10

magazin istoric

HANATUL TÃTAR DIN CRIMEEATASIN GEMIL

Peninsula Crimeea, aflatãîn nordul Mãrii Negre, a re-prezentat o zonã de atracþiedeosebitã pentru multe se-minþii ºi popoare, încã de laînceputurile istoriei omenirii.Poziþia geograficã de cetatenaturalã, înzestratã cu câmpiimãnoase ºi munþi acoperiþi depãduri dese, clima blândã, detip mediteranean pe litoral, ºideschiderea largã cãtre lumeprin marea ce o înconjoarã dinaproape toate pãrþile au fostfactorii principali care au în-lesnit aºezarea succesivã sauconcomitentã a neamurilor

venite din depãrtãrile Asiei saudin diverse locuri ale Europei.Multe dintre aceste populaþiinomade au plecat mai departe,iar o bunã parte dintre ceirãmaºi a dispãrut cu timpul,fiind asimilaþi de cãtre alteneamuri mai numeroase saumai bine organizate. Crimeeaeste patria istoricã a tãtarilorcrimeeni (Qýrýmtatarlarý).

Cine sunt tãtarii?

Cea mai veche atestare aetnonimului tatar este din anul732 d.H., în inscripþii din zona

Orhon-Enisei, aparþinând ka-ganilor Imperiului Göktürk.Dar, aceºti tãtari, pe care îiputem numi prototãtari, audispãrut de multã vreme. Înafara numelui, tãtarii de astãzinu au nicio legãturã cu aceºtiprototãtari.

Tãtarii de astãzi sunt deorigine turcicã ºi vorbesc olimbã asemãnãtoare cu limbaturcã vorbitã în Turcia. Potrivitspecialiºtilor în materie, limbatãtarã crimeanã este în esenþão combinaþie de kâpceacã ºioguzã, adicã un mixaj întrecele douã ramuri principale

În ziua de 8 aprilie 1783, þarina Ecaterina a II-a semnaproclamaþia pentru anexarea Crimeii la Imperiul Rus. Se puneaastfel capãt existenþei de 343 de ani a statului tãtãresc cunoscut înistorie cu denumirea de Hanatul din Crimeea.

În ziua de 18 martie 2014, preºedintele Vladimir Putin semnaactul de anexare a Crimeii la Federaþia Rusã.

Ambele anexiuni s-au fãcut prin agresiuni armate. Sesãvârºeau astfel încãlcãri flagrante ale dreptului

internaþional. Numai cã, în 1783, nu existaumari state libere ºi democrate, ºi nici NATOnici Uniunea Europeanã, nici O.N.U. ...

Þarina Ecaterina a II-a (stânga) punea capãt existenþei unui stat, Hanatul Crimeii,ale cãrui origini pot fi trasate pânã în vremea Hoardei de Aur (în imagine: Batu Han, întemeietorul acesteia)

11

mai 2014

ale limbii vechi turcice. Tãtariide astãzi sunt urmaºii vechilorpopoare turcice, care s-au pe-rindat sau s-au stabilit în Cri-meea ºi în zona Volga-Ural.Începând cu veacul al IV-lead.H., când miºcarea hunilorspre vest a marcat începutulmarii migraþii a popoarelor deorigine turcicã din Asia Cen-tralã cãtre Europa, Crimeea areprezentat o zonã predilectãde aºezare pentru aceºtia. Eu-ropa rãsãriteanã a fost cople-ºitã, timp de un mileniu, devalurile succesive de migratoriasiatici, care purtau numediferite (avari, bulgari, oguzi,khazari, pecenegi, cumani saukâpceaco-tãtari), dar vorbeaulimbi asemãnãtoare ºi aveauobiceiuri similare.

Crimeea a devenit un loc deaºezare permanentã pentrumarele neam al kâpceacilor,cunoscuþi mai bine în Europasub numele de cumani. Lajumãtatea secolului al XI-lea,cumanii deveniserã stãpâniiincontestabili ai Crimeii, ca ºiai unei mari pãrþi din Europarãsãriteanã. Timp de mai binede 300 de ani, cumanii saukâpceacii au jucat un rol foar-te important în istoria multorpopoare europene, asiatice ºichiar africane (Egiptul mame-luc a fost fondat ºi condus decãtre kâpceaci, originari în-

deosebi din Crimeea). Cu-manii au avut un rol determi-nant în formarea poporuluitãtar. Strãmoºii de bazã aitãtarilor de astãzi sunt fãrãîndoialã cumanii. Kâpceaciiau constituit principalul ele-ment etnic din marele stattãtãresc cunoscut sub denu-mirea de Hoarda de Aur(1242-1502), ceea ce i-a în-dreptãþit pe unii cronicari me-dievali ºi chiar istorici dinzilele noastre sã îl numeascã„Hanatul Kâpceac“.

Într-adevãr, între limiteleeurasiatice ale acestui marestat a avut loc procesul de for-mare a poporului tãtar mo-dern, prin asimilarea în masakâpceacã a diverselor ele-mente etnice care compuneaupopulaþia Hoardei de Aur,inclusiv a celui mongol guver-nant, dar minoritar. Nucleulacestui proces de etnogenezãa fost Peninsula Crimeea ºibazinul Volgãi, care au devenitastfel baza istoricã a poporuluiºi limbii tãtare. Renumitulmonument al istoriei ºi limbiitãtare, Codex Cumanicus, afost creat, la sfârºitul secoluluial XIII-lea, în Crimeea, pro-babil chiar în capitala ei deatunci – Solkhat sau Eski

Kîrîm. Iar literatura tãtarãscrisã îºi are originea, tot însecolul al XIII-lea, în capitalahanatului Hoarda de Aur, careera marele oraº Saray de peVolga. Limba tãtarã, denumitãîn secolele XIV-XV limbãkâpceacã sau turcã, a devenitchiar o limbã universalã (lin-gua franca), ceea ce a fãcut cao serie de comunitãþi etnicedin Crimeea sã o adopte calimba lor maternã. Sunt binecunoscute ºi atestate în acestsens situaþia comunitãþiloriudaicã (karaimi ºi kîrîm-ceaci), greacã (urumci), ar-meanã (kâpceaco-armeni) dinCrimeea, care au folosit limbatãtarã, pânã târziu în secoleleXVII-XVIII, chiar în scriericu caracter religios (creºtin ºiiudaic). Iar urmaºii goþilorgermanici ºi ai alanilor ira-nieni din Crimeea au devenitcu timpul tãtari musulmani.

Poporul tãtar crimean esterãspândit astãzi în lumeaîntreagã. În patria istoricãCrimeea s-au putut reîntoarcepânã acum doar 300.000 detãtari, dupã ce, la 18 mai 1944,Stalin îi deportase pe toþi înAsia Centralã ºi Urali. Cei maimulþi tãtari crimeeni se aflãîn Turcia (cca 5-6 milioane).

Caricaturã din presa englezã care o înfãþiºeazã pe Ecaterina a II-acu un picior pe malul rusesc al Mãrii Negre ºi cu celãlalt pe Þarigrad

Paginã din Codex Cumanicus

12

magazin istoric

Peste un milion de tãtari cri-meeni trãiesc în multe alte þãri,în primul rând în fostul spa-þiu sovietic, dar ºi în S.U.A.,Canada, Australia, Germaniaetc. În România se aflã ocomunitate istoricã formatãdin 40.000 de tãtari, ai cãrorstrãmoºi au venit din nordulMãrii Negre, îndeosebi dinCrimeea.

O altã grupare însemnatã atãtarilor este formatã de tãtariide Kazan sau de pe Volga(Edil, în tãtarã). Tãtarii deKazan (cca 7 milioane) sunturmaºii tãtarilor din Hanatulde Kazan, desprins din Hoardade Aur, în 1437. Hanatul deKazan a fost cotropit de cãtreþarul Ivan cel Groaznic, în1552, iar tãtarii de aici au fostîmpinºi în zonele mlãºtinoaseale Volgãi, locurile lor fiindocupate de ruºi, care au fostcolonizaþi în mod sistematic înprimul rând în locul tãtarilor.Timp de aproape 450 de ani,tãtarii de Kazan au rãmasizolaþi în mijlocul Rusiei, fãrãa-ºi pierde însã identitateanaþionalã. Ei ºi-au dezvoltat olimbã ºi o culturã proprie.Dupã destrãmarea U.R.S.S.,tãtarii de Kazan au proclamat

Republica Tatarstan ca un statsuveran, reuºind sã obþinã unstatut de autonomie de cea maimare extensie în cadrulFederaþiei Ruse.

Existã ºi grupãrile mai miciale tãtarilor din Astrakhan ºiSiberia vesticã, care sunt legaþilingvistic ºi cultural de cei deKazan.

Originea etnicã ºi evoluþiaistoricã a tuturor tãtarilor suntlegate direct de cel mai marestat pe care l-au avut vreodatãtãtarii – Hoarda de Aur. Fãrãcunoaºterea istoriei ºi, mai

ales, a organizãrii ºi culturiiHoardei de Aur este imposi-bilã înþelegerea istoriei tãtare,atât în ansamblu, cât ºi înparticular.

Hoarda de AurLa o reuniune ºtiinþificã

internaþionalã, desfãºuratã înKazan, în martie 2013, specia-listul rus în istoria Hoardei deAur, Aleksandr Yurcenko aprezentat o comunicare care asuscitat (ºi încã suscitã) dis-cuþii aprinse în lumea ºtiinþi-ficã. Aleksandr Yurcenko alansat ideea cã marele stattãtãresc Hoarda de Aur ar fifost primul „stat laic (lumi-nat)“ din istoria omenirii.Istoricul rus îºi argumentaaserþiunea prin faptul cã, înHoarda de Aur a existat odeplinã libertate religioasã,egalitatea cultelor, aplicareariguroasã a legilor, era respec-tatã libertatea ºi demnitateafemeii, a fost promovatã opoliticã de stat de încurajareefectivã a culturii, ºtiinþei ºi adezbaterilor ideologice.

Hoarda de Aur s-a formatca o entitate politicã în anul1242, prin desprinderea pãrþiinord-vestice a imperiuluigenghishanid. Timp de 120 deani, Hoarda de Aur s-a aflatsub conducerea lui Batu Han(1236-1256), nepotul lui Gen-

Ceramicã din perioada Hoardei de Aur

Miniaturã de epocã înfãþiºând bãtãlia de la Leignitz (1241), consideratão acþiune de diversiune a tãtarilor, cu douã zile înainte de marea

confruntare de la Mohi, în care au înfrânt armata regatului ungar,ceea ce le-a deschis drumul cãtre Europa, cucerire pe care nu au mai

realizat-o

13

mai 2014

ghiz Han, ºi a urmaºilor aces-tuia. Aceastã perioadã a fostuna de consolidare ºi dezvol-tare a Hoardei de Aur. Aceststat se întindea pe un spaþiueurasiatic imens, de la fluviulIrtîº pânã la Carpaþi ºi Dunãre,cuprinzând practic aproapetoatã Rusia de astãzi ºi o parteimportantã din Asia Centralã,Caucaz ºi nordul Mãrii Negre.Denumirea de Hoarda de Aur(Altîn Orda, Cortul Aurit) estelegatã de tradiþia turco-mon-golã, în care culorile aveausemnificaþii precise. Culoareagalbenã a aurului reprezentacea mai înaltã nobleþe ºi cen-trul puterii. Iar orda, în sensulde „marele cort al conducã-torului“, simboliza sediul ºisuma autoritãþii; apoi, prinextindere, termenul a desem-nat armata, forþa militarã(ordu, ordie). Dar, în surselemusulmane ale vremii, aceststat este denumit „SultanatulKâpceac“ sau „Hanatul Kâp-ceac“, iar celebrul cãlãtor arabIbn Battuta, care a vizitat Hoar-da de Aur în 1333, îl consideraun stat al turcilor. Denumireade Hoarda de Aur a fosttransmisã de izvoarele ruseºti,unde acest stat, care era su-veranul incontestabil al cneza-telor ruseºti, apare sub forma„Zolotaya Orda“ (Cortul deAur). Dacã sursele istoricemusulmane au avut în vederecomponenþa etnicã a acestuistat imens, unde kâpceacii saucumanii erau majoritari,izvoarele documentare ruse auavut în vedere expresia puteriicentrale suverane, unde cneziiruºi erau obligaþi sã prestezeperiodic omagiul de vasalitateºi sã obþinã edictul imperial denumire într-unul sau altuldintre cnezate.

În 1257, tronul Hoardei deAur a revenit lui Berke Han(1257-1266), fratele înteme-ietorului Batu Han. Berke Hana fost primul suveran musul-man al acestui mare stat bi-continental, comparabil cu

una dintre cele mai mari puteride astãzi. Întronarea sa a avutun efect uriaº, nu numai dinperspectiva istoriei tãtare, ci ºia întregii lumi musulmane.Odatã cu domnia lui BerkeHan s-a oficializat procesul deislamizare a Hoardei de Aur,proces care se desfãºura deja,în paralel ºi prin susþinerereciprocã, cu cel de turcizareîn primul rând a dinastieigingishanide ºi a puþinelorelemente mongole care seaflau în preajma acesteia. Laîntemeierea Hoardei de Aur auluat parte doar 4.000 de oºtenimongoli, din patru triburidiferite (Sedjuvvut, Khinkit,Khuºin ºi Kîyat), fiind cu-noscute ºi numele celor patrucomandanþi ai celor patruunitãþi de o mie de oºtenimongoli. Dar, întreaga armatãa Hoardei de Aur numãra înjur de un milion de oºteni.Cum kâpceacii reprezentaumajoritatea locuitorilor dinHoarda de Aur, este de la sineînþeles faptul cã aceºtia con-stituiau ºi majoritatea arma-tei, ca ºi a celor care lucrau înstructurile de stat, în econo-mie. Desigur, alãturi de mon-golii cârmuitori ºi kâpceaciipreponderenþi, în armatã, înaparatul de stat, în activitateaproductivã ºi comercialã seaflau multe alte elemente et-

nice, inclusiv europeni creºtini(italieni, germanici, greci,ruºi, finici), caucazieni, ugrici,armeni, evrei, dar ºi confucia-niºti chinezi, budiºti indieni,zoroastrieni, musulmani sel-ciukizi, uiguri, iranieni, arabiº.a. Procesul de islamizare ºiturcizare din Hoarda de Aur afost desãvârºit în vremea luiÖzbek Han (1312-1341), cândacest stat a atins apogeulputerii ºi dezvoltãrii sale.Procesul de turcizare ºi isla-mizare din Hoarda de Aur aavut ca rezultat esenþial apa-riþia poporului tãtar de astãzi.

Nici stat despotic,nici monarhie

absolutistãDeºi islamul era credinþa

împãrtãºitã de majoritatealocuitorilor din Hoarda deAur, toþi supuºii hanului erautrataþi în mod egal, cu condiþiasã fie loiali ºi sã-ºi plãteascãla timp impozitele cãtre stat.Întocmirea ºi aplicarea corectãa legii constituia preocupareade cãpetenie a hanilor Hoardeide Aur. Ei erau pãtrunºi decredinþa, lãsatã moºtenire decãtre Genghiz Han, cã întreguledificiu de stat ºi forþa acestuiadepind de asigurarea domnieilegii, dar a unei legislaþiidrepte, adaptatã ºi la tradiþia

Bãtãlia de la Kulikovo, din 1380, câºtigatã de cneazul rus Dmitri Donskoi,chiar dacã nu a înlãturat dominaþia tãtarã, este consideratã de istoricii ruºi

începutul procesului de eliberare de sub aceastã dominaþie

14

magazin istoric

localã. Tribunalele de stat erauactive în fiecare zi. Un com-plet de judecatã era compusdintr-un kadî ºi un yarguci.Dacã primul judeca pricinadin punctul de vedere al le-gislaþiei religioase (ºeri’at),cel de-al doilea hotãra pe bazacodului gengishanid (yassa) ºia dreptului cutumiar. Fiecaredintre cei doi judecãtori eraînsoþit de asistenþi ºi consilieri.Existau ºi instanþe de apel, celsuprem fiind divanul hanu-lui. Acest sistem mixt îl vomreîntâlni, într-o formã puþinschimbatã, în statul otoman.

Hoarda de Aur era un „im-periu al stepei“, ceea ce a con-ferit unele trãsãturi specificeºi hanatelor care l-au moºtenit,inclusiv ºi îndeosebi Hana-tului Crimeii. În primul rând,structura de stat era simplã,bazatã pe sistemul de orga-nizare a unei tabere militare înpermanentã acþiune: centru,aripa dreaptã ºi aripa stângã.Pe baza aceluiaºi sistem s-aorganizat ºi a funcþionat înprimele secole de existenþã ºistatul otoman. Dacã centrulputerii se afla în bazinulVolgãi, unde era localizatãcapitala – Saray (de la turciculsarî – galben) –, nucleul aripiidrepte era în Crimeea, iar cel

al aripii stângi era în Horezm.Ceremoniile de la Curtea im-perialã tãtarã se desfãºurau pebaza aceluiaºi sistem. Soþiilehanului, prinþii, prinþesele,demnitarii, ºefii de clanuri ºicomandanþii militari se pozi-þionau în dreapta ºi stângatronului, dupã însemnãtateaºi apartenenþa lor la cele douãaripi. Interesant este faptul cã,pânã nu demult, chiar nunþiletãtarilor din Dobrogea amin-teau în mod clar de aceastãceremonie aulicã. Cãlãtoriicare au vizitat Hoarda de Aurîn secolele XIII-XV sunt una-nimi în aprecierea roluluideosebit de însemnat al femei-lor în structura de stat a Hoar-dei de Aur ºi, desigur, în proto-colul imperial. Principala soþiea hanului avea locul asiguratlângã suveran ºi dreptul dea interveni în dezbaterile destat. Existã documente oficialetãtãreºti (yarlîk) în care esteconsemnat faptul cã hotãrârearespectivã fusese luatã încomun de cãtre han ºi soþia sa.Spre deosebire de restul lumiimusulmane, toate femeile dincuprinsul Hoardei de Aur sebucurau de libertate ºi respectîn viaþa publicã.

În ciuda unor pãreri largrãspândite, Hoarda de Aur nu

a fost un stat despotic de tiporiental ºi nici o monarhieabsolutistã de tip occidental.Organul suprem de conducereîn Hoarda de Aur era Kurul-tay-ul, care poate fi asemuit cuadunarea poporului din vre-murile mai îndepãrtate sau cuCongresul, din timpurile mainoi. Numai acest organ de lar-gã reprezentare avea putereasã decidã în probleme majorede stat, ca: succesiunea la tron,rãzboi sau pace, adoptarealegislaþiei º.a. Kurultay-ul eraobligat ºi el sã respecte literaºi spiritul legislaþiei în vigoare,în primul rând ale Coduluigenghishanid – yassa.

Încã de la început, autori-tãþile Hoardei de Aur au urmã-rit sã aibã evidenþa clarã apopulaþiei ºi a surselor devenituri. Din datele existentepânã acum, se ºtie cã în 1245a fost întocmit primul recen-sãmânt al supuºilor din Hoar-da de Aur, pentru a afla va-loarea veniturilor statului ºipotenþialul militar din fiecareprovincie. Au urmat alte re-censãminte, în 1252, 1258-1259, 1274-1275 etc. Potrivitunor rezultate parþiale, numã-rul populaþiei numai din cne-zatele ruseºti supuse hanatuluiera, în 1275, de 8,6 milioane,ceea ce ne poate conduce la oestimare de cel puþin de trei orimai mare pentru întregul hanatal Hoardei de Aur, adicã în jurde 25-30 milioane de per-soane. Toatã populaþia hanatu-lui a fost organizatã pe siste-mul zecimal (10, 100, 1.000,10.000, 100.000), astfel încâtcontrolul fiscal al statului erastrict ºi eficient. Armata eraorganizatã pe baza aceluiaºisistem, ceea ce permitea omobilizare deosebit de rapidãºi riguroasã. Cei care nu seconformau întocmai ordinelorierarhice, indiferent de rang ºiorigine, erau pedepsiþi foarteaspru (de regulã, cu moartea).

(Va urma)Tãtari din Simferopol comemoreazã amintirea zileicând au fost deportaþi de Stalin din Crimeea