Table ofContents

Prolog123456

789101112131415161718

192021222324252627282930

313233343536

LINDA

LAEL MILLERO nevastă

incomodă Traducere de Adriana

Micle Muscaliuc

PrologProvidence,

Washington Territory 21mai 1889

Rebecca McKinnon

căzu înapoi pe perna desatin, în timp ce durereadevenea tot mai intensă.Cu degetele care păreausă nu ţină seama de

comenzile din mintea eiluă scrisoarea de pemăsuţa aflată lângă patşi o citi poate pentru asuta oară de când oprimise, cu o zi în urmă.O cuprinse chinul,împreună cu o uimireameţitoare, plină des p e r a n ţ ă . Ezra! Însfârşit, Ezra o găsise. Şi

asta însemna că probabilşi Rachel o va găsi.

Lacrimi de frustrareşi de durere îi ardeauochii. Îi va spune luiRachel ceea ce el ştia?Va aranja oare el oconfruntare între mamăşi fiică?

Rebecca se înfioră.Capul începu să-i

zvâcnească şi aruncăîntr-o parte cuverturade catifea roşie care oacoperea, luptându-se săcoboare din pat.Străbătu încăperea,tremurând pe picioarelesubţiri; trupul ei, odatăvoluptuos, era acumistovit şi scheletic subcămaşa de noapte din

mătase bej.Pe tăblia scrinului,

băutura aştepta – alinarede culoarea ambrei –închisă într-o sticlă decristal.

Un fior de gheaţăstrăbătu sufletulRebeccăi când destupăsticla şi îşi turnă ogeneroasă cantitate într-

un pahar, apoi pusedopul şi aşeză sticla lalocul ei.

Încăperea, dejamohorâtă, se întuneca şimai mult; furtuna carebătea dinspre mareajunsese aproape deoraşul Providence.Vântul aspru, care-şianunţa sosirea, se auzea

deja ţiuind în jurulstabilimentului Rebeccăişi se strecura sprepodeaua de lemn,învăluindu-i picioarelegoale.

Ea ridică paharul,într-un toastbatjocoritor: „În cinstealui Ezra. Pentrumarinarul vorbăreţ care-

i înşelase încredereaîntr-un saloon dinSeattle. Pentru propriaei tinereţe pierdută.”

Privi ţintă imagineaumbrită din oglindaînnegrită de fum,zgâriată, de deasuprabufetului, şi scoase unsuspin.

Părul ei lung, de

abanos, era presărat cufire argintii, iar expresiaarzătoare părăsise demult ochii ei mari deametist, lăsându-i opaci,goi. Obrajii ei erau supţişi lipsiţi de oriceculoare, buzele ei,altădată cărnoase şiroşii, se subţiaseră de-alungul anilor de

singurătate şi regret.Unde era acum

cealaltă Rebecca? Undeera femeia spirituală,plină de viaţă, care îiîntorsese zâmbetul dinatâtea oglinzi cu multmai frumoase?

— Moartă, ziseRebecca cu voce tare,răspunzându-şi. Dădu

repede pe gât băutura,cu o mişcare smucită.

— Moartă, moartă,moartă!

Muşchii spatelui serelaxară cu o forţăconvulsivă, de îndată ceconiacul îşi făcu efectul.Un sughiţ de plâns i seridică în gât şi rămaseacolo, mai dureros decât

boala vicioasă care îimăcina măruntaiele,care îi sfâşia muşchii.

Uşa dormitorului sedeschise cu grijă. Oarecând o să se ocupeaceastă imposibilăMamie să ungăbalamalele? se întrebăea.

— Becky? se auzi o

voce masculină, blândă.Ce naiba faci?

Rebecca se întoarse,înclinându-şi capul sprebărbatul care intră încameră. O Uşoarăalinare o străbătu ca obriză de vară.

Griffin.Tânărul bărbat îi

apucă braţul cu

fermitate, aproapeautoritar, conducând-oînapoi în pat, unde oinstală sub cuverturi, cumişcările rapide,nerăbdătoare ale unuitată nemulţumit. Părulsău negru reflecta atâtalumină, câtă permiteacerul cenuşiu de afară,în timp ce trăsăturile

puternice, aristocraticeale chipului trădau oafectuoasă reţinere.Ochii, la fel ca părul, îierau negri şi pentrumoment evitară să-iprivească, în timp ce îşireprima mila pe careRebecca o suspecta căexistă.

Admira graţia suplă a

trupului său şi îşi doricu fervoare să fie dinnou tânără şi sănătoasă.Cu pielea străbătută devene proeminente, ea seîntinse şi îi atinsemătasea netedă, cenuşie,a vestei.

—Unde îţi este haina,doctore Fletcher?

Un zâmbet înflori în

colţul buzelor ferme,nerăbdătoare.

— Jos, în spatelebarului. Sper că valoroşiităi angajaţi îşi vor ţinedegetele departe deportofelul meu.

Rebecca se instalămai bine, calmată pemoment de coniac şi deprezenţa taciturnului ei

prieten intolerant.— Oricine

îndrăzneşte să te fure, vafi biciuit. În afară deasta, e un personalcinstit, Griffin Fletcher.

Griffin râse uşorîncălzind atmosferacamerei reci, caremirosea a lavandă.

—Bunii cetăţeni ai

oraşului Providence s-arputea să găsească acestlucru discutabil, Becky.

Se aşeză pe margineapatului şi îşi împreunămâinile îndemânatice,puternice, în jurulgenunchiului.

— Ei bine, de ce m-aichemat? Durerea estemai puternică?

Rebecca îşi fixă ochiistinşi pe stucatura dintavanul camerei sale şivorbi cu precauţie:

— Ai spus că-mi eştidator, Griff, după ce te-am ajutat iarna trecută,la Tent Town. Vorbeaiserios?

— Da.Rebecca respiră

adânc şi îndrăzni săîntâlnească ochiidoctorului.

— În legătură cu fiicamea, Griffin. Este vorbade Rachel.

Pe faţa lui Griffin nuapăru nici o reacţie.

— Ce anume înlegătură cu ea?

Lacrimi luciră acum

pe genele Rebeccăi, iarea nu făcu nici un efortsă le ascundă. Era preatârziu pentru asta.

— Ezra o aduce aici,la Providence, reuşi easă spună, bâjbâind încăo dată după scrisoareamototolită de penoptieră.

Doctorul Fletcher luă

epistola, o despături şistrăbătu rapid mesajul.Totuşi, nu era nici oschimbare în expresiasa, nimic care să indicedacă era sau nu un aliat.

— Conform celor deaici, ei ar urma săsosească în aceastăseară, spuse el.

Rebecca aprobă.

Când vorbi din nou,cuvintele ei erau atinsede isterie şi era greu săle facă să sune într-oordine firească:

— Griff, ea va trăi laTent Town, acolo esteJonas, Doamne sfinte,este Jonas…

Griffin oftă, dar nici oemoţie nu licări în ochii

săi mari. Rebecca ştia căel înţelegea ameninţareape care o reprezentaJonas Wilkes, ştia că el îlura cu patimă pe acelom. Dacă era cineva caresă aibă un motiv, atunciel era acela.

— Calmează-te! îicomandă el aspru.

Rebecca se forţă să

rămână calmă, deşidorea, chiar avea nevoie,să coboare din pat şi săfacă orice pentru a-lîmpiedica pe Ezra să oaducă pe Rachel laProvidence.

— Rachel este o fetiţădrăguţă, Griffin, spuseea în cele din urmă,alegându-şi cu grijă

cuvintele, astfel încât sănu-i scape de subcontrol şi să se reverseîntr-un fluviu de ruşineşi de panică.

— Ştiu că este. Era uncopil frumos. Şi dacăpune Jonas ochii pe ea…

Un muşchi se zbătupe maxilarul lui Griffin,apoi se relaxă din nou.

— Ţi-e teamă să nu oadauge la colecţia sa?

Rebecca nu putudecât să aprobe, apoi selăsă o tăcere tensionată,ameninţătoare.

În sfârşit, eacontinuă:

— S-a întâmplat cumai multe fete, nu-i aşa,Griff?

El se ridică înpicioare şi stătu cuspatele la Rebecca, cumâinile în şolduri. Cevaviolent şi primitiv păreasă-l cuprindă; Rebeccaputea simţi lupta luiinterioară, deşi aceastase dădea în cele maiascunse colţuri aleminţii şi inimii lui.

Ea netezi cuverturade catifea.

— Îmi pare rău.U m e r i i lui Griffin

erau încordaţi subcămaşa albă de in. Îşilăsă capul în piept şiRebecca îi auzirespiraţia adâncă. În celedin urmă se întoarse cufaţa spre ea.

— Ce anume vrei săfac? întrebă el, cu o vocecare era puţin mai multdecât o şoaptă.

Rebecca se crispa şitrecu o veşnicie pânăcând fu în stare săvorbească din nou:

— Căsătoreşţe-te cuea, Griffin. Vrei să tecăsătoreşti cu ea?

Cererea îl izbi cu ovizibilă şi nedisimulatăputere.

— Cum?Un val de disperare o

cuprinse pe Rebecca,făcând-o să continue:

— Am să-ţi plătesc!Am economisit o mie dedolari, Griffin, şi maisunt şi acţiunile la

afacerea mea…Un râs lipsit de

veselie îi ieşi din gât şi elîşi întinse braţele în faţă,într-un soi de revoltă.

— Îmi ceri să măînsor cu o femeie pecare n-am văzut-oniciodată? Şi în schimbsă primesc o mie dedolari şi un bordel?

Rebecca sări din patpentru a-l înfrunta.Durerea şi slăbiciuneafuseseră ignorate,alungate de valul demânie care o cuprinsese.

— Griffin Fletcher,ascultă-mă, ticălosarogant! Se poate ca eusă fiu o târfă – la naiba,chiar sunt o târfă -, dar

fiica mea, fiica mea esteo doamnă! Mă auzi! Odoamnă!

Un respect rece luciîn ochii întunecaţi şifaţa lui Griffin se maiîmblânzi puţin.

— Sunt sigur căRachel este tot ceea ceîşi poate dori un bărbat,spuse el neutru. Dar eu

nu am intenţia să măînsor cu nimeni. Nici cufiica ta, nici cu altcineva.

Cuvintele luiexprimau o hotărâreneclintită, iar Rebeccaoftă şi îşi lăsă capul înjos.

— Bine, spuse ea.Bine.

Griffin o apucă din

nou de umerii ei slabi şio conduse înapoi în pat.

Ea nu protestă cândel scoase o seringă dingeanta neagră, scorojită,pe care o umplu cumorfină şi verifică bulelede aer.

— Nu vreau ca fetiţamea să afle că am unbordel, şopti ea răguşit.

— Ştiu, răspunseGriffin, în timp ce-iadministra injecţia şi îiscotea uşor acul dinbraţ.

Durerea pulsă îninteriorul ei într-unritm accelerat, sălbatic.Era întotdeauna astfeldupă injecţie, durereagroaznică creştea brusc

şi devenea mult maiinsuportabilă, ca şi cumar fi ştiut că în scurttimp urma să se supună.

— Doamne! şopti ea.Oh, Doamne, Griffin, cesă mă fac?

— Pentru moment săte linişteşti, îi sugerăGriffin. El ridică globulpictat de pe lampa cu

cherosen, aşezată penoptiera Rebeccăi, şiaprinse fitilul cu un băţde chibrit. Luminaveselă, tremurată,nestingherită de globuldecorativ, alunga puţinîntunecimea din cameră.

Era mai dificil, multmai dificil să stea trează.Dar durerea venea în

valuri precum cele careizbeau sub ferestreleRebeccăi, în malurile luiPuget Sound.

— Te-am ajutat,insistă ea, având osingură idee fixă. Atuncicând a fost epidemia depneumonie şi de gripaîn Tent Town, iarnatrecută, eu şi fetele mele

te-am ajutat. Îmi eştidator, Griffin Fletcher.Îmi eşti dator.

Griffin scoase o ţigarălungă, subţire, dinbuzunarul cămăşii, orupse cu dinţii săi albi,egali, şi se aplecă să oaprindă de la flacărajucăuşă a lămpii.Capătul ţigării străluci

roşu-auriu însemiîntuneric, iar globulde porţelan scoase unclinchet când îl puse laloc.

— Ştiu asta, spuse el.— Vrei să vorbeşti cu

Ezra? Vrei să-i spui ce s-ar putea întâmpla cuRachel dacă Jonas puneochii pe ea?

Mâhnit, Griffinaprobă din cap. În ochiilui era o expresieobosită, distantă.

Rebecca se lupta săcontinue, înainte casomnul liniştitor,binecuvântat, să ocuprindă complet.

— Şi dacă Ezra nuvrea să te asculte,

Griffin, dă-i lui Rachelcei o mie de dolari.Mamie îţi va arăta undesunt puşi. Îi dai banii şio urci pe punteaprimului vapor care arelegătură cu Providence…

— Dar dacă ea nuvrea să plece, Becky?Atunci ce fac? Să o legde mâini şi să o arunc pe

vapor?— Dacă va fi necesar

da. Tu eşti prietenulmeu, nu-i aşa?

Griffin râse răguşit.,— Asta nu este

prietenie, Becky. Astaeste o răpire.

Pleoapele Rebeccăipărură să se îngreunezeşi vederea i se înceţoşa.

Se simţi ca o piatrămică, netedă, alunecândfără zgomot spre fundulunui lac şi odihnindu-seacolo, în nămol.

— Îmi eşti dator,Griffin Fletcher! strigăea, într-o ultimă clipă deconştienţă. Îmi eştidator!

1Rachel McKinnon

stătea liniştită în micainsulă de căldură pe carecorpul ei o crease şi îşiţinea ochii închişi.

Timp de câtevamomente nebuneşti, eachiar reuşi să-şiînchipuie că nu trăia înacest loc ploios, ci într-o

casă frumoasă în Seattle,cu privelişte spre golfulElliott.

Da, da, ea stătea laferestrele strălucitoareale camerei salespaţioase, cu delicateperdele din dantelă, şipodele din stejarlustruite, putând privivapoarele cu aburi şi

corăbiile cu pânze, careveneau şi plecau dinport. Pete de soaredansau ca nişte flăcăriargintii pe suprafaţaalbastră, albastră aapei…

Era mirosul urât care

o aduse pe Rachel larealitate, mirosul

îngrozitor, pătrunzător.Acesta o obliga să-şi

amintească totul Îi scăpă un geamăt

şi îşi strânse mai multochii. Dar imaginileurâte rămaseră.

Un acru de corturi,înălţându-se în noapteca un zdrenţuitregiment de stafii

cenuşii. Şobolani, cuochii lucind roşii,avântându-se întrepârâiaşele de ploaie.Copii scâncind şizbenguindu-se întrefoile de pânză.

Tent Town, oraşulcorturilor!

Rachel se cutremurăşi încercă să lupte

contra panicii disperatecare veni odată cutrezirea şi înţelegerea,încercă să forţezefantezia să-i aducăînapoi în minte, căsuţavisurilor ei, dar acestlucru nu se întâmplă.Deschise ochii, apoi îiînchise din nou.

Adevărul era acolo, în

spatele pleoapelor,pictat în culori triste înadâncul minţii ei. Urmasă trăiască în acest locînfiorător atâta timp câttatăl ei va avea de lucrula fabrica de cherestea adomnului Wilkes.

O mână se lăsă peumărul ei, scuturând-ouşor.

— Fetiţo?Furia ardea în gâtul

lui Rachel şi îi pulsa învene, dar numai pentruscurt timp. Ea îşi iubeatatăl şi ştia că suferinţaşi sărăcia îl dureau pe elmai profund decât pe ea.Visurile şi speranţelepentru singurul lui copilerau într-adevăr mari.

— Sunt trează, spuseea încet, zâmbind înlumina semiobscură acortului.

O ploaie uşoară băteacu o cadenţă sinistră peacoperişul uzat dinpânză, iar Rachel putuauzi câteva vocirăguşite. Fără motiv,aceste sunete o făcură să

se simtă singură.Ezra McKinnon

întoarse spatele său lat,astfel ca fiica sa să sepoată ridica de pe patulei, având o oarecareintimitate. Era unbărbat scund, solid, cupăr cenuşiu, neglijent,cu o barbă deasă şi ochialbaştri, răutăcioşi. El se

ridică şi îi spuse:— Există o sală de

mese, Rachel. Du-teacolo şi mănâncă ceva lamicul dejun.

Încercând să ignorefrigul paralizant, Rachelîşi netezi rochiamototolită şi cotrobăi încoşul împletit, careconţinea majoritatea

lucrurilor ei personale.Găsindu-şi peria de păr,începu să-şi netezeascăpărul castaniu-deschis.

— Nu am niciun ban,tată. Să presupunem căajung la acea sală demese, ei nu se aşteaptăsă am bani la mine.

Ezra îşi drese glasul,trase într-o parte uşa

cortului şi scuipă afarăîn ploaie. Aerul umed,îngheţat, pătrunseînăuntru.

— L-am întrebat pedomnul Wilkes înlegătură cu masa, cândam semnat, răspunse el,precipitat. Mi-a spus căpentru mine esteinclusă, iar pentru tine

preţul va fi scăzut dinsalariul meu.

Cu îndemânareRachel îşi împleti părullucios, îl încolăci într-uncoc şi îl fixă cu pieptenimici de Baga.

— Vei fi în pădurepână duminica viitoare?întrebă ea, ştiind deja căaşa va fi. Rachel avea

şaptesprezece ani, eraaproape femeie, daracum se simţea ca ofetiţă speriată, o fetiţăcare urma să fieabandonată, fărăprieteni sau bani, într-un oraş în care ploaiapărea că nu se va opriniciodată.

— Da, fetiţo. Până

duminică.Tocmai când Rachel

îşi scormonea minteapentru a găsi unargument pentru a-lruga să nu plece, auziapropierea unei căruţecu cai care tropăiau prinploaia şi noroiul deafară. Îşi dădu seama cănu mai avea nici un rost

să găsească vreun motiv.Ezra o sărută blând

pe frunte şi apoi îi spuseceva ciudat:

— Lucrurile vor fidiferite aici, Rachel. Maibine.

Înainte de a apuca să-l întrebe ce voia săspună, tatăl său plecă să-i întâlnească pe ceilalţi

muncitori. Se auzirăţipete şi explozii de râsindecente când bărbaţiiacestei comunităţi seîntâlniră la căruţă,ocupându-şi fiecarelocul său.

Curând, ei se vor aflaîn munţi, tăind şistivuind cheresteapentru Jonas Wilkes.

Pentru Rachel, sosind încursul nopţii cu căruţa,acest munte îi apăruseca un ceva ameninţătorşi monstruos, oarecumaltfel decât ceilalţimunţi văzuţi de ea.

Îşi scoase din coşşalul albastru,înfăşurându-l în jurulcapului şi al umerilor.

Când păşi afară din cort,în burniţa neîntreruptăşi în lumina care selupta să înfrunteîntunericul, mirosuldeveni mai puternic.Resturi umane, probabilîn gropi săpate preaaproape de tabără.

Repulsia lui Rachelera ca un acid în gâtul şi

nările ei; ar fi vrut săfugă înapoi în cort să seascundă. Oricât deprimitiv ar fi fost, eratotuşi singurul eirefugiu.

Dar nu era chip săignore foameachinuitoare care omăcina, chiar şi cândîncerca să nu vomite.

Ridică bărbia,înfruntând lacrimilecare îi inundă ochii.

În jurul ei, alte femeiîşi părăsiseră corturile,împingând de la spatecopii tăcuţi, spre centrulstraniului sat. Rachel îiurmă, cu şalul strânsînfăşurat în jurultrupului ei subţire.

Descoperi curând căsala de mese era de faptun alt cort. Era însămare şi luminatcorespunzător cu lămpicu cherosen, carepâlpâiau şi scoteau fum,pe mesele lungi dinlemn, grosolan cioplite.Pe podea era rumeguşumed şi cu un miros

înţepător, care se lipeade pantofii negri ai luiRachel.

Delicioasa căldură ceradia de la maşina degătit mare, neagră, aflatăla un capăt al cortuluipărea să mângâie trupulei îngheţat, iar mirosulaţâţător de slăninăprăjită o întâmpină ca

un binevoitor prieten.Ea uită de mirosul urâtcare se simţea în spatelecortului şi îşi permise sărespire adânc.

Foamea o împinsespre masa unde eradistribuită mâncarea.Luă o farfurie albastră,emailată, şi o furculiţăsubţire, şi îşi spuse

numele unei femei slabe,astmatice, careînregistra cu grijă într-un registru decontabilitate.

Un chinez micuţ îismulse lui Rachelfarfuria din mână, i-oumplu cu trei felii deslănină, un ou şi o feliede pâine prăjită, apoi i-o

înapoie. Ea se servi cu ocană de cafea dintr-unvas mare aşezat lacapătul mesei unde sedistribuia mâncarea.

Bănci lungi erauaşezate la celelalte meseşi Rachel găsi un loc,unde radia căldurasobei, şi se aşeză.Privind mâncarea din

farfurie, tremură,simţind un sentiment devinovăţie şi în acelaşitimp de nerăbdare. Tatălei nu mâncase cu o ziînainte, şi nici ea, daracum el era în drumspre munte, pentru oîntreagă zi de muncă.Oare domnul Wilkesavea grijă ca oamenii lui

să primească mâncareînainte de a-şi începelucrul?

Băncile începură săfie ocupate de femeiposomorâte, cu ochivicleni, şi copiineastâmpăraţi. Rachelfăcu un efort să-şiimagineze că tatăl său vaprimi o mâncare chiar

mai bună şi începu sămănânce. Mesteca încet,savurând mâncarea.

Ici şi colo, la altemese, se auzea câte unmic chicotit, alungândpentru momentatmosfera tristă. Rachelprivi pe furiş feţelecelorlalte femei,încercând să găsească

persoana care trăia laTent Town şi putea încăsă râdă astfel. Ar fi vrutsă o găsească şi să seîmprietenească cu ea.Fără să vrea, Rachelscoase un oftat. Trecusemult, mult timp, decând ea rămăsese într-un loc pentru a-şi puteaface prieteni.

Când termină demâncat, luă farfuriagoală şi o duse înapoichinezului. El i-o smulsedin mână şi o, aruncăîntr-o chiuvetă mare demetal, evident revoltatde ignoranţa ei privindregulile. Apoi se răsti laea în limba lui ciudată,repezită.

Rachel se înroşi deruşine, conştientă căzgomotele celor caremâncau şi discutau seopriseră. Toţi se uitaufix, gândindu-se ceproastă era aceastăfemeie. Ea încercă să-şiceară scuze, spunându-ică nu ştia ce trebuia săfacă, dar chinezul nu îi

dădu ocazia. În schimb,continua să se răsteascăprecum o mică pasărefurioasă.

Tristeţea lui Rachel setransformă într-oîndreptăţită mânie. Înmod cert, o micăinfracţiune de a nu ştiunde să pună o farfuriemurdară nu justifica

crearea unei astfel descene!

Dar, înainte de aputea formula unrăspuns, un curent recepătrunse în cort,înţepând trupul luiRachel prin rochiasubţire şi prin şal.

Tăcerea femeilor şi acopiilor aşezaţi la mese

se adânci, iar bucătarulîşi înghiţi invectivelebrusc.

— Este vreoproblemă aici, Chang?întrebă o voce debărbat, pe un tonnemulţumit.

Rachel se întoarse şivăzu un bărbat suplu,arătos, care stătea chiar

în spatele ei. Avea ochicăprui, angelici, dupăcum observă ea, şi o faţămasculină, proaspătrasă. Costumul decomandă, destul dedeplasat într-un loc încare era atâta stambă şipoplin, era făcut dinlână fină, de culoareînchisă, şi era acoperit

cu mici stropi de ploaie.— Ei? insistă

bărbatul, pe un toncalm, ameninţător.

Chinezul înghiţi dinnou, cu ochii lui piezişiplecaţi.

Rachel simţi atâtsimpatie, cât şi milă;erau mulţi care sebucurau să-i chinuiască

pe chinezi şi ea seîntreba dacă acestbărbat bine îmbrăcat senumăra printre ei.

— Nu este nici oproblemă, îndrăzni ea săspună.

Domnul o observă,un amestec de apreciereşi amuzament reţinutlicărându-i în ochii de

catifea.— Zău? Având în

vedere că l-am auzit peChang vociferând chiarînainte să cobor dintrăsură, îmi vine greu săcred.

Nenorocitul de Changera acum vizibil tulburatşi îşi abandonă dialectulpentru o engleză

stâlcită, poticnită:— Domnişoara nu

pune vasul! ţipă el,tremurând în pantaloniinegri, fără formă, şi încămaşă. Vă rog,domnule Wilkes,domnişoara nu punevasul!

Domnul Wilkes, JonasWilkes? Rachel îşi muşcă

buza, surprinsă şi puţinsperiată. Din ceea ce îipovestise tatăl ei despredomnul Wilkes – faptulcă avea o teribilă putereşi o bogăţie aproape fărălimită ea se aşteptase cael să fie mult mai învârstă.

În schimb, el părea săaibă în jur de treizeci de

ani. Avea păr moale,lucios, de culoareagrâului timpuriu, iarochii mari şi nasul mic,drept, îi dădeau o alurăinocentă.

Rachel bănuia deja,că el nu era un înger.

— Domnul Chang aredreptate, spuse ea,ridicând din umeri şi

întâlnind direct privireaamuzată a domnuluiWilkes. Nu am pusfarfuria la locul potrivit.

Domnul Wilkes traseaer în piept şi o expresiede mirare batjocoritoareîi apăru pe faţă.

— Ăsta, draga mea,este un păcat îngrozitor.Cum te cheamă?

Ea ezită, apoirăspunse:

— Rachel McKinnon.Ochii răutăcioşi o

evaluară, oprindu-seaproape imperceptibilasupra sânilor şi a talieiînguste. Când reveniasupra feţei, în privire ise citea o expresieapreciativă.

— Rachel McKinnon,repetă el gânditor.

Rachel simţi cum i seînroşeşte faţa, deşi nu-şidădea seama de ce.

— Îmi pare rău că amprovocat atâtatulburare, spuse ea.

Spre totala ei uluire,domnul Wilkes îicuprinse bărbia cu mâna

dreaptă şi o obligă să-lprivească. Pielea lui era,netedă şi mirosea acolonie aromată, daratingerea lui nu erablândă.

— Sunt sigur căprovoci multă agitaţieoriunde mergi,puştoaico. Şi, în afarăde… ochii ăştia violeţi,

nimic altceva nu teavantajează.

Rachel fu tulburatăde cuvântul „puştoaico”,deşi domnul Wilkes îlpronunţase cu o ciudatănotă de afecţiune în glas.Ea era mândră şi sesimţea stânjenită înhainele ei ponosite. Îşiîntoarse capul,

eliberându-se dinstrânsoarea mâinii lui.

— Îmi pare rău că numă găsiţi prezentabilă,domnule Wilkes.

Jonas Wilkes râseuşor.

— Oh, puştoaico, eştimai mult decâtprezentabilă. Cu o baiefierbinte şi nişte haine

decente…Ea reacţionă fără să se

gândească, fără să ia încalcul posibileleconsecinţe, fiindconştientă numai defaptul că fusese gravinsultată. Îşi ridică mânaşi îl plesni pe domnulWilkes cu atâta forţă,încât urma degetelor ei

se imprimă, roşie, peobrazul lui.

Tăcerea tensionatădin cort părea săvibreze.

Era o expresieînspăimântătoare înochii lui Jonas Wilkes întimp ce o privea pe fatafurioasă din faţa lui. Olinie albă, subţire, îi

încercuia buzele şi elînchise şi deschisepumnul.

— DomnişoarăMcKinnon, dacă vei maiface asta vreodată, veiregretă amarnic.

Rachel era îngrozită,dar era prea mândră şiprea încăpăţânată ca săpermită, în special

acestui bărbat, să afleacest lucru. Ea stăteaacolo încremenită.

— Domnule Wilkes,dacă îmi veţi dispreţuidin nou hainele sau veţiinsinua că suntmurdară,dumneavoastră veţiregreta amarnic.

Chiar în acel moment

se auzi un râs puternic,dar dacă domnul Wilkesîl auzise într-adevăr, l-aignorat. Ochii lui seplimbară pe trupul luiRachel, apoi se întoarsespre faţa ei.

— Tatăl tău esteprobabil EzraMcKinnon, tăietorul pecare l-am angajat

săptămâna trecută laSeattle. Am dreptate?

Un nod dureros sepuse în gâtul lui Rachel,amintindu-şi că ea şitatăl ei depindeau deacest om pentru asupravieţui.

— Da, admise ea.El scoase o cărţulie

mică, îmbrăcată în piele,

din buzunarul interior alhainei şi făcu o adnotareînflorită pe primapagină.

Asta era tot ce putuobserva Rachelîntinzându-se ca săpoată citi ce scrisese.Disperată, întrebă:

— O să-l concediezipe tatăl meu?

Domnul Wilkeszâmbi generos.

— Bineînţeles că nu,domnişoară McKinnon.Asta ar fi răzbunare, nu-i aşa?

Rachel îşi frâmântămintea în căutarea unuirăspuns demn, dar nugăsi nimic să rostească,în afară de „Mulţumesc”.

Din nou, privireainsolentă trecu peste ea.

— Pentru nimic,puştoaico, spuse el.Apoi, grăbit, domnulWilkes străbătu podeauacu rumeguş şi părăsicortul.

Când trecumomentul, femeile dinTent Town îndrăzniră să

respire din nou.O femeie subţire, cu

ochi albaştri, mari,speriaţi, fu prima care seapropie de Rachel. Erasurpriză pe faţa ei trasă,obosită, dar în acelaşitimp respect şi unînceput de admiraţie.

— L-ai pălmuit peJonas Wilkes! gâfâi ea.

Rachel înţepeni, deşiîn secret era bucuroasăsă fie în centrul atenţiei.

— Şi-a căutat-osingur, spuse eabravând.

Râsul puternic,sfidător, pe care Rachelîl auzise mai devreme, seridică deasupravorbăriei agitate şi văzu

că provenea de la o fatăindiană subţire, care eraîn apropiere. Avea opiele frumoasă, deculoarea alunei, şi purtao bentiţă brodată pe capşi o rochie de piele, cufranjuri.

— Sper ca zeii să teiubească, Ochi Purpurii,spuse ea, azvârlindu-şi

părul lung, negru,mătăsos, peste unul dinumeri. O să ai nevoie deajutorul lor.

Femeia care vorbiseprima aruncă o privirede nerăbdare în direcţiafetei şi se încruntă.

— Nu-i da atenţie luiFawn Rachel. În ultimeleluni a cutreierat

teritoriul cu BuckJimson’s Wild WestShow, şi acum s-aobişnuit să se poarte cao indiancă.

— Dar sunt indiană!strigă Fawn înflăcărată.Ar fi bine să ţii minteasta, Mary LouisaClifford sau, într-onoapte, întunecoasă,

ploioasă, mă voi strecuraîn cortul tău şi-ţi voiscalpa capul.

Mary Louisa clătinădin cap şi îi zâmbi luiRachel.

—Este înţelept să fiiatentă, în ceea ce îlpriveşte pe domnulWilkes. Poate firăzbunător.

Rachel se înfioră.— Tatăl meu o să-şi

piardă slujba?Mary Louisa o bătu

uşor pe Rachel pe mână,liniştind-o.

— Dacă este unmuncitor bun,sârguincios, nu va ficoncediat.

Fawn se apropie,

ochii ei negri,scânteietori, fiindcuprinşi de unpresentiment.

— Nici o femeie nu-lpoate lovi pe JonasWilkes în felul ăsta şi săscape. Ţine mintecuvintele mele, RachelMcKinnon! El faceplanuri de răzbunare

chiar în această clipă.Ace mici, ascuţite, o

înţepau pe Rachel înspate. Să fugă oare dupădomnul Wilkes şi să-limplore să o iertepentru ceea ce făcuse?Ştia că indianca aveadreptate; un om cu oastfel de putere ladispoziţie nu putea

tolera un afront, fără sărecurgă la represalii.

Nu se temea pentruea. Doar poate pentruretribuţia care ar fiputut fi serios afectată,deşi tatăl ei nu făcusenimic, ca să merite asta.Nimic, în afară de faptulcă avea o fiicătemperamentală, care

nu era o „doamnă”, segândi ea, cu amarăresemnare.

Jonas Wilkes se

încruntă şi, într-unineficient efort de a seapăra de ploaie, îşiridică gulerul în jurulgâtului. Nu era o zipentru asta afară. Un

bărbat ar trebui să fie lacasa lui, într-o astfel dezi, să doarmă pânătârziu. Să citească ocarte bună. Să soarbăconiac.

Sau să se culce cu ofemeie.

Jonas zâmbi cândfata, Rachel McKinnon,îi reveni în minte, ca o

apă curgătoare în timpulmareei. Simţi un ciudatamestec de furie şidorinţă când retrăidezonoarea de a fi fostpălmuit, faţa lui încăarzând acolo unde mânaei o atinsese.

Îşi continuăplimbarea, încercând săocolească noroiul,

mergând în zigzagprintre corturileponosite careadăposteau nevestele şicopiii muncitorilor săi.Mirosul veni spre el,bătut de vânt, ca oamintire urâtă a tuturorviciilor sale.

Afurisit să fie TentTown, se gândi el,

apăsându-şi o batistăalbă, curată, pe gură şinas, şi ţinând-o acolo.Afurisit să fie GriffinFletcher că îi ceruse săvină aici să discute cu elşi afurisită să fie şipuştoaica cu ochii deorhidee, cu rochia ei destambă şi cu groazniciiei pantofi cu nasturi.

Deodată, înţepeni.Îndoiala pe care oavusese, devenicertitudine. RachelMcKinnon! Probabil căera fiica lui Becky! Oh,numele de familie puteafi o coincidenţă, dar nuşi ochii aceia violeţi,părul bogat, de culoareanisipului, alura mândră,

aproape arogantă.Jonas râse cu glas tare

şi îşi continuă drumul.Traversă un drumeag

mocirlos, urcă pe undeal cu iarbă şi ajunsepe alt drum. Acum seapropia de colibe, iarvederea, cabrioletei luiGriffin Fletcher nu-ialungă buna dispoziţie.

Imaginează-ţi! FiicaRebeccăi McKinnon sătrăiască la Tent Town,împreună cu ticăloaselealea leneşe, murdare şiodraslele lor.

Din nou, Jonas râse.Dar alte gânduri îl

măcinau acum în timpce deschidea poarta dingardul vopsit în alb de la

Fanny Harper şi pornipe alee. Rachel îlpălmuise chiar în faţanevestelor muncitorilor.Asta era o vină pe care elnu o putea trece cuvederea. Va avea grijăsă-i demonstreze,dureros şi neuitat declar, că nimeni nu puteasă-l trateze pe Jonas

Wilkes în acest mod,fără să suporteconsecinţele. Nimeni!

Dar era straniu felulîn care ea îl făcuse să sesimtă. Părea neajutorat.Pe Dumnezeul lui, îlfăcuse să se simtăneajutorat, ca unalpinist care alunecă peo stâncă, fără să se poată

ţine şi care cade.Deodată, Jonas simţi

o convulsie în abdomen.Văzu din nou ochiimari, de ametist,întunecându-se de furie;îşi aminti părul lucios,arămiu, prins lejer cunişte simpli piepteni.

O dorea!Degetele se îndoiră

când îşi amintipromisiunea delicioasă,minunată a sânilor ei.

Jonas oftă, îşi potrividin nou gulerul şi bătula uşa colibei lui Fanny.Toate la timpul lor, îşipromise el. Toate latimpul lor. Întâi sărăspundă chemării luiGriffin şi apoi va trimite

vorbă în munţi ca EzraMcKinnon să fiepromovat într-o funcţiede răspundere.

2Ploaia se

transformase într-oceaţă rece atunci cândRachel părăsi sala demese şi se opri, săprivească într-o direcţie,apoi în cealaltă. Copiizdrenţăroşi sezbenguiau între caseledin pânză, râsetele lor

amestecându-se cuţipetele stridente alepăsărilor certăreţe şi cufluierul ascuţit alsirenelor de pe vapoarelecare treceau spre Sud.

Domnul Wilkes nuera de văzut nicăieri.

Rachel privi în sus şivăzu cum pete aurii desoare încercau să

străpungă cerul cenuşiu,lucind peste pinii verzice acopereau muntele.În cealaltă direcţie,dincolo de Puget Soundşi dincolo de Seattle,muntele Rainier seînălţa spre cer, cupantele înzăpeziteînvăluite într-o mantastrăvezie, lucitoare.

Această privelişte oîntări pe Rachel.

Un vânt neaşteptat derece lovi comunitatea,iar pânzele din jurul eipocniră ameninţător.Chang ieşi din cortul celmare, golind pe pământresturi de la masă. Priviîn direcţia lui Rachel,dar nu spuse nimic.

Deasupra, pescăruşiizburau în cerc şiplonjau, certându-lgălăgios pe chinezpentru sosirea lui târzie.El îi blestemă pe limbalui şi intră în cort.

Rachel îşi îndreptăumerii. Nu trebuia săîntârzie prea mult, sauîşi va pierde curajul de a

da ochii cu domnulWilkes şi a-i cereiertare. Din nou, ea priviîn jur, sperând să-l vadăîn apropiere.

Nechezatul unui cal îiatrase atenţia asupraunei trăsuri. Trasă de unechipaj de cai negri catăciunele, cuharnaşament de piele şi

alamă care străluceachiar şi în lumina slabă,trăsura aparţinea, înmod cert, domnuluiWilkes.

Ea se apropietemătoare, fiindu-i fricăsă atingă splendidulvehicul.

— Scuzaţi-mă, spuseea, zâmbind vizitiului

bosumflat. Scuzaţi-mă,aceasta este trăsuradomnului Wilkes?

Vizitiul o privi cu unamestec de batjocură şiapetit, şi îi răspunse cuo voce dogită:

— Ei bine, normal cănu aparţine unuipăduchios de tăietor,scumpo.

Rachel înţepeni şi seretrase un pas, revoltatăde acest om şi demenţionarea insectelorcare reprezentau onenorocire pentru toatetaberele amplasate pesute de mile.

— Puteţi să-mispuneţi unde-l pot găsipe domnul Wilkes, vă

rog?Bărbatul insolent îşi

scoase pălăria ponosită,cu o plecăciuneexagerată. Eranebărbierit şi îi lipseaucâţiva dinţi. Cei care îimai rămăseseră eraumăcinaţi şi galbeni.

— Ultima oară cândl-am văzut pe şefu’ se

îndrepta din gaura astaîmpuţită spre căsuţelesale.

— Căsuţe?Rachel se întoarse şi

observă pentru primaoară căsuţele mici,frumoase. Erau patru lanumăr, mici, dincărămidă, fiecare cugard vopsit în alb, cu o

mică pajişte verde şi cuo verandă confortabilă.Un fum cenuşiu ieşea pecoşuri, iar acoperişuriledin şindrilă de cedru lefereau de ploaie. Fataindiană, Fown, putea fivăzută intrând în ceamai depărtată căsuţa dindreapta.

Pentru o clipă Rachel

rămase ca vrăjită. Apoi,invidia se cuibări ca unşarpe în sufletul ei. Oh,să trăieşti într-o casăadevărată, cu podele delemn, cu focul care săardă în vatră, cu un patcu cearceafuri şi pături…

Îşi reveni, alungândimaginile prosteşti careîi bântuiau mintea şi

sufletul, ca un izvor demunte, limpede. Erafiica unui om sărac, îşiaminti ea, şi va fi în celedin urmă nevasta unuiom la fel de sărac. Erapuţin probabil că valocui vreodată într-unloc atât de frumos caacele căsuţe dincărămidă.

— Frumoasăprivelişte, nu-i aşa? sebăgă în vorbă, tărăgănat,vizitiul.

— Da, răspunseRachel fără să-lprivească.

Apoi, pentru că ştiacă va fugi înapoi lacortul ei şi se va ascundeacolo pentru tot restul

zilei dacă nu se aventuramai departe, îşi ridicăfustele şi porni în pasrapid.

Voia să-l găsească pedomnul Wilkes şi să-şiceară scuze pentru scenadin cortul undemâncase. După ce vaface asta, va exploradincolo de Tent Town.

Îşi va fixa bine înminte oraşul Providendeşi se va plimba de-alungul plajei. Poate că vagăsi stridii şi crabi, aşacum găsise pe plaja de laSeattle.

Lui Rachel îi era dorde Seattle, cu clădiriledin lemn, cu păşunilepentru vaci, cu livezile

lui, cu maiestuoasaprivelişte a munţilor şi amării. În cele şasesăptămâni cât ea şi tatălei locuiseră cu chirie încasa domnişoarei FloraCunningham, oraşul seîntipărise adânc înmintea şi în inima luiRachel. Plecarea deacolo fusese dureroasă

din toate punctele devedere, dar trebuiau săplece unde se găsea delucru şi tatăl ei eranerăbdător să se mutedin nou. Într-o noapte îlîntâlnise într-un salondin Skid Road pedomnul Wilkes şisemnase cu el uncontract, ca tăietor de

lemne.Ajunseseră la

Providence la o orătârzie din noapte, dupăce se hurducaseră totdrumul, de-a lungulmalurilor lui PugetSound, în fundul uneicăruţe de marfă adomnului Wilkes,nevăzând aproape nimic

din oraşul propriu zissau din marea care îiuda malurile.

Rachel oftă în sinea eişi îşi continuă drumul,grăbită, îşi pierdusebrusc interesul săexploreze amănunţitoraşul Providence.

De altfel, îşi amintiea, un oraş în care se

prelucra cheresteasemăna aproape întrutotul cu celelalte, ştiaasta dintr-o lungă şiamară experienţă,pentru că ea trăisepractic în fiecare oraşcare se afla întreCalifornia şi graniţacanadiană.

Ezra McKinnon era

un bărbat muncitor,cinstit, dar părea sădevină neliniştit atuncicând rămâneau într-unloc mai mult de o lună.Atunci începea băutul,urmat imediat de joculde cărţi şi de bătăi.

Rachel ajunse ladrumul de la poaleledealului, pe care îl

traversă, intrând înnoroi. Îşi croi drum cugrijă spre dealul verde,alunecos, iar gândurileei se îndreptară, aşa cumse întâmpla adesea, spremama ei. În minte, eavăzu un fulger de părnegru şi ochi deculoarea lavandei, ceîntruchipa o fată

pătimaşă.Rebecca McKinnon îi

abandonase pe fiica şi pesoţul ei cu mai mult dezece ani în urmă, iarRachel rareori îșipermitea să-şiamintească acest fapt.Când a făcut-o, a simţitdurere şi confuzie, dar şiînţelegere. Era greu să

trăiască în cocioabe,vagoane sau case demâna a doua închiriate,să nu aibă niciodată cevafrumos să poatăîmbrăca.

Rachel ajunse pecornişa dealului. Acoloera o cabrioletă stropităde noroi, trasă de o iapăce aştepta docilă. Se opri

să mângâie animalulplouat şi să-şi adunecurajul. Nu avea de undesă ştie în care dintre celepatru case intrasedomnul Wilkes, aşa cănu avea altă soluţiedecât să bată la fiecareuşă, dacă va fi necesar,până când îl va găsi. Cuinima bubuindu-i în

piept se întoarse,deschise poarta de laprima căsuţă şi porni pealee.

În mintea ei, Rachelrepeta o scuză şi apoiîncă una. Tocmaiajunsese la trepteleverandei când uşacăsuţei se deschise cu unzgomot alarmat şi

domnul Wilkes ieşivijelios, cu faţaîntunecată ca o noaptepe timp de furtună.

În mod instinctiv,Rachel se trase într-oparte şi, când făcu asta,piciorul stâng i serăsuci, îşi pierduechilibrul şi plonjă într-un tufiş.

Jonas Wilkes se oprişi furia teribilă îidispăru de pe faţă. Elzâmbi şi îi întinse mâna.

Umilită, Rachelacceptă ajutorul oferitde stăpânul tatălui său,care o ridică în picioare.Obrajii i se îmbujorarăşi în ochi îi lucirălacrimi care începuseră

să se prelingă pe faţazgâriată şi murdară denoroi. Rochia eracomplet murdară acum,iar ţesătura fuseseagăţată de spinii ascuţiţiai tufişului de trandafiri.Şi şalul era rupt.

În ochii vicleni, deculoarea topazului, aidomnului Wilkes luci o

umbră de amuzament.— Cu riscul de a fi

pălmuit a doua oară,domnişoară McKinnon,trebuie să spun că ainevoie urgentă de o baiefierbinte.

Rachel îşi înghiţilacrimile, dar umilinţarămase acolo, făcând caobrajii să-i ardă, iar

ochii să-şi schimbeculoarea de la violet lapurpuriu. Uită că voiasă-şi ceară scuze şi seîntoarse pregătită săfugă.

Dar domnul Wilkes oprinse de braţ cu omişcare rapidă şi,ţinând-o strâns, îiîntoarse faţa spre el.

— Pot să-ţi spunRachel? întrebă el.

Cererea o surprinsepe Rachel, încât se holbăla el, prea uluită pentrua-i răspunde.

El râse şi fu un sunetpe care îl asocie cu obăutură pe care o servisecu ocazia unui Crăciundeosebit, prosper -

coniac amestecat cusmântână groasă şizahăr.

Rachel se împiedică,făcând un pas înapoi, şiscoase un mic oftat, întimp ce mânaînmănuşată a lui JonasWilkes îi prinse umeriişi îi ţinu ferm.

— A fost greşeala

mea că ai căzut şi te-aiacoperit de noroi, spuseel cu o voce care păreaîndepărtată şi totuşioarecum intimă. Nu vreisă vii la mine acasă săfaci o baie?

Faţa lui Rachel seîmpurpură şi nu îşigăsea cuvintele. Dacă s-ar fi putut mişca, ar fi

ridicat mâna şi fără săţină seama derepercusiuni l-ar fipălmuit din nou pedomnul Wilkes.

Jonas zâmbi şi ochiilui luciră. În mod clar,mânia şi șocul ei îlamuzau.

— Nu încerc să teseduc, puştoaico, spuse

el rezonabil. Menajeramea va fi acolo pentru a-ţi apăra inocenţa.

— Rachel îndrăzni săviseze la o baie fierbinte,poate cu un săpunparfumat şi prosoapemoi, flauşate…

Şi apoi, deodată,ploaia măruntă devenidin nou torenţială.

Rachel era înfrigurată,murdară şi, bineînţeles,udă. În ciuda unorremuşcări considerabilede a merge undeva cuacest bărbat şi mai alesîn casa lui, totuşi nuputea să suporte gândulde a se întoarce în acelmizerabil cort plin depurici şi să tremure

acolo, înfăşurată într-opătură subţire, în timpce aştepta să i se usucerochia. Singura rochiepe care o mai avea erauna din lână aspră,maronie, iar îmbrăcareaacesteia i se părea înacest moment mai puţinatrăgătoare decâtînfăşurarea într-o simplă

pătură.— Îţi promit că vei fi

în perfectă siguranţă,insistă domnul Wilkes.Şi, în ciudaîmprejurărilor, expresiadin ochii lui era caldă şiîmbietoare. În jurul lor,ploaia cădea şi dansa înbăltoace maronii, făcândzgomot pe acoperişurile

căsuţelor din cărămidă.Convinsă că

înnebunise într-un fel –şi asta începând de lamicul dejun Rachel luăbraţul pe care domnulWilkes i-l oferise şiamândoi se grăbiră spredrumul principal. Acolo,extraodinara trăsurăaştepta, ca şi cum ar fi

fost ceva furat din visulcuiva.

Domnul Wilkesdeschise una din uşilelucitoare şi o ajută săintre. Când el se lăsă săcadă pe banchetacapitonată vizavi deRachel, ea avu impresiacă surprinde o expresiede exasperare voalată în

ochii lui.Ea puse alături şalul

albastru, ud, tremurânduşor,

— Asta nu estecorect, spuse ea.

Jonas Wilkes se lăsăpe spate, îşi desfăcubraţele şi îşi întinsepicioarele încălţate cucizme.

— Nu, puştoaico,sunt sigur că nu este.Dar de ce să fie fiicaRebeccăi McKinnonlegată de un conceptatât de prostesc cumeste proprietatea?

Gura lui Rachel sedeschise, iar în urechi îipulsa sângele,înăbuşindu-i orice alt

sunet. După un lungmoment, ea reuşi săşoptească:

— O cunoşti pemama mea?

Jonas chicoti, darrăspunsul lui era o notăde dispreţ.

— Suntem parteneri.Poate ar fi mai bine săspun că am fost

parteneri; am avutserioase neînţelegeri înultimii ani.

Rachel uită că fusta eidevenise lipicioasă,mulându-i-se pe şoldurişi pe încheieturi. Uităchiar faptul că se urcaseîntr-o trăsură cu unbărbat pe care abia îlcunoştea.

— Mama mealocuieşte aici, la TentTown?

O expresie deindulgenţă apăru înochii lui.

— Puştoaico, RebeccaMcKinnon nu se vaînjosi niciodată sătrăiască într-un loc caTent Town. Ea conduce

un stabiliment foarte…eh… respectabil lamarginea oraşuluiProvidence.

Inima lui Rachel îizvâcnea în piept şi guraîi era uscată.

— Te rog… du-măacolo!

Cu calm Jonas Wilkesclătină din cap şi privi

cu subînţeles la rochia eimurdară de noroi şi lapărul din care curgeaapa.

— Desigur, nu vrei săte întâlneşti cu mama taîn halul ăsta, puştoaico?

Rachel simţi oadevărată disperare.

— Nu.— Curând, făcu o

remarcă domnul Wilkes,jumătate pentru el şijumătate pentru Rachel,în timp ce trăsura îşicontinua drumulîmproşcând noroi în jur.

Rachel era plină deîntrebări, dar, pentrumoment, nu le puteapune. Simţi gratitudinecând domnul Wilkes îşi

scoase haina şi i-o pusepe umeri; ea se cuibăriîn faldurile moi.

Materialul miroseaplăcut a tutun de pipă, aploaie şi a acea colonieparfumată pe care osimţise prima dată înconfruntarea din sala demese.

— Aceasta, spuse el

arătând pe fereastradeschisă a trăsurii, estestrada principală dinProvidence.

Rachel privi afară şi,deşi mintea şi sufletul îierau torturate de ştireacă mama ei se aflaundeva în apropiere,observă totuşi căsuţelezvelte, colorate care erau

aşezate în faţa maluluiîn care se loveau apeleverzi, furioase, ale luiSound. Aveau pajiştifrumoase cu garduri delemn, lămpi ce luminaula ferestre şi, dintr-unmotiv pe care nu-lînţelegea, acestea îiaccentuară sentimentulde singurătate pe care îl

simţea. Îşi aţinti ochiiasupra frunzişului dejunglă şi a copacilorînalţi ce mărgineaucealaltă parte a malului.

— Mama mealocuieşte într-una dintrecăsuţele alea? întrebă ea,în timp ce trăsuramergea înainte.

Jonas Wilkes nu se

învrednici să arunce nicimăcar o privire spreacele construcţiidrăguţe. El scoase untrabuc din buzunarulcămăşii şi îl aprinse cuun băţ de chibrit.

— Nu, spuse el dupăo stânjenitoare pauză.Nu, puştoaico, mama tatrăieşte mult mai

grandios decât genuldomestic, statornic depe Main Street. Nu tederanjează fumul, sper?

— Năucită, Rachel îirăspunse că nu. Nuputea să-şi imagineze pecineva care să trăiascămai grandios decâtaceşti oameni. Toţiaveau acoperişuri

adevărate deasupracapului şi flori reale subpicioare. Tufişurile detrandafiri înfloreau încurţile lor şi trotuare delemn mărgineau strada.Majoritatea avea micigrădiniţe în caremugurii gingaşi sepregăteau să se desfacă.

Cu greu, ea întrebă:

— Ce fel de femeieeste mama mea?

Domnul Wilkes oftăşi trase gânditor dintrabuc. Fumul se răsuciîn aerul răcoros dininteriorul trăsurii.

— Rebecca este ofemeie de afaceri,răspunse el în cele dinurmă.

Rachel se lăsă pespătarul banchetei,confuză şi mai multdecât uluită să afle cămama ei prospera –chiar „trăia grandios” –în tot acest timp, învreme ce ea şi tatăl ei seluptaseră, uneori chiar,disperat, numai ca săsupravieţuiască.

— Vrei să spui,domnule Wilkes, cămama mea este bogată?cuteză ea.

El zâmbi.—Nu bogată. Rebecca

este mai curândînstărită.

Mai curând înstărită.Rachel privi în jos latocurile scâlciate ale

pantofilor ei uzi. Îi purtade doi ani încheiaţi şitot o jenau, deşi nufuseseră noi. Îicumpărase la mâna adoua de la un vânzătorambulant de pe stradă .Încercă să vorbească, darnici un cuvânt nu ieşi.

Pe neaşteptate,domnul Wilkes întinse

mâna şi le acoperi pe aleei.

— Presupun că tu şitatăl tău nu aţi fost chiaraşa de prosperi, spuse elîncet.

Lacrimi tremurară înochii lui Rachel cândprivi spre el.

— Nu, răspunse ea cuîntreruperi. Nu, nu am

fost.El aruncă trabucul pe

fereastră.— Soarta ta se va

schimba, puştoaico!Crede-mă.

Rachel privi spre el,mult prea conştientă delipsa ei de speranţă.

— Nu prea îmi vinesă cred, domnule

Wilkes, răspunse ea.Tatăl meu este tăietor delemne şi soţul meu, cândvoi găsi unul, fărăîndoială că va fi la fel.

Ochii căprui erauacum speculativi şi uşorumbriţi.

— Poate că nu, spuseel.

Dar gândurile lui

Rachel se întoarserăînapoi, la sărăcia şi lalipsurile pe care leîndurase în Tent Townşi în toate celelalte oraşeforestiere în care fusese.Odată privise acestelucruri cu resemnare;acum, ştiind cât dediferită ar fi putut fiviaţa ei, dacă mama ei ar

fi avut grijă de ea, simţiun dureros resentiment.

Îşi strânse şi maimult haina domnuluiWilkes în jurulumerilor, şi se retraseîntr-un coiţ al trăsurii,închizând ochii. Obruscă dorinţă sădoarmă o copleşi şi încele din urmă adormi.

Jonas făcu eforturi săse concentreze asuprapriveliştii de afară, deşicunoştea drumul înamănunţime. Trăsurapărăsise Providence şiacum de ambele părţierau câmpuri deschise.

Era în el o puternicădorinţă de a privi peîndelete fiinţa adormită

vizavi de el, pentru a-imemora forma delicatăa gâtului, curba sânilor,rotunjimea generoasă aşoldurilor. Nu îndrăzneasă o atingă, nu încă, nudupă scena pe care oavusese cu GriffinFletcher în aceastădimineaţă, în casa luiFanny Harper, dar era

cotropit de ideea de a oposeda. Dacă îşi vapermite să o priveascăinsistent sau prea multtimp, hotărârea lui de aţine distanţa şi de a-icâştiga încrederea s-arputea să nu rezistedorinţei flămânde pecare o simţea ori de câteori ochii lui o priveau.

Respiraţia ei uşoară îispunea că adormise şi elzâmbi. Ceva foarteasemănător cu tandreţeaîşi făcu loc în interiorullui şi făcu eforturi să i seîmpotrivească.

Rachel era diferită decelelalte; a ştiut asta dinprimul moment. Şi,întrucât era diferită, era

periculoasă; ea ar fiputut atât de uşor săobţină puterea asupralui, chiar să-lînrobească.

Nici o altă femeie nureprezentase vreodată oastfel de ameninţarepentru el.

Trăsura făcu oîntoarcere bruscă şi îl

scoase pe Jonas dinstarea lui de meditaţie.Roţile loveau pavajulcare ducea la clădireaprincipală şi, după unmoment de intensăpregătire, el îndrăzni săprivească în direcţia luiRachel. Ea se mişcă,gemând uşor.

Lui Jonas, sunetul îi

dădu dureri în trup.Când zgomotul

roţilor se întrerupse şitrăsura se opri, el seridică de pe locul său şideschise uşa. Cu unzâmbet pe faţă, o ridicăîn braţe pe RachelMcKinnon şi o purtă cape un copil pe verandacu stâlpi de marmură şi

prin uşa dublă, deschisăde vizitiu.

Rachel se trezi chiarcând treceau pragul.Ochii ei superbi eraumari şi somnoroşi. Dupăun moment, înţelegereasituaţiei intime,nepotrivite, o izbi înmod vizibil. Ea înţepeniîn braţele lui Jonas şi

strigă:— Lasă-mă jos!Jonas nu ar fi vrut să-i

dea drumul niciodată.Chiar şi numai faptul căo ţinuse într-un modatât de inocent îi aţâţaseîn adâncuri dorinţele,mai mult decât setemuse. Asta era tot ceputea face, în loc să o

ducă pe scări, sus îndormitorul său şi să sepiardă în dulceaţa şifocul ei, fără să segândească la urmări.

Era foc şi în interiorulei. Jonas putea simţicum acesta îi înfierasufletul chiar înmomentul în care o pusedin nou pe picioare şi

făcu o jumătate deplecăciune în chip descuză.

Ea era mai multdecât periculoasă. Eramortală!

— Cum doreşti,spuse el cu o voce pecare nici el nu şi-orecunoscu.

Rachel arăta ca o

pasăre exotică, cu aripilefrânte.

— Numai pentru căam venit aici să fac obaie, domnule Wilkes…ei bine, asta nuînseamnă că eu sunt… căeu…

Jonas încă se lupta cudorinţa sălbatică,agonizantă care îl

cuprinsese, dar zâmbi.— Bineînţeles, spuse

el.Ea se linişti puţin şi

nu-şi mai ţinu atât destrâns haina lui în jurulei. Încet, cu ochii eiîntunecaţi de teamă, eaîncepu să perceapăambianţa: holul de laintrare, cu podeaua din

marmură neagră şi albă,tavanul ca de catedrală,pereţii sculptaţi dinlemn de tek. Culorilepastelate luceau dincandelabrul de cristal canişte mici scântei, înadâncimea de purpurăîntunecată a privirii ei.

Jonas era completvrăjit şi poate că ar mai

fi rămas înţepenit înadmiraţie, dacă nu ar fiapărut menajera,doamna Hammond, înuşa de la salon, privindcu uimire la Rachel.

Cu o reverenţă, Jonasarătă spre musafirul său,ud de ploaie.

— După cum poţivedea, tânăra doamnă

are o disperată nevoie deo baie. Te rog, ai grijă.

Gura menajerei sestrânse, cu o linie albă înjurul buzelor.

— Jonas Wilkes…Dar Jonas părăsea

deja casa. Sări pesteveranda lată şi păşi înpotopul asurzitor.

Apoi, râzând, îşi

desfăcu braţele larg şi îşiridică faţa spre cer.

3Fanny Harper se

zvârcolea pe pat,mişcându-şi capul dintr-o parte în alta, rugându-se incoerent pentrubunăvoinţa Domnului.

Griffin Fletcher oftăşi îşi suflecă mânecilecămăşii, în timp ce soţulîngrozit al lui Fanny

aduse apă caldă şi turnădintr-o găleată în vasulde porţelan de pe masă.

Fanny ţipă din nou,implorând încă o datăintervenţia cerului.

În mod deliberat,Griffin îşi alungă dinminte ultimaconfruntare cu Jonas,concentrându-se asupra

lucrului pe care îl aveade făcut.

— Nu poţi face ceva,ca să nu o mai doarăatât de tare, doctore?şopti răguşit SamHarper, pălind subbarba sa căruntă. Samera încă un bărbat tânăr,poate în jur de treizecişi cinci de ani

maximum, dar arătabătrân, gârbovit. Eraconsecinţa muncii aspredin pădure şi lipsa uneihrane corespunzătoare;împreună, ele răpeaubărbaţilor tinereţea şivigoarea.

Griffin clătină din capşi începu să-şi frecemâinile şi braţele cu un

săpun aspru, pe care îlavea în geantă.

Harper se apropiemai mult şi ochii luireflectau aceeaşisălbatică durere care ochinuia şi pe nevasta lui.

— Ai putea să-i dailaudanum! îi sugeră el,pe un ton aspru.

Griffin se opri din

frecatul mâinilor şi privila bărbatul de lângă el.Avu grijă să-şi păstrezevocea joasă şi calmă,astfel ca Fanny să nupoată auzi.

— Dacă fac asta,copilul ar putea săadoarmă pe canalul denaştere şi să se sufoce: înafară de asta, ştii al

naibii de bine că nu aşlăsa-o să sufere aşa, dacăaş avea o soluţie!

Fanny ţipă din nou şiîn acelaşi timp se auzi şiafară un tunet.Deasupra, ploaia băteanecontenit în acoperiş.

Subjugat de o starede groază mută, SamHarper fugi din cameră,

închizând uşa după el.Un moment mai târziu,o altă uşă se izbi îndepărtare.

Griffin se apropie depat şi strânse într-oparte păturilemototolite, umede detranspiraţie, care oacopereau pe Fanny. Cugrijă, la lumina pâlpâită

a unei lămpi cucherosen, care ardea peo noptieră lângă pat, el oexamină. Lacrimilecurgeau pe faţa femeii,dar ea făcu tot posibilulsă stea liniştită, săsuporte. Dar demnitateao părăsise şi odată cu eaşi frumuseţea delicată cade floare, care probabil

că o adusese în aceastăsituaţie.

— Curând? implorăea, muşcându-şi buzelesă-şi reţină un alt ţipăt.

— Curând, promiseGriffin cu voce blândă.

Durerea o asaltă dinnou pe Fanny; de dataasta, Griffin îi dirijămâinile spre barele de

fier ale patului dedeasupra capului. Ea leapucă şi încheieturile ise albiră, în timp ceghemul ce se zvârcoleaîn abdomenul ei seconvulsiona violent.

Griffin aştepta cu ea,respira în ritm cu ea,dorind să existe unmijloc de a-i uşura

durerea.— Aş vrea să mor,

spuse ea. Ochii ei, de unalbastru deschis, erausălbatici, sticloşi dincauza efortului şi altravaliului.

În alte împrejurări,Griffin ar fi fost insultatde această declaraţie,chiar revoltat. Pentru el,

moartea era un duşmanfără odihnă, un monstrucare trebuia bătut fărăoboseală, dar niciodatăcurtat.

— Nu, spuse el blând.— Băieţelul se născu

cinci minute mai târziuşi la fel ca toţi ceilalţicopii Harper, era mortchiar înainte de a

aluneca din trupulistovit al lui Fanny înmâinile lui Griffin.Respiraţia pe care i-oforţă în plămânii luimicuţi nu îl învie.

Totuşi, el spălă cublândeţe copilul şi îlînfăşură într-o pătură.Furia îi pulsa în gât cândpuse micuţul corp într-o

parte şi luptă cu nevoiaprimitivă de a răsturnamobila şi de a arunca cucărţi în toate direcţiile.

— Acesta? întrebăFanny, cu un soi dedisperare deşartă învoce.

Griffin simţea durereîn fiecare ţesut şi fibră afiinţei sale. Furia

trecuse, lăsând în loctristeţe neputincioasă,ceva de neexplicat.

— Îmi pare rău,Fanny, răspunse el.

— Copilul nu era allui Sam, se destăinuifemeia, cu ochii aprinşifixaţi, fără să vadă, întavan. Părul ei des,castaniu-roşcat, atârna

în şuviţe pe pernă şicârlionţi umezi îiîncadrau obrajii ca deceară.

Griffin îşi spălă dinnou mâinile cu micarezervă de apăproaspătă, călduţă, caremai rămăsese şi se uscăcu un prosop subţire,apretat. Apoi turnă

laudanum într-o lingurăşi o duse la buzele livideale lui Fanny.

Ea înghiţimedicamentulrecunoscătoare, dincâteva înghiţituri şi îşiîntoarse capul într-oparte, spre perete.Deasupra, ploaia băteaîntr-un refren

melancolic pe acoperişulde şindrilă.

— Este răzbunarealui Dumnezeu, gemu ea.Dumnezeu a făcut să-mimoară copilul, pentru căsunt rea.

Griffin o examină dinnou pe Fanny,încruntându-se absent.

Hemoragia era prea

mare.— Nu eşti rea, Fanny,

şi mă îndoiesc căDumnezeu are ceva de-aface cu asta, într-un felsau altul.

Fanny deveni calmă,chiar suspect de calmă.

— Păcatul meu l-afăcut să se supere.

Griffin luă un ac de

metal din geantă şi îlţinu în flacăra jucăuşă alămpii. După ce se răci,îi puse un fir de catgutşi începu să repareruptura din carnea luiFanny.

Dumnezeu! Eivorbeau întotdeaunadespre Dumnezeu,lăudându-l când

lucrurile mergeau bine,deplângându-şi proprianatură umană atuncicând lucrurile nu ieşeaucum trebuie. Dacă existaun Dumnezeu – şi înmod secret, având învedere ordinea şiaparenta simetrieexistentă în Univers,Griffin credea că există.

El era total neinteresatde umanitate. Probabilcă plecase demult spreacţiuni maipromiţătoare.

— Odihneşte-te,Fanny! o îndemnăGriffin.

Dar Fanny începu săplângă încetişor, deşi nuputea simţi muşcăturile

acului de oţel.— Copilul nu era al

lui Sam! insista ea.Griffin privi la

legătura vrednică demilă ce se afla pe bufetulde la piciorul patului.Inima lui se strânsepentru băieţelulsubdimensionat care nuse va juca niciodată cu o

frunză pe valuri şi nu vasimţi niciodată căldurarazelor de soare pe faţalui.

— Eu sunt doctorFanny! se răsti el. Nusunt preot.

— Omul acela este undiavol. Noi toţi credemcă este om, dar nu este.Este însuşi diavolul!

Griffin avea chiar maipuţin interes pentrudiavol decât aveaDumnezeu.

— Jonas? oftă el, întimp ce lega cusăturile şiîşi permise să-şiamintească asemănareacu faţa minusculă acopilului mort.

Fanny aprobă din cap

şi geamătul ei deveni unmuget hidos.

— Să fie blestemat!Blestemat să fie acestbărbat!

Griffin, păstrându-şicalmul, se simţi profunduşurat când pacienta sacăzu într-un somnadânc, neliniştit. Chiarşi aşa, era mai bine

decât realitatea.Griffin ieşi aproape

împiedicându-se dincameră şi găsi apăfierbinte pe maşina degătit din bucătărie. Îşispălă încă o datămâinile. Pielea dintredegete şi din palme îiera jupuită de la săpunulaspru şi îl ustura. Îşi

puse o cană de cafeadintr-un vas emailat,albastru, de pe sobă şiintră într-un salonaşmic, plăcut, unde ardeafocul în cămin.

Jonas. Mereu Jonas.Cu un umăr sprijinit

de perete, Griffin sorbidin cafeaua fierbinte,tare. Se întreba dacă

avertismentul cu care îlsomase pe Jonas de a seţine departe de fiica luiBecky avusese ecou.

Cu Jonas, eraîntotdeauna dificil deştiut.

Naşterea copilului luiFanny îi solicitase toatăatenţia şi nu avusesetimp să-l impresioneze

pe Jonas cu sinceritatealui în acea problemă.Niciodată nu erasuficient timp.

Griffin terminăcafeaua şi duse ceaşcaînapoi în bucătărie.Acolo o puse în chiuvetade metal şi pompă apăproaspătă până ce seumplu.

Toate utilităţile, segândi el. Jonas îşiînzestra femeile cu toateutilităţile.

Gândul se întoarse lacopilul din cealaltăcameră. Cuprins de unval de ură şi neputinţă,trase o înjurătură înbarbă.

Uşa căsuţei se

deschise, în timp ceGriffin îşi lua haina.

Sam Harper se afla înprag, apa de ploaiecurgând în jurulcizmelor lui scâlciate.Privi ţintă la Griffin,încercând să-i citeascăpe faţă. Lângă el, preotulWinfield Hollister, unbărbat înalt, slab, cu

ochi blânzi şi un tenneted, fără pete, aşteptaîn tăcere.

Vocea lui Griffin sunărăguşit şi nesigură chiarîn propriile urechi. Elvăzuse moartea deatâtea ori; de ce nu seobişnuia să o accepte?

— Copilul a murit,spuse el.

Field Hollister puse omână pe umărul luiHarper, dar nu vorbi.Ăsta era unul dintrelucrurile pe care Griffinle aprecia cel mai multla prietenul său, că ştiacând să vorbească şicând să tacă. De obicei.

— Şi Fanny? se rugăHarper. Ce este cu

Fanny?Griffin privi pentru

un moment tavanul,dorindu-şi să poatăminţi sau să ocoleascăadevărul într-un fel.

— Este în viaţă, spuseel în cele din urmă. Dara pierdut prea multsânge şi este slăbită.

Tăietorul de lemne se

împletici orbeşte de-acurmezişul camerei şiintră în micul dormitor.Locul trădării sale.

— Ai făcut tot ce aiputut, cuteză Field.

Griffin oftă.— Da.Preotul îşi împreună

mâinile.— Fanny nu va

supravieţui, nu-i aşa?Griffin clătină din cap

şi tensiunea îi cuprinseceafa într-o încleştare defier. Pentru că simţeanevoia să facă orice, elîşi consultă ceasul pecare îl avea în buzunaruljachetei. Părea incredibilcă era numai ora nouădimineaţa.

Field îşi drese glasul:— Ei bine, este în

mâinile lui Dumnezeu,spuse el, ca şi cum astaar fi rezolvat orice şi arfi îndreptat lucrurile.

Privirea pe careGriffin i-o aruncăprietenului său erafurioasă, caustică.

La naiba, Field, ţine-

ţi asta pentru oile tale.Hollister îşi scoase

din buzunar o Biblieuzată. Griffin putu vedeacă o oarecare pregătireinterioară avea loc; era oprivelişte familiară careîl impresionaîntotdeauna.

Se lăsă o tăcere grea,întreruptă doar de

răpăitul ploii deasupralor şi de plânsul slab allui Sam Harper.

Griffin îşi desfăcubraţele, neputincios.

— Îmi pare rău,spuse el.

Pe faţa lui Field eracompasiune şi maimultă înţelegere decâtera în stare să arate

Griffin în acel moment.— Nonsens, spuse el

morocănos.Apoi, cu o oarecare

prudenţă, apăru pechipul lui Field oamintire. Din nou îşidrese glasul. Griffincunoştea privirea.

— Hai, dă-i drumul,Field, spuse el cu

nerăbdare.— Promite-mi că

rămâi calm.Griffin simţi că

devine tensionat.— Ce este, Field?

Becky este pe moarte?Field se îndreptă spre

camera lui Fanny, undeera nevoie de el

— Nu. Dar Fawn

Nighthorse tocmai mi-aspus că Jonas era cu fata.Ea a văzut cum Rachel s-a urcat în trăsură şi auplecat cam acum ojumătate de oră.

Griffin simţi cevateribil că erupe îninteriorul său.

— Rachel? E sigură căera Rachel?

— Ea spunea că erafata cu ochii violeţi.

Griffin îşi luă haina şigeanta din două mişcărirapide şi se grăbi spreuşă.

— Mă întorc, gemuel.

Şi apoi ieşi în ploaie.

4Rachel simţi cum i se

îmbujorează obrajiicând menajera durdulie,ca o matroană, o studiecu atenţie.

— Ai vrea o ceaşcă cuceai? o întrebă femeiadupă un lung momentstânjenitor. O să durezeceva până se încălzeşte

baia.Ceai! Rachel nu-şi

amintea când sebucurase ultima dată deun asemenea lux.Aprobă din cap,încercând să nu fie preaexagerată.

— Vă rog.— Atunci, pe aici,

oftă menajera, cu nobilă

resemnare.Rachel o urmă printr-

o arcadă frumoasă,trecând într-o superbăsufragerie. Pe jos eraucovoare colorate,scumpe şi picturiadevărate pe pereţiitapetaţi cu gust. Uncandelabru masivatârna, strălucind ca

bucăţelele de curcubeu,deasupra unei mese destejar, lustruite. Şaseferestre de la podea pânăîn tavan ofereau oprivelişte spre grădinade trandafiri şi fântânade marmură înconjuratăde copaci.

Ea se gândi la cortulîn care luase micul

dejun şi un zâmbet firav,vinovat, îi înflori pebuze.

— Eu sunt doamnaHammond, o anunţămenajera brusc, în timpce îi arătă drumulprintr-o uşă rabatabilăîn cea mai mare şi maicurată bucătărie pe careRachel o văzuse

vreodată.Privi ibricele de

aramă, strălucitoare,care atârnau pe pereţiigălbui, dulapurile cugeam, în care se aflauvase din porţelan fin.

— Numele meu esteRachel. RachelMcKinnon.

Doamna Hammond

se întoarse. Avu loc oschimbare rapidă aexpresiei ei, iar mâinilemari prinseră şorţul careera până la pământ şicare îi proteja rochiafoşnitoare.

— McKinnon! spuseea, părând să savurezenumele. McKinnon!Acum numele îmi este

chiar familiar.Rachel ridică din

umeri, neputincioasă.— Este destul de

comun, presupun.— McKinnon?

Doamna Hammondclătină din cap. Nu eprea des, cum ar fi„Smith“ sau „Jones“.

Rachel era intimidată

de casă, de domnulJonas Wilkes şi deaceastă menajeră cu faţaseveră, dezaprobatoare.Ea îşi trecu mâinile, cunervozitate, peste fustaudă.

— Sunteţi foarteamabilă… să vă deranjaţiatâta.

Doamna Hammond

luă un ibric aburind depe maşina de gătit,turnă apa într-un vas deporţelan galben şimăsură câteva dozegeneroase de ceai.Expresia ei se îmblânziuşor când privi spreRachel şi în glas sesimţea o neaşteptatăamabilitate când vorbi

din nou:,— Nici un deranj.

Hai, vino şi aşază-telângă sobă, în timp ce eucaut ceva cald şi uscat săpoţi îmbrăca.

Rachel se apropie. Desoba mare, lucitoare. Eranichelată şi străluceachiar şi în lumina slabă aunei zile înnourate, iar

căldura pe care o radiaera reconfortantă.

— Mulţumesc.— Şi nu-ţi face griji

în legătură cu rochia ta,spuse femeia în timp cese întorcea în sufragerieprin uşa rabatabilă.Avem pe aici câtevalucruri care cred că ţi sevor potrivi.

Rachel tremura,strâns lipită de sobă.Ochii i se opriră cupoftă asupra ceainiculuigalben, iar aburul careieşea îi aduse în nări unmiros parfumat. Eainspiră adânc şi aşteptă.

După aproape cinciminute, doamnaHammond se întoarse,

respirând greu şiîmbujorată; purtând lapiept o cămaşă denoapte lungă.

— Alături este o micădebara, spuse ea. Scoate-ţi hainele astea ude, întimp ce eu torn ceaiul.

Rachel luă cămaşamoale cu degetenerăbdătoare şi cu ochii

plecaţi.Camera avea şi o cadă

de baie mare, emailată,scaune moi şi unparavan din mătase,pictat, pentru a sedezbrăca în spatele lui.

Speriată, Rachel păşiîn spatele lui şi îşi scoaserochia de stambă şipantalonaşii din coton,

toate ude. Cămaşa dinflanel era extrem demoale şi de călduroasă,când o simţi pe piele.

Cum ar fi oare săpoarte astfel de lucruriîn mod obişnuit şi săfacă baie într-o camerăspecial amenajată? Oaremama ei trăia în acestmod?

Rachel zâmbi în sineaei. La domnişoaraCunningham, în Seattle,ea făcuse baie înmijlocul bucătăriei,frecându-se pe furiş,temându-se înpermanenţă că unuidintre chiriaşi va intrachiar atunci.

Inspiră adânc şi se

grăbi să se întoarcă înbucătărie, unde doamnaHammond turna ceaiul.

Era aproape ca şi cumar fi fost o doamnă.

Rachel bău o ceaşcăde ceai tare, parfumat, şiar mai fi vrut una, darrefuză când doamnaHammond îi oferi. Sepurtase destul de

scandalos sosind, udăleoarcă şi în trăsura unuistrăin. Nu voia să maiadauge la impresia astaşi lăcomia.

O jumătate de orămai târziu, stăteacufundată, uimită şiîncântată, în apafierbinte, parfumată, pecare doamna Hammond

o încălzise şi o vărsase încadă. Se înmuie timp decâteva minute, apoiîncepu să-şi frece pielearoz şi părul despletit cuun săpun ce mirosea aflori sălbatice.

Curată în cele dinurmă şi cu adevăratîncălzită pentru primadată, după săptămâni de

zile, Rachel îşi înfăşurăpărul cu un prosop şi secufundă până la bărbieîn cada reconfortantă.Sub apa parfumată, abiaputea vedea semnul eidin naştere, mic, subformă de diamant, aflatlângă sfârcul sânuluistâng.

În acel moment auzi

voci care se certau. Nuputu distinge cuvintele,dar erau doi bărbaţi careţipau unul la altul, iaruneori se auzea câte oremarcă stridentă adoamnei Hammond..

Rachel tremura,încercând să segândească ce să facă.Înainte de a găsi o

soluţie, uşa se deschisecu o forţă ce ameninţasă o scoată din balamaleşi un bărbat cu părulnegru apăru în prag.

— Îmbracă-te! serăsti el.

Îngrozită, Rachel îşiacoperi sânii cu braţeleşi se cufundă mai adâncîn apă.

— Acum! Ţipăbărbatul.

Rachel nu puteavorbi; putu numai săaprobe din cap. Darbărbatul era aparentmulţumit; îi aruncă luiRachel o privirenerăbdătoare care ostrăpunse până înadâncurile fiinţei ei şi

apoi închise uşa.Rachel reuşi să iasă

împleticindu-se din cadăşi să se ascundă înspatele paravanuluistorcând prosopul de pecap şi uscându-se cumişcări rapide,disperate. Inima îi săridin loc când auzi uşadeschizându-se din nou.

Dar era doamnaHammond care privi pedupă paravan şi îiîntinse lenjerie demătase, ciorapi, o rochiede culoarea lavandei,dintr-un material moale.

Doamna Hammondnu-i oferi nici oinformaţie şi Rachel eracomplet îmbrăcată

înainte de a putea spuneceva:

— Cine este bărbatulăsta? şopti ea. Ce vrea?

Menajera oftă, darochii ei erau blânzi.

— Ăsta, draga mea,este doctorul GriffinFletcher. Şi mă tem că tevrea pe tine.

Rachel era îngrozită.

— De ce? -Doamna Hammond

ridică din umeri.— Dumnezeu ştie.

Este un tip morocănos,copilă, dar n-o să-ţi facănici un rău.

— El nu are nici undrept…

— Drept sau nu, noitoţi trebuie să plătim

dacă nu facem cumspune el, spuse doamnaHammond. Apoi ieşi dincameră, închizând uşadupă ea.

Rachel, îşi muşcăbuza de jos, cercetândîncăperea. Exista osingură fereastră careera închisă bine. Ozgâlţâi până când îşi

dădu seama că cinevavopsise închizătoarea,sigilând astfel singuraposibilitate de evadare.

Lacrimi fierbinţi îiapărură în ochi cândmai trase de două ori defereastră, pur şi simplude groază.

Uşa se deschise dinnou. Bărbatul cu ochi

negri, mânioşi, stăteaacolo, privind-o. Îi ţineaîn mână pantofiijerpeliţi, plini de noroi.

— Încalţă-i.Rachel ridică bărbia

şi se îndreptă spre el. Furia lui Jonas era

amară, dar se abţinucând vechiul lui duşman

o conduse pe Rachelprin bucătărie şisufragerie, afară prin uşadin faţă. Se temuse să-lînfrunte pe Griffin şiaceastă teamă încăpersista, amărându-i şimai mult înfrângerea.

Doamna Hammondera cufundată într-oîncăpăţânată tăcere,

arnestecând într-o oalăcu supă.

— Trimite-l peMcKay după indiană,ceru Jonas după câtevasecunde de tăcere.

— Dar, Jonas…— Indiana, suflă

Jonas. Fawn Nighthorse.Dezaprobarea străluci

în ochii doamnei

Hammond cândîndrăzni, în cele dinurmă, să-i întâlneascăprivirea.

— Dar este mijloculzilei. Ce să-i spunăTom?

Jonas se răsuci şideschise uşa rabatabilăcu o lovitură a palmeisale drepte.

— Că i-a expiratchiria, răspunse el.

Când simţi că este în

siguranţă, Rachel riscă oprivire pe furiş sprebărbatul care şedea întrăsură lângă ea.Muşchii maxilarului îierau încordaţi denemulţumire şi la fel

erau şi buzele luihotărâte, aristocratice.

Doctorul GriffinFletcher! Rachel erarecunoscătoare cădoamna Hammond seoferise să-i spunănumele; în mod cert, elnu avea bunele manierede a face acest lucru.

— De ce faci asta?

îndrăzni ea, conştientăîn mod dureros de părulei ud, neperiat, şi dehainele împrumutate.

Doctorul Fletcherîntoarse ochii săi negri,intoleranţi, spre ea.Vocea lui era joasă şiparcă ar fi fost doi noride furtună care se izbescîn depărtare.

— Ce ţi-a oferitJonas? întrebă el curăceală.

Rachel simţi că i seurcă sângele în obraji.

— Poftim? gâfâi ea,aproape sufocându-se.

— Nu contează,mormăi doctorul,îndreptându-şi atenţiaspre hăţurile cabrioletei,

spre cal şi spre drumulmocirlos, cu gropi, de, labaza aleii pavate adomnului Wilkes.

Rachel se lăsă pespate în scaunulcapitonat, cu inimabătându-i şi se rugă întăcere pentru o salvarerapidă şi miraculoasă.

Ca şi cum ar fi

reflectat furtuna deemoţii din interiorul ei,ploaia deveni un torent,lovind cu putere înacoperişul cabrioletei şi,infiltrându-se îninterior, îi umezi luiRachel faţa şi frumoasarochie de culoareaametistului.

Doctorul Fletcher

părea să fi uitat completde existenţa ei şi ea găsiaceastă idee destul deneliniştitoare. Îidisplăcuse total acestom, chiar de la început,dar totuşi ceva îninteriorul ei voia să-iatragă atenţia.

— Vreau să ştiu undemă duci, spuse ea cu

fermitate, încercând săacopere zgomotul ploii.

Acum, el se întoarsespre ea. Luminaîntunecată din ochii luiera caustică atunci cândprivirea îi trecu pesterochia pe jumătate udă.

— Ţi-e frig, spuse elaproape acuzator. Şiapoi, cu abilitate, îşi

scoase haina şi i-o pusepe umeri.

Rachel îşi puse hainape umeri şi îl privi.

— Insist să-mi spui…Buzele aspre se

arcuiră într-un zâmbetcaustic.

— Insişti, nu-i aşa?râse sarcastic şi Rachelresimţi cruzimea până

în măduva oaselorîngheţate. Asta esteinteresant.

— Întotdeauna eştinesuferit şi imposibil,doctore Fletcher?

— Numai în zilelemele bune, răspunse el.Întotdeauna mergi acasăcu bărbaţi ca JonasWilkes?

Un lung moment oumilinţă zdrobitoarepuse stăpânire pe ea.Atunci când cuvintele aufost posibile, ea se forţăsă vorbească pe tonulmăsurat, demn, al uneidoamne:

— Domnul Wilkes afost foarte amabil cumine.

Un amuzamentmohorât jucă înadâncul: întunecat alprivirii lui.

— Oh, da, este un tipbine, spuse doctorulFletcher, cu un surâsdiabolic; Din nou ochiilui se mutară pe ţesăturarochiei, care acumdevenise, aproape

transparentă. Veseliaamară din privirea luidispăru brusc şi o altăemoţie înflori, sălbaticăşi indescifrabilă.

— Frumoasă rochie!spuse el.

Rachel nu era atât denaivă încât să creadă că ise făcuse un complimentşi se abţinu să rostească

cuvântul „mulţumesc”care îi veni pe buze.

Calul îşi continuadrumul, copiteleînfundându-i-se ici coloîn noroiul gros,respiraţia formând micinori chiar şi în condiţiileunei ploi torenţiale.Rachel se prefăcuinteresată de luxurianta

verdeaţă care sufocamarginea drumului.,

Ajunseră din nou înProvidence, dartrăsurica nu opri la niciuna dintre căsuţeleconfortabile, frumoscolorate, pe care leadmirase Rachel maidevreme. Merseră maideparte şi în cele din

urmă se opriră exact înfaţa căsuţei unde ea îlîntâlnise pe domnulWilkes.

— Poţi să intri şi săte usuci, spuse doctorulFletcher, sărind dintrăsurică şi luând cu el ogeantă medicală, veche,de pe podea.

Rachel privi

îngrijorată în direcţiaTent Town -ului. Era vagvizibil, datorită ploiitorenţiale, şi puţinprimitor. Îşi înfrânăinstinctul care oîndemna să fugă de acestbărbat nesuferit, câtavea ocazia, şi să seghemuiască în interiorulcortului său.

Doctorul Fletcher nupărea deosebit deîngrijorat, într-un fel saualtul. El se îndrepta dejape mica potecă ce duceala uşa căsuţei.

Rachel se strădui săreducă distanţa dintreea şi acest om arogant,care o zăpăcea. Cândajunse să păşească în

rând cu el, îşi aminti decărţile cu castele pe carele citise. El semăna cuuna dintre acelestructuri severe,respingătoare, rece,distantă şi înconjuratăde un şanţ cu apă, la felde real şi de netrecut caşi cum ar fi fost numaiapă şi crocodili. Se

întrebă dacă elpermisese cuiva –bărbat, femeie sau copil– să ajungă la pereţiiînalţi şi groşi aifortăreţei sale şi să seaventureze în labirintulsufletului său.

Rachel îşi dădu seamacă avea multă fantezie,dar nu-i păsa. Era

afinitatea ei pentrulumea fantasticului careo făcea posibil desuportat pe cea reală.

Interiorul căsuţei eracurat şi cald, dar ei nu-ipăsa. Spectrul morţii eraprezent în această casăplăcută. Rachel îi simţiprezenţa şi îşi strânsemai tare haina

doctorului în jurultrupului, său.

Un bărbat subţire,extenuat, stătea lângăfocul care pâlpâia învatră, cu umerii căzuţi şicu trăsăturile feţeiascunse în umbră. Buzade jos a lui Racheltremură când îşi dăduseama că plânge; sunetul

încet, aspru, spuneamulte despre viaţa întaberele forestiere.

Doctorul Fletcher semişcă tăcut prin cameră,dispărând printr-o uşă şilăsându-l pe bărbatuldistrus, singur cuRachel. După numai unmoment, un alt bărbat,înalt şi cu o înfăţişare

plăcută, ieşi din cameraîn care intrase doctorulFletcher. Zâmbetul săuera trist când o întâlnipe Rachel.

— Bună ziua, spuseel, îndreptându-se spreea. El îi întinse mâna şiea constată că eraputernică şi aspră.

Observă gulerul

folosit de preoţi şi funedumerită. Dinexperienţa ei, preoţiivorbeau mult şi tare; darrareori făceau muncaadevărată. Şi totuşipielea de pe mâinile luicontrazicea această idee.Acesta era un bărbat cefolosise de nenumărateori toporul. Ochii blânzi

îi zâmbiră lui Rachel,deşi gura rămase tristă.

— Sunt preotulHollister, spuse el. Şiapoi, fără să aşteptenumele lui Rachel, elpărăsi încăperea, pentrua se întoarce un momentmai târziu cu o păturăcălduroasă şi cu o periede păr.

Rachel îşi aminti depărul ei încâlcit, încăumed, şi roşi, daracceptă lucrurile curecunoştinţă şi şopti unmulţumesc.

Bărbatul de lângă focplângea şi făcând unvizibil efort, ieşi. Dincasă, lăsând uşa deschisăîn urma lui. Părea să nu-

i pese de ploaie, în timpce Rachel îl priveamergând repede pe aleeşi aplecându-se lapoartă.

Preotul Hollister îiexplică cu blândeţe cândînchise poarta:

— Copilul lui Sam s-anăscut mort, spuse el,faţa lui fiind

schimonosită de durereadevastatoare. Acumcâteva minute ampierdut-o şi pe soţia lui.

Rachel simţi că i seadună lacrimi în ochi.

— Oh, nu! exclamă,simţind pierdereaacestei femei străine şi acopilului ei, de parcă i-ar fi cunoscut.

Urmă o scurtă tăcere,penibilă. Apoi Rachel seîntoarse, atârnă hainadoctorului pe un cui delemn lângă foc şi seînfăşură în pătura delână pe care i-o oferisepreotul Hollister. Stândlângă foc ea începu să-şiperie părul cu energie şimişcările puternice îi

erau determinate demâhnire.

Păru că trecuse foartemult timp până cânddoctorul Fletcher ieşidin camera morţii şistătu aproape de ea, înfaţa focului. Rachel văzucă umerii săi erauîncordaţi sub cămaşaalbă, udă, şi că ochii lui

mari, mânioşi,erauacum trişti.

— Îmi pare rău,spuse ea.

Pentru o clipă, eacrezu că vede o fisură înimensul zid cu care seînconjurase; dar el părucă simte privirea eicercetătoare şi seîncordă. Nu era nici o

emoţie în privirea pecare Griffin Fletcher i-oaruncă şi, deşi încerca săvorbească, nu-i ieşi niciun cuvânt de pe buze.

Un gând groaznic ostrăbătu, făcându-igenunchii să-i tremure.

— A fost oare dincauză că a trebuit săpleci? Au murit din

cauza mea?Doctorul îşi permise

o privire exasperată.— Îţi exagerezi

propria importanţă,domnişoară McKinnon.Nu mai era nimic defăcut, fie că eram aici,fie că nu.

Rachel se simţi preajignită ca să răspundă,

dar preotul Hollisterscrâşni:

— Griffin!O parte din tensiune

păru că se scurge dintrupul încordat aldoctorului Fletcher, darel nu spuse nimic.Lumina roşie şiportocalie a focului jucape trăsăturile lui rigide,

când el se întoarse sprefoc.

Rachel trase adâncaer în piept şi îşi reveni.

— Cred că ar fi maibine să plec acum. Nuvreau să stau în caleanimănui…

Simţea că acestbărbat nu ar fi putut s-omai uimească mai mult

decât o făcuse deja, darel îi apucă mâna şi otrase mai aproape, atâtde aproape, încât îisimţi prin rochie şoldulsuplu, musculos.

— Nu vrei săexplorezi mai bine nouata casă, Rachel? întrebăel cu o voce care maiînainte o speriase şi o

înfuriase în acelaşi timp.Este un loc vacant acum,ştii? Un singur cuvântpentru bunul tăuprieten Jonas şi poţi trăişi tu în splendoare!

Neavând nici o ideedespre ce vorbea el,Rachel încercă să seretragă şi se găsi, fărăsperanţă, sechestrată de

strânsoarea lui. Inimaîncepu să-i batănebuneşte, simţindu-ipulsaţiile până în gât.Dacă preotul Hollisternu ar fi întrerupt atât debrusc strânsoareadoctorului Fletcher, eaera sigură că ar fileşinat.

— Griffin! interveni

prietenul lui. Destul!O clipă, cei doi

bărbaţi se priviră unuipe altul, tensiunea, şi aşaintolerabilă, dinîncăpere luând proporţiialarmante.

Un sughiţ de plânsmic, dureros, îi ieşi depe buze lui Rachel şi ease răsuci să fugă cât mai

repede din această casă,în josul aleii.

Poarta rezistăloviturilor eidezlănţuite. Se izbi înea, pe jumătate isteric,în dorinţa de a scăpa deura tangibilă care pulsaîn căsuţa din spatele ei.

Dar o mână puternicăo strânse pe a ei,

zădărnicindu-i intenţiade a deschideîncuietoarea ruginită aporţii. Privi în ochiifurtunoşi, acuzatori aidoctorului GriffinFletcher.

Era ud, până la piele.Ploaia îi curgea pe faţă,transformându-i părulde culoarea abanosului

în cârlionţi. Prin cămaşadevenită acumtransparentă, Rachel îiputea vedea părul închisla culoare ce îi acopereapieptul şi senzaţiile pecare i le trezi aceastăprivelişte fură maiterifiante decât orice i seîntâmplase în această zi.

Era prea uluită

pentru a se mişca saupentru a putea vorbi.Încerca numai săprivească ţintă la el,emoţii contradictoriiluptându-se în interiorulei, mai violente decâtorice furtună pe care arfi putut-o producemarea sau cerul.

Doctorul Fletcher nu

părea să simtă ploaia; elstătu acolo pur şi simpluşi privi faţa lui Rachelmult timp. Apoi,incredibil, el îşi pusemâinile pe umerii ei.

Îl doresc, se gândiRachel cu groază şic o nv i n ge r e . Doamne,după cum m-a tratat, îldoresc.

Cu disperare, earidică bărbia şi îi strigăprin ploaia care nucontenea:

— Mă duc acasă.Fără un cuvânt,

Griffin Fletcher îi dădudrumul.

— Dorind mai multdecât orice să stea lângăel, Rachel se întoarse pe

călcâie şi plecă,coborând pe pantaacoperită cu iarbă îndirecţia Tent Town-ului.Se uită înapoi numai osingură dată, în modinvoluntar. Când făcuasta, îl văzu stând încapătul aleii, urmărind-o.

Fawn Nighthorsetremura în sinea sa cândsosi ordinul, dar fuatentă să nu-şi divulgereticenţa. Dacă McKayşi-ar fi dat seama că estesperiată, ar fi fostîncântat, şi nu voia cunici un chip ca ticălosulsă aibă aceastăsatisfacţie.

Îl urmă pe vizitiul şiomul de încredere al luiJonas, ridicându-şi odată sau de două ori faţaspre ploaia care o spăla.Cu coada ochiului, văzutrăsurica şi caluldoctorului GriffinFletcher la poarta luiFanny.

Timp de o secundă se

gândi să alerge la el. Elar fi apărat-o – ştia asta–, dar în final se hotărîsă renunţe la ajutorullui. Griffin avea şi aşadestule necazuri, iarFawn avea motive maiprofunde pentru a nudori să atragă atenţiaasupra situaţiei.

McKay adusese un cal

şi Fawn săltă cu uşurinţăpe spatele lat al acestuia,strângând hăţurile. Şaualui McKay scârţâi cândse întoarse să-izâmbească.

Fawn îi întoarsezâmbetul. Ticălosul, segândi ea.

Merseră rapid,evitând drumul

principal şi galopând de-a lungul cărării ce treceaprin pădurea deasă sprepartea de est a TentTown-ului. Dupăaproximativcincisprezece minute,cei doi călăreţi ieşirăprintr-un luminiş decopaci cu frunze argintiişi tăiară drumul îngust.

Fawn îşi permise oprivire înapoi, pesteumăr, spre casa depiatră cenuşie, undelocuia Griffin Fletcher.Dacă ar fi îmbolditsuficient de tare iapa şiar fi călărit rapid, ar fiputut ajunge la uşa dinfaţă a lui Griffin, înainteca McKay să o poată

ajunge.După o clipă, îşi

reveni. Ce va fi mâine şidupă asta? Nu se puteaascunde la nesfârşit deJonas, iar Griffin,extraordinarul nebun,nici nu va încerca.

Ploaia se maipotolise. Fawn regretăacest lucru. Chiar în acel

moment, Fawn ar fidorit să se deschidăcerul şi să-l înece peJonas Wilkes într-oploaie torenţială.

Probabil că ştie săînoate, se gândi ea.

McKay călări pe opantă abruptă şi Fawn îlprivea cu teamă.

N-ar fi trebuit să-i

spun preotului Hollistercă l-am văzut pe Jonasducând-o pe FrumoasaFecioară, îşi spuse ea. Lanaiba! Pun pariu că Fieldi-a spus lui Griffin, iarGriffin a năvălit acolo să-l salveze pe copilul luiBecky de la ruşine şidegradare!

Fawn se încordă în şa

şi se ridică în scări, casă-şi dezmorţeascăpicioarele. Înainte caziua aceasta să sesfârşească, probabil căam să-mi doresc să numă fi născut.

McKay îi aruncă oprivire peste umăr, ca şicum ar fi putut citigândurile lui Fawn şi le-

ar fi găsit deosebit deamuzante.

— Haide! Şeful areplanuri cu tine.

— Ţi-am spusvreodată ce fac semeniimei cu şerpi ca tine,McKay? îi replică Fawn.

McKay păli.— Ţine-ţi gura.Fawn îşi ridică vocea,

în timp ce caii începurăsă coboare în cealaltăparte a dealului.

— Mai întâi le lăsămpe femeile bătrâne să tescalpeze…

McKay îşi îndemnaarmăsarul să o ia lagalop, în timp ce râsullui Fawn îl urmări şi seîntoarse înapoi, cu ecou.

În intimitatea

cortului său, Rachel îşiscoase hainele ude şi seînveli într-o pătură.Lacrimile i se adunară înochii care îi ardeau, darea nu le lăsa să curgă.

Stătea întinsă pepatul ei în timp ce untorent de senzaţii

confuze o frământau.Întrucât furia omenţinea caldă, eaîncercă să transformetotul într-o flacără,amintindu-şi desprelucrurile grosolane pecare doctorul Fletcher lespusese şi le făcuse.

Dar furia ei sedomolea. În schimb, se

trezi întrebându-se ce s-ar întâmpla dacă i s-aroferi.

Acolo unde era vorbadespre relaţiile dintrebărbaţi şi femei, ea aveao concepţie fermădespre elementele debază, deşi nu avuseseexperienţa lor. Tatăl ei îirepetase de mai multe

ori că dacă se va culcacu un bărbat, va fiiniţiată.

Rachel cunoscuse ofată în Oregon carefusese iniţiată de băiatulunui proprietar demagazin. Wilmaterminase prin a avea unabdomen foarte mare,mâncare bună şi un

acoperiş solid deasupr acapului.

Rachel se gândi laposibilitatea de a fiiniţiată, apoi îndepărtăacest gând cu dezgust.

Fusese o zi confuză şiobositoare.

Mai întâi acea scenănefericită cu domnulWilkes în cortul pentru

mâncare şi apoiîntâlnirea cu el la căsuţă.În plus, mai aflase cămama ei locuia înapropiere, se aventuraseîn imensa casă adomnului Wilkes pentrua bea un ceai şi a face obaie adevărată, de undefusese smulsă cu forţa denesuferitul ăla de doctor

Fletcher.Se pare că lui îi făcea

plăcere să-i arunceinsulte voalate, poatechiar o ura. Dar de ce?

Lacrimile fierbinţidin ochii ei violeţiîncepură să-şi facăapariţia şi să-i curgăîncet pe obraji. Nici eunu-l plac, şopti ea, ştiind

însă că nu era aşa.Rachel plânse,

răsucindu-se în păturasubţire, până când încele din urmă căzu într-un binecuvântat somnodihnitor.

Griffin se opri la uşa

cortului pe care i-oindicase Chang, trăgând

adânc aer în piept şitrecându-şi mâinile prinpărul ud. Era nebun sămeargă în apropiereafetei, având în şedereefectul pe care l-a avutasupra lui aproape dinprima clipă în care avăzut-o.

Totuşi, el nu o putealăsa în Tent Town; era

prea vulnerabilă pentruJonas acum. Iar Beckyconta pe el să o pună însiguranţă.

Griffin înjură. Rachelnu fusese chiar încântatăsă fie salvată din cuibulluxos al lui Jonas, dincâte îşi putuse el daseama. După cum sepărea, ea îl plăcea pe

ticălos.— Rachel? spuse el

încet.Nu primi nici un

răspuns şi îl cuprinse oteamă bruscă şi fărălimite. Poate că Jonas ogăsise din nou şi o luaseînapoi? Poate că în acestmoment îi mângâia aceisâni minunaţi sau…

Griffin se opri înmijlocul cortului.

Nimic nu l-ar fi pututpregăti pentru impactulpe care-l avu la vedereaei adormită pe patulîngust, cu pătura subţiredată într-o parte. Curbaunui şold suplu luci înlumina lămpii, în timpce sânul ei stâng era

complet descoperit.Lângă sfârcul roz, unsemn ca un diamantapărea clar luminat.

Păru să treacă oveşnicie până când.Griffin fu în stare să semişte sau să respire.Niciodată până acum nudorise o femeie aşa cumo dorea pe această fată

certăreaţă, cu ochivioleţi.

Încerca să fieimpersonal în aceastăproblemă, după toatăexperienţa lui nu puteafi nimic deosebit la acestmic trup plăcut care să-lsurprindă.

Sunt doctor, îşireaminti el.

Dar Rachel nu erapacientă.

Se întoarse, dar îninteriorul lui se luptaudiferite faţete ale naturiisale complexe. Parteadin el care preţuiaonoarea învinse în celedin urmă şi se aplecăacoperind cu blândeţesânul descoperit şi

şoldul atrăgător.Va fi altă dată; el ştia

asta. Şi aştepta cunerăbdare şi disperare înacelaşi timp.

5Oprindu-se în faţa

uşii duble a salonului luiJonas, Fawn trase adâncaer în piept. Poate că nuva fi atât de rău cumgândise ea; poate căscenariile dramatice pecare şi le imaginase nicinu avuseseră loc.

Ea doar menţionase,

în treacăt, plecarea luiRachel McKinnon, dinTent Town, în companialui Jonas. Din câte ştia,Field nici nu se ostenisesă-i relateze conversaţialui Griffin. Şi chiar dacăo făcuse, erau toateşansele ca Griffin să nufacă nici o legătură înmintea lui grăbită, că

noua rezidentă de laTent Town era copilullui Becky McKinnon.

Dar dacă o făcuse…oh, Doamne, dacă ofăcuse… Şi dacă, lamânie, îi spusese luiJonas că avertismentulvenise din partea luiFawn…?

Fawn îşi lăsă capul să

se odihnească pe cadruldin mahon lustruit aluşilor franţuzeşti. Nuera prima dată în viaţaei plină de evenimentecă se trezi dorindu-şi sănu se fi despărţit desemenii săi, că nu ar fitrebuit să stea cuHollister şi să meargă laşcoală, şi că nu ar fi

trebuit să încerce să-şifacă un loc al ei în lumeaalbilor.

Râse încet cu reproş.Nu era nici un locpentru ea în aceastălume, deşi putea săcitească, să scrie şi săsocotească la fel de bineca oricare dintre ei. Eaera femeia lui Jonas

Wilkes, şi nimic maimult.

Fawn înălţă capul.Bine. Era femeia luiJonas şi numai unadintre cele multe. Darnu avea nici un sens săstea acum să sevăicărească; nu se maiputea întoarce la tribulei, iar mândria nu-i

permitea să se înapoiezela spectacolele luiJimson şi să fie privită cao ciudăţenie a naturii.

Cumva, va trebui săgăsească o cale de aputea trăi între celedouă lumi, între cea aindienilor şi lumeaalbilor. Dacă nu putea finici indiană nici albă,

putea fi totuşi FawnNighthorse. Ea puteaîncă visa.

Tresări când uşilesalonului să deschiserăbrusc, iar teama ei seaccentuă când văzuochii lui Jonas.

— Ce amabil dinpartea ta să-mi accepţiinvitaţia în ultimul

minut, domnişoarăNighthorse, spuse el.

Fawn îşi înfrână untremur. Jonas era unbărbat care arăta bine şifoarte priceput caamant, totuşi gândulatingerii mâinii lui ofăcu să se cutremure.

— Am lăsat totul,baltă şi m-am grăbit să

vin, spuse eamanifestându-şisupunerea cu atâtasarcasm, cât îndrăzneasă arate.

Un uşor zâmbetdispreţuitor înflori pebuzele lui Jonas.

— Intră, zise elfăcând un galant gest cumâna dreaptă, în mâna

stângă ţinea un pahar cuconiac.

Fawn se strecură pelângă el în încăpereasomptuoasă, aşa cum s-ar fi strecurat pe lângăun urs sau un lup demunte. Tensiunea eiinterioară era ca ocoardă întinsă. Seîntoarse şi-l privi în faţă,

mâna ei dreaptă fiindîncleştată de cea stângă,iar faţa parcănemaiavând sânge.

— Jonas, eu n-amvrut.

Albul impecabil algulerului său parcă serăsfrânse pe faţa lui,luându-i toată culoareadin obraji. Ochii lui erau

ca flăcările aurii, iarîncleştarea mâinii pepaharul de coniac fuvizibil mai puternică.

— Tu! se răsti el.O infinită groază se

aşternu pe faţa lui Fawn,ca o greutate, strivind-o.Toate suspiciunile eierau reale acum; Field sedusese direct la Griffin

cu vestea, iar Griffinprobabil că năvălise aicişi o luase pe RachelMcKinnon înainte caJonas să-şi poată facemanevrele lui deseducţie. Prea târziu eaînţelese că Griffin nu otrădase pe ea, ci easingură făcuse acestlucru.

Se retrase un pas.— Jonas, eu…Dar Jonas traversă

încăperea din câţiva paşişi coniacul de culoareaambrei se clătină înpahar.

— Ar fi trebuit săştiu, mormăi el pe unton care era mult maiînspăimântător decât un

ţipăt.— M-ai văzut plecând

cu Rachel şi te-ai dusdrept la Griffin!

Capul lui Fawn seclătină înainte şi înapoi.

— N-nu, Jonas. I-amspus lui Field. Îmi parerău.

Jonas se întoarsebrusc din faţa ei şi o

clipă ea speră oamânare.

Dar paharul deconiac zbură princameră şi se izbi deplaca de marmură aşemineului, trimiţând oploaie măruntă deminuscule bucăţele decristal. Focul seînvolbură când primi

conţinutul sticlei şi îlconsumă rapid.

La fel cum avea să fieconsumată şi Fawn.

Ochii lui Jonas erauşterşi, fără expresie cândîşi întoarse privirea spreea. O să fie rău.

— Scoate-ţi hainele,spuse el.

Fawn tremura când

întinse mâna să-şidezlege şireturile depiele de la ceafă, darapoi o linişte ciudată selăsă asupra ei, o detaşarecare întotdeauna o scăpaîn cele mai grelemomente.

Rochia din piele decăprioară căzu la podea,dezvelind perfecţiunea

de culoarea alunei atrupului lui FawnNighthorse.

Pentru un moment,Jonas păru îngheţat întimp şi în spaţiu. Easimţi cum ochii lui îialunecă pe trup, ştia călumina flăcării îi juca pepielea de scorţişoară şiîncerca o veche şi

neschimbată magie,voind să trezeascărăspunsuri primitive dinpartea bărbatului dinfaţa ei. Dar vraja fucurând ruptă. Jonas oaruncă jos, brutal, pecovorul din blană de ursde la picioarele ei. Fudeasupra ei într-osingură clipă.

Alte dăţi exista unanumit grad de gentileţeîn dorinţa nesăţioasă alui Jonas; îi permisese săsupravieţuiascăpretinzând că el era cella care tindea spiritul ei.Dar de data asta eradiferit.

Dinţii lui Jonas erauascuţiţi pe sfârcurile ei,

iar mâinile îi eraubrutale acolo unde seaventurau. Fawn închiseochii şi îşi pregăti trupulîmpotriva inevitabileipenetrări.

Nu se întâmplă.Membrul lui Jonas, atâtde insistent cu câtevasecunde mai devreme,dispăru, odihnindu-se

moale pe pielearăcoroasă, uscată, aşoldului ei și FawnNighthorse făcu a treiagreşeală din ziua aceea.

— Luptătorul alb nuare o suliţă pe care să oarunce, spuse ea.Instantaneu, regretăcuvintele nebuneşti,impulsive, dar era prea

târziu.Cu ambele mâini,

Jonas îi apucă părul, îisuci capul în faţă şi apoiîl trânti în jos, tare, depodea. Pumnul lui stâng,întotdeauna cel maipericulos, o izbi înmijlocul feţei. Ea simţi odurere ascuţită şi simţigustul sângelui în gură.

Apoi urmă încă olovitură şi încă una.Durerea eraîngrozitoare, o orbea.Dar Fawn Nighthorse nuîndrăzni să scoată unsingur sunet, nici cândcunoştinţa o părăsi.

Chiar înainte de a

deschide ochii, Rachel

simţi că nu era singurăîn cort. Cineva era acolo,o privea.

O groază primitivă îicuprinse gâtul, tăindu-irespiraţia, blocându-iorice sunet pe care l-arfi scos. Instinctul îispuse să stea liniştită.

Era exasperare învocea care întrerupse

tăcerea.— Este în regulă,

domnişoară McKinnon.Nu sunt aici să tedistrug.

Nu se putea! Stoarsăde acea primă senzaţieinstinctivă de teamă,Rachel întoarse capul,privind la bărbatul carestătea degajat pe pat, de

cealaltă parte.— Griffin Fletcher!

tresări ea, amintindu-şitoate lucrurile secrete pecare şi le imaginase că lefăcea cu el şi roşind, carăspuns.

El nu păru să observejena ei, se ridică pur şisimplu şi îi întoarsespatele musculos.

— Îmbracă-te. Numai poţi rămâne aici.

Ofensa izbucni îninteriorul lui Rachel deparcă ar fi fost un focîntr-o pădure, ce ardeacopaci şi arbuşti.

— Poftim? se răsti ea,aşezându-se pe pat şitrăgând pătura maistrâns în jurul ei.

— M-ai auzit, spuseGriffin Fletcher fără săse întoarcă. Pune-ţihainele sau o fac eupentru tine.

Neavând nici undubiu că el ar fi făcutasta, dacă trebuia,Rachel se dădu jos dinpat împiedicându-se,încă învelită în pătură,

şi-şi trase rochianesuferită de lânăcafenie – singurul lucruuscat pe care îl avea dincoşul împletit.

Rochia era mototolităşi mirosea a mucegai,dar Rachel o îmbrăcătotuşi într-un timprecord.

— Cine crezi că eşti?

se răţoi ea, în timp ce îşiperie cu furie părul şi îlprinse cu ace. Tatăl meuo să afle despre asta, fiisigur! El este un omputernic şi nu va fi delocîncântat când îi voipovesti cum m-aihărţuit! Ei bine, el…

Tirada lui Rachel fuîntreruptă de un râs

sonor. Culoarea i seîntinse în obraji cânddoctorul Fletcher seîntoarse, în cele dinurmă, pentru a o prividrept în faţă.

— Ce o să facă?întrebă el, zâmbind.

— El o să… el…Rachel nu era chiarsigură ce va face, aşa

încât inventă ceva: O săte scalpeze de viu şi îţiva arunca măruntaiele lapescari!

Zâmbetul enervant selărgi.

— Sunt îngrozit,domnişoară McKinnon,spuse el.

Rachel era acumdezumflată şi speriată.

— Dacă nu stau aici,atunci unde voi merge?întrebă ea, ridicândbărbia şi făcând un efortsă întâlnească privireaîntunecata, amuzată, acelui care o chinuia.

— Asta, draga mea,este o problemă amamei tale, nu a mea. Şinu vei afla niciodată cât

de recunoscător suntpentru acest simplufapt.

Toate emoţiileconflictuale ale luiRachel fură înlocuite desenzaţia de curiozitateîn legătură cu mama sa.Pe de o parte, ea o urape această femeie, ar fivrut să nu o vadă

niciodată, să nuvorbească niciodată cuea sau să-i audă vocea.Pe de alta, ea se întrebaatâtea lucruri, îşi puneaatâtea întrebări la carenumai RebeccaMcKinnon i-ar fi pututrăspunde.

— O să mă duci laea? întrebarea cu

indiferenţă aparentă.— Cu plăcere şi

uşurare, spuse doctorulFletcher, executând unfel de plecăciunebatjocoritoare şigesticulând larg spre uşacortului.

Rachel îl urmă afarăcu demnitate.

Cu maniere de

gentleman, doctorulFletcher o ajută să seinstaleze pe locul dintrăsurică, ud de ploaie.Furtuna trecuse, poatenumai temporar, avândîn vedere că, deasupra,cerul era încă înnorat.

Aerul era răcoros, daroarecum copleşitor şiRachel regretă şalul ei.

După evenimentelejenante din cursuldimineţii, nu se puteaprezenta pur şi simplu lauşa domnului JonasWilkes să-l ceară.

Doctorul Fletcher seurcă cu abilitate pe loculde lângă ea şi luăhăţurile. După câtevamomente, calul obosit îi

ducea în afara lui TentTown pe drumulprincipal.

Încă o dată, trecurăpe lângă căsuţele de pestrada principală.Lămpile din dosulferestrelor lustruitefuseseră stinse şi femeicasnice, bine hrănite, seaventurau în curţi

pentru a-şi inspectagrădinile sau numaipentru a respira aerulproaspăt de după ploaie.Câteva îi făcură semn cumâna doctorului, carerăspundea cu un zâmbetslab şi o aplecare acapului. Rachel putusimţi priviri curioasecare o urmăreau.

La capătul străzii,după ce trecură debiserica vopsită în alb,care era probabildomeniul lui FieldHollister, doctorulFletcher părăsi stradaintrând pe o potecă latăce ducea spre apă.

Rachel îi cercetă faţa,dar nu văzu nimic care

ar fi putut-o pregătiîntr-un fel.

Stabilimentul seînălţa acolo semeţ, înmijlocul unui amestecde pini, cedri şi ulmitineri. Un semnstrălucitor împodobitindica Stabilimentul luiBecky şi Rachel observăuşile rabatabile şi auzi

muzica unui pian veninddin interior.

— Un saloon, şoptiea, uimită.

Ceva asemănător cucompasiunea licări înochii doctorului.

— Da, spuse elezitând. Apoi oftă dingreu şi ironia dispărudin vocea lui când

continuă:— Rachel, mama ta

este foarte bolnavă. Terog să ţii minte asta.

Rachel putu numai săaprobe din cap.

Când doctorul oridică de pe locul ei şi îioferi braţul, Rachelacceptă. Ea nu eraobişnuită să se sprijine

de cineva, realităţilecrude ale vieţii ei oprivaseră de astaaproape de la început,dar acum ea simţeanevoia puterii fărămargini a acestuibărbat.

Interiorul saloonuluiera cu mult maiîmpodobit, decât tot ce

văzuse Rachel pânăatunci. Avea o podea dinlemn, în loculrumeguşului dincelelalte stabilimentedin care uneori îşirecuperase tatăl binedispus; iar pereţii erauîmpodobiţi cu ceva cesemăna a catifea roşie.Barul era sculptat în

mod elaborat şi lustruitla maximum, iar peperetele din spate erafixată o oglindă lungă,lucitoare.

Rachel se văzureflectată în oglindă,împreună cu sticlelepuse pe rafturi, şitresări. Arăta ca un copilabandonat, pierdută

într-o rochie de femeie,închisă până sus.

Tocmai când segândea ca s-a acomodatcu şocul acestor noutăţi,două femei intrară,râzând, prin uşa demărgele din stângalocului unde se aflaRachel. Ambele aveaupărul aranjat în bucle,

prinse în vârful capului,iar rochiile erau atât desumare, încât busturilelor robuste ameninţausă dea pe-afară.

Rachel roşi până larădăcina părului şi îşiîntoarse ochii, cudisperare, spre faţa luiGriffin Fletcher. Înprivirea lui ea văzu

simpatie şi amuzament,şi se încordă.

— Dansatoare, şoptiea.

— Cel puţin,răspunse doctorul sever,strângând-o mai tare debraţ şi împingând-o spreo scară de lemn abruptă.

Adevărul tulburător îitrecu prin minte lui

Rachel la jumătateadrumului între primul şicel de-al doilea etaj. Eaîngheţă acolo unde seafla şi înghiţi noduldureros care i se puseseîn gât.

— Acest loc este…acest loc este…

— Bordel, spusedoctorul Fletcher sec.

Însă ochii lui blânzi eraucalmi acum, privindchipul ei.

Lacrimi de uimităconfuzie se adunară înochii cu gene dese ai luiRachel. Timp de câtevasecunde, ea crezu că valeşina.

— Ar fi trebuit să-mispui! şuieră ea.

Umerii impresionanţiai lui Griffin Fletcher semişcară într-un oftat.

— Cum? întrebă el înmod natural.

Rachel nu avu nici unrăspuns pentru asta şi,deşi nu dorea nimic maimult decât să se întoarcăşi să fugă, ea îi permisedoctorului să o conducă

sus pe scări într-un hollung, slab luminat.

El bătu, încet laultima uşă pe stângă,răsucind cu grijă clanţa,când o voce subţireordonă:

— Intră!Rachel ar fi rămas în

spate, pe hol, dacă el nuar fi târât-o înăuntru.

După un lung moment,el îi dădu drumul şitraversă încăpereaîntunecoasă pentru aajunge lângă patulderanjat.

— Bună, Becky.Rachel de-abia putu

zări silueta subţire ce seodihnea sub mormanulde cearceafuri

mototolite, dar ştiu căaceastă persoană cupărul ciufulit şi cu faţaca de ceară era mama sa.Se trase înapoi în faţabolii, din faţa a tot cedescoperise în ultimeleminute.

Vocea femeii cu chipde stafie era un hârâitmânios, iar ochii i se

opriră furioşi pe faţadoctorului.

— Ticălosule, Griffin,ai adus-o aici!

Doctorul părea să nufie intimidat deameninţarea ei.

— Şi eu ţin la tine,Becky. Şi da, ea esteRachel.

Cuvertura se mişcă

cu un fâşâit, în timp cefemeia se ridică dinpoziţia întinsă în care seafla şi se răsti:

— Aprinde o lampă,pentru Dumnezeu!Acum ai făcut-o. Să neuităm la ea.

Lampa era destul denepotrivită pentru ziuamohorâtă de afară, dar

era suficientă pentru caambele femei să se poatăvedea.

Griffin Fletchercercetă o dată faţaRebeccăi, cu detaşatinteres, şi apoi părăsi înlinişte camera.

— Vino aici, spuseRebecca, iar cuvintele eierau o comandă şi în

acelaşi timp orugăminte.

Cu genunchii moi,Rachel se apropie depat. În ciuda ravagiilorbolii, frumuseţea şigraţia pe care şi leamintea erau încăprezente pe această faţarăvăşită, în aceşti ochivioleţi.

Un râs brusc şideplasat izbucni dinpieptul istovit, vlăguit,al Rebeccăi.

— Cred că asta estecea mai urâtă rochie pecare am văzut-ovreodată!

Rachel nu mai puteasuporta, nu se puteanecăji din cauza unor

lucruri atât depământeşti, cum erarochia maronie din lână.Se lăsă în genunchi lângăpat şi strigă:

— De ce?Rebecca oftă şi se

relaxă pe pernele aşezateîn spatele ei.

— De ce, ce anume?De ce am plecat? De ce

trăiesc în acest loc? Amplecat pentru că nueram fericită, Rachel.

Furia şi durerea luiRachel aproape osufocară, dar ea reuşi săspună:

— Asta te facefericită? Mai fericitădecât să trăieşti cu tataşi cu mine?

— Nu, răspunseRebecca cu o sinceritatedureroasă. Nu, dar cândam constatat asta, eradeja prea târziu. Nu te-aş părăsi, Rachel, dacă arfi să o fac din nou.

— De ce ai făcut-o?— Pentru că nu eram

sigură că va fi mâncare,printre alte lucruri ,

știam că tatăl tău îţi vaasigura strictul necesar,ştiam că el va avea grijăsă urmezi şcoala. Şi aifăcut-o, nu-i aşa?

Rachel îşi ascunsefaţa. Fusese mutată de lao şcoală mizerabilă laalta, dar fusese educată.Putea scrie frumos şiputea citi orice carte

scrisă în limba engleză.— Da, spuse ea după

un timp.Rebecca schimbă

repede subiectul.— Trebuie să pleci

din Providence, Rachel.Şi pleacă acum.

— Unde să mă duc?întrebă Rachel şi fusurprinsă de

raţionamentulîntrebării, pentru că nuse simţea raţională.

— Oriunde. SanFrancisco, Denver, chiarNew York. Rachel,pleacă pur şi simplu.

Încet, cu prudenţă,Rachel se ridică înpicioare.

— Dacă eşti

îngrijorată că ţi-aş puteaderanja viaţa ta de aici…

Durerea umbri ochiide ametist.

— Viaţa mea nu maicontează, în schimb esteimportantă a ta. Amsă-ți dau banii pe care i-am economisit şi tu poţiîncepe undeva o viaţănouă. Prietenii mei vor

vinde afacerea când va ficazul, îmi voi achitadatoriile şi îţi vortrimite veniturile.Rachel fu din nouînfricoşată şi mişcată.

— Nu aş putea, şoptiea.

— Dar va trebui,insistă mama ei. Rachel,acum eşti femeie, nu

mai eşti o fetiţă. Estetimpul să trăieşti o viaţădecentă, stabilă.

Rachel nu puteaaccepta lucrurile pe carele auzea.

— Eşti pe moarte,nu-i aşa? întrebă ea încele din urmă.

Rebecca părea căsuferă; începu să se

zvârcolească din cauzadurerii pe care încercasepână acum să o ascundă.

— Asta este ceea ceîmi spune Griffin şi nuse poate întâmpla prearepede, dacă ar fi dupămine.

Lacrimile curgeau,neobservate, pe obrazullui Rachel. Uitase

resentimentul şidurerea, uită că aceastăfemeie conducea unbordel cunoscut.Rebecca era mama ei şio iubea.

— Vino aici, copilă,spuse Rebecca,întinzându-se dupămâinile lui Rachel şitrăgând-o într-o

îmbrăţişare.Rachel îi permise să o

ţină, iar când criza deplâns se termină, ea îşişterse faţa, îşi aranjărochia imposibilă şicoborî pentru a-l căutape doctorul Fletcher.

Rebecca îşi pierdusimţitor puterile întimpul scurtei absenţe a

lui Rachel, iar ea păru săprimească resemnatădeclinul. Ochii ei sedepărtară de faţa luiRachel doar o singurădată, când îl auzi pedoctor că îşi deschidegeanta medicală.

Clătină din cap cândel scoase seringa şi ofiolă.

— Nu, Griffin. Vreausă simt fiecaremoment… fiecaremoment.

Griffin puseinstrumentarul înapoi îngeantă, fără să spunănimic şi se duse lângăcea mai îndepărtatăfereastră, unde rămaseprivind afară.

O ultimă licărire delumină pătimaşă izbucniîn ochii şterşi aiRebeccăi, când o apucăstrâns pe Rachel înbraţe.

— Trebuie să pleci…promite-mi că ai săpleci. Există un bărbat,un om groaznic…

Rachel aprobă din

cap, incapabilă săvorbească.

Câteva minute maitârziu, RebeccaMcKinnon muri.

6Rachel era distrusă.

Stătea, tremurând, într-un colţ întunecos alcamerei mamei sale, întimp ce doctorulFletcher închise ochiificşi ai mamei ei şi îiacoperi faţa cu uncearceaf.

O tăcere ciudată

cuprinse camera untimp îndelungat; o razăde soare lumină o clipăpodeaua goală, dupăcare fu acoperită de unnor întunecat,îndepărtat.

— Îmi pare rău,murmură doctorul, întimp ce Rachel îşi uscăochii şi ridică bărbia

care îi tremura.Dar Rachel auzea o

altă voce, cea a mameisale. Există un bărbat, unom groaznic… îşi amintifelul furios, aproapeduşmănos în careRebecca îl primise pedoctorul Fletcher,lucrurile meschine pecare acesta le spusese şi

le făcuse din primulmoment în care ea însăşiîl întâlnise. Poate căbărbatul pe care mamaîl menţionase înavertismentul ei eraacesta.

Dar Rachel nu puteafi sigură; în ciudaaparenţelor, ea simţisecă între cei doi existase

un fel de afecţiunemorocănoasă, lipsită depoliteţe. Iar în acelmoment, nu exista locpentru altă emoţie, înafară de tristeţea fărămargini, dureroasă, pecare o simţea. „Te-ampierdut de două ori“, sevăită ea în gând, privindla forma subţire, care

zăcea atât de liniştităsub cearceafuri.

Rachel se lupta cugândul că acum nu maiera nici o speranţă decare să se agaţe, nici oşansă ca Rebecca săapară din nou în viaţa ei,gata să redevină mamaei. Într-un fel, se simţichiar mai deposedată

decât se simţise la vârstade şapte ani şi maisingură.

Griffin ştia cămoartea lui Becky era ouşurare pentru ea şitotuşi el o deplângea. Îiva lipsi prietenia einemăsurată, sinceritateaei dezarmantă, spiritulei extraordinar. Şi totuşi

el ar fi râs cu glas taredacă nu s-ar fi aflat fataaceea, doborâtă dedurere, într-un colţ. „Lanaiba, Becky, se gândiei. Ai reuşit până laurmă, nu-i aşa? Tu aiplecat, Ezra este înmunţi, iar eu am rămascu copilul!”

Griffin îşi permise un

oftat greu. El revăzufaptele în minte şiajunse la acelaşi rezultatca de fiecare dată: nu oputea lăsa pe Rachelacolo, la bordel; locurica acestea aveau darulde a-i ispiti pe ceidezorientaţi, de a-iacapara. Desigur nu.Putea fi nici lăsată şi

uitată la Tent Town; ar fiputut s-o predea elînsuşi lui Jonas decât s-oabandoneze aici.

— La naiba! spuse el,iar cuvintele îl uimirăatât pe el, cât şi peRachel.

Fata veni brusc dinumbra în care stătuse,ochii ei de ametist erau

înceţoşaţi de lacrimistrălucitoare, iar faţaperfectă era palidă derevoltă. Durerea pe careo simţea era atât detangibilă, încât Griffin fude părere că s-ar puteacontopi cu a lui.

— Cum îndrăzneştisă înjuri aşa, aici, acum?

El dădu să-şi ceară

scuze, dar chiar înaintede a-şi putea formulacuvintele, Rachel ridicămâna şi îl pălmui cuputere. El se balansăpuţin şi privi mirat lafata furioasă, supărată.

Dar apoi, Griffinînţelese. El o trase pefată în braţele sale şi oţinu strâns, în timp ce

ea plângea cu sughiţuripe umărul lui.

Ceva dur şi puternicîncepu să se topească îninteriorul lui GriffinFletcher. Aproape că oîmpinsese pe Racheldeparte de el, senzaţiadevenind alarmant defamiliară; dar dorinţa dea o proteja şi consola

învinse. Jonas păşea în faţa

căminului din salonulsău, fără să ţină seamade cioburile de cristalcare scârţâiau sub talpacizmelor sale. O bătuseprea rău pe indiană;vânătăile şi tăieturileerau vizibile, iar somnul

care o cuprinsese acumnu era deloc liniştit.Erau multe sughiţuri înrespiraţia ei, iar când semişcă pe canapeaua debrocart, de pe buzele eiumflate ieşeau suneteguturale, speriate.

Târfa ar fi pututmuri. Acest gând îl izbipe Jonas cu claritate; nu

putea să scape de acestgând, oricât de mult arfi păşit încoace şi încolo.

Se opri, odihnindu-şicoatele pe poliţaornamentală din jurulcăminului şi îşi văzuchipul în oglinda dedeasupra. Îşi întoarseprivirea şi se uită lafemeia care gemea, pe

canapea.Jonas era un bărbat

cu o înfăţişare aproapenelimitată, dar, dacăaceastă fată murea, elurma fără îndoială să fieacuzat de crimă. Ar fiputut chiar să fiespânzurat.

Uşile salonului seîntredeschiseră ezitant,

iar Jonas privi şi o văzupe doamna Hammondcare stătea acolo, cu faţaei rotundă plină deîngrijorare studiind fata.

— O să trimit dupădoctor, spuse ea după olungă tăcere.

Jonas îşi feri ochii şise îndreptă spre dulapulcu băuturi din cealaltă

parte a încăperii, deunde îşi luă o sticlă dincare îşi turnă ogeneroasă porţie deconiac.

— Cred că este o ideebună, spuse el.

În acest timp,doamna Hammond îşiînfipse privireaacuzatoare în spatele lui,

ca şi cum ar fi fost niştegheare ascuţite.

— Eşti un monstru,Jonas Wilkes, suflăfemeia, fără urmă deteamă în glas. Unmonstru!

Jonas tresări uşor, darnu se întoarse să deaochii cu femeia care îlcrescuse. Hammond îl

va ierta, aşa cum făceaîntotdeauna.

— Asta este tot,spuse el cu autoritateaştirbită.

Griffin păşi pe aleea

lui Jonas cu geantamedicală balansându-i-se în mâna dreaptă. Îşiaminti de vizita sa

anterioară, dedimineaţă, şi în ciudaultimelor evenimentezâmbi. Animozitateadintre el şi Jonas Wilkesdata de mult timp.

Jonas deschise elînsuşi la ciocănituraseacă din uşă şicomportamentul său eracel al unui prieten

îngrijorat, dezorientat. Îlconduse pe Griffin prinholul mare în salon.

Chemarea lui sefăcuse în pripă, prinscutierul McKay. LuiGriffin i se spusesenumai că este solicitatde urgenţă la locuinţadomnului Wilkes.

Acum când privirea

lui cercetă cameraimpresionantă şi reperăforma întinsă,inconştientă, a lui FawnNighthorse, un şuieratuimit îi ieşi de pe buze.

— Doamne sfinte,murmură el, atingând-ouşor pe Fawn şiverificându-i pulsul înspatele urechii stângi.

Ce i-ai făcut?Jonas ridică din

umeri, în timp ce Griffincontrola cu mâini dibacetoracele fetei.

— Nu ţi-a spusMcKay? A căzut de pescări.

Griffin îşi reprimăfuria oarbă în timp ce îiridică una din pleoape şi

apoi cealaltă. S-ar fiputut să existe leziuniinterne, după cum erade asemenea necesar să-ifacă unele cusături labuza inferioară.

— Ticălosule! şuierăel, fără să-l privească.

Jonas stătea acum lapicioarele canapelei,vocea lui devenind

i r i t a t ă în tensiuneaimensă ce domnea înîncăpere.

— Indienii reprezintăo problemă dedisciplină, doar ştii asta.

Griffin scoase o sticlăcu alcool din geantă şiîncepu să cureţe rănilede pe faţa bătută a luiFawn.

— Ţine-ţi gura, fiu decăţea, şi dă-mi nişte apăcaldă şi cârpe curate.

Jonas nu se clinti dela picioarele canapelei.

— Hei, hei, Griffin,credeam că suntemprieteni.

Doamna Hammondintră în cameră, ruşinatăşi mâhnită, ducând un

vas cu apă fierbinte şicâteva prosoape. Cursulconversaţiei nu fuîntrerupt de prezenţa ei.

— Prieteni, pe dracu’,mormăi Griffin în timpce făcea uz deprosoapele pe care leadusese doamnaHammond – era enervatcum ea îl scutea pe Jonas

chiar şi de acest micefort, apoi cufundă unac de oţel în acid şiintroduse un fir decatgut. Fawn tresăricând vârful ascuţit alacului îi străpunsecarnea, apoi se mişcă şideschise ochii ei mari,căprui, atunci când ellegă ultima cusătură.

O bucurie calmăcuprinse sufletul luiGriffin. Era într-adevărun motiv de bucurie,constată el, să teentuziasmezi când unprieten îşi recapătăcunoştinţa; şi după treidepeşe şi moştenireaunei fete cu probleme,lovită de nenorocire,

care se numea Rachel,Griffin era deosebit demulţumit acum.

— Cum te simţi?întrebă el cu blândeţe.

Fawn clătină din capîn faţă şi înapoi.

— Nu prea bine,Griffin. Şi te rog, fărălecţii.

— Fără lecţii,

promise el.Fawn zâmbi, iar

efortul fu evidentinsuportabil.

— Ce mai faci,Griffin?

— Am să-ţi arăt,răspunse el. Apoi seridică în picioare cât erade înalt, se întoarse spreJonas şi îl lovi cu toată

durerea şi furia pe carele simţea în el.

Bubuitura pumnuluicare ateriză cu forţă înplexul lui Jonas fu unsunet de satisfacţie.

Jonas se încovoie demijloc cu un icnet, iardoamna Hammondscoase un ţipăt de parcăar fi fost lovită ea însăşi.

Încet, Jonas se îndreptă.Era ură în ochii lui cândprivi trăsăturileîncordate ale lui Griffin,umerii lui, pumnii. Pejumătate încleştaţi.

Apoi, incredibil, elizbucni în râs.

— Dacă vrei să măbaţi, să ştii că asta n-osă-ţi distrugă propriii

demoni pe care îi ai,Griffin. Nimic nu poateface asta. Apropo,Rachel era o priveliştetulburătoare astăzi, nu-iaşa? Ar trebui să-i dau şirestul hainelor Athenei.

Sângele pulsa întâmplele lui Griffin,durerea sălbatică făcândca muşchii braţelor sale

să se încordezespasmodic. NumeleAthenei căzu lapicioarele lui ca uncopac arzând, flăcărileacestuia întinzându-sesă-i cuprindă cele maiadânci şi mai ascunselocuri ale minţii şiinimii.

Un strigăt de furie

oarbă, brutală, îi ieşi dingât şi se aruncă spreJonas, orbit de disperareşi mânie.

Dar Jonas erapregătit. O lamă subţire,argintie, luci în mâna luistângă; degeteleceleilalte mâini îi făcurăsemn cu calm.

— Haide, Griff. Vreau

să ne lămurim odatăpentru totdeauna.

Ţipătul lui Fawnrăsună ca un ecou încameră, iar cuvintele eidezlânate, ajungeau lacreierul lui Griffin ca unval călduţ.

— Nu, Griffin… terog. Nu face asta…

Dar Griffin nu se

putea abţine; părea cănu mai exista raţiune întot universul. Tot ceeace conta era ura,durerea, trădarea. El îldeposedă pe Jonas dearmă dintr-o mişcare,văzu lucirea lamei deoţel când aceasta zburăprin aerul dens şi căzufără zgomot pe covor.

Următoarele câtevamomente fură pierdutepentru totdeauna deGriffin Fletcher; când îşireveni, Jonas era întinspe jos, ghemuit,scâncind, mâinileprotejându-şi parteainferioară aabdomenului, în timp ceo şuviţă de sânge îi

curgea din colţul gurii.Fierea se răsucea în

abdomenul lui Griffin şiîi ardea gâtul, dar nusimţea nicio remuşcare,nici o milă…

Doamna Hammondcăzu în genunchi lângăJonas, trupul ei imenstremurând de frică şi defurie. Întoarse o privire

caustică spre Griffin şi îişuieră:

— Nu eşti mai bun cael, Griffin Fletcher!

Griffin se întoarse,apucă cu o mânămânerul de metal algenţii medicale, iar peFawn cu ochii măriţi încealaltă, şi ieşi.

— Nu poţi să-l laşi

aşa! strigă doamnaHammond.

Griffin închise cu olovitură de picior uşadin faţă, drept răspuns.

Rachel nu putu

suporta să rămână încamera mamei sale dupăce veni antreprenorul dela pompe funebre, aşa că

se strecură pe scările delemn în saloon-ul liniştitacum şi apoi afară.Ploaia revenise, dar darsub formă de burniţăuşoară, rece; iar Rachelîi binecuvântă atingerearăcoroasă pe faţa eiîncinsă.

Doctorul Fletcher îiordonase să rămână în

interiorul clădirii pânăla întoarcerea lui, atuncicând fusese chemat deurgenţă. După opinia luiRachel, ăsta era unmotiv bun pentru apleca.

Tent Town prezentaprea puţină atracţie, iarea nu avea prieteni lacare să se ducă, aşa încât

se plimbă în jurulgardului ce înconjurastabilimentul mameisale şi în josul uneipoteci tăiate prinpădurea deasă.

Sunetul şi mirosul demare ajunseseră la ea cumult înainte de a cotidupă ultimul deal şi a seafla pe malul stâncos al

lui Puget Sound. Fluxulcreştea şi părea furioscând izbea malul şi loveaîn bolovanii maronii,mari, la care puteaajunge.

Pe întinsul apeiapărură sute de buşteni,legaţi între ei cufrânghii; Rachel îşiîntoarse capul spre

muntele care se înălţa înnord, vrând ca tatăl ei săafle că are nevoie de elîn acest moment, ca săvină acasă.

În mintea ei îl vedealucrând în adâncurileînceţoşate ale pădurii.De multe ori el se legalejer de trunchiul unuicopac, urcându-se cel

puţin zece picioare pe oparte a acestuia pentru aface cu un sfredel douăgăuri; una direct înmiezul trunchiului şicealaltă la un unghioarecare. După ce făceaasta, cobora, pentru aurca apoi din nouducând cu el, în cleşti demetal, câţiva cărbuni

încinşi. Cu grijă, apăsacărbunii în cavitatea dindreapta, pentru a ardeacolo, în timp ceperforaţia oblică asiguraventilaţia.

Curând, uriaşul copaccădea, cutremurândpământul în momentulîn care îl atingea.

Rachel îl văzuse de

multe ori pe tatăl săulucrând. Îşi ţinearespiraţia când elintroducea cu abilitatecărbunii sau când tăialemnul tresărea când sedezlega şi sărea de petrunchiul trădător alcopacului.

Pericolul morţii nu-itrecuse niciodată prin

minte, aşa cum seîntâmplă în această zi,în care avuseseră loc treidecese.

Privind fără să vadăvalul care venea, seîntoarse la gândurile ei.Ce va face ea dacă el ar fiomorât? Unde ar merge?

Rachel se aplecă, luăde jos o piatră netedă,

verde-cenuşie, şi oaruncă în val.

Bătea un vânt rece,care îi apăsa pe pieledetestata rochie de lânăaspră, maronie.

Mama ei insistaseatât de mult ca ea săplece din Providence, săînceapă o viaţă nouă înalt loc. Acum, văzând

marea, ştiu că nu o vaface, că nu putea pleca.

Rachel se întoarse;printre vârfurilecopacilor putu vedea uncolţ al acoperişului decarton gudronat alsaloonului. Avea cevabani şi o clădire înperfectă stare. Se îndoiacă mama ei ar fi putut

economisi mai mult.Nu, nu va părăsi

Providence. Cu baniimoşteniţi va transformabordelul într-orespectabilă casă deînchiriat şi un cămin. Înmod sigur această avereva înfrâna curioasadorinţă de pribegie atatălui său; ar putea

rămâne aici pentrutotdeauna, ducând oviaţă liniştită, fericită.

Rachel ar aveaprieteni, ar putea mergela biserică, şi-ar puteacumpăra cărţile şihainele după care tânjea.Cu timpul, ar fi pututdeveni un membruacceptat al comunităţii.

„S-ar putea chiar să mămărit”, se gândi ea şi seîmbujoră de plăcerecând chipul doctoruluiGriffin Fletcher îi invadămintea.

„Nu cu el!“ îşi spuseîn gând. Totuşi,imaginea lui se cuibăriîn sufletul ei rănit.

Chiar atunci auzi

pocnetul unui bici şizgomotul unor roţi pedrumul care despărţeapădurea, de peproprietatea mamei sale,de plajă.

Griffin Fletcher stăteanemişcat acolo undepoteca se întâlnea culinia malului, privind-ocu ochi obosiţi, hăituiţi.

Pielea lui era palidă subbronzul puternic şi unmuşchi se încordă pemaxilarul lui, apoi serelaxă.

Rachel simţi odorinţă devastatoare,contradictorie, să alergela el, să-l ţină în braţe şisă-l aline ca pe un copil.

El rupse vraja cu o

declaraţie caustică:— Este timpul să

pleci!Rachel îl privi.— De-abia aştept să

aflu unde intenţionaţi sămă mai duceţi de dataasta, doctore!

Remarca avu unciudat efect asupra lui; oparte din tristeţe se

scurse din ochii lui şi unînceput de surâs îiînflori în colţul buzelor.Ceva puternic şi demultştiut se transmise întreel şi Rachel, ceva carereuşi să şteargă toateîntâmplările neplăcutedin acea zi.

În cele din urmă elîntinse mâna.

— Ştii, Rachel, înziua în care mama m-aarătat tatălui meu, nucred că i-a spus: „Hai să-l botezăm Doctor!”Numele meu esteGriffin.

Rachel se abţinea cuîncăpăţânare săcomenteze în vreun fel.Deodată, avu impresia

că mâna lui întinsăimpunea mai mult ocomandă decât oinvitaţie.

— Eşti nesuferit şiimposibil! murmură ea.Unde mă duci acum?

El ridică dinsprânceană, cu mânaîncă întinsă, iar în glasullui se simţea o oarecare

notă de ironie.— Mâncarea este

bună, iar prin acoperişnu plouă, aşa că ce-ţipasă?

— Îmi pasă, doctoreFletcher!

— Griffin, o corectăel.

— Bine. Griffin.El se relaxă.

—Vei petrece câtevazile în locuinţa mea, subprotecţia strictă aprietenei şi menajereimele Molly Brady.

Curioasă, ştiind căorice argumentare ar fifost o risipă de energie,Rachel îl însoţi lalocuinţa lui. Era oconstrucţie imensă,

tăiată în stâncă.Surprinsă, văzu meriiîncărcaţi cu flori ca dinmătase roz. De laferestre lumina lămpilorîţi ura bun venit.

Dar Rachel nupercepu astfel situaţia.Cine altcineva decât osoţie devotată ar fi pututsă aprindă aceste lămpi

la timp de înserare?Simţi o reţinere când

Griffin Fletcher o ajutăsă coboare din trăsurică,observând cumabandona atât vehiculul,cât şi căluţul obosit îngrija unui băiat robust.Nu o dată îi trecuse prinminte că el ar fi putut fiînsurat şi găsi această

posibilitate ca fiindneplăcută.

— Nu pot să-miimaginez cum de nu amvăzut această casă,întrucât trebuie să fitrecut de vreo două oripe lângă ea, spuse pe unton crispat, privindînapoi la drumulfamiliar ce ducea la

locuinţa lui JonasWilkes.

Ochii întunecaţi ailui Griffin, calmi cu unmoment mai devreme,deveniră dintr-o datăameninţători şi distanţi.

— Locuinţa lui Jonaseste destul deimpunătoare, spuse eldeschizând o poartă de

metal în zidul de piatrăşi aproape împingând-ope Rachel prin ea. Ochiisăi erau probabil preafascinaţi de aceacărămidă, marmură şiornamente, pentru amai putea vedea şialtceva.

Era ceva dureros înfelul cum vorbea, dar

Rachel nu puteaidentifica exact. Trupulei deveni dintr-o datăîncordat, ca şi cum ar fifost expus direct lavântul rece al serii, iarvocea îi tremura cândvorbi:

— Cred că ar trebuisă mă întorc la cortulmeu.

Griffin râse, dar nuera nici urmă de umorîn timbrul lui şi nicicăldură.

— Vorbeşti de parcăai avea posibilitate dealegere, domnişoarăMcKinnon. Dar crede-mă că nu ai.

Rachel era preaobişnuită cu supunerea

pentru a se opunevoinţei acestui bărbatmorocănos, dar reuşi săspună pe un ton neutru:

—Mă îndoiesc căsoţia ta va fi încântată săprimească un musafirneaşteptat.

— El privi repede înaltă parte, dar Rachelvăzu totuşi crisparea de

pe faţa lui.— Nu am soţie, spuse

el scurt, în timp ce urcatreptele de piatră ceduceau pe verandă.

În timp ce el deschiseuşa din faţă şi o împinseînăuntru, Rachel seîntrebă de ce o parte dinea respingea acea laturătiranică a personalităţii

lui, iar o altă parte dinea se bucura că el nuavea soţie?

Interiorul casei luiGriffin Fletcher era la felde plăcut şi de atrăgătorcum era şi exteriorul.Era un loc curat, spaţios,bine mobilat, cu tavaneînalte şi podele dinlemn, lustruite.

Rachel simţi oatmosferă primitoare înaceastă casă, chiar dacăadăpostea un stăpântaciturn.

Griffin o smulse dingândurile ei visătoare,trântind pe o masăgeanta medicală şistrigând:

— Molly!

O femeie subţire,deosebit de drăguţă, cupărul de culoareascorţişoarei şi cu ochiverzi, veseli,scânteietori, apăru înpragul uşii. Probabil căavea aproape depatruzeci de ani, segândi Rachel, dar,indiferent de vârstă, în

mod sigur că nu ar fiîmbătrânit.

— Sfinţii să fiebinecuvântaţi, GriffinFletcher, spuse ea pe unton melodios. Ai adusacasă încă una!

Rachel se trezi că oplăcea foarte mult peMolly Brady.

7Jonas încercă să se

ridice de pe perne, darnu reuşi. Durerea dinjosul abdomenului eraaccentuată de fiecaremişcare, iar transpiraţiai se adunase broboanepe frunte şi pe buzasuperioară.

Totul îl durea.

Privii cu ochii umflaţispre ferestreledormitorului, văzuîntunericul des şi îşiauzi numele în noapte.Răsuflarea îi ardea înplămâni şi îi sufocagâtul: Griffin.

Mânia îi mai potolipuţin durerea când îşiaminti, bătaia pe care o

primise şi înjură răguşit.Brusc, uşa cea mai

apropiată de patul lui sedeschise larg şi flacăraunei lămpi cu uleilumină camera. McKay!Jonas era revoltat demirosul acestui om.

— Ai nevoie dewhisky sau de altceva,şefu’?

Jonas închise ochii,înghiţi şi spuse:

— Adu doctorul.Se auzi un zgomot de

metal lovind uşorlemnul, întoarse capul şivăzu puşca lui McKaysprijinită de tocul uşii.Jonas râse în sinea lui:nebunul stătea de pazăpe coridor.

McKay aduse lampaîn încăpere şi o aşeză penoptiera de lângă patullui Jonas.

— Dar, şefule, el estecel care a făcut asta…

Durerea deveneainsuportabilă.

— Fă cum îţi spun.Adu doctorul.

McKay se grăbi să

iasă, în timp ce Jonasfăcu uriaşul efort de a seîntinde şi de a-şirecupera ceasul debuzunar aflat penoptieră.

Deschise cutia, apăsăun mic buton şi auzimelodia ciudată,plăcută, care invadăcamera. Văzu că era

aproape ora zece.— Jonas aşteptă,

amintindu-şi de mamasa cât de emoţionată eraşi ce speranţe îşi puseseîn el când îi făcusecadou acest ceas. „Îmipare rău, mamă”, segândi el cu un umortrist.

Auzi sunetul

îndepărtat, înfundat, alorologiului mare dinholul de la intrare, dar,după asta, pierdunoţiunea timpului.

Durerea îl cuprinse învaluri, lăsându-i osenzaţie de greaţă care îireveni în momentul încare încercă să se ridice.

În cele din urmă, o

umbră înaltă apăru înpragul uşii deschise.Fără să vorbească,Griffin scoase o seringădin geantă şi o umpludintr-o sticluţă.

— Ştii ceva, Griffin?Eşti un om onorabil,spuse el, fără admiraţie.

— Sunt un nebun,răspunse Griffin sec,

injectând conţinutul înbraţul drept al lui Jonas.

— Într-adevăr, spuseJonas.

Griffin puse seringa şisticluţa înapoi în geantă.

— Umflătura se varetrage în două-trei zile,spuse el. Între timp,activitatea ta romanticăva fi limitată.

— Dar cu faţa measfărâmată cum rămâne?

— Asta este numaitemporar, din păcate.

Jonas râse în timp cedurerea începea săcedeze puţin.

— Este păcat că tu şicu mine suntemduşmani.

Griffin ridică din

sprânceană şi închisegeanta medicală cu omişcare dură.

— Fărăsentimentalisme, Jonas.R ăbdar ea mea are olimită.

Jonas se simţi evidentmai bine şi se instala înpoziţie şezândă.

— Limită? Nu ştiam

că ai răbdare săstabileşti limite. Nu vorexista disensiunipermanente?

Griffin zâmbi.— Numai dacă o vei

agresa din nou pe Fawn.Sau pe Rachel.

Jonas ignoraremarca.

— De ce ai venit aici,

după ce s-a întâmplat?Griffin stătea în

dreptul uşii, gata săplece.

— A trebuit, iar tuştii asta.

— Rămâi. Serveşte obăutură.

— De ce? Ai pusotravă în coniac?

Jonas se încruntă:

— Îţi propun unarmistiţiu, Griffin. Amfost prea mult timp unulcontra celuilalt. Eu,sincer…

— Niciodată nu aifăcut un lucru cinstit înviaţa ta, îl întrerupseGriffin, care în mod clarera nemulţumit. De faptce vrei, Jonas?

— Pe RachelMcKinnon.

Faţa lui Griffin seîncorda în luminatremurândă.

— Te omor mai întâi.Jonas oftă, relaxându-

se pe pernelş moi.— Oh, nu-mi place să

mă gândesc atât dedeparte. În afară de asta,

cred că o iubesc.— Da, bineînţeles,

Jonas. Cunoscând-onumai de o zi, eşti dejagata să-i juri credinţă şidevoţiune veşnică.

Jonas râse.— Nu crezi că

oamenii se potîndrăgosti atât derepede? Sau cumva nici

tu nu eşti imun lafarmecul ei?

De data asta fuGriffin cel care râse. Eraun râs aspru, răguşit.

— Este un copil,Jonas, un copil.

— Are şaptesprezeceani. Cu treisprezece animai tânără decât tine şidecât mine.

— Exact.— Dar este femeie,

Griffin.— Asta este o părere.Jonas ştia că

slăbiciunea luiconstituia pe momentun avantaj şi insistă:

— Este o femeiefrumoasă, Griffin. Poatechiar mai frumoasă

decât Athena.Griffin îşi lăsă capul

în piept şi închise ochii.Ciudat cum acest

nume are încă o putereatât de mare asupraacestui bărbat, se gândiJonas. Îl privi de parcă arfi fost mort.

— Ei bine, Griffin?insistă Jonas. Este mai

frumoasă decât Athena?Griffin privi spre el şi

pe faţă i se vedea chinul.— Da, spuse el şi

plecă.Jonas împinse

păturile, se dădu jos dinpat şi se împletici princameră până la birou.Acolo deschise o sticlăde whisky, o duse la

gură şi bău până când şiultimele rămăşiţe aledurerii nu mai contau.

Rachel era întinsă

între cearceafurile şipăturile unui patadevărat, după ce seîndestulase cu mâncareabine gătită de MollyBrady. O ploaie măruntă

bătea în acoperişul solid,iar ei îi era cald încămaşa de noapte,împrumutată.

Nu îşi permisese să segândească la celeîntâmplate în cursulzilei; nu suporta să-şiamintească, dar îşiîngăduise să revadăseara ce trecuse.

Luaseră cina, nu însufrageria imensă, cumulte ferestre, adoctorului Fletcher, ciîn bucătăria mare,luminoasă, în jurul uneimese rotunde din stejar.

Fusese multămâncare, toată cu ungust apetisant, care ofăcuse să-şi dea seama

cât de flămândă era.Erau prezenţi Molly

Brady, Billy, fiul luiMolly, o namilă de om,dar cu o gândire înceată,doctorul Fletcher şi ea.Revăzând scena, Rachelştia că va ţine minteaceastă atmosferă defamilie liniştită,normală.

Molly era o femeiespirituală, directă,oricând gata să râdă, şiRachel o plăcu, deşi seîntreba dacă relaţia ei cuGriffin Fletcher nudepăşea mai mult decâtstatutul de menajeră.

Rachel oftă şi trasecearceafurile până subbărbie. Se întreba în

care dintre dormitoarese afla Fawn Nighthorse,indiana pe care ocunoscuse în aceadimineaţă – o veşniciede atunci - în TentTown.

Toată seara a fostagitaţie în jurul luiFawn; Molly căra tăvi cumâncare în camera ei,

iar doctorul Fletcher ovizita des.

Rachel nu ştia dacăFawn era bolnavă saudacă se rănise cumva.Nu îndrăznea să întrebe.

Acum, singură într-un dormitor micuţ,liniştit, ea simţi ooarecare invidie, urmatăde un profund

sentiment desingurătate.

Iar doctorul Fletcher– Griffin – era plecat. Sesimţea absenţa lui înimensa casă, ca şi cum,fără el, aceasta ar fiîncetat să existe.

Apoi, în depărtare, ouşă se închise.Atmosfera casei se

însufleţi. Rachel închiseochii şi adormi.

Griffin se trezi cu

greu în zori. O altă zi.Doamne, uneori doreaca timpul să se opreascăîn loc, ca el să-şi poatăaduna gândurile.

Aruncă într-o parte opătură şifonată şi se

mişcă, gol, pe podeauarece a dormitorului. Lalavoar, îşi turnă dintr-ocană apă călduţă şi sespălă. După asta, se rase,îşi puse îmbrăcăminteaobişnuită, adică unpantalon negru şi ocămaşă albă, şi îşi periepărul.

Deşi avea o mulţime

de alte lucruri în cap,gândurile lui seîntorceau mereu spreRachel care dormea încamera de vizavi. Odorinţă bruscă,devastatoare, luă naştereîn el, consumându-l,dând la o parte toatebunele intenţii.

Era liber acum, îşi

aminti el. Nu exista niciun motiv pentru care sănu fie atras de ea.

Împrospătat şideosebit de nerăbdător,se îndreptă sprefereastră şi privi afară.

Trase adânc aer înpiept, încercând săgăsească motive deteamă, dar nu găsi decât

unul, şi anume faptul căiubea din nou.

Încercând să seliniştească se întoarse dela fereastră şi părăsidormitorul.

Pe coridor se opri,atras de uşa închisă a luiRachel. După câtevasecunde, reuşi să sestăpânească şi porni mai

departe pentru adeschide uşa camerei încare se odihnea Fawn.

Dar ea plecase, iarcamera era aranjată şineschimbată, ca şi cumea nu ar fi fost niciodatăacolo.

Deşi era exasperat şiamuzat, nu fu surprins.Chiar şi când era copil,

Fawn avea probleme sănu rămână într-unsingur loc mai mult dedouă ore.

Coborî scara,străbătu casa tăcută şiintră în bucătărie.

Acolo, patru lămpiajutau zorile care seluptau să apară, în timpce Molly stătea în faţa

unei sobe de gătitimense şi amesteca cevaîntr-un ceaun de fontă.

Zâmbetul ei eraprudent, iar o şuviţă depăr arămiu, umed de laabur, îi căzuse pe frunte.O dădu într-o parte cudosul mâinii.

— Dar cu fataMcKinnon cum rămâne?

întrebă ea fără altăintroducere.

Griffin îşi înclinăcapul uşor şi râse.

— Şi bună dimineaţaşi ţie, Molly Brady.

— Molly îi răspunsebine dispusă şi puseîntr-un castron deceramică o porţie deterci de ovăz, în timp ce

Griffin îşi turnă cafea.— Este dragoste, nu-i

aşa? insistă Molly.Doamne sfinte, măgândesc ce pot face ochiiăia coloraţi în violet cusufletul unui bărbat!

Griffin se aşeză lamasa rotundă şi îşi pusezahăr peste cerealelecare i le aşezase Molly în

faţă.— Este doar un copil,

se răsti el, vorbind atâtpentru el, cât şi pentruMolly.

Râsul ei era plăcut.— Aşa copil…— Are numai

şaptesprezece ani, spuseGriffin, fiind deodatăfoarte interesat de cana

cu smântână de pemasă.

— Da, aprobă Mollyveselă. Iar la vârsta eieram deja măritată şimamă pentru William almeu.

Griffin ignorăremarca şi mâncă înlinişte.

D a r Molly nu

renunţă.— Sărăcuţa, arăta

atât de pierdută şi dedezorientată aseară!Presupun că nu te-aimai deranjat să-i explicianumite lucruri, GriffinFletcher.

Griffin se aşeză să-şitermine cafeaua.

— Tatăl ei îi poate

explica. Am de gând să-lgăsesc astăzi.

Molly se încruntă.— Da? Dar este de

mers o zi întreagă dus şiîntors. Ce se întâmplădacă este nevoie de tineaici?

Griffin ridica dinumeri cu o indiferenţăpe care nu o simţea. Nu

trebuia să plece, ştiaasta, mai ales că erasigur că Field ar fi mersîn locul lui. Dar aveanevoie să călărească,avea nevoie desingurătate, de timp.

— Am să mă întorccât de curând posibil.Până atunci, o ţii peRachel în casă sau în

apropiere. Jonas este lapat şi are dureri în niştelocuri cruciale, dar astanu înseamnă că nu esteîn stare să încerce ceva.

Cu dibăcie, înainte dea putea refuza, Molly îiumplu din nou cana cucafea.

— Griffin, cuteză eacu blândă precauţie.

Ştiu că tu şi BeckyMcKinnon aţi fostprieteni apropiaţi. Ştiucă i-ai promis să o ţii peRachel în siguranţă,departe de atingerea luiJonas. Dar dacă Racheleste atrasă de el?Indiferent cum este,totuşi arată bine şi estebogat. Aceste calităţi fac

o combinaţieatrăgătoare pentru o fatăcare a fost săracă toatăviaţa.

Griffin împinse canaîntr-o parte, pătând faţade masă albă şi se ridicăpentru a-şi lua haina şipălăria din cuiul delângă uşă.

— Jonas ar distruge-

o, spuse el.Îndreptându-şi

umerii, Molly îi întinsegeanta neagră.

— Poate că o iubeşte,spuse ea cu îndoială,ochii ei verzi fiindîngânduraţi.

— Dragoste?Cuvântul era amar îngura lui Griffin. El

deschise uşa şi fumulţumit de aerul rece.

— Jonas nu poatecunoaşte ce estedragostea.

Molly ripostă cu odârzenie tipic irlandeză:

— Iar tu, GriffinFletcher, te pricepi deminune să arunci cupietre.

Griffin ieşi, trântindcu putere uşa în urmalui, în semn de răspuns.

Când Rachel se trezi,

fu mirată să constate cănu simţea nimic. Nicidurere după mama sa,nici furie împotriva luiGriffin, nici singurătate.Părea că în sufletul ei

era un mare gol.Casa imensă era rece

şi liniştită, iar ea îşi croidrum prin ea până labucătărie.

Molly Brady eraacolo, cu zâmbetul eisincer şi cu ochiiprecauţi, întrebători.

— Hai, aşază-te aicişi ia o îmbucătură, o

invită ea pe un ton cald.Rachel îi zâmbi când

primi terciul de ovăz,mulţumi şi se aşeză sămănânce. Lâna ieftină arochiei îi zgâriaşoldurile goale şi îi iritasânii, dar ei nu-i păsa.Nimic nu mai conta,absolut nimic.

Molly îi aşeză o

pălărie de pai, cu borullung, pe vârful capului.

— Rachel?Ea privi în sus,

reuşind un început dezâmbet.

— Da?— Bun venit.Lacrimile se adunară

în ochii lui Rachel, ceeace era ciudat, întrucât

nu avea nici unsentiment.

Molly probabil căvăzuse ceva pe faţa ei,întrucât se apropie curapiditate. Îi luă pălăriade pe cap şi se aşezăîntr-un scaun lângă ea.

— Cred că eşti o fatăcare ai nevoie săvorbeşti cu cineva,

Rachel McKinnon.— Este foarte ciudat,

recunoscu Rachel,împingând la o partemicul dejun mâncat pejumătate. S-au întâmplatatâtea lucruri şi totuşinu simt nimic.

— O să simţi, oasigură Molly, în timp ceuna din mâinile ei mici,

roşii, se aşeza peîncheietura mâinii luiRachel.

Rachel suspină şi îşiferi ochii.

— Ce fel de om estedoctorul Fletcher?întrebă ea.

Menajera oftă.— Este un om bun,

un om puternic,

responsabil.— Dar este arogant şi

distant!Deodată, emoţiile o

prinseră pe Rachel penegândite.

— Doamnă Molly, euîmi vedeam de treburilemele. M-am dus lalocuinţa domnuluiWilkes, pentru că m-a

invitat să fac o baie…Un amuzament blând

licări în ochii verzi ai luiMolly.

— Da?— S-a întâmplat să

cad în noroi, iar domnulWilkes m-a invitat să faco baie! în orice caz,Griffin – doctorulFletcher – a venit ca o

furtună şi m-a smuls deacolo, iar de atunci îmidă întruna ordine şi măinsultă.

Molly se aşeză pescaunul ei şi îşi încrucişămâinile pe piept.

— Tactul nu a fostniciodată una dincalităţile lui Griffin. Eleste un om direct.

— Ce drept are el să-mi spună mie unde săstau şi unde nu, să măaducă aici?

— Nici unul,presupun. Dar doctorulşi mama ta au fost buniprieteni, Rachel. Iar el i-a promis că te vaproteja.

— De cine? întrebă

Rachel, cu o voceascuţită din cauzafrustrării.

— De domnul JonasWilkes, răspunse Mollyneutru. Exista o licăriremisterioasă în ochii ei, oamintire întunecată.

Rachel auzi din noucuvintele mamei sale:

„Există un bărbat, un

om groaznic.”Se referise ea mai

curând la domnulWilkes decât la doctorulFletcher? Totul era preaconfuz.

— De ce ar vreadomnul Wilkes să-mifacă rău?

Molly îşi coborî voceaşi spuse:

— Noi nu ştim că vaface asta, Rachel. Dinceea ce înţeleg, el teplace, iar ăsta este unlucru periculos.

Rachel oftă. Oare auînnebunit cu toţii? Ce arputea să vrea un bărbatcu bogăţia şi puterea luide la o fată de tăietor delemne?

— Doctorul Fletcherîl urăşte, şi cred că şimama l-a urât.

Molly aprobă.— Da. Presupunerea

mea este că Becky s-agândit că Jonas îşi va luarevanşa asupra ei pentrunişte certuri din trecut,dacă te atacă pe tine. Înceea ce îl priveşte pe

Griffin, el are motiveserioase pentru ceea cesimte, deşi aş vrea să lefi uitat.

— Ce certuri auexistat între mama şidomnul Wilkes?

O pată de soare lucipe masă, iar trăsăturilelui Molly erau ascunsede strălucirea acesteia.

— Jonas Wilkes esteunui dintre cei maiputernici şi maiinfluenţi oamenidinWashingtonTerritory, Rachel. Iar elnu a putut niciodată săo controleze pe mamata, aşa cum face cu mulţioameni. Ea nu se temeade el, până nu ai venit

tu.Rachel tăcu un timp,

mintea ei fiindpreocupată săînregistreze aceastăinformaţie ciudată, dar,în cele din urmă, vorbidin nou:

— Din cauza asta îlurăşte pe doctorulFletcher, pentru că nu-l

poate controla?— Sunt sigură că asta

este numai o parte aproblemei, aprobăMolly, în timp ce luminasoarelui scădea, iartrăsăturile ei deveneaudin nou vizibile.

— Dar există cevamult mai profund întrecei doi şi totul a început

cu mult înainte ca Jonassă moştenească averea.

Ceva încomportamentul luiMolly o făcu pe Rachelsă-şi aleagă cu grijăcuvintele:

— Este ceva înlegătură cu durereasufletească a doctoruluiFletcher, nu-i aşa?

Molly deveni deodatăpreocupată. Se ridică depe scaun, îşi aranjăşorţul imaculat, şi îşilegă o basma galbenăpeste părul lucios.Pălăria de pai zăcea,uitată, pe un dulaplateral.

— Deja am spus preamulte şi mai am de

lucru în grădină. Tutrebuie să te odihneşti şidacă vrei să citeşti, suntsute de cărţi în birouldoctorului.

Rachel primi cubucurie oferta de a secufunda în lectura unuiroman sau a unui volumde poezie.

Gânduri şi

sentimente o încercau întimp ce străbătea dinnou casa, spre cameraînchisă despre care eapresupunea că ar fibiroul lui Griffin. Mollyştia în mod clar multmai multe decât voia săspună, iar Rachel erafrustrată de tăcerea ei.

8Rachel se opri în uşa

biroului, încântată.Molly Brady nuexagerase; erau acolosute, poate chiar mii, decărţi. Erau îngrămăditepe rafturi, pe scaune şimese, aranjate într-unmorman înalt pe biroulmasiv ce ocupa centrul

camerei.Şi totuşi locul avea un

aer de ordine austeră.Paravanul de alamă alşemineului strălucea,cele două scaune dinpiele neagră, ce eraupuse în faţa căminului,miroseau a săpun, iarinstrumentelechirurgicale, aranjate

într-un dulap cu geamdin sticlă, luceau.

Fără să ezite preamult timp, Rachel intrăîn cameră, se apropie deun perete căptuşit cucărţi şi îşi trecu degetelepeste coperte din piele.Multe titluri erauimprimate cu auriu.

Desigur, erau şi cărţi

de medicină, groase,tratate de anatomie, darerau şi clasici, şi textedespre botanică,astronomie, filozofie şipolitică. Intercalateprintre aceste volume,se aflau şi romane deaventuri, şi chiarcomedii. Acestea, fărăexcepţie, erau semnate

Louisa G. Fletcher, cu unscris de mână înflorit.

Rachel reţinu acestnume în mintea ei,întrebându-se cineputea fi. Va trebui sărămână cu aceastăcuriozitate, întrucât nuavea intenţia să-l întrebepe Griffin cine eraLouisa, iar Molly

probabil că nu i-ar fispus, dacă ştia.

Resemnată, ea seinstală într-unul dinscaunele din faţaşemineului şi deschiseun roman franţuzesc.Dimineaţa trecu într-odulce şi paşnicăindolenţă; timp decâteva ore, cel puţin,

Rachel McKinnon reuşisă dea uitării realităţiletriste ale vieţii ei. Întoată această pauzăbinevenită, rochia eiurâtă se transforma într-o rochie de mătase,sărăcia se transformaîntr-o bogăţie opulentă,iar singurătatea îi fualungată de adoraţia

unor bărbaţi cutezători.Ochii lui Rachel erau

înceţoşaţi de visuri, iarobrajii erau îmbujoraţide cutezanţa aventuriloreroinei sale, când îşidădu seama că nu erasingură în birou.Ridicându-şi privireaîntâlni faţa blândă apreotului Hollister.

— Iartă-mă, spuse el,ochii lui fiind luminaţide un amuzament blând.Se pare că am întreruptceva foarte interesant.

Stânjenită, Rachelînchise cartea, ţinândsemn cu un deget, şizâmbi.

— Vă rog, spuse ea.Aşezaţi-vă.

Preotul se aşeză pescaunul de lângă ea, cuaerul unui musafirfrecvent şi binevenit. Eaştiu, instinctiv, că acestom era cel mai bun, cuexcepţia lui Molly Brady,prieten al lui GriffinFletcher.

Tăcerea devenistânjenitoare şi Rachel o

rupse în mod deliberat:— Mă tem că

doctorul Fletcher esteplecat, spuse ea,preluând în modinconştient limbajulgraţios, educat aldomnişoarei despre caretocmai citise.

El păru oarecumjenat.

— De fapt,domnişoară McKinnon,am venit să te văd pedumneata.

Ochii mari, albaştri,erau precauţi, iar voceaavea un ton blând.

Rachel ar fi vrut săîntindă mâna şi să-lapuce pe bărbatul dinfaţa ei de gulerul

sutanei. În loc de asta,ea întrebă:

— De ce?Acum părea el

tensionat, văzând că erastăpânit de o mulţimede emoţii conflictualecare îl măcinau, Rachelfu uimită când el seridică şi se întoarse cuspatele la ea.

— DomnişoarăMcKinnon, pur şisimplu nu există un moddelicat de a rosti aceastăfrază. Este extrem deimportant să părăseştiProvidence cât maicurând posibil.

Oftă, examină tavanulo clipă, apoi continuă:

— Domnişoară

McKinnon…Rachel fu dintr-o dată

conştientă de rochia eidemodată, de faimoasaei mamă şi denepotrivita ei prezenţăîn casa doctoruluiFletcher. Un noddureros i se puse în gât,iar abdomenul i sestrânse.

— Rachel, spuse ea.Te rog, spune-miRachel.

Preotul se aşeză dinnou jos, ochii lui fiindacum mai curând triştidecât înflăcăraţi.

— Rachel, acceptă el.Numele meu esteWinfield, deşi Griffin mil-a prescurtat de mult în

„Field”.Rachel aprobă uşor.— „Field”, repetă ea

testând numele, simţindîn el putere şi onoare.Eu nu sunt la fel camama, dacă ăsta estemotivul pentru care vreica eu să plec, spuse ea.

Compasiunea seaşternu pe chipul lui ca

o ninsoare lină, iar voceaconţinea o blândădojană:

— Rachel, mama ta afost admirabilă în multeprivinţe. Deşi nu am fostde acord cu… vocaţiaei… eu am considerat-ototuşi un prieten devaloare.

Rachel îşi plecă ochii

pentru o clipă, apoi seforţă să şi-i îndreptespre Field.

— Ştii, eu nu mă simtbinevenită aici. Constatcă şi alţii ar dori să pleccât mai repede.

Mâna lui Field i-ocuprinse pe a ei.

— Te rog să nu tesimţi ocolită.

Deodată, sări din nouîn picioare, parcurgândagitat spaţiul din faţaşemineului. Poate că nuar fi trebuit să vin aici,poate că nu ar fi trebuitsă spun ceva.

Rachel îl întrerupse:— Field, ce voiai să-

mi spui de fapt?Bărbatul înalt se opri

şi privi în jos spreRachel, părând sincerîngrijorat:

— L-ai întâlnit pedomnul Wilkes,conchise el. Şi,bineînţeles, ai făcutcunoştinţă cu Griffin.Rachel, pentru numelelui Dumnezeu, nu te lăsaprinsă între cei doi!

Mirarea lui Rachel eraegalată numai deconfuzia ei.

— Între cei doi?spuse ea ca un ecou.

Field umbla din noude colo-colo.

— Am reuşit sădeclanşez un dezastru,pot vedea asta!murmură el, clătinându-

şi capul cu o mişcarecomică, care o făcu peRachel să surâdă.

— Mă faci să măconsider un premiuirezistibil, Field! Vrei săspui că Jonas şi Griffinar putea ajunge să sebată din cauza mea?

Hollister păru să serelaxeze puţin, văzând

amuzamentul exploziv allui Rachel, care îiîmbujoră pomeţiiobrajilor. Se aşeză dinnou, iar când întâlniprivirea oarecumînceţoşată a lui Rachel,faţa lui deveni serioasă.

— S-ar putea să fiemai tragic decât asta,Rachel. Jonas Wilkes te

vrea, ăsta este un faptstabilit. Iar intuiţia meaîmi spune că Griffin teconsideră la fel deatrăgătoare.

Rachel privi rochialălâie şi pantofiiscorojiţi, izbucnind într-un hohot de râsnecontrolat.

Field oftă şi căzu

înapoi în scaun,aşteptând, în modevident, încetarearâsului. Când acesta sedomoli, el se răsti:

— Crede-mă, Rachel,dacă ai şti cât deşubredă este pacea întrecei doi bărbaţi, nu aimai râde.

Rachel deveni

serioasă, sesizândsinceritatea lui, dar însinea ei continua sărâdă.

— Părinte Hollister…Field… de fapt cred…

— Ar fi mai bine să tegândeşti! o întrerupseField. Eşti o tânărăfemeie foarte drăguţă.Nici lui Jonas, nici lui

Griffin nu le lipseştecalitatea de a vedeaacest lucru.

Rachel era sigură căniciodată nu mai auziseceva atât de absurd, darromantismul ideii eraprea plăcut pentru a-l dadeoparte. Ea îl savurătimp îndelungat.

Când vorbi din nou,

vocea ei era fermă: — Nu intenţionez

să plec din Providence.Mama mi-a lăsat cevabani şi clădirea ei, şi amintenţia să mă folosescdin plin de amândouă.

Field deschisegura, iar chipul îi devenialb precum gulerulpreoţesc.

Rachel îşi reprimă cugreutate o altă explozienestăpânită de râs. Cuexcepţia unei micistrâmbături în colţulgurii, faţa ei rămaseserioasă.

— Ţi-am făcut oimpresie neplăcută,continuă ea,împrumutând din nou

din limbajulpersonajeior despre caretocmai citise. Nu amintenţia să urmezvocaţia mamei mele…am de gând să înfiinţezo casă pentru închiriat.Tatăl meu şi cu minevom locui acolo şi îmiimaginez, că la fel şimulte alte femei din

Tent Town.Cu un efort demn de

admirat, Field Hollisterîşi reveni.

— Înţeleg, spuse el,apoi îşi drese glasul şiroşi.

Era un om drăguţ şiRachel voia să-l asigurede sinceritatea ei.

— Field, te rog să nu-

ţi faci griji din cauzadomnului Wilkes şi adoctorului Fletcher.Uită-te la mine. Suntfiică de tăietor de lemne.Nu am rochii frumoase,nici educaţie, nici o faţăfrumoasă. Ce-ar putea săvadă la mine aceştibărbaţi?

Field Hollister privi

în gol, cu gândurile la omare distanţă. În celedin urmă, se ridică,revenind la realitate.

— Dumnezeu să-isalveze pe ceinevinovaţi, murmură el.

Rachel deschisecartea pe care o ţinea înmână şi urmări cudegetul înscripţia de pe

prima pagină.— Field, cine este

Louisa G. Fletcher?îndrăzni ea să întrebe.

El oftă.— A fost mama lui

Griffin, răspunse el,neatent.

O mare uşurarestrăbătu inima luiRachel.

— Cum era ea?Field zâmbi,

amintindu-şi.— Era frumoasă,

practică şi, la fel ca fiulei, nu era înclinată spreconversaţii sterile.

Apoi, după ce osalută politicos, plecă.

Rachel deschisecartea şi citi acelaşi

paragraf de trei ori larând. Cuvintele bântuirăprin mintea ei, apoi seevaporară ca fumul.

Tulburată, închisecartea şi o puse cu ciudădeoparte. Deodată viaţaei devenise maiinteresantă.

Soarele de amiază

strălucea pe cer cândGriffin ajunse în tabărade bază a lui Jonas.Câţiva oameni intrau şiieşeau din baracă, darmajoritatea, ştia, era lamuncă.

Griffin se încordăcând descălecă şi îşi legăcalul de stâlpul din faţabucătăriei. Amintirea

persista. Mirosul desmoală, strigătul,căderea unui arboregigant, trupul strivit altatălui său transportatîn tabără, toate acesteaîi reveneau în minte, oride câte ori venea aici.

Jack Swenson,bucătarul, apăru în uşabarăcii, ţinând într-o

mână un vas mare şiînvârtind un amestec înea cu cealaltă mână.

— Ce te aduce aicisus, doctore? Nu esteniciun accident astăzi.

Griffin îşi permise oprivire rapidă în cratiţalui Swenson. Regretăimediat acest lucru.

— Înţeleg că aveţi

aici un om pe numeMcKinnon – un tăietor.

Swenson înjură cudispreţ şi scuipă înnoroi.

— McKinnon nu maieste tăietor, doctore.Începând de azi-dimineaţă el dă ordine.

Acest lucru îl făcu peGriffin să se simtă

descumpănit. De ce oaresă-l angajeze Jonas catăietor şi apoi să-lpromoveze după numaio zi?

— Unde este?— Nu-mi pot

imagina ce vrei de la el,comentă Swenson,privindu-l pe Griffin cuun dispreţ făţiş. Nu este

bolnav.Griffin oftă, îşi scoase

pălăria şi îşi trecumâneca udă detranspiraţie pestefrunte. Bătrânul poate cănu-l iertase că alesese săurmeze medicina, în locsă fie interesat dedomeniul forestier altatălui său. Poate că

într-un fel nici el însuşinu se iertase.

— Unde esteMcKinnon? insistă el.

Obrazul nebărbierital lui Swenson se mişcăpuţin.

— Nu l-am văzut.Griffin trase o

înjurătură în barbă.Faţa nebărbierită a

lui Swenson se luminăde un zâmbet.

— Poate că totuşi aiceva din bătrânul Fletch,băiete. Unii dintre noise întrebau dacă într-adevăr erai aşa cumafirma mama ta.

Griffin închise ochiişi număra în gând. Cândse calmă, vorbi pe un

ton măsuraţ cu grijă:— Ţine-ţi gura,

Swenson, dacă nu cumvavrei să te trezeşti cumâncarea aia în cap.

Bătrânul împinsecratiţa şi lingura delemn în braţele unuiajutor deja speriat şitraversă verandafluierând.

— Crezi că poţi să teiei de bătrânul Swenson,micuţule Fletcher?

Griffin îşi roti ochii.— Ştii foarte bine că

pot, ticălos bătrân!Swenson păşi cu atenţiepe treptele bucătăriei, însoarele strălucitor.

— Atunci suflecă-ţimânecile alea de pânză

şi fă o încercare!— Oh, la naiba,

mormăi Griffin.— Ţi-e frică de mine,

micuţule Fletch?Un chicotit se auzi

din mijlocul miculuigrup de băieţi care seadunase atraşi dediscuţie.

Griffin îşi scoase

butonii de la manşetelecămăşii. Apoi, intrând înjoc, îşi suflecă mânecile.Te uiţi, tată? se gândi el.După toţi anii ăştia, totnu pot să pun piciorul pemuntele ăsta fără caamintirile să nu măîndemne să dovedesc căsunt fiul tău.

— O.K., Swenson,

spuse el cu voce tare.Cine este martorul tăude data asta?

Ca şi când ar fiaşteptat un semnal, unuldintre oamenii veniţirecent, păşi în faţă.Ceilalţi mai văzuserăscena şi înainte, darreuşiră să-şi păstrezenişte feţe serioase.

Individul era cu uncap mai înalt decâtGriffin, cu un pieptmusculos şi cu oexpresie de onoarejignită în ochi. Griffinaproape râse cu glastare.

— Tu preiei bătăilebătrânului, zilele astea?

Soarele străluci în

părul roşu alpădurarului. El privifeţele celorlalţi bărbaţicu vizibilă neîncredere.

— Bineînţeles că n-am să stau cu mâinile însân să văd cum îl bateun bărbat ce arejumătate din vârsta lui!afirmă el cu curaj.

Griffin îi făcu semn

cu degetele de la ambelemâini.

— Bine, vino,

Greenhorn[1]

. Swen n-osă fie liniştit până cândnu se întâmplă cetrebuie.

Tipul arăta jenat şimai mult decât jignit.

— Cui îi spui tuGreenhorn?

— Ţie, răspunseGriffin zâmbind.

Spre deliciulcelorlalţi, Greenhornavansa ameninţător.Primul lui pumn îlnimeri pe Griffin înstomac, luându-irespiraţia. Era depăşit,dar asta făcea parte dinregula jocului.

Cea de a doualovitură era la fel deevidentă ca sosirea unuitren şi Griffin se feriîntr-o parte. Se opuseluptând, lăsândspectacolul să continueun timp; Dumnezeu ştiacă viaţa în tabără eramonotonă şi că oameniiaveau nevoie de

distracţie.Diversiunea fusese o

greşeală. Pumnul dreptal lui Greenhorn nimeriosatura maxilarului luiGriffin, transmiţându-i odurere explozivă în cap,de-a lungul cefei şi înomoplaţi. Mintea lui segoli de toate şi începudansul mortal.

Deodată, GriffinFletcher nu mai erabărbat, ci băiat.

Nu se mai afla într-otabără forestieră, ci peunul dintre vapoarele pecare tatăl său avea omisiune, navigând întreSan Francisco şi Seattle.

Acolo, pe punteaalunecoasă, La Ferrier îl

stimula, învăţându-ltehnici aducătoare demoarte, dojenindu-lpână când trupul şispiritul lui deveneau oforţă. Iar picioareleîncălţate cu cizmedeveneau arme maiteribile decât ar fi pututdeveni mâinile.

Când Griffin îşi

reveni, victima plăceriilui Swenson pentrudiversiune zăcea lapământ, o parte acapului lucind de sângeînchegat. Numaimişcarea enormului săupiept indica faptul căera încă în viaţă.

Griffin se clătinăpuţin şi o găleată cu apă

rece ca gheaţa îi fuaruncată pe faţă,alungându-i ultimelerămăşiţe de confuzie.Cel care ţinea găleataavea ochi tineri, darbarba şi părul îi eraucărunte.

— Ticălosule, gâfâi el,unde ai învăţat să telupţi ca un francez?

Griffin nu puturăspunde. În schimb,privi din nou la ceea ceîi făcuse nevinovatulapărător al lui Swensonşi, împiedicându-se, seîndreptă spre vagonul cuunelte. Acolo, vomă înconvulsii mult timpdupă ce stomacul lui eragolit.

Bărbosul îl privi tottimpul. Când termină, îiîntinse lui Griffin ogăleată cu apă,turnându-i în mâini.Griffin îşi umplu gura,scuipă, iar restul de apăşi-l turnă peste capulcare îi zvâcnea. Vocealui era răguşită cândvorbi:

— Mulţumesc.Ochii albaştri îl

priveau atent, dar nu cuviclenie. I se întinse omână aspră.

— Numele meu esteMcKinnon.

Râsul lui Griffin îiarse gâtul. Începu ca unchicotit chinuit şi crescupână când ajunse un

hohot de râs.— Fletcher, reuşi el

să spună după un timp.Griffin Fletcher.

Era întuneric afară şi

lui Rachel nu-i plăceafelul în care Molly Bradypărăsea mereu masapentru a se duce lafereastra bucătăriei şi a

privi pe furiş spre grajd.Pe cine urmărea ea? Pedoctorul Fletcher? Saupoate pe indiana caredispăruse, pe FawnNighthorse?

Dispariţia acesteiafusese o decepţie pentruRachel; dorise să ocunoască şi să-i punăîntrebări despre o

mulţime de lucruri.— Sfinţii să fie

binecuvântaţi! ţipăMolly dintr-o dată,speriindu-i atât peRachel, cât şi pe băiatultăcut, cu ochiinexpresivi, care mâncala masă lângă ea.

Uşa bucătăriei sedeschise şi doctorul

Fletcher apăru. Rachelrămase şocată de stareajalnică a feţei lui umflateşi rănite, încât i se făcurău.

Doctorul Fletchernici nu se uită îndirecţia ei, iar ea încercăsă înţeleagă motivelepentru care era atât deîndurerată, când tatăl

său intră pe uşă.— Tată! ţipă ea,

aruncându-se în braţelelui puternice,primitoare.

Ezra McKinnonzâmbi fiicei sale cu otandreţe amuzată.

— Ei, asta zic şi euprimire, spuse el.

Abia atunci îşi aminti

Rachel. Simţi cum îidispare culoarea dinobraji şi în ochi i seadună lacrimi.

Ezra o ţinu strâns.— Este în ordine,

micuţo, spuse el. Ştiu cămama ta s-a dus.

Rachel îşi permiseplânsul dezlănţuit decare avea atâta nevoie.

Când şocul trecu, ea eraatât de slăbită, încât de-abia se putea ţine pepicioare.

Ezra o instală pe unscaun la masa de stejarşi se aşeză şi el alături.Pentru prima oarăobservă că erau singuriîn încăperea spaţioasă.

— O să lăsăm locul

ăsta în urma noastră,promise Ezra, cu o voceîncărcată de emoţie. N-are niciun rost sărămânem.

Rachel înghiţi cugreu, întrebându-se cumva reacţiona tatăl ei laceea ce avea ea de gândsă facă. Cu curaj, îiexplică faptul că

Rebecca îi lăsase omoştenire, că acumputeau avea o locuinţă şică nu mai era necesar săse mute mereu din oraşîn oraş.

Fu uimită de patimaimprimată pe faţatatălui ei, când îi auzicuvintele:

— N-o să facem deloc

aşa, fetiţo! După cele cemi-a povestit astăziGriffin Fletcher, n-aşrămâne aici pentrunimic în lume.

Dezamăgirea şifrustrarea o făcură peRachel să înţepeneascăîn scaun.

— Ce anume ţi-aspus, de ţi s-a părut atât

de groaznic, tată?— Nu contează ce

mi-a spus. De îndată ceBecky va fi îngropatăcum se cuvine şi ne vomreculege la mormântulei, plecăm. Şi cu astagata, Rachel.

Şi aşa a fost, se gândiRachel, cu inima grea.

9Curierul solid,

îmbrăcat în pantalonigroşi şi în cămaşă deflanel, uzată, stăteanerăbdător lângăşemineul din salon.

Jonas, înfăşurat într-un halat de brocard,turnă coniac întâipentru el şi apoi pentru

vizitator.— Ei bine, Peterson?

întrebă el aspru. Ce maieste? Ochii lui Petersonse roteau în toatepărţile, admirândgrandoarea ce-lînconjura, în timp cemărul lui Adam îi urcaşi îi cobora în gâtul luigros.

— Swenson zicea că osă vrei să ştii căMcKinnon a plecat. Şiăsta începând chiar deazi.

Jonas înregistra calminformaţia.

— Din întâmplare,după o lungă discuţie cuGriffin Fletcher?

Un zâmbet iritat se

întinse pe faţa, de altfelştearsă, a lui Peterson.

— L-ai văzutvreodată pe Fletcherbătându-se, şefule? Unchicotit amar îi scăpă luiJonas. Durerea ascuţită,ce nu ceda, din organelelui genitale, era unrăspuns clar la aceastăîntrebare pentru el, nu

şi pentru Peterson.— Deci, Griffin a fost

acolo. Pe cine a maizdrobit de data asta?

Peterson învârtipălăria fără formă înpalmele sale masive.

— Pe roşcatul ăla defierar care s-a angajatluna trecută – Dobson.

Jonas clătină din cap.

Ironia acestui fapt eraextraordinară. OareGriffin va face mâine onouă plimbare în munţipentru a repara cestricase azi?

— Omul este bine?Peterson aprobă din

cap, punându-şi pălăriaîntr-o parte pentru aaccepta băutura oferită.

— Swenson a trebuitsă-i lege falca şi nu poatemânca, dar altfel estebine.

Jonas luă oînghiţitură din băuturasa.

— Nimeni nu arputea mânca mâncarealui Swenson! DarMcKinnon a spus de ce

nu mai vrea să rămână?— Nu a dat nici o

explicaţie. A spus numaică vrea să primeascăbanii care i se cuvin şi aplecat cu doctorul.

— Înţeleg, murmurăJonas. Apoi se lăsă săcadă în scaunul săupreferat, strâmbându-sesimţind durerea dintre

picioare.— Termină-ţi

coniacul şi şterge-o deaici, Peterson. Şi spune-ilui Swenson că îimulţumesc.

Doamna Hammondintră în momentul încare Peterson plecă. Eaîşi fixă privireanemulţumită asupra lui

Jonas şi întrebă:— Ce faci aici jos? Nu

eşti într-o stare…Jonas închise ochii.— Unde este McKay?

întrebă el aspru.— Probabil sub cea

mai apropiată stâncă,răspunse femeia.

Jonas zâmbi şideschise din nou ochii.

— Atunci, răstoarn-o.Vreau să-l văd acum.

Revolta calmă ce jucape faţa doamneiHammond îl distră.Pentru a milioana oarăJonas se întreba oare dece rămânea ea aici, andupă an, cânddezaproba aproape totce făcea el?

— Dacă îţi închipuiun singur minut că poţitrimite o femeie la oraasta…

Jonas râse. O femeie!Vor trece zile până cândse va putea gândi laacest lucru.

— Fii liniştitădoamnă Hammond.Mulţumită lui Griffin

Fletcher, această dulceperspectivă este exclusă.În seara asta nu aimotive de revoltămorală.

Bombănind, doamnaHammond părăsiîncăperea.

Jonas nu avea nici oîndoială că McKay vaapărea curând. Îşi

umplu paharul din sticlace se găsea pe masa delângă scaun şi se gândi.

Deci Griffin s-a dus laMcKinnon şi l-aavertizat că fiica lui esteîn mare pericol de a-şipierde inocenţa datorităgroaznicului JonasWilkes. Înjură răguşit,iar sunetul avu ecou în

camera mare.Închise ochii şi se

gândi la Rachel. Artrebui să-l lase peMcKinnon să o ducădeparte, dar numaigândul absenţei ei îlumplu de un golcutremurător,insuportabil.

Doamne sfinte, ce

făcuse din el? Ce vrajăavea asupra lui dereuşise să-l facă să vrealucruri pe care jurase cănu le va face?

Jonas deschise ochiipentru a-l vedea peMcKay care stătea înpragul uşii urmărindu-l.

— Despre ce estevorba, şefule?

Cu calm Jonas dăduordinul.

Ezra McKinnon stătea

pe veranda caseidoctorului privind lacerul presărat cu stele şi.Gândindu-se la propriasuferinţă. Cum puteaBecky să fie moartă?

El se sprijini de

stâlpul verandei,căutând un reazem. Ceprost fusese să se lasecopleşit de această adoua pierdere a ei! Cemotiv avea s-o jelească?Ea aproape îl ucisesepărăsindu-l în acel mod,părăsindu-l pe el şi pepropriul ei copil.

Un sughiţ de plâns

răguşit îi ieşi din gât,având ecou în noapte. Îşireprimă alte valuri deplâns care voiau să-iurmeze primului.

O băutură ar fitocmai potrivită. Da, obăutură şi o femeie.

Îndreptându-şiumerii, McKinnon săripeste balustrada

verandei, înconjură casa,traversă curtea luminatăde lună şi intră în grajd.Acolo, înşeuă un cal pecare-l închiriase latabăra forestieră.

În lumina slabă dingrajd, urmări cu degetulînsemnul Wilkes şiscuipă. „Peste cadavrulmeu, ticălosule!” rosti el

adresându-se în gândprinţului cherestelei,care-şi închipuia că seputea folosi de fiica unuiom cumsecade, ca şicum ar fi fost un gunoi.

Simţul familiarfuncţiona ca de obicei.Becky s-a descurcatbine, se gândi el cândpărăsi saloon-ul două

ore mai târziu. Îşiaminti de ideea luiRachel de a transformaacest loc într-o casă deînchiriat şi chicoti.

McKinnon încălecăcalul şi călări urmânddrumul întunecat. Dupăaceastă noapte petrecutăîn casa lui GriffinFletcher, el şi Rachel îşi

vor lua un cuvios rămas-bun de la Becky şi vorpleca din apropierea luiWilkes. Auzise că era delucru mai în nord, înCanada.

Călăreţii îlînconjurară deodată,deşi nici un sunet nu-lavertizase de apropierealor. Erau şase şi se

apropiaseră foarte multde el, având feţeleacoperite. McKinnonblestemă pământulumed care amortizasezgomotul copitelor decai.

Rachel se trezi cu

lacrimi pe faţă.Această zi va avea

prea multe despărţiri:un-rămasbun mameisale, altul visurilor ei dea avea o locuinţăadevărată şi altul deGriffin Fletcher. Ideeade revoltă îi apăru înminte, ca un fulger.

Să zicem că ar refuzasă plece? Ce s-arîntâmpla atunci?

Soarele dimineţiistrăluci în fereastracamerei de oaspeţi, iarRachel. Eraneputincioasă în faţaautorităţii lui, înconformitate cu legile,atât de morale, cât şicivile, în cele din urmăaceastă autoritate se vatransmite unui soţ încă

necunoscut, care o vaacapara complet. Ea nuva putea niciodată să iadecizii de una singură şiaceastă idee o umplu demânie.

Pentru prima datăRachel înţelese de cefugise mama ei.

Trase adânc aer înpiept, aruncă pătura

într-o parte şi se dădujos din pat. Cel puţinacum existau banii, iarea nu avea intenţia săplece fără ei, indiferentce s-ar f i întâmplat. Şimai târziu vor fi maimulţi, după ce se vavinde saloon-ul. Viaţa vafi mai uşoară. Îşi vacumpăra câteva cărţi, o

nouă garderobă şi poate– poate – va găsi unbărbat care să-i acordemăcar puţină libertate.

Se auzi o uşoarăbătaie în uşadormitorului tocmaicând Rachel terminasecu îmbrăcatul şi îşi periapărul.

— Intră, spuse ea cu

resemnare.Imaginea feţei şi a

umerilor lui Molly sereflectară în oglinda ei.

O teamă fără motiv îicuprinse inima luiRachel.

— Molly… ce este?Puţină culoare reveni

în obrajii neobişnuit depalizi ai lui Molly.

— Rachel, l-ai văzutpe tatăl tău azi-dimineaţă?

În încăpere se lăsă otăcere palpabilă.Incapabilă să vorbească,Rachel clătină din cap.

Molly făcu un eforturiaş să-şi ascundădezamăgirea.

— Ei bine, sunt

sigură că nu sunt motivede îngrijorare.

Doctorul şi Billy auplecat să-l caute.

Rachel puse deoparteperia de păr pe care i-odăduse Molly şi se lăsăameţită pe pat.

Molly se aşeză lângăea şi-i luă mâna..

— Nu-ţi face griji. N-

ar fi plecat fără tine. Şieste puţin probabil căşi-a schimbat hotărâreaşi s-a dus din nou înmunţi.

În ciuda dorinţei eide independenţă la carese gândise mai devreme,Rachel era acumsperiată. Ea îşi iubeatatăl, indiferent de

divergenţele dintre ei.— Eu… eu am crezut

că a petrecut noapteaaici…

Vocea lui Molly erareconfortantă.

— Toţi am crezutasta, Rachel. Daradevărul este că nu adormit în patul lui, iarcalul a dispărut şi el.

Rachel înghiţi cugreu.

— M-a părăsit! Ştiucă m-a părăsit.

Molly îşi strecură unbraţ peste umerii luiRachel, dar nu spusenimic.

Pierdută în rochia ei

de lână maronie şi în

propriile emoţiiconfuze, Rachelparticipa laînmormântarea mameisale. Erau mulţi oamenicare veniseră să asiste,ascultând cu tristeţecuvintele blânde, plinede compasiune alepreotului Field Hollister,dar Ezra McKinnon nu

se afla printre, ei.— Când toate

cuvintele fură rostite,Molly şi doctorulFletcher o luară peRachel şi o îndepărtară,trecând pe lângămormântul proaspăt.

— Ar trebui să plâng,se gândi Rachel cupatimă. Întrebându-se

de ce nu putea dadrumul lacrimilor care îipulsau în ochi şi îizbuciumau pieptul, eaîşi întoarse capul, priviînapoi şi văzu coşciugulsimplu, din pin, caretocmai era coborât îngroapă.

Un ţipăt sfâşie aerul,iar genunchii lui Rachel

tremurară, apoi seînmuiară. DoctorulFletcher o luă în braţe,când ea îşi dădu seamacă ţipătul fusese al ei şise cufundă cu totul înceaţa neagră care oînconjura.

Griffin şedea înscaunul lui din spatelebiroului, cu o mână

încleştată pe paharul debăutură pe care şi-oturnase şi suferea.

Ce se întâmpla cu el?De ce nu-şi putea separaemoţiile lui de ale ei?

— Griffin?Se uită în sus şi îl

văzu pe Field în praguluşii, studiindu-l.

— L-au găsit pe

McKinnon? întrebă el cuo voce joasă, răguşită.

— Privirea lui Filedse opri asupra porţieiduble de whisky dinpaharul lui Griffin, întimp ce dădu la o partetrei cărţi de pe scaun şise aşeză.

— Nici o urmă. Iar tunu poţi să-ţi permiţi să-

ţi îneci grijile înbăutură, amice, spuse elcu blândeţe.

Griffin luă în modintenţionat o nouăînghiţitură, dându-şicapul pe spate, în timpce băutura îi ardeagâtlejul şi îi încălzeastomacul.

— Ceva nu este în

regulă, Field. McKinnonnu ar fi dispărut pur şisimplu, nu fără fiica lui.

Field oftă.— Nu e posibil ca el

să nu mai vrea să aibăresponsabilitatea?

Griffin îşi golipaharul dintr-oînghiţitură.

— Nu, la naiba; nu

este posibil. O iubeafoarte mult.

Urmă o scurtă tăcere,tensionată. Field oîntrerupse brusc:

— Nu este ceea ce tegândeşti, Griffin. DacăMcKinnon ar fi mort,cineva i-ar fi găsitcorpul, sau cel puţincalul. Griffin privi spre

prietenul lui. Jonas estecu mult mai deştept,Field.

Field Hollister nu eraprieten cu Jonas, darizbi cu pumnul în biroullui Griffin şi ţipă:

— Toate necazuriledin lumea asta nu începşi se sfârşesc cu JonasWilkes, Griffin! Eşti

obsedat de acest om!— L-a ucis pe

McKinnon!— Griffin, încearcă să

fii rezonabil. Nu ar fiputut. Datorită ţie, nu apărăsit casa de două zile.

Griffin se pregătea săapuce din nou sticla cubăutură, dar apoi serăzgândi. Şi aşa avea

probleme să întâlneascăprivirea fixă aprietenului său.

— Deci, ai aflat?— Bineînţeles că am

aflat; doamnaHammond a dorit înmod expres acest lucru.Şi ştiu şi despre bătaiacu tăietorul de lemne.

Griffin ignoră

referirea la incidentuldin tabăra forestieră alui Jonas din ziuaprecedentă şi se răsti:

— Ţi-a spus doamnaHammond şi ce i-a făcutJonas Wilkes lui FawnNighthorse?

Culorile dispărură depe faţa lui Field, iarmărul lui Adam începu

să i se mişte în sus şi înjos.

— Credeam că astaîţi va alunga îndreptăţităindignare, amice.

Acum Field era înpicioare, cu mâinilesprijinite de margineabiroului lui Griffin.

— Povesteşte-mi!— Crede-mă, Field,

nu vrei să afli. Am adus-o aici, dar probabil cănu era atât de rănităcum am crezut, întrucâta plecat.

— A plecat? Darunde…

Griffin ridică dinumeri cu o indiferenţăpe care nu o simţea.

— Cine ştie?

Field se întoarserepede, dar Griffin îivăzu tristeţea în felulcum îşi ţinea umerii.Camera se întunecăcând un nor trecu pedeasupra, apoi se luminădin nou.

Field îşi reveni şi seîntoarse la scaun.

— Şi acum ce ai de

gând, Griffin? Ce o săfaci în legătură cuRachel?

O durere ascuţită îicuprinse ceafa luiGriffin, pulsându-i pânăîn tâmple.

— Nu am avut timpsă mă gândesc la asta,spuse el, evitând din nouprivirea lui Field. Ea nu

este acum într-o stare încare să poată pleca.

— Prostii. Spune-i luiMolly să-i împachetezelucrurile şi am s-oconduc eu însumi pânăla Seattle şi o să oinstalez acolo.

— Seattle? gâfâiGriffin. De ce n-o pui pepragul uşii lui Jonas şi să

termini odată?Field oftă frustrat.— Încep să mă întreb

dacă nu cumva eşti şi tula fel de obsedat de ea caşi el.

Griffin se simţi dintr-o dată neliniştit. Seridică din scaun şi seduse în faţa şemineului,cu spatele la prietenul

său.— Nu pot să-l las s-o

atingă, Field, nu pot!— Atunci ascultă de

glasul raţiunii, Griffin!Lasă-mă s-o duc acolounde va fi în siguranţă!

Apucându-se de placade marmură dedeasupra şemineului,Griffin îşi aplecă capul.

— Peste câteva zile,Field. Are nevoie detimp.

Vocea lui Field eraprofundă, insinuantă:

— Ea are nevoie,Griffin? Sau tu?

Cuvintele lui Fieldpătrunseră în mintea luiGriffin ca nişte lovituri.Încercă să răspundă, dar

nu reuşi.Dintr-o dată, Field fu

lângă el, cercetându-ifaţa şi văzând – dupăcum se temea Griffin –toate emoţiile care ar fitrebuit să fie ascunse.

— Doamne sfinte,Griffin, este adevărat,nu-i aşa? Tu însuţi odoreşti!

Griffin închise ochiişi înghiţi.

— Da, şopti el dupăun lung, lung timp.

Vocea lui Field erablândă.

— Fii atent, prietene!Fii foarte, foarte atent!

Griffin dădu drumulplăcii şemineului şi îşiîndreptă umerii care îl

dureau.— Voi fi.— Şi să fii sigur că nu

te foloseşti de ea. Ştii lafel de bine ca şi mine căorice îşi doreşte Jonasobţine.

Griffin privi în altăparte.

— Asta este altceva.U n a din mâinile lui

Field se odihni peumărul lui Griffin.

— Dacă îţi pasă deRachel, ai douăalternative. Îi poţi ceresă se căsătorească cutine sau îi poţi cere să oia de la capăt în alt oraş.Dar ia această decizie cuchibzuinţă, Griffin, şi ia-o repede.

Griffin aprobă dincap, apoi auzi cum Fieldse întoarce şi plecă.Decizia fusese dejaluată. Când Rachel va fisuficient de înzdrăvenităsă poată călători, o vaduce el însuşi la Seattleşi îi va cumpăra un biletla primul vapor pe care-lva găsi.

Sâmbătă dimineaţa

Molly Brady îl găsi înfaţa uşii pe un Jonassuficient de refăcut dupădisputa nefericită cuGriffin şi într-o bunădispoziţie. Pe el îl amuzaprivirea de revoltăîntipărită pe faţa ei.

— Bună ziua, spuse

el, atingându-şi borulpălăriei.

Îmbujorată de furie,Molly încercă să închidăuşa din nou, dar aceastaera blocată de cizma luiJonas.

— Vreau s-o văd peRachel, spuse el sec,chiar acum.

— Bărbia lui Molly se

ridică şi era clar că aveade gând să-i reziste cutoată puterea. Cel puţinea nu încerca să-lconvingă că Griffin seafla prin apropiere.

— N-am să te las înpreajma ei, JonasWilkes. Sărăcuţa de eaare şi aşa destulenecazuri!

Jonas rezistă dorinţeide a-şi încleşta mâna înjurul gâtului neted al luiMolly şi spuse,continuând săzâmbească:

— Acum, Molly…Chiar în acel moment

se auzi vocea fermă, careîi surprinse atât deJonas, cât şi pe Molly.

— Este în ordine,spuse Rachel. Lasă-l pedomnul Wilkes să intre.

Jonas îşi reveni mairepede decât Molly dinuimire. O împinse uşorîntr-o parte, intră înholul mare şi se apropiede Rachel.

Ce privelişteîncântătoare oferea,

chiar şi în aceaîngrozitoare rochie delână! Din nou, Jonasrezistă violentei saledorinţe pentru ea.

— Îmi pare răupentru mama ta, spuseel uşor.

Lacrimi apărură înochii ei curajoşi, violeţi.

— Mulţumesc.

Jonas era tulburat deaceastă privelişte şidintr-o dată simţi oaltfel de dorinţă pentruaceastă femeie, unimbold de a o proteja şide a o face să zâmbeascădin nou.

— Rachel, vino cumine la o plimbare cutrăsura. Ai nevoie de aer

proaspăt.Un început de

zâmbet apăru pe faţa eipalidă.

— Asta ar fi minunat,domnule Wilkes!

— Numele meu esteJonas, o corectă elzâmbind.

O îmbujoraretrandafirie apăru pe

obrajii ei.— Jonas, repetă ea

timid.— Stai o clipă!

izbucni Molly, care, însfârşit, îşi recăpătaseglasul. Nu o ducinicăieri, Jonas Wilkes!

Era un avertisment înprivirea pe care el oîndreptă spre Molly,

oricât de plăcută voia elsă pară.

— Promit să măcomport ca ungentleman, doamnăBrady. Şi cred că tu şidoctorul aţi ţinut-o peRachel prizonieră destultimp.

Ochii verzi ai luiMolly se întoarseră

disperaţi spre Rachel.— Nu te duce,

Rachel, te rog…Revolta lui Rachel era

evidentă. Îşi ridicăbărbia şi întâlni privirealui Molly.

— Pot să am grijă demine şi singură, MollyBrady! Şi intenţionez săfac o plimbare cu

trăsura.Molly se supuse,

palidă de furie.— Doctorului n-o să-

i placă asta, o avertizăea.

Rachel luă braţul pecare i-l oferea Jonas, darochii ei erau încă fixaţipe faţa lui Molly.

— Poate că nu-i va

plăcea, spuse ea.Apoi îi permise lui

Jonas să o conducă înafara casei şi în josulaleei. Dar la poartăRachel ezită şimurmură:

— Poate totuşi n-artrebui să merg. Au fostatât de drăguţi cu mineşi…

Jonas fu grijuliu să nuinsiste în avantajul său;era prea proaspăt şimult prea valoros.

— Atunci, poate altădată? întrebă el neutru,pregătit să plece, dacăera necesar.

Cuvintele au fostexact cele potrivite. Unzâmbet îndrăzneţ îi

flutură pe buzele moi,senzuale ale lui Rachel,iar în ochi îi juca oluminiţă magică.

— Nu, Jonas. Dacămai stau în casă, voimuri.

El îşi aplecă capulîntr-o parte.

— Cred că aidreptate, puştoaico.

Faţa lui Rachel seînvioră.

— Ai promis să tecomporţi ca ungentleman, îi reamintiea.

— Şi aşa voi face,spuse el, ajutând-o peRachel să se urce întrăsură, deşi o marebucurie îi încleştase

inima. Nu sunt monstrulcare crede Griffin căsunt, Rachel.

Ea îl privi cu ochimari, uimiţi.

—De ce crede asta,Jonas?

El se instală pe scaunlângă ea şi îşi scoasepălăria.

— Adevărul este,

Rachel, că niciodată nune-am înţeles prea bine.Eu îl admir pe Griffin,de fapt, este un bărbatsclipitor, dar pur şisimplu nu mă agreează.

Compasiunea de pefaţa ei aproape îl făcu sărâdă de victoriaobţinută; va trebui să semai gândească şi la alte

lucruri drăguţe despreGriffin Fletcher. Totuşi,trebuia să fie atent să nuse mişte prea repede şisă o sperie. Ar fi pututsă zboare ca o pasăre şisă dispară pentrutotdeauna.

10

Abia după ce trăsura

se puse în mişcare, îiveniră în minte luiRachel cuvintelepreotului Field Hollister:„Jonas Wilkes te doreşte.Asta este clar.” Paralel

cu avertismentulpreotului auzi şi ecoulcuvintelor lui Molly:„Din câte îmi dau euseama, el te place."

Rachel îşi întoarsefaţa spre Jonas şi îizâmbi. Dar dacă Field şiMolly aveau dreptate? Şice ar fi atât deîngrozitor în asta?

Deodată îi apăru înminte, fără nici olegătură, imaginea luiGriffin Fletcher.Împotriva voinţei, inimaei îl dorea. Chiar dacăsarcasmul lui morocănosîi repugna, totuşi oatrăgea puterea luiarogantă.

Se mişcă neliniştită

pe scaunul trăsurii şiprivi pe fereastră.

Jonas Wilkes vorbiblând:

— Ce este, Rachel?Te-ai răzgândit?

Ea îşi aminti deGriffin Fletcher stând înfaţa cortului din TentTown, cu cămaşa udă deploaie, lipită de piept.

Obrajii i se împurpurarăcând întâlni ochii luiJonas.

— Este vorba de tatălmeu, domnule Wilkes. Aplecat fără mine şi astaeste foarte ciudat.

Faţa angelică seîntristă cu îngrijoratăsimpatie.

— Poate că are ceva

important de rezolvat şiintenţionează să seîntoarcă.

Rachel îşi plecă ochii.— Nu, şopti ea,

îndurerată. Nu, nu semai întoarce.

Când mâna lui Jonasîi atinse bărbia şi i-oridică, Rachel nu opuserezistenţă.

— Ce te face să fiiatât de sigură de asta?întrebă el blând.

Gura lui Rachel seînchise, apoi se deschisedin nou.

— Ştiu că nu ar fiplecat fără să-mi spună.Era foarte hotărât săplece, deşi îl rugasem sărămână aici şi să locuim

în casa mamei.Surprins, Jonas ridică

puţin din sprânceană.— Deci doreşti să

rămâi în Providence?Rachel aprobă, deşi

auzi un avertisment învocea neutră:

— Şi să trăieşti într-un bordel?

Rachel suspectă ca

reacţia acestui bărbat laun răspuns afirmativ arfi într-adevăr interesant,dar nu se putu hotărî să-i ofere unui.

— Intenţionam sătransform stabilimentulîntr-o casă de închiriat,spuse ea.

— Intenţionai? Ţi-aischimbat planurile?

Posomorâtă, Rachelaprobă din nou din cap.

— Da. DoctorulFletcher şi Molly suntfoarte nerăbdători să măvadă plecată şi de altfel,nu ar mai fi acelaşi lucrufără tatăl meu. De îndatăce voi putea recuperabanii pe care mi i-a lăsatmama şi voi aranja ca

afacerea ei să fievândută, voi pleca laSeattle.

Ochii lui Jonas seîntunecară într-o nuanţăde topaz, iar zâmbetullui apăru ciudat de fix.

— Şi ce vei face înSeattle, Rachel?

— Mă gândesc săgăsesc o slujbă, domnule

Wilkes. Şi să aflu cevadespre tatăl meu,bineînţeles.

Ochii de topazalunecară blând pesterochia modestă a luiRachel, iar conversaţialuă o direcţie completneaşteptată.

— Unde este rochiaaceea frumoasă, de

culoarea, levănţicăi, pecare o purtai când aipărăsit casa mea?

Rachel, îmbujorându-se la amintirea invazieifurtunoase a lui Griffinîn locuinţa lui Jonas, fudin nou umilită să-şiamintească reacţianemulţumită pe care oavusese faţă de frumoasa

rochie. — Eu… eu credcă este încă în TentTown, răspunse ea. Eraudă, iar doctorulFletcher nu mi-a datposibilitatea să măîntorc acolo şi…

În timp ce observănemulţumirea voalatădin ochii lui Jonas şibrusca încordare a

maxilarului său, Rachelregretă frumuseţeamoale a acelei rochii.

— Arătai extrem dedrăguţă în ea! remarcăJonas, după o tăcereîndelungată, jenantă.Dar ochii lui priveauacum în depărtare, ca şicum ar fi văzut o scenădureroasă, tragică.

Rachel simţea nevoiasă spună ceva care să-laducă înapoi.

— Dacă ne-am puteaopri la Tent Town, aşputea lua rochia să ospăl şi să o returnez.

Rezerva din ochii luiJonas dispăru şi el îizâmbi.

— Bineînţeles că ne

vom opri. Dar nu estenevoie să returnezirochia, Rachel. Arăta cumult mai bine pe tine,decât ar putea să aratevreodată pe mine.

Un hohot de râs tonicexplodă din pieptul luiRachel, combinat cuprima, bucurieadevărată pe care o

simţea după mult, multtimp. Minunata rochieva fi a ei!

— Mulţumesc.— Mai sunt şi alte

rochii, Rachel. Vrei să leiei şi pe acelea?

Rachel nu eraconştientă de faptul căochii ei de orhidee semăriră la auzul acestei

perspective.— N-aş putea…— Bineînţeles că poţi.

Şi mi-ai face şi un mareserviciu, Rochiile îmiocupă mult spaţiu şi, înplus, pentru mine este...o dureroasă amintire.

Rachel era încântată,deşi o vagă întrebarechinuitoare pulsa

undeva în mintea ei. Cuiaparţinuseră rochiile?

— O amintiredureroasă? întrebă ea caun ecou.

Jonas oftă.— Da. Dar ar fi o

plăcere să te văd pe tinepurtând acele hainesplendide.

— Într-adevăr? şopti

ea fericită.— Oh, da. Spune că

le vei lua, Rachel.Simţindu-se dornică

să le aibă, bucuroasă şinerăbdătoare, Rachelaprobă din cap.

Şi aşa se întâmplă căse întoarse la casa luiGriffin Fletcher, dupădouă ore, în posesia a

numeroase lăzi pline derochii, lenjerie de satin,cămăşi de noapte cudantele, delicate bluzede mătase şi fuste.

Vizitiul lui Jonas,McKay, căra fiecare ladăprin faţa lui Molly Bradyîn sus pe scări, sprecamera pe care i-oindicase Rachel.

Ea strălucea debucurie şi uitase dejarezistenţa pe care oopusese Molly înlegătură cu plimbarea eicu trăsura, împreună cuJonas.

— Oh, Molly, amprimit lucruri atât defrumoase! Aşteaptănumai să le vezi!

Ochii lui Molly seîntunecară într-o nuanţăde smarald rău-prevestitoare.

— Doamne păzeşte!oftă ea, ridicându-şimâinile într-un gestdisperat.

Rachel era pe scări,ţinându-se debalustradă, ca nu cumva

să-şi ia zborul.— Mâine va fi un

picnic, după slujba de labiserică…

— Este? Şi ce legăturăare asta cu tine, RachelMcKinnon?

Molly Brady îşi pusemâinile pe şoldurileînguste.

— Oh, totul! strigă

Rachel, zâmbindmenajerei lui GriffinFletcher. O să mădistrez grozav acolo!Doamna Hammond vapregăti un coş pentrunoi; va fi pui fript şiprăjitură cu ciocolatăşi…

— Şi necazuri, spuseMolly Brady, înainte de

a se întoarce şi a seîndrepta, fluturându-şifurioasă fustele, sprebucătărie. Mai multenecazuri decât ai văzutîn scurta ta viaţă,domnişoară RachelMcKinnon!

Rachel ridică dinumeri, apoi îşi continuădrumul în sus pe scări,

spre hol. Va purta obluza albă, de mătase, şio fustă de satin, neagră…

Extenuat, Griffin se

lăsă să cadă în scaun labiroul său şi se aplecăsă-şi umple un pahar cuwhisky. Ei bine, o văzusepe Fawn; cel puţin, nuavea motive de

îngrijorare în legăturăcu ea, o vreme. Acum seafla în stabilimentul luiBecky şi, sub atentaîngrijire a bucătăresei deculoare, Mamie, se vareface rapid.

Griffin îşi pusepicioarele, încălţate cucizme, pe suprafaţabiroului, încercând să şi

le relaxeze, după lunguldrum parcurs. Închiseochii şi revăzu metodiccazurile din acea zi.

— Griffin? se auzivocea lui Molly dinpragul uşii.

El deschise ochiiobosiţi, forţându-i să seconcentreze asupramenajerei sale..

— Bună, Molly, osalută el prietenos.

Ea îşi frângea mâinile,iar ochii îi scânteiau.Ambele erau semn rău.

— Ce mai este? oftăGriffin.

— Este vorba de…Rachel.

Griffin simţi dintr-odată nevoia de mai mult

whisky.— Da?Molly se strecură în

cameră, ca şi cum s-ar fiapropiat de un butoi cudinamită.

— Am încercat s-oopresc, Griffin, jur căam încercat.

Griffin închise dinnou ochii şi se stăpâni.

— Zii mai departe! serăsti el, după un lungmoment, încordat.

Cuvintele ieşiră înexplozie, ca gloanţeleunui pistol tip Gatling.

— Jonas Wilkes aluat-o la o plimbare cutrăsura şi s-a întors culăzi întregi de haine. Dincâte mi-a spus ea, mâine

o să o ducă la un picnicla biserică.

Griffin primi veştilecu calm, de dragul luiMolly. În mod evident,ea nu era prea încântatăde noutăţile pe caretrebuia să i le dea.

— Este aici acum?întrebă el cu voceobosită.

— Da, este sus, îşiîncearcă noile haine.

Griffin îi ceru calm:— Trimite-o aici

imediat. Şi Molly?— Da?— Dacă o auzi

ţipând, vino imediat şiaruncă-mi apă rece pefaţă.

Molly râse amuzată,

iar fustele ei foşnirăcând se întoarse săplece.

Griffin îşi umplu dinnou paharul şi se duselângă o fereastră săaştepte.

Întunericul de afarăpăru să-i cuprindăsufletul. O plimbare cutrăsura, câteva rochii, un

picnic, de fapt ce-i păsalui?

Dar ceva seîncrâncena în el. Nu dinnou, se gândi el. Nu dinnou.

Ea îi rosti numeleîncet, cu grijă:

— Doctore Fletcher?Griffin se forţă să se

întoarcă încet; trecu un

moment până cândmintea lui să absoarbăceea ce vedea. Cândrealiză acest lucru, fu caşi cum tocmai ar fiprimit zece din cei maizdraveni pumni aităietorului de lemneGreenhorn.

Furia pulsă în capullui Griffin şi un junghi i

se răsuci în stomaculîncordat când privicroiala atât de familiarăa rochiei de tafta roz.Un cuvânt sălbatic îirăbufni din gât şi ieşişuierat pe buze.

Faţa frumoasă a luiRachel păli şi ea se dăduun pas înapoi. Numaiconfuzia din ochii ei îl

opri să nu traversezecamera şi să-i rupărochia de pe trup.

— Jonas ţi-a dat asta?şuieră el, cuvintele fiindîn acelaşi timp şi oîntrebare şi o acuzaţie.

Cu ochii strălucitori,Rachel aprobă repededin cap.

— Nu-mi închipuiam

că are importanţă,hainele se stricauoricum. El spunea căsunt o dureroasăamintire…

— Da. Cred că da.Scoate-o!

Bărbia mică se ridică.— Nu! Este rochia

mea şi am s-o port,pentru că îmi face

plăcere!Griffin închise ochii

ca să n-o vadă şi traseadânc aer în piept.

O nălucă blondă, carerâdea, îmbrăcată înrochia de tafta roz, îiapăru în minte. „Nu fiprost, Griffin! auzi el ovoce îndepărtată,muzicală şi stăruitor de

vie în memorie. „Numaipe tine te iubesc…numai pe tine teiubesc".

— Târfă! gâfâi Griffin,vorbind nu spre Rachel,ci către vrăjitoarea carerâdea în viziunea lui.

Urmă un ţipăt, iar unpumn mic, mânios, făcucontact cu faţa lui, apoi

începu să-i loveascăpieptul. Înăbuşindu-sede furie contra uneifantome, Griffindeschise ochii, îi apucămâinile mici ale luiRachel cu o mână şirezistă atacului.

Ea îl privi, cu ochiîntunecaţi de furie şiumilinţă.

— Te urăsc! gâfâi ea.— Nu spune asta! Era

o rugăminte, dar înacelaşi timp şi un ordin.

Rachel se luptă, dar elo ţinu strâns.

— Mi-ai spus târfă!şopti ea, fără să-i vină săcreadă.

— Nu, spuse elînchizând ochii.

— Mincinosule, te-am auzit!

El deschise ochii şi secăzni să şi-i aţinteascăpe faţa ei chinuită.

— Ceea ce ai auzit nuare nici o legătură cutine, spuse el.

Tot ceea ce erasensibil în interiorul luiîl îmboldea să o

îndepărteze şi să scapede periculoasă eiapropiere magică, darnu putea. O traseaproape, simţindapăsarea dulce, moale asânilor ei pe pieptul lui,promisiuneacutremurătoare aabdomenului şi aşoldurilor ei. Apucându-

i capul cu ambele mâini,el se aplecă şi o sărută.

Ea rezistă numaipuţin, apoi simţi cumceva puternic se revărsadin trupul ei într-al lui.Buzele ei moi şicercetătoare se pliau subale lui. El îi dădu drumulatât de brusc, încât ea seîmpletici puţin, după

care se echilibră.— Aşa ai reuşit să-l

cucereşti pe Jonas?întrebă el pe o voceintenţionat dură.

Lacrimile îi luciră pegenele dese, negre şiîncepură să se prelingăpe faţa mândră,sfidătoare.

— Griffin Fletcher,

ticălosule! Eşti un om denimic, îngrozitor…

Griffin zâmbi pieziş.— Nu uita şi

arogant… completă el.Ea se retrase cu

pumnii încleştaţi.— Te urăsc! Te

dispreţuiesc! Sper să arziîn focul iadului!

— Griffin îşi puse

mâinile în şolduri, îşilăsă privirea să seplimbe peste ea, cudeliberată insolenţă.

— Dacă te mai vădpurtând rochia asta,domnişoară McKinnon,spuse el, ţi-o rup de petrup. Este clar?

Groaza îi umplu ochiivioleţi. Rachel se

întoarse să fugă, dar seciocni de Field Hollister.

Acesta o ţinu să nucadă, apucând-o deumerii care tremurau.

— Rachel… ce s-aîntâmplat? Ochii lui îicercetară faţa şi apoi seuită la Griffin. Tu! i seadresă el cu voce spartă.

Griffin execută o

plecăciune politicoasă,batjocoritoare. Apoi,pentru a accentuagestul, se îndreptă sprebirou, îşi mai turnăwhisky şi rost! un toastrăutăcios:

— În sănătatea fiiceilui Becky McKinnon.

Rachel scoase unţipăt; era un sunet

chinuit, care îl umplu peGriffin de o teamăsălbatică, fără margini.Ar fi vrut să spună că-ipare rău, dar pentru unmotiv oarecare, nuputea. O privi când ea seîntoarse, fiind ţinută cublândeţe de Field.

— Eu sunt fiica luiBecky McKinnon, spuse

ea cu voce demnă,răguşită. Şi poţi să ieiasta cum doreşti.

Cu aceste cuvinte,Rachel îl ocoli pe Field şifugi. Griffin închise dinnou ochii când auzizgomotul paşilor ei pescări.

Tonul lui Field eravulcanic, începând de la

un sunet încet şiamplificându-se treptatpână ajunse tunet.

— Ai înnebunit,Griffin?

El deschise din nouochii, oftând.

— Poate.— Cere-ţi scuze.Dar Griffin clătină

din cap.

— Nu. Este mai bineca ea să mă urască. Astaar uşura lucrurile.

Field era revoltat.— Poate pentru tine!

mormăi el. Dar pentruea? Griffin, nu merită unastfel de tratament şi ştiiasta!

— Pune-o să-ţi aratetoate rochiile pe care i

le-a dat Jonas. RochiileAthenei!

Maxilarul luiHollister tresări pe faţaîmpietrită a lui Fieldcând spuse:

— Asta a fost demult. Ea nu are de undesă ştie.

Griffin se îndreptăspre dulapul în care îşi

ţinea medicamentele şiinstrumentele medicale,deschizând uşa de sticlă.Apoi, metodic, începu săle rearanjeze, deşi erauîn perfectă ordine.

Rachel nu ştia că

poate suporta atâtadurere şi totuşi săcontinue să trăiască. Se

aşeză pe margineapatului din camera deoaspeţi, cu lacrimilearzându-i faţa şi curăsuflarea gâtuită desughiţuri scurte.

„Târfă”, îi spusese el.„Pentru fiica lui BeckyMcKinnon”.

Furia i se ridică în gâtşi simţi, pentru prima

oară în viaţă, ura pentruea însăşi, pentru mamaei şi mai mult decâtorice, pentru doctorulGriffin Fletcher.

Se auzi un ciocănitslab în uşa încuiată.

— Pleacă, spuseRachel pe un ton plat.

— Nu am de gând săfac asta, răspunse Molly

pe un ton vioi. Şi,oricum, am o cheie derezervă dacă va fi nevoie.

Picioarele îi tremuraului Rachel când se ridicăşi se duse să deschidăuşa.

Înfăţişarea blândă alui Molly erareconfortantă.

— Nu ţie îţi era

destinată furia lui,Rachel.

Doar menţionareasălbaticei tirade a luiGriffin şi o şi făcu să-şiamintească cu durereofensa.

— Atunci cui? serăsti ea.

— Nu este importantşi în orice caz nu sunt eu

cea care trebuie sădiscut despre aceasta.Am încercat să teavertizez, Rachel, dar num-ai ascultat.Dumnezeu ştie ce se vamai întâmpla acum.

— Am să-ţi spun euce se vaîntâmplaâ’replicăRachel. Am să-mi

împachetez lucrurile şiam să părăsesc aceastăcasă!

— Mi-ai ignoratprimul avertisment,Rachel. Acum, încearcăsă-l asculţi pe al doilea.Nu pleca.

— Frustrarea făcu să-l curgă sângele mairepede prin vene.

— Desigur, nu teaştepţi să mai rămânacum!

Molly îşi arcui osprânceană.

— Şi unde vrei să teduci? întrebă ea cu oextraordinară logică. Laora asta nu suntvapoare, iar dacă te veiadresa lui Jonas Wilkes,

rezultatele vor fi tragice.Mai era şi Tent Town.

Iar celălalt, era la saloon.Exasperată, Rachel

privi rochiile care seîngrămădeau în jurul eiprin toată încăperea.Pentru prima oară înviaţă, îşi dădu seama cepovară puteaureprezenta nişte lucruri

de valoare.— Ei bine? insistă

Molly.— Nu ştiu, minţi ea.Dar, câteva ore mai

târziu, când în sfârşitcasa era cufundată întăcere, Rachel adunăatâtea lucruri câte puteacăra şi se strecură înnoaptea răcoroasă,

primitoare. Întrucât doamna

Hammond se dusesedevreme la culcare,Jonas veni personal sărăspundă la uşă.Trăsăturile feţei luiGriffin Fletcher îl puserăimediat în gardă, darziua fusese plină de

satisfacţii şi acest triumfîl încurajă.

— Bună, Griffin,spuse el amabil.

Griffin trecu pe lângăel şi se opri, încruntat,părând să întunece cufuria lui pragul uşii.

— Unde este, Jonas?Jonas zâmbi cu

prudenţă.

— Unde este cine?întrebă el.

Brusc, mâinile luiGriffin apucară reverelehainei lui Jonas. Unmuşchi se mişcă pemaxilarul lui Griffin,apoi se relaxă. Încet,dădu drumul strânsoriişi se trase înapoi.

— Râsul lui Jonas era

periculos, iar el ştia asta.Deşi era involuntar,puteai desluşi în el ura şidorinţa lui Jonas de a-lvedea pe Griffin Fletcherîngenuncheat.

— Rachel! exclamă el.Crezi că Rachel esteascunsă în patul meu,nu-i aşa, Griffin?

Chinul din ochii

întunecaţi ai lui Griffinera o sursă de imensăsatisfacţie.

— Dacă este, te ucid.— În cazul ăsta pot

să-mi trag următoarearăsuflare fără griji. Nueste aici.

Privirea furtunoasă alui Griffin se îndreptăspre scara strălucitoare

de marmură, apoi câtevasecunde mai târziuporni valvârtej urcândcâte trei trepte odată.

Jonas apucă stâlpul dela baza scărilor şi îngânăo rugăciune demulţumire. Apoi râse şistrigă cu satisfacţie:

— Te faci de râsGriffin – din nou!

Deasupra capului,auzi uşi trântite, saudeschise cu piciorul.Sunetele îi aduseră înmemorie amintiri dulci-amare.

— N-o s-o găseşti peRachel aici, zise Jonas cuuşurare. Şi asta dintr-unnoroc chior, după cumpar lucrurile.

Apoi Griffin coborî.Nu se arătă ruşinat.

— Jonas, dacă aicumva idee unde arputea fi, mai bine mi-aispune. Acum.

Jonas cunoşteajudecata duşmanuluisău; oricât deformidabilă era, aveatotuşi un soi de nobilă

naivitate. Griffin va luaîn considerareposibilitatea numaipentru scurt timp, dupăcare, o va respinge.

Acţionând dininstinct, Jonas îi oferi cuglas tare următoareainformaţie utilă:

— Cred că ar putea fila saloon-ul lui Becky.

În ochii lui Griffin sevăzu clar neîncrederea şidubiul care eliminarăaceastă posibilitate. LuiJonas îi veni greu să-şiascundă satisfacţia înclipa în care spusecordial:

— Noapte bună. Dardupă ce închise şi încuieuşa, izbucni într-un

hohot de râs nestăpânit.

11

Rachel stătea întinsă,

încordată şi fără săpoată dormi, în patulcare fusese până recental mamei sale. Cameraera încuiată şi demânerul uşii era proptit

un scaun, dar teamaîngrozitoare încăpersista în mintea ei.

Era târziu, darmuzica şi râsetele de josnu dădeau semne deîncetare. Râsetefeminine, seducătoare şicizme grele se auzeaudin hol, iar arcurilepatului din camera

alăturată scârţâiauîncontinuu.

Rachel se simţeanenorocită. De fapt,dacă nu i-ar fi fostteamă de întâlnirea cuvreun beţivan cu chef deamor prin hol sau pescări, s-ar fi strecuratînapoi la casa lui GriffinFletcher şi şi-ar fi cerut

orice scuze ar fi fostnecesare.

Amintindu-şi, roşiputernic în întuneric.De ce oare sărutul luiera încă atât de proaspătşi de clar în mintea sa,în timp ce cruzimea luisălbatică dispărea? Dece oare trupul ei era atâtde atras de al lui, chiar

dacă spiritul săumândru se răzvrătea?

Rachel îşi permise să-şi imagineze cummâinile lui îi atingeausânii şi pântecul,structura lui puternicăpresând-o pe a ei. Odorinţă disperată,dureroasă se născu.

Dacă Griffin Fletcher

ar fi fost acolo cu ea încamera întunecoasă,bântuită de stafii, ea s-arfi predat de bunăvoie,mai mult, chiar ar fidorit acest lucru.Presupunând că şi el arfi dorit-o.

Se răsuci, lovind cufurie în perna umplutăcu puf de gâscă. Să-l ia

naiba! La naiba cuacuzaţiile şi insultele lui!

El şi-a exprimatdestul de clar opiniiledespre ea, iar dorinţa pecare o sesizase Ila elprovenea din acele ideifalse, nu dintr-unsentiment valoros,uman.

Lacrimile alunecară

în jos pe obrajii ei cândînchise ochii, îngropatăîn pat, cu dorinţa capicnicul de a doua zi să-ialunge toate gândurilenegre. În cele din urmăadormi.

Bordelul nu mai păruatât de ameninţător înlumina puternică adimineţii. Tăietorii de

lemne se pare căplecaseră, muzicapianului amuţise, iar„fetele” dormeau înspatele uşilor închise.

Rachel se spălă,îmbrăcă, aşa cumplănuise, bluza albă demătase şi fusta neagrăde satin şi luă câţivapiepteni speciali cu

care-şi prinse părul.Fredona când intră înmica bucătărie aflatăascunsă undeva înspatele primului etaj.

— Privi la uşă şizâmbi. Şi când tegândeşti că noapteatrecută se ghemuiseacolo, cerând cuumilinţă permisiunea în

propria clădire!Blânda negresă,

Mamie, intră tocmaicând Rachel îşi turna ocană de cafea.

— Ce frumos arăţi,domnişoară Rachel!

Rachel zâmbi.Niciodată nu fusese atâtde mulţumită de felulcum arăta sau de

persoana care era.— Mulţumesc, spuse

ea.Mamie începu să

adune oale şi cratiţe,făcând un zgomot mare,c a r e înveseli însoritabucătărie. Curând ouălesfârâiau în tigaia defontă, iar pâinea seprăjea în cuptor. Rachel

se simţi înfometată.Mânca cu atâta reţinereşi demnitate, cât puteafi ea în stare atunci cândFawn Nighthorse,indiana pe care şi-oamintea de la TentTown, intră cu paşitârşâiţi, înfăşurată într-ocămaşă de noapteimensă şi privi mirată,

cu gura deschisă, la celmai proaspăt rezidentde la Beck’s Place.

— Bună dimineaţa!ciripi Rachel încântată.

Fawn privi pe furiş laea, îngustându-şi ochiiei mari, căprui, apoideschizându-i din noumari.

— Rachel? şopti ea în

cele din urmă.Rachel aprobă din

cap, apoi chicoti deneîncrederea ce apărusepe faţa umflată a luiFawn.

Aceasta se strecură peprimul scaun liber şicăzu în el, clătinându-şicapul. Părul ei negru îiluci pe umeri; îi ajungea

până pe sâni şi-i depăşeacoatele.

— Griffin ştie că eştiaici? întrebă ea.

Rachel se înfurie.— Nu; Şi nu este

treaba lui!Fawn îşi îndreptă o

privire recunoscătoareîn direcţia lui Mamie, întimp ce femeia enormă,

devenită deodatănerăbdătoare, îi puse înfaţă o cană cu cafeafierbinte. Când ochii eiîi întâlniră pe cei ai luiRachel, erau încărcaţi deavertisment.

— Dacă Griffin tegăseşte aici, o să facămare tărăboi!

Acest gând îi stârni o

revolta teribilă luiRachel.

Dar Fawn întinse omână subţire, maronie,înainte ca ea să poatăprotesta.

— Nici măcar să nuspui asta, ştiu la ce tegândeşti. Dar dacăcineva ar îndrăzni,atunci Griffin ar fi acela.

Ar fi mai bine să nutestezi teoria, Rachel.

Deşi Rachel zâmbi cuneclintită încredere,certitudinea din tonullui Fawn îşi atinse ţinta.Înainte, de a puteaformula un răspuns, uşabucătăriei se deschisebrusc şi Jonas Wilkesapăru, splendid

îmbrăcat într-un costumde comandă, de culoaregri.

— Când ochii luiaurii întâlniră privireacastanie, întunecată a luiFawn. O explozieintangibilă, fără sunet,păru să zguduieîncăperea. Dar privireaacuzatoare a lui Jonas

alunecă spre faţa luiRachel şi deveni, brusc,amabilă.

— Deci presupunereamea a fost corectă,puştoaico. Te ascundeaiaici. Eşti gata?

Rachel era atât denerăbdătoare să evadezedin atmosfera ostilă dinacea bucătărie, încât se

sculă în picioare fără sărăspundă, aproapevărsând cana pejumătate plină cu cafea.Degetele mari alepicioarelor o dureau înpantofii de catifeamoale, pe care îi găsiseîntre lucrurile mamei.

— Fawn se ridicăîncet, ochii ei fiind

aţintiţi asupra feţeigrave a lui Jonas.

— Un minunt,Jonas…

El privi cu dezinteres.Politicos trupul lui Fawnacoperit cu cămaşa dinflanel.

— Îmi pare bine săvăd că te refaci atât derapid, domnişoară

Nighthorse, spuse el.Apoi, încruntându-se,atinse şirul des decusături de pe buza eiinferioară. Sper căprogresul va continua.

Fawn păli – Rachel arfi putut să jure acestlucru – sub netezimeade scorţişoară a pielii.Apoi ea căzu înapoi pe

scaun.Jonas aprobă din cap,

cu un aer superior, ca şicum ar fi confirmat cevace ar fi spus femeiaindiană.

Rachel era derutatăde toată situaţia,sesizând că aveaînţelesuri la fel deprofunde ca Puget

Sound, dar când Jonas îioferi braţul şi îi zâmbi,ea înlătură neîncredereape care o simţea şi îlînsoţi afară dinbucătărie, în luminaclară a dimineţii.

— Cum ai ghicit căsunt aici? întrebă ea,când se instala înscaunul trăsurii.

— El ridică dinumeri.

— Nimeni nu poaterămâne mult timp înaceeaşi casă cu GriffinFletcher, puştoaico. Ştii,este odios.

— Ştiu, spuse ea curegret. Purtam unadintre rochiile aceleaminunate pe care mi le-

ai dat – una din taftaroz.

— Şi pur şi simplu aexplodat.

Un moment, Jonaspăru că va izbucni înrâs, dar apoi o privireprecaută îi apăru pefaţă.

— Şi cea spus?Chiar şi amintirea

acestui fapt o făcu peRachel să roşeascăprofund.

— El a… sugerat că aşurma meseria, mameimele, spuse ea, omiţândînsă partea cu sărutulflămând.

Jonas clătină din cap,cu un început detristeţe.

— Nu te necăji dincauza asta, Rachel.Griffin vede pemajoritatea femeilor înacest mod.

Rachel încă se gândeala această informaţie,când trăsura lui Jonasopri în faţa bisericiialbe. Caii, unii singuri,alţii înhămaţi la trăsuri

şi căruţe, erau priponiţide gardul din ţăruşi, întimp ce femeile şibărbaţii stăteau îngrupuri mici şi discutaucu voce joasă.

Rachel observăimediat – şi cu evidentănemulţumire - faptul cădoamnele stilate alecomunităţii se

separaseră de femeileîmbrăcate în stambă.Priviri furişe seîndreptau în direcţia eidin partea categorieiprivilegiate; din parteacelorlalte erau priviridirecte.

Rachel ridică bărbiaşi zâmbi victoriosbărbatului spilcuit al

cărui braţ îl ţinea.— Interiorul bisericii

era rustic, dar străluceade curăţenie. Exista oorgă, iar pe bănciletăiate din lemn de pinerau cărţi religioase,legate în piele.

Jonas o conduse peRachel pe un loc lângăuşă şi se aşeză şi el

alături. Cu un surâsrăutăcios şi afectuos înacelaşi timp, el îi şopti:

— Dacă este una dinzilele lui în care sepredică focul iadului şidamanţiunea, putem săfugim repede.

Rachel zâmbi,percepând imaginea pecare sugestia lui i-o crea

în minte, dar eranerăbdătoare să ascultepredica lui FieldHollister, ştiindinstinctiv că aceastăexperienţă va fimemorabilă.

O femeie mai învârstă, voinică, începusă acţioneze clapele orgiişi în timp ce enoriaşii

intrau de-a valma înbiserică atât cei carestăteau în corturi, cât şicei care locuiau în casesolide, continuau să seholbeze la Rachel.

Dar când o privireameninţătoare apăru întrăsăturile lui Jonas,examinarea fuîntreruptă brusc.

Vocea pătimaşă, deşicam falsă, a organistei seînălţă într-un imn sobruşi congregaţia deenoriaşi se alătură cutimiditate. Uniicunoşteau cuvintele,alţii răsfoiau repede încărţile cu imnuri.

Field Hollister seridică în clipa când

ultimele note sestinseră, privind calm,magnific în costumul luiuzat şi gulerul imaculat.Ochii lui trecură pesteadunare, oprindu-senumai pentru scurt timppe faţa lui Jonas, dar cuconfuză nedumerire şiasupra celei a lui Rachel.

Fu o uşoară ezitare în

vocea, lui când îşiîndreptă atenţia în altăparte şi începu predicafrumoasă şi sensibilă pecare Rachel o aştepta.

Ea fu mişcată decuvintele lui blânde,captivante, dar în acelaşitimp fu uşurată cândslujba se încheie. Ochiilui Field se opriseră de

câteva ori pe faţa ei întimpul slujbei şi defiecare dată ea văzuse oprivire dojenitoare înadâncurile azurii.

Acum, spre marea eijenă, Field stătea înpragul uşii bisericii,salutându-şi enoriaşii pemăsură ce plecau.

Rachel ar fi dat orice

să poată trece pe lângăel neobservată, dar astaera imposibil.

Jonas se oprise într-oparte a naosului pentruo conversaţie cu unbărbat impozant, cupărul cărunt, iar toţiceilalţi care se rugaseră,plecaseră.

— Unde ai fost?

întrebă Field direct,într-o şoaptă dură.Griffin este pe jumătatenebun de îngrijorare!

— Griffin este maimult decât pe jumătatenebun, replică Rachel,disperată să întrerupăconfruntarea.

Privirea lui Field seopri asupra lui Jonas şi

luci de furie, iar vocea îiera foarte joasă.

— Rachel, tu nu ai…nu ai…

Rachel roşi atât detare, încât o duru.

— Bineînţeles că nu!şuieră ea.

Preotul, ferindu-şiochii pentru unmoment, răsuflă uşurat.

— Iartă-mă, dar te-am căutat peste tot…

— Cu excepţiasaloonului mamei mele,îl întrerupse Rachelnerăbdătoare şi sigurăpe sine..

Field îi atinse braţulcu blândeţe.

— Tu eşti bine, astaeste cel mai important

lucru. Mă bucur…— Oh, ce este?

întrebă Jonas brusc.Ceva teribil luci în

ochii lui Field.— Ţi-a plăcut predica

mea, Jonas? întrebă el.Dacă aş fi ştiut că te veiafla aici, aş fi ales cutotul alt text.

Zâmbetul lui Jonas

păru fix.— A fost bine,

părinte. Acum, dacă vreisă ne scuzi…

Field se încruntă şi seîndepărtă, în timp cestrânsoarea lui Jonas pebraţul lui Rachel,dureroasă o clipă maiînainte, slăbi acum cândo conduse cu graţie

afară.Pregătirile pentru

picnic erau deja în toi peterenul spaţios, cu iarbă,din spatele bisericii, iarcăsuţa mică pe careRachel o cunoştea eraparohia.

Copiii stăteauliniştiţi, reţinuţi,deoarece sărbătoreau

ziua „sabatului”, în timpce doamne bineîmbrăcate, având pe capbonete cu boruri largi,întindeau feţe de masăcolorate pe pământulcald şi moale. Bărbaţiifumau şi stăteau îngrupuri mici, ca şi cumş-ar fi aşteptat la oinvazie violentă.

Populaţia săracă,zdrenţuită, din TentTown, se aduna la odistanţă adecvată.

Dincolo de gard,copii flămânzi priveaucum doamnele scoteaudin coşurile lor puifripţi, şuncă, plăcintă şiprăjituri, iar pe feţele lormici se aşternea spectrul

sărăciei.Rachel ştia, chiar în

timp ce îşi aranja fustabăţoasă, de satin pentrua se aşeza pe pătura careo întinsese Jonas pentruea, că nu va avea poftăde mâncare.

Vocea lui Jonas îiîntrerupse bruscgândurile:

— Ce este, Rachel?Ea îşi plecă capul,

p r et ext ând un mareinteres pentru faldurilefustei.

— Copiii aceia deacolo şopti eapoticnindu-se,Cunoscând prea binegolul chinuitor pe careei îl îndurau, un gol care

avea prea puţin legăturăcu mâncarea. Noi avematât de mult, iar ei nu aunimic.

Jonas care şedeaîntins pe pătură, cucapul sprijinit pe omână, se întinse şi îiapucă bărbia cu cealaltămână.

— Să presupunem că

remediem aceastăsituaţie, puştoaico.După aceea o să tebucuri de această zi?

Dezorientată şi plinăde speranţă, ea aprobădin cap.

Jonas se ridică înpicioare şi merse de la opătură colorată la alta,vorbind pe tonuri

îmbietoare cu ocupanţii.Aproape ca prin farmec,darurile începură sătreacă dintr-o parte asocietăţii în cealaltă.

Matroane îmbujoratecărau generoase porţiidin mâncarea lor unordestinatari uluiţi şioarecum suspicioşi, şideşi cele două grupuri

nu au fuzionat complet,s-au apropiat foartemult.

Pasul lui Rachel erauşor când ea cedăaproape întregul pui,fript de doamnaHammond, împreună cuo plăcintă cu cireşe şijumătate din prăjiturade ciocolată.

Field Hollister oobservă pe când seîntorcea să se alăture luiJonas care era amuzat.

— Este adevărat ceeace văd? întrebă el,zâmbind.

Rachel ridică dinumeri.

— A fost ideea luiJonas, Field.

Acesta privi sceptic.— Cred că ai un efect

remarcabil asupra luiJonas Wilkes al nostru,draga mea.

Rachel râse cucăldură şi îşi scuturăcapul, dar cuvintele pecare intenţiona să lespună muriră subit pebuzele ei. Griffin

Fletcher se îndrepta spreea, faţa fiindu-i palidă şiîncordată de furie.

Sperând să găseascăun apărător, ea se uitărugător spre Field. Însăbraţele sale erauîncrucişate, iar ochiiblânzi păreau să spună:

— Ţi-am spus că aşava fi.

Rachel se întoarse,disperată, după ajutorullui Jonas.

Pătura, unde acestafusese întins, cu numaicâteva clipe în urmă, eragoală. Jonas nu se vedeanicăieri.

Rachel se trase maiaproape de Field,speriată şi conştientă de

liniştea care se lăsasepeste locul dedesfăşurare a picnicului.

— Să nu îndrăzneştisă faci o scenă aici!şuieră ea cu curaj, pecând Griffin se opri laaproximativ douăpicioare depărtare.

Griffin întinse mânaşi o apucă pe Rachel

într-o strânsoare lipsităde durere, dar din carenu avea scăpare. Vocealui era joasă:

— Destul de corect,spuse el. Pot să-mipermit să sugerez omică discuţie lângăsalcia aceea?

Rachel, urmărindu-iprivirea, fu de părere că

arborele propus eradestul de departe, aşasituat cum era la capătulîndepărtat al unui lacînconjurat de muşchi.

— Bine…— Ori aşa, ori un

scandal pe care acestoraş o să-l ţină minte,spuse el rezonabil, unzâmbet fals înflorindu-i

pe buze.Rachel încercă să

pară calmă, în timp cedoctorul Fletcheraproape o târî prin iarbaînaltă, pe malul laculuişi în spatele ramurilorsălciei.

Acolo, el îi apucădintr-o dată umerii cuputere şi o împinse

înapoi, astfel încât easimţea coaja aspră acopacului prin bluzăsubţire.

— Unde naiba aifost? o apostrofă el.

Racher era îngrozită,dar făcu tot posibilul sănu arate asta. Îi întâlniochii şi îi răspunse cuscântei şi dintr-ai săi.

— Nu trebuie să-ţidau ţie socoteală pentruorice!

Pe moment, o urmăde zâmbet răutăciospersistă pe buzele lui.

— Nu. Nu, Rachel,probabil că nu. Poatefaptul că eşti aici cuJonas explică totul.

Rachel era revoltată.

— Eşti la fel de rău caField! Am petrecutnoaptea în cameramamei mele!

Amuzamentuldispreţuitor din ochii luiGriffin Fletcher era atâtde expresiv, încât nu eranevoie s-o acuze cu glastare.

Rachel se simţi din

nou jignită. Îşi ridicăfusta neagră pentru a dala iveală pantofii decatifea pe care îi luasedin dulapul mamei.

— Priveşte! se rugăea, prosteşte,dispreţuindu-se pentrudisperata dorinţă de a-şidovedi nevinovăţia.Ăştia sunt pantofii

mamei mele…Jonas tocmai ocolea

malul lacului şi seapropia cu viteză.Griffin îl urmări cumavansa.

— Se pare că ţi sepotrivesc perfectpantofii lui Becky, spuseel.

Rachel, clătinându-se

sub impactul jignitor alcuvintelor lui, aproapecăzu când Griffin îi dădudrumul şi se îndepărtă.

Jonas şi Griffin seîntâlniră la mijloculcărării care înconjuramicul lac, dar dacăvorbeau între ei,schimbul de cuvinte nuputea ajunge la urechile

lui Rachel.Ziua era compromisă.

Gând Griffin îl ocoli peJonas şi schimbă câtevacuvinte, însoţite degesturi sălbatice, cuField Hollister, a căruifaţă era roşie, Rachel serăsuci orbeşte pentru afugi.

Malul alunecos al

lacului se mişcă subpicioarele ei. Chiarînainte să cadă, Rachelauzi o voce răguşită,repezită, strigândnumele doctoruluiFletcher. Sunetul muriîn momentul în care apastătută, puţin adâncă alacului, îi trecu pestecap.

Rachel se lupta,scuipând, să se ridice înpicioare. Bluza ei demătase şi cămaşa subţireerau ude şi lipite depiele, iar în păr îiatârnau frunze ude.Expresia extaziată de pefaţa lui Jonas Wilkes ofăcu să se uite în jos.Sânii, sfârcurile, chiar şi

micul semn din naştere,toate erau vizibile, ca şicum ar fi fost completgoală.

Tremurând de frig şide ruşine, Rachel seacoperi cu mâinile şistătu acolo,încăpăţânată, până cândJonas râse uşor şi îiîntoarse spatele.

— Aşteaptă aici,spuse el, vocea luitremurând deamuzament reţinut şi deîncă ceva nedefinit. Măduc să aduc o pătură.

Când Jonas seîntoarse şi plecă, Rachelsă căzni să iasă din apăşi stătea cu frunteasprijinită de scoarţa

aspră a salciei. Dezolată,sughiţuri de plâns ocuprinseră. Griffin oatacase din nou, cu ocruzime fără sens. Iaracum căzuse în laculăsta scârbos şi îşistricase cea maifrumoasă rochie pe careo avusese vreodată.

Nu-l auzise când se

apropiase, iar cuvintelelui o uimiră:

— Rachel, îmi parerău.

Ea se întoarse,simţindu-se prinsă, cubraţele încă acoperindu-şi sânii, şi privi direct înochii întunecaţi,familiari.

Griffin râse tandru

când îi culese o frunzădin păr.

— Eşti atât defrumoasă! spuse el.Chiar cu frunze în păr.Haide, o să facem oplimbare cu carul.

Buzele lui Rachel semişcară, dar nu ieşi niciun cuvânt. Braţul lui eraputernic în jurul

umerilor ei firavi.— Haide, grăbeşte-te.

Este nevoie de mine susîn munţi şi dacă Jonasajunge aici înainte de apleca, vom avea o ceartăserioasă.

Năucită, Rachel îipermise lui Griffin să oconducă printre ferigiuriaşe, printre tufe

încâlcite de zmeură şiarbuşti de alun. Înspatele acestora se aflaun luminiş însorit, încare doi cai, o căruţă şiun vizitiu nerăbdătoraşteptau.

Nu era corect să-lpărăsească pe Jonasastfel, fără măcar să-iofere o explicaţie, dar

Rachel nu putu rezista.Se aflau deja de o

bucată de vreme pedrumul care ducea latabăra forestieră, înainteca Rachel să-şi găseascăglasul. Înfăşurată într-opătură urât mirositoare,ea se aplecă sprebărbatul din faţa ei.

— De ce m-ai adus?

întrebă ea, sperând căvizitiul care şedea înstângă ei să nu audă.

Griffin privi în josspre ea, zâmbi şi îi culseo altă frunză din păr.

— Nu puteam să telas acolo, spiriduşule.Fie te înecai, fie te-ai fidistrus, înainte ca ziuasă se termine.

Ea îşi ridică osprânceană.

— Bineînţeles, acumsunt în siguranţă.

El râse, ridică dinumeri şi privi în altăparte.

Rachel clătină din capşi privi în jos, la pantofiiei stricaţi, sperând cuardoare ca soarele să

poată pătrunde prinpătură aceea şi să-iusuce bluza, înainte de aajunge la tabăraforestieră.

12Timpul, combinat cu

strălucirea soarelui devară, făcură posibil caRachel să-şi poatăarunca pătura în spatelecăruţei, fără teama de adezvălui în faţa tuturorşarmul ei feminin. Era înjurul orei patru, dupăcum presupuse ea, când

căruţa ajunse în tabără;ar fi putut să-l întrebepe doctor cât era ceasul,dar considerase că eramai înţelept să păstrezetăcerea. Cuvintelepăreau să ameninţepacea tentantă,prudentă, pe care abia ostabiliseră.

Tabăra era la fel ca

multe altele pe careRachel le văzuse: omulţime de barăci,bătute de vânturi,vagoane şi corturi. Încentru se afla bucătăria,iar un fum subţire,cenuşiu ieşea din coşulde tablă.

O grimasă aproapeimperceptibilă îi

încleştă maxilarul luiGriffin Fletcher înmomentul în carevizitiul puse frâna şiopri. În mod clar, Griffinura acest loc şi Rachelchiar se gândea la asta înclipa în care opreau. Lafel ca majoritatea, şiaceastă tabără eraextrem de izolată.

Doctorul sări voiosdin căruţă şi întinsemâna să o ajute peRachel. Un fior o trecuîn momentul în caremâinile lui îi apucarătalia. Când ochii lor seîntâlniră, ea văzu clar unavertisment înadâncurile tulburi aleprivirii lui şi roşi.

Griffin o lăsă jos,lângă căruţă, şi îşi luătrusa medicală.

— Stai aproape demine! comandă el pe unton hotărât. Apoi seîntoarse şi se îndreptăspre baraca bucătăriei.

Rachel zăbovi numaiun moment – mândria eicerea măcar atâta lucru

după care se grăbi să-lajungă din urmă.Privirile aprinse,admirative, careproveneau de la câţivabărbaţi care mai erauîncă în tabără, explicaucererea lui.

Interiorul barăcii eraslab luminat şi mirosea agrăsime râncedă,

cherosan şi transpiraţie.Un bărbat bătrân eraîntins pe masa lungă,butucănos cioplită, dinmijlocul încăperii.

— Ce s-a întâmplat?se răsti Griffin,trântindu-şi geanta joscu o bufnitură.

— Am durerea astagroaznică aici în burtă,

micule Fletch. Este deparcă aş muri.

Răspunsul lui Griffinfu un chicotit răguşit.Mâinile lui începură să-ipipăie mijloculbătrânului, ceea ce-lfăcu pe acesta să ţipe.

Rachel se întoarse cuspatele şi stătu ţeapănălângă geamul slinos,

privind afară. Nu eraumulţi muncitori întabără, fiind duminică,numai cei care reparauuneltele sau îngrijeaucaii.

Bătrânul gemea.— Încetează cu

apăsatul şi împinsulăsta, înainte de a măomorî de tot!

Rachel închise ochii.— Taci! îi comandă

Griffin.— Care-i necazul cu

mine, doctore?În aceste cuvinte

exista o notă de plângereimploratoare.

—Eşti un ticălosbătrân lacom, ăsta estenecazul cu tine. Ai

mâncat prea mult dinputuroasa ta demâncare.

— Nu am o rupturăde apendice?

— Apendicul tău esteîn ordine.

Când Rachel seîntoarse de la fereastră,bătrânul şedea, privindextrem de dezamăgit.

Apoi ochii lui îi văzurăpantofii, după carestrăbătură distanţa pânăla faţa ei şi pe chip îiapăru o sincerăapreciere.

— La naiba, suflă el.Ai ceva în sac care să-miia din spinare vreodouăzeci sau treizeci deani, doctore?

Ochii lui Griffin îiaţintiseră faţa lui Rachelcu un amuzament careera aproape tandru.

— Ea este RachelMcKinnon, Jack. Rachel,el este Jack Swenson, celmai mizerabil bucătardin tot Pacificul denord-vest.

Numele lui Rachel îl

determină pe bătrân săfacă o pauză.

— McKinnon, aispus? Vreo legătură cuEzra?

— Este fiica lui, spuseGriffin şi ceva dincomportamentul lui ofăcu pe Rachel să seînfioare.

Era o privire precaută

în ochii lui Swenson şi eitrecură repede pesteRachel.

— Oh. Ei bine, nu l-am văzut pe McKinnonpe aici.

Griffin se sprijini de oaltă masă şi îşi încrucişăbraţele.

— Nimeni nu teîntreabă dacă l-ai văzut,

sublinie el.O surdă alarmă

tremură în abdomenullui Rachel, deşi nu putuspune de ce. Era maimult legat de reţinereacalmă a lui Griffin, decâtde remarcile bătrânului.Înainte de a putea spuneceva, ochii întunecaţi ofăcură să tacă.

— Este cineva aicicare este într-adevărbolnav? îl întrebă Griffinpe bătrân, cu oameninţare răguşită.

Swenson privisuficient de sigur pe el,apoi răspunse laîntrebare:

— Dobson nu sesimte bine.

— Este vorba deroşcatul cu care te-aiîncăierat data trecută.

Ochii lui Rachel seopriră asupra feţei luiGriffin şi văzu cu uimirecum expresia lui seîncordează, după caredeveni complet denepătruns.

— Unde este? se răsti

Griffin.Swenson dădu

indicaţii asupra direcţieişi Griffin porni la drumatât de rapid, încâtRachel aproape trebui săfugă pentru a se ţinedupă el.

Casa respectivă era oconstrucţie neterminată,compusă din patru

pereţi şi o podeaacoperită de rumeguş.Individul, Dobson, eraîntins pe un pat în colţulcel mai îndepărtat, undenu îl putea ajungelumina soarelui prinochiul de geam acoperitde praf.

Părul roşu,nepieptănat al lui

Dobson îi era transpirat,pe frunte avea cusăturinegre, urâte, iar pielea îiera palidă. Mâinile îierau rănite, iar o cârpămurdară îi ţinea legattoracele.

Griffin aruncă oprivire periculoasăînapoi, spre Swenson.

— De ce nu ai trimis

după mine?Swenson ridică din

umeri, privi din nouspre Rachel şi ieşi.

Rachel simţi cum ocuprinde mila în timp ceîl privea pe bărbatul pejumătate mort.

— Tu ai făcut asta?şopti ea înfricoşată.

Griffin era deja

aplecat asuprabărbatului, examinându-l cu mâini dibace,desfăcându-i bandajul şiprivind cusăturile urâtede deasupra ochilor luiDobson.

— Du-te înapoi labucătărie şi adu-minişte apă fierbinte!comandă el.

Prea şocată ca săcomenteze, Rachel seîntoarse şi ieşiîmpleticindu-se. Seîntoarse câteva minutemai târziu cu un vas plincu apă fierbinte şi cusingura cârpă curată pecare Swenson o putusegăsi.

Griffin luă lucrurile şi

începu să cureţe rănileomului cu o blândeţecare contrazicea ceea cefăcuse.

— Dacă porţi unjupon, spuse el fără săprivească spre ea, îmitrebuie.

După ce se uită spreuşa deschisă şi spregeam, Rachel căută sub

fustă şi îşi scoasearticolul solicitat.

Fără nici un cuvântde mulţumire, Griffinrupse în fâşii taftauasplendidă, brodată demână, şi începu săbandajeze din noucoastele lui Dobson.După ce termină,examină cusăturile

grosolane şi blestemă.— Ce este? îndrăzni

Rachel să şoptească.— Mătase, se răsti ea.

Idioţii ăia au folositmătase.

Rachel înghiţi,simţindu-se vinovată, caşi cum ea însăşi ar f i pusacele fire pe carnea IulDobson.

— A fost un lucrugreşit? îndrăzni ea săîntrebe, în timp ceGriffin îşi luă trusamedicală, scoase osticluţă maronie şiîncepu să tamponeze pecarnea vie.

— Da, a fost greşit,spuse el cu nerăbdare,atent la ceea ce făcea.

Mătasea nu esteigienică.

Fără să vrea, Rachelîşi atinse ţesătura moale,delicios de plăcută abluzei ei mototolite.

— Cred că mătaseaeste minunată, spuse ea.

În cele din urmăGriffin îi aruncă oprivire scurtă,

surprinzător de blândă.— Pentru

îmbrăcăminte, estebună. Dar pentru rănieste nevoie de catgut,spiriduşule.

De pe patul îngust,bărbatul începu săgeamă cu voce joasă, aşacum face un animalrănit.

— Eu cred că trebuiesă merg afară, murmurăRachel, simţind că i seface rău.

— Du-te, spuseGriffin scurt, toatăatenţia lui fiindîndreptată asuprapacientului. Numai sănu o iei din loc!

„S ă nu o iei din loc!”

Comanda o făcu peRachel să roşeascăputernic. Îi vorbise deparcă ar fi fost copil, darnu avea rost să-i atragăatenţia, căci ar fi devenitmai nesuferit şi maiimposibil decât deobicei.

Soarele se îndreptaimperceptibil spre vest

când Rachel cercetăcerul albastru. Oare câtera ceasul? Cinci, poateşase? Dacă nu plecau,curând se va întuneca.

Se sprijini de peretelemurdar şi inspirămirosul familiar alpinilor care înconjurautabăra. O jumătatea deduzină de bărbaţi erau

împrăştiaţi, alţii jucaucărţi aşezaţi petrunchiuri de arbori.

Rachel delibera cugrijă înainte de a seapropia de ei şi a-iîntreba direct:

— A văzut vreunuldintre voi, zilele astea,un bărbat pe numeMcKinnon?

Urmă o tăcereenervantă. Câţivabărbaţi o măsurară cupriviri neruşinate.

— Cine întreabă?răspunse un bărbat maiîn vârstă, cu umerimasivi şi braţe groase,cu nişte muşchi care sereliefau prin flaneluluzat al cămăşii.

Rachel ridică bărbia.— Sunt fiica lui.Un tip blond se ridică

leneş în picioare.— Ce-ai zice să

mergem undeva, înparticular, şi să vorbimdespre asta, păpuşico?

Bărbatul solid, carevorbise primul, îl potoli:

— Nu ai învăţat

nimic din ce i s-aîntâmplat lui Dobson,Wilbur?

Wilbur se aşeză fărăchef.

— Eşti femeia luiFletcher? întrebă el,scuipând cuvintele deparcă ar fi avut gustsărat.

Căldura îi îmbujora

faţa, dar ea îşi ţinu firea.— Da, minţi,

inspirând încredere. Şiar fi bine să fii politicoscu mine.

Wilbur păli şi îşiîndreptă atenţia sprecărţile pe care le ţinea înmână.

Cu mare demnitate,Rachel se întoarse şi se

îndreptă în direcţiabucătăriei. „Femeia luiFletcher." Asta era ungând interesant. Labucătărie, Swenson oservi cu cafea râncedă şiîi povesti o mulţime deîntâmplări palpitantedin viaţa tabereiforestiere. Lucrase înpăduri de aproape

patruzeci de ani,pretindea el, întâipentru Marele MikeFletcher, iar apoi pentruJonas Wilkes.

Interesul lui Rachel seintensifică când auzimenţionat numele defamilie al lui Griffin.

— Marele Mike eratatăl doctorului?

Swenson aprobă dincap şi dispreţul jucă pefaţa lui.

— El era ungentleman, nu un dandyca fiul ăsta al lui. Aveavapoare şi ducea cu elecheresteaua de pemuntele ăsta. Aproape is-a frânt inima cândpropriul fiu s-a întors

împotriva lui.— S-a întors

împotriva lui? întrebăRachel cu precauţie.

— Micul Fletch aplecat în Scoţia. Nu voiasă aibă de-a face cuafacerile forestiere alebătrânului Mike.

Swenson îşi clătină cutristeţe capul cărunt.

— Dar nu a fost preademn să folosească baniipe care Mike i-a trimisca să plătească pentrueducaţia lui fantezistă.Când băiatul s-a întorsera atât de mândru cădevenise doctor, încâtnu putea fi deranjat casă ia în mână unferăstrău.

Rachel înregistrăinformaţia fără să-şi deaîn vileag interesuldeosebit.

— Eu credeam cămuntele a aparţinutîntotdeauna domnuluiWilkes, rosti ea, după olungă pauză.

Swenson se încălzipovestind despre acest

subiect. Era la fel debârfitor şi pătimaş ca ofemeie bătrână.

— Nu, dom’le. Wilkes– Jonas Wilkes Jr. vreausă spun – a făcut bani încomerţul cu China. Uniispun că a cam făcutcontrabandă. Şi-aconstruit casa aia mareşi şi-a adus nevasta şi

copilul de la SanFrancisco.

— Atunci, cum… vruRachel să întrebe, apoise abţinu. Nu ar trebuica afacerea cucheresteaua să-i aparţinălui Griffin – doctoruluiFletcher?

Bătrânul roşi.— Griffin nu voia

afacerea. El şi tatăl lui auavut o ceartă pe cinste,chiar aici în aceastătabără. Bătrânul Fletchaproape că l-a omorât înbătaie pe băiat, dar eltot nu voia să se ocupede această afacere.Fletch a plecat furios înpădure să-i ajute peoamenii lui să taie lemn,

iar Griffin a plecat dupăel.

Tristeţea mai domoliîmbujorarea de pe faţalui Swenson.

—Mike a fost omorâtîn acea zi şi unii spun căbăiatul lui este de vină,deoarece i-a zăpăcitmintea. Cândtestamentul a fost citit –

mama lui Griffin muriseîncă de pe timpul cândel era la studii, acestaspunea că băiatul nu vamoşteni nimic altcevadecât casa şi acţiunile dela navigaţie, în cazul încare nu lăsa deoparteaiureala cu medicina, casă lucreze în munţi, caun adevărat bărbat.

Rachel închise ochii,fiindu-i milă atât pentruGriffin, cât şi pentrubătrânul dominator,care fusese tatăl lui. Avugrijă să nu vorbească, casă nu întrerupă vorbăriapătimaşă a lui Swenson.

În final, bătrânul îirăspunse la o întrebarenepusă de ea, dar care o

rodea de multă vreme.— Acţiunile de la

afacerea cu cherestea autrecut la Jonas Wilkes,acesta fiind fiul singureisurori a doamneiFletcher.

Rachel înţelegeaacum duşmănia pe careJonas şi Griffin onutreau unul faţă de

celălalt. Era incredibil şitotuşi adevărat: cei doibărbaţi erau veriprimari, fiii a douăsurori.

Swenson privi

apreciativ cum fiica luiMcKinnon ieşi dinbucătărie şi trecu cudemnitate pe lângă

şobolanii pădurilor carejucau pocherul deduminică. Poate că ar fitrebuit să menţioneze şidespre femeie, dar astanu ar fi părut delicat dinpartea lui.

În afară de asta,bătrânul Swen nu eraprost. El cunoştea la felde bine ca oricine

temperamentul violental Micului Fletch. Nuavea sens să-l maiîntărâte şi cu asta, nudom’le.

Ochii lui o urmărirăpe Rachel până cânddispăru, iar el spera caea să nu insiste preamult în a-l căuta şi a-lvedea pe tatăl ei.

Rachel se opri un

moment în uşa barăcii,cu mâinile sprijinite decadru, privindu-l peGriffin Fletcher. Stăteape un pat vizavi deDobson şi îşi ţinea capulîntre mâini. Părea căpoartă o imensăgreutate pe umeri.

Ea îl înţelegea maibine acum, deşi erauîncă multe lucruri care onedumereau. Ura luiputernică pentru JonasWilkes nu mai era atâtde misterioasă, chiardacă era nedreaptă.

Jonas fusese amabil –chiar foarte amabil – cuea, iar ea îl plăcea. Şi-l

imagina căutând-o şisimţi o puternică ruşinecă fusese atât de prostcrescută să plece.

— Dacă nu plecămcurând, va fi preaîntuneric să călătorim,spuse ea pe un tonaspru, cauzat de propriavinovăţie.

Griffin se ridică, îşi

întinse braţele deasupracapului şi căscă.

— Mă tem că vompetrece noaptea aici,anunţă el, cu resemnare.

Mâinile lui Rachel seîncleştară pe tocul uşii.

— Ce?Zâmbetul lui Griffin

era şters.— Îmi pare rău,

spiriduşule. Nu am ceface. Omul ăsta are febrăşi cred că are şi ocomoţie.

Furia bruscă a luiRachel o făcu săizbucnească:

— Asta mulţumităţie!

El ignoră remarca şise apropie de ea încet.

— Jonas se poatedescurca o noapte fărătine, nu-i aşa?

Palma lui Rachel seridică, gata să facă undur contact cu faţa luiGriffin, dar el îi apucăîncheietura mâinii şiopri atacul. O tăcerelungă, încordată, seaşternu în încăperea

prăfuită.Strânsoarea lui

Griffin slăbi, dar degetullui mare mângâie pieleafină de pe parteainterioară a încheieturii,transmiţându-i fiori întot corpul.

— Şi unde o să dormeu? şopti ea în cele dinurmă, cu răsuflarea

oprită în gât.Braţul liber al lui

Griffin îi înconjură taliaşi o aduse cu blândeţeaproape de liniilesubţiri, dure alepieptului, şoldurilor şicoapselor lui. Deodată,totul în Rachel cerea săse unească cu acestbărbat, să devină o parte

de nedespărţit.Ea gemu când buzele

lui îi atinseră tâmplele,pielea fină, ce pulsa, dinspatele urechilor, de pegât. Geamătul lui uşor,hârâitor, îi întărâtă tottrupul, făcând-o sădorească să i se ofereîntr-o tăcută renunţare.

Dar deodată el o

îndepărtă. Ea simţi opierdere cutremurătoareprin mişcarea lui bruscă,decisă.

— Griffin…Degetul lui arătător

se opri tandru pe vârfu lnasului ei.

— Nu acum, spiriduş.Mai târziu, mă tem… darnu acum.

Rachel simţi atâtadorinţă, încât schimbăsubiectul, numai pentrua se putea abţine de a-icerşi dragostea,atingerea.

— Ştiu acum de ce nuai încredere în Jonas,anunţă ea cu o vocetremurată.

Griffin îşi ridică o

sprânceană.— Zău? întrebă el, cu

un interes potolit, întimp ce mâinile lui semişcau pe talia eiodihnindu-se acolo.

— Spune-mi,spiriduş, de ce nu am euîncredere în Jonas?

Rachel înghiţi unnod, în timp ce mâinile

lui se ridicară sprespaţiul de sub braţe,unde se rotunjeau sânii.

— S-Swen mi-apovestit despre tes-testament…

Griffin râse, în timpce ochii lui negri indicaufaptul că ştia ce îi făceaşi că îi plăcea acestlucru.

— Testamentul! Oh,da, Marea Pierdere aImperiului Cherestelei.În ceea ce mă priveşte,Jonas poate să-lpăstreze.

Sub palmele lui,sfârcurile o dureau peRachel.

— Dar… dacă nu esteasta… atunci ce…

— Acţiunile nu erauimportante pentrumine, Rachel. Dar Jonasa luat ceva ce era.

Rachel se traseînapoi, departe deatingerea lui şi îşi ridicăbărbia.

— O femeie? întrebăea, întâlnindu-i ochii.

Dar Griffin se

întorsese şi nu maiscoase nici un cuvântmult timp după cepărăsiră baraca.

Seara părea că nu semai termina.

Mai întâi a fostmâncarea groaznică a luiSwenson care trebuiamâncată. În tot timpulmesei, tipul blond,

Wilbur, şi alţi câţiva, seuitară pe furiş îndirecţia lui Rachel, fiindîn mod evident invidioşipe Griffin.

Tensiunea pe careRachel o văzuse maidevreme pe faţa luiGriffin dispăruse; elmânca şi asculta cuinteres subiectul

principal al discuţiei –statul.

Washington Territorydorea să se alătureuniunii şi să-şi ia loculce i se cuvenea înschema de lucruri; deşierau unii care susţineaucă statul urma să aducămai multe necazuridecât merita.

Sperând la o pauză îninspecţia enervantă apersoanei sale, Rachel sestrecură de la masă şiîncepu să-l ajute peSwenson la spălat vase.

În cele din urmă,Griffin se sculă de lamasă, îi făcu semn luiRachel cu o privirecurtenitoare şi o

împinse afară, înnoaptea de vară caldă,parfumată.

Ce se va întâmplaacum? se întrebă ea.

Nimic nu seîntâmplă. Griffin o lăsăpe Rachel la uşa unuicort, îi atinse uşorbuzele cu ale sale şi seîndreptă spre baraca în

care se afla pacientulsău, Dobson.

Simţindu-se epuizatăşi respinsă brutal,Rachel intră în cort.Locul fusese aranjatpuţin, iar o lampălumina lângă salteaua cupaie şi păturile, aşezatedirect pe podea.

Rachel se dezbrăcă în

cămăşuţă şi pantalonaşi,regretând un timpfrumosul jupon pierdut,asta pentru a se reţinede a jeli alte lucruri, şi seîntinse pe patulimprovizat, pentru atrece în lumea viselor.Prin spărturileacoperişului, Rachelputu vedea stele argintii

scânteind pe cerulîntunecat. Suflă înlampa de ulei şi rămaseîntinsă, nemişcată pesalteaua veche şi stratulde paie, privind în sus.

Simţi o scurtă alarmăcând, o oră mai târziu,uşa se deschise puţin.Silueta care acopereaintrarea era

binecuvântat defamiliară.

Vocea lui Griffin erajoasă, iar cuvintele alesecu grijă.

— Dacă ai de gând săspui nu, Rachel, spuneacum.

Eă rămase tăcută.— Eşti trează?

întrebă el.

Rachel râse uşor.— Foarte trează,

răspunse ea.

13

Rachel îi era

recunoscătoareîntunericului că îiascundea obrajiiîmbujoraţi, că sunetelescoase de broaşte şiinsecte acopereau pe

cele produse derespiraţia ei întretăiată.Ascultă, cu capul întremâini, cum se dezbracăGriffin.

Paiele de sub eafoşniră, în timp ce el seîntinse lângă ea, totalinvizibil în întuneric.

Blând, cu grijă,buzele lui le acaparară

pe ale ei. Cercetau,gustau, muşcau. Rachelgemu la această nouăplăcere. Ea se mişcăpentru a-şi retragemâinile de sub cap şi a-şi înfăşura degetele înpărul lui, dar una dinmâinile lui se închise peîncheietura ei,imobilizând-o.

În tot acest timp,buzele lui se mişcară înjos, pe bărbie, pe ceafă,spre locul ce pulsa înspatele urechii. Trase decămăşuţa delicată pânăcând unul din sânii carezvâcneau simţi atingerearăcoroasă a aerului denoapte.

Degetul mare al lui

Griffin mângâie sfârculdezgolit până cândacesta deveni tare, unvârf care pulsa. Cândbuzele lui îl cuprinseră,Rachel gemu de plăcere.Şi mâna lui îi ţinea încontinuare încheietura.

El îi dezgoli şi celălaltsân, îl frâmântă brutal şiapoi începu să-l sugă.

Rachel se zvârcoli dedorinţă primitivă,chinuitoare, pentru el.În mod cert, el o va luacurând…

Dar aveau să urmezeşi alte plăceri. El dădudrumul încheieturi eipentru a-şi scoatepantalonii şi a-i aruncaîntr-o parte. Mâna lui

mângâie locul secret,mătăsos şi apoi degeteleîl desfăcură.

Rachel îşi arcuispatele şi gemu într-unspasm de plăcere, întimp ce gura lui trimiteaflăcări, fierbinţi dedorinţe în întregul eicorp.

În timp ce mâinile lui

presau interiorulgenunchilor ei, o seriede exploziicutremurătoare,neauzite, se petrecură întrupul ei. Ea ţipă deplăcere, se eliberă, dupăcare rămase perfectliniştită. În modincredibil, Griffinchicoti.

— Asta probabil că osă le dea motiv de bârfă,câtva timp, o tachină el.

Lui Rachel nu-i păsadacă muncitoriiforestieri auziserăţipătul ei. În acestmoment, nu-i păsa denimic altceva decât deîncheierea ritualuluiminunat, pe care să-l

ducă până la naturalulsău final.

Înţelegând, Griffin seaplecă peste ea şi opătrunse cu blândeţe. Fudoar o uşoară, o scurtădurere înainte ca extazulpulsatoriu să înceapădin nou. Acesta crescucu fiecare mişcare atrupurilor lor, cu fiecare

geamăt, până cândamândoi se pierdurăîntr-o furtunăscânteietoare decompletă uşurare.

Ea era adormită.Griffin ascultă

răsuflarea ei uşoară şi seurî că se folosise de ea.Fusese atât de sigur că

nu era virgină, atât desigur.

Dar ea fusese, iaraceastă informaţie îlfăcu să se simtă ca unhoţ. Nu avea nici undrept să o dorească, nuavea nimic substanţialsă-i ofere.

O rază de lunăargintie îi lumina faţa şi

Griffin respiră adânc,dureros. Ce-ar putea să-iofere el? Fidelitate, înmod sigur – gândul de aputea veni la ea ori decâte ori dorea, excludeadorinţa de a se adresa şialtor femei – o casăconfortabilă, bani,plăcere. În mod certplăcere.

Dar ea merita maimult, mult mai mult.Merita dragoste, iarGriffin Fletcher nu maiavea acest sentimentnobil, strălucitor, pecare să-l ofere. El eraincapabil de aşa ceva.

Tocmai când reafirmao decizie luată maidevreme, dureroasă, de

a o trimite cât maideparte de Providence,Griffin simţi din noudorinţa flămândă pentruea. Când întinse mâna,ea se trezi şi veni spre eldornică şi somnoroasă şicaldă.

Naşterea unei noi zile

nu prezenta nici un

interes pentru JonasWilkes; nervii lui eraîncă încordaţi, dupănoaptea lungă, care sescursese cu deosebităîncetineală, şi vederea îiera încă tulbure datoritălipsei de somn.

Unde era Rachel?întrebarea îl frământa lafel de sfredelitor aşa

cum se întâmplase în totcursul nopţii de tortură.El însuşi cercetasesaloon-ul şi Tent Town-ul, în timp ce oameniilui îi interogaseră peField şi pe Molly şi chiarpe bucătarul chinez,Chang.

Oriunde fusese, eraînsoţită de Griffin.

Pentru a mia oară de ladispariţia lui Rachel dela picnic, Jonas închiseochii şi se lăsă din noucuprins de acea teamăchinuitoare.

Doamna Hammond îlsurprinse când. Apărubrusc lângă el şi îi puseîn faţă o tavă cu ouă şicârnaţi.

— Doamne, nu aiînchis ochii nici un pic,nu-i aşa?

Jonas împinse farfuriaîntr-o parte.

— Îl omor. Dacă s-aatins de ea, îl omor.

Fosta doică şi actualamenajeră a lui Jonas îşipermise să se aşeze lamasa mare, lustruită.

— Despre ceDumnezeu vorbeşti?

— El scoase unt r a b u c din buzunarulinterior al hainei şiîncepu să-l mestece.Lumina chibritului eracaldă pe faţa lui.

— Vorbesc, doamnăHammond, despreGriffin Fletcher.

— Şi despre Rachel,completă femeia.

Dintr-o dată, minteatulbure a lui Jonasdescoperi ceva ceomisese înainte. Exactcând Rachel căzuse atâtde caraghios în lacul dinapropierea parohiei,cineva strigase numelelui Griffin.

Desigur. Muntele.Griffin fusese chemat înmunţi şi o luase peRachel cu el. Iar Jonasfusese atât de distrat,încât răspunsul evidentîi scăpase.

Poate că ea a merschiar de bunăvoie.

Furia îl cuprinse,alungându-i ultimele

rămăşiţe de oboseală. Seridică atât de fulgerător,încât scaunul se răsturnăcu zgomot, iar el părăsicasa.

McKay tocmai veneacălare, pe faţa luistrăvezie observându-seo mare oboseală.

— Eu şi Wilson amstat de pază toată

noaptea, şefule. Nu estenimeni la locuinţa luiFletcher, în afară deMolly Brady şi de fiul ei.

— Bine, ia-i peWilson, pe Riley şi pecine mai găseşti!comandă Jonas răspicat.Ştiu unde sunt. CândGriffin va coborî dinmunţi, noi o să-l

aşteptăm să… schimbămcâteva vorbe cu el.

McKay se mişcă în şa,cu oarecare nelinişte.

— Dar cu fata ce seîntâmplă? murmură el.

Jonas simţi o durerela auzul menţionării ei,dar nu era dornic să-şidezvăluie ceea ce simţeaîn faţa unui ticălos cum

era McKay. Îşi păstrăfaţa într-un controlperfect.

— Nu vreau ca ea săfie rănită, sub nici unmotiv. Cel care se vaatinge de ea, va aveaspinarea ruptă de biciulmeu. S-a înţeles?

McKay aprobă,arătând chiar mai

neliniştit.— Nu sunt sigur că

este o idee prea bună săne încurcăm cu Fletcher.

— Dar ce părere aidespre păstrarea slujbei?îi replică Jonas. Asta esteo idee bună?

—Am să vă aduccalul, răspunse McKay,legându-şi propriul cal

la grajdurile de lemn dinspatele casei.

Cu calm, Jonas priviîn sus spre cerulalbastru, fără nori. Era ozi bună pentru plătitdatorii, vechi sau noi.

Imaginea lui Rachel,zbătându-se în braţelelui Griffin, îi apăru fărănici o legătură în minte.

Îndepărtă imaginea; eramai bine să se gândeascăla bătaia pe care o luasedin cauza lui FawnNightorse. Era mai puţindureros.

Când Rachel se trezi,

Griffin nu era lângă ea.Timp de o fracţiune desecundă, fu cuprinsă de

panică. Se aşeză pe patulde paie, gata să înceapăsă plângă.

Dobson. În mod sigurGriffin plecase la baracalui Dobson, ca să-lîngrijească.

Rachel se strecură înhainele ei şi îşi netezipărul cât de bine putu.Amintiri ale nopţii

trecute făceau să-i ardăo b r a j i i . RachelMcKinnon, se auzi ovoce tunătoare îninteriorul ei. Ai fostiniţiată.

Zâmbi în sinea ei şideschise uşor uşasubţire a cortului.Tabăra era, practic,pustie. Din înălţimea

munţilor, Rachel putuauzi scrâşnetulferăstraielor, strigătelelucrătorilor, bocănitulboilor.

După o scurtă vizităîn pădure, Rachel scoaseapă din fântâna de lângăbucătărie şi se spălă pefaţă de mai multe ori.

— ’neaţa,

domnişoară, se auzivocea lui Swenson de peverandă. Frumoasă zi,nu-i aşa?

Ignorând privireadezmăţată din ochiibătrânului, Rachel fu deacord că într-adevăr erao zi frumoasă.

Griffin era în baracă,dar situaţia de acolo se

îmbunătăţiseconsiderabil. Când intră,Rachel văzu că Dobsonera nu numai treaz, darchiar râdea de o povestepe care i-o spuneaGriffin.

Ea se simţi jenată.Oare se amuzau decapitularea ei neruşinatăşi se distrau aşa de bine?

Griffin se ridică de pepatul pe care stătuse şise întoarse spre eazâmbind. În ciudazâmbetului, ochii luiaveau aceeaşi privireîncordată, tristă, pe careo văzuse când sosiseră.

Rănită, Rachel îşiplecă ochii şi îşiîmpreună mâinile.

— Plecăm curând?întrebă ea, încercând să-şi potolească tremurulvocii.

Degetul arătător al luiGriffin îi ridică bărbia.

— Înainte de asta,poţi să mai înghiţi unadin mâncărurile luiSwenson? întrebă el cublândeţe.

Atingerea lui şiaprobarea reconfortantăpe care o văzu în ochiilui o făcură să se simtămai bine.

— Pot, dacă poţi şitu, spuse ea scurt.

Câteva minute maitârziu, Rachel şi Griffinşedeau faţă în faţă lamasa lui Swenson şi

schimbau priviriamuzate în timp cemâncau cu greutatefiertura de ovăz apoasă.

Mai târziu, Griffincomandă doi cai dintabără, îi înhămă laşareta care îi adusese înmunţi şi o ridicăcurtenitor pe Rachel înscaunul trăsurii.

Călătoria fu lungă şiobositoare, chiar şi lalumina zilei. Cam lajumătatea drumului, eiavură o priveliştesuperbă spre canalul luiPuget Sound, spre piniicare se intercalau cuplantaţiile de bumbac,cedri înalţi, brazi şi.Chiar oraşul Providence.

— Priveşte! şoptiRachel, se vede bisericalui Field.

Griffin se uita înaceeaşi direcţie, darexpresia lui devenideodată concentrată.

— Ai văzut? întrebăel după o pauză care nuprevestea nimic bun.

Rachel privi atent

spre biserică şi văzu oscânteiere de luminăargintie.

— O oglindă? întrebăea.

Griffin puse manetapentru frână şi sări pepământ fără sărăspundă. Rapid, eldeshămă caii.

— Ce faci? întrebă

Rachel, mirarea eitransformându-se rapidîn nelinişte.

— Ştii să călăreşti? serăsti Griffin, legănându-se pe spatele gol al unuiadintre caii care pânăatunci trăsese trăsura.

— Bănuiesc că vatrebui să pot, răspunseRachel, care nu fusese în

viaţa ei pe spinarea unuical.

Apucând de coamaceluilalt cal, Griffin îldirijă în apropierea luiRachel.

— Urcă-te, spuse el.— De pe trăsurica

unde era, Rachel se lăsăpe spinarea calului,întinzându-şi fusta până

la limite aproapeindecente.

— Ce…Dar Griffin îşi

îndemnase deja calulprin tufişurile dese careacoperau muntele.Rachel îl urmă, fără preamult entuziasm.

Coborârea fu înceată,dificilă. Mergeau de cel

puţin o jumătate de oră,când supărarea luiRachel o făcu să strige:

— Griffin Fletcherdacă nu-mi spui ce seîntâmplă…

El se întoarse şi îizâmbi.

— Este o povestelungă şi încurcată,domnişoară McKinnon.

Pe scurt, pot să-ţi spuncă Field a folosit o datăacelaşi şiretlic pentru amă avertiza că tatăl meuera în drum spre muntecu un bici în mână şi cuo privire cruntă.

Rachel strâmbă dinnas.

— N-ar fi pututspune toate astea cu o

oglindă! spuse ea cudispreţ.

— Nici nu a reuşit.Tata m-a prins şi m-abătut măr. Abia dupăaceea, Field mi-aexplicat semnalul.

Rachel izbucni în râs,un hohot sănătos,delicios.

— Ce anume ai făcut,

că a fost atât deîngrozitor?

Griffin zâmbi dinnou.

— Am scris ocompunere pentruşcoală, despre cumdraga mea bunică avenit de la ţară, a primito slujbă ca fată în casă şia stricat căsnicia

stăpânului.Rachel râse din nou.— Chiar aşa a făcut?— Da, dar nu trebuia

să spun asta, răspunseGriffin, după care îşiîndreptă din nou atenţiaspre panta înclinată dinfaţa lor.

Ei văzură sclipireaoglinzii încă de două ori

înainte de a atingepoalele muntelui şimerseră călare încetprin pădurea ceînconjura curteabisericii lui FieldHollister.

El le ieşi înîntâmpinare, în timp cecaii se opriseră să beaapă din lac. Faţa lui era

roşie de agitaţie şi deuşurare.

— Ai făcut numaiîncurcături, Griffin…explodă el.

Griffin râse în timpce îşi aruncă un piciorpeste gâtul calului şialunecă pe pământ.

— Linişteşte-te,Field. Am primit

mesajul tău. De dataasta.

În ciuda aparenţelor,Field izbucni şi el în râs.

În interiorul parohiei,

prietenul lui Griffin îiindică politicos luiRachel o cameră în careea se putea odihni. Înmomentul în care uşa se

închise în urma ei,Griffin îşi încrucişăbraţele şi se sprijini deperetele balustradei.

— Unde aşteptau ei,Field?

Acesta clătină din capşi arăta spre micul salondin partea din faţă acasei.

— Probabil la baza

muntelui, răspunse el.Băiatul lui Molly mi-aadus o notă în aceastădimineaţă. Aşa cumscria acolo, oamenii luiJonas au fost postaţi înjurul casei tale toatănoaptea. Acest lucru m-a intrigat, aşa încât ammers călare până lalocuinţa lui Jonas şi

tocmai s-a nimerit săobserv că îşi asambla omică armă. Restul l-amghicit.

— Probabil că mi-aisalvat pielea, spuseGriffin, chiar dacăamintiri ale minunateinopţi care trecuse îiinvadau mintea. Seîntoarse cu spatele,

pretinzând un mareinteres pentru şemineulde cărămidă în perfectăstare, într-un efort de aascunde fapteleîntâmplate să-istrălucească pe faţă.

Dar nu a reuşit destulde repede acest lucru.

— La naiba, Griffin,şuieră Field,

înconjurându-l peGriffin pentru a se aflaîn faţa lui. Ai făcut-o,nu-i aşa? Ai compromis-o pe fata asta!

Ruşinea pe careGriffin o simţea, era dejamai presus decât orice i-ar fi spus Field.

— Nu credeam căeste virgină! se răsti el.

Răspunsul lui Fieldera răguşit de revoltă.

— Idiotule, idiotîncăpăţânat. Voiainumai să-i faci în necazlui Jonas!

Griffin ridică dinumeri, ferindu-şi cugrijă ochii de privireaprietenului său.

— Şi am reuşit, spuse

el, cu o uşurinţă pe carenu o simţea.

Rachel stătea,

îngheţată, în mijloculbucătăriei minuscule,curate, a lui FieldHollister. „Aicompromis-o pe fataasta. Ai vrut să-i faci înnecaz lui Jonas”.

Cuvintele aveau un ecoucrud în mintea ei, darnu atât de crud carăspunsul lui Griffin.

„Şi am reuşit”.După ceea ce îi păru

o veşnicie, Rachel fu dinnou capabilă să se mişte.Purtându-şi în tăcererevolta şi durerea, ea sestrecură pe uşa din dos a

casei lui Field şi alergăpână ajunse la bucătăriasaloon-ului. În timpulfugii, ea observase căvaporul Statehood se aflaîn port.

— Mamie! strigă ea,sprijinindu-se,tremurând şi extenuată,de uşa bucătăriei.Mamie, unde eşti?

Buna femeie năvăli înfugă din altă cameră,faţa ei rotundă fiindmirată şi îngrijorată.

— Doamne, Rachel,în numele Cerului ce…?

Răsuflarea lui Rachelera întretăiată, gâfâită.

— Eu… este un vaporîn port… am nevoie debanii, mei…

— Ei bine, Doamne…Rachel se învârtea

prin bucătărie, culacrimi grele care îicurgeau pe obraji.

— Te rog, Mamie, nueste timp… nu estetimp…

Ea alergă în sus pescări, ignorând privirileîntrebătoare ale unor

fete care dansau şi alecelor câtorva băutori. Încamera mamei sale, găsiun geamantan potrivit şiîncepu se înghesuie în elhainele pe care leadunase de la casa luiGriffin. Vocea calmă ostrăbătu ca o sabie defoc.,

— Nu trebuie să te

grăbeşti aşa, Rachel.Vaporul nu pleacă pesteo oră.

Încet, o cămăşuţă demuselină albastră semototoli în mâinile ei.Rachel se întoarse şidădu ochii cu GriffinFletcher. Simpla privirespre el o făcu să simtădin nou o durere fără

margini, devastatoare.— Tu… începu ea.

Tu…Dar vocea îi cedă. Pur

şi simplu nu existauc u v i n t e suficient deusturătoare. Făcu unefort şi îi întoarsespatele, continuândmecanic împachetareahainelor.

— O să am grijă calăzile pe care le-ai lăsatla locuinţa mea să fieîmbarcate la timp, spuseel.

Apoi, se întoarse şiplecă.

— Rachel se aşeză peo bancă capitonată cucatifea roşie, îşi acoperifaţa cu mâinile şi plânse,

până când nu-i mairămase nici o lacrimă.

Când vaporul ieşi dinportul Providence,Rachel McKinnon se aflala bord. Se ţinea cuambele mâini de bară,memorând portul,căsuţele de cărămidă şicimitirul din vârfuldealului verde, de unde

se vedea întregul TentTown..

— La revedere, spuseea încet.

Mamie Jenkins nu

credea că văzuse maimultă tristeţe pe faţaunui om, aşa cum vedeape cea a lui GriffinFletcher. Arăta de parcă

ar fi fost doborât, şezândacolo la masa lui Beckyşi pretinzând că beacafeaua pe care ea i-opuse în faţă.

Doamne, se gândi ea,o iubeşte pe fata asta.

— De ce nu te ducidupă ea, în loc să staiaici ca un prost? izbucniMamie, mişcându-şi

agitată mâinile mari,muncite, peste şorţulalb, amintindu-şiagitaţia de pe faţa luiRachel atunci când îidăduse banii pe care i-ilăsase Becky.

Griffin îşi clătinăcapul, dar ochii lui îiîntâlniră pe ai luiMamie.

— Este mai bine să olas să plece, Mamie.Crede-mă.

— Catâr, mormăiMamie în timp ceîncepu să aleagă niştecartofi. Catârîncăpăţânat, afurisit!

— Mulţumesc.Mamie începu să

cureţe cartofii, cu

mişcări furioase.— De câte ori îţi

închipui, GriffinFletcher, că dragostea vaveni la tine?

El luă o sorbitură dincafea şi făcu o figurăcare nu se potrivea cunonşalanţa pe careîncerca să o afişeze.

— Dacă am noroc, nu

mi se va mai întâmplaniciodată, spuse el. Apoibău restul de cafea şiplecă.

Afară era întuneric.Lui Billy Brady nu-iplăcea întunericul; eraprea plin de lucrurineprietenoase. Aşa cumoraşul era plin deoameni neprietenoşi.

Era recunoscătorpentru lumina carestrălucea în geamulsalonului lui FieldHollister. Dacă nu eraasta, i-ar fi fost frică săbată la uşă.

Field răspunserepede, atât de repedeîncât Billy se întrebădacă nu cumva

Dumnezeu îi spuneadinainte lucrurile careurmau să se întâmple. Elavea chiar haina pemână şi nu spuse decâtun singur cuvânt:

— Griffin?.Billy aprobă.— Mama spune să vii

repede, pentru că noi nuputem să-l potolim.

— Nimeni nu poate,spuse Field, oftând aşacum mama lui Billy oftacând nu-i creşteapâinea. Totuşi, porni ladrum pentru a încerca.

14

Nimic nu avea

importanță pentruRachel – nici puntea luiStatehood, netedă subpicioarele ei, nicibalustrada vopsită înalb, de care se sprijinea,

nici ţărmurile încărcatede vegetaţie, luxuriantă.

Vaporul făcu douăopriri: una la Kingston,alta la Bainbridge Island.Rachel nu dădu nici oatenţie porturilor şi nicioamenilor care coborausau se îmbarcau.

În schimb, îşi fixăprivirea spre pantele

înzăpezite, de necucerit,ale Muntelui Rainier.Acesta se înălţa ca unbastion în partea de est,pantele sale fiindstrăbătute de umbre depurpură sidefie, iarculmile erau de culoarearoşie-portocalie asoarelui care apunea. Înlumea lui Rachel nimic

altceva în afară de acestepiscuri semeţe acoperitede nori nu părea să fiemai mare şi mai profunddecât durerea şi ruşineape care le simţea.

Lumina ameţitoare asoarelui de după-amiazătârzie se întretăia cuprimele umbre aleasfinţitului, atunci când

vasul intră în GolfulElliott şi înaintă cusiguranţă spre Seattle.

O parte din atracţialui Rachel pentru acestoraş al adolescenţei saleieşi la iveală. În cele dinurmă, îşi îndreptăprivirea. AsupraMuntelui Rainier şipermise ochilor ei

aprinşi, care o dureau,să se concentreze asupraoraşului care avea să fiede acum înainte căminulei.

Cu excepţia unei zonelimitate de-a lungulmalului apei, Seattle eraun oraş construit pecoline. Clădirile custructuri de lemn,

intercalate ici şi colo custructuri din cărămidă,erau atârnate în peisajca nişte copiineastâmpăraţi care sejucau de-a regeledealurilor. În partea devest a ţărmului,corturile şi barăcile, careadăposteau bordelurileşi saloon-urile din Skid

Road, stăteau precar pepământ, aproapearogante în hotărârea dea exista ca ocomponentă a oraşuluiSeattle. Vocile răguşiteale clienţilor şi aleangajaţilor sunau cuecou, trecând pestedepozitele cenuşii şipeste debarcader, pe

deasupra apei.Rachel închise ochii

pentru un moment,împotriva numeroaseloramintiri de pe vremeacând se aventuraseacolo, pe Skid Road, să-lgăsească pe tatăl ei şi să-l aducă acasă. Era oareacum acolo, bândwhisky şi amuzându-i pe

lucrători cu poveştilelui?

Rachel respiră adânc,simţind mirosul de sareşi cherosen, apoideschise ochii cuhotărâre. Mai întâi o vavizita pe domnişoaraCunningham ca să-şiasigure o cameră înpensiunea acesteia, dacă

va fi posibil. Va mânca,oricât de respingătoare ise părea aceastăperspectivă şi vaascunde sulul gros cubancnote pe care Mamiei-l dăduse la Providence.

După aceea, îşi vaaduna restul de forţe pecare le mai avea ladispoziţie şi va face o

incursiune înimpunătorul Skid Road.

Chiar dacă tatăl ei nuse afla acum acolo, erautotuşi şanse ca vreun omdin acele stabilimenterenumite să fi avut unschimb de vorbe cu el.

În timp ce Statehoodse apropia tot mai multde debarcader, iar

membrii echipajuluivorbeau cu voce tare,Rachel se înarmă pentruviaţa nouă care o aşteptaaici.

Alţi pasageri erauîntâmpinaţi de familiifericite, unii cu trăsuri,iar Rachel simţi oadâncă şi ascuţităsenzaţie de singurătate,

în timp ce îşi croiadrum spre debarcader.Cufărul ei era greu, iarpantofii vechi, închişi cunasturi, îi strângeaupicioarele sub tivulcostumului de călătoriedin material cenuşiu.

Nu pentru primadată, ea se întrebă înlegătură cu femeia,

probabil o prietenă a luiJonas, care purtaseînainte aceastăîmbrăcăminte.

Acolo unde pământulse întâlnea cu cheiul delemn care scârţâia, oindiană teribil de urâtăse oferi să-i citeascăviitorul lui Rachel. Eaclătină din cap şi cu un

zâmbet de regret, îşicontinuă drumul,traversă strada lată, dinscânduri, şi avansa spredeal, spre zona modestăde locuinţe undedomnişoara FloraCuhningham închiriacamere.

Uitase forfotazgomotoasă pe care o

avea oraşul Seattle, cuşuieratul sirenelorfabricilor de cherestea şial vapoarelor din port,cu clinchetul clopoţeilorde la tramvaiele trase decai, cu destrăbălarea dinSkid Road.

Lăsând la o partetoate visurile dulci pecare şi le făcuse privind

traiul în acest oraş,Rachel tânjea dupăritmul liniştit, dupăhoinăreala dinProvidence. Acolo,ferăstraiele de la moaralui Jonas Wilkes eraunumai un zumzăitîndepărtat, iar sirenelevapoarelor care treceaupe canal păreau o

obsedantă melodie.Rachel îşi ridică

bărbia şi continuăurcarea, dorind cadurerea din inimă să-iamorţească, aşa cum seîntâmplase şi cu durereadin picioare.

Ea fusese motiv debatjocură la Providence,îşi aminti ea cu

severitate. Fiica unuităietor de lemneîndrăznind să flirteze cuunii ca Jonas Wilkes. ŞiGriffin Fletcher. Cemotiv de distracţierăutăcioasă probabil că afurnizat, nu numaicelor, doi bărbaţi devază, dar şi femeilor carebeau cafea în saloane

frumoase şi cultivautrandafiri în grădini cugard.

Lacrimi ardeau ochiilui Rachel. „Proasto!” sedispreţui pe sine, cu oînverşunare pe care nuar fi putut-o avea pentruo altă fiinţă. „Acum ştiide ce tata te-a avertizatsă nu te culci cu un

bărbat, acum ştii! Vei fimânjită de ceea ce aifăcut pentru tot restulvieţii; nici un bărbat detreabă nu te va maivrea”.

Dar sub contururileperfecte ale costumuluide călătorie Rachel simţipe sâni atingerea uşoarăa mâinii lui Griffin

Fletcher, extazul buzelorlui peste sfârcurile eitari. Fantoma pasiuniilui, încă împletită cu aei, o sfredeli în mijlocultrupului.

Firma pictată demână, ce atârna încireşul din curtea FloreiCunningham, o aduse peRachel la lucruri mai

pământeşti. Camere deînchiriat, scria. F.Cunningham, Proprietar.

Rachel deschisepoarta albă de lemn şimerse cu hotărâre pealeea mărginită de pini,spre uşa de la intrare.Erau crini gravaţi pegeamul ferestei ovale dela uşa din faţă şi Rachel

admiră din nou desenulcomplicat, în timp ceaştepta.

DomnişoaraCunningham, o femeiemică, nervoasă, cu unsmoc de păr castaniu şiochi albaştri, vioi,deschise personal uşa.

— Oh, domnişoarăRachel McKinnon! ciripi

ea, privind apreciativtoaleta îmbunătăţită afetei, cufărul şi geantacu mărgele.

„Ea se gândeşte acumce am făcut”, îşi închipuiRachel cu o urmă deumor., Şi ar muri dacă arşti”.

— Am venit săînchiriez o cameră,

spuse ea cu voce tare.Domnişoara

Cunningham arăta ca opitulice zburlită, carepriveşte pe furiş în afaracuibului. Apoi, deodată,o umbră aproape comicăde dezamăgire trecupeste faţa îngustă, avidă.

— Eşti singură? Undeeste tatăl tău?

Rachel era obosită,mâhnită şi mai multdecât puţin iritată laauzul numelui lui EzraMcKinnon.

— Tatăl meu şi cumine ne-am despărţit,spuse ea sec. Dar ambani şi intenţionez să-migăsesc o slujbă cât maicurând posibil.

— Domnişoarabătrână cercetă din nouîmbrăcămintea scumpăa lui Rachel şi se traseînapoi pentru a-i faceloc să intre.

Locuinţa pe care i-ooferi ea lui Rachelconsta dintr-un cotlonîntunecat, construit îngrabă, sub scară. Avea

un pat îngust, care arătajalnic, un suport delemn, pe care era aşezatun set de toaletă pentruspălat, dar care eracrăpat, şi o serie decuiere aliniate pe parteainterioară a uşii, care săservească drept şifonier.

Alarma din ochiidomnişoarei

Cunningham era o sursăde amuzament ascunspentru Rachel. „Segândeşte că sunt preaimportantă acum, înhainele mele frumoase,pentru o astfel decameră”.

— Asta este singuracameră pe care o ai?întrebă ea cu voce tare,

ştiind foarte bine căîntreprinzătoareadoamnă i-ar fi oferit ceamai bună cameră dincasă dacă ar fi avut-odisponibilă.

Neliniştită, femeiaaprobă din cap.

— Tot etajul superiora fost luat de un singurdomn, căpitanul

Douglas Frazier, alvasului China Drifter.

Rachel îşi întipări pefaţă o expresie de adâncănemulţumire, deşi înrealitate puţin o interesacăpi tanul Frazier sauvaporul lui. Ea îşi doreacu ardoare să-şi poatăscoate pantofii, să-şispele faţa şi să se

prăbuşească timp de ooră sau două pe acel patneprimitor, întins subscară.

— Sper ca el să fieliniştit şi manierat,spuse ea, întrucât cevaîn interiorul ei cerea cael să fie opusul.

DomnişoaraCunningham aprobă din

nou din cap; de dataasta, mişcarea eraaproape pătimaş desinceră.

— Oh, dar este ungentleman, nici oîndoială în aceastăprivinţă. Şi, bineînţeles,de îndată ce Drifter varidica ancora, vei puteasă-ţi alegi orice cameră

de la etaj pe care o veidori.

Rachel oferi cea maimică bancnotă, dreptplată pentruurmătoarele douăsăptămâni, pentru masăşi casă, şi din nou fuamuzată desurprindereaproprietăresei sale.

— Nu pot să schimbasta! exclamădomnişoaraCunningham, mâinile eisubţiri răsucindu-se, îndorinţa de a apuca banii.

— Atunci desigur cănu te va deranja dacă amsă-ţi plătesc mâine,după ce mă duc labancă? întrebă Rachel,

cu aerul unui om care acondus multe tranzacţiiimportante.

O să fii o proastă,auzi o voce în mintea ei,dacă nu vei putea găsi delucru şi se vor cheltuitoţi banii. Atunci n-o sămai poţi să te porți ca şicum ai fi mai mult decâto simplă fată a unui

tăietor de lemne.După o adâncă

deliberare, domnişoaraCunningham fu de acordsă i se plăteascădimineaţă şi scoase ocheie mare, din alamă,lăsând-o pe Rachel să seinstaleze. Dar ea nu seinstală, cel puţin nuimediat. De îndată ce

uşa se închise în urmaei, Rachel îşi aruncăpantofii, gândindu-se că,primul lucru pe care îlva face, va fi să-şicumpere o nouă perechede pantofi, şi începu săscotocească prin micaîncăpere pentru a găsiun loc potrivit în caresă-şi poată ascunde

banii.După o intensă

căutare, alese oscobitură deschisă încadrul peretelui dinspatele patului. Oricehoţ experimentat l-ar figăsit în câteva minute,ridicând cuverturamatlasată, decolorată şiprivind sub pat, dar

Rachel era prea obosităşi necăjită pentru aacorda mai mult efortacestei acţiuni.

Picioarele îi erauumflate şi o dureau,acum că le eliberase dinîngrozitoarea strânsoarea pantofilor şi se îndoiacă va fi în stare săreuşească să meargă

până la Skid Road, înaceastă seară.

Îşi scoase boneta,costumul de călătorie lacare ţinea, bluza moaleşi se spălă în ligheanulcu apă clocită, care oaştepta. Apoi, îmbrăcatănumai în pantalonaşi şio cămăşuţă de muselină,se întinse pe pat şi

închise ochii. Imediatfaţa lui Griffin Fletcherumplu golul întunecatdin spatele pleoapelorsale.

Rachel deschise ochiihotărâtă să nu segândească la el şi la felulcum se folosise de ea,până când se simţisuficient de puternică

pentru a face faţăemoţiilor contradictorii.

Oh, dar era obosită,îngrozitor de obosită!Curând ochii i seînchiseră. Cuîncăpăţânare, ea privi latavanul cojit dedeasupra capului şiaşteptă.

Curând adormi şi o

cuprinseră visele. Se afladin nou pe acel pat dinpaie, sus în munţii carepriveau spre Providence,iar Griffin Fletcher făceadragoste cu ea.

Când zgomotulbocancilor ce urcauscările deasupra capuluiei o trezi brusc, micuţacameră din casa Florei

Cunningham eracomplet întunecată.Totuşi, Rachel îşi şterselacrimile de pe faţă şi îşiimpuse să fie puternică.

S-ar fi ascuns acolo,singură şi distrusă, ca ofiinţă rănită care jeleşteîn cuibul său, dacădomnişoaraCunningham nu ar fi

zgâriat la uşa ei şi i-ar ficiripit voios că serăceşte cina.

Deşi era tristă, Rachelera flămândă. Ştia că vaavea nevoie de forţă înorele, zilele şisăptămânile ce urmau,că va trebui să fie îndeplinătatea puterilor casă-şi găsească de lucru,

să-l caute pe tatăl ei –sau cel puţin să afle cevadespre el – şi să adunerămăşiţele speranţelorei.

Căpitanul DouglasFrazier se ridică de pescaunul de la masa dinsufragerie, cu deosebităeleganţă, atunci cândnimfa marină intră în

încăpere. Ea purta orochie drăguţă, dinstambă imprimată,având pe chip unzâmbet curajos, uşorameţit. Părul lucios erabine periat şi împletitîntr-o singură coadăgroasă, care îi atârna peumărul drept.

El nu văzuse

niciodată, în toţi anii peuscat şi pe mare, ofemeie mai încântătoaredecât aceasta. Şi dacă eaîşi purta inima zdrobităca pe un drapel, ei bine,erau lucruri care puteaufi făcute pentru aîndrepta situaţia;

— Ce faci? întrebă elcu o voce care spera să

fie sigură pe ea. Eu suntcăpitanul DouglasFrazier.

Ochii ei trişti îlpriviră cu sinceritate,dar căpitanul nu eraneliniştit din aceastăcauză. La cei treizeci şişapte de ani, el era unbărbat atrăgător, cu unpăr castaniu, des, o

mustaţă la modă, şi ochialbaştri care râdeauchiar şi când gura nufăcea acelaşi lucru.

— Aceasta estedomnişoara RachelMcKinnon, sporovăiFlora Cunningham, peun ton matern, amabil.

Douglas dădu din cappoliticos.

— DomnişoaraMcKinnon.

Fata roşi şi se aşezăpe scaunul care i seindicase.

— Căpitane Fraizer,confirmă ea, după careîşi îndreptă atenţia sprecastronul cu mâncare destridii din care ieşeauaburi.

Cu inima sfărâmatăsau nu, după părerea luiDouglas Frazier, ea aveaapetitul unui ajutor demarinar. Se întrebă, întimp ce se lăsă să cadăînapoi în scaun, cinefusese ticălosul care îisfărâmase atât de taresufletul, încât să deanaştere la acele umbre

triste, sălbatice din ochiiei.

Douglas se gândi că ova duce pe domnişoaraRachel McKinnon la celmai bun restaurant pecare acest oraş defrontieră îl putea oferi şiasta cât mai curând.După aceea, vor mergela un spectacol la Operă.

Da. Puţină distracţies-ar putea să o mai alineşi să o facă maleabilăpentru scopul pe care îlavea în minte.

Rachel îl plăcea pecăpitanul Frazier destulde mult, deşi nu aveanici o dorinţă de a-lcunoaşte mai bine. Nuse oferi să dea nici o

informaţie despre ea, încursul cinei, deşi elîncercase cu diferiteîntrebări abile, binemascate.

Neînfricat, bărbatulprezentabil începu săpovestească întâmplăridin viaţa lui pe mare şiîn porturi străine. Elvorbi despre China cea

îndepărtată şi mistică,despre locuitorii dinHawaii, care seîmbrăcau în penelemulticolore ale păsărilorexotice, atunci cândaveau sărbători.

În ciuda tristeţii şi asupărării ei, precum şi agândului persistent căprobabil nu-l va revedea

niciodată pe tatăl ei,oricât de mult l-ar ficăutat, Rachel eracaptivată. Cuvintelecăpitanului Fraziercurgeau vioi şi plăcut;era ca şi cum ar fi văzutcu propriii ochi aceifrumoşi oameni dinHawaii, cu pieleaarămie, acoperiţi de

haine din pene de păsări măiastre.

— Desigur sunt oraşefrumoase acolo, spuse eavrăjită, în timp ce-şi maipunea în castron oporţie de mâncare.

— Mai curând sate,rosti suav căpitanul.Dar, din păcate, într-o ziacestea vor deveni oraşe.

Insularii vor devenistrăini în propria ţară,aşa cum s-a întâmplat şiaici cu pieile roşii.

Rachel se gândi laspirituala, frumoasaFawn Nighthorse şisimţi o durere.

— Sper că nu, gemuea.

— Este inevitabil,

draga mea, răspunsecăpitanul sec.

Rachel presupuse căel avea dreptate, iarconvingerea o întristă şimai mult.

— Ea îi compătimeape cei care trăiau întredouă lumi, fără să seacomodeze nici uneia.

Jonas şi oamenii luiaşteptară peste două orela poalele muntelui.Cineva, cumva, îlprevenise pe Griffin, astaera evident.

Furia lui Jonas eranemăsurată, dar o păstrapentru el. Nu era nevoieca oamenii lui să afleacest lucru.

— Ce crezi, şefule?întrebă McKay,prinzând capătul şeii cuambele mâini şiaplecându-se în faţăpentru a studia expresiafeţei lui Jonas, binemascată.

— Cred că va trebuisă rezolvăm aceastăchestiune cu doctorul

Fletcher cu altă ocazie,spuse el, ascunzându-şifuria. Poate după ce seva întuneca.

McKay zâmbi cuzâmbetul lui prostesc,ticălos.

Îi place să facă astfelde lucruri pe întuneric,se gândi Jonas, cu unuşor dezgust. Griffin se

va aştepta la asta;represaliile vor fiînvăluite în haina nopţii.

Îşi ridică o mânăpentru a semnalizaretragerea şi zâmbipentru sine. Nu trebuiesă prezici prea multe.

McKay îşi mână calulsă păşească lângăarmăsarul arab al lui

Jonas, în timp ce ceilalţibărbaţii îi urmau.

— Nu putem punemâna pe el dacă stăascuns în casa aia, nu-iaşa?

— Ăsta este avantajulde a avea de-a face cu unbărbat ca GriffinFletcher, McKay,răspunse Jonas. Este

prea mândru şi preaîncăpăţânat, ca să steaascuns undeva. Nu, el vaieşi direct la lumină, deîndată ce va fi sigur cănu îl prindem cu fata.

McKay medită untimp.

— O să-l omorâm?întrebă el în cele dinurmă.

Jonas privi spre cerimpacientat şi aruncă oprivire furioasă îndirecţia lui McKay.

— Pe naiba, nu amintenţia să-l omor.

— De ce nu?— Pentru că vreau să

rămână în viaţă, McKay,dintr-o serie de motive.Este singurul doctor pe

multe mile în jur, pe deo parte, şi este vărulmeu, pe de altă parte.Vreau ca el să vadăpântecul lui Rachel,purtând copiii mei.Vreau ca el să se târască.

McKay era în modevident dezamăgit, darspre uşurarea lui Jonas,încetă să mai vorbească.

O imagine apărubrusc şi clar în minteatulburată a lui Jonas.Rachel împovărată de uncopil. Copilul lui!

Imaginea nu avea nicio legătură cu răzbunareaîmpotriva lui Griffin; nu,asta ar fi numai ominoră plăcere,comparativ cu aceea de

a o vedea pe Rachelgravidă cu copilul lui, dea-i preda lui dulcea eimoliciune ori de câte oriar fi vrut el. Şi asta s-arîntâmpla des.

Jonas zâmbi. Cu tristăcertitudine, el admise însine că se îndrăgostise.

După asta, planurilelui vor fi mai uşor de

conceput. Field Hollister se

aştepta să găsească ototală distrugere atuncicând intră în biroul lui.Griffin, şi nu fudecepţionat.

Biroul greu de stejarfusese răsturnat,sertarele atârnau ca

nişte membre stinghere.Cărţile erau împrăştiatepe podea, draperiilegrele, de catifea, fuseserăsmulse de pe bare şierau aruncate în toatedirecţiile.

În mijlocul acestuidezastru se afla GriffinFletcher.

Field îl mai văzuse pe

prietenul său şi în altesituaţii de furie, atuncicând murise LouisaFletcher, după trădareaAthenei, dar nici una nurivaliza cu cea de acum.

— Dă-mi sticla, Griff,spuse el pe un tonneutru.

Griffin zâmbi, ridicăsticla la gură şi bău

copios.Field oftă, întâlni

privirea lui Molly Bradyşi îi făcu semn cu capulsă plece din încăpere.

Ea aruncă o privirebuimacă în direcţia luiGriffin şi făcu ceea ce ise comandase. Mut defrică, Billy se luă după eaşi închise uşa biroului în

urma lui.Field ştia că nu avea

sens să încerce sădiscute cu prietenul săuacum; era prea târziupentru asta. Erau puţinede făcut în plus decât săaştepte până ce va trecefurtuna. El îngenuchie şiîncepu să adune cărţileîmprăştiate.

Vocea lui Griffin erarăguşită, profundă:

— Ştii ce eşti, Field?Eşti un cârpaci.

Field nu se uită însus.

— Zău?Urmă o lungă pauză.— Ştii de când o

cunosc pe Rachel, Field?De şase zile.

Field examinăîmbrăcămintea ruptă aunui volum de filozofiegreacă.

— Dumnezeu a făcutlumea în şase zile,Griffin. Evident, multese pot realiza în aceastăperioadă de timp.

Râsul lui Griffin seauzi ca raşpelul rupt.

— Se potriveşte, nueşti de părere, că enevoie de aceeaşi duratăde timp pentru a odistruge din nou?

Field adună cu grijăvolumele lui Chaucer,Shakespeare şi BenJohnson.

— Totul o să fie înordine, Griffin, spuse el

încet.Griffin mârâi şi

aruncă sticla de-acurmezişul camerei.

Aceasta se sparse deuşa biroului, scâldând-ocu un strat de acool.

Field ignoră violenţagestului.

— Ăsta este unînceput, spuse el.

15

Domnişoara

Cunningham eracategoric nemulţumităde cererea lui Rachel dea i se aduce în camerăapă fierbinte şi o cadă,dar se supuse, după ce o

informă însă pe chiriaşaei că astfel de favoruripresupuneau costurisuplimentare şi nu erauacceptate mai mult de odată pe săptămână.

În timp ce Rachel îşicufundă trupul obosit înapă, după ce bătrânadoamnă plecă, iar eaîncuiase uşa din nou, nu

putu să nu-şi aminteascăo altă baie, cu o altăocazie, într-o casă cumult mai mare.

Cât o speriase Griffinîn acea zi, stând înpragul uşii ca un nor defurtună, comandându-isă se îmbrace.

Simţea o durere înpiept şi privi spre uşa

solidă a camerei ei desub scară. Dacă arapărea în prag acum şi i-ar spune că totul a fost ogroaznică greşeală, că ela făcut acele lucruriminunate cu ea în aceanoapte, în tabăra de lamunte, pentru că oiubeşte, s-ar simţidescătuşată de toată

amărăciunea.Rachel se cufundă

mai bine în apa fierbinteşi se certă pe sine pe unton aspru:

—Bleago!Apoi, stimulată de

furia împotriva ei, îşifrecă trupul până cândacesta deveni roşu şistrălucitor. Părul, prins

în vârful capului cupiepteni şi ace luate depe masa de toaletă amamei sale chiar înaintede plecarea dinProvidence, va trebuispălat seara. Nu eratimp acum să stea să-lusuce cu prosopul.

Rapid, se ridică dinapă şi se întinse după

prosopul alb, scorbit,pe care domnişoaraCunningham i-lînmînase cu atâtareticenţă.

Mai întâi va trebuisă-şi depună suma marede bani la bancă,oprindu-şi suficientpentru a-şi cumpărapantofi noi; poate chiar

îşi va cumpăra o perechede pantofi din piele deied… cu tocuri lucioase.Bineînţeles că îi va plătişi domnişoareiCunningham.

În momentul când seuită printre rochii, încăutarea uneia potrivite,cu care să se îmbrace şisă meargă să-şi caute o

slujbă, îşi aminti delăzile cu celelalte lucrurilăsate în locuinţa luiGriffin Fletcher. Elpromisese că le vaîmbarca pe vas înaintede plecare. O făcuseoare?

Într-o clipă, Rachelştiu că se ţinuse depromisiune.

Cu excepţiaescapadelor romantice,el era un om de cuvânt.Se va interesa desprecufere la hangarul delângă chei, unde eraudepozitate bagajele.

În speranţa căpreţioasele haine nu sepierduseră, Rachelîmbrăcă lenjerie curată,

apoi o fustă simplă, deculoare albastru-închisşi o bluză din mătase, deculoarea azurului. Îşiîmpleti părul,prinzându-l bine cu aceîntr-o coroniţă. Apoi,după o ultimăexaminare în faţaoglinzii, pe care şi-oprocurase de la

domnişoaraCunningham în aceastădimineaţă, ieşi pe uşă.

Când îşi făcu apariţia,căpitanul Frazier stăteala masa din sufragerie,citind un exemplarmototolit din SeattleTimes. Ei nu-i scăpăprivirea de speculaţiepoliticoasă din ochii lui,

atunci când el îi zâmbi.— Bună dimineaţa,

domnişoară McKinnon,spuse el. Optimistă cade obicei, la perspectivaposibilităţilor unei noizile, Rachel făcu ouşoară reverenţă şizâmbi.

Era o combinaţie pecare o exersase de multe

ori în secret, darniciodată nu avuseseocazia să o execute înpublic.

Căpitanul Frazierpărea încântat.

— Spune-mi-că n-osă te umileşti, intrând înlumea celor carelucrează zilnic, Rachel!

Ea îi permise

folosirea improprie aprenumelui ei, făcându-se că nu observă, şi seaşeză la locul ei, undeouă şi pâine prăjită oaşteptau.

— Trebuie să lucrez,căpitane Frazier, spuseea calm. Nu am de ales.

— Prostuţo! spuse el,un zâmbet licărindu-i în

ochi. Ar trebui să ai unsoţ. Un soţ bogat.

Rachel simţi din nou,brusc, teribilasingurătate pe care osuportase în timpulnopţii care nu se maisfârşea. Pofta demâncare îi dispăru şi seridică de pe scaun,micul dejun rămânând

neatins. Îşi luă geanta şiboneta de pe scrin şi segrăbi spre uşă.

Dar mâna puternică,arsă de soare, acăpitanului Frazier oopri în hol.

— Rachel, iartă-mă.Nu am vrut să te supăr.

Vocea îi tremură, deşiea ar fi vrut să fie sigură.

Dar tot ceea ce puteaface fu să întâlneascăochii albaştri ca mareaai căpitanului.

— Nu m-ai supărat…— Prostii! Te-am

necăjit făcând acearemarcă lipsită de tactîn legătură cu nevoia dea avea un soţ. A fost uncomportament oribil

din partea mea şi îmicer scuze.

Rachel îşi ridicăbărbia şi schiţă unzâmbet uşor.

— Insişti pur şisimplu să-ţi iei toatărăspunderea pentrulipsa mea de maniere,nu-i aşa? N-ar fi trebuitsă mă enervez; a fost o

prostie. Acum, dacă nute superi, am multelucruri de rezolvat.

Căpitanul Frazier îioferi braţul.

— Permite-miatunci.

Rachel îşi ridică osprânceană şi se retrasepuţin.

— Ce anume să-ţi

permit? întrebă ea.Căpitanul râse cu

poftă.— Oh, Rachel.

Tocmai când am ajuns laconcluzia că în mod certai fost educată în vreoprestigioasă şcoală dinest, tu îmi pui o astfel deîntrebare.

Rachel îl privi cu

mirare.— Îţi baţi joc de

mine?— Douglas Frazier se

stăpâni admirabil.— Oh, nu, draga

mea, niciodată asta. Darspune-mi, dacă eşti într-adevăr fiica unui tăietorde lemne, aşa cum amărturisit domnişoara

Cunningham, cum de aiun vocabular atât deales?

Orgoliul pătimaş allui Rachel o înfrânăpuţin.

— În primul rândcăpitane, nu este nimicrău în a fi fiica unuităietor de lemne! în aldoilea rând, vorbesc

bine pentru că citescmult.

— Înţeleg, spusecăpitanul pe un tonneutru, veseliadansându-i în ochi. Amfost nesuferit. Din nou,te rog să mă ierţi.

Rachel era exasperatăşi ruşinată de izbucnireaei.

— Acum chiartrebuie să plec…

— La fel cum trebuiesă fac şi eu.

Căpitanul Frazierexecută o uşoarăplecăciune politicoasă.

— Trăsura mea esteacum aici, Rachel. Lasă-mă să te duc până înlumea comerţului şi a

distracţiilor.Rachel râse, dar în

acelaşi timp se întrebădacă el o testa, dacă voiasă vadă dacă ea înţelegeasau nu cuvintesofisticate cum era„comerţul”.

Nu ar trebui să-ipermită să o ducă cutrăsura lui; nu era

corect. Dar pantofii ostrângeau atât de tare,chiar şi numai stândacolo în hol. Gândul de acoborî dealul, încălţatăastfel, o hotărî.

— Aş vrea foarte multsă merg cu trăsuradumitale, căpitane,spuse ea mândră.

Chicotitul lui fu un

sunet profund, bogat,iar ochii albaştri clipirăcând îi oferi cavalereştebraţul.

— Atunci să plecăm,spuse el.

— Asta înseamnă căplecăm chiar acum?întrebă Rachelacceptând braţul oferit,

Chicotitul lui deveni

un râs cald.— Bineînţeles că da,

spuse el.Dimineaţa era senină,

iar cireşul domnişoareiCunningham era un norde flori roz,transparente. Îndepărtare, golful Elliottstrălucea ca un uriaşsafir învelit în argint şi

aur.Trăsura căpitanului

Frazier, probabilînchiriată, oferea deasemenea o splendidăprivelişte. Strălucea înlumina soarelui şi eratrasă de patru căi negrica tăciunele. Starea despirit a lui Rachel seînvioră pe măsură ce

minunaţa trăsură săltape străzile din Seattle,spre chei şi ea îşipermise să se bucure,ştiind că noaptea îi vaaduce emoţii mai puţinplăcute.

În această dimineaţăactivitatea zgomotoasă aoraşului părea veselă. Dealtfel, ea mergea să-şi

cumpere pantofi noi şipoate o carte să citească.

Dar în ordineapriorităţilor de rezolvat,chiar înainte de adeschide un cont labancă, era de a afla dacăcuferele ei eraudepozitate sau nu labiroul portului.

Erau. Rachel fu

încântată şi uşurată, darsimţi şi o urmă detrişteţe care o chinuisetoată noaptea. Eaîndepărtă imaginea luiGriffin Fletcher cărândacele cufere pe vasulStatehood şi îi zâmbicăpitanului Frazier, carese oferise ca vizitiul luisă-i transporte cuferele

până la locuinţaCunningham.

Ea îi mulţumi.Brusc, căpitanul

Frazier îi luă ambelemâini într-ale sale.

— Acum o să tesimti. Bine?

Rachel aprobă dincap, gândindu-se cuplăcere la banii din

geantă, la pantofii dinpiele fină pe care îi vacumpăra, la slujba pecare o va găsi în modcert.

— Bine, spusecăpitanul cu blândeţe.Apoi se întoarse şi seîndepărtă, mergând de-alungul apei.

Rachel găsi pantofii

pe care şi-i dorise într-un magazin din FrontStreet şi şi-i cumpărăbucuroasă. Parcă eraumâini moi care îimângâiau picioarele întimp ce mergea petrotuarele de scânduri,convinsă că astăzi va fi ozi bună. Pentru că păreade bun augur, Rachel

depuse aproape toţibanii la Comerce Bank.Gândul la incidentulneplăcut cu căpitanulFrazier, din holul casei,o făcu să zâmbească.

De la bancă, ea mersela un magazin general,bine aprovizionat, undecumpără o carte, unsăpun parfumat şi o

cutie cu ace de păr. Înultimul minut adăugă lacele alte lucruri, hârtiede scris, un toc şicerneală. Poate, după odecentă perioadă detimp, îi va scrie luiJonas, îi va mulţumipentru bunătatea de a-ifi dăruit aşa hainefrumoase şi se va scuza

că părăsise picnicul fărănici o explicaţie. Îi vascrie şi lui Molly, deciseea, pentru că Molly erade fapt un prieten.

Căutarea unei slujbe,aşa cum avea săconstate, era mai puţinplăcută decât expediţiade cumpărături pe careo făcuse. De fapt, se

dovedi foartedescurajantă.

În aceeaşi bancă încare fusese undepunător atât debinevenit, ea fusese secrespinsă, pentru că nuştia să scrie la maşină.La fabrica de saltele i sespusese că era prea,delicată pentru o astfel

de muncă. Într-oceainărie, unde era unanunţ că se caută o fatăcare să servească lamese, proprietarulinsinuă că era nevoie deo tânără obişnuităpentru a le menţinemulţumite pe clientelesale.

La ora prânzului,

Rachel. Se simţeaoarecum descurajată. Sepărea că nu ştia să facănimic de valoare şi, deşiera educată, nu se putealăuda cu o şcolarizaresuperioară clasei a opta.Învăţase literele într-unloc, cifrele în altul, iarcând o ladă de cărţivechi, mucegăite,

ajunsese temporar înposesia ei, prinamabilitatea unuiînvăţător cumsecade, eapusese literele la un locpână când luară naşterecuvinte. Înţelegândsensul unora, ea descifrăşi definiţiile celorlalte.

Dar nu ştia cevaanume.

Rachel stătea înmijlocul străzii, aproapeplângând, gândindu-secă fusese necugetat dinpartea ei să-şi închipuiecă o anumită slujbă o vaaştepta pe ea.

— Rachel?Ea privi în sus şi

văzu, cu satisfacţie, faţazâmbitoare, îngrijorată a

căpitanului Frazier.— Douglas! strigă ea,

atât de bucuroasă să-lvadă, încât uită că el nu-i dăduse permisiunea dea-l striga pe numele mic.

El îi luă braţul şi otrase din şuvoiul detrecători într-unrestaurant curat, în timpce se aşezau la o masă

acoperită cu o faţă demasă înflorată.

— Mi-a fost frică căîmi vei spune „căpitane“tot restul vieţii. Spune-mi, oare cuta asta de pefrunte înseamnă că nu aigăsit de lucru?

Rachel dădu din capnecăjită.

— Se pare că am

încercat pretutindeni.Fie vor să ştiu să bat lamaşină, sau vor să fiumai mare şi maiputernică. La o ceainăriede pe Marion Street, mi-au cerut să fiu maiurâtă.

Era compasiune înrâsul lui Douglas, iaruna din mâini se întinse

să-i apuce ambele palmeşi să-i potoleascămişcarea nervoasă adegetelor.

— Ce fel de muncă aivrea să faci, Rachel?

Se servi cafeaua şiRachel îşi adăugă cugenerozitate zahăr şifrişcă.

— Orice.

Douglas îşi ridică osprinceană arămie.

— Desigur, nu orice.Obrajii lui Rachel se

îmbujorară.— Ei bine, răspunse

ea, orice ce nu estegreşit.

Din nou ochii albaştrizâmbiră spre ea.

— Multe lucruri ar fi

greşite pentru tine,Rachel, pur şi simplupentru că sunt josnice.Tu te-ai născut să fiistăpâna unei casefrumoase şi mamacopiilor unui bărbatimportant.

Acum, era rândul luiRachel să râdă. Dar înmintea ei, ea îl văzu pe

Jonas Wilkes întins pe opătură la un picnic,zâmbindu-i. Aceastăamintire o trezi larealitate.

— Sunt, aşa cum aispus în dimineaţa asta,fiica unui tăietor delemne.

Exista o notă serioasăîn ochii lui zâmbitori,

dezminţind veselia lor.— Mulţi bărbaţi

bogaţi ar fi fericiţi să teia de soţie, Rachel, şi aşputea aranja să cunoştipe cineva.

Cuvintele erau vagameninţătoare.

— Nu m-aş puteacăsători cu un bărbat pecare nu-l iubesc, spuse

ea lamentându-se, dupăo lungă pauză.

Un muşchi se încordaimperceptibil înmaxilarul lui Douglas.

— Dragoste, spuse el,rostind cu dispreţcuvântul. Asta este cevadespre care citeşti încărţi proaste. Lumeaeste un loc dur, Rachel.

Într-adevăr, lumeaera un loc dur, practic,Rachel rareoriconstatase să fie altfeldecât dură şi practică.Dar dragostea exista înafara coperţilor cărţilor,ea descoperise acestlucru într-un modcomplet nefericit.

Oftă, amintindu-şi

deodată de acea fată dinOregon care făcusedragoste cu fiulpatronului şi intrase înbucluc. Doamne sfinte,oare copilul lui GriffinFletcher creştea chiaracum în burta ei? Dacăera aşa, viaţa lui Rachelva trece de la „dură şipractică” la una teribil

denenorocită şi încă

curând. Ea nu va fi la felde norocoasă ca aceamireasă rotofeie dinOregon…

— Rachel? Vocea luiDouglas o aduse brusc larealitate. Arătai atât depalidă. La ce te gândeai?

Rachel trebui să facă

un efort pentru a-şiascunde lacrimile depanică.

— Sunt în ordine,Douglas. Doar puţindescurajată, asta estet o t . Şi poate puţinînsărcinată, continuă îngând.

El se întinse şi îiatinse cu blândeţe faţa.

— Dacă astaînseamnă atât de multpentru tine, am săvorbesc cu câţivaprieteni de ai mei.Cunosc câţiva negustori.

Speranţa o cuprinsepe Rachel, dar fu urmatăcurând de jenă.

— Asta ar fi greşit,şopti ea.

— Greşit? Pentru unprieten să-şi ajute unprieten? De ce ar figreşit?

— Îţi voi fiîndatorată, spuse ea.

Douglas râse.— Da, draga mea. Îmi

vei fi. Şi voi insista ca sămă laşi să te invit astă-seară la cină şi să te

însoţesc la Operă.Ochii lui Rachel se

făcură mari.— La Operă? Şi ce

vom vedea?Douglas o privi cu

amuzament blând.— În acest oraş, cine

ştie? Poate un urs dresatsau un tăietor de lemnecare să cânte la

ferăstrău.După o pauză de o

secundă, Rachel îşi dăduseama că o tachina şirâse.

— Trebuie să-ţi spun,domnule, că Seattle afost martorul unorspectacole chiar maiciudate.

Douglas ridică ceaşca

de cafea în chip de salutenglezesc.

— Nu am nici oîndoială în aceastăprivinţă, draga mea,aprobă el. Apoi chemăun chelner şi comandăprânzul.

Imediat după cemâncară, se duseră să-lviziteze pe un negustor

pe care Douglas îlcunoştea. Rachel fuprezentată şi apoi lăsatăsă examineze panglici şibucăţi de materialcolorate, în timp cebărbaţii se retraserăîntr-o încăpere dinspate.

Cinci minute maitârziu, Rachel avea o

slujbă. Urma săservească în chip de„vânzătoare pentrumărunţişuri”, adică săvândă aţă, nasturi şi altefurnituri de croitorieclientelei feminine.

Ar fi trebuit să fiemai fericită decât era,dar ea suspecta faptul căDouglas făcuse uz de

forţă pentru canegustorul să o angajeze.Acest gând îi lăsă ungust amar, dar nu-şiputea permite să refuzeslujba, aşa încât oacceptă cu graţie.

Domnul Tumbull,care avea nişte obrajimoi şi o cărare pemijlocul capului, o

instrui să se prezinte lalucru a doua zi dedimineaţă, la ora opt.

Întorcându-se ladomnişoaraCunningham, în linişteareconfortantă a camereiei, Rachel se luptă cupresimţirile rele şiscoase hârtie şi toc descris.

Dragă Molly, începuea, cu scrisul ei mărunt,rotund. Astăzi am găsito slujbă…

Scrisoarea era destulde voluminoasă atuncicând o semnă şi ointroduse cu grijă într-un plic albastru. Ea numai scrisese o scrisoarepână acum şi pe

moment ideea de a sedespărţi de ea îi păreaneplăcută.

Până la urmă, însperanţa că va exista şiun răspuns cândva, oadresă simplu DoamnaMolly Brady, Providence,Washington Territory şio puse în geantă. Seara,când se va duce la Skid

Road să-l caute pe tatălei, se va opri la biroulportuar ca să se asigurecă mesajul ei se va afla labord atunci cândStatehood va ridicaancora.

Rachel era deja lajumătatea dealului cândîşi aminti că promisesesă ia cina cu căpitanul şi

privi nehotărâtă casadomnişoareiCunningham, apoi spreport.

În final, ea aleseseportul Skid Road. Pânăcând va înţelegedispariţia bruscă şisurprinzătoare a tatăluiei, o parte din fiinţa einu-şi va putea găsi

liniştea. DesigurDouglas va înţelege cândîi va explica.

Statehood era în port,felinarele de pe puntearuncând o lumină aurieîn apele întunecate deamurg ale portului, cuzbaturile mari liniştiteîn timp ce se odihnea.Căpitanul, un bărbat

dur, de vârstă mijlocie,cu ochi vicleni ca aitatălui ei, lâncezea, cuhaina descheiată şipălăria, fleşcăită deîndelungată folosinţă,aruncată pe un colţ albiroului.

Rachel îi dăduscrisoarea, îi plăti taxapentru transport şi se

întoarse să plece. Maiera de cercetat SkidRoad şi începuse să seîntunece.

Ca şi cum şi-ar fiamintit, se întoarse dinuşă…

— Căpitane, seaventură ea timid. Măîntreb dacă cunoştidupă nume pe mulţi

dintre pasageriidumitale.

Marinarul zâmbi.— Nu pe toţi, altfel l-

aş şti cu siguranţă pe altău. Şi ştiu că ai fost pevas ieri.

Încurajată deatitudinea luiprietenoasă, Rachel îldescrise pe Ezra

McKinnon şi îl întrebădacă îşi amintea de oastfel de persoană.

Spre dezamăgirea,dar nu şi spresurprinderea ei,căpitanul nu-şi amintinici numele, nicibărbatul în sine. Elpromise să fie atent şi sătransmită orice frântură

de informaţie va afla.Rachel îi mulţumi şi

se îndreptă cu hotărârespre Skid Road. De-alungul cheiului sumbru,şobolanii alergau printrepicioare, iar butoaiele dewhisky şi lăzile goalearătau ca nişte spectre.În depărtare se auzeamuzică şi râsete.

Tocurile de la noiipantofi ai lui Rachelscoteau un sunetsinguratic pe trotuarulcare mărginea drumul şio dată sau de două oricâte un marinar saumuncitor se opri să oprivească. Ea merse mairepede, ţinându-sedeparte de umbra

magaziilor caremărgineau ţărmul.

Primul saloon se aflaîntr-o baracă ai căreipereţi erau ridicaţi atâtde inegal, încât luminaapărea în dungi aurii.Dedesubt, sub podeauacu rumeguş, se aflamarea. Mirosul de algeputrezite şi raci morţi se

amesteca cu cel dewhisky ieftin, cu cel detranspiraţie şi cu genulde parfum care se vindeaîn borcane mari.

Fu nevoie de totcurajul pentru ca Rachelsă se hotărască sădeschidă uşile rabatabileşi să intre.

16

Rumeguşul de pe

podea era umezit de apacare trecea pe dedesubtşi era pătat de scuipaţide tutun. Rachel segândi la noii ei pantofifrumoşi şi scoase un

geamăt interior.Apoi oftă şi îşi aminti

că tatăl ei trebuia găsit.Dacă era obosit să fieîmpovărat de o fiică carea crescut, atunci era înordine, pentru că acumea avea o viaţăindependentă de a lui şidesigur nu era dornicăsă fie târâtă în alt oraş

forestier.Totuşi, Rachel dorea

o despărţire decentă şicinstită, precum şi oexplicaţie. După toţi aniide devoţiune şi grijăpătimaşă, părea într-adevăr ciudat din partealui să o părăsească fărăun cuvânt.

O singură privire

rapidă îi spuse luiRachel că nu-l va găsi peEzra McKinnon în acestloc, dar aici erau oamenicare poate ştiau undelucrează el acum.

Rachel tocmai sepregătea să abordeze ungrup de muncitori, cândo mână subţire, cammurdară, îi apucă

braţul. Ea se opri, apoise întoarse şi văzu ofemeie blondă, rotofeie,care stătea lângă ea,purtând o rochiegalbenă, înzorzonată; şiavând o privireneprietenoasă.

— Drăguţo, începufemeia, mângâindu-şibuclele false, ţepene,

dacă ai, un bărbat aici,n-ar fi prea isteţ dinpartea ta să dai ochii cuel în public. Bărbaţii auo mândrie meschinăcând este vorba desprelucruri de acest fel.

Rachel îşi ridicăbărbia.

— Sunt aici să întrebdespre un bărbat pe

nume Ezra McKinnon. Îlcunoşti?

Pleoapele vopsite aleblondei se lăsară în jos.

— Şi ce dacă îl ştiu?Pe Rachel o cuprinse

exasperarea, la care seadăugă şi mirosul şizgomotul din acest loc.

— Este tatăl meu,spuse ea crispat. Şi este

foarte important să îlgăsesc.

Prostituata îşi studieunghiile inegale şimâinile aspre.

— Ezra nu a mai fostpe Skid Road de când l-aangajat Jonas Wilkes sămeargă în Providence.Dacă ar fi venit, aş fiştiut. El obişnuia să-mi

spună: „Candice, dragă,tu eşti prea bună pentruun loc ca ăsta. Ar trebuisă fii independentă”.

Rachel făcu un uriaşefort să nu holbezeochii. Gândul că tatăl eise culcase cu aceastăfemeie dezgustătoare pecine știe ce patmizerabil, o făcu să-i fie

greaţă, dar îşi revenicurând. Desigur nu eraloc de critică, în specialdupă acea noaptemagică, unică, cu GriffinFletcher.

— Nu mă intereseazăplanurile tale privindcariera, spuse ea curăceală. Mă intereseazănumai tata. Dacă îl vezi

sau auzi despre el,trimite-mi vorbă ladomnişoara FloraCunningham, pe CedarStreet.

Candice îşi clătinăcapul şi îi aruncă oprivire iritată sprehainele frumoase,costisitoare ale luiRachel. Întrebarea era

atât de clară între ele,încât nu trebuia să fierostită cu voce tare. „Dece ar face-o?“

Rachel nu era înelementul ei în aceastăatmosferă, iar curajul îiscădea rapid. Din nou,ea îşi ridică bărbia.

— Am să-ţi plătesczece dolari dacă mă

contactezi, spuse ea, carăspuns la întrebareatacită.

Apoi se întoarse, cutăcută demnitate şi ieşiîn binecuvenita răcoarea nopţii.

Nu avea nici un senssă mai caute şi în altesaloon-uri în aceastăseară; Rachel ştiu

instinctiv că Candicespusese adevărul. Înafară de asta, simţeaprivirile curioase,admirative, alebărbaţilor din acestsaloon. Dacă ar mai firămas, ar fi fostinevitabil ca unul saumai mulţi dintre ei să oabordeze şi a-i descuraja

nu ar fi fost o treabăprea uşoară.

Rachel porni înapoi,de-a lungul malului,evitând umbrele care sevedeau în întuneric.Fusese nebună să seaventureze singură peSkid Road şi mai alesnoaptea, dar chiar întimp ce făcea această

constatare, ştiu că vareveni.

Griffin Fletcher se

trezi în propriul pat, cucapul greu, care îi pulsaputernic, şi cu o durereîn abdomen. Molly eraacolo, privind la el cudezaprobare aspră înochi.

— Este timpul să tescoli, Griffin Fletcher. Atrecut o zi întreagă.

Griffin gemu.— Ce zi este astăzi?Molly se aplecă

pentru a aşeza o tavăîncărcată cu mâncare.

— Este miercuri,răspunse ea. Luna mai,29, anul 1880.

Griffin rosti uncuvânt dur şi se luptă săse aşeze.

— Doamne! se răstiel. Ştiu în ce an suntem!

— Ştii? îi replicăMolly. Asta este ceva.Numai mila luiDumnezeu a făcut canimeni să nu aibă nevoiede tine, Griffin Fletcher.

El se uită la miculdejun pe care ea îlaranjase pe tavă – ouăprăjite, cartofi, cârnaţide porc – şi privi dinnou în altă parte. Chiarprivirea mânioasă pebună dreptate amenajerei sale era depreferat decât să vadămâncarea.

— Poate că eu nusunt atât de necesarpentru acest oraş, aşacum tu şi cu mine amvrea să credem, Molly.

Ea se ridică în toatăînălţimea.

— Poate că nu, spusescurt. Şi apoi, într-unfoşnet de fuste de satinşi revoltă, ea ieşi din

dormitorul lui Griffin,trântind uşa cu o forţăcare îi vibră în capul luiînceţoşat, dureros.

Mirosul de cafea îlfăcu să rişte o altăprivire în direcţia tăvii.Se întinse spre cana cucafea aburindă, pe care obău cu înghiţituriîncete, în timp ce trecea

în revistă dizgraţia încare căzuse.

Rachel plecase!Acceptă cu tărie aceastărealitate, deşi simţeaîncă urme de durere înconştiinţa sa. Numai denu ar fi rănit-o atât detare şi s-o lase să plececrezând că s-a folosit deea fără s-o iubească.

Pentru că a fostdragoste, o dragoste aşacum Griffin Fletcher nua mai simţit până acum.Aproape din primulmoment în care a văzut-o ghemuită în cada debaie a lui Jonas, simţiseacest lucru, dar numaiacum putea înceta sădezmintă această emoţie

şi să o privească în faţă…Va suferi tot restul

vieţii din cauza acesteicredinţe distrugătoare.Dar ar fi crud din partealui să o aducă înapoi, aşacum ar fi vrut să facă, înapropierea pasiuniidistrugătoare a lui Jonas.

Griffin îşi terminăcafeaua, împinse cana la

o parte şi sări din pat.Ca întotdeauna trebuiasă facă ture.

Se îmbrăcă rapid şi seopri un moment lafereastra din dormitor.Cerul era întunecat cupromisiune de ploaie,iar aerul era apăsător,chiar cu fereastraînchisă. Muntele lui

Jonas se înălţa spre cer,arătând ameninţător înlumina întunecată.

Scuturându-se de osenzaţie neplăcută,Griffin părăsidormitorul şi merse pescara din dos sprebucătărie. Acolo,acceptă haina, pălăria şitrusa medicală din

partea lui Molly şi-ieşi.În grajd îşi găsi calul

înşăuat şi aşteptând. Elduse armăsarul afară şisări cu uşurinţă înspatele acestuia.

— Billy? strigă, cujumătate de glas, vrândsă mulţumeascăbăiatului care ghicise căel va vrea să călărească

azi, în loc să meargă cutrăsurica. Hei, Billy.

Nu veni nici unrăspuns. Griffin înălţădin umeri şi îşi ridicăgulerul împotriva ploiimărunte a dimineţii.Băiatul era probabilundeva în pădure,practicând jocurile luiciudate şi singuratice pe

care mintea lui limitată ile sugera.

Tăcerea pădurii îlatrăgea şi pe Griffin înaceastă dimineaţă, dardin motive maiputernice. Putea săeconomisească timpalegând cărarea îngustăcare o străbătea, evitânddrumul principal şi era

puţin probabil că vaîntâlni pe cineva acum.Avea nevoie de o scurtăsingurătate pentru a-ireveni starea sufleteascăcu care erau obişnuiţipacienţii săi.

Calul lui Griffinnecheză neliniştit cândse apropiară de loculdosnic pe care Billy îi

plăcea să-l exploreze şise apropie de cele douăstânci uriaşe din spateleacestuia.

Griffin zâmbiamintindu-şi că băiatulvedea soldaţi în acelestânci uriaşe şi credea căei păzesc cărarea. Înschimb, aşa cum erauaşezate de fiecare parte

a cărării, îngreunaufoarte mult trecereachiar şi a unui singurom călare.

Bărbaţii săriră asupralui imediat ce trecu decele două stânci, într-omică poieniţă, fărăsoare. El înjură cândîntâlni pământul umed,acoperit de frunze.

Ameţit, Griffin seridică în genunchi.Chiar în acest moment,un vârf de cizmă îl izbicu putere într-o parte acapului.

Lovitura îi întunecăvederea, iar impactulrăsună cu ecou în capullui. Se ridică din nou dela pământ, conştient că

ploaia îi curgea pe gât.Oare câţi erau? Nu

putea vedea clar dar dinînghesuiala de umbrepresupuse că erau şasesau şapte adunaţi înjurul lui.

— Fiţi atenţi lapicioarele lui! comandăo voce rece, calmă.

Griffin se încovoia,

încercând să se ridice. Ocizmă îl izbi în coaste şiîl aduse din nou îngenunchi. Scuipă oînjurătură, simţindgustul sângelui în gură.

— Asta este ce i-aifăcut lui McKinnon,Jonas? întrebă el răguşit.

Mâini îi apucarăbraţele lui Griffin şi îl

obligară să stea înpoziţie de drepţi. Oceaţă deasă, cenuşie, îlînvălui, iar comenzile pecare le transmisepicioarelor sale nu avurănici un rezultat. Simţi,mai curând decât văzu,apropierea lui Jonas, darvăzu strălucireaîntunecată a patului

unei puşti.— Bună dimineaţa,

Griffin, spuse Jonas cuamabilitate.

Durereainsuportabilă din cap şidin torace, făcuimposibil un răspunsdin partea lui pentrumoment. Nu reuşi maimult decât un mormăit

revoltat. Undeva, înspatele lui, calul se agita,iar haranşamentulscârţâia.

— Puneţi-l pepicioare! şuieră Jonas.

Griffin încercă să selupte, în timp ceatacatorii îl trăgeau însus, dar efortul era fărăsperanţă. Se lupta să

scape de voma care îiardea gâtul.

Furia lui Jonas seabătu asupra lui ca unperete invizibil, urmatimediat de un pumn.Dar el nu mai simţeaacum durere. Râse, iarcuvintele îi ieşiră ca oşoaptă uşoară:

— Jonas, ticălosule.

Ai ajuns prea târziu, aiajuns al naibii de târziu.

— Daţi-i drumul!comandă Jonas deundeva din neant.

Genunchii lui Jonasse îndoiră, în timp cebraţele lui Griffin îi furăeliberate. Vederea îireveni parţial în timp cealuneca la pământ şi

simţi o furie teribilăcând Jonas îl apucă depăr şi îi smuci capulînapoi Jonas se aplecăpentru ai zâmbi luiGriffin.

— O s-o găsesc,Griffin, îţi promit asta.Seattle nu este suficientde mare ca să se poatăascunde. Dar Rachel este

un alt subiect, pentrualtă zi. Această micăscenă a fost ca platăpentru bătaia pe caremi-ai dat-o tusăptămâna trecută.

Griffin vântură omână ca de plumb,dureroasă, pentru aîndepărta mâna lui Jonasdin părul său. Înjurătura

pe care o murmură sepierdu în zgomotulploii.

Jonas stătea acumdrept, zâmbind cusatisfacţie.

— Şi acum, dragulmeu prieten, trebuie să-ţi ţin o mică predică. Cesemeni, asta vei culege.

Un moment mai

târziu, vârful cizmei luiJonas îl izbi pe Griffin înpartea de jos apântecului. Durerea fuca o explozie în organelegenitale şi se răspândi înfiecare fibră a fiinţeisale. Semiconştient,căzu în noroi.

Când oamenii cei răiplecară, Billy se furişă

din ascunzătoarea luiaflată în copacii ceistufoşi şi se târî spretrupul nemişcat aldoctorului Fletcher.Îngenunchind, el îşişterse lacrimile de pefaţă şi şopti:

— Doctore? Griffingemu, mișcându-se pepământul ud.

Billy îşi scoase haina,o mototoli şi o puseîncet, cu mâinitremurânde, sub capullui Griffin, în chip depernă. Nu ştia ce să facăaltceva.

— Calul, murmură el,ploaia se amesteca cusângele care îi lucea înpărul negru şi care îi

curgea pe faţă.Billy privi în jur

căutând cu disperarearmăsarul. Când fluieră,animalul ieşi dintretufişuri; hăţurile îiatârnau în noroi. Billy semişcă cu grijă spre cal,rostind cuvinte blânde,pe măsură ce mergea.

Tempest se cabră,

tremurând, apoi selinişti cu un uşornechezat.

— Încet, băiete, suflăBilly. Încet. Oamenii răiau plecat.

Când Billy seîntoarse, îl văzu peGriffin ridicându-se înmâini şi în genunchi,după care căzu din nou.

Era şocat de ceea cevedea, speriat de proprianeputinţă şi teamă.

— Am să merg să oaduc pe mama sau peField, se văicări el. Potsă-l aduc pe Field…

Griffin îşi clătinăcapul sângerând, ud deploaie, şi încercă dinnou să se ridice.

— Nu. Ajută-mă sămă ridic.

Băiatul ascultă,simţind durereadoctorului în propriulsău trup, atunci când îlpuse pe picioare.

Griffin îşi ridică faţaîn ploaie, căută pânăgăsi cornul din şaua luiTempest şi se ţinu de el.

După un moment, seforţă să suporte durereacrescândă din pieptsuficient cât să apuceunul din hăţuri cu mânadreaptă. Cu mişcărirapide, dureroase, îşilegă mâna dreaptă decornul şeii.

— Condu-l spre casă,Billy.

Fu un procesagonizant să meargăîmpiedicându-se alăturide Tempest, înapoi sprecasă. Dar Molly eraacolo, sensibilă şi calmă,ploaia lipindu-i părularămiu de frunte şi peceafă.

— Doamne sfinte,răsuflă ea. Ce s-a

întâmplat?— Jonas, şopti

Griffin, tresărind, cândMolly îi dezlegă mâna şise aşeză sub braţul luidrept. Din cauzadimensiunii lui Griffin,Molly, chiar cu ajutorulfiului ei, nu îl putu ducemai departe de birou. Lainsistenţa lui Field,

camera era încă răvăşită,cu mobila răsturnată şicu draperiile smulse.

În timp ce Mollytremura sub greutateade plumb a lui Griffin,Billy aranjă canapeaua.Apoi, împreună, târârăpovara spre ea.

După ce-l depozitarăacolo şi îl acoperi c u

primul lucru care îi venila îndemână – o draperie– Molly prelua cufermitate comanda.

— Fugi şi adu-l peField Hollister, Billy. Nute opri să-l cauţi pânăcând nu-l găseşti.

Înlăcrimat, Billyporni să execute cererea,aruncând câte o privire

furişă înapoi spre formanemişcată întinsă pecanapeaua de piele.

Molly merse ladulapul unde erau ţinutematerialele şiinstrumentele. Rămăseseneatins de furiadoctorului şi nu dinîntâmplare, se gândi ea.

De pe rafturi Molly

luă o sticlă cu alcool,cârpe curate, bandaj,tifon. Le puse cu grijă petoate pe un colţ albiroului lui Griffin şi segrăbi spre bucătăriedupă apă fierbinte..

— Abia după ceîngrijise răniledoctorului Fletcher,Molly Brady îşi îngădui

să plângă. Rachel începu prima

ei zi de lucru cu multentuziasm, deşi sesimţea nepricepută şineîndemânatică.

Până la amiază, eavânduse numai olungime de panglică dinsatin şi un carton de

nasturi perlaţi.Indiferent cât deprietenoasă era, clientelepăleau să fie ofensate deprezenţa ei, întrebândcu insistenţă desprecineva care se numeaSăraca Mărie.

Mai mult decât osingură dată în cursuldimineţii, Rachel

ridicase privirea spregolful întunecat, ploios,regretând fuga pripitădin Providence. Visul eide a transforma saloon-ul mamei sale într-ocasă de închiriat,respectabilă, încă orâcâia undeva într-uncolţişor al inimii sale.

În timp ce îşi bea

singură ceaiul de la oraprânzului, în spateletejghelei cu mărfuri,Rachel îndrăzni să seimagineze cumpărândun bilet pe vasulStatehood pentru a seîntoarce în micul oraşde pe Hood Canal.

Desigur, nu putea, nuacum. Avea nevoie de

timp să se vindece, să-şiredobândească mândria.Până când nu va faceasta, nu se putea aşteptasă dea ochii cu GriffinFletcher şi în acelaşitimp să-şi păstrezedemnitatea.

Deodată, în timp cemesteca fără chef unsandvici cu salată,

şterpelit din bucătăriadomnişoareiCunningham dedimineaţă, Jonas Wilkesîi apăru în minte. Rachelse simţi din nou extremde vinovată de modulcum îl părăsise la picnic.Cum se va putea oarescuza, când şi dacă o să-lmai vadă vreodată?

„Îmi pare rău“, seimagină ea spunându-i.„Nu am vrut să tepărăsesc astfel, dar vezi,trebuia să merg sus înmunţi şi să-mi pierdvirginitatea”.

Rachel voia să fietare, dar în loc de asta,ochii i se umplură delacrimi.

Îşi amintiîntâmplarea din noapteatrecută. Excursia în SkidRoad rămăsese fărăroade, în plus şipericuloasă. Cum segrăbea de-a lungulmalului, auzise zgomotîn urma ei şi era dejamută de frică când otrăsură elegantă opri

lângă ea scârţâind şidinăuntru se văzu faţalividă de furie acăpitanului DouglasFrazier.

El strigase la ea înstradă, strigase la ea întrăsură şi în curteadoamnei Cunningham.Şi încă era furios pe ea lamicul dejun.

Asta nu este perioadamea cea mai bună, segândi Rachel.

Jonas simţi un ciudat

sentiment deinsatisfacţie în timp cecălărea pe proprietatealui, însoţit de suita sa,într-un singur şir, cucaii nechezând în ploaie.

Cuvintele lui GriffinFletcher răsunau ca unecou în mintea lui. „ Aiîntârziat. Ai întârziatprea mult."

Dacă era adevărat?Dacă Rachel nu a rămasîn Seattle, după ce a luatîn pripă vaporul desprecare Fawn i-a povestit încele din urmă în

dimineaţa asta? Dacă s-asuit pe alt vas, ea va fipierdută pentru el,poate pentru totdeauna.

Jonas se încordă în şa,dar simţi satisfacţia şibucuria de a-l fi pus peGriffin în genunchi.

Descălecând lagrajdul său, Jonasconsideră elementul

timp cu o logică rece.Astăzi, va începecăutarea.

Păşind spre casă,Jonas permisegândurilor sale să semute asupra lui Griffin.Două zile – poate trei –şi va fi la fel de zdravănca întotdeauna. Ăsta eraun motiv în plus, în ceea

ce-l privea pe Jonas, săacţioneze cât mai rapid.

17

Griffin scoase un

sunet strangulat,asemănător unuiscâncet, în timp ce Fieldîl apucase de sub braţeşi îl ridică într-o poziţieaproape şezândă.

— Ţine-l acolo,răsuflă Molly, pe cândtăia haina plină de noroişi cămaşa înmuiată desânge. Apoi, aruncândhainele într-o parte,spălă uşor toracele luiGriffin, care era umflatşi îngrozitor de vătămat;şi începu să-l lege strânsc u fâşii de pânză rupte

dintr-un cearșaf.Field privi cu

admiraţie mâinile eidibace, capabile. Eaînvăţase mult, asta eraclar, ajutându-l peGriffin în munca lui,când pacienţii erauaduşi la uşa lui, gravrăniţi.

— Molly, eşti o

infirmieră extraordinară,remarcă el, pe când eatermină treaba şi îi făcusemn lui Field să-l aşezedin nou pe prietenul lui.

Molly nu răspunse,iar ochii ei îi cercetaufaţa lui Griffin cu oprivire blândă,îndurerată, dându-i la oparte părul pe care se

întărise sângele. Buzeleei formau o rugăminte.Tăcută.

Nu muri.— Nu va muri, Molly,

spuse Field cu voce tare.Pe canapea, Griffin se

zbuciuma într-otulburare greu desuportat. Molly seîntinse să-i atingă faţa,

iar când făcu astaîntreaga lui făpturăcontorsionată se liniştisub mâna ei. Ochii eierau ca smaraldeleşlefuite, strălucind însoare, atunci când îiridică bărbia.

— Cred că o să fie onoapte lungă. Ar fi binesă faci un foc, Field

Hollister, în timp ce eupregătesc ceaiul.

Bucuros că trebuie săfacă ceva practic, Fieldtraversă încăperea şipuse ziare mototolite înşemineu. Apoi,îngenunchind, luăsurcele dintr-un coş dealamă de alături şi ledispuse în jurul

acestora, în formă deevantai. După ce făcuacest aranjament,aprinse un chibrit.

Când flăcărileîncepură să se înalţe,Field puse un buştean depin în mijlocul lor,închise ochii şi se rugăcu devotament ca Griffinsă nu moară.

În spatele lui, Griffingemu, delirând, şi scoaseun ţipăt. Tunete, destulde rare pe Puget Sound,se auziră în cerulîntunecat şi Field priviîn direcţia lor, când seîntoarse din dreptulfocului abia aprins.

— Sper să nu spui nu,murmură el.

Chiar în clipa asta,Molly intră cu o tavă.Field îndreptă o masămică şi două scaune şi seaşezară, amândoi, faţă înfaţă.

Ochii lui Molly erauciudat de distanţi atuncicând turnă ceai pentruField şi apoi pentru eaînsăşi. Când mâinile ei

fură din nou libere, eascoase din buzunarulşorţului un plicalbastru-deschis şi îlpuse pe masă.

— Am primit oscrisoare de la Rachel,spuse ea pe un ton caresugera groaza.

— Ce spune? întrebăField pe un ton

indiferent, nefiind preainteresat. Molly clătinădin cap, iar luminafocului juca petrăsăturile feţei sale.

— Nu am apucat să ocitesc; tot ce ştiu este căcineva i-a dat-o lui Billyatunci când te căuta.

Field îşi feri ochii dela scrisul curat,

copilăresc şi oarecumplin de speranţe, de pefaţa plicului albastru.

— Ea a plecat, Molly,a plecat şi totuşi nu s-aterminat.

Din nou privirea luiMolly era fixată pe cevaîndepărtat, foarteîndepărtat, iar capul eiera înclinat într-o parte,

ca şi cum ar fi ascultatun sunet pe care numaiurechile ei puteau să-laudă.

— Nu, aprobă ea dinnou. Nu, Field, nu s-aterminat.

Neliniştit, Field sorbiceaiul pe care Molly i-loferise şi, privi ladezordinea din biroul

lui Griffin. Ce privelişteridicolă probabil căoferim, se gândi el. Doipaznici care bea ceaiprintre diversemărunţişuri. Iar războiulabia începe.

Sus pe cer, douăfronturi de aer seciocniră cu un zgomotputernic, cu ecou. Field

ascultă cu calm, ochii luifiind aţintiţi pe tavanulacoperit de umbre.Complet, cu focuri detun, remarcă el în gând.

Pentru Rachel, după-

amiaza nu fu mai bunădecât dimineaţa;dimpotrivă, era chiarmai rău. Vitrinele

prăvăliei erau spălate deploaie, iar atmosfera dininterior era sumbră.

Puţin înainte de aînchide magazinul,doamna Tumbull năvăliînăuntru. Pe chip i secitea revolta, iar fusteleei voluminoase, dinpoplin, erau ude şimurdare de noroi la tiv.

Ochii ei mici erau cadouă mărgele negre,care străluceau încorpolenţa păstoasă afeţei sale atunci cândaruncă o priviresuspicioasă în direcţialui Rachel, după care serepezi în camera dinspate, unde soţul eiaduna chitanţele de

încasări.Rachel oftă. Femeia

nu arăta mai fericitădecât arătase cu o oră înurmă când venise înmagazin cu scopulexpres de a fi prezentatănoii angajate care luaselocul Sărmanei Maria.

În camera din spate,vocile soţilor Tumbull se

ridicau şi coborau, iar ofrază rostită ocazional seauzi cu claritate la unmoment dat.

— Nu-mi pasă cespune căpitanul.Întotdeauna ai avut unochi atent pentru fetedrăguţe… Ce ar putea ştiea despre afaceri?

Era adevărat. Rachel

închise ochii şi apucămarginea tejghelei.

Nu fu deci nici osurpriză când domnulTumbull ieşi, murmurăcât de rău îi părea că numai putea lucra pentruel şi îi plăti pentru ziualucrată.

Afară, vântul o izbi cudinţi de gheaţă, chiar

prin haina de lână, deculoare albastru-închis.Disperarea îi încleştagâtul, oprindu-se îndosul ochilor. Ea nu ar fiobservat trăsura dacăcăpitanul Frazier nu ar ficoborât şi nu i-ar fiapucat braţul, în timp ceea trecea.

— Viaţa unei

vânzătoare nu este chiarceea ce ai visat? întrebăel pe un tonsurprinzător de blând,când, câteva momentemai târziu, ea se lăsă săcadă pe scaunul din faţalui.

Rachel nu îndrăzneasă vorbească; dacă ofăcea, ar fi izbucnit în

plâns. Îşi fixă ochii peacoperitoarea de piele atrăsurii şi îşi dori să nufi părăsit niciodatăProvidence.

Netulburat, DouglasFrazier îi îndesă obatistă curată în mâini.

— Nu este nici oruşine să plângi, Rachel.Se spune că asta curăţă

sufletul.Totuşi, ea nu vorbea.

Cuvintele nu puteaucuprinde toatănenorocirea pe care osimţea; odată ce ar fifăcut cea mai micăîncercare, ar fi ieşit întorente.

Cu graţie, Douglas îşimută făptura

voluminoasă de pepartea lui de trăsură, pepartea ei. Braţul luialunecă în jurulumerilor ei, fratern, întimp ce vocea lui eracaldă, aproape tandră.

— Rachel, Rachel,murmură el. Săraca,mica şi curajoasa Rachel.Când o să-ţi dai seama

că poţi obţine totul,absolut totul dacă veivrea să întinzi mâna!

Totul! Dar nu peGriffin Fletcher, carepersonifica aceastăcondiţie devastatoare.

— Cât de multgreşeşti, şopti ea. Şiapoi, aşa cum se temea,calmul ei se destrămă.

Ea îi permise luiDouglas Frezier să-ilipească capul de umărullui şi să o ţină strâns, întimp ce ea plângea.

Era un mister, fataasta. Douglas Fraziersimţi atât furie, cât şitandreţe în timp ce ostrângea lângă el,văzând-o distrusă

datorită pierderii uneislujbe mizerabile într-oprăvălie obişnuită.

Rachel era îmbrăcatăca o doamnă şi în modcategoric vorbea caatare. Şi totuşi hoinăreaîn locuri ca Skid Road-după ce se întuneca – şiîn plus, fără escortă.

Era oare o

vagaboandă?Douglas îi luă batista

din mâinile încleştate şiîncepu el însuşi sătamponeze lacrimilecare curgeau fărăîncetare pe faţa ei. Dacăera cumva o târfă, atunciera una adorabilă, chiarşi când plângea.

Da, Ramirez o s-o

vrea precis. Ochii deametist şi invitaţia dulcea trupului ei vor face săse încheie afacerea.

Roţile trăsurii izbeaustrada podită cuscânduri, iar lacrimilelui Rachel se oprirăpuţin. Era oare virgină,se întrebă el? în modcert, era.

Ramirez dorea ovirgină.

În sinea lui Jonas

blestema ploaia, în timpce mergea, fără pălărie,de-a lungul malului,flancat de McKay şi deunul dintre ceilalţioameni ai lui. În faţă seaflau barăcile şi corturile

din Skid Road.Jonas nu se aştepta să

o găsească pe Rachelacolo.

Dar puţine lucruri seputeau întâmpla înSeattle, – fără să se afleîn aceste zone deproastă reputaţie; oriceinformaţie vitală seputea obţine cu preţul

unei băuturi.În mod instinctiv,

Jonas alese saloon-ul încare îl cunoscuse şi îlangajase pe McKinnon,cam cu o săptămână înurma, deşi părea că atrecut un secol deatunci, îl puteaconsidera ca punct deplecare în căutarea lui.

Ştiu, atunci când o văzupe târfa cu careMcKinnon se afla lamasă în acea primănoapte, că elementulcapricios al norocului seafla de partea lui.

Era atât de uşor, încâtJonas fu aproapedezamăgit; în timp ceera disperat să o

găsească pe Rachel, el arfi acceptat orice pericol.Nu fu prea încântat săafle că o tânără cu ochivioleţi, care pretindea căeste fata lui McKinnon,venise în saloon singură,chiar noaptea trecută,punând întrebări.

— Ştiu şi undelocuieşte, se oferi târfa,

cu un zâmbet viclean.Jonas era plictisit,

uşurat şi şocat se afle căRachel spera să-lgăsească pe tatăl ei.

— Unde? se răsti el.— Cât valorează asta?

contabiliză prostituata.Căţea, se gândi Jonas,

dar scoase portofelul şiîi dădu o bancnotă

impresionantă.— Spune-mi!Ea smulse banii din

mâna lui cu o lăcomiecare, combinată cumirosul urât pe care îldegaja, îi făcu greaţă.

— Stă laCunningham, pe CedarStreet.

Jonas se întoarse

brusc, aproape izbindu-se de McKay şi decelălalt bărbat care seafla chiar lângă uşasaloonului.

— Adu-mi o trăsură!comandă el pe un toncare îi făcu să-şiîncordeze maxilarele.Amândoi, se repeziră săexecute comanda.

Degetele dolofane,lacome, se aşezară pemâneca lui Jonas.

— Aş putea să-ţi oferpuţină distracţie, întimp ce aştepţi, spuseprostituata.

Eliberându-şi braţul,Jonas îşi cercetă curepulsie materialulhainei.

— Mai bine mănânctocană de alge; spuse el.Apoi ieşi, preferând săaştepte în burniţa deasă.

Prostituata ţipă uncuvânt obscen în urmalui şi continuă cuinvective asuprabărbaţilor filfizoni carenu ştiau să aprecieze oadevărată femeie, atunci

când întâlnesc una.Jonas suportă

monologul cu o răbdarece nu îl caracteriza.Exista o singură femeiepe care o dorea; şi aceeaera adevărată. Adevăratăca ploaia care îi curgeape păr şi i se prelingeape gât, udându-i gulerul.

McKay şi aghiotantul

său reveniră în timprecord cu un calînchiriat şi o trăsurică şifură extrem de încântaţicând Jonas îi concediesă-şi petreacă seara undevor crede de cuviinţă.

Aproape se călcară pepicioare înghesuindu-sesă intre mai repede însaloon-ul urât mirositor.

Când Jonas se urcă întrăsurică şi apucăhăţurile, zâmbeainsinuant. Poate căprostituata îşi va etalatotuşi astă-searăfarmecele.

Cedar Street era uşorde găsit şi la fel şi casaCunningham. Eraînsemnat cu o firmă

distinctă, care atârna deo creangă a unui cireşînflorit.

Jonas opri trăsuricăîn spatele unei căleşti lafel de impresionante caaceea pe care o lăsase înurmă, în Providenc.,Prezenţa unui astfel devehicul îl tulbură, deşinu ar fi putut spune de

ce; dar senzaţia funumai de moment şi ouită de îndată ce îşiabandonă calul şitrăsurică şi merse în pasvioi pe trotuarul dinlemn de pin.

Răsuci brusc soneriaşi îşi duse mâinile laspate, întrebându-seoare cât va putea rezista

să aştepte.Dar norocul din acea

zi se menţinu. Când uşase deschise, Rachel înpersoană se afla acolo,holbându-se la el cu ochiroşii, umflaţi de plâns.

Mâinile lui Jonasardeau de dorinţa de a osimţi, dar ştiu că eramai bine să nu-şi

trădeze adevărataprofunzime a pasiuniisale, înainte demomentul propice.Vocea lui era dezarmantde liniştită şi chiar puţinrăutăcioasă.

— Bună, puştoaico.Picnicul a fost grozav; arfi trebuit să rămâi.

Rachel se blocă şi o

ruşine vinovată îiîntuneca ochii deculoarea lavandei,adâncind şi mai multcearcănele de sub ei.Apoi, în mod incredibil,ea începu să plângă uşorşi-şi aruncă braţele înjurul gâtului lui Jonas.

Dacă a existat vreundubiu că ea îl ţinea

captiv, acest lucru a fostînlăturat într-o secundă.Emoţiile ardeau cuputere în fiinţa lui Jonasîn clipa când o trase maiaproape de el şi o ţinustrâns.

Ea se depărtă de el şiîl trase în casă cuambele mâini.

Bărbia ei tremura în

lumina estompată dinhol.

— Oh, Jonas, şoptiea. O să mă ierţi că te-am părăsit astfel? A fostnesăbuit…

Jonas îi cuprinsebărbia în mâna carespera că fie mai sigurădecât vocea.

— Eşti iertată. Şi de

ce plângi acum?Răspunsul veni într-o

surprinzătoare avalanşăde cuvinte şi sughiţuri.Găsise o slujbă şi opierduse în aceeaşi zi.Era disperată că nu-lgăsea pe tatăl ei şi nuera sigură dacă ar fitrebuit să vină la Seattle.

Jonas ascultă, privirea

lui blândă plimbându-sepe faţa ei palidă, darceva în interiorul luiclocotea. La bazanefericirii ei se aflaGriffin Fletcher; purtaamprenta lui pe faţa şipe tot trupul eiîncântător.

Dacă Griffin nu aposedat-o, asta nu a fost

pentru că ea nu l-ar fidorit.

Intenţionat, Jonas îşimenţinu tonul calm,neautoritar, când vorbi:

— Spală-ţi faţa,puştoaico, şi schimba-ţirochia. O să cinăm IaSeattle Hotel şi vom faceplanuri pentru mâine.

Nesiguranţa de pe

faţa ei era enervantă.— Hotel?În mod deliberat,

Jonas zâmbi.— La restaurant,

puştoaico, nu înapartamentul nupţial.

Un zâmbet înflori înochi şi aduse o urmă deculoare în obrajii eipalizi.

— Voi fi gata încâteva minute. Întretimp, te rog să intri săfaci cunoştinţă cudomnişoara Cunnighamşi cu căpitanul Frazier.

Căpitanul Frazier?Numele îl izbi pe Jonascu o lovitură ameţitoare,îndepărtându-i toategândurile legate de

Griffin Fletcher.Doamne sfinte, se gândiei, în timp ce zâmbetulîi dispăru de pe faţă. Nuse, poate.

Dar se putea. Însalonul domnişoareiCunningham, cu trupullui masiv tolănit în faţaunui foc ce ardea înşemineu, se afla însuşi

Douglas Frazier.Jonas ar fi vrut să o

ascundă pe Rachel înspatele lui, să-i comandesă fugă.

— Douglas, spuse elîn loc de asta, cu unsalut cordial.

Ochii albaştri camarea luciră când îlrecunoscu şi parodia

unui zâmbet juca submustaţa familiară.

— Jonas? exclamăcăpitanul surprins,ridicându-se de pescaunul fragii de lângăşemineu.

Rachel renunţă la oprezentare care evidentnu era necesară, privinduimită.

— Vă cunoaşteţi?— Oh, într-adevăr,

zâmbi căpitanul.Jonas o împinse uşor,

grăbind-o.— Schimbă-te, o să

întârziem.De data asta Rachel

se conformă, lăsându-ipe Douglas Frazier şi peJonas Wilkes să rezolve

o confruntare primitivă,fără cuvinte.

Jonas înghiţi fiereacare simţi că îi urcă îngât şi lăsă ticăitul ritmical ceasului să-l poarteprin tăcerea încăperii. Încele din urmă Fraziervorbi:

— Deci, tu eştiticălosul insensibil care

a zdrobit inima bieteifete, spuse el destul deamabil.

Cuvintele confirmarăsuspiciunea lui Jonas înlegătură cu Rachel şi cuGriffin, dar avu grijă sănu lasă să-i scapeinevitabila reacţie.

— Este a mea,Frazier. Intenţionez să

mă căsătoresc cu ea.Frazier îşi ridică o

sprânceană arămie.— Zău? întrebă el

sceptic. Asta măsurprinde, Jonas,cunoscând ilustra taistorie.

Jonas închise ochii.De ce oare nu văzuse căChina Drifter este

ancorat în golf, printrecelelalte vapoare? Elînghiţi din nou şi întâlniprivirea fixă a luiFrazier.

— Şi eu o cunosc pe ata, Douglas. Te previn!Să nu-ţi vină vreo idee.

Frazier râse, deşiexista o anumităprecauţie în purtarea

lui.— Ea va aduce dublu

faţă de preţul uzual,spuse el.

Vocea lui Jonas era ungâfâit răguşit, aspru.

— Cât?Căpitanul păru să

delibereze.— Ei bine, depinde,

având în vedere că tratez

cu tine.— Pe ce?— Pe faptul că este

sau nu virgină. Oameniimei vor respinge oriceofertă ai face, în cazul încare este.

Jonas se cutremură însinea lui, dar ştia căpărea la fel de calm şidetaşat ca şi Fraizer. Sau

cel puţin spera să pară.Minciuna – şi el se rugăsă fie minciună – îi venide la sine pe buze.

— Poate ai mai multnoroc data viitoare,Fraizer. Ea nu este atâtde inocentă pe cât pare.

Frazier îl privi atent.— Nu te cred,

Wilkes. În orice caz, asta

este ceva ce oamenii meipot aproba saudezaproba destul deuşor.

Jonas simţi că i seface rău.

— Cât? întrebă el dinnou.

Căpitanul menţionă osumă uriaşă.

— O să primeşti

cecul meu mâinedimineaţă, răspunseJonas tocmai înmomentul în careRachel năvăli în cameră,proaspătă ca o adiere.

— Este o afacere?Fraizer zâmbi amabil.— Este o afacere.Jonas apucă braţul lui

Rachel şi o scoase atât

de brusc din acea casă,încât ea se împiedicălângă el, abia fiind înstare să ţină pasul cu el.

— Ce ai cumpărat dela căpitanul Frazier?întrebă ea cu ochii maride mirare, când Jonas oajută să urce în trăsuric ace îl aştepta, urcându-seapoi şi el.

Zâmbetul lui era deparcă ar fi fost ţintuit pefaţa lui.

— Ceva ce dorescfoarte mult. Şi acum, ceai dori să mănânci lacină?

În ciudaevenimentelor sumbredin acea zi, precum şi asenzaţiei ciudate că avea

să i se întâmple cevagroaznic, Rachel sedistră bine. Era adevăratcă nu prea se atinsese decina grozavă compusădin peşte proaspăt,mazăre şi orez, dar îiplăcu foarte mult nouaexperienţă de a urmări otrupă de teatruambulant, care prezenta

producţia cu Hamlet laFrye Opera House.

O dată sau de douăori în timpulspectacolului, Rachelsimţi ochii lui Jonas careo urmăreau şi seîntoarse să-l privească.Era însă întuneric şiexpresia lui nu se puteadistinge clar, deşi

unghiul în care-şi ţineacapul îi confirmă căîntr-adevăr o privea.

Când piesa se sfârşi,iar luminile se aprinseră,ochii lui aurii erauîndreptaţi în altădirecţie. El o îndrumăaproape brutal sprecentrul rândului descaune, prin holul

îmbrăcat în pluş, undealţi spectatori comentaucalitatea spectacoluluicare tocmai se încheiase.

Afară, furtunaîncepuse să cedeze,îndreptându-se sprevest.

Când ajunseră latrăsurică, Jonas o apucăpe Rachel de talie şi o

împinse fărămenajamente pe loculei. Apoi, privind-o cuînflăcărare, cu mâinilepe şolduri, cu părulstrălucind de picăturilede ploaie, el spuse:

— Vei sta la hotelulmeu astă-seară.

Rachel simţi că nuare aer.

— Cum?Jonas ocoli trăsurică

şi se urcă lângă ea, luândhăţurile şi, îndemnândcalul cu hotărâre, spuse:

— Ai auzit ce-amspus.

Rachel se încordă şiîşi încrucişă braţele subhaina de lână. Avu osenzaţie de ireal, iar

pieptul o durea.— Jonas Wilkes, să

nu îndrăzneşti să măduci la hotel.

Faţa lui eraîntunecată şi hotărâtă înlumina slabă afelinarelor cu cherosen.Curând, ei ajunseră înfaţa unei clădiriobişnuite, cu două etaje.

— Am să ţip!ameninţă Rachel.

Maxilarul lui Jonas seîncleştă în timp cepunea frâna la trăsurică.

— Dacă faci asta,Rachel McKinnon, o săprimeşti o bătaie lafund, chiar aici pestradă!

18

Rachel ştia că Jonas

nu glumea, dar ea nuavea de gând să-lurmeze resemnată înhotelul acela, ca o târfăneghioabă. Ridică mânasă-l pălmuiască, dar el îi

apucă încheietura într-ostrânsoare care îi eratorturant de familiară.„Griffin”, tânjea parteadin ea care îşi aminteade strângerea blândă,pasionată a mâinilor luice se bucuraseră devulnerabilitatea totală asânilor ei goi…

Ce rost avea să se

gândească acum la asta?Roşi, temându-se căJonas va citi acesteamintiri în ochii ei.

Păru că el aproapereuşi acest lucru.

— Nu te vei întoarceîn casa aia, o informă elfurios. Nici acum, nicialtă dată. Am să-ţi aduclucrurile mâine.

Rachel privi ţintă lael, uluită. Numai cucâteva minute înainte,crezuse că el esteprietenul ei.

— Eşti nebun! şuierăea în cele din urmă.

El îi eliberă mâna cuo mişcare abruptă, ochiiaurii strălucindu-i.

— Până când China

Drifter nu ridică ancora,Rachel, nu te las să-miscapi din ochi. Acum, artrebui să accepţi asta,pentru că nu este nimicaltceva de făcut!

— Pot să ţip! îiaminti Rachel pe un tonrăguşit. Durerea dinplămâni era tot maiputernică, capul îi era

greu şi îi venea tot maigreu să-i pese de altcevadecât că voia să doarmă.

Jonas oftă cuexasperare.

— Femei care ţipă nueste o noutate în SkidRoad, Rachel. Ei bine, viicu mine sau nu?

— N-aş crede.Umerii lui se mişcară

uşor.— Bine. Poate că ar

trebui să-l las pe Fraziersă te vândă unuia dintrep r i e t e n i i lui străini,bogaţi.

Rachel rămase cugura căscată; o groază degheaţă o izbi înabdomen şi i se urcă îngât. Nu putea scoate nici

un cuvânt.Dar Jonas continuă

cu indiferenţă:— Ai putea sfârşi ca

întreţinută la o curte dinChina. Dacă asta nu teatrage, atunci poate lan i ş t e ranctiosîndepărtate din Mexic,Brazilia, Argentina…

Rachel era ameţită.

Complimentelecăpitanului Frazier, atâtde plăcute când fuseserărostite, aveau acum unaspect sumbru. „Mulţibărbaţi bogaţi ar fifericiţi să te ia de soţie,Rachel, şi aş puteaaranja să întâlneşticâţiva”.

Dar era o proastă, se

decise ea. În mod sigurDouglas nu ar face aşaceva. Rachel îşiîmpreună mâinile înpoală, încercând să şi leîncălzească, deşi erauînfăşurate în călduramoale a hainei.

— Nu sunt sigură căintenţiile tale sunt mainevinovate, Jonas

Wilkes, spuse ea.Deodată, Jonas

izbucni în râs.Trăsăturile dure,hotărâte ale feţei lui seînmuiară puţin.

— Puştoaico, ca să fiupe deplin sincer, nu estenimic ce mi-aş dori maimult decât să te duc încamera mea şi să te

cunosc fără ruşine.El privi în altă parte

un moment, apoi dinnou spre ea. O oarecareemoţie chinuită îi lucipentru scurt timp înochi.

— Gând te voi lua,Rachel – şi te voi lua, tuvei fi pregătită.

Rachel era

scandalizată de cuvintelelui directe.

— Eşti îngrozitor!El râse din nou şi sări

din trăsurică,înconjurând-o şioprindu-se de parteacealaltă, privind spreRachel.

— Haide, Rachel,draga mea, spuse el,

sociabil.Rachel tremură, cu

ochii ei fixaţi pe unfelinar din apropiere, şirefuză să se mişte. Segândi să ţipe dupăajutor, dar apoi serăzgândi. Gâtul o durea,nu avea aer în plămâni şiniciunul dintre bărbaţiicare treceau nu părea,

nici pe departe, că arputea să-i vină în ajutor.

Vocea lui Jonas eraindiferentă, uşoramuzată:

— Ai două secunde,puştoaico. Şi ţine minte,dacă iei o hotărâregreşită, s-ar putea săzaci pe perne timp de olună.

Ea se foi pe scaunultrăsurii.

— Îmi promiţi cănu… să nu…

Jonas ridică mâna, însemn de jurământsolemn.

— Promit, puştoaico.Deşi părea incredibil,

Rachel îl crezu.— Bine atunci, spuse

ea.Jonas îi cuprinse talia

cu mâinile şi o coborî.Ea tremura de frică şifrustrare, dar şi demuşcătura vântului receal nopţii. Jonas îşi puseun braţ protector, destăpân, pe talia ei şi oconduse spre holulauster al hotelului.

Singurul funcţionar ceputu fi văzut era untânăr subţire, cu faţastudioasă, care îl salutăpe Jonas cu un zâmbetservil.

— Domnule Wilkes!Rachel se simţi de

parcă ar fi devenit bruscinvizibilă. Funcţionarulp ă r e a că nici nu o

văzuse.Jonas zâmbi

cuceritor.— Bună seara,

Herbert. Cum mai merglucrurile la universitate?

Herbert jubilă.— Minunat,

domnule. Extraordinar.— Bine. Camera este

disponibilă, sper.

— Întotdeauna,domnule Wilkes,răspunse funcţionarul,întinzându-i o cheie dinalamă.

— Bine, repetă Jonas.Şi apoi se îndreptă,trăgând-o pe Racheldupă el, de-a curmezişulunui hol bine întreţinutspre nişte scări abrupte

din lemn.— De ce ar ţine o

cameră numai pentrutine? întrebă Rachel,având o senzaţie deneîncredere în timp ceJonas descuie uşa solidăşi o împinse spreinterior.

El zâmbi.— Asta este simplu,

puştoaico. Îmi aparţine.— Camera?— Hotelul.Rachel roşi. A avea

încredere în Jonas afară,înţr-o trăsurică, eradiferit de a aveaîncredere, în el în praguluşii camerei sale. De cenu încercase totuşi săţipe sau chiar să fugă?

— De ce faci asta? Aifost prietenos cu minenumai ca să mă poţiatrage aici?

Jonas o reduse latăcere, punându-idegetul arătător pebuze.

— Sst. Te-am adusaici pentru că nu vreausă pleci ca pasager forţat

pe vasul Drifter. Nu amintenţia să fac dragostecu tine, cel puţin nuacum.

Rachel era foarteobosită şi se simţea rău.Era oare posibil să seînşele atât de mult înprivinţa căpitanuluiFrazier? El părea să fieun gentleman.

Dar Jonas Wilkes?Era el oare ticălosul pecare îl considerau Mollyşi Griffin – sau era unsalvator?

Cu regret, Rachelexamină posibilitatea cael să întruchipezeambele variante.

Interiorul încăperiiera alarmant de

întunecos până cândJonas aprinse cu unchibrit câteva lămpi cucherosen. Luminablândă o făcu pe Rachelsă dea drumul cadruluide lemn al uşii şi săpăşească înăuntru.

Nu era o camerăelegantă; la fel ca holul,era mobilată atât de

simplu, încât păreaaproape spartană. Existaun dulap a cărui uşă eraîntredeschisă şi Rachelputu vedea mâneci dehaine şi cămăşi,pantaloni şi o parte aunei valize de piele.Într-un colţ, subferestre, se afla un birou;în alt colţ se afla o mică

masă rotundă flancatăde scaune cu spătaredrepte.

— Patul era gigantic,iar tăblia de la capulacestuia era sculptatăcomplicat dintr-un lemnde culoare închisă.Rachel îşi mută privireade la el şi întâlni ochii,lui Jonas care o fixau.

El îşi scosese hainaudă şi stătea lângă unbirou lustruit, cu ocarafă într-o mână şi unpahar în cealaltă.

— Eşti incredibil defrumoasă! spuse el.

Involuntar, ochii luiRachel se mutară dinnou spre pat.

— Te rog, Jonas, du-

mă înapoi la domnişoaraCunningham, acum.

— Nu.— Dacă nu vrei, am

să fac un tărăboi atât demare, încât reputaţia tava fi stricată pentrutotdeauna.

Jonas râse uşor şiridică paharul într-un felde salut de tachinare.

— Eşti musafira mea.Reputaţia mea este dejaterminată, aşa că nu maiai ce compromite.

Rachel simţi căîncepe să o doară capulşi era total epuizată. Unuşor sughiţ îi scăpă depe buze şi avu ecou încamera plină de umbre.Simţindu-se slăbită, ea

se îndreptă spre pat şi seaşeză cu toată greutateape marginea acestuia.

Nu putea să-l vadă peJonas, dar auziclinchetul paharului şiapoi zgomotul tocurilorlui de cizmă pe podeauagoală.

Când privi în susprintr-o perdea de

lacrimi, ea văzu că elstătea în faţa eiîntinzându-i paharul decristal.

— Asta o să te ajutesă dormi, spuse el, cu ovoce reconfortant deblândă.

Tremurând, Rachelluă paharul.

— Ai promis…

El se aşeză pe vine înfaţa ei, privind-o dreptîn ochi.

— Ştiu, iubito, spusee l . Şi am să-mi ţinpromisiunea. Tu te culciîn pat şi eu am să dormpe podea.

Cuvintele blânde,măsurate ale lui Jonasavură un efect magic

asupra lui Rachel şi eabău conţinutul aromat,cald, al paharului. Dupăaceea nu-şi mai aduseaminte de nimic.

Griffin se mişcă şi

imediat simţi o durereascuţită şi făcu oinventariere mentală asituaţiei lui anatomice.

Coaste rupte – patru, fuel de părere – şi posibilo fractură. În afară deasta, totul era în ordine.

— Griffin?Field era undeva în

spatele lui, după sunetulvocii.

— La naiba, vino aicica să te pot vedea.

Faţa prietenului său

apăru deasupra lui. Eraîncordată şi îngrozitorde obosită.

— Cum te simţi?— Ca dracu’, replică

Griffin, într-o şoaptămorocănoasă. Adu-mi oseringă din dulap şimorfină.

Field îl privi cureticenţă.

— Crezi că esteînţelept, Griffin, adicămă gândesc că nu artrebui…

Griffin trase oînjurătură.

— La naiba, Field. Eusunt doctorul aici, maiţii minte…?

Totuşi Field ezită.— Asta o să-ţi

oprească durerea?Griffin râse şi astă îl

duru.— Nu, nu va opri

durerea. Dar o să măfacă atât de fericit, încâtn-o să-mi mai pese.

Field aduse celecerute.

— Şi acum?— Acum o să-mi

injectezi chestia asta înbraţ.

Field păli, privindseringa şi sticluţa dinpalmă.

Deodată, fiebinecuvântată, Molly îşifăcu intrarea, cu părulciufulit şi ochii umflaţide nesomn.

— Dă-mi astea! se

răsti ea nerăbdătoare.Field se conformă, cuuşurare.

Griffin zâmbi când oprivi pe Molly cumumple seringa şi o ridicăîn lumina neclară azorilor. Ea pompă o datăpentru a forţaeventualele bule de aersă iasă, apoi tamponă

braţul cu alcool şiinjectă medicamentul.

Câteva minute maitârziu, drogul începu să-şi facă efectul. Durereateribilă se transformăîntr-o senzaţie depulsare liniştită.

Dar ceva nu era înregulă; Griffin avuneplăcuta senzaţie de a

fi în afara lui însuşi, iarcontrolul lui, deşi ferm,îi scăpă.

Nu mai folosisemorfină până acum şicând puterea totală aacesteia îl cuprinse, el sejură că nu o va maifolosi niciodată. Simţicum totul în el seprăbuşeşte. Dumnezeu

ştie ce ar putea face şispune în următoareleore.

Un timp, el dormisau crezu că doarme.Momentele se derulaucu repeziciune: când eraîntins pe canapeaua dinbirou, când se afla sus,în munţi, în pădure,privind cum bradul

uriaş cădea şi îl striveape tatăl său.

Athena era lângă el;apoi trăsăturile ei sedizolvau şi se asamblaudin nou în chipul luiRachel.

Strigăte îi străbăteau,c a ecouri într-o peşterăadâncă. Se întrebă dacăacestea rămâneau în

fiinţa sa, acolo unde îşiaveau locul.

Rachel se trezi, goală

şi alarmată, în patulenorm. Spre marea eiuşurare, Jonas nudormea lângă ea, ci pepodea, aşa cumpromisese.

Gânduri de evadare îi

jucară în minte; darchiar în clipa în care lerevăzu, Rachel ştiu căera imposibil. Învelitîntr-o cuverturăpufoasă, Jonas era întinschiar în faţa uşii. Dacă elo ţinea acolo pentru elsau departe de căpitanulFrazier, asta era deghicit.

O fereastră eradeschisă, lăsând să intreo boare de aer proaspătspălat de ploaie, darRachel nu avea intenţiasă coboare două etaje înaleea de dedesubt.

Era ciudat, se gândiea, cât de apatică şiîndurerată se simţea.Cât de resemnată. Trase

cearceafurile până subbărbie şi se întoarse pe oparte.

Abia atunci simţidurerea sfâşjetoare dinpartea inferioară aplămânului drept. Cu oîncetineală chinuită, ease rostogoli înapoi,rămase întinsă, dardurerea nu cedă.

Camera era preacaldă şi apoi, aproapeimediat, prea rece.Strănută, iar mişcareainvoluntară o duru atâtde tare, încât gemu.Jonas veni lângă pat, fărăcămaşă, ameţit şiîngrijorat. Vocea lui seauzea când de aproape,când de departe.

— Rachel… ce este…odihna… am să găsescun doctor… numai stailiniştită.

— Urmă întuneric şiapoi lumină, căldură şifrig, un moment şi apoiveşnicia. Era o lume acontrariilor.

Rachel auzi vocea luiJonas din nou şi apoi

una pe care nu orecunoscu.

— Ploaia… spuneavocea străină. Stare decolaps… tensiune preamare… pleurezie…

Era întuneric. Eaaluneca pe un dealneted, de gheaţă. Numaicunoaşterea faptului căveşnicia se căsca sub ea,

o făcu pe Rachel să seapuce şi să se ţină depantele prăpastiei, cuultimele resturi aleputerii sale.

Jonas era disperat.După ce doctorulplecase, el se plimbăagitat prin spaţiul mic alcamerei de hotel.Răsuflarea lui Rachel era

gâfâită, iar faţa şimâinile erau fierbinţi laatingere. Ai fi pututmuri.

Oare dacă o lasăsingură numai cât să seducă cu cecul bancar laFrazier, ea va muri?

O groază teribilă îlcuprinse pe Jonas laacest gând şi se opri în

mijlocul camerei pentrua lua o decizie. Trebuiasă plece; orice s-arîntâmpla, trebuia sămeargă la Frazier pentrua reglementaînţelegerea. Dacă nufăcea asta, viaţa luiRachel n-ar mai fivalorat, chiar dacăsupravieţuia.

Jonas deschise uşacare ducea în hol şistrigă:

— Herbert!Ca răspuns se auziră

paşi pe scară, dar formacare năvăli în cameră nuera cea a funcţionaruluide noapte, în locul lui, ofemeie solidă, cu privireîngrijorată, îşi făcu

apariţia, părul ei căruntatârnându-i în smocuripe frunte.

— Herbert al meueste la colegiudimineţile, domnuleWilkes! sporăvăi ea.

Jonas închise ochiisuficient timp pentru ase gândi cu nostalgie laprezenţa calmă,

reconfortantă a doamneiHammond. Apoi, elînmână femeii cheia dela cameră şi se răsti laea:

— Stai în camera astapână când mă întorc.Încuie uşa şi nu laşi penimeni înăuntru.Înţelegi? Pe nimeni.

Mama lui Herbert

privea agitată.— Dar de unde să

ştiu când sunteţidumneavoastră? întrebăea scâncind.

Jonas trecuse deja deea, spre scară şibalustradă.

— Mai este o cheiejos, o să o folosesc peaceea.

Holul era gol. Jonastrecu în viteză prin el şiieşi în căldura zilei devară. Privi o dată îndirecţia golfului şi fuaproape orbit destrălucirea argintie aluminii soarelui caredansa pe apa de safir –în încăperile măreţe alebăncii sale, Jonas

comandă răstit să i sepregătească un cec.Suma îl impresionă atâtde tare pe funcţionar,încât se instala confuzia.

Jonas ţipă până cândceilalţi şefi veniră înfugă, dar el ţipa încontinuare până cândpreşedintele ieşi dinbiroul lui pentru a asista

el însuşi la rezolvareaacestei operaţiuni.Întârzierea eraintolerabilă.

În cele din urmă,când Jonas nu mai putusuporta nesfârşitaverificare şi reverificare,socoteli şi scăderi, el seîndreptă spre ieşire,adresându-se peste

umăr preşedintelui:— Să fie gata în cinci

minute!,Biroul de telegraf era

alături şi Jonas fu îndilemă numai unmoment înainte de aintra şi a dicta douătelegrame, ambele cudestinaţia Providence.

Prima avea un mesaj

scurt.— Cea de a doua,

care îl costă pe Jonas unpreţ special, cel almândriei, avea mesajulpuţin mai lung.

GRIFFIN. CHINA

DRIFTER ÎN PORT.GRĂBEŞTE-TE.

J.W.

Cecul fu gata când

Jonas reveni ca o furtunăînapoi la bancă. Elsmulse hârtia dinmâinile bancherului şise repezi din nou afară.

Neliniştit, îşi dăduseama că nu are trăsură,dar încercă să seliniştească. Erau destui

cai de-a lungul străzii şiJonas îşi alese unarmăsar. Ignorândstrigătele revoltate aleproprietarului acestuia,el îndemnă cu cizmeleanimalul într-onebunească cursă.

Ajungând la casadomnişoareiCunningham, câteva

minute mai târziu, legăcalul de gard şi porni îngoană pe alee. Fărărăsuflare, sună la uşă.

Aceasta se deschiseimediat şi căpitanulFrazier îşi făcu apariţia,arătând aproape ca ungentleman cu hainaelegantă şi cu zâmbetulamabil.

Sprijinindu-se cu unbraţ de cadrul uşii, Jonasextrase cecul dinbuzunarul hainei cumâna liberă şi îl ţinu înaer.

— Pe cuvântul tău?Întrebarea era

aproape răguşită.Frazier luă cecul şi îl

examină cu o privire

rapidă, lacomă.— Ai cuvântul meu,

acceptă el, după lungtimp.

Jonas se răsuci, merseşovind în josul aleeistrăjuite de pini şi searuncă în şa.

Drumul în josuldealului păruinterminabil, iar Jonas

avu timp suficient săregrete multe lucruri. Arfi putut să fie maiamabil cu Rachel searatrecută, în loc să omomească aşa cumfăcuse, în loc să o lase săse întrebe dacă vaprofita sau nu de ea, înciuda promisiunii lui. Şiar fi putut alege o ocazie

mai bună să-l bată atâtde rău pe GriffinFletcher.

Jonas aproape se lovide un tramvai, iarclopoţelul acestuiasperie calul împrumutat,făcându-l să dea înapoi.El stăpâni totuşi calul şiîncercă să-l îndemne lagalop, dar calul era prea

î n c e t . Aşa că dataviitoare să furi un cal decurse, se gândi el.

În apropiereahotelului pe care Jonas îldeţinea, aproape seciocni de o altă trăsură.Câteva minute maitârziu, el abandonă calulînspumat acolo de undeîl luase şi alergă spre

clădirea lui.Jonas era la jumătatea

scărilor din hotel, cândajunseră la el ţipeteledisperate ale femeii. Unmoment, panica îl făcusă se lipească de peretelescărilor şi o litanietăcută de furie şi de fricăîi bâzâi în minte.

Se îndepărtă de

perete, se prinse debalustradă şi intră pecoridor.,

Uşa de la camera luiera larg deschisă, iarţipetele mamei luiHerbert se auzeau acummai clar.

Doamne, se rugă el.Nu lăsa ca ea să fi murit.Te rog, n-o lăsa să

moară.În cadrul uşii, Jonas

îngheţă. Patul era gol.— Unde este? întrebă

Jonas, fără să-şi deaseama dacă întrebareaera şoptită sau răstită.

Femeia carebolborosea se ridicăîncet de pe podeauacamerei lui Jonas. Avea o

rană pe frunte, iarmâneca rochiei eraruptă şi dădea la ivealăun umăr durduliu.

Jonas avu nevoie deun uriaş efort destăpânire să nu osmucească în sus, apoisă o trântească cu puterela podea. Închise ochii,se sprijini cu greutate de

cadrul uşii şi şuieră:— Ce s-a întâmplat?

19

Era înăbuşitor.

Insuportabil de cald.Rachel deschise ochii.

O chinezoaică eraaplecată asupra ei. Olingură de lemn îi apăsauşor buzele.

— Bea! o îndemnăfemeia.

Doamne Dumnezeule,este adevărat tot ce mi-aspus Jonas, se gândiRachel înnebunită.Douglas m-a adus înChina! Gemu, întorcândcapul de la femeia carestătea alături.

— Te rog bea, îi ceru

femeia. Te întăreşte.Rachel nu voia să fie

puternică. Voia sămoară.

Dar femeia erainsistentă.

— Bea.Rachel bău şi simţi

gustul nefamiliar al uneisupe cu gust de plante.Cum de se afla ea în

China? Călătoria luamult timp chiar şi cu celmai rapid vapor şi păreacă numai seara trecutăJonas o luase la cină şiapoi o dusese să vadă unspectacol, după care aforţat-o să-şi petreacănoaptea în camera lui dehotel.

Dar ea fusese foarte

bolnavă. Poate că voiajulpe mare avusese loc întimp ce ea ducea acealuptă ciudată pe stâncileîntunecate ale spirituluiei. Poate că a dormitluni de zile! Vag, îşiaminti o senzaţie demişcare.

Nu, asta fusese omişcare zdruncinată, cu

clinchete.Vapoarele se mişcau

însă lin pe apă, dacă nucumva era furtună pemare.

Ea acceptă încă oporţie din acea zeamă.

— Unde sunt?— Seattle, veni

răspunsul.Seattle. Dacă Rachel

ar fi avut putere, ar fiscos un strigăt debucurie. Un somnreconfortant o cuprinseşi ea se abandonă total,permiţându-i să opoarte pe aripile sale. Dedata asta, nu va mai finici o bătălie înîntuneric.

Molly Brady stătealiniştită în sanctuarulrăcoros al magazinului,cu coşul de cumpărăturipe braţ. Ochii ei erauluminaţi de o teamăintuitivă, misterioasă, întimp ce examina mesajulîmpăturit.

Neliniştită, eadeschise telegrama şi o

citi, deşi era adresatădoctorului Fletcher.

GRIFFIN.CHINA

DRIFTER ÎN PORT.GRĂBEŞTE-TE.

J.W.

Molly înţepeni. J.W.Jonas Wilkes,bineînţeles.

Impertinenţa acestui omcare îl chema pe Griffin,când nimeni nu ştia maibine decât el însuşi câtde dificil, chiarpericulos, ar fi fostpentru acesta săpornească la drum.

După ce ieşi dinmagazin, în luminasoarelui de dimineaţă,

Molly citi din noumesajul, nedumerită. Dece l-ar interesa peGriffin prezenţa unuianumit vapor?

Deasupra, pe cerulazuriu, pescăruşii îşistrigau cu perseverenţănemulţumirea. DarMolly îi ignoră,traversând drumul încet,

pe gânduri.China Drifter. Oare

de ce acest nume îidădea furnicături înstomac?

Hoinări prin TentTown, auzind numai pejumătate saluturileprietenoase ale femeilorcare profitau de vremeacaldă pentru a-şi spăla

hainele şi aşternuturile.Molly zâmbea distrat

şi din când în cândspunea un „Bunădimineaţa” fără adresăprecisă. Ea însăşi locuiseodată în Tent Town şinu voia să creadă ceilalţică ea se considera acumsuperioară, pentru călucra pentru doctor.

În pădurea caresepara Tent Town-ul decasa Fletcher, Molly seopri pe cărare pentru acugeta adânc.

Principala sursă devenit a lui Griffinprovenea din acţiunilepe care le deţinea înjumătate de duzină devapoare. Numai cerul

ştia că ar fi murit defoame dacă s-ar filimitat la ceea ce câştigaca doctor.

Molly oftă. OareChina Drifter era unuldintre aceste vapoare?Dacă era, atunci de ceoare tocmai JonasWilkes, dintre toţioamenii, s-ar fi deranjat

să-i telegrafieze luiGriffin că vasul se afla înport? Desigur, vapoarelepe care le avea veneau şiplecau în permanenţă,aducând diferite mărfurila Seattle şi plecând cuinevitabila cherestea.

Stomacul lui Molly sestrânse. Era o cursă.Jonas încerca să-l

ademenească pe Griffinla Seattle, unde ar fiputut fi victima unoraccidente de orice fel.

O brizăademenitoare, cu mirosde mare, şoptea învârfurile de copaci şiMolly auzi lătratul unuicâine. Griffin se refăceaacum – efectele

delirante ale morfineitrecuseră, dar era încădificil şi dureros pentruel să se mişte. Dacămesajul ciudat îl atrăgeaspre un nebunesc voiajla Seattle, rezultatele arfi putut fi dezastruoase.

Molly ar fi vrut sămototolească telegramaîntr-un ghemotoc pe

care să-l arunce înpădure, unde ar fi zăcutuitat, până când ar fidevenit o parte apământului acoperit demuşchi, dar ştia că nuputea face asta. Era ochestiune de integritate,iar Molly avea chiar maimult decât era necesar.

Îndreptându-şi

umerii, îşi ridică fustelecu o mână şi se îndreptăspre casă.

Reacţia lui Griffinfaţă de telegramă fuexact aşa cum se temuseea că va fi. El păli când ociti, iar un muşchiîncepu să-i joace pemaxilar.

— Frazier, şopti el,

iar tonul lui dădu onuanţă urâtă acestuicuvânt.

Molly stătea alături,frângându-şi mâinile, întimp ce Griffin mototolihârtia şi o aruncă cufurie în perete.

— Griffin, este ocursă, nu vezi că este ocursă?

Mâna dreaptă a luiGriffin era albă de forţacu care apucă plapumacare îl acoperea.

— Ieşi de aici, Molly,dacă nu vrei să mă vezicum mă îmbrac.

Molly se întoarse şiieşi în fugă din cameră,deşi se opri în hol.Zgomotul pe care-l făcea

Griffin luptându-se să seîmbrace era aproapeinsuportabil; se auzeaugemete înfundate şiînjurături când deschiseuşile dulapului în carecotrobăi pentru a-şicăuta hainele.

— Molly! strigă eldupă câteva minute.

Molly se grăbi înapoi

în camera, unde îl găsipe stăpânul ei ţinându-se, alb la faţă de durere,de marginea birouluisău. Reuşise cumva să-şipună pantalonii şicizmele, dar cămaşa îiatâma descheiată, dândla iveală bandajele albecare îi ţineau coastele lalocul lor.

— Încheie-miafurisită asta de cămaşă!se răsti el, dând drumulbiroului pentru a seîntoarce cu faţa spre ea.

Molly ştiu că era maibine să nu-şi dezvăluiemila pe care o simţea.Încheindu-i nasturii, cumâini rapide şi eficiente,ea murmură:

— Pentru numelecerului, Griffin, cum îţiînchipui că vei puteaface acest voiaj? Nu poţisă-ţi închei nici nasturiide la propria cămaşă! Nupleacă nici u n vapordecât peste câteva ore,iar tu în mod cert nueşti în stare să călăreştiun cal!

Ochii întunecaţiscoaseră scântei cândMolly îndrăzni să-lînfrunte.

— Jonas are un motivserios să-mi trimităaceastă telegramă,Molly. Dacă este ceea cecred eu, atunci trebuiesă mă duc.

— De când eşti în

cârdăşie cu JonasWilkes?

— De când ChiriaDrifter a ancorat înSeattle, raportă Griffinîndreptându-se spre uşadormitorului şi de-alungul coridorului sprecapătul scărilor.

Molly avu grijă să seabţină de a-l apuca de

braţ.— Ce poate fi atât de

important ca să riştiatâta?

— Rachel, spuse el.Ajunse la, capătulscărilor, unde se ţinu destâlpul de lemn, ca să nucadă. Nu era pic deculoare pe faţa lui, iarMolly putu vedea efortul

pe care-l făcea pentru ase ţine pe picioare.

— Vrei să fii puţinraţional? ţipă ea, cuteamă şi afecţiune. Astao să te omoare!

Privirea din ochii luiera teribilă şi absolutnecruţătoare.

— Prefer să mor,gâfâi el, decât să-l văd pe

Douglas Frazier cum opredă pe Rachel unuiadintre ticăloşii cu careface el afaceri!

Molly rămase cu guracăscată, neputând scoatenici un sunet.

Între timp Griffin sechinuia să se târascăprin casă, în direcţiabucătăriei.

Acolo, Molly reuşi săscoată câteva cuvinteşoptite:

— El vinde oameni?— Mai ales femei,

răspunse Griffin, în timpce scotea dintr-un dulapdin bucătărie rezerva debani pe care îi ţineaacolo.

— Nimeni nu a putut

încă să dovedească acestlucru, dar tinere fete audispărut în modsurprinzător, – atuncicând Frazier se afla prinapropiere. Este şmecher,probabil că le atrage cuşarmul lui.

— Şi apoi?Ochii lui Griffin

scânteiau de furie, în

timp ce-şi îndesa baniiîn buzunarulpantalonilor.

— Şi apoi se trezescproprietatea personală aunor desfrânaţi bogaţidin Santiago sau HongKong, sau Mexico City.

Molly simţi că i seface rău. Atinse cublândeţe mîneca lui

Griffin, în timp ce eldeschidea uşa din spate.

— Dumnezeu să teapere, Griffin Fletcher,şopti ea.

El o sărută uşor pefrunte, îi strânse umeriiîntr-un soi de tristăîncurajare şi se întoarsepentru a coborî treptele,mergând împleticit spre

grajd.Molly privi de la

fereastră când el ieşi,câteva secunde maitârziu, împreună cu Billyşi cu calul Tempest.Împreună, schimbândcuvinte pe care ea nu leputea auzi, Billy şiGriffin înhămară calul latrăsurică.

Molly închise ochii,simţind cum lacrimifierbinţi i se adunau îngene. Rugăciunea dininima ei era unafierbinte.

— Ce s-a întâmplat?

repetă Jonas, pierzându-şi răbdarea.

Mama lui Herbert

încă scâncea în timp ceîşi frângea mâinile.

— Ei aveau cheia…am crezut că eşti tu…unul dintre ei m-alovit…

Răsuflând adânc,Jonas vorbi pe un tonpotolit:

— Câţi erau şi cumarătau?

— Faţa femeii eradistrusă, iar tăietura depe frunte sângera uşor.

— Erau patru,domnule Wilkes. Mari,bărbaţi solizi cu feţearse de soare. Au năvălitaici şi au luat fata, iar eumi-am zis: „Nu poţi facenimic altceva decât săţipi”. Aşa că am ţipat,

dar unul dintre ei s-aîntors şi m-a lovit!

Furia pulsa în venelelui Jonas şi îi ardeagâtul. A fost păcălit.Frazier şi-a luatonorariul şi a luat-o şipe Rachel. La ora asta,probabil că era dejaînapoi la bordul luiDrifter, râzând de el.

Iar Rachel erabolnavă, atât de bolnavă.

Jonas nu puteasuporta să se gândeascăla urmări; dacă făceaacest lucru, ar alunecape panta unei paniciputernice, fără rost. Nutrebuia să se gândească.

Se întoarse şi priviuşa opusă camerei sale.

Ferestrele acesteicamere dădeau sprestradă şi spre o bunăparte din golf.

El se furişă de-alungul holului şi încercăuşa. Era închisă. Jonas setrase înapoi un pas,r idică c i z m a stângă şilovi. Încuietoarea uşiicedă cu zgomot

puternic, iar uşa sedeschise scârţâind dinbalamale.

La fereastră, dădudraperiile într-o parte şicercetă apele liniştite,strălucitoare aleportului. Incredibil, darChina Drifter eraancorată, pânzele eiatârnând în aerul cald,

nemişcat. Un râsrăguşit, vesel, ieşi dingâtul lui Jonas; ea era laadăpost!

Dar erau remorcherecare puteau fi închiriate,îşi aminti el. Drifter ar fiputut fi trasă în afaragolfului, în strâmtoareade la Juan De Fuca. Înspatele acesteia se afla

oceanul, unde ar fi fostfoarte uşor să prindăvânt. Odată ce Frazierajungea la linia decoastă, nu mai era nici osperanţă să poată fiprins.

Calm, Jonas părăsihotelul şi se îndreptăspre Skid Road.

Întunecat de durereşi uneori numai pejumătate conştient,Griffin călători în vitezăspre Kingston. Acolo îşiabandonă trăsurică şicalul, şi îl convinse peproprietarul unei bărcide pescuit somoni să-lducă în sud, spreSeattle.

Preţul acesteicălătorii fu scump şi nuştia ce anume miroseamai rău: resturile a miide peşti sau căpitanulînsuşi.

Nu avea importanţăacest lucru. Griffinstătea lângă balustradăîn apropiere de proră,încercând să-şi înăbuşe

durerea, simţind odeosebită recunoştinţăpentru mişcareasilenţioasă a vasului.

Era întuneric cândvasul intră în portulElliott, dar lumina de lafelinarele cu cherosende-a lungul lui FrontStrett arunca pete deaur peste apă. Încercând

să străpungă cu privireaîntunericul, Griffincrezu că distinge formafamiliară a luiMerrimaker, un vas încare deţinea majoritateaacţiunilor.

— Te rog, spuse el înşoaptă, adresându-seunor forţe superioarecare ar fi vrut să-l

asculte. Apoi, cândvaporaşul pescăresctrase la chei, Griffin îşiluă rămas-bun de lacăpitan şi păşi pestebord în docul întunecat.

Când paşii lui luarăcontact cu suprafaţadură a cheiului, o dureresfâşietoare îi trecu printesticule şi îi explodă în

zona coastelor. Griffin seclătină, îşi reveni şiporni spre liniaţărmului.

În spatele lui, vasulpescăresc se retrăgeadeja în golf.

Pentru a nu se maigândi la durerea lui,Griffin îşi concentrăatenţia asupra

zgomotului scos detocurile cizmelor sale, avalului care izbea stâlpiide sub chei, a mirosuluifamilar de păcură,rumeguş şi cherosen.

Ajungând la trotuarulde lemn care mărgineacheiul, Griffin seîntoarse spre lumini şiluă direcţia spre Skid

Road. Râsul strident alunei prostituate răsunăcu ecou peste paceaîntunecată.

El se gândi la râsulcald al lui Rachel şi grăbipasul.

Chinezoaica încerca

să o hrănească din nou.Rachel putea simţi

lingura care încerca să-ideschidă buzele. Iar eavoia atât de mult sădoarmă.

Un bărbat vorbiaspru, într-un dialectrepezit, iar Racheldeschise ochii când el îiluă capul de pe pernă.La vederea feţei lui, earămase cu gura deschisă,

iar femeia profită deaceastă ocazie pentru a-iintroduce lingura îngură.

Rachel aproape seînecă cu supă, apoimurmură:

— Chang?Bucătarul de la Tent

Town nu se uită la ea; înschimb, o dojeni pe

femeia care stătea pecealaltă parte a patuluilui Rachel. Sărmanacreatură tremura în modvizibil, şi dispăru după operdea de mărgelecântătoare.

Chang oftă, iar ochiilui erau fixaţi într-unpunct deasupra capuluilui Rachel.

— Domnişoara în răunecaz, spuse el.

Deşi Rachel începeasă prindă puteri cufiecare moment cetrecea, era încă foarteslăbită.

— Chang, trebuie sămă ajuţi. Dacă îl găseştipe domnul Wilkes…

— Faţa subţire a lui

Chang se încruntă.— Nu găseşte Wilkes!

scuipă el. El, spuseChang, pleacă, nu vineînapoi!

Lacrimi de disperarese adunară în ochii luiRachel.

— A fost greşealamea că ţi-ai pierdutslujba, nu-i aşa? Este

pentru că noi doi amavut cearta aia în sala demese din cort.

Chinezul părusurprins de cuvintele ei,dar nu răspunse.

Rachel îi căută braţulşi i-l găsi.

— Oh, Chang. Teimplor, nu-l lăsa pecăpitanul Frazier să mă

vândă, te rog. O să ajungîn străini şi sclavă.

Chang ridică dinumeri, dar era o licărirede tristeţe în ochii lui, otristeţe care spunea căînţelegea prea bine ceînseamnă să fii străin şisclav.

— Dacă Changspune, căpitanul bate,

poate omoară.— Nu! Domnul

Wilkes vă va apăra petine şi pe soţia ta! Ştiucă aşa va face.

Chinezul chibzui.După un lung timp, elîntrebă:

— Domnişoara estefemeia lui Wilkes?

Un nod se opri în

gâtul lui Rachel, dar nuîi blocă minciunadisperată.

— Da.Din nou Chang

chibzui. El încă segândea, când Rachelalunecă iar în faldurileîntunecate, de catifea,ale somnului.

La capătul lui SkidRoad, Griffin se opri.Jonas era acolo, undeva,era sigur de asta. Darunde? l-ar fi luat onoapte întreagă să cauteîn fiecare saloon, iarGriffin nu avea ladispoziţie atâta timp.

Luă un chibrit şi untrabuc din buzunarul

interior al hainei,aprinse chibritul petalpa cizmei, aprinsetrabucul şi inhală adâncfumul.

O prostituată treculegănându-se, priviînapoi şi se opri.

— Bună, frumosule,spuse ea mieros cu faţaîn umbră. Pari cam

singur.Griffin avu grijă să nu

lase lumina felinaruluisă-i lumineze faţatumefiată; nu ar fi fostindicat să o sperie pebiata fată înainte de aobţine de la ea ceea cevoia să afle.

— Sunt aici cuafaceri, spuse el pe un

ton sec.— Ei bine, la fel şi eu,

chicoti fata. Cu ce te-arputea ajuta Chloe,scumpete?

Griffin scoase obancnotă din buzunarulpantalonului şi, fără săse deranjeze s ă se uite laea, i-o întinse.

— Am câteva

întrebări pentru tine,Chloe. Dar, pentru astă-seară, cam asta ar fitotul.

Chloe îi smulsebancnota dintre degete.

— Lui Chloe îi placbanii obţinuţi uşor,frumosule. Dă-i drumulcu întrebările.

— Ştii cumva dacă

China Drifter mai este înport?

Din nou, Chloechicoti.

— Este în golf,scumpete. Nu mi-arplăcea să o văd ridicândancora; sunt în echipajcâţiva băieţi pe cinstecare ştiu să se distreze.

— Îmi închipui că

ştiu, remarcă Griffin peun ton neutru. Am o altăîntrebare: cunoşti unbărbat pe nume JonasWilkes?

— Doamne sfinte,iubiţel, toată lumea dinSkid Road îl cunoaşte peJonas Wilkes.

— L-ai văzut astă-seară?

— Este la Shanghai,cumpără whisky pentrucei cu care stă de vorbă.

— Mulţumesc, spuseGriffin, în timp ce serăsucea şi pornea spreShanghai Card Palace.

Vocea lui Chloe seauzi strident în noapte:

— Hei, scumpete, nueste nevoie să te grăbeşti

aşa.— Altă dată! strigă

Griffin peste umăr.Cinci minute mai

târziu, îl găsi pe Jonasexact acolo unde spuseseChloe că îl va găsi,încercând să se îmbete.

La vederea lui Griffin,sări în picioare. Era otensiune extraordinară

pe faţa lui, în mişcareaumerilor, în gesturilenervoase ale mâinilorsale.

— Era timpul săajungi aici! strigă el.

Griffin oftă.— Unde putem

vorbi?Jonas trânti pe masă

o bancnotă consistentă

şi îi lăsă pe noii săiprieteni să continue săbea.

— Afară. La naiba,arăţi rău.

Griffin se strâmbărăutăcios.

— Da. Am fost călcatde un tren.

Cu maniereelaborate, Jonas îi ţinu

lui Griffin uşa rabatabilăca să poată trece.

— Mare ruşine, Griff.De obicei arătai bine,sau cel puţinprezentabil.

Griffin împinsecealaltă uşă şi o ţinu cuîncăpăţânare.

— După tine, Jonas.Sunt superstiţios.

— Superstiţios? seîncruntă Jonas.

Griffin aprobă dincap.

— De obicei estesemn rău să-ţi întorcspatele.

Râsul lui Jonas eraaspru şi gutural.

— Aşa este, spuse el:Aşa este.

Apoi ieşi din saloonîn aerul cald al nopţii,cu spatele la vărul său.

20

Mergând de-a lungul

malului, nici unui din einu vorbi până când SkidRoad nu rămase mult înspatele lor.

— A pus mâna pe ea,Griffin, spuse Jonas în

cele din urmă, pe o vocecare conţinea o notăplângăreaţă,superstiţioasă. Frazier apus mâna pe Rachel.

Griffin era uluit decalmul pe care îl simţea.Chiar şi durereaneîncetată din testiculeşi din coaste slăbea, ca şicum aceasta ar fi fost

ridicată la un alt nivel alminţii sale, pentru a seocupa mai târziu de ea.

— Ai mers la poliţie?Jonas se sprijinea

acum de balustrada delemn, privind spreumbrele fantomatice alevapoarelor ancorate îngolf.

— Bineînţeles că am

fost se răsti el.— Şi?— Şi s-au dus pe

Drifter. Rachel nu eraacolo.

Griffin scoase oînjurătură,

— Jonas, eşti sigur căeste la Frazier? De undeştii că nu a plecat pecont propriu?

Urmă o tăcere degheaţă până când Jonaspovesti. Când făcu asta,Griffin abia se abţinu sănu-şi ducă mâinile lagâtul lui şi să-l strângăpână când va ieşi toatăviaţa din el.

— Am venit în oraşsă o găsesc pe Rachel. Ealocuia la o casă de

închiriat pe Cedar şi pecine crezi că-miprezintă? Pe chiriaşulvecin – căpitanulFrazier. Am ştiut ce areîn gând imediat, iarcând i-am oferit un preţ,el a acceptat. Ca unidiot, am ţinut-o peRachel toată noaptea încamera mea de hotel. Ar

fi trebuit să ştiu ce se vaîntâmpla.

Gura lui Griffin erauscată, iar muşchii dinmână îl dureau dincauza încordării.

— Ce s-a întâmplat?— Nu am făcut

dragoste cu ea, dacă astavrei să întrebi. Dardimineaţă, în timp ce eu

îi plăteam lui Frazier,oamenii lui au dat buznaîn camera mea şi aurăpit-o. Doamne,Griffin, dacă aş fi dus-oînapoi la Providence…

— Ei bine, nu ai dus-o.

Într-un spasm dedisperare furioasă, Jonasîşi încleştă pumnii şi

izbi cu ei în balustradade lemn.

— Griffin, asta nueste tot.

Griffin oftă,stăpânindu-se.

— Oh, Doamne!— Ea este bolnavă.

Cred că a fost ploaia sauîntâmplările prin care cea trecut, nu ştiu. Am

găsit un doctor şi acestaa spus că este pleurezie.Când m-am întors, numai era.

— Ai lăsat-o singură?Cuvintele îi erau şoptite.

Jonas clătină capul.— Bineînţeles că nu.

Am găsit o femeie caresă stea cu ea cât suntplecat. Ca să nu mai

vorbim că gorilele luiFrazier nu au avut nici oproblemă să treacă pesteea. Griffin,ce ne facem?

Griffin îşi acordăcâteva memente pentrua pune ordine îngândurile şisentimentele saleîncâlcite. Toate serezumau la un singur

fapt îngrozitor: dacă nuo găsea pe Rachelînainte ca Frazier să facăo mişcare, oricare ar fifost, viaţa ei nu ar mai fivalorat nimic, chiar dacăsupravieţuia pleureziei.

— Adună câţivaoameni, Jonas, şiasigură-te că nimeni nucoboară sau urcă pe

Drifter, fără ca tu să ştii.Dacă oamenii tăi nusunt prin preajmă, credcă pot convingeechipajul de peMerrimaker să mă ajute..

— Dar tu ce faci?— Încerc să aflu unde

îşi ţine Frazier ascunsefemeile. Dacă nu este labordul lui Drifter, atunci

trebuie să fie pe undevaprin apropiere. Bănuialamea este că va încerca săiasă din Pacific înaintede ivirea zorilor.

Întunecat, Jonas dădudin cap.

— Este viclean,Griffin. Probabil că ştiecă urmărim Drifter.

— Aşa este.

— Crezi că plănuieştesă folosească un altvapor? Ar putea naviga,în timp ce noi nepierdem timpul să-lurmărim pe Drifter.

Griffin clătină dincap.

— Este un potlogar,Jonas. Nu pot să-miînchipui un alt căpitan

care ar fi de acord să beacu el, cu atât mai puţinsă coopereze cu el într-un astfel de plan. Totuşi,fii atent la orice pare săfie ieşit din comun.

Cei doi bărbaţi sedespărţiră, Jonasrămânând unde se afla,pentru a supravegheaChina Drifter, în timp ce

Griffin se mişca rapidînapoi spre Skid Road.

Îi luă mai mult de ooră să-l găsească pecăpitanul luiMerrimaker, dar Griffinreuşi. Stând lângă ocolibă murdară dinspatele saloonuluiWidowmaker, el strigă:

— Lindsay, ieşi de

acolo!Se auzi zgomot de

haine adunate în grabă.— Cine dracu’ este

acolo? ţipă MalachiLindsay, căpitanulfregatei Merrimaker.

— Griffin. Mişcă-ţifundul încoace!

Uşa rahitică a colibeise întredeschise şi un

bărbat musculos, devârstă mijlocie, îşi făcuapariţia în crăpăturauşii.

— La naiba, spuse elîntr-un salut grosolan.Tu?! Cine dracu’ te crezică eşti, ca să poţi smulgeun bărbat din plăcerilelui, după ce a fost douăluni pe mare?

În întunericul dinspatele formei pejumătate îmbrăcate a luiMalachi, o femeie rosticeva obscen.

— Am nevoie deajutorul tău, spuseGriffin sec.

Malachi înjură întimp ce-şi încheiacămaşa.

— Să te ia naiba,micuţule Fletch, asta deaici, era cea mai bunătipă din aceststabiliment. Orice ar fi,trebuie să fie ceva serios.

Griffin însuşi fu uimitde sinceritatea crudă arăspunsului său.

— Frazier a pus mânape femeia pe care o

iubesc, zise el,aprinzând un chibrit deperetele rabatabil alcolibei şi aprinzându-şiun alt trabuc.

În lumina flăcării,faţa lui Malachi arătafiecare minut al vieţiidure pe care o dusese.

— Cum, ticălosul ăla,despre care ştiam că

şeriful din San MateoConty i-a ridicat dreptulde a profesa acum doiani, când a încercat s-ovândă pe fiica unuibancher din SanFrancisco unui chinezbogat?

Griffin trase adâncdin trabuc.

— N-ai văzut cumva

d a c ă Drifter sepregăteşte să ridiceancora? Ochii tăi suntexperţi, Malachi.

Bătrânul lup de marese burzului.

— Văd că încă eştibun de gură, aşa cumerai şi înainte! BătrânulMike ar fi trebuit să-ţităbăcească mai mult

pielea şi să te dezveţe deasta.

— Ai văzut vaporulsau nu? Se răsti Griffin.

— La naiba, da, amvăzut vaporul! tunăMalachi. Mi-amînchipuit că are un noucăpitan, era şi cazul. Ce-ai zice să-l găsim peFrazier şi să-i facem

nişte crestături, aşa cumsunt pe mobila dinsalonul unei fetebătrâne?

Griffin oftă. — Haide, vii odată?

Nu-mi pot pierde toatănoaptea aici!

Imun la ţipetelestridente şi obiecţiileoarecum colorate ale

prostituatei pe care oangajase, MalachiLindsay îşi aranjăhainele; îşi înfundăşapca veche, ponosită,pe cap şi îl urmă peGriffin pe aleea murdarăspre Skid Road.

Peste nici douăzecide minunte, marinariide pe Merrimaker,

răspândiţi care încotro,se adunau pe chei, pejumătate beţi şi pregătiţisă-i înfrunte pe colegiilor de pe China Drifter.

Malachi începea să seîncălzească la aceastăperspectivă.

— Ce-ai zice să neurcăm numai pe Drifterşi să aşteptăm?

Jonas păru să agreezeideea, dar Griffincercetă, deja dealurileîntunecate ale oraşuluiSeattle.

— Vreau să mă asigurcă el nu intenţionează săo ducă pe uscat, spreTacoma sau în altădirecţie. Malachi, tu îlcunoşti pe Frazier. Unde

îşi ascundea el „marfa”când lucra la SanFrancisco?

Malachi, uluit pentruun moment, îşi frecăbarba ţepoasă cu mânauriaşă, musculoasă.

— Probabil încartierul chinezesc.

— Bine, spuse Griffin,întorcându-se să plece.

Să sperăm că ticălosuleste consecvent.

Douglas Frazier se

simţea neliniştit şiîncepea să se întrebedacă o tânărătemperamentală, oricâtde încântătoare, merităriscurile pe care şi leasumase.

Trăsura scârţâi şitrosni în timp ce seîndreptă pe drumurilenoroioase spre cartierulchinezesc. Frazier tânjeadupă o punte mişcătoarea unui vapor.

Cu maxilarul încleştatde enervare, el îşi amintide noaptea când o găsisepe Rachel vagabondând

pe Skid Road, completsingură. Asta l-aneliniştit; tinerele detreabă evită astfel delocuri.

Douglas închise ochii,întrebându-se: Era într-adevăr virgină, sauWilkes a spus adevărul?Dacă era neatinsă,Ramirez va şti în câteva

minute de intimitate cuea. Iar el nu va plătipreţul convenit decâtdacă era sigur căafacerea era pe placul lui.

Douglas oftă. ChangSu ar putea fi convinsăsă o examineze peRachel pentru a stabiliadevărata stare delucruri.

Trăsura se opri, iarDouglas coborî,recunoscător pentrurăcoarea aeruluinocturn. Dar îndoielile îlurmăreau ca nişte dulăicare se pregăteau să-lapuce de picioare.

Rachel îşi petrecuse

noaptea în patul lui

Jonas Wilkes. Spresatisfacţia oamenilor pecare îi trimisese să o ia,ea fusese completdezbrăcată.

Douglas Frazierînjură. Poate că ar fitrebuit să ia cecul luiWilkes şi să onorezeafacerea. Poate că ar fifost mai avantajat. De

altfel, nimfa cu ochivioleţi era de o inocenţădiscutabilă şi mai era şibolnavă. Poate că nici nuva supravieţui călătoriei.

Ciocăni scurt la uşaunei căsuţe. Mirosul depeşte stricat şi demăruntaie îi înţepanările; se întrebă cumputeau suporta diavolii

ăştia să trăiască aşa cumtrăiau. Dar erau atât de-al naibii de resemnaţi.

Se auzi un sunet defluier şi apoi o exploziede durere în ceafa luiFrazier. Trase oînjurătură în timp cegenunchii i se îndoirăsub el şi gemu cândpartea laterală a capului

se izbi de o treaptă delemn.

Chang Wo îl târî pe

căpitan de pe trepte înumbră; era greu şiaceastă treabă îi luăcâteva minute preţioase.Când termină,îngenunche şi legămâinile căpitanului la

spate. Mai era şi vizitiultrăsurii. Acesta nuauzise nimic, dar vadeveni suspicios dacă nuapărea căpitanul. Changanaliză aceste fapte înminte în timp cecăutând batista luiFrazier o făcu ghemotocşi i-o strecură printredinţi, adânc în gât.

Omul era ca un leumare, roşu. Când se vatrezi, legăturile îl vorţine numai pentru scurttimp, întrucât furia îi vada multă putere.

Chang se strecurăînapoi în coliba unde Suaştepta, speriată şiînnebunită.

— Ai omorât? şopti

ea, ridicându-şi ochiispre faţa fratelui ei. Aiomorât leul de mare?

Chang clătină capul,impacientat de frica ei,dar prea conştient decruda realitate.

— Domnişoara estegata?

— Ea mult bolnavă.Nu poate.

Chang mersese preadeparte acum pentru ase mai putea întoarce. Îldoborâse pe Frazier,care poate se mişca dejaîn întuneric.

— Noi purtăm, spuseel.

O luără pe fata inertăşi o duseră pe sus, întreei, strecurându-se încet

în noapte, având grijă săse menţină în umbrăcând trecură pe lângătrăsura căpitanului.

Cu o trăsură şi un cal

de închiriat, Griffinmerse în susul dealuluispre comunitateachinezească. Alcătuitădin cocioabe mizere şi

sărace, nu era un loccare să inspire mândriecivică.

Aceşti oameniliniştiţi, cu pieleagalbenă, fuseserăbineveniţi odată când afost nevoie să seconstruiască linia ferată.Erau renumiţi pentrucapacitatea lor de a sta

atârnaţi de o frânghie,timp de paisprezece oreîn şir, lucrând cueficienţă şi fără să seplângă; pentru agilitatealor de a pune cantităţide dinamită în locuripericuloase în care alţioameni refuzau sămeargă. Şi toate asteapentru un castron de

orez şi un minusculsalariu.

Griffin îşi amintirevoltele aprige contrachinezilor la jumătateadecadei. După ce şinelede cale ferată au fostinstalate, locurile demuncă s-au redus.Concurenţa a devenitacerbă, iar acceptul

oamenilor galbeni de alucra pentru aproapenimic nu a mai fostvenerat, ci eradispreţuit.

Griffin scuipă. Aşaera naturarecunoscătoare aomului. „Ai servitscopului. Acum du-teacasă".

Ceva în interiorul luise încordă brusc cândcoti după un colţ şi intrăpe altă stradă. În luminalunii, el putu vedea că înfaţă era o altă trăsură şică un bărbat zbierafurios; un bărbat alb,judecând după cadenţacuvintelor şi timbrulvocii.

Instinctiv, Griffinopri trăsurică, sperândcă apropierea sa nufusese observată datorităscandalului.

Frazier! Maniaculcare urla era chiarFrazier. Griffin îşi ţinurăsuflarea.

— N-a fost nici otrăsură, îţi spun!

scheuna figuraîntunecată din cutiatrăsurii.

— Chinezii ăiaprobabil că s-austrecurat pe lângă minecând eram pe jos!

Frazier îşi etală toatăfuria şi panica.

— Iar eu îţi spun căeşti un mincinos,

Hudson! Cât ţi-a plătitWilkes?

— Căpitane, jur că n-a fost nimeni aici!

Statura uriaşă a luiFrazier părea oarecumdoborâtă; el se târî pânăla trăsură, se urcăînăuntru şi îl aruncă lapământ pe vizitiul caretremura. Hudson se

refugie umil la adăpostulîntunericului dens alunui grup de pini.

Lumina lunii eraputernică. Dacă Fraziers-ar fi întors în direcţialui Griffin, în mod sigurl-ar fi văzut şi şi-ar fi datseama că partea adversăl-a prins în capcană. Daruriaşul intenţiona să-şi

urmeze propriileobiective.

Dominând ca unmunte cutia vizitiului,Frazier se aplecă, luăhăţurile şi se îndreptadin nou. Griffin îl privicu un soi de admiraţieîncărcată de ură cum îşiaduse echipajul panicatsub control şi întoarse

faetonul cu eleganţă.Totul în interiorul luiGriffin ţipa după sângelelui Frazier, dar rămaseliniştit în trăsurică,aşteptând. După ceea cepăru cel mai lung minutdin viaţa lui, el luăhăţurile şi urmă trăsurala o distanţă discretă.

Imediat fu evident că

Frazier se întorcea lamalul apei; probabilintenţiona să-şi piardăurma şi să fugă. Oricarear fi fost intenţiile sale,era puţin probabil caRachel să facă parte dinele.

Griffin simţi unamestec de uşurare şi defrustrare. Unde era

Rachel acum? Era încăîn viaţă?

Un nor trecu pestelună, acoperind-o şi apoise îndepărtă din nou.

O formă mică cucodiţă, ieşi în faţatrăsuricii, agitându-şibraţele cu disperare.

— Doctore Fletcher?Doctore Fletcher!

Griffin îşi înfrânăcalul şi cercetă înîntuneric. O rază delună lumina trăsăturileagitate ale chinezului.

— Chang?Acesta aprobă din

cap viguros.— Tu iei domnişoara!

se rugă el cu respiraţiatăiată, dispărând în

umbră şi apărând dinnou cu Rachel sprijinităîntre el şi o fată subţire,speriată.

Rachel! Griffin sărijos atât de rapid, încâtimpactul îl făcu să-ivibreze tot corpul, iarcapul începu să-i vâjâiede durere.

Respiră adânc, îşi

reveni şi o ridică peRachel, care erainconştientă, în braţe.

Ea se agitaopunându-i rezistenţă şiun sunet strangulat îiieşi de pe buze.

— Nu…Griffin închise ochii

şi îşi sprijini fruntea de aei. Nu putea scoate nici

un cuvânt de mângâiereşi de liniştire.

Chang îl trase ezitândde mânecă.

— Domnişoara spuneChang primeşte slujbaînapoi. Spune domnulWilkes lăsă Changlucrează din nou.

Griffin deschise ochii.— Dacă nu va face

asta, o voi face eu. Darar fi mai bine să disparidin vedere până cândDrifter ridică ancora.

— Nicăieri Changascunde! protestăomuleţul disperat şivocea lui se ridică într-un slab val de panică.

Griffin o ridică peRachel cu grijă în

trăsurică, scoase niştebancnote mototolite dinbuzunar şi i le întinse petoate lui Chang, cuexcepţia câtorva dolari.

— Asta s-ar putea săte ajute,

Chang se holbă labani, nevenindu-i săcreadă.

— Cumpără cal, suflă

el în cele din urmă.Cumpără căruţă.

— Vino să mă vezi deîndată ce te întorci înProvidence, spuseGriffin, urcându-se întrăsurică. Şi, Chang,mulţumesc…

Chang şi femeiadispărură un momentmai târziu.

Griffin o ridică peRachel, se aşeză şi apoi opuse din nou jos, astfelîncât capul ei să-i stea înpoală. Respiraţia eiregulată părea o muzicăîn noapte.

Îi atinse pulsul înspatele urechii drepte şizâmbi. Avea nevoie delinişte şi îngrijire, dar îşi

va reveni. Acest lucru îiridică moralul luiGriffin.

Când Rachel va fisuficient de puternică,vor putea vorbi desprenoaptea din tabăra de lamunte, noaptea când aufăcut dragoste şi ceea cea însemnat pentru el înrealitate. Poate că ea n-o

să-l mai vrea; ar puteapărăsi regiunea pentrutotdeauna sau poate,Doamne fereşte, se vamărita cu Jonas.

Conştient căproblemele nopţii încănu s-au terminat nici pedeparte, el o depuse peRachel în grijacompetentă a prietenilor

săi, domnul şi doamnaO’Riley, şi îşi condusecalul şi trăsurică spremalul apei.

Frazier, se gândi el,când sunetul unuitărăboi în creştereajunse la urechile lui,vreau o bucată din tine.

Lupta se dădeapretutindeni: pe malul

apei, pe debarcader,chiar pe bordul luiDrifter. Trupuri cădeauîn apă de pe punte, iarţipetele de furie şidurere se auzeau dintoate părţile.

Griffin cercetăînghesuiala de marinarişi îl văzu pe Jonas înmijlocul încăierării. Cu

spatele la un munte delăzi de whisky el lansăun decent pumn înstomacul de mamut allui Frazier.

Acesta nici măcar nuse clinti.

Griffin sări pestebalustradă şi alergă pedebarcader, simţind dejacă minunea începea de

la picioare.— Rachel este în

siguranţă, spuse el, spresatisfacţia lui Jonas.

Un zâmbet răsări pefaţa lui Jonas, dar furepede înlocuit de ogrimasă atunci cândcăpitanul îl pocni dreptîn stomac.

Griffin se gândi să

lase lupta să-şi continueinevitabilul curs dar nuse putea îndura să plece.El şi Jonas se vor socotimai târziu pe terenpropriu.

Ca la comandă,piciorul lui drept zvâcniînalt într-un arc graţiosşi nimeri exact în capullui Frazier, făcându-l să

cadă în genunchi.Debarcaderul păru săvibreze sub impact.

Douglas Frazier eraun bărbat înalt şi chiardacă păru uluit în timpce se ridica întâi pe vineşi apoi în toatăînălţimea, Griffin ştia căera departe de a fiînvins.

El zvâcni puternic şiGriffin se aplecă,simţind protestulsălbatic în coaste. Îşi lovitocul cizmei în gâtul luiFrazier, privi fărăsatisfacţie cum acestacăzu din nou îngenunchi şi cuindiferenţă când acestareuşi să se ridice din

nou.Căpitanul era acum

extrem de furios şi, caurmare, fără scrupule.Ridicându-şi ambelemâini, se aruncă spregâtul lui Griffin vrândsă-l sugrume aşa cum unurs strânge trunchiulunui copac. O clipă,Griffin îşi pierdu

echilibrul; nu putearespira, cu atât maipuţin să facă o mişcarepentru-a îndepărtastrânsoarea.

Vocea lui Jonas seauzi undeva pe aproape,dându-i un imbold.

— Voia să o vândă peRachel, Griffin. Fraziervoia să o vândă vreunui

ticălos bogat, pentrudistracţie.

Amintirea acestuilucru explodă în mintealui Griffin, frângându-iorice raţiune. Atuncicând îşi reveni, Jonas şiMalachi se luptau să-lpotolească, în timp ceFrazier zăcea nemişcatpe debarcaderul ud,

mişcător.Griffin se eliberă de

cei doi bărbaţi, se răsucişi merse împleticindu-sespre mal. Poliţia tocmaisosea, iar Malachi îiîntâmpină enumerândnumeroasa listă depăcate.

Chicotind asupramicii ironii, Griffin se

urcă în trăsurica furatăşi plecă.

21

Rachel simţi căldura

soarelui pe faţa ei,mângâind-o,îndemnând-o sădeschidă ochii şi să-lobserve. Genele eifluturară, dar se temu să

privească.Era întinsă şi aştepta

senzaţia de balansare aunui vapor pe mare, daraceasta nu veni. Deci, nuse afla pe ocean, în drumspre un bărbatnecunoscut care să odevoreze. Lacrimi derecunoştinţă îi umplurăochii.

Mâinile lui Rachel semişcară şi ştiu că nu seafla nici în coliba luiChang. Acolo zăcuse peun pat îngust, dar acestaera în mod cert un patadevărat, iar cearșafurileerau făcute dintr-unmaterial delicios demoale care fâşâia cândse mişca.

Curiozitatea triumfăasupra fricii şi Racheldeschise ochii. O femeieşedea alături, într-unbalansoar, tricotând şifredonând încet uncântec familiar. Părul eiera deschis la culoare şilumina soarelui îi dădeanuanţe de roz-auriu şiargint. Ea păru să simtă

privirea lui Rachel şiprivi pe deasuprapuloverului de lână roşiepe care îl tricota. Faţa eiera a unei femei; tinere,deşi avea mici ridurivizibile la colţurileochilor de un albastru-închis şi la colţurilegurii ei generoase.

— Bună dimineaţa,

spuse femeia amabil. Eusunt Joanna O’Riley; eştiîn perfectă siguranţăaici, aşa că să nu-ţi fiefrică.

Rachel simţi că nu arfi putut fi înspăimântatăde această femeie, chiardacă s-ar fi trezit şi ar figăsit-o lângă patul ei cuun bici în mână.

— Unde…Joanna O’Riley se

ridică de pe scaunul ei şilăsă lucrul de mână jos.Pe când traversă camera,se întâmplă cel maiciudat lucru: păşi într-orază de soare aurie caredânsa în sus şi în jos caun stâlp. Această luminăîi împrumuta o

frumuseţe de nedescris,ireală.

Rachel fu oarecumsurprinsă, până cândprivi în sus şi văzu căera acolo o fereastră întavan, o fereastră careera rotundă şi care aveaspiţe ca roata uneitrăsuri.

Doamna O’Riley era

acum lângă patul el,ţinându-i mâna.

— Ai vrea să-l veziacum pe Griffin? întrebăea.

Acest pat de mătase,această cameră scăldatăîn lumină şi în plusGriffin? Oare visa? îipuse cu voce tareaceastă întrebare.

Doamna O’Rileyzâmbi.

— Nu, Rachel, eştitrează.

Neîncrezătoare,Rachel îşi frecă un piciorcu unghia celuilaltpicior, pentru a seasigura că era aşa. Astaera în mod cert lumeareală.

— Dar cum… unde…Joanna O’Riley râse.— Soţul meu şi cu

mine suntem prieteniilui Griffin. El te-a adusaici noaptea trecută,după ce povestea aceeagroaznică cu căpitanulFrazier s-a încheiat.Acum pot să te rog să-mi dai voie să-l aduc aici

înainte să nuînnebunească de tot cumormăitul şi nesuferitaplimbare de la un capătla altul al încăperii?

Rachel roşi şi apoiaprobă.

— Mulţumesc,doamnă O’Riley!

— Joanna.— Joanna, acceptă

Rachel simţindu-sefoarte nervoasă şi foartefericită în acelaşi timp.

Când Griffin apăru lacapătul patului, câtevaminute mai târziu,Rachel fu îngrozită. Faţalui era atât de rău bătutăcă de-abia mai semănacu el, iar hainele îi erauîn dezordine. Printr-o

crăpătură a butonierelorde la cămaşă, ea putuvedea bandajul care-icuprindea coastele.

— Griffin, ce s-aîntâmplat?

Zâmbetul lui era odovadă clară că aceststrăin bătut era într-adevăr Griffin Fletcher,care avea disperată

nevoie de un bărbierit.— Nu are

importanţă, spiriduş.Cum te simţi?

Pentru prima dată,Rachel realiza, că purtao cămaşă de noaptedintr-un anumit tip desatin şi simţi cumlumina soarelui îiacoperea cu căldura lui

sânii. Roşind, ea îşi trasecuvertura până subbărbie.

— Mă simt mai bine.Griffin râse şi clătină

din cap.— Eşti în siguranţă

cu mine, spiriduş. Ceeace nu înseamnă că nu tegăsesc atrăgătoare.

Rachel era încurcată.

Oare acesta era acelaşibărbat care, practic, oaruncase pe bordulvaporului cu aburi, cunumai câteva zile înurmă la Providence?

El apucă stâlpulsculptat al patului şi seaplecă puţin în faţă.Mişcarea păru ţeapănă şiprecaută, probabil

coastele lezate îl dureau.— Am indicaţii

stricte din parteadoamnei O’Riley să nurămân în această camerămai mult de cinciminute. Când vei fi maiîn putere, vom vorbi, cupermisiunea ta, desigur.

Rachel era extrem decurioasă, dar prea

slăbită pentru a puteaface ceva. Ea se relaxăpuţin lăsându-se pepernele pufoase dinspatele ei.

— Când voi fi mai înputere, repetă ea, dândcuvintelor un ton depromisiune. Griffin?

— Ce?— Nu ştiu ce s-a

înfâmplat, dar Joannami-a povestit că tu m-aiadus aici şi că nu trebuiesă-mi fie frică întrucâttotul s-a terminat.Căpitanul Frazier nu vaveni după mine, nu-iaşa?

Ceva ameninţătorluci în ochii întunecaţi,apoi se stăpâni.

— Nu, spiriduşule.Nu va veni.

Privirea lui Rachelalunecă de la bandajelecare îi legau pieptul sprefaţă şi înapoi.

— Ai fost rănit aşa,încercând să mă ajuţi?

E l clătină capul luisuperb şi o parte dinlumina care păru că

scaldă încăperea, se opriîn părul lui negru,încâlcit.

— Molly Brady mi-afăcut asta. Să vezi,tocmai frecase podeauadin salon, iar eu amtraversat…

Rachel chicoti.— Mincinosule.Griffin oftă, iar ochii

lui o mângâiară peRachel – sau numai şi-aimaginat acest lucru?

— Cele cinci minuteau trecut, spuse el.Odihneşte-te. Apoi seîntoarse şi se îndepărtă.

O clipă, Rachel fuconvinsă că nu ar puteasuporta să-l vadăplecând.

— Griffin?El se întoarse din uşă

şi se strâmbă, cu falsănerăbdare.

— Ce este?— Mulţumesc.Griffin dădu numai

din cap, dar era ca şicum ar fi traversatcamera şi ar fi atins-o.

În lumina puternică azilei de început de vară,părea incredibil căevenimentele dinnoaptea trecutăavuseseră loc cuadevărat. Griffin oftă şiun început de zâmbet îiapăru pe buze. Rachelera în siguranţă şi serefăcea. Nimic altceva

nu părea să mai aibăimportanţă.

În grajdurile dinspatele frumoasei casedin cărămidă adoctorului John O’Riley,Griffin îşi recuperă calulşi trăsurica pe care lefurase de pe Skid Roadnoaptea trecută. Le valăsa de unde le luase, se

va întâlni cu Jonas şi vacumpăra ceva pentruRachel.

Golful Elliottstrălucea în depărtare,ca şi cum ar fi încercatsă rivalizeze cu cerul. Înspatele lui, spre vest, seînălţa splendoareastâncoasă, albă aMunţilor Olimpici. Şi

copacii, erau atât demulţi copaci. Griffin nuo b o s e a niciodată deverdele lor incredibil,care-ţi şoca privirea.

Trebui să-şiconcentreze din nouatenţia asupra traficuluiintens.

Pe Skid Road, Griffinabandonă trăsurică şi

calul, ştiind că animalulfusese hrănit, adăpat şiîngrijit, şi se îndreptăspre micul hotel undeJonas locuia ori de câteori venea la Seattle.

Vizita în camera luiJonas nu va fi o vizităprotocolară, dar nu va finici un atac. LaProvidence ei se băteau

în permanenţă, ăsta eraun obicei care a începutprobabil în momentul încare mamele lor au făcutgreşeala să-i punăîmpreună în acelaşicărucior, dar Seattle erateren neutru.

După ce trecu defuncţionarul de larecepţie, făcând un

semn impacientat cumâna, Griffin urcătreptele şi ciocăni la uşacunoscută.

— Jonas? Lasă-mă săintru.

— Este deschis, venirăspunsul pe un tonplat.

Griffin intră şi închiseuşa în urma lui. Jonas

era încă în pat, iardraperiile erau trasepentru a împiedicaintrarea razelor desoare. Când Griffin ledeschise, fu surprins săo vadă pe doamnaHammond. Fosta doicăşi actuala menajeră a luiJonas dormea pe unscaun cu spătarul înalt şi

drept.— Ce naiba…— Vorbeşte încet!

spuse Jonas iritat, fără săfacă. Vreo mişcare că arintenţiona să se dea josdin pat.

— Este obosită.Griffin aprobă cu

mirare.— Nu a avut bani

pentru o cameră, Jonas?Jonas râse, deşi nu ar

fi vrut.— Ticălosule. Ar fi

putut avea orice pat ar fidorit din acest hotel, darea a vrut să stea aici şi săse uite la mine.

— Gusturile nu sediscută, ridică Griffindin umeri, sprijinindu-

se de birou şiîncrucişându-şi braţele.

— Ar trebui să aparila Operă, Griffin. Eşti alnaibii de amuzant.

— Am fost bătut de ofemeie grasă cu moaţepe sâni.

Jonas râse din nou şise aşeză mai bine în pat.

— La naiba, Griffin,

taci din gură. Este preadevreme pentru astfel deprostii.

— Urmă o scurtătăcere; apoi doamnaHammond sforăi şiamândoi râseră din nou.Zgomotul o trezi şi ea îiprivi, îmbufnată şi roşiela faţă.

Mormăind ceva

despre nişte cafea, eaieşi.

Râsul se stinse înochii lui Jonas.

— Ce face Rachel?— O să fie bine.— Unde este?— La prieteni de-ai

mei, Jonas. De asta amvenit să vorbesc cu tine.

Jonas era în mod

vizibil plictisit. Se aşezămai bine în perne şiprivi în tavan.

— Să auzim.— Trebuie să o lăsăm

în pace, o perioadă detimp, amândoi. Arenevoie de timp şi arenevoie de odihnă. Am sămă ţin deoparte dacă şitu faci la fel.

— Tu ştii unde este,iar eu nu ştiu. Asta facecam dificil să fiu sigur căvei pune în aplicare ceeace propui, Griff.

— Nu şi dacă neîntoarcem la Providenceîmpreună. Astă-seară.

Jonas înghiţi şi segândi un moment.

— De acord, dar cu o

condiţie. Să ne asigurămcă Frazier nuintenţionează să setârască de sub vreopiatră unde stă ascuns şisă pună mâna pe ea.

— De acord, spuseGriffin, traversândcamera din nou, spreuşă.

— Ne întâlnim la

tribunal peste o oră şivorbim cu poliţia.

— O să fiu acolo.Griffin deschise uşa

să plece.— Ea este în

siguranţă acolo unde seaflă, Jonas, spuse el.

— Asta ar fi bine,insistă Jonas. Şi,Griffin...

— Ce este?— Nimic nu s-a

schimbat.— Ştiu, răspunse

Griffin. Apoi ieşi şiînchise uşa după el.

În următoareajumătate de oră, Griffinvizită trei magazinediferite. În ultimul, unmagazin de bijuterii în

Pontius Buiding, găsiceea ce voia, îl cumpărăşi înghesui micul pachetîn buzunarul cămăşii.

Din nou afară, Griffinmerse la biroul detelegraf. Va fi greu să opărăsească pe Rachelacum, chiar şi pentrucâteva zile. În timp cedictă telegrama

informând-o pe Molly cătotul este în ordine, el senelinişti.

Ce s-ar întâmpla dacăFrazier ar fi eliberat dinînchisoare? Ar putea săo caute pe Rachel pentrua se răzbuna pentruumilinţele suferitenoaptea trecută.

O jumătate de oră

mai târziu, Jonas şiGriffin se întâlniră înfaţa tribunalului. Fără săschimbe un singurcuvânt, intrară.

Frazier nu va plecanicăieri, după cum îiasigură un poliţist. Eraîncă în stare deinconştienţă, dar cândîşi va reveni, nu va fi

eliberat. Nu, se găsiserădestule dovezi atât încasa de închiriat, cât şiîn cabina lui de pe vasulDrifter pentru a-l ţine înînchisoarea teritorialăpentru tot restul zilelorsale.

Griffin privi îndirecţia lui Jonas şi ştiucă vărul său simţea

aceeaşi dorinţă ca şi el.— Vreau să-l văd pe

Frazier, spuse el.Poliţistul ridică din

umeri şi îi duse la subsolunde erau încarceraţipeste o sută de deţinuţi.Frazier avea celula saproprie şi un doctor îlexamina. John O’Rileytocmai închidea geanta

medicală, se întoarse şiîntâlni privirea luiGriffin.

Ăsta fu cel mai mareghinion. Jonas îlcunoştea pe O’Riley, ştiacă în ciuda mariidiferenţe de vârstă, ceidoi doctori erau prieteniapropiaţi.

Griffin riscă o privire

piezişă spre Jonas şivăzu o lumină lucindu-iîn ochi. Ghicise unde seafla Rachel, asta eraevident

— Cum mai îi este,doctore? întrebăpoliţistul, care nu-şidădu seama detensiunea bruscă dinatmosferă.

John râcâiimpacientat la uşacelulei.

— Dă-mi drumul,Horace, şi am să-ţi spun.

Horace se grăbi să seconformeze şi îi conduseînapoi în biroul mic şi îndezordine. Acolo, JohnO’Riley îşi scoase obatistă mototolită din

buzunarul hainei şi îşişterse fruntea.

— Frazier este încomă, spuse el în celedin urmă. Sincer, nucred să supravieţuiascăacestei nopţi, cu atâtmai puţin să poată să seprezinte la proces.

Horace părea destulde îngrijorat, iar faţa lui

Jonas era tensionată.Griffin nu era sigur cesimţea el însuşi: ură, înmod cert, dar şi un soide ruşine. Orice ar fifost Frazier, era totuşi ofiinţă umană şi, dacămurea, asta se datora luiGriffin.

Doctorul O’Riley îşidrese glasul, având grijă

să nu privească îndirecţia lui Griffin.

— Horace, oameniităi îl căutau pe celălaltbărbat, cel cu care s-aluptat căpitanul noapteatrecută? Poateintenţionezi să-l arestezişi pe el?

Horace clătină dincap.

— Căpitanul Lindsay– este căpitanul luiMerrimaker – spune călupta a fost provocată.

O urmă de uimireapăru pe faţa bărbatuluicu maxilare puternice şimustaţă.

— Mi-ar fi plăcut săvăd lupta asta, John. Dincâte am auzit, a fost

ceva ce nici tu, nici eunu am mai văzut.

Griffin se simţi rău.Fără să spună un cuvânt,părăsi tribunalul şirămase să priveascăturnul cu clopot albisericii de peste drum.

Curând, o mână seodihni pe braţul său.

— Griffin, începu

John O’Riley, pe tonulpotolit, calm cu care îşiliniştea pacienţii. Aifăcut ceea ce trebuia săfaci. Nu te mai chinuisingur.

— Sunt doctor, şoptiel.

— Înainte de asta eştibărbat. Şi bărbaţii îşipierd uneori capul, mai

ales când este vorba de ofemeie atât deatrăgătoare ca Rachel.

Griffin închise ochii,aducându-şi aminte.

— Am vrut să-l omor,John.

Oftatul lui John îitrădă neliniştea şi vârstaînaintată.

— Cred că bătrânul

Mike a vrut să tepregătească, atunci cândl-a angajat pe francezulacela care să te înveţe sălupţi mai deosebit, darcred că mai mult ţi-afăcut un deserviciu prinasta. De fapt, chiar maimult decât unul singur.Dar creatura aia bătrânăera tot atât de

încăpăţânată şi voia catu să fii taurul pădurilor.

Griffin deschise ochii,cercetă faţa prietenuluisău, prietenul tatăluisău.

— O să faci tot cepoţi pentru Frazier?

— Ştii bine că am săfac, Griffin. Dar dacămoare, ţine minte că

nimic din toate astea nus-ar fi întâmplat dacăFrazier n-ar fi fost ceeace este. Iar tu trebuie săcântăreşti greutateapierderii vieţii lui faţăde vieţile tuturortinerelor fete care nu vormai sfârşi în capcanavasului său în drumullor spre iad. Făcu o

pauză, apoi adăugă:Dacă se va termina că tuai luat o, viaţă, Griffin,adu-ţi aminte de toatevieţile pe care le-aisalvat.

Griffin respiră adâncşi aprobă din cap:

— Mă duc să dormpuţin. Mulţumesc, John.

O’Riley zâmbi.

— Aşa să faci. Şi ar fibine să şi mănânci ceva.

Apoi, văzându-l peJonas că se apropie,bătrânul se încruntă şise îndreptă spre unadintre trăsurile careaşteptau pe drum.

Jonas zâmbi.— Spre deosebire de

tine, prietene, eu am

avut bunul-simţ săînchiriez o trăsură. Vreisă te duc până lalocuinţa lui O’Riley saueşti. Decis să o iei pejos?

Griffin trase oînjurătură.

— Bine. Rachel stă laJohn şi la Joanna, lanaiba! Şi, Jonas,

Dumnezeu să te aibă înpază dacă încerci să teapropii de ea.

Jonas îşi ridicăsprâncenele.

— Nu ai încredere înmine?

— De ce naiba să am?Jonas ridică din

umeri, dar privirea dinochii lui era serioasă.

— Cred că nu pot săte învinuiesc pentruasta; noi doi am avutdisputele noastre.

— Ca acum, deexemplu. Ai de gând sărespecţi învoiala noastrăsau nu?

Jonas se îndreptă spreo trăsură ponosită lacare era înhămat un cal

obosit. Se urcă, luăhăţurile şi zâmbi acru îndirecţia lui Griffin care ise alătură.

— Am să-mi ţinpromisiunea, Griffin,dar o fac pentru Rachel,nu pentru tine. După cese va face bine, oriceînvoială cade.

Griffin se lăsă pe

spate, cu ochii la drum,— Destul de corect,

spuse el.Rachel nu mai

cunoscuse niciodată unasemenea lux. Daracum, datorită infiniteibunătăţi a JoanneiO’Riley eraînconjuratăjle el. Primaminune a fost un ceainic

cu ceai aromat,completat cu cantităţide zahăr şi cremă, aduseîn camera lui Rachel peo tavă şi lăsate penoptiera de lângă pat.

Odată cu prânzulsosiră alte delicatese –pere cu scorţişoară.Bineînţeles, Rachel maimâncase pere în diferite

ocazii, dar culese directdin pom şi care încăaveau coaja tare, pătată.Însă aceste fructe eraucu totul diferite;fuseseră decojite şicoapte într-un sos dulce,aromat, cu scorţişoară,de culoare roşu-rubiniu.

Joanna era amuzatăde uimirea ei.

— Rachel, cred că tuai putea să trăieştinumai cu pere şi ceaidulce.

— Mmm, răspunseRachel, închizând ochiide plăcere, în timp cemesteca ultima bucăţicădulce. Nu vreau să maimănânc niciodată altfelperele.

Joanna râse.— Ăsta este mare

păcat, deoarece avem ocămară plină de pere dementă. Ele se fac în sosverde ca smaraldul.

Rachel privi ţintă laea, iar râsul încă pluteaîn aer când Griffin intrăprin uşa deschisă.

Joanna îi aruncă o

privire ştrengărească şiîi spuse:

— Griffin, dragulmeu, dacă intenţiile talefaţă de această tânărădoamnă sunt serioase, arfi bine să plantezi olivadă de peri.

El arătă atât denedumerit de acest sfat,că un torent de chicoteli

răsună din gâtul luiRachel. Griffin îşiscărpină ceafa într-ocomică nedumerire şimurmură:

— Îmi place când văamuzaţi voi două.

Joanna se strâmbă lael, luă tava devastată dinfaţa lui Rachel şi părăsicamera.

Griffin se aşeză pemarginea patului, iarfaţa lui era deodatăpalidă şi îngrijorată.Fără să gândească,Rachel se întinse şi îimângâie obrazul cumâna.

— Ce s-a întâmplat?întrebă ea uşor.

Vocea lui Griffin era

răguşită şi, deşi nu sedepărtă de atingerea ei,îşi feri ochii.

— Rachel, trebuie sămă întorc la Providence.

Încet, Rachel îşiretrase mâna şi căzu peperne.

— Oh.Degetul arătător al lui

Griffin i se opri sub

bărbie, apoi îi mângâieconturul în sus.

— Pacienţii mei,Rachel. Trebuie să măîntorc la ei.

Rachel aprobă.— Da.El se ridică din nou,

brusc, şi o clipă fumânios. Dar cuvintelelui dezminţeau furia; ele

ajunseră în sufletul ei canişte degete care apucauşi nu mai dădeaudrumul.

— Rachel, te iubesc!Rachel rămase fără

grai; buzele ei semişcară, dar nu ieşi niciun sunet. Senzaţiinebuneşti, sublime, ocuprinseră, ca un

caleidoscop colorat.Griffin puse uşor un

deget pe gura ei. Apoiscoase un pachet micdin buzunar şi i-l puseîn mână, spunând:

— Mă întorcsăptămâna viitoare,Rachel. Să fii sănătoasăpână atunci.

El se aplecă şi buzele

lui le atinseră pe ale ei;apoi ieşi. Uşadormitorului se închiseuşor în urma lui.

22

Rachel privi uşa

camerei sale mult timp,abia îndrăznind săcreadă ceea ce auzise.Griffin Fletcher o iubea,era incredibili îşi amintide pachetul pe care i-l

îndesase în palmă şi cudegete tremurânde îldeschise. Cuibărită înhârtia maronie se afla odelicată brăţară de aur,cu un mic breloc, cereprezenta un minusculferăstrău executat cumigală.

Rachel râse; apoiîncepu să plângă. Îşi

trecu brăţara pesteîncheietura mâinii şi oadmiră, mişcându-şibraţul astfel încâtlumina care se cerneaprin fereastră sănimerească pe metal,făcându-l să pară de foc.El o iubea, iar noapteade dragoste din tabăraforestieră însemnase

pentru el la fel de multcât însemnase şi pentruea, ca dovadă,minusculul breloc.

Adormi şi când setrezi casa era aproapeîntunecată. Timp decâteva momentegroaznice Rachel crezucă a visat numai căGriffin i-a spus că o

iubeşte; dar apoi îşiaminti de breloc şi îlpipăi cu mâna; eraacolo, atârnând laîncheietura mâinii ei.Urmări cu degetul dinţiiminusculului ferăstrău.

Rachel se întinse şiaprinse lampa de lângăpat. Ea avea cuvintele luiGriffin la care să se

gândească şi aveabrăţara; dar el plecase.Putea simţi absenţa luica un ecou în casaO’Riley, aidoma unuisunet amplu, trist, degong.

O săptămână. Elpromisese să se întoarcăpeste o săptămână.Rachel îşi uscă lacrimile

care i se adunaseră pegene, iar când Joannaveni cu tava cu mâncare,Rachel avu grijă săzâmbească.

Probabil simţindsingurătatea bineascunsă a lui Rachel,Joanna se aşeză şi începusă tricoteze, în timp ceprietena ei mânca. După

aceea, ea luă o carte depe un raft de sub geam,o deschise şi începu săcitească uşor din Visulunei nopţi de vară.

Rachel adormi şicând se trezi din vise,venise vara. Ea dorea săse însănătoşească.

Păru că dragostea luiGriffin şi brăţara

deosebită au exercitat ovrajă nemăsurată. Pânăîn ziua următoareRachel se simţi suficientde bine pentru a părăsipatul pentru scurteperioade de timp. Dupăo zi, ea se refăcuse atâtde mult, încât doctorulO’Riley îi permise,mormăind, să facă o

scurtă plimbare cutrăsura împreună cuJoanna.

Aproape imediat,marea bucurie a luiRachel pentru aceastăperspectivă făcu locdisperării, gândindu-secă nu avea nimic curat,ca să poată îmbrăca. Cuo şoaptă nenorocită, ea

recunoscu acest faptJoannei.

— Dar asta nu este oproblemă, spuse Joanna,cu amabilitate.Deschizând nişte uşi încapătul îndepărtat aldormitorului, ea dispărucâteva momente. Seîntoarse cu o bluză îndungi albe şi roz şi cu o

fustă din flanel gri.— Pune astea, spuse

ea, înfinzând splendidelelucruri la capătul patuluilui Rachel..

Aş muri dacă nu îmivin bine, se gândi ea,luând în mână frumoasaîmbrăcăminte şibucurându-se în tăcerede incredibila fineţe a

acestora.— Au fost ale

Athenei, spuse Joanna,iar în ochii ei albastru-închis se ivi o expresiede tristeţe şi detaşare.

— Athena? întrebăRachel cu blândeţe,nefiind sigură dacă ar ficazul să vorbească.

Dar Joanna zâmbi cu

căldură şi arată spre unparavan pliant de lângăpat.

— Athena a fost…este… fiica noastră.Grăbeşte-te, Rachel,până când John nu serăzgândeşte şi îţiinterzice să părăseşticasa astăzi.

La fel ca lucrurile pe

care Jonas i le dăruise luiRachel, fusta de flanel şibluza viu colorată îiveneau perfect. Şi deşiea fu liniştită de acestlucru, era oarecumjenată.

Era acea privirestranie în ochii Joannei,atunci când pomenisenumele fiicei sale. Şi de

asemenea ezitase într-unmod ciudat, ca şi cumnu era sigură dacăAthena era o parte dintrecut sau o parte dinprezent.

Şi era ceva mai mult,ceva ce şovăia într-uncolţ al minţii lui Rachel,ca o pisică ce stă lapândă în întuneric sub

un pat sau sub o masă,ceva ce nu puteaidentifica.

— Unde este Athenaacum? îndrăzni ea săîntrebe, în timp cecoborau pe o scarăspiralată, elegantă, laparter. Şi de ce şi-aabandonat hainele?

Joanna nu spuse

nimic până când nuajunseră în holul de laintrare, a cărui podeaera acoperită cumarmură. Era o tensiuneîn zâmbetul ei, iarmicile riduri din jurulochilor păreau oarecummai adânci.

— Fiica noastră esteîn Europa, Rachel. Mă

tem că viaţa la Seattleeste puţin cam durăpentru ea. Joanna o bătuuşor pe Rachel pe braţ şiera o implorare în ochiiei, în zâmbetul reţinut:Ce-ar fi să aştepţi acoloîn spatele acelor uşi,până când îi spun luiCook ce să aducăînapoi? Este o privelişte

splendidă de la fereastraaceea.

Părându-i rău că seamestecase în treburicare nu o priveau,Rachel aprobă din cap şise îndepărtă, pentru atrece prin nişte uriaşeuşi franţuzeşti.

Fereastra o atraseimediat pe Rachel,

deoarece prin ea puteavedea o porţiune din apaalbastră.

Îşi ţinu respiraţiavăzând frumuseţeapriveliştii care o aşteptaîn spatele acelor perdelealbe, transparente. Totgolful Elliott se întindeaîn faţa ei, strălucindalbastru în lumina

puternică a soarelui.Erau bărci de toatedimensiunile şi felurile:fregate elegante, rapide,bărci de pescuit şivapoare cu aburi, vasede cărat marfa, bărci cuvâsle şi canoe. În spate,se înălţa frumuseţeaferoce, cu căciula dezăpadă a Masivului

Olympic. Pe ţărmul caremărginea golful eraumilioane de copaciveşnic verzi, atât deaproape unul de altul,încât părea că nu ar maifi putut fi loc pentrunimic altceva.

Rachel închise ochiipentru o clipă, copleşită.Scena era exact ceea ce

visase în primadimineaţă mizerabilă dela Tent Town. Cât demult şi-a dorit să poatălocui într-o casă ca asta!

Dar acum, oh, acumar fi dat orice să poată fidin nou în trudita şiştearsa localitateProvidence. Să fie înapropiere de Griffin

Fletcher.Deschise ochii şi se

întoarse de la fereastră,ca să poată privi camera.

Era superbă, cucandelabrul din cristallustruit, cu covoarelemoi şi în culori vii; cumobilă frumos tapisată.Totul era uriaş încomparaţie cu încăperile

obişnuite din experienţade până acum a luiRachel, mai alesgiganticul şemineu cuplăci de marmură.Rachel se apropie de elcu uimire şi când îşiridică ochii pentru avedea dacă se îngustaspre tavan, văzu pentruprima dată portretul.

Era o, lucrare uimitoare– probabil că pânza er ala fel de mare înînălţime cât Rachel –înrămată în lemnsculptat.

Subiectul era ofemeie mai frumoasădecât putea Rachel visacă ar fi o fiinţămuritoare; părul blond,

atât de deschis, încât eraaproape argintiu,înconjura o faţăluminoasă, perfectă.Ochii erau mari şi de unalbastru extraordinar,iar ei păreau să-lironizeze într-un, fel peprivitor, aşa cum făceazâmbetul ei care de-abiaflutura pe buzele

delicate.Dar rochia fu cea care

îi tăie respiraţia luiRachel în primul rând.Era chiar rochia de taftaroz pe care i-o dăruiseJonas, rochia caredeclanşase în Griffin ofurie puternică în aceanoapte groaznică, cândîi vorbise atât de crud,

ceea ce determinase fugaei în locuinţa mameisale unde se ascunsese.

Ce înseamnă asta?Simţindu-se epuizată,Rachel căută un scaun încare se prăbuşi,acoperindu-şi ochii cu omână. Dar portretulpărea că exercita o forţămistică, atrăgând-o să-l

privească din nou.Athena! Desigur,

această fiinţă nefiresc defrumoasă probabil că erafiica lui John şi aJoannei.

Rachel îşi închipui căvede o provocare înochii de culoare indigo,cu gene dese şi, deasemenea, o urmă de

răutate.Făcând un efort de

voinţă, ea îşi smulseprivirea de pe faţa zeiţeişi privi brăţara de aur depe mână. Când răsuciferăstrăul micuţ îndegetele ei, ea ştiu căGriffin Fletcher o iubisepe această femeie, sau ourâse. Indiferent care

erau sentimentele luitrebuie să fi fostviolente, altfel nu ar fireacţionat aşa cum areacţionat la vedereaacelei rochii roz de tafta.

Joanna era lângăscaunul ei înainte caRachel să-şi dea seamacă se întorsese de labucătărie.

— Rachel, dragă,eşti… Vocea Joannei seîntrerupse când îşiridică ochii spreportretul fiicei sale. Oh,spuse ea, după o lungătăcere penibilă.

Rachel o privi cuochii strălucitori peaceastă femeie carefusese atât de bună cu

ea.— Griffin a iubit-o,

nu-i aşa? şopti ea cu ovoce de copil rănit.

Joanna se aşeză pebraţul scaunului luiRachel şi cu blândeţeatinse faţa udă delacrimi a fetei.

— Da, Rachel, spuseea foarte blând. Griffin a

iubit-o foarte mult peAthena într-o perioadă.De fapt, ei urmau să secăsătorească.

Rachel închise ochiipentru a evita şoculprovocat de acestecuvinte, apoi îi deschisedin nou.

— Ce s-a întâmplat?Era durere pe faţa

frumoasă a Joannei şi deasemenea ruşine.

— Nu pot să-ţi spunasta, Rachel, ar fiincorect şi s-ar putea caGriffin să nu mă ierteniciodată. Trebuie să-lîntrebi pe el.

Distrusă, Rachel îşiridică braţul pentru a-iarăta brăţara iubită.

— El a spus… mi-adat asta…

Joanna aprobă dincap, dându-i drumul luiRachel şi era siguranţă,fără echivoc, în ceea cespuse în continuare:

— Scumpo, dacăGriffin Fletcher şi-adeclarat intenţiile faţăde tine, el a vorbit

serios. El şi Athena s-audespărţit acum doi ani.Şi nu mă deranjează să-ţi spun că nu a fost odespărţire romantică.

— Ei bine, facemplimbarea cu trăsura sausă uit de treburileimportante pe caretrebuie să le rezolv pePike Street?

Sunetul pe care-lscoase Rachel era cevaîntre sughiţ de plâns şirâs înăbuşit. Ea se ridicăde pe scaun şi, fără sămai privească înapoi laportret, o urmă peJoanna, ieşind în luminastrălucitoare de afară.

Dar bătălia era numaipe jumătate câştigată,

pentru că dacă ochii luiRachel nu s-au maiîntors spre imagineaAthenei, în schimbsufletul ei o făcu. Tottimpul coborârii, cândar fi trebuit să admirepeisajul şi să se bucurede aerul proaspăt, cald,ea se gândea la frumoasafemeie din tablou.

Athena era, în mod cert,un nume potrivit pentruea; era fiinţa cea maiapropiată de o zeiţă.

Părea incredibil cavreun bărbat să poatăiubi o astfel de femeie şiapoi să înceteze să-i maipese de ea, în totalitate.Rachel oftă. Lui Griffinnu încetase să-i pese,

altfel nu ar fi reacţionatatât de pătimaş, în binesau rău, la vederea aceleirochii de tafta roz. Oarece amintiri îi declanşasevederea ei?

Pe Pike Street, Joannapărăsi pentru unmoment trăsura şi serepezi într-un magazinpentru a discuta cu

croitorul. Rachel fu maimult decât mulţumită sărămână în izolareaumbrită a faetonului.

Cu trei zile în urmă,în Johnstown,Pennsylvania, fusese oinundaţie teribilă,devastatoare, când s-arupt un dig. Rachelîncetă să se mai

gândească la Griffin şi laAthena la auzul acesteitragedii.

Când Joanna seîntoarse, iar vizitiul oajută să se aşeze pe loculei, ea zâmbi.

— Pari atât de tristă,dragă. Doar nu te maigândeşti la fiica, mea,nu-i aşa? Ea este

măritată cu un bancherfrancez pe nume AndrBordeau.

Rachel scutură dincap şi spuse cu toatăsinceritatşa că se gândeala îngrozitoareadistrugere dinîndepărtatul oraş, dinPennsylvania, lapierderile de vieţi şi

nenorociri făcute deacest dezastru.

Joanna dădu din capcu tristeţe, iar Rachelştiu că îngrijorarea eimergea mai departedecât exprimarea uneisimpatii. Ea şi prieteniiei adunaseră hrană, banişi îmbrăcăminte pentruvictime, de îndată ce

ştirea despre calamitateajunsese la Seattle.

Ambele femei eraucufundate în gânduricând trăsura se opribrusc. Vehiculul seclătină uşor când vizitiulsări de pe locul său şiapăru la fereastră.

Vocea lui de-abia seauzea fiind acoperită de

sunetele jalnice ale uneiorchestre de alămuri.

— Trece o procesiunede înmormântarechinezească, doamnăO’Riley, îi spuse elJoannei. Vreţi să încercsă-i ocolesc?

— Doamne fereşte,răspunse Joannaimpacientată. Singurul

lucru decent este săaşteptăm.

Vizitiul mormăi, darmerse înapoi la locul lui,ţinând în frâu caiinervoşi.

— Vino aici, o chemăJoanna, şi priveşte.

Rachel nu-şi putuimagina cum un astfelde spectacol trist poate

atrage pe altcineva decâtpe famila îndoliată, darse mută de pe locul ei şiprivi pe fereastră, aşacum i se spusese.

Pentru siguranţă, ofanfară conduceragrupul trist, în spateleacesteia rula un carfunebru, împodobit cupene. Un chinez se afla

pe scaunul de lângăvizitiul carului şi aruncaîn aer bucăţele de hârtiealbă. Acestea serăspândeau ca zăpada pecerul albastru,strălucitor, căzând pepământ într-o lentămişcare.

— De ce face asta?întrebă Rachel,

încruntându-se.Joanna zâmbi trist.— Pare ciudat toate

miile astea de bucăţelede hârtie care zboarăprin aer, nu-i aşa? Elîncearcă să alungediavolul, Rachel; ideeaeste că diavolul va fi atâtde ocupat să adune toatămurdăria asta, încât îl va

pierde din vedere pe celdecedat şi nu îl va puteagăsi înainte ca acesta săajungă în siguranţă laLocuinţa Cerească.

În spatele caruluifunebru, urmau o seriede căruţe şi trăsuri, cupersoane îndoliateîmbrăcate în haine cuaspect de pijamale, de

culoare închisă, şi cupălării ascuţite pe cap.

— Pe măsură ce mergpe Pike Street, spreCimitirul Lakeview, îiexplică Joanna, ei vorcoti la multe colţuri;asta este încă o tacticăpentru a-l deruta pediavol.

Rachel era oarecum

amuzată.— Se presupune că

deşi diavolul esteordonat, nu seorientează bine înspaţiu, comentă ea.

— Da, spuse Joanna,când capătul ciudateiprocesiuni apăru ultimulvehicul era un carîncărcat cu mâncare de

toate felurile; Rachelputu vedea lăzi cu puivii, un porc întreg friptşi saci uriaşi careprobabil conţineau orez.

— Hrana este pentruspirite?

— Da, confirmăJoanna. La fel caindienii, chinezii cred cădarurile trebuie să fie

lăsate pentru aceistrămoşi care vor veni săse întâlnească cu ceidecedaţi şi să-i îndrumespre casă.

— Cred că esteminunat că ei au atâtagrijă, spuse Rachel, întimp ce vizitiul se agitanerăbdător în cuşca lui,mişcând întreaga

trăsură.Joanna aprobă din

cap.— Este frumos,

Rachel. Îi găsescfascinanţi pe chinezi. Aufost, din păcate, prosttrataţi în această ţară.Mult timp au fostpreferaţi la muncă,pentru că ei lucrau

pentru salarii mici. Darapoi căile ferate au fostterminate, iar dragul„John“ a hotărât deodatăcă sunt indezirabili.Până în ziua de azi,există o lege care leinterzice să posede terensau o casă.

Rachel îşi aminti cuclaritate revoltele care

avuseseră loc în tabereleforestiere. Când aveadoisprezece ani şi treceaprin Tacoma împreunăcu tatăl ei, ea văzusechinezi care erauîncărcaţi ca animalele încăruţe şi duşi departe.În alte locuri, cum eraSeattle, chinezii eraubătuţi sau alungaţi din

casele lor. Nimeni nupărea să ştie unde ar fitrebuit să plece aceştiproscrişi placizi.

Încă o dată, Rachelsimţi simpatie pentrucei care trăiau lamargineaacceptabilităţii, pentrucei care nu aparţineaunici unui loc cu

adevărat, pentru cei carerupeau hârtie şi coteaudupă colţurile vieţii,pentru a-l deruta pediavol.

Trăsura se mişcă dinnou, dar curând se opriîntr-o piaţă unde Joannavoia să cumperearticolele de pe lista pecare i-o dăduse Cook.

Din nou, Rachelrămase în urmă, dar, dedata asta, nu putu să şi-lîndepărteze pe Griffinatât de uşor din minte.

El spusese că oiubeşte şi îi dăduse odovadă a acestei iubiripe care să o poarte laîncheietura mâinii.Poate printr-un miracol,

va dori chiar să secăsătorească cu ea. Dardacă făcea asta, oare vaavea ea parte de undevotament total sau vafi doar o înlocuitoare aAthenei celei pierdute?

În această situaţie,Rachel ar fi la fel dedezrădăcinată precumChang sau Fawn

Nighthorse, deşi ar trăirestul vieţii sub unacoperiş solid,nelipsindu-i nimic;totuşi nu ar avea uncămin.

— Rachel închiseochii, simţind mai multca oricând lipsa tatăluiei. Oh, tată, unde eşti? segândi ea.

Joanna îşi pusemâinile înmănuşatepeste cele ale lui Rachelcare tremura, luând-oprin surprindere.

— Cred că ziua de azia fost prea mult pentrutine, dragă. Trebuie să teduc înapoi acasă şi să tebagi în pat; dacă o sărecidiveze boala, John n-

o să mă scutească deîmpuşcare!

În ciuda amesteculuide senzaţii pe care leavea, Rachel privi spreprietena ei şi îi zâmbi.

— De ce eşti atât debună cu mine? Pentru căGriffin m-a adus la tine?

Joanna clătină din capşi îi întoarse lui Rachel

un zâmbet.— Admit faptul că

probabil nu te-aş ficunoscut, dacă Griffinnu te-ar fi adus la noinoaptea trecută, darîncepem să ţinem foartemult la tine.

Rachel roşi şi îşi plecăcapul.

Vocea Joannei era

gravă.— Este atât de greu

de crezut asta, Rachel?Să-i pese cuiva de tine,fără să fie obligat laacest lucru?

Rachel nu ştiu ce sărăspundă, aşa încâtrămase tăcută.

Joanna râse cucăldură.

— Ei bine, vrei să-ţispun toate motivelepentru care John, Griffinşi eu credem că eştisplendidă?

Dar Rachel nu-i dăduniciun răspuns. Din noudegetele ei căutară şigăsiră micul breloc depe brăţara ei. Într-un fel,magia acestuia scădea;

ea nu se putu abţine sănu se compare cusplendida Athena.

Aceasta era frumoasă,aproape sigur că fuseseeducată la şcoli bune şi,probabil, sofisticate.Bănuia că era şi genulaventuros, altfel nu arputea trăi atât dedeparte de familia şi de

ţara ei.Rachel ştia că ea

însăşi era o femeiedrăguţă, dar sub nici unchip nu putea puneînfăţişarea ei în aceeaşicategorie cu cea zei ascăa Athenei.

Disperarea se răsuciîn interiorul ei, în aceazi de 3 iunie. Celelalte

comparaţii pe care lefăcu Rachel erau la fel dejalnice ca prima; practic,ea se educase singură,iar rezultatul obţinutconţinea multe goluri.

În loc să fiesofisticată, Rachel erasigură că era necioplită,complet ignorantă înlucruri cum ar fi dansul,

maniera de a mânca lamasă şi conversaţiaspecifică unei doamne.În ceea ce priveşte a fiaventuros… ei bine,Rachel avusese parte deastea în toţi anii decălătorii dintr-o tabărăforestieră în altaîmpreună cu tatăl ei. Eanu-şi dorea nimic

altceva decât un căminşi o familie a ei.

Simţi această dorinţămai pregnant atuncicând trăsura ajunse înfaţă casei mari,frumoase a familieiO’Riley. Ei erau amabili,dar ea nu aparţineaacestui loc, mai multdecât aparţinuse

pensiunii domnişoareiCunningham, în TentTown, sau în biroul plinde cărţi din casa luiGriffin.

Singură, îndormitorul însorit,plăcut, care îi fuseserepartizat, Rachel sedezbrăcă. Era o cămaşăde noapte curată întinsă

pe pat, o splendidăcreaţie din mătasegarnisită cu o delicatădantelă, dar Rachel nuse îndura să o îmbrace.În mod sigur îiaparţinuse Athenei.

Deodată, Rachel căzupe marginea patului,balansându-se înainte şiînapoi, în timp ce

înţelegerea unor noifapte îi zdruncinamintea. La fel cumrochia de tafta roz pecare i-o dăruise Jonasfusese a Athenei, fărăîndoială, toate celelaltelucruri aflate în casadomnişoareiCunningham avuseseaceeaşi stăpână. Oare de

ce îi dăruise Jonashainele Athenei, lalocuinţa lui, dinmoment ce ea urma săse căsătorească cudoctorul Fletcher?

Rachel nu putea găsirăspuns la aceastăîntrebare, aşa că orespinse. Era şi aşadestul de rău că

reprezenta a douaalegere a lui Griffin şi căfiecare obiect deîmbrăcăminte pe care îlavea aparţinuse Atheneimai întâi, la fel şiGriffin.

23

Douglas Frazier se

simţea de parcă s-ar fiscufundat în ceva negruşi gros ca o pastă. Auzeacâteva sunete, iar celecare ajungeau până la elerau distorsionate,

indescifrabile. O lungădurată de timp crezu cămurise.

Dar era durerea. Odurere teribilă, care nuînceta.

Douglas se agăţă deaceastă teamă şi sebucură de sensul ei. Astaînsemna că era viu.

Sunetele începură să

fie mai clare; voci, auzivoci, iar ocazional auzeametal care se lovea de altmetal. Ceaţa neagră ce îlînconjura nu mai eraatât de persistentăacum; începea să-şipiardă din densitateainsuportabilă, devenindca o ceaţă, cu calm,deliberat, Douglas

Frazier începu să lupteprin această luminăobscură, ciudată, sprelumea reală.

Rachel McKinnon se

trezi în acea dimineaţăstrălucitoare cucertitudinea că un lucruîngrozitor urma să seîntâmple. 4 Iunie. Ea luă

aminte la această dată şişi-o întipări în minte.

— Vremea era caldă,însorită şi Rachel simţivalul de putere care îirevenea în muşchiibraţelor şi ai picioarelor,în puterea crescândă aspiritului său. Deşi într-u n f e l ducea dorulrefugiului ei în boală,

era ceva în interiorul eicare nu voia să seîndepărteze demărunţişurile şihărţuiala care făceauparte din viaţa propriu-zisă.

Cu deosebităvioiciune ea făcu o baie,pe care Joanna şi Cook i-o pregătiseră într-o

cameră mică de la,parter, iar apoi, când seaflă în faţa miculuidejun din bucătăriaînsorită, cu părul umedşi parfumat, ea constatăcă avea aceeaşi poftă demâncare impresionantă.

Bineînţeles, nu aveaaltă soluţie decât săcontinue să poarte

hainele Athenei pânăcând va putea avea cevaal ei propriu, dar fiecarelucru la timpul său.Rachel era o tânărăfemeie care se pricepeasă obţină tot ceea ce eraposibil şi să-şi continuedrumul; întotdeauna sămeargă înainte.

După ce mâncă, ea

împrumută una dinmultele cărţi ale Joanneişi se aventură îngrădină, unde soarele îiputea usca părul.

Câtva timp Rachelcugetă la ciudatul curs alevenimentelor prin caretrecuse în ultimul timp.Desigur, recenteleîntâmplări din viaţa ei

total monotonă pânăacum ar fi fost suficientesă tulbure pe oricine, segândi ea.

Dar era ceva maimult, deşi vremeablândă, cerul albastru şiparfumul dulce, ce îldegaja grădina Joanneidezminţeau acest lucru.Ceva mult mai mult.

Cu un oftat, Racheldeschise cartea şi începusă citească o şcolăreascăpovestire despre viaţadin secolul al XIX-lea înAnglia. Înainte săîntoarcă paginile,degetele ei se mişcarădeseori pe miculferăstrău suspendat debrăţară.

Athena O’Riley

Bordeau părăsi trenul,cu genţi şi bagaje, laTacoma. Era un oraşzgomotos, iar ea îi ura,d a r simţise că aveanevoie de călătoria aceeade douăzeci de mile cuvaporuî pentru a sepregăti să facă faţă

inevitabilelor neplăcerice o aşteptau la Seattle.În afară de asta, sezdruncinase destul înacel tren incomod, timpde peste o săptămână,de când coborâse de pevapor la New York,simţind că n-ar maiputea suporta nicimăcar un minut

călătoria cu trenul.Obişnuită de mult cu

privirile directe alemuncitorilor şi cu aceleamai subtile ale ofiţerilor,Athena îi ignoră pe toţiîn timp ce făceaaranjamente ca bagajeleei să fie încărcate labordul vasului cuzbaturi Olympia şi se

îndreptă spre rampa deîmbarcare.

În sinea ei, Athena numai era chiar atât desigură de farmecele ei,de vechea ei certitudinecă era infinit superioarătuturor celor pe care îiîntâlnea.

Sprijinită debalustrada ce mărginea

puntea, ea stătealiniştită, cu bărbiaridicată, aşteptând.Roata cea mare începusă se învârtească în sensinvers, aruncând unşuvoi de apăstrălucitoare.

Seattle! Athena nu seputea hotărî să priveascăînainte, deşi Olympia o

ducea tot mai aproapecu fiecare minut cetrecea.

Ce vor spune mama şitata când va apăreaneanunţată? O vorrespinge?

Athena închise ochiiei albaştri-închisalungând acest gând. Eiar trebui pur şi simplu

să o primească; nu maiavea nici un ban şi nuavea unde să se ducă.

Dar ce era cu Griffin?Scrisorile rare ale mameinu lăsau nici un dubiuasupra faptului că el eraîncă un prieten alfamiliei, era încă unfervent vizitator algraţioasei case de

cărămidă, cocoţată suspe deal.

Athena oftă. Aşa eraGriffin. În această lumemişcătoare,schimbătoare, el era unelement rar, o fiinţăconstantă.Comportamentul lui erala fel de previzibil catraseul stelelor şi al

planetelor pe cer.Odată, Athena

considerase aceastătrăsătură de caracterîngrozitor deplictisitoare. Refuzul luiîncăpăţânat de a sesupune dorinţei tatăluisău şi de a sedescotorosi de aceipacienţi veşnici, care se

tot smiorcăiau, oenervase. Mult din ceeace îi revenise lui Jonas arfi putut fi al lui, iar el arfi folosit averea pentruvindecarea unor bolnavicare nu o interesau.

Mai târziu însă, chiaraceastă calitate, aceastăhotărâre implacabilă alui Griffin o obsedase. Ea

s-a simţit atrasă de elîncă de-la primeledovezi umilitoare aleinfidelităţilor lui Andr.Athena închise ochii şise apucă cu disperare debalustradă. Griffin nu ova ierta niciodată. Şitotuşi cumva trebuia săgăsească un mijloc de a-lrecâştiga.

Poate pentru că nuputea să trăiască fărăasta, o parte dinîncrederea Atheneiîncepu să-i revină. Eratotuşi una dintre celemai frumoase femei dinacest mizerabil teritoriu,îşi reaminti ea. Iardorinţa lui Griffinpentru ea fusese un

sentiment devastator. Înmod sigur, făcând unefort inteligent de astârni din nou în elaceste sentimente, ea vaputea câştiga în faţamândriei lui pătimaşe,nelimitate.

Athena respiră adâncşi deschise ochii. Fiindconvinsă că toată

frumuseţea eraconcentrată în persoanaei, ea nu băgă de seamăsplendoarea primitivă,de neîmblânzit, apământului, a apei, acopacilor şi a munţilorcare o înconjurau. În locde asta, ea văzupetrecerea pe care, lainsistenţele ei, o va da

mama ei, hainelefrumoase pe care şi le vacumpăra, pasiunearenăscută pe care cumvao va aprinde din nou înGriffin Fletcher.

Dimineaţa aproapetrecuse când Olympiaacosta în docurile dinSeattle. Deşi se simţeaobosită şi murdară după

lunga călătorie, eratotuşi plină de speranţe.O baie, haine curate,ceva mâncare şi vadeveni din nou ea însăşi,cea imbatabilă.

Pe ţărm, aşa cum seîntâmplase şi la NewYork şi Paris, Londra şiRoma, părul argintiu alAthenei şi zâmbetul ei

ce zdrobea inimii îidădură încredere însine. Era uşor săgăsească o trăsură şi să -lconvingă pe vizitiu să segrăbească.

Aşteptându-se la oprimire caldă, Athenaera nerăbdătoare să sebucure de grija şiconsolarea mamei sale,

de devotamentul tatăluiei. La fel ca şi Griffin, eierau constanţi şi deşiprobabil că mai erauîncă supăraţi, dragostealor pentru ea era unelement fundamental alnaturii lor,neschimbător chiar şi încele mai neplăcutescandaluri.

Instalată în scaunuldin trăsură, Athenazâmbi. Ei vor fi aceiaşi.Mama şi tata erauaceiaşi. Joanna,moştenitoare a uneiimense averi, va fiocupată cu eternele şiplictisitoarele eiactivităţi de caritate,inconştientă de faptul că

viaţa la San Franciscosau la New York erainfinit mai palpitantă.John, dragul de el,probabil că îşi trata încontinuare pacienţii săinerecunoscători,needucaţi, nepăsându-lecă eforturile lui rareoriaduceau ceva palpabil.

Constanţi. Din nou

Athena zâmbi. Nu-şispusese ea oare de atâteaori că Griffin Fletcherera atât de inflexibil,încât ar fi putut ficioplit din granit? Dacăera aşa, atunci dragosteape care i-o purtase,pasiunea devastatoaretrebuie să mai dăinuieîn sufletul lui, în ciuda

revoltei şi a orgoliuluisău rănit. De altfel,dragostea fusesesentimentul luifundamental.

În faţaimpresionantei case dincărămidă – doar ocabană în comparaţie cuvila de la Paris pe care oîmpărţise cu Andr

Bordeau, Athena plătivizitiului şi apoi rămaseîn stradă un moment,savurând frumuseţeasolidă, practică, a caseipărinteşti.

După ce trăsuraplecă, vizitiul urmândsă-i aducă numeroaselecufere şi geamantane dela vapor, Athena

deschise poarta şi intrăpe alee.

Nu era sigură ceanume îi atrăsese atenţiaspre grădina caremărginea peretele derăsărit al casei. Nu auzinici un alt sunet în afarăde bâzâitul albinelor şide ciripitul păsărilor.

Nu, era o oarecare

atracţie mistică, destulde curioasă, unsentiment care odeturna de la direcţia eişi o făcu să se ducă dupăcolţul casei, să treacă pesub copacul cu flori rozşi să intre în însoritulsanctuar al grădinii.

Vederea fetei fu ca oalarmă pentru Athena şi,

mai rău decât atât, fudureroasă.

Cu capul plecat pesteo carte deschisă, fataşedea pe o bancă dinpiatră, cu picioareleadunate sub ea. Părulstrălucitor îi atârna peumeri şi pe spate şi seîncreţea în mici cârlionţiîn jurul feţei. Ochii ei,

observă Athena cuciudată nelinişte, eraumari şi cu gene dese, deculoarea violetelorsălbatice. Avea o privired e mirare inocentă carefără îndoială îientuziasma pe bărbaţi,iar pielea ei era la fel deperfectă ca a Athenei,chiar dacă puţin mai

palidă. Athena îşi dreseglasul, cu un aer desuperioritate şi se simţiliniştită când fata îşiridică privirea de pecarte, ochii ei de lavandămărindu-se deincontestabilă groază.

— Athena?Athena simţi, un soi

de triumf, ca şi cum ar fi

fost provocată la o luptăpe viaţă şi pe moarte şiar fi ieşit învingătoare.

— Suntdezavantajată, spuse eazâmbind şi luând loc pebanca de piatră din faţă.

— Rachel, şopti pe unton pierdut fetişcana.Numele meu este RachelMcKinnon.

Cu un oftat teatral,Athena îşi scoase pălăriadând la iveală întreagabogăţie a părului eimoale, platinat. Jonasspunea întotdeauna căera ca lumina luniiprinsă într-un vas deargint, că nu trebuie săfie văzut sau atins deoameni obişnuiţi.

Griffin, pe de altă parte,nu era atât de poetic;Athena se îndoia, chiarşi acum, că el apreciasechiar atât de multculoarea deosebită apărului ei. Dar aceastăfată era copleşită. Ochiiei violeţi îl admirau, iarea părea complet şocată.

Din nou, fără să ştie

de ce, Athena avu undelicios sentiment devictorie greu câştigată.

— Lucrezi pentrumama şi pentru tata?întrebă ea cu nepăsare,deşi curiozitatea ei eradestul de puternică.

O culoare aprinsă lucideodată pe pielea preapalidă, prea fină.

— Sunt musafir,spuse Rachel, cutremurată demnitate.

— Înţeleg, răspunseAthena, instalându-semai bine pe bancă şiscoţând un alt oftat,trecându-şi apoi ochiipeste rochia moale deculoarea ametistului, cucare era îmbrăcată fata?

— Am impresia căasta este rochia mea.

Ochii de orhideepriveau cu fermitate şiardoare faţa Athenei.

— Da? Vrei să odezbrac?

Athena zâmbi, unzâmbet superior, jignit.

— Dar bineînţeles cănu vreau să o mai port…

acum…Lacrimi de revoltă şi

de mândrie rănită lucirăîn ochii superbi,adunându-se pe genelenegre, dese. Dar înainteca Rachel să poatăformula un răspuns, o atreia voce interveni cu oseacă dezaprobare:

— Athena, ăsta a fost

un lucru inconştient dinpartea ta. O să-ţi ceriimediat iertare.

Athena privi în sus,mirată să o vadă pemama ei stând lângăpoarta din spate,privind-o cu nişte ochicare văzuseră deja preamulte.

— Mamă! strigă ea şi

un mic râs nervos îiapăru pe buze.

Ea sări de pe bancă,îşi aruncă braţele înjurul umerilor mameisale şi începu sămurmure:

— Oh, mamă, Andr afost atât de îngrozitor cumine! Atât de fără inimăşi de egoist.

Athena simţi din nouvechea distanţă receîntre ea şi aceastăfemeie, chiar înmomentui când seîmbrăţişau.

— Fără inimă şiegoistă, repetă Joanna pegânduri. Poate că existătotuşi o dreptate înaceastă lume nedreaptă.

Complet uluită,Athena se retrase dinîmbrăţişarea rece amamei sale.

— Ştiu că am fostgroaznică, mamă, spuseea, pe o voce rugătoare,c a r e n u era completfalsă. Doar n-o să măalungi, nu-i aşa? Andr adivorţat de mine şi nu

mai am nici un ban şinici prieteni…

Dar ochiinemulţumiţi ai mameise mutară spre Rachel şise îmblânziră.

— O să vorbim înparticular, Athena. Iarrochia pe care o poartăRachel este a ei, nu a ta.

Athena nu avu

încotro şi făcu un scurtsemn de scuză din cap.

Rachel rămase în

grădină mult timp dupăce Athena şi mama eiintraseră în casă, braţ labraţ.

Premoniţia pe care oavusese nu o pregătisepentru un dezastru atât

de devastator ca acesta.Incapabilă să mai

poată citi, azvârli carteaîntr-o parte, îşi trasegenunchii până subbărbie şi lăsă ca întreagasituaţie să o cuprindăîntr-un val zdrobitor.

Ea văzuse portretul şiştia că Athena estefrumoasă, dar acum

aflase că pictorul nureuşise nici pe departesă-i prindă splendoareaşi graţia. Nu-i realizaseartistic strălucireatenului, a ochilor şiincredibilul impact alpersonalităţii sale.

Rachel se gândi laiminenta revenire a luiGriffin la Seattle; groaza,

înlocui bucuria pe care osimţise înainte deîntâlnirea cu femeia carefusese la un pas de a-ideveni soţie.

Deşi era posibil caAthena să nu aibă niciun interes deosebitpentru el, acest lucrupărea totuşi puţinprobabil. El nu era, cu

toate defectele lui,bărbatul pe care ofemeie să-l iubească şiapoi să-l uite cu totul,

Simţindu-se dezolată,Rachel privi în jos labraţara ce strălucea peîncheietura ei. Mi-a spuscă mă iubeşte, îşireaminti ea, cudisperare. Iar Joanna m-

a asigurat căpromisiunile lui suntîntotdeauna adevărate.

Rachel scoase un micsughiţ de plâns înmomentul când îşi dăducapul pe spate şi îşiaminti dulceaintensitate atunci cândfăcuseră dragoste,dorinţa trupului lui faţă

de al ei. Acum eracomplet răvăşită.

Athena îşi bău încet

ceaiul, privind chipulmamei sale pe deasupraceştii. Ea povestisuferinţele de moarte alecăsătoriei sale; înflori înmod deosebit niştedetalii care spera că vor

trezi mai multăcompasiune din parteamamei sale şi lăsă să-icurgă câteva lacrimibine plasate.

— Ar fi trebuit săscrii, o certă Joanna,deşi avea un licăr dinvechea dragoste în ochiialbaştri.

Athena execută un

oftat tragic.— Am considerat că

nu este cazul să tealarmez, mamă. Eraiatât de departe; tu şitata aţi fi fost îngrijoraţi.

Joanna clătină dincap.

— Dacă există odexteritate de care nu aidus lipsă niciodată, este

aceea de a-ţi purtasingură de grijă.

Simţindu-seinsultată, Athenaîmpinse într-o parteceaşca şi farfurioara, şiîncercă să-şi reprimecuvintele furioase carese ridicau ca o tulpinădin interiorul ei. Reuşinumai parţial acest

lucru.— Cine este această

tânără femeie, mamă? Şide ce stă aici?

Vocea Joannei eraenervant de caldă cândvorbi despre ea.

— Rachel esteprietena lui Griffin. Şicred că are intenţiifoarte serioase în

legătură cu ea.Vestea fu un şoc

brutal pentru Athena;deşi de la începutsimţise o bruscăantipatie faţă de Rachel,nu-şi închipuise căpuştoaica asta naivă ar fiputut reprezenta oameninţare.

— Asta nu este

posibil, protestă ea, într-o şoaptă dură, cu obrajiicalzi de o bruscăîmbujorare.

Dar Joanna aprobădin cap.

— Ba da, Athena, esteposibil. De fapt seîntoarce la ea joi sauvineri şi, în ciuda luiJonas Wilkes, Griffin

intenţionează să o ia peRachel cu el înProvidence!

Athena se simţi dedouă ori umilită.

— De ce l-ar interesape Jonas? îndrăzni ea săîntrebe, după o, lungăpauză.

Joanna se aşeză dinnou în scaunul ei şi îşi

încrucişă braţele.Mătasea maro a bluzei eilucea în soarele după-amiezei ce lumina prinferestrele sufrageriei.

— Griffin mi-a spuscă Jonas îşi închipuie căeste îndrăgostit deRachel, ca şi cum JonasWilkes ar putea iubi peoricine.

Athena se mişcă unmoment, înainte de areuşi să-şi stăpâneascăfirea.

— Atunci, asta este,doar ştii că Griffin seopune la tot ceea cedoreşte Jonas. Cei doisunt ca uleiul şi focul.Dacă Griffin a declaratceva afecţiune faţă de

această persoană penume Rachel, asta estenumai pentru că îi placesă-l necăjească pe Jonas!

Linguriţa Joanneizdrăngăni cândamestecă lămâia în ceade a doua ceaşcă de ceai.

— Prostii.Sentimentele lui Griffinerau evidente pentru

oricine l-ar fi privit.Tatăl tau şi cu mine ne-am dat imediat seama căo adoră pe Rachel.

— Nu, spuse Athena,clătinându-şi capul cupatimă.

Dar Joanna o privifără milă.

— Să nu-mi spui că aivenit atâta drum de la

Paris numai pentru a-lhăitui pe GriffinFletcher; dacă este aşa,atunci o să ai parte deun şoc cam neplăcut.Sunt convinsă că teurăşte.

Athena se gândi lasperanţele pe care şi lefăcuse în aceste ultimesăptămâni.

— Îl vreau pe Griffin,mamă, spuse ea, în timpce o migrenă surdă oînvălui de la ceafă spretâmple, zvâcnind cuputere. Şi o să-l am.

Joanna înălţă ceaşcaîn semn de toast şi spusecu ironie:

— Deci oaia îi facecurte unei pantere

înfuriate. Sau estecumva viceversa,Athena?

Aceasta se aplecă înfaţă; buza inferioară îitremura, iar mâinile îierau încleştate în poală.

— Mă urăşti, nu-iaşa, mamă? Mă urăştipentru că ţi-amdezonorat preţiosul tău

bun renume!Fără avertisment,

palma Joannei o lovi cuasprime peste faţă.Tăcerea de gheaţă ceurmă o găsi pe Athenafierbând de furie, înstare de şoc. Niciodată,nici chiar în cele maigrele situaţii, mama einu o lovise…

Tocmai îşi reveneacând Joanna continuăfără milă:

— Tu singură te-aidezonorat, Athena, nicipe tatăl tău, nici pemine, nici pe Griffin. Petine însăţi. Mai mult,ştii că nu te urăsc, eştisingurul meu copil şiDumnezeu să mă ajute,

te iubesc foarte mult.Totuşi, se cade să-ţiamintesc că, spredeosebire de alţioameni, mă pricep sădisting fandoselile tale şiteatrul pe care-l joci,Athena.

— Mamă!Dar faţa Joannei era

dură, implacabilă.

— Fii cu grijă,Athena. Mai devremesau mai târziu, noiplătim pentru lucrurilepe care le-am făcut,indiferent cum. Răsplatas-ar putea să fie unaneplăcută, draga mea,pentru că GriffinFletcher nu a făcutnimic care să merite

cruzimea ta. Nimicaltceva decât să înoateîmpotriva valuluiîngrozitoarei tale voinţe.

— … Tu spui astea deparcă ai spera să fiudistrusă, şopti Athenaîngrozită.

— Dimpotrivă, spersă fii scutită. Dar nucred că este posibil.

Trebuie să admit că ţi-aigăsit naşul cudomnişoara RachelMcKinnon, draga mea.

Athena tocmaianaliza aceastăposibilitate deneconceput, când Rachelîn persoană îşi făcuintrarea, arătând mică,speriată şi neiniţiată în

treburile lumeşti. Ochiiei strălucitori erau fixaţipe faţa Joannei.

— Cred că ar fi maibine să mă duc înapoi ladomnişoaraCunningham…

Înainte ca mama ei săpoată spune ceva,Athena se ridică înpicioare, toată numai

zâmbet şi plină desolicitudine.

— Dar bineînţeles cănu vei pleca, Rachel!Mâine este ziua mea denaştere şi va fi opetrecere. Doar n-aivrea să pierzi o astfel deocazie?

Încurcătura în care seafla fata fu ca un balsam

pentru starea de spiritiritată a Athenei. Oh,Griffin, mare idiot eşti! segândi ea. Ceea ce simţipentru această femeie-copil cu ochi de orhideeeste milă, nu dragoste.

Joanna vorbi brusc şitonul ei era aspru:

— Nu va fi nici opetrecere, Athena.

Va fi; Athena ştia cucertitudine. Niciodată,în toată viaţa ei, nu i serefuzase o singurădorinţă, iar petrecereanu va fi o excepţie.

Cu calm, Athena seîntoarse şi ieşi dincameră să facăpregătirile. Odată ceoamenii vor fi invitaţi,

mama ei nu va puteaface altceva decât să fieamabilă.

24

Afară era întuneric.Jonas îşi ridică

privirea de pe socotelileîntinse pe biroul său şise încruntă. Perdelele dedantelă se umflau lafereastră şi, o sec undă,

el avu impresia că îşiauzise numele strigat înnoapte.

Se ridică, merse lafereastră şi închiseobloanele cu un zgomotputernic. Trebuia săînceteze să mai fie atâtde superstiţios, îşi spuseel. Nu făcuse nimic dinceea ce n-ar fi trebuit să

facă.Dar când uşa

încăperii se deschisebrusc în spatele lui, el seîncordă.

McKay stătea acolo,privind la fel de neghiobca întotdeauna şi multprea încântat depersoana lui.

— Ai primit o

telegramă, tocmai mi-adat-o avocatul –patronul magazinului.

Jonas era alarmat, dardeodată bucuros decompanie, chiar şi a luiMcKay. El întinse mânasă ia mesajul, îldespături şi citi: „5IUNIE ZIUA MEA.VINO, SĂRBĂTORIM.

ATHENA.”Sigur trebuie să fie o

greşeală, se gândi Jonascitind din nou telegramacopiată de mână. Dar nuera nici o greşeală;Athena era la Seattle şi,după cum se părea,pregătită pentrunebuniile ei obişnuite.

Jonas bâjbâi după

scaunul de la birou şi selăsă să cadă în el uluit.

— Nu şi-ar fiînchipuit că va aveaîndrăzneala să seîntoarcă, după tot ceeace se întâmplase.

Şi ce ocazie bunăgăsise! Jonas se lăsă pespate în scaun şi îşi pusepicioarele pe birou

începând să râdă cu vocejoasă.

— Adu-mi nişteconiac, McKay, şi niştepahare în plus. Dacă nucumva mă înşel, voi aveaoaspeţi în decurs decinci minute.

McKay aduseobiectele solicitate,bombănind; probabil că

nu-i convenea sarcinaprimită. Jonas îlconcedie cu o scurtămişcare din cap, îşi pusemâinile la ceafă şiaşteptă.

Greşise în ceea cepriveşte elementul timp,dar asta a fost tot.Trecuse o jumătate deoră când auzi uşa din

faţa deschizându-se şiapoi, pe trepte,apropierea revoltată nua unei singure, ci a douăperechi de cizme.

Jonas zâmbi. Decifusese invitat şi FieldHollister. Ei bine, ăstaera tipic pentru Athena:cu cât mai mulţi, cu atâtmai vesel.

Griffin îşi făcuintrarea în încăpere cu ogălăgie la fel de marecum făcuse şi la parter,trântind uşa de pereteleinterior al camerei. Înmâna dreaptă ţineatelegrama, iar faţa luiexprima furia.

— Ce dracu’ seîntâmplă? ţipă el.

Field se îmbujoră deruşine şi puse o mână peumărul lui Griffin,pentru a-l calma.

— Vrei să tepotoleşti, şuieră el.

Griffin îşi smulsemâna, fără să-şiîndepărteze privireaameninţătoare pe care i-o arunca lui Jonas.

— Dacă asta este unadintre şmecheriile tale,Jonas, jur…

Jonas zâmbi, îşi luămâinile de la ceafă şi lepuse cu calm în poală.

— Sunt la fel desurprins ca şi tine, spuseel.

Apoi scoase şi elmesajul care presupunea

că era o copie acelorlalte şi îl aruncăghemotoc pe masă.

Griffin îl luă, îl citidintr-o ochire şi îiaruncă din nou. Înjurăaspru şi întoarse spatele.

— Bineînţeles cămergi, nu-i aşa? întrebăJonas amabil. Cred că vafi evenimentul anului.

— Nu cred asta,mormăi Griffin, pe unton care părea mult maiameninţător decât ar fifost un ţipăt. Nu credasta!

Jonas îşi împreunădegetele sub bărbie. Eratot ce putea face pentrua se împiedica să nuizbucnească în râs.

— Dar tu, Field? Osă-i părăseşti pecredincioşii enoriaşipentru o noapte deintrigă?

Răspunsul lui Field fuo privire aspră.

Permiţându-şi unzâmbet afectat, Jonascontinuă, adresândcuvintele spatelui

încordat al lui Griffin:— Rachel va înţelege

în legătură cu Athena,spuse el cu subînţeles.Sau ai încălcatînţelegerea noastră şi i-ai declarat deja odragoste veşnică?

Griffin se întoarseîncet, iar ochii luistrăluceau de o emoţie

pe care Jonas n-ar fiîndrăznit să orecunoască.

— Ceea ce i-am spussau nu lui Rachel nu etreaba ta, zise el peacelaşi ton pătimaş pecare îl folosise şi maiînainte. Dar dacă aivreun amestec în asta,îţi promit că te fac

bucăţi!— O perspectivă

deloc plăcută, răspunseJonas rece. De data astasunt nevinovat.

În schimb, Filed fucel care se îndepărtăîntr-un evident efort dea se controla.

Ochii lui Griffin seopriră pe coniacul care

aştepta pe colţulbiroului lui Jonas. Brusc,el deschise sticla şi pusedouă porţii în douăpahare, întinzându-iunul lui Field.

Spre enormulamuzament al lui Jonas,pastorul bău cu o seteneobişnuită.

Dar Griffin se

sprijinea de o latură abiroului, învârtindu-şibăutura în pahar,neatinsă.

— Ce te reţine,Jonas? De ce nu te afli îndrum spre Seattlepentru a-ţi reclamafemeia?

Jonas nu îndrăzni săzâmbească, deşi ar fi

vrut. Dorea atât de multacest lucru, încât simţeachiar o durereinterioară.

— Doar am promis,mai ţii minte?

Griffin îl dojeni.— Vorbeam despre

Athena, şi tu ştii asta.— Nu o vreau pe

Athena, o vreau pe

Rachel.Un vizibil tremur

scutură umerii laţi ai luiGriffin, făcând să semişte lichidul auriu înpahar.

— Nu, o vrei peAthena. Mi se pare căodată ai dorit-o chiarfoarte mult.

Jonas ridică din

umeri.— La fel ca tine.G r iffin dădu pe gât

băutura. Dintr-o singurăînghiţitură şi un muşchii se încordă pe ceafă.Când se uită la Jonas, unzâmbet ameninţător îistrâmbă trăsăturile.

— Am făcut dragostecu Rachel, spuse el pe

un ton neutru.Cuvintele îl loviră pe

Jonas exact în locul încare Griffin sperase că seva întâmpla. El simţi ogreaţă de la stomac şi odurere în maxilar.

— Mincinosule,scuipă el.

— Griffin, în numelecerului… imploră Field,

furia lui proprie fiinddată uitării.

Dar nimic nu-l maiputea opri acum.

— Era virgină, Jonas.Nu era adevărat că

Rachel îi cedase acestuibărbat; Jonas nu suportaca acest lucru să fieadevărat. El se lupta să-şi stăpânească vocea,

muşchii, emoţiile.— Minţi, ticălosule!

Minţi, pentru că atunci,când te-ai întors de laacel congres de la SanFrancisco, ţi-ai găsit-ope nepreţuita Athenacuibărită în patul meu!

— Griffin închiseochii pentru a îndepărtaaceastă amintire, dar

Jonas putea vedea căasta îl obseda.

— Ţine-ţi gura! ţipăel.

Field interveni cuabilitate, pe un toncalm:

— Încetaţi, amândoi.Nu obţineţi nimicniciunul.

Ura palpită în

încăpere, ca o entitateinvizibilă, părând sălovească în pereţi şitavan.

Field, eternulîmpăciuitor, fu cel careinterveni:

— Există o soluţiesimplă de a rezolvasituaţia, să ştiţi, propuseel. Amândoi să o

ignoraţi pe Athena, săpretindeţi că nu s-aîntors, să presupuneţi cănu există. Nu vă duceţila petrecere.

Griffin clătină capul.— Al naibii să fiu

dacă am să stau ladistanţă şi să o las pelupoaica asta să o sfâşiepe Rachel.

Field era vizibilexasperat.

— Griffin, tu facipoate presupuneriexagerate. Este posibilca Athena să se fi întorsla Seattle pentru motivecare nu au nici olegătură cu tine şi, caurmare, nici o legăturăcu Rachel.

Jonas se relaxă, cuconsiderabilă dificultate.

— Îţi consumidegeaba energia, Field.Este de neconceputpenţru arogantul tăuprieten ca altceva decâto pasiune fără moarte săo aducă înapoi acasă.

Griffin se încruntăprivind paharul din

mână şi îl puse cuputere pe masă. Unmoment mai târziu, eltraversă încăperea spreuşă.

— Ne vedem lapetrecere, Jonas, strigăel, peste umăr.

Afară, în aerul

nopţii, Griffin îşi ridică

faţa spre cerul acoperitde stele şi îşi dori cuputere să înceapă săplouă.

Field se repezi dupăel, dezlegând hăţurilecalului, cu mişcărifurioase.

— Asta a fost grozav,Griffin, mormăi el. Amfăcut dragoste cu Rachel.

Era virgină, Jonas.Griffin se încordă la

imitarea furioasă dinvocea prietenului său.

—Ei bine, n-ar fitrebuit să spun asta!

Field sări în şa, caluljucând nervos sub el, caşi cum ar fi împărtăşitrevolta stăpânului său.

— Cum crezi că se va

simţi Rachel când vaauzi asta din gura luiJonas? Şi fii sigur că le vaauzi!

Griffin simţi durere.Nu era nici o scuzăpentru ceea ce făcuse şiştia acest lucru. Înschimbul unui momentde delicioasă răzbunare,el o trădase pe femeia

care era tot atât denecesară pentru el caaerul pentru plămâni.

— Ştii că n-aş vrea s-o rănesc, Field.

Cu maxilareleîncleştate, Field îlaşteptă pe Griffin până îldezlegă pe Tempest şiurcă în şa.

— Ai grijă, Griffin. Tu

ştii ceea ce simţi pentruAthena. Dacă rişti să ovezi din nou şi veiconstata că lucrurile nus-au schimbat cuadevărat…

Griffin se răsti.— O dispreţuiesc.— Zău? răspunse

Field. Ei bine, ţineminte, prietene, că

dragostea şi ura suntuneori imposibil deseparat una de alta.Dacă nu poţi să-i oferilui Rachel undevotament cinstit,nediluat, atunci las-o înpace.

Merseră în tăcerecâteva minute, amândoiascultând cadenţa exactă

a potcoavelor cailor careloveau pietrele de pealeea lui Jonas.

Dar după ce trecurăpe sub cadrul porţii şiieşiră pe drum, iritarealui Griffin explodă.

— Eşti un ipocrit,Field, observă el.Devotament cinstit,nediluat? Asta este ceea

ce-i oferi tu femeii pecare o iubeşti?

Spre cinstea lui, Fieldnu înjură.

— O iubesc mai multdecât propria mea viaţă ,Griffin, iar tu ştii asta.

— Atunci de ce nuspui întregii lumi? De cenu te căsătoreşti cu ea?

Field oftă şi era un

sunet disperat, un sunetcare îl făcu pe Griffin săregrete că deschiseseacest subiect.

— Ea refuză să necăsătorim. Aşa că nu arenici un sens să spunîntregii lumi.

Griffin îmboldi calulcu tocurile cizmelor.Într-o goană

nebunească.— Nu eşti zdravăn!

ţipă el în aer.Poneiul semisălbatic

al lui Field îl ajunserepede, din urmă peTempest.

— Să vină asta de latine este o laudă! ţipă elînapoi.

Griffin râse.

— Asta este, spuse el,înfrânându-şi calul.

Field îl urmă.— Chiar vrei să mergi

la petrecere? întrebă elîn timp ce ochiicercetau faţa lui Griffinîn lumina lunii. O sănimereşti exact încapcana Athenei, oricarear fi ea.

— Nu-ţi fie frică,Field, răspunse Griffin.O să ies la suprafaţă cumomeala.

— Tocmai de astamî-e frică.

— Eu vorbeamdespre Rachel.

Field aprobă din cap.— Ştiu. Iar eu

vorbeam despre Athena.

Nu o subestima, Griffin.Te-a adus în genunchi lapicioarele ei o dată şi arputea-o face din nou.

Griffin cercetă cuexasperare superbul cerşi apoi, cu abilitate,schimbă subiectul.

— Ce zici de obăutură? spuse el. Punpariu că asta – ar mai

însenina lucrurile laBecky’s Place dacă aiintra acolo.

Field râse.— Am lucruri mai

bune de făcut,mulţumesc.

— Cine ştie, Field? S-ar putea să salvezi câtevasuflete, sau altceva.

Hollister clătină din

cap, râse din nou şi îşiîmboldi calul, dreptrăspuns. Griffin întoarseîn direcţia proprietăţiisale, gândindu-se căpoate Field ar puteasalva sufletul Athenei.Cu condiţia să aibă aşaceva.

Fawn Nighthorse

stătea liniştită în pat,aşteptând. Lumina luniise strecura prinfereastră, ireală şifrumoasă, scăldându-ipielea goală în argint.

Ea oftă, apoi îşi ţinurespiraţia când auzi uşadeschizându-se şi apoiînchizându-se la loc.Numele lui îi ieşi de pe

buze într-o şoaptărăguşită, întreruptă:

— Nu, spuse el, dinuşa dormitorului, darvocea îi tremura inegal.

Cu răbdare, Fawnbătu uşor patul şi dupăo evidentă,interminabilă luptă, elveni spre ea, întinzându-se, complet îmbrăcat,

alături de ea. Gemucând ea îi descheiecămaşa şi îşi strecură cublândeţe mâna pestepieptul lui cald,puternic.

Ridicându-se înmâini şi genunchi, Fawnlăsă sfârcul unui sân să-iatingă uşor buzele. Cândsimţi răspunsul limbii

lui, ea scoase un micţipăt, apăsându-şi sânulpe buzele lui într-ungest de implorare.

Dar el se strecură desub ea şi se aşeză pe pat,în întuneric, privind-o.În genunchi lângă el,Fawn aşteptă.

El rămase liniştit oeternitate, dar apoi

urmări cu degetularătător linia unuia dinsâni. Tot în genunchi,Fawn se lăsă pe spatepână când umerii eiatinseră peretele aspru,rece.

El gemu şi veni spreea. Buzele lui îi exploraugâtul, pielea fină de subbraţe. Limba lui. Ajunse

apoi la un sfârc, pe careîl morfoli, cu o magicăplăcere, până cândacesta deveni tare.Atunci el începu să-lsugă.

Întregul corp al luiFawn începu să se mişteîn ritmul plăcerii ei, aldragostei sale. Gura luise mişcă pe s ânul ei,

trăgând, apucând.Sfârcul era umflat, iar elsupse numai capătulpână când ea îl imploră,cu voce răguşită, rostindcuvinte incoerente şiapoi îl imploră din nou.

În cele din urmă elluă flămând tot sfârculîn gură, în timp cedegetele mângâiau,

explorau uşor întrepicioarele ei, trăgând,frecând. Fawn tremură,scoase un ţipăt şi secambra convulsiv înexplozia de descărcare.

Apucându-i umerii,Fawn îl apăsă pe iubitulei pe spate, până când elfu complet întins,vulnerabil. Încet, ea îi

desfăcu pantalonii. El seluptă, gemând, în timpce ea îl eliberă de haineşi îngenunche întregenunchii lui. Acum erarândul ei să mângâie, săcerceteze, să muşte uşorcu dinţii până când elîncepu să o imploreinsistent pentruîmplinire. Satisfăcută că

excitarea lui eracompletă, Fawn se urcăpeste el, dirijându-l cublândeţe în interiorul ei.

Se mişcau într-unritm cunoscut, frumos,încet la început, apoidin ce în ce mai rapid. Adoua explozie a lui Fawnavu loc exact în clipa încare şi el scoase un ţipăt

al propriei lui dorinţe. Pe faţa lui, Fawn

erau lacrimi atunci cândse întinse lângă el,punându-şi o mână pepântecul lui plat.

— Te iubesc, spuseea.

— Nu, nu mă iubeşti,răspunse el, pe un tonjos.

Fawn se ridicăbrusc…

— Ba da! ţipă ea.Dar putu vedea că el

clătina din cap.— Dacă m-ai iubi, te-

ai căsători cu mine,spuse el, fără ranchiunăsau susceptibilitate.

Disperată, Fawn îşişterse lacrimile.

— Dacă te-ai căsătoricu mine, asta ar însemnasfârşitul pentru tine!

— Asta ar fiînceputul, argumentă elimplacabil. Nu mai potsuporta asta, Fawn. Nupot să continui săascund ceea ce simt cuadevărat. Mie nu mi-eruşine, chiar dacă ţie îţi

este.— Fawn se căţără

peste el, cu agilitate, şiaprinse lampa ce se aflape noptiera de lângă pat.Privind fix la faţa lui, eavăzu dezolare şi plânsepentru că dezolarea luiera şi a ei.

— Oh, Field, nu tepoţi căsători cu o

indiană.— De ce nu? Iubesc o

indiană.— Ai să-ţi pierzi

biserica!— De ce, din cauza

căsătoriei? Eu suntslujitor al bisericii.

— Dacă te căsătoreşticu mine! ţipă ea.

Field se îndepărtă de

ea, cu spatele încordatîn lumina dulce alămpii.

— Asta este greşit,Fawn. Întâlnirea asta anoastră, „vizitele” tale laJonas, totul.Căsătoreşte-te cu mine,ca să pot da ochii dinnou cu Dumnezeu.

Zdruncinată, Fawn se

lăsă pe genunchi şi îşiînfăşură degetele de la omână în părul luicastaniu.

— Or să-ţi spună„Bărbatul-pieile roşii”,oftă ea.

El se răsuci cu faţaspre ea.

— Nu mă intereseazăcum or să-mi spună,

Fawn.— Dar copiii noştri…— Copiii noştri vor fi

„mulatri”. Asta este ceeace vrei să spui?

— Da!— Fawn, nu înţelegi

că va fi părerea lorproprie despre ei înşişicare contează şi nupărerea unor nebuloşi

„ei“? îi vom iubi atât demult, încât ei se vorsimţi în siguranţă şiputernici, indiferent cear spune altcineva.

Fawn rămase tăcutămult timp, gândindu-se.Să se căsătorească cuField Hollister era visulvieţii ei şi fusese încă decând îl văzuse pentru

prima oară cu ani înurmă, când mama şitatăl lui o găsiserăhoinărind pe o stradădin Seattle, flămândă şisingură, şi o aduseserăsă trăiască la ei.

Field abia oremarcase, întrucât elera cu zece ani mai mareca ea şi pregătit să plece

cu vaporul spre un locnumit Scoţia, împreunăcu Griffin Fletcher.Atunci când plecase,Fawn fusese disperată.Noapte după noapte,săptămână dupăsăptămână, an după an,ea stătea în micul ei pat,în mansarda casei carenu mai era acum,

plângând după el.Chiar şi când se

întorsese, ca paroh,Fawn era încă un copilîn ochii lui. El suportasenesfârşita ei adoraţie cuun caracteristic umor,permiţându-i să aranjezeşi să rearanjezenumeroasele texteteologice şi mâncase

lucrurile îngrozitoare pecare le pregătise pentruel în cuptorul doamneiHollister.

Uneori chiar o luasecu el; ea şedea şi ascultacum el oferea sfaturi şicompasiune, şi îşi doreaca el să o bage în seamă,să o vadă cu adevărat.

La un moment dat,

Field arătase un oarecareinteres pentru RubySheridan, fiicajudecătorului, luând-ouneori la întâlniri însocietate, suportândhărţuiala constantă,nemiloasă, a lui Griffincare clătina capul şizâmbea ironic.

Iar Fawn promisese

spiritelor că nu va maiface nici un lucru urâtdacă Field Hollister o s-o iubească aşa cum unbărbat iubeşte o femeie.

Aşa cum seîntâmplase adeseori,Field fu absorbit decolapsul aproapedefinitiv al lui GriffinFletcher. Simpatia lui

Field pentru prietenullui era atât de mare,încât suferise necazul luiGriffin, ca şi cum ar fifost al lui propriu.

Curând după asta,casa Hollister luase focşi părinţii lui Fieldmuriseră. Field şi micaorfană indiană, pe caremama şi tatăl lui o

iubiseră, s-au îndreptatunul spre celălalt pentrualinarea durerii. Treptat,o dragoste furtunoasă senăscu între ei.

Acum venisemomentul recunoaşterii.Fawn era confruntată cudouă posibilităţi,amândouă, ştia ea,având puterea de a-l

distruge pe Field pentrutotdeauna. Dacă secăsătorea cu el, el va fidispreţuit, poate chiaralungat din biserică.Dacă nu se căsătorearezultatele ar fi putut fila fel de dezastruoase.

— Mă căsătoresc cutine, Field Hollister,şopti ea.

Field o trase înbraţele sale, ochii luidevenind blânzi când îicercetă faţa.

— O să fie bine,Fawn, ai să vezi.

— Da, spuse ea,încercând să pară sigurăcă aşa va fi. Eu… ar fimai bine să plec, înaintesă se lumineze.

Dar braţele lui sestrânseră în jurul ei.

— Nu. Ne căsătorimmâine la Seattle.

Fawn zâmbi şi întăcere îl rugă peDumnezeu să aibă milă.

Rachel era disperată

în acea dimineaţăfierbinte de miercuri,

atât de disperată, încâtse strecură din casaO’Riley înainte să setrezească vreunul dintremembrii familiei şiporni pe drum lung sprecentrul oraşului.

O să-şi cumperehaine, chiar dacă astaînsemna să intre în multiubitele ei rezerve

băneşti depozitate laCommerce Bank. Eraintolerabil să mai poartehainele Athenei.

Rachel se apropie dezona comercială aoraşului, când îşi dăduseama că, de fapt,carnetul de bancă se aflaîn poşeta ei, pe care nuo mai văzuse de când

Jonas o luase în aceanoapte să stea în cameralui de hotel.

Era speriată, cuadevărat speriată. Dacăbanca nu voia să-i deaînapoi banii, întrucât nuputea arăta dovada că,acela era contul ei? Astaînsemna să rămână fărăun ban!

Rachel o rupse la ofugă şi rămase fărărăsuflare în momentul încare ajunse la uşilebăncii care erau solidîncuiate. Stabilimentulnu se deschidea pentruafaceri decât pesteaproximativ o oră.

25

Nesigură pe ea,

Rachel păşi timp decâteva minute petrotuarul de lemn,întrebându-se ce să facă.Oare dacă bătea cupumnul în geamurile

din sticlă ale uşilorbăncii, va veni cineva să-i deschidă?

Inima îi tresăltadureros. Banii erausingura siguranţă pecare o avea.

Pe străzile din Seattlet r e c e a u acum căruţeîncărcate cu salată,mazăre şi rabarber.

Rachel ridică ochii sprecerul albastru sidefiu şisimţi o ciudată nelinişte,ceva ce nu avea nici olegătură cu carnetul debancă pierdut, cu teamafaţă de Athena sau cudragostea ei pentruGriffin Fletcher. Te rog,Dumnezeule, se rugă eaîn gând, fă să plouă.

Dar căldura aeruluiexcludea posibilitatea deploaie. Rachel mersespre malul apei şirămase mult timpprivind la luminozitateacaldă a golfului Elliott.

Deşi era încădevreme, golful eraaglomerat. Bărci dupăbărci soseau încărcate

cu somon. Negustoriiaşteptau pe mal,pregătiţi să plăteascăpentru partea lor demarfă.

Rachel privi un timp,simţindu-se încăneliniştită şi apoi plecăde-a lungul ţărmuluigolfului. Simţeapământul tare sub

pantofii moi din piele,lovind ocazional câte opiatră din drum. Crabimicuţi alergau în toatedirecţiiie, speriaţi dezgomotul paşilor ei.

Privi cum unpescăruş scoase o scoicădin nămol şi se înălţă cuea în aer. Pasărea lansăcochilia goală peste un

grup de stânci,spărgându-se, după careîncepu să mănâncecarnea cenuşie dininteriorul acesteia.

Rachel îşi continuădrumul simţindu-se lafel de lipsită de apărareca scoica dezgolită. Fărăsă vrea gândurile i seîndreptară spre

petrecerea ce urma săaibă loc.

În ciuda protestelorJoannei, Athenacontinuase cu pregătiriletrimiţând zeci deinvitaţii. Probabil căjumătate din populaţiaoraşului Seattle urma săsosească la reşedinţaO’Riley şi din regiunile

învecinate.Deodată Rachel

îngheţă, în timp ce unmic val făcuse o baltă înjurul picioarelor ei.Griffin! Oare avusesetăria să-l invite şi peGriffin?

Rachel tremura laaceastă perspectivă. Întimp ce o parte a fiinţei

sale tânjea dupăprezenţa lui, o altă partese temea. Era greu derealizat să se aventurezeîn locuinţa O’Riley, fărăsă dea ochii cu Athena.

Cu genunchiitremurând, Rachel găsio piatră mare, maronieşi se aşeză pe ea, privindfără să vadă apele

liniştite ale golfului.Se întreba despre

misteriosul Andr careavusese curajul sădivorţeze de o astfel defemeie. Dacă el putuserezista farmecelorconsiderabile ale acesteifemei, atunci era posibilca şi Griffin să o poatăface.

Cu condiţia ca el sădorească acest lucru.

Banca deschisesepentru afaceri înmomentul în careRachel îşi adunasegândurile şi se îndreptaspre centrul oraşului.

Fără prea multedetalii, Rachel îi explicăunui funcţionar

impresionat pierdereacarnetului de bancă.După ce se consultă cualt funcţionar, el îiemise un nou contbancar şi îi numărăsuma solicitată de eapentru retragere.

Cu o sută de dolarimototoliţi în mână,Rachel ieşi în stradă şi se

îndreptă spre unmagazin cu rochii şi altearticole vestimentare.

N u mai era timppentru o rochie făcutăde comandă, având învedere că petrecerea erachiar în această seară,dar poate va găsi oconfecţie care să i sepotrivească.

Interiorulmagazinului era mic şiaglomerat, şi pe momentRachel se simţicopleşită. Ce ştia eadespre cumpărarea uneirochii pentru opetrecere pretenţioasă?O cuprinse panica.

Dar când patronul seapropie, Rachel îşi ridică

bărbia. Ea nu va apăreala petrecere îmbrăcatăca o mică ţărăncuţă.

Calm şi cu demnitate,Rachel explică dorinţa eipentru o astfel derochie, care să sepotrivească pentru oastfel de ocazie.

Croitoreasa era plinăde solicitudine, iar ea

avea răbdare. Ea scoaserochie după rochie,zâmbind în timp ceRachel le refuza unadupă alta. Una, dinmătase neagră cu gulerînalt, încreţit, era preagravă şi sobră. Alta, dincatifea gri-deschis, oînfăţişa pe Rachel ca şicum ar fi fost o fetiţă

îmbrăcată în rochiamamei.

Dar, la sfârşit, apăruo rochie potrivită. Orochie simplă,vaporoasă, de culoareacaisei, care îi dezvăluiarotunjimea frumoşilor eisâni şi îi accentua liniileînguste ale taliei.

După ce câteva

modificări minore aufost efectuate şi s-au luatmăsuri pentru rochiile,bluzele, fustele şicămăşile pe care ledorea, Rachel plăti totulşi aşteptă cu bucurie întimp ce superba rochieîi era împachetată într-ocutie.

Într-un alt magazin

ea cumpără pantofi decatifea şi un şal dindantelă crem. Apoi, seîndreptă spre reşedinţaO’Riley de pe deal.

Joanna o întâmpină lauşa din faţă, cu o priviredisperată.

— Oh, Rachel, undeai fost, am fostîngrijorată.

Rachel se înroşi deruşine. Ar fi trebuit să-şiînchipuie că o astfel defemeie îi va remarcaimediat lipsa şi va fitulburată.

— Îmi cer scuze, amavut de rezolvat niştetreburi…

Joanna trase adâncaer în piept şi o împinse

prin sufragerie, unde sefăceau deja pregătiripentru petrecere, sprebucătărie. Acolo, Cookamesteca o cremă albăîntr-un castron mare.

Rachel se trânti pe unscaun şi primi cugratitudine să bea unceai pe care i-l oferiJoanna.

— Îmi pare rău,Rachel, spuse femeiadupă câteva momente.Mă refer la petrecere.

Rachel puse pefarfurioară ceaşcatransparentă şi zâmbi.

— Nu trebuie. Esteziua de naştere aAthenei şi…

În acest moment,

Athena năvăli înîncăpere strălucind într-o rochie de casă dinmătase brodată cu miciflori roz, cu părul moale,platinat, încă ciufulit, şicu ochii ei indigo,strălucitori.

— Într-adevăr esteziua mea de naştere,ciripi ea în timp ce-şi

băgă degeţul arătător încastronul cu cremă. Şimă simt ca de o sută deani, în loc de douăzeci şicinci.

— Ai douăzeci şişapte, spuse Joanna cu oprivire răutăcioasă întimp ce se uita spreRachel.

Athena ridică din

umeri, privirea căzându-i pe cutia de la croitoriece era sprijinită pescaunul pe care şedeaRachel.

— Ţi-ai cumpăratceva pentru tine! ţipă ea,ca şi cum ideea ar fi fostde neconceput. Ce ţi-aicumpărat, Rachel? Lasă-mă să văd!

Deodată, Rachel numai fu atât de sigură cărochia de culoarea caiseiera potrivită. Poatepentru această femeie,rochia va păreanesofisticată,copilărească. Ea roşi.

— Bine…— Ei hai, nu fi aşa de

prostănacă! o certă

Athena bine dispusă întimp ce luă o altămostră din castron şi sestrâmbă când Cook îidădu peste mână.

— N-am să râd demicuţa ta rochie,Rachel.

Rachel privi spreJoanna şi văzu un surâsce lucea în ochii albaştri.

Încet, ea ridică cutia cudungi albe şi roşii, opuse în poală şi odeschise. Apoi, cudegete precaute, eascoase creaţia moale deculoarea răsăritului desoare.

— Ridică-te, spuseJoanna blând. Să vedemcum se potriveşte cu

superbul tău păr.Rachel se conformă.— Oh, Rachel, şopti

Joanna. Este absolutsuperbă.

Răspunsul Atheneiavu o notă iritată,irascibilă.

— Nu crezi că estepuţin cam, ei bine, camcopilărească?

Joanna o privea peRachel, încercând s-oîmpiedice să aratesperiată.

— Este minunată!— Batist, murmură

Athena, atingândmaterialul cu degete cetremurau uşor. Da, credcă batist este materialulpotrivit pentru o fată de

vârsta ta.Ceaşca Joannei

zdrăngăni pe farfurioară,exprimând furiaacesteia.

— Potoleşte-te,Athena. Oricine poatevedea că Rachel estefemeie, nu copil.

Athena se încruntăprivind decolteul

splendidei rochii, iarsprâncenele i se uniserăacum.

— Eşti sigură că ebine să-ţi arăţi atâta…sânii?

Rachel zâmbimaliţios, amintindu-şi.Dacă era ceva dinaspectul ei fizic cu careera sigură că Griffin era

de acord era rotunjimeaplină a sânilor ei.

— Sunt sigură, spuseea.

Ochii indigo îicercetară faţa, iarîncruntarea Athenei seadânci. O înţelegereinstinctivă se strecurăîntre cele două femei,iar Rachel fu bucuroasă

să vadă cum o parte dinculoarea roz dispăreadin obrajii Athenei.

La jumătatea după-amiezei începură săsosească cadourile.Athena nu se osteni să ledeschidă, deşi multeerau împachetatefrumos şi legate cufunde. Până când nu sosi

un pachet cu cartea devizită a lui Griffin, ea numanifestă nici un interespentru cadourileprimite.

În sanctuarul răcoros,obscur al salonului,Athena se lăsă să cadăîntr-un scaun.

Griffin nu i-a răspunsla telegramă; oare era

atât de ocupat cu aceştipacienţi ai lui? Ştia că ellipsise de la mai multeîntâlniri în societate,deoarece un muncitorîşi rupsese un braţ, unpicior sau gâtul. Închiseochii. Griffin trebuia săvină. Trebuia.

Prin geamuriledeschise Athena auzi

zgomotul roţilor detrăsură. Traversândvioaie încăperea, earidică marginea uneiperdele şi se uită pefuriş, inima bătându-icu putere în gât.

Griffin Fletcherînainta pe alee, fărăhaină, încruntându-seîntr-un mod care îi dădu

palpitaţii Athenei, pânăcând ochii îi căzură peun pacheţel micuţ dinmâna lui dreaptă.

Ea zâmbi pentru sine,merse împiedicându-sepână în hol şi smuci uşachiar în momentul încare el ridicase pumnulsă bată.

— Griffin, spuse ea,

cu o voce înceată,strangulată.

O privire criminalăluci în ochii negri, iar elvorbi pe un ton care erade-a dreptul sălbatic:

— Te-ai plictisit atâtde repede de Paris? Saus-au plictisit ei de tine?

Athena îşi plecă uşorcapul, sub incredibilul

impact al furiei lui.— Dacă am putea

măcar sta de vorbă,începu ea, numai câtevaminute…

— Mai bine nu, serăsti el.

Când Athena încercăsă-i întâlnească privirea,constată că aceasta erafără milă şi

batjocoritoare.— Griffin, nu fi

încăpăţânat, te rog…M a x i l a r u l lui se

încleştă şi tocmai sepregătea să spună ceva,dar înainte de a apuca,Rachel coborî zburândpe scări, ţinându-şirochia, de culoareacaisei, care, se umflase.

— Griffin!În mod incredibil,

Griffin întinse braţelespre acea fată mărginită,fără maniere, iarranchiuna pe careAthena o văzuse pe faţalui dispăruse pemoment, fiind înlocuităde o privire fiămândă.

— Bună, spiriduşule,

spuse el blând, cândRachel ezită, apoi searuncă în braţele lui.

Uluită şi umilită,Athena se retrase unpas.

Rachel privi la Griffincu ochi mari,strălucitori, părând căuitase cu totul de rochiacare se mototolea între

ei.— Nu ştiam… se

bâlbâi ea, speram…Griffin râse, iar una

din mâini se ridică şiîncepu să-i mângâieobrazul îmbujorat,fericit. Timp de câtevamomente insuportabile,Athena crezu că el o vasăruta chiar acolo pe

mica ticăloasă.În loc de asta, el privi

în jos spre materialulmoale, vaporaş alrochiei.

— Ce este asta? Unapus de soare brodat şiprins la cusături?

Rachel zâmbi cunesiguranţă şi şopticeva, dar Athena era

prea şocată ca să audă ceîi spusese. Griffin, poet?Era imposibil!

Revolta se ridică îngâtul Athenei. Ei păreausă nici nu ştie că ea eraacolo!

— Pentru numele luiDumnezeu, Rachel, ţipăea, astfel ca ei să o bageîn seamă, nu te mai

agăţa de bărbatul ăsta deparcă ai fi o plantăagăţătoare pe un spalier!

Rachel păli uşor şi seretrase din îmbrăţişarealui Griffin, dar fu trasăînapoi. Privirea lui semută de pe faţa luiRachel spre cea aAthenei, înfierând-o cuun dispreţ ucigător.

Athena nu ştia dacăsă fie distrusă sauuşurată când în cele dinurmă el privi în altădirecţie. Ea îşi ridicăbărbia. Mai erapacheţelul. În ciudaatenţiei sale pentruRachel, în ciudacomportării sale, el îiadusese totuşi un cadou.

Iar asta însemna că el nufăcea altceva decât să-iplătească nişte jignirimai vechi, dar şarada seva termina atunci cândva fi mulţumit că pentrunedreptatea pe care osuferise fusese răzbunat.

Dar acum, incredibil,el îi înmână cadoul luiRachel, iar zâmbetul lui

îl făcu să pară ca un elevde şcoală.

Athena îşi înghiţiţipătul care îi ardeag â t u l . T ic ălo s u le , segândi ea. Am să te fac săte târăşti pentru asta!

Mâinile lui Racheltremurau când, secăznea să deschidăpacheţelul, iar faţa ei

radia când şiragul deperle preţioase,luminiscente, luciră înaer.

— Oh, Griffin…El nu păru să remarce

prezenţa Athenei sauindignarea acesteia.Ochii lui negri lucirăcând, cu blândeţe,prinse colierul în jurul

gâtului lui Rachel, subpărul acesteia.

Athena se întoarse pecălcâie şi ieşiîmpleticindu-se într-odisperată nevoie desingurătate, în budoarulei. Acolo, privind spreportretul care ar fitrebuit să fie cadoul denuntă al părinţilor ei

pentru Griffin, ea vărsălacrimi amare,strangulate.

Câtva timp mai auzivocile lor înfundate,apoi, după un timp,închizându-se uşa dinfaţă.

Athena se ridică depe scaun, puse mâinilepe vaza pictată de mână,

care împodobea pianul,şi o aruncă cu furie îndirecţia şemineului.

Zgomotul de cioburipăru să se transmită cuecou în toată casa.

— Athena? Vocea erablândă dar fermă.Athena închise ochii.

— Pleacă, mamă. Terog, pleacă!

— Te-am avertizat,spuse Joanna uşor.

Athena se răsuci,sălbatică de necaz, defurie şi de umilinţă.

— I-a dat perlele! ţipăea.

Joanna se apropie,oprindu-se chiar lângăAthena, se sprijini debraţul unui scaun şi

întinse mâinile.— Ce perle? întrebă

ea în chip natural.Dezamăgirea Athenei

era amară, nemărginită.Durerea o făcu să seplimbe la nesfârşitîncoace şi încolo pelângă cămin,

— Au aparţinutmamei lui Griffin, spuse

ea cu sughiţuri de plâns.Erau cadoul de nuntădin partea tatălui lui.

— Înţeleg.— Nu înţelegi! Acele

perle ar fi trebuit să fieale mele. El ar fi trebuitsă fie al meu!

O notă de nerăbdareamestecată cucompasiune se simţi în

tonul Joannei.— Te chinuieşti

singură fără rost, dragă.Sentimentele lui Griffinse pare că s-au schimbatşi nu mai este nimic defăcut în această privinţă.

Athena încă mergeaîncoace şi încolo.

— Nu! Dacă am să-ispun că îmi pare rău, că

am făcut o greşeală…— Unele greşeli pur

şi simplu nu pot fiignorate, Athena. L-aipierdut pe Griffin; l-aipierdut cu mult timp înurmă. Pentru binele tău,acceptă acest adevăr.

Dar speranţele seînvârteau din nou încapul Athenei şi ea le

apucase cu amândouămâinile. Griffin o iubea,el încerca numai să opedepsească acum, să oumilească, aşa cum şi eal-a umilit pe el.

Ea zâmbi. Griffin aveao mare slăbiciune şinimeni nu ştia mai binedecât ea care era aceastasau cum să o folosească.

— Unde au plecatRachel şi Griffin?întrebă ea pe un ton cedezminţea izbucnireaviolentă de mai înainte.

Joanna o privialarmată. Probabil, segândi ea, fiica eiînnebunise. Trecu multtimp până cândrăspunse.

— Cred că la ocununie. Unul dintreprietenii lui Griffin secăsătoreşte astăzi.

— Înţeleg, spuseAthena, cu bunăvoinţă.Apoi trecu în viteză pelângă mama ei, care erauluită, urcă în viteză şiintră în camera ei. Vapurta bluza de mătase

albastră astă-seară, sehotărî ea. Cea pe care i-o cumpărase Andr, ceacare făcuse atâta vâlvă laParis.

Fawn se temea să

intre în biserică, setemea că preotul îi vaarunca o singură privireşi îl va sfătui pe Field să

renunţe la o asemeneasoţie. Lacrimile seadunară în ochii ei,făcând să nu o vadă preaclar pe Rachel.

Dar Rachel îi luăbraţul.

— Ce este? şopti ea.Nu vrei să te căsătoreşticu Field?

Fawn îşi şterse

lacrimile cu o mână,bucuroasă că Griffin şiField intraseră deja înbiserică şi că nu oputeau vedea plângând.

— Dar dacă preotulnu va accepta să necăsătorească, Rachel?întrebă ea, respirând eugreutate.

Rachel scoase o

batistă curată.— Este unchiul lui

Field! Şi oare de ce să nuvrea să oficiezeceremonia?

— Uită-te la mine!şuieră Fawn, furioasă,tamponându-şi faţa cubatista.

Rachel o studie,privind-o sincer uimită.

— Arăţi minunat!Doar ochii tăi suntpuţin umflaţi.

În ciuda situaţiei,Fawn izbucni în râs. Nuavea rost să mai deaexplicaţii; în orice caznu acestei prostuţeblânde, sincere şiabsolut fermecătoare.Trase adânc aer în piept.

— Atunci, sunt gata.Şi, Rachel…

Rachel se încruntă, întimp ce o trăgea deja peFawn în direcţia uşilorbisericii.

— Ce anume?— Când vei veni

înapoi la Providence,vrei să fii prietena mea?Cred că o să am nevoie

de cineva ca tine.Rachel râse, tocurile

pantofilor ei sunândvesel pe aleea din lemnde pin care ducea sprecurtea bisericii.

— Voiam să spunacelaşi lucru, FawnNighthorse. Dar încă nuaveam curajul.

La uşă, Fawn ezită

din nou, înălţând oscurtă şi tăcută rugăcătre Dumnezeul luiField. „Te rog, şcuteşte-l.Fă ca toată ura să sereverse asupra mea“.

Căsătoria, deşisimplă, fu atât deromantică, încât Rachelplânse fără jenă. Spatelelui Field era drept, iar el

arăta atât de mândrucum stătea acolo.Aruncând câte unocazional zâmbetbucuros spre mireasă, elrepetă jurămintele cuvoce puternică.

Fawn era în mod clarînspăimântată; pe toatădurata ceremoniei,Rachel o văzu cum

tremura, îi simţi teama.Dar când preotul blând,cu părul alb, rosticuvintele finale, delegământ, FawnHollister ţipă de bucurieşi îşi aruncă braţele înjurul gâtului soţului ei.Mai târziu, cândfelicitările au fostfăcute-şi cei patru

membri ai alaiului denuntă ieşiră afară, Fawnse întoarse spre Griffincu o privire frăţească pefaţa ei.

— Tu l-ai convins peField să facă asta? îlinterogă ea.

Griffin râse.— Cine… eu? Eu l-am

rugat să se mai

gândească!— Mincinosule,

răspunse Fawn, veselă,cu lacrimi de afecţiunecare îi luciră în ochi întimp ce un zâmbet îiîncolţi pe buze.

Din nou Griffin râse.El o apucă pe Fawn detalie, o ridică în aer şi opuse jos. Aplecându-se

uşor, o sărută pe frunte.— Să fii fericită,

spuse el, pe un tongutural.

— Vrei să-miînapoiezi soţia? explodăField iar ochii luialbaştri erau luminaţi defericire şi veselie.

Rachel stătea puţinretrasă, privind.

Degetele ei mângâiaudelicatul şirag de perlede la gât şi uşor,precaut, îndrăzni săspere.

26

Cu un oftat, Griffin se

trânti într-un scaun dinfaţa biroului lui JohnO’Riley. El presupuneacă această discuţie erainevitabilă, totuşi îirepugnă acest lucru. Va

fi greu să separeemoţiile – repulsiapentru Athena,respectul total pentruJohn, dar ştia că totuşitrebuia să facă şi asta.John nu-şi făcea iluzii înprivinţa ei, deşi îi eratată şi, în mod natural, oiubea.

— Dacă vrei să mă

întrebi care suntintenţiile mele, îi spuseel direct, atunci pot s ă-ţispun că nu am nici una,în orice caz în ceea ce opriveşte pe Athena.

Se simţi oboseală, pecare Griffin o înţeleseperfect, în poziţiaumerilor bătrânului, înprofunzimea ochilor lui

blânzi, inteligenţi.— Întotdeauna ai fost

un tip direct, Griffin,remarcă el, aşezându-semai bine în scaunul dinspatele biroului şiîntinzându-se dupăpipă. Este unul dintrelucrurile pe care leapreciez cel mai mult latine.

Griffin era obosit, înciuda fericirii salepentru Field şiproaspăta sa soţie, înciuda nefericirii tandrede a se afla în apropierealui Rachel şi totuşi de anu o putea atinge. Şinici confruntarea cuAthena nu îl lăsaseimpasibil. El se ura că îşi

pierduse stăpânirea desine într-un asemeneahal.

— Cred că sunt şicâteva lucruri care nu-ţiplac, după cât presupun.

— Absolut, răspunseJohn, aprinzând unchibrit şi ţinând flacăradeasupra pipei. Nori defum cu miros de cireş îi

încununară capul. Eştiîncăpăţânat, îndărătnic,temperamental şi puţintiranic. Ai fi fost un soţperfect pentru fiica mea.

Griffin oftă.— John…— Fii liniştit. N-o să

încep să te implor săierţi şi să uiţi, ştiu că nupoţi. Să nu crezi că eu aş

putea, dacă mi s-ar fiîntâmplat mie.

— Atunci ce este?.— Nu o lovi, Griffin.

NU o răni.Griffin se întrebă

dacă el ar fi putut avea ofiică, pe care s-oiubească la fel ca acestom, fără rezervă. Elspera că da.

— Nu o voi face,John.

— Ea a fost într-ostare groaznică după ceai; plecat, din câte mi-apovestit Joanna, insistăJohn.

Griffin se ridică bruscşi se întoarse cu spatele.Cu degetele prinse decatarama centurii, el

privi în mod deliberat,metodic, tavanul.

— Îmi pare rău,spuse el. O să evit deacum încolo.

— Asta s-ar putea sănu fie chiar atât de uşorcum crezi, răspunseJohn O’Riley, cu regret.Fiica mea a decis, dupăcum se pare, că te vrea

înapoi. Griffin, nu se ştiece ar putea fa ce;întoarce-te şi uită-te lamine.

Încet, cu reticenţă,Griffin se întoarse.

— Ea a făcut alegereacu, mult timp în urmă,John, spuse el, pe un tonmăsurat. Atâta timp câto lasă pe Rachel în pace,

nu mă interesează ceface.

Bătrânul oftă, apoitrase din pipă.

— Exact asta esteproblema, Griffin.Joanna şi cu minesuntem îngrijoraţi dinpricina lui Rachel. Eaeste nevinovată şi dacăAthena iniţiază o

campanie de dis trugereîmpotriva ei, ar putea firănită foarte rău.

Vocea lui Griffin sunărăguşit în cameraliniştită, sobră.

— Rachel estesuficient de întrematăpentru a putea călători?

John aprobă cutristeţe, după cum i se

păru lui Griffin.— Da, este. Dar,

după cum ştii, oînsănătoşire deplină arputea dura mult timp.Din puţinul pe caretânăra fată l-a povestitJoannei şi mie, sepresupun că ea a trecutprin multe în ultimelesăptămâni. Griffin, pur

şi simplu, ea nu poatetolera foarte multstresul.

Griffin închise şidesfăcu pumnii.

— Continuă, spuse el,nerăbdător.

Vocea lui John eraprecaută.

— Griffin, trebuie săfii sigur că îţi înţelegi

propriile sentimente.Mergi încet, lasă timpulsă curgă.

— Timp? se răsti el.Am lăsat lucrurile săcurgă doi ani, John! Amlăsat ca timpul să curgădin acea noapte în caream descoperit…

— Din noaptea cândai găsit-o pe fiica mea cu

un alt bărbat, Griffin.Dar chiar şi acum,Athena nu îţi esteindiferentă, nu-ţi daiseama de asta?

Nu putea să negeacest lucru. Ar fi trebuitsă o ucidă, dar nu îi eraindifererită. Şi ştia că arfi trebuit să-i fie.

— Nu o iubesc, spuse

el pe un ton jos.— Să fii foarte sigur

de asta înainte de a facepromisiuni de legământfaţă de Rachel, Griffin.Să o răneşti în modnecugetat ar fi oadevărată cruzime.

Numai aceastăperspectivă îl făcu peGriffin să se simtă rău,

zguduit.— M-am culcat cu

Rachel, mărturisi el, dinmotive diferite de aceleapentru care1 îi spusese şilui Jonas. S-ar putea săfie un copil.

În oftatul lui John sesimţi o infinită oboseală.

— Griffin, spuse el,iar cuvântul fu dintr-o

dată o mustrare şi oiertare în acelaşi timp.

Griffin îşi coborîcapul.

— Cel mai rău lucrueste că nu sunt sigur căpot promite că nu se vaîntâmpla din nou.

— Încearcă să aştepţi,să ai răbdare. Astfel delucruri se vor lămuri de

la sine.— John, eu vreau

doar să mă căsătoresc cuRachel. Vreau doar…

— Vrei. Bine, Griffin,spre binele tău şi al luiRachel, sper să tecăsătoreşti. Dar punedeoparte ceea ce doreştipentru moment şigândeşte-te la ea. Dacă

nu vei fi în stare să teabandonezi total, astaînseamnă că o vei păcăli.

Dar trebuia să-i aibăîn vedere şi pe Jonas şipe un bărbat cum eraFrazier. Nu pentruprima dată, Griffin seîntrebă cât din pasiuneace o simţea pentruRachel era dragoste

adevărată şi cât eradorinţa de a-l provocape Jonas. Oare, cândtoate vor fi lămurite, vaconstata că nu făcusealtceva decât să sefolosească de ea?

Dumnezeu să măajute, nu ştiu, se gândiGriffin nenorocit. Nuştiu.

Când întâlni privirealui John, văzu înţelegereîn ochii lui. Se întoarseşi ieşi din birou,îndreptându-se spre hol.

Va trebui să stea devorbă cu Athena. Chiardacă asta îl va ucide, vafi raţional, civilizat,poate chiar politicos.Asta va dovedi tuturor,

inclusiv lui însuşi, că numai rămăsese nimic dinceea ce simţise pentruea.

În loc să o smulgă peRachel din această casă,aşa cum îi spuneainstinctul, va rămâne.Va suporta petrecereaaia prostească. Vaîncerca să facă ordine în

gândurile şisentimentele sale. Ca şicum ceva de pe lumeaasta mai avea o fărâmăde sens începând dinziua când el năvălise încasa lui Jonas şi puseseochii pe Rachel.

Cu hotărâre, Griffinîşi îndreptă umerii şiieşi în căutarea femeii

care aproape ajunsesesă-l distrugă.

Era ciudat cât de

rapid se destrămasevraja romantică acăsătoriei Hollister-ilor.Stând lângă fereastră,Rachel studia cerulalbastru şi se simţi dinnou neliniştită.

Pe stradă, o trăsurăapăru la orizont şi opriîn faţa porţii O’Riley.Patru bărbaţi coborâră,ducând instrumentemuzicale în cutii depiele.

Rachel se simţi pe-localarmată.

Dans. Va fi şi dans.Ar fi trebuit să ştie asta

dacă nu era atât deproastă. Inima începusă-i bată cu putere.

Cu excepţia unormici unduiri în sunetulvreunei viori a unuilucrător forestier, Rachelnu dansase niciodată. Ce se va întâmpla dacăGriffin nu va vrea săplece înainte să înceapă

afurisita asta depetrecere?

Ce prostănacă ararăta ea, în timp ceAthena ar dansa cugraţie învârtindu-se înjurul camerei, în braţeleunor bărbaţi care nu seîmpiedicau niciodată şinu călcau pe tivulrochiei…

Dar în acea clipăparcă ar fi văzut chipultatălui ei şi i-ar fi auzitglasul încărcat dereproş. Un McKinnonnu se sperie de nimic şinu fuge de nimeni!

Încet, Rachel îşiridică bărbia. Poate căva arăta cam prostănacă,poate că unii oameni vor

râde de ea. Dar cel puţinva încerca, se va uita laceilalţi, va lua aminte cefac ei şi va face şi eaacelaşi lucru, pe cât debine va putea.

Îngrijorată, dorindu-şi ca o McKinnon să nuapară laşă, Rachel sefrământa lângă fereastră.În acel moment îl văzu

pe Griffin care dădeacolţul casei,îndreptându-se spregrădină.

Ea închise ochii,nedorind să ştie ceea ceştia, nedorind să semişte sau să respire, sauchiar să existe. Dar chiarcu ochii închişi, eaputea vedea cu inima,

putea vedea la fel declar, ca şi cum s-ar fiaflat la poarta grădinii.

Când Griffin va intraîn acel sanctuar liniştit,parfumat, Athena se vaafla acolo.

Apucându-se cuambele mâini de ramaferestrei, Rachel se forţăsă deschidă ochii. Viaţa

nu se va încheia dacăGriffin îşi va schimbagândurile. Ea îşi vacontinua drumul, aşacum a făcutîntotdeauna.

Cu excepţia faptuluică ciclul lunar nuapăruse, atunci când arfi trebuit. Lacrimile îicurgeau pe faţă. Ea avea

încă bani, îşi aminti.Mai avea încă clădireamamei de laProvidence…

O altă trăsură sosidupă prima, trasă depatru cai negri familiari.Uşa se deschise şi JonasWilkes coborî, arătândchipeş în hainefrumoase şi zâmbind

spre fereastră.Impetuos şi fără să se

gândească prea mult,Rachel trase de obloanepână când acestea sedeschiseră.

— Bună! strigă căbucuroasă să vadă pecineva cunoscut, pecineva care înclina să fieprietenos.

În mod comic Jonasfăcu o reverenţă.

— Puştoaico! râse el.Vezi că ai să cazi şi ai să-ţi rupi frumosul gât!

Bucuroasă călacrimile nu i se puteauvedea de la o asemeneadistanţă, ea zâmbi.

— N-am să cad, credcă pot să zbor!

Jonas îşi lăsă capul peo parte.

— Lasă zborul,puştoaico. Ştii sădansezi?

Roşind ea clătină dincap.

Jonas rezolvă curepeziciune chestiunea.

— Atunci am să teînvăţ eu, promise el.

Înainte ca Rachel să-ipoată răspunde, apăruGriffin întunecat la faţăşi aparent obosit deintriga din grădină.

— Ce este asta?întrebă el, privind cuasprime de la Jonas laRachel. Scena balconuluidin Romeo şi Julieta?

Stând în spatele lui

Griffin, Athena îşiîngropă unghiile înpalmele mâiniior. Ce seîntâmpla oare cuneghioaba asta mică?Făcea ca oameni în toatăfirea să se comporte canişte proşti? Doamne,Griffin părea că este gatade luptă, iar Jonas era lafel de aţâţat.

Odată, se gândiAthena cu amărăciune,animozitatea care existaîntre ei era concentratăîn jurul persoanei sale.

Athena îşi ridicăbărbia şi în moddeliberat se atinse deGriffin când trecu pelângă el.

— Bună, Jonas, spuse

ea, arborând cel maifermecător zâmbet pecare îl poseda.

Fu un semn derecunoaştere afrumuseţii ei în ochii luide topaz, dar nimic maimult.

— Athena, spuse el,atingându-şi margineapălăriei.

Dintr-o privirepiezişă, Athena văzu căGriffin nu acorda nici oatenţie nici unuia dintreei doi; se uita fix laRachel.

— Coboară aici! ţipăel atât de brusc, încâtJonas şi Athenatresăriră.

Rachel îşi ridică

bărbia şi ţipă şi ea.— Nu voi coborî,

Griffin Fletcher!Micul zâmbet care

apăru pe faţa Atheneiera nesigur. Ea şi Jonass-ar fi putut tăvăli îniarba din jur, goi, aşacum au fost când s-aunăscut, şi Griffin nici nui-ar fi observat.

Pe de altă parte, Jonaspărea să observe totul;buzele lui erau crispate,iar ochii aurii sfredeleauspatele lui Griffin.

Athena simţi o nouădurere. Deci eraadevărat; Jonas Wilkescăzuse pradă iubirii.

— Rachel! începuGriffin, pe un ton care ar

fi înmuiat de totrezistenţa Athenei, dacăi s-ar fi adresat ei.Acum!

Capul lui Racheldispăru din fereastră,dar numai pentru unmoment.

— N-o să-mi spui tuce să fac! strigă ea. Dupăcare un pantof cu toc

zbură prin aerul liniştit,cu miros de liliac,trecând la câţivacentimetri de capul luiGriffin. Fu imediaturmat de perechea lui.

Deşi nu ar fi vrut,Athena avu un momentde admiraţie pentrufiica tăietorului delemne. Totuşi, era păcat

că nu nimerise mai bineţinta.

Griffin era revoltat;un tremur nervos îiscutură umeriiputernici.

— Bine! tună el. Apoise aplecă pe uşa deschisăşi intră în casă.

Athena închise ochii,întrebându-se de ce nu o

liniştea faptul căîndrăgostiţii se certau.

Zgomotul cizmelor

lui Grifiin se auzi pescări şi o făcu pe Rachelsă înţepenească. Trebuiasă încuie uşa; ştia cătrebuia să facă asta.Numai că Griffin intrasedeja, înainte ca ea să

reuşească să-şi miştepicioarele înţepenite.Maxilarul lui eraîncleştat şi alb de furie,iar ochii negri fulgerau.Dar brusc, în modincredibil, în momentulîn care Rachel începusesă se teamă pentru viaţaei, el izbucni în râs.Râsul lui era plin,

profund, iar când setransformă într-unzâmbet, Rachel fu uluităsă realizeze că acestafusese ca unmedicament.

— Te iubesc, spuseel. Şi apoi, cu oplecăciune politicoasă, îiîntinse pantofii pe careîi ţinea la spate. Slavă

Domnului că nu poţiridica un birou.

Emoţiile o ardeau peRachel în interior.

— Dacă mă iubeşti,Griffin Fletcher, spuseea pe un ton curajos şidemn, atunci ce făceaiîn grădină cu Athena?

— Constatam dacăîntr-adevăr te iubesc.

Un timp nu am fostsigur de ceea cesimţeam. Plăcere, poate.Sau invidie. Deci amhotărât că singurul lucrurezonabil pe caretrebuie să-l fac este sădau ochii cu Athena şisă discut cu ea în modrezonabil, numai să văddacă pot acest lucru.

Rachel simţi cuminima o înţepa în gât, caun lucru ascutit.

— Şi?—Şi tot ceea ce am

simţit a fost milă,Rachel întinse mâna

după pantofii ei, careerau încă în mâna luiGriffin, şi fu nevoie demult timp până reuşi să

se încalţe. Ruşinea îipulsă în obraji,îmbujorând-o.

— N-ar fi trebuit săte întreb, Griffin. Nuaveam dreptul.

Mâinile lui Griffin îiapucară cu blândeţetalia, potolindu-imişcările. Rachel rămaseîntr-o caraghioasă

poziţie cu un piciorîncălţat şi cu celălaltdesculţ.

— Aveai tot dreptul,spuse el. Acum, spune,mă iubeşti sau nu,Rachel McKinnon? Ştiibine că nu ai spus nimic;ori una, ori alta.

Rachel râse, apoi îşiaruncă braţele în jurul

gâtului lui şi îşi aşezăcapul pe pieptul luiputernic.

— Oh, da, da, teiubesc!

El îşi puse degetularătător sub bărbia ei,ridicându-i-o cublândeţe.

— Ar fi trebuit săaccept oferta lui Becky,

spuse el.Rachel se încruntă. — Ce ofertă?— Voia să-mi ofere o

mie de dolari să măcăsătoresc cu tine, şi deasemenea îmi ceda şibordelul. Acum dacă îţicer să te căsătoreşti cumine şi vei accepta, ampierdut un bordel foarte

bun.Rachel râse din nou,

deşi simţea un tremur înstomac, iar privirea i setulbură puţin.

— Ar fi trebuit să cerimai mult; poate doi caişi o căruţă.

Ochii lui Griffintrecură peste faţa ei, cublândeţe.

— Este ăsta un felmai întortocheat de aspune „da“?

Ea se retrase puţindin îmbrăţişarea lui.

— A fost ăsta un felmai întortocheat decerere în căsătorie? îireplică ea.

El aprobă solemn.Deşi un zâmbet îi juca

în ochii negri.— Atunci, accept.

Numai că…— Numai… ce

anume? se încruntă el.— Vreau să fii sigur,

Griffin.— Sunt sigur.Dar Rachel clătină

capul şi îşi coborî ochiio clipă, pentru a-i lăsa să

alunece înapoi spre faţalui, ca fiind atrasă de unmagnet.

— Până acum Athenaa fost departe, departede tine. Ei bine, acum s-a întors şi vreau să-mispui ce sentimente maiai faţă de ea după o lună,ştiind că este aproape şică ai putea să te întorci

la ea dacă vei dori.Mâinile se mişcară

spre sânii ei,îngreunându-i deciziape care voia să o ia.Dacă ar trage-o maiaproape…

Dar Griffin se retraseşi lăsă mâinile să-i cadă.

— Dacă asta este ceeace vrei, Rachel, am să

aştept. Dar este un lucrupe care trebuie să-l ştiu.

— Ce anume?— Ce simţi pentru

Jonas Wilkes?Întrebarea fusese

pusă atât de direct, încâto luă pe Rachel penepregătite, iar privireadin ochii lui arăta cărăspunsul avea mare

importanţă. Din acestmotiv, Rachel încercă săfie cinstită.

—Îmi place de Jonasuneori, spuse ea. Elpoate fi foarte amabil,dacă vrea. Dar de obiceieste prea agresiv.

Ea nu băgase deseamă că umerii luiGriffin erau rigizi din

cauza încordării, pânăcând îi văzu relaxându-se.

— Dar crezi că l-aiputea iubi?

— Griffin, eu teiubesc pe tine.

Griffin se mişcă şi oumbră trecu prin ochiilui, dar, înainte de aputea spune ceva,

Joanna intră în cameră,arătând îngrijorată,oficială şi grăbită.

— Griffin Fletcher,afurisitule! Părăseştecamera înainte să pun săfii biciuit. În ceea ce tepriveşte pe tine,domnişoară RachelMcKinnon, ar fi timpulsă te îmbraci cu

magnifica ta rochienouă.

Griffin, zâmbi, privig l u m e ţ către Rachel,spre bucuria Joannei, şipărăsi ascultătorîncăperea.

O oră mai târziu,când Rachel coborî, elaştepta la baza scării,arătând atât de chipeş,

încât era aproapecopleşită. Oare într-adevăr spusese că oiubeşte, chiar o ceruseîn căsătorie? Păreaincredibil.

Dar ochii lui omângâiau în timp ce ease apropia şi el îşiîntinse braţele.

— Spiriduş, şopti el,

cu zâmbetul lui glumeţ.Tu faci ca o lună să pară,timp foarte îndelungat.

Rachel roşi, dar ochiiei se mişcară pestehainele lui închise, degală, cu sincerăapreciere.

— Iar tu arăţi ca unuldintre jucătorii ăiafilfizoni! făcu ea

observaţia.Griffin izbucni într-

un râs zgomotos.— Field va aprecia

această remarcă,spiriduş. Ăsta estecostumul lui de nuntă.Nu l-ai recunoscut?

Rachel se holbă la el.— Griffin Fletcher,

nu se poate!

El surâse suav, întimp ce primele note aleorchestrei se auzeau dinenorma sufragerietransformată în sală debal.

— Totuşi, am făcut-o.Am ciocănit la cameralui de hotel şi i-am cerutcostumul de nuntă. Eraatât de nerăbdător să

scape de mine, încât mil-a aruncat pe alee.

— Ai noroc că nu te-aîmpuşcat.

— Asta se vaîntâmpla mâine,răspunse Griffin, vesel.

Râsul lui Rachel îimuri în gât. Ceva se va,întâmpla mâine; eaputea simţi acest lucru.

Se încruntă uşor, atuncicând Griffin o condusepână în centrul mariipetreceri dată în cinsteazilei de naştere aAthenei.

27

Griffin privi cu un

zâmbet pe jumătatecinic sufrageria frumosdecorată a familieiO’Riley.

— Este surprinzătorce se poate realiza în

douăzeci şi patru de orede corvoadă, nu-i aşa?

Rachel nu se simţeaîntr-o dispoziţie preafestivă. Griffin Fletcher oiubea, chiar voia să secăsătorească cu ea.

Totul ar fi trebuit săfie bine pe lumea asta,dar nu era.

Ceva îngrozitor

ameninţa, ceva cedepăşea până şi intuiţialui Rachel. Ea privifemeile şi bărbaţii,splendid îmbrăcaţi, şi segândi cu tristeţe, în modinexplicabil, că, dupăziua de mâine, s-arputea să treacă multtimp până când să vreasă danseze din nou.

Dar mâine era o altăzi, aşa cum eraîntotdeauna şi nu aveanici un rost să rateze oseară de vis cum eraaceasta. Ridicându-şibărbia, RachelMcKinnon se aruncă cutot sufletul în petrecereaacestei aniversări.

În ciuda îngrijorării

ei, dansul se dovedi unlucru uşor de stăpânit;ea trebuia numai săurmeze mişcarea abilă alui Griffin. Era cevafoarte plăcut şi nu maiexistau gânduri înlegătură cuincertitudinea zilei demâine în timp ce seînvârtea vals după vals,

simţindu-se îmbujorată,entuziastă şi chiarfrumoasă.

Există numai o slabăîncordare vizibilă pe faţalui Griffin, atunci cândJonas se apropie, întimpul unei pauze şi îizâmbi lui Rachel. Deşiochii lui aurii erau fixaţipe ai ei, cuvintele lui îi

erau destinate luiGriffin.

— Ai bunele maniereşi dansează cu gazda,doctore, spuse el pe tonneutru. Dacă nu, o săînceapă să arunce culucruri.

Rachel îşi smulseprivirea din ciudataacaparare a lui Jonas şi

zâmbi uriaşului de lângăea.

„Totul va fi înordine”, promise ea fărăsă vorbească.

Ochii întunecaţi ailui Griffin luciră unmoment, dar el citimesajul din ai ei şizâmbi. Una dinsprâncene i se ridică,

foarte uşor, iar privirea ise mută asupra lui Jonas.

Ceva de nerecunoscutse transmise între ceidoi bărbaţi, răcindcăldura aromată a nopţiide vară. Apoi Griffinstrânse mâna lui Rachelîn mod elocvent şi plecăîn căutarea gazdei.

Era ceva vag

ameninţător ce seascundea în spateleadmiraţiei de pe faţa luiJonas. Când muzicaîncepu din nou, el o luăpe Rachel în braţele sale,iar ea simţi un soi dedoliu la atingerea lui.

În timp ce dansau, elvorbi despre tot felul delucruri obişnuite: vreme,

crinii uriaşi ceîmpodobeau masa carefusese împinsă până laperete; măiestria celorpatru muzicanţi careinterpretau frumoasamelodie după caretocmai dansau.

Rachel încerca să fieatentă, dar, o dată saude două ori, privirea ei

alunecă spre Griffin şiAthena, care dansau încapătul îndepărtat alîncăperii. Cât desplendid arătauîmpreună, Griffin atâtde înalt şi autoritar,Athena cu părul platinatşi cu chipul strălucindde bucurie.

Când Rachel îşi

întoarse privirea sprefigura lui Jonas văzuceva care o surprinse.Era tristeţe? Furie? Nuputea spune.

— Athena estefrumoasă, nu-i aşa?întrebă ea, nefericită.

— Categoric,răspunse Jonas pe unton care nu mai era unul

obişnuit. Ai grijă deinima ta, puştoaico.

Rachel se îmbujorădescifrând o vagăameninţare.

— Ce vrei să spui cuasta?

Ochii lui Jonas erauferoce, degajând aceeaşiemoţie pe care ea osimţise cu câteva clipe

mai înainte.— Vreau să spun că

Athenei nu i s-a refuzatpână acum nici măcar osingură dorinţă. Iar ea îlvrea pe Griffin.

Pe când muzicatocmai se oprea, Rachelînţepeni.

— Jonas…Dar degetul lui

arătător îi atinse buzele,făcând-o să tacă.

— Este un jocpericulos, Rachel. Un jocfoarte periculos. Să-ţiaduci aminte că eu voi fiaici, când totul va fiîncheiat.

Rachel încă eranedumerită în legăturăcu cuvintele lui Jonas

când acesta seîndepărtă.

Îl întâlni la jumătateadrumului pe Griffin şicei doi bărbaţi se ocolirăinstinctiv.

Faţa Athenei erafoarte îmbujorată întimp ce îl urmărea peJonas care se apropia şiea ascultă confidenţa lui

şoptită.Apoi, cu bluza ei

albastră care captalumina în timp ce semişca, ea îl luă pe Jonasde braţ şi amândoidispărură prin uşile ceduceau în grădină.

Rachel îşi dădu seamacă se uită după ei şi roşide ruşine când îşi

întoarse ochii spreGriffin. Din fericire,acesta fusese răpit dedoctorul O’Riley şiasculta atât de atentceea ce îi spunea acesta,încât nu observăcuriozitatea lui Rachel.

Când Griffin seîntoarse spre ea, ea văzuuşurare în ochii lui şi se

linişti puţin, deşi avea oinexplicabilă premoniţieîn legătură că bruscadispariţie a lui Jonas şi aAthenei.

Oare ce discutau eiacolo în grădina cumiros de trandafiri,luminată de luminalunii? Oare era posibilca ei să pună ceva la

cale? Rachel se certa pesine. Era o prostie săgândească aşa ceva, şifără rost.

— De ce zâmbeştiaşa? îl întrebă ea peGriffin, într-un efort dea-şi îndepărta şi ultimelerămăşiţe de nelinişte.

— Pentru că eşti atâtde frumoasă, spuse el.

P e n t r u c ă dansul cuAthena a fost oplictiseală de moarte. Şipentru că tocmai amaflat că nu am omorâtun om.

Rachel înghiţi,privind spre el, uluită.

— Să omori un om?întrebă ea ca un ecou.

Umerii lui laţi se

mişcară cu un oftatruşinat.

— Nu ştiu de ce, darmă simt bine să aflu căDouglas Frazier şi-arevenit. John tocmai aprimit vestea că este dinnou conştient.

— Conştient? şoptiRachel. Ea nu întrebasepe nimeni despre

Douglas Frazier dinnoaptea în care Jonas osalvase oarecum dinmâna lui, dar nuîndrăznise să se întrebedacă acesta maireprezenta sau nu unpericol.

— Griffin, ce ai făcut?— Aproape că l-am

omorât în bătaie,

răspunse el sec, în timpce în ochi avea o privireprudentă.

Rachel îşi aminti deDobson, tăietorul delemne pare putea să-imulţumească lui GriffinFletcher atât pentrubătaie, cât şi pentruînsănătoşire. Exista oviolenţă ucigătoare, fără

margini, în acest bărbat,iar recunoaşterea acestuifapt avu un efectcontradictoriu asupra ei.Deşi ea îi apreciaputerea, se trezi că îieste teamă de aceastăfurie necontrolată, carese ascundea în spatelemanierelor sale bruşte,deşi civilizate.

Spre spaima ei,Rachel constată că el îisurprinse. Cumvagândurile şi îl anticipasepe cel mai tulburătordintre toate.

— Eşti în siguranţăcu mine, spiriduş, spuseel pe un ton rece,măsurat.

Rachel era plină de

căinţă.— Ştiu asta, Griffin,

spuse ea şi într-adevărştia.

Era un zâmbetbinevoitor în ochii luiacum, chiar dacă nuajunsese să zâmbească şicu gura.

— Dar nu s-ar puteaspune că nu există unele

zone în care energiilemele sunt cam greu destăpânit. Chiar acum, aşda orice să fiu singur cutine.

Sensul cuvintelor eraclar, iar Rachel simţeaaceeaşi dorinţă ca şi el.Dar o lună era operioadă de timpsuportabilă, iar ea dorea

să nu existe regretedacă, după acestinterval, el va decide căo dorea totuşi peAthena.

— Eşti un om foartedirect, Griffin Fletcher,spuse ea, ştiind foartebine în ce măsură îltentau ochii şi trupul ei.Dar va trebui să mai

aştepţi.Ochii întunecaţi

mocneau în timp ce seuita împietrit la sânii eişi apoi spre faţa ei.

— Eşti a douapersoană care îmi dăacest sfat, spuse el. Iareu sunt recunoscut cănu accept sfaturi.

Rachel simţi cum faţa

îi devenea stacojie;deodată se simţi ca şicum s-ar fi dezbrăcat înfaţa lui, vulnerabilă înfaţa tuturor aceloroameni. Spre disperareaei, senzaţia nu era pe de-a-ntregul neplăcută, iarcând el îi apucă mâna şio târî în holul slabluminat, ea nu protestă.

Gura lui o apăsa pe aei, în dorinţa de a od e v o r a î n întregime,inclusiv intenţiile eivaloroase. Ea tremura dedorinţă.

Noaptea era liniştităşi caldă, luminată destrălucirea milioanelorde stele, când Griffin oconduse afară,

înconjurând casa în sensopus grădinii, într-omică livadă de meri.

Florile aveau ofrumuseţe tremurată,acolo în lumina lunii şi astelelor. Ele vor trececurând, sacrificate dezilele toride de vară, daracum erau ca de mătaseroz transparentă,

stropite cu argint.În mijlocul acestei

livezi, Griffin o sărutădin nou. Iar în acestsărut era atâta dorinţă,atâta foame, încâtRachel nu îi puturezista.

Gemu de dorinţăcând mâinile lui îimângâiară sânii

acoperiţi superficial,făcând ca sfârcurile săîmpingă, tari şi pulsând,prin materialul subţireal rochiei.

Cu un geamăt uşor, elîşi apăsă spatele descoarţa aspră a unuicopac noduros şi o ţinuacolo. Ochii lui ocercetau.

Apoi, foarte încet,mâinile lui se ridicarăspre decolteul îndrăzneţal rochiei. Ea simţi unval de bucurie sălbaticăatunci când el traseuşor, apucând rochia şicămăşuţa împreună,până sub sâni.

Ea gemu când el îşiînclină capul şi atinse cu

vârful limbii capătulsfârcului.

— Te rog, şopti ea.Dar mângâierile

dulci, nemiloase,continuară până cândtotul deveni aproapeinsuportabil, până cândtotul în interiorul eiimplora în tăcere pentruapăsarea dură a corpului

lui pe al ei.Totuşi, Griffin muşcă

în continuare dinminusculeleprotuberanţe.

Rachel deveni extremde impacientată,gemându-i numele,zvârcolindu-se dedorinţă.

— Spune, zise el,

atingând uşor sfârcul cepulsa cu vârful limbii.

— Oh, gemu ea, cufrustrarea dorinţei.

— Spune, repetă el.— Suge, murmură ea,

într-o delicioasăînfrângere.

Acum, întreaga gurăo apucase, sugând prinacel singur sfârc întreaga

ei feminitate. Ea îşidepărtă picioarele întimp ce mâna lui îiridică fustele pentru amângâia picioareleacoperite cu mătase,pentru a o explora şi dinnou pentru a mângâiafără milă.

Dintr-o dată el seopri din supt, rămase

nemişcat şi îi comandă:— Dezbracă-te!Rachel ezită numai

un moment, aproapeur ându- l pentru felulcum o domina, cum îidetermina deciziile, cumo făcea să dorească să seroage ca mâinile lui să oatingă şi să simtăexplorarea fierbinte a

limbii lui. Ea se întoarse.— Nu mă descurc cu

nasturii ăştia.Degetele lui Griffin

erau şi ele stângace,totuşi mai agile. El nufăcu nici o mişcare să-iscoată rochia de peumeri sau să o întoarcăcu faţa spre el.

Cu un soi de iritare

neruşinată, Rachel îlprivi în faţă, aşteptând.Totuşi, el nu făcea nicio, mişcare să-i scoatărochia. Ochii lui îiordonară ca ea să facăasta, să se dezbracesingură în faţa priviriilui.

Şi ea făcu acest lucru.Rochia căzu pe

pământul moale,adunându-se lapicioarele ei într-un norde culoarea caisei. Cumâini tremurânde, îşiscoase şi cămăşuţaderanjată şi pantalonaşiidin satin.

Te urăsc că eşti înstare să mă faci să-ţiascult ordinele, Griffin

Fletcher, se gândi ea, întimp ce trupul îitremura sub privirea lui.Lucrul ciudat este însăcă te iubesc din acelaşimotiv.

Ea se apropie de el, onimfă mândră îmbrăcatăîn lumina lunii şi, brusc,cu dibăcie, îi descheiepantalonii. Răspunsul lui

dur, ţipătul lui răguşit,primitiv, o făcu să ştiecă acum ea era cea caredomina. Ea preluasecomanda.

Încet, Rachelîngenunche, iarmângâierile ei erau la felde deliberate şi decontrolate cum fuseserăşi ale lui. Dar el nu avea

nici un copac de care săse sprijine, nici unsuport de care să sefolosească. Răsuflarea luiera greoaie şi intercalatăcu mici ţipete disperate.

Rachel era ameţită dedorinţă, de victorie.

— Spune! comandăea.

El gemu, savurând

rezistenţa.— Spune, Griffin.

El aproape că ţipăcuvântul. Era un titlu deonoare. Rachel continuăpână când el strigă şi seîntări într-o violentăuşurare.

— Vrăjitoare, gemuel, căzând în genunchi şiapăsând-o la pământ cu

ambele mâini. Din nou, misterioasa

putere de comandă futransferată. Închizândochii, Rachel cedătorentului tandru,aprins al răzbunării lui.Din nou şi din nou,pasiunea o străbătu,până la marginileextazului şi apoi o aduse

din nou pe pământ.Când în cele din

urmă uşurarea venipentru ea în valuriconvulsive, Rachel ţipăcu toată forţa. Dupăaceea, ei rămaserăîntinşi un timpîndelungat, epuizaţi şifără grai.

— Ar fi mai bine să

ne întoarcem, şoptiRachel, când reuşi săscoată câteva vorbe. DarGriffin îşi clătină capul.Se ridică în genunchi şio trase pe Rachel înpoziţie şezândă. Gura luiîi acoperi flâmândăsânii, iar Rachel îl ţinu,cu degetele prinse înpărul lui negru, ciufulit

de dragoste, în timp ceel o sugea.

Jonas fu recunoscător

pentru relativa discreţiea salonului O’Riley.Furios, el păşea încoaceşi încolo în faţaşemineului, subportretul Athenei.

Ea stătea în spatele

uşilor închise, cu braţeleîncrucişate pe bluza demătase albastră,ispititoare, în timp ceochii ei urmăreau cunelinişte mişcarea luiJonas.

— Ţi-am spus căsituaţia este serioasă,Jonas, zise Athena pe unton încărcat de umilinţă

şi furie.Jonas se opri brusc şi

îşi revărsă furiainsuportabilă asupraAthenei:

— Rachel nu ar faceasta, o avertiză el.

Athena era insistentă.— Poate nu cu tine.

Dar nu se plimbă înlumina lunii pentru a

decide cum să aranjezemobila din salon. Astapot să-ţi spun!,

El ar fi vrut să moară.Un torent de tablouri seînvârti în mintea lui,îmbolnăvindu-l,aprofundându-i furia ceîl măcina. Rachel şiGriffin. Perspectiva i sepărea de nesuportat.

Indiferent cum, el nuputea lăsa ca asta să seîntâmple.

— Doar pentru că îţidesfăşori cel mai bineactivitatea stând pespate, Athena, spuse elpe un ton jos,ameninţător, asta nuînseamnă că şi Rachelface la fel.

Athena ridică dinumeri, iar gestul era încontradicţie aproapeilară faţă de lucireaameninţătoare din ochiiei albastru-închis.

— Crezi ce vrei,Jonas. Eu nu-mi potpermite să fiu înşelată încontinuare. Ceva trebuiefăcut şi încă repede.

— Cam ce anume?întrebă Jonas sarcastic.

Athena îşi înălţă osprânceană aurie.

— Ce altceva?Aranjăm o descoperirepe care Griffin nu arputea suporta să o facă.

Jonas răsuci ideea încap, examinând-o. Furia,constată el, nu îi luase

complet raţiunea.— Nu, spuse el sec.— De ce nu? Ai putea

aştepta până când ea vafi adormită şi apoi amputea aranja ca Griffinsă te găsească întinslângă ea…

— Îmi faci greaţă,Athena.

Furia i se urcă până

în gât.Ochii indigo luciră de

ofensa adusă.— Iar tu eşti atât de

nobil, Jonas. Ai uitatoare că prima datăacelaşi lucru l-aînnebunit aproape detot?

— De data asta o săfie o scenă chiar mai

tare. Athena, ştiu că ţienici nu-ţi pasă, dar pemine m-ar ucide cupropriile mâini. Poatenu l-ai văzut niciodatăpe Griffin cumînnebuneşte, dar teasigur că nu este oprivelişte piăcută!

— Ţi-e frică de el.— Ai dreptate. Mi-e

frică de el.— Asta înseamnă că

nu o doreşti atât demult pe Rachel dupăcum spui.

— O doresc peRachel, recunoscu Jonaspe un ton hârâit. Oiubesc pe Rachel. Şichiar dacă printr-unmiracol voi supravieţui

micului tău plan, ea măva scuipa în faţă.

De data asta Athenaîncepu să păşească princameră încoace şiîncolo.

— Ei bine, trebuie săfacem ceva, Jonas. Dacăse căsătoreşte cu ea,atunci chiar că rămânemcu buzele umflate.

Jonas descoperi ocarafă cu whisky pe omăsuţă din apropiere şiîşi turnă o porţie triplăîntr-un pahar. Înghiţilicoarea, în dorinţa de a-şi găsi alinarea.

— N-o să secăsătorească cu ea,spuse el.

Athena îl privi cu

scepticism. Frumoaseleei trăsături erau uşorbuhăite acum, iar bluzaera precum cerul înmişcare.

— Dar dacă deja aavut-o, Jonas? Areimportanţă pentru tinefaptul că a fost cuGriffin?

— Nu, spuse Jonas.

Dar durerea uneiasemenea viziuni fubrutală, orbitoare.

Deodată Athena fu înfaţa lui, iar el îi puteavedea trăsăturile cuclaritate.

— Atunci nu mai estedecât o singură opţiune,Jonas, spuse ea într-oşoaptă chinuită. Ne

putem consola unul pealtul.

Râsul lui Jonas fucrud, tremurat şidureros.

— Să ne consolăm?repetă el răutăcios.

Mâinile Athenei semişcară pe pieptul lui şichiar prin materialulcămăşii, el putu simţi

căldura lor. Dar nu simţinimic altceva; el păru săfie limitat la o fidelitatenebunească, singulară,de un anumit fel. Elînvăţase asta cu FawnNigthorse şi nu încercasă testeze această teoriedin nou.

— Obişnuiai săapreciezi compania mea,

îi reaminti ea.Jonas se îndepărtă de

ea şi îşi umplu din noupaharul.

— Ştii ceva, Athena?Mă dezguşti. Toată searam-ai bătut la cap cât demult doreşti să fii dinnou împreună cuGriffin, să o iei de lacapăt şi aşa mai departe.

Şi iată-te acum, gata săte oferi ca oriceprostituată din SkidRoad!

Inelul francezului luciîn aer când Athenaridică mâna să-i dea opalmă peste faţă. El îiapucă încheieturamâinii cu sălbăticie şi i-o răsuci, pretinzând

interes pentrudiamantul montat în aurşi înconjurat de rubine,ce îi strălucea pe deget.

— Ai jucat acelaşi jocşi în Franţa, nu-i aşa,Athena? întrebă el. Îmiscot pălăria în faţa aceluiindivid, Bordeau, care aavut curajul să terespingă.

Sânii rotunzi aiAthenei se ridicau şicoborau în închisoareamătăsii albastre.

Jonas strânse maitare, privind cusatisfacţie cum ea îşi dăcapul pe spate,respirând cu greutate.

Ea nu se schimbase.Pasiunea ei

extraordinară fudeclanşată de atingereabrutală a lui Jonas, aşacum nu se întâmplase –din câte ştia el – printandra curte pe care i-ofăcuse Griffin. Jonas aveaserioase dubii dacăGriffin făcuse în realitatedragoste cu aceastăfemeie.

Cu propria dorinţăîncă adormită, Jonas îşistrecură o mână îninteriorul corsajului, îiapucă un sân durduliu şiîl strânse cu putere cudegetul mare și întărisfârcul.

Cu ochii încă închişi,Athena ţipă uşor. Erainteresant, dacă nu

surprinzător, că ea nuîncerca să-i reziste. Eapur şi simplu rostinumele lui Jonas, pe unton de implorare.

Deşi încă nu simţeanici o dorinţă de arăspunde, Jonas îi sfâşiemătasea expunându-isânii privirii lui şi oricuis-ar fi nimerit să treacă

pe acolo. El ştia căaceastă posibilitate ar fiînclinat-o spre uncomportament chiar şimai drastic.

Ea deschise ochii, îivăzu dispreţul şi zâmbi.

— Ai putea să-ţiimaginezi că suntRachel, spuse ea. Apoi îiapucă partea din faţă a

pantalonilor în mână şiîncepu să-l manevrezeîntr-un ritm lent,înnebunitor.

Sugestia, mai multdecât acţiunea în sine,fu cea care stârni odorinţă necontrolată înel. „Rachel“.

El simţi uşurare şi înacelaşi timp furie, în

timp ce bărbăţia luicerea finalizare. El lăsasejocul să ajungă preadeparte, acum nu maiexista cale de întoarcere.

Se lăsă să cadă într-un jilţ din faţaşemineului şi aşteptă.Athena îngenunche înfaţa lui şi începu muncapentru care era cel mai

potrivită.

28

Rachel se trezi târziu

în dimineaţa următoareşi găsi camera scăldatăîn lumina soarelui, iarpe Athena stând ca unspectru la picioarelepatului, privind-o

furioasă.— Cook şi mama ţi-

au pregătit baia, anunţăea înţepat, părul ei ca unfoc argintiu sclipind înlumina puternică.

Rachel se întinse, iarsenzaţia era deosebit deplăcută.

— Mulţumesc, spuseea calm. O baie ar fi

minunată.Ochii indigo se

mutară pe rochia deculoarea caisei, carefusese purtată noapteatrecută. Rochia eraaruncată pe un scaundin apropiere şi simplaprezenţă ar fi pututspune multe lucruri. Eramototolită, dacă nu

chiar deteriorată înîntregime, şi avea frunzeşi flori veştejite, prinseîn faldurile ei.

Bărbia Atheneitremura aproapeimperceptibil, iarîncheieturile mâinilor eierau albe atunci când seprinse de tăblia patuluilui Rachel.

— Tu şi Griffin, cumv-aţi întors înapoi încasă, noaptea trecută,fără să fiţi văzuţi?

Rachel se ridică înpoziţie şezândă şi căscăuşor. Ei se strecuraseră,râzând, urcând scăriledinspre bucătărie, darnu avea intenţia sădezvăluie acest lucru.

Asta făcea parte dinnoapte, din vraja ei, şiera un lucru personal.

— Nu ştiu ce vrei săspui, minţi ea.

Ochii albastru-închiserau acum pătimaşi,cercetători.

— Ştii foarte bine cevreau să spun! Poate caai putut să-i păcăleşti pe

mama şi pe tata, dar eunu-mi fac iluzii în ceeace priveşte calităţile,morale de fată de la ţară.Să ţii minte asta,domnişoară McKinnon.

Rachel se înroşi uşor,dar nu simţi nici oruşine. Poate că faptulcă făcuse dragoste cuGriffin nu fusese într-un

moment adecvat, dar nufusese o greşeală. Nuputea fi o greşeală.

— Îmi pare rău ca nueşti de acord, Athena,spuse ea, aruncând într-o parte pătura subţire şicoborând graţios dinpat. Iar, acum, dacă n-ainimic împotrivă, aş vreasă mă pregătesc pentru

baie.Scoţând un sunet

dispreţuitor din gât,Athena îi spuse:

— Proasto. Griffin sefoloseşte de ţine, nu eştidecât o jucărie pentruel.

Senzaţia uneiinexplicabile spaimecare o chinuise pe

Rachel cu două zileînainte, revenise, dar nuavea nici o legătură cuGriffin sau cu lucrurilepe care le spuseseAthena.

În schimb, îiprovocase o durere înceafă. Luându-şi lenjeriecurată, o bluză simplădin bumbac şi o fustă,

Rachel o ignoră peAthena, sperând căaceasta va pleca.

Dar Athena se ţinudupă ea în timp ce semişca prin cameră, ca şicum s-ar fi pregătit să senăpustească asupra ei înorice moment. În loc săsimtă teamă, Rachelsimţi o primitivă

speranţă că aceastăfemeie răsfăţată,dezgustătoare va face unoarecare gestameninţător. Ar fi fost oadevărată plăcere să seia la bătaie cu ea, înciuda lipsei de eleganţă.

— Crezi că te iubeşte,nu-i aşa? continuăAthena, cu patimă. Îţi

închipui că se vacăsători cu tine. Şinoaptea trecută,judecând după starearochiei tale, probabil căte-ai tăvălit cu el pepământ, ca o… ca oprostituată.

Rachel se opri, cuperia de păr în mână şise întoarse cu faţa spre

Athena, cu un calmferoce.

— Ştiu căintenţionează să seînsoare cu mine, spuseea sec. M-a cerut încăsătorie.

Pe faţa Athenei apăruo expresie şocată, dar îşireveni repede. Frumoşiiei umeri, goi, expuşi în

rochia de dantelădecoltată, se încordară.

— Înţeleg. Dar ţi-aspus oare, Rachel, că s-alăudat cu asta? I-a spuslui Jonas.

Urmă o încordatătăcere, iar migrena luiRachel se agravasimţitor. Ea încercă săvorbească, încercă să

ignore ceea ce-i spuseseAthena, dar nu reuşi.

Athena eraîmbujorată de o amarăvictorie.

— El i-a spus luiJonas că erai virginăatunci când te-a luat.

Rachel se întoarse şiapucă marginea birouluide care să se ţină. În

minte auzi cuvintele luiGriffin, îl auzi spunândacele cuvinteîngrozitoare lui Field, înziua în care coborâserăde pe munte. Ziua încare ea părăsiseProvidence şi în careGriffin aproape oaruncase fizic pe punteavaporului.

„Nu credeam că estevirgină – am reuşit…”

Îşi clătină capultăcută, dar efortul fufără succes. Adevărulrămăsese acolo, urât şiruşinos, Griffin îipovestise lui Jonasdespre noapteapetrecută în tabăra demunte, cu siguranţă că îi

povestise. Altfel cum arfi putut Jonas să aibăcunoştinţă despre, acelelucruri care sepetrecuseră?

Într-o disperatădorinţă de a se linişti,mâna lui Rachel apucăminunatul colier deperle pe care i-l dăduseGriffin şi brăţara de aur.

Athena era aproape,văzu gestul, văzu totul.Ea râse, iar râsul ei erarăutăcios.

— Ţi-a făcut cadouri?Oh, Rachel, doar nu-ţiînchipui că asta are oimportanţă prea mare.Tu, prosţuţo, nu ştii căbărbaţii fac astfel decadouri ca plată pentru

serviciile făcute? Estemult mai civilizat astfeldecât să lase bani înurma lor, după ce totuls-a încheiat.

O greaţă fierbinte îiardea gâtul şi îşi închiseochii împotriva brutaleidureri care îi pulsa înfiecare fibră a fiinţeisale.

Athena văzu că esteîn avantaj şi insistă încontinuare:

— Doar nu-ţiînchipui că un bărbat caGriffin s-ar putea angajafaţă de cineva ca tine,nu-i aşa? spuse eabatjocoritor. Doamnesfinte, Griffin este unbărbat bogat, instruit.

Ce ar putea el sădorească de la odraslaunui tăietor de lemne?

Genunchii lui Rachelameninţau să se îndoaiesub ea, dar făcu unultim efort pentru a sefolosi de ei.

— Ieşi de aici,Athena.

Paşii Athenei erau

uşori când traversăîncăperea, iar vocea eiera voioasă când ciripiun „rămas bun“ binedispus. Abia după ceuşa se închise în urmaAthenei, Rachel seîmpletici până la patunde se prăbuşi, cu faţaîn jos, prea nenorocităca să poată plânge.

Rămase întinsă multăvreme, în timp cegeamăt după geamăt seauzi în întunericulpalpitând ce îicuprinsese inima şimintea. Cum putuse fiatât de nebună să creadăîn declaraţiile dedragoste ale lui Griffin,atât de desfrânată, încât

să i se ofere aşa cum ofăcuse?

Şi în schimbul unorpromisiuni, un şirag deperle şi o braţară!

Rachel se ridică înpoziţie şezândă,înnebunită să lase înurma ei această casă,împreună cu toatevisurile spulberate.

Împreună cu GriffinFletcher şi lăudăroşenialui.

Dacă va fi posibil, vapărăsi definitivWashington Teritory.Avea bani şi putea să oia de la capăt undeva,aşa cum o rugase încă dela început mama ei.

Mama ei. Rachel îşi

închise inima împotrivaa tot ceea cereprezentase BeckyMcKinnon, a tot ceea ceGriffin presupusese căreprezintă, El crede căsunt o prostituată, segândi ea brusc. Şi nu i-am dat motiv să creadăaltfel.

Făcând un efort,

Rachel îşi aranja ţinuta.Era o baie care o aşteptala parter şi probabil unmic dejun mai tardiv.Dacă nu va apăreacurând, Joanna sau Cookvor veni să o caute.

Incapabilă să suportegândul de a o găsi cinevaîn această stare,simţindu-se ca o jucărie

spartă, Rachel sestrecură într-unul dinhalatele colorate aleAthenei şi merse pescara din spate sprebucătărie.

Era mai, târziu decâtîşi închipuise; aproapedouă după-amiaza. Cooknu se vedea pe nicăieri,iar Joanna era probabil

în grădină, unde era mairăcoare.

Rachel îşi luă ochii depe ceasul pus pe raftuldin bucătărie şi îşi croidrum cu fermitate spreîncăperea rezervatăpentru baie. Acolo, îşiscoase halatul şi intră înapa acum călduţă.

Spălatul nu mai era

acum o alinare sau unlux. Oricât de mult şi-arfi frecat pielea, ea tot sesimţea murdară.

În timp ce Rachel seusca, îi veni în cap oidee groaznică, mistică.Ea concepuse un copil.

Încerca să fieraţională. Era preadevreme pentru a afirma

acest lucru, nu erausemne, nu se putea caghinionul ei să fie atâtde mare. Darconvingerea rămaseneştirbită: copilul luiGriffin Fletcher creşteaîn ea, tocmai când sepregătea să dispară dinviaţa lui pentrutotdeauna.

Simţi un fel deminune chinuită cândîşi puse din nou halatulpeste carnea frecată şi seîntoarse pe scări sprecamera care fusese a ei.Acolo, se îmbrăcă încet,cu grijă, iar mintea îi eradominată de un haostotal.

Rachel plânse pentru

ea însăşi, pentru copilulcare fusese conceput fieîntr-o tabără de munte,fie într-o livadă de meri.

Unde era Griffinacum? Putea ea oarespera să evadeze dinaceastă casă fără să-lîntâlnească?

Ea se ruga săreuşească.

Dar mai era şi Joannacare fusese atât de bună.Rachel nu putea plecafără să-şi ia rămas-bun,dar gândul de a o întâlnipe această femeie atât desensibilă o umplea degroază. Va fi imposibilsă o mintă pe Joanna.

— Disperată, Rachelgăsi toc şi hârtie, şi

scrise în fugă, cu inimagrea, un bileţel derecunoştinţă şi rămas-bun.

O jumătate de orămai târziu, ea lăsăbiletul pe masa din holulde la intrare şi ieşi peuşă din faţă, ducândnimic altceva decât ogeantă brodată cu

mărgele. În urmă, încamera de oaspeţi,însorită, a reşedinţeiO’Riley, rămăseserălucrurile pe care levenerase: perlele,brăţara şi rochia deculoarea caisei.

Tocurile pantofilor eiscoteau un sunet ritmiccând ieşi pe uşă, cu

bărbia ridicată. Athena stătea la

fereastra de la etaj,privind strada. Unzâmbet surprins îitremura pe buze când oprivi pe Rachel cumdispare după colţ.Fusese atât de uşor! Cinear fi crezut că va fi atât

de uşor?Cu reţinere, ea părăsi

fereastra, intră în hol şiapoi ajunse la uşadeschisă a camerei luiRachel. Perlele fuseserălăsate în urmă,împreună cu brăţara aiacaraghioasă.

Athena le luă într-omână, uimită. Ce se va

mai amuza când îi vaînapoia lui Griffin acestecadouri şi îl va privi cumreacţionează la plecarealui Rachel, văzându-ifaţa aia împietrită a lui!

Ea zâmbi. Jonas va fiîncântat.

Athena se întrerupsecând auzi o trăsură cuechipaj care se oprea în

faţa casei. Nu-i puteaspune lui Jonas ceea cefăcuse – îşi dădu easeama deodată – dacăRachel se îmbarca pe unvas şi va dispărea pentrutotdeauna, el va fifuribund. Iar răzbunarealui Jonas era oeventualitate pe care nui-ar fi plăcut să o ia în

considerare. Jos, uşa dinfaţă se deschise şi apoise închise din nou. Eaputu auzi râsul tatălui eişi nota lipsită desuspiciuni din răspunsullui Griffin.

Din nou Athenazâmbi. Nu prea ai motivede râs, dragul meu, segândi ea, ţinând încă în

palmă bijuteriile luiRachel. Iar furia ta va fidemnă de văzut, desavurat, de ţinut minte.

Imprimându-şi oexpresie de disperare pefaţă, Athena pusebrăţara şi perlele înbuzunarul fustei şicoborî în fugă pe scări.Era cu respiraţia tăiată

când năvăli în biroultatălui ei, unde acesta şiGriffin discutau unanumit caz maideosebit.

— Rachel a plecat!gâfâi ea, frecându-şimâinile, pentru a dascenei un aer detragedie.

Griffin sări de pe

scaun şi se răsuci, ca opanteră gata să senăpustească asupra uneiprade şi să o facăbucăţele. Era minunat săpriveşti la nenorocireaîncordată de pe faţa lui.

— Cum? şuieră el.Athena avu dubii în

legătură cu momentulales, în ciuda plăcerii

acestei dulci răzbunări.Poate că ar fi fost maiînţelept să mai aşteptecâteva ore pentru a fisigură că Rachel nuputea fi găsită.

— Poate că a plecatcu mama…

Dar privirea luiGriffin eraameninţătoare; el nu

putea fi liniştit acum, numai putea fi oprit. Fărăsă ţină seama deprezenţa tatălui ei şi deputerea zdrobitoare amâinilor sale, el apucăumerii Athenei şi oscutură odată, cuputere.

— Ce i-ai spus?întrebă el, cu un mârâit

amar.Athena nu putu decât

să clatine din cap.Griffin o străfulgeră

cu privirea o clipăteribilă, apoi o împinseîntr-o parte şi se năpustiafară din birou fără săarunce o privire înapoi.Athena tresări când uşade la intrare se trânti cu

putere. Rachel era

nehotărâtă, iar capul odurea. Era ca şi cummintea şi inima i sedespărţiseră oarecum detrupul ei, incapabil săsuporte durerea.

Auzi clopotelebătând, într-un fel de

cor lugubru, dar nu erasigură dacă asta era înrealitate sau nu. Nimicnu mai părea real: niciiarba de sub picioare,nici vaca la o depărtarede vreo sută de picioare,nici norii uşori care semişcau pe cer.

Ea se opri,întrebându-se în ce

direcţie să se îndrepte.Cumva, se îndepărtasede strada principală carear fi dus-o în josuldealului spre centruloraşului Seattle. Bancaera acolo, trebuia săajungă la bancă şi apoi labiroul portuar.

Banca. Biroulportuar. Ea repetă aceste

cuvinte în minte, ca olitanie care i-ar fi salvatsufletul şi i-ar fiîndreptat cursul. Dupăcâteva minute, găsi dinnou drumul. Oameniitreceau în grabă, întrăsuri, călare, pe jos.Unii coborau dealul, aşacum făcea şi Rachel, întimp ce alţii păreau să

urce. Ea se gândi că esteciudat ca ambelecategorii să fie la fel dehotărâte.

Acum se auzeau maimulte clopote şi unsunet de tunet se ridicăodată cu vântul de iunie,rivalizând cu acesta.

Rachel îşi continuadrumul.

Aerul era fierbinte,iar mirosul îi înţepanările şi gâtul. Seîmpiedică atunci cândun bărbat, ce ducea uncopil care plângea, trecuîn viteză pe lângă ea,aproape dărâmând-o.

Este un incendiu, segândi ea calm.

Dar nu. Asta era o

parte din coşmarul ei.Rachel îşi ridică bărbiaşi continuă să meargă.

Sărind peste gardul

reşedinţei O’Riley,Griffin văzu spirala defum negru care se înălţaspre cerul albastru,placid, şi înjură.

John apăru lângă el,

cu geanta medicală înmână, cu ochiexperimentaţi aţintiţiasupra norului negru cese formase în centruloraşului.

— Haide, Griffin,spuse el, va fi nevoie denoi.

Pe Griffin nu-linteresa dacă era nevoie

de el; pentru prima oarăîn cariera lui, el întoarsespatele întregii salepregătiri şi îndemânări.Până când nu o găsea peRachel, nimic altceva nuavea importanţă.

Ignorându-l pe John,se avântă într-o fugănebunească. Cuzgomotul de clopote

anunţând incendiul înurechi, el intră în vitezăîn grajdul O’Riley,aruncă frâul peste capulprimului cal ce îi ieşi încale şi sări în spateleacestuia.

— Griffin! ţipă.Bătrânul, în timp ce elîndemna calul săpornească în galop.

Griffin, opreşte-te!După ce sări gardul,

Griffin îndemnă calul săse grăbească şi se simţiuşurat când acesta porniîn mare viteză pe deal înjos.

Griffin nu ştiu cumreuşi să navigheze printraficul aglomerat deoameni, în direcţia

părţii comerciale aoraşului; ştia numai căRachel nu se afla printrecei care se înghesuiau pedeal în sus sau în jos. Else afla în centrulevenimentelor la numaicâteva clipe după ceplecase de la locuinţaO’Riley.

Pontius Building, o

structură din lemn cudouă etaje, era la bazadezastrului. Flăcărilesfârâiau prin acoperiş,aruncând lumini roşii pealbastrul cerului.

Oamenii se adunaserăpe străzi, unii uimiţi,alţii tânguindu-se sauîngroziţi de frică.Bărbaţii şi băieţii

încercau să asamblezeun furtun cu apă. Darfocul parcă îşi bătea jocde slabele şuvoaie de apăce curgeau din furtun.

Rachel, implorăGriffin, cercetândchipurile celor dinmulţime, însă fărăsucces. Bărbaţii scoteaucu forţa panourile de

lemn ce mărgineauPontius Building lanivelul străzii,dezvăluind un adevăratinfern de la subsolulclădirii. Griffin se lăsă săalunece de pe spatelecalului şi îl abandonă.

Flăcările se întindeauacum, îndreptându-sespre magazinul de

băuturi. Mulţimea setrase înapoi când pereţiicedară şi apoi şibutoaiele cu whisky careerau depozitate acolo.Urmară explozii şişuvoaie de alcool înflăcări se dezlănţuiră caun ocean infernal,ducând flăcările maideparte, spre două

saloon-uri apropiate.Era cald, insuportabil

de cald, iar Griffin simţicum sudoarea îi curgepe faţă, se adună înmijlocul pieptului şi laceafă. Tuşind, elîmpingea prin mulţime,cercetând fiecare faţă.

Şi apoi o văzu. Eamergea împleticindu-se

pe strada pavată cu lemnla o distanţă deaproximativ o sută deyarzi, arătând de parcănici n-ar fi observatincendiul.

Griffin îi strigănumele, peste sunetulclopotelor, a ţipetelor depanică şi a zgomotuluiîngrozitor al focului.

Mulţimea se deplasa, iarea dispăru din vedere.Cu gâtul iritat de fumulgros şi incredibila arşiţă,Griffin îşi croi drumprin mulţime.

— Te rog, şopti el,ridicându-şi ochii sprecerul învăpăiat.

Ruga îi fu ascultată.O găsi pe Rachel chircită

pe o alee, strângându-şigeanta şi privind în gol.El o apucă de umeri şi oscutură.

— Rachel!Încet, ea îşi ridică

ochii spre el, iar expresiape care o văzu îl făcu să-i îngheţe sângele. Eapărea să nu-lrecunoască.

Disperat, el o scuturădin nou şi îi rostinumele.

Dar ochii violeţi eraustinşi.

— Au închis banca!spuse ea, neînţelegând.

Griffin o trase spre el,lacrimile amestecându-i-se cu sudoarea de pefaţă.

— Doamne, şopti el.Oh, Dumnezeul meu…

Se auziră alteexplozii, iar oameniiţipau pe străzi. Roţiletrăsurilor se auzeaububuind pe pavajul delemn, clopotele sunau întot oraşul, dar GriffinFletcher nu se mişca. Elstătea liniştit, strângând

fata în braţele sale,luptându-se cu o teroarecare nu avea nici olegătură cu focul.

Şi apoi, în modincredibil, Jonas apăruîn faţă. Arăta sever,neşifonat, ca şi cum ar fiieşit la o plimbareliniştită, ca şi cumSeattle nu s-ar fi aflat în

iminentul pericol de aarde complet. El îiîntinse lui Griffin geantamedicală într-o tăcutăprovocare.

Griffin o strângea peRachel, încercând săignore geanta şiresponsabilitatea pe careo avea.

Vocea lui Jonas era

seacă:— Dă-mi-o pe

Rachel, Griffin. Lasă-măsă o iau de aici înaintede a fi rănită.

— Nu. Cuvântul eraca un geamăt de plânsrăguşit.

— Griffin.Acesta clătină capul

şi o strânse pe Rachel

mai tare.— Ai făcut jurământ,

îi reaminti Jonas liniştit.Griffin începu să-şi

revină, amintindu-şilegământul făcut. Încet,el îi dădu drumul luiRachel care era ameţită,lipsită de grai.

Jonas o trase de la elcu precauţie, ca un om

care încerca să scoată obucată de carne dinghearele unui leu.

— O să am grijă deea, Griffin. Jur pe tot ceau însemnat mamelenoastre una pentrucealaltă.

Griffin închise ochiiun moment, apoi îideschise din nou pentru

a constata că Jonas şiRachel plecaseră.

Cu geanta medicalăîn mână, Griffin seîntoarse în sălbăticaconfuzie ce înconjuraincendiul. Nu avea altăsoluţie decât să aibăîncredere în Jonas; nuera altă soluţie. Doctoruldin el, înlănţuit pentru o

perioadă de timp într-oparte întunecată aminţii sale, deveni dinnou stăpân pe sine.

Vântul venea acumdin nord-est. Focul seîndrepta acum spreCommercial Mill, o altăclădire comercială, şispre Operă. Lucrătoridisperaţi pompau apă

din golf, urcându-se peacoperişul fumegând cupături şi saci uzi pe ei.

Griffin îngenunche înmarea de oameni pentrua îngriji braţul ars alunui pompier.

— Ce naiba s-aîntâmplat? întrebă el,când deschise geanta şiîncepu o activitate care

nu-i solicita mintea.Pompierul avea

dureri, dar el era agitatîntr-un anumit fel.

— Cineva a vărsatnişte lipici pe o sobă,doctore, spuse el. Apoi,incredibil, el începu sărâdă. Iar şeful esteplecat. Ghici unde esteşeful pompierilor? Este

la San Francisco, undeînvaţă noile tehnici.

Griffin îşi terminătreaba.,

— Du-te acasă, spuseel, ridicându-se şiîntorcând ochii care îlusturau spre docuri.

Un motor cu aburiera staţionat pe doc, înspatele clădirii Colman,

dar fluxul scăzuse şipompele reuşeau săabsoarbă puţină apă dingolf. Mai rău,furtunurile erau preascurte.

Clătinând din cap,Griffin se întoarse şiprivi spre centrul înroşitde foc. Se auzi un bubuitşi clădirea Colman se

prăbuşi.O femeie trăgea de

mâneca cămăşii luiGriffin.

— Doctore…domnule, eşti doctor,nu-i aşa? Este soţul meu.

Griffin o urmă prinmulţimea care deveneatot mai deasă pentru agăsi un bărbat de vârstă

mijlocie căzut lapământ, lângă roata uneitrăsuri. Era atât demultă gălăgie, încâtchiar şi prin stetoscopde-abia reuşi să audăbătăile inimiibărbatului.

— Primarul a preluatcomanda acum, spusecineva.

Griffin se ridică, cufaţa spre femeie.

— Soţui tău va fi înordine, dacă îl scoţi deaici. Este surescitat.

— Voia să privească…Griffin era

nerăbdător; ochii seîndreptară spre trăsură.

— O să te ajut să-lridici. Scoate-l de aici.

Dinamita fusese pusăs u b Palace Restaurant,în speranţa de a crea ogroapă de foc. Caiiînhămaţi la trăsurăjucau speriaţi înmomentul când exploziase auzi cu ecou în aerulceţos, dar femeia, cusoţul încă leşinat lângăea, reuşi să-i

stăpânească.Griffin privi cu

uimire cum focul sestrecura peste ruinelerestaurantului,întinzându-se spre golf.

29

Griffin umblă mult

timp, ajutând acolounde putea, tratând cucompetenţă pe pompierişi pe spectatorii carefuseseră victime aleagitaţiei şi ale fumului.

Un băiat apăru lângăel, zâmbind privindspectacolul tulburător.

— Este teribil, nu-iaşa? spuse el cu ochiimăriţi. Se poate vedeafumul foarte clar de laTacoma.

— Grozav! se răstiGriffin, slăbit până laepuizare din cauza

căldurii şi a îngrijorăriipentru Rachel. Oare eraea în siguranţă? Sau osupusese de bunăvoieunui pericol cu multmai mare decât cel alincendiului, predând-oîn mâinile lui Jonas?

— Da, domnule!continuă băiatul, fără săia în seamă încordarea

lui Griffin. Poţi să auziflăcările trosnind şibubuind în tot golful.

Griffin îşi scoaseceasul din buzunarul dela vestă şi îl consultă.Ora patru, iar bătălia erapierdută.

Clopotele bisericilorbăteau, iar sirenelevapoarelor sunau de-a

lungul malului golfului.Sunetul permanent alsirenelor îi declanşase oputernică durere de cap.

Începuse fuga.Negustorii îşi scoteaulucrurile în stradă şi leîncărcau în căruţe. Alţii,care nu aveau căruţe, îşiscoteau registrelecontabile pe braţe, în

timp ce alţii seîmpiedicau încărcaţi cucutii şi boccele. De-alungul cheiuluivapoarele acceptau cemarfă puteau, sprepăstrare, după carenavigau spre ape maiadânci.

Iadul se gândi Griffincu amărăciune. Cine şi-

ar fi închipuit că iadul seafla chiar aici în Seattle?

Acest gând îl dusespre alte griji. Oare Fieldşi proaspăta lui soţieerau undeva pierduţi înacest infern? Griffin seîndreptă în direcţiatribunalului; hotelul seafla chiar în spateleacestuia.

Oamenii scoteau înstradă paturi şi oale denoapte şi copii mici întimp ce tribunalul eracuprins de o panicăorganizată. Deţinuţi culanţuri erau aduşi subescortă de la subsol, întimp ce o mică echipăîncerca să stropeascăacoperişul şi pereţii

tribunalului.Funcţionari grăbiţifugeau cu braţele plinede dosare, în timp cenegustoriijuraţi, îşipărăseau posturile şidădeau fuga să-şi salvezeprăvăliile şi mărfurile.

Griffin privi, fără săîncetinească pasul, cumun tânăr se urcase pe

acoperiş şi începuse să-lude cu găleţi de apătransmie din mână înmână.

Fawn ajuta pe unpatron îmbujorat săducă registrele contabileşi pături la o căruţă careaştepta afară, atuncicând Griffin ajunse lamicul hotel.

El o apucă de braţ.— Unde este Field?Ochii mari, căprui ai

lui Fawn erau plini deîngrijorare în timp ceprivea spre zonacomercială în flăcări.

— Este aici jos peundeva.

Teama lui Griffinpentru prietenul lui făcu

să-i ascută vocea camuchia unui brici.

— Ce idiot, tocmaiacum şi-a găsitmomentul să salvezesuflete!

Fawn Hollister îiaruncă o privire, ca şicum ar fi vrut să-lpocnească. În loc deasta, aruncă lucrurile, pe

care le ţinea în braţe, încăruţă şi se răsti la el:

— El ajută, Griffin.Aşa cum faci şi tu dealtfel, după cum se vede.

Griffin se uită în josla el însuşi, fără să fieimpresionat defuninginea care îiacoperea hainele,mâinile şi probabil faţa.

— Îmi pare rău.Se auzi un alt bubuit

în momentul în careacoperişul şi clopotiţabisericii Trinity, aflatăpeste drum de tribună,se prăbuşiră. O serienesfârşită de bubuiturise auziră în momentulîn care explodară niştecantităţi de muniţii

aflate în magazineînvecinate, iar zgomotulaccentua sentimentul căse ducea un războigroaznic.

Mâna lui Fawn seridică pentru a-i atingefaţa.

— Ştiu că ai avutintenţii bune, spuse ea,vocea ei încercând să

acopere zgomotulasurzitor.

El îşi puse mâna pestea ei şi o întrebă:

— O să fii în ordine?Fawn aprobă din cap.Străzile erau acum

blocate de căruţe, cândGriffin îşi croi drum îndirecţia focului. Privispre ceea ce-i păru o

mie de feţe şi văzu o miede coşmaruri diferite.

Bătălia se mutaseacum în Yesler Way. Untrecător îl informă peGriffin că primarulordonase ca barăcile saucasele de pe acea stradăsă fie dărâmate saudinamitate. Chiar şipanourile de lemn de pe

pavajul străzilor erasmuls.,

Dar vântul serii seînteţea şi duse focul maideparte, peste groapă,spre Skid Road. Griffinprivi neputincios cumardea în flăcări faimosulcentru al viciilor,făcându-le peprostituate şi pe

barmani să se amesteceîn confuzia generală depe stradă. Erau tot maimulte cazuri deextenuare din cauzaarşiţei, mai multe arsuri,mai multe accidentecauzate de nebuniamulţimii care seînghesuia. Înainte de oraopt, soarele roşu apuse

în spatele munţilor.Deasupra, cerul avea

o strălucire stranie,lumina foculuiîmprumutând o ciudatăculoare pâlcului de nori.

Griffin îşi continuămunca, pierzândnoţiunea timpului,uitând de tot în afară deceea ce făcea. Nu-i

întâlni nici pe JohnO’Riley, nici pe Field înorele ce urmară, dar ştiacă erau pe undeva prinapropiere.

Până la ora treidimineaţa, focul seconsumase de la sine.Distrugerea era aproapetotală; toate fabricile şicheiurile între străzile

Union şi Jacksonfuseseră transformate înruine sfârâitoare, iaraproximativ douăzeci şicinci de grupuri declădiri zăceau devastate.Mort de oboseală,Griffin se împleticiurcând dealul sprelocuinţa O’Riley.Mintea, la fel ca şi

inima, o luase la fugăînainte, făcând cadrumul să fie tot maichinuitor. Oare Jonas edusese pe Rachel acolo?

Griffin spera că da şiapoi, contrazicându-se,spera că nu făcuse asta.Athena era acolo şi elera sigur că ea eraresponsabilă pentru

starea de spaimăîngrozitoare în care seafla Rachel, îşi continuădrumul.

Erau familii întregicare îşi făcuseră tabărala colţuri de stradă, cubunurile adunate înjurul lor.

Fiecare pajişteadăpostea parţial pe cei

rămaşi fără casă şiGriffin putu vedeaşoproane prinse detrunchiuri de copaci saude pereţi înnegriţi decase.

Cei care erau mainorocoşi dormeau încorturi, alţii îşi găsiserărefugiu în tufişurile deferigă de pe marginea

drumului.Griffin merse în

zigzag printre corturileimprovizate, având grijăsă nu calce pe cei carenu aveau adăpost. Încele din urmă, casa decărămidă apăru. Griffinse grăbi, atras deluminile care veneau dela geamurile primului

etaj.Uşa din faţă se

deschise când Griffinajunse acolo, iar în pragstătea Joanna O’Riley,îmbrăcată, palidă deoboseală şi îngrijorare.

— Slavă Domnului,spuse ea cu un începutde plâns, după care îşiaruncă braţele în jurul

gâtului lui, ţinându-l deparcă s-ar fi temut să nudispară.

În spatele ei apăruField Hollister, umbralui înălţându-se ca unspectru acoperită defuningine în luminaslabă a holului de laintrare. El dădu din capîn semn de salut, dar

Griffin îi observăagitaţia.

— Rachel este aici?întrebă el răguşit.

Joanna se traseînapoi, confirmându-i.

Field nu avu nici oreţinere; privirea luiardea ca un foc,sfredelindu-l pe Griffincu privirea.

— Este în camera ei.— Vreau să o văd,

şopti Griffin, încercândsă treacă de barieramoale, tremurândă atrupului Joannei.

Field fu cel care îlopri, apăsându-şi omână pe pieptul lui.

— Ai făcut destul,Griffin, spuse el.

— Dar…Mâna lui Filed nu se

mişcă, în schimbapăsarea se înteţi.

— Nu, Griff. Fawneste cu ea, las-o în pace.

Field şi Joanna îlapucară fiecare de câteun braţ, şi printr-unacord tacit, îl conduserăspre spatele casei.

Podeaua din salon şisufragerie era ticsită curefugiaţi care dormeauacolo înfăşuraţi înpături.

Până când ajunseră înbucătărie, Griffin îşirefăcuse oarecumînfăţişarea. Bău cafeauafierbinte pe care Joannai-o întinse, după care

mâncă două sandviciurimari cu şuncă.

Vocea lui era încăaspră când vorbi:

— Spune-mi Field.Spune-mi de ce nu vreisă o văd pe Rachel?

Field şi Joannaschimbară o privire, iaraceasta părăsi încăpereaîn tăcere.

Aproape un minut,singurul zgomot dincameră fu ticăitulvechiului orologiu aşezatpe un raft.

— Ei bine? şuierăGriffin în cele din urmă,servindu-se cu o altăcană de cafea de pe sobăşi aşezând-se din nou lamasă.

Field îşi încrucişăbraţele pe piept.Materialul cămăşii saleera sfâşiat şi pătat defuningine, deşi mâinileşi faţa îi erau frecate şiluceau ca de obicei.

— Îţi aminteşti denoaptea în care i-aipovestit lui Jonas că te-ai culcat cu Rachel? Ei

bine, se pare că Jonas i-aspus Athenei, carebineînţeles, nu s-a pututabţine să nu transmitămai departe. Dacă amspune că Rachel nu aprimit cu plăcereaceastă veste, arînsemna o subapreciereepocală.

Griffin gemu.

— Doamne, doar nu-şi închipuie că…

— Dar ce crezi că îşiînchipuie? întrebă Field,şoapta lui sunând încameră cu ecou, caîmpuşcătura unei arme.

Griffin se ridică înpicioare, se împleticiuşor şi se apucă despătarul scaunului.

— Am să-i spun… amsă-i explic…

Field nu se mişcasede pe scaunul lui, darochii lui albaştri lovirăameninţător.

— O s-o laşi în pace,Griffin. Este în stare deşoc.

— Nu.— Ba da, îl corectă

Field. Stai jos înainte săcazi pe faţa ta de prost.

Griffin căzu în scaun.— Dacă vrei bătaie,

Field, asta se poatearanja.

— În momentul defaţă nu ai putea învingenici o bătrână doamnă.Bea-ţi cafeaua şi vomgăsi un loc pentru tine

unde să dormi.Tristeţea, oboseala,

totul era amestecat înGriffin, producându-i ostare deosebită, similarăcu beţia.

— Îţi aduci aminte deultima dată când ne-ambătut, Field? Eram copii,ne rostogoleam în noroiîn faţa bisericii tatălui

tău. Tatăl tău şi al meuau stat şi au privit, pânăcând s-a terminaţ. Dupăaceea ne-au târât pânăîn pădure şi ne-au bătutzdravăn.

Field îşi rostogoliochii, dar un zâmbet îiapăru la colţul gurii.

— Aş fi putut să teînving dacă nu mi-ai fi

aruncat cu apă plină denoroi în faţă.

— La naiba, răspunseGriffin. Îţi eram superiorîncă de la început.

— Dar de fapt de cene luasem la trântă?

Griffin ridică dinumeri.

— Cine mai ştie?În ciuda aparenţelor,

Field râse.— Bea-ţi cafeaua!

ordonă el.Cu calm, Griffin se

supuse.Era târziu când se

trezi dimineaţaurmătoare; soarele erafierbinte pe faţa lui,obligându-l să deschidăochii. Un moment

Griffin fu confuz, darapoi privi la hainele salepătate, negre defuningine şi îşi amintitotul; focul, schimbul decuvinte cu Field, Rachel.

Se ridică în poziţieşezând pe canapeaua luiJohn şi îşi feri ochiiîmpotriva soarelui şiobservă cruda

normalitate a birouluiînsuşi. Capul îl durea,gâtul îi era iritat, iarstomacul îi tresălta.

Ca printr-o diabolicăcoincidenţă, Athenaapăru în faţa lui, arătândproaspătă şi veselă într-o rochie de vară.

— Bună dimineaţa,Griffin, ciripi ea.

Griffin se clătină pepicioare.

— Du-te dracului,răspunse el, în timp cesenzaţia de greaţă seaccentua considerabil.

Athena nu manifestanici o intenţie de a plecaundeva.

— Rachel se simtemai bine, spuse ea.

Vorbeşte cu o persoanăpe nume Fawn şi îşiaminteşte totul. Absoluttotul. Ghici despre cinese interesează, Griffin?

Când Griffin nu spusenimic, Athena se grăbi,savurând victoria:

— Jonas. Singurapersoană pe care doreştesă o vadă, în afară de

mama şi de indiana aia,este Jonas. În mod cert,Griffin Fletcher ea nudoreşte să te vadă.

Griffin se împleticispre o masă laterală,unde un suflet grijuliu îilăsase prosoape şi un vascu apă călduţă. El îşispălă şi îşi uscă faţa şimâinile înainte de a

răspunde:— Presupun că

trebuie să-ţi mulţumescţie pentru asta, nu-i aşa?

Athena zâmbi, ca uncopil răsfăţat.

— Da, într-adevăr.Griffin îşi înfăşură

prosopul murdar înjurul gâtului.

— De ce?

Ea îşi ridică bărbia,iar ochii albaştri luciră.

— Pentru că teiubesc.

Ironia acelor cuvinteîl îmbolnăvi şi mai tarepe Griffin.

— Pentru că tu măiubeşti pe mine, repetăea, cu o şoaptă răguşită,sălbatică.

— Eşti bolnavă,Athena, iar dragosteaeste o onoare de care măpot lipsi.

— Am dreptul să luptpentru ceea ce – saupentru cine – doresc!

Griffin îşi clătinăîncet capul, într-onegare intenţionatcrudă.

— Nu aş doriafecţiunea ta nici pentruJonas, Athena.Dragostea ta este unlucru criminal,distructiv.

Athena tremura.— Oh, Griffin, nu

spune asta…— Nu am terminat,

mârâi el în clipa în care

John O’Riley îşi făceaintrarea în încăpere.Dacă ai aţâţat-o peRachel împotriva mea,Athena, am să te ucid cupropriile mele mâini!

— Doamne sfinte!ţipă bătrânul, în timp cefiica lui se răsuci,înăbuşită de istericale şipărăsi camera. Griffin,

ţi-ai pierdut minţile?Griffin trecu pe lângă

John, nebun de furie.—Am vorbit foarte

serios!— Griffin! zbieră

John din uşa biroului.Dar Griffin nu se

opri, nu se întoarse. Lamijlocul scărilor seîntâlni faţă în faţă cu

inaccesibilul FieldHollister.

— Nu poţi mergeacolo sus, Griffin.

— La naiba, Field…Field îşi desfăcu

braţele.— Vorbesc serios,

Griffin. Rachel nu vreasă te vadă.

— Ei bine, o să

trebuiască! ţipă Griffin,revoltat şi înspăimântat.Pleacă din calea mea!

— Nu, Griffin.Ochii albaştri ai lui

Field luciră cu hotărâreşi se mişcară spre cinevasau ceva care era chiarîn spatele capuluiprietenului său. Îmi parerău.

Griffin zbieră şi senăpusti spre abdomenullui Filed ca un taurînfuriat. Instantaneu,mâini, mâini de care nuputu scăpa, îl prinseră.

— Fiţi atenţi lapicioarele lui, spuseField cu calm.

Griffin se lupta, darchiar dacă mintea lui

părea să explodeze denebunie şi de furie, nuar fi folosit picioarele.Nu împotriva lui Field.

— Să te ia naiba! urlăel.

Bărbaţi nevăzuţi îlstăpâniră şi îl traseră înjos pe scări. Înainte de aputea vedea feţele lor,unul dintre ei îi puse o

cârpă înmuiată pestefaţă. Mirosul eraneîndoielnic: cloroform.El se luptă nebuneşte,dar era prea târziu.

Erau lacrimi – ar fiputut să jure acest lucru– care luceau pe faţa luiField Hollister, când seaplecă peste el.

— Îmi pare rău,

Griffin.Griffin îşi simţi limba

în gură umflată şiuscată. Se luptă cuîntunericul crescând dinmintea lui, dar acesta îlcopleşi, cufundându-seîntr-o lume de coşmar,în neant.

Rachel nu-şi putu

închipui ce anumedeclanşase zarva. Acum,după ce se odihnise, sesimţea foarte bine

— Fizic, cel puţin.Emoţional, o durea atâtde mult, încât ar fi vrutsă se zvârcolească.

Fawn stătea pemarginea patului,aşezând o cârpă

răcoroasă pe fruntea luiRachel. În depărtare, seauzeau ţipete şi sunetulunei bătăi înfundate.

Rachel observă căFawn închise ochii pânăcând tărăboiul setermină.

— Ce se întâmplă?Fawn se încruntă.—Nimic, Rachel.

Sunt mulţi oameni încasă, asta-i tot. FamiliaO’Riley probabil că acazat jumătate dinlocuitorii oraşuluiSeattle, în noapteatrecută.

Rachel se aşeză înpat,

— Griffin! Ăsta a fostGriffin.

Soţia lui FieldHollister o împinseînapoi pe perne, cumâini puternice.,

— Poate că a fostGriffin, Rachel. Dar nu îivor face rău.

Rachel îşi întoarsecapul într-o parte, culacrimi ce i se adunaserăîn ochi. De ce să-i pese

dacă îi vor face rău saunu lui Griffin, după ce s-a folosit de ea? Dar îipăsa şi era speriată.

— Îl urăsc, şopti ea.Mâna lui Fawn îi

prinse una din mâini.— Ştii că asta nu este

adevărat, Rachel. Maitârziu, va fi timp pentrudiscuţii pentru a

clarifica totul. Dar acumtrebuie să te odihneşti.

Rachel simţi unsuspin de plâns durerosîn gât.

— El s-a lăudat înlegătură cu mine,Fawn…

— Prostii. Îl cunoscpe Griffin Fletcher de oviaţă; nu ar face aşa

ceva.— Dar a făcut-o,

insistă Rachel nefericită.Fawn era

neînduplecată.— Trebuie să fie o

neînţelegere.Cât ar fi vrut Rachel

să creadă că era aşa, darnu prea reuşea acestlucru.

Ea lăsase prea multtimp ca dorinţele să seconfunde cu realitatea,iar acum era într-osituaţie fără ieşire.

— Cred că există uncopil, şopti ea.

— Sst, spuse Fawn.Apoi începu să cânteîncet, într-o limbă pecare Rachel nu o

înţelegea.Somnul veni, iar când

Rachel se trezi, cameraera întunecată. Ea crezucă îl vede pe Griffinstând lângă patul ei,crezu că îi aude vocearăguşită, blândă, care îivorbea.

— Te iubesc, RachelMcKinnon. Am. Nevoie

de tine.Visul continua de

parcă ar fi fost realitate,când el se aplecă şi osărută pe obraz. Rachelsimţi că ochii i se umplude lacrimi, dar ea nuputea vorbi de teamă sănu destrame vraja,aducând o realitate caresă nu-l cuprindă şi pe

Griffin Fletcher.Ea nu fu surprinsă

când el plecă din nou, lafel de repede cumvenise. Oamenii din visefăceau astfel de lucruri.

Agil, în întuneric,Griffin se întoarse înbiroul lui John şi îşireluă rolul de prizonier.

— Eşti un gardian al

naibii, spuse el,întinzându-se din noupe canapea.

Jonas înţepeni înscaunul său, trezitbrusc.

— Ce…— Nimic, spuse

Griffin.Dar Jonas se trezise

acum şi se aplecă să

vorbească. El se scotocidupă chibrituri şiaprinse o lampă cucherosen de pe biroul luiJohn.

— De cât timp eştitreaz? întrebă el.

Griffin zâmbi uşor.— Destul.Jonas blestemă, apoi

îşi turnă o porţie din cel

mai bun coniac al luiJohn…

— M-am ţinut decuvânt, Griffin, spuse eldupă o lungă pauză.

Griffin aplaudă,zâmbind diabolic…

— O nimica toată,având în vedere că ştiaică ţi-aş tăia pipota dacănu a-i face-o. Dacă stau

şi mă gândesc bine,poate că ar trebui s-o facoricum.

Jonas îi întoarsespatele şi priviîntunericul din spateleferestrelor.

— Nu vrei să renunţinici cinci minute,ticălosule? Uneori suntatât de obosit de toată

lupta asta.Griffin îşi încruşică

picioarele şi pretinse căse odihneşte.

— Eşti un şarpe,Jonas. Şerpii nu obosesc;ei numai îşi încălzescsângele rece la soare.

— Suntem veri,Griffin, insistă Jonas,fără să se întoarcă de la

fereastră. Mamelenoastre au fost cele maiapropiate surori. Ce s-aîntâmplat între noi?

— Sânge rău, remarcăGriffin, ridicându-se.Sau poate că a fostfaptul că te-ai culcat cufemeia pe care ştiai că oiubesc eu.

Jonas se întoarse

încet pentru a-l privi pevărul său.

— Iar acum ai vrut săîntorci favorul, nu-i aşa?

Griffin îşi amintitrădarea veche,lăudăroşenia nebuneascăcare probabil că-lcostase dragostea luiRachel.

— Nu, spuse el.

Nevoia de a-l credeapăru clar pe faţachinuită a lui Jonas.Griffin îl văzu pe vărulsău că acceptă minciunaşi o consideră un adevăr.

30

Sâmbătă dimineaţa

lucrurile se calmaserăconsiderabil îngospodăria O’Riley. DeşiJonas şi Griffin erau încăacolo, Rachel îi evita peamândoi în mod

conştient. Refugiaţiiplecaseră înapoi laresturile arse care le maiaparţineau, iar soţiiHollister se întoarseră laProvidence pentru a seocupa de turma lor.Athena era atât desupusă, încât păreaabsentă, chiar atuncicând şedea la masa din

sufragerie vizavi deRachel, sau trecea pelângă ea pe coridor.

Rachel nu era nici eamai sociabilă; se păreacă un soi de vată groasăse aşezase pe mintea şipe inima ei, izolând-o derealităţile cu care nu seputea confrunta. Ea nufăcea nici o încercare să

se elibereze de aceastăstranie amorţeală, ştiindcă, prea curând, aceastava face loc durerii careera în aşteptare.

Să facă o plimbaredupă-amiaza cu trăsurafu ideea Joannei şi deşiperspectiva nu generănici rezistenţă, nicientuziasm din partea lui

Rachel, ea acceptă sămeargă.

Vremea era blândă,iar soarele avea oculoare arămie. Norii,care păreau făcuţi dinpuf, alcătuiau otraiectorie sinuoasă pecerul azuriu, iar golfulstrălucea, stropit cuargint şi aur. Mai era

încă o urmă de fum înaer, amestecat cumirosul de lemn ars.

Când trăsura coborîdealul, întreagaprivelişte a distrugeriioraşului îi apăru luiRachel cu o claritatezdrobitoare.

Cheiurile erau arse şiînnegrite, sau

dispăruseră în totalitate;în schimb zonacomercială, cu excepţiaunor ruine din cărămidădezgolite în modpatetic, era completdistrusă. Era oare posibilca ea să fi fost chiar înmijlocul, acestuidezastru, aşa cum îispusese Joanna şi să nu-

şi amintească nimic?Rachel respiră adânc

şi lacrimi de şoc îitremurau în voce cândvorbi:

— Oh, Joanna, este caşi cum lumea s-ar fisfârşit…

Vocea Joannei erablândă, înţeleaptă:

— Priveşte din nou,

Rachel.Acum, ea văzu ceea

ce Joanna dorise ca ea săvadă: corturile care seridicau din dărâmături,într-un fel sfidândrealitatea; steagurilefederale şi teritorialefluturau lângă tribunamânjită de funingine,dar triumfătoare;

zâmbetele negustorilorcare îşi vindeau bunurileşi serviciile direct dincăruţe şi sub prelatelede pânzâ.

— Priveşte la Seattle!o îndemnă Joanna cublândeţe. Priveşte cumîncearcă să se ridice dinnou pe picioare!

Ceafa lui Rachel era

încordată şi o lacrimă îialunecă, gâdilând-o, peobraz. Ea o şterse.

— Te simţi învinsă,Rachel? continuăJoanna, o provocarecalmă ridicându-se învocea ei. Sau vrei să teangajezi în luptă, aşacum face şi Seattle?

Un suspin de plâns îi

ieşi din gât, darprovocarea nu putea fiignorată. Foarte bine.Banii îi pierduse,magazinul de modăunde îşi comandasehaine dispăruse, casadomnişoareiCunningham probabildispăruse şi ea,împreună cu toate

lucrurile pe care lelăsase acolo. Dar ea aveaîncă locuinţă şi era încăo fată de tăietor delemne, pregătită săînfrunte viaţa.

Îşi ridică bărbia şiîntâlni privirea Joannei.

— Am să lupt, spuseea.

— Bine, răspunse

Joanna, cu ochii eialbaştri, calzi fixaţi pefaţa lui Rachel.

— Mă întorc laProvidence, anunţăRachel, deşi nu fuseseîntrebată. Da, adăugă eadupă o scurtă pauză,mai mult pentru sinedecât pentru Joanna. Da,mă duc înapoi.

Joanna nu spusenimic şi păru absorbităde reconstrucţia care sedesfăşura în tot oraşul.Un mic zâmbet îi apăruîn colţul buzelor, iarochii albaştri erau foarteluminoşi.

Rachel îşi analizăhotărârea.

Aşa cum banii ei erau

pierduţi, la fel era şivisul ei de a deveni soţialui Griffin Fletcher. Înschimb, solida clădiredin Providence îiaparţinea încă, la fel caşi minuscula şi infinit depreţioasa viaţă care secuibărise în fiinţa ei.

Viaţa va fi durăpentru ea şi copilul ei,

dar va fi şi bună. RachelMcKinnon va avea grijăde asta.

O mulţime depresimţiri rele i se ivirăîn minte. Peste câtevaluni sarcina ei va fivizibilă pentru toţi, iarîntr-un oraş caProvidence, mai ales,asta va însemna scandal.

Fără îndoială că se vaîntâlni deseori cuGriffin. Oare el nu vaghici că copilul care îiîngroşa talia era al lui?

Rachel se hotărî sărezolve aceastăproblemă când se vaconfrunta cu ea. Dupătoate probabilităţile,atunci când condiţia ei

va fi observată, Griffinva fi deja căsătorit cuAthena şi totalindiferent la ceea cefăcea proprietaraPensiunii McKinnon.

Deoarece toate acestelucruri îi frământaumintea, chiar după cetrăsura se oprise cu osmucitură în faţa casei

O’Riley, iar Rachel seretrase în grădinăpentru a chibzui,apariţia lui Jonas o luăcomplet prinsurprindere.

Ea tresări când îl văzuşi simţi că i seîmbujorează obrajii.Oare ce gândea el acum,când Griffin se lăudase

că o posedase atât decomplet?

— Jonas, rosti ea,nefericită.

El zâmbi. Mâinile luise odihneau confortabilîn buzunarelepantalonilor, iar cămaşaalbă îi era deschisă lagât. Atunci când vorbi,tonul lui era uşor, dar

surprinzător de direct:— Îmi închipui că

aventura ta cu Griffin s-a încheiat.

Culoarea lui Rachel seaccentuă, iar ea îşiîmpreună mânile înpoală, coborându-şicapul.

— Da, spuse ea cutristeţe.

Brusc, Jonas se aşezăpe bancă lângă ea. El eraatât de aproape, încât eaîi simţi mirosul decolonie precum şiîngrozitoarea încordaredin interiout lui.

— Rachel, poate esteprea devreme să-ţi spun,dar crudul adevăr estecă dacă nu o fac, am să

înnebunesc. Te iubesc,vreau să fii soţia mea.

Banca din grădinăpăru să se încovoaie subei; capul lui Rachelvâjâia, iar stomacul i sefăcu ghem.

— Ce? reuşi ea săspună în cele din urmă.

Mânecile cămăşii luiJonas erau suflecate

aproape până la cot;când se întinse şi îi luămâna lui Rachel, ea putuvedea perişorii aurii careîi străluceau pe braţ.

— Puştoaico, vrei săte uiţi la mine, te rog?încerc să-ţi fac odeclaraţie, iar tu nu-miuşurezi sarcina.

Nu avea altă ieşire;

peste o clipă, îi vaîntinde mâna, îi varidica bărbia şi o vaobliga să se uite la el. Eaîi întâlni ochii ştiind căai ei erau plini delacrimi.

— Oh, Jonas, nu, terog, nu. O mică durereluci în adâncurileochilor aurii.

— Trebuie.Puştoaico. Opţiunilemele sunt limitate: oridevii a mea, ori îmipierd minţile.

Mută, Rachel clătinădin cap. Dar Jonas îşicontinuă mişcarea, cudegetele lui strânse şireci pe bărbia ei, într-ostrânsoare aproape

dureroasă.— Dumnezeu să mă

ajute Rachel, ştiu că îliubeşti pe Griffin, ştiu căîl doreşti. Dar trebuie săînţelegi că el încăaparţine Athenei.

Pe Rachel o cuprinsedisperarea, aşa cumfocul devastase Seattle.Îşi înghiţi involuntar un

ţipăt de durere şi aprobădin cap.

Mâna lui Jonas seîndepărtă de faţa ei, iarea avu impresia că îşivede propria dezolareoglindită în trăsăturilelui frumoase, regulate.

— În ciuda lucrurilorpe care probabil le-aiauzit despre mine voi fi

cel mai devotat soţ,Rachel. Te voi iubi, tevoi ocroti…

O a treia voceinterveni, peneaşteptate, dură,duşmănoasă:

— Te va înşela, vaucide pe oricine şi oriceîţi este drag.

Griffin. Inima lui

Rachel se zbuciumă ca osălbăticiune prinsă într-o capcană din care nuputea scăpa, dar nuputea să se uite la el.

Jonas sări în picioare;cu coada ochiului,Rachel văzu cum elîncleştează pumnii.

Vocea lui Griffin erajoasă, ameninţătoare:

— Căsătoreşte-te cuel, Rachel şi te veicăsători cu omul care l-aucis pe tatăl tău cusânge rece.

Lumea se învârtea înjurul lui Rachel, şi easimţi cum fierea i seurcă până în gât,arzând-o.

— Nu! ţipă ea, deşi

un instinct primitiv,ascuns în cele maiadânci colţuri ale inimiisale acceptau cuvinteleca fiind adevărate. Ea seridică în picioare, îşidesfăcu braţele cusălbăticie, simţind cumpumnii atinseră lăţimeadură a unui piept debărbat.

Jonas îi apucă cuputere încheieturilemâinilor, oprindu-iloviturile. Când chipullui îi apăru din nou înfaţă, ea se cutremură.Vocea lui Jonas tună, canişte nori negri, care seciocnesc la distanţă:

— Minte, Rachel!Oare aş putea să mă

plimb în libertate dacăaş fi ucis un om?

Rachel se îndepărtăde el împleticindu-se,clătinându-şi capul,luptându-se să seelibereze din strânsoarealui. Ea simţi apropierealui Griffin, îi simţiprezenţa cu toatesimţurile ei. El o eliberă

fără dificultate din mânalui Jonas şi o luă înbraţe, ţinând-o strâns.Se întoarse spre poartagrădinii, încă purtând-ope Rachel care era mutăde furie.

Se auzi o uşoarăbufnitură; Rachel privicu groază cum faţa luiGriffin deveni albă, iar

ea căzu odată cu el. Nuera rănită, dar Griffinzăcea nemişcat pe dalelede piatră din acea partea grădinii, iar din ceafăîi curgea sânge. Ţipetelerămaseră ferecate îngâtul ei, în timp ce pefaţă îi curgeau lacrimile.

Ea îşi puse frunteapeste claia de păr negru

ciufulit a lui Griffin,convinsă că era mort. Înacel moment Jonas oridică cu cruzime înpicioare, una din mâiniacoperindu-i gura. Eaauzi ceva dur care îicăzu din cealaltă mână,zăngănind pe piatra dela picioarele ei. Vocealui era cea a unui nebun,

ieşind hârâit din gâtullui:

— Ţii minte ce ţi-amspus, Rachel? în noapteaîn care am fost la Operăşi apoi la hotelul meu?Ţi-am spus că atuncicând te voi lua, vei fipregătită. Acum,puştoaico, fie că ştii, fiecă nu, eşti pregătită!

Groaza şi tristeţea ofăcură pe Rachelputernică; ea se răsuci înmâna lui Jonas şi muşcătare, până când simţigustul de sânge.

El înjură răguşit şi oplesni atât de tare, că arfi căzut dacă nu ar fiprins-o.

Trebuie să ţip, se

gândea, dar nu putuscoate nici un sunet;dacă mintea îi era calmăşi raţională, în schimbtrupul ei intrase într-unfel de paralizieneajutorată, uluită.

Rachel nu putuprotesta în nici un fel, întimp ce Jonas o târîafară din grădină, peste

pajişte şi spre trăsuralui. Când o aruncă cusălbăticie înăuntru, ealeşină.

Prima senzaţie pe

care o simţi GriffinFletcher fu o puternicădurere în ceafă. El gemuşi o senzaţie de greaţă îiajunse în gât.

— Stai liniştit! serugă o voce feminină,familiară. Oh, Griffin, terog nu te mişca!

Athena. Griffinblestemă, se ridică înmâini şi în genunchi,apoi în picioare. Grădinaîi înconjura, cuprinsă deîntuneric.

Trecu un moment

până când privirea îi fuatrasă de piatra plată,stropită cu sânge, carese afla la câţiva metridepărtare, după care îşiaminti. În acea clipă, elaruncă cu sălbăticiebraţul Athenei într-oparte şi merseîmpleticându-se spregrajduri.

Întunericul începu săse împrăştie. Spre mareauşurare a lui Griffin, elconstată că încă eraziuă.

Athena îi strigănumele, iar sunetul erastrident, aproape furios.Griffin îşi continuădrumul spre grajd, găsiun cal şi îl înşeuă.

El ajunsese deja lamalul apei când îşiaminti că Jonas avea otrăsură.

Soarele era încăputernic, făcând să i sescurgă sudoarea pe ceafăşi între omoplaţi.

Pescăruşii senăpusteau certăreţ sprecerul albastru, vapoarele

treceau ducând cu elepasageri care priveauuimiţi la resturile arseale oraşului Seattle.

Disperat, incapabil săgândească normal,Griffin se lăsă să alunecedin spatele calului şiîncepu să păşească pestenoroiul presărat cumoloz, care odată fusese

o stradă, pavată culemn, ce ducea lacheiuri.

O mână îi apucăbraţul oprindu-l.

— Griff? Ce dracu’…Griffin se răsuci, gata

să lupte, dar se opri deîndată ce văzu faţa celuice vorbea.

— Malachi, rosti el

închizând ochii.— Ce s-a întâmplat,

Griffin? întrebăcăpitanul de peMerrimaker faţa luibătută de vânturi fiindîngrijorată. Nu preaarăţi bine.

Durerea din ceafa luiGriffin era puternică,orbindu-l şi făcând să-i

tremure genunchii subel. Încercă să sestăpânească şi cuvinteîncordate de explicaţii îiieşiră de pe buze.

— Unde ar putea-oduce pe fată? întrebăMalachi, cercetându-ifaţa. Dacă este undevau n d e Merrimaker îlpoate urmări, atunci jur

că o vom face.Fără grai, Griffin

aprobă din cap.O jumătate de oră

mai târziu, Merrimakerprinse un vânt bundinspre nord, careîmpinse vasul din golfdirect în Puget Sound.

Stând la prova, cumâinile strânse pe

balustradă, Griffinpierdu noţiuneatimpului. Dar remarcăcând trecură de WestPoint şi de GolfulShishole, Kingston şiPoint No Point. Soareletocmai se lupta cupiscurile masivuluiOlympic cândMerrimaker ocoli

Foulweather Bluff şiintră în gura CanaluluiHood.

Apa era adâncă înportul Providence, darnu era flux, aşa încâtMerrimaker aruncăancora la aproape unsfert de milă de ţărm.Griffin ar fi înotatdistanţa dacă Malachi

Lindsay nu i-ar fi indicatun mijloc mai bun.

După ce îi mulţumiprietenului său, Griffincoborî pe o frânghiepână la barca lăsată laapă într-o parte avasului. Trei marinaridin echipaj erau dejaacolo, ţinând barca înechilibru.

După ce Griffin îşiocupă locul lângă unadintre cele patru vâsle,ei se împinseră înMerrimaker şi începurăsă vâslească în direcţiaţărmului. Efortul acesteitrude fu ca un balsampentru mintea tulburatăa lui Griffin.

La mal, el urcă scara

de lemn familiară, făcuc u mâna echipajuluibărcii în semn demulţumire şi păşi de-alungul cheiuluiîndreptându-se spre omulţime de trecătoricurioşi să afle veştidespre marele incendiu.

Griffin îi ignoră şi, cucalm, fură iapa cenuşie a

învăţătorului care se aflaîn faţa magazinuluigeneral.

Calul era lent, dupăcum i se păru lui, dar elsări din spatele acestuia,în faţa caseiimpunătoare a lui Jonas,când observă calul careera acoperit de spumă.

Porni pe alee,

traversă veranda cu paşimari şi deschise cupiciorul ambeie uşi.Acestea se izbiră depereţii interiori, cusunet răsunător.

— Jonas! strigăGriffin, oprindu-se înholul cu podea demarmură..

El se pregătea să

controleze camerele dela etaj, când apărudoamna Hammond,tremurând şifrământând în mâinimarginea şorţului eiscrobit.

— Nu sunt aici,doctore Fletcher. Şi ăstaeste purul adevăr.

Griffin se clătină

puţin, datorită furiei şi astării sale precare.

— Spune-mi! se răstiel.

Bărbia doamneiHammond tremura.

— Au plecat să secăsătorească. Ai ajunsprea târziu.

Griffin se luptă să-şirecapete stăpânirea de

sine şi reuşi. Nu puteausă fie la singura bisericădin Providence, el ştiaasta. Field nu ar fi pututfi niciodată convins săoficieze aceastăceremonie. Asta lăsa casingura posibilitate săfie casa judecătoruluiSheridan de pe stradaprincipală.

Clocotind, Griffin serăsuci şi se întoarse laiapa extenuată caretremura lângă parulunde o legase. Nu-şiaminti nimic dindrumul în oraş.

Uşa caseijudecătorului Sheridanera deschisă pentru aprimi căldura serii de

vară, iar sunetele orgiimanipulate de doamnaSheridan îl întâmpinarăpe Griffin cândabandonă calul şi săripeste gardul din ţăruşi.

Fără să se deranjezesă bată, el năvăli însalonul înghesuit,înzorzonat aljudecătorului.

Judecătorul de pace îlprivi pe deasupracărţuliei negre, seîncruntă şi îşi înghiţi cutotul remarcile pe carevoia să le facă.

— Griffin!Jonas se răsuci, ochii

lui fiind sălbatici pe faţalui palidă. Lângă el,purtând o rochie albă,

ponosită, care probabilaparţinea uneia dintrecele patru fiice ale luiSheridan, era Rachel,care întoarse capul.

Ochii ei de ametisterau dilataţi, iarzâmbetul ei era cald şiconfuz.

— Nu eşti mort,remarcă ea vesel.

Inima lui Griffin sestrânse. El întinsebraţele, iar ea veni spreel, ca un copil, încăzâmbind în felul eiameţitor, care îţi frângeainima.

Urmă o tăceregroaznică în cameră,după ce încetă şi ultimulsunet de orgă. Griffin o

strânse pe Rachelaproape, îi cercetă ochiidilataţi, faţa îmbujoratăşi simţi o sălbaticăuşurare când înţelese căea nu intrase în acestritual de bunăvoie. Eafusese drogată, probabilcu laudanum.

Judecătorul Sheridanîşi regăsi vocea

tunătoare, oficială:— Ei bine, Griffin,

asta este o ceremonielegală…

Acum când Rachel seafla aproape, însiguranţă în curburabraţului său, furia luiGriffin explodă ca unvulcan:

— Tu, bătrân ticălos,

orb şi pompos, ăsta esteun circ! Iar mireasa afost drogată. Privirea luise mută asupra lui Jonas,ameninţătoare,invitându-l larecunoaştere. Nu-i aşavere?

Jonas era mut, rigidde furie. Faţa lui eraîmbujorată, iar în ochi

avea o licărire diabolică.Griffin făcu un semn

cu mâna, iar maxilarul îiera atât de încleştat,încât durerea se întinsepe toată lungimea de laceafă până într-unul dinumeri.

— Nu ai de gând să-ţireclami mireasa, Jonas?tună el cu o voce

sinistră. Sau ai o piatrăpregătită pentrumomentul în care măvoi întoarce cu spatele?

Jonas scoase un sunetgutural şi se aruncă.Pregătit, Griffin oîmpinse pe Rachel careamuţise în spatele lui şiaşteptă.

Dar judecătorul

Sheridan, un bărbatsolid, destul de înaintatîn vârstă, îl prinse peJonas de umeri şi îl ţinucu o surprinzătoareputere. Ochii lui vicleniîl fixau pe Griffin, iar elîi permise primelecuvinte sincere dinlunga şi foarteincompetenta sa carieră.

— Viaţa nu maivalorează mare lucruacum, Griffin. Ştii asta,nu-i aşa?

Zâmbetul lui Griffinfu ca o grimasă pe faţalui care îl durea.

— Da, domnule. Credcă ştiu, spuse elpoliticos. Acum, dacăvrei să ne scuzaţi, o să

plecăm de la ceremonie.Jonas spuse ceva

obscen şi se luptă furios,neajutorat înstrânsoareajudecătorului. DoamnaSheridan, încăîncremenită pe scaunulorgii, păli foarte tare şiscoase un mic ţipătderutat.

Griffin se aplecă spreea în chip de plecăciune,se întoarse, o luă peRachel în braţe şi o duseafară în luminaamurgului. Ameninţărilelui Jonas îi sunară cuecou în urechi totdrumul până la TentTown.

El nu acordă nici o

atenţie privirilor degură-cască care îlîntâmpinară, în timp cepăşea printre corturilecomunităţii, sprepădure, ţinând-o încă înbraţe pe Rachel, care eracomplet moale.

Ştiind că judecătorulSheridan nu-l putea ţinepe Jonas pentru

totdeauna, el evităcărarea pe care o foloseade obicei şi o urmă pecea pe care i-o arătaseBilly cu câteva luni înurmă. Rachel căscă şi îşilăsă capul să seodihnească pe umărullui.

Luminile primitoareale propriei sale case se

vedeau deja când Griffinfu izbit de umorul negrual situaţiei. El râdea cupoftă când trecu cuRachel în braţe princurtea umbrită, pescările din spate şi înbucătărie.

Molly era acolo,amestecând ceva pesobă. Când se întoarse,

aşteptând să-l vadă pefiul ei şi găsindu-l în locpe Griffin cu mireasafurată a lui Jonas,căscând în braţele sale,ea rămase cu guracăscată.

— Sfinţii să ne apere!şopti ea, când îşi reveni.

Uşor, Griffin lăsă cugrijă povara scumpă pe

un scaun. — Sper să o facă,

Molly, spuse el. O săavem nevoie de multajutor.

31

Field Hollister căscă,

îşi refăcu nodul de lacravată pentru a treiaoară şi se întoarse de laoglinda atârnatădeasupr a biroului dindormitor. Fawn şedea în

balansoar, cu mâinileîmpreunate în poală.

— Ai vrea să nu fieduminică? întrebă Fieldcu blândeţe.

Ea îşi ridică ochiimari spre el.

— Tu n-ai vrea?replică ea.

Field oftă.— Dacă este să spun

adevărul, duminica nu afost niciodată ziua meapreferată.

Un zâmbet jucă pebuzele lui şi el îl reprimă,d a r acesta îi apăru înochi.

— Da, într-adevăr,am început să urăscduminicile de când eramun băieţandru. De opt

ani. Este o povestetristă.

Fawn chicoti, deşi nuar fi vrut.

— Oh, spune-mipărinte Hollister, careeste trista ta poveste?

El împrumutăpostura importanţă, pecare o văzuse că tatălsău o lua în aşa-numitele

de către Griffin,„DuminicilorBrimstone”, odihnindu-şi mâinile pe unimaginar amvon.

— Aşa după cumvoiam să spun, când amfost întrerupt atât degrosolan, era duminică,iar eu aveam opt ani.Tatăl meu făcea o

expunere privindpăcatul lui Gluttony careera unul dintre favoriţiimei şi se întâmpla camătuşa Gertrude să fieîn vizită la noi. Ea, fiindo doamnă cu ocorpolenţă maipronunţată, luă predicadrept un afrontpersonal! Field se aplecă

puţin în faţă, cu ochiistrălucitori şi voce dince în ce mai puternică.Şi ce crezi că s-aîntâmplat, doamnăHollister?

Fawn îşi clătinăcapul, ochii strălucindu-i de voioşie.

— Ei bine, am să-ţispun eu! bubui Field, în

adevărata tradiţie atatălui său. Ea a începutsă se foiască în stranalângă mine şi – ascultă-mă, pentru că acestaeste purul adevăr –corsetul ei. Cedă şi îisăriră balenele. Îninocenţa mea, am primitnişte ghionturi încoaste!

Fawn se balansa acumîn faţă şi în spate,încercând să-şi opreascărâsul.

Fawn continuă fărămilă:

— De un perete decarne nestăpânită,trebuie să întrebi tu…

El se încruntăameninţător.

— Ei, ai de gând săîntrebi sau nu?

Fawn reuşi să aprobedin cap.

El zâmbi,balansându-se pecălcâiele tocite alecizmelor sale, aşteptând.

— Ei bine! strigăsoţia lui. A fost unperete de carne

nestăpânită?— Bineînţeles că nu!

Eu am izbucnit înhohote de râs puternice,iar tatăl meu m-a târâtafară, chiar în mijloculdiscursului despreGluttony şi m-a bătutmăr!

Fawn râse până cândlacrimile începură să-i

curgă pe faţă. Apoi seridică şi îşi puse capulpe pieptul lui Field.

— Sunt atât desperiată, şopti ea.

Field o ţinu aproape.— Şi eu, răspunse el. Cincisprezece minute

mai târziu, el îşi ocupălocul obişnuit în

amvonul bisericiipresbite din Providence.Se dusese vestea desprecăsătorie; feţeleenoriaşilor erauîmpietrite de revoltă.Field închise ochii unmoment şi când îideschise din nou îl văzupe Griffin stând înpragul uşii deschise,

zâmbind, cu braţeleîncrucişate pe piept. Elînghiţi, apoi anunţă cumândrie căsătoria lui cuFawn Nighthorse.

Urmă, o tăcereameninţătoare şi atuncisoţia judecătoruluiSheridan, Clovis, seridică, sprijinindu-se cumâinile de spătarul

stranei din faţa ei.— Winnfield

Hollister, ştii cum sesimte Dumnezeu cândbărbaţii albi se însoarăcu indiene!?

Field o văzu pe soţiasa încordată şi îşi ridicăbărbia. Apoi îşi dreseglasul:

— Luminează-mă,

doamnă Sheridan. Cumse simte Dumnezeu înlegătură cu asta?

Clovis se foi şi devenistacojie.

— Tu ai… ai avutrelaţii cu această femeiede luni de zile şi noi toţiştim acest lucru. Nu estecorect, asta-i tot!

Era o agitaţie

generală care prevesteaun suculent scandal, iarField îşi aminti cuseriozitate că eraduminică şi că el eraparohul acestei turme.Dar înainte de a putearăspunde, ochii îi furăatraşi din nou asupra luiGriffin, care venea acumpe interval cu un sac din

pânză umflat.Chiar la baza

amvonului, el desfăcusacul şi cel puţin douăduzini de pietre serostogoliră pe podea.Griffin se aplecă, luă omica piatră într-o mânăşi i-o întinse graţiosdoamnei Sheridan.

— Ai onoarea, Clovis,

spuse el, pe o voceplăcută. Hai. Aruncăprima piatra.

Clovis se aşeză, faţa eiserioasă fiind palidă.

Griffin luă altă piatrăşi o întinse poliţistului.

— Dar tu Henry? Noiştim că tu nu ai nici unpăcat.

M u s t a ţ a lu Henry

tremura şi el îşi feriochii.

Griffin păşi înainte şiînapoi acum, faţa luiexprimând o uimirerăutăcioasă,îndreptăţită.

— Nu vrea nimeni?Dar acestea sunt pietrebune, solide, din PugetSound. Ele dor când fac

contact cu carnea şi cuosul, Fraţi şi Surori –aveţi cuvântul meuprofesional pentru asta!

Până în acestmoment, Field nu maivăzuse o întreagăadunare care să roşeascăla unison. Dar o văzuatunci şi era o priveliştepe care avea să o ţină

minte toată viaţa.Griffin, după ce-şi

spusese părerea cusinceritatea obişnuită,abandonă sacul cu pietreşi se aşeză lângă Fawn săasculte. O făcu atât deatent, încât Fieldaproape râse cu vocetare.

Predica se desfăşură

cu bine, iar mulţimeaera atentă, dornică să serevanşeze. Ei cântară cumultă convingereimnurile indicate şi nufu nici o surpriză cândpatru familii diferite îiinvitară pe soţiiHollister la cina deduminică.,

Field refuză politicos

invitaţiile, rămânând înurmă în biserică, chiardupă ce ceilalţi, inclusivFawn, ieşiră afară să steade vorbă sub ulmii dincurte. El se aplecă, luă opiatră din sacul adus deGriffin şi o învârti înmână. Era aspră,maronie, poroasă şiacoperită cu muşchi de

un verde-aprins.Probabil că provenea depe malurile lacului iubital lui Billy Brady, careera ascuns undeva înpădurea din spatele luiTent Town.

Un zâmbet apăru înochii lui Field Hollisterşi rămase acolo. GriffinFletcher dispreţuise

religia organizată decând îl ştia şi totuşi, înmomente ca acestea, i sepăru lui Field că nimeninu ar fi putut practicamai asiduu principiilede bază ale credinţei.

El se aşeză într-unadintre stranele dinapropierea amvonului,învârtind încă piatra în

mâini. Griffin era unmister. Provoca răni şiapoi le vindeca, iubindpacea şi apoi pornindbătălii, făcând pasiunealui pentru RachelMcKinnon evidentăpentru toţi cei carevoiau să vadă, apărând-o, îngrijind-o cu otandreţe pe care Field

nu le văzuse la e l pânăatunci.

Contradictoriu aşacum putea el să parăpentru oricine altcinevaîn afară de FieldHollister, Griffin era celmai moral dintrebărbaţi. Închizând ochii,preotul se rugă în tăcereca prietenul lui să nu fie

ars de focurile iadului pecare le crease cupropriile lui mâini, cevindecau.

— Field? Era Fawn,iar mână ei era uşoarăpe umărui lui. El seîntoarse şi privi spre ea.Era în avantajul ei, segândi el, că ea nu avunici o reacţie la lacrimile

de pe faţa lui. Efectele de durată ale

laudanumului dat deJonas, o făcură pe Rachelsă se simtă letargică şineliniştită, disperată şiîncrezătoare, furioasă şiapatică. Ea încerca săreia cele întâmplate înziua anterioară şi nu-şi

aminti nimic altcevadecât că fusese târâtăpeste pajiştea O’Riley şiaruncată în trăsura luiJonas.

Oftă, închise cartea şiprivi în gol spreşemineul gol.

Nu-i mai rămăsesenici o iluzie în minte, înceea ce-l privea pe Jonas.

Era evident, în ciudamanierelor lui degentleman, că el era aşacum Molly şi Griffinsusţinuseră că este.

Rachel se cutremură,înţelegând că dacă nu arfi fost Griffin, ea s-ar fitrezit în aceastădimineaţă în patul luiJonas, legată în mod

legal de el. A avut noroccă nu a profitat de ea întrăsură sau la bordulvaporului care probabili-a adus de la Seattle.

— Oare?Mintea lui Rachel nu-

şi putea aminti, dartrupul ei da.

Din motivepersonale, probabil

printre altele şi mândria,el nu se atinsese de ea.

Molly intra, purtândo tavă ceainicul şi ceştilede porţelan transparentdădeau un clinchetreconfortant, atuncicând ea aşeză tava pe omăsuţă între scaunul luiRachel şi cel pe careşedea de obicei Field

Hollister.— Ei, duminica este o

zi plictisitoare, oftă ea,aşezându-se. E bine căeşti aici, scumpo.

Rachel zâmbi şi seîntinse să toarne ceaiul.

— Tocmai măgândeam că aş fi putut fiîn altă parte astăzi, dacănu era Griffin. Molly,

chiar este adevărat că ela dat buzna în casajudecătorului şi m-a luatde acolo pe sus, aşa cumai spus?

Molly oftă din nou,îndoindu-şi confortabilpicioarele sub ea şisorbind gânditoare dinceai.

— Da, Rachel. Aşa

mi-a spus când s-aîntors, purtându-te pebraţe, iar tu parcă eraigata să te frângi. Atuncimi-a povestit cum Jonasl-a doborât cu o piatră şite-a luat cu el.

Rachel simţi o nevoiebruscă să se încreadă înaceastă femeie blândă,să-i spună că probabil

purta copilul lui Griffinşi să-i ceară sfatul. Darchiar în momentul încare această dorinţă luanaştere în inima ei, eaştiu că nu o poateaccepta. Credinţa luiMolly era îndreptată înprimul rând faţă deGriffin, iar ea i-ar fitransmis imediat vestea.

— Ce se va întâmplaacum?

Molly se cutremură,în ciuda căldurii dinacea zi.

— Nu că aş dori acestlucru, dar se anunţănecazuri mari care sevor abate asupranoastră, Rachel. Şicurând.

Rachel se gândi laclădirea solidă a mameisale şi la faptul că l-arputea vedea pe GriffinFletcher în fiecare zi,câte puţin, şi gemu.

— Crezi că ar trebuisă plec?

— A fost o vremecând am crezut că estemai bine, Rachel, spuse

Molly, în timp ce ochiiei de smarald, sinceri, îiîntâlniră pe cei ai luiRachel. Acum este preatârziu, cred eu. Griffinsau Jonas – probabilamândoi – te-ar urmărişi te-ar târî înapoi. Nu,asta nu se va termina,mă tem eu, până cândunul din ei te va avea şi

celălalt va fi mort.Rachel simţi un nod

în stomac.— Mort? întrebă ea,

uluită.Şi atunci îşi aminti că

Griffin credea că tatăl eieste mort, lucru pe careîl credea şi ea, deşi i sepărea insuportabil.

Ceaşca zdrăngăni

ameninţător pefarfurioară când o pusejos.

— Dacă moareGriffin, şopti eaîntretăiat, vreau şi eu sămor.

Expresia din ochii luiMolly era de nepătruns,la fel cum era şi timbrulvocii ei:

— Şi Jonas? Ce aisimţi dacă ar muri el,Rachel?

Rachel îşi cercetăinima.

— Dacă este adevăratcă Jonas l-a ucis pe tatălmeu, aşa cum spuneGriffin, atunci sper să fiespânzurat. Dar nu aşvrea ca el sau oricare alt

bărbat, să moară dincauza mea.

Molly îşi întoarsebrusc faţa, dar culoareaei obişnuită îi dispărusedin obraji, lăsând înurmă o paloareînspăimântătoare.

— L-aş ucide cumâinile mele pe reptilaasta, dacă aş fi la fel de

puternică ca un bărbat!Dar genul ăsta nu moarespânzurat; ăştia scapăîntotdeauna, ca şi cumnimic nu s-ar fiîntâmplat!

Urmă o tăcere lungă,încordată, înainte caRachel să îndrăzneascăsă vorbească:

— Molly, chiar crezi

că au mai fost şi alţii?O lacrimă curgea pe

faţa albă, tensionată alui Molly.

— A fost Patrick almeu – odihnească-se înpace – unul dintre ei.Locuiam într-unuldintre corturi, cam dedouă luni, când Jonas s-adecis brusc că ar trebui

să avem o căsuţă.Patrick era un lucrătoratât de bun, puternic,spunea el. Ei bine, eu nuştiam, nici Paddy, darmutarea într-una dintrecăsuţele alea drăguţe dincărămidă avea un preţteribil. Iar Jonas s-aasigurat că sunt singură– cu excepţia lui Billy –

când a venit după chirie.Rachel plângea acum,

aşa cum făcea şi Molly,pentru că înţelegea preabine. Ea n-ar fi spus niciun cuvânt nici dacă ar fidepins viaţa ei de asta,dar se întinse şi puse cublândeţe mâna pe braţulfemeii care tremuralângă ea.

Cu un calmdevastator, Mollycontinua, iar faţa ei eracea a unei femei caretrecuse printr-uncoşmar fără sfârşit.

— Am încercat săscap, dar nu am reuşit.Eram însă diferită decelelalte; când Paddy almeu s-a întors din

munţi, i-am povestit. Els-a dus după Jonas – erafurios la culme, dar nus-a mai întors niciodatăacasă.

— Nu te-ai dus lapoliţist? întrebă Rachel,tremurând şi ea.

Râsul lui Molly furăguşit şi amar.

— Poliţistul? Henry

este numai un negustor,Rachel, şi mai este şiprieten de afaceri cuJonas. M-am dus la el, cao proastă şi i-am spus căPatrick zace undevaomorât.

— Şi nu a făcutnimic?

— Ba da, a făcut ceva.M-a bătut pe umăr şi a

spus că totul va fi înregulă. Şi apoi s-a dusdirect la Jonas.

Rachel închise ochii,aşteptând, ştiind cărestul povestirir va fiîntr-un fel chiar maigroaznic decât ceea ce s-a întâmpiat înainte.

— Eu împachetamlucrurile mele şi pe ale

lui Billy în noapteaaceea, deoareceintenţionam să neîmbarcăm pe primulvapor care ar fi plecatdin Providence,indiferent unde ar fimers. Dar a venit Jonas.Avea doi bărbaţi cu el,care au dat cu piciorulîn uşă şi au intrat în

casă, la fel… la fel casoldaţii care obişnuiausă facă în Irlanda. Jonasm-a luat din nou, darasta nu este partea ceamai rea, Rachel. L-aubătut pe Billy al meu,atunci când a încercat sămă apere.

Greaţa, răul se sui caun acid în gâtul lui

Rachel.— Şi de asta el…— Din cauza asta

biata lui minte este aşacum este.

— C-cum ai scăpat?— Era multă gălăgie

şi cineva s-a dus şi l-aadus pe Field Hollister.Griffin era cu el când aintrat şi, cum probabil

că-ţi imaginezi, a fost obătaie cum nu maivăzuse oraşul ăsta. Jonasşi oamenii lui s-au târâtafară din casă, Rachel,dar era deja prea târziupentru Billy şi pentrumine şi, în mod cer t,prea târziu pentruPatrick. Jonas a fostinterogat după asta, dar

judecătorul s-a făcut cănu vede lucrurile clar.Aşa că Billy şi cu mineam venit să lucrăm aicipentru doctor şi am fostfoarte fericiţi pentruasta.

Rachel era prea uluităpentru a vorbi, iar Mollyera pierdută în amintiricare trebuiau să fi fost

insuportabile.Şedeau încă acolo,

distruse şi tăcute, cândGriffin intră mormăindşi aprinse lampa cucherosen de pe şemineu.

— Doamne sfinte,bombăni el. Ce s-aîntâmpiat cu voi două?Locul ăsta esteîntunecos ca un

mormânt.Rachel privi în sus,

nefericită, uimită săconstate că sosise dejanoaptea. Lacrimile pecare nu fusese în stare săle verse, mai devreme,porniră într-un sălbatictorent. Tatăl ei era mort,Patrick al lui Molly eramort.

Cunoaşterea acestorfapte era îngrozitor desuportat.

Griffin veni spre eaîncet, o ridică înpicioare şi o ţinu. Guralui era caldă pe tâmplaei, braţele puternice înjurul ei, dar Rachel nu sesimţea în siguranţă. Seîndoia acum că se va

simţi vreodată însiguranţă.

Vocea lui Molly eraproaspătă, deşiresemnată:

— Atunci greşealaeste a mea, spuse ea. Sămă ierte Sfânta Fecioară,dar i-am povestitadevărul despre JonasWilkes.

El era furios; Rachelputu simţi mânia luigata să erupă. Totuşicuvintele lui sunarăblând, când trecură pelângă urechea ei.

— Te rog, Molly, vreisă pregăteşti cina?

Când Molly ieşi,Rachel îşi ridică faţaspre Griffin.

— O să vină dupămine, nu-i aşa? Jonas osă vină după mine.

Ochii lui Griffin nu seîndepărtară de ai ei.

— Da, spuse el. Credcă da. Rachel, mărită-tecu mine, acum, astă-seară.

Rachel îi cercetă faţaşi în acel moment ştiu

că Athena minţise, că oiubea pe ea, că nu sefolosise de ea. Deasemenea ştia că nuputea spune da, deşitotul în interiorul eidorea acest lucru. Dacăo făcea, Jonas îl va omorîîn mod sigur.

Ea se întoarse pentrua-şi ascunde durerea din

ochi.— Nu pot, spuse ea.Tăcerea era

ameninţătoare, grea, iarGriffin o întrerupse cuglas răguşit:

— De ce nu?Rachel ridică bărbia

şi îşi aminti de adevărultragic, brutal.

— Nu te iubesc,

minţi ea, rugându-se cael să accepte asta fără sămai pună întrebări.

Dar Griffin o întoarsecu faţa spre el. Ochii luinegri luceau, iarmaxilarul îi era încleştat.Îi apucă bărbia cuputere.

— Mai spune o dată,spiriduş! ordonă el.

Ea nu ar fi putut faceasta dacă nu ar fi avut obruscă imagine a luiGriffin întins mort.Orice ar fi fost mai bine,chiar să se mărite cuJonas, sau să fie vândutăcăpitanului Frazier.

— Nu te iubesc,repetă ea, pe un tonplat, indiferent. Durerea

îi schimonosi faţa; elînchise ochii pentru unmoment. Rachel folosiacest timp pentru aîncerca să-şi înfrângătristeţea care i se urcădin inimă în ochi.

El privi din nou spreea, ca şi cum ar fi simţitceva, dar apoi îi dădudrumul şi ieşi din

încăpere. Trântirea uşiidin faţă semnalasfârşitul decepţiei, iarRachel căzu într-unscaun acoperindu-şi faţacu ambele mâini şi dinnou începu să plângă.

Ar fi vrut să plângăfără oprire, dar era cevamai puternic în ea, cevace nu va ceda chiar şi

atunci când acesta ar fipărut singurul lucrurezonabil pe care să-lfacă. Conştientă cătrebuia să se grăbească,Rachel McKinnon îşiînghiţi tristeţea şi încă odată fugi din casa luiGriffin Fletcher.

În timp ce seîmpleticea prin pădure

şi apoi prin Tent Town,ea încerca să se convingăsingură că de data astaGriffin nu o va urmări.

Era târziu când uşadin faţă se deschise, darMolly Brady auzi clanţamişcându-se şi apoizgomotul zăvorului. Ease aşeză drept în scaun,în faţa şemineului şi se

ruga cu ardoare ca dedata asta să nu fieexplozii de mânie.

Griffin intră încamera luminată slab,faţa lui arătând obosită.Parcă era ceva frânt îninteriorul lui; ca şi cumspiritul ar fi fost scos cuforţa dinăuntru şidoborât. Ochii lui negri

erau goi.Încet, Molly retractă

rugăciunea. Chiar şi unadin cele mainecontrolate explozii defurie ar fi fost depreferat decât aceastămoarte ciudată, lentă,pe care o văzu acum lael.

— Unde este Rachel?

îndrăzni ea.El merse spre poliţa

şemineului, se prinse deaceasta cu ambele mâinişi îşi lăsă capul în jos.

— La locuinţa luiBecky.

Molly se ridică. Nuputea risca să-l atingă,deşi ar fi vrut să-i oferepuţină alinare, aşa cum

i-ar fi oferit şi lui Billydacă ar fi avut nevoie.

— Am auzit totul dinhol, Griffin, mărturisiea.

Griffin tresări uşor,dar nu răspunse.

Acum erau lacrimi înochii lui Molly şi învocea ei, dar ea nu sesimţea ruşinată din

cauza asta.— Oh, Griffin,

prostule, nu ai înţeles căea te minţea? Nu ţi-aidat seama ce încerca easă facă?

El scoase un sunetrăguşit, dispreţuitor.

— Oh, cred că înţelegbine.,

Toată dorinţa ei de a-

l alina se evaporaseacum; Molly simţidorinţa de a lovi cupumnii în spatele ăstainaccesibil.

— Rachel te apără petine!

Faţa lui Griffin eraînspăimântătoare cândse răsuci de lângăşemineu, atât de

înspăimântătoare, încâtMolly se trase înapoi doipaşi.

— Rachel continuăacolo unde a întreruptmama ei! se răsti el.Apoi trecu pe lângămenajera lui revoltată,uluită şi ieşi din birou.Tocurile cizmelor luifăceau un zgomot de

tunet pe trepte.

32

Rachel fu oarecum

uimită când se trezi înpatul mamei sale în aceadimineaţă de luni, darîşi reveni repede. Astăziva concedia fetele,barmanul, pe toţi, cu

e xc e p ţ i a lui Mamie,bucătăreasa.

În timp ce se spăla şise îmbrăca în rochia dincoton, pe care Molly i-oîmprumutase cu o zi înurmă, ea se hotărî săîntrebe ce profituri aleafacerii s-au obţinut înlipsa ei. Cu puţin noroc,poate că vor fi suficienţi;

bani pentru a cumpăracâteva lungimi destambă şi poplin pentrurochii.

Saloon-ul fuseseînchis duminicabineînţeles, dar reveneala viaţă când Rachelcobora scările abruptedin lemn pentru a-şiface anunţul.

A fost mai dificildecât îşi închipuise săspună acestor femei caredeveniseră dure că vortrebui să-şi cauteangajament în altă parte,dar Rachel reuşi acestlucru cu suficientădemnitate.

Tom Rawlins,barmanul, izbucni în

râs.— Fata lui Becky să

conducă o pensiune!Asta mă face să râd!

Rachel rămaseneclintită, dar vocea îitremura puţin cândvorbi:

— Mă bucur căgăseşti asta amuzant,domnule Rawlins. Dar

este o realitate faptul căaceastă clădire îmiaparţine şi că nu amintenţia să vând sufletesau… sau…

Una dintre femei, oblondă înaltă, subţire,cu figura de pedagogă,răsuci o cană cu cafeafierbinte între palme şizâmbi.

— Ar fi bine să te uiţiprin registre înainte de aface prea multepresupuneri,domnişoară McKinnon.Nu ar surprinde penimeni dacă îl vei lua capartener de afaceri pedomnul Jonas Wilkes.

Rachel îşi îndreptăumerii, deşi perspectiva

de a avea ceva de-a facecu acel bărbat atroce ofăcea să se cutremure îninterior, şi ieşi dinîncăpere pentru a luavraful de registre negrepe care Tom Rawlins leadusese din spatelebarului.

În relativasingurătatea a

bucătăriei, unde Mamiegătea la sobă, Rachel citiregistrele şi află adevărulsumbru. Deşi actualulparteneriat fusesedizolvat, mai existauîncă datorii neplătite. Şiîncă considerabile.

Mamie aşeză ofarfurie cu jumări în faţanoii stăpâne, împreună

cu o cană de cafeafierbinte, aromată.

— Îi datorezi acestuibărbat multe, dupăexpresia feţei tale.

Posomorâtă, Rachelaprobă din cap. Ar fitrebuit să fie pregătităpentru asta. Jonas îimenţionase o relaţie deafaceri cu mama ei chiar

în ziua în care l-acunoscut, dar situaţiaapăru ca un adevăratşoc, brutal.

— Nu cunosc preamulte despre legi,Mamie, dar cred că arputea să-mi ia locul.

Mamie se aşeză greoi,ignorând prostituatelecare veneau şi plecau

din bucătărie, servindu-se cu micul dejun,aducând căni de cafeagoale, prădând rafturilecămării de alimente pecare le preferaujumărilor. Trecu multtimp până când îndrăznisă-şi spună părerea:

— Domnul Wilkes nuva fi încântat cu

pensiunea, Rachel. Maiales că nu există niciunsaloon pe distanţă decâteva mile în jur.Oamenii lui vor finemulţumiţi şi vorîncepe să caute de lucruîn alte părţi.

Rachel înghiţi cugreu, ştiind că Mamieavea probabil dreptate.

— Mama mea nu şi-aadministrat banii foarteînţelept, nu-i aşa,Mamie?

Aceasta zâmbi, iarochii ei rotunzi,castanii, aveau o privireîndepărtată în ei.

— Cred că nu. Eavoia să-i plăteascădatoriile domnului

Wilkes şi îi dădea atâţiabani cât putea. Necazulera că tot timpul câteuna dintre fete avea pecineva bolnav acasă. Deasemenea, Becky dădeamereu credit unorpersoane nepotrivite. Numai ştiu câţi lucrătoriforestieri au plecat fărăsă plătească nota de

plată la bar.Rachel se gândi la

copilul pe care îl purta şijură să rezolve aceastăproblemă. Nu puteacontinua să conducă unbordel nici măcarpentru o singură zi şi nuva putea fi de acord cuvânzarea de carne vie.Dar se părea că nu va

putea închide Becky’sPlace fără să lupte.

Pe neaşteptate, mânamaronie, lucioasă a luiMamie se aşeză peste aei.

— Du-te la doctorulFletcher, copilă. El arebani şi te va ajuta… ştiucă o va face.

Culori aprinse

apărură pe faţa luiRachel, îmbujorându-iobrajii.

— Mai bine mor.— Atunci ce ai de

gând să faci? Nimenialtcineva, în afară deJonas Wilkes însuşi, nuare ce să-ţi împrumute.

Rachel se ridică încet,tristă. Era obosită, atât

de obosită, dar sesăturase să fugă.

— Am să merg acumla domnul Wilkes, ca săîncerc să ajung la oînţelegere cu el.

Oricât de incredibilpărea, faţa neagră a luiMamie păli puţin.

— Nu! BeckyMcKinnon mă va bântui

nopţile de aici înaintedacă te voi lăsa să daiochii singură cu acestbărbat!

— Mă duc, Mamie!spuse Rachelîncăpăţânată. Nu vezi?Trebuie!

— Ascultă aici,copilă! ţipă Mamie,ridicându-şi greutatea

din scaunul de lângămasă şi arătând cu undeget negru,ameninţător. Nu estenici un secret ce s-aîntâmplat la casajudecătorului Sheridannoaptea trecută; toatălumea vorbeşte despreasta de atunci. Îmiînchipui că Jonas Wilkes

este mai mult decâtnebun în legătură cuasta, iar când estenebun, este meschin.

— Dacă este furios pecineva, Mamie, atuncieste furios pe Griffin.Chiar dacă aş fi vrut sărămân şi să măcăsătoresc, ceea ce maimult ca sigur că nu

voiam, nu mi s-ar fipermis asta. Deci a măacuza pe mine nu arenici un rost.

— Nimic din ceea ceface Jonas Wilkes nu arerost, Rachel. Nu te ducela el.

Înainte ca Rachel săpoată răspunde, seproduse o zarvă la uşa

bucătăriei şi în saloon.Şi atunci ştiu, instinctiv,că altcineva a făcutalegerea în locul ei.Jonas Wilkes o scutisede drumul până lalocuinţa lui.

El îi tuna numele.Rachel tremură,

întâlni numai în trecereprivirea uimită a lui

Mamie şi se întoarse sămeargă în saloon pentrua da ochii cu balaurul.

Prostituatele fugiseră,lăsând pile de unghii,ţigări aprinse şi ouăprăjite în urma lor.Chiar şi Tom Rawlins îşiabandonase postul dinspatele barului lung,lustruit.

Dar Jonas era calm,într-un fel înfricoşător.Rachel văzu, cu un amaramuzament, că el seîmbrăcase în grabă. Nupurta haina, nicicravata, iar cămaşa eradescheiată la gât.

— Ce îţi închipui căfaci? o interogă el, pe unton răguşit, cu ochii

aurii lucind.Rachel stătea la o

distanţă precaută,conştientă că Mamie seafla în spatele ei.

— Ce îţi închipui tucă fac, Jonas? replică eacu o uşurinţă pe care nuo avea.

Picioarele încălţate cucizme ale lui Jonas erau

depărtate, iar mâinilestrânse în pumni eraufixate în şolduri, în modclar, încercările ei de a-lbloca urmau să fie fărăsucces.

— Nu am pretenţia săştiu, spuse el, dar dacăai intenţia să continuiafacerea familiei, atunciam o surpriză pentru

tine: nu vei reuşi.— Asta nu este nici o

surpriză, domnuleWilkes. Dacă voi reuşi,acest saloon va deveni opensiune până lasfârşitul săptămânii.

Ceva pe faţa lui Jonasse relaxă; incredibil, elîncepu să râdă. LuiRachel i se păru că trecu

o eternitate până cândveselia lui se transformăîntr-un zâmbet uimit,neîncrezător.

— O pensiune? Oh,da, mi-ai spus parcăodată aşa ceva.

Neştiind ce să facă,Rachel aprobă din cap.

Jonas arăta acum maipericulos decât înainte.

Era ceva în zâmbetul luiînţepenit, în felul cumprinsese spătarul unuiadintre scaunele dinsaloon, care o făcură peRachel să se teamă chiarşi pentru viaţa ei.

— Şi atunci unde sevor alina oamenii mei,dacă acest loc se vatransforma în pensiune?

Rachel îşi ridicăbărbia.

— „Alinarea" lor nueste preocuparea mea,Jonas Wilkes. Este vorbade nevestele şi de copiiilor care mă interesează.

Jonas îşi ridică osprinceană aurie.

— Cât de nobil!începi să semeni cu

Field Hollister, Rachel,sau chiar mai rău, cuGriffin!

Furia o susţinu peRachel, deşi ar fi vrut săfugă de acest bărbat şide nebunia lui stăpânită.

— Ştiu ce înseamnăsă trăieşti într-un cort.Puricii te ciupesc, ploaiaîţi curge pe faţă şi nu

poţi face o baie…Zâmbetul lui era mai

puţin ameninţător, înciuda cuvintelor.

— Iar ţie îţi place săfaci baie, nu-i aşa,Rachel? După o pauză,Jonas continuă, înainteca Rachel să poatărăspunde. Du-te sus şiadună-ţi lucrurile,

domnişoară McKinnon.Plecăm.

Rachel clătină dincap.

— Nu.Jonas oftă, iar vocea

lui deşi blândă, eratăioasă.

— Eşti o micăcombinaţieneascultătoare, nu-i aşa?

Ei bine, Rachel, existăanumite calităţi pe carele pretind de la onevastă, iar supunereaeste una dintre ele.Mişcă!

— Nu sunt nevastata, Jonas Wilkes, şi nicinu am intenţia să fiu,vreodată!

Din nou, Jonas oftă,

dându-şi capul pe spatepentru a cerceta tavanul,ca şi cum ar fi aşteptatsă primească indicaţii deacolo. Rachel fu luatăprin surprindere degestul său şi fu îngrozităcând, cu o dexteritate decare nu l-ar fi crezut înstare, el micşoră spaţiulîntre ei şi îi apucă

braţele cu putere,dureros.

Rachel încercă săţipe, dar. Sunetul îi muriîn gât. Ea stătea acolopur şi simplu,înţepenită, privind lafaţa lui schimonosită.

— Lecţia numărulunu, răsuflă el sălbatic.Apoi se aşeză pe un

scaun şi o trase peRachel după el. Cu oputere de maniac, el opuse pe genunchi, ca peun copil, şi începu să oplesnească peste şezut.

Revoltată, Rachel seluptă, iar vocea îi ieşidin gât ca nişte ţipeteascuţite. Niciodată pânăacum ea nu fusese mai

furioasă, nu se simţeamai umilită.

Dar Jonas era laînălţimea bătăliei; el oţinea cu uşurinţă. Iarpalma lui îi cădea pesteşezut cu regularitateferoce, biciuitoare. Seauzi un clichet într-oparte a camerei şisimultan se deschiseră

uşile saloonului.Rachel privi spre uşi,

probabil pentru căteama ei de alte umilinţeera mai mare decâtcuriozitatea. DacăGriffin o va vedea astfel,va muri.

Dar era AthenaBordeau, care stătea înpragul uşii; părul ei

argintiu era luminos înîntunecimeaameninţătoare a zilei.Un mic zâmbet îiînflorise pe buze şi ea îşiscoase mănuşile cumişcări calculate. Ochiiei albaştri erau fixaţi peuşa bucătăriei şiscânteiau amuzaţi.

— Mai bine a-i lăsa-o

în pace, Jonas. Dacă nu,negresa aia de acolo osă-ţi zboare creierii.

Loviturile încetară şiRachel fu eliberată.Stinghereala care îiîmbujorase faţa păli andse ridică în picioare şi ovăzu pe Mamie stând însaloon şi ţintind cu opuşcă ţeasta lui Jonas.

El se ridică în picioareatât de rapid, încâtRachel, care era lângă el,de abia îşi putu ţineechilibrul. Privirea dinochii lui eraameninţătoare.

Nestingherită, Mamieprivi pe deasuprapatului puştii lustruiteşi îi întâlni privirea.

— Ieşi de aici,Wilkes. Dacă nu, o să fienevoie să culeagăbucăţile din tine până laWenatchse!

Athena râse.— Cred că vorbeşte

serios, Jonas.Cu o ciudată

demnitate, având învedere situaţia, Jonas îşi

lăsă în jos mânecilecămăşii şi îşi puse la locbutonii. Privirea i semută asupra lui Rachel,posesiv, arzătoare.

— Tu îmi datorezi omulţime de bani, spuseel pe un ton jos. Într-unfel sau altul, va trebuisă-ţi achiţi datoria,puştoaico.

Mâna lui Rachel, deprea multe oriindependentă de creier,se ridică răzbunătorspre faţa lui şi făcu unimpact dur.

Probabil conştient depuşca lui Mamie, Jonasnu făcu nici o mişcarepentru a răspunde fizic,dar cuvintele lui fură la

fel de dure ca o izbitură:— M-ai mai plesnit o

dată, Rachel, şi a fost ogreşeală chiar şi atunci.De data asta, estedezastruos.

— Ieşi! suflă Rachel,gâfâind, în timp cemâinile i se încleştară,iar unghiile îi intrarăadânc în carne.

Dar Jonas oftă numai,se uită speculativ laîntreaga făptură a luiRachel şi murmură:

— Ai douăzeci şipatru de ore, puştoaico.După scurgerea acesteiperioade, te vei afla lauşa mea sau vei dori să fiînţeles „motivul”?

Sensul, oricât de

voalat, era clar pentruRachel.

Şi dacă nu voiînţelege „motivul”?

El îi confirmă cu calmsuspiciunile.

— Atunci anumitepersoane pe careamândoi le cunoaştem şile iubim vor aveaprobleme de respiraţie.

Ai la dispoziţie o zi ca săte decizi, Rachel.

Aparent sătulă deaşteptare, Mamie traseun foc. Oglinda dedeasupra barului sesparse în bucăţi şi cândfumul se risipi, Jonastocmai părăsea saloon-ul, trăgând-o pe Athenaîngrozită după el.

— Şi să nu mai viiaici! ţipă Mamie după ei.

Rachel căzu pe unscaun, tresărind cândşezutul ei lovit se atinsede lemnul tare. Unadupă alta, prostituateleapărură, cu poşetele înmână, arătând palide şifoarte conştiente declimatul periculos de la

Becky’s Place.— După ce trecu o

oră, nu se mai afla decâtuna singură.

— Blonda înaltă carevorbise când Rachelanunţase intenţia ei de aînchide bordelul.

Numele ei era Elsa şiea o informă pe Rachelplacid că ar vrea să

rămână în continuare,dacă era în regulăpentru toată lumea. Eaeconomisise câţivadolari, iar când Rachel aînţeles sensul lucrurilorşi s-a adresat lui Wilkes,Elsa recunoscu, că s-arputea transformaBecky’s Place din nou înprofit, într-un scurt

timp. Rachel ascultatoate astea în tăcere,sorbind cafeaua cuconiac pe care i-oadusese Mamie şidorindu-şi să nu fi auzitde Providence sau deWashington Territory.

Fusese o proastă sărămână, să lase lucrurilesă ajungă acolo unde

ajunseseră. Acum eradoborâtă, odată pentrutotdeauna, şi nu aveanici o scăpare.

Dacă ar fiîmprumutat bani pentrudrumul cu vaporul şi arfi fugit la Seattle sau înalte oraşe, Jonas l-arucide pe Griffin. Dacărămânea mai mult de

douăzeci şi patru de ore,agăţându-se de visul eiprostesc de a conduce opensiune, rezultatul ar fiacelaşi.

Rachel îşi încrucişăbraţele pe masă şi îşipuse capul pe ele într-omută disperare. Griffin oceruse de soţie şi ştia căel o iubea, dar nu se

putea întoarce nici la el.Şansele erau prea marica el să moară subit, învreun „accident”misterios sau chiar sădispară complet, aşacum s-a întâmplat cutatăl ei şi cu PatrickBrady.

Suspine mici de plânsîi scuturau umerii lui

Rachel şi îi înfundarănasul.

Va trebui să seprezinte singură la Jonasîn decurs de o zi, în chipde cedarenecondiţionată.

Mâna Elsei se odihnicu precauţie pe unul dinumerii ei.

— Nu mai plânge,

scumpo. Jonas nu estechiar atât de rău, zău; cemai contează câtevabătăi şi din când în cândun chin în pat,comparativ cu atâtabănet?

Rachel începu săplângă mai tare.

Athena şedea liniştită

pe scaunul din trăsură înfaţa lui Jonas, cu mâinileîn poală. Când va fi însiguranţă să vorbească, ova şti.

— Ai îndoieli?întrebă ea, după cinciminute, când încordareade pe faţa tensionată alui Jonas îi spuse căsosise momentul.

Jonas scoase un sunetciudat, disperat, parcăera un sughiţ de pitns.

— De ce am făcutasta? întrebă el.

— Cred că o doreştiatât de tare, încât numai poţi judeca raţional,Jonas, nu poţi să-l omoripe Griffin, nu am săpermit asta.

— Linişteşte-te,dragă. Nu am intenţiasă-l omor.

— Nimeni nu poateşti asta! se răsti Athena.Şi dacă mai faci scenedin astea ca la saloon-ullui Becky, s-ar putea sănici nu mai ai ocazia.

Incredibil, Jonasizbucni în râs.

— Nu ştiu. Să o batpe puştoaica aia aproapecă merita să mori,merita din plin acestlucru. Chiar şi Griffincred că ar fi de acord cuasta.

Athena ar fi vrut săplângă, deşi nu prea ştiade ce.

—Şi acum ce o să

faci, Jonas?El îi întâlni ochii şi

zâmbi.— Mă retrag,

bineînţeles. Îmi voi cerescuze, poate chiar măvoi umili.

Athena îşi clătinăcapul.

— Eşti nebun, JonasWilkes! Nebun de-a

binelea şi fără echivoc.Jonas se aşeză mai

bine în scaunul trăsurii,oftă fericit şi îşi cuprinsemâinile la ceafă.

— Da. Şi sunt într-ocompanie măreaţă,doamnă Bordeau. Într-adevăr companiemăreaţă.

— Nebun! scuipă

Athena, privindpriveliştea pe lângă caretreceau şi ploaia uşoarăcare tocmai începuse săcadă.

Noaptea trecu cu o

diabolică încetineală, înceea ce o privea peRachel. Se zvârcoli şi serăsuci în patul mamei,

auzind apropierearapidă a proprieisentinţe în cadenţa ploii.

Sunetele careacompaniau zorile nu îiaduseră alinare. Stândlângă fereastră şi privindapele canalului, Rachelasculta ţipetelepescăruşilor care parcăprevesteau nenorocire;

zdrăngănitul cratiţelor şial oalelor în bucătărialui Mamie, de dedesubt;plânsetul singuratic,îndepărtat alferăstraielor de lapoalele muntelui.

Dar mai erau şi altesunete – care erauneobişnuite. Roţi detrăsuri, înjurături

înfundate, zgomotulcontinuu al unui ciocan.

Rachel merse încamera goală de lângăcea a mamei sale şi privispre Providence şi spreport. Dar după cumdescoperi, nu era nevoiesă privească atât dedeparte, întrucâtzgomotul venea din

dreptul unor tufe deferigă şi de mure la odistanţă de nici cincizecide yarzi faţă de loculunde stătea ea.

Structura unei clădiriimpunătoare se ridica,iar Jonas Wilkes eraacolo, dirijândoperaţiunea.

Impulsiv, Rachel se

opinti în oblonulferestrei până cândacesta cedă, se aplecă şistrigă:

— Ce faci?Jonas zâmbi şi îşi

scoase pălăria, udă deploaie, într-o plecăciunecurtenitoare.

— Sper să nu tederanjeze un saloon

lângă pensiunea ta? îirăspunse el jovial.

Rachel înghiţi.— Pensiunea mea?,Jonas aprobă din cap.— Este toată a ta,

puştoaico. Şi în ceea cepriveşte micul dezastrude ieri, îmi pare rău.Pentru mare parte dinel, în orice caz.

Oamenii care lucrauprintre căruţe şi cai îşicontinuau treaba fără săpară că-i intereseazăconversaţia, deşi Rachelştia că ei se vor grăbi săpovestească, cuvânt cucuvânt, la prima ocazie.La ora când soareleapunea, toţi dinProvidence şi din

taberele de munte ştiaudespre gestul măreţ allui Jonas.

Dar ce avea el oare degând?

Rachel simţi că o dorobrajii roşii.

— Pentru care parteîţi ceri scuze, domnuleWilkes? întrebă ea.

— Ultimatumul de

douăzeci şi patru de ore,răspunse el. Asta a fostiraţional din partea mea.

Iraţional. Ce cuvântnepotrivit pentru ceeace ceruse.

— Dar bă… darcelelalte?

Jonas râse.— Asta nu pot să neg,

puştoaico. Asta mi-a

făcut mare plăcere şi nu-mi pare rău.

Presupunând că ar fitrebuit să fierecunoscătoare, Rachelse făcu stacojie, se traseînapoi şi trânti fereastraatât de tare, încâtgeamul se sparse şi căzula picioarele ei, ca niştemici clopoţei sonori.

33

Zâmbetul de pe faţa

lui Field Hollister eraneplăcut în ceea ce îlprivea pe Griffin. Cu ofigură posomorită, elînchise geanta medicală,zbârli părul blond ca

paiul al micului săupacient, cu ochii măriţi,şi întrebă:

— Ei bine, ce este?.Field privi băieţelul

care stătea întins pe unpat într-un colţ alcortului şi zâmbi maitare,

— Nu-l lua în seamăpe doctorul Fletcher,

Lucas, îi spuse elcopilului. El dormea laora când s-au predat laşcoală maniere decomportament lamarginea patului.

Lucas păru încurcat,dar îi era prea răupentru a vorbi mult:

— Mi-a dat oportocală, îi zise lui

Field apărându-se,ţinând fructul cadovadă. Vezi?

— Trebuie să măcorectez, răspunse Field,în timp ce Griffin trecupe lângă el şi ieşi dincort, rămânând ca ostană de piatră în ploaiatorenţială. Îi făcea binesă-i curgă pe faţă, să-i

lipească părul de frunte,să-i ude cămaşa.

Field îi mai spuseceva băieţelului şi apoiieşi să i se alăture luiGriffin. Acum nu maiera nicio urmă dinzâmbetul de maiînainte, ci numai oprivire tristă,îngrijorată.

— Gripă? întrebă elcu voce joasă.

Griffin aprobă dincap.

— Mai sunt şi altecazuri?

Griffin îşi dădu capulpe spate şi lăsă ploaia să-i cadă direct pe faţă.Răceala acesteia îi maiîndepărtă o parte din

oboseala îngrozitoare pecare o simţea, dindurerea acută.

— Două, spuse elblând.

Field îi, apucă braţulşi îl împinse spregrămada de corturi dinmijlocul miciicomunităţi.

— Până acum, şuieră

el, când se aşezară la unadintre mesele lungipentru a bea una dintrecafelele abominabile alelui Chang, aş fi pututjura că ai atâta minte,încât să nu stai în ploaie!

Griffin încercă unzâmbet, dar nu reuşidecât o grimasă.

— Linişteşte-te,

Field. Doctorii nu seîmbolnăvesc.

Deasupra, ploaiabătea în apărătoarea depânză.

— Ba s-ar putea.Griffin arăţi ca naiba;când a fost ultima datăcând ai dormit?

El sorbi cafeaua,blestemă iritat şi se

întinse după o cană cusmântână. O porţiegeneroasă transformăfiertura într-o culoarede lemn de santal şi îimai atenuă puţinamăreala.

— Nu dorm, Field.Este pierdere de timp.

— Vrei să continuiaşa până când ai să cazi

din picioare? răbufniField, amestecândpropria cafea cu atâtaforţă încât linguriţazdrăngăni de marginileceştii de email.

Griffin întâmpină cuo încruntare ochiifurioşi, de culoareturcoaz.

— Ultima dată când

am leşinat, prietene, afost când tu şi camaraziităi m-aţi adormit cucloroform. Acum,întrucât nu am avutocazia să discutămdespre asta, realitateaeste că nu am apreciatgestul.

Privirea lui Field eraîncă directă, încă plină

de provocare.— Sunt convins că

nu, spuse el. Şi nici nuîmi pasă. Crezi că va fi oepidemie?

Cafeaua se coagula pelimba lui Griffin, iar elabia se abţinu să nu oarunce pe podeaua curumeguş. Umerii care îldureau se mişcară

evaziv.— Este posibil. Locul

ăsta dă naştere la boli;este o minune că încă nua izbucnit tifosul sauholera.

Preotul păli uşor.— Ei bine, ceva

trebuie făcut!Din nou Griffin ridică

din umeri.

— Spune-i asta luiJonas, prietene.Corturile alea ude şiferăstraiele în aer libersunt domeniul lui, nu almeu:

Exasperat, Field semai forţă să ia trei saupatru înghiţituri decafea.

— Poate că este asta,

dar pacienţii sunt ai tăi,Griffin.

— Doar nu-ţiînchipui că am uitatlucrul acesta, nu-i aşa?întrebă Griffin plat.Apropo, de ce zâmbeaiacolo în, cortul luiLucas?

— Rachel, îi răspunseField şi zâmbetul fu din

nou în ochii lui, deşiacum era mai precaut.

Numele produse odurere ascuţită îninteriorul lui Griffin,dându-i o notămorocănoasă în voce:

—Ce-i cu ea?— Nu-mi vine să cred

că n-ai aflat încă!Griffin privi spre

prietenul său.— Ce-i cu ea? întrebă

din nou.Field râse.— L-a învins pe Jonas

Wilkes, Griffin, cu puţinajutor din partea luiMamie şi a puştii sale.

Griffin deveni foarteatent.

— Ce?

— Ea a închis Becky’sPlace, Griffin. Mâine sedeschide ca PensiuneMcKinnon.

Nerăbdător, Griffinfăcu cu mâna că nu-linteresează şi insistă:

— Nu are importanţăpensiunea, dar ce estepovestea asta cu Jonas,Mamie şi o puşcă?

Urma un zâmbeţ –unul adevărat – în colţulgurii lui Field.

— După cum apovestit Mamie, Jonas avenit în salon răgând caun leu şi a cerut caRachel să-şiîmpacheteze lucrurile şisă plece cu el.

El făcu o pauză şi îşi

ridică ambele mâinicând văzu furia de pefaţa lui Griffin.

— Ei, lasă-mă sătermin, vrei? Rachel arefuzat, nu preapoliticos şi au avut unschimb de vorbe.Griffin, probabil că ea l-a împins pe Jonas preadeparte, că el a bătut-o

la fund.Deşi gândul că Jonas

a atins-o pe Rachel înorice fel, stârnindgânduri criminale înGriffin, nu se putu oprisă nu zâmbească laimaginea care îi apăru înminte.

— Şi eu care credeamcă este atât de rău, spuse

el.Field râse, iar mâinile

lui apucară cana de cafeagoală.

— Mai este. Mamie ascos puşca, pe carepretinde că o ţine laîndemână pentru cazulcă niscai vagabonzi îşipun în cap să dea ospargere în acea

locuinţă, şi a îndreptat-ospre capul lui Jonas. Înacel moment, el s-agândit că este maiînţelept să se retragă şisă înceteze să o loveascăpe Rachel. Numai că elnu s-a retras suficient derepede, după placul luiMamie, aşa încât aceastaa tras un foc de

avertisment şi a lovitoglinda pe care Becky oexpediase din SanFrancisco.

— La naiba,murmură Griffin, preaobosit pentru a râde.Ochii lui cercetară faţalui Field, văzând privireaserioasă în spatelezâmbetului.

— Ce este ce nu-mispui?

— Mamie a avutimpresia că Jonas aveaintenţia să omoare pecineva, dacă Rachel nuapărea la uşa lui îndecurs de douăzeci şipatru de ore.

Griffin sări înpicioare atât de rapid,

încât banca pe careşezuse căzu într-o parte,pe podeaua cu rumeguş.

— Să-l ia naiba pe fiulăsta de căţea, am să…

Field îşi clătină capulcu fermitate.

— Stai jos, Griffin.Acum.

— Asta…— Ascultă-mă! Jonas

a dat înapoi şi cred că şitu ar trebui să faci asta.Dacă tu nu faci scandal,există şanse ca nici el sănu facă.

Griffin de-abiaasculta sfaturileprietenului său. Era preaocupat să se gândeascăcum se făcuse de râs, câtde prost fusese să o

creadă pe Rachel când îispusese că nu-l iubeşte.De două ori, trupul ei îispusese elocvent că îliubea.

El apucă marginilemesei cu ambele mâinişi blestemă. Mollyavusese dreptate; Rachelîncerca să-l protejeze.Iar el avusese

suspiciunea că ea ar fimers la locuinţa luiJonas dacă ar fi trebuit,numai pentru a salvaascunzătoarea.

— Spui că Jonas s-aretras. Dar ce garanţiiexistă?

Field se încruntă.— Cine ştie?

Presupunerea mea este

că a regretat că şi-aarătat adevărata faţă, aşacum a făcut-o,

Griffin se răsucibrusc, abandonându-l peprietenul său, cafeaua şibanca răsturnată. Afară,ploaia continua să cadăpe pământ, ca şi cum arfi vrut să spele lumea delucruri rele cum era

Tent Town.El alergă, fără haine,

fără să-l intereseze cumarăta, până când ajunsela uşile încuiate de laBecky’s Place. Ud până lapiele, suflând greu dincauza oboselii, ridicăamândoi pumnii şi bătula uşi până când una dinele se întredeschise.

Rachel stătea acolo,cu ochii de orhideemari, cu bărbia ridicaţi.

— Ai minţit! spuse el,jubilând. Ai crezut căJonas mă va ucide dacăte măritai cu mine şi ai„minţit“!

Buza ei inferioarătremura.

— Eu tot cred că ar

putea-o face, GriffinFletcher. Şi nimic de pelume nu-mi poateschimba această părere.

El se întinse spre eaprecaut, cuprinzându-iumerii cu mâinile.

— Există o singurăproblemă în privinţaraţionamentului tău,spiriduş. Eu mă descurc

cu Jonas.— O lacrimă se

scurse pe obrazul luiRachel, iar ea clătina dincap.

— Nu. Jonas nu estesincer cu tine, Griffin. Elte poate ataca atuncicând nu te aştepţi, aşacum a făcut la Seattle, îngrădina O’Riley.

— Bine, conchiseGriffin. Poate că da. Deobicei el face lucruri defelul acesta. Ştiu asta,dar mai bine îmi asumacest risc decât sătrăiesc fără tine,

Rachel îşi lăsă faţa,udă de lacrimi, să seodihnească pe una dinmâinile lui.

— Te iubesc, GriffinFletcher, Dar nu mă voimărita cu tine pânăcând nu voi şti că nu voisfârşi ca văduvă, aşa cums-a întâmplat cu MollyBrady.

În acel moment,Griffin era gata săaccepte aproape orice.El oftă.

— Trebuie să măîntorc la vizitele mele,spiriduş. Vrei să-mi faciun serviciu?

Rachel zâmbinesigură.

— Ce anume?— Încetează să te mai

îngrijorezi cu ceea cemi-ar putea face Jonas.Totul va fi în ordine.

Ea nu păru delocconvinsă, dar lui Griffinnu-i păsa. Ea îl iubea şi,pentru moment, asta eratot ceea ce aveaimportanţă. Se aplecă, osărută uşor şi se întoarsesă plece.

Rachel îi apucăbraţul.

— Griffin?

— Ce este? întrebă el,întorcându-se tocmai latimp pentru a vedea oumbră tristă în ochii ei,care apoi dispăru.

Pete roşii se adunarăpe pomeţii ei şi ea priviîn altă direcţie.

— Nu-i nimic, zău.A-i putea veni astă-searăla cină şi să-i aduci pe

Molly şi pe Billy?Ceva se strânse în

interiorul lui Griffin şi elştiu că sentimentul nuavea nici o legătură cuceva atât de monden cao cină. Ce era aceaîntunecime ciudată,tristă pe care o văzuse înochii ei?

— Rachel…

Dar ea plecase brusc,închizând uşilesaloonului în urma ei.

— Ora şapte! strigăea dinăuntru, un fel deveselie răsunându-i învoce.

Griffin se întoarseîncet la Tent Town,indiferent la ploaie, lacăruţele ce se chinuiau

să meargă prin mocirlagroasă şi la frumoasafemeie cu păr argintiucare îl urmărea dinveranda caseijudecătorului Sheridan.

Athena ar fi preferatsă stea cu Jonas, aşa cumfăcuse şi noapteatrecută, dar nuîndrăznea. Cerul ştia,

dacă Griffin ar fi auzit căea dormise sub acelacoperiş, orice şansă dea ajunge la el ar fi fostratată.

Oftă în timp ce ridicăuna dintre ceşcuţele deceai spre buze, privindu-l pe Griffin mergândprin ploaie. „Te iubesc!”strigă ea după el, în

tăcere.Dar atunci, tocmai

când Athena era sigurăcă va trebui săpărăsească veranda luiSheridan şi să alergedupă Griffin Fletcher, cao femeie de moravuriuşoare, apăru Clovis. Cade obicei, ea observaprea multe.

— Sinceră să fiu, nuştiu ce ai văzut latânărul ăsta necioplit,plictisitor, Athena, ciripiea, în timp ce o anumitărevoltă personală îi luciîn ochi. Dacă ai fi văzutcum a stricat frumoasacununie a domnuluiWilkes şi lucrul acelagroaznic pe care l-a

făcut în biserică…Interesul Athenei

crescu. Ea auzise denereuşita ceremoniei decăsătorie, dar episoduldin biserică era cevanou.

— Ce s-a întâmplat,în biserică vreau săspun?

Clovis se cutremură

la amintirea episodului.— Normal, noi toţi

eram tulburaţi de faptulcă Field Hollister a luatde nevastă o indiană –cred că ştii că îi dădusesperanţe lui Rudy a mea– şi eu, cel puţin, voiamsă-l fac să afle ceea cegândeam. Îţi vine săcrezi că Griffin Fletcher

a venit, mergând peintervalul din mijloc, caşi cum ar fi pus piciorulde bunăvoie într-obiserică, cu un sac depietre! închipuie-ţi, mi-aîntins una dintrepietrele acelea şi mi-aspus „Clovis, aruncă tuprima, piatra”.

Athena se făcu că

tuşeşte, aşa ca să-şipoată acoperi gura cu omână.

Clovis, care crescusepatru fiice, nu putu fipăcălită de aceastătactică.

— Râzi dacă vrei, dardacă exista cineva maiviciat în acest oraş decâtGriffin Fletcher, aş vrea

să ştiu!— Vicios? reuşi

Athena să spună,înghiţind cu greutate.Griffin?

Clovis aprobă dincap, atotştiutoare.

— Îi face curte uneiadintre femeile alea dinTent Town, Athena. Şieste fata lui Becky

McKinnon!„ A fost chiar mai

mult decât numaicurte", se gândi Athenaşi dintr-o dată nu-i maifu greu să se abţină de lazâmbete. De fapt, ea îşipierduse completrăbdarea.

—Oh,Clovis, nu maipoţi fi atât de supărată.

Eşti furioasă, pentru cănu s-a însurat cu unadintre fiicele tale!

Clovis se înroşiputernic şi replică:.

— Athena, asta a fosto obrăznicie din parteata! Aşa vorbescdoamnele în Franţa?

Athena îşi aminti cănu erau hoteluri în

Providence şi îşi îndulcitonul, într-o încercarede a o îmbuna pe gazdaei.

— Nu, spuse ea.Doamnele nu vorbescaşa nicăieri, îmi cerscuze.

Mulţumită, Clovis îibătu uşor mâna.

— Nu-i nimic, dragă.

Nu-i nimic. Şi dacă vreisă atragi atenţia luiGriffin Fletcher, existădoar un singur mijloc. Osă dăm o petrecere!

Perspectiva nu eraprea grozavă.

— Griffin urăştepetrecerile, se tânguiAthena. Probabil că nuva putea fi târât departe

de corturile aleazdrenţuite, completă eaîn gând.

Clovis ridică dinumeri şi din nou o urmăde iritare îi apăru înochi.

— El nu a venit lanici una dintrepetrecerile organizate demine, admise ea. Brusc,

faţa ei se lumină şiciripi: Trebuie să teîmbolnăveşti!

Un zâmbet înflori pebuzele pline ale Athenei.Dumnezeule, ştia căboala era un lucru pecare Griffin nu-l puteaignora.

— De fapt, chiar măsimt puţin rău, spuse ea.

În decurs de treizecide minute, Athena fuinstalată în patul dincamera de oaspeţi a luiClovis, arătând foartebolnavă.

Mormăind, Griffin îşi

scoase ceasul dinbuzunarul vestei şi privispre el. Era aproape ora

şase şi jumătate şi nicimăcar nu avusese ocaziasă-i spună lui Mollydespre invitaţia la cină alui Rachel.

Îşi îndreptă umerii.Ei bine, va vedea ce nueste în ordine la locuinţaSheridan, va mergeacasă şi se va schimba.Cu puţin noroc, ar putea

fi totuşi la Rachelînainte de ora şapte.

Ploaia care îl apucasemai devreme, era cupuţin mai mult ca oplictiseală. Griffin treceaprin ea, iritat,întrebându-se caredintre fiicele lui Clovismâncase peste măsură.

În momentul în care

el bătea la uşa din faţă ajudecătorului Sheridan,dispoziţia lui era foarteproastă.

— Ce este? se răsti elcând Clovis îl lăsă săintre.

Bărbia ei tremurapuţin şi Griffin observă,cu amuzament, că eanu-l iertase pentru

ultima lui vizită înaceastă casă, în timpul„căsătoriei” lui Jonas, şipentru scena pe care ofăcuse, cu pietrele, dupăce Field îşi anunţasecăsătoria.

— Musafirul nostru,spuse ea înţepat, arenişte supărări.

Griffin îşi frecă ochii

cu degetul arătător şi celmare de la mâna stângăşi oftă.

— Arată-mi drumul,Clovis. Nu am toatănoaptea la dispoziţie.

Soţia judecătorului îiaruncă o privire jignităşi arătă spre scară. — încamera de oaspeţi,doctore Fletcher, acolo

unde era Rudy atuncicând înălţimea Sa te-achemat în noapteaaceea.

Griffin îşi aminti şi îşistăpâni un zâmbet, întimp ce urca treptele.Fusese multă zarvă înnoaptea aceea de iarnă,cu multă zăpadă; Clovisşi judecătorul îl luaseră

din pat, la o oră absolutintolerabilă chiar şipentru un doctor deţară, convinşi fiind că„copilul” lor, în vârstă detreizeci şi doi de ani, erape moarte, având oboală îngrozitoare. Înrealitate, Griffinconstată că Rudyconsumase de una

singură două plăcinte cumere şi că nu aveanevoie de altceva decâtde o morală şi o clismă.

El încă zâmbea cândbătu la uşa dormitoruluide la etaj.

— Intră, doctore,spuse o vocea tremurată,o voce surprinzător defamiliară.

Griffin ascultă şiîngheţă când o văzu peAthena privind spre elpe după margineacuverturii din satinalbastru. În modcategoric era o străluciresănătoasă în ochii mari,indigo, iar camera nuconţinea acel mirossubtil, specific bolii

reale.— Tu? spuse el plat.Athena îşi tremură

genele dese.— Ei bine, sunt

bolnavă, Griffin, insistăea cu o notă răutăcioasăîn voce.

Muşchii lui Griffin seîncordară. Păşi încameră, îşi puse geanta

medicală pe un birou şiîşi încrucişă braţele.

— Neîndoielnic, fu elde acord, nefăcând nicio mişcare să se apropiede pat.

Buza de jos tremura,dezminţind licăruldiabolic din privire.

— Nu mă crezi! îlacuză ea.

Griffin se gândi la ceitrei copii din TentTown, care poate aveaunevoie de el în oricemoment şi la Rachel,care îl aştepta săpetreacă cu ea o searănormală, liniştită. Furialui era rece şi dură.

— Bineînţeles că nute cred. Ce vrei de fapt,

Athena?Ea se aşeză în pat, iar

cuvertura scoase unfâşâit uşor când se mişcădezvelindu-i umerii albişi linia dintre sâni.

— Ei bine, ştiam cănu te pot păcăli. Dar eştiatât de afurisit GriffinFletcher, încât sincer nuvedeam cum aş putea

avea un moment desingurătate cu tine decâtdacă aş fi fost să fiudoborâtă de o oarecareboală!

Mecanic, Griffin îşiscoase ceasul şi îlconsultă. Cincisprezeceminute, Rachel îl aşteptapeste cincisprezeceminute.

— Nu reuşesc să-midau seama ce anume aivrea de la mine, Athena.Dacă nu mă înşalămemoria, eu am fostîntotdeauna ultimullucru la care te-aigândit.

Athena închise ochii,iar de data asta expresiaei părea sinceră.

Culoarea i se scurse dinobraji, iar buzele ei eraustrânse peste dinţii albi,perfecţi.

— Oh, Griffin, amfost o proastă, ştiu asta.Nu mă poţi ierta?

Griffin oftă.— Nu mai este vorba

de iertare, Athena, poatenici nu a fost. Pur şi

simplu, nu simt nimicpentru tine.

Ochii albastru-închisse deschiseră mariacum, lucind cu patimă,în semiobscuritateaîncăperii. Ploaia bătea îngeamuri şi asaltaseacoperişul.

— Din cauză luiRachel McKinnon!

El îşi luă geanta înmână şi se pregăti săplece.

— Athena, tu ai ales.L-ai vrut pe Jonas. Şiasta s-a întâmplat cumult timp înainte să ştiude existenţa lui Rachel.

Cuvintele calme alelui Griffin nu avurădarul să o potolească pe

Athena.— Nu l-am dorit pe

Jonas! ţipă ea, curevoltată frustrare. Te-am vrut pe tine – amvrut un soţ – şi nu un felde nebun umanitar caresă întoarcă spatele unuiimperiu forestier pentrua face pe infirmierapentru o mulţime de

calici!Indiferenţa pe care o

simţea Griffin îlsurprinse ghiar şi pe el.Fusese suficient defurios să ucidă înnoaptea în care seîntorsese de la SanFrancisco. Auzise bârfelechiar înainte de a mergede-a lungul cheiului şi a

năvălit în casa lui Jonaspentru a o găsi peAthena cuibărită veselăîn alt pat. Acum, aceastăamintire nu îl mişcadeloc, nu-i provoca nicichiar un detaşat dispreţ.

El râse răguşit, deAthena, de Jonas şi chiarde el însuşi:

— Mă pedepseai că

am refuzat generoasaofertă a tatălui meu, nu-I aşa? Tu te-ai culcat cuJonas, pentru că eu nuvoiam să renunţ lamedicină, nu voiam sătai cherestea şi să teplimb prin toatăEuropa?

Athena îşi aruncăpăturile, pe jumătate

isterică de furie.— Nebun! ţipă ea. Ai

fi putut să fii bogat!Griffin îi cercetă

trupul frumos, care îitremura, şi rămaseneimpresionat degoliciunea ei. Dacăsimţea ceva, aceasta erao plictiseală clinică.

Râse din nou.

— Rămas-bun,Athena, spuse el. Apoi seîntoarse şi ieşi.

Ceva se sparse detocul uşii şi căzu lapodea, cu zgomot decioburi. Griffin încărâdea când ieşi afară înploaie.

34

Mary Louisa Clifford,

una dintre nevestele dinTent Town, aşteptaliniştită, rochia şi părulfiindu-i ude de ploaie,când Griffin ajunse lapoarta din faţă a casei

lui Sheridan.— Doctore… începu

ea încurcată, mâinile eirăsucind materialul udal fustei. Doctore, estevorba de fetiţa mea. Arefebră atât de mare, încâtnu mă mai recunoaşte.

Griffin o uită peAthena şi o uită şi peRachel. Luă braţul

femeii şi o împinseînapoi pe trotuarul careducea spre Tent Town,ţipând întrebări despresimptomele copilului,încercând să acoperezgomotul ploii.

Fawn Hollister şedealângă patul fetiţei cândGriffin şi Mary Louisaintrară în viteză în cort,

iar privirea din ochii eicăprui îi îngheţă peamândoi.

— Este prea târziu,spuse ea.

Mary Louisa scoaseun ţipăt de durere, iarsunetul îl mobiliză peGriffin, făcându-l să searunce spre forma mică,liniştită de pe pat.

— Fă ceva, şuieră el,deşi Fawn se îndreptadeja spre femeiaînnebunită, trăgând-oîntr-o îmbrăţişare.

Griffin îngenunchelângă pat şi îşi puseurechea pe pieptulcopilului. Nici o bătaie ainimii.

El trase o înjurătură,

împinse în spate capulfetiţei şi se aplecă să-isufle aer în nas şi îngură. În spatele lui,gemete neomeneşticontinuau.

Griffin apăsa pieptulmicuţ cu podul palmei,dorind că inima săînceapă să bată din nou.Timp de câteva minute,

el continuă tratamentul,alterând insuflarea deaer în plămânii copiluluicu masajele pe inimă.

Rezultatul fu ungeamăt răguşit, de-abiaauzit, o uşoară tresărirepe faţa mică, de ceară.

— Care este numeleei? o întrebă el pefemeia de lângă el, care

amuţise.— Alice, spuse Mary

Louisa, într-o şoaptăaspră.

Griffin îşi puse dinnou capul pe pieptul luiAlice şi auzi o bătaietremurată. Îşi ridicăcapul, cu precautesperanţe.

— Alice! comandă el

vioi, Ascultă-mă! Mamata este aici şi ea vrea catu să te întorci! Alice,vino înapoi!

Copilul scoase unoftat slab, tremurat şi înobraji îi apăru puţinăculoare.

— Înapoi… murmurăea.

— Este bine, o

îndemnă Griffin, maiblând acum. Te rog…vino înapoi!

Pleoapele lui Alicetremurară; bătălia eravizibilă pe faţa ei mică,palidă.

Griffin îşi puse omână pe fruntea ei.

— Este bine, spuse el.Pentru moment,

fetiţa lui Mary LouişaClifford se întorseseacasă. Griffin se ridică şiîşi îndreptă ochii spreacoperişul ud de ploaie,care picura.

Alice nu scăpase încăde pericol şi într-un felîi venea greu să seîntoarcă şi să dea ochiicu uşurarea fericită a

mamei. Nu existasiguranţa recuperării,chiar şi în condiţiiideale, iar condiţiile dinacel loc, în mod cert, nuerau cele ideale.

Mary Louisa era lângăel, trăgându-l de mânecăşi privind cu mirare lacopilul adormit.

— Doctore? imploră

ea.Griffin se forţă să

privească la femeie.— Este încă în stare

critică, spuse el. Iaracest cort…

— Griffin? îiîntrerupse Fawn, cuvocea ei mică şi gâtuită.Griffin, i-ar fi cald înlocuinţa noastră.

El se întoarse atât debrusc, încât mişcarea lesurprinse pe cele douăfemei.

— Nu spuse el aspru,luptându-se să-şicontroleze emoţiileaprinse din interiorullui. Nu, Fawn, gripa estecontagioasă. Dacă esteposibil, aş vrea să o

limitez la Tent Town.Ceva se mişcă în gâtul

lui Fawn, iar ochii eicăprui erau întunecaţide durere.

— Atunci la căsuţamea. Cea în care amlocuit când…

Dorind să oscutească, Griffin priviîn altă parte, părând

foarte interesat delampa cu cherosen, carefumega şi stătea pe ocutie de ambalaj înmijlocul cortului.

— Da, spuse elmorocănos. Asta este oidee bună. Dacă te duciacolo şi aprinzi un focbun, eu am să o duc peAlice cu trăsurica.

Fawn se grăbi să seexecute, în timp ce MaryLouisa căuta în zadar opătură uscată în care săo înfăşoare pe fetiţă. Încele din urmă, Griffingăsi haina lui înghesuităsub scaunul dintrăsurică şi o înfăşură peAlice în ea.

La uşa cortului

Clifford, el se întâlni cuField, care era palid şiagitat.

— Familia Robertsoneste toată bolnavă,Griffin, şopti el, privindîn jos la micuţa formădin braţele prietenuluisău. Iar Lucas este mairău.

Griffin înjură încet şi

puse copilul în braţelelui Field.

— Du-o la coliba luiJonas, Field, spuse elîntâlnindu-i privireadirectă. Fawn este acolo,pregăteşte lucrurile.

Un muşchi se încordăpe maxilarul lui Field,dar el nu manifestă altăreacţie vizibilă la

menţionarea unui loc pecare avea toate motivelesă-l urască

— Vrei să fac cevaanume după aceea?

Griffin se mişcă dejaîn jurul lui,îndreptându-se sprecortul Robertson.

— Da, se răsti ei. Amnişte chinină acasă.

Molly ştie unde este.Adu-mi tot ce am acolo.

Situaţia în următorulcort era disperată.Doamna Robertsonmurise deja, iar ceipatru copii ai ei nu erauprea departe. Cei maimic, un sugar, murisedeja, atunci când Fieldse întorsese cu chinina

cerută, – Griffin le dăducelorlaţi trei copii dozedintr-un medicamentcare ştia că adesea nuavea efect, înjurând dincând în când. Nu eranimic care să le ofere, înafară de chinină şirelativa căldură dincăsuţa de cărămidăgoală a lui Jonas.

Neobosit, Field merseînainte şi înapoi întrecentrul din Tent Town şicăsuţa în care nevastalui sătisfăcuse poftelelacome ale lui JonasWilkes, fără să seplângă, purtând copiiibolnavi pe care îi indicaGriffin la fel de grijuliu,ca şi cum ar fi fost ai lui

proprii.Dacă Griffin ar fi avut

timp, ar fi admiratdevoţiunea prietenuluisău pentru o cauză careera fără speranţă.

Rachel stătea la

fereastra saloonului,uitându-se în întuneric,dezamăgirea

cuprinzând-o încet-încet. Nu putu privi laMamie, când mânablândă a femeii se aşezăpe braţul ei.

— Ştii cum este cudoctorii, spusebucătăreasa blând,Probabil că este ocupatpe undeva.

Rachel înghiţi, dar

durerea era acolo; nu seducea în jos şi nu o lăsasă rostească nici uncuvânt.

— Vino să mănâncicina înainte să serăcească, o grăbi Mamie;vocea ei era înceată şimaternă, insuportabil deblândă. Am ţinut totul lacald.

Rachel clătină dincap, nenorocită,incapabilă să-şipărăsească veghea de lafereastră.

— Nu mi-e foame,reuşi ea să spună.

— Prostii. Hai, vinode la fereastra aia, chiarîn clipa asta şi ia ceva demâncare.

Tocmai când sepregătea să refuze dinnou invitaţia, văzu oformă întunecată care semişca prin ploaie, îndirecţia saloonului.

Ea deschise bruscuşile pentru a-l vedea peField Hollister carestătea pe verandă, cuapa curgându-i şiroaie.

— Rachel… Griffin aspus…

Rachel se întinse şi îltrase pe Field în căldurasaloonului tăcut.

— Uită-te la tine! ţipăea, scoţându-i fărămenajamente haina udă.O să mori depneumonie, FieldHollister!

— Aduc nişte cafea,spuse Mamie, grăbindu-se spre bucătărie.

Field îşi trecu omânecă peste faţă,încercând în zadar săşteargă apa de ploaie. Separe că fugise, întrucâtrăsuflarea lui eraîntretăiată, iar obrajii îierau îmbujoraţi. Când

Mamie îi înţinse o canăcu cafea, el se înecă laprima înghiţitură.

Rachel era foartesperiată.

— Field, te rog, ceeste? ’

Deodată, îi apăru unzâmbet slab în ochiialbaştri.

— Griffin nu poate

veni la cină, spuse el.— Nu trebuie să fii

un geniu pentru a vedeaacest lucru, comentăMamie, într-o iritarebine dispusă. Probabilcă este deja miezulnopţii.

Field îşi recăpătaserespiraţia şi nu mai eranici o urmă de zâmbet

pe faţa lui acum – numaitristeţe şi disperare, şi ooarecare emoţie. Rachelnu-l recunoştea.

— Este epidemie degripă în Tent Town,explică el în cele dinurmă, între prudentesorbituri de cafea.Griffin nu a putut pleca.

Rachel îşi uită

dezamăgirea legată decina pe care ea şi Mamieo pregătiseră cu atâtagrijă şi privi spre Field.

— Cât de grav este?Ochii lui Field erau

disperaţi.— Este foarte grav,

Rachel. O femeie şicopilul ei sunt morţi, iarGriffin este de părere că

vor mai muri şi alţiipână dimineaţă.

— Mă duc pânăacolo! ţipă Rachel,întorcându-şe şi privinddisperată după o haină.

Dar Field îşi pusecafeaua deoparte şi oapucă de umeri cufermitate.

— Nu, spuse el sec.

Griffin a spus că trebuiesă stai aici…

Rachel se eliberă.— Griffin a spus,

Griffin a spus! îl imităea. Griffin Fletcher nueste Dumnezeu şi nu-mipasă ce spune el.

— Ar fi mai bine să-ţipese! ripostă Field. Dacămergi acolo, vei risca să

te întorci cu gripă chiartu! Şi un lucru de careGriffin nu are nevoie,este încă un pacient înplus!

Supusă, amintindu-şide copilul care exista şicare probabil creştea înea, Rachel simţi că oapucă plânsul.

— Dar trebuie să fie

ceva ce pot şi eu să ajut.Field aprobă, făcând

un vizibil efort pentru ase calma.

— Sunt câtevalucruri. Poţi să ne daipăturile de care nu ainevoie şi poţi să te rogi.

Era bine să se simtăutilă, aşa că adunăpăturile de pe paturi şi

din rafturi, le împăturişi o ajută pe Mamie săcureţe legume pentru oimensă oală cu supăhrănitoare. Dar tottimpul, Rachel ar fi doritsă fie lângă Griffinpentru a-l putea ajuta.

— El nu poate facetotul singur, şopti eacând Field reveni cu o

căruţă pentru a încărcapăturile.

Mamie amesteca însupa pe care Field fu deacord să vină să o ia maitârziu.

— Doctorul Fletcher?Bărbatul ăsta parcă estefăcut din granit, copilă.L-am văzut lucrând zileîn şir, fără să se

oprească.Rachel nu era

consolată. Griffin nu erafăcut din piatră, deşiprobabil că dăduseaceastă impresie demulte ori, ci din carne şioase, şi pasiune, şiîncăpăţânare. Se rugă cael să nu se prăbuşeascăsub greutatea propriului

său devotament.Mamie era hotărâtă

să fie veselă.— Nimic nu poate

dura veşnic, Rachel. Aşacă o să treacă şi asta.

Însă epidemia păreasă dureze o veşnicie.Timp de două săptamâniîncheiate păru să durezecriza.

În acest timp, Rachelîşi păstra cumpătul,devorând cărţile, pe carei le adusese Molly Bradyşi cosând laîmbrăcămintea de careavea nevoie.

Într-o noapte, sprezori, durerea o trezi. Erasălbatică, răsucindu-seîn abdomenul ei ca lama

unui, cuţit, iar ea scoaseun ţipăt de durere.

Simţi ceva cald,vâscos între picioare.Auzi voci, apoi urmă unalt spasm violent dedurere îngrozitoare,devastatoare, urmat de olungă pauză de neantameninţător.

Copilul meu, se

tângui un glas disperatşi neajutorat în inima luiRachel, în timp ce un altval de durerezdrobitoare o cuprinse.Mâini puternice oîmpingeau înapoi înperne. Mamie? Dar eanu ştia.

— Copilul meu! ţipăea răsunător.

Vocea care îirăspunse era distrusă, şidisperată, şi tristă și eraa lui Griffin.

— Este în ordine,iubito, totul o să fie înordine.

— Oh, Griffin, eu; eraun copil…

Simţi mâna lui blândăpeste faţa ei şi auzi

tristeţea calmă din vocealui:

— Ştiu. O să vorbimdespre asta altă dată.

Urmă o înţepătură înbraţ şi apoi, câtevaminute mai târziu, urmăo binecuvântată uşurare.Cuvinte ciudate treceauîncoace şi încolodeasupra ei, auzea vocea

lui Griffin şi uneoriaccentul irlandez al luiMolly Brady. Numaiunul dintre acestecuvinte i se va întipări înminte, după ce va trececoşmarul. Avea osonoritatea franceză, iarRachel, pe jumătateconştientă cum era, făcuun efort hotărât să-l ţină

minte.— Chiuretaj, spuse

ea.— Sst, răspunse.

Molly. Jonas ura ploaia. Îl

făcea să se simtăsechestrat, făcea caaşteptarea să fie maidificil de suportat.

Trecuseră mai mult dedouă săptămâni de cândo văzuse pe Rachel, iarîncordarea era mare.

Vocea Athenei eraarţăgoasă:

— Stai jos, Jonas.Vremea este şi aşa destulde nesuferită şi fără săstai tu la fereastra aia, şisă meditezi.

El se întoarse şi privila femeia care mânca,calm, biscuiţi şi gem lamasa lui.

— Ceva nu este înregulă. Simt asta.

Athena se servi cu unalt biscuit Hammond,peste care întinse oapreciabilă cantitate degem de mure.

— Bineînţeles că nueste în ordine ceva.Există o carantină. Iarnoi pierdem jocul, tu şicu mine.

— O negare se ridicăîn gâtul lui Jonas, în ceeace privea jocul, deşisimţea adevărulcuvintelor. Înainte de aputea da un răspuns, se

auzi o insistentăciocănitură la uşa dinfaţă, urmată de unstrident protest dinpartea doamneiHammond.

Jonas închise ochii.Încă una dintre intrăriledramatice ale lui Griffin,se gândi el cu groază.Dar când privi, Elsa

Mayhugh, cea mai bunăprostituată de la Becky’sPlace, stătea în faţa luicu faţa roşie, şisfidătoare.

— Dacă vrei să te ţinla curent cu ce seîntâmplă, atunci ar fimai bine să-i spuimenajerei taleîngâmfate, că eu nu

intru pe uşa din dos!Jonas îşi înăbuşi

râsul.— Bine, Elsa. Stai jos.Îmbujorarea care

cuprinse faţa frumoasă aAthenei la aceastăsugestie, îl amuză. Eraridicol că ea nu voia săstea la aceeaşi masă cuElsa Mayhugh, având în

vedere că erau atât deasemănătoare.

— Mulţumesc, spuseElsa cu răceală, nefăcândnicio mişcare să accepteinvitaţia. Am venitnumai să-ţi spun că erao oarecare agitaţie lacasa lui Becky îndimineaţa asta. Copila s-a sculat ţipând ca din

gură de şarpe, iar Mamiem-a trimis la Tent Townsă-l găsesc pe doctorulFletcher.

Jonas simţi căstomacul i se adunăîntr-un ghem de gheaţă.

— Ce s-a întâmpiat?Elsa ridică din umeri.— Eu am tras cu

urechea, dar au închis

uşa. Nu am văzut nimic.— Atunci ce ai auzit?— Mai mult pe copila

care ţipa. Şi mai erau omulţime de cuvinte dedoctori.

— Ca de exemplu?— Kratrog sau cam

aşa ceva.Jonas se uită ta

Athena şi văzu propria

recunoaştereînspăimântatăoglindindu-se în ochiiei.

— Chiuretaj? sugerăel, sperând ca tremuruldin interiorul lui nu eravizibil şi în exterior.

— Asta e, spuse Elsacu bucurie.

Jonas căută spătarul

scaunului să se sprijineşi căzu cu greutate pe el.

— Oh, Doamne!murmură el.

— Ar trebui săprimesc zece dolari, îireaminti Elsa veselă.

Jonas se simţea prearău pentru a-i putea davreun răspuns. Simţiînsă o uşurare când

Athena plăti prostituateişi îl scăpă de ea.

— Dacă emoţiile luiera paralizante, înschimb ale Athenei erauvulcanice.

— Chiuretaj! ţipă ea.— Te rog… murmură

Jonas, când îşi recăpătăglasul. Nu mai defini…ştiu ce înseamnă asta.

Athena fie nu-lauzise, fie nu eraînclinată spre milă.

— Fie Rachel aavortat, singură, făcu elspeculaţii, cu un şuieratveninos, fie GriffinFletcher a provocatavortul propriului luicopii.

Jonas simţi că îşi

pierde raţiunea, dar eralipsit de putere să şi-orecapete.

— Am să-l omor!spuse el. Jur pe tot ceeste sfânt că este un ommort!

Silueta Athenei semişcă în ceaţă.

— Nu! Nu, Jonas! Facorice, orice! Dar nu pot

fi părtaşă la o crimă!El se aruncă spre ea,

dar ea era ca un miraj;nu o putu prinde. Apoiea ridică ceva cu ambelemâini şi urmă o durereexplozivă în cap. Căzufoarte încet. Păru cătrece mult timp pânăcând simţi netezimearece a podelei pe faţă.

Griffin era mulţumit

în dimineaţa asta,deoarece obosealagroaznică îi amorţisemintea, îi atenuaseemoţiile. Molly intră încameră şi îi întinse obinevenită cană de cafea,după care îi şopti:

— Cum se simte în

dimineaţa asta?El nu putea privi fata

care stătea întinsă şidistrusă în patul lui.,

— Era însărcinată,spuse el, ignorândîntrebarea lui Molly.Doamne, era însărcinatăşi nu mi-a spus!

Mâna lui Molly seaşeză cu grijă pe braţul

lui.— Era prea devreme.

Poate că nu ştia, Griffin.Griffin clătină din

cap, ţinând Ochii fixaţipe privelişteaposomorâtă, ploioasă dela geamul dormitoruluisău.

— Ştia. Ea a spus „eraun copil“.

— Da. Griffin, doarnu-ţi închipui că nu eraal tău, nu-i aşa?

— Era al meu.Doamne, oare de ce nuam lăsat-o în pace?

— Din fericire, Mollyîl scuti de morala pecare, pe bună dreptate,ar fi meritat-o.

— Nu schimbi nimic

dacă te chinuieştisingur, Griffin Fletcher.Ai şi aşa destul de făcutcu epidemia, şi eştisingurul doctor adevăratpe o distanţă de câtevamile în jur.

Griffin mai luă oînghiţitură din cafeauatare care aburea în cană.

— Field i-a telegrafiat

lui John O’Riley, searatrecută.

— Da, ăsta este unlucru bun. O să poţi şitu să dormi puţin.

— Nu. Chiar cuajutorul lui John, nu vafi timp pentru aşa ceva.Iar Rachel…

— Pot să am eu grijăde Rachel, spuse Molly.

De odihnă are ea nevoieacum şi de alinarea dinpartea altei femei care săstea lângă ea. Eu…

Griffin o întrerupsegrosolan, cu un cuvântde înjurătură mormăită,în momentul în carevăzu apariţia trăsuriicare se oprise în drum.Pasagerul care coborâse

şi mergea furioasă spreuşa din faţă era Athena.

El închise ochii şi îşilăsă fruntea să seodihnească pe geamulrece, umed. Dar nu avuparte de odihnă. Athenaciocăni, trecu de Billy,fără nici o dificultateaparentă, şi urcă scărilecu furie.

Întorcându-se încet,Griffin era pregătit cândea apăru în pragul uşii.

— Ieşi! îi spuse el.Dar ochii ei erau

aţintiţi asupra lui Rachelcare dormea confortabilîn patul mare.

— Griffin, monstrule!gemu ea. N-o să scapi cuasta, am să te distrug.

Griffin ridică dinumeri.

— Distruge-mă.Athena păli, iar ochii

ei, albastru-închis, semăriră de uimire.

— Tu nu… Griffin,spune-mi, tu nu aiprovocat avortul…

— Să avortez?Cuvântul explodă de pe

buzele lui Griffin. Crezică aş putea fi în stare să-mi avortez propriulcopil?

Athena îşi ridicăbărbia şi Griffin văzu unfel de uşurarerăutăcioasă pe faţa ei.

— Nu, spuse ea plat.Nu cred. Dar cred căjudecătorul Sheridan

poate fi convins de asta.Şi asta înseamnă că vei fila închisoare până laapusul soarelui, Griffin.

Indiferenţa pe careGriffin o etalase, îlpărăsi; mâinile lui seîncordară, abţinându-sesă nu se strângă în jurulgâtului Athenei şi săcurme tot ceea ce

spunea ea.— N-o să îndrăzneşti,

suflă el clocotind.În mod incredibil,

Athena începu să râdă.— Şi de ce nu aş face-

o? Tu m-ai distrus pemine, acum am să tedistrug eu. Cu plăcere.

Tremurând, Mollypăşi în spaţiul mic,

periculos, dintre cei doi.— Opriţi-vă! şuieră

ea. Amândoi. Eu potdepune mărturie că nus-a făcut un avort, eramacolo.

— Nimeni nu te vacrede, Molly, spuseAthena dulce. Toţi dinProvidence îşi închipuiecă eşti micuţa irlandeză

care încălzeşti patul luiGriffin. Iar asta îţi vaaduce prejudicii, nu-iaşa?

Cuvintele pe care lerosti Griffin nu puteau firetrase, nici negate.

— Fă asta, Athena.Fă să fiu arestat. Darţine minte: chiar dacăîmi va lua. Tot restul

vieţii, tot am să tegăsesc. Şi atunci, am săte ucid.

— Nu poţi vorbiserios, spuse ea veselă.Apoi, ea scoase perlele şibrăţara, pe care el ledăruise lui Rachel, dingeanta ei şi i le aruncă.Ţine, o să-şi aminteascăde tine prin astea!

Un moment maitârziu, Athena plecase,într-un nor de dispreţ.

35

Jonas deschise ochii

şi îşi dădu seama căstătea întins în propriulpat. Camera eraîntunecoasă şi la începutnu-şi putu da seamadacă noaptea sosise sau

nu. Hammond trebuiasă tragă draperiile.

O durere nesuferită îisfredelea creştetulcapului, amintindu-i.Athena! Griffin! Furia îşicroi drum din stomacpână în gât, erupândviolentă.

Jonas aruncăcuverturile şi se ridică în

şezut, dar constată căaceastă mişcare îiproducea dureri. Gemuşi îl cuprinse greaţa.Durerea din moalelecapului era cu mult mairea. Oare cu ce îl loviseticăloasa aia?

Cu mişcări lente;deliberate, el îşi găsipantalonii, o cămaşă,

cizmele. Camera seînvârti cu el când sechinui să intre în ele.Când se ridică de pemarginea patului, simţiun alt val de durere, degreaţă, dar furia îlsusţinu. Merseîmpleticindu-se până lafereastră trase draperiileşi constată că pierduse

cea mai mare parte,dacă nu chiar toată ziua.Ploaia se transformaseîntr-o burniţă ceţoasă şise lăsase amurgul. Jonasse gândi din nou laAthena şi la Griffin.Simţi atâta ură, încâttrebui să se sprijine cuambele mâini pentru ase ţine pe picioare.

Rachel îi veni în minte şiun plânset uşor, tristrăsună în linişteacamerei.

Rachel, ei minţeau înlegătură cu ea; în modsigur că minţeau. Nufusese nici un copil, niciun chiuretaj, nici unavort. Jonas închiseochii şi o văzu

ridicându-se din baltadin curtea bisericii, înacea zi de picnic, cubluza de mătase udă şitransparentă, cu frunzecare îi atârnau în păr. Ovăzuse atât de clar, deparcă s-ar fi dezbrăcatpentru el; văzuserotunjimea sânilor cumijlocul roz, chiar o

aluniţă în formă dediamant lângă sfârc. Şiapoi a fost noaptea de laSeattle, noaptea în cares-a îmbolnăvit, iar el adezbrăcat-o cu tandrete;buimăcit de frumuseţeaei.

Trase aer în piept şideschise ochii. Nu voia,nu putea să o piardă,

indiferent ce ar fitrebuit să facă pentruasta. Băutura era pebiroul lui şi Jonas seîndreptă spre el,punându-şi o cantitatedublă pe care o dădu pegât dintr-o înghiţitură.Asta îl mai întări puţinşi îşi mai turnă ocantitate egală.

Uşa dormitoruluiscârţâi şi staturaîntunecată a doamneiHammond apăru îndeschizătură.

— Jonas, este ofemeie jos… Am încercatsă o îndepărtez…

— Ce femeie? se răstiJonas, punându-şi dinnou coniac în pahar.

— Doamna Bordeau,replică menajera. A datbuzna, că are o ideecolosală ca tu şi cu ea să-l arestaţi pe GriffinFletcher.

Arestat!? Jonasreflectă la asta, îşi lăsăcapul pe spate şi dăduafară aerul, cu o greaţăimpacientată. Cumva ţi-

a spus şi pentru cemotiv?

— Pentru avortareacopilului tinereiMcKinnon, răspunsedoamna Hammond, cutristeţe.

Jonas se încordă.Dacă se întâmplă asta,atunci minciuna se vaperpetua şi toată lumea

va crede că Rachel fuseseînsărcinată.

— Nu, şuieră el. Lanaiba, nu! Trimite-o peaceastă… trimite-o sus lamine.

— Nu cred că o săvină, Jonas. Este turbatăca o pisică. Nici nu-i demirare. Ea este cea car ear trebui arestată, de ar

fi după mine. De ce,când te-am găsit pepodea…

Jonas o întrerupsebrusc.

— Spune-i numai căvoi coborî imediat.

Athena era nervoasă.Se plimba încoace şiîncolo pe podeaua dinsalon ca o felină, iar

pielea ei era palidă.Jonas observă că aveagrijă să păstreze o bunădistanţă între ei.

— N-am să te las să-larestezi pe Griffin, spuseel sec.

Ochii albaştri aiAthenei luciră şi ea seopri brusc.

— De ce nu? N-o să

mai fie în calea ta…— Am spus nu. Las-o

baltă.Ea gâfâia acum, iar

faţa îi era aprinsă derevoltă.

— Jonas, fata aia zaceîn casa lui chiar în acestmoment, în patul lui,refăcându-se după unavort ilegal!

Jonas închise ochii.Putea simţi în venebăutura care seamesteca cu furia,diminuându-i durereacontinuă din cap.

— Nu, spuse el într-oşopată răguşită. Nu.

— Nu pot să cred căvrei să-l laşi pe Griffin săscape din asta!

Limba lui Jonas fudeodată independentă demintea lui; bâlbâia cevaîn legătură cu Griffin,ceva despre tatăl luiRachel, Ezra McKinnon.Era o senzaţie ciudată,faptul ca nu era în staresă-şi înţeleagă propriilecuvinte – ca şi cum ar fiîncercat să tragă cu

urechea la o uşă.Dar ochii Athenei

erau mari, iar ea seretrăgea din faţa lui,ţinându-şi mâinileîntinse, clătinând dincap şi rostindu-i numeleiarăşi şi iarăşi.

Încet, Jonas înaintăspre ea.

John O’Riley sosi la

bordul vasuluiStatehood după-amiazădevreme, aducândcantitatea de chinină pecare o putuse procura laSeattle. Împreună, el şiGriffin se luptară cuepidemia care renăşteapermanent, vorbindrareori, fără să se uiteniciodată unul la altul

direct în ochi. Griffinpresupunea că John nuvoia să vadă inutilitateasituaţiei oglindită înochii altui medic, maimult decât o voia elînsuşi.

Era un moment deacalmie în această searăşi ei se aventurară într-un cort părăsit, unde

numai Chang putea fivăzut, pentru a se servicu puţină cafea amară.

Chiar când şedeaufaţă în faţă însemiîntunericul aceluicort umed, John avugrijă să nu priveascădirect spre Griffin.

— Ce este? întrebăGriffin, după o lungă

tăcere, insuportabilă.Acum, ochii albaştri,

trişti ai lui John O’Rileyse ridicară spre faţa lui.

— Griffin, DouglasFrazier a murit chiar îndimineaţa asta.

Griffin îşi plecă capul,pretinzând un interesdeosebit pentru cana luide cafea.

— Dumnezeule! Vocea lui John era

încărcată de iritare.— Griffin, omul acela

era un monstru. El avândut femei, şiDumnezeu ştie cealtceva…

Griffin înghiţi.— Totuşi era un om,

John. Şi a murit.

După asta, păru că numai era nimic de spus.Buimăcit, Griffintermină cafeaua aceeaîngrozitoare numaipentru că îl făcea să aibăo preocupare.

El îl aşteptase pejandarmul dinProvidence toată ziua,undeva în subconştient,

şi nu fu nici o surprizăcând Henry îl pândichiar la intrarea în cort.

Judecătorul Sheridanera şi el acolo, şiamândoi erau înarmaţi.

Ţevile argintii dinnichel ale puştilor lorluciră în luminapâtpâitoare a torţelor depin, care ardeau în cele

două părţi ale intrării încort.

Griffin se opri, cu untrist amuzament căputeau veni atât deînarmaţi după unul careface avorturi.

Sunt periculos, segândi el.

Mustaţa lui Henrytremura din nou, aşa

cum se întâmplase şi înbiserică în aceaduminică când Griffin îioferise o piatră cu caresă arunce în FieldHollister.

— Ar fi bine să vii debunăvoie, doctore, spuseel, cu o voce tremurată.

Griffin îşi permise să-şi mute privirea în mod

elocvent spre arma dinmâna lui Henry.

— Văd asta.John O’Riley care,

aparent, rămase fără graila vederea legii dinProvidence în acţiune, îşirecăpătă în cele dinurmă graiul. El îndreptăcuvintele spre cineva dinspatele lui Henry, spre

judecătorul Sheridan.— Ei, Edward, ce mai

este şi asta?Henry şi judecătorul

schimbară priviriîngrozite, apoi cel dinurmă murmură:

— Desigur, noi nuam avut intenţia ca tu săafli despre asta în modulacesta, John. Totuşi,

trebuie făcută dreptate.Griffin consideră

cuvântul „dreptate”extrem de amuzat şirâse.

— Nu este vorba dejustiţie, şi tu ştii asta,spuse el.

Faţa lui Sheridan eracalmă, dar ochii luiscânteiau de revoltă.

— Athena Bordeaueste moartă, spuse elrăspicat. Şi nimeni nuştie asta mai bine decâttine, Fletcher.

— Nu…Încremenit de uimire,

Griffin nu putu face nicio mişcare spre prietenullui.

— Despre ce naiba

vorbiţi? se răsti el, cuochii fixaţi pe faţa luiSheridan.

— S-a întâmpiatacum câteva ore,completă Henry. Tu aiomorât-o, Griffin, şi n-osă reuşeşti să scapi depedeapsă pentru crimăîn oraşul meu!

Atunci, Griffin se

putu mişca; absent, el seîntoarse de la Sheridanşi jandarm, pentru a-lprivi pe John. Expresiadin ochii prietenului săuîl străpunse ca o bucatăde metal proaspătforjată.

— Ai spus că ai s-oomori, şopti bătrânulîntretăiat. În ziua aceea,

în biroul meu, ai spus căai s-o omori cu propriiletale mâini.

— A strangulat-o,confirmă Henry.

— Taci din gură! serăsti judecătorulSheridan, văzândtristeţea periculoasă depe faţa lui O’Riley.Vorbim despre fiica

doctorului O’Riley!John se întoarse; cum

se îndreptă, clătinându-se spre interiorulcortului, Griffin se mişcăpentru a-l urma, dar fureţinut de judecătorulSheridan care îl apucăde braţ.

El se smucieliberându-se, îngrijorat

de culoarea vineţie de pebuzele lui John, deculoarea cenuşie a feţei sale.

— La naiba, lasă-măsă vad dacă este înordine!!

Henry ridică ţeavapuştii în sus, iar aceastase propti în abdomenullui Griffin, apăsând tare.

Era rece? chiar prinţesătura cămăşii.

— Ai văzut destul,doctore. După ceea ce aifăcut cu acea sărmanăfemeie, aş putea să teîmpuşc până să-ţi spuinumele, aşa că mai binerămâi unde eşti!

Griffin trase oînjurătură.

— Nu am omorât-o,neghiob chior ce eşti,am fost aici toată ziua!

— Tu ai făcut-o înmod sigur, insistă Henryimplacabil. Am găsitceva ce îţi aparţinea,lângă trupul ei. În afarăde asta, toată lumea ştiacât te dorea înapoi, dartu nu puteai vedea

altceva decât pe odraslalui Becky McKinnon…

Înghiţindu-şi furiacare îi sugruma gâtul,Griffin închise ochii.— Nu am omorât-o eu,spuse el.

Judecătorul Sheridanscoase un mic obiect dinbuzunartul vestei şi i-lîntinse lui Griffin.

— Asta, printrealtele, ne-a dus laconcluzia că tu ai făcut-o.

Ceasul era rece înpalma lui Griffin şi îiconfirma ceea ce însufletul lui bănuia dejade câtva timp.

— Ăsta îi aparţine luiJonas, spuse el, dându-i

obiectul înapoi.Henry se încruntă.— Te aşteptai să

credem…Griffin îşi scoase

propriul ceas dinbuzunarul hainei şi îlbalansă, ţinându-l delanţ, între două degete.El strălucea, auriu, înlumina torţei.

— Ceasul meu,domnilor, spuse ei cu unzâmbet macabru pe faţă.Uitaţi-vă cu atenţie…este exact ca al lui Jonas.Şi există un motivpentru asta.

Mustaţa lui Henryîncepu să joace în sus şiîn jos.

— Ce motiv?

— Ce motiv? îl imităGriffin sardonic. De cenu-i spui tu,judecătorule? Ar trebuisă-ţi aminteşti.

Judecătorul părunesigur pentru primadată, de când îşiamintea Griffin, încăînainte de alegerea sa.

— Mama lui Jonas a

fost soră geamănă cumama doctoruluiFletcher. Acele douădoamne minunate,blânde, au speratîntotdeauna că fiii lor sevor înţelege între ei, aşacă le-au cumpăratceasuri identice şi au dato mare petrecere într-unan, pentru a le serba

ziua de naştere.— Zău? întrebă

Henry impacientat deatâtea amintiri.

— Deci este posibilca doctorul Fletcher săspună adevărul. El areceasul lui; este unul maideosebit, celălaltaparţine în mod cert luiJonas.

Henry era foartedezamăgit.

— Nu este chiar atâtde neobişnuit, protestăel iritat.

Griffin deschisecapacul ceasului şi apăsăun mic buton îninteriorul lui. Se auzirăsunetele tremurate aleunei melodii.

— Mătuşa mea –mama lui Jonas – acompus această melodie,spuse el.

Henry oftă.— Dar mai există şi

cele spuse de doctorulO’Riley care te-a auzitcum ameninţai viaţadoamnei Bordeau.

Judecătorul aprobă

din cap.— Domnul Wilkes

era prietenul ei, nu ar fiavut nici un motiv să oomoare.

— Nu ai spus tu asta?Nu ai spus că o vei ucidecu propriile mâini?întrebă Henry, apăsândîn continuare ţeavapuştii pe abdomenul lui.

— Ba da, răspunseGriffin pe un ton jos.

— Atunci eşti arestat,spuse judecătorulSheridan sec.

— Vă rog să mă lăsaţisă văd ce face John, vărog.

Sheridan aprobă cuseveritate.

— Să nu încerci ceva,

Griffin. Henry va aveatot dreptul să tragă.

Griffin se îndepărtăde paznicii săi şi intră încort. John era încăaşezat, nemişcat, pe unadin băncile de lângămasă şi privea fix lasuprafaţa acesteia.

Ocolind masa, Griffinajunse în faţa lui şi

remarcă cu uşurare cărespiraţia regulată.

— Nu am omorât-oeu pe fiica ta, John,spuse el.

Erau lacrimi pe faţalui John O’Riley.

— Dumnezeule, aşvrea să te pot crede,Griffin. Aş vrea să te potcrede.

Henry şi judecătorulnu mai voiau să aştepte.

— Întinde mâinile,Griffin, îl grăbi cel de-aldoilea, cu vocea maiblândă de data asta.

— Nu crezi că artrebui să-i legăm şipicioarele? sugerăHenry.

Judecătorul Sheridan

cercetă faţa lui Griffin.— Nu este nevoie,

spuse el trist. Ochii luise mutară asupra luiJohn.

— Îmi pare răupentru fiica ta. Să trimitun mesaj soţiei tale?

John îşi clătină capulîncet, ochii lui şterşi,nevăzând nimic.

— Am să-i comunicJoannei eu însumi, spuseel.

Rachel se aşeză în pat

şi încercă să citeascăceva pe faţa palidă,ascunsă, a lui MollyBrady.

— Ce este? întrebă eaîn şoaptă.

— Este vorba despreAthena Bordeau,răspunse Molly, privind-o drept în ochi, în timpce îi aşeză în poală otavă cumâncare.,Mănâncăacum.

Dar ea nu simţea niciun interes pentru cinahrănitoare, pe care o

dorise atât de mult cucâteva momente maiînainte.

— Ce este. CuAthena? insistă ea,impresionată de flacăraverde-aprins din ochiilui Molly.

— Este moartă, şoptiMolly. Şi l-au arestat pedoctorul Fletcher pentru

uciderea ei.Tava şi mâncarea

zdrăngăniră pe podea,când Rachel îşi aruncăcuvertura şi sări jos.

— Nu!.Strâmbând din nas,

Molly se aplecă săculeagă de pe podeacioburile, un biscuit unscu unt şi un cotlet de

porc.— Uite ce ai făcut,

Rachel McKinnon. Toatăcina asta grozavă şi celmai bun porţelan…

Vocea lui Rachel erastridentă şi subţire dincauza mirării.

— Cum poţi să tegândeşti la porţelan,când Griffin are

probleme atât de mari?Molly privi în sus, iar

pe faţă îi curgeaulacrimi.

— Oh, Rachel!sughiţă ea printrelacrimi. A spus că o vaomorî! Cu propriilemele urechi l-am auzitcând a făcut acestjurământ chiar în

această cameră.Genunchii lui Rachel

se înmuiară sub ea, darnu avea intenţia să setârască înapoi în pat şisă accepte supusă cevacare i se părea imposibilsă fie adevărat.

— Unde sunt hainelemele… mă duc la el…

Molly lăsă să-i cadă

din mână resturileadunate şi se repezi spreea.

— Nu pleci nicăieri,domnişoară RachelMcKinnon. Billy al meueste plecat după FieldHollister; de el arenevoie acum, nu te tine.

Rachel îşi făcu drumpe lângă Molly, oprindu-

se să se odihnească lângăperete.

— Am să-mi găsescsingură o rochie! ţipă ea.

Dar Molly Brady nufusese bolnavă şi nu aveastarea de slăbiciune încare se afla Rachel.Având grijă să ocoleascăcioburile de porţelan depe podea, ea îşi luă

lucrurile şi îşi sprijinispatele de pat.

— Şi cu ce o să-l ajuţipe omul ăla dacă o sămori din cauzahemoragiei? întrebă cuasprime menajera luiGriffin, cu mâinileproptite de şoldurile eiînguste, cu ochiistrălucind de lacrimi şi

fermitate.De data asta fu

rândul lui Rachel săplângă.

— El nu putea.. Oh,Molly, el nu putea…

Ochii lui Molly eraudistanţi acum, de unverde-aprins din cauzapatimei.

— Ea l-a distrus, sunt

atât de sigură de asta pecât sunt de următoareamea respiraţie.

Înainte ca Rachel săapuce să răspundă ceva,se auziră zgomote înholul de la intrare,urmate de paşi uşori şimărunţi pe trepte.

Fawn Hollister îşifăcu apariţia în cameră,

cu ochi căpruideznădăjduiţi, şi seîndreptă spre Rachelcare era în pat.Ajungând, ea se aşeză pemargine, fără altăintroducere, şi cuprinseumerii care tremurau ailui Rachel.

— Field este cu el,spuse ea blând. Field

este acolo.Rachel înghiţi un nou

val de lacrimi.— Molly crede că

Griffin este vinovat.Ochii căprui ai lui

Fawn se ridicară pentrua-i întâlni pe cei ai luiMolly, dar nu era nici oacuzare în privirea ei şinici o mânie.

— Atunci, Mollygreşeşte, spuse ea.

Molly se întoarse şi seapropie de fereastraîntunecată, fără perdele.

— Mă rog să greşesc,spuse ea cu o voce mică,neajutorată. Mă rog săgreşesc.

Un moment maitârziu ea aduna tava şi

resturile împrăştiate, şipărăsi încăperea.

— Jonas, zise Rachel,fruntea ei odihnindu-sepe umărul mic şiputernic al lui FawnHollister. Jonas aomorât-o..

— Probabil, fu deacord Fawn, dar în voceaei nu era mai multă

speranţă decât auziseRachel în cea a lui Molly.Nimic pe pământ nu-l vaputea face să recunoascăacest lucru. Nimic.

— Dar Griffin arputea fi spânzurat.

— O să ne gândim laceva, promise Fawn,împingând-o pe Rachelcu blândeţe înapoi pe

perne. Dar tu trebuie săfii puternică, dacă vreisă-l ajuţi. Dormi acum şio să facem planurimâine dimineaţă.

Rachel nu putudormi, dar pentruliniştea prietenei sale, seprefăcu. Şi în timp cestătea întinsă în cameraîntunecată, un plan

începu să ia naştere înmintea ei. Era nebunescşi disperat, dar avea osingură calitate: erasingurul mijloc la careRachel se putea gândipentru a-l salva peGriffin.

Griffin Fletcher

stătea, ţinându-se de

barele celulei, trasândun model în rumeguşulde pe podea, cu vârfulcizmei sale drepte. Uşacare ducea de la singuracelulă a închisorii lamagazia de mărfuri a luiHenry se deschise, iarField era acolo, înspatele gratiilor, arătândtrist, speriat şi bolnav.

— Tu erai la TentTown când s-aîntâmplat! se răsti el fărăaltă introducere. Nu-iaşa?

— Bineînţeles că da,ripostă Griffin. Apoi,morocănos, completă:Nu am făcut-o eu, Field.

Pentru prima dată decând îl cunoştea Griffin,

Field înjură.— Bineînţeles că ştiu

asta, numai că Henry,judecătorul şi mulţi alţiide pe aici ar vrea să tevadă spânzurat ca peoricare! La naiba,Griffin, de ce oaretrebuie să-ţi faciduşmani tot timpul?

— Din obişnuinţă,

spuse Griffin, ridicânddin umeri cu un zâmbetjalnic.

Înainte ca Field să-irăspundă, uşa sedeschise din nou. Dedata asta vizitatorul eraJonas.

Era o privire în ochiivărului său, o anumităexpresie pe faţa lui, care

îl făcură pe Griffin să seteamă. Nu pentru elînsuşi, ci pentru Rachel.În mod deliberat, el îşipăstră vocea liniştită:

— Nu-mi spune,Jonas, lasă-mă săghicesc. Ai venit să măscoţi pe cauţiune.

Jonas râse, iar sunetulera oarecum deplasat.

Teama lui Griffin seadânci, însă la fel şihotărârea sa de aascunde acest lucru.

— Nu vreau săinfluenţez justiţia, spuseJonas. Dar atunci, ochiiîi căzură pe desenul pecare Griffin îl trasase pepodea, în rumeguş, şi unspasm groaznic îi

cuprinse faţa angelică.— Cicatricea! şopti el

întretăiat. Cicatricea.După care se întoarse

şi o luă la fugă dinspaţiul rezervat rarilorprizonieri dinProvidence, lăsând uşalarg deschisă în urmalui.

— Ce… Începu Field,

privind după Jonas.Dar Griffin ştia. El

privi în jos spre desenulfăcut pe podea şi gemu.Era în formă dediamant. Fără să vrea, elconfirmase ceva ce Jonasnu putea suporta să ştie.

36

Ochii căprui ai lui

Fawn se măriră când oprivi pe Rachel care sechinuia să îmbrace orochie simplă dinstambă.

— Probabil că ţi-ai

pierdut minţile, RachelMcKinnon! sţrigă ea fărămenajament. Jonas nu vaputea fi păcălit!

Rachel făcu un efortsă-şi învingă un val deslăbiciune, forţându-sesă fie puternică.

— Poţi să te gândeştila ceva mai bun? întrebăea provocator, încercând

acum să încalţe pantofiidin piele care sescorojiseră, ceicumpăraţi la Seattle.

Frumoasa indiană îşiplecă capul.

— Nu, admise ea. Darcând ochii ei seîndreptară spre faţa luiRachel, ei erau plini de opresimţire rea. Cred că

nu-l înţelegi cu adevăratpe Jonas Wilkes, Rachel.Dar eu pot să-ţi spun căomul ăsta este vicioschiar şi în cele mai buneclipe ale lui. Esteevident, având în vederece i-a făcut Athenei, căel a depăşit deja punctulla care raţiunea face locnebuniei!

Rachel se întoarsepentru a sta în faţaoglinzii lui Griffin şi îşiperie părul cu mişcăriputernice, hotărâte.

— Nu-mi pasă cât depericulos este, Fawn. Nuam să stau să mă uitcum Griffin estespânzurat pentru cevace Jonas a făcut!

— Este nebun,Rachel.

Tristă, Rachel aprobă.— De asta depind,

spuse ea.Fawn oftă furioasă,

dar reticenţa ei era fărăimportanţă. Era clar căea avea intenţia s-oajute.

Judecătorul EdwardSheridan revizui cazulcrimei asupra AtheneiBordeau. Dumnezeu ştiacă, după ceea ce aceastăfemeie făcuse cu doi aniîn urmă, era de mirarecă nu fusese ucisă maidevreme.

Sheridan se instalămai bine în scaunul lui

de la birou, îşi aprinsepipa şi trase gânditordin fumul cu miros decireş. El îl văzuse peGriffin Fletcher înnoaptea aceea şi fuseseînspăimântat de furiacriminală din ochii lui,de încordarea umerilorsăi. Griffin fusese labarul lui Becky

McKinnon, înghiţindmai mult whisky decâtar fi putut consuma unbărbat şi totuşi să steaîn picioare.

Griffin nu vorbisedespre faptul că o găsisepe logodnica lui în patullui Jonas; Wilkes, dar elde fapt nu vorbea desprenimic foarte mult, decât

dacă era presat. Nu, elstătuse acolo, încercândsă epuizeze rezerva dewhisky, iar demonii careîl posedau erau uniiliniştiţi. Trebuie să fifost iadul, se gândiSeridan, să afli un astfelde lucru, ştiind căprobabil tot oraşul aflaseînaintea lui.

Clovis intră în birouljudecătorului, având pechip toată aversiunea eifaţă de crima comisă cuo noapte în urmă. Puseo cantitate de coniac încana de cafea, peste careturna lichidul aburind.

— Louisa GriffinFletcher s-ar răsuci înmormânt dacă ar şti ce

s-a întâmplat, spuse ea,cu un soi de plăceremacabră.

— Când o să aibă locprocesul, Edward?

Judecătorul se întinsedupă cafea, amestecândzahărul cu iritatăvigoare.

— Cred că ţi-arplăcea să-l vezi pe

tânărul Fletcherspânzurat până la apusulsoarelui cel mai târziu,nu-i aşa, iubito? întrebăel usturător.

— El a ucis-o pedraga de Athena!

— Draga de Athena,o imită judecătorul, cuun dispreţ morocănos.Apoi, după o tăcere în

care reflectă, el spuse:— Ştii, Clovis, tânărul

ăsta este încăpăţânat,prost crescut, nesuferitşi nu îl agreez cu nimicmai mult decât tine. Darnu cred că el a omorât-ope femeia aceea.

Numai perspectivaasupra nevinovăţiei luiGriffin Fletcher avu un

efect alarmant asupradoamnei Sheridan. Ea selăsă să cadă într-unscaun, palidă, iar ochiiei erau dintr-o datăfoarte strălucitori.

— Bineînţeles că el afăcut-o, Edward! Ei bine,după scandalul ăla deacum doi ani…

— Exact! răsuflă

judecătorul. Asta a fostacum doi ani. De ce ar fitrebuit să aştepte atâtatimp? De ce nu l-ar fiucis pe Wilkes şi pefemeia acolo şi atunci?Mulţi bărbaţi ar fi făcutacest lucru, să ştii. Astamă supără, Clovis, astaşi încă câteva lucruri.Cum ar fi, de exemplu,

ceasul şi faptul că trupula fost găsit în pădureîntre Tent Town şi casalui Fletcher. Pare preasimplu. Griffin Fletchereste un bărbatinteligent, Clovis, şi eleste îndrăgostit de fataaceea McKinnon. Dacăel ar fi omorât-o peAthena, de ce ar fi lăsat

atât de multe indicii?— Edward, zău! îl

aperi pe ticălosul ăla,pentru că ai fost atât defermecat de Louisa!

Louisa! Numele eraîncă dureros în colţulîntunecat „amorţit alinimii judecătorului.

— Mike şi LouisaFletcher au fost prietenii

mei, Clovis, şi al naibiisă fiu dacă am să-l acuzpe fiul lor, numai pentrucă el mă enervează, saupentru că te agasează petine.

Vocea lui Clovis eraun scâncet iritat:

— Este vinovat,Edward Sheridan!

Judecătorul îşi

aprinse din nou pipa.— Poate. Dar poate

că nu. Dar el n-o să fiespânzurat dacă nu aucis-o el pe femeia aia,Clovis, iar tu şi restulcelor din Providence vatrebui să acceptaţi acestlucru. Oftă. Şi acum,lasă-mă singur. Trebuiesă gândesc.

Judecătorul EdwardSheridan încă se gândeape la ora şapte în aceaseară, când Clovis năvăliîn biroul lui, anunţându-l că doamna Hammond,menajera domnuluiWilkes, aşteptanerăbdătoare în salonsă-l vadă.

Fawn scoase un ţipătcând văzu rochia.

— De unde ai asta?Rachel răsuci

frumoasa rochie albă înmâini, părând să simtăgroaza Athenei înfaldurile ei.

— Mamie a reuşitcumva să facă rost de ea.Am transmis mesajul ei

lui Jonas, aşa că totuleste pregătit.

— Dacă Jonas nu neucide, oftă doamnaHollister, Griffin şi Fieldo vor face. Dumnezeule,Rachel, eşti la fel denebună ca domnulWilkes!

Rachel îşi petrecuseziua construind un

manechin dincearceafuri şi penescoase din diferiteperne. Acum, cu calm,ea începu să îmbracemanechinul cu rochiaAthenei.

— Billy a verificat,spuse ea, ca şi cumFawn, nu ar fi vorbitdeloc.

— Nu sunt oameni înjurul grajdului lui Jonas;cred că majoritateadintre ei sunt bolnavi degripă. El va putea sta laun loc stabilit, iar cândva fi într-adevărîntuneric…

Privirea lui Fawn semută spre fereastră.Ploaia se oprise; dar

cerul era înnourat şi dincauza asta noaptea urmasă se lase mai devreme.Se ridică şi îşi netezifustele din stambă.

— Am să fac ceea cem-ai rugat, spuse ea.Dar mai este ceva cevreau să fac înainte.

— Să nu spui! oavertiză Rachel, cu o

şoaptă tensionată.Când ieşi din

dormitor, FawnHollister nu făcu nici opromisiune, într-un felsau altul.

Jonas stătea liniştit la

fereastra de la etaj,privind ploaia mohorâtăde afară, cu biletul

mototolit în mână. OareRachel credea că elînnebunise? se întrebăcu calm. Chiar credea căel va intra vesel încapcana pe care probabilcă ea i-o pregătea?

Îşi lăsă capul să seodihnească pe umezealarece a ferestrei şi închiseochii. Nu mai exista nici

o iluzie acum; Ştia căRachel îl trădase cuGriffin, ştia că el nu-iputea permite să maitrăiască.

În minte, el îl văzu peGriffin Fletcher cumdesena acel simbol înformă de diamant perumeguşul podelei dinînchisoare, pretinzând

că nu ştie ce face. Dar elîl întărâtase tot timpul,dovedind de fapt că elfusese primul care oposedase pe Rachel.

Un ţipăt gutural ieşidin gâtul lui Jonas. El oiubise atât de mult, oiubise împotrivaraţiunii, o iubise.Împotriva propriei

voinţe. Şi ea se culcasecu Griffin.

Iar Jonas aştepta,fiind convins că nupoate suporta acestadevăr.

Griffin mergea încoloşi încoace, cu disperarevulcanică. În timp ce semişca, el îşi permise carugile fără sens din

inima lui să setransforme în cuvinte.

Dispera în tot acesttimp. Era puţin probabilca Dumnezeul lui Griffinsă fie înclinat să-lasculte. După toate,aceasta era a doua sau atreia rugă pe care ooferise în modconştient, iar el nu prea

trăise în credinţă.El îşi aminti prima

dată când în moddeliberat adresase uncuvânt Cerului – asta afost la Seattle, imediatdupă ce izbucniseincendiul, atunci când ocăuta pe Rachel.

— Te rog, fusese totceea ce reuşise să spună

atunci, iar rugăciunealui de acum nu era cunimic mai articulată.

Totuşi, acea rugădintr-un singur cuvânt îifusese ascultată atunci,nu-i aşa? O găsise peRachel.

Disperat, GriffinFletcher se lega de asta.Dumnezeu îl va asculta,

spre binele lui Rachel.Deschiderea uşii

exterioare îl uimi, îl făcusă i se strângă stomacul.Field intră, arătând atâtîngrijorat, cât şi uşurat,iar judecătorul Sheridanera cu el.

Griffin se temea săspere, se temea să maivorbească.

Dar judecătorulSheridan avea chei. Cu oîncetinealăînnebunitoare, eldeschise uşa celulei.

— Eşti liber, Griffin,spuse el. ElisaHammond l-a văzut peJonas omorând-o peacea femeie. Henry aplecat să-l aresteze

acum.Griffin simţea o

mulţime de stări:uşurare, furie,nerăbdare. Dar expresiade pe faţa lui Field îicrea o stare de nelinişte,la un nivel adânc,intuitiv.

— Field, ce este?şuieră el repezindu-se

din celula în care fusesesechestrat şi trăgându-lde haină.

— Era un bilet, spuseField. Era un bilet pemasa din bucătărie cândm-am dus să o caut peFawn. Griffin, ea şiRachel sunt în drumspre Jonas, dacă nucumva au şi ajuns deja

acolo.Griffin porni într-o

fugă nebunească şi uncuvânt de înjurătură îiieşi din gură.

— Atunci ce dracu’cauţi aici? întrebă el, înfaţa magazinului, întimp ce el, Field şijudecătorul Sheridanîncălecară caii care

aşteptau.— Field nu dădu nici

un răspuns.Era întuneric în

grajdul lui Jonas; Rachelnu îndrăznise să aprindănici măcar o lanternă.Înfrânându-şi teama, eaaştepta, iar un balot depaie îi înţepa spatele.

Manechinul era la

locul lui, Fawn era deasemenea la postul eilângă uşa din spate agrajdului; totul se vaîntâmpla aşa cum eraprevăzut. Pur şi simplutrebuia.

În staul caii nechezauneliniştiţi, invizibili înîntunericul dens. Doar otrăsură era înhămată şi

gata de plecare şi astaînsemna că Jonas dădusecrezare biletului ei,crezuse că ea vrea săfugă cu el.

Rachel închise ochii,ascultă bătăile rapide,puternice ale inimii sale.

Şi atunci, deodată,flacăra unei torţe luminăintrarea din faţă a

grajdului, aruncândumbre sinistre pe o razăde câţiva yarzi.

— Rachel?Ea înghiţi.— Sunt aici, Jonas.El se apropie, ţinând

torţa sus şi chiar în acealicărire de lumină eaputu vedeacontorsionarea

îngrozitoare, ciudată, atrăsăturilor sale.

— Ţi-ai schimbatdorinţele inimii? spuseel cu o voce ciudată,cântătoare.

Rachel îşi ridicăbărbia.

— Da. G-Griffin esteun criminal, am făcut ogreşeală.

Jonas se apropie maimult şi, deşi mergeadrept, părea să seghemuiască la fel ca unanimal de pradă gata deatac. Rachel îşi înghiţiun ţipăt când mâna lui îiapucă corsajul rochiei destambă şi îi rupsematerialul.

Lent, el trasă cu

degetul mica aluniţă desub sfârcul stâng, iarprivirea lui îi savurăsânii goi în luminaaurie. Rachel închiseochii, rezistând dorinţeireflexe de a se acoperi.

— Eşti o mincinoasă,Rachel, spuse Jonas, peun ton amical. Ochii detopaz se mutară leneş

spre faţa ei. Aş fi fost celmai iubitor dintre soţi,deşi asta este culmeaironiei. Dar tu l-ai vrutpe Griffin.

Rachel stăteanemişcată, mută defr i că. Acum, Fawn, seruga ea în tăcere. Te rog,acum!

Dar nebunia lui Jonas

părea să-i permită să-icitească gândurile la felde uşor ca sânii ei goi.

— Fawn nu te vaputea ajuta, Rachel. Eaeste legată şi drogată înacest moment înbucătăria mea. Nu amavut timp să o omor, darbineînţeles că o voi face.

Încet, Rachel îşi

ridică braţele să-şiacopere pieptul goi. Eaîncercase şi pierduse.Mai rău chiar, Griffin şiFawn vor pierde şi ei.

— Dar cu tatăl meucum a fost? şopti ea. Şicu bărbatul lui MollyBrady?

Jonas îşi ridică osprânceană.

— Îmi stăteau în cale.Înnebunită, Rachel

închise ochii, apoi îideschise din nou. Seauzi o scârţâitură înspatele grajdului şi Jonasse răsuci, torţabalansându-se periculosîn mâna lui.

— Cine-i acolo? ţipăel.

Caii înhămaţi latrăsura ce aştepta sesperiaseră de sunet; eiîncepură să alergenebuneşte, trăgândtrăsura spre uşile pejumătate deschise alegrajdului.

Se auzi un sunetputernic când trăsura fuprinsă între uşi, iar caii

nechezară speriaţi. Îninteriorul trăsurii,manechinul se clătina caun fel de spectru decoşmar, îngrozitor înmişcarea lui.

Inima lui Rachel îizvâcni până în gât şi secuibări acolo într-oadevărată panică. Pentruo clipă, ea chiar crezuse

că Athena se întorsesepentru a se răzbuna.

Gâtul lui Jonas semişcă convulsiv în timpce privea ţintă la dovadavinovăţiei sale, dupăcare scoase un ţipăt şiscăpă torţa din mână,Brusc, paiele de pepodea fură cuprinse deflăcări, iar apoi trăsura.

În spatele uşilorgrajdului, caii nechezauşi se zbăteau îngroziţi,în timp ce animalele dinstaul se ridicau înpicioare, lovind pereţiicu copitele pe deasuprazgomotului flăcărilor.

Rachel privi,oprindu-şi respiraţia.Jonas încremenise,

privind fără să vadătrăsura care ardea.

O să murim arşi, segândi Rachel. Dar tot nuse putea mişca.

Erau voci în afaragrajdului: comenzi,ţipate, înjurături. Şi apoiuşile se deschiseră şitrăsura în flăcări fu trasăafară.

Griffin şi Fieldnăvăliră în pragul uşii,ferindu-se de infernulcare aproape le blocasecalea.

Griffin o trase peRachel spre uşă şi oaruncă afară, înbinecuvântata răcoare anopţii, după care alergănebuneşte înapoi. Ea

tocmai se cuibăriselângă un copac, cândField îl conduse pe Jonascare se clătina,imbecilizat şi îl puse însiguranţă, după care seduse înapoi să-l ajute peGriffin.

Nechezatul cailorrăsuna în noapte, aceştiafiind cuprinşi de groază

şi de durere. Numai treifuseseră scoşi din grajdcând Field şi Griffin furăobligaţi să fugă.

Acoperişul de lemnera acum acoperit deflăcări galbene şiportocalii, iar focul jucaîn ferestre.

Deodată, Jonas strigănumele lui Rachel şi

trecu de Griffin şi Fieldprin uşa în flăcări agrajdului. În acelaşimoment, un bărbat solidveni din direcţia clădiriiprincipale, sprijinind-ope Fawn care eraameţită, de-abiaţinându-se pe picioare.

Jonas ieşiîmpleticindu-se din

infern, hainele şi părulfiindu-i în flăcări. Elstriga numele lui Rachelcând Griffin şi Field îlapucară, trântindu-l lapământ pentru a stingeflăcările. Focul din grajdexplodă înalt în cerulnopţii, ajungând până laacoperişul caseiprinciare a lui Jonas.

Rachel stăteanemişcată, până cândGriffin privi în sus pedeasupra figurii întinse,arse a lui Jonas, şigesticulă cu o mână.

Ea merse împleticit,îngenunche pe pământlângă Jonas, în timp ceField se grăbi să-şiîntâmpine soţia.

— Oh, Jonas… şoptiRachel, privind în josspre el. Era aproape ars,dar părea să nu maisimtă durerea.

— Rachel, spuse el.Îmi pare rău.

După asta, muri.Griffin îşi scoase

haina, o puse cublândeţe peste faţa

nemişcată, desfigurată avărului său.

— Doamne, spuse el,o Doamne!

Iar Rachel nu fumirată să vadă că eraulacrimi care îi lucea pefaţă. Ea se ridică, se duselângă Griffin şi fără să-ipese de corsajul rupt alrochiei, îl trase în

braţele ei.— A trecut, şopti ea.

S-a terminat.Sughiţul de plâns al

lui Griffin era aproapede neauzit în zgomotulfocului.

— Credeam că eraiînăuntru…

— Da, spuse ea,pentru că nu mai era

nimic altceva de spus.Field apăru, iar faţa

lui, la fel ca a lui Griffin,era acoperită defuningine. Îi dădu luiRachel haina sa şi cublândeţe îl ridică peprietenul lui în picioare.

Molly veni şi o luă peRachel.

— Tu ai fost aici tot

timpul, şopti Rachel,văzând fustele rupte,murdare ale lui Molly şipărul ei despletit. Tu aifost cea care a făcutzgomotul acela la uşadin dos a grajdului…

— Da, răspunseMolly. Şi eu am fost ceacare a pus manechinulcu figura Athenei în

trăsură. V-am auzit petine şi pe Fawn cum aţiplănuit asta, şi v-amurmărit cât am putut.La o bună distanţă degrajdul care ardea, ea seoprise, iar ochii eifixaseră cu patimă faţalui Rachel. N-aş vrea săfiu în locul tău,domnişoară Rachel

McKinnon, cânddoctorul va afla despretoate astea! Unmanechin în rochie albă!Molly se opri pentru a-şiclătina capul, cu furioasăuimire.

Rachel îşi coborîochii; era adevărat cănoaptea nu sedesfăşurase, conform

planului. Manechinultrebuia să cadă dinsprecăpriorii grajdului, întimp ce Fawn urma săstrige numele lui Jonas,cu o voce de strigoi. IarJonas urma să-şirecunoască crima, nu sămoară.

— El a recunoscut căl-a ucis pe tatăl meu,

Molly. Şi pe Patrick.Molly era lividă.— Şi este un miracol

al lui Dumnezeu că nute-a ucis pe tine şi peproaspăta soţie a luiField Hollister!

Rachel privi în sus şiîl urmări pe Griffin,având nevoie să-l vadă.El se sprijinea de un

copac, nu prea departe,iar umerii se mişcau submaterialul murdar alcămăşii. Field stătealângă el, tăcut,sprijinindu-l.

Luna care urmă, fu

una foarte tristă. Au fostmai multeînmormântări, printre

care şi a Athenei şi apoia lui Jonas. Cuintermitenţă, victime aleepidemiei de gripă eraude asemenea îngropate.

Nu era timp pentrudiscuţii şi bineînţelesnici pentru a faceplanuri de durată.Munca lui Griffin îiconsuma fiecare

moment, iar Rachel îlurma ca un căţel de laun cort la altul,ignorând ordinele luistricte de a merge acasă,oferind alinarea pe careera ea în stare pentrupacienţii lui şi ai luiJohn O’Riley.

În cele din urmăepidemia cedă.

Dimineaţa de 20 iulieapăru luminoasă şisenină, iar Rachel ştiu,fără să-i spună cineva, căva fi o zi memorabilă.

Erau două borcanesigilate, conţinând perecu scorţişoară, pe masadin bucătărie, împreunăcu un pacheţel pe careera scris numele lui

Rachel. Ea deschisepachetul şi zâmbi; înmod evident, acestcadou, împreună cuperele rubinii,proveneau de la Joanna.

— Griffin era încurtea din spate, cumânecile cămăşiisuflecate până la coate,săpând o groapă cu

multă asiduitate.— Ce faci? întrebă

Rachel, de pe trepte.El zâmbi şi apoi aşeză

în groapă un pomişor.— Plantez cadoul

meu de nuntă de laJoanna O’Riley. Oare dece îmi face cadou unpăr?

Rachel îşi ridică o

sprânceană.— Ei bine, de ce ai

primi un cadou denuntă? comentă ea. Esteoare ceva ce eu nu ştiu,Griffin Fletcher?

Griffin râse.— Spiriduş, sunt o

mulţime de lucruri pecare tu nu le ştii, deexemplu, cum să

administrezi muntele decherestea pe care l-aimoştenit de la vărulmeu.

Ea îşi ridică bărbia.— Am să învăţ, spuse

ea. Iar Tent Town va fireconstruit cu căsuţe.

Ochii lui Griffin erauluminoşi de dragoste şibună dispoziţie, când

începu să aruncepământ peste rădăcinilepomişorului.

— Viitoarea measoţie, baroneasă adomeniului de cheresteaşi reformatoare decruciadă.

Rachel verii să stea înfaţa lui, privindu-l înochi.

— Cât de departe înviitor sunt eu, Griffin?

— Cum ţi se pare…cinci minute? Cam atâtar dura să ajungem labiserica lui Field.

Rachel îşi aruncăbraţele în jurul gâtuluilui şi îl ţinu strâns,râzând cu faţa spre cer.

O oră mai târziu, în

timp ce plecau de labiserică în trăsura luiGriffin, el îi zâmbi.

— Ei bine, doamnăFletcher, putem să nebucurăm de ceva nou: săfacem dragoste într-unpat adevărat.

Rachel zâmbi şi dinnou deschise pachetulpe care i-l trimisese

Joanna O’Riley. Ea luădouă mâini dinbucăţelele de hârtiedinăuntru şi le aruncă învânt, unde seînvolburară, plutind cafulgii de zăpadă.

Rachel Fletcher bătudin palme şi privi înapoila drumul acoperit dehârtie. Asta îl va ţine pe

demon ocupat, iarGriffin va face multeocolişuri.

Sfârşit

[1] Coame verzi