220031553 Evaluarea Activelor Intangibile

8/15/2019 220031553 Evaluarea Activelor Intangibile

1/51

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

1

EVALUAREA CAPITALULUI UMAN

Suport de curs master

PARTEA a I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

PARTEA II a. Evaluarea intreprinderii

PARTEA a III a. Evaluarea activelor necorporale create de capitaluluman

Autor:

Prof.univ.dr. Ion ANGHEL, FRICS, MAA

ASE – Bucuresti Noiembrie 2010


2/51


2

CUPRINS

PARTEA I a

Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual1 Introducere2

Identificarea Radacinilor capitalului intelectual3 Importanta capitalului intelectual4 Ce este capitalul intelectual5

Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual6

Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual7 The Value Creation Index (VCI)

PARTEA II a Evaluarea intreprinderii A. Consideratii generale privind evaluarea1 Sinteza teoriei valorii2 Concepte de baza în evaluare3

Principalele tipuri de valoare

B. Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporaleD. Abordarea pe baza de venit in evaluare1

Logica abordarii pe baza de venit

2 Metoda capitalizarii venitului3 Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow – DCF).4 Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

E. Abordarea pe baza de active in evaluareF. Abordarea prin comparatie in evaluare

PARTEA A III A.

EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALULUMAN A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporaleB. Definirea activelor necorporaleC. Clasificarea activelor necorporaleD. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale


3/51


3

PARTEA I a

Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

1 Introducere2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual3 Importanta capitalului intelectual4 Ce este capitalul intelectual5

Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual6

Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual7

The Value Creation Index (VCI)

1. Introducere In ultimele decenii a aparut o idee aproape unanima referitoare la

cresterea importante capitalului intelectual. Multi oameni afirma astazi capitalul

intelectual este motorul noii economii” sau cunostintele si informatia” reprezinta cea

mai valoroasa marfa. Astazi cunostintele si informatia reprezinta fie o marfa ca atare

fie o componenta incorporata in produse si servicii vandute pe piata. Daca acum 100

de ani sapunul se vindea doar la spiterii, astazi orice supermarket are mai multe

rafturi cu acest produs, realizat in forma solida sau lichida, cu diferiti ingredienti etc.Cunostintele si informatia sunt incorporate” de catre producatori astfel:

a) Cunostinte si informatii despre cum sa vinzi. Problema principala a

producatorilor de sapun este astazi cum sa atraga atentia consumatorului si

cum sa-i faca pe acestia sa cumpere produsul.

b) Cunostinte si informatii despre cum sa faci produse tot mai bune pentru

consumatori. Astazi pe fiecare produs scrie continutul, la ce tip de piele este

recomandat etc.

Sunt cateva realitati care au facut ca informatia sa circule atat de rapid in lumea

afacerilor si sa putem spune astazi cunostintele si informatia” reprezinta o marfa

foarte importanta:


4/51


4

a) Progresul tehnologic a facut ca informatia sa circule rapid si ieftin. Astazi

putem vedea o revolutie (de exemplu Revolutia romana din decembrie 1989)

sau un razboi (de exemplu razboiul din Iraq) in direct la televizor.

b) Comunicarea tehnologica leaga puternic si relativ ieftin toate regiunile si tarile

de pe glob.c) Globalizarea face ca toate tarile si regiunile sa fie afectate de evenimente

aparute in orice loc din lume. Caderea bursei din New York din anul 1929 s-a

simtit complet abia dupa 3 ani. Scumpirea petrolului ca urmare a efectelor

uraganului Catrina ce a afectat sudul SUA in anul 2005 a influentat imediat

pretul benzinei la pompa in Iasi.

d) Creste sofisticarea consumatorilor si a vanzatorilor. Clientii vor mai mult pentru

banii lor (servicii aditionale), in principiu informatii si cunostinte. Cum am

putea explica faptul ca investitiile in tehnologia informatiei (IT) sunt mai mari

decat cele in productia de otel sau in constructii de autovehicule ?.

2. Identificarea Radacinilor capitalului intelectual Problema managementului

cunostintelor nu este noua iar problema capitalului intelectual” este ultima linie

dezvoltata in managementul cunostintelor.

Capitalul intelectual

Capitalul intelectual este format din:

Active necorporale de piata: marca, clientela, reteua de distributie etc;

Active necorporale apartinand oamenilor din firma: abilitati si expertiza,

abilitati de rezolvare a problemelor, abilitati de leader etc.;

Proprietate intelectuala;

Active de tip infrastructura: toate procesele, tehnologiile care tin compania in

functiune.


5/51


5

Capital uman

A. Competente

B. Atitudinea

C. Agilitatea intelectuala

A. CompetenteCompetenta genereaza valoare intr-o firma prin:

Cunostinte;

Indemanare;

Know – how apartinand angajatilor

Cunostintele indica ansamblul de lucruri tehnice sau academice cunoscute de o

persoana si care de regula se leaga de nivelul de educatie si instruire a persoanei.

Mediul academic ofera in cele mai multe cazuri un mod de a invata si de a gandi,

acesta fiind ulterior dezvoltat in practica, prin aplicarea cunostintelor dobandite. Nu

intotdeauna mediul academic este sursa cunostintelor, de exemplu un evaluator de

pietre pretioase are cunostinte solide in domeniu, fara ca acestea sa fie oferite intr-o

universitate.

Abilitatile evidentieaza componenta practica, spre deosebire de cunostinte care

evidentieaza componenta teoretica.De multe ori in practica sunt importante abilitatile si nu cunostintele. Majoritatea

oamenilor au abilitati de utilizare a calculatorului dar foarte putini au cunostinte

despre cum functioneaza calculatorul. Acelasi lucru pentru o masina.

Know how ul inseamna ansamblul de cunostinte si abilitati necesare pentru a face

anumite activitati sau operatii; el poate fi invatat, dar in cele mai multe cazuri

provine din experienta personala.

Indicatori de competenta:

Procentul de angajati cu studii superioare;

Procentul de angajati cu abilitati IT

Numarul de ore de training/ angajat

Durata medie a vechimii in firma a unei persoane


6/51


6

B. Atitudinea

Cunostintele si abilitatile nu sunt totul pentr ca firmele au nevoie de angajati care sa

fie capabili si sa doreasca sa le utilizeze in avantajul firmei.

Firma are o capacitate redusa de a influenta aceasta latura a capitalului intelectualpentru ca ea depinde de personalitatea fiecaruia.

Sunt companii care pun pe picior de egalitate cunostintele si atitudinea. Procter &

Gamble este o companie ce considera mai importanta atitudinea pentru ca angajeaza

absolventi de facultate non-specializati (arhitecti, absolventi in stiinte umaniste,

fizicieni etc.) pe care-i califica ulterior prin cursuri platite de firma. Ei selecteaza de

fapt atitudinea si nu cunostintele.

Motivarea. Este aproape un truism sa spui ca motivarea este esentiala pentru

atitudinea salariatilor.

Mediul. Un alt factor ce determina atitudinea il reprezinta locul de munca al

angajatilor. Este demonstrat ca in locurile de munca placute si consistente in timp

randamentul angajatilor este sensibil mai ridicat.

Compania suedeza Skandia a creat un concept numit contactivitate”, adica

suprapunerea a doua concepte: contact si activitate, dezvoltand un Centru al Viitorului” in care se intalnesc persoane diferite din cadrul organizatiei si discuta

viziunea lor despre viitorul firmei.

Conducerea. O alta componenta a atitudinii o reprezinta conducerea organizatiei.

Aspectele profesionale, etice, abilitatile de leader ale conducerii firmei sunt

importante in realizarea atitudinii angajatilor.

Indicatori de atitudine:

Ore petrecute in discutii cu angajatii;

Ore petrecute de management in explicarea strategiei si deciziilor catre

angajati;

Index de motivare;

Leadership Index;


7/51


7

C. Agilitatea intelectuala

Abilitatea de a aplica cunostintele si abilitatile in situatii foarte diferite, precum si

abilitatea de a inova, de a transforma ideile in produse sau servicii este

fundamentala pentru succesul unei firme.Exemplu: Philip Morris este o marca pentru: tigari, bauturi, mancare;

Agilitatea intelectuala este mai putin legata de cunostinte si mai mult de atitudine.

Exemple de elemente ce definesc agilitatea intelectuala sunt:

Inovarea;

Imitarea;

Adaptarea;

Standardizarea.

Inovarea este abilitatea de a construi pe baza unor cunostinte anterioare si de a

genera noi cunostinte. Ea este fundamentala pentru innoirea si dezvoltarea firmei.

Know how ul companiei poate fi creat si dezvoltat prin inovare. Sunt firme care au o

inovare redusa desi au un buget de cercetare dezvoltare foarte ridicat.

Inovarea inseamna crearea ceva total nou in vreme ce imitarea este abilitatea de a

te uita in jur si de a observa inovatiile din alte industrii.

Adaptarea presupune in fond aplicre solutiilor cunoscute intr-un context diferit. Mac

Donalds a pornit de la industria de aparare, respectiv de la nevoia de a oferi hrana

consistenta intr-un timp scurt pentru militarii ce intrau in serviciu (pilotii de avioane).

Standardizarea sau Impachetarea” se refera la abilitatea de a transforma o idee

intr-un produs sau serviciu.

Indicatori de agilitate intelectuala:

Economii de costuri din ideile sugerate de angajati;


8/51


8

Noi solutii sau noi procese;

Indexul de varietate al calificarii de baza a angajatilor;

Indexul de diversificare al firmei.

3. Importanta capitalului intelectual

Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:

revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;

cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;

modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii – retea;

aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii.

Roos (1997) argumenteaza ca acest capital poate fi legat de alte discipline precum

strategia intreprinderii, managementul intreprinderii, evaluarea firmei etc. si de

realizarea unor noi instrumente de masurare a performantei firmei.

Poate fi construit un nou mecanism de raportare luand in calcul variabile calitative,

non-financiare, elemente ale capitalului intelectual etc. alaturi de variabilele

financiare traditionale.

Model: cum poate fi localizat capitalul intelectual

De ce este capitalul uman cheia?

Noua economie este recunoscuta ca fiind bazata pe cunoastere. Dupa epoca

industriala s-a dezvoltat o economie in care valoarea companiilor rezida din

cunostintele si abilitatile angajatilor mai degraba decat din valoarea activelortangibile. Un articol aparut in Business Week in anul 1999 a aratat ca valoarea

Microsoft depaseste valoarea GM + Boeing + Lokheed Martin + Deere + Caterpillar

+ USX + Union Pacific + Kodak + Marriot + Kellog.

Valoarea Microsoft rezida din mintea (creierul) angajatilor.


9/51


9

In esenta, firmele producatoare de soft reprezinta scheletul noii economii pentru ca

acestea creaza entitati denumite “coduri soft”. Programele informatice sunt puternice

si utile in optimizarea lumii fizice, furnizand o valoare imensa (de exemplu,

programul de optimizare a canalelor de distributie).

O alta ilustrare a valorii intangibile a capitlului uman o reprezinta evolutia istorica aindexului S&P 500, prin intermediul ratei valoarea de piata/ valoarea contabila a

cap.proprii. La inceputul anilor 1980 aceasta rata era apropiata de 1,0, dar a crescut

in anul 2000 la circa 6,0. O crestere de 6 ori in doar doua decenii reprezinta o

evolutie spectaculoasa. Printre aceste firme angajatii sunt acum priviti ca un element

cheie alaturi de abilitatea firmelor de a atrage noi persoane capabile.

Un studiu Ernst & Young arata ca un analist financiar aloca circa 35% din timp in

activitatea sa aprecierilor si estimarilor non-financiare. Aceasta situatie sugereaza ca

evaluarea viabilitatii si performantelor firmei se bazeaza pe evaluarea capitalului

uman.

Capitalul uman, ca si activele fizice, este dificil de evaluat. O firma de asigurari va

trebui sa evalueze mana unei persoane asigurate daca aceasta a suferit un accident.

Dar cat este valoarea mainii, cat va plati firma de asigurari si cat de mult credepersoana persoana ca valoreaza mana pe care a pierdut-o. Incercarea de a aevalua

capitalul uman ca activ distinct dintr-o firma este doar o aproximare si nu poate fi

gandita ca o stiinta exacta.

In firmele de soft si in multe firme de servicii capitalul financiar provine din abilitatea

firmei de a transforma capitalul uman in capital structural care apoi sa permita

nasterea fluxurilor financiare ce furnizeaza capitalul financiar. Este dincolo de scopul

lucrarii sa analizam abilitatea firmelor de a realiza aceasta tranzitie. Totusi este

important sa retinem ca factorii cheie, fundamentul capitalului financiar, il reprezinta

capitalul uman.


10/51


10

4. Ce este capitalul intelectual

Una dintre cele mai clare definitii (OECD, 1999) "Valoarea economica a doua

categorii de active intangibile ale intreprinderii: capitalul structural (organizational) si

capitalul uman"

Mai precis, capitalul structural se refera la elemente precum proprietatea asupra

sistemului informatic, reteaua de distributie, canalele de aprovizionare si la resurse

exterioare firme (numele clientilor, furnizorilor etc.).

Uneori termenul "capital intelectual" este considerat sinonim cu termenul "active

intangibile". Definitia OECD realizeaza totusi distinctia, prin localizarea capitalului

intelectual drept un subset al activelor intangibile mai degraba decat ca active

intangibile de baza ale firmei. Ca urmare, exista elemente necorporale de natura

activelor intangibile care in mod logic nu sunt parte a capitalului intelectual. De

exemplu reputatia poate fi rezultatul unei utilizari judicioase a capitalului intelectual

dar nu este parte a acestuia. Din punct de vedere istoric, distinctia intre active

intangibile si capital intelectual a fost initial foarte vaga. Intangibilele faceau referirela goodwill (APC 1970, ASB 1997, IASC 1998) iar capitalul intelectual era considerat

parte a goodwill – ului. Recent o serie de clasificari au rafinat distinctia intre

intangibile si capital intelectual, separand acesta din urma in mai multe componente:

capital legat de clientela (extern);

capital structural (intern);

capital uman.

Sveiby 1997, Roos 1997, Stewarrt 1997, Edvinson si Stenfelt 1999,Edvinson si

Malone 1997) Din punct de vedere practic, distinctia aceasta ofera un castig pentru

ca ajuta la intelegerea si prezentarea "conturilor de capital intelectual" care, in mod

normal, pot fi incluse in cadrul raportului annual al firmei.


11/51


11

De asemenea, in timp nu a fost foarte clara diferenta intre "managementul

cunostintelor" si capitalul intelectual. In opinia noastra "managementul cunostintelor"

se refera la managementul capitalului intelectual controlat de o firma, cu alte cuvinte

descrie procesul de management care are ca obiect capitalul intelectual.

Noile active intangibile, cum ar fi: competenta angajatilor; relatiile cu clientii,

sistemul administrativ, sistemul informatic etc. nu sunt recunoscute in sistemul

traditional de raportare al managemntului. Este ineresant ca active intangibile

traditionale precum brevete, licente, copyright, goodwill etc. sunt prezente in

situatiile financiare doar atunci cand indeplinesc anumite conditii si criterii de

recunoastere.

5. Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual.

Analiza cresterii, stabilitatii si eficientei sunt legate esential de analiza informatiilor

privind capitalul intelectual. Trecerea in revista a principalelor etape si contributii la

identificarea, masurarea si raportarea capitalului intelectual

Inceputul anilor '80

Notiunea generala de valoare intangibila (adesea etichetata

generic drept goodwill)

Mijlocul anilor '80 Perioada de informare, aparuta printre altele ca urmare a ecartului

intre valoarea contabila si valoarea de piata a intreprinderii,

aceasta devenind notabila pentru multe companii.

Inceputul anilor '90 Initiative sistematice de masurare si repartizare din partea

firmelor cotate catre utilizatorii externi (Celeni si Skandia; SCSI

1995). In 1990 Skandia AFS l-a numit pe Leif Edvinsson “Director

al capitalului intelectual”. Pentru prima data rolul managementului

capitalului intelectual


12/51


12

Mijlocul anilor „90

este recunoscut formal prin atribuirea unei functii incadrul unei corporatii. Kaplan si

Norton introduc conceptul de “balancedscorecard”. Nonaka si Takeuchi (1995) au

prezentat lucrarea influenta “Cunostintele creaza compania”. Desi ei s-aubazat pe

ideea de cunoastere – cunostinte, distinctia intre cunoastere si capitalul intelectualeste suficient debine trasata astfel incat sa consideram cartea relevantapentru

dezvoltarea gandirii privind capitalul intelectual. In 1994 un supliment al Raportului

Anual al companiei Skandia a fost realizat pentru a prezenta evaluarea capitalului

intelectual al firmei. Vizualizand capitalul intelectual a determinat un important val de

interes dinpartea altor firme. In 1995 Celeni propune utilizarea unui “audit

alcunostintelor” pentru a oferi o evaluare detaliata acapitalului intelectual. Pionierii

dezvoltarii problematicii capitalului intelectual au publicat carti de succes: Kaplan si

Norton (1996), Edvinsson si Malone (1997), Sveiby (1997). Indeosebi cartea lui

Edvinsson si Malone a insistat pe cum se masoara capitalul intelectual.

Sfarsitul anilor „90 Capitalul intelectual devine un subiect popular in conferintele

academice in diverse lucrari si alte publicatii de specialitate.

De asemenea, a crescut numarul proiectelor pe scara larga precum proiectul

MERITUM care a reusit introducerea unei mai mari rigurozitati in cercetarile privind

capitalul intelectual.

In 1999 OECD a organizat un simpozion international la Amsterdam intitulat

“Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual”.


13/51


13

6. Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual “Angajatii nostrii reprezinta cele

mai importante active, iar abilitatea de a-i atrage si retine reprezinta cheia succeselor

viitoare”.

Va suna familiar aceasta fraza? In orice caz, raportarile traditionale ale firmelorromanesti nu ofera indicii semnificative referitor la capitalul uman.

Contabilizarea capitalului uman Orice discutie privitoare la capitalul uman implica

ideea ca oamenii dintr-o organizatie sunt mai mult decat costuri. Ei nu trebuiesc

priviti doar prin intermediul cheltuielilor cu personalul din Cont P P ci mai degraba ca

un activ in bilantul firmei. Exista cateva modele dezvoltate tocmai pentru a cuantifica

activul intangibil specific numit “capital intelectual”:

a)modele bazate pe costuri (Brummet, Flamholtz si Pyle); acestea au in vedere

costul de achizitie, inclusiv costul de inlocuire, de training si costul de oportunitate al

acestui activ;

b)modelul Lev & Schwartz, orientat catre veniturile viitoare aduse de angajati pana la

pensionare.

Un model posibil il reprezinta capitalizarea cheltuielilor cu salariile. De aceea valoareacapitalului uman provine din:

• numarul de salariati x perioada (ani) x cresterea medie anuala a salariului

= sume ce se actualizeaza = valoarea capitalului uman.

Desigur ca aceasta nu reprezinta o valoarea absoluta a capitalului uman, dar este un

activ pe care managementul trebuie sa-l urmareasca si pentru care trebuie sa

plateasca in viitor.

Orice management profesionist va lua in considerare acest activ si va incerca sa-I

maximizeze valoarea. Problema devine deci cum sa maximizam rentabilitatea acestui

activ.


14/51


14

12 tehnici de masurare a capitalului intelectual

1. Tehnica bazata pe valoarea relativa: 80% dintre angajati implicati in relatiile cu

clientii

2. Balanced Scorecard: ofera informatii suplimentare, alaturi de cele financiare

traditionale, avand trei perspective: Clientii;

Procesele interne ale firmei;

Invatarea/ cresterea

A fost utilizat de Skandia si propus de un grup de profesori de la Harvard

University

3. Modelul competentelor: prin observarea si clasificarea angajatilor de succes

(modele de competenta) si calculul valorii outputului generat de acestia este

posibil sa captam valoarea capitalului intelectual creat de acestia si utilizat in

activitatea firmei;

4. Subsistem de performanta: uneori este simplu de cuantificat succesul sau

progresul intr-o anumita componenta a capitalului intelectual. De ex. Dow

Chemical este capabil sa masoare cresterea venitului din redeventa (licente)

printr-un mai bun control asupra costurilor;5. Bencmarking: implica identificarea companiilor …

6. Averea firmei: aceasta tehnica se bazeaza pe trei aspecte:

Ce s-ar intampla daca informatiile utilizate in prezent ar dispare;

Ce s-ar intampla daca am dubla suma informatiilor cheie disponibile;

Cum se schimba valoarea acestor informatii in timp (o zi, o luna, un an)

Evaluarea se bazeaza pe costul pierderii sau subutilizarii oportunitatilor firmei,

evitand sau minimizand riscurile;

7. Procesul de auditare a firmei: masoara cum informatia creste valoarea intr-un

anumit proces al firmei, cum ar fi productia, marketing, financiar contabilitate

etc.;


15/51


15

8. Banca de cunostinte: trateaza o parte a cheltuielilor cu personalul ca active (e

vorba de angajatii care determina cash-flow viitor);

9. Evaluarea marcii capitalului: masoara impactul economic al marcii firmei (sau a

oricarui intangibil distinct) dpdv al puterii de a impune preturi mai ridicate,

abilitatea de a lansa noi produse, distributia etc.;10. Calculul valorii intangibile: compara ROA firma cu media ramurii;

11. Microlending;

12. Rapoarte gri: sugerat de Steven Wallman (SEC comisar) ofera informatii

suplimentare la rapoartele financiare:

Valoarea marcii;

Satisfactia clientilor;

Valoarea fortei de munca calificate.

De la practica la teorie

Primul stadiu, pana la mijlocul annilor 1990, a reusit sa asigure recunoasterea

larga a relevantei capitalului intelectual. Capitalul intelectual este considerat ceva

semnificativ care ar putea fi masurat si raportat de catre firme.

Al doilea stadiu vizeaza dezvoltarea capitalului intelectual ca disciplina, cercetatorii

au inceput sa investigheze idei privind influenta nivelului microeconomic,

conceptualizarea valorii capitalului intelectual in cadrul pietei de capital si a pietei

muncii.

Cercetari empirice importante

1.

Proiectul MERITUM, finantat de Comisia Europeana. Scopul principal a fost acela

de a realiza un ghid de masurare si prezentare a activelor intangibile in scopul de

a creste eficienta deciziilor managementului si actionarilor.

Au fost urmarite patru obiective majore:

Stabilirea unei scheme de clasificare a activelor intangibile;


16/51


16

Propunerea unui sistem de control pentru identificarea celei mai bune practici in

Europa in masurarea activelor intangibile;

Evaluarea relevantei intangibilelor in functionarea pietelor de capital prin

intermediul analizei datelor de piata;

Realizarea unui cadru general de masurare si raportare a activelor intangibile.

2. Work Life 2000 a fost un workshop cu tema activelor intangibile (februarie 1999)

gazduit de Suedia si cu participarea tuturor statelor membre ale UE plus Australia

si SUA. Scopul a fost acela de a sintetiza “the state of the art” cu respectarea

managementului si contabilizarii activelor intangibile. Un al doilea obiectiv l-a

reprezentat stabilirea unor concluzii pentru cercetari viitoare si o posibila

declaratie politica la nivel european.

3. In iunie 1999 OECD a fost sponsor al Simpozionului international cu tema

“Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual”. Simpozionul a insistat pe ideea

ca de capital intelectual ca element cheie in cresterea economica si progresul

social.

Initiative nationaleGuvernele din Olanda, Danemarca si Norvegia au promovat investigarea

domeniului. De exemplu, Olanda a invitat patru firme de contabilitate pentru a

conduce un studiu practic privind activele intangibile ale unui numar de clienti in

scopul de a oferi un proiect de anexa la rapoartele anuale de firma, fara ca acesta sa

fie influentat de conventiile si reglementarile legale sau de principiile contabile.

Danish Agency for Trade and Industry (DATI) a finantat cateva proiecte la

nivelul companiilor in incercarea acestora de a pregati conturi de capital intelectual.

Guvernul norvegian a finantat un proiect de cercetare (1992) pentru a

dezvolta un model al capitalului de competente al firmei, acesta fiind ulterior implicat

intr-un proces de certificare de tip ISO care a inclus si capitalul intelectual.


17/51


17

In toate aceste proiecte a prevalat spiritul participarii experimentale mai degraba

decat o dezvoltare teoretica.

Cercetari empirice

Brennan si Connel (2000): managementul capitalului intelectual este importantpentru succesul pe termen lung al firmei

Bornemann (1999), Johanson (1999): firmele care urmaresc managementul

capitalului intelectual realizeaza performante superioare fata de firmele care nu

realizeaza acest demers.

Bachhuijs (1999), Johanson (1999) si Miller (1999): dintre categoriile de capital

intelectual cel mai valoros activ este capitalul uman.

Capitalul uman

Banii cheltuiti de firme pentru resursele umane sunt in mod traditional inregistrati de

contabili in categoria costurilor si nu ca investitii. Aceasta se intampla chiar daca in

mod evident firmele isi sporesc cunostintele si abilitatile angajatilor, crescand

capacitatea firmei de a genera profit, potentialul de crestere fiind semnificativ in

aceste conditii.Unii cercetatori considera ca o consecinta importanta a practicii de raportare si

inregistrare o reprezinta orientarea firmelor care devin inclinate sa subinvesteasca in

training. Cu cat mai bun este sistemul de raportare si inregistrare a resurselor

umane, cu atat este incurajata investitia privata in educatie.

Cercetari viitoare

Zona actuala de interes in cercetarea capitalului intelectual:

1. Procesul de creare si management al capitalului intelectual;

2. Intelegerea celui mai bun mod de masurare a capitalului intelectual.


18/51


18

STRUCTURA CAPITALULUI INTELECTUAL AL FIRMEI

I. Capital structural a) Proprietati intelectuale: Brevete Marci

Copyrightb) Active tip infrastructura: Cultura corporatiei procesul de management sistemul informational relatii economico-financiare

II. Capital relational Numele firmei loialitatea clientilor canale de distributie colaboratorii firmei acorduri de licenta avantaje de contract contracte de fransiza

III.Competentaangajatilor

Know-how Educatia cunostinte legate de activitatea specifica spirit antreprenorial abilitati proactive

7. The Value Creation Index (VCI)

Timp de aproape 8 decenii “Market to Book Ratio” s -a dovedit un indicator important

in orientarea deciziei de investitie. Astazi sunt o serie de firme care investesc in

cercetare-dezvoltare, dezvoltarea marcii si training mai mult decat in active tangibile,

fiind spulberate aprecierile traditionale asupra rentabilitatii financiare.

Sunt noua categorii de indicatori non-financiari de performanta care determina

crearea valorii:

1 inovarea (cheltuieli de cercetare dezvoltare, numar de brevete, importanta);

2 calitatea;

3 relatiile cu clientii;

4 capabilitatea managementului;

5 aliantele;

6 tehnologia;


19/51


19

7 valoarea marcii;

8 relatiile cu clientii;

9 aspecte de mediu si comunitare.

Pentru companiile e-commerce peste 90% din valoare se bazeaza pe acesti 9 factori.

De asemenea, :

a) 10% din VCI reprezinta circa 5% din valoarea de piata a capitalului;

b) 10% din VCI reprezinta circa 3,9 mld. USD in valoarea de piata a capitalului;

In medie circa 50% din valoarea traditionala a unei firme este sustinuta de cei 9

factori.

Studiu de caz: industria aeronautica americanaS-a urmarit corelatia intre VCI si valoarea de piata.Concluzii:a) corelatie pozitive:Indicatori non-financiari

de performantaCoef.decorelatie

Observatie

1. Categoria angajatilor 0,68 calitatea si talentul oamenilor, calitatea si relatiilemanagementului reprezinta elemente cheiepentru valoarea firmelor din aceasta ramura

2. Serviciile pentru pasageri 0,29 Calitatea serviciilor este al doilea factor caimportanta (corelatie pozitiva) dupa categoriaangajatilor.

3. Aliantele 0,04 corelatie slaba, explicata prin faptul ca aliantelestrategice sunt mai putin importante pe liniileaeriene interne

b) corelatie negative:Indicatori non-financiari

de performantaCoef.deCorel.

Observatie

1. Ticketing, imbarcare,bagaje

- 0,66 Cu cat mai mare este eficienta acestor operatii cuatat mai mult scade valoarea de piata. Rezultadeci ca valoarea capitalului investit in crestereacontrolului si eficientei in aceasta directie nucreste valoarea de piata.

Clasamentul obtinut pe baza indicatorului VCI :1) American Airlines: 1002) United Airlines: 923) Delta Airlines: 70


20/51


20

PARTEA II a Evaluarea intreprinderii

A. Consideratii generale privind evaluarea

4 Sinteza teoriei valorii5 Concepte de baza în evaluare6 Principalele tipuri de valoare

B. Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale

D. Abordarea pe baza de venit in evaluare5 Logica abordarii pe baza de venit6 Metoda capitalizarii venitului

7 Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow – DCF).8 Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

E. Abordarea pe baza de active in evaluare

F. Abordarea prin comparatie in evaluare

A. Consideratii generale privind evaluarea

1. Sinteza teoriei valorii

Teoria valorii ar putea fi sintetizată în următoarele postulate :

(1) Valoarea nu este o trăsătură intrinsecă a unui activ sau a unui bun, ci ea este

creată în mintea persoanelor care constituie piaţa acelui activ sau bun.

(2) Valoarea este creată din interacţiunea a patru factori economici interdependenti:

utilitatea, respectiv capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie sau

dorinţă;

raritatea, care exprimă oferta prezentă sau anticipată a unui bun economic


21/51


21

raportată la cererea pentru acel bun;

dorinţa, exprimată de intensitatea satisfacţiei pe care un bun economic o

produce celui care nu-l posedă, dar care are nevoie de acesta;

puterea de cumpărare, exprimată de capacitatea unui individ sau grup de

indivizi - participanţi pe piaţă, de a cumpăra bunurile oferite prin plata în banisau în echivalent.

(3) Manifestarea valorii este condiţionată de transferabilitatea activului sau bunului,

exprimată prin capacitatea acestuia de a fi schimbat pe bani sau echivalent.

Transferabilitatea nu creeaza desigur valoare dar reprezintă o trasatura esenţiala în

manifestarea valorii. Atunci cand un bun sau un activ nu este transferabil el nu poate

avea valoare de piaţa chiar daca poate avea o valoare de utilizare.

(4) Interacţiunea continuă dintre cei patru factori economici, redaţi la (2), se

concretizează în acţiunea celei mai cunoscute “legi” ale economiei de piaţă: legea

cererii şi ofertei.

2. Concepte de baza în evaluare

Teoria şi practica evaluării operează, în mod uzual, cu următoarele concepte

de bază:

a) Proprietatea este un concept legal care constă în drepturile personale de

posesiune asupra unei proprietăţi imobiliare (terenuri şi construcţii),

numităproprietate reală, sau asupra obiectelor fizice, altele decât cele care

formează proprietatea imobiliară, numităproprietate personală. Termenul de activ

este utilizat, de asemenea, ca un substitut pentru conceptul de proprietate. În

evaluarea unei întreprinderi, obiectul evaluării îl constituie activele corporale,

necorporale, financiare aflate în proprietate sau controlate de aceasta, iar evaluarea

se poate face fie în mod individual, fie în totalitatea acestora.

b) Preţul este suma acceptata a fi plătită pentru un bun economic. El poate fi


22/51


22

făcut public sau poate avea un caracter confidenţial (mai ales în cazul unor tranzacţii

de anvergură). În cazul în care a fost plătit pentru o anumită achiziţie, el devine un

fapt istoric şi un cost pentru cumpărător. Preţul este numai un indicator general al

valorii proprietăţilor tranzacţionate, neconfundându-se cu aceasta, deoarece factori

ca motivaţiile specifice ale vânzătorului şi cumpărătorului, relaţiile speciale dintre cele

două părţi, interesele speciale ale cumpărătorului etc. fac săexiste diferenţe sensibile

între preţul plătit şi valoarea de piaţă, estimată de un evaluator înainte de tranzacţie.

Rezultă că, preţul plătit este un fapt cert “ex post”, pe când valoarea trebuie stabilită

“ex ante” faţă de actul tranzacţiei.

c) Costul proprietăţii/activului este o noţiune care se aplică, mai degrabă, lasuma necesară pentru a crea sau produce un bun material, necorporal sau un

serviciu, prin însumarea cheltuielilor cumulate ale procesului de producţie, distribuţie

şi vânzare a unui bun economic, putând fi agregat în mai multe categorii, ca, de

exemplu, costuri fixe şi costuri variabile, costuri de producţie, de distribuţie şi

vânzare, costuri de administrare generală, costuri directe şi indirecte, etc. În

evaluare se utilizează, în mod curent, noţiunile de cost de achiziţie, cost de înlocuire

(brut şi net), cost de reproducţie (brut şi net), cost istoric inflatat.

d) Piaţa este un sistem de relaţii între cumpărători şi vânzători, în care se

schimbă obiecte ale proprietăţii prin mecanismul preţului. Conceptul de piaţă implică

reacţii specifice ale participanţilor pe piaţă la modificarea raporturilor dintre cerere şi

ofertă, la schimbarea altor factori care influenţează preţurile. Piaţa poate fi locală,

naţionalăşi internaţională, adr majoritatea pietelor (inclusiv cea a capitalului) tind sa

devina globale.

Piaţa întreprinderilor necotate, dominanta in realizarea tranzactiilor de actiuni

in Romania, se caracterizează prin mai multe elemente de transparenţă insuficientă

referitoare la:

informaţiile asupra preţurilor tranzacţiilor anterior efectuate şi condiţiilor de


23/51


23

tranzacţionare;

limitarea contactării numărului potenţialilor cumpărători;

condiţiile de negociere a preţului se caracterizează prin lipsa informaţiilor

asupra preţurilor oferite de alţi potenţiali cumpărători.

Aceste caracteristici impun necesitatea unor judecăţi aprofundate şi abordări

multiple ale evaluării din partea evaluatorilor profesionişti.

e) Valoarea este un concept economic care se referă la relaţia monetară

dintre bunurile şi serviciile destinate cumpărării/vanzarii şi cei care le cumpără/vând.

Valoarea nu este un fapt cert, ci o opinie care aratăcât preţuiesc bunurile şi serviciile

la un moment dat, în concordanţă cu o anumită definiţie a valorii. Conceptul

economic de valoare reflectă în fapt imaginea pe care o are piaţa despre bene ficiile

viitoare care îi revin celui care posedă proprietatea la data efectivă a evaluării.

Din această prezentare a valorii, rezultă mai multe aspecte implicate in

înţelegerea conceptului economic de valoare în cadrul teoriei evaluării. Acestea sunt:

(1) existămai multe tipuri de valoare. Un evaluator profesionist nu foloseşte

noţiunea generală de valoare, ci adaugă acesteia diferite adjective pentru a desemnatipul de valoare supusă estimării;

(2) unele tipuri de valoare sunt folosite, în mod curent, în evaluarea activelor în

scopul înregistrărilor financiare sau efectuării de tranzacţii. Alte tipuri de valoare sunt

utilizate în situaţii speciale, în circumstanţe clar identificate şi prezentate;

(3) în fiecare evaluare trebuie precizate în mod clar tipul şi definiţia valorii

estimate, care trebuie să fie adecvate cu scopul evaluării. Rolul esenţial al

Standardelor Europene de Evaluare (EVS-uri) şi Standardelor Internaţionale de

Evaluare (IVS-uri) este de a stabili definiţiile tipurilor de valoare şi a circumstanţelor

utilizării lor;

(4) criteriul de bază pentru estimarea valorii este utilitatea proprietăţii. Utilitatea

proprietăţii este un termen relativ şi nu unul absolut. De exemplu, pentru unele


24/51


24

proprietăţi, utilitatea este mai mare dacăacestea sunt exploatate ca unităţi

operaţionale distincte (în mod individual), în schimb alte proprietăţi au o utilitate mai

mare dacăsunt exploatate ca părţi (componente) ale unui grup; în plus, pentru un

anumit investitor (cumpărător) cu interese speciale, utilitatea unei proprietăţi pe care

vrea să o cumpere este de regula mai mare decât pentru un investitor de portofoliu,deoarece prin integrarea proprietăţii cumpărate în componenţa întregii sale

proprietăţi, rezultă un efect sinergetic concretizat în beneficii suplimentare. O altă

accepţiune a utilităţii se referă la mentenabilitatea acesteia, de obicei pe durata de

viaţă rămasă a obiectului proprietăţii, ceea ce nu înseamnă că nu existăşi momente

când parti ale proprietăţii au o utilitate mai restrânsă(fiind subutilizate), pot deveni

inutile (redundante) sau pot să fie mai valoroase într-o utilizare alternativa.

3. Principalele tipuri de valoare

Pentru diferite scopuri ale evaluării şi pentru diferite categorii de proprietăţi

evaluate (în care există o anumită clasificare a activelor) au fost elaborate

Standarde ale tipului de valoare adecvat, care fac referire la diferite criterii de

evaluare. Cel mai des aplicabil tip de valoare şi, implicit, standard este valoareade piaţă (market value).

Pentru anumite situaţii, standardul valorii este stabilit în mod oficial fie printr-o

lege, fie prin documente legale (indeosebi pentru valoarea administrativa) sau

contracte.

Funcţie de scopurile evaluării se utilizează o multitudine de tipuri de valoare,

definite prin standarde larg acceptate. Acestea sunt:

A. Valoarea de piaţa Poate cel mai intalnit tip de evaluare folosit în practica este

valoarea de piaţa. Pentru achizitii, fuziuni, privatizare, înregistrări în documentele

financiar-contabile, noţiunea utilizată adesea este valoarea de piaţă (market

value). Definiţia comună a autoritatii internationale şi europene în domeniul


25/51


25

standardelor de evaluare International Valuation Standards Comitee (IVSC) şi

The European Group of Valuers‟ Associations (TEGoVA) este:

Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ ar putea fi

schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un

vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie liberă(nepărtinitoare), după un

marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauzăşi

fără constrângere.

B. Valoarea de utilizare:

Se referă la valoarea cu care un anumit activ sau parte din firma contribuie lavaloarea întreprinderii din care face parte, fără a avea în vedere cea mai bună

utilizare sau suma ce s-ar obţine prin vînzarea acestuia. Această categorie se referă

la valoarea unui activ din cadrul unei întreprinderi pentru o anumită utilizare de către

un anumit utilizator, nefiind deci vorba de o valoare de piaţă.

B. Procesul de evaluare a întreprinderii/ activelor necorporale

Procesul de evaluare reprezintă o procedură sistematică utilizatăpentru estima

într-o manieră credibilă o anumită valoare a întreprinderii/ activelor necorporale.Procesul de evaluare este util pentru estimarea credibilă a valorii definite,

bazată pe analiza tuturor informaţiilor disponibile (îndeosebi în diagnosticul

întreprinderii). Evaluatorul va estima valoarea firmei prin metode şi tehnici specifice,

care reflectă trei abordări distincte în evaluarea firmei. În mod fundamental nu există

decât trei modalităţi (abordări) de a ajunge la valoarea unei întreprinderi/ activ

necorporal:

(A) Abordarea pe baza de active/ costuri

(B) Abordarea pe baza de venit

(C) Abordarea prin comparatie


26/51


26

Abordarea bazată pe active se bazeaza in mod esential pe principiul substituţiei care

spune ca un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părţilor

sale componente. In cadrul acestei abordari evaluatorul va corecta bilantul care

reflecta valori contabile (influentate in mare masura de costul istoric) cu un bilantcare reflectă pentru toate activele (atat corporale cat şi necorporale) şi toate

datoriile, valoarea lor de piaţă sau o altă valoare corespunzatoare (adecvată).

Abordarea pe baza de venit se bazeaza in primul rand pe principiul anticiparii care

afirma ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi

generate de proprietatea detinuta . In abordarea pe bazăde venit se estimează

valoarea unei întreprinderi, prin determinarea valorii prezente a veniturilor anticipate.

Atunci cand sunt disponibile mai multe tranzactii cu intreprinderi/active similare şi

relevante abordarea prin comparatie este poate cea mai buna abordare pentru a

realiza o estimare credibila a valorii de piata. In abordarea prin comparatie,

evaluatorul este pus in situatia de a aprecia gradul de similitudine intre firma

evaluata şi tranzactiile comparabile dar şi diferentele intre acestea.


27/51


PROCESUL DE EVALUARE

I. DEFINIREA PROBLEMEI

a. identificareaintreprindrii

b.identificareapachetului de actiunievaluat

c. scopul evaluarii,clientul/ destinatarulraportului

d.definirea valoriiestimate

e. Data evaluarii şidata raportului

f. Ipoteze şiconditii limitative

II. DIAGNOSTICUL INTREPRINDERII

COMERCIAL JURIDIC OPERATIONAL RESURSE UMANE şiMANAGEMENT

ECONOMICO-FINANCIAR

Estimare a pieteiactuale şi potentiale aintreprinderii şi apozitiei sale pe piata.

analiza aspectelor legaleprivind activitatea firmeievaluate

analiză a factorilortehnici, a tehnologiilorde fabricatie precum şi aorganizarii activitatiioperationale.

cunoaşterea de cătreevaluator a resurselorumane şi a potentialuluide management

Performanţe realizateşi riscuri Ajustareasituaţiilor financiareistorice Comparareacu întreprinderisimilare

III. APLICAREA CELOR TREI ABORDARI

ACTIVE VENIT COMPARATIE

Metode uzuale Activ Net Corectat(ANC); Activ Net de Lichidare

Metode uzuale Capitalizarea profituluiFluxuri financiare actualizate

Comparatia cu tranzactii de firmesimilare sau tranzactii anterioare cusubiectul evaluarii

IV. RECONCILIEREA VALORII şi ESTIMAREA VALORII FINALE


28/51


28

C. Abordarea pe baza de venit in evaluare

1. Logica abordarii pe baza de venit Prin aceasta abordare se estimează valoarea

unei întreprinderi/ proprietati prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate

pentru proprietari/ investitori, in mod uzual prin metoda capitalizarii profitului netşi/sau actualizarii cash-flow-ul sau a dividendelor. Abordarea pe baza de venit este

fundamentată pe cateva principii importante: Principiul anticiparii valoarea provine

din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta

este indiscutabil elementul de baza in intelegerea acestui mod de judecata a valorii;

Principiul substituţiei ajuta la intelegerea atat a costului capitalului cat si a legaturii

intre costul capitalului si valoarea intreprinderii/ activelor necorporale. Principiul

cererii si ofertei. Principiul contributiei: permite intelegerea legaturii intre valoarea

“partilor” (activelor) si valoarea intregului (intreprinderii) pentru ca valoarea unei

parti din intreprindere depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea intregii

firme.

Una din premisele importate ale estimarii valorii in abordarea pe baza de venit este

continuitatea exploatarii, respectiv premisa ca intreprinderea evaluata sau parte dinaceasta isi va continua activitatea operationala si intr-un viitor previzibil.

2. Metoda capitalizarii venitului

Aceasta metoda se bazeaza pe raportarea unui singur flux de venit/ beneficiu

economic, aferent unei singure perioade (de regula un an) la o rata de capitalizare.

Este considerata o simplificare a metodei actualizarii fluxurilor de lichiditati -

DCF. Retinem ca relatii de baza:


29/51


29

Formule de calcul

V CP = PN / c

VCP = valoarea intreprinderii/ activului necorporal prin metoda capitalizarii profitului PN = profitul net c = rata

de capitalizare

In conditiile in care este previzionata o dinamica stabila (constanta) a profitului net

se utilizeaza modelul de crestere Gordon, iar relatia de calcul a valorii devine:

V CP = PN / ( c – g)

Rata de actualizare (costul capitalului) si rata de capitalizare Atat ratele de

capitalizare cat şi ratele de actualizare se bazeaza pe informatii de piaţă: sunt

exprimate ca un multiplu de preţ (derivat din informaţiile despre întreprinderile

cotate sau din tranzacţii cu pachete de actiuni), sau exprima o rată a rentabilităţii

investiţiei (derivată din informaţiile despre investiţiile alternative). Totusi, uneori

este dificil de realizat diferenta intre rata de actualizare (utilizata in metoda DCF) sirata de capitalizare – element cheie in metoda pe care o discutam. Principalele

elemente de diferentiere au in vedere: Rata de capitalizare este utilizata pentru a

converti un flux constant si reproductibil in valoarea prezenta a proprietatii in vreme

ce rata de actualizare este utilizata pentru a converti fluxuri viitoare diferite ca

marime si evolutie in valoarea prezenta a proprietatii care genereaza acele fluxuri;

Rata de capitalizare preia toate modificarile viitoare ale venitului considerat pentru

estimarea valorii; Modificarile in veniturile viitoare sunt preluate in capitalizare prin

deducerea din rata de actualizare a ratei de crestere anuale a venitului prin

intermediul relatiei Gordon – Shapiro, si deci:


30/51


30

Rata de capitalizare (c)= rata de actualizare (a) – rata de crestere (g), sau

c = a - g

In tehnica bazata pe actualizare orice crestere a venitului este previzionata

pentru fiecare an de previziune fiind preluata in estimarea valorii la numarator. Prin

capitalizare, modificarile viitoare ale venitului sunt estimate ca o medie anuala (rata

de crestere) si preluate in estimarea valorii la numitor (rata de crestere se deduce

din rata de actualizare). Din punct de vedere matematic, daca rata de crestere este

estimata corect, capitalizarea va produce aceeasi valoare ca si tehnica bazata pe

actualizare; Daca este estimata o crestere importanta pe termen scurt sau mediu a

beneficiului economic al intreprinderii, dupa care va fi probabila o perioada stabilasau o dinamica lenta, din punct de vedere tehnic va fi preferata o metoda bazata pe

actualizare. Un aspect important, valabil atat pentru rata de actualizare cat si pentru

rata de capitalizare vizeaza coerenta intre estimarea profitului (in termeni nominali

sau in termeni reali) si rata de actualizare/ capitalizare.

3. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (DCF)

Este una dintre cele mai complexe metode de evaluare, dar totodata si cea

mai corecta din punct de vedere teoretic. Ea se bazeaza pe actualizarea tuturor

beneficiilor economice proiectate (fluxuri de lichiditati sau alte variabile asimilate) ale

intreprinderii utilizand o rata de actualizare ce reprezinta costul capitalului pentru

acea investitie. Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoare

reziduala (perioada non-explicita).

Formula de calcul

Estimarea valorii întreprinderii prin metoda actualizarii fluxurilor de

disponibilitati (DCF), se bazeazã pe urmatoarea relatie de calcul.


31/51


31

n

V =∑CF

+Vr

ni=1 (1+a)

i

(1+a)

VDCF = valoarea intreprinderii prin metoda DCF

CF = cash – flow disponibil pentru actionari (daca se estimeaza valoarea capitalului actionarilor) sau pentru

furnizorii de capital (daca se estimeaza valoarea capitalului investit). Deci poate fi vorba de: a = rata de

actualizare (costul capitalului) Vr = valoarea reziduala i = anul de previziune n = intervalul de previziune

(numar de ani)

Principalele etape necesare in aplicarea acestei metode sunt:

Stabilirea parametrilor cheie de evolutie a intreprinderii (in contextul economic in

care opereaza). Tinand seama de concluziile diagnosticului se vor preciza variabilele

cheie care vor influenta activitatea viiitoare si limitele generale ale dinamicii firmei.

Alegerea duratei de previziune

Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoarereziduala

(perioada non-explicita). Stabilirea ipotezelor de previziune. Scenariile/ stadiile deevolutie a intreprinderiIn aceasta etapa evaluatorul stabileste ipotezele generale si

ipotezele specifice in care realizeaza previziunea.Din punct de vedere tehnic in

aceasta etapa sunt utilizate instrumente si tehnici specifice, fiind realizate: proiectii

ale contului de rezultate; proiectii ale situatiei patrimoniului; proiectii ale

principalilor indicatori economico-financiari; proiectii ale fluxului de lichiditati.

Estimarea valorii reziduale Functie de estimarile privind evolutia intreprinderii dupa

perioada explicita de previziune (evolutie constanta sau crestere/ descrestere),

evaluatorul va aplica una din relatiile urmatoare de calcul.


32/51


32

CF sau PNVr = c

sauCF sau PN

Vr = a −g

4. Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

4.1. Definirea costului capitalului

Costul capitalului reprezinta rata de rentabilitate pe care o solicita piata pentru

a atrage surse de finantare pentru o anumita investitie. In termeni economici este

vorba de costul de oportunitate. Costul capitalului se bazeaza pe principiulsubstitutiei (un principiu de altfel foarte important in evaluare) care, in contextul dat,

spune ca un investitor va prefera cea mai atractiva alternativa investitionala,

respectiv: investitie cu risc echivalent ce asigura o rata a rentabilitatii sperate mai

ridicata;

o investitie cu risc mai redus dar cu aceeasi speranta de rentabilitate;

In acest context putem defini conceptul de cost de oportunitate ca fiind

costul optiunilor pierdute, respectiv acea rata a rentabilitatii capitalului investit care

este atractiva pentru un investitor, facindu-l sa opteze pentru o anumita investitie

dintr-o serie larga de alte investitii alternative care au conditii similare de risc. Un

investitor care opteaza pentru o anumita investitie pierde oportunitatile de cistig

oferite de alte alternative de investire. De aceea, un investitor corect informat va

alege acea optiune din care spera sa obtina rentabilitatea maxima in conditii similarede risc

4.2. Valoarea in timp a banilor Sunt trei elemente de baza in componenta costului

capitalului: rata de rentabilitate exprimata in termeni reali pe care o asteapta

investitorii pentru a renunta la orice alta alternativa investitionala; rata


33/51


33

inflatiei, respectiv scaderea puterii de cumparare a banilor; riscul, respectiv

incertitudinea referitoare la perioada si dimensiunea cash-flow ului (sau a altei

masuri a venitului asteptat de investitor) ce va fi obtinut in viitor.

Combinatia primelor doua componente prezentate anterior se analizeaza prin

intermediul “valorii in timp a banilor”.

Pentru intelegerea facila a principiului valorii in timp a banilor vom prezenta

urmatoarele elemente:

a) Valoarea viitoare (Vv).Presupunem ca aveti o suma de 100 u.m. pe care vreti sa o depuneti la banca

(cu o rata a dobanzii de 5%) dar totodata vreti sa stiti cat va fi valoarea pe care o

veti avea la sfarsitul perioadei de investitie. Pentru aceasta vom folosi o tehnica

cunoscuta sub numele de compunere, respectiv procesul aritmetic prin care se

determina valoarea finala a unui flux de disponibil sau a unei serii de disponibilitati

plin aplicarea ratei dobanzii (rentabilitatii).

In exemplul nostru:

Vv n = Vv1 = Va + Dobanda =

= Va + Vp x d =

= Va x (1 + d) =

= 100 x (1 + 0,05) = 105

In care: Vv = Valoarea viitoare; Va = Valoarea actuala; d = Rata dobanzii.

Valoarea viitoare este asadar suma la care un flux de lichiditati sau o serie de

fluxuri de lichiditati va creste intr-o anumita perioada de timp prin compunerea cu

rata dobanzii (rentabilitatii investitiei).


34/51


34

Mentinand exemplul anterior ne intrebam ce se va intampla daca suntem interesati

sa mentinem investitia pe o perioada de 5 ani. Valoarea la sfarsitul anului 5 va fi:

Vv5 = Vv1 x (1 + d)5 =

= 100 x (1 + 0,05)5 = 127,63

Axa timpului 0 1 2 3 4 5Flux initial - 100 Vv1 Vv2 Vv3 Vv4 Vv5 Dobanda obtinuta 5,00% 5,25% 5,51% 5,79% 6,08%Suma la sfarsitul perioadei 105,00 110,25 115,76 121,55 127,63

c) Valoarea actuala (prezenta) (Va). Valoarea prezenta este suma de astazi a unui flux de

lichiditati viitor sau a unei serii de fluxuri viitoare de disponibilitati.

Pentru a afla valoarea prezenta folosim tehnica actualizarii.

Vvn 1 Va = ---------- (1) sau Vvn x --------- - (2)

(1 + d)n (1 + d)n

Va = Vvn x @ d (3)

@ d = factorul de actualizare corespunzator unei rate de actualizare/ dobanda date;

Axa timpului 0 1 2 3 4 5Flux viitor Vp1 Vp2 Vp3 Vp4 127,63Factor de actualizare (@ 5%) 0,783

5

0,8227 0,8638 0,9070 0,9524

Valoarea actuala (prezenta) 100 105,00 110,25 115,76 121,55@ 5% = factorul de actualizare corespunzator unei rate de 5%.


35/51


35

PARTEA A III A.

EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale

B. Definirea activelor necorporale

C. Clasificarea activelor necorporale

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale

Pentru reliefarea tendintei de dematerializare a investitiilor au fost dezvoltatenumeroase studii. Acestea pot fi grupate în trei categorii, în functie de obiectivul

urmărit:

explicarea modificărilor importante intervenite în esenta şi rolul capitalului

necorporal;

delimitarea sferei notiunilor utilizate în teoria şi practica economică(sistemul

statistic şi înregistrările contabile);

elaborarea unor principii, metode şi procedee de evaluare (cuantificare) a

investitiilor nemateriale şi capitalului necorporal.

Dematerializarea capitalului reprezintă procesul actual de modificare a structurii

capitalului în sensul creşterii semnificative a ponderii capitalului necorporal. De

importantă decisivă în întelegerea dematerializării capitalului este nu atât modificarea

de structură, ci faptul că activele corporale sunt subordonate capitalului necorporal înprocesul economic modern; este deci relevanta unei modificări de rol economic,

primatul trecând de partea capitaluli nematerial. Referindu-se la această translatie de

rol a activelor întreprinderii moderne, A. Toffler scrie: "Câtă vreme

investitorii în sectoarele înapoiate ale industriei încă mai considerătraditionalul

patrimoniu concret - uzine, echipamente şi stocuri - critic, investitorii în sectoarele


36/51


36

cele mai înaintate şi cu cea mai rapidă dezvoltare se bazează pe factori radical diferiti

pentru a-şi sustine investitiile. Nimeni nu cumpără o parte din actiunile Apple

Computer sau I.B.M. datorităpatrimoniului material al firmei. Ceea ce contează nu

sunt clădirile sau aparatura companiei, ci contactele şi puterea marketingului şi a

fortei sale de vânzări, capacitatea organizatorică a administratiei şi ideile care

dospesc în capetele angajatilor‟ (Toffler A. - Powershift, Puterea în mişcare, Ed.

ANTET, Bucureşti, 1995, p. 67i

).

Referindu-se la inversarea importantei celor două categorii mari de active

(corporale şi necorporale), care s-a produs şi se amplifică în economia modernă de

tip informational, Pierre Chapignac afirmă că: "Astăzi, ierarhia se schimbă. Activele

determinante sunt nemateriale (cunoştinte, capacitatea de tratare a informatiilor,cultura etc.) Cu alte cuvinte, capitalul material este subordonat activelor nemateriale.

Esenta capacitătii unei persoane de a produce bogătie nu constă în maşinile şi

celelalte mijloace de productie pe care le posedă. Ea se situează în cunoştintele

specifice, în capacitatea sa de a rezolva problemele, de a crea solutii, etc. Mai mult

decât importanta fiecăruia din aceste elemente necorporale, capacitatea economică a

unei întreprinderi rezidă din arta de a asambla într-un mod coerent şi creator aceste

elemente".Dematerializarea capitalului este rezultatul actiunii simultane a două cauze:

restructurarea investitiilor în sensul creşterii pronuntate a ponderii investitiilor

nemateriale;

perceptia consumatorilor asupra produselor şi serviciilor livrate de o firmă, care

ref lectă de fapt calitatea cercetării-dezvoltării, managementului, fortei de muncă,

retelei de distributie şi publicitătii, relatiilor cu alte întreprinderi şi altor elemente care

exprimă reputatia unei firme.


37/51


37

Activele nemateriale şi valoarea companiei (mld. $)

Compania Valoarea depiată*

Venituri Profit Activenete**

Valoarenecorporală

General ElectricCoca-ColaExxonMicrosoftIntel

169148125119113

7919

1199

21

7,33,57,52,25,2

316

437

17

138 (82%)142 (96%)82 (66%)

112 (94%)96 (85%)

* calculată prin capitalizare bursieră, respectiv prin înmultirea numărului actiunilor cu cursul unei actiuni ** reprezintă activul net contabil Sursa: Fortune 500, 28 April, 1997

Cunoaşterea celor două cauze ale dematerializării capitalului este necesară pentru

întelegerea metodelor distincte de evaluare a mărimii reale a capitalului (activelor)necorporal(e).

Conform definitiei OECD "investitia nematerială cuprinde toate cheltuielile pe

termen lung, altele decât cele pentru cumpărarea activelor f ixe, pe care

întreprinderile le fac în scopul ameliorării rezultatelor lor. În afara investitiilor în

tehnologie, cercetare-dezvoltare şi achizitionarea rezultatelor acesteia, ea mai

cuprinde investitiile în formarea salariatilor, în relatiile de muncă, în structurile de

gestiune, în organizarea productiei, elaborarea relatiilor comerciale şi tehnologice cu

alte firme şi cu furnizorii şi consumatorii, investigarea pietelor, achizitionarea şi

exploatarea programelor informatice".

Din punct de vedere contabil, cheltuielile cu formarea profesională sunt

considerate a fi imobilizări necorporale, numai dacă sunt finantate de întreprindere,

reprezentând totalitatea cheltuielilor efectuate deoarece numai acestea reprezintă o

valoare adăugată la valoarea intrinsecă a salariatilor (care poate să dispară în cazultransferului sau pensionării salariatilor). Chiar şi împotriva unui astfel de punct de

vedere logic, existăobiectia ca înregistrarea în imobilizări să se facă numai pentru

cheltuielile cu formarea profesională care determină creşterea rentabilitătii

întreprinderii.


38/51


38

B. Definirea activelor necorporale

Având în vedere complexitatea implicată de problematica activelor

nemateriale, multiplele unghiuri de apreciere a acestora vom dezvolta acest capitol

pornind aprioric de la considerarea a patru zone interesate în mod evident dedefinirea activelor nemateriale:

1. contabilitatea; în măsura în care din punct de vedere juridic dar şi economic este

evident faptul că întreprinderile deţin şi tranzacţioneazăimobilizări necorporale,

profesia contabilă a trebuit să găseasca modalităţile de înregistrare şi prezentare

către utilizatorii de informaţie financiar-contabilă referitoare la elementele

patrimoniale;

Schema generală de contabilizare a activelor nemateriale

Tipul activului Metoda de achiziţieCumpărare Dezvoltate internă

Identificabile distinct Amortizare pe durata utilă deviaţădar nu peste o limită stabilităii

Includere pe costuriSau amortizare

Neidentificabiledistinct

Amortizare pe durata utilă deviaţădar nu peste o limită stabilită

Includere pe costuri

1 interpretarea juridică a activelor nemateriale; justiţia este poate prima

interesată în definirea şi reglementarea dreptului de proprietate asupra activelor

nemateriale, de apărarea şi protejarea acestui drept de proprietate;

2 punctul de vedere al fiscalităţii; datorită implicaţiilor directe a activelor

nemateriale asupra profiturilor companiilor, fiscalitatea a trebuit săgăsească

modalităţile clare de impozitare în condiţiile derulării unor operaţii cu astfel de active;

3 punctul de vedere al evaluării; nu în ultimul rând profesia de evaluator a pus în

discuţie problematica relaţiei dintre valoarea afacerii şi valoarea activelor

nemateriale, estimarea valorii acestor active, incluzând, în cadrul standardelor de

evaluare a afacerii şi a proprietăţilor, referiri explicite la goodwill şi la active

necorporale individualizabile.


39/51


39

Activele (în general) sunt "resurse economice asupra cărora întreprinderea exercită

un control ca urmare a operaţiilor şi faptelor trecute şi care sunt susceptibile să

procure entităţii avantaje economice viitoare" Caracteristicile esenţiale care

deosebesc imobilizările necorporale de cele corporale sunt:(a) inexistenţa substanţei fizice;

(b) veniturile viitoare generate de imobilizările necorporale au un pregnant

caracter de incertitudine;

(c) valoarea imobilizărilor necorporale este extrem de fluctuantă, având în vedere

schimbările rapide ale condiţiilor existente pe piaţă(competiţie, cerere, avantaje

competitive etc.);

(d) în multe cazuri, imobilizările necorporale au o valoare numai pentru

întreprinderea care le deţine, ele potenţând randamentul utilizării capitalului avansat

în acea afacere;

(e) estimarea unei durate de viaţă a imobilizărilor necorporale este dificilă, inclusiv

pentru obiectele proprietăţii intelectuale care au stabilită o durată de protecţie legală.


40/51


40

C. Clasificarea activelor necorporale

Structurarea proprietăţii nemateriale a unei companii

ACTIVENECORPORALETEHNOLOGICE

ACTIVE NECORPORALEDE MARKETING

ACTIVEDE

BAZA

tehnologia

cunostinţe deprodus

abilitateaangajaţilor

abilitateamanagementului

sistemul demanagement

sistemul

informaţional programe pentru

calculator

reputaţiacredibilitatea

standingul bancar liste de clienţi

reţele de distribuţie contracte relaţii

DREPTURI DEPROPRIETATEINTELECTUALA

Înregistrate brevete modele, desene drepturi de autor

marca numele comercial franşiza

Neînregistrat informaţii deknow-how

secrete defabricaţie

proiecte de

modernizare

informaţii de piaţă informaţii despre

clienţi strategii comerciale

Clasificarea contabila

O clasificare cuprinzatoare a activelor necorporale identificabile este realizata in

cadrul IFRS 3 – Combinari de intreprinderi. Practic sunt precizate explicit cinci clase

de imobilizari necorporale ce pot fi recunoscute in mod distinct într-o combinaţie de întreprinderi. Lista identifica practic cele mai întâlnite active necorporale

identificabile, ce pot fi evaluate în mod separat de fondul comercial.

A. Active necorporale legate de marketing

1.

Mărci comerciale, mărci de servicii, mărci colective şi mărci de certificare

2. Nume de domenii de Internet


41/51


41

3. Tipare de îmbrăcăminte (culoare, formă sau ambalaj unicat)

4. Titluri de ziar

5. Acorduri de non-concurenţă

B. Active necorporale legate de clienţi

6. Liste de clienţi 7. Portofoliul de comenzi sau de producţie încă neonorate

8. Contracte cu clienţii şi relaţiile cu clienţii aferente acestora

9. Relaţii necontractuale cu clienţii

C. Active necorporale din domeniul artistic

10. Piese de teatru, spectacole de operă şi de balet

11. Cărţi, reviste, ziare şi alte opere literare

12. Lucrări muzicale cum ar fi compoziţii, texte de cântece, reclame

13. Tablouri şi fotografii

14. Materiale video şi audiovizuale, incluzând filme de cinematograf, clipuri

muzicale şi programe de televiziune

D. Active necorporale de natură contractuală

15. Licenţe, drepturi de autor şi acorduri de novaţie

16. Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionare17. Contracte de închiriere/ leasing/ arendare

18. Autorizaţii de construire

19. Contracte de franciză

20. Drepturi de operare şi de emisie

21. Drepturi de folosinţă cum ar fi: de exploatare minieră, a apelor, de survol, de

exploatare forestieră şi a drumurilor

22. Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecare

23. Contracte de muncă care sunt avantajoase pentru angajator din cauza unui

salariu contractual situat sub nivelul salariului pe piaţă

E. Active necorporale de natură tehnologică

24. Tehnologia brevetată


42/51


42

25. Programe pentru calculator şi circuite integrate

26. Tehnologia nebrevetată

27. Baze de date

28. Secrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, reţete secrete.

Clasificarea identificabilitate/ detinator

Ansamblul activelor care pot fi descrise drept goodwill şi alte active

necorporale pot fi clasificate în trei grupe de bază după criteriul mixt identificabilitate

-deţinător. Această clasificare este utilă profesiei evaluatorilor deoarece permite

orientarea metodologiei de evaluare a afacerilor în general şi a activelor necorporale.

Grupa 1. Active necorporale neidentificabile ale afacerii

Sistemul (ansamblul) proprietate, utilaje, echipamente într-o unitate

productivă (sau mai multe unităţi productive);

Disponibilitatea personalului calificat;

Sisteme, metode, modalităţi de control care au fost dezvoltate ca părţi ale unei

operaţii;

Existenţa clientelei;

Acoperirea pierderilor iniţiale (se au în vedere cheltuielile iniţiale normale până

la obţinerea de profit);

Cheltuielile (investiţiile) în promovare, reclamă;

Avantajul amplasamentului, care se reflectă în însăşi valoarea de piaţă a

proprietăţii ( sau proprietăţilor) imobiliare;

Reputaţia locală, naţională, internaţională; aceasta poate fi detaliată pe baza

(re)cunoaşterii de către public sau clienţi, dependenţa acestora de firma

(calitatea serviciilor şi produselor), preţul serviciilor şi produselor, standingul

de creditare (bănci, instituţii financiare, clienţi etc.).


43/51


43

Grupa 2. Active necorporale neidentificabile ale persoanei

Activele din această grupă sunt elemente unice în asociere cu persoanele din

cadrul afacerii. În cele mai multe cazuri se consideră că ele au o durată de viaţă

nedeterminabilă. Totuşi, în anumite situaţii, indemnizaţiile speciale (specifice) aleunui salariat pot fi gândite ca având o durată de viaţă determinabilăşi o valoare

distinctă atunci când serviciile sale sunt prevăzute explicit într-un contract de muncă.

Cele mai importante active din aceasta grupă sunt:

Reputaţia personală a angajaţilor sau a proprietarilor pentru publicul general,

clienţi, alţi angajaţi, alţi proprietari sau instituţii de creditare;

Îndemânarea, abilitatea specifică a angajaţilor, inclusiv cunoştinţele tehnice,

abilitatea vânzărilor, abilitatea financiară;

Abilitatea generală a angajaţilor şi acţionarilor în domenii cum ar fi relaţiile cu

clienţii, relaţiile cu angajaţii, spiritul managerial, abilităţile pentru administraţie,

"leadership".

Grupa 3. Active necorporale identificabile pentru afacere

Marca, Numele comercial Metode şi procese secrete

Biblioteca tehnică

Dreptul de autor (Copyright)

Contractele (cu salariaţi, contracte de cumpărare, de vânzări, de publicitate,

de credit etc.)

Informaţii, liste (cu furnizorii, clienţii etc.)

Formule secrete

Licenţe

Brevete de invenţie

Franşiza


44/51


44

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

Relevanţa metodei/ Activ

necorporal

Bună Satisfăcătoar

e

Slabă

1. Proprietăţi tehnologice, brevete Profit Piaţa Cost2. Marca, nume produs Profit Piaţa Cost3. Copyright Profit Piaţa Cost4. Ansamblul forţei de muncă Cost Profit Piaţa 5. Sistemul informaţional al managementului Cost Piaţa Profit6. Programe soft Profit Piaţa Cost7. Reţele de distribuţie Cost Profit Piaţa 8. Drepturi de franşiză Profit Piaţa Cost9. Practicile şi procedurile firmei Cost Profit Piaţa

A. Metode de evaluare bazate pe venit (profit)1.Metoda avantajul profitului

Pentru a exemplifica această metodă presupunem că dorim să evaluăm un processecret cunoscut de firma "X". Proiecţiile arată că fabricaţia care utilizează acestproces permite realizarea unor vânzări de produse la un nivel de 100.00 bucăţi/an,cu un avantaj de preţ de 2 Euro/buc. (datorită unui preţ superior faţă de cel practicatde concurenţi care realizează produse similare calitativ).

1. Număr mediu de produse vândute anual 100.0002. Avantaj de preţ 2 Euro/buc.3. Total profit suplimentar anual (1 x 2) 200.000 Euro4. Factor de actualizare - 16% pentru 6 ani 3,68475. Valoarea procesului secret 736.940 Euro6. Valoarea procesului secret (rotunjit) 735.000 Euro

2. Metoda contribuţiei la profit Presupunem, de exemplu, că într-o staţiune de vacanţă, un restaurant "X" are

vânzări superioare cu 500 mii Euro anual comparativ cu celelalte două restauranteoperationale în staţiune. Pentru determinarea valorii activelor necorporalepresupunem că cele trei restaurante au o marjă de profit similară de 35%.

1. Vânzări anuale suplimentare ale restaurantului "X" 500.000 Euro2. Marja de profit 35%3. Total profit suplimentar anual (1 x 2) 175.000 Euro4. Factor de actualizare - 12% pentru 3 ani 2,405. Valori active necorporale (3 x 4) 420.000 Euro


45/51


45

Evaluatorul a analizat situaţia specifică a restaurantului "X" observând că singuradiferenţă cu impact asupra vânzărilor o reprezintă forta de munca instruita. În acestcaz, evaluatorul apreciază valoarea activelor necorporale deţinute la 420 mii Euro.(Nota: 20 mii Euro= valoarea cursurilor de formare, aceasta reprezinta o indicatie acostului/ investitiei in calificare dar nu si o indicatie asupra valorii).

3. Metoda economiei de redevenţă

Specificaţie 1 2 3 4-10 Vânzări estimate Redevenţa (%) Suma redevenţei Cheltuieli (inclusiv impozite)Redevenţă netă Factor de actualizare (t=18%)Redevenţăt netă actualizată

5.0005%25030220

0.847186

7.5005%37540335

0,718241

10.0004,55%

45555400

0,609244

10.0004,75%

47555420

2,32*974

TOTAL 1.645 * Factorul de actualizare pentru perioada 4-10 de 2,32 s-a determinat astfel: factorul de actualizare 18%pentru 10 ani este de 4,494. Deducând valoarea factorului pentru primii trei ani (0,847 + 0,718 +0,609) rezultă nivelul stabilit de 2,32.

4. Metoda economiei de costuriO întreprindere din industria constructoare de maşini a realizat o metodă nouă deasamblare a produselor. Aceasta determină o creştere a eficienţei costurilor datorităreducerii cheltuielilor unitare. Preţul de piaţă al unui produs este de 28.500 lei, dincare 40% costurile salariale.Compania vinde circa 80.000 bucăţi/an, dar estimează că reducerea preţului (prinreflectarea a doar 90% din economia de costuri în profit) va permite vânzarea a100.000 bucăţi/an. Ca rezultat al aplicării noii metode de asamblare se economisesc750 lei/bucată costuri cu materialele şi se reduc cu 20% costurile salariale. Seestimează că acest avantaj va fi menţinut pe o durată de 5 ani.

1. Economii materiale(100.000 x 750 lei) 75 mil. lei2.

Economii de muncă 228 mil. lei costul realizat de competitori pentru acelaşi produs:

100.000 x 28.500 = 2.850 mil. lei ponderea salariilor în costuri 40%:

2.850 x 0,4 = 1.140 mil. lei economia de costuri salariale:

1.140 x 0,2 = 228 mil. lei3.

Total economii anuale (1+2) 303 mil. lei4.

Economii reflectate în profit (90%) 273 mil. lei5.

Factor de actualizare (18% pentru 5 ani) 3,1276.

Valoarea activului necorporal 854 mil. lei


46/51


46

B. Metode de evaluare bazate pe costuri

1. Metoda costului creării

Presupunem că un evaluator trebuie să stabilească costul unui proiect de

cercetare-dezvoltare, desfăşurat pe parcursul a doi ani. După analiză, el a stabiliturmtoarele costuri:

Materiale 10.000 mii leiSalarii 50.000 mii leiServicii prestate de terţi 5.000 mii leiCercetare de piaţă 15.000 mii leiTotal costuri 80.000 mii leiRentabilitatea investiţiei 8.000 mii lei(Investiţia medie x 10%, respectiv 40.000 x 2 ani x 0,1)Totalul costului creării 88.000 mii lei

2. Metoda costului de cumpărare

C. Metode de evaluare bazate pe piaţă

Presupunem că trebuie să evaluăm marca unui ziar, evaluatorul având

disponibile informaţii despre două tranzacţii similare (Marca B şi Marca C).

1. Metoda comparatiei directe

Specificaţie Marca A Tranzacţii similare Marca B Marca C

1. Valoarea tranzacţiei 2. Condiţii speciale ale

tranzacţiei 3. Tirajul mediu

4. Procent mediu retur5. CA anuală 6. % publicitate în totalvenituri7. % abonamente în total tiraj

-include acord non-

competiţie 80 mii buc./zi

6%60.000 mil. lei30%5%

7.500 mil. leiinclude acord

non-competiţie 50 mii buc./zi

4%25.000 mil. lei20%25%

9.000 mil. leiinclude acord

non-competiţie 55 mii buc./zi

6%36.000 mil. lei10%10%


47/51


47

Acest exemplu va confirma faptul că abilitatea şi experienţa evaluatorului suntesenţiale. Vom considera ca element cheie raportul între valoarea mărcii şi CAanuală: pornind de la acesta vom stabili unele corecţii funcţie de un parametru ca:procent mediu de retur, % abonamente în total tiraj, publicitate în total veniturietc.

Calcule:a) determinarea raportului:Marca Marca B Marca C

Val.mărcii/CA anuală 30% 25%Considerăm ca bază de calcul pentru marca A un nivel de 25%

b) Corecţie aplicată valorii de bază: - plus 25% pentru % publicitate în total venituri- minus 10% pentru % abonamente în total tiraj

c) Calculul valorii mărcii A: Valoarea de bază Corecţii = 25% CAanuală + 15% x 25% CA anuală = 28,75% CAanuală = 28,75% x 60.000 mil. lei = 17.250 mil. lei

2. Metoda asimilării


48/51


48

Intrebari test

A. Teste grila.1. Valoarea este un concept subiectiv/ obiectiv, care se creaza in mintea oamenilor in functie deurmatorii patru factori:……………….., ……………….., ………………, ………………………….

Solutie:

Subiectiv;

Utilitate

Raritate

Dorinta

Putere de cumparare

2. Valoarea de piata este:a) cel mai probabil pret care ar putea sa apara pe piata la un moment dat; b) cel mai probabil pret pe care l-ar plati un anumit investitor;c)

costul de creare al acelei proprietatid) nici un rapuns corect

Solutie (a):

3. Rolul declarat al standardelor de evaluare este în principal:a) să instituie proceduri care să permită certificarea valorii b) să ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluării, creîndu-se o bază

precisă şi compatibilă în activitatea practică; c) să asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evaluărilor; d) toate cele de mai sus.

Solutie (d):

4. Exista trei abordari sau modalitati logice de estimare a valorii oricarei proprietati (intreprinderi):…………………, ………………, …………………..

Solutie:

Active/ costuri;

Comparatie

Venit

5. Dematerializarea capitalului este procesul prin care creste semnificativ ponderea capitaluluicorporal/ necorporal.

Solutie: necorporal

6. Activele necorporale (inclusiv capitalul uman) au urmatoarele caracteristici(a) ……………….. substanţei fizice; (b) veniturile viitoare generate de imobilizările necorporale au un pregnant caracter de

certitudine/incertitudine;


49/51


49

(c) valoarea imobilizărilor necorporale este extrem de sigura/fluctuantă, având în vedereschimbările rapide ale condiţiilor existente pe piaţă;

(d) în multe cazuri, imobilizările necorporale au/nu au o valoare numai pentru întreprinderea carele deţine, ele potenţând randamentul utilizării capitalului avansat în acea afacere;

(e) estimarea unei durate de viaţă a imobilizărilor necorporale este facila/dificilă.

Solutie:

Inexistenta Incertitudine

Fluctuanta

Au

Dificila

7. Capitalul intelectual include doua componente:capital …………..… (organizational) si capital ………………….

Solutie:

structural

uman

8.Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:a) revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere; b) cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;c) modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii – retea;d) aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii;e) toate cele de mai sus.

Solutie e)

9. Numele domeniului de internet „google.com” este :

a) un activ necorporal legat de marketing b) un activ necorporal legat de clientic) un activ necorporal legat de domeniul artisticd) un activ necorporal de natura contractuala

Solutie a)

10. Formula bauturii racoritoare Coca Cola :

a) reprezinta un activ necorporal legat de marketing b) reprezinta un activ necorporal legate de clientic) reprezinta un activ necorporale de natura tehnologicad) reprezinta un activ necorporale de natura contractuala

Solutie c)


50/51


50

B. Intrebari. Probleme1. Care sunt principalele metode de evaluare a activelor necorporale. Care credeti ca sunt cele mai

relevante metode utile pentru estimarea capitalului intelectual al firmei.2. Interpretati pe scurt urmatoarea

220031553 Evaluarea Activelor Intangibile

Documents

Transcript of 220031553 Evaluarea Activelor Intangibile