutreiere casa. Era p`r`sit`. Indiferent cine locuiseaici, se pare c` plecase \n mare grab`. Pe o mas` de stejardintr-o \nc`pere se afla ni[te mâncare: ou`, pâine, unt, [unc`[i un ibric cu cafea. Cafeaua era foarte rece, ceea ce \nsemnac` persoana sau persoanele care voiser` s` m`nânce plecaser`de ceva vreme.

Focul de c`rbuni se stinsese [i \n \nc`pere era foarte frig.Mobila era veche [i p`r`ginit`. Nu putea fi o cas` de fermier;avea doar dou` od`i [i o buc`t`rie.

Guy Denver \[i trecu palma peste fa]`, clipind de câteva ori.Se \ntreb` dac` tr`ia un co[mar. Totul i se p`rea ireal. Aceast`cas` p`r`sit`, noaptea grea, podul rupt, tân`ra incon[tient`,ma[ina sa...

Se pare c` soarta alesese un mod foarte ciudat de a-l faces`-[i uite propriile necazuri. Tot ce se \ntâmplase la Londra,trecu pe planul doi. Nu se mai putea gândi la ce l`sase \nurm`.

Nu putea face decât un singur lucru; s`-[i duc` pasagera \ncas` peste noapte. Era \n jur de opt. Trecuser` patru ore decând avusese proasta inspira]ie de a o lua spre Lyme Purgis.Patru ore epuizante de lupt` cu \ntunericul, ploaia [i aceast`zon` sinistr`.

Transport` tân`ra \n cas` [i \nchise u[a. |ntr-una din\nc`peri v`zu o sofa, a[ez` fata acolo [i \ncepu s` caute alcool.Numai dac` ar putea s` g`seasc` ni[te brandy pentru ea! {i lui

TRISTE}E 11

i-ar fi prins bine. R`scoli dulapurile din buc`t`rie, dar cudezam`gire constat` c` nu se afla nimic \n afar` de bere.Pentru el era bun` [i berea, dar nu [i pentru tân`raincon[tient`.

Se duse din nou \n cealalt` \nc`pere, \[i scoase haina [i sea[ez` \n genunchi lâng` sofa, \ncercând s` examineze tân`ra.Mâinile lui atente [i sensibile descoperir` curând o ran` lacap. Era o t`ietur` destul de urât`, unde sângele scurs secoagulase \n p`rul ei blond. Se mir` c` tån`ra mai respira [i numurise din cauza acelei lovituri destul de serioase.

Era o fat` foarte frumoas`. Ce gur` perfect`, \[i spuse Guy.Foarte pu]in rujat`, cu din]i mici, foarte albi [i regula]i. {ib`rbia \i era foarte frumos conturat`.

Guy Denver \[i spuse c` trebuia s` rezolve cumva aceacontuzie de la cap, pentru ca tân`ra s` nu r`mân` marcat` pevecie; p`cat c` era atât de frumoas`!

Lu` lampa cu gaz [i porni s` investigeze casa. Urcând scarade lemn, ajunse \ntr-un dormitor \n care se afla un pat mare,vechi, [i un alt dulap, pe care mai g`si o lamp` cu gaz. Oaprinse [i pe aceasta. |n sob` erau a[ezate lemnele ca pentrua face focul, a[a c` nu avu altceva de f`cut decât s` le dea foc.Trebuia s` fac` pu]in c`ldur` pentru acea tân`r`, aflat` \n starede [oc.

O va aduce sus \n dormitor, o va \nveli \n p`turile aflate pepat, apoi va \nc`lzi ni[te ap`, s`-i cure]e rana de la cap.

***

12 DENISE ROBINS

Celia Hammond deschise ochii. Pe moment, se gândi c` seafla \n patul ei de acas` de la Lincoln [i c` avea un co[mar dincele pe care le avea mereu de la moartea tatei. Dar acas` oputea striga chiar [i la miezul nop]ii pe Mary, fosta ei d`dac`.Mary venea [i o lini[tea, spunându-i:

– Gata, miss Celia, a trecut. |ncearc` s` adormi la loc. O s`te veghez eu pân` atunci.

Genele Celiei fluturar` \ncet.– Mary! strig` ea.Dar se auzi doar o [oapt`. Ciudat! {i când deschise ochii

v`zu c` nu se afla acas`, totul \n jurul ei era foarte ciudat, chiar\nsp`imânt`tor. Se afla \ntr-o camer` str`in`, cu pere]i carefuseser` albi cândva, pe care se aflau mai multe fotografii, aleunor persoane necunoscute. V`zu pe sob` [i câteva figurine [iun tablou din goblen pe care scria:

„Dumnezeu este p`storul nostru“.Sim]i cum inima \ncepe s`-i bat` tot mai tare. Pentru

numele lui Dumnezeu, unde se afla? |ncerc` s`-[i mi[te capul,sim]i o durere foarte puternic`, duse mâna la cap, dar acolod`du peste ceva, ca un bandaj.

Deodat`, \n \nc`pere intr` un b`rbat. Era \nalt, \mbr`cat\ntr-un costum cenu[iu. Veni repede spre ea.

– O, ]i-ai revenit, slav` Domnului!Celia \l privea uluit`.– Unde m` aflu?– Este cam greu de spus, zise el, pentru c` nici eu nu am

habar. Dar \]i pot spune cum ai ajuns aici. |]i aminte[ti ceva?

TRISTE}E 13

Celia se str`dui s`-[i aminteasc` ce se \ntâmplase dup` ceplecase din casa de la Lincoln. Se dusese la Londra s` vând`Morrisul. Condusese toat` ziua, se pierduse \n ]inutul Fen...ajunsese la un pod [i de acolo nu-[i mai amintea nimic...

– Cred c` am avut un accident, zise ea.– A[a este, \ncuviin]` Guy Denver, \ncepând s`-i explice

cum o scosese din ma[in`.– A[a c` vezi... \ncheie el, suntem singuri \n casa asta

p`r`sit`. Nici m`car nu [tiu cui apar]ine. Dar cred c`proprietarii se vor \ntoarce mâine [i te voi duce la spital.

– O, exclam` Celia, observând deodat` c` era \mbr`cat` cuo pijama b`rb`teasc`, prea mare pentru ea. Probabil acestb`rbat o \mbr`case... dar cine era el? Ce team` \i era!

– M-ai \mbr`cat \n aceast` pijama...?Celia se opri, ru[inat`. Guy Denver \i zâmbi pentru prima

oar`.– Da, dar nu te gândi la nimic r`u. Trebuia s` te a[ez \n pat,

pentru c` erai \n stare de [oc, aveai nevoie de pu]in` c`ldur`.Trebuia s`-]i v`d [i rana de la cap. Sunt medic, o femeiedezbr`cat` nu \nseamn` nimic pentru mine...

Pentru sine, el continu`: dup` ce mi-a f`cut Frances, nici ofemeie nu va mai \nsemna nimic!

Celia Hammond r`mase nemi[cat`, privindu-l. Era unsentiment foarte ciudat; se afla \ntr-o cas` p`r`sit`, cu unb`rbat str`in. Dar teama ced` foarte curând. Se sim]ea maibine acum, [tiind c` b`rbatul era medic. Se pare c` \ncercases` aib` grij` de ea, a[a cum putuse, f`r` nici un fel deinstrumente, lucru pe care el \ncerca s` i-l explice. Noroc

14 DENISE ROBINS

c`-[i l`sase o trus` \n ma[in`. Cu pu]in noroc, putea plecamâine s` g`seasc` vreun spital prin zon`.

Celia \l urm`ri \n timp ce-i vorbea. Avea o pip` \n gur`,st`tea la picioarele patului. Ca orice alt` femeie, Celia ar fiapreciat felul \n care ar`ta acest doctor Denver, cum \[ispunea, ba chiar era un b`rbat foarte chipe[... cu p`rulcastaniu \nchis, aproape negru, privire inteligent`, frunte\nalt`, ochi cenu[ii, un b`rbat care inspira \ncredere.

Celia trase aer \n piept. Trebuia s` aib` \ncredere \n el, erala mila lui aici...

El \ncepu s`-i pun` \ntreb`ri. Celia \i vorbi despre ea,spunându-i c` pân` acum o lun` tr`ise lâng` Lincoln, \ntr-ocas` cu tat`l ei. Locuiser` acolo dup` moartea mamei ei.

Humphrey Hammond, un avocat pensionar, \i d`duse fiiceisale o bun` educa]ie, dar f`r` a o preg`ti pentru o slujb`anume. Avusese cele mai bune inten]ii, dar când murise,dintr-un atac de cord, Celia r`m`sese singur` [i f`r` nici unsprijin. Tot ce avusese tat`l ei investise f`r` cap [i nu mai aveanimic \n afar` de datorii. Celia fusese nevoit` s` vând` totul,chiar [i ma[ina. Nu avea alte rude care s-o ajute. A[a c` sehot`r\se s` se duc` la Londra, s` caute o slujb`. Se gândise c`putea vinde ma[ina mai u[or, cu un pre] mai bun. Se gândises` urmeze un curs de secretariat.

– {i acum, zise ea, am pierdut [i ma[ina. Nu avea niciasigurare, pentru c` nu mi-am putut permite s-o pl`tesc. A[ac` nu mai am nimic; a[ fi preferat s` mor!

Guy Denver nu mai suporta durerea din glasul ei. Erafoarte tân`r`, cu doisprezece ani mai tân`r` ca el. |i lu` mâna\n palmele sale.

TRISTE}E 15

– Nu trebuie s` te sim]i a[a. Ai avut noroc c-ai r`mas \nvia]`. Trebuie s` speri c` lucrurile se vor rezolva cumva.

Lacrimi mari \ncepur` s` se scurg` pe obrazul Celiei.Guy se gândea; cine sunt eu s`-i dau speran]e acestei

copile? Eu, care ieri \mi doream s` fi murit!Soarta \i jucase o fest`, sco]ându-i-o \n cale pe Celia

Hammond. Amândoi apucaser` pe un drum f`r` prea multesperan]e de viitor. Iar acum se aflau \mpreun`; dou` epave.Guy \[i spusese c` nu se va mai l`sa vreodat` impresionat devreo femeie, dar pe tân`ra din fa]a lui nu putea suporta s-ovad` plângând. Avea ochi atât de frumo[i! Acum dup` ce-[irevenise din le[in, i se p`rea uluitor de frumoas`. Se \ntreb`cum putea s-o consoleze.

– M` duc s` m` mai uit prin casa asta, zise el, cu lampa degaz \n mân`.

F`cu o descoperire folositoare. Un radio. |l deschise [i \ncele din urm` prinse [i Londra, ascultând buletinul meteo, \ncare se spunea despre inunda]iile din regiunea Fen.

Vocea grav` a crainicului spunea:„ Au fost evacua]i to]i locuitorii din districtul Lyme Purgis;

inunda]iile se extind spre zonele nepopulate. Se a[teapt` camaximul s` se \nregistrezee \n noaptea aceasta, pe la 12,30.Exper]ii spun c` dup` vreo trei zile, apele se vor retrage“.

Guy \nchise aparatul de radio. Situa]ia era grav`! Acumputea \n]elege de ce era casa p`r`sit`; probabil ocupan]ii ei op`r`siser` primind un avertisment.

Dumnezeule, ce situa]ie! Ploaia b`tea \nc` \n ferestre, iarmeteorologii spuneau c` va atinge maximul \n noaptea asta.

16 DENISE ROBINS

|[i va g`si ma[ina cu apa dincolo de ro]i. Probabil va sta aici,cu fata asta, vreo trei zile.

Numai dac` ar fi \ncercat s` afle ceva despre acest districtFen, \nainte de a porni \ncoace!

Se duse iar \n camera \n care se afla Celia Hammond. Biat`fat`, victim` ca [i el. Probabil era foarte speriat`. Va face totuls-o lini[teasc`.

Cu precau]ii \i spuse:– Trebuie s` te previn c` vom r`mâne aici câteva zile,

probabil, pân` trece inunda]ia. |n privin]a mea, nu ai de ce s`te temi.

Celia \l privi lung. Din instinct, [tiu c` nu avea de ce s` seteam` de el. Cu toate astea, situa]ia era delicat`.

Celia, care avusese grij` de tat`l s`u pân` atunci, obi[nuit`s` aib` grij` de cineva, observ` c` Guy p`rea foarte obosit [i-l\ntreb` dac` mâncase ceva.

– Nu, n-am avut nici ce s` m`nânc, nici timpul necesarpentru c` m-a \ngrijorat rana ta.

– Ai fost foarte bun cu mine, zise Celia, dar nu crezi c-artrebui s` m`nânci ceva?

– Tu ce ai vrea?– Un ceai.– Nici o problem`. Avem ceai; cât despre ap`...Dup` ce el se duse s` fac` ceaiul, Celia se gândi cât de bun

fusese Guy Denver cu ea. Probabil era un om bun. Care erapovestea lui? Era singur sau c`s`torit? De ce era atât de nec`jit?Nu [tia nimic despre el.

TRISTE}E 17

Guy deschise din nou aparatul de radio. Buletinele meteocontinuau. Inunda]iile erau o problem` real` [i serioas`, iarnivelul apelor continua s` creasc`. Se uit` pe fereastr`,a[teptând s` fiarb` apa din ibric. Cu disperare, observ` c`nivelul apei crescuse foarte mult, de parc` s-ar fi rupt vreunbaraj. Nu mai exista nici o speran]` s` poat` pleca diminea]`.Iar dac` nivelul apei continua s` creasc` \n acela[i ritm, primuletaj al casei va fi sigur inundat.

Guy \[i spuse c` fata de sus trebuia protejat`. Iar cu cât urcamai repede tot necesarul la primul nivel al casei, cu atât maibine. Mai erau dou` ore pân` la miezul nop]ii.

O, apa p`trunsese deja pe sub u[a buc`t`riei. Era primadat` c` se confrunta la modul real cu o inunda]ie [i trebuia s`\ntreprind` ceva foarte repede.

Duse ceaiul [i pâinea cu unt Celiei, mai g`si ni[te brânz` [io bere pentru el [i \ncepu s` urce. Celia \l auzi urcând sc`rile.El \i explic` de ce f`cea acele drumuri. Inima ei \ncepu s` bat`tot mai tare, dar ea sus]inea c` nu se teme. |i vorbea \npermanen]`, \ncercând s`-l \ncurajeze, f`cându-l s`-ir`spund`.

– Aduc sus tot c`rbunele de aici, s` nu se ude, zise el. S`nu apuce s` se sting` focul, s` avem la ce s` facem mâncare.M` tem c` nivelul apei cre[te foarte repede. Ma[ina meatrebuie s` fie deja inundat`.

Când termin` de c`rat lucrurile sus era cu p`rul ud, dartot cu pipa \ntre din]i. Dac` parterul continua s` fieinundat, vor sta sus dou`, trei zile, pân` când apa va \ncepes` scad`.

18 DENISE ROBINS

Nici aparatul de radio nu mai func]iona, din cauzabateriilor, probabil. Guy se scuz` Celiei c` vine s` stea \naceea[i camer` cu ea, dar era singurul loc unde se putearetrage. Casa asta apar]inuse desigur, unui cuplu. Guy \i spusec` se va culca pe podea.

Celia \l asculta, con[tient` c` situa]ia era jenant` pentruamândoi. El \i \ntâlni privirea, \n]elegând ce sim]ea fata, apoiro[i. Era medic [i b`rbat, dezam`git de femei. Dar Celia eracea mai frumoas` fat` pe care o v`zuse vreodat`.

|ncerc` s-o fac` s` se simt` bine. Dup` ce f`cu tot ceconsidera de cuviin]`, se culc` pe podea, \nvelindu-se \n ni[tep`turi.

Celia \l privea \ngrijorat`.– Nu m` simt bine c` ocup singur` un pat atât de mare.– Iar eu mi-am f`cut un culcu[ foarte bun aici, nu-]i face

probleme pentru mine.|nc`perea se scufund` \n \ntuneric, doar focul din sob`

r`mase viu. Celia r`mase ascultând urletul vântului [i ploaiacare b`tea \n geam. Iar b`rbatul adormise. Un b`rbat pe careabia \l cunoscuse, \n \nprejur`ri ciudate. |nchise ochii [i adormi.

TRISTE}E 19

Capitolul 2

Celiei Hammond i se p`ru foarte neobi[nuit s` setrezeasc` diminea]a [i s` vad` un b`rbat b`rbierindu-se \n\nc`perea \n care dormise. Timp de câteva minute \l privi, cuinima b`tându-i ciudat. Un b`rbat care se b`rbierea \ncamera ei... de parc` ar fi fost so]ul ei! Apoi el \nmuieaparatul de b`rbierit \ntr-o can` cu ap`, dup` care \l trecupeste fa]a plin` de cl`buc de s`pun. Era ciufulit [i p`rea un[colar. Era tân`r. Poate totu[i nu prea tân`r, pentru c` avea[i riduri pe chipul expresiv. P`rea chipul unui b`rbat marcatde suferin]`.

Deodat`, el se \ntoarse [i observ` c` se trezise.– Bun` diminea]a!Foarte obi[nuit s` se trezeasc` \n preajma unei femei, a[a

p`rea. Celia \ncerc` s` se mi[te dar sim]i o durere acut` lanivelul capului. L`s` s`-i scape un strig`t [i-[i duse mâinile lacap. Imediat, Guy veni la patul ei.

– Ce s-a \ntâmplat?Ea \ncerc` s`-i zâmbeasc`, dar rezultatul fu doar o grimas`.– Cred c` este din cauza r`nii de la cap.B`rbatul se aplec`, studiindu-i rana.– Este normal s` te doar`. Nu te mi[ca prea mult, stai

lini[tit`, nu-]i voi scoate bandajul decât disear`.Celia \i spuse:– Cred c-am dormit foarte profund [i sper c` nu te-am

deranjat.– Nu, [i eu am dormit ca un bu[tean pân` la ora [ase. Apoi

m-am trezit [i am coborât la parter, pentru a constata c` ploaian-a contenit [i odaia de jos este inundat`. Nu este o priveli[teprea grozav`!

Celia privi nelini[tit` pe fereastr`. Ce \ntunecat era cerul! {icum b`tea ploaia \n ferestre! Nici nu-[i \nchipuia ce se afla laparterul casei!

Guy \i citi gândurile.– Nu-]i face probleme, sper c` apa nu va ajunge pân` aici.

Dup` ce am ascultat la radio, de mâine apele se vor retrage [ivom fi salva]i cumva. Casa pare destul de solid`, nu cred c`vor fi probleme.

– {i ma[ina ta?Guy se \ndrept` spre fereastr`, izbucnind \ntr-un râs

nervos.– Ma[ina mea este sub ap`, nici nu se mai vede. Nu cred c`

va mai porni vreodat`. Ne afl`m \ntr-o zon` inundat` la modulfoarte serios.

Guy \[i \mbr`c` haina, spunând:

TRISTE}E 21

– O s`-]i fac un ceai, imediat. Am g`sit un primus pe carel-am l`sat la u[`.

– Te-ai gândit la toate, constat` Celia.– Situa]ia asta \mi aminte[te de zilele copil`riei mele de

cerceta[.El ie[i din \nc`pere [i Celia \l auzi treb`luind. Acest tân`r

medic era una dintre cele mai grozave persoane din lume.Se \ntoarse curând, aducând ceai [i biscui]i. Se a[ez` pe

marginea patului [i mâncar` \mpreun`, ca doi prieteni vechi.Iar acum i se p`ru inevitabil s`-i vorbeasc` despre el. Depatruzeci [i opt de ore ducea o b`t`lie \mpotriva sa [i a tuturorfemeilor, mai ales. Dar cu aceast` copil`, pe care o salvase,f`cea excep]ie. El \ncepu s`-[i spun` povestea f`r` a fi invitat,iar Celia \l ascult` vr`jit`, privindu-l cu ochii ei mari.

Era a[a cum \[i imaginase ea. Ceva \l afectase teribil peacest Guy Denver. So]ia lui! Femeia pe care o iubise, \n careavusese \ncredere! Frances era o femeie foarte frumoas`; obrunet` cu ochii mari, negri, cu genele lungi. Era spaniol`dup` bunic`.

Se \ndr`gostise nebune[te de ea, dar acum realiz` c`dragostea nu fusese reciproc`, Frances fiind interesat` doarde pozi]ia lui social`. Se cunoscuser` când el o operase deapendicit`.

Fuseser` ferici]i vreo [ase luni, apoi ea \ncepuse s` seplictiseasc` [i nu se sfiise s` arate asta. Crescuse \ntr-o cas` deoameni boga]i, cu mult` lume \n jur, obi[nuit` cu societatea.Iar faptul c` avea un so] pe care-l chema lumea [i \n toiul

22 DENISE ROBINS

nop]ii, care era un sclav al spitalului, \ncepu s-o irite.Inevitabilul se petrecuse. La sfâr[itul anului, cunoscuse unb`rbat de care se \ndr`gostise [i...

Celia suport` cu greu s` vad` privirea lui r`nit` când \ipovesti cum descoperise c` so]ia lui fugise cu acesta. Guyvenise de la spital obosit ca de obicei, [i g`sise o scrisoare,prin care Frances \l informa c` \l p`r`sise pentru Paul dePoiret, un scriitor francez cu oarecare reputa]ie. Guy \[i\nchipui c` acesta era b`rbatul amuzant de care avea nevoieFrances.

Se sim]ise atât de nefericit, \i lipsise Frances atât de mult,\ncât nu mai putuse s` stea \n cas`. Anulase toate vizitelebolnavilor [i ceruse secretarei s` le spun` tuturor c` erabolnav. Apoi, p`r`sise Londra.

– {i iat` c` am descoperit aceast` mic` zân`, care aveanevoie de ajutor, complet` el cu un zâmbet.

Celia oft`.– Trebuie s` recunosc faptul c` nici eu nu eram \ntr-o stare

prea bun` când am venit \ncoace. Totu[i, nu se compar` cuceea ce-ai sim]it tu, [i-mi pare r`u pentru tine.

– Nu trebuie s` m` comp`time[ti, pentru Dumnezeu! Durerea care r`zb`tea din glasul lui o f`cu s` simt` [i mai

mult` mil`, dar nu mai zise nimic \n]elegând c` nu-i f`ceapl`cere. El \ncepu s` str`bat` \nc`perea \n sus [i-n jos,fumând. Era nelini[tit, gânditor. Ea \l urm`rea cu privirea,ne[tiind cum putea s`-l ajute. |ncepu s`-i pun` \ntreb`ridespre munca lui:

TRISTE}E 23

– Cred c` munca de medic este minunat`!Guy scutur` din cap.– Oare? merit` s` muncesc zi [i noapte pentru al]ii, [i s`

r`mân f`r` so]ie? Iar acum m` a[teapt` divor]ul. Simt c` nuvreau s` m` \ntorc la Londra. A[ r`mâne aici pentrutotdeauna.

Celia zâmbi.– Cred c-ai pleca imediat ce ]i-ai termina tutunul...Figura lui Guy se \nsufle]i brusc [i chiar zâmbi. Ce f`ptur`

minunat` era aceast` micu]` Celia!– {tii c` ai dreptate? Nu am prea mult tutun...Trebuie s`

fumez mai pu]in. De fapt abia acum \mi dau seama c` nici nute-am \ntrebat dac` te deranjeaz` fumul... n-am fost preapoliticos...

– Nu m` deranjeaz`, zise Celia.{i chiar a[a era. I se p`rea interesant s`-l vad` pe acest

b`rbat atr`g`tor \n camera ei, fumând pip`. Era o persoan`foarte impun`toare. Cum putuse femeia aceea s`-l p`r`seasc`?Acest b`rbat merita s` fie a[teptat oricât! Ce femeie lipsit` deinim` [i egoist` trebuie s` fie aceast` Frances Denver! S`distrug` \ncrederea pe care i-o acordase un b`rbat ca Guy!S`-i dea o asemenea lovitur`, \ncât el s` nu mai vrea s`-[icontinue munca!

Celia spuse deodat`:– Trebuie s` te \ntorci la munca ta. {i sunt sigur` c-o vei

face. Nici nu vreau s` m` gândesc c` vei refuza. Probabil tea[teapt` to]i pacien]ii.

24 DENISE ROBINS

Guy, cu mâinile \n buzunare, zâmbi trist. Era atât defrumoas` aceast` tân`r` bandajat` la cap, care-l privea cuseriozitate!

– Poate c` ai dreptate; vom vedea.Apoi, el schimb` subiectul [i \ncepu s` strâng` resturile

micului dejun, s` pun` lucrurile \n ordine. Celia era for]at` s`stea \n pat, neputând s` fac` nimic. Nu i se p`rea normal caun b`rbat s` fac` toate astea, dar el n-o l`sa s` se mi[te. Poatec` mâine se va sim]i mai bine.

A[a trecu prima lor zi \mpreun`, petrecut` \n \mprejur`riciudate. G`siser` multe de vorbit. Apoi, de preg`tit ceva demâncare. Guy se \ntrecu pe sine, deschizând tot felul deconserve cu care s-o tenteze. Iar \n momentele dificile n-o l`sas` se gândeasc` la starea ei. |i aduse ap` cald` s` se spele. |ireamintea mereu c` este chirurg [i c` s-a obi[nuit cu astfel delucruri. La sfâr[itul zilei, Celia se sim]ea \n largul s`u, f`r` a semai teme de acest b`rbat.

Ploaia continua s` cad` peste ]inutul Fen. Nivelul apeicontinua s` se ridice pân` ajunse la scar` iar Guy nu mai putus` coboare.

Când se l`s` \ntunericul, Guy deveni brusc nelini[tit, darnu l`s` ca ea s` vad` asta. Se obi[nuiser` unul cu cel`lalt. Ca[i cum ar fi tr`it \mpreun` mul]i ani.

Seara, dup` ce mâncar`, \ncepur` s` discute. Lui Guy \ipl`cea s` vorbeasc`, iar ei s`-l asculte. El descoperi c` fata aveaconvingeri destul de bine definite despre dragoste [ic`s`torie. Nu se \ndr`gostise pân` acum. Nu voise aventuri

TRISTE}E 25

trec`toare, fiind convins` c` \ntr-o zi o s` apar` b`rbatulpotrivit. {i pentru el, era dispus` s` a[tepte.

Guy oft`. O tân`r` ca aceea din fa]a lui nu mai p`r`seab`rbatul o dat` ce se \ndr`gostea!

Ea refuz` s`-l lase s` spun` c` nu mai avea \ncredere \nnimeni. Omul nu trebuie s`-[i piard` niciodat` \ncrederea, \ispuse ea. Indiferent cât de afectat era, nu trebuia s` se \nchid`\n sine, ci s`-[i aminteasc` ce putea face pentru cei din jur.Continuând s` profeseze, s` fie \nconjurat de cei care aveaunevoie de el, \[i va rec`p`ta \ncrederea.

Guy o asculta, minunându-se de \n]elepciunea ei. Era uncopil, totu[i mintea \i era a unui om cu experien]`.

Ce-i oferise ei via]a? Nimic. Era singur`, nu avea speran]ede viitor. Cu toate acestea, nu-[i pierdea \ncrederea.

|n seara aceea, la lumina l`mpii, el \i scoase bandajul. Of`cu delicat, cu mult` grij`, pentru c` [tia c-o s-o doar`. Observ`c` buzele ei se albir`, c` deveni livid`, dar ea nu se plânse.

– E[ti cea mai curajoas` fat` pe care am cunoscut-o, Celia!Culoarea \i reveni \n obraji. Ea realiz` dintr-o dat` c`

aprecierea lui o bucura mult, c` durerea nu mai conta.|n acea noapte \mp`r]ir` din nou camera, iar Guy dormi pe

salteaua de lâng` pat. Celia r`mase mult timp treaz`, cu preamulte gânduri.

B`rbatul care dormea \n aceea[i \nc`pere cu ea nu mai eraun str`in, era un prieten. Cineva pe care \l cuno[tea foartebine. Cineva, c`ruia o femeie \i r`nise via]a, [i c`ruia ea, CeliaHammond, voia s`-i redea \ncrederea. Acest lucru \i apropia

26 DENISE ROBINS

foarte mult. Iar ea nu se mai sim]i singur`, a[a cum se sim]isecând pornise s` vând` ma[ina. Acum exista pentru ea unprieten \n toat` aceast` lume, Guy Denver. Era atât de fericit`c`-l cunoscuse, c` fusese exilat` cu el din cauza potopului, c`mâine se va trezi [i-l va g`si al`turi de ea.

Apa continua s` curg`, moment \n care Guy Denver trecuprin momente dificile, \ntrebându-se ce va face când va ajunge\n aceast` \nc`pere, \n care el se afla cu Celia. Dar asta nu se\ntâmpl` c`ci curând, apa \ncepu s` se retrag`. Ap`ru [isoarele. Guy deschise ferestrele, [tiind c` nu mai avea de ce s`se team`.

– Cred c` a[a s-a sim]it Noe \n arca sa când a stat ploaia,zise Celia.

Era \mbr`cat` \n costumul \n care o g`sise el \n ma[in`.Acum prinsese putere [i putea s` fac` [i pu]in` treab`. Eapreg`ti ceaiul, mâncarea.

Guy \i schimb` bandajele [i o asigur` c` rana se vindecafoarte bine.

– Abia a[tept s` m` sp`l pe cap, zise ea râzând.Guy urm`ri cum \ncearc` s` se pieptene, iar buclele i se

r`sfirar` pe umeri. Deodat` el \i spuse:– Ce frumoas` e[ti, Celia! }i-a spus-o cineva vreodat`?Era primul compliment. Acesta avu un efect ciudat asupra

ei. Sim]i cum ro[e[te, cum inima \i bate mai tare. Ce se\ntâmpl` cu mine? se \ntreb` ea. Nu trebuie s` m`\ndr`gostesc de acest b`rbat, care a trecut printr-o experien]`foarte dur` cu so]ia sa.

TRISTE}E 27

Guy Denver se gândea: ce norocos va fi acela de care se va\ndr`gosti fata asta frumoas`!

Dar imediat \[i reaminti c` nici o femeie nu merita s` fieiubit`, nici m`car Celia Hammond.

Totul se va termina [i se va \ntoarce la munca sa. Iar ea vapleca \n drumul ei [i nu se vor mai vedea vreodat`. Poate eramai bine a[a. Celia realiza c` era pe cale s` se \ndr`gosteasc`de el. De Guy Denver, care nu va fi mai mult decât o amintire.O amintire stranie din via]a ei.

***

Mai r`maser` \nc` dou` zile \n acea cas` mic` de piatr`.Dup` cele dou` zile, apele \ncepur` s` se retrag` [i p`r`sir`camera \n care locuiser` patru zile [i patru nop]i. Sosi [i clipa\n care st`pânii casei revenir`.

Un fermier [i so]ia lui, care cu inima strâns` abia a[teptaus` vad` ce pagube le produsese apa.

Constatar` ului]i c` cineva le ocupase casa. La fel denepl`cut surprin[i au fost s` observe c` le fuseser`consumate rezervele de mâncare. Dar asta nu dur` prea mult,pentru c` Guy le oferi un cec generos, care le readusezâmbetul pe buze.

Femeia \i spuse Celiei:– Biata de tine! Tu [i so]ul t`u a]i trecut prin momente de

groaz`!Celia \ntâlni privirea lui Guy. Ro[i.

28 DENISE ROBINS

– Nu suntem c`s`tori]i, zise ea.Proprietara casei o privi ciudat.– Oh! exclam` ea.Guy nu suport` gândul c` femeia o f`cuse s` ro[easc` pe

micu]a Celia. |n acela[i timp, \ncepu s` se gândeasc` ce vaspune lumea când se va afla c` el [i Celia fuseser` cantona]i \naceast` cas` vreme de cinci zile.

|ncepu s` fac` diferite aranjamente cu fermierul. Ma[ina luitrebuia dus` la un garaj, iar biata ma[in` a Celiei scoas` desub ruinele podului, cât mai repede.

– Ar fi mai bine dac` le-am putea duce la Londra, \i spuseel Celiei.

Ea \ncuviin]`.– Acolo voiai s` ajungi, parc`?– Da, zise ea, evitându-i privirea. Guy observ` c` fata era

\ngrijorat` [i sim]i dintr-o dat` dorin]a s-o protejeze. Doar elo salvase de furia apelor! Celia nu avea pe nimeni, iar el nuavea de gând s-o lase s` se simt` p`r`sit`.

– Nu fi \ngrijorat`, draga mea, am un plan pentru tine.Celia se sim]i parc` mai bine auzind c` se oferea cineva s-o

ajute. Iar Guy \i zâmbea. Ce zâmbet fermec`tor avea acestb`rbat! Prea fermec`tor, putând s` fure u[or min]ile uneitinere! Celia \ncepea s` con[tientizeze asta, de[i se \mpotriveadin toate puterile.

– Ce plan? \l \ntreb` ea.El \ncepu s`-i spun`. Va avea nevoie de o secretar` la

\ntoarcerea acas`, pentru c` secretara lui, miss Bryant, era\ns`rcinat`. De ce s` nu-i ia Celia locul?

TRISTE}E 29

– Dar nu am preg`tirea necesar`! exclam` ea.– |n acest caz, voi angaja temporar o alt` secretar`, pân`

când vei absolvi cursurile de specialitate. |]i voi p`stra postul[i astfel vei fi asigurat` financiar.

Celia \l privi cu ochi mari.– Pare o ofert` prea generoas` pentru a fi adev`rat`.– O vom transforma \mpreun` \n realitate.– Asta \nseamn` c`-]i vei relua activitatea? \l \ntreb` Celia.– Da, zise Guy, m` \ntorc la munca mea.Era con[tient c` datora acestei tinere cu p`rul blond [i

ochii frumo[i, ca de c`prioar`, dorin]a de a reveni la meseriasa [i de a fi de folos bolnavilor.

Nici \n urm`toarele dou`zeci [i patru de ore n-au putut s`plece la gar`, dar diminea]a urm`toare fermierul a venit [i i-adus cu ma[ina sa.

Aflat cu Celia \n trenul ce-i ducea la Londra, l`sând \n urmasa ]inutul Fen, Guy Denver se sim]ea ren`scut, parc`. Nu maiera b`rbatul ab`tut, care ajunsese aici disperat, pentru a seascunde de lume. O considera pe Celia Hammond o oaz` delumin`, care-l readusese pe drumul s`u, f`cându-l s`-[irecapete speran]a. Curajul \i revenise [i pacea se \ntorsese \nsufletul s`u. Putea s` ia din nou via]a \n piept. Chiar s` treac`peste nepl`cerile divor]ului. Când se gândea la Frances, n-omai f`cea cu durere. Dragostea pentru ea murise nea[teptatde repede, de parc` nici nu existase. Acum, Frances nu maiconta. Important` era doar munca sa [i salvarea vie]iibolnavilor. Celia Hammond \i redase aceast` bucurie.

30 DENISE ROBINS

Când au v`zut primul ziar, au avut un [oc. Un titlu cu literemari scria:

„Un cunoscut chirurg de pe Harley, Guy Denver, [i otân`r` au fost prin[i de furia apelor, \n casa unui fermier.“

Erau fotografii ale lor. V`zur` [i fotografia lui Frances, de[inu se spunea prea mult despre ea. Se accentua povestearomantic` a doctorului Denver, care fusese for]at s` stea cincizile \ntr-o cas` inundat` pân` la primul etaj, cu o tân`r`frumoas`, pe care a salvat-o de la moarte.

Celia l`s` ziarul la o parte [i-l privi pe Guy.– Nu este p`cat c` au publicat acest articol? Nu pentru

mine \mi fac probleme...– Ace[ti reporteri \[i vâr` nasul unde nu trebuie, zise Guy,

abia a[teapt` s` exploateze orice informa]ie. Pentru mine nutrebuie \ns` s`-]i faci probleme, te asigur.

Dar Celia era con[tient` c` un chirurg cu reputa]ia lui, carese afla \n pragul divor]ului, nu trebuia s` fie implicat \n vreunscandal.

Realizase c` tot ce ]inea de Guy c`p`tase o mareimportan]` pentru ea. Iar acum nu voia decât s`-l fac` fericit.Se uit` cu indignare la articolul din ziar. Nu era nimic clar, cinumai aluzii... un frumos chirurg [i o tân`r`, au stat \nchi[i\ntr-o cas`, timp de cinci zile. Ce u[or putea fi lumea \n[elat`!Dac` ar fi aflat cu cât respect o tratase Guy! Dac` ar fi [tiut c`\ntre ei nu se \nfiripase o poveste de dragoste!

Când ajunser` la Londra, Celia \i spuse:

TRISTE}E 31

– Nu crezi c` este mai bine s` ne lu`m r`mas-bun acum? S`evit`m s` fim v`zu]i \mpreun`?

– Dup` cum ]i-am spus, \]i voi oferi o slujb`, dup` ce veiurma ni[te cursuri. Dar \nainte de toate vei merge acas` lamine, unde s` m`nânci decent, dup` toate conservele cu carene-am hr`ni aici. Te voi l`sa \n grija menajerei mele, doamnaMortimer, care mi-a fost d`dac`, o femeie extraordinar` carete va \ngriji ca pe fiica ei. Rana de la cap nu ]i s-a vindecatcomplet.

Celia se temea de felul \n care ar`ta. Costumul ei trebuiac`lcat, p`l`ria cur`]at`, trebuia s` se spele pe cap. Era sigur`c` lui Guy \i pl`ceau femeile elegante [i \ngrijite. Avusese oso]ie frumoas`, o femeie [ic, dup` cum constatase ea din acelziar. Nu-i f`cea pl`cere s` se compare cu so]ia lui Guy, pe careo ura pentru c` r`nise inima unui astfel de b`rbat...

Guy se sim]i ca [i cum s-ar fi trezit dintr-un vis cânddeschise u[a casei sale, dup` o absen]` de câteva zile. Ceciudat se sim]ea acum când se \ntorcea acas`, \nso]it deaceast` tân`r` frumoas`, care avea nevoie de ajutorul lui.

Intr` cu Celia \n hol. Ea fu cuprins` de c`ldura acelei case[i de luxul pe care-l constat`. Era o cas` frumoas`, cu mobil`scump`, care se vedea c` apar]ine unui om cu bani.

Guy strig`:– Doamn` Mortimer!Se deschise o u[`. |n hol ap`ru nu menajera ci o femeie

brunet` frumoas`, elegant`, cu o blan` de zibelin`, pe careCelia o recunoscu imediat. Era Frances!

32 DENISE ROBINS

Guy o privi complet deta[at, de parc` nici n-ar fi cunoscut-o.– De ce te afli aici?Frances arunc` o privire curioas` spre Celia, apoi spre

so]ul ei.– M` bucur c` te-ai \ntors, Guy. Am fost \ngrijorat` din

cauza ta. Te rog s` vii \n salon, avem de discutat.Guy pufni dispre]uitor.– Eu nu am nimic de vorbit cu tine, Frances, ai plecat cu

acel individ, Poiret. De ce nu e[ti cu el?– Dragul meu, nu ]i se pare c` e[ti foarte crud cu mine? De

fapt, nu sunt dispus` s` discut`m problemele noastre de fa]`cu o persoan` str`in`.

Celia spuse:– Cred c` ar fi bine s` plec.– Nici vorb`! exclam` Guy. Nu [tiu ce problem` are aceast`

doamn` cu mine, dar te rog s` m` a[tep]i; \ntre timp, doamnaMortimer \]i va servi ceva.

Celia \l privi stânjenit`. Era evident c` nu se a[teptase s`-[ig`seasc` so]ia aici. Totu[i, din atitudinea lui era evident c`-idispl`cea teribil.

Doamna Mortimer o conduse pe Celia \n alt` \nc`pere, iarGuy [i Frances intrar` \n salon.

– Bine c-ai sc`pat de fata aia! exclam` Frances. Cu ea air`mas blocat atâtea zile?

– Vreau s` [tiu ce cau]i aici, zise el.– Nu este evident? M-am \ntors acas`, la tine, Guy.El o privi dispre]uitor.

TRISTE}E 33

– Nu e[ti con[tient` c` nu mai po]i face asta?– Nu trage concluzii pripite, dragul meu. N-am plecat cu

Paul, dup` cum vezi. Am realizat imediat gre[eala f`cut` cândam p`r`sit casa [i m-am \ntors. Ai plecat atât de repede de aici,\ncât nu aveai de unde s` [tii. Paul s-a \ntors la Paris, iar euacas`.

T`cere. Guy Denver se uit` la so]ia sa. Alt` dat` felul \n carear`ta l-ar fi impresionat, i-ar fi cedat la cele mai mici rug`min]i.|i sim]i parfumul binecunoscut, dar de data asta i se p`ru camgreoi. Nu [tia ce nu mersese \ntre ea [i amantul ei, dar eraevident c` Frances revenise la el. El n-o mai voia. Acesta eraadev`rul.

– Este prea târziu, Frances, zise el. Nu mai po]i r`mâne cumine. Totul s-a sfâr[it \ntre noi. Ai reu[it asta prin scrisoareaprin care-mi cereai divor]ul.

Frances se crisp`.– A[adar, astfel stau lucrurile, dragul meu. Nu m` mai vrei?

Te-ai \ndr`gostit de fata asta cu care ai petrecut câteva nop]i?Vom divor]a dac` asta vrei, dar eu voi fi acuzatorul!

34 DENISE ROBINS

Capitolul 3

Guy Denver \[i privi \nm`rmurit so]ia. La \nceput, nu \n]elesece voia. Apoi, dup` ce realiz` ce spunea Frances, ro[i de furie.

– Cred c` ]i-ai pierdut min]ile! Nu ai dovezi!Frances ridic` din umeri. Dup` ce-[i scoase haina de blan`,

\[i puse mâinile cu unghiile lungi \n [olduri. La cei dou`zeci [icinci de ani ai s`i ar`ta foarte bine, poate chiar perfect. {itocmai acest fel irepro[abil de a ar`ta, \l f`cuse pe Guy s`-[ipiard` min]ile dup` ea. Dar ast`zi, aceea[i frumuse]e \irepugna. |ncepuse s` vad` c` era o f`ptur` lipsit` decon[tiin]`, josnic` [i calculat`.

– Dragul meu Guy, continu` ea. Nu po]i nega c-ai fost\nchis \n aceea[i cas` cinci nop]i cu f`ptura de afar`. Nu c`n-ar fi destul de dr`gu]`... dar este cam s`r`c`cioas`, nu credc` este stilul t`u...

Guy strânse din pumni. Nu era momentul s`-[i piard`r`bdarea, s` explodeze, de[i nu suporta s` se vorbeasc` r`udespre Celia Hammond.

– Nu se pune problema de stil, zise el. {i s` nu-]i imaginezic` ai putea pedala pe lipsa de fidelitate. {tii prea bine c-amcunoscut-o \ntâmpl`tor pe miss Hammond, fiind for]a]i s` nead`postim din cauza potopului.

Frances \l privi dându-[i ochii peste cap. Apoi murmur`:– Dragul meu! De unde s` [tiu toate astea? To]i b`rba]ii au

rela]ii secrete. De unde s` [tiu c` miss Hammond nu este oprieten` mai veche?

Guy Denver sim]i c`-[i pierde r`bdarea.– Frances, nu m` scoate din min]i! {tii prea bine c` am

salvat-o pe aceast` tân`r` de pe podul rupt.Frances c`sc` lene[.– Pare o poveste interesant`, iar ziarele au exploatat-o din

plin. Dar numele voastre sunt legate, iar dac` vreau s` fiu rea...– Da, admit c` dac` ai vrea s` fii rea ne-ai putea aduce

necazuri, o \ntrerupse Guy, dar ar fi mai bine s`-]i aminte[ti c`tu ai p`r`sit aceast` cas` luni, l`sându-mi o scrisoare \n caremen]ionai c` m` la[i pentru Poiret. A[adar, te rog s` p`r`se[tiimediat aceast` cas`.

Pe moment, ea nu mai scoase o vorb`. Nu se putea spunec` nu-[i f`cea probleme. Nu avea chef s`-i spun` so]ului ei cese \ntâmplase \n realitate cu Paul. Era prea umilitor. Paul careera un amant grozav, plin de pasiune... iar ea se bazase pe el.Dar d`duse gre[. F`cuse impruden]a de a-i scrie acea scrisoarelui Guy spunându-i c`-l p`r`sea pentru Paul. Acesta n-oacceptase. Degeaba argumentase ea toat` dup`-amiaza.F`cuse uz de tot arsenalul feminin, lacrimi, repro[uri, s`rut`ri,le[inuri... dar, degeaba, Paul insistase c` de[i o place, nu vrea

36 DENISE ROBINS

s` fie motiv de divor]. |n final, o urcase cu for]a \n ma[in` [i odusese acas`, unde ea aflase c` Guy, dup` ce-i citise biletul,plecase cine [tie unde.

Petrecuse câteva nop]i singur`, evaluându-[i situa]ia [i de[iera \nc` foarte \ndr`gostit` de Paul, dar [i revoltat` de la[itatealui, ajunsese la concluzia c` nu trebuia s` renun]e la Guy.Acesta avea o situa]ie bun`, iar pe ea o tratase foarte bine caso]ie. Cu toate c` se plictisise de el. Iar familia ei nu era preafericit` pentru felul \n care reac]ionase. Se decisese s` r`mân`deocamdat` cu Guy, s` dea uit`rii trecutul.

Dar, spre uimirea ei, descoperise c` Guy o trecuse pe listadisponibilit`]ilor. El care fusese ca un c`]elu[ devotat...

Mai ap`ruse [i inunda]ia... fata care venise cu el... ce era\ntre ei? Mai mult ca sigur, nimic. |l cuno[tea prea bine peGuy, cu standardele [i principiile sale. Probabil c-o pl`cea, darasta era tot.

Guy \i spuse:– Mi-ai scris c` te-ai dus la Poiret. De ce te-ai mai \ntors?Ea l`s` genele-i lungi s`-i acopere ochii.– M-am r`zgândit, mi-am dat seama c-am gre[it. Am crezut

c-o s` te bucuri.Lui Guy \i tremurau mâinile. |[i scoase pipa din buzunar [i

\ncepu s` scotoceasc` dup` o cutie cu tutun. Frances se\nfurie. Guy [i blestemata lui pip`... cu toate acestea, Guy aveaun aer nou, necunoscut ei, care o intriga [i \l f`cea atr`g`tor...

– Când ai plecat [i mi-ai l`sat acea scrisoare, Frances, aidistrus \n mine ceva care nu se mai poate repara....

Frances se apropie de el.

TRISTE}E 37

– Nu ]i se pare c` dramatizezi? A fost o nebunie demoment. Iar dac` mai ai sentimente pentru mine...

– Nici vorb`! exclam` el.Frances ro[i indignat`.– Ce schimbare rapid`!– Chiar nu realizezi ce mi-ai f`cut, Frances? izbucni el. Am

avut \ncredere \n tine, ]i-am oferit totul, iar tu ai luat \n glum`dragostea mea, a[a c` ai fugit cu un francez care ]i-a sucitmin]ile cu cuvinte bine ticluite.

Frances vru s` spun` ceva, dar...– Ei bine, n-am fugit cu el. Dar tu [i fata asta....– N-ai nici un drept s` vorbe[ti despre noi, zise Guy. |[i

puse pipa \n gur`, o aprinse, apoi o privi cu ur` pe Frances.{tii prea bine c` nu este nimic \ntre mine [i fata asta. Am\ngrijit-o pentru c` a avut un accident, atât.

Frances p`li, con[tient` c` nu avea o situa]ie prea bun`.Inima \i plângea dup` Paul... dar acesta fugise la Paris,departe de ea. Acum nu avea decât s`-[i reia locul din inimalui Guy, n-avea chef s` r`mân` la mijloc. Trebuia s` sefoloseasc` de aceast` fat`. Avusese noroc c` Guy r`m`seseblocat cu ea.

Frances se duse s` sune.– Ce naiba faci? o \ntreb` Guy.– Sun ca miss Hammond s` vin` aici.– Pentru ce?– O s` vezi!– Uite ce este... \ncepu Guy, n-o vei implica \n murd`riile

tale...

38 DENISE ROBINS

– Regret, dar este deja implicat`!Pe moment, Guy fu dep`[it de situa]ie. Era un chirurg

foarte bun, dar ca mul]i al]i b`rba]i, nu putea ]ine pasul cuideile unei femei. Nu [tia cum s` rezolve problema. Realiz`\ns` c` atât cât va tr`i, n-o va mai iubi pe Frances. O ura. Cetupeu avea aceast` femeie s` revin` \n casa lui cu preten]ii!Mai ales s-o \mproa[te cu noroi pe Celia!

Nu dur` mult [i Celia ap`ru \n \nc`pere. Se sim]ea ceva maibine acum, dup` cafeaua doamnei Mortimer.

|l privea \ntreb`tor, f`r` s` \n]eleag` nimic. |[i aminteazilele [i nop]ile petrecute cu Guy \n casa aceea, discu]iile,felul \n care se \mprieteniser`. Felul \n care el o protejase.Guy sim]i dintr-o dat` dorin]a s-o protezeje \n continuare.Celia era foarte tân`r` [i nu va l`sa s` fie insultat` deFrances.

Frances zise:– Am trimis dup` tine pentru c`-mi datorezi o explica]ie. |n

ce scop te-ai \ntors aici, cu so]ul meu?|ntrebarea prea direct` fu un [oc pentru Celia. Se v`zu c`

era descump`nit` [i nu [tia cum s` reac]ioneze \n fa]a so]ieilui Guy. Nu se a[teptase s-o g`seasc` acas`, [i nici nu [tia dece se \ntorsese Frances Denver.

Guy spuse, ca s`-i u[ureze situa]ia:– N-ai nici un drept s` pui \ntreb`ri. Miss Hammond, ea

este Frances.– Am toate drepturile! ripost` Frances.– |n acest caz v` voi l`muri imediat, doamn` Denver; am

venit aici pentru c` so]ul dumneavoastr` mi-a oferit o slujb`.

TRISTE}E 39

– |n]eleg, zise Frances. Ochii ei p`trunz`tori o examinaudin cap pân` \n picioare pe biata Celia. Era frumoas`, astatrebuia s` recunoasc`... purta un costum cam uzat, dar de oculoare pl`cut`... Avea mâinile \ngrijite. Putea atrage oriceb`rbat, conchise Frances.

– Uite ce este, zise Guy, n-are rost s` mai discut`m. Eu [imiss Hammond suntem prieteni [i a[a vom r`mâne, indiferentde ceea ce crezi tu! |]i este de-ajuns explica]ia?

– Desigur! Miss Hammond a v`zut ziarele?Celia ro[i, \ncepând s` \n]eleag`. Frances era geloas` pe ea.

Se \ntorsese la so]ul pe care-l p`r`sise [i acum era geloas`. Darnu \n]elegea ce voia s` pun` la cale; sesizase \ns` c` voia ca\ntâlnirea ei cu Guy s` ia o \ntors`tur` urât`.

– Doamn` Denver, zise Celia, nu cred c` ave]i motive s`pune]i la \ndoial` prietenia mea cu domnul Denver. Mi-asalvat via]a [i m-a \ngrijit când am avut accidentul. Apoi, m-aadus aici pentru a m` ajuta, deoarece n-am posibilitatea de am` \ntre]ine, dup` moartea tat`lui meu. Acum \ns`, voi pleca.V` spun la revedere amândurora.

Numai \n clipa aceea realiz` Guy Denver ce mult dorea cafata s` r`mân`. Sim]i dintr-o dat` c` nu putea s` acceptegândul c` va ie[i din via]a lui, luând cu ea prietenia [i\ncuraj`rile ei. Era foarte confuz \n privin]a viitorului, dar [tiac` n-o mai putea suporta pe Frances. Se \ndrept` spre Celia.

– Nu vreau s` pleci. Nu tu trebuie s` pleci, ci so]ia mea.– Cum \ndr`zne[ti! exclam` Frances, furioas`.Celia \l privi pe Guy. Inima \i b`tea atât de tare, c` abia

putea s` mai respire. |i fusese foarte greu s` se afle \n aceea[i

40 DENISE ROBINS

\nc`pere cu el [i so]ia lui. Pe moment, Celia avu revela]iasentimentelor ei fa]` de Guy. |l iubea. Ar fi f`cut orice s`-ialunge \ngrijorarea, disperarea de pe chip, s`-l vad` din noua[a cum fusese \n cele cinci zile, râzând ca un copil fericit.

Celia \l iubea. {i tocmai din acest motiv sim]i nevoia s`-locroteasc`. Era un medic cu reputa]ie. Aceast` femeie, so]ialui, se \ntorsese la el din motive numai de ea [tiute. Indiferentce se \ntâmplase, de dragul muncii lui, nu trebuia s` lase s` se\ntâmple ceva ira]ional.

Celia spuse:– Acum, trebuie s` plec. Doamna Denver are dreptate. V`

mul]umesc pentru tot ce a]i f`cut pentru mine, domnuledoctor. La revedere.

– V`d c` este o persoan` foarte sensibil`, murmur`Frances.

Guy nu mai auzi ce spuse so]ia sa. Urm`rind-o pe Celia cuprivirea, el [tiu c` n-ar fi vrut s` dispar` din via]a lui. Ce eraaceast` experien]` cu aceast` tân`r` cu care fusese \nchis timpde cinci zile \ntr-o cas`? Era de fapt o copil` care dovedisecuraj [i r`bdare, care-i redase scopul vie]ii [i bucuria de a tr`i.Iar acum se afla \n conflict cu so]ia sa, care reap`ruse. Iar Celiapleca...

Guy \[i puse pipa pe birou [i ie[i \n grab`. |nchise u[a chiar\n nasul lui Frances. O ajunse pe Celia \n hol [i o prinse de bra].

– Nu suport ca lucrurile s` ia o astfel de \ntors`tur`.– Trebuie s` plec, asta este foarte clar. Nu pot r`mâne aici.– N-am avut inten]ia s` te ad`postesc \n aceast` cas`, Celia.

Voiam s`-]i g`sesc ceva decent \n alt` parte.

TRISTE}E 41

Celia \[i rec`p`t` suflarea. |l privi uluit`. Guy era \ncruntat,din nou nefericit, dar se [i \nc`p`]âna s-o p`streze. Ea \l pl`ceaoricum ar fi fost, dar nu voia s`-l lase s`-[i strice via]a pentru ea.

– Nu m-am a[teptat s-o g`sesc aici pe doamna Denver.– Nici eu, zise Guy [i nici nu are dreptul s` fie aici.– Dar ce s-a \ntâmplat?

– S-a r`zgândit [i s-a \ntors acas`.– |n acest caz, trebuie s`-i mai dai o [ans`, nu?Vorbele Celiei mai domolir` furia lui Guy \mpotriva lui

Frances. Iat` ce putea face aceast` copil`; \l calma, \i ar`ta ceera bine s` fac`, avea o abilitate fantastic` de a-l impresionaprin maturitatea ei.

– Cred c` ai dreptate, Celia, a[a ar trebui.– Viitorul t`u depinde de asta. Dac` vrea s` relua]i via]a \n

comun, a[a trebuie s` faci.El o privi mut de uimire.– Ce te face s`-mi spui vorbele astea?Celia ar fi vrut s`-i spun` adev`rul... c` \ncepuse s`-l adore

\n timpul exilului lor... c` \l vedea ca pe un zeu [i c` nu i-arpermite s` coboare niciodat` de pe acest piedestal...

– Ai fost atât de bun cu mine, zise ea. Iar eu \]i suntprieten`, a[a este? Tu mi-ai spus asta [i n-ar fi frumos dinpartea mea s` te impulsionez s` faci ceva ce ]i-ar [tirbireputa]ia. Numele noastre au fost amintite \mpreun`, lucrucare nu este normal [i so]ia ta are dreptul s` fie sup`rat`.

Guy trase aer \n piept. Deodat`, se repezi, lu` mâna Celiei[i i-o s`rut`. Ea \i sim]i durerea, dar atingerea buzelor lui of`cu s` se \nfioare.

42 DENISE ROBINS

– Fii binecuvântat`, Celia, e[ti \ntr-adev`r mica meaprieten`, [i nu te voi l`sa singur`, indiferent ce spune so]iamea, sau oricine altcineva. |]i voi g`si o cas` [i o slujb`, dup`ce termini cursurile de secretariat. Sau poate ar fi bine s`-]ig`sesc ceva de care s` te apuci chiar acum.

– Nu-]i face probleme, m` voi descurca eu cumva,\ncepu ea.

El o \ntrerupse:– Nu, voi avea grij` de tine, Celia, am spus c-o voi face [i

m` voi ]ine de cuvânt.Guy scoase un carne]el din buzunar, rupse o fil` pe care

scrise ceva [i i-o \ntinse.– Ai aici adresa unei vechi paciente a mea. Va face tot ce-i

vei cere. Ea \nchiriaz` camere pe High street, Kensington. Voilua leg`tura cu tine acolo, la ea, mâine diminea]`. |mi promi]ic` te vei duce la adresa asta?

Celia lu` foaia [i \ncuviin]`.– M` voi duce, dac` asta este dorin]a ta.– Starea ta este foarte important` pentru mine. Vreau s`

m` consideri prieten \n continuare, s` te sim]i confortabilgândindu-te la mine.

Celia fu cuprins` de o mare bucurie auzind aceste vorbe. |lprivi \n ochi, \n acei ochi inteligen]i a c`ror privire o va urm`ritoat` via]a.

– |]i mul]umesc, Guy, \ntotdeauna m` voi gândi la tine cala un prieten.

Apoi plec`. U[a cea mare de la intrarea casei se \nchise \nurma ei.

TRISTE}E 43

Guy se \ntoarse \ncet [i se duse \n cabinet. Era mai calm, sesim]ea mai bine, mai sigur pe sine. {tia acum c` mica saprieten` nu era singur`, c` vor fi oameni de \ncredere care s`aib` grij` de ea. Iar el trebuia s` rezolve problemele cuFrances....

Ea \[i scosese haina [i p`l`ria [i fuma \n fa]a [emineului.Când Guy intr`, arunc` ]igara \n foc [i se \ntoarse spre el. |lprivea melancolic, a[a cum o f`cuse \n primele zile dec`s`torie; \n privirea ei se putea citi invita]ia...

– Guy, vreau s` [tii c` regret toate cele \ntâmplate... a[ vreas` lu`m totul de la \nceput...

El nu reac]ion`. Nici m`car nu sim]i nimic la auzul vocii eisenzuale. Fu chiar [ocat s` realizeze ce pu]in \nsemna Francespentru el. Se gândi la ea [i la acel Poiret, cu care probabilf`cuse dragoste de multe ori. Nu suporta ideea c` femeiaiubit` fusese \n bra]ele altui b`rbat, mai ales ale acelui francezinsipid. Dar dac` revenise la el, dac` regreta cu adev`rat...cum putea s-o refuze? Avea fa]` de ea unele responsabilit`]i,chiar dac` \l tratase astfel. Cu toate acestea, era con[tient c`era victima unui [antaj sentimental, dup` felul \n care-lamenin]ase pe el [i pe acea fat` minunat` care abia p`r`sisecasa.

Cu un glas foarte rece \i spuse:– Te-ai \ntors, Frances, [i pe moment nu pot face altceva

decât s` te tolerez, dar nu mai simt nimic pentru tine [i nicinu voi mai sim]i vreodat`. Prin scrisoarea pe care mi-ail`sat-o, mi-ai ucis iubirea; am trecut prin clipe grele, dar m-ameliberat de tine.

44 DENISE ROBINS

Frances renun]` la postura de victim`. Fusese umilit` deamant, dar nu mai accepta asta din partea so]ului. |i strecur`printre din]i:

– Te-ai consolat cam repede \n timpul inunda]iilor!El nu reac]ion`.– Dac` vorbe[ti f`r` s` gânde[ti, nu vom ajunge nic`ieri, Frances.– Nu suport felul \n care te por]i cu mine.

– Te a[tep]i s` fiu fermec`tor? Nu, Frances, va trebui s`treac` timp, nu pot uita ce-ai vrut s` faci...

Ea [uier`:– Iar eu ar trebui s` pot uita mai u[or ce s-a \ntâmplat \ntre

tine [i individa aia?El nu-i r`spunse. Se \ntoarse cu spatele la ea [i \ncepu s`

frunz`reasc` scrisorile de pe birou. Se aflau multe mesajeacolo. Guy era dorit peste tot. Mult` lume avea nevoie de el.Lume bolnav`, \n suferin]`. Micu]a Celia avea dreptate;trebuia s` mearg` \nainte, via]a s` mearg` \nainte, chiar dac`unii erau dezam`gi]i.

Se sim]i dintr-o dat` foarte puternic, gata s` ia via]a \npiept. Vedea [i acum ochii Celiei \ncurajându-l s` continue.

N-o va mai l`sa niciodat` pe Frances s` fac` tot ce voia dinel, ca pân` acum. {tia, \n sfâr[it, ce om este. Egoist`, vanitoas`,gata s`-l mu[te oricând, ca un [arpe. O dispre]uia. Dar nu aveadreptul s-o dea afar` din cas`, dac` ea voia s` r`mân`. Nici peCelia nu putea s-o expun` r`ut`]ilor lui Frances. Era evidentacum c` Frances, o dat` ce \[i v`zuse planurile n`ruite, va\ncerca s` le pun` altcumva \n aplicare. O auzi spunând:

– A[adar, te-ai hot`rât s` te r`zbuni?El \i r`spunse:

TRISTE}E 45

– Nu a[a vrei?Frances scoase rujul din po[et` [i-[i ref`cu machiajul cu

mâna tremurând.– Foarte bine, po]i s` spui ce dore[ti. Sunt aici [i aici voi

r`mâne.– Este doar un fel de a spune, zise Guy, care desf`cea un plic.Frances se apropie de el, acoperindu-i mâna cu palma.– Trebuie s` m` protejez cumva. Toat` lumea a aflat de

tine [i fata aceea. Dac` o s` mai p`strezi leg`tura cu ea...– Te rog s` m` la[i \n pace, Frances, am de lucru, exclam` el.Frances trase aer \n piept. Observase cu uimire c` era cam

greu s`-l fac` pe Guy s`-i mai m`nânce din palm`, ca alt`dat`.Cobor\ tonul [i-i spuse:

– Recunosc, am gre[it Guy, dar trebuie s`-mi mai dai o [ans`!El o privi impasibil.– Doar timpul va decide cum se va sfâr[i rela]ia noastr`,

Frances. Pân` atunci, las`-m` \n pace!Frances p`ru s` se mul]umeasc` [i cu atât, dar nu era a[a,

mintea \i uneltea \n continuare. Se \ntreba când va ob]ine uncec de la el pentru \mbr`c`minte. Cum putea s`-l conving` s`-ifinan]eze c`l`toria pe care voia s-o \ntreprind` cu prietenii \nsudul Fran]ei... cum [i ce putea face pentru ca via]a ei acumcând Paul o p`r`sise, s` devin` oarecum interesant`. Ie[i dinbiroul lui spunându-[i c` va face orice pentru a pune din nougheara pe Guy; [i va realiza asta, urm`rind \ndeaproape ca els` n-o mai vad` pe acea Celia. Pân` \n ziua \n care va rec`p`tacontrolul situa]iei.

46 DENISE ROBINS

Capitolul 4

Strada Vincent, num`rul 22, unde Guy o trimisese pe Celia,era una dinte acele case cândva ocupate de oameni cu bani,dar care, din diverse motive, ajunseser` oarecum \n paragin`[i pe ferestre aveau lipite acele anun]uri: „de \nchiriat“.

Casa doamnei Fuller, pacienta lui Guy, era la fel des`r`c`cioas`, dar curat`. Casa se afla la col]ul str`zii de undese putea vedea cap`tul str`zii Barker [i de aceea, doamnaFuller, care avea acolo o pensiune, obi[nuia s` spun` c`aceasta nu se afla pe o strad` l`turalnic`, ci chiar pe o strad`central`.

Doamna Fuller se ocupa cu con[tiinciozitate de pensiune,oferea hran` simpl` dar proasp`t` clien]ilor s`i [i se mândreacu respectabilitatea casei sale.

Faptul c` miss Hammond venise la pensiunea ei,recomandat` de doctorul Denver, fu de ajuns pentru ca s` fieprimit` [i tratat` mai bine decât ceilal]i. Imediat ce afl` c` eratrimis` de doctorul Denver, doamna Fuller \ncepu s` turuie:

– Nu exist` om mai bun ca doctorul Denver. Mi-a salvatvia]a! Este trimisul Domnului pe p`mânt!

Celia aprecie sentimentele doamnei Fuller fa]` de Guy [imicu]a doamn` Fuller deveni mai apropiat` de ea ca oricine.

Casa acesteia era departe de ce [i-ar fi dorit Celia. Era\ntunecoas`, s`r`c`cioas`, prea \nghesuit`, cu mobile vechi,mirosind a igrasie, iar mirosul de ceap` pr`jit` era celpredominant. Sala \n care se servea masa tuturor clien]ilorpensiunii era o \nc`pere \n care abia r`zb`tea lumina, dincauza draperiilor grele. Cu toate acestea, tacâmurile [i fa]a demas` erau \ntotdeauna foarte curate, iar doamna Fuller\ncerca s`-i \nveseleasc` mereu pe meseni.

Celia intr` imediat \n atmosfera pensiunii de pe stradaVincent 22, pentru c` sosise la ora prânzului, iar doamnaFuller decret` c` trebuia s` m`nânce \nainte de a merge \ncamera sa, singura r`mas` liber` la aceast` or`. |i mai promisec` imediat ce se va elibera alta cu vederea spre strad`, o vamuta acolo.

Pre]ul era de treizeci [i cinci de [ilingi pe s`pt`mân`, ceeace \[i putea permite deocamdat`. Nu pentru mult timp, totu[i.Trebuia s`-[i pl`teasc` acele cursuri de secretariat, iar banii pecare-i avea puteau s`-i ajung` pentru [ase luni cel mult. Speras`-[i poat` vinde [i ma[ina, a[a lovit` cum era.

Celia se sim]i cam ame]it` \n timpul prânzului; de fapt, \iera foarte dor de cas`. Nu se sim]ea bine singur` [i nu [tiacum s` rezolve asta. Cum s` se poat` bucura de via]a de acumcând avusese o via]` minunat` cu tat`l ei, \n Lincolnshire? |[iaminti zilele [i nop]ile petrecute cu Guy, \n timpul

48 DENISE ROBINS

inunda]iilor... ce interludiu ciudat \n via]a ei... fuseser` ni[tezile deosebit de incitante. Zile fericite. Cu Guy Denver caprieten.

Nu se putea gândi decât la el. Nu-[i amintea decât figuralui, ochii lui, vocea... Iar acum st`tea uluit`, sim]indu-semizerabil la masa doamnei Fuller, jucându-se cu mâncarea dinfarfurie.

Mai erau al]i [apte musafiri \n afar` de ea. Un cuplu mai \nvârst`, un str`in destul de tân`r, cu barb` care sta fa]` \n fa]`cu ea [i-i \ntindea mereu condimente pe care ea nu le folosea,iar lâng` ea o tân`r` cam de vârsta ei.

Celia \i arunc` o privire, dar apoi \ntoarse repede capul.Era o f`ptur` foarte \nalt`, slab`, cu figur` de b`rbat [i tuns`scurt. Purta o fust` prost croit`, un pulover ponosit tricotat demân` [i o e[arf` care nu se asorta cu hainele. I se adres` decâteva ori Celiei \n dialectul din Lancashire. Celiei i se p`ru ofiin]` total neinteresant`, chiar insipid`. Dar deodat`, ea f`cuo glum` [i-i zâmbi Celiei, iar zâmbetul transform` \ntreaga eifigur` urât`, f`când-o atr`g`toare [i pl`cut`. Zâmbetul puse \neviden]` o dantur` superb`. Apoi tân`ra spuse:

– Nu trebuie s` râzi. A fost doar pentru amuzamentul meu.Celia \ncepu s-o plac`.– E[ti de mult aici? o \ntreb` ea.– De un an. Un an este prea mult timp. Singurul avantaj

este c` pot ie[i s` iau o gur` de aer proasp`t.– Eu vin din Lincoln, zise Celia. Am avut o gr`din`

minunat` acas`.

TRISTE}E 49

– O s`-]i lipseasc` aici, biata de tine, dup` cum \]i va lipsi[i familia. Cum te nume[ti?

– Celia Hammond.– Eu sunt Janet Leith, mi se spune Jan. R`mâi mult aici?– Nu, doar o vreme.– O s` am [i eu cu cine schimba o vorb`. Ei, dar n-ai

mâncat nimic!– Nu-mi este foame, zise Celia.Fata aceea prea \nalt` din Lancashire \i arunc` o privire

Celiei [i v`zu lacrimi \n ochii ei. Ce frumoas` era fata asta,mic` de statur`, delicat`, se vedea c` era o persoan` educat`,nu genul de persoane care st`teau de obicei la pensiune. {i cetrist` era! De ce avea lacrimi \n ochi? Jan nu putea rezista cândvedea lacrimi, indiferent ale cui erau. Puse o mân` pegenunchiul Celiei, vrând s-o \ncurajeze.

– Hai, m`nânc`. E[ti sl`bu]`. Uite, e[ti jum`tate din mine,iar eu cer a doua por]ie.

Celia \ncerc` s` zâmbeasc`, dar se sim]ea atât de pierdut`,f`r` speran]`. Dintr-o dat`, se sim]i foarte afectat`, nu avea ces` mai a[tepte. Când plecase din ]inutul Fen cu Guy, \[iimaginase c` o via]` nou` [i bun` se deschidea \n fa]a ei. Vaavea o slujb`, ca secretara lui Guy. Dar asta fusese \nainte caso]ia lui Guy s` se fi \ntors. Ea \l considerase b`rbat liber peGuy. Cu toate acestea, Frances Denver revenise la el. Iar pe eao privea cu suspiciune [i dezgust. {i-o aminti cum o v`zuse \ncabinetul lui Guy: frumoas`, elegant`, privind-o dispre]uitor,aruncând-o afar` din cas`. Pentru asta, Celia o ura. O ura nunumai pentru ce-i f`cuse ei, ci pentru ce-i f`cuse lui Guy, [i

50 DENISE ROBINS

ce-i va putea face \n viitor. Aceast` femeie dur`, meschin`, eratot ce putea fi mai r`u pentru un b`rbat sensibil ca Guy.Lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji. Le [terse pe furi[,ridicându-se de la mas`.

– Dac` nu v` sup`ra]i, a[ vrea s` merg \n camera mea, \ispuse doamnei Fuller.

– Draga mea, dar n-ai terminat de mâncat! protest` aceasta.Jan Leith \i veni \n ajutor.– Eu sunt mai veche pe aici, doamn` Fuller, l`sa]i-m` s-o

conduc eu.– Foarte bine, merge]i la num`rul 8. Mul]umesc, miss

Leith.Celia sim]i o mân` puternic` prinzând-o de cot. Acum,

lacrimile nu mai puteau fi st`vilite. Se l`s` condus` pe scara\ngust` de Jan, care nu contenea s` vorbeasc`. Ajunse \ncamera nr. 8, unde nimic n-o f`cu s` se simt` bine. Era o\nc`pere atât de diferit` de camera ei de la Lincoln, acolounde fusese lipsit` de griji, de urâtul din via]`. Se afla acum\ntr-o \nc`pere p`trat`, urât`, cu mobil` veche, g`lbuie, cu uncovor uzat [i decolorat.

Pere]ii erau vopsi]i \ntr-o culoare oribil`, roz, parc`. Se maiafla acolo [i o sob` cu gaz, o chiuvet` veche mascat` cu operdea \nflorat`. Câteva flori de plastic \ntr-o vaz` la fel deurât`, erau o \ncercare jalnic` de a da culoare \nc`perii. V`zubagajul cu care venise [i-[i aminti s`-[i ia valiza de la King'sCross. Bine c-o trimisese cu trenul [i n-o luase cu ma[ina,altfel n-ar mai fi avut nimic, acum.

TRISTE}E 51

– Ce-ar fi s` d`m drumul la sob`? zise Jan. E cam frig aici.Privind soba care avea contor, Celia \ntreb`:– Va trebui s` introduc o moned`, nu?– Am eu monede dac`-]i trebuie, se oferi Jan. M` duc \n

camer` s` le aduc.– Nu, am una, spuse Celia.Peste câteva momente, Jan aprinse focul. Apoi, puse valiza

Celiei pe un scaun.– Vrei s` te ajut s` despachetezi?Celia fu impresionat` de bun`tatea acestei tinere.– E[ti atât de bun` cu mine, murmur` ea.– Nu interpreta astfel lucrurile. To]i avem nevoie de o

mân` de ajutor. V`d c` via]a n-a fost prea bun` cu tine.– M` a[tept s` fie [i mai rea de acum, [opti Celia.– {i eu spun asta de multe ori, zise Jan, [i orice mi se

\ntâmpl` \ncerc s`-l iau ca pe un semn r`u. Nu [tii niciodat`ce te a[teapt` dup` col]. N-am crezut c` voi avea o zi liber`ast`zi, pân` când [eful meu nu m-a anun]at c` i-a murit so]ia[i \nchide firma pentru \nmormântare.

Cele dou` \ncepur` s` despacheteze, discutând despretoate [i nimic [i uitar` fiecare de sup`r`rile ei. Cu Jan nuputeai sta prea mult timp trist. Era ca briza, se gândi Celia. Eraputernic`, avea o inim` de aur. Curând, c`m`ru]a ei se \nc`lzi[i cele dou` se a[ezar` \n fa]a sobei fumând, f`cându-[iconfiden]e.

Jan \i spuse Celiei c` era singur` pe lume; \[i pierduseambii p`rin]i, iar fra]ii [i surorile se c`s`toriser` [i aveaufamilii \n diferite col]uri ale ]`rii. Ea lucra \ntr-un atelier de

52 DENISE ROBINS

bl`nuri de lâng` St. Paul. Munca ei consta \n sortarea pieilor\nainte de vopsire. Era o munc` grea, dar nu [i neinteresant`.Exista [i posibilitatea de a ajunge peste câtva timp [efaatelierului.

– Desigur, n-ar fi o munc` pentru tine. Tu ar trebui s` teafli la prezent`rile de mod`, \mbr`cat` cu bl`nurile noastre.

Celia scutur` din cap.– Nu mi-ar pl`cea s` fiu manechin. A[ prefera munca de

secretariat. Voi merge la un curs de perfec]ionare.– Eu n-am atâta minte pentru astfel de munc`, admise Jan.

Tu e[ti educat`. {i eu am f`cut ceva [coal`, dar nu prea mult`.Celia \i zâmbi.– M` bucur c` te-am cunoscut [i c` vei fi aici, Jan, este mare

lucru s` ai o prieten`.Jan ro[i.Iar când fu rândul Celiei s` vorbeasc` [i-i spuse despre

felul \n care fusese salvat`, Jan izbucni:– Dumnezeule! Am citit \n ziare povestea ta! Iar acum am

ajuns s` te [i cunosc. Ai stat atâtea zile cu acel doctor \ntr-ocamer` de la etaj, cu parterul inundat!

Celia ro[i amintindu-[i de Guy, care dormise pe saltea lapicioarele patului. Apoi [i-l aminti aducându-i mâncarea lapat, schimbându-i pansamentul... momentele fericite pe carele petrecuser`....

– Hai, spune-mi mai multe, o \ndemn` Jan.– Este chirurg, \ncepu Celia. A fost minunat, Jan, nici dac`

i-a[ fi fost sor` nu m-ar fi tratat mai frumos.

TRISTE}E 53

– M` surprinde c` nu s-a \ndr`gostit de tine.Celia sim]i c` inima \i bate mai tare.– {i sper c` nici tu nu te-ai \ndr`gostit de el! ad`ug` Jan.– Nu, suntem doar prieteni foarte buni. El este

c`s`torit.– B`rba]ii \nsura]i sunt cei mai r`i, zise Jan.– Dar nu [i Guy Denver. Ziarele au dat o turnur` romantic`

\ntregii pove[ti, dar n-a fost nimic de genul acesta. Vreau s`crezi ce-]i spun, Jan.

– Dar el te-a trimis aici, nu? Doamna Fuller a spus c` elte-a recomandat!

– A[a este.Jan Leith trase din ]igar`.– Uite ce este, Celia. Ai nevoie ca cineva s` aib` grij` de

tine. E[ti prea tân`r` [i dr`gu]` s` fii singur` \n lumea asta rea.De mine nu se \ndr`gostesc b`rba]ii [i dac` ar face-o a[ [ti s`m` descurc. Cunosc b`rba]ii, sunt ca o hait` de lupi. Nu te\ndr`gosti de vreunul \nsurat. Tu trebuie s`-]i g`se[ti un b`iatdecent, s` te m`ri]i.

Celia scutur` din cap.– Nu am nevoie de nici un prieten, Jan.– Oricum, deschide ochii mari. Când vine vorba despre

b`rba]i, eu sunt sceptic`. Am avut o prieten` care s-a\ndr`gostit de un b`rbat c`s`torit [i... s-a sfâr[it r`upovestea lor.

– {tiu c` \ncerci s`-mi dai sfaturi, Jan, dar nu critica, te rog,prietenia mea cu doctorul Denver.

Jan s`ri \n picioare.

54 DENISE ROBINS

– {tiu c` ]i se pare c`-mi vâr nasul unde nu trebuie. Poatea[a este. Eu spun \ntotdeauna ce gândesc. {i sunt prietena ta,indiferent dac` vrei sau nu.

Fu rândul Celiei s` reac]ioneze.– Sigur c` vreau! Ea prinse mâna lui Jan \ntre palmele sale.

Po]i spune tot ce gânde[ti, numai nu gândi ceea ce n-a fost\ntre mine [i Guy Denver.

– Bine, s`-l l`s`m pe doctor. Cum \]i vei petrece dup`-amiaza?Ce zici de un ceai bun la Corner House?

Celia voia s` accepte invita]ia lui Jan când auzir` voceadoamnei Fuller.

– Miss Hammond, sunte]i c`utat` la telefon; cred c` estedomnul doctor, \i cunosc vocea.

Celia era uluit`. Evit` privirea lui Jan.– Vin imediat, doamn` Fuller, zise ea luând-o la fug` pe

sc`ri.Jan Leith cl`tin` din cap.– La naiba cu b`rba]ii \nsura]i! |mi place feti]a asta, n-a[

vrea s-o v`d c` sufer`! Mai bine o iau sub obl`duirea mea [i o]in din scurt, chiar dac` nu-i convine.

Celia vorbea deja cu Guy:– Da, m` simt bine. Mul]umesc c` m-ai trimis aici.– Ce-]i face rana de la cap? \ntreb` Guy.– M` doare foarte pu]in, dac` fac o mi[care brusc`.– Mâine ar trebuie s`-]i schimb bandajul, voi veni dup` ora zece.– O, n-ar trebui s` te deranjezi...– }i-am pus copci [i acum trebuie s` le [i scot. {i cred

c`-]i aduc ve[ti bune \n privin]a slujbei.

TRISTE}E 55

– O, grozav! Ce anume?– Un amic al meu, tot medic, [i so]ia lui au o feti]` de [apte

ani, care merge la [coal`. Mama mai are un alt copil foarte mic[i are nevoie de cineva care s` ia copila de la [coal`, s-oplimbe... cred c` ar fi o slujb` bun` deocamdat`. Iar seara aiputea face munc` de secretariat.

– Pare grozav, Guy!– M` v`d din nou cu Davis [i \]i voi spune ce a decis \n

privin]a ta.Celia ar fi vrut s`-l \ntrebe cum se simte, cum mergeau

lucrurile cu nevasta lui... dar nu putea. Sim]ea c` nu aredreptul s`-i pun` \ntreb`ri despre via]a lui particular`.

– S` dormi lini[tit`, micu]` Celia! Nu vei mai avea un str`insfor`ind pe podea. Ne vedem mâine, \ncheie el.

Celia puse receptorul \n furc`. Jan o privi ciudat cândreap`ru \n camer`. Nu mai era fata aceea palid`, ci o figur`fericit` cu ochii care râdeau de bucurie. I se confirmar`suspiciunile c` era \ndr`gostit` de doctor, dar Jan nu-i maimen]ion` numele.

***

Guy Denver fu uimit de pl`cerea pe care o sim]i a doua zicând o rev`zu pe Celia.

Era a[ezat` pe o canapea din sufrageria doamnei Fuller, iarel, cu mânecile suflecate, cu geanta de instrumente deschis`larg, \i examina rana de la cap. Aceasta evolua foarte bine,nu-i mai putea face probleme.

56 DENISE ROBINS

Revederea lor fusese una obi[nuit`. |[i zâmbiser`, el \istrânsese mâna. Dar când privise \n ochii ei, citise bucuriarevederii. {i el \i sim]ise lipsa. |i lipsise [i c`su]a de piatr`,camera pe care o \mp`r]iser`, mesele [i aventura lor.

Se sim]ea acum sufocat de m`re]ia casei sale, de luxul deacolo, de faptul c` servitorii \i pândeau fiecare pas pentru a-isatisface toate cererile, de insisten]ele lui Frances, care sestr`duia s` arate permanent ca scoas` din cutie, s`-i fie peplac.

Da, toate acestea \l sufocau acum. Le sim]ea neprietenoase[i reci. Frances \l voia doar pentru banii lui, pentru a-[isatisface orice capriciu, nim`nui din cas` nu-i p`sa de fapt,dac` murea sau tr`ia... dac` evolua \n carier`, sau renun]ala ea.

Dar aici, \n camera s`r`c`cioas` a doamnei Fuller, \nc`lzit`de o sob` cu gaz, se sim]ea din nou acas`. Celia era acolo.Celia \i punea \ntreb`ri despre munca lui... se interesa destarea lui... ea, care era mereu \ngrijorat` c` prezen]a ei i-arputea afecta imaginea \n societate...

Se sim]ea din nou om. Dup` ce termin` de schimbatpansamentul, \[i \mbr`c` haina [i inevitabil aprinse pipa.Vorbir` a[a ca \ntotdeauna, ca \ntre prieteni. Lui \i reveni bunadispozi]ie, sc`p` de \ncordarea aceea ciudat`, ba chiar f`cuglume despre doamna Fuller.

– Este o adev`rat` doamn`, zise el. Vine dintr-o familie dearistocra]i [i vrea s` p`streze o oarecare ]inut`, dar nu are cuce. Este uneori patetic`. Cu toate astea, \mi este foarte drag`.Are grij` de tine?

TRISTE}E 57

– Da, este foarte atent` cu mine [i chiar mi-am f`cut oprieten` aici. Se nume[te Jan Leith [i este din Lancashire. Afost foarte bun` cu mine.

– Cine n-ar vrea s` fie bun cu tine, Celia?Ea ro[i.– Dar tu? Totul este bine acas`?El se crisp` din nou.– Nu se poate spune. |ntre mine [i so]ia mea s-a ridicat un

zid insurmontabil, Celia. Un zid pe care l-a ridicat cu plecareaei. Nu cred c` voi putea avea vreodat` nici cel mai micsentiment pentru ea.

T`cere. Celia sim]i o pl`cere vinovat` c` Guy nu se\mp`case cu so]ia. |l iubea pe acest b`rbat. Cu toate acestea,[tia c` de acum nu va mai trebui s`-l vad`. Cum se va puteadistruge zidul dintre el [i so]ia lui? Dac` Frances Denver ar fifost o so]ie bun`! Dar era o femeie rece [i calculat`, caredistrugea pe oricine \i st`tea \n cale...

– Sper c` nu ai probleme \n ceea ce prive[te munca,zise ea.

– Nu, Celia, am \nceput s` muncesc \n acela[i ritm aberant.De fapt, acum ar trebui s` fiu la spital deja...

– |n acest caz, ar trebuie s` pleci cât mai repede, zise earidicându-se.

El \i zâmbi. Micu]a Celia! Niciodat` n-ar putea orienta unb`rbat \ntr-o direc]ie gre[it`! Nu sem`na de loc cu Frances.Frances ura meseria lui, era chiar geloas` pe ea pentru c`-ir`pea prea mult timp... ea l-ar fi \ncurajat s` lase pacien]ii s`-la[tepte, dac` i-ar fi convenit acest lucru.

58 DENISE ROBINS

– M` voi \ntâlni cu Davis, anestezistul, chiar acum [i voiprimi un r`spuns definitiv \n privin]a slujbei tale, zise el. Tevoi suna.

– N-a[ vrea s`-]i r`pesc timpul...– Voi avea timp \ntotdeauna pentru tine, draga mea.Celia \l privi lung. Numai dac` ar [ti acest b`rbat, se gândi

ea, ce mult \nseamn` prezen]a lui \n aceast` cas`! Cum poateel s` transforme aceast` \nc`pere s`r`c`cioas`... Celia era\ndr`gostit` [i se bucura de asta, dar \i [i p`rea foarte r`u.Regreta c` dragostea asta va r`mâne pentru totdeauna \nchis`\n inima ei. Era bucuroas` pentru c` se sim]ea foarte bineiubind astfel. Era minunat s`-[i concentreze toate emo]iileasupra cuiva care era demn de dragostea ei. Dar era al alteifemei...

Ar fi vrut s`-l conduc` la plecare, dar ploua destul de tare.Era o diminea]` deprimant` de ianuarie, a[a c` se mul]umis`-l urm`reasc` pe fereastr`, s` observe cât de gra]ios p`[ea,parc` se strecura printre pic`turile de ploaie... Nu mai era acelGuy din casa de piatr`... el se \ntoarse f`cându-i cu mâna,\nainte de a urca \n ma[ina care-l a[tepta.

Nu mai trebuia s`-l vad`, s` simt` a[a cum sim]ea pentru el. Dup` ce ma[ina lui Guy se puse \n mi[care, strada Vincent

redeveni insipid`, deprimant`.Era incredibil! Acest tân`r chirurg elegant, chipe[, care se

ducea s` ofere consulta]ii \n cel mai mare spital din Londra,era b`rbatul cu care st`tuse \n cele cinci zile de inunda]ii.B`rbatul pe care-l v`zuse sp`lându-se, b`rbierindu-se, fumândpip`, cu care discutase.

TRISTE}E 59giannijollys

Celia sim]i un fel de ame]eal` timp de câteva ore. Erauimit` de rapiditatea cu care se dezvoltase dragostea ei pentruacest b`rbat.

|[i dori ca Jan s` fie cu ea, dar ea lucra [i urma s` revin`doar seara.

|n cele din urm`, din disperare [i singur`tate, se duse laKing's Cross s`-[i ridice valiza.

Când ajunse cu ea \n camer` [i \ncepu s` despacheteze,lucrurile \i amintir` de cas` [i o cuprinse dorul. V`zu ofotografie a p`rin]ilor, \n casa din Lincoln, un tablou alcâinelui ei care murise [i el de curând... o duru teribil s`revad` aceste lucruri, chiar [i rochii pe care [i le adusese deacas`, c`r]ile... Erau obiecte care-i aminteau de via]a ei, carefusese cândva fericit`.

|nc` odat` sim]i c-o p`r`se[te curajul [i se arunc` pe pat \nlacrimi, nefericit`.

Cu toate astea, nu era chiar a[a nefericit`, pentru c`-l aveape Guy. Amintirea zâmbetului lui [i felul \n care se \ntorseses`-i fac` semn cu mâna la plecare, d`inuiau [i acum \n inima ei.

Celia se admonest` pentru sl`biciunea ei. |[i [terselacrimile, f`cu ordine \n camer`, pentru c` nu voia ca Jan Leiths-o g`seasc` \ntr-o stare proast`. Nimeni, dar nimeni, nu arevoie s` [tie sentimentele ei pentru Guy.

Dup` mas` se opri ploaia [i Celia, c`reia \i pl`cea aerulcurat, se duse la o plimbare \n parc. La \ntoarcere afl` c` Guyo c`utase, dar din nefericire nu avusese cine s`-i r`spund`. Elreveni dup` ceai [i-i d`du vestea cea bun`. So]ia doctoruluiDavis abia a[tepta ca ea s`-i aib` grij` de feti]`.

60 DENISE ROBINS

– Ar trebui s-o cuno[ti chiar \n seara asta, zise Guy, ai putea\ncepe munca imediat.

– E[ti atât de bun cu mine, domnule Denver!– De când mi te adresezi cu acest apelativ, mica mea

prieten`?|ncântat`, Celia se corect` imediat:– Guy.– Ei bine, du-te la doamna Davis [i mult noroc!– Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc, Guy!– {i eu am foarte multe pentru care s`-]i mul]umesc, Celia.

Mâine voi trece s`-]i v`d rana din nou.Celia [i-ar fi dorit s` aib` puterea s`-i spun`: „nu veni, te

rog... pentru c` te iubesc din toat` inima de[i nu trebuie s` temai v`d...“

Dar nu reu[i decât s` spun`:– La ce or`?– Am o opera]ie mâine, foarte devreme, poate ajung pe la

prânz. Dar s` nu ui]i de acele ore serale de secretariat, Celia.– Noapte bun`, dragul meu, murmur` ea. Dragul ei Guy! Dragul ei prieten! Va trebui s` \ncerce s`-[i

\n`bu[e sentimentele fa]` de el.Celia merse la familia Davis \n seara aceea, unde o g`si

doar pe doamna Davis, aflat` \ntr-o partid` de bridge [i deaceea interviul fu foarte scurt.

Marjorie Davis era o femeie \nalt`, \n jur de treizeci de ani,frumoas`, de[i cam autoritar`. Avea o via]` social` foarteactiv`, ca so]ie de medic, [i de[i foarte ata[at` de copiii ei, nu

TRISTE}E 61

avea timp s` se ocupe de toate. De aceea, avea nevoie de oguvernant` pentru micu]a Diana.

– Parc` ]i-a salvat via]a, sau cam a[a ceva, zise doamnaDavis, neinteresat` de ceea ce-i povestise Guy. |i pl`cu felul \ncare ar`ta Celia. Era dr`gu]`, decent \mbr`cat`, manierat`.

Marjorie \i explic` Celiei ce avea de f`cut, mai precistrebuia s-o duc` pe Diana la [coal`, s` aib` grij` de hainelefeti]ei, iar dup`-amiaza s-o duc` la plimbare, sau la orele dedans.

– Sper c` nu te va deranja s` iei masa cu personalul, nu?\ntreb` Marjorie.

– Nicidecum, r`spunse Celia.Dup` ce negociar` salariul, Celia \[i f`cu un calcul rapid c`

va economisi banii de mâncare pentru a-i pl`ti chiria doamneiFuller.

– Bine, \n acest caz, po]i \ncepe luni dup`-amiaz`, \i spuseMarjorie \n \ncheiere.

Celia p`r`si casa Davis fericit` c`, pentru moment, situa]iaei se aranja \ntr-un fel.

Jan o felicit`, dar nu uit` s` adauge:– Totul va fi bine atâta timp cât tat`l Dianei nu va \ncepe s`

se uite la tine; e[ti foarte frumoas`.– O, Jan, iar \ncepi cu teoriile tale despre b`rba]ii \nsura]i!– Vei constata c` am dreptate, Celia, p`ze[te-te de ei, dac`

nu sunt celibatari.

***

62 DENISE ROBINS

Guy Denver privi pe fereastra dormitorului s`u, observândc` \n aceast` zi de sâmb`t`, vremea se cam schimbase. Cu o zi\n urm` plouase tot timpul. Dar ast`zi diminea]` soarele \[if`cuse apari]ia. De[i era foarte rece, se sim]i tentat s` fac` oplimbare. Cu regret se gândi la ziua grea de munc` de laspital care-l a[tepta, de mirosul imposibil din sala de opera]ii,la faptul c` trebuia s` mearg` [i la policlinic` dup`-amiaz`. S-arfi \ntors bucuros \n ]inutul Fen... unde desigur ar fi [i Celia...

Dar nu a[a trebuia s` gândeasc`. Se control` imediat,termin` de \mbr`cat [i se duse \n dormitorul so]iei sale.

Cu o sear` \n urm`, avuseser` un alt schimb de amabilit`]i,iar ea r`m`sese dezam`git`, ca de obicei. Frances nu putea\n]elege c` \i d`duse o lovitur` mortal` când fugise cu acelfrancez, iar el nu-[i revenise. N-o putea privi f`r` a-[i aminti dePaul Poiret. Chiar [i zâmbetul ei, care-l cucerise la \nceput, i sep`rea fals acum.

Dup`-mas`, ea \i propusese o scurt` vacan]`, de fapt, o adoua lun` de miere, lucru pe care el \l refuzase. Voia s` sededice \n \ntregime muncii sale. Asta \i spusese Celia.

Frances \l mai tachina \n privin]a ei. Spunea lucruri urâte,care-l umpleau de mânie, dar el nu-i r`spundea. O trata cuindiferen]`.

– Te-ai schimbat complet de când te-ai \ntors, companiaacelei tinere te-a schimbat \n mod ciudat...

– Nici vorb`! Comportamentul t`u m-a scârbit, Frances!Dup` aceast` ultim` discu]ie, continuase s` se gândeasc`

serios la rela]ia dintre ei. |[i spuse chiar c` poate, era prea durcu ea. Poate ea chiar dorea s`-[i manifeste afec]iunea pentru el.

TRISTE}E 63

De aceea, se decise s`-i spun` bun` diminea]a.La u[a dormitorului ei se opri s`-[i strâng` br`]ara ceasului

[i auzi vocea so]iei sale, care vorbea la telefon. Men]ion`numele Rina...

Rina Millgard, so]ia lui sir Charles Millgard, unul dintre ceimai mari oculi[ti din Londra, era prietena lui Frances. Iar lui\i displ`cea teribil aceast` Rina. Era o blond` frumoas`, cu uncaracter infect [i de aceea o dispre]uia. Era mult mai tân`r`decât so]ul ei, c`ruia \i toca banii. Ea exercita o influen]`proast` asupra lui Frances.

– Draga mea Rina, nici nu-]i \nchipui cum m` umile[te \nfiecare clip`. Mie nu-mi pas`, dup` cum prea bine [tii. Dar\ntrucât Paul m-a p`r`sit, nu-mi pot permite, financiarvorbind, s`-l pierd [i pe Guy. De asta joc rolul so]iei geloase [ineglijate... o suspectez [i acum pe individa cu care a stat cincizile la inunda]ie...

Guy nu vru s` mai aud` nimic. Nu-i pl`cea s` trag` cuurechea, dar fiecare cuvânt adresat de so]ia sa Rinei, explica\ntr-un mod dureros pentru el situa]ia \n care se aflau...

Se sim]i dintr-o dat` foarte trist [i afectat. Nu pentru c` armai fi iubit-o pe Frances, ci pentru c` tot ce auzise \ispulberase [i cea mai mic` speran]` de \mp`care cu ea. LuiFrances nu-i p`sa de el... o f`cea pe geloasa... iar Poiret fusesecel care o p`r`sise...

Frances revenise la el pentru c` iubitul o refuzase.Abia reu[i s` m`nânce câte ceva la micul dejun. Palid [i

\ncordat, se a[ez` singur la mas` \n salon, rugându-se laDumnezeu s`-i lumineze \ntr-un fel ie[irea din acest haos, care

64 DENISE ROBINS

era via]a lui. Dup` acest moment, chiar nu mai putea suportas` tr`iasc` \n aceea[i cas` cu Frances. Din nefericire, auzisediscu]ia acesteia cu Rina Millgard. Era teribil s` suporte otr`d`toare, mai ales ca so]ie. Dar nu avea ce face. Ea se\ntorsese, iar posibilitatea divor]ului nu se putea lua \n calcul,pentru c` un scandal i-ar fi afectat cariera. Va trebui s` tr`iasc`astfel toat` via]a, cu o astfel de femeie \n cas`. Mai ales acum,când [tia c` nu \nsemna nimic pentru ea.

Curând, camerista lui Frances \i transmise c` aceasta doreas`-i vorbeasc`.

N-o putea \nfrunta acum. Ea desigur, va fi zâmbitoare, doarera o femeie de lume! Ar fi preferat o zi de munc` istovitoareunei discu]ii cu ea. De aceea, \i spuse cameristei c` era deja \n\ntârziere [i trebuia s` plece imediat.

Ajuns la spital, Guy se sim]i la fel de deprimat, dorind s-ovad` pe Celia Hammond. |nsemna mult pentru el aceast`mic` prieten` din timpul inunda]iei... Ea era singura care-iputea insufla puterea [i for]a de a merge mai departe. Era atâtde diferit` de Frances, \ncât era sigur c` o fiin]` ca ea n-arputea \n[ela pe nimeni.

|[i aminti apoi c` Frances afirmase c-o va veghea\ndeaproape pe Celia. Se sim]i cuprins de furie [i neputin]`.Ce drept aveau astfel de exemplare abjecte precum Frances [iRina s` comenteze o fat` decent` ca Celia?

Se decise s-o viziteze cu orice risc. Dar când ajunse realiz`c` \ntârziase prea mult la spital, iar acum, dup` atâtaa[teptare, ea \l \ntâmpin` cu o figur` \ngrijorat`. Iar el nu maiera acel Guy calm pe care-l cunoscuse ea. Era un b`rbatnervos, nefericit, dezam`git [i totul i se citea \n priviri.

TRISTE}E 65

Dup` ce \i schimb` pansamentul, el \[i aprinse pipa, ca deobicei, [i \ncepu s` str`bat` cu pa[i mari salonul doamneiFuller.

– M-am s`turat, Celia, nu mai pot \ndura!Ea \l urm`ri cu ochii ei gravi, cu inima b`tându-i tot mai

tare, acum când \l v`zu pe Guy, când \i auzi glasul. Se temeapentru el.

– Ce s-a \ntâmplat, Guy? De ce sim]i a[a?– Via]a nu mai este posibil`, când te sim]i nepre]uit [i

dezonorat de c`tre cei pe care-i iubeai o dat`.Ea nu r`spunse. |n]elese \ns` c` se referea la Frances [i se

\ntreb` ce se mai \ntâmplase.– Totul este un calvar, de când m-am \ntors acas`, Celia.

Nu mai pot tr`i a[a.– Trebuie s` mergi \nainte, Guy. Poate un alt b`rbat s-ar

declara \nvins, dar nu [i tu. Tu faci atât de mult pentru ceidin jur!

– Mica [i \n]eleapta mea, Celia! Am [tiut c` m` vei \ncuraja.Ea ro[i. Genele ei lungi \i acoperir` ochii l`sa]i \n jos,

pentru ca \n ei s` nu se citeasc` dragostea...– Nu [tiu cu ce te-a[ putea ajuta, zise ea. Dar nu suport s`

te aud spunând c` via]a ta nu mai are rost.– Ar fi bine s` tr`iesc doar pentru a-i ajuta pe ceilal]i, f`r`

a avea o via]` personal`?Ea \[i mu[c` buzele.– {tiu c` nu ]i se pare corect. Fiecare are dreptul la fericire

personal`. Dar \n cazul \n care acest lucru nu este posibil,poate fi considerat o cur` \mpotriva disper`rii.

66 DENISE ROBINS

– Disperare, da, acesta este cuvântul. Simt asta mereu.Celia \l privi [ocat`.– Dar nu se poate... nu trebuie... nu trebuie s` sim]i asta!

E[ti atât de bun cu to]i ceilal]i, via]a ar trebui s` ter`spl`teasc`.

– Celia, e[ti singurul meu sprijin! Via]a este \ntr-adev`rbun` cu mine, oferindu-mi-te. Am mul]i prieteni, cunoscfoarte mul]i oameni... dar nu cunosc nici o alt` femeie ca tine.Te-am salvat \n noaptea aceea