povestirii despre rasA ~i despra muncA in eea despra spirit, pentru a legltima cunoa~terea ~i Institutille sale. este de doua orr netericitA: inconsisitentA teoretie, sa a fost suticientatotu~i pentru a gAsi in eontextul politic un ecou dezastruos.

10. DELEGITIMAREA

In societatea ~i cultura contemporana, societate postindustrial4, cultur4 poS&modern412 1 , .problema legitirnArii cunoa~terii se pune in alti termeni. Marea povestire ~i-a pierdut credibllitatea, oricare ar fl modul de unificare ce neste destinat: povestire speculativ4, povestire despre emancipare.

Se poate vedea in acest declin al povestirilor un etect al avfntului tehnicilor ~i al tehnologiilor du~ eel de-al doilea rAzboi mondial, avint cars a deplasat accentul mal degrabA pe mij­loacele de actiune decft pe scopurile sale; on al noil extinderi a capitalismuluf liberal avansat duoA reculul sau sub protectla keynesismului in perloda 1930-1960, reinnolre care a e1iminat alternativa cornunlsta ~i care a valonzat folosinta IndividualA a bunurilor ~i serviciilor. .:

AStfel de cercetAri de tip cauzal conduc intotdeauna la esec. Presupunind cA se admite una sau alta din aceste ipoteze. r4mine totu~i de explicat corelatia dintre tendlnte1e invocate ~i declinul puterii unificatoare ~i legitimatoare a marllor povestiri speculative ~i de emancipare.

Impactul pe care relansarea ~i prosperitatea eapitalista pe de 0 parte ~i avfntul derutant al tehniciJor, pe de alta parte. n poate avea asupra statutului cUnoa~terii este. cu sigurantA, u~or de inteles. Dar tretJUiemai intii sA reperam germenii "delegltimariJ"122 ~i al nihilismului - inerenti marllor povestiri ale secolului al XIX-lea - pentru a intelege cum a putut sAfie sensibilA ~tiinta contemporanA la aceste ~ocurl cu mult inainte ea ele sA aibA'loc.

121. Vezi nota t. Anumite aspecte ~tiintifice ale postmodernismuluisint trecute in rel/istlf,n I. Hassan, "Culture, Indeterminacy, and Immanence: Margins of the (Postmodern) Age", Humanities in Society 1, (iarna 1978). 51­85.

122. Cr. Mueller utilizeazl expresia "a process of delegitimation", in ThePolitics of Communication, loc. cit., 164.

Dispozitivul speculatlv com portA in primul rind un soi de echivoc in raport cu cunoasterea. EI dernonstreaza ca aceasta nu-~i merita numele decit in masura in care se dedubleaza (se IOautodepA~e~te", hebt sich auf) prin perpetuarea propriilor sale enunturi in sinul unui discurs de al doilea grad (autonimie) care Ie legitimeazA. Este ca ~i cum ai spune ca, in nemijlocirea sa, discursul denotatlv despre un referent (organism viu, proprietate chimica, fenomen fizic etc.) nu ~tie cu adevarat ceea ce crede ca ~tie. ~tiinta pozitivA nu este 0 cuooastere, lar speculatia se Y ,.. ,

~" ; " hrAne~te din suprimarea sa. In-acest fel povestirea speculativA .; hegelianA manifestA. cootorm mArturiei lui Hege1123

• un scep­~ ~~;:' ticism tata de cunoasrerea pozitiva. . ..

o ~tii"la care nu ~i-a gAsit legitlmitatea nu este 0 ~tiintA veritabilA, ea cade pe treapta cea mai de jos, devenind ideol9gie sau instrument de putere, daca discursul care ar trebuii sA 0

legitimeze apare el insu~i ca provenind dintr-o cunoastere pre~tiintificA, asemeni oric4rei povestiri ''Vulgare''. Ceea ce se ~i

intimplA'in momentul in care se intorc impotriva lui reguJilejocului ~tiintei, pe care 0 denunta ca empiricA,

Fie enuntul speculativ: un enunt ~tiintific este un tapt de , ,T \.

cunoastere (IOsavoirlO) daca ~i numai daca se Incadreeza el insu~i

intr-un proces universal de generare. Problema care se pune atunci este urrnatoarea: este acest curent, la rfndul lui, un fapt de cunoastere in sensul care ndeterminA? EI nu ajunge la acest statut decit dacA se poate situa el insU~i intr-un proces universal de generare. Or, el poate face acest lucru. neste suficient sA presupuna cA acest proces exista (Viata spiritului), ~i ca el aste o expresie a acestui proces. 0 asemenea presupozitie este chiar, indispensabilA jocului de Iimbaj speculativ. Daca ea nu ar ti facuta, limbajul legitimarii n-ar ti el insu~i ,legitim, cazind impreuna cu ~tiinta in nonsens, eel putin daca ar fi sA ne luAm dupa idealism.

Dar aceasta presupozitie poote fi inteleasA intr-un cu totul alt sens, care ne aproprie de cUltura postmodernA: ea detine~te, din perspectiva pe care am adoptat-o, grupul de reguli ce trebuie admise pentru a intra in jocul speculativ124

. 0 asemenea

123. "Drum al indoielii (...j, drum al disperilrii (...), scepticism", serie Hegel in Prefata la Fenomeno/og;a sp;r;tulu;, pentru a descrie efectul impulsului speculatil/ asupra cunoa~terii naturale.

68 69

apreciere presupune in primul rind cA se accepta ca mod genera, al Iimbajului cunoasters eel al ~tiintelor "pozitive" ~i, fn al doilea rind, cA sa consoera cA acest Iimbaj implicA presupozitii (for­male ~i axiomatice) pe care el trebuie sa Ie expliciteze mereu. in termeni diferiti, Nietzsche face acetasl lucru cind arata cA "nihilis­mul european" rezult4 din autoaglicarea exigentei ~tiintifice de adevar la aceasta exlgentA insa~i125 ' , .

Se naste astfel Ideea de perspectlvA, care nu este prea departe, in acesta privintA eel putin, de cea de jocuri de Iimbaj. Avem de-a face aici cu un proces de delegitlmare actlvat tocrr .d de exigenta de legitimare. "Criza" cunoasterf ~tiintifice ale cArei semne se' inmu~esc incepind cu sfir~itul secolulul al XIX-lea nu

i:1 provine dintr-o proliferare fortulta a stllntelor ca efect al progresului tehnicilor ~I al expansiunii capitalismului. Ea se naste

1\

din eroziunea internA a principiului de legitimare a cunoastert; AcestA eroziune ac!ioneazA in jocul speculativ. ea fiind cea care

:111 permite fiecArei ~tiinte sA se emancipeze, stablnd urzeala

II enciciopedicA in care trebuia sa-~i gAseascA loc. Dellmltarile clasice ale diverselor cimpuri ~tiintifice

suporta simultan 0 aetiune de redefinire: dispar discipline, se111'11 1;1 produc incAlcAri ale frontierelor ~tiintelor care dau nastere unor

noi teorii. lerarhia speculativA a cunoasterf face loc unei relele imanente ~i. am putea spune. "orlzontalr : de investigalie, ale carei frontiere sint in continua miscar-; Vechile "facultAti" se transtorrna in institute ~i tundatii de tot f,;llul, universitAtile i~i 'pierd tunctla de legitimare speculatlva. Private de responsabilitatea

II: cercetArii pe care povestirea speculatlva 0 supnma, ere seI I Iimiteaza la a transmite cuno~tinle ("savoir") stabilite ~i asigurA

prin didactica reproduClia mai degraba a profesorilor decil a savanlilor. Aceasta e starea in care Ie gase~te Nietzsche ~i apoi

124. Pentru a nu suprainclHca expunerea, rezervam unui studiu ulterior cercetarea acestui grup de reguli.

125. Nietzsche, "Der europaische Nihilismus" (ms N VII 3); "der Nihilism, ein normaler Zustand" (ms. WillI; "Kritik der Nihilism" (ms W VII3); "Zum Plane" (ms Will), in Nietzsclles WerkeKritisclle Gesamtausgabe, VII, 1 & 2 (1887-1889). Berlin de Gouyter, 1970. Acesle.lexte au tacul obieclul unui comenlariu in K. RYlik, Nietzsclle, /e manuscrit de Lanzar Heide, daclylog .. Departement de philosophie. Universite de Paris VIII (Vincennes).

70

Ie condamnA 126 in ceea ce prive~te cealalta procedurA de legitimare. ce

provine din Aufklarung, disP,Ozitivul de emancipare, puterea sal intrinsecA de eroziune nu este cu nimic mai redusa decit cea care aetioneazA in discursul speculativ. Dar ea vizeazA un alt aspect. 'Caracteristica sa constA in a intemeia legitimitatea ~tiinlei. adev~rul. pe autonomia interlocutorilor angajati in prac­tica eticll, socialA ~i politicA. Or, aceasta legitimare creeaza automat probleme, ~i am vazutcum: intre un enunl denotativ cu valoare cognitivA l1i un enunt prescriptiv cu valoare practica diferenta este de pertinentA,' deci de competentA. Nimic nu , ' .' .dovede~te ca, dacA un enunt care descne 0 reahtate este adevArat, enun\ul prescriptiv, care 0 va modifica in mod necesar,

este just.Fie 0 u~ inchisa. De la "U~a este inchisa" la "Deschideli

usa", nu existA consecintA in sensullogicii propozitionale. Cele doua enunturi apartin la doua ansambluri de' reguli care determinA pertinente' diferite ~i deci eompetente diferite. Aici, rezultatul acestei diviziuni a ratiunii in cognitivA sau tsorstlca, pe de 0 parte, l1i practicA, pe de altA parte. are ca efect atacarea legitimitAtii discursului ~tiintific, nu in mod direct, ci indirect, dovedind' cA el este un joc'de limbaj dotat cu reguli proprii (0 prima abordare a acestora oferind-o Kant prin stabilirea con­ditiilor apriori ale cunoasterll). dar tArA nici 0 vocatie de , ' reglementare a jocului practic (nici a celul estetic, dealtminteri). Et este pus astfe! pe picior de egalitate cu celelalte.

AcestA "delegitimare", dacA 0 urmArim cit de cit ~i daca ii extindem deschiderea. cum face. in felul sAu, Wittgenstein, cum 127 fac ~i ginditori ca Martin Buber l1i Emmanuel Levinas , inaugureazA demersul unui important curent al postmodernitAtii:~tiin\a joacA propriul sau joe; ea nu poate legitima celelalte jocuri de Iimbaj. De exemplu, cel al prescriptiei nscapA. Dar inainte de t08te ea nu se mai peate legitima pe 'sine a~a cum presupunea

126. "Sur I'avenir de nos etablissf!ments d'enseigne ment" (1872), lrad. fro Backes, in F. Nietzsche, fcrits posthumes 1870·1873, Gallimard. 1975.

127. M. Buber, Je et Tu, Aubier, 1938; id. Dialogisches Leben, Zurich, Muller, 1947. E. Levinas. Tota/ita elinfini, La Haye, Nijhoff, 1961; id., "Martin Buber und die Erkenntnistheorie (1958)', in Divers, Phi/osophen des 20 JahrtlUderts, Stuttgart, Kohlhammer, 1963; trad. fro "Martin Buber at la theorie de la connaissance", Noms propes, Montpellier, Fata Morgana, 1976.

71

specul~tia.

In aceasta desemnare a jocului de Iimbaj, subiectul social inSUlli pare sA se dizolve. LegAtura soclaia este Iingvistic4, dar ea nu este alc4tuit4 dintr-o unic4 fibr4. Este vorba de 0 textur4 in care se intrep4trund eel PUlin dou4 tipurl, in realitate un nurnar indeterminat, de jocuri de Iimbaj organlzate dup4 reguli dlferite. Wittgensteln serle: "Putem compara Iimbajul nostru cu un oras vechi: un labirint de str4dute III de plete mlci, de case vechi lli noi, de case rn4rite in epocl/e mai recente. toate inconjurate de un nUrn4r ge noi suburbii cu str4zi rectilinli rn4rginite de case unlforme 12 ". Si, pentru a demonstra c4 principiul unitotalit4tii, ,sau al sintezei sub autoritatea unui metadiscurs de cunoastsrs, este inapJicabif, el aplic4 acestui "oras" al limbajului vechiul paradox af soritului, ihtrebindu-se: "Cite cas~ sau strazi sint necesare unui oras pentru a deven! un ora~? 1 9".

Noi Iimbaje vin sA se adauge eelor vechi, formind subur­blile vechit!ilui oras, "simbolismul chimic, notapa infinltezlmal4 ' 0". Treizecillicinci de ani mai tirziu, lise pot ad4uga Iimbajele-mallin4, matricile teoriei jocurilor, noile notatii muzicale, notalille loglcilor non-denotative (Iogici ale timpU/ui,, logici deontice, logici modale), limbajul codului genetic, grafele structurilor fonologice etc.

Putem r4mine in urma acestei expJozii cu 0 impresie pesimist4: nimeni nu vorbellte toate aceste Iimbi, ele nu au 0

metalimM universal4, proiectul sistemului-subiect este un esec, eel al emancip4rii nu are nimic de-a face cu !::tiinta. sintem azvirJiti

Y , ,in pozitivismul uneia sau alteia din cunoallterile ("connaissance") particulare, savantii au devenlt oameni de lltiint4, sarcinile cerce~rii demultiplicate au devenit sarcini parcelare pe care

128. /nvestigationsphilosophiques, loc.cit., 18. 129. Ibid. 130. Ibid

nimeni nu Ie domina131; in ce 0 pnveste. filosofia speculativa sau umanista nu mal trebuie decit sa-st rezilieze functiile de legitimare ' 32 , ceea ce explic4 criza decare e atinsA acolo unde ea mai pretinde ca-lli asuma aceste func!ii, ca ~i reducerea sa la studiul logicilor sau istoriei ideilor acolo unde a renuntat la ele in mod realist133. '

Din acest pesimism s-a hranit generatia inceputului de secol vienez: artistl ca Musil, Kraus, Hotmannsthal, Loos, Schonberg, Broch, dar ~j filosofi ca Mach ~i Wittgenstein' 34 . Ei au dus, fara indoiala, cit se poate de departs con~tiin!a ~i

responsabilitatea teoretica ~i artistica a delegitimarii. Astazi se poate spune ca acest pesimism a luat sfir~it. EI nu mai trebuie sa reinvie. Wittgenstein insu~i a dat dovada de 0 f0rta deoseblta atunci cind, refuzind pozitivismuf dezvoltat de Cercul de la Viena135, a deschis in investigatia sa a jocurilor delimbaj perspectiva unui alt tip de legitimare decil performativitatea. Cu o asemenea legitimare are de-a face lumea postmoderna. Nos­talgia povestirii pierdute s-a pierdut ea insalll pentru majoritatea

131. Vezi de exemplu "La taylorisation de la recherche" in (Auto) critique dela science, lac. cit., 291-293. Si mai ales. D.J. de Solla Price (Little Science, Big Science, N.Y., Columbia U.P., 1963), care subliniaza ruptura intre un mic nurnar de cercetatori cu productie ridicata (evoluata in nurnarul de publica1ii) ~i 0 mare rnasa de cercetatori cu productivitate redusa. Numarul acestora din urrna creste la patrat in raport cu cel al primilor, astfel incit nurnarul acestora nu se rnareste cu adevarat declt aproximativ 0 data la douazeci de ani. Price conchide ca ~tiinla considerata ca entitate sociala este undemocratic (59) si ca the eminent scientist se alia cu 0 suta de ani inaintea a ceea ce el numeste the minimal one (56)

132. Vezi JT Desanti, "Sur Ie rapport traditionnel des sciences et de la philosophie", La philosop/Jie silenciellse. au critique des philosophies de la science. Seuil, 1975.

133. Rea~ezarea lilosoliei universitare in ansamblul ~tiin1elor umane are. in aceast! privinla, 0 importan1a care depa~~te cu mult problemele specifice prolesiei. Nu credem ca li1osofia ca travaliu de legitimare este condamnata; dar este posibil ca ea sa nu-I poata infaptui, sau cel pulin sa-I

. duca mai departe, dedt revizuindu-~i legaturile cu institu1ia universitara Vezi pentru acest subiect Preambulul la Projet d'un institut polyfechniqlle de philosophie. Departement de philosophie. Universite de Paris VIII (Vincennes), 1979.

134. Vez; A. Janik & SI. Toulmin. Wittgenstain'sVienna. N.Y., Simon &Schuster, 1973. J. Piel ed., "Vienne debut d'un siecle". Critique, 339-·340 (august-septembrie 1975)

135. Vezi J. Habermas, "Dogmatisme, raison et decision: theo"e et pratique dans une CiVilisation scientifisee" (1963/, Theorieat pratique 1I,/oc. cit., 95.

72 73

oamenilor. Aceasta nu inseamna nicidecum ca ei slnt destinati barbariei, deoarece ~tiu ca legitimarea nu se poate naste dech din practica lor lingvistica ~i din interactiunea lor comu­nicationala, Inaintea ortcarei alte credinte, stiinta care "lsi ride in barba" i-a educat in spiritul asprei sobdetati a 'realismului136

,

11. CERCETAREA~ILEGITIMAREASA PRIN PERFORMATIVITATE

Sa revenim la stiinta si sa examinam mai fntii pragmatica , , ' cercetarf Ea este atectata astazi in functiunile sale esentiale de doua rnodlticarl importante: i'mbogatirea 'argumentatiilor ~i com­plicarea adrninistrarll probelor.' ,

Aristotel, Descartes, Stuart Mill, intre altii, au incercat rind pe rind sa stabileasca regulile prin care un' enunt cu valoare denotatlva poate obtine adezlunea destinatarutut137'. Cercetarea stiintifica nu tine seama prea mult de aceste metode. Ea poate utiliza ~i utilizeaza efectiv limbaje, s-a mai spus acest lucru, ale caror propnetatl demonstrative par adevarate sfidari ta adresa clasicilor. Bachelard a tacut un bilant al acestor sfidari, bilant ce a devenit fntre timp incomplet 138. ' ,

Utilizarea acestor Iimbaje nu este una oarecare. Ea este supusa unei condqii pe care am putea-o numi praqrnauca. cea de a-~i formula propriile sale reguli ~i de a cere destinatarului sa Ie accepte. Satistacind aceasta condltie. se d eftneste 0

axiomatica, ce cuprinde definitia slrnbolurilor care vor fi folosite in limbajul propus. forma ee care vor trebui sa 0 Imbrace expresiile acestui Iimbaj pentru a putea fi acceptate (expresiile bine formate) ~i operatiile care vor fi permise asupra acestor

136. "~tiinla i~i ride in barba'' este titlul unui capitol din Omul/ara ealitJ!i de Musil; citat ~i comentat de J. Bouveresse, "La proolernauque du sujet...", loc. cit.

137. Aristotel in Analilice (-330 aproximativ). Descartes in Regulae ad directionem ingenii (catre 1628) ~i in Principes de la philosophie (1644), Stuart Mill in Sys/eme de logique inductive el deductive (1843).

138. G. Bachelard, Le retiotuuisme applique: PUF. 1949; M. Serres, "La retorme et les sept peches", CArc 42 (no special BacheliHd). 1970, (In Iimba romina "Ralionalismul aplicat" in G. Bachelard, Dia/eelica splri/ulu; $Iiintilic modern, 1101. 2, lac. cit., nota 88- NT)

139 expresii ~i pe care Ie definesc axiomele propriu-zise

Dar de unde sa .,.stkn ce trebuia sa contina sau ce contine ,, realmente 0 axrornatica? Conditiile pe care tocmai Ie-am enumerat slnt formale. Trebuie sa existe 0 metalimba care decide daca un limbaj satisface cond~iile formale ale unei axlornattcl: acesta metalimoa este cea a logicii.

Se impune In acest moment 0 precizare. A incepe prin stabilirea axiornaticil pentru a deduce apoi de aiel enunturile acceptabile In ea sau, dimpotnva. a incepe, asemeni omului de ~tiinta,. prin a stabili faptele ~i pi-in a Ie enunta, cautind apoi sa.,.,descoperim axiomatica Iimbajului utilizat pentru a enunta respectivele tapte, aceasta nu constituie 0 alternativa logica, ci numai una empirica Ea are, desigur, 0 mare importanla pentru cercetator, ~i pentru filosof de asemenea, dar problema validarii 14o anunturnor se pune in acelasi mod In ambele cazuri .

o intrebare mai pertinenta In cazul legitimarii este: care slnt criteriile cu ajutorul carora defineste logicianul proprietatite cerute de 0 axiomatica? Exista vreun model al unei limbi ~tiintifice? Este acest model nou? Este el verificabil? Proprietatile pe care trebuie sa Ie satistaca In general sintaxa unui sistem formal 141 sint consistenta de exemplu, (un sistem inconsistent in raport cu negalia ar admite in el In acetasl timp 0 propozitie ~i contrara ei), completitudinea smtactica (sistemul f~i pierde consistenta daca i se adauqa 0 axiorna), decidabilitatea (exista un procedeu efectiv care permite sa se decida daca 0 propozitie oarecare apamne sau nu sistemului) ~i independenla axiomelor unele in raport cu altele. Or Gbdel a stabilit in mod etectiv existenta In sistemul aritmetic a unei propozitii care nu poate fi nici demonstrata nici rsspinsa In sistem, ceea ce dovedeste ca

139. D. Hilbert, Grundlagen der Geometrie, 1899; N. Bourbaki, "L'architecture des matnematiqoes". in Le Lionnais ed , Les grands coutents delapenscemalhemal;que, Hermann, 1948; R. Blanche, L'axioma/ique, P.U.F.,

1955. 140. Vezi Blanche, op. cil., capitolul V 141.1\ urmAm aici pe R. Martin. Logique eonlemporaine t'Jllormalisalion,

P.UF. 1964, 33-41 !?i 122 sq.

74 75

sisterrnn aritmetic nu satisface condlpa de completit'-ldine142.

Oat fiind faptul ca aceasta proprietate poate fi generalizata, trebuie deci sa recunoastsm ca exista limitari in cadrul formalis­143 mUIUi . Prezenta acestor Iimitari inseamna ca, pentru logician, metallrnba utillzata pentru a descrie un lirnba] artificial (axiomatic) este "Iimba naturala" sau "lirnba cotidlana"; aceasta limba este universala, de vreme ce toate celelalte Iimbi se tasa traduse in ea; dar ea nu este consistenta in raport cu negatia; eapermite formarea de paradoxuri 144. '

Datorita acestui fapt, problema legitimarii cunoasterf se pune in mod diferit. Cind se deelara ca un enunt cu caracter denotativ este adevarat, se presupune ca slsternul axomanc in care el este decidabil ~i demonstrabil a fost torrnulat, ca eJ este cunoscut de dltre interlocutor; si acceptat de ei ca fiind in intregime satisfacator din punct de vedere formal in acest spirit s-a dezvoltat matematica grupului Bourbaki 145. Observatii analoage pot fi facute insa ~i pentru celeJalte lltiinte: ele flli datoreaza statutul existentei unui limbaj ale carul reguli de functionare nu pot fi ele insele demonstrate, dar fac obiectul unui consens intre experti. Aceste reguli sint cereri cel putin pentru unele dintre aceste ' stiinte. Cererea este si ea 0 mOdalitate a . , .percepliei.

Argumentatia necesara pentru acceptarea unui enunl ~tiintif;c este deci sUbordonata unei "prime" acceptan (in realitate constant reinnoita, in virtutea principiului de recursi-vitate) a regulilor care fixeaza moduJ de argumentare. De aiel rezulta

142. K. Gadel, "Ueber lormal unentscheidbare Satze der Principia Mathematica und verwandter Systeme", MonatschrillliirMatl1ematik lind Pl1ysik 38 (1931). Pentru 0 expunere accesibua neiniliatului a teoremei lui Godel, vezi D. Lacombe, "Les idees actuelles sur la structure des mathematiques", In ***, Notion de structllre et structure de ta connaissance, Albin-Michel, 1957, 39-160

143. J. Ladriere, Les limitations Internes des lormalismes, Louvain _Paris, 1957.

144. A.Tarski, Logique, semantique, metamatl/l3matique I, Armand Colin, 1972. J. P. Oescles & ZGuentcheva-Oescles, "Metalangue. metalangage, metalinguistique". Documents de travail 60-61. Universitii di Urbino (ianuarie­labruarie 1977).

145. LeselementscJesmatl1ematiques. Hermann. 1940 sq. Punctele de plecare In depl1rtate ale acestei lucrari se alia In primele tentative de demonstrare a anumitor "postulate" ale geometriei euchdiene Vezi L.Brunschvicg, Les etapes de la pllilosophiemalf1t3matique, P.U.F, ed. a treja. 1947.

doua proprletati ale acestui tip de cunoastere: ftexibilitatea metodelor sale, adlca multiplicitatea limbajelor sale. ~i caracterul sau de joc pragmatic, acceptabilitatea "mutarilor" facute in el (introducerea de propozitii noi) depinzind de un contract exls­, tent intre parteneri. De aiel ~i diferenta intre doua tipuri de "proces" in cunoastere: unul corespunzind unei noi mutari (unei noi arqurnentarl) in cadrul reguliJor stabilite, celalalt inventarii de noi reguli, deci unei schimbart de joe 146.

Acestei noi dispozitii n corespunde evident 0 deplasare majora a ideii de rapune. Principiul unui metalirnba] universal este inlocuit cu cel al pluralitatii de sisteme formale lli axiomatice capabile sa argumenteze enunturt denotative, aceste sisteme fiind descrise Intr-o metatimba umversata dar lnconsistenta. Ceea ce trecea drept un paradox sau chiar un paralogism in cunoasterea din lltiinta clasica !?i rnoderna i!?i poate gasi in unele dintre aceste sisteme 0 forta de convingere noua, obtinind asttet asentimentul corrumltatii expertilor, , 147. Metoda [ocurllor de lim­baj pe care am urrnarit-0 aici afirma cu modestie ca i~i are originea in acest curent de gindire.

Odata cu cetalatt aspect important al cunoasteni, care priveste administrarea probei, sintem antrenati intr-o directie total diferita de prima. Administrarea probei este. in principiu, 0

parte a arqurnentarii menita sa determine acceptarea unui nou enunt ca rnartune sau plesa convinqatoare in cazul retoricii jUdidare148

. Dar ea ridica 0 problema specials: odata cu ea este convocat si citat in dezbaterea dintre oamentl de stiinta referen­tui ("realitatea"). • ,

Am spus deja mai inainte ca 0 problema pe care 0 creeaza proba este aceea ca ar trebui probata ~i ea. In cel mai rau caz se pot face cunoscute mij/oacele probei, asttel incil !?i ceilalti oameni de lltiin~a sa se poata convinge de rezultat, repetind proeesul care a· condus la el. Rezulta ca a administra 0 proba inseamna a constata un fapt. Dar ce este 0 constatare? inregistrarea faptulu; cu ajutorul ochiului, urechii, al unui organ

146. Th. Kuhn. TheStructlire .... /oc. cit. 147. 0 clasificare a paradoxelor logico-matematice poate Ii gasita i'n

F. P. Ramsey, The Fondation of Mathematics and OilIer Logical Essays. N.Y.. Harcourt, Brac~ & Co., 1931.

148. Vezi Aristotel. Retorica II. 1393 a sq.

76 77

sensorial 149? Simturile Inseala, ele sint limitate ca intindere si ca putere de dtscernarnint. • •

Aici intervin tehnicile. Initial, ele sint proteze de organe sau de sisteme fiziologice umane cu functia de a recepnone date sau de a actiona asupra contextului150 Ele se supun unui principlu, aceta al optirnizani pertorrnamelor: sporirea ie~irilor (informatii sau modificari obtinute), diminuarea intrarilor (energie cheltuit~) utilizate pentru obtinerea lor 151. Este vorba, deci, de jocuri a caror pertinenta nu este nici ceea ce e adevarat nici ceea ce e just, nici ceea ce e frumos etc., ci ceea ce e eficient: 0 "mutare" tehnica este buna cind are efecte pozitive mai mari ~i/sau cind cheltuieste mai putin decit alta.

I Aceasta deflnitie a competentei tennice este tardiva In­ventiile s-au prod us' mutta vreme '''salbatic'', cu ocazla unor

liil\ cercetari lntlrnplatoare sau care intereseaza in egala masura sau ml chiar mai mult artele (tehnici) decit cunoasterea: grecii epocii

il ctastce de exemglu ~u stabilesc 0 relatie strinsa fntre aceasta din urrna ~i tehnici 52. In secolele XVI ~i XVII, lucrarile "rnaelitrilor perspectivei" tin fnca de cunozltate si de inovatia artlstica 153.

A~a stau lucrurile plna la sffn;;itul secolului al XVIII-lea154 Se poate afirma ca si In zilele noastre actlvitati "satbatlce" de inventie. , , tehnica, fnrudite uneori cu bricolajul, mai persista dincolo de

149. Este problema rnartunei ~i a sursei istorice In acelasi timp: este cunoscut faptul din auzite sau de visu? Distinctia apare la Herodot. Vezi Fr. Hartog, "Herodote rapsode et arpenteur", Herodote 9 (decernbrie 1977), 56­65.

150. A. Gehlen, "Die Technik in der Sichtweise der Anthropologie", Anthropologisc/le Forscnunq, Hamburg, 1961.

151. A. Leroi-Gourhan, "Milieu et techniques", Albin-Michel, 1945; id .. LegesteetJaparoJe I, Tectmique et tenqeqe, Albin-Michel, 1964 (in limba romina Gestul ~i cuvintul, voll, TehnictJ !?i Jimbaj, trad. Maria Berza. Ed. Meridiane, Bucure~ti, 1983 N.T)

152. J. P. Vernant, MytfleetpenseechezlesGrecs, Maspero, 1965, CU

deosebire secliunea 4: "Le travail et ta pensee technique." 153. J. Baltrusaitis, Anamorphoses, ou magie artificielJe des ellets

merveil/eux, 0 .Perrin, 1969.(in limba romina, Anamorfoze sau magia artificiala aefecteJormiracuJoase, trad. Paul Teodorescu, Ed. Meridiane, Bucuresti, t979 NT). '

154. L. Mumford, Teclmics and civilisation. N.Y.,1934; trad. fro Mon­tamier, Technique et civilisation, Seuil, 1950. B. Gille, Histoire des techniques, Gallimard (Pleiade), 1978.

78

necesltatite arqumentarii litiint ifice 155

Totulii, nevoia de a administra probe se face tot mai puternic raslrntlta pe masura ce pragmatica cunoasterii stiintifice ia locul cunoasterii traditionale sau revelate. In finalul , , " -Dlscursulul, deja, Descartes cere credite de laborator. In acest moment problema este pusa: aparatele care optimizeaza perter­mantele corputui omen esc In vederea administrarii probei cer un surplus de cheltuiala. Deci, nici 0 proba sau verificare a enunturilor, nici un adevar fara bani. Jocurile din limbajul ~tiin!ific vor deveni jocuri de boqati, in care eel mai bogat are ~i cete mai mari sanse de a avea dreptate. Se sch~eaza astlel 0

ecuatie intre boqatle, eflclenta ~i adevar. , La sflr~itul secolulul al XVIII-lea fnsa, In timpul primei

ravolutii industriale, are loc descoperirea reciprocei: nici 0

tehnic~ fara bogatie, nici 0 bogatie fara tehnica. Un dispozitiv , , tehnic are nevoie de 0 investitie; dar, de vreme ce optimizeaza pertorrnanta la care este aplicat, el poate optimiza astlel ~i plusvaloarea care rezulta din acesta pertorrnanta superioara. Este suficient ca aceasta plusvaloare sa fie realizata, mai exact ca produsul performantei sa fie vlndut. lar bucta ststernutul se poate fnchide In modul urmator: 0 parte a produsului rezultat din aceasta vinzare este absorbit de fondul de cercetare destinat sa Imbunatateasca din nou performanta. Tocmai In acest moment devine stilnta 0 torta de product le, adica un moment in circulatia.", ., capitalului.

Dorinta de imbogatire este cea care, in mai mare rnasura decit dorinta de cunoastere, impune tehnicilor imperativul

" Aimbunatatirii performantelor si al realizarii produselor Imbinarea "orqanlca'' a tehnicii cu profitul precede jonctiunea sa cu 9tiinta.., , Tehnicile nu capata importanta In cunoasterea conternporana declt prin medierea spiritului de performativitate generalizata. Nici astazi subordonarea progresului cunoa~terii fata de at

155. Un exemplu frapant In acest sens este studiat de M. J. Mulkay & D. O. Edge, "Cognitive, Technical and Social Factors in the Growth of Radio­astronomy", Socia/Science fnformation (1973), 25-61. utilizarea radioamatorilor pentru a veri fica anumite implica!ii ale teoriei relativita.!ii.

79

investitiei tehnologice nu este imediata156

bar capita/ismul va oferi solutia sa la problema stiintifica, . ,a creditului de crecetare: In mod direct, finantind departamentele,de cercetare din fntreprinderi, in care imperativele de per­fomativitate si de recomercializare lsi onenteaza studiile cu prioritate cat;e "aplicatii"; in mod indirect, prin crearea de fun­, datij de cercetara privata, de stat sau mixte, care acorda eredite pentru progra'me departamentelor universitare, laboratoaretor de cercetare sau grupurilor independente de cercetatori fara a astepta de la rezultatul lucrarilor un profit nneotat, dar ac!ionfnd conform prineipiUlui ca tfebUfE! fjnantate cercetarile nerentabile timp de 0 perioada anume pentru a mar; sansele de a obline 0

inovatie decisiva, deci toarte rentabaa 157. Statele-natiuni. fn limpui epocii lor keynesiene mai ales, au urmat aceeasl regula: cercetarsa apJicala, cereelare fundamentala. Efe colaboreaza cu fntreprinderile prin intermediul a diferiti agemi 158 Normele de , ,organizare a muncii care prevateaza in intreprinderi patrund in laboratoarefe de studii aplicate: lerarnia, luarea deciziei, for­

156. Mulkay dezvoltil un model suplu de independenja relativa a tehniciJor l?i a cunoa~terij ~tijnlifice: "The Model of Branching". TheSociological Review XXXIII (1976), 509-526. H. Brooks, pre~edinte la Science and Public­Committee de la National Academy of Sciences, coautor fa "Rapport Brooks" (O.CD.E., iunie 1971), tacind critica mOdului de investire in cercetare ~i dezvoltare in cursul anilor '60, declara: "Unul din efectele cursei pentru cucerirea Lunii a fast marirea costului inovaliei tehnologice pina in punctul in care aceasta devine prea scurnpa C..). Cercetarea este propriu-Zis a activitate pe termen lung: 0 accelerare rapida sau incetinire a ei presupun cheltuieli suplimentare nedeclarate ~i numeroase incornpetanra Procucna intelectuala nu poate depa~i un anumit ritm." ("Les Etats-l!nis ont-ils une pohtique de la science?", La recherche 14, iUlie 1971, 611). In martie 1972, E.E.David .Jr. consilier ~tiinlific la Casa Alba, care lansa ideea unei Research Applied to National Needs (R.A.N.N.), conchidea in acela~i sens: strategie generoasa l?1 suplll pentru cercetare, tactica mai constringatoare pentru dezvoltare (Larecherche 21, martie 1972,211).

157. Aceasta a fast una din condiliile puse de Lazarsfeld pentru a accepta crearea a ceea ce va fi Mass Communication Research Center la Princeton, In 1937, eveniment care nu s-a desfasurat Insa fllra unele tenSiuni Industriile de radio au retuzat sa investeascll tn acest proiect Se spunea despre Lazarsfeld ca inilia numeroase aCliuni dar nu ducea /a bun sfir~it nici una. Ellnsu~i Ii marturisea lui Morrison: "I usualy put tllings together and tloped they worked." Citat de D. Morrison, "The Beginning of MOdern Mass Com­munication Research", Archives europeennes de socio/ogie XIX, 2 (1978),347-359.

158. In Statele Unite, nivelul fondurilor consacrate de statuI federal cercetarii ~j dezvoltc!irii it egaleaza pe cel al capitalurilQr private In cursul anului 1956; de atunci rncoace. chiar it depa~e~te (O.C.DE., 1965)

marea de echipe, estimarea randamentelor individuale ~i coree­tive, elaborarea de programe vandabile, cautarea clientului

159 etc. Centrele de cercetare "pura" patimesc mai putin. dar

beneficiaza ~i de credlte mai putine. ' Administrarea probei, care nu este in principiu decil: 0

parte a unei arqumentarl ea insa~i destlnata sa obtina asen­limentul destinatarilor mesajului ~tjjntjfic, trece astfel sub con­trolul unui alt joc de Iimbaj, in care miza nu este adevarul, ci pertormativitatea, adidi eel mai bun raport input/output. Statui st/sau intreprinderea abandoneaza povestirea de legitimare idealista sau umantsta pentru a justifica noua miza: in discursul celor care .acorda fondurile astazi, singura miza credibila este puterea. Nu se cumpara savanti, tehnicieni ~i aparate pentru a cunoaste adevarut, ci pentru a mart puterea.

Problema este de a ~ti In ce consta discursul pUlerii ~i daca et poate crea 0 legitimitate. Ceea ce pare sa-l fmpiedice, la prima vedere, este distinctia facuta de tradltie fntre forta ~i drept, intre torta !?i intelepciune, adica intre ceea ce este puternic, ceea ce este just ~l ceea ce este adevarat. La aceasta incomensurabilitale ne-arn referit mai sus in terrnenii teoriei jocurilor de limbaj, distingind jocul denotativ, in care pertinenta apartine adevaratulubfatsului, jocul prescriptiv, care tine de cuplul just/in­just ~i jocu/ tehnic, al carui criteriu este cuplul eficient/ineficient. "Forta" nu pare sa apartina decit acestui din urrna [oc, care este cel al tehnicii. Excludem cazul fn care ea opereaza prin teroare. Acest caz iese in afara jocului de Iimbaj, pentru ca eficacitatea fortei provine atunci In inlregime din amenlntarea cu eliminarea panenerulul, ~i nu dintr-o mai buna "mutare" 'decil: cea facuta de el. De fiecare data cind eficienta, adica obtinerea efectului dorit, are ca resort un imperativ de iipul: "Spune sau fa asta. altfel nu vei mai vorbi", se intra in teroare, se distruge legatura soc/ala.

Dar este adevarat ca p~rformativitatea, marind capacitatea de a administra probe, 0 mare~te ~i pe cea de a avea

159. Nisbet, op. cit. , capitolul 5, face 0 descriere amara a pAtrunderij acestui higher capitalism In universitat& sub forma centrelor de cercetare independente ale departamentelor. Rela! iile sociale in aceste centre submineaza tradilia academica Vezi de asemenea In (Auto)critiqlle de fa science, loc.cit., capitolele "Le proletariat scientifique", "Les chercheurs", "La crise des mandarins".

80 81

dreprate: introducerea rnastva a criteriUIUi tehnic In cunoa~terea ~tiin!ifica nu ramlne fara urman asupra criteriulu; adevarulUi. S-a putut spune aceiast lucru ~i despre raportul dintre just~ie ~i performativitate: sanseis ca un ordin sa fie considerat just cresc odata cu sansets pe care Ie are de a fi executat, iar acestea odata cu performativitatea celui care ~ prescrie. Judeclnd astfel, Luh­mann crede ca poate constata In societatile postindustriale Inlocuirea normativitatii legilor cu performativitatea proce­durilor160 "Controlul contextului", adica Imbunata!irea perter mantelor realizate contra partenerilor care alcatuiesc acest con­text '(fie el "natura" sau oamenii) ar putea constitui un soi de legitimitate161 Ar fi vorba de 0 legitimitate prin tapt.

Orizontul acestei proceduri este urmatorur: "realitatea" fiind cea care furnizeaza probele pentru argumentarea ~tiin!ifica ~i rezultatele pentru prescriptiile ~i angajamentele de ordin juridic, etic ~i politic, devii stapin al unora sau altora dintre ele devenmd stapin at "rea/iratii", lucru pe care ~ permit tehnicile, Consolidlnd aceste tehnici'''consolidezi'' realitatea, deci ~ansele de a fi just ~i de a avea adevarul de partea tao $i reciproc, conso/idezi CU atil mai mult tehnicife cu cit poti dispune mai mult de cunoasterea stiintifica si de autor-tatsa decizionala.

Astle' ia r;a~tere legitimarea prin putere. Aceasta nu Inseamna numai 0 buna performativitate, ci ~i 0 buna verificare ~i un bun verdict Ea legitimeaz.3 ~tiin!a ~i dreptul prin eficienta lor, iar pe aceasta prin cele dintii. Ea se autolegitimeaza asemeni unui sistern reglat pentru opttml:ldrea performantelor sale162 Or, informatizarea generalizata trebuie sa furnizeze tocmai acest control asupra contextului. Performativitatea unui enunt, denotativ sau prescriptiv, creste direct proportional cu info;­ma!ii/e despre referentul sau. Astfel cre~terea puterii ~i

160 N LUhmann, Legitimation durch Verfahren, Neuwied, Luchterhand, 1969

161 CI Mueller comentlndu-I pe Luhmann, scrie: "In societa!lle industriale dezvoltate. legitimarea legal.ralionaJll este inlocuita. CU 0 legitimare tehnocratica ce nu acorda nici 0 importan! a. (significance) credin! elor ceta!en'/or i?l nlCI moralitalii considerata In ea insal?i' (TIle POlitics 01Com mUf1lcatlOn,loc.CIt. 135). Vezi 0 bibliogralie germana asupra problemei teh­nocratice in Habermas, Tlleorieetpratique II, loc.cit.. 135-136.

162. 0 anC\liza lingvistica a controlului adversarului este olerita de G. Fauconnier "Comment controler la verite ? Remarques illustrees par des assertions danQereuses et pernicieuses en tout genre", Aetes de la recl/erc/'e en sciences SO( 'dies 25 (ianuarie 1979), 1-22,

82

autolegitimarea sa trec In prezent prin producerea, introducerea s. In memorie, accesibilitatea ~i opertlonalitatea intorrnatiilor. 1 }, Raportul dintre ;;tiinta ~i tehnica se inverseaza. Com­

plexitatea argumentatiilor pare acum interesanta mai ales pentru ca ea obliga la sotistlcarea mijloacelor de probate ~i pentru ca performativitatea beneficiaza de aceasta sofisticare. Repar­tizarea tondurilor de cercetare de catre stat, Intreprinderi ~i

soctetati mixte se supune acestei logici a cresterii puterii. Sec­toarele 'cercetarii care nu-si pot demonstra co~tributia, tie ea ~i indirecta, la optimizarea performantelor sistemului sint aban­donate de fluxul de credite ~i destinate atrofierii. Criteriul pertortnativitatii este invocat In mod explicit de catre ad­ministratie pentru a justifica refuzul de a abilita anumite centre de cercetare 163

12. fNVAT AMINTUL SI LEGIT/MAREA SA PRIN

PERFORMATIVITATE

Cit pnveste celalalt versant al cunoasterii, cel al trans­miterii sale, adica Invatamlntul, pare usor de deserts modul In care primatul criteriulul performativitati( ~ va atecta.

Ideea de cunostinte stabilite fiind adrnisa, problema trans­rnlterii lor se subdivizeaza la nivel pragmatic intr-o serie de intrebarl: cine transmite? ce? cui? prin ce mijloace? ~i in ce

163. Astfel in 1970, University Grants Committee din Marea Britanie a lost solicitata "sa joace un rol mal pozitiv in domeniul productivitatii, al specializarii, al concentrarii subiectelor i?i al controlul construcliilor Iimitind costul acestora din urma" (The Politics 01Education, E. Boyle & A. Crosland parlent a M. Kogan, Renguin Education Special, 1971). Aceasta parea cll vine in contradiclie cu 0 dec/aralie cum e cea a lui Brooks. citat mai sus (nota 156). Dar, 1) "strategia" poate Ii liberala iar "tactica" autoritara, ceea ce spune d'., ~Itfe' i?i Edwards: 2) responsabilitatea In sirul lerarhiilor puterilor publice est" inlei"asa adesea in sensul cel mai strict, i?i anume drept capacitatea de a raspunde de pertormativitatea calculabila a unui proiect; 3) puterile publice nu sint lerite de presiunile unor grupuri private al caror cnteriu de pertor· mativitate este constringator In mod imediat. Daca i?ansele de inovatie in cercetare scapa calculului, interesul public pare a Ii atunci acela de a sprijini crice cercetare, sub alte condilii dedt elicacitatea evaluata. pentru un interval dat,

83

164? forma? cu ce efect 0 politica universitara este forrnata dintr-un ansamblu coerent de raspunsuri la aceste intrebari.

Atunci cind criteriul de pertinenta este performativitatea sistemului social presupus, adica atunci cind se adopta perspec­tiva teoriei sistemelor, se face din invatamintul superior un sUbsistem al sistemului social ~i se aplica acelasl criteriu de performativitate so/utiei fiecareia dintre aceste probleme.

Efectul ce urmeaza a fi obtinut este contributia optima a ,fnvatamintului superior la 0 mal buna performativitate a sis­

temuJui social. EI va trebui deci sa tormezs competentele indis­pensabile acestuia din urma, care sfnt de doua fe/uri. Unele sfnt destinate indeosebi sa fnfrunte competitia mondiala E/e variaza dupa "specialitatile" respective pe care statele-natiuni sau marile institutii de fnv~tamfnt Ie pot vinde pe piata mondiala. Daca ipoteza noastra 'generala este adevarata, cererea de experti, cadre superioare ~i cadre medii in sectoarele de vfrf, descrlsa ia fnceputul acestui studiu ~; care sfnt rntza ani/or viitori, va crests: teats disciplinele care au tangenta cu formarea '1elematica" (informaticieni, ciberneticieni,' lingvi~ti, matematicieni, logicieni...J ar trebui sa-~i vada recunoscuta prioritatea in materie de invaUimfnt. Cu atit mai mult cu cil fnmultirea acestor experti ar trebui sa accelereze progresul cercetard fn alte sec­toare ale cunoa~terii, asa cum s-a fntfmplat in cazul medicinei ~ial biologiei.

Pe de alta parte, fnvalamfntul superior, conform aCeleia~i ipoteze generare, va trebui sa continue sa furnizeze sistemului social competentele care corespund eXigentelor sale proprii, indreptate fn oirectta mentinerii coeziunii sale interne. Odinioara, eceasta misiune cuprindea formarea ~i difuzarea unui model general de vj~fa pe care ~ legitima cel mai adesea povestirea de emancipare. In contextul delegitimarii, universitatile si institutiile de fnvatamfnt superior sfnt solicitate sa formeze 'de ~cum com­petente' c:i nu idealuri: atitia medici, atilia profesori de cutare sau ' y , ,

cutare disciplina, atitia ingineri, atitia administrator; etc. Trans­miterea cuno~tintelo'r nu mai este'destipata formarii unei elite capabile sa fndrume natiunea fn emanciparea sa, ea furnizeaza

164. In timpul seminariilor de la Princeton Research Center, conduse de Lazarsfeld in anii 1939-1940, Laswell definel?te procesuf de comunicare prin formula; Who says wildt to whom in what channel willI Whdt effecn VeziD.Morrison, art. cit.

sistemului actori capabili sa-st indeptineasca in mod convenabil ri rolul In posturile pragmatice de care au nevoie institutiile165. ,'i

:~ . Daca scopurile invatamfntului superior sint functionale, care este situatia deslinatarilor? Studentul s-a schirnbat deja ~i

va trebui sa se mai schimbe Inca. EI nu mai este un Hnar provenit din "elitele Iiberale,,166 ~i interesat, in mai mica sau mai mare rnasura, sa-sl asume nobila misiune de a contribui la progresul social fnteles ca emancipare. In acest sens, universitatea "democratlca'', fara selectie la intrare, putin costlsltoare pentru, , student, ca si pentru soctetate daca se calculeaza costul-student per capita, dar acceptfnd inscrierile fn nurnar mare167 ~i al carei model era cel al umanismului emancipationist. apare astazi ca fiind slab pertormanta168. De tapt, fnvat~mfntul superior e deja afectat de 0 rernaniere importanta, dirijata in acelasi timp de masuri administrative ~i de 0 cerere soclaia ea Insa~i pqin controlata, emanind de ta noli utilizatori ~i care tinde sa delimiteze functiile sale in doua mari tipuri de servicii.,

165. Ceea ce Parsons detineste "activism instrumental" elogiindu-Ipina fa a-I confunda cu "cunoasterea rationala": "Orientarea catre cunoasterea rationala este irnplicita in cultura cornuna a activismului instrumental, dar ea nu devine mai mult sau mai putin explicita si nu este apreciata in eel mai inalt grad decit de categoriile sociale cele mai instruite care 0 utilizeaza intr-un mod mai evident in activitatile lor prolesionale" (T. Parsons & G M Platt, "Con­aideration on the American Academic Systems" Minerva VI (Vara 1968). 507. citat de A.Touraine, Universite et Societe ... , loc. cit., 146).

166 Ceea ce Mueller nurneste prolessionalilltel/igenlsia in opozitle cu tecnmcet inteuiqentsia. Merglnd pe urmele lui J. K. Galbraith, descrie nelinistea si rezistenta celei dintii in tata legitimarii tehnocratice (op. cit, 172-177).

:1)7. La inceputul anilor 1970-1971. in grupa de virsta de 19 ani, propof!la (,~Ior inscril?i in inva!amintuJ supenor era cupnnsa ,ntre 30 I?i 40% pentru Canaci3, Statele Unite, Uniunea Sovietica ~i lugoslavia: in jur '!.e 20% pentru Germani"" Franla, Marea Bfltanie, Japonia, Belgia I?i Olanda In toate aceste lari, ea se d!lblase sau triplase in raport cu nivelul din 1959. Dupa aceea~i sursa (M. Deve.:"!, Histoireconlemporai"<Jdel'universite, Paris, SEDES, 1976, 439-440). raportui populatIe studioasa/populal ie totala crescuse Intre1950 ~j 1970 de la circa 4% la circa 10% pentru Europa Occlden1ala, de la 6,1 la 21,3 pentru Canada si de la 15,1 la 32,5 pentru Statele Unite.

168. in Fran!a, din 1':168 pina in 1975. bugetul total al tuturor lormelor de in'la!amlnt superior (lara CN.RS) a crescut (in mii de franci) de la 3075 la 5454, adica de la circa 0,25% la 0,39% din PNB. Cresterile observate InI' , cifre absolute privesc pozi!iile: Remuneran, Func!ionare Burse; pozi!ia Sub­ven!ii pentru cercetare a ramas sen sibil neschimbatil (Deveze, op. cit., 447­450). Pentru anii 1970, E E. David declara ca nu e nevoie de mult mai multe titluri de doctor Ph. D. decit pentru deceniul precedent (drt. cit., 212).

~

84 85

Prin functia sa de profesionalizare, InvaUimlntul superior se adreseaza Inca tinerilor proveniti din elitele 'Iiberale carora Ie este transmisa competenta pe care protesia respect iva 0 cere;I acestora Ii se adauqa, pe '0 cale sau alta (de exemplu, institutele tehnologice), dar dupa acelasi model didactic, destinatari ai noilor cuno~tinte legate de noile tehnici ~i tehnologii, tineri care nu sint inca "activi".

In atara acestor doua categorii de studenti care ilustreaza "intelectualitatea protesionala'' ~i "intelectualitatea tehnlca 169",

,I ceilalti tineri prezenti In universitate sint In marea majoritate someri necontabftlzati In statisticile referitoare la cererea de munca. Acestia sint Intr-adevar intr-un raport supranumeric fata

I!II, de debuseela disciplinelor pe care Ie urrneaza (Iitere ~i ~tiinre

umane). Ei apartin In realitate, in ciuda virstei lor, noii categorii de destinatari ai' transmiterii cunoa~terii.

I Cacl, ataturl de aceasta functie proteslonanzama, Univer­II. sitatea incepe sau ar trebui sa inc~apa sa joace un rol nou In

I cadrul imbunatatirii pertormantelor sistemului, ce consta in reciclarea sau educatia permanenta 170 in atara universitatilor,

III departamentelor sau institutiilor cu vocatie profesionala,I" ' ,

II, cunoasterea nu este si nu va mai fi transmisa in bloc si odata pentru totdeauna tinenlor Inaintea intrarii in viata actlva;'ea este si va fi transmisa "8 la cane" adultilor deja activl sau in curs de it deveni activi, in vederea sporirii competentelor ~i a promovarn

169. Conform terminologiei lui CI. Mueller, op crt. 170. Ceea ce M. Rioux ~i J. Dofny indica la rubrica "Formare culturala".

J. Dofny & M. Rioux. "Inventaire et biJan de quelques experiences d'intervention de l'universite'', in L'universile dans son milieu: action et resooneebtttt« (Colloque de l'AU.P.E.L.F.l. Universite de Montreal. 1971, 155-162. Autorii fac critica a ceea ce ei numesc cele doua tipun de urnversitan din America de Nord: lib'Hdlarlcofleges, In care Invatarnlntul !?i cercetarea sint complet disociate de cererea sociala !?i multiversity, preqatita sa sustina orice fel de cursuri pe care comunitatea est! dispu!8 sa Ie plateasca. Despre aceasta ultima formula, vezi C. Kerr, The Uees ol the University, Wilh a Posleripl 1972 Cambridge (Mal. Havard LJ.P,1972. Intr-un sens analog, dar fara inter­venlionismul universitalii In societate pe care i1 preconizeaza Dofny !?i Rioux a se vedea descrierea universitatii viitoare oferita de M. Alliot In cursul aceluiasi colocviu, "Structures optimales de I'institutlon universitaire", iIJid., 141-154. M Alliot conchide: "noi credem in structuri, in timp ce, de fapt, ar trebui sa existe cit mai pUline structuri posibile" Aceasta este vocalia declarata a Centrului experimental. apoi a Universita~ii Paris VIII (Vincennes), 10 rnomentul fondaril sale In 1968. Vezi pentru acest subiect dosarul Vincennes au Ie des" d'apprendre, Alain Moreau, 1979.

86

lor, dar si in vederea dobindirii de informatii, de lirnba]e si de r " jocuri de limbaj care sa Ie perrnita sa-~i largeasca orizontul vietii

profesionale ~i sa-~i articuleze experienta tehnica ~i etica 171.

Noul curs luat de transmiterea cunoasterii nu se reallzeaza Insa fara conflicte. Caci pe cit de importanta este pentru slstern, deci ~i pentru "factorii sai de decizie", incurajarea prornovaru profesionale, care nu poate decit sa imbunatateasca perter­mantele ansamblului, pe atit de putin operatioriala apare ex­perlmentarea asupra discursurilor 'institutiilor ~i a varoruor. Insotita de inevitabilele "dezordiru" In programele de invatamfnt, In controlul cunostintelor ~i In pedagogie, fara a mai vorbi de consecintele socto-politice, experimentare care i~i vede asttel refuzat un minimum de credit, in numele seriozitatil sistemului. Totusi, ceea ce se schiteaza aici este 0 cale de iesire din functionalism, cu alit malputin nealijabila cu cit tuncttonallsmul

, , 177 ' Insu~i este cel care a trasat-o . Dar ne putem imagina ca responsabilitatea acestei iesiri sa fie incredintata unor retele extrauniversitare173' "

Oricum, principiul pertorrnatlvitatli, chiar daca nu permite sa se decida clar In toate cazurile ce politica trebuie urrnata, are drept consecinta qlobala subordonarea institutiilor de invatamlnt superior tata de putere. Din momentul In care cunoasterea nu-si mai are finalitatea in ea fns~~i ca realizare a ideii sau ca emancipare a oamenilor, transmiterea sa scapa responsabilitatil exclusive a savantilor si a studentilor. Ideea de "independents universitara'' apartine azi unel alte epoci "Autonomiile" recunoscute universitatilor dupa criza de la sffrsitul, . anilor '60 au prea putina greutate, daca linem searna de acest

171. Autorul acestei earn este martorul experienter unei mare numar de departamente de la Vincennes.

172. Legea de orientare a Invatamintutui superior din 12 noiembrie 1968 aseaza formarea permanentci (in!eleasa In mod profesionalist) printre misiunile Invcil am'lntului superior: acesta "trebuie sa fie deschis fo!?tilor studenli cit !?i persoanelor care nu au avut posibilitatea de a urma studii, pentru a Ie permite, 'In func!le de capacitcilile lor. sa-!?i amelioreze !?ansele de promovare s_au sa-!?i schimbe activitatea profesionaIA".

173.lntr-un interviu acordat pentru Te/frsepljours 981 (17 martie 1979), ministrul francez al educat iei, ce recomandase oficial seria Ho/oeaf/sle, difuzata pe canalul al doile'a, elevilor din Invcilam'lntul public (iniliativa fara precedent), declara ca tentativa sectorului educativ de a-!?i creia un instrument audio-vizual autonom a e!?uat ~i ca "prima dintre misiunile educative este de a-i Invcila pe copii sa·~i aleaga programele" la televiziune.

87

fapt crucial: consiliile profesionale nu au aproape nlcaierl puterea de a decide in privinta masei bugetare ce revine in­stitutiei lor 174; ete nu dispun 'decil de puterea de a repartiza bugetul care Ie este atribuit, ~i aceasta numai in ultima taza a distribuirii lui175.

~i acum se pune intrebarea: oare ce se transmite in invatamintul superior? Fiind vorba de profesionalizare ~i, mentinindu-se un punct de vedere strict functionalist, esentialuf rnaterlalulul transmisibil este constituit dintr-un stoc organizat de II cunostmts. Aplicarea noilor tehnici la acest stoc poate avea 0

i I incident~ considerabila asupra suportului comunicational. Se' ,I pare ca nu este necesar ca acesta sa fie un curs magistral, tinut

I de un profesor in fata unor studenti muti, timpul intreMrilor 'fiind' " ""­aminat pentru ~edintele de "seminar" conduse de un asistent. In

masura in care cuno~tintele sint traductibile in limbaj informatic I

I

iar dascalut traditional este asimilabil unei memorii, didactica II poate fi incredintata unor rnasini care sa conecteze memoriile

clasice (biblioteci etc.) ca ~i bancua de date la terminale in­teligente puse la dispozitia studentuor.

Pedagogia nu va avea neaparat de suferit din aceasta cauza, caci va trebui totusi sa se predsa ceva studentllor: nu continuturi, ci utilizarea terminalelor, adica noi limbaje pe de 0

parte, tar pe de alta parte 0 minuire mai rafinata a acestui joc de Jimbaj care este interoqana: cui te adresezi, mai exact care este memoria pertinanta pentru ceea ce dor~m sa sum? Cum sa 0

tormularn pentru a evita erorile? etc.176 In aceasta perspectlva, o in~iere elementara in informatica ~i in special in telernanca va trebui sa faca parte obligatoriu dintr-o propedeutica superioara,

174. ln Marea Britanie. unde participarea statului la cheltuielile fa televiziune functionare a universitatilor a crescut de la 30 la 80% intre 1920 ~il960, Universiiy Grants Committee, atasat ministerului de stat pentru ~tiin!a ~i universita!i, este cel care, dupa examinarea nevo,lor ~i planurilor dedezvot. tare prezentate de catre uruversitan, distribuie acestora subventhle anuale. In StateIe Unite, consiliile de administra/ie sint atotputernice.

175. Mai precis, in Fran/a, intre departamentele pentru cheltuielile de funqionare ~i de dotare. Plillile nu tin de resortul lor, cu excePlia celor pentru personalul angajat ocazional. Finan/area de proiecte, de noi filiere etc., este prinsa in partea de buget ce revine Universita\ii.

176. M. Mc Luhan, D'oeila oreille, Denoel·Gonthler, 1977; P. Antoine, "Comment s'informer ?", Projet 124 (aprilie 1978), 395-413

88

la fel ca deprinderea practicii curente a unei limbi stralne, de exemp/u 177.

inlocuirea partiala a profesorilor cu rnasinl poate sa para o deficienta, ~i chiar intolerabila. Dar doar din perspectiva marilor povestiri de legitimare, viata a spiritului ~i/sau eman­cipare a urnanitatli. Dar se pare ca aceste povestiri nu mai constituie deja resortul principal al interesului pentru cunoastere. Daca resortul este puterea. acest aspect al didacticii c1asice inceteaza de a mai fi pertinent. Intrebarea, explicita sau nu, pusa de catre studentul ce se protesionalizeaza, de catre stat sau de catre institutia de invatamint superior nu mai este: e adevarat? ci: la ce seNeste asta? in contextul mercantilizarii cunoasterii, aceasta ultima' intrebare insearnna cel mai adesea: este'van­dabil? ~i, in contextul cresterii puterii: este eficace? Or, a dispune de 0 competenta pertorrnanta pare a fi implicit vandabil in conditiile anterior descrise ~i este eficace prin definitie. Ceea ce inceteaza de a fi eficace este competenta in functie de alte criterii, cum sint cuplurile adevarat/tals, iust/i~just etc.,' ~i evident slaba performativitate in general.

Perspectiva unei imense ptete a competentelor operationale este descnisa. Detinatorii acestui tip de cunoastere sint ~l vor fi object de oterta ~i chiar miza a practicilor de seductle178 Din acest punct de vedere, nu sfir~itul cunoasterli este cel care se anunta, dirnpotriva. Enciclopedia de miine vor fi bancile de date. Eh~ depasesc capacitatea ortcarui utilizator. Ele sint "natura" pentru omul postmodern 179.

Vom retine totusi faptul ca didactica nu consta numai in, ' transmiterea de informatie, iar competenta, chiar pertormativa, nu se rezuma la posesia unei bune rnernoril de date sau a unei bune capacitati de acces la mernorll-masfru. Este deja 0

banalitate sa subliniezi irnportanta capacitatii de a actuabza

177. Se ~tie ca utilizarea terrrunalelor inteligente este predata scoraritor din Japonia. In Canada, centrele universitare \'i colegiale izolate intrebuinteazA curent aceste terminate.

178. Aceasta a fost politica urrnata de centrele de cercetare americane incA inaintea celui de-al doilea razboi mondial.

179. Nora ~i Minc scriu (op.cit., 16): ·'Principala sfidare in deceniile urmAtoare, nu va mai consta, pentru virfurile avansate ale umanitil!ii, in capacitatea de a domina materia. Acesta este deja dobindita. Ea va rezida in dificultatea de a construi re!eaua de legAturi care fac sa progreseze impreunA informa!ia ~i organizarea." .

89

1\

datele pertinente pentru problema de rezolvat "alcl ~i acum" ~i de a Ie ordona intr-o strategie eficienta.

Atila vreme cit jocul are la baza informatie incornpleta, avantajul revine celui care stle ~i poate sa obtin~ un supliment de informatie. Acesta este caput, prin definitie, al unui student In situatia de'lnvatare. Dar, In jocurile cuintormatla completa,180 cea rnai buna pertormativitate nu poate consta,' prin ipoteza, In achizitia unui asemenea supliment. Ea rezulta dintr-o noua aranjars a datelor, care constituie proprlu-zls 0 "rnutare''. Aceasta noua aranjare se obtine cel mai adesea prin punerea In conexiune a unor serii de date considerate plna atunci inde­pendente181. Aceasta Capacitatea de a articula inpreunind ceea ce nu era asttet mai fnainte se poate numi imaginatie. Viteza este o proprietate a unei asemenea capacltatl, 182 '

Or, este permis sa ne reprezentam lumea cunoasterh postmoderne rca fiind quvernata de un joc cu intorrnatle cornpleta, fn sensuI ca datele lui sfnt In principiu accesibile tuturor expertilor: nu exista secret stiintific Plusul de perter­mativitate, la competente egale, fn procucerea cunoasteni ~i nu fn dobfndirea ei, depinde decl fn cele din urrna, de aceasta "imaginatie" care permite fie realizarea unei noi rnutarl, fie schim­barea regulilor jocului

Daca lnvatarnintu! trebuie sa asigure nu numai reproducerea cornpetentetor ci ~i progresul lor, ar trebui fn consecinta ca transmiterea cunoasterii sa nu fie limitata la cea a intorrnatntor, ci sa com porte fn~atarea tuturor procedurilor capabile sll amelioreze capacitatea de a conecta cfmpuri pe care organizarea traditionala a cunostintejor Ie dettmiteaza net. Cuvfntul de ordine al interdisciphnantatu lansat mai ales dupa criza din '68, dar conceput mult mai fnalnte, parea sa rnearqa In aceasta directie. EI s-a izbit de feudalismele universitare, s-a spus In realitate. s-a izbit insa de mult mai multe obstacole.

180. A. Rapaport. Fights, Garnes and Debute«, Ann Arbor. Un Of Michigan Press, 1960; trad. fro t.athebeaudiere, Combats, debets et ieux, Dunod, 1967.

181. Este cazul acelui Branching Model la lui Mulkay (vezi aici nota 156). G. Deleuze a analizat evenimentulln termenii de Incruci~are a seriilor In Logique du sens, Minuit, 1968 ~I in Difference el repetitIOn, P U F, 1968.

182. Timpul este 0 variabila care intra In determlnarea unitalii de putere In d,namicl"l. Vezi de asemenea P Virilio, Vitesse et pOll/ique, Galilee, 1976.

In modelul humboldtian al Universitatli, fiecare stlinta lSI ocupa locul sau intr-un sistem pe care-t incununeaza speculatia. o patrundere a unei ~tiinte In cfmpul alteia nu poate provoca decil confuzii, "tulburari'', In sistem. Colabcrarile nu pot avea loc decil la nivel speculativ, In caput filosofilor.

Dirnpotriva. ideea de interdisciplinaritate apartine In mod specific epocii deliqitirnarf ~i empirismului sau grcibit. Rapor­tarea la cunoastere nu se face din perspectiva realizarii vie!ii spiritului sau ernanciparii urnanltatii, ci din cea a utilizatorilor unui instumentar conceptual ~i material complex ~i a beneficiarilor pertormantelor sale. Ei nu dispun de un metalimbaj ~i nici de 0 metapovestire pentru a-i formula 0 finalitate ~i 0

corecta Intrebuintare. Dar ei au un brain storming pentru a-i consolida pertormantele.

Valorizarea rnuncii In echipa apartine acestui primat al criterului performativ In cunoastere. Caci: pentru a spune ceva adevarat sau a prescrie ceva just, nu este nevoie de intervenna nurnarului: el nu ajuta decit In rnasura In care justitia A~i adevarul sint glndite In termen de reusita mai probabaa. lntr-adevar, pertorrnantele In general sint imbunatatite prin munca In echlpa, In conditii pe care ~tiintele sociale Ie-au precizat de mai rnulta vreme18!!. Ce-i drept, ele au conceput sporul de performativitate al acestei munci In cadrul unui model dat, aotca pentru ex­ecutarea unei sarcini: el pare mal putin sigur cfnd e verba de a "imagina" noi modele, adica pentru 'conceptie Exista In acest sens, se pare numeroase exemple 184 Dar este dificil sa distingi intra ceea ce revine dispozitivului In echipa ~i ceea ce se datoreaza geniului coechipirilor

Se va observa ca aceasta orientate vtzeaza mai mult producerea cunoasterii (cercetarea) decil transmiterea sa. Ele nu pot fi separate complet, chiar ~i In ca~rul tunctionalisrnutul ~i

al profesionalismului, decil Intr-un mod abstract, care ar avea

183. J, L. Moreno, WIIO snet! Survive? (1934), NY .Beacon. edi!ia a doua, 1953; trad. tr. Maucorps & Lesage, in J. L. Moreno. Fondements de la sociometrie, t. V. "Perspectives de l'avenir: qui survivra?". P.UF, 1954

184. TlJeMass Cornmunicutiou Hesearcn Center (Princeton), tile Mental Research Institute (Palo Alto), the Massaclwssel/ lnstitute 01 Technology (Bos­ton), Inslilul/iir Sozidllorsclwng (Frankurtl se afla printre cele mai celebre. 0 parte a argumentatiei lui C Kerr in lavoarea a ceea ce el nume~te Ideopolis se IntemeiazA pe principiul ci~tigului de inventivilale obtinut prin cercetari colective (op.cit., 91 sq.).

91 90

probabu consecinte nefaste. Totusi, solutia catre care se, " orlenteaza de fapt instit~ii1e cunoasterf pretutindeni In fume consta In a disocia aceste doua aspecte ale didacticii, cel al reproducerii "simple" ~i cel al reproducerii "Iargite", distinglnd entltatl de orice natura, fie acestea institutii, niveluri sau cicluri In institutii, reqrupari de institutii, reqruparlda discipline, fn care , , o parte sint destinate selectiei si reproducerii competenlelor profesionale, iar cealalta parte promovaru ~i "incltaru'' spiritelor "imaginative". Canalele de transmitere puse la dispozuia primelor vor putea fi simplificate ~i masificate; celelalte au dreptul la mici grupuri functionfnd fntr-un eqalitarlsrn aristocratic18S Ca, aceste grupuri din urrna fac sau nv fac parte fn mod oficial din unlversltatl este un aspect care ccnteaza mai put in.

Daf ceea ce pare siqur este ca fn arnbela cazuri delegitimarea si primatul perfo'lnativitatii anunta sffrsituJ erei Profesorului: el nu este mai competent decil retelele de mernorle, pentru a transmite cunoastsraa existents ~i nu este mai com­petent decil echipele interdiscipJinare pentru a imagina noi rnutari sau noi jocuri.

13. 5T II NT A POSTMODERNA CA CERCETARE A iNSTABILITAT ILOR

Am pr ecizat mai fnainte ca pragmatica cercetaru ~tiintifjce, mai ales sub aspectul de cercetare a argumentatiilor noi, aducea In prim plan inventia de "rnutarl'' noi ~i chiar de noi reguli ale jocurilor de Iimbaj. Este important sa subliniem acest aspect, decisiv fn starea actuala a cunoasterf ~tiintifice, despre care s-ar putea spune oarecum periodic ca este In cautarea "cailor de ie~ire din criza", criza fiind cea a determinismului. Determinismul este ipoteza pe care se interneiaza legitimarea

185. D. J. de Solla Price il.iute Science, BiySciencc, lac. C/I.) Incearca sa constituie ~tiinla !iitiin!ei. EI stabile~te legi (statisticej ale !iitiinlei luata ca obiect social. Am semnalat legea rupturii nedemocratice in nota 131. 0 alta lege, cea a "colegiilor invizibile", descrie l!fectul care rezulta din multiplicarea insa~i a publicaliilor i?i din saturarea canale lor de informare In instituliile ~tiinlifice: "aristocralii" cunoai?terii tind prin reac!le sa stabileasca relele de contacte interpersonale grupind maximum 0 suti'! de rnembri cooptali. D. Crane a dat pentru aceste "colegli" 0 interpretare sociornetrica In Invisible Colleges. Chicago - London, the Un. of Chicago P., 1972. Vezi Lecuyer, dr/.cit.

'i!' prln performativitate: aceasta definindu-se printr-un raport

i input/output, trebuie sa presupunem ca sistemul fn care au loc intrarile e'ste fn stare stabila; el urrneaza 0 "traiectorie" regulatil careia i se poate stabili functia continua si dertvabila care va permite anticiparea convenabila a ie~irilor'

Aceasta este "filosofia" pozitivtsta a eficientei Prin prezen­tarea citorva example edificatoare vom incercasa usurarn dis­cutia finala despre legitimare Este vorba In fond de a demonstra pe' cfteva cazuri ca pragmatica cunoa ster il st iiruifice postmoderne are, in ea fnsa$i, putine afinitati cu cautarea perforrnatlva.

Expansiunea stiintei nu are toe datonta pozitivismului eficientei. Dirnpotriva. a lucra cu probe insearnna a cauta ~i a "lnventa" contraexemplul, adica neinteligibilul: a lucra cu argu­mente, insearnna a cauta "paradoxul" si a-Ilegitima prin noi regufi ale jocului de rationare., In arnbele cazuri eficienta, nu este urmarita pentru ea fnsa~i, ci se adauqa ulterior, uneori tfrziu cfnd

6cei care acorda fondurile se intereseaza in stirsit de caz18 . Dar este imposibil ca odata cu 0 noua teorie, 0 noua ipoteza. un nou enunt sau 0 noua observatie sa nu revina constant in discutie si problema legitimitatii Caci nu filosofia e cea care puna stiint~i aceasta intrebare. ci insasi stiinta. ' ,

Ceea ce pare desuet ~LJ ea ne fntreba ce este adevarat ~i ce este just, ci a ne reprezenta ~tlinta ca pozitivista ~i

condarnnata la aceasta cunoastere neleqitimata, I.a aceasta sernicunoastere. asa cum faceau ideali~tii germani. Intrebarea: Cit va/oreaza argumentul tau, crt valoreaza proba ta?, este atit de intriseca pragmaticii cunoasterii ~tiintifice, incit ea asigura trans­torrnarea destinatarului argumentu/u( ~i al probei respective fn destinator al unui nou argument ~i al unei noi probe, deci refnnoirea drscursurilor si in acelasi timp a generatiilor stiintifice. Stiinta se dezvolta. si ~imeni n~ contesta ca ea se'dezvolta dezvoltfnd aceasta intrebare. lar aceasta, dezvoltindu-se, con­duce la fntrebarea, adica la metafntrebarea sau intrebarea refe­

186. B. Mandelbrot (Les ob,els fraclals. Forme, lJasard el dimension, Flammarion, 1975) prezinta in Apendicele sau (172-183) "schile biografice" ale unor cercetatori in malematici si In fizica recunoscuti tardiv sau ramasi necunoscuti din cauza cludateniel' intereselor lor si In ciuda fecunditatii descopeririior lor.' , ,

93

I,

92

ritoare la legitimitate: Cit valoreaza acest "crt valoreaza187 ,,? S-a rnai spus, trasatura evidenta a cunoasterii ~tiintifice

post mad erne este imanenta, explicita Insa, a discursului despre regulile care ~ valideaza188' Ceea ce parea a fi la sflr~itul secolului al XIX-lea pierdere a legitimitatii ~i cadere In "praqrnatismul'' filosofic sau pozitivismul logic nu a fost dedt un episod trecator din care cunoasterea si-a revenit prin includerea In discursul ~tiintific a discursului despre validarea enunturilor cu valoare de legi.'Aceasta includere nu este 0 operatie simpla, dupa cum s-a vazut, ea da nastere la "paradoxuri", considerate ca fiind cil se

i poate de serioase, ~i la 'tirnitar:" In deschiderea cunoasterii, care i sint In fapt modificari ale naturii sale.

Cercetarea metarnatematica ce conduce la teorema lui Gbdel este 0 veritabila paradiqrna a acestei schirnbari de natura 189 Dar ~i transtorrnarea dinamicii este la fel de exernptara pentru noul spirit ~tiin!ific ~i ea ne intereseaza In mod deosebit pentru ca obliga la revizuirea unei notiuni care, am vazut, este masiv introdusa In discutia despre pertorrnanta, mai ales In materie de teorie sociala rlOtiunea de sistem '

Ideea de pertorrnanta aimplica pe cea de sistem cu grad mare de stabilitate pentru ea ea se interneiaza pe principiul dintre caldura ~i lucru, dintre sursa calda ~i sursa rece, dintre input ~i output. Este 0 idee ce vine din terrnodinarnica. Ea este asociata reprezentarf unei evolutii previzibue a performantelor sistemului, cu conditia cunoasterii tuturor variabilelor. Aceasta conditie este clar exprimata ca Iimita cu ajutorul tlctiunii "demonului' lui Laplace190: cunoscind toate variabilele care deterrnina starea universului intr-un moment t, se poate prevedea starea sa In momentul t' > t. Aceasta imagine este sustinuta de principiul conform caruia sistemele fizice, inclusiv sisternul de sisteme care este universul, sint supuse unor regularitali si, In conseclnta,

187. Un exemplu celebru ne este oferit de discutia asupra determinis­mului declansata de mecanica .cuantica. vez, de exemplu prezentarea corespondentel dintre M Born \>i A Einstein (1916-1955) de catre J.M l.evi-Leblond. "Le grand debar de !a rnecaruque quantique", La recherche 20 (februarie 1972), 137-144. lstoria stiintelor umane este puna. de un secol Incoace. de asemenea treceri de la discursul antropologic la metalimbaj.

188. I. Hassan propune 0 "imagine" a ceea ce el nume\>te immanence In "Culture, Indeterminacy and Immanence",loc.cit.

189. Vezi nota 142. 190. PS. Laplace, ExpositIOn (/u systiJine c1u monde, 1- II, 1796.

94

, evolutia lor deseneaza 0 tralectorle previzibila, Iacind loc unor functii continue "norrnale" (f?i futurologiei ...).

Odata cu teoria cuantica !?i cu fizica atornica, extensiunea acestui principiu a trebuit sa fie lirnitata. lar aceasta In doua maduri, ale carer implica!ii specifice nu au aceeasi irnportanta. Mai intil, definitia stanl initiale a unui sistern, adlca a tuturor variabilelor independente, daca ar trebui sa fie etectiva, ar cere o cantitate de energie cel putin echivalenta cu cea pe care 0

consurna sistemul respectiv.' 0 versiune protana a acestei irnposibilita]! factuale de a etectua rnasurarea complete a unei start a sistemului este oterita de 0 nota a lui Borges: un imparat vrea sa alcatuiasca 0 harta absolut exacta a imperiului. Rezul­tatul este ruina larii: populatia I~i consacra toata energia sa cartografiei 19 1

.

Cu argumentul lui Brillouin 192, ideea (sau ideologia) con­trolului perfect al sistemului, care trebuie sa perrnita ameliorarea pertorrnantelor sale, apare ca inconsistenta In raport cu con­tradiclia: ea micsoreaza performativitatea pe care declara ca 0

sporeste. Aceasta inconslstenta explica foarte bine slabiciunea birocratiilor statale si socio-economice: ele sutoca sistemele sau subsisternele pe care Ie controleaza ~i se asflxiaza odata cu acestea ("feedback" negativ). Interesul unei asemenea explicatii consta In aceea ca ea nu trebuie sa recurqa la 0 alta legitimare decil cea a sistemului, de exemplu la cea a libertatf agentilor umani care se ridica Impotriva unei autoritatl excesive. Admitrnd ca societatea este un sistern, controlul sau, care implica definirea precisa a starii sale initiale, nu poate fi exclusiv deoarece aceasta definire nu poate fi reallzata

De adauqat ca aceasta limitare nu pune In discutie decil caracterul efectiv al unei cunoasteri precise ~i al puterli care rezulta din ea. Posibilitatea lor de principiu rarnine intacta Determinismul clasic continua sa constituie limita, lnaccesibila,

191. Despre rigoarea \>tiin\ei Histoire de t'intemi«, Monaco, Rocher, 1951. Nota respectiva este atribuita de Borges lui Suarez Miranda. Viajes de Varones Prudentes IV, 14, Lerida, 1658. Rezumatul de fata nu este fidel originalului dedt par1ial. .

192. Informajia costa ea Insa\>i energie. negentropia pe care ea 0

creeaza produce entropie. M. Serres face referiri frecvente la acest argument, de exemplu In Hermes III. La traduction, Minuil, 1974, 92

Q"

dar imaginabila, a cunoasterii sistemelor 193 .

Teoria cuantica ~i microfizica obliga la 0 revizuire mult rnai radicata a ideii de traiectorie continua ~i previzlbila. Cautarea preciziei nu se loveste de 0 limita datorata costului sau ci de natura materiei. Nu este adevarat ca incertitudinea, adica ab­senta controluli ri scade pe masura ce precizia creste: ea ~i

creste, Jean Perrin propune exemplu masurarf densltattl adevarate (raportul rnasa/volurn) a aerului continut intr-o sfer~. Ea variaza sernnificativ cind volumul sferei scade de la 1000 m3

la 1crrr' ~i variaza toarte putin de la 1crrr' la 1/1000 dintr-un mrrr', dar se poate observe deja in acest interval apanpa unor variatll de densitate de ordinul unei miliardimi, care se produc neregulat. Pe rnasura ce volumul sferei se contracta, importanta acestor variatll creste: pentru un volurn de ordinul 1/10 dintrun micron cub, variatiile ating ordinul unei miimi; pentru 1/100 dintr-un micron cub, ele sint de ordinul unei cinciml.

Diminuind ~i mai mult volumul, se ajunge la scara .unei raze moleculare. Daca sfera se afla in vid intre doua molecule de aer, densitatea adevarata a aerului din ele este nuia. Totusi aproximativ 0 data la 0 mie de cazuri centrul ei va "cadea'' in interiorul unei molecule, iar densitatea medie in acest punct va fi comparabna cu ceea ce se nurneste densitatea adevarata a gazului. Daca mergem pina la dimensiuni intra-atomice, sfera are toate sansele sa se gaseasca in vid, avind din nou 0 densitate nula. 0 data la un milion de cazuri totusi centrul sau se poate situa intr-un corpuscul sau in nucleul atomului, !;>i atunci den­sitatea va deveni de un milion de ori mai mare decit cea a apei. "Daca sfera se contracta ~i mai mult (.. ), probabil ca densitatea medie va redeveni curind si va ramine nula, la fel ca si densitatea adevarata, cu exceptia anumitor pozitii toarte rare i~ care ea va atinge valori colosal rnai ridicate dec~ precedentele 194".

Cunostintele despre densitatea aerulul se dizolva deci intr-o multiplicitate de enunturi care sint incompatibile in mod absolut ~i nu devin compatibile decit daca sint relativizate in raport cu scara aleasa de eel care elaboreaza enunturile. Pe de alta parte, la anumite sdiri, enuntul despre aceasta masurare nu,

193 Urmarim aici ideea lui I. Prigogine & I. Stengers, "La dynamique, de Leibniz a Lucrece", Critique 380 (numar special Serres) (ianuarie 1979), 49.

194. J. Perrin, Les atomes (1913', PUF, 1970, 14-22. Textul esle a~ezat de Mandelbrot ca Introducere la Ob/els lractals.loc.cit.

96

poate fi rezumat printr-o asertiune simpla, ci printr-o asertiune de tipul: este p1auiibil ca densitatea sa fie egala cu zero, dar nu este exclus ca ea sa fie de ordinul 1On, n avind 0 valoare foarte mare.

it Aici, relatia enuntului savantului cu "ceea ce spune natura"

pare sa apartin~ unui jOe cu informatie incomplet8. Modalizarea enuntului prlmului exprima faptul ea enuntul efectiv, singular , , . ("token") pe care it va profera "natura" nu este previzibil. Ceea ce este calculabil, este sansa ca acest enunl sa spuna ceva mai degraba decit altceva. La nivel microfizic, nu poate fi obtlnuta 0

lntorrnanertnat buna", adica mai pefformanta. Problema 'nu este de a cunoaste cum este adversarul ("natura"), ci de a stl ce joe [oaca el. Einstein se zaruri195

" . Este totusl revolta la ideea ca un joe care permite

"Dumnezeu joaca sa se stabileasca

regularitati statistice "suficiente" (cu atit mai rau pentru imaginea care exist~ despre supremul Determinant). Daca Dumnezeu ar jucat bridge. "hazardurile primare" pe care Ie IntRne!?te ~tiinla ar trebui sa nu mai fie imputate indiferentei zarului fata de fetele sale, ci vicleniei, aoica unei aleqeri I~sata ea ins'a~i la voia intil'nplarii intre mai multe strategii pure posibile 196

in general se admite ca natura este un adversar indiferent dar nu vlclean, si se face distinctia intre ~tiintele despre natura l?i l'ltiintele despre Y , om pe baza' acestei difE;rente19 , . Aceasta inseamna in termeni pragmatici ca "natura" in primul caz este referentul, mut dar la fel de constant ca ~i un zar aruncat de toarte .

J multe ori, referitor la care oomenii de stiinta schimba enunturi denotative ce sint mutari pe care Ie fac tn razboiut pe ca're-I

I~ 195. Citat de W. Heisenberg. Pllysis and beyond, NY., 1971. (in limba romana vezi W. Heisenberg - Pali' peste granite, Irad lIie Pirvu, Ed. Politica,

I !, ~

,I

Bucuresti, 1977 - NT' 196. lntr-o comunicare sustinuta la Academia de Stiinte (decembrie

1921), Borel sugera ca "in cazul jocurilor in care cea mai buna rnaniera de a juca nu exista" uocuri cu Intcrrnane incompleta). "ne putem intreba daca nu este posibil, in lipsa unui cod ales pentru totdeauna. de a juca intr-un mod avantajos variind jocul". Plecind de la acesta distinc!le, von Neumann arata ca acesta probabilizare a deciziei este ea insai?i in anumite condi!ii "cel mai bun fel de a juca". Vezi G.Th. Guilbaud, Elements de la tllCorie matlramatique

[l des jeux, Dunod, 1968, 17-21. De asemenea, J. P. 5eris, La theorie des jeux, P.U.F.. 1974 (culeyere de texte). Ar1i~tii 'postmoderni" intrebuin!eaza curent aceste concepte; vezi de ellemplu J.. Cage, Silence ~i A Year from Monday, Middletown (Conn.), Wesleyan U.P., 1961 ~i 1967.

197 l. Epstein, "Jogos". Ci{mcia e F,losofid. Revista Interdisciplinar, I Universldade de Sao Paulo, 1 (1979)

I

97

11

poarta, in timp ce in at doilea caz, referentul fiind omul, el se constituie ~i ca partener care, vorbind, dezvolta 0 strategie, inclusiv mixta, cornparabila cu cea a savantului: hazardul de care acesta din urrna se loveste atunci nu se datoreaza obiectului sau indiferentei, ci cornportarnentului sau strategiei198, fiind astlel un hazard agonistic.

, Se va spune ca aceste probleme privesc microfizica ~i ca ale permit stabilirea unor functii continue suficient de apropiate pentru a permite 0 buna previziune prooausttca a evolutiei slstemelor. Astfel, teoreticianii slstemuan. care sint ~i cei ai legitim~rii prin pertorrnanta, au impresia ca-sl regasesc drep­tlJ!~liHo"ToiU~i, se poate observa cum se schiteaza ln matematica conternporana un curent care pune din nou in discutie rnasurarea precisa ~i previziunea comportamentelor obiecteior la .scara urnana.

Mandelbrot f~i pune cercetarlle sub autoritatea textului lui Perrin pe care I-am cornentat mai sus. Dar el li extinde sem­nificatiafntr-o directie neasteptata. 'Functlile cu denvata, scrie ek sint cele mai simple, cele mai usor de tratat, dar ele constltuie, totusi, 0 exceptie: sau, daca se prefera un Iimbaj geometric, curbele care nu au tangenta sint regula iar curbele regulate, cum este cercul, sint corpuri interesante, dar foarte particulare,,199.

Constatarea nu vine sa satistaca doar curiozitatea abstracta, ea este valabua pentru rnajoritatea datelor experimen­tale: contururile unui baton de sapun cu apa sarata sint atil de neregulate ineil este imposibit'pentru ochi sa fixeze 0 tangentli In vreun punct al suprafetei sale. Modelul este oterit aici de rniscarea browniana, care se caracterlzeaza prin aceea di vee­torul deplasarii particulei dintr-un punct este izotrop, adlca toate directiile posibile sint la fel de probabile. . Dar aceeasi problema apare ~i la scara obi~nuita atunci cind se lncearca, de exernplu, masurarea cu precizie a coastei peninsulei Bretagne, a supratetei Lunii acoperita cu cratere, a distributei materiei stetare, a distribute! "rafalelor"de bruiaje

198.. " Probabilitatea a reapal ut aici nu ca pflncipiu constitutiv al unei struturi de obiect, ci ca pnnctplu ,reglator al unei structun de comportament " (G.G.G!anger,Pellsee formelle eL'sciellces de l'IIo(//lIIe; ,Aubie·Mon· taigne,1960,142).ldeea ca zeii· joaca, ·sa zteem bridgear fi mai degrabA 0 ipoteza greceasca preplatoniciana.

199. Op. cil. 4

Intr-o convorbire teletonlca. a turbulentelor in general, rnasurarea formei norilor, pe scurt, deci, a maloritatii contlirurilor~i distributiilor lucrurilor care nu au suferit regutariza

, rea datorata

mlinii omului.

Mandelbrot arata ca figura oterita de acest gen de date Ie apropie de curbele corespunzind unor functii continue non­derivabile. Un model simplificat al acestst figuri este curba lui 200. von Koch cu homotetie mterna: se poate demonstra formal ca dimensiunea homotetica pe care ea este construna nu este un intreg ci log 4/log 3. Este justificat a spune ca 0 asemenea curba se situeazaintr-un spanu al carui "numar de dltnensiuni" este intre 1 ~i 2 ~i ca este deci intermeoiara. la nivel intuitiv, 'intre linie ~i supratata,

Deoorece dimensiunea pertinenUi de homotetie a acestor obiecte este 0 fracpe, Mandelbrot Ie nurnests obiecte tractate..

201 Lucrarile lui Rene Thom merg In aceeasi directie.. Ete. , pun in discutie notiunea insa~i de sistem stabil, care este presupus in determiriismul laplacian ~i chiar fn eel probabalst.

Thorn stabileste Iimbajul matematic care permite descrierea rnoduiul in care se pot produce formal discontir.luititiI In fenomene determinate, cu aparitia unor forme nea~teptate: acest limbaj constituie ceea ce de la el citire sa nurnests teoria ~ catastrofelor.

Fie agresivitatea 0 variabita a starii unui cline; ea creste direct proportional cu furia sa, vartabua de control202. Presupunind cA aceasta din urma este rnasurabaa, aiunsa la un prag, ea se traduce fn atac. Teama, a doua variabila de control, va avea efectul invers ~i, ajunsa la un prag, sa va traduce prin fuga. Fara furie ~j teama, comportamentut ciinelui: este newu (virtul curbei lui Gauss). Dar, daca cele doua variabile de'oontrdl . crese impreuna, cele doua praguri vor 'fiapropjate i'n,acela~ limp: comportamentulclinelui devine imprevizibil, el poare-treoa brusc de la atac la fuga ~i invers. Sistemul este numit instabi!:

200. Curbacohtinua nerectificabila cu 'homotetie interna. Ea este descrisa de Mandelbrot, op.cit.. 30. A fost stabilita de H\/On Koch in 1904.Vezi Objets fractals, bibliQgrafie.

201. ModiJ/es mathemaJiques de la morphogenese. 10/18, 1974. 0 expunere aceesibila neini!ia!ilor a teoriei catastrofelor este data de K. Pomian,"Catastrophes et determinisrne", Ubrt: 4 (1978), I?ayot~ 11S-136~

202. Exemplul este imprumutat de Pomian dinE. C. Zeeman, "The Geometry of Catastrophes", Times Literary SuppJem~JJt (10 ~ecembrie 1971).

98 99

variabilele de control variaza continuu. cele de stare dlscontinuu. Thom arata ca se poate scrie ecuatia acestei variabilitati

~i se poate trasa graful (tridimensional, deoarece exlsta douh variabile de control ~i una de stare) care determine toate mi~carile punctului reprezentfnd comportamentul ciinelui ~i printre ele trecerea brusca de la un comportament la altul. Aceasta ecuatie caracterizeaza un tip de catastrofa, determinat de numarul variabilelor de control ~i de cel al variabilelor de stare (aici 2 plus 1).

Discutia despre sistemele stabile sau instabile. despre determinism' sau nu, i~i gase~te aici 0 solutie pe care Thorn 0

formuleaza intr-un postulat: "Caracterul mai mull sau mai Putin determinat al unui proces este determinat de starea tocata a acestui proces203".Determinismul este un fel de tuncponare care este ea insa~i determinata: natura realizeaza in orice fmprejurare morfologia locala cea mai putin complexa, care sa fie totusi compatibila cu datele intiale locale204. Dar este posibil, ~i asa se intfmpla cel mai frecvent, ca aceste date sa interzica stabilizarea unei forme. Caci ele sa atla cel mai adesea in conflict: "Modelul catastrofelorreduce toate procesele cauzative la unul singur, a carui justificare intuitiva nu pune probleme: conflictul, tata, dUp8 Heraclit, al tuturor lucrurilof°S." Exista mai multe sanse ca variabilele de control sa fie incompatibile decil invers. Nu exista deci decit "insule de determinism". Antagonismul catastrofic este regula. in sens propriu: exista reguli ale agonisticii generale a seriilor, care se definesc prin numarul variabilelor utilizate.

Am putea gasi un ecou (atenuat, ce-i drept) al lucrarjlor lui Thom in cercetarile ~olii de la Palo Alto, mai ales in aplicarea paradoxologiei la studiul schizofreniei, cunoscuta sub numele de Double Bind Theorl°6. Ne vom Iimita aici sa notarn acesta apropiere. Ea ne permite sa intelegem modul fn care s-au extins aceste cercetan axate pe singularitati ~i "incomensurabilitati" pina la domeniul pragmaticii dificultatilor celor mai cotidiene.

Ideea ce reiese din aceste cercetan (ca ~i din multe altele)

203. R. Thom, Stabilileslructllrel/e et morpllogttnt3se. ESSdid'une tlleorie genera/edesmodiHes, Reading (MassI. Benjamin, 1972,25. Citat de Pomian, loe.cit.. 134.

204. R. Thom, M(ldil/esmdtlufllllatiQues, IDe.cit . 24. 205. Ibid.. 25. 206. Vezi mai ales Watzlawick· et ai, op.cit. capitolul VI

,:,

,\ I ~ :1

~.

,~

este ell preeminenta functiei continue cu derwata ca paradigma a cunoasterii ~i previziunii este In curs de disparitle. Intereslndu­se de indecidabile, de limitele preciziei controlului, de cuante, de conflictele cu informatia mcompleta, de 'fracta'', de catastrote, de paradoxuri praqmance. ~tiinta postrnoderna face teoria propriei sale evolutii discontinue, catastrofice, nerectificabile. paradoxale. Ea schimoo sensul cuvintului cunoastere ("savo;,") , ~i expune modul in care poate avea loc acesta schimbare. Ea produce nu cunoscutul, cl necunoscutul ~i suqereaza un model de legitimare care nu este niCidecum al celei mai bune perfor­mante, ci cel al diferentei inteleasa ca paraloqie207. , , ,

Cum Ioarte bine observe un specialist In teoria jocurilor, ale carui lucran urmeaza aceeasi directie: "in ce consta deci . . , utilitatea acestei teorii? Noi credem ca teoria jocurilor. ca orice teorie elaborata, este utila in sensul ca ea da nastere unor idei208." in ceea ce-lpriveste, P. B. Medawaf09 spunea ca "a avea idei este suprema reusita pentru un savant", ca nu exista "metoda stiintifica210" si ca un savant persoana •care 'povesteste istorii", cu trebuie sa Ie verifice.

este acea

in sta

primul precizare

rind 0

ca

14. LEGITIMAREAPRIN PARALOGIL

Sa considerarn ca acum datele problemei legitimarii cunoasterii contemporane sfnt suficient de clare pentru discutla noastra. Recursul la marile povestiri este exclus; nu putem recur ge deci nici la dialectica Spiritului ~i nici la emanciparea

207. "Trebuie sa se taca 0 distinct ie intre condi] iile producerii cunoasterir ~tiin!i~ice !?i cunoasterea care este produsa (...j. Exista doua etape constitutive ale def;,.ersului !?tiin!ilic. a lace necunoscut cunosdutul, apoi a reorganiza acesta necuooastere intr-un metasistem simbolic independent ( ..) Specilicitatea !?tiin!ei provine din imprevizibilitatea sa'·Wh. Breton. p..stulore 3. aprilie 1979, 10)

208. A. Rapoport Theone des jellx acteux p.JrsOflfws. trad. II. Renard. Dunod. 1969. 159.

209. P. B. Medawar, rheArtoltlleSolublo. London. Mi!thuen. edi!ia a !?asea, 1967, mai ales capitolele intitulate "Two Conceptions 01 Science" !?i "Hypothesis and Imagination"

210. Ceea ce explica P. Feyerabend. Agdinst Mu/hod. London. N.L.B., 1975. bazindu-se pe exemplul lui Galilei !?i pe care il considera ca "anarhism" sau "dadaism" epistemologic impotriva lui Popper r;;i Lakatos.

100 101

umanitatii ca validare a discursului ~tiintific postmodern. Dar dupa cum am vazut "mica povestire" ramine prin excelenta forma, pe care 0 ia inventia imaginativa ~i aceasta in primul rind in ~tiinta211. Pe de alta parte, principiul consensului considerat drept criteriul de validare pare ~i el insuficient. Ori, este acord intre inteligente cunoscatoare ~i vointe libere obtinut prin dialog, sens pe careflgasim elaborat la Habermas, dar concepna aceasta presupune validitatea povestirii de emancipare. Ori este obiectul. manipularii· de catre sistern, asemenea celor1alte com­ponente ale acestuia, in vederea ameliorarii performantelo~12. In acest caz este obiectul unor proceduri administrative, in sensuI lui Luhmann, l1i nu este atuncl decil un mijloc pentru realizarea adevaratului seop, cel care legitimeaza sistemul, puterea. .

Problema este deci de a ~ti daca este posibila 0 legitimare care s-ar intemeia exclusiv pe paralogie Trebuie sa facem distinctia intre paralogia propriu-zisa ~i inovatie: inovapa este comandata sau, in oricecaz, utilizata de catre sistem pentrua-si mari eficienta, pe cind paralogia este 0 mutare, de 0 important! adesea necunoscuta pe moment, produsa in praqmatlca cunoastenlor ("savoirs"). Ca in realitate una se transtorrna in ceatana, aceasta este un fapt frecvent dar nu necesar, ~i care nu atecteaza neaparat ipoteza initlala.

Daca pornim de la descrierea pragmaticii l1tiintifice (pe care am facut-o in sectiunea 7), accentul trebuie sa fie pus de acuminainte pe dezacord. Consensul este un output, el nu este

211. Nu a tost posibil in cadrul acestui studiu sa analizam forma pe care 0 ia revenirea poveslirii in discursurile de legitimare, cum ar Ii sistematicul deschis. localitatea, antimetoda ~i in general tot ceeace noi reunim aici sub numele de paralogie.

212. Nora ~i Minc atribuie de exernplu " intensitatii consensului social" pe care 11 considera specific societaui japoneze succesul obtinut de aceasta lara in materie de informatica. (op.cit.,4).Ei aJung la urmatoarea concluzie: '~Societatea la care ea (dinamica unei informatizari sociaIe extinse) conduce aste fragila: construita pentru a favoriza elaborarea unui consens ea presupune existen!a acestuia ~i se blochaza daC8 nu reu~e~te sa-I alinga" (op.cit., 125). Y.Stourdze, art. cit., insista asupra faptului ca tendin,a actuala de a deregla, destabiliza sau slabi administra,iile este slimulata de pierderea de Incredere a societa,ii In performativitatea statului.

niciodata atins. Cercetarile care se fac sub egida unei213

paradigme tind sa nstabilizeze; ele sint asemeni exploat8r'ii unei "idei" tehnologice, economice, artistice. Aceasta inseamna ceva. Dar e~ti surprins sa vezi ca intotdeauna apare cineva pentru a deranja ordinea "ratiunii". Trebuie sa presupunem ca exlsta 0 putere care destabjlzeaza capacitatile de a explica ~i care se rnanlresta prin etaborarea de noi norme de intelegere sau, daca vrern, prin propunerea de noi reguliale joculUide Iimbaj ~tiintitic care circumscriu un nou cimp de cercetare Este vorba, in comportamentul ~tiihtific, de un proces pa care Thorn fl nurneste morfogeneza. EI i~i are propriile reguli (exisfa()!ase de catastrofe), insa determinerea- lui este intotdeuna locala, Transpusa la nivelut discutlei ~tiintifice ~i plasata intr-o perspecttva temporata, acesta proprtetate trnpuca irn­previzibilitatea "descoperirilor". in raport cu un ideal de transparenta, ea este un factor de formare a unor capacitati, factor care' amina momentul consensului pentru mai tir;Zkl I 4.'

Aceste clariticarl scot in evidenta ideea cA teode!' sis­temelor l1i tipul de legitimare pe care ea npropune nu,areniciio baza stlintinca: nici stunta nu functloneaza in pragmatica~ sa" Y , ,

dupa paradigma sistemului admisa de aceasta teorie, ~ nici societatea nu poate fi descrisa conform acestei paradigme in

;~ termenii l1tiintei contemporane. Sa exarnmarn in aceasta privinta doua puncte importante

din argumentatia lui Luhmann. Pe de 0 parte sistemul nu poate tuncpona decii reducind comptexitatea; pe de attapane, el trebuie sa suscite adaptarea asteptarilor individuale la propriile sale scopur;215. Reducerea cornplexltatil este cerutadecom­

,., petenta sistemului in materie deputere. 'Daca tootemesajele ar putea sa circule liber intre toti indivizii, cantitatea de lntorrnatll

213. in sensul lui Kuhn. op, cit. 214. Pomian, en. cit., arata ca acest tip de functionare (prin catastrofe)

nu line necidecum de dialectica hegeliana. 215. "Legitimarea deciziilor implica in mod fundamental un proces

afectiv de invatare care sa fie liber de orice perturbatie Acesta este un aspect al problemei generale: Cum se scmmea aspirapile, cum poate subsistemul politic ~i administrativ sa restructurere aspira,ii1e societatli datcrita uno( decizii atlta vreme cit nu este el Insu~i declt un subsistem? Acest segment nli va avea 0 ac!iune eficace decil daca este capabil sa contruiasca noi aspira!ii In celelalte sisteme existente, fie ca e vorba de persoane sau de sisteme sociale" (LegitimatwfI lIme!1 VarlalJren. toc.cit., 351

102 103

217 ce ar trebui luata in considerare pentru a face alegerile pertinente ar intfriia considerabil momentul deciziei ~i implicit perfor­mativitatea. Viteza este deci 0 componenta a puterii ansamblului.

Se va obiecta ca trebuie sa se tina cont de aceste opinii, moleculare daca nu vrem sa se produca perturbatii grave. Luhmann r{.spunde, ~i acesta este at doilea punct al iugumen­tatiei sale. Cel este posibil sa se dirijeze aspiratiile individuale prlntr-un proces de "cvasllrwatare", "Iiber de orice perturbatie",, , pentru ca ele sa devina compatibile cu deciziile sistemului. Acestea din urma nu trebuie sa respecte aspiraliile: dimpotriva. aspiratiile sint cele care trebuie sa aspire la aceste decizii, sau cel putin la efectele lor. Procedurile administrative vor face ca indiviz(i "sa vrea" ceea ce este necesar sistemului pentru a fi performati-l16

. Se poate remarca usor cit de utile sint ~i vor putea sa fie tehnicile telernatice in aceasta perspectiva.

. Nu se poate nega torta de persuasiune a ideii ca dominatia si controlul contextului valoreaza in e1e insele mai mult decn absenta lor. Criteriul pertormativitatii are unele "avantaie". EI exclude in principiu adeziunea la un discurs metafizic. impune abandonul fabulelor, cere spirite clare ~i vointe reci; el pune calculul interactiunilor in locul definitiei esentelor, Ii obliga pe '[ucatorr' sa-~i asume responsabauatea nu nu'mai a enunturilor pe care Ie propun ci ~i a regulilor pe care acesna trebuie sa Ie respecte pentru a deveni acceptable. Un asemenea criteriu pune in lumina functiile pragmatice ale cunoastern, atita vreme cil ele par a se ordona sub criteriul eficientei: pragmatici ale arqurnentarii. ale administrarii probei, ale transmiterii a ceea ce este cunoscut, ale invatarii imaginative.

EI contribuie de asemenea ta ridicarea tuturor jocurilor de limbaj. chiar daca ele nu apa'1in unei cunoasteri canonice. la nivelul propriei cunoasteri ~i tinde sa transforme discursul cotidian intr-un fel de metadiscurs: enunturile obisnuite au ten­dinta de a se cita pe ele insele iar diversele posturi pragmatice

216. Se poate gasi 0 articulare a acestei ipoteze in sludiile mai vechi ale lui D. Riesman, Tile Lonely Crowit, Cambridge (MassI, Yale U.P. 1950. trad. If. La fOllle so/ilaire Arthaud, 1964; W. H. Whyte, The OrganiLatioll Man, . N.Y., Simon & Schuster, 1956, trad. If. L'homme de ,.organisation, PIon, 1959; Marcuse. One DimensioniJl MiJn, Boston. Beacon; 1966, trad. If. Wittig, L'/lOmmellnidimensionnel. Minuit, 1968 (in Iimba romina. vezi "Omul unidimen· sional" in H Marcuse, Scr;tmli/osofica, Ed. Politica, Bucure~ti. 1977 . NT).

:~~-

i~I; ~r

[~ .~ ,)

I !

iI,

II I r ,, J

de a se raporta indirect la mesajul totusi actual care Ie vizeaza . .EI peate sugera ca problemele de comunicare intema pe care Ie intnne~e comunitatea ~tiintifica in efortul sau de a-~i desface ~i a-~i reface Iimbajele sint comparabile cu cele ale coiectivitAtii sociale atunci cind.lipsita de cultura povestirUor. ea trebuie Sa verifice comunicarea cu sine insa~i ~i sa puna astfel problema naturii legitimiUitii deciziilor luate in numele sau

Cu riscul de a scandaliza, sistemul i~i peate chiar trans­forma duritatea intr-un avante], In cadrul criteriului de putere, 0

cerere(adica 0 forma a prescripti'9i) nu-~i dobind~e nicidecum legitimitatea aatorita faptului ca'prov~ dinsuferinta provocatA de 0 nevoie nesatisfacuta. Dreptul nu provine din'suferintA. ci din faptul ca tratarea acesteia face sistemul mai performativ. Nevoile celor mai defavorizati nu trebuie sa serveasca din prin­cipiu de regulator al sistemului, deoarece maniera de a Ie satisface fiind deja cunoscuta, satisfacerea lor nu-I poate imbunaUiti performantele, ci Ii poate dear mari cheituielUe. Sin­gura coniradietie esta ca nesatisfacerea lor poate destabiliza ansamblul. Nu sta in natura fortei sa se intemeieze pe s1abiciune, dar e firesc .C8 ea sa suscite'cereri noi care sa dea privneglu redefinirii normelor de ''viata218" . In acest sens, sistemul se prezintA ca 0 ma~inA avangardista care trage umanitatea dUpA ea, dezumanizinQ-o pentru a 0 reumaniza la un all nivel de capacitate normatlva. Tehnocratii declara cA nu pot avea incredere in ceea ce societatea desemneazAca flind nevoile sale, "~tiu" ca nici ea nu Ie peate cunoaste deoarece nevoUe nu sint

217. J. Rey-Debove (op.cit.. 228 sq.) remarca multiplicarea marcilor de discurs indirect sau de co nota, ie autonimict in limba cotidiant contemporani. Or, aminte'ite ea, "discursul indirect nu este fiabil".

218. Or, cum spune G. Caughem, "omul nu este cu adevirat &lnttos decil atunci clnd este capabil de mai multe norme, dnd este mai mult decit normal" ("Le normal et Ie pathologique" (1951), La connaissance de Ia vie. Hachette, 1952, 210.

104 105

variabile independente de noile tehnologii 219 . Acesta este or­goliul celor care decid l1i inconl1tienla lor.

Un asemenea "orgoliu" inseamnA cA ei se identificA cu siSlemul social conceput ca 0 totalitate in cautarea unitlltii sale cit mai performative cu putinta. Daca ne indreptam atentia asupra pragmaticii ~tiintifice. Sa ne invata tocmai ca aceasta identificare este imposibi'IA: in prtncipiu, niCi un om de ~tiinta nu incarneaza cunoasterea l1i nu neglijeazA "nevoile" unei cercetart sau aspiratiile unui cercetator sub pratextul ca e1e nu sint perfor­mative pentru "l?tiintB" ihteleas3 ca totalitate. Raspunsul normal al cercetatorului la cererl este mai degraM: Trebuie sA vedern, povest~i-va istoria220

. Mai mult, in principiu elnu considera dlnainte cA un caz este deja rezolvat l?i nici ca "l?tii"lei" i sa va aduce vreun prejudiciu. in ce priv~te puterea sa oaca va .fi reexaminata. De fapt, este chiar invers.

Bineinteles, in laalitate nu se intimpiA intotdeauna asa. Nu se pun la socoteata savantii a caror "mutare" a fost neglijatA sau reprimatA. uneori timp de 'decenii, pentru ca-ea destabiliza prea violent poz~ii deja cucerite, nu numai in ierarhia universitara ~i

I1tiinlificil. ci l1i in probiematicA221 . Cu cit 0 "mutare" este. mai tare,

cu atit este mai usor sA-i refuzi un minimum de consens caci ea schimbB. regulite jocului asupra carore exista un consens. Dar, atunci coo institutia savantA functioneazA in acest fel. ea Sa

219. E. E. DaYid, (art. cit.) noteaza ca societatea nu poate cuno~te decit nevoile pe care Ie resimte starea actuals a mediului s4u tehnologic. Specificul ~iinlei fundamentale constS in a descoperi proprietAlf necunoscute care yor remodela mediul tehnic ,i vor crea nevoi imprevizibile. EI citeazs utilizarea materialului solid ca amplificator ,i avintul fizicii solidelor. Critica acestei 'regli~i" negative a interacliunilor sociale ,i a nevoilor de citre obiectul tehnic contemporan este fscuta de R. Jaulin. "Le mythe technologique", Revue del'entreprise 26 ( numAr special "L'ethnotechnologie", martie 1979). 49-55. Autorul iI recenzeazA pe ~. G. Handricourt, "La tecMologie culturelle. essai de m8tllologie", in B. Gille, Histoire des techniques. Joc.cit.

220. Medawar (op.cit., 151-152) cpune stilul scris ~i stilul oral al oamenilor de ,tiinJ•. Primul trebuie sa fie "inductiY", existind riscul de a nu fi luat in considerare; pentru al doilea, el prezinta 0 Usta de expresii frecvent intilnite in laboratoare, cum ar fi: Myresu/lsdon'tmal<eastoryyet. EI cohchide: "Scientist are building ellplanatory structures, telJingstories (...1".

221. Pentru un exemplu celebru, vezi l.S. Feuer, The Conflict 01 Generalions (1969), trad. fr. Alexandre, Einstein et Ie conflict des generations, ~WleIles, Complelle, .1979. Dupl cum subliniaza Moscovici in prefata sa la traQucerea franceza, "RIllativitatea s-a nascut intr ~ ,.academie.. provizoriu fOfmatl din prieteni dintre care nici unul nu este fizician. doar ingineri ,i filosofi

conduce ca 0 putere obi~nuitA. al carei comportBment este

reglat .in homeostazll.Acest comportament este terorist, asemeni celui din sis­

temul deserls de Luhmann. Prin teroare intelegem eficienta obtinuta prin elimlnarea sau amenintarea ell eliminarea un'ui partener din jocul de limbaj jucat cu el'. EI va taceasau i~i va da asentimentul nu pentru ca este contrazis, ci pentru cA este amenintat eu prwarea de dreptul de a mai jUca (existA multe tipurl de privare). Orgoliul celor care decid, pentru care, in principiu, nu exista echivalent in l?tiinte, const~ in a .exercita aceastA teroare. EI spune: Adaptati-vA aspiratiile la scopurile

'\ 222 • '

l noastre, dacA nu .,.

Chiar l1i permisivitatea in raport cu diverselejocuri este supusa conditiei de performativitate. Redefinirea normelor de viat~ consta in imbunatatirea competentei sistemului in ceea ce

.' ' ,.f pnvelite puterea. Acest tucru devine evident mal ales odatA cu ,,a ,

! introducerea tehnologiilor telematice: tehnocrlitii vad in ele promisiunea unei IibaraliZAri Iii a unei imboga\iri a interaetiunilor intre locuitori. dar efectul interesant este ca de aiei vor'rezulta 223 noi tensiuni in sistem. care Ii vor fmbunatati pertormantele .

A "In mAsura in care este diferen\iatoare. ~tiin\a ofera in pragmatica sa antimodelul sistemului stabil Orice enunprebuie sa fie retinut din moment ce marcheaza 0 diferentA fatA de ceea

l , ' ,

ce este litiut ~ din moment ce este argumentabil ,i verificabll. Ea este un model de "sistem deschis224

" in care pertinenta enuntulul constA tnaceea ca eI "eta ll3f1lereunor idei", add a1tor enurrturi ,i altor reguli de joe. Nu exista in ~tiinta 0 meta\imb8 generatAin , .

care sa poatA fl transerise l?i evaluate toate celelalte Iimbi. Este ceea ceinterzice identificarea cu sistemul ~i. la urma urmelor, \

~ mim .222. E~e paradoxullui Orwell. Birocratulspune: 'Nu ne multu cu

I o supunere negatiyA, nici macar cu cea mai abject! supunere. Cind in cefe din urmi'te vei precis noull, va trebui sA 0 faci ae buns voie" (1984, N.Y.: Harcourt & Brace, 1949; trad. fro Gaftlmard. 1950, 368). Paradoxul Soar ellprima iotr-un joe de limbaj printr-un: Ai liber sau printr-un: Voie,te ceea ce vrei. EI este analizat de Watzlawick et aI., op.cit., 203-207. Vezi pentru aceste paradoxuri J. M. Salanskis. "Geneses ,.a¢tuelles.. at geneses "serielles.. de l'inconsistant et de I'h'terog.ne", Critique379 (decembrie 1978), 1155-1173.

\ 223. Vezi descrierea tensionilor pe care Ie va produce informatizarea

de masA in eoc:ietatea tranceza, dup' Nora 1fI Mine (op.cit., Prelentare). ia 224. vezi nota 181. Ct. In Watzlawick et aI., op.cit., 117-148, discut

despre sistem4l1e deschise. Conceptul de sistematicA deschisA face obiectul unui studiu allui J. M. Salanskis. Lesyslemafiqueouvert, sub tipar, 1978.

amatori." .

106

107

teroarea. Opozitia dintre cei care decid ~i executanti, dac! ea existA in comunitatea ~tiintific! (~i exlsta), apartine' sistemului soeio-economic ~i nu pragmaticii ~tiintifice. Ea constituie unuJ dintre principalele obstacole in calea dezvoltirii.

Problema legitimArii generalizatedevine: care este rapor­tul dintre antimode\ul oferit de pragmatica ~tiintific! ~i societate? Este eI aplicabilla imen~ii nori de materie IingvisticA ce formeazi societitile? Sau rAmine Iimitat la joeul cunoa~terii? ~i. in acest caz, ce'rol joac! eI fatl de legAtura soclalA? Ideal inaccesibH aI unel comunitAti deschise? Componenta indispensabHA a suban­samblului calOr care decid, acceptind pentru societate criteriul de performativitate pe care n.respinge pentru eI insu~i? sau invers, refuz de cooperare cu puterea. ~i trecere la contraculturl cu riscul suprirnArii oric!rei posibilitAti de cercetare din IipsA de credite22~ ,

Am subliniat incA de la inceputul acestui studlu diferenJa nu numai formall. ci l1i pragmatic!. ce separl diversele joeuri de Iimbaj, in special denotative sau de cunoastere ~i cele prescriptive sau de aCliune. Pragmatica l1tiintific! este centrad pe enunturi denotative. asttel cA ea dA nastere unor institutii de, Y,

cunoal1tere (institute. centre. universitAti etc.). Dar dezvoltarea sa postmodernA scoate in prim-plan un'lIfapf' decisiv, ~i anume ell insl~i discutia despre enunlurile denotative are nevoie de reguli. Or, reguiBe nu sint enunturi denotative, ci prescriptive, pe care este preferabil ~ Ie numim metaprescrlptive pentru a evita .unele confuzii (ele prescriu ceea ce trebuie sl fie mutArile din . joeurlle de Iimbaj pentru a putea fi admisiblle). Activitatea diferet1Jiatoare sau de imaginatie. sau de paralogie in prag­matica l1tiintificA actuall are furlctia de a tace sl se manifeste aceste .met8prescriptive ("presupOzitiile226,,) ~i de a cere par­tenerilor de joc si accepte ~i allele. Singura legitimare susceptibiiA de a face acceptabill in cele din urrnA 0 asemenea cerere este cA aceasta va da na~tere unor idei. adicA unor noi enunturi.,

Pragmatica sociall nu are "simplitatea" pragmaticii

225. Dupi separarea dintre biserici ,i stat, Feyerabend (op.eit.) reclami in acelafi spirit "laic" separatea dintre ftiintl fi stat. Dar cea dintre ~in1' fI Bani?

226. Eate eel putin unul din modurile de a in18lege acest termen care apaqine problematicii lui O. Cuero!. op.ei,.

~tiintelor. Ea este un monstru format din inter~trunderea unor relele de clase de enunluri (denotative, prescriptive. performa­tive. tehnice, evaluativeetc.) heteromorfe. Nu existAnici un motiv sA se creada cA se pot determina metaprescriptii comune tuturor

::':' acestor jocuri de Iimbaj ~i cA un consens rectificabil. cum este ig' cel care se iostaureaza la un moment dat in comunitatea i ~tiintificA, va putea cuprinde ansamblul metaprescrlptiilor ce

regleaz8 ansamblul enunturilor care circula in colectivita'te. Toe­mai de abandonul acestei c;;redinte este legat astizi declinul povestirilor de legitimare. fie ete trad~ionale sau "moderne"

~ (emanciparea umanitAtii, devenirea Idell). lar ideologia "sis­i

,

,temului" vine sa acopere prin pretentia sa totalizantA, pierderea

'I acestei credinte ~i sa 0 exprime. in aceta~ timp, princinismul 'if criteriului sau de performativitate.

Din acest motiv, nu pare posibn.~i nici macer prudent sAf orientAm, asemeni lui Habermas. elaborarea problemei227 legitimlrii in dir~tia urmaririi unui consens universal cur ,ajutorul a ceea ce eI numeste Diskurs. adicA dialogul dintre

I argumentatii228

.Aceasta ar insemna de fapt sA presupunem doua lucruri.

Mai intil. ca loti locuitorii pot sa cada de acord asupra regulilor sau metaprescriPliilor universal valabile pentru toate jocurile de ,I Iimbaj. in timp ce e evident ca acestea sint heteromorfe ~i cA

227. Raison at legitimite, loe.cil .. passim, mai ales 23-24: "Limbajul tunctioneaza ca un transformator: (...) cuno~tinlele personale se transforma in enunfurl, nevoile ~i sentimentele in a~teptari normative (eomandamente sau I

I volori).Aceasta transformare stabile~te diferenta importanta care separA subiectivitatea inteligentei, a vointei, a placerii ~i a durerii pe de 0 parte. de eKpreslile ~i normele care ridica 0 pretentie/a universalitate, pe de alta parte. Universali+ate tosearnna aici obiectivitate a cunoa~terii ~ legitimitate a nor­melor in vlgoare. Aceasta obiectivitate ~i legitimitate asigura comunitatea (Gemeinsamkei!l esenliala pentru eonstituirea lumii sociale trsite." Se observaii ca problematica circumscrisa in acest fel. blocind ehestiunea legitimitat la un ·tip de raspuns, universalitatea. presupune pe de 0 parte identitateaIi legitimsrilor pentru subiectul cunoa~erii ~i pentru subiectul aetiunii, impotriva

I criticii kantiene care disocia universalitatea conceptualli.. potrivita primului, de i universalitatea ideals ("narativa suprasensibila") care serve~te de orizont celui ;\1 de.al doilea: iar pe de altli. parte ea mentine con sensuI (Gemainse/laft) ca

singurul orizont posibil pentru via!a umanitalii.228. Ibid., 22, ~i nota traducatorului. Subordonarea metaprescriptivelor ,1 prescripliei, adica a normaliza.rii legilor. la Oiskurs, este eKplieiti, de eKemplu

la pagina 146: "Pretentia normativa la validitate este ea insa~ cognitivi in sensul es presupune intotdeau~ ea. ar putea fi admisa In\(-o discut ie

rationals."

109

, I·­

I"

108

depind de reguli pragmatice heterogene. A doua presupoz~ie este c! finalitatea dialogului este

consensul. Dar noi am ararat, analizind cazul pragmaticii ~tiintifice. c! acest consens nu este decit 0 stare a discutiilor ~i

nu scopul lor. Scopul lor este mal curind paralogia. Odatll cu aceasta dubla constatare (heterogenitatea regulilor, c!utarea dezacordului), dispare -~i credinta care mai anima inc! cer­cetarea lui Habermas, ~i anume c! umanitatea ca subiect colee­tiv (universal) i~i cauta emanciparea comunacu ajutorul regillrii "mutarilor" permise in toate joeurile de limbaj l1i ca legitimitatea unui enunt oarecare rezida in contributia sa la aceasta eman­cipare229. ' ,

E usor de inteles care este functia acestui recurs inY, ,

argumentatia lui Habermas impotrlva lui Luhmann. "Dislwrs"-ul lui este ultimul obstacol in calea teoriei sistemului stabil. Cauza este buna, insa argumentele nu sfnt bune230

. Consensul a devenit 0 valoare desueta ~i suspecta Just~ia insa nu e desueta. Trebuie sa ajungem deei la 0 idee ~i la 0 pracuca a justitiai care sa nu fie legate de cele ale consensuui. '

Aecunoa~terea heteromorfiei jocurilor de limbaj este un prim pas in acesta direetie. Ea explica e"ident renuntarea la teroare. care presupune l1f incearca sa realizeze izomorffa lor. AI doilea este principiul conform caruia, dac~ exista consens asupra regulilor care definesc fiecare joe ~i "mutarile" din cadrul lui, acest consens trebuie sa fie loeal, adica sa fie obtinut de parteneri actuali ~I sa fie susceptibil de 0 e"entuala reziliere. A~dar, ne orientllm catre multiplicatiuni de metaargumentatii finite. "rem sa spunem: de argumentatii referitoare ia metaprescripti"e ~i liinitari in spatiu-timp.' ­

- Acesta orientare corespunde e"olutiei interactiunilor so­ciale;. in care contractul temporar inlocuie~te de fapt institutia perrl1anent~ in domeniile profesionale, afecti"e. sexuale. cul­lurale. familiale, internatiOnale ca ~i in afacerile poIitice. E"oIutia ,Y ,

229. G. Kortian, in Metacritique, Minuit. 1979, Parteaa· "-a. face examenul critic al acestui aspect autkliirer al glndirii lui Habermas. Vezi de asemenea de acela,i autor, "Le discours philosophique et son objet', Critique, 1979. ­

-230. Vezi J. Poulain,art.cil., aici nota 28; Ili, pentru 0 -discutie mai general! despre pragmatica lui Searle ,i Gehlen, J. Poulain, "Pragmatiqile de la parole at pragmatiQue de 14vie", Phizero 7, 1 (septembrie 19781. Uriiversite de Montreal. 5-50.

este echi"oca desigur: contractul temporar este preferal de catre sistem datorit~ supl9\iisale sporite. a costului sau redus ~i a efervescentei motivatiRor care it lnsotesc. toti ace~ti factori con­tribuind la' 0 mai bUnll operativitate. Oar no se puna. totust, problema propunerii unei alternati"e "pure" la sistem: ~im cu lotii• in acest sfir~it de deceniu '70. ca ea iI va serina oricum. Trebuie sa ne oucuram ca tendill\a spre contractu! temporar este echivoc~: ea nu apa~ine numai finalit~lii sistemului. dar acesta o tolereaza, iar 0 asemenea tendinta contine in sine , 0 alt~·, finalitate, cea a cunoo~terii jocurilor de limbaj ca atare ~i a deciziei de a asuma responsabilitatea regulilor ~i a efectelor lor. important la acestea din urma fiind ceea ce valideaza adaptarea

regulilor, cercetarea paralogiei. Cit prive~te informatizarea societalilor, se poate observa

in sfir~it modul in care ea afecteaz~ acasta problematics. Infor­matizarea poate deveni instrumentul ""isat" de control ~i de regl a sistemului pi9\ei. extins pins la cun~~terea insa~i ~i are condus exclusiv de principiul pertormativit~tii. In acest caz, ea presupune in mod inevitabil teroare De asemenea, ea poate servi grupurile de discutie' pe marginea metaprescriptiilor, , ' oferindu-Ie informatiile care Ie lipsesc cel mai adesea pentru a decide in cuno~tintA de cauza. Linia de urmat pentru a 0 face sA urmeze acest~ Ultima directie este, in principiu, cit se poate de simpl~: trebuie ca publicul 'sa aIDa acces Iiber la memorii ~i la bancile de date231. Jocurile de Iimbaj 'lor deveni atunci jocuri cu informa\ie completa la momentul considerat. Oar ele 'lor fi ~i

231. Vezi Tricot et at., Informaliqueetlibertes. Rapport au gouverne­ment, La Documentation franyaise, 1975. l. Joinet, "Les "pieges liberticides» de I'informatique", LaMonde diplomatique 300 (martie 1979\; aceste piedici constau 7n "aplicarea tehnicii "profiturilor sociale" la gestiunea de masi a populatiilor; logica de securitate pe care 0 produce automatizarea socleta~i". Vezl de asemenea dosarele ,i analizele reunite In Interferences 1 ~ 2 (iama 1974, primAvara 1975\, Il cAror temA este instalarea retele10r populare de comunicare multimedia: despre radioamatori (Ili mai ales despre rolul lor 7n Quebec 7n afacerea FLQ. In octombrie 1970 ,i "Frontul Comun" in mai 1972\; despre posturile de radio comunitare in Statele Unite ,i Canada; despre impactul informaticii asupra conditiilor de munc8 redacponalAin pl'esi; despre posturile de radio-pirat{lnaintea dezvolt~ii lor In Italia); despre filliere administrative, desple monopolul I.B.M.. de$pr,e 6~botaiul informatie. Municipalitatea din YverdQn (cantonul Vaud). dupa ctl-l.llfOtat cumpararea un4i· qrdinator (operation~_1 in 1981), a elaborat un anumit nulllar de reguli: comr petenta exdusiva. a consiliului municipal pentru !1 d.~dece lei de date sint colectate, cui ,i in ce conditii sint ele comunicate; posibilitatea ca fiecare

I' le

111

110

joeuri eu sumA non-nulA ii din aceasta cauzll discutiile nu lIor risca nleiodatl sA sa fixeze asupra unor pozitii de echilibru minimax. prin epuizarea mizelor. CAei mizele vor fI eonstltuite atunei din eunolitinte (sau inforrnatii. da~ IIrem). iar rezerva de cunolitinte care este rezerva de enunturi posiblle ale Iimbii este inepuizabUA. Se prefigureazA astfel '0 poIiticA In care vor fi respectate in egalA rnAsurA dorinla de just~ie Iii eea de necunos­cut.

II I

cetatean Ii aib! acces. la cererea sa (contra platal. la toate datele; dreptut fiecAfUi cetllean de a Ii la curent cu date'e din filfll sa (in numar de cmcizeci], de a Ie OOfecta. de a formula. referitor la ete, reclamatii la consiliul municipal ,I elleritual la Consiliul de Stat; dreptul fiecarui cetatean de a ~tj ~a cerere) ce date care i1 privesc sint fAcute cunoscute ,i cui (Lasemsine media 18. 1 martie 1979. 9).

Sumar

1. Cfmpul: cunoasterea fn socletatite informatizate / 17

2. Problema: legitimitatea / 24

3. Metoda: jocurile de limbaj / 27

4. Natura legaturii sociale: alternative moderna / 30

5. Natura legaturii sociale: perspectiva postmoderna / 35

6. Pragmatica cunoasterf narative / 41

7. Pragmatica cunoasterf ~tiinlifice / 48

8. Funclia naranva ~i legitimitatea cunoasteru / 54

9 Povestirile de legitimare a cunoasterf / 59

10. Delegitimarea /68

11. Cercetarea l?i legitimarea ei prin performativitate / 74

12. Invatamfntul l?i legitimarea lui prin pertormatlvitate / 83

13. 9tiinla postmoderna ca cercetare a instabilitalilor / 92

14. L~gitimarea prin paralogie / 101