I | , , r , r r . r , l r . , , , l r r l r , ' r , , r t l is locir i i sau a conf lagral ie i, , , r r r r r r r r , r l i l r ' , ,1r ' ( ( ' . t nt i l t tmportant i ; i mai

' . , . . r r , , i l , I r , i l t l t t r , . . r lumi i moderne, cea care

r, ur , . r ( , . l ) ( ) . l l ( , to: l te celelal te mS"rtur i i pe care

r, , , r ' , t . r ( l ) ( ) ( , t sc vcde nevoi t i s5- le asume, in v i r tutea

'r , , r , l t , r ( ' l s . lu a unei neces;t5, t i nest iute.

Jean-Luc Nanry

coLECTIA PANOPTTCON

Eilil||ll , l r ' , r | ) r ' , , r1 '11 & l ' r i r r r

l r l r t r r r , r

T

JrnN-Luc NnNcy

COMUNITATEA ABSENTAEul 1r lrLvAzurA gr noAucrrA

Cu o prefagi de

JrnN-Luc Nnncr

t lo postfatd deEvtrnN Cloc

Traducere deEvrrrnN Croc

ldea Design & Pr intEcl it u ri2 00.5

T

l r l l r r l l r t1r t t l ,1 l

f r , r r r I r r , l 'J , r t r , \ , , l , t utr tnvndutd ddseuvrde,, ,1 1111,.11,111 l i r r r r r r r r r I d i teur, 1986 et 1990

,, , l , | r . . r l ) ' . , . r r , , r & I ' r int Edi tur i , Cluj 2005, Pentru aceasteverciune

Al ' , r . , r , j ( , r r tc a fost edi tat i cu spr i j inulf r l r r r . , r l r r r l t r i Francezal Cul tur i i - Centrul Naqional de Carte

REDAC|oR DE coLEC,ftECipr ian Mihal i

REDACTOR

Cipr ian Mihal i

CoPERTA[:ugen cogorean

T t HNoREDACTAREI cnl<e Jani tsek

( ()N( | r , l | | , ( ;RAFrc:A 9r IPARlr l t ' r l )e s ign & Pr int , Cluj

l , , l r f . t , ) / \ / ' ,1 \ . ' . ' I

l-A EDITIA iN LTMBA ROVANA*

lstoria textelor f i losofice dedicare in anii 1 980 comunitigii ar merita scri-rr1 cu multi rigoare, fiindc5, printre altele darin mai mare mesure decit altele,d( rasti istorie este revelaroare penrru o mitcare profunda a gindiri i in Eu-rrrl)a acelei vremi - o mitcare care ne mai poarti inci, de;i intr-un context( erc s-a schimbat muh intre timp ;i in care motivul comunitigii, in loc sialrngi la lumind, pare se se cufunde in bezni. (mai ales in momentul in care:t ritr aceste rinduri: pe la mijlocul lui octombrie 2001).in Comunitatea absen-tri, cvocasem incepurul acestei istori i, insi prea pe scuft. Revin aici asupraer, gragie prilejului oferit de aceasre prefagi, ;i beneficiind de distanga in timpt are permite o mai buni ingelegere.

in acelagi t imp, contextul dif ici l pe care-l aminream adineauri - devas-tarile gi rizboaiele comunitariste de toate felurile 5i care afecteazi toate "lu-ntrle" (cea veche, cea noui, lumea a treia gi a patra, nordul gi sudul, estul5t vestul) - face poate utild retrasarea unei migci.ri care nu apartine gindiriidecit in misura in care, mai intii de toate, apar[ine existentei.

***

in 1983,Jean-Christophe Bail ly propunea o remi pentru un viitor numirdnt rt'vista Alda, pe care o publica la vremea aceea la editura Ch ristian Bour-goir.r Tema propusi era formulati. astfel: "Comunitatea, numirul,,.

I ipsa pe deplin reugitd a acestui enung - in care se inrrec siguranqa gieleganga, aceasta fi ind marea arti a lui Bail ly - m-a surprins de indati. ce

I lrtitltr vcrsiune a acestei prefege a fost scrisd pentru a doua ediqie a traducerii in italiani ar flr1ii lLri Maurice Blanchor, La communaut| inavouable, publicatr la Editura sE din Milano,Itl /(x)2. Tot aceaste versiune, precedatd de un preambul, a fost publicati. in Frantra suorrtlul rlc fa communautd aftontce (Paris, Galilde, 2001). Am revizur-o gi adiugit-o pentru arrF,"ilr,1 traducerea in spanioli a cirgii lui Blanchot. in aceastd formi, ea apare acum caprefaf ,l la edigia in limba romAni. a Comunihilii absente.

I t l l lvnxrr i rnai t i rz iuatrebui tsdrenungelaeagi atunci a incercatsiFondezeoal t i revist i ,rir.ri rlnr()rl;rntil, cu algi colaboratori printre care mi numirgi eu (alituri de Lacoue-Labanhe,AlfFr i, I r()nrrnt-Meurice...). Nu s-a gisit un ediror potrivit pentru un proiect prin esengx com-lr ler 9r r r r r r l t iPlu f i indcl noi refuzam si ne def in im pr intr-o " l in ie" sau pr intr-un manifest . NiE€ f raf en ( .i rrr( use vrcmea revistelor intemeiate pe o "ideologie" (precum Tel euel gi alte ci-levn) Arlrr;1 lr rinrPul rcvistelor care alcituiau o "comunitate", fhri ca acest cuvlnt si fiel r r l t tgt Lrhtr t t (

' l t l l ) ( t l n()stru, var iabi l de al t fe l , nu alc i tu ia o comunitate. Istor ia revistelori l i r l r i r r i lar l r rhr l l l lg50 l raducecusiguranjdlumini indispar ig iaprogresiv iagrupur i lor ,r r , lF l l rv l f i l rLrr . . , r r r rorrrr l r i r . i l i lordc" idci"gi ,pr inurmare, inmutaqialanivelul reprezent i -r i i i l r f . ' r " f , , l r l rurJ l r" l r rgr , r r r .n. . l {cvisrn fbndattr de Batai l le, Cr i t ique, aveao cu totul a l t i pre-Er l" ' t t t tF. l i l l ' i l i l r t l | [ i I ' lp l ) ,1t l , t r ;1 r l I or i t e i r le rr t i l ; r t ( . tcoret ;cI . Ceea ce nu inseamni c i . nul i l r i l r i l i l , r , i r , ln l ' f r ( l ' r r ' lo.rrr re l r r t r l r " re(r ; r" r ' r ; r r r r t locconrunpcnfr l rceicareseinde-Fet l€| | ' iF

rr tat | | ! [ i l | [ lnt l .

PnrrnrA

l *

IIrnt l r i l i l i l l l ) r ( ) l ) r i l lcn. . l dc a sCric un art icol ,9 i nu arrr i t l r t ' tat de atunci s i

, r , l rnrr I t r lz l r r l , r r lc spir i t a accstui enun!.

"( orrur l r t ; l tca" era pe atunci un cuvint nesocot i t t lc t l is tursul g indir i i .

l ;rr, i irrrlor;rl. i , cl trebuia sI f ie rezervat Pentru uzul insl-itulr()rral al exPresiei"( ()nrunit.rtc curopeani", intrebuingare despre care asti l i , dupi aproape

rlorr.izet' i de ani, tt im cit de mult diuneazi conceptului pe care-l folosegte:

nr( | ,rc('st aspect nu este stri in de problema "comuniti l i i", in formain care

rrc bintuie, in formain care ne pirisegte sau in care ne stinjenette' Fie ci

lt ianr f ie ci nu la vremea aceea, cuvintul ; i conceptul ei nu puteau si nu

e irdi in capcana numiti Voll<sgemeinschaft nazisti, "comunitatea poporului"

in sensul pe care i l cunoagtem. (De altfel, in medii le de stinga din Cerma-

n i a, cuvintu I Cemei nschafr provoca in ci u n foane Putern ic refl ex d e osti I itate,

iar cartea mea, traduse in 1988, a fost fbcuti nazisti intr-un ziar de stinga

din Bedin. in 1999, in schimb, un alt ziar din Berlin, provenit din fosta Cer-

manie de Est, vorbea despre aceeati carte in termeni deosebit de elogio;i

sub tidul "Reintoarcerea comunismului". Mi se pare ci aceasti dubli anec-

dotd rezumi amfibologia, echivocul gi poate chiar aporia, dar 9i insistenga

obstinat5, nu neaperat obsesionali, pe care le provoaci cuvintul "comuni-

tate".) De altfel, ceea ce mai riminea in 1983 din increderea socializanti,

indiferent de grad ;i de formi, pistra o anumite afecqiune Pentru cuvintul

"comunism" (de buni seame, cu condigia si regisim exigenla lui primi im-

potriva "comunismului real", pe care nu mai era nevoie si-l descoperim).

Or "comunismul" indici o idee 9i un proiect, in vreme ce "comunitatea"

pare si noteze un fapt, un dat. "Comunismul" se declari in favoarea unei;'comunitigi" care nu este dat5., pe care gi-o fixeazi ca gel. in enungul lui Bail-

ly, mi s-a pirut pe dati ci aud: "ce esfe comunitatea?", ca o intrebare ce o

inlocuia in ticere pe alta: "Ce proiect comunist, comunitar sau de comuniu-

ne?". "Ce este?", mai mult "Care este fi inga sa, ce ontologie di seama de lu-

crul pe care i l indici un cuvint bine cunoscut- comun - dar al cirui concept

va fi devenit foarte nesigur?"Conceptul insu;i cerea o analizi gi, tocmai de aceea, invitagia manifes-

ta deja o relinere in raport cu registrul proiectuluiin genere. (Bailly provenea

dintr-o stingi radicali, daci nu de-a dreptul extremi, dar nu comunisti in

sensul de partid.) insigi punerea in evidengd. a cuvintului i l impunea ca Pro-gram de analizl, gi, fbri indoiali, de problematizare.

"Numirul" era la rindul lui neagteptat, dar?ntr-un altfel. Brusc, el rea-

mintea nu numai evidenga inmulqiri i considerabile a populagiei mondiale,

ci, o dati cu ea - ca un efect sau ca un corolar calitativ al siu - 9i evidenga

unei multiplicicigi ce se sustrage inglobiri lor unitare, evidenga unei multi-

plicit5gi ce-gi inmulgegte diferengele, ce se disperseazi in mici grupuri, in indi-

vizi chiar, in multitudini sau in populaqii. in acest sens, "numirul" insemna

reluarea gi deplasarea a ceea ce fusese "masa" sau "mulgimea" in numeroase

analize de dinainte de rizboi (Le Bon, Freud etc.) sau, din alte perspective,

de dupi rizboi. Or noi gtiam ci fascismele fuseseril ni5tc ope r;r1ii cl i '(tua*

te pe "rrrase", in vreme ce comunismele fuseser i r r iy tc opcr.r l i r t , l r r t r r , r t r pr"c lase", g i unele gi celelal te cu domici l iu forgat intr-o misiurrc rst()n( J.

Enungul putea fi agadar cit it ca un compendiu fulguranr al ;rrolrlt,rrrcrpe care noi o mo;teniserim ca probleml a "totalitarism/ului, - elor" l)rtsI nu atit in termeni nemijlocit polit ici (ca gi cum arfi fostvorba de o pro-blemi legati de "guvernarea cea bun5"), ci in termeni care trebuiau ingelegiln dimensiunea lor ontologici: ce este a;adar comunitatea daci numiruldevine unicul e i fenomen - lucrul in s ine chiar - g i daci n ic i un "comunism"gi nici un "socialism", nagional sau internagional, nu mai sustine nici cea maifiravi urmi de figuri sau de formi de comunitate, nici o urmi de schemiidentif icabil i? Si ce este agadar numirul, daci multiplicitatea sa nu mai arevaloare de masi aflati in agteptarea unei puneri in forml (formare, confor-mare, informare), ci, in definitiv, are valoare in sine, intr-o dispersare pe carenu se tt ie daci se cuvine si o numim diseminare (exuberangS. seminali) sauftrr{migare ( pu lverizare steri li)?

Or, intimplarea a fbcut ca, in momentul in care Bail ly propunea aceastitemi, sd mi aflu la capitul unui an de cursuri dedicate lui Batail le infhgigatdintr-o perspectivi politici. Ciutasem in mod foarte precis posibilitatea uneiresurse inedite care si scape atit fascismului gi comunismului cit gi indivi-dualismului democrat sau republican (la vremea aceea inci nu gi "cetiqean",potrivit acestei nogiuni care de atunci incoace a incercat si rispundi aceleiagiprobleme, fhri a contribui insi la un progres real). De fapt, ciutam in Ba-tail le f i indci gtiam deja ci la el circula cuvintul gi motivul comunitigii - iarmobilul acestei cerceteri era acelagi cu mobilul enunqului lui Bail ly (carecunogtea bineingeles opera lui Bataille, ftrI a face totugi trimitere la el). Acestindex de cercetare insemna desigur gi pentru unul gi pentru celi lalt, frrd acongtientiza insi foarte limpede miza, o punere a problemei care sd. nu fieindi de toate nemijlocit sau exclusiv polit ici: lnaintea sau in retrasarea"politicului"z regiseam faptul ci existi ceva "comun", "impreuni" gi "nume-

2, in 1 981, Philippe Lacoue-Labarthe gi cu mine propusesem conceptul de "retragere a politicu-lui" drept motiv inigial de lucru pentru un "Centre de recherches philosophiques sur le poli-tique" g5zduit de Ecole Normale Sup6rieure, rue d'Ulm, prin ospitalitatea lui Derrida, dar

;i a lui Althusser care nu a putut totugi participa la lucriri. AceastS. expresie voia si indiceo exigengA de retrasare gi nu de retragere (a9a cum au crezut unii) a instangei politice, priva-ti de acum inainte de contururile sale distincte gi identificate. Acest demers era, in mare,paralel cu cel care avenit mai pe urmi cu privire la comunitate: intr-un sens, lnsd, acesteparalclc nu se intilnesc gi stau mirturie tocmai pentru imposibilitatea de a intemeia o

lrolrticil pe o comunitate corect ingeleasi gi pentru imposibilitatea de a defini o comunita-te lxrrrrind dc la o politicl presupusi a fi adev5.rat5. sau dreapri. Ag spune astizi cd aceastir l i r t i rn l l l d intre mot ivele "pol i t icului" g i a le "comunitarului" era la r tndul s iu un simptomal rrrrei dificult[1i ce nu a incetat sl se precizeze. De altfel, e gi o distangi ce persisti intrel i r r r r f r la l r . r r tht , (mai pol i t ic) g i mine in inter iorul munci i noastre comune.. . (pentru el ," { onrr l r t , r t r" t r i r r r i te i r r totdraun;r s i mai int i i de toate exal tarea nazist t r : voi reveni la acest

I

l'l

r ( ) ' , , ! r l , rptrr l , , r l ) ( ) , r l ( ' r t r r r t r ; r r ; t i ; r r r r c i tugi de pul in ( unr ' , ,1 l l indim acest| ( ' r i inr , r l r t ' , r l r r lu i .

l ) t ' r l , r1rrr , r r r ' , r ( Lrrsului md ldsase nesat isfbcut. Bat,rr l l , ' r r t r i r r r r d iduse po-si l r i l r t , r tc,r r l t ' , r .yLrnge lao pol i t ic i inedi t i . Dimpotr iv i i , i r r r r r , r i r r ru l te pr iv in-

1t ' , t , l ; r i r r t i r .p; i r tat insigi posibi l icatea pol i t ic i . in textelc s,r l t ' ,h, t lupi . r izbor,rr i p i r r ; i l i r sf i rg i t , s-a indepir tat de c l imatul pol i t ic a l g incl i r r i s . r l t ' de dinaintetlt ' r. iu Iroi. lrr mod analog, s-a indepirtat atit fage de oricc r ivrrl i tate cu "tt i-irrl ir" sociologici cit gi fagd de orice incercare de intemeierc a rrrrui grup sau.r urrui "colegiu". Nu se mai punea problema ca o "sociologie sar ri i" sd retrageflascismelor energia pulsionali gi "activistS" in care el le intuise resortul prin-cipal. Agitagia heterologicd eguase iar rdzboiul incheiat cu victoria democra-giilor, in loc si fi pus in lumini fo4ele extatice, ldsa in umbri proiectele politice.

Prin urmare, tot a;a cum fbcea din "suveranitate" nu un concept polit icci ontologic gi estetic - etic, am spune noi astizi -, tot astfel Batail le ajungeasi considere ci legitura puternici (pasionali sau sacre, intimi) a comunite-gii este rezervati "comunitit i i indrigostit i lor", asa cum o numea el. Aceas-ta venea agadar in contrast cu legdtura sociald ca un fel de contra-adeviral siu. Ceea ce fusese investit cu necesitatea de a structura societatea -, fiechiar gi prin mijlocirea unei brete transgresive - era depus in afara ei, intr-ointimitate cu care oolit ica nu avea nici un contact.

Mi se pirea ci recunosc aici un aspect al constatiri i ci intreaga epociincepea in mod obscur si decupleze polit ica de faptul-de-a-fi- in-comun3.insi, gi de o parte ;i de cealalt i, f ie ci era vorba de comunitatea unei intimi-tigi intense sau de societatea intemeiati pe o legituri omogeni gi extensi-vi, punctul de referinqd al lui Bataille mi-a apirut a fi acesta: instituirea doriti(pe care fie o atingem in iubire fie o abandonSm in societate) a unei comu-nitigi cainglobarein interioritate, caprezen\e lasine a unei unitigi realizate.Mi se pare agadar ci trebuia analizati aceaste presupozigie a comunitigii- chiar dacd ea era clar desemnate ca imposibil i tate gi astfel rdsturnatd in-tr-o "comunitate a celor ce sint fhrd de comunitate" (expresie pe care o citezdin memorie gi fhri a gti astizi daci ea aparline lui Batail le sau lui Blan-chot. M-am hotirit si scriu aceste rinduri fhri a reveni la texte, dind aiciloc memoriei, singura care poate reda migcarea urmatS atunci gi imprima-ti in mine: recitirea m-ar face si rescriu istoria.)

Mi se impunea astfel gindul ci, de-a lungul tradigiei f i losofice, pini gi indepdgirea batailliani a tradigiei (gi, mai inainte, in depigirea operate de Mary,frri indoiali), a existat o reprezentare a comunitigii cireia reflecgia asupra

aspect). Nici aici nu e nimic personal sau la intimplare: am putea de alrfel pune in legituriaceste detalii cu multe alte lucriri 9i cu multe alte nume din istoria acestor ani.

3. Dispar ig ie a pol i t ic i i ca "dest in al popoarelor" pr in dispar ig ia "popoarelor" insele, f ie ; i nu-mai prin inglobarea lor politici in forma statului-nagiune. in mod simetric, disparigic a p<rl i t ic i i de stat in favoareaent i t i j i i mai nou numite "societate c iv i l i " (pr in intermediul is tor ie imigcir i i Sol idarnoSC din Polonia), sau reducere a pol i t ic i i la o excrci t r r t 'v i1, , i lerr t , i , r "<ln '1rtur i lor omului" .

" tot l l i l , r r rsrrrului" - care i ; i punea prctut inclcr l i i lnr l ) r ( , r t ( r i r ) , r r l r . r r r r , r , r r r 'l r f rpunca tuturor o c l ip i de rdgaz - mi f icea sd- i atr ibui lc( 's t ( , r r , r ( t ( ' r { " , r ' r l

l l . t l : comunitateasereal izeazica propr iasaopere.4in schimb, rc l l t ' t 1r , r t l r l r, i l f,, nelinigtit i gi pa4ial nefericit i a lui Batail le invita gindirea sd zibovr'.rsr ,r

impreunS. cu ea dar gi dincolo de ea - asupra a ceea ce mi s-a pirut t .r

lrutem numi "comunitatea fbri operi".Expresia "suspendare a operei" era luate de la Blanchot, agadar chiar din

proximitatea lui Batail le, din comunitatea sau comunicarea numitd "prie-lenie" gi "dialog infinit" intre unul si celi. lalt. Din aceastd comunicare foartetleosebiti 9i t icute, oarecum secrete, imi venea, iatd, un cuvint pentru a in-r t 'rca si arunc din nou zarurile unei repuneri in joc.

Anii ce au venit urmau si arate cit interes suscita motivul comunitiqii 9ir it de necesari devenea incercarea de a recalif ica aceasci regiune a omului' , , ru a f i ingei pe care nu o mai purta nic i un proiect comunist sau comuni-t.rrist. A o calif ica intr-un mod diferit insemnain fond: a nu o mai calif icaprirr ea insigi, a iegi din tautologia in care comunitatea constituia o substan-

1;i gi o valoare in sine (gi, fhri indoiald, intotdeauna sub un indice mai mults,ru mai pugin cre;tin: comunitate primitivi a apostoli lor, comunitate reli-giioasi, biserici, comuniune - provenienfele lui Batail le erau de altfel foartelrnrpezi in aceasti privingi). Dupi cartea lui Blanchot gi dupi cartea mea,a existat o serie intreagi de lucriri care tematizau 9i calificau comunitatea

iar aceasti serie continui 9i astizi, dar intr-un context in care, in StateletJrrite, a fost reinventat un "comunitarism" ce ar cere o alt i examinare.s

***

Blanchot a scris La communautd inavouable ca respuns la articolul pe careI arrr publicat sub tidul de La communautd ddseuvrde, in perioada in care eu lu-( r.rx deja la continuarea articolului in forma unei c54i. Acest rispuns m-arrrrprins foarte tare, mai inti i f i indci atentia marcate a lui Blanchot demons-trrr irnportanga motivului, nu numai pentru el ci, prin el, pentru togi cei carerr:irnqeau o necesitate imperioasi, violenti chiar, de a redeschide ;antierulrrrrt;rnqci pe care comunismul o ocultase cu aceea;i fo4i cu care o scosesela rvr.ali: instanga "comunului" - dar;i enigma sau dificultatea ei, caracterulrarr ne-dat, in-disponibi l g i , in acestsens, cel mai pugin "comun" din lume.. .

irrsl am fost la fel de surprins ;i de faptul ci rispunsul lui Blanchot erarlerrlrotrivi un ecou, o rezonanfi, si o replicS, o rezewd si oarecum un re-

I t r ( )1,

11" ' I r , r i l r , r ( r , . , t l )un(- tst ,produceaoint i ln i recuref lecqialui Lacoue-Labanheasupranazis-

rrrrr l r r r i r r r ' ,1)r . ( r , r l , rsrryrr , r r razismului lu i Heidegger - ca "nagional-estet ism".

' i I l r r , r l r r r r t r" . r r l r , r i t i i i r r r lezor<1irrc f ic c i l t i t l t r r i le c i rq i lorconl in sau nu cuvintul "comu-

nrt .1tr" ' , l r l , t r r le l r r r A1l , r r r r l r r . r r , l { , r r r t i r \n, , Lr t l i r r r1 i MorrfTi ' , nt ; r i t i rz iu < c lc alc l r r i I i ' r rar i lpoi

, e l r , r l r l t r r | . ,1rrr . , r lo. l r i l r l i l r i l r l t r ' , r l t r 'h '

liiii'i,,

T

Nrr , t r r r t . l t r , r t l , r t r r i t i t l t l l r t i i r t i r r t rcgime aceast i r t 'z t ' tv , l ' , , l t l ACeSt rePrOl '

r r r t i i r r t r i ln t ( .x l , n i ( . i pentru minc insumi, n ic i in t ( ) r r" , l , r , l l ( lcnfa cu Blan-

t l ror . V. l r l r t ' . , t i r ic i , cu pr i le ju l acestei Prefele, Pentru l ) l r r r t , l ( ) , l r i1 despre toa-

t ( ' , l ( ( '1 ' l ( ' i l .

Nrr , r r r r l l icr , r t -o pentru c i nu mi s imfeam (nic i at t r r r , i 1r r r rc i acum) nic i

t ,r lr,r lrrl ; i rrici autorizat si elucidez secretul Pe care Blartt ltot i l desemneazi

. l. ir lrrirr t i t lul siu -; i chiar prin texrul siu, f i indcd, inspre slirgit, el vorbegte

,l"r1ir" ,,ceea ce e de nemirturisit" dintr-o moarte provo( ..t i din dragoste,

r.l inrr-o iubire niscuti in moarte (iar acest lucru nu este cu Putinla de mertu-

risit nici chiar atunci cind este spus).

Firi indoiali, raina de nemefturisir gine de (insi nu st; i,?) faptul ci acolo

unde eu pretindeam ce pun in lumini "opera" comuniara ca 9i condamnare

la moarte asocieteti i, Ei, in mod corelativ, ci stabilesc necesitatea unei co-

munteli care se se refuze operei, gi care si prezeNe astfel esenla unei comu-

niciri infinite (ceigi comunici un "sens absent", Pentru avorbi din nou ca

Blanchot, gi pasiunea acestui ab-sens, sau pasiuneain care consta acest ab-

sens) - tocmai acolo, asadar, Blanchot imi semnificd sau, mai degrabi, imi

semnaleazeceea ce e de nemdrturisit.Aliturat lui neinftptuit din titlul meu, inse

in opozigie cu el, acest adjectiv ne ProPune si ne gindim cI sub suspenddiea

operei existi inci operi, o oPere de nemirturisit '

El ne d5 de gindir (inci o dat5, scriu fbri a reciti textele, scriu nu Pen-

tru a rezolva ci pentru aatrage atengiaviitori lorcicitori) ceaceacomunita-

te a celor ce sint fbri de comunitate (de acum inainte, noi togi), comunitatea

fari operi, nu se lase revelara ca raina deariluit i a fi ingei-in-comun. $i, prin

urmare, nu se lase comunicate, cu toate ce ea este comunul insugi 9i, fhri

indoiali, tocmai Pentru ce este acest comun.

Ea agraveazdmai degrabi acest secret, gi subliniazi imposibilitatea sau,

mai degiabi, inrerdicgia de a ajunge la el - sau inhibigia, pudoarea sau ru-

ginea de a o face (toate aceste accente figureazd., cred, in textul lui Blanchot).

Ceea ce esre de nemirturisit nu este indicibilul. Dimpotrivi, de nemSr-

turisitul nu inceteaze sd fie spus sau se se spuni in tecerea intimi a celor

care ar putea dar nu pot si mirturiseasci. imi inchipui ci Blanchotvoia

sd-mi anunle in scris aceasti ticere 9i ceea ce sPune ea: si mi-o ordone, 9i si

o faci si-mi intre in intimitate, ca intimitateainsigi * intimitatea unei comu-

nicSri sau a unei comunitigi, intimitatea unui t ip de operd intimi mai profun-

di decit orice suspendare a operei, care o face posibili 9i necesari, dar care

nu se lasi destrimati in ea. Blanchot imi cerea si nu rimin la negarea comu-

nitigii de tipul comuniunii, 9i si gindesc mai deparce aceaste negativitate,

inspre o taini a comunului care nu este un secret comun'

**x

Pini acum nu am mers mai departe Pentru a relua analiza, cum a; fi

purur s-o fac indeosebi pr intr-un r ispuns, la r indul meu, la textul lu i Blan-

t-l.rof. Nu am fXcuf-o nici in corespondenqa cu cl, f i irrrlt; i ' , t r is6rilc rltr trc

t { l

l lUie c i tuqi de pugin Si Se ameStece Cu textc le: i l (est( ' ,1 t l t t t t t t t t t , t l t r ' l r t l t r "" l

c,omunice intre ele, potr iv i t propr ie i lor ordini . (Dc al t t r '1, ( ( ' t ' r l ( 'o rr , r f '

spondenld?Cefel de co-saudecum- eangajataic i?) ' $ i nu am l l i t r r t ( ) r r r { r r r l

vreun text, cici s-a dovedit ci, in ordinea lucrului propriu-zis, nu .ltrr r.rr rr r.rl

nici f i lonul 9i nici tema exPresiei "comunitate"'

intr-adevir, am preferat si o inlocuiesc treptat cu expresii dizgragioast'

precu m "faptu l-de-a-fi -impreuni", "fi inga-in-comun" 9i, in sff r9it, "faptu l-

de-a-fi-cu". Existau motive intemeiate Pentru aceste deplasiri 9i pentru

resemnarea, cel pugin provizorie, in faga acestor formule dizgragioase. Ve-

deam venind din mai multe pi4i pericolele suscitate de intrebuingarea cuVin-

rului ,,comunitate": rezonanga sa invincibil plini, chiar umflati de substangi

5i de interioritate, referinga sa inevitabil crettine (comunitate spidtualS ;i

frarerni, comuniune) sau, mai larg, religioasi (comunitate iudaici, comu-

rritate in rugiciune, comunitate a credinciogilor - umma), intrebuingarea sa

in sprij inullrerinselor ,,ernicirigi" nu puteau decit si puni in gardd.5 Era

clarci accentul pus pe un concePt necesar darintocdeauna Prea Putin le-

murit mergea..i prgin mini in min5., in acea epoci, cu o reviviscenli a pul-

siunilor comunitariste ;i uneori fasciste.

Am preferat se concentrez demersulin jurul lui "cu": aProaPe indiscer-

nabil de ,,co,,-ul din comunitate, el aduce totugi cu sine un indice mai clar

al depirtdri i din inima proximitigii ; i a intimitigii. "Cu"-ul este sec 9i .neu-tru: nici comuniune, nici atomizare, doarimpirtigirea unui loc, in cel mai

bun caz contact: un fapt-de-a-fi- impreuni fbri asamblare. (ln acest sens,

trebuie dusi mai deparre o analizi a Mitdasein-ului rimasi incompleti la

Heidegger.)

Ceea ce m5 va face poate si revin la cartea lui Blanchot. Aceasti noui

erl igie italiani este o primi ocazie. Ca;i cum Blanchot, peste ani 9i dinco-

l(r de alte semne schimbate, mi-ar adresa din nou avertismentul s;.u: "luagi

arninte la ceea ce e de nemirturisitl ". Cred ci ingeleg astFel acest avertis-

l lrcnt: nu vi incredegi in nici o inglobare a comunitigii, nici chiar sub numele

rle ,,fxri operi". sau, altfel spus, urmagi mai departe indicagia acestui cufnt.

\uspendarea naturii de operi, scoaterea din operi, vine dupi oper5, insi

virre torodatd din ea. Nu e de-ajuns si reginem comunitatea si se facd ope-

ri in sensul in care vor statele-naqiune sau statele-partid, bisericile univer-

sGtl(,sau aurocefale, Adundrile gi Consil i i le, Popoarele, companii le sau fragii le.

I rcbuie s5 ne gindim totodati ci a existat deja, dintotdeauna deja, o "ope-

ri, ' dr.comunitare, o operagie de impirtigire care va fi precedat dintotdeau-

h Ar vr t t t t lo. t t le te l t t ' t l t ' . , , ' , , ' , 1 i i , , , l l ( ' r l l i ( )n i r i , chiar amicale Precum cea a lu i Derr ida care

:r o l ! i l l f , t i i l , l r i , \ t I , l l i l ( t , , r l r t r l l l , r r r r l rot 1 i I t i t , , s i l l ] Procl lm cc; t a l t l i Badiou cart 'sol ic i t i r

l i l l r | | i l r . ' , r " ( r r l l r t l l l l t , - l ( l l " ( l l " t ' ! l . t l l t , l tc . l "

It l

Vl l . l ( ) l l ( ( ' ( ' \ l ' , tc l l l ' l ' . l l l t1t l l , l l ,1

" . l t t t l t ' t t ( ' t t ( ,1, o tontr l r r , . l r r . - . , t1 o (()nt i tg i l l ( .

l ,1r , l r f r ( , f r i , r f i l , i l l )utc i t t .x i r l , r , i r r r r rot l nLrsolut 1,r . r r , , r , t l , tnr to l rezcnlalt l r r . I r t t t t r , l r r r r t l r . l f i t 'cart 'd in i l (e l t i termeni poart , r r , . . r r r , . r r r r l r l ica$ia uner(() r .xt ' ,1( . i l1r ' . , , r r r , t t t t tCi ( ( ) - i lp i t r tcnenge-chiardar: ; i , r , r , . t , . t , "1 , ' , r l ) , t r tenen!A, '

nr (" ' r ( ' ( l r ' ( r r , r l ) . r r tcnenga la faptul de a-f i - in-comurr. A t , r r , , r , r r t lc ja intre nori l ( ) r r ( ) l r i r r r l r rcuntr g i in ansamblur i d ist incte - impr i r t , i , , , r r t , , r r r r ru i comun

(,u( ' i l i l t ' " t t ' t leci t impdrt ig i rea lu i , dar care, impdrt ig i r r t l , l , r rc sr existe gi,rlr 'r rr ',rz.i exrstenfa insigi in misura in care existenta estc cxpr.rr.rcre la pro-grrr , r t ' i l i ' i r i . Tocmai acest lucru ne-a fbcut s i . f im . ,noi , , , scpar indu-ne gi,rlrr.piindu-ne creind proximitarea prin depirtareadintre noi - "noi" in inde-t izi.r nrajord in care se gisegte acest subiect colectiv sau plural, condamnats;i r.ru-gi gS.seasc5 niciodatl propria sa voce.

Ce si fi fosr oare impirtigit? Neindoielnic, ceva - ,,ceea ce e de nemir-turisit", agadar - pe care Blanchot i l indici in a doua parte a cirgii sale sitocmai prin faptul de a cupla in aceasti carte o reflecqie asupra unui textteoretic si o reflecgie asupra unei povegti de iubire gi de moarteT. in ambelecazuri, Blanchot scrie in raport gi igi scrie propriul siu raport cu aceste tex-te' pe care le pune totodati in raport unul cu celi lalt. Mi s-a pirut ci redistinge ca doui texte dintre care unul ar rimine la o consideragie negativia "intreruperii operei" in vreme ce celilalt ar oferi o cale de acces ra o comu-nitate nu atir "pusd in operd" cit operati in secrer (de nemi.rturisitul) prinimpirtS;irea unei experiente a l imirelor: experienga iubiri i gi a morgii, a vieqiiinsegi expuse la l imitele sale.

El spune poate - e ceea ce trebuie si caute o lecturi reinnoiti - ci. aces-te doui cii de acces la o esengS. fbri de esenli a "comunitit i i" se inti lnescundeva, intre cele doui pirgi ale cir,t i i oarecum intre registrul social-polit icgi registrul pasional-intim. Pe undeva ar trebui ginditi enigma intensitigii,a gigniri i ; i a pierderii sau a abandonului care face posibile deopotrivi exis-ten;a pluralE (nasrerea, separaria, opozigia) gi singularitatea (moanea, iubi-rea). Insi ceea ce e de nemi"rturisit este intotdeauna implicat in nagtere qimoarte, in iubire ;i in rizboi.

Ceea ce e de nemirturisit desemneazi un secret ruqinos. Este ruginos fi-indc5. angajeazi, in dour chipuri posibile - cel al suveranitdpii si cel al intimi-tdlii - o pasiune care nu poate fi expusi decit ca un lucru care este denemirturisitin genere: mS.rturisirea lui arfi insuportabili.insi, in acelagi timp,ea ar distruge fo4a acestei pasiuni. Or, fXri. aceasri pasiune noi am firenunlat deja la orice fapt-de-a-fi- impreuni, altfel spus pur gi simplu laorice fi intd. Am fi renungat la ceea ce, porrivit ordinii unei suveranitigi gi aunei intimitigi impinse in discregia fbri fund, ne aduce pe lume. Cdci, in defin-it iv, ceea ce ne aduce pe lume este totodate ceea ce ne poarta de ra buninceput la extremitiqile separaliei, ale finitudinii Ei ale inti lniri i infinite in care

Z. Marguerite Duras, La maladie de mort, Paris, Minuit, 1982.

l2

f iet , t t t ' i1r Picrc ie ptr t t ' r i l t , l , r t otr l , t r lu l r r r t t , l l , t l l r ( . ; r t lc t r lo lor l , r t , ' t I l ! l r i , ) ? lru lutrca ca lume a ct ' lor la l l i .

l)e neminurisit este aqadar un cuvint care amcstcc:1 arcr irr rrror I r rr lr ' ,( r.rnalr i l pudoarea gi l ipsa de pudoare. lmpudic el anunl i un sc(.r( , t , prr , l r , r . lr leclard ci secretul va rimine secret.

Ceea ce este astfel trecut sub l icere este gtiut de cel care tacc. l)rrn tnitr,rrc, insi, aceastAcunoattere nu este de comunicat, f i ind la rindul s:' iu inar'clagi t imp cunoagterea comunicS.ri i, a cirei lege trebuie si f ie aceea de artu sc comunica fi indc5. ea nu apa4ine registrului a ceea ce esce comunica-lri l , fbri a fi totugi inefabil: ea deschide ins5. orice adresare.

Ajungi in acest punct, ag conchide, revenind la evenimentul care sepropagd in zilele noastre (repet, octombrie 2001) in lume gi in special inlLrmea occidentali gi pe marginile sale, pe marginile sale interne sau externe(daci mai existi margini externe), avind toate trS.siturile unei dezlSnguiri

;:asionale. E de la sine ingeles ci f igurile pasiunii - f ie ci e vorba despre unl)umnezeu Atotputernic sau despre o Libertate nu mai pugin teurgic5, de;rltfel - acoperi gi descoperi prin mimicile lor confruntate tot ceea ce se ttredespre extorcirile, exploatirile si manipulSrile pe care le desffgoari migcareaactuali a lumii. Nu e insi de ajuns si inliturim mi;ti le, cu toate ci e ocondigie necesari. Trebuie si luim cotodati in considerare fapcul ci aces-te figuri pasionale nu vin la intimplare si ocupe un loc gol: acesta este loculunui adevir al comunitigii. lnvocarea unui Dumnezeu miniat sau afirmaqia"in Cod we trust" instrumentalizeazd.in moduri simetrice o nevoie, o dorinia,o nelinigte a fiingei-in-comun. Aceste moduri fac din nou o operi - deopotrivdun gest eroic, un spectacol impozan!, un trafic insagiabil. in felul acesta eledau asigurareacS.reveleazisecretul pistrfndu-i in acelagi timp strilucirea.

inci nu am gindit suficienc de adinc suspendarea naturii de operi a comu-nitigii, in care conste posibil i tatea de a impdrt5gi un secret fbri a-l divul-ga: de a-l impdrtigi fhri a ni-l divulga noui ingine, intre noi.

in faga monstruozitagilor de gindire (sau de "ideologie") care se infrun-ttr pentru nu mai pugin monstruoasele mize de profit gi de putere, sti o sarcinicare conste in indrdzneala de a gindi ceea ce, in fiinga-in-comun, este cu ne-puting5 de gindit, de atribuit, de negociat fhri a o supune nici unei ipostaze.Ceea ce nu e o sarcind polit icd sau economicS, ci inci gi mai grav; in celedin urm5, tocmai acest lucru determin5. atit polit icul cit gi economicul. Noinu sintem intr-un "rdzboi al civilizagiilor", ci ne aflim in sffgierea interni. aunicei civilizatii care civilizeazi gi aruncd in barbarie lumea dintr-o aceeagimigcare, f i indci ea a atins deja dintotdeauna limita propriei sale logici: eaa incredingat in intregime lumea ei insegi, a incredintat in intregime comu-nitatea umani ei insegi gi tainei sale fhrd zeu 9i fhrd valoare de marfb. laticu ce trebuie lucrat: cu comunitatea confruntatd cu ea insigi, cu noi confrun-tati cu noi inqine, ca-ul confruntat cu cu-ul. Firi indoiali ci o confruntarc

I t

, r l ) ,u(rr t ' i r r t l r rp r :scn1ial comunitdgi i : a l t fe l spus, deopotr iv i o confruntarc,rr ,r olrozil i t ' , () vctl ire in faga sa ins5gi pentru a se provocit gi pentru a facecxpt'rit 'rr(;r t l<'sirrc, pentru a se divizain fi in9a sa printr-o dt:pdrtare care esteIotot l , r t , r t orrc l ig ia acestei f i in{e.

Aic i se oprea primul text al acestei prefege, terminat pe 1 5 octomb ne 20O1 .l l rt, i iru patru luni mai t iaiu, in februarie 2002.intr-adevir, migcarea carerrri antrena pornind de la cartea lui Blanchotinspre el - pornind de la o pro-lrlcrrri a comunitigii gi inspre o gindire neindoielnic meniti sd se emancipezet1t: insigi aceaste "problemi" - nu putea se se opreasc5. Dimpotrivi, mi separe tot mai vidit faptul ci noi nu incetim sI fim anrrenati de aceasti mi;-care atita vreme cit o "comunitate" de o naturi inediti nu igi va fi gisit loculprintre noi (printre noi togi, darcine? un poporsau mai multe, un continenrsau mai multe, o lume?), admigind de altfel ce aceaste comunitate ar pureasi nu fie nimic altceva decit comunitatea in care sau din care sintem adtinaei,fiindci toate diviziunile noastre, toate reticenlele gi toate interogagiile noas-tre justif icatein fagatemei "comunitare" nu re potimpiedica sdfimincomun,noi to!i, oricine am fi gi oricare arfi natura acestui dat dincoace de care nuse mai poate urca. "Comunitatea" ne este dati, altFel spus un "noi" ne estedat inainte ca noi s5. putem articula (gi inci gi mai pugin justif ica) un "noi".

Voi continua pugin pornind de aici: confruntarea care a luat deodatd oinfhgi;are impresionanti prin pribu;irea unui simbol al come4ului mon-dial (al schimbului, agadar, al raportului, al comunici"ri i) i; i atribuie sau vreasd-;i atribuie natura unei confruntiri religioase. Monoteism fundamenta-list pe de o parte, teism umanist;i nu mai pugin fundamentalist pe de altipane. Teologie a Absolutului impotriva unei teologii a Luminilor, cum s-arfi spus pe vremea lui Hegel. Religia pare si antreneze cu ea motivul comunr-tar, in asa fel incit pare si nu mai existe comunitate decit religioasi inrr-unanumit fel (; i, de fapt, de la Atena incoace, prin Roma, prin Rousseau, oa-re nu am tot pindit, dorit posibil i tatea unei "religii civile", gi cu toate aces-tea mereu fragile gi sffrgind mai mult sau mai pugin repede prin a dispirea?).in mod reciproc, se pare ci o religie nu poate aduna laolalt i o comunirarcdecit in monoteism (sinagoga, biserica, umma sint triplul nume al acesrcraduniri laolaltd). Aceasti reciprocitate e prezenti in cultura noastrd occrdentalS. in asa misuri incit ne vedem negregit trimigi la o etimologie a "rcligiei" prin religare, care insemna "arelega", "a uni printr-o legdturi". Or rrorvorbim totodatS. despre "legituri sociali" (Rousseau, iarigi el, foloscqtc dc;,raceaste expresie).

S-a stabi l i t totugi c i aceastd et imologie nu csre exacr i , c i i l , r r i r r r r i r ry ' , , rcunol teau o al t iet imologieqi c i recursul la idccn dc lcg, ; i t r r r ; i ; r fo. . t r r . l prrprrint i i r i t dc c i t r t 'crc l t i r r isrrr . ( t , l l l r l t ,1 r ' t i r r ro lo l l ic t r i r r r i t t ' l , t r , ' l t , !1,r , , , r r , , r ' r r ' , l r l

de a rct ulege, de a aduna la sine in vederea unei scrutS.ri scrupuloase. Dinarect ; rnsamblu de date putem trage doui concluzi i :

| ) comunitatea ginditi in termenii unei legituri transcendente sau misti-t e, 1 legdtura ins5gi ginditi ca reunire gi inglobare intr-o unitate (fascicolullegat de fascism va fi fost una dintre formele sale preluate de la Roma) reprezin-ti l trtr-adevlr f i inga comunitari ca mister al uniunii, al tntrupiri i sau chiaral r orrtopiri i . Faptul-de-a-fi presupune o fi ingi comuni, un temei, un princi-pitr pi un gel sau un sffrgit in care "membrii" si-gi giseascisensul 9i adev5-ru|. I rebuie insi si ingelegem totodati ci aceasti comunitate, ca paradigmda urrei gindiri moderne, poarri inscris in sinul determinagiei sale religioase

IteHerea religiei propriu-zise in favoarea unei celebriri a comunitigii insegir:a 1 t orp viu al unitigii. E ceea ce se intimpli in intregul proces numit "secu-l€nt,rre": corpul social asumd funcgia corpului mistic, iarsuveranul (poporul)arurrr.l identitatea divinl sau christici. Aceasti teologie comunitari, la-f€r1ti pine la Max, indici deopotrivi o deplasare gi o ocultare. Elementulmiit ic se deplaseazd inspre elementul civic - ins5 civicul rimine stingherit,innrlrmurit chiar de propria sa determinagie mistici. De unde gi egecul re-hgriIrr civice de orice fel ar f i vrut ele si f ie, de unde gi nelinigtea surdi saudeelarati a democragiei cu privire la ceea ce o intemeiazi in conceptul det'polror suveran". Cu privire la ceea ce ne preocupS. aici e posibil sd afirmimEa intcrpretarea religioasi a comuniti.gii nu reutette si se traduci in politic5;dintpotrivi, ea separi polit icul de teologic gi, in regim ateologic (al nostru,al republicilor), desemneazi un vid, o absengi sau o enigmi acolo unde tre-bttta :il se ofere un mister luminitor: intimitatea comund insigi sau innodarealrgntrrri i sint umbrite tocmai in misura in care pretind si f ie dezvdluite.

/)in schimb, apare neindoielnic gi o a doua trdsituri, care ne poartiInr;re c:cli lalt sens al "religiei". intr-adevir, aga cum a spus Durkheim (inte-meietorul daci nu al cuvfntului, atunci cel pulin al lucrului numit "sociologie",Eunoditcre a fi ingei sociale ca atare), "contractul presupune altceva in afarit le el"|, l : l presupune nu numai posibil i tatea de a contracta ci gi dispozigiadc o o l,rcc Ai energia pe care o cere angajamentul siu. Aceasti dinamici€Fre Lrt redere: o anticipare, in definit iv, a angajamentului siu. incredereaFatc I rr '( l inla impdrtigit5: ea esle fidelitatea sau fiduciaritatea pe care con-fr t r t t t l o l ) rcsupune in chiar adincul idei i sale, adic i a idei i val id i t iq i i g i alirr 1r'r .,; l t, r lc contract.

i l i i t r r , l , . t l r r r , . r r , rn l l , r r , l , , rozin lntroducerea" la lucrareaLaConfance-dpprochesdconomiques

etz ' t r r t l t \ , , t r l r t r r , l ' , r r r . , Morrt r i , r l ,Gadtan Morin Edi teur, 1999, p.7.-Deuol tareaactual ia

l tu. l i t i l ' Ih, , , l l t r t r r r . r r ' , , t ; i ru." t r t r r r i t 'aceast i lucrare pr intre multe al te le, este semnif icat iv i

l iFntrr , ' r r ' , r ' l t , r t r . rn l lnr t , t t l r i , r r i r r i r r tcr i r>rul cconomiei gt sociologiei . Nu mai pugin sem-

rrr l i , r r r , r t=. ; l f . l , r ) l r . . r .nr , r . . , r r r polr lc l r r r i . r r r rv i r r t r r lu i l rasf (s inonim pentruincredere sau pentru

r,F ' l , , r l , i l r r t r , r t r r r l l l r l ' , r r r l r r l4 l r , r r l r r r l r r l r r r , r r . i r r r l t l t i . r r , i l t f ranccz5, verbul " t ruster" , e l f igu-

tFa.=i f ' , t ' , r l , t l ,1 t , t , l , , l , r r t t t , l t 'v t ; , t t t t ln\ l \ \ , r l , l r \ l Nt t r ' , t t r i lpr t t l s .1 l ; rcgtr i r l tccomentar i i .

It*

Et

ii "( cl. i l ,r lt lut nr" pc c:arc i l presupune contractur t 'srt,t l t,ordinul credinpei.( - r .c l i r r l i r ( l l t i r i ) nu are nimic de-a face cu credinga ( l , r r . r .yance) in sensuldc t 'rrrr.;r;tt 'rt ' slabtr sau prezumtivi. Credinta nu est(' t lr, .rdinul cunoaste-r i i , t ' i t l ' r rd inul ader i r i i sau al parcic ip i r i i (am pure. s l ) r r ( , : nu deordinulrrrrci nrlrnr:sis, ci de ordinul unei methexis, dacd e posibila o tl isjuncgie intre celetloLri). Aga cum spune Val6ry: "societatea este un rip dt. f irrr<.qionare fiducia-rit La presupune un crez sau un credit"e. insi acest "( r('./ silr.l credit"10 re-PrczintS actul unei credinge puse in nimic alcceva decir in societatea insi; i.c-rederea (fiance) estein-credere (con-fiance) pentru ce ea se increde in co-ul co-existengei, sau, altfel spus, acestco- nu este posibil decitca gi credereainsigi.Or co- nu este nimic in sine, dacd nu tocmai actul acestei increderi.

Aceasti a doua direcgie ne apropie de cel de-al doilea sens ar rui religo.Enigma comunului nu mai alcS.tuieste aici un mister care ar trebui revelat sau,dimpotrivS, protejat sub un misricism anume. Enigma gine de secretulincre-derii, iar acest secret este increderea insdsi, in care credere viizr- se presupunindefinit unul pe celilalt. Religlo cascrupul tnseamni atunci reginerea in fagaacestui secret, respectarea gi pistrarea lui. Fiindci el este secretul incomuni-cabil a ceea ce mai intii de toate angajeazl,asiguri 9i riscd. o comunicare oare-care - indiferent ci e economici, tehnici, de limbi, afectivi sau sexuari.. (Firaindoiali, ea este intotdeauna toare acestea laolalti, in proporgii diferite.)

Cu alte cuvinte: in confidentia, cum-ul nu il desemneazi in rearitate pe ',cr..r,,,ci are valoarea sa de prefix de implinire (precum in conspicio sau in conficio)..fides, fiducia se implinegte pini la capir, ea se dd sau se abandoneazd"f]arirezervd'. si de altfel, trebuie ca ea si se angajeze in felul acesta, fiindci. art-fel ea nici nu ar putea si. inceapi. o incredere l imitatr sau remperata pre-supune posibi l i tatea unei increder i nemdrgini te. La r indul sdu, aceasrapresupune o proximitate intre credinciogi pe care ar trebui s5 0 putem numrnemdrginitS. in vreme ce ea este foarre precis proximitate pe limita care irsepard.in mod absolut (corpul, moartea, ,,sinele,, indeterminabil). Tocmarde aceea intensitatea extremi a acestei fides este identici cu proximitate;rlui cum in sensul de "cr..r", iar prima comunici acolo unde a doua menginr.distanta ireductibil i pe care, tn structura sa, o implici acest ,,ct.r ',.

***

Ajungem astfel din nou la textul lui Blanchot. secretur este imoosibil trr,mS.rturisit f i indci este incomunicabil. El esre insi de nemirturisir sr nu rr,,

9. Cahiers l l , Par is, Cal l imard 1974, p. 918.

10.Eaceea| i et imologie,aceeaalui credere, iarcndi tv i r re l i r r l i ; rntr ,z i l r l i r r i r , r l r . r r r r r l t r r r l t r t , , , t ,la Dante lnseamni " incrcdcrc". ( . i t < i l ,sPrt . r r r r / r , r i , , i t ( ( , r t vr l l ) , r i r r . , . , , , , , . , t nr , l t l r t t , , r , . . t , l r r rcxpl ic?1 l3cnvcnistc, " , r . r1r .z,r I r r r l r r l ( l i r r1,r r , r t r , \ ) i r r l r r rv,r , ,

l r r

r r r ; r i incomunicabi l : daci ar f i fost numai incomunicabi l , ar f i un mister re-teryat nu se gtie cd.rei divinitSgi ce plutegte dincolo de comun, inviluitd intr-o interdicgie. De nemirturisit, el este de ordinul a ceea ce este efectiv gi bine((rnoscut de citre cei care sint pirtagi - bine cunoscut de cetre noi toqi gievident in felul siu, manifest in toate comuniciri le, come4urile, contractele

;i coituri le noastre. insi el impune reginere gi pudoare fi indc5 el ne afecreazittuditatea gi intimitatea. Tot ata cum nu existi incredere mai mare decit aceealn care ne dezgolim, din pricini de dragoste sau de medicini, tot astfel nuexistd incredere care si nu dezgoleasci. Ea dezgolegte ceea ce nu este datIn comun sau, mai degrabi, faptul ci acest comun nu este dat, nu este nimic,nu este un lucru, ci ceea ce se face posibil incredingindu-se siegi - care nueste dat. Recitesc textul lui Blanchot: "stranietatea a ceea ce nu ar putea fi€omun este ceea ce intemeiazi aceasti comunitate, pe veci provizorie gi intot-de;runa oirisit i"11.

Aceasti stranietate nu este un mister gi nu este nici o negativitate (moar-tea nu este prezentd aici ca negativitate, ci ca efectivitate a stranietigii). Ea€;te afirmareaincrederii nude, a nuditigii increzS.toare: expusi, fragil i, ne-rigurl, insi tocmai astfel expusd, ar6tati, manifestat5,, in stranietatea sa de-Goncertante, tulburS.toare, aceea a celei mai obignuite intilniri precum gi aceear eelei mai de nemirturisit legituri.

Jean-Luc Nancyi

ilil1rl

!r

l l l r fgrrrr ' t ' t l l ; i l r ' l r l l , l , t t t tnui luthtr l t ' ! th, \ t t r t t l tb, l ' , i l r ' . , lv1r[ i l r t , I ' l l {1,1r l t t )

NorA LA A DouA EDITIE

Textul primei edigii aComunitdliiabselteapare aici firi nici o modificare'

ln schimb, vegi gisi in continuarea lui doui eseuri' posterioare e,ri1e1

:i i. care fusesere-amfndoui concepute ca o concinuare a demersului cu

l* f "

t..r"ior", aflat de altfel inciln gantier' Se4iunile ll 9i lll din "Despre

.comun" au fost redactate Pentru numirul din revista Autrement

't quoi pensent les philosophes?" (nr' 102, "t'.tTb* l:-::; :?:::

deJacquei Message,Jo6l Roman, EtienneTassin)' in care textul a fost

rtintr-o versiune Prescuftate 9i ugor modificati' Secqiunea la^fost adiu-

oenrru colocviul "community at loose endsl' (seprcmbrie 1988) orga-

i" rtnlrni Universiry, oxford, bhio' Versiunea en glezlurmeaz|si apari

gctele acestui colocviu (coordonator:Jim Creech)' . -"lstoria finiti" a fost redactati mai intii Pentru "C1o.uq in Critical The-

, Califomia Universiryi irvine (coordonat de David Carroll) 9i a fost

licati in The States oflh-f

-of

"Uia Press, New Yok' 1 989' in cond igii le

li."t" in nota sa preliminara, textul a fost publicatin traducere francezd

n u miru | .. Penser I a co m m u nau t6,, a| Revue des Scie n ces h u ma i nes (nr. 21 3,

, 1 - coordonat de Pierre-Phil ippeJandin 9i Alain David)'

l11i i

...existd-o mdsurd comu ndTuturora, insd menit ceva propriu e fiecdruia

Fiecare se duce mereu ;i se-ntoarce de unde e-n stare.

HoLornLtN, Piine gi vin.

(Traducere de $tefan Aug. Doinag gi Virgi l Nemoianu)

nocZ!

trrn!

W rr l

v1rnz-{>,

Fr- !

Milrruria disolugiei, a dislociri i sau a conflagraliei comunitigii este cea

ffrrl lnpor6anti gi mai apisitoare mirturie a lumii moderne, cea care reu-

nE?te, poate, toate celelalte mirturii Pe care aceast[ epoci se vede nevoiti

t l le ;tsume, in virtutea unui decret sau a unei necesitigi nettiute (intrucit

Foi Inf,rrurisim in egali misuri epuizarea gindiri i lstoriei). Comunismul

Ftrp "orizontul de nedepigit al t impului nostru", ata cum sPunea Sartre, in

multe sensuri, rind pe rind polit ice, ideologice, strategice, dargi intr-un alt

r€ps rare, destul de stri in inrcnqii lor lui Sartre, nu este mai puqin ?nsemnat:

Cuvlrrtul "comunism" este emblematic pentru dorinla unui loc al comunitS.gii

Feitr sau regisit atit dincolo de diviziunile sociale cit 9i dincolo de aservirea

Fe+a de o dominaqie rchnico-polit ici gi, implicit, dincolo de vliguiri le care

afur,teazi libertatea, expresia sau simpla fericire, din clipa in care acestea

$nt iupuse ordinii exclusive a privatiziri i 9i, in sffr9it, mai simplu 9i mai de-

eiriv Incl, dincolo de decrepitudinea mo4ii f iec[ruia, a acestei morgi care'

nenraifi ind decit moartea individului, Poarte o povari insuportabil i 9i se

prAbugegte in i nsignifi angd.Mai mult sau mai pugin congtient, mai mult sau mai pugin deliberat, 9i

Fri rnult sau mai pugin polit ic, cuvintul "comunism" a constituit o astfel

c: enrblemi - ceea ce, ftri indoiali, reprezenta altceva decit un concePt 9i€hiar altceva decit inlelesulunui cuvint. Aceasti emblemi nu mai are trecere,

dcflt poate intr-o mod intirziat, Pentru unii, sau, pentru algii, de acum foar-

H pulini, ca gi cum ar fi inscris;. in murmurul unei rezistenge incdncenate

Clr neputincioase in faga pribugiri i vizibile a promisiunilor sale. Daci nu

ffili are trecere, acest lucru nu se datoreazi numai faptului ci statele care

a=au reclamat de la aceasti emblemi s-au dovedit, de mult t imp deja, a fi

ES:n1i ai trtrdSrii sale. (Bataille in 1933: " Speranga cea mai firavi a.Revo-

lU;iei a fost descrisi in termeni de disparigie a statului: dimpotrivi, lumea

eEtuallt asistl tocmai la disparigia forqelor revolugionare 9i, in acelaqi t imp,

ertee lorgf, vie a luat astizi forma statului totalitar.") (O.C.,l, p' 332') Sche-

ffir trAddrii, meniti si prezerue o puritate comunisti originard, in doctrini

lru fn inrengie, s-a dovedit din ce in ce mai putin pertinente. ceea ce nu

fnreanrnlt ci totalitarismul ar fi fost deja inscris, ca atare, in Max: propozigie

gmrierS, ce nesocotette protestul sffgiat impotriva distrugerii comunitigii

Eere, In Man, insogegte in permanenfi tentariva hegeliani de a efectua o

tatelttatc, d{ucind sau deplasind aceasta tentative.

\r lrerrr.r tr ldtrri i se dovedegte insi de nesuslinut in misura in care insigi

€€nreha rrle;rltr lui comunist sfiqegte prin a apirea in cea mai problematici

lumina: i i t r1rc1i , r lml t l , omul def in i t ca produci tor (am Putea spune de ase-

16p1qg,6 ull l l l ,h:l intl,7i rrirnic rnli nrurlt), ; i definit in mod fundamental ca pro-

drr , at , , r a l l r ro l t t tct r . t l t ' r ' rctr l t ' srrh speci i le munci i sau ale inf l iptuir i lor sale.

L

| , r l r t r r l r , i t l r r '1 ' t ,111.,1, l i l rct t . t t ( , .1 1i cgal i tatea ( u l ) ln!( , i r r ic lcca sarr u 'r . l r . . r l r l ( ( )nrru! t \ l r l t , (u srr iLrrarr l I , t r5date in comrrru. , r r r r r l z is real , at i r r r , rr r , r ( ( ' l , r i r t rn l ) ( u l l rcutatca unei sufer in le intolerabr l t ' ( , r l , i rur i de al te sLrI t ' r r r r l r ' , ( r nrnr( nrai to lerabi le, pr ic inui te de societSgi le noastrc l iberale), ; , r( u () 1 ' r { ' r t . r r ( . prol i t icd decis ivd (nu doar in sensul ca o strategie pol i t ic i tn 'lrrrrr, .,,r l,rvorizcze rezistenga fagi de aceasti tr idare, ci in sensul cI aceast,r.,1 r,rl (.11i(', r ;r gi gindirea noastre in general, trebuie si ia in considerare posllri lrt.rtel ca o intreagisocietate s5fi fost modelate, docil ; i in ciuda nenurrr,ir ltclor focare de revolte, dupi t iparul acestei tridiri sau, mai plat spus,clupi t iparul acestui abandon: este problema pe care o formuleazi nu atirSoljenigin, cit Zinoviev). insi poate cA aceste greuregi nu sint decit relativein raport cu povara absoluti, care ne zdrobegte sau care ne inchide toatc"orizonturile", gi care ar consta in faptul ci: nu existi nici un tip de opozitit.comunisti - sau, hai sA spunem, comunitard pentru a indica mai bine faptul ci acest cuvint nu trebuie restfns aici la referingele sale polit ice strictecare se nu fi fost sau care si nu fie in continuare profund supus nezuingeicitre comunitateaumdnd, adici unei nizuinte citre comunitatea unorfi intccare, prin esenge, isi produc propria lor esenjd ca pe opera lor, comuniratccare, mai mult, este tocmai in misurain care produce aceasti esengeca sicomunitate. O imanengi absoluti a omuluiin om - un umanism -;i a comu-nitigii in comunitate - un comunism - subintinde obsrinat qi, indiferent demeritele sau de vigoarea lor, toate comunismele de opozigie, toate modeletestingiste, ultra-stingiste sau articulate in jurul consil i i lod. intr-un anumesens, de acum inainte, toate inigiativele de opozigie comunitard la "comunis-mul real" sint epuizate sau abandonate: totul se petrece insi. ca si cum, dinco-lo de aceste initiative, nici nu s-ar mai pune problema si gindim comunitatea. ..

Or tocmai imanenta omului in om, sau locmai omul, in absolut, consr-derat drept f i inqa imanentd prin excelengi, constituie piatra de incercare aunei gindiri a comunitigii. O comunitate despre care se presupune cd trebu-ie s5. fie comunitate a oamenilor implici faptul cd ea igi efectueazi sau citrebuie si igi efectueze, ca atare, integral propria sa esenli, care, la rindulei, este implinirea esengei omului. ("Ce poate fi modelat de oameni? Totul.Natura, societatea umani, umanitatea", scria Herder. Sintem obstinat su-

1. Ceea ce, in detaliu gi daci e si ginem de fiecare dati seama de conjuncturile precise nu eriguros exact: de exemplu, in Consiliile maghiare din'56 gi, mai mult, in sringaSolidariaiyiiinPolonia. Nu este absolut exact nici in cazul tutu ror discu rsurilor ginute astizi: am putea, insanumai in aceasti privingi, sijuxtapunem aici situagionigtii de odinioari cu anumite aspecrcale gtndirii lui Hannah Arendt gi, de asemenea, oricit de straniu qi de provocator ar fi acesramestec, cu anumite propozigii ale lui Lyotard, Badiou, Ellul, Deleuze, Pasolini, Rancidrc.Oricare ar fi angajamentul lor individual (gi uneori, fie ci vorfie ci nu) aceste gindiri se menqirrin proven ienqa un ui even iment man<ist pe care voi incerca s5-l caracterizezin cele ce urmez:i,g i care inseamni pentru noi punerea in chest iune a umanismului comunist sau comunirar(foarte diferitl de interogagia angajati odinioari de citre Althusser in numele unei gtiinl,'maxiste). Acesta e gi motivul pentru care astfel de propuneri comunici in ceea ce voi in<.r.rca s i numesc, in cele din urmi, "comunismul l i terar" .

, , ( t

f1!rgr J( c\ t ( ' i i t lc i rcr l r l , l t rvt ' , t l r r , r r 1 i . t t t l t t t I t i t t t l tot tst t l t ' r ' i t t l ( ' i ' t ( t " l " l ' l " l l l ( l ( l ( '

late" rrrr cste, la r indul cr , dt .c i t 6 " idee regulat iv i " . . . ) Prt t t t t r t t t , t t t ' , l t '11,r1. .

1g r', orrprnicS, operalia tehnologici gi fuziunea polit ici ( intr-urr crrr/t s,trt "tt l '

i l | ttnttl i lc()tor) reprezinte Sau, mai degrabi, Prezinte, exPun sau rt ' i t l izt ',tz,r

r u nr( r.sitate prin ele insele aceaste esenli. Ea este astFel infrptuitS, devenrrlcl

I rt I r l rr t,t sa lucrare. E ceea ce s-a numit "totalitarism", ; i ciru ia i s-ar potrivi

nrar lrrlg numele de "imanentism", asta daci nu cumva trebuie se Pestrimar ra,,ri ' i denumire penrru anumire tipuri de societigi sau de regimuri 9i daci,

tLnrpotrivS, trebuie si vedem in ea orizontul general al t impului nostru, care

Inr lrrt le deopotrivi democragii le 9i fragilele lor protecqii juridice'

\.1 fie oare intr-adevir nevoie se spunem aici citeva cuvinte despre indi-

virl/ Lrnii vdd in inventarea gi in cultura lui, daci nu chiarin cultul lui, Privi-legrtrl nemirginitgragie ciruia Europa arfi areht deja lumii calea unici a

Fnrllciperii de tiranii gi indreptarul in funcqie de care trebuie masurate toa-

rp luliativele colective sau comunitare. lndividul nu este insi decit rezidu-

ul r.xperienjei disolugiei comunitegii. Prin natura lui - dupd cum ii sPune 9inunrele, el este atomul, indivizibilul -, individul se dovedegte a fi rezultatul

alr5rrlct al unei descomPuneri. El este o alt i 9i simetrici f iguri a imanentei:

! ltt lrcntru-sine absolut deta;at, luat ca origine 9i certitudine'

insd experienfa pe care, cel pugin de la Hegel incoace, o traverseaza

dr F5t individ, cu o obstinatie sideranti, trebuie se recunoagtem' nu este decit

Frl)crienfa acestui fapc ci el nu este decit originea ;i certitudinea ProPrieirale rnorgi. lar nemurirea lui transferatiin opere, nemurirea lui operatorie repre'

ri l t i l tot o alienare, fhcind ca moartea sd-i devini inci 9i mai streine decit

6r r;rstd stranietate fhri recurs care oricum "este" moartea'

t)e fapt, lumea nu e fecud din simpli atomi. E nevoie de un clinamen. E

nevoic de o inclinagie sau de o inclinare a unuia citre celSlalt, a unuia de

tHrrr celi lalt sau de la unul la celelalt. Comunitatea este cel Purin clinamen-

ul ', individului ',. insi nici o teorie, nici o etici, nici o polit ici, nici o metafizi-

ri a individului nu este capabili siinfrgigeze acestclinamen, aceaste declinare

iau accst declin al individului in comunitate. "Personalismul", sau Sartre,

rrrr ,rrt reugit niciodati decit si acoPere individul-subiect de cea mai clasicd

ipelil cu o glazurdmorale sau sociologicd: nu l-au inclinat, in afara lui insugi,

l lFEtc aceast; margine care este marginea fi ingei sale in-comun'

ltrdividualismul este un atomism inconsecvent, care uiti c5 miza atomu-

lrl .,r;1 intr-o lume. Tocmai de aceea, problema comunitigii reprezintd marele

nlr.,e1t clin metafizica subiectului, altfel spus - individ sau stat total - din

trret,rf izica unui pentru-sine absolut: ceea ce inseamni, totodati, metafiz-

n a rtltstt lutuluiin general, a fi in9ei ca ab-solut, perfect detagati, distincti ; ilrrr 1rr.,,1, l i tra raport. Acest ab-solut Poate fi prezentat sub forma ldeii, a lsto-

r ier , , r l r r r l iv i t lu lu i , a Statului , a $tr ingei , a Operei de art i etc. Logica sa va f i

irrtoItlr.,rrrrr,r ;rt t.t.a5i, irr mtrsura in care este fhrd raPort. Eava fi aceaste logi-

&rt*

27

r , l ' . rn l ) l , r 1 i r t ' t l r r l , r l r i l i i r 'arc i rnplrc i faptulcd, daci putem spune ast fe l , c( . ( , ,1r t ' r ' r r t ' , r l r . ; , l r r . , ( ,1 ) i r rat inchide in separarea sa mai mult decir s implul sep;rr , r t . Alr l r ' l ' ,Prr ' , , \ ( ' l )ararea insrgi t rebuie inchis i , iar inchiderea trebuie sd s, .i r r t l r i t l , i r r r r r rurr l r i asupra unui ter i tor iu (r iminind expusi , pr in marginea s,rcxrcnr, i , t t ' lu i l : r l t ter i tor iu, cu care comunici ast fe l ) , c i asuprainchider i i i r rs(' l l , | )( '11 t rlr a realiza caracteru I absol ut al separiri i . Absol utu I trebu ie si f i t.,r lrs.lr-rtul propriei sale absoluirdgi, riscind altfel si nu fie. sau: pentru a l i,rbs'lut singur, nu este de-ajuns si f iu singur, mai trebuie si f iu gi singurulcilre este singur. ceea ce este contradictoriu. Logica absolutuluiviolenteaz;rabsolutul. Ea i l implici intr-un raport pe care acesta i l refuzi 5i i l excluccprin esengi. Acesr raporr for1eaz6, gi sffgie, deopotrivi din interior gi din exterior, sau dintr-un exterior care nu este decit respingerea unei imposibilcinterioritigi, "flrd raport"-ul din care absolutul vrea si. se constituie.

Exclusi de logica metafizici a subiectului-absolut (sine, Voingi, Viagd,spirit etc.), comunitatea se inroarce inevitabil 9i destabilizeaz,i acest subiecttocmai in vircutea aceleia;i logici. Logica absolutului il pune in raporti ceeace, de buni seamd, nu poate constitui ins5. un raport intre douS sau marmulte absoluturi, rot aga cum nici nu poate face din raport un absolut. Abso-luitatea absolutului este astfel destrdmati. Raportul (comunitatea) nu este,daci este, decit ceea ce desface autarhia imanentei absorute ?n principiulsiu - gi pe ?ncheierea sau pe l imita sa.

Bataille a frcur neincetat experienga acestei logici viorente a fiingei-sepa-rate. Spre exemplu:

"Dar dac5. totalitatea oamenilor - sau, mai simplu spus, existenga lorintegrali - s-nn iNcnaNR inrr-o singuri fiingi - evident la fel de roiir..agi de abandonati ca gi totalitatea - capul iNcnnNeruLur ar f i locul unerlupte de neimpicat - si atit de violenti. incit, mai devreme sau mai tir-ziu, s-ar face gindiri. intrucit cu greu am putea intrevedea pini la ce inten-sitate furtunoasi gi dezlinguiti ar ajunge viziunire acestui incarnat, carear trebui s5.-l vadd pe Dumnezeu, dar si-l 9i ucidi in aceea;i cl ipi, sddevini apoi el insugi Dumnezeu, dar numai pentru a se pr5viri de indatiintr-o genune: ar deveni atunci un om tot atit de l ipsit de sens ca gi primultrecS.tor venir, l ipsit insd de orice posibil i tate de tihni" (1, 547).

o astfel de incarnare a umanitigii, totalitatea sa ca fi ingr absoluti, drn-colo de raport;i de comunitare, intruchipeazd destinul pe care r-a dorit gindi-rea moderni. "Lupta de neimpicar" este lupta din care nu vom iegiaritavreme cit nu vom fi putut sustrage comunitatea acestui destin.

Intr-un alt text care strimuti logica precedentului in planul cunoagterii,Batail le mai scria:

"Daci <mime?> cunoatterea absolutd, iati ci devin cu necesitate eu in-sumi Dumnezeu (in sistem, nu poate exista cunoagtere care si treacd din-colo de cunoatterea absoluti, nici chiarin Dumnezeu). Cindirea accsl ul

28

Fr

err i r r r r r r r r i , r l r r i rp. , , ' nu , r l )utut r ,1 r t ' l , r t i . r l r ro lu l , i t l t ' r i t t lcvt 'nr t r l

tut r r l . l c t ror-ne nolo11i , r : ,prnl u lu i r 'otnbini doul i t r totncntc c: ; t ' t t1 i , r l t ' r , t r t 'r lcr,lvirl 'sc un cerc: lcestca sint desivirgirea gradualS a cortgti irrlt ' i clcrrrre ( , r acestui ipse uman), g i faptul c i acest ipse devine totul (dcvint '| )rrnrrrczeu) desdvirgind cunoatterea (gi distrugind astFel tot ce este par-trr rrl.rr in el, desivir; ind agadar negarea de sine, devenind cunoastere ab-l ' l r t i ) . Dar daci , oarecum pr in contagiune; i pr in mimi, eu impl inescirql lt ' l irr mine migcarea circulari a lui Hegel, atunci definesc, dincolo delrrrrrtcle atinse, nu atit un necunoscul cit un de necunoscut. Care estetle rrccunoscut nu datorit i insuficiengei ragiunii ci prin naturi (mai mult,

l ir.rrtru Hegel, nu ne-am putea preocupa de acest dincolo decitin l ipsaprrrt 'diri i cunoagterii absolute...). Presupunind astfel ci sint Dumnezeu,r el : i lrt in lume avind siguranga lui Hegel (suprimind umbra 9i indoiala),r urroscind totul 9i chiar;i motivul pentru care cunoagterea desSviqitir erra ca omur, nenumiratele particularit igi ale ipseitigilor gi istoria siar lrnrduci, exactin acest moment se formuleaziintrebarea care cufundicxritenfa umani, divini... in negura fbri de intoarcere; de ce trebuie sieu5tc ceea ce eu cunosc? De ce e o necesitate? in aceasti intrebare se

ae( unde - ea nu apare de la inceput - o extremi sffgiere, atit de adincif rrr it nu-i rispunde decit t icerea extazului" (V,127-128).

\llpierea ascunsi in aceastd intrebare este sfrgierea Pe care o provoaci

Inttetr.rrca insiqi intre totalitatea lucrurilor care sint - considerati ca abso-

fut, a,l ici separate de orice alt "lucru" - Vi f i inla (care nu este un "lucru")

!t '6lrF cilreia sau in numele cireia aceste lucruri, in totalitate, sint. Aceasti

lf i ;rere (analoagi, daci nu chiar identici, cu diferenga ontico-ontologice

B fui l leidegger) definegte un raport al absolutului, impune absolutului un

f€Fr)rt ctl propria sa fiingi, in loc si imanentizeze aceast5 fiinqe in totalitatea

ah:olrrt;1 a fiinjirilor. Fiinga "insi;i" ajunge astFel si se defineasci drept raport,

dretrt rron-absoluitate gi, daci vreqi - in orice caz, eu asta incerc si sPun -,

dtept comunitate.I xdzul rdspunde - daci e propriu-zis un "rispuns" - imposibil i t igi i ab-

lelurt;r1ii absolutului sau imposibil i t igi i "absolute" a imanengei desiviryite.

Ertartrl, inqeles potrivit acestui motiv riguros Pe care i l regisim, cu condigiagl.i rrnnirim istoria fi losofici inainte de Batail le si in vremea lui, gi la Schel-

Itng 1 la Heidegger, nu definegte nici o efuziune gi inci ; i mai pugin vreo

eferyerr cnqd iluminat5. El define;te strict imposibil i tatea, deopotrivi onto-

IogtrH 1r gnoseologici, a unei imanenqe absolute (sau: a absolutului, 9i deci

a irlarrcrrlci)gi, prin urmare, imposibil i tatea unei individualit igi in sens strict,

Frer unl 1i ir unci pure totalit igi colective. Tema individului ; i aceea a comu-

t i iunrt lur . , i r r t str lns sol idare cu gi in problemat ica general i a imanenqei2. Ele

J 5t i r r r i l r r r r r r . r r , r r ( .st .n.n5 , , r , r , t , , t , ' r carc Michcl Hcrrry i l c i tegte pe Maa, o lecturS or ientat i

r lc r" , r l , r , u r t , t t r . , t I oIr r , | ' t i l , l l i i , r " i r r<l iv i r l r r l t r i " l i i r "v i t :1 i r imancnte " . In aceast i Penpect iv i l , " i r r -

+frvr , f r r l , , , , r | , , i r l r r r l r r r r r r l , r r I l r l r . r r r l r , r l l r l t r t i " (Mtt tx, v\ t l . l l , l ) ; r r i l , ( i ; l l l i rn i rn l , l ( )76, p. 46).

*

. . l r t , , r ) l t ( l , l r , ( { t un t t . lu/ , t l ( 'x t , t . / t t lu l . l1 ' r l t ru r lo i , Pr() l ) l ( ' l l l , l ( ( ) r l luni t l t i i cs l t '

, l r ' , r r t t t t t r r r ' , r ' l r , r r ' , t l r i l ;1 <1c t t Prolr lcrni a extazului : a l r l t ' l r 'PLrs, i lga cum incc

'r . ' r , , .1 ' r1r . l r .1r .1r , , l t ,9

Cht 'st iune a f i inqei consideratc;r l i , r l tccva deci t ab

, ,o l r r r t , r t r ' , r r or , t l r t i l ( i i f i inqir i lor .( t,nt!tiltt(t!(t(t sau fiinfa-extaticd a fiinlei inseSi? Aceasta ar fi intrebarea.

(Notez aici o reticenqi, asupra cireia voi reveni in cele ce urme.ve: in spa-

rclc rcmei individului, insi dincolo de ea, poale ci ar trebui si se dezviluie

clrcstiunea singularitigii. Ce inseamni un corP, un chiP, o voce, o moarte, o

scriiturd - nu indivizibile, ci singulare? Care esle necesitatea lor singulari, in

impirtigirea care divizeaze gi care face si comunice corPurile' vocile, scrle-

rile in general 9i in rotalitate? in definitiv, aceasti chestiune Pare se consti-

tuie exict reversul problemei absolutului. in aceasti calitate, ea aParline in

mod consritutiv problemei comunitigii, in orizontul c6reia va trebui, agadar,

si o luim in considerare. Singularitatea nu are insi niciodati natura sau struc-

rura individualit igii. Singularitatea nu are loc in registrul atomilor' identit iqi

identif icabile daci nu chiar identice, ci in planul acestui neidentif icabil c/i-

namen. Eaeste in legiturd cu extazul: nu am Putea sPune de-a dreptul ci

f i inga singulare este subiectul extazului, f i indci acesta nu are un "subiect",

ci trebuie si spunem ce extazul (comunitatea) i se intimpli f i ingei singulare.)

solidariratea dintre individ gi comunism in sinul unei gindiri a imanengei,

care nu cunoatEe exrazul, nu constituie totuti o simpli simetrie. Comunis-

mul - de exemplu in exuberanqa generoase care i l face pe Marx se nu se

opreasci inainte de a indica, dincolo de reglarea colectivi a necesiteli i , o

domnie a l ibertigii in care o munce in exces nu ar mai f i mund exploatati '

ci arri Si invenqie - comunici cu o extremitate a jocului, a suveranitegii, chiar

a extazului, cireia individul, ca atare, i i este definit iv sustras. Aceasti comu-

nicare a rimas insi indepirtati, secrete, ignorati cel mai adesea tocmai

de comunism (si zicem, pentru a i lustra cele spuse, ignorati de Lenin, de

stalin, deTroqki), mai pugin in strifulgeriri le poeziei, ale picturi i 9i ale cine-

matografiei in primele momente ale revolugiei Sovietelor, sau in motivele pe

care Benjamin le-a putut considera drept temeiuri pentru a se numi marx-

isr, sau in ceea ce Blanchot a incercat si inscrie sau s5 propuni (mai degrabd

decit s5 semnifice) prin cuvintul "comunism" ("Comunismul: ceea ce exclude

Ceea ce mi-ar ingidui sd-mi agez inrregul demers sub aceasti indicagie generali: existd douii

moduri de a scipa dialecticii (adici medierii in totalitate), fie prin disimularea in imanenl.i,

fie prin deschiderea negativitigii pini la o lisa "fbri intrebuinqare" (a;a cum spune Batarllc)

in acest din urmi caz, nu existx o imanenli a negativitdgii: "exist5" extaz, atit al cunoagtcr ii

precum gi a l is tor ie i g i a l comunitdqi i

t { )

(1 i sr ext lucle dirr) or i t t , t r r r r rurrr t i t lc c l ( l i t ( ( ) l ls t l t t l l l ;1"r r" ' ) l ) , l r t l t l , t t " ' t

' t t t " ' l

lnr r r r , t f i rst in cele din urrr l i i c lat ur t :1r i i , r ru numai dc t : l1trc totnt t t t i ' ' t t t t t l " t t " t l " '

e i , la () Pr iv i re atente, g i de cdtre acegt i "comunigt i " s ingular i , carc rr i l t r l ) t l

t r r t probabi l gt i n ic iodat i (p in i acum, cel pugin) unde incepea qi undc sc

lfi lgr;r rnerafora (sau hiperbola) in modul in care ei intrebuingau cuvintul,

1 i r ar t . rnai a les n-au gt iut- presupunind ci t rebuie gis i t un al tcuvint- .ce

elr tr0P sau ce trergere a tropilor s-ar f i potrivit Pentru a indica ceea ce bin-

tria rnodul in care ei intrebuinqau "comunismul"'

I r au putut comunica, prin acest mod de intrebuiniare, cu o gindire a

srtr 'r, i . l l i teraturi i gi agindiri i insegi - alte figuri sau alte exigenge ale extazu-

lui , irrsi nu au putut comunica cu adeverat, explicit; i tematic (chiar daci,,er;rlrcitul" gi "tematicul" nu sint aici decit nigte categorii foarte nesigure"')

4r ,, gindire a comunitali i . Sau, altfel sPus, comunicarea lor cu o astfel de

ghrtl irc a rlmas secreti sau susPendate."

| , i . i l", polit ici le, f i losofi i le comunitigii, atunci cind au existat (gi au exis-

lsi irr[otdeauna, chiar 5i reduse la simple vorbiri i despre fraternitate sau la

lglrgrioase montaje pe rema "intersubiectivit igii"), gi-au urmat cii le sau

Furrcl, lturi le lor umaniste fbri a binui o clipi mecar ce aceste voci singula-

rc vorbeau despre comunitate, 9i nu vorbeau Poate decit despre ea'fara"a

bAilui ci o experiengi reputat "literari" sau "estetica" era implicatdin expe-

Herrla comunitigii gi in legituri cu ea. (Ne aducem oare indeajuns aminte'

pu,,ir, "

lua un altexemplu, ce au insemnat primele scrieri ale lui Barthes

,t dltc citeva scrieri mai tirzii?)

Ite urmi, aceleagi voci care nu Putusere se comuntce ceea ce, Poate ra-

rl gtiinqa lor, ele spuneau de faPt, au fost exPloatate - ti acoperite - de citre

Atgrte declaraqii zgomotoase ce Poarte stindardul "revoluqii lor culturale",

de ciltre tot felul de "scrieri comuniste" sau de "inscripgii proletare". Nu fhri

ternei, in ciuda vederilor loringuste, profesionigti i societeli i au vdzut in toa-

t€ HCe srea cind numai o formf, burghezi 9i pariziani (sau berlinezi) de Pro-

htkutt, cind numai revenirea incongtienti a unei "Republici a artigti lorr', al

clrei motiv fusese inaugurat, cu doue secole mai devreme, de citre roman-

tigr dc la lena. intr-un iel sau altul, eravorba de un sistem simplu, clasic 9i

dogrnatic al adevirului: o afte (sau o gindire) adecvati politicului (formei

rerl or.induiri i comunitiqii), o polit ici adecvati artei. Presupozigia era tot

iceeil a unei comunitigi care se efectueazein absolutul oPerei, sau care se

cflr.tueazd ea insigi ca operi. Din acest motiv, t i orice arfi Pretins, aceasta

rnodernirate reminea, in principiul sAu, un umanism'

vir trebui si revenim asupra cauzelor care au fhcut si se iveasci - fie 9i

eu prt. lul naivit igii sau al contrasensului - exigenga unei exPerienge literare3

J l r ts " l r r ot t t t r tunisme sans h6r i tage", revistaComit6,1968, in Gramma no 314'1976'p '32'

1 lrcrrnrililonl(.ul rrctruic rejinut doar faptul cl "literatura" nu trebuie luati in nici un caz

{r , I in ! r . r \u l 1,c r . ; r rc l }atai i le i l d idca acestui cuvint atunci c ind scr ia de pi ld i (cr i t ic ind el

frr:rr,rr r, 'r,'ttl,:

I'rxlx'ti:ntt: inltirittu,: 1i t-t: coupablc) "Adesea ele sint pe placul spiritelor vagi

Ii l

.il

, r t !nr . l i l i l , i l t { , t rqr ' l , r r r r r l t , t l r . . t 1 i l i l , i l i l1, i1| | , } t i l t , i l , t l )ot , t t , . t ( r i l { . t ( , t | | i l , | l | l . t i l . r . li l i l i l t i l i l r t )

( r i l r r l i l r ' , r ' , , r r r r lorrrr l . r c()nluni t i i l i r ar putca ag;rcr i r r - . , , r r r r r r i t , t l r , t . i r i r rvr . r , r , . ,t . r r r l rv,r ( , r ( , , r in(crcat s i r ispundi real i t i "g i i oure a cxl)( ,nt ,n1ci rnot icrr , ,l ' r1 r1111 1 . r t i rvr r i r . r tea se retr igea inf in i t d in imanent i , cd dunrnczeur-rr iar t , , . , . ,r r l t r r r l t l i r tsusi undeusabscondi tus(eceeaceaingeresHorderr in) ,g i c ics.rrr . ,r l rvrrr . r . r t . r r runi t i "g i i - sau comunitatea ca existengi

" " r .ng" i ' i iu in" i . r . i

r r r rPrsi l r i lu l insugi . Ceea ce a putut f i numit moartea lu i Dumnezeu: ac(, : r . , r . ,.xPrt'sic poartr in sine posibil i tatea, daci. nu chiar necesitatea unei invr,,r,t . r re s i . i i rest i tu ie gi pe om ; i pe Dumnezeu unei comune imanenge. (5r.r 'r r r i r tur ie inacestsens,nu.numai Hegel ,c i g i Nietzscheinsusi ,cel prgi , . l 'p, ,gial.) Discrrsul "morti i rui Dumnezeu" reprezintd,la rfndul iui un'mod d,, .nesocoti faptul ci "divinul" nu este ceea ce este (daci ,,este,,) decit sustr,r.,imanengei, sau retras din ea _ dacd vregi, in ea, retras din ea. Caa" .a ,,,.buie luat mai cu seamd in acest sens foa.t. precis cd divinur este susrrir..imanengei nu pentru cI ar exista ceva.,divin,,, ci, dimpotrivi, ceva de gentrl"divinului" poate exista tocmai in mi.sura ?n care imanenta este ea i isalr,ici gi colo (dare oare cu putingi. de rocarizat? nu este mai degrabi ceea (r.localizeazl,, ceea ce spagiazi?), sustrasd imanengei. ($i, penrru a i"ncheia, poar,,ci ' va trebui si nu mai vorbim de "divin". poate ci. va trebui si. invit im camoartea, iubirea, l ibenatea, singuraritatea, comunitatea sint nume

"ra ,,diu,

nului" atit datorit i fapturui ere ir inlocuiesc - si nu ir depigesc conserv?n-du-l sau nu i l relanseazi -, cit; i datoritd fapcului ce a.eartd. inrocuire nLrare nimic antropomorfic sau anrropocentric, si nu di. roc nici unei deveniri-umane a "div inului" . Comunitatea va const i tu i , de acum inainte, at i t r imr-ta umanului c i r g i a div inurui . o datd cu Dumnezeu sau cu zei i , comuniunea- substantS si act, act ar substangei imanente comunicate - este definit ivretrase comunitigiia. )

. Congriinga cregrind, m3dlrni,..umanistl a pierderii comunitigii are, asa_

dar, toate gansele si f ie de fapt iruzia rranscendentarr a unei ragiuni caretrece dincolo de marginile experientei sare posibire, care, in fond, este expe-rienta imanengei sustrase. Comunitatea nu a avut roc sau, mai degrabi, dacie o certitudine ci umanitatea a cunoscut (sau mai cunoaste inie, in afaralumii industriale) legituri sociare cu torur diferite de cere p"."r. r" ..rno"st".noi, comunitatea nu a avut roc dupi moderur proiecgii lor pe care noi re facemcu privire la ea asupra acestor sociarit igi diferite. Ea nu a avut roc ra indie-nii cuayagui, nu a avut loc intr-o epoci a coriberor, nu a avut roc in ,,sf ri-tul.unui popor" hegelian, 9i nici in aceaagap€ crestind". ceseilschaft nu avenit,o datd cu statul, cu industria gi cu capitarur, si desrrame o Gemeinschaft ante-noarS'. Ar fi fhrS indoiali mai corect, punind capat tururor revirimentelorin.terpretdri i etnologice gi tuturor mirajeror originii sau are unui ,.odinioari,,,si spunem c5' Gesellschaft - "societatea", asoJierea disocianti a forteror, a

4 ( l .l -L. Nancy, "Des lieux divins", in eu'est-ce que Dieu?, Bruxeres,Facurt6s Saint-Louis, 19g5.

j , l

FFEltr t ihr f 1t , t r t . r t r r t t . lor . t l r r . r t l , r , t t l Ut t r r r l t t t nt l l . i l l tu ( , [ { .n l t , lvr ' i l t l t l { | l r l l l t l r ' ,

F l t - i r t ) t t t ( . l l t , ut1 l t t<r t t , , t t , , l l r ( )v( ' l l ( ' .1 t lc t l l l< l t r rv, i t l t l t l t o (() l l l t l l l r t , l l { ' l l l l r l l

H* i arrr1r l ,1 dt 'c i t cea u lcg; i t r , r r i i soc: ia le (cu zci i , c 'u t ost t tosul , c t t , t t t t r t t . t l , '1, ' ,

FH rrror l i i , cu necunoscugi i ) , p l d intr-o segmentarc ' mlt l t rnai , l ( ( ( ' l l l l l , t l ; r ,

51ult rrr,rr nuangatd a aceluiagi raPort, provocind adesea efecte nrlr <lLrrt ' ( t l t '

qtngur; ir i l re, de respingere, de avert ismenc, de l ipsi de asistenqi) decit a;tcp

GErrr r lr . la un minim comunitarin legitura social i . Societatea nu s-a f iurrt

tre rrrrrrcle unei comunitdf i . Ea s-a fbptuit in disparigia sau in conservarea a

Fced ( (, - tr iburi sau imperi i - nu avea poate rnai multe in comun cu ceea

ge rrot trumim "comunitate" decit cu ceea ce numim "societate". A;a incit

Enlrrrrr i tatea, departe de a f i ceea ce ar f i ruPt Sau ar f i pierdut societatea'

ette rt:oa ce ni se intimpld - problemi, agteptare, eveniment, imperativ - pornind

de l ,r societate.

Aladar, nu s-a pierdut nimic 9i, din acest motiv, nimic nu e pierdut ' Tot

ce r pierdut sintem noi ingine, noi cei Peste care se privi lqte " legitura

rnr i;tlA" (raporturile, comunicarea), invenqia noastri, Precum plasa unei cap-

€d1(, economice, tehnice, pol i t ice, culturale. l intuigi in ochiuri le sale, ne-

lnr fhuri t fantasma comunitdqi i pierdute.

Ceea ce s-a "pierdut" din comunitate - imanenga;i intimitatea unei co-

muniuni - s-a pierdut doarin sensul in care o astfel de "pierdere" este cons-

t i tut iv i "comunit iq i i " inse; i .Ceea ce nu reprezinti o pierdere: dimpotrivi, imanenla este tocmai

eeea ce, daci ar avea loc, ar suprima pe dati comunitatea, sau comunica-

ffa, ca atare. Moartea nu este doar exemplul acestei suprimiri, ci adevirul

t|u. in moarte, daci vedem in ea ceea ce face si advind imanenfa in moarte

(descompunerea ca reintoarcere in nature, "totul se intoarce in girini 9i rein-

tri in joc" - sau versiunile paradisiace ale aceluia;i 'Joc") 9i daci uit im ceea

ce o face intotdeauna ireductibil singelard, nu mai existi comunitate sau comu-

nicare: nu mai existd decit identitatea continui a atomilor.

Tocmai de aceea, adevirul intreprinderilor polit ice sau colective domi-

nate de voinga de imanengi absoluti este adevirul moryii. lmanenga, fuziu-

nea de tipul comuniunii nu au o alt i logicd decit logica sinuciderii comunitigii

care se regleazd pe baza ei. Aga se face ci logica Germaniei naziste nu a fost

doar aceea a exterminiri i celuilalt, a sub-omului exterior comuniunii de sin-

ge gi de sol, ci, virtual, ; i logica sacrif iciului tuturor acelora care, in comuni-

tatea "ariani", nu satisfhceau criteriul purei imanenge, a;a incit - astfel de

criteri i f i ind evident imposibil de stabil it - o extrapolare plauzibil i a Proce-sului ar f i putut f i reprezentati de sinuciderea nagiunii germane insegi: de

altfel, nu ar f i intru totul fals si spunem ci acest lucru a avut cu adevirat

loc, in anumite privinge ale realit igii spirituale ale acestei nagiuni.

sinuciderea sau moartea comund a indrigostigilor este una din figurilc

tnit ico-literare ale acestei logici a comuniunii in imanenqi. In faga accstt ' i

*

Ir; irrrr, rru \( '!trr '(.rrc anunre dintre comuniune sau iubire scrvegte drept morr,.r,i, rrr.,rrtc, t r ' lci l;r lte. in realitate, moartea desivirgegte, o dati cu imanerrl.,r t 'krr doi indrigostiqi, reciprocitatea infinit i a celor doui instange: dragosr t,.,Pasron;r l r i c0nceput i pe modelul comuniuni i cret t ine gi comunitatea gint l rt i i pc prirrcipiul iubiri i . statul hegelian sti la rindul lui mdrturie in acest ser.,,r ' l .arc nu se intemeiazr desigur pe modelul iubiri i - f i indci aparline sferr.r"slriritului obiectiv" -, dar care, cu toate acestea, are ca principiu realitatr,,riubiri i , adic5" faptul "de a avea in altul momentul propriei sale subzistengc"In acest stat, fiecare i9i are adevirul in acest celilalt care este statul insugr .,,ra cirui realitate nu se prezintd niciodati in mai mare misuri decit atun, ,cind membri sii igi dau viaqaintr-un rizboi pe care monarhul, prezenti-l;rsine efectivi. a Sratului-Subiect, i l va fi hotirit singur gi in chip l iberd.

Firi indoiali, jertf irea penrru comunitate - gi deci de citre ea - a pur.lgi poate sr f ie plind de sens: cu condigia ca acest "sens" si. f ie acera ar un,',comunitigi gi cu condiqia ca aceaste comunitate si nu fie o comunitare ,rmorgii ( in forma in care o cunoagtem cel puqin de la primul Rrzboi morrdial incoace, ceea ce justifici totodati refuzul de "a muri pentru patrie,')ori comunitatea imanengei umane, omul devenit egal cu sine sau cu Dumnr.zeu'cu natura gi cu ?nfrptuiri le sale proprii, este o astfel de comunitare,rmo4ii - sau a morgilor. omul implinit al umanismului, individuarist sau comLinist, este omul mort. Altfel spus, moartea nu este aici excesul incontrolabilal f initudinii, ci implinirea infinit i a unei vieqi imanenre: devorindu-si oarccum propria transcendengi, civil izagia cregtini a ajuns si.-gi propuni in chi1,de operi supremi tocmai aceasti moarte transformati in imanengi, pe scurr,aceasti resorbgie a mo4ii. De la Leibniz incoace, in universul nostru nu mirlexistr moarte: intr-un fel sau altul, o circulagie absoluti a sensului (a valcrrilor, a scopurilor, a lstoriei...) coplegegte sau resoarbe orice negativitate finrr.r,scoate din fiecare destin singular f init o plus-valoare de umanitate sau cl,,supra-umanitate infinit i. Ceea ce presupune insi tocmai moartea fiecrrui.rgi a tururor in viaga infinitului.

ceneragii de cerS.teni gi de militangi, de muncirori gi de srujbagi ai statelorgi-au inchipuit moartea resorbitd sau sublimati in viitorur unei comuniralrajunse la imanenga sa. De acum inainte, noi nu mai avem decit congtiinl,ramari aindepirtS.rii tot mai mari de o asemenea comunitate, fie ea poporLrl,Nagiunea sau societatea Producitori lor. insd aceasti congriinqd, ra fel <-,rgi congtiinga "pierderii" comunitigii, este superficiali. in rearitate, moarr(',rnu se sublimeazi. Comuniunea viitoare nu se indepirteazi gi nu este anrlnati: ea nu a avut niciodati un viitor; ea nu ar putea nici si advini, nici s,ralcituiasci un viitor. Ceea ce alcituiegte un viitor gi, prin urmare, ceea ( (.advine cu adevirat, este intotdeauna moartea singulard - ceea ce nu inse;rrrrnd ci ea nu suryine in comunitate: dimpotrivi, gi voi ajunge gi la accst ;r.,

5. Cf.J.-L. Nancy, "La jur id ict ion du monitrquc hC1,,1r11,. , , , ' , tn l lquru l r , 1r i l t t t1u,19U1.

l l r

FF

perl l r rsJl r 'ornuniunt, . r l lu ( . \ t ( .v i i torul rnorqi i , tot a$: l cul-11 r l lc l l . r1() i t r t ( ' .1 l l t l

F i le nurt tn i t recutul PcrPctuu al comunit6gi i '

l)t 'r ' igur, mil ioane de mo4i sint iustif icate de revolta celor care mor: ele

elrrr ;rrrt if icate ca replici la intolerabil, ca insurecqii impotriva oprimiri i so-

elale, lrplit ice, tehnice, militare, religioase. insd aceste morti nu sinr subli-

xrafr, rrici o dialectici ; i nici o izbivire nu conduce aceste mo4i la o alt i

Iniarrcrrld decit aceea... a mo4ii (a incetdrii, a descompunerii, care nu sint

der lr rriqte parodii sau nigte reversuri ale imanengei). Ori epoca moderni

nrr a gindit justif icarea moqii decit sub forma salviri i sau a depigiri i dialec-

tft e a istoriei. Epoca moderni s-a incfncenat si reinnoade timpul oamenilor

5t el r omunitigilor lorintr-o comuniune nemuritoare in care moartea pierde,

In r elt. din urma, sensul fari sens pe care ar trebui si i l aibi - 9i pe care i l

a lF, ( ,bst inat .

l,rt l-ne condamnaqi, obligagi si ciutim acest sens fhri sens al mo4ii

mai rlegrabi altundeva decit in comunitate. Este insi un gest absurd (e absur-

ditatea unei gindiri a individului). Moartea este indisociabil i de comuni-

tete, f i indci tocmai prin moarte se reveleaz[ comunitatea - 9i reciproc. Nu

Innrtrplltor motivul acestei revel5ri reciproce a PreocuPat atit unele gindiri

hrirrite din etnologie cit 9i gindirea lui Freud, aceea a lui Heidegger 9i, in

acela;i t imp, gindirea lui Batail le, adicS' in timpul care ducea de la Primul

la el Doilea Rizboi mondial.Motivul revelirii prin moarte a fiingei-impreunS, sau a fiinlei-cu, 9i motivul

rrtcraliziri i comunitigii in jurul morgii membrilorsii, adicdin jurul "pierderii"

(al tmposibilitdgii) imanengei lor, 1i nu in jurul contopirii lor fuzionale in vreo

lptutnzf, colectivd, ne introduce intr-un spagiu de gindire incomensurabil

Gu t,,,,ru problematicile socialit igii gi ale intersubiectivit igii ( inclusiv proble-

fratl(.1 husserliani a lui alter ego) in care, orice ar fi fbcut, filosofia rdminea

Pri-onieri. Moartea excedi fbrd recurs resursele unei metafizici a subiectu-

igi, I nnt"sma acestei metafizici, fantasma Pe care Descartes (aproape ci)

nu a inclrSznit s6 o nutreasca, dar pe care teologia cre;tini o propunea deja,

$fe lantasma unui mon care sPune, Precum domnul Waldemar la Vil l iers,H€U sirrt mort" - ego sum ...mortuus. Dacd eu nu Poate spune ci este mort,

drr H cu dispare efectivin moarteas4 in aceasti moarte care reprezinti toc-

mli ccca ce i i este cel mai propriu, cel mai inalienabil, aceasta inseamni

€l pt este altceva dec?t un subiect. intreaga cercetare heideggeriani asuPranf inlei-pentru (sau intru)-moarte" nu a avut alt sens decit si caute si enun-

fF ar e:t lucru: eu nu este -nu sint - un subiect. (Cu toate cd, atunci cind a

Ertt v,,rlrl despre comunitatea ca atare, acelagi Heidegger s-a riticit in vi-

*lurrra trnui popor 9i a unui destin cel puqin in parte concePut ca subiect6.

E-=Fea t r dovedegte fbri urmd de indoiali ci "fiin9a-intru-moarte" a Dasein-

F I I l ' lr | .rr rrrre | ,rbarrhc, "La rranscendance finit dans le politique", in Reiouer le politique,

t t l t t t t , , t t ( ' ( ' r . r r '1,"1\rurquoi avoirpubl i6cela?", inDel ' tJniversl t i ,Toulouse,T'E'R,1982

f i r I ,r,rrrr.l, "l)f r r' .rl l)ultli( it iccst lucru?", in Despre tJnivenitate, trad. rom de Adrian T'

5lr l , t r , l , l r . r , t l r r1, , ' ( )0. ' ll ' . r t r . ( , . r l r l , ,

&i

r f l r f l f f r f l r r" t " ' r ' r , r t l r t . r l i r r r , , rs.r i t t r i r r t l ; t t t t i .Mtrst , t t t , i r ( , r . r ( ( , , rst ; i r r r r r , r rr , r ( r t ' r t t . r ' . ' r rn i r r t . dc girrc l i t . )

( ct ' ; r t c ru csLc un subiect deschide yi se deschidc 1rr . t r i r t i i i .sprc t , , , ,. r " r r i t . tc, i r c i re i g indire excedi la r indul s i .u resurselcr l retaf iz ic i i sur, , , . ,t r - r lu i . ( -omunitatea nu gese intre subiecgi regi tura unei v ieqi super i . , r , ,ncmurtoare sau de dincolo de moarte ( tot aga cum nu e tesutd nic i d i r r r ,giruri le inferioare ale unei consubstangiarit igi de singe sau ale unei as()( r{ r,a nevoilor), ci este in mod constitutiv, ?n misura in care poate fi vorba ,,,, ,de "constituire", in raporrcu moartea acelora pe care, poare pe nedr,.1,,i i numim "membri i " s i i (daci nu e vorba, in cazul e i , despre un organisrr)insi moartea la care se raporteazi astfer nu este opera ei. Tot a5a cum com r, rltatea nu este o oper5., tot astfel ea nu face din moarte o operd. Moartt,,r r,,care se raporteazd, comunitatea nu opereazd trecerea fiingei moarte la o ;r,,,,miti intimitate a comuniunii, iar, in ceea ce o privegte, comunitatea nn operr,(t..,io

1r.ansfigurIe a mo4ilor si. i intr-o anumiti substangi. sau intr_un "nr,,,,,subiect indiferent care - patrie, pi.mint sau singe natal, nagiune, umanir,rr,

eliberati sau implinit i, falanster absolur, familie sau corp mistic. Ea c.,r,in raport cu moartea tocmai ca acer ceva din care e imposi bil de ficut op,,t,i(decit operd de moarte, din moment ce existi voinqa de a face din ar,.,,rceva o operi...). Aceasti comunitare este aici penrru a asuma aceasti. rrrrposibil i tate sau, mai exacr- cici nu existr aici nici funcgie gi nici f inaritrrr,-, imposibil i tatea de a face operd. din moarce se inscrie 5i se asumi ca ..rcomunitate.

comuniratea e dezvi.luit i in moarrea celuilale ea este astfel intotde,r,,na dezviluit i celuilalt. Comunitatea este ceea ce are intotdeauna loc prr,,celdlalt gi pentru celdlalt. Ea nu esre spagiur unor,.eu,, (,,moi, ') - subsra.1,.sau subiecgi, in definitiv nemuritori - ci spagiur unor "eu" (ie), care sinr int()rdeauna niye ceilalgi (sau nu sint nimic). Daci. intr-adever comuniratea .,,,dezviluie in moartea celuilalt, aceasta se datoreazi fapturui cd adevi.r.r,rcomunitate aeu-rilor Qe) care nu sint nigte eu-ri (moi) este tocmai moarc(,,1Nimic dintr-o comuniune care contope gte eu-rire (mtoi) intr-un Eu (Moi) s;trtinrr-un Noi superior. Este comuniratea arcituiri dinceiratgi.Adevdratacor,',,nitate a fi ingelor muritoare sau moartea ca gi comunitate inseamni impt,sibila lor comuniune. Comunitatea ocupi a;adar acest roc deosebir: t,,,asumi imposibil i tarea propriei sare imanenge, imposibiritarea unei f i ir1,.comunitare ca subiect. Comunilatea asumi gi inscrie oarecum imoosibirrtatea comunitigii - iati trasarea gi gestul ce apargin propriului comunirdl 'o comunitate nu este nici un proiect de contopire gi, in genere, nici un proir,, rde producere sau de operare - nici un proiect pr.9i ii.pr-, (ceea ce marcheaz, rjnci 9

dati diferenga sa radicali. fagi de,,spiritul unui popor,,care, de l,rHegel la Heidegger, a intruchipat colectivitarea ca proiect gi, reciproc, proi".tul ca gi colecriv - ceea ce nu inseamnd ci nu e nimic de gindir cu plivir,. r.,singularitatea unui "popor,,).

o comunitate este prezentarea in faga membriror sii a adevi.rurui ror rrrr,,,tor (ceea ce mai inseamni. ci nu existi o comunitate a fi ingeror ncnrurir.,rr,.,

38

FFl !ptr tenr i t t r l r tPrrr l i t 'o"orr l t , t l r ' , l i r ' ( ) ( ( ) rnunr, l ) ( ' . r l i i r r lc l t , r n( 'nrunt() , t r ( , ,

F€; l r , , i l i l l i lnr t i r t ( ' , i r r : , , i ) . | , l ( 'sr( 'prc lcntarca f in i tucj i r r i i ; i I cxccsului f l - l r i i

* r l l r , r r r t orrst i tu ic f r i r r la f rn i td: moartea, dar 5i nagterea sa - numar

Fatl i ! ! i ! t t ,r l r . ,r i rrrr prezint i natterea mea -, gi o datd cu ea imposibi l i tatea in

t€Ea r ! ' i l r , i l )r ivette de a o retraversa gi deopotr ivd imposibi l i tatea de a

FGr F I l i l t r () l0 de moartea mea).

"( , r l , r r , ' l ce; i -avdzut semenul murind, cel r imas in v iaqi nu mai poare=rr l r r , . l , r deci t iegi t d in s ine.( )"Firr are dintre noi este atunci alungat din ingustimea persoanei sale gi se

iriei, lc dupi puterile sale in comunitatea semenilor sii. Tocmai de aceeaF nFr ('s;1r ca viaga comuni si se mengind la inilgimea mo4ii. Trisiturat {i l , i( t(.ristice a unui mare numir de viegi private este micimea. O comu-rlrtarc nu poate diinui insi decit menqinindu-se la nivelul de intensiratepc ( ,rrc il conferi moartea, iar, de indatS. ce se abate de la mlregia pro-prrr pericolului, comunitatea se destrami. Ea trebuie si ia asupri-; i ceear p rlestinul uman are <de neimpicao, <neimpicao>, gi si pistreze o nevoielriqeti ltS de slavi. Un om dintr-o mie poate si nu aibi, de-a lungul zilei,tlet it o intensitate de viagi aproape nuli.: el se comporti ca 9i cum moar-tea rru arexista;i se gine nevdtimat sub nivelul siu". (Vll, 245-246)

flatl i l le a mers ffr5.indoial5 cel maitdeparte in experienqa cruciali a des-Hnulrrr rnodern al comuniti.gii. in interesul, in definit ivinci. prea neinsem-FBt (at Lrnci cind nu de-a dreptul frivol) aritat gindiri i sale, nu s-a remarcatTfutrt lrrdcajuns in ce misuri aceasti gindire provine dintr-o exigengd gi din-ge nelrrrigte polit ice - sau, altfel spus, dintr-o exigengi si dintr-o nelini;tepflviluare la polit ic, pe care le impunea gindirea comunitigii.

t latir i l le a cunoscut mai inti i de toate experienga comunismului "tri-Cef", Mai t irziu el a descoperit ci nu se punea problema corectiri i sau afFrupreriri i acestei tridiri, in misura in care, stabil indu-qi ca scop omur,pfadut'r,rera omului gi a omului producS.tor, comunismul era in principiul5Ett leg;rt de o negare a suveranitigii omului, adici de o negare a ceea ce,i6 unr, este ireductibil la imanenta umani, sau de o negare a excesului su-wrnrr , r l f ln i tudini i :

"lrrrrtru un maxist, o valoare care depS;egte uti lul poate fi concepute,

;r r t lr i;rr inevitabilS., ins5. ea este imanenti omului sau nu este. Ceea ce

I l r r r lnr . l r [ . l ) r . r r is l ]o l l rer , inci in Pr ise de la Concorde, Par is, Cal l imard,1974, gi in special

f , f t r f l ' l l ' l r ' , r1 i . r r , r de la(ol l lgedesociologie,Par is,Ctal l imard, l9T9.h rr , r" M,rrrrr , r r r rh ' ; r prczcrr tat o anal iz i s istemat ic i a preocupir i lor pol i t ice ale lu i Batai l leirf f rra :; (

'i,tut'!, lLtl.ill( l\)/rlrpr:, l)rcsses Universitaires de Lyon, 1985.

39

t r , r r ! ( ( ,n( l ( , ( )n lu l ( l i , Lrrnc ingeles, omulviu din lumea de aic i )Sou, c l l r r

lrot r ivi i , c( '( ' . r cc depigegte umanitatea comuni (umanitatea fbri privi l , .

lqi i) , cstc f lr i r discugie inadmisibi l . Valoarea suverand este omul: produr 1r.rr. lLr cste singura valoare, ea nu este decit mij locul de a r ispunde nevoi l , ' romului; producgia este cea care i l slujegte pe om, si nu invers.( . . )"Rimine totu;i intrebarea dac5. nu cumva omul, ciruia comunismLrl rlatribuie producgia, a dobindit aceaste valoare suverani cu o condi1r,.primordiali: de a fi renungat, pentru el insugi, la tot ceea ce este cu acl, 'vlrat suveran. (...) Comunismul a inlocuit ireductibila dorinti care est' 'omul in chip pasionat, capricios, cu acelea dintre nevoile noastre car'e cu putinli sd fie impicate cu o viagi in intregime desrinati produc r.r i i " (Vl l l ,352-353).

intre timp, in anii treizeci, la Batail le s-au ingeminar o agitatie rev()lugionard dornicd s5 reda revoltei incandescenga de care o l ipsise statul bolgevic gi o fascinagie stirnite de fascism, in misura in care acesta perea s,lindice sensul, dacd nu cumva realitatea, unei comuniti.ti intense, menite exc(.sului. (Nu trebuie si ludm cu prea multd ugurinqd aceasci fascinaqie, ni, rin cazul lui Batail le;i nici in multe alte cazuri. Fascismul mir;avgi fascismrrlca recurs al capitalului, fascismul mizerabil incercade asemenea si rispuncl.r- mizerabil gi m?rsav - domniei deja instalate, deja sufocante a societi l irFascismul a fost tresirirea grotesci gi abjecti a unei obsesii a comuniunir,el a cristalizat motivul pretinsei sale pierderi gi nostalgia imaginii sale fuzi<,nale. In aceaste privingi, fascismul a fost convulsia cregtinismului gi, in celt 'din urm6, el a fascinat intreaga cregtinatate modern5". Nici o crit icd polirrco-morali a acestei fascinaqii nu poate da roade daci acela care cririci nrreste in acelagi t imp capabil si deconstruiasci sisremul comuniuniis.)

insi, pe lingi dispregul pe care i l-a inspirat numaidecitjosnicia moravurilorgi a conducitori lor fascigti, Batail le a intuit faptul cd nosralgia unei f i in1,.comuniale era in acelasi t imp doringa unei opere de moarte. Aga cum gtinr,el a fost obsedat de ideea ci un sacrif iciu uman ar trebui si pecetluiasc,rdestinul comunitigii secrete din Acdphale. Firi indoialS, a ingeles arun( r,aga cum a scris mai $rziue, cd adevirul sacrif iciului cerea in cele din urnr;rsinuciderea sacrif icatorului. Murind, acesta ar putea regisi f i inga victimcrcufundati in secretul singeros al viegii comune. A ingeles astFel ci acest adt.vEr propriu-zis divin - adevirul operatoriu gi resurecgional a morji i , rrleste adevirul comunitSgii f i ingelorfinite 9i ci, dimpotrivi., el conduce in irrf initul imanenqei. Aceasta nu este o oroare, e inci dincolo de oroare, esrl

8. Din nefericire, insi, criticile cele mai sfiditoare - gi cele mai sterile - la adresa fascisrrrrrll 'insugi sau la adresa celor care au fost nevoigi si infrunte fascinagia pe carc accst;r () cx(.r( |ta, s int formulatein general tocmai in numele celormai convengionale at i tudini ; ro l i t i r r . . . . " ,m o rale.

9. Cf., de pild5, Ceorges Baraille,CEuvrcscompbtes,vol. Vll, p. 257,

' l0

F

6brt i l r l r t , r tc i r tot i r l t \ . . , i l r l r ( ' l l t r r l , l sPt l l lc ast l l ' l in lhrr t i l i t r t t : ' t t lezrtstr t to ' ts '1

. a i l | ' f lci dc moartc i l nl()rl i i , considerat5 ca operS a vieli i comr-rne. f i trt '

butp , ,: locnrai aceasta absurditate, care este in fond un exces de senq o con-

ts€i!tterti irt lsoluri a voinlei de sens, i-a dictat lui Batail le si se retragS din

Int t r l t r r r r t lcr i le comunitare.A trrlcles astfel natura derizorie a tuturor nostalgii lor comuniunii, el care

ltntl, i i l( lclungat it i reprezentase - intr-un fel de congtiingi exacerbati a

";rterrleri i" .o-uniteqii, Pe care a impirtigit-o cu o intreagi epocd - socie-

t3{i lt ' ;rhaice, orfnduiri le lor sacre, gloria societigilor militare 9i regale' no-

blclea lbudalirigii, ca pe formele dispirute 9i fascinante ale unei intimitigi

tsulite a faptului-de-a-fi- in-comun cu sine insuti '

Ar c5rui t ip modern gi febril de "rousseauism" (de care nu e totugi sigur

rd llat,rille s-ar fi desprins vreodate in intregime: o se revin la acest asPect)'

a trelrrrit s6-i opuni o dubli constatare: Pe de o parte, sacrif iciul, slava, chel-

Euta|-rr imineausimuIateadtaVremecitnumergeaupindIaoperademoarte

lt ri la vreme non-simularea era atadar imposibilul insu;]; qe d3 alti parte'

l;rra, ,,pera de moarle se desiviryea chiar;i in simulare (adici in simularea

lilnqer imanente), in orice cazrelativ,in dominarea, oprimarea' exterminarea

;t erl,l,rararea la care, in cele din urma, ajungeau toate sistemele socio-politice

hlrarcexcesu|unei t ranscendengeera,caatare'Vrut ,Prezentat , (s imu|at)9iInrtrrt i lr in imanengi. Nu numai Regele-Soare amesteci aservirea statului cu

tffSllucirile unei glorii sacre; orice regalitate a deturnat deja dintotdeauna

t[Jverilnitatea pe care o exPune ca mijloc de dominare 9i de extorcare:

"Adevirul e ci putem suferi din pricina a ceea ce ne l ipsegte, insi 'de9i

rf e Dutem ardta in mod paradoxal nostalgici, nu Pulem regreta edificiul

religios gi regal al trecutului decitintr-un mod cu totul aberant' Efortul

r Jruia i-a rispuns acest edificiu nu a fost decit un imens egec ;i ' daci e

aricvlrat ci esengialul l ipsegte in lumea in care edificiul s-a pribugit ' nu

putem decit si mergem mai departe, fhri a ne imagina, f ie ; i pentru o

r[ptr, posibil i tatea unei reveniri inapoi"(Vll l 275)'

I a l latail le, risturnarea nostalgiei unei comunitigi pierdutein coniti inga

ufrtrr ,, imens egec" al istoriei comunitigilor avea legdturi cu "experienga inte-

firrar.1" al cirei coniinut, adevir sau invigituri de pe urmi, se enunle ast-

fel: "5rrvcranitarea nu este NtMtc." Altfel spus, suveranitatea este exPunerea

luver;rtt l l la un exces (la o transcendenqi) care nu se prezinti, care nu se la-

ai alrrtrpriat (9i nici simulat), care nici micar nu se dd - ci, mai degrabi' ci-

ruie liirriir ii esre abandonati. Excesul ciruia i se expune suveranitatea 9i ciruia

FF ex1r1111c nu este,intr-un sens apropiat Poate de cel in care Fiinga heideg-

geria,,,t ,,nu r:sle , ' , adici in acest sens in care fi inga fi ingiri i f inite nu este atit

-ced ( |t ( ' Lrcc s5 fie cit mai degrabi ceea ce o lasS abandonati unei astfel

r le ex g,rr t t t ' r i . t i in la f i in95r i i f in i te o exPune la sf f rg i tu l f i inqei '

Art 1"1, , ' * ; , , , , , . ' rca la t ' l tv t< ut suverani t ig i ieste contrar iu l migcir i i unuisu-

l r ier | , . r t r , t , , ,1, , , ,1 i , ' l ; r l r rn i t ; r nclrntului (ceea ce const i tu ie ' in fond' migcarea

4l

to

-,i

l ) ( .n i l , i l lcnt ; i ; r 5ubrt , r : tu lu i , cc dcvoreazd indef in i t /n s inc ncantul reprczt . | |t,f t (fc t()t (( '( ' i l ( 'c nu este pentru sine; in cele din urmi, avcm de-a facc ,,,. rutof i rg ia adevirului) . " in" "Ntvrc", sau in nimic - in suverani tate - , f i in1. ,t'srt: "afard din sine";fiinja este intr-o exterioritate imposibil de recuperar, s,,,,poate ar trebui si spunem ci este dintru aceastd exterioritate, cI este diltr-un afard pe care nu tFl poate raporta, darcu care tntreline un raport esenli.rlgi incomensurabil. Acest raport rinduiegte la locul ei f i inqa singulari. To,mai de aceea, "experienga interioari" de care vorbegte Batail le nu are ninrr,"interio/'sau "subiectiv", ci este indisociabil i de experienga acesrui raporrcu o exterioritate incomensurabilS.. Comunitacea este singura care ii fumizeat.,spagiul sau ritmul acestui raport.

in acest sens, Batail le este fhri indoialS cel care a ffcut primul, sau rrrchipul cel mai acut, experienga moderni a comunitigii: nici operi de pr.rdus, nici comuniune pierduti, ci spagiul insu;i, gi spalierea experiengei exrrrioritigii, Ia faptului de a fi] afari-din-sine. Punctul crucial al acesrei experien\(.a fost exigenga - ce ia in rS"spir intreaga nostalgie, adici intreaga meta{lzici a comuniunii - unei "con;ti inge clare" a separerii, adici a unei "congtiin

!e clare" (de fapt, insdsi con;tiinla de sine hegeliani, suspendatd insi pe limit.raccesului siu lasrre) a faptului cd imanenla sau intimitatea nu poate si f ir 'regdsitd,;i a faptului ci, in definitiv, ea nu esfe de regisit.

Cu toate acestea, tocmai din acest motiv, exigenga "congtiingei clare" estt'agadarcontrariul unui abandon al comunitigii ; i , de exemplu, al unei replierrpe pozigii le individului. Individul ca atare nu esre decit un lucru1o, iar, pentru Bataille, lucrul ar putea fi definit ca fiinga fbri comunicare gi ffri comuniune. Clara congtiinle a nopli i comuniunii - aceaste congtiin!5 aflati l ;rextremitalea congtiinlei gi care reprezinti totodatS. suspendarea dorinqei hegeliene (a dorinjei de recunoagrere a congtiingei), intreruperea finit i a doringei infinite gi infinita sincopi a dorintei f inite (suveranitatea insS.gi: dorinq,r?n afara doringei gi stipinire in afara sinelui) -, aceast; "clard" contriin!5 nLlpoate avea loc altundeva decit in comunitate sau, mai degrabd, ea nu poa-te avea loc decit ca gi comunicare a comunit5gii: ca acel ceva ce comunicain comunitare gi, deopotrivi, ca acel ceva pe care i l comunici comunitatearl

10. Cf., de pildi, Georges Bataille, CEuvres complites, vol.Yll, p.312.

1 1. Mi slujesc de termenul "comunicare" ala cum il Folosegte Baraille, adici potrivit regimului unei permanente violenge frcute semnificagiei cuvintului, deopotrivi ?n misura'in carlea indici subiectivitatea sau intersubiectivitatea, gi in mS.sura in care ea denoti rransmiterea unui mesaj gi a unui sens. La limit5, acest cuvint este de nesusqinut. il pistrez 6rn,lci rezoneazd cu "comunitatea", insi ii suprapun (ceea ce uneori inseamni ci il inlocuic',cu) cuvintul "impirtigire". Violenga pe care Bataille o aplici conceptului de "comunican"'era congtienti de insuficienga sa "Fiinla izolat^d, comunicarea nu au decir o singuri realirart.Nu exist i n ic i ier i " f i inqe izolate" care s i nu comunice, nic i "comunicare" indepenclcnr. ide punctele de izolare. Si ne ingrijim si indepinim doui concepte prosr flcurc, rczittrrur i a le unor credinge puer i le. Cu aceast i condigie, va f i dezlegat i cea mai prost i r l ror l , r t , rproblemi"(Vl l , 553). Ceea ce tr imitea, in def in i t iv , la deconstrucl ia acesr ui con( r ' l ) l , in l i . t r r tin care a angajat-o Derr ida ("Signacure, dvdnemcnt, cont( .xt( . " i l Mruv,r t rh 'h l thrhwtphr.

/ l l

trAtt . . ts l .1(() | l } l | | t l \ . .1. ' . I t | . t ( ( . . | . , t . . | ( ( } | | l | . | | l | ( . t l ( , t . . , l t . t .x l . tzt t | : . r I t I r ' | '1 ' r1. , ,

Ey ti i l r i l l l rrrciodatir ,r "rrf.. l

rk: con;ti irrgi <Jrepr conlri irrl;r nea, clirtrpotrivi ' t,

Ftt o rrrr clccit in 9i prin comunitate' Fapt care seamini' pind la confuzic

ePltr. lP(. , cu ceea ce, in alte contexte' am Putea numi un "incongtient colec-

Hv", .rr rttai seamene Poate inci 9i mai mult cu ceea ce este Posibil si reperim

g,ui," t,, i Freud ca esenqa - in cele din urme colectivi - a ceea ce el numette

i t l r r t l? l icnt .Ur. in,auninconi t ient-al t fe lsPus'nuenic i reversulginic ic l i -v€J| |l 5l |[)icctu|ui' N u e nimic care si aibi de-a face cu struccura de silre a subiec-

trt|trr. estc con'tiinqa dare aflati |a extremitatea claritigii sa|e, aco|o.unde faptul

de a l i congtiinqide sine se dovedette a fi in afara sinelui congtiingei'

( ()munttatea' care nu este un subiect' 9i inci 9i mai puqin un subiect (con-

itiert \nu incon;dent) mai amplu decit "eu" ("moi")' nu are' nu posedi aceasti

eorrglrttrqi: .ornunit"t"a,ste congtiinga extatici a noPgii imanengei' in misura

ln r atc o asemenea conidinqe este intreruPerea congtiinfei-de-sine'

l l ,rtarl le a gtiut mai bine ca oricine - a fost singurul care a.deschis.calea

gnet ;tsemenea cunoatteri - ce anume alcituiegte mai mult decit o simpli

lunrrirnu intre extaz 9i comunitate' ce anume face din extaz locul comuni-

i i1r, 5l ,.. ip.oc, sau Prin ce anume, potrivit unei.topologii atopice' circum-

!€rierca unei comunitigii sau, mai blne zis' arealitatea ei (natura ei de arie'

Je *p"iiu format), nu esle un teritoriu' ci formeazi arealitatea unui extazl2

;;.:r;, ,"ripro,r,forma unui extaz este aceea a unei comunitigi '

(,u toate acestea, Bataille insugi a remas' Pentru a sPune astfel' susP.endat

Intre cci doi poli ai extazului 9i comunitigii' Reciprocitatea celordoi poli con-

: t f l l t taceeaci ,d indu-gi locunulcelui la l t -areal iz indu-se- 'e isel imiteaziunul po celi lalt - ceea ce constituie o alt i "arealiz are"

' o susPendare a ima-

fietrlei in direcqia cireia conexiunea lor angaieazltotuti' Aceasti dubli are-

lf irur. intu.ai azd rezistenga la fuziune, la opera de moarte' iar aceasti

*r , r , . "gaestefaptul f i ingei- in-comuncaatare: fbr iaceast i rezistenla 'nurnl rimine niciodati ind.rung tn comun, am.fi.foarte repede "realizagi" in-

ir-, liinp totali gi unici. - Peitru Bataille, Polul extazului a remas inse legat

de orgiasmul fascist, sau cel pulin de sirbitoare' a ceror nostalgie ambigui

a rc.lp6rut, dupi el, in 1968 - atita vreme cit extazul era rePrezentat in ter-

Rtettt de gruP 9i de Polit ici '

| , . r r r l , Minui t , 1972),1i in fe|u| d i fer i t in care ea se cont inui |a De|euze 9i Cua*ar i ( . .Pos.

f r r l r t r t fe l ; t l inguist ique" inMi l lePlateaux,Par is ' Minui t ' 1980) 'Acesteoperaqi i -co-nducin

' lrp nr'( f';lr ta o reevaruare gln"'"le "

torn'nicirii in comunitate 9i 4 comunitigii (a vor-

l , r r r r , ; r l i lcr , r t t t r i i , a schimbul"ui , a imagini i etc ' ) ' in raportcu care fo losireatermenului de

r ' r orrurrr( , t r t " ' t t t t po; t tc f i deci t prealabi l i 9 i provizor ie '

l l t r r to ' r t r ' ( ,1 , l t r rhrr i rc l i r rmtr latc plecind de aic i toate.problemSle l l8at ! dc ter i tor iu ' de

I t l t t l t l t r ' , ' l r r t ' l t , t r l r / ' i r i l t ' lor ' t lc t l r t ( ) i r lc l "enur i lc dc distr ibuir i le urbane' de Pl loa

t

4\

l \ r l r r l torrrrrrr i t . i l i i cra sol idar, prcnrru c l , cu ideca cottrutr tst ;1- Ac'( ' ; ts t : t . l r r 'rrnnii purta totu;i motivele drept5gii gi al egalit6gii lEri cle cArc, oricurn :, ,,,c' l ldca sA le transcriem, tentativa comunitari nu poate fi decit o farsri lrraceaste privingi cel pugin, comunismul riminea o exigengi inevitabil i s.r,rata cum scria Batail le: "in zilele noastre efectul moral al comunismului pr.domini" (Vll l, 367). De aceea, analizind raportul negator dintre corrrnism gi suveranitate, el nu a incetat si spuni: "Firi urmi de indoiali, t",r,de dorit si se ;teargi diferengele; este de dorit si se stabileasci o egalit,rr,veritabil i, o veritabil i nediferengiere", adiugind imediat: "Dar daci e cu l)rlt inqi ca in viitor oamenii si f ie din ce in ce mai pugin interesagi de difererrq,,lorfagi de al9ii, aceasta nu inseamni ci ei inceteazi s5. f ie interesagi de ct', ,,ce este suveran" (Vll l, 323).

Or i-a fost imposibil si lege formele suveranitSgii - sau extazul - ,1,'comunitatea egalitari 9i chiar de comunitatea in general, altfel decit pri ltr-o petigie de acest gen. Aceste forme - in esengi suveranitatea indr,,gostigilor ; i aceea a artistului, gi una gi cealalt i gi una in cealalt i sUStra"r'atit orgiasmului fascist, cit 9i egalit igii comuniste - nu au putut si-i apar,'altfel decit ca extaze, daci nu propriu-zis "private" (ce sens ar putea sd ail ' ,raceasta?), atunci cel pugin izolate, fEri contact - fhri contact reperabil,enungabil, in orice caz - cu comunitatea in care ele trebuiau totugi si l i , '

lesute, arealizate sau inscrise, sub ameningarea de a pierde, in fond, insi',',valoarea lor suverani.

O comunitate ce se refuzd extazului, un extaz ce se retrage din com,,nitate, in ambele cazuri in chiargestul prin fiecare igi angajeazi propn.lcomunicare: putem presupune ci tocmai aceasti dif icultate decisivi explir ,ratit neterminareaSuveranitdli i , cit; i nepublicareaTeoriei religiei. in ambel, 'cazuri, demersul sffr;ea prin a e;ua dincoace de comunitatea extatice p('care gi-o fixase ca sarcini a gindirii. Desigur, nedesdvir;irea era una din exrgengele efortului lui Bataille, care mergea mini in min5. cu refuzul proiectului de care o gindire a comunitigii pare inexorabil legati. insi gtia gi el c,rnu existi non-proiect pur ("Nu putem spune pentru a tranta: este un jot,este un proiect, ci doar: jocul, proiectul domini intr-o activitate dat5.." Vll,220.) , i, chiar daci jocul incerca si domine, intengia Suveranitdli i era unproiect, care nu reugea si se formuleze. Cit despre partea de joc, ea se despiqea irevocabil de proiectul gi in general de insigi gindirea comunitiqirDe;i aceasta a fost unica preocupare a lui Batail le, conform experienlt 'rpe care o fbcuse (aceasti experiengd terminal5 a epocii moderne, gi carr'i i marcheazd limita, pe care o putem rezuma astfel: nu existi experienl,rin afara comunit ig i i ) , in cele din urmi, e l nu a putut sd opuni "egeculrrrimens" al istoriei politice, religioase ;i militare decit o suveranitate subiettivd aindrdgostigilor 9i a artistului - adici totodati exceplia unor fulgtrragii "eterogene" smulse doar ordinii "omogene" a societdgii, ; i fXri ;rcomunica cu aceasta. intr-un mod paralel, va ajunge, fbri a o dori gi f i ir, ia o tematiza, la o opozigie aproape puri intre egalitatea "dezirabil i" 1i ,,l ibertate imperioasi gi capricioasi de genul suveranitdgii cu carc, dc fapt,

Flpegi l f r r r r t l ; t l , .Nrr . rPrr l r r l l i i l r t t t l r . t t t t t tvor l r . t t lcs l r t t 'o l l tx ' r t , l t ' ' t ' l lcs ' i t l t t t t '

*3 egalrr , r rcrr dczir . rbr l , i , t l t .cxr , r r r ; - r lu. Al t fb l spus, nu s- i t pus prOblcrrr , r r r r r ( . r

F€Fl lnr l .1(r ( i t rc ar c lcst hr t lc in ca ins59i 9 i pornind de la ea insi ; i ' in s int t l

t i t r lFr l t l ( ( ) l l lun ' areal i tatea unui extaz'

H,r tar l l t 'scr isesetotugi ,cumult inainte( inaintede1945' inor icecaz):

" l ' i l r . , ;1-mi inchipuiocomuni latecuoformior ic i tdenedef in i t i 'chiar

gi rr r t t tnunitate informi: singura condigie este s5fie Putl ln comun o

e.; ,er icnqf,al ibert5gi imorale,caresinusereducdlasemnif icaqiaPlate '

teee.tnu|eaze,ceseneagSpeSine,a| ibert ig i ipart icu|are, ' (V| ,252).

l ot t'l scrisese 9i acestea:

"Nrrpoatesiexistecunoatterefbr iocomunitatedecercetetor i ' ; in ic ie.p.r icngeinter ioarefbr iocomunitateacelorceotr i iesc(" ' )comu-ni, arca este un fapt care nu se adauge in nici un fel la realitatea umana'

r | ( ' (onst i tu ie" (V,37).

lAt este rinduri vin dupa ,n tit"t din Heidegger' iar expresia de "realita-

ts sntatr.l" rePeti traducerea lui Corbin Pentru Dasein'f

5i t()tuti, intr-un mod Paradoxal, dar aparent irezistibil ' motivul comuni-

€;ti.o .rrornp eaziinscrierile din perioada 5 uveranitdpii. Firi nici o indoiald,

F po,tunrit", problematica rimine aceea Pe care o indicau textele ante-

ieur*. futrl se Petrece insi ca 9i cum comunicarea fiecirei f i inqe cu NlMl-

Eif"L "r.

incepe ra prevaleze asuPra comuniciri i .f i inqelor' sau cati cum ar

EJ.h,, r..nrng"t la revelarea faptului ci, in ambele cazuri' esre vorba despre

Slay lucru.1,,r rl se petrece ca 9i cum, in ciuda statomiciei preocupiri i 9i a intengii lor

lale, llataille ar fi fost condus la o extremitate a experiengei lumii in care a

Air .Iceasd lume care, odati cu rizboiul, a fost sfrgiati de o negare atro-

Jl . .,munitigii 9i o de conflagragie mortali a extazului' in aceasli incerca-

F €xtreme, el nu a mai vdzut Ie ,t ofttt nici un chip' nici o^sche.mi' ; i nici

Fir ar un simplu rePer Pentru comunitate, o dati depigite figurile comuni-

tsgilor rcligioase sau mistice, ; i o dati incheiati f igura Prea umana a comu-

Flrmului .lntr.o anumiti misuri, aceaste lume este 9i a noastri, iarvariaqiunile

€durte, irdesea simple ciorne, intotdeauna incircate de umanism' care au

E.iri,ri"" aupa r.atuoi Pe tema comunitigii, n-au schimbat datele esenqiale

ale;rr,, l, iemei, atunci cind nu le-au agravat' Venirea la lumini 9i in congtiin-

!a o , ,,,,,,,,. ' i t trgilordecolonizate nu a modificatin profunzime aceastistare

deIr l r r t r r ' i , totalacumnicidezvol lareadinzi |e|enoastreaformelor inedi te

| | | r . t r i r . nu r ,5rr ' l l r ) lc1 ' ,Jturtr cu opozigia pe care H Arendt o f lce ]n^tre

revolugi i le l ibenigi i

'i r rlr ,r|r' r'1',,rlrl,11ii. 1r h nrcncl, lcctrndrtatea opozigiei rdmine limitati intr-o anumiti mesura'

9t 1,r t ( t , t l l l r i l r l l t : l l l { ' l l l , l t t t ' t l l t t ' l t ' t t l t ' t t le alc 1 ' , indir i i sale '

45

i l

rlililirrliltiliilililil

' r l r ' l r r r r l r ' r r r ( ( ) r r r r Pr i r r r r r lormal ic, precum gi pr in ccca ce numim,,s.r r , .t , r r t ' , r r r ru l r i ' r ; rs ia l r" nu a decrangato adevirat i re innoire a unei probrcrr ,, r t ornrtni t ; \1 i i .

lrrsi dacd aceasti lume care, ra urma urmeror, s-a schimbat (iar Bataii l ,,printre algii, nu a fost stri in de schimbare) nu ne propune ni.i o figr, ,no,ui a comunitSgii, poate c5 tocmai acest rucru ne invagi ceva. poate t,rin felul acesta invigdm ci nu mai poate fi vorba despre a inchipui sau despr,.a modela, pentru a ne-o prezenta gi pentru a o sirbitori, o esengi comu.ltar5, gi ci, in schimb, se pune problema si gindim comunitatea, adici s,rgindim exigenga ei insistentd gi poate nemaiiniirnitd, dincoro de moderere sr,modeliri le comunitarisre.

De altfel, gi in plus, aceasti lume nici micar nu ne mai confruntd rrrepuizarea umanismului comunist pe care o anariza Baaii le. Ea ne confrurrti cu un "totalitarism" pe care Bataii le nu i l binuia foarte l impede, l imrrrrrcum era de cdtre condigii le rizboiului rece, si, mai mult, bintuit de acest morr\obscur dar persistent ci, la urma urmeror, promrsiunea comunitari se rt,tr isese tot de partea comunismurui. pentru noi, insi, de acum inainte di.colo chiar de un "totalitarism" care ar f i fost indeplinirea monstruoasi ,racestei promisiuni, nu existd decit imperialisme care se infruntd intre ele p,.fondul unui alt imperiu, sau pe fondur unui art imperativ tehnico-econ<,mic, 9i formele sociale pe care le modereazd acest imperativ. De comrrnrtate nici nu mai poate fi vorba. insd acest rucru se datoreazd totodat,ifaptului ci punerea in practici tehnico-economici a rumii noastre a prcluat;tafeta (sau chiar a primit mo;tenirea) aspiragiiror regate de inffptuin,,,comunitigii. in continuare este vorba in mod'esengial dJoperi, de operar,,sau de operativitate.

Tocmai in acest sens exigenfa comunitigii este inci inediti, r imini.du-ne de descoperit 9i de gindit. Cel pugin putem gti cd termenii ingigr ;rrpromisiunii operei comunitare ratau deja "sensul', inedit al ,,comuniteti i,, '

'si c5, in definitiv, proiectul comunitar ca atare participd ra acest,,imens esecj.Putem sri acest lucru in parte gragie rui Batairie - insd, de acu-' inainr,,,

trebuie sd-l ;r im in parte ;i impotriva lui.De aceasti dati, nu impotriva experientei diferite care a apartinut t inr

pului siu, ci impotriva unei rimite pe care trebuie si ajungem si o recrrnoattem, l imiti care i-a hirdzit gindirea dificurtigii gi paradixurui unde s ,r; i oprit. Aceasti l imiti este in sine paradoxul: in spegi, paradoxul unei gi.diri atrase magnetic de comunitate, 9i cu toate acestea regratd de t""n,,,suveranit5gii unui subiect. pentru Bataiile, ca gi pentru noi tJgi, de artfer, ,,gindire a subiectului face si esueze gindirea comunitigii.

14 in schimb, nel in igtea comunitdgi i s-a manifestat in numeroase chipur i inccpinci ( . , r ' ) ( , r jin lumea burghezi in care Batai l le recunoscuse perfect , .confuzia" 1Vl l , t . - } f ,

: l . lSy1i , , , , , , ,

terul"dezor ientat" ( ib id ) . insiaceast i nel in igte s-a manifestat cel rnai adcs*r i , , , , , , iu i r , , , , . ,chiar in copi l i r ia, g i in aceeagi "confuzie, ' ,care domnesc pestc i<. l t ,o lo i , , i i lc ( . ( ) r lnrrrr . , . r1ale conviv ia l i t iq i i . . .

'1( t

l ) r , , r t ' r r r , r ' r rv intul "subiect" ar putea si nu f i t ' , la [ ]atai l lc , c l t :c i t un cuvirr t .l l , far i i r r tkr i i t l i , conceptul lu i de subiect nu a fosr nic i nogiunea obignui t ide"cr r I r i ( , t r iv i tate"gi n ic i conceptuI metaf iz icdeprezengi- l a-s inecasubjec-grrl al rt'prczentirii. Dimpotrivi, potrivit definigiei din Experien;a interioard:",!rrrt, irrsr;i>> nu este subiectul care se izoleazide lume, ci un loc de comuni-FsrE, ( l ( , contopire a subiectului ; i a obiectului" (V,21). Ceea ce nu va im-pierf rr ,r Suveranitatea sd vorbeascS, de exemplu, despre "aceasti satisfacgiea r hpt.r, din care provine prezenta la sine a subiectului,,(Vll l, 395). primadtrrtre ;rt:este propozigii nu e de-ajuns pentru a o corecta sau pentru a o com-pf ir 'a 1rt, cea de-a doua pe misura mizei ce e in joc. "Locul de comunicare,,pnare rirmine determinat, in ult imi instangS, ca prezentd-la-sine: de exem-plrr, 1i la l imit5, ca prezengi-la-sine a comuniciri i inse;i, ceea ce nu ar ri-nrlrre l i lr i ecou in anumite ideologii ale comunicd.ri i. Mai mult, echivalareaerestrri loc cu o "contopire a subiectului gi a obiectului" - ca si cum ar existavferrr l . r t i comunicare de la subiecr la obiect . . . - i l duce in in ima celei maits'nbrnnte tematici a idealismului speculativ. o dati cu "obiectul" si cu "fu-;tunc,r", o dati cu "obiectul con;ti intei" ce devine "obiect al con;ti ingei detlhe, .rclic5" totodati obiect suprimat ca obiect, sau concept"is, dispar sau,ffiar rf egrabd, nu pot ei apard nici cel,ilalt gi nici comunicarea. Celilalt dintr-ogrtrrrurricare ce devine obiect - chiar gi sau poate mai ales ca "obiect supri-Flsr 5.lu concept" - al unui subiecr, asa cum se gi intimpli de fapt (mai putinEtuttci cind intreprindem, o darS cu Batail le si dincolo de el, o risfringerea ler trrri i) in raportul hegelian al congtiinqelor, este un celi lalt care nu mailrfe un altul, ci un obiect al reprezentdrii unui subiect (sau, mai complicatl:1u5, obiectul reprezentant al unui alt subiect pentru reprezentareasubiec-tulur.,.). Comunicarea si alteritatea care i i alcituiesc condigia nu pot aveaIn prirrcipiu decit un rol gi un rang insrrumental, gi nu ontologic, intr-o gin-dlre ,;rre pune in raport cu subiectul identitatea negativi dar speculari aetriet tului, adici a exteriorititii fhri alteritate. Subiectul nu poare fi in afarala: irr tele din urmi, tocmai acest lucru i l definegte, faptul ci, in f inal, su-pnnr-1 ;i conservdin el intreaga sa exterioritate;i toate "alieniri le" sale. Dim-pol nvi1, fiinga com unicdrii, fiinga-comunicantS. (iar nu subiectul-reprezentant)tatr, d;rci e si riscim sI spunem astFel, comunicarea ca predicament al fiingei,€E " I rir nsce nd ental ", este inainte de toate fapt-d e-a -fi -i n -afa ra -sa.

"ifegelianismulfilr6.rezewe" pe care Derridail repera la Bataillel6 nu poateli l trrr l ic supus, la urma urmei, legii hegeliene aunei rezewe intotdeaunaftrai ;rrrtcrnice decit orice abandonare arezervei: rezewa, altfel spus suprima-l€et tothrtvdraa Subiectului, care se reapropriazl in prezengi - aceasta este+ottrlrultrt s.t, $ clipa sa - pin5" la suveranitate, pind la Nrvtc, gi pind la comu-

. f i i tatc

l \ l ' l r t r t , r r r rn l r t . r t , rh, I ' r l t r t t , , r , , i , f ipp. lyr" , Aubier, vol . l l l , p. 306.

t" ; : ; .

' | , ' , , r , ) r r r , ' r { ' ! l r ' r r l r ' . i l ' / ' rot totrrrr ' t 'Crr( ' r ; r lc" , i r - t l . ' icr i tureet ladi f f6rence,Par is,seui l ,

ft

r

I ir r lrcpt vorbind, poate ca Batail le nu a avut un concept de subiect. Ins,r,

p i r r i i la un anumit punct cel pugin, e l a lSsat comunicarea care exce(| , ' l

subiectul sA se raporteze la un subiect sau, altfel sPus, sa se erijeze ea insii 'r l

in subiect. (De exemplu - e cel pufin o ipotezi pe care ar trebui si o exir

minim in contradictgriu cu aceea Pe care o voi evoca in cele ce Llrmea./,r

privitoare la scri itura lui Batail le - in subiect al producerii 9i al comunicbrrr

l i terare a textelor lui Batail le insuqi.)Limita istorici qi l imita teorerica se intrepetrund. Nu este de mirare ,,,

ta timi7i o izolare blestemati a indrigostigilor 9i a artistului a sfrr;it prin a lr

singurul respuns, gi inci un respuns tragic, la obsesia comuniunii cu privir,

la care epoca tocmai dovedise ci ducea de-a dreptul la operele mo$ii. r,r

l imiri, indrigosrif i i lui Batail le sint totodati un subiect gi un obiect - 9i, cl '

altfel, subiectul este intotdeauna berbatul, obiectul este intotdeauna femer.r,

printr-o deviere neindoielnic foarte clasici a diferengei sexuale in aProPriert '

de sine prin sine. (Cu toate acestea, nu e sigur daci nu cumva' pe un alr

registru, la o altS lecturi, dragostea gi satisfacgia nu s?nt, la Bataille, esenfi.rl

ale femeii -; i ale femeii in birbat. Pentru avorbi despre toate acestea,:rl

trebui si luim in considerare, ceea ce nu Pot face aici, scri ituralT lui Batailk',

pe cind eu nu me refer pentru moment decit la "temele" sale.) comunitatc,r

nu putea decit si se suPune unui model analog si, in consecingi, f ie 9i sinr

plif icind pugin, unui model f ie fascist f ie comunis!. Trebuie ca Batail le sa I

f i ghicit gi, ghicindu-|, a renungatin secret, discret, 9i chiarftri de gtire, l 'r

a mai gindi comunitatea ProPriu-zisi.A renunfat, altfel spus, si mai gindeasci impirtigirea comunitelir i l

suveraniratea in impirtigire sau suverdnitatea impdrtd;itd,9i impirti;iti intrI

nilte Dasein, inrre nigre existenge singulare care nu sint subiecgi, gi al cdror

raport-impirti; ireainsigi - nu este nici o comuniune, nici o aProPrierc 'robiectului, nici o recunoagtere de sine, nici chiar o comunicare inleleasi drel't

comunicare intre subiecqi. Aceste fi inge singulare sintinsi ele insele constitrl

ite prin impirtigire, sint distribuite;i agezate sau, mai degrabi, spd,iate yttl

impirtigirea care le face sdfie altele: altele una Pentru cealalti, 9i altele, infirrrr

altele pentru Subiectul contopiri i lor, care se cufundi in lmpirtigire, rrr

extazulimpirtigiri i : "ComuniCind" Ci nu Sintin "Comuniune". Aceste "locrtt r

de comunicare" nu mai sint locuri de fuziune, degi se trece de la unul la altt r l.

ele sint definite ;i expuse prin dis-locarea lor. Astfel, comunicarea impirti l irrr

ar fi tocmai aceaste dis-tocare.

Aparenr dialecric, at putea spune aici ci Batail le nu a gindit nimic alt, , '

va decit tocmai ceea ce renunlase si mai gindeascd. Ceea ce la urnr,r ,,,

17. Cf. remarci le lu i Bernard Sichdre in "L 'Crot ismt ' sorrver i t i t t r lc ( , r 'ot11t s l l , r t , r r lk ' "

nr . 93.

, l l t

l l te | t l r ; t r i r tsemnacie|agindi tacest |ucrulal imit t l IaI in l i t i tsa, IaI i rnr tagiu, l i r i i sale, g i , de al t fe l , iu gindim nic iodat i deci t la l imi t i ' $ i ar mai in-

i",,,,,n .5 el ne di de gindit tocmai ceea ce se vedea astfel nevoit si gin-

r l racci la l imi ta sa.irr realitate, ceea ce scriam mai sus nu constituie nici o crit ici 9i nici o

rercrvf, cu privire la Batail le, ci o incercare de a comunica cu exPerienga lul '

Irr loc s5 mi inspir doar din cunoagterea sa ori din tezele sale. Nu era vorba

rler ir de Parcurgerea unei limite care este a noastre: a sa' a mea' cea a Elm-

pil|til nostru, cea a comunitigii noastre'.in locul in care Bataille aieza su-

l,rer:tul, la faga acestui loc al subiectului - sau Pe reversul.siu -', in locul

rornunicerii gi in "locul de comunicare", existe ceva' mai degrabi decit

l i trnic: l imita noastrA conste in faptul ce nu avem cu adeverat nume Pen-

Iril acest ,,ceva,, sau pentru acest "cineva". si fie oare vorba de deginerea

unrli adeverat nume Pentru aceaste fiinqi singulari? E o intrebare care nu

uu prt." u.ni decit mult mai t i lziu' Pentru moment' se sPunem ci' in l ipsa

urrui nume' este necesar si mobil izim cuvinte' Pentru a ne rePune in,mig-

care l imita gindiri i . Ceea ce "existi" pe locul comunicerii nu este nici subiec-

tul pi nici f i Inga comuniunii, ci comunitatea, 9i impirtigirea'

Ceea ce nu ne sPune inci nimic' Poate ci in realitate nu e nimic de spus'

Poafe ci nu trebuie si ciutim un cuvint sau un concePt, ci si recunoagtem

Ingindireacomunit ig i iunexcesteoret ic(maiexact:unexcesinraportcuteoret icu|)carene.ar imPuneuna|tpraxisa|discursuIui9ia|comunit ig i i .Mdcar acest |ucru trebuie si ne striduim insi a-| exprima, fi indci ..numai

iin,Uulrt indici, la l imiti, momentul suveran in care devine fbri-oPeri"l8'

ceeaceinseamniaic ic inumaiundiscursepuizatasuPracomunit ig i ip,,n,uraindicecomunitigiisuveranitateaimp6rtigiri isale(adicisinu-ipre-lrnte qi sa nu-i semnifice comuniunea ei)' Aceasta implici dc bunl seami o eticd

qi o polit ici a discursului 9i a scri ituri i ' Ce trebuie si f ie sau ce poate si f ie

,u nr...n." discuts, cine gi cum trebuie sau Poate gine acest discurs in socie-

tate, ce transformare, revolulie sau rezolugie provoaci linerea discursului

h aceastl societate (de pildi: cine scrie aici? unde? pentru cine?; un "filosof"

o "rrarte", o "edituri", nigte "cititori", sint toate acestea' ca atare' Pocnvl-

tG pc'ntru comunicare?) - iati ce va trebui.cercetat' Ceea ce nu este altceva

decit chestiun "^

ro^unis^rlui literar sau,cel pugin' a ceea ce incerc se desem-

ncr prin aceasta expresie stingace: ceva car€ ar fi impirtigirea comunitigii

Irr qr prin scrierea sau titeratul ei' Voi infbgiga acest asPect in a doui parte

r l ir l i i de fagi.A venit de acum vremea si abordim aceaste chestiune al6turi de Bataille,

rlatorittr lui Batail le - 9i datorit i altor citorva ginditori - ' . ins6. nu se, pune

l.rrreirrlcles problema unui comentariu nici la Batail le 9i nici la orlclne. altclne-

va l i r r rr lt ; i , lC ri urmi de indoiali, com u nitatea 1u 3

fost inf " 't l t1:: i ^ i;

l | l t i ( t . t . i tcct tu inseamnici , intr-oPersPect iver isturnat i ,a 'Pret |ndeca

f11 l , ' ' r ' r ! i r '1 l i , r t . r r l l r ' . I t t t ' lhrr ' , l " t r t " , Mtt t t l t t ' l9f7 ' l ) 1106

,1.}

*r;

rv

i

l . ' r r r r r" . r r l t 'Lrrrrr l s i r r l ' t ;1 , , . , , , ; c l iscurs ar conruni t t "q i i . F i i r rdci nu c vorba rr( |t l t ' t l i r< rrrs; i r ic i de i r rs ingurare. incerc insi s i indic, ra l imird, o exper ienl , r

.. lr()'tc r:ii nu ac?r o experiengi pe care o facem, ci o experienpi mre ne face s,r/i,r ' A spune c5, pini acum, comunitatea nu afost niciodatiginditi, inseanrni

11pune ci ea ne pune gindirea la incercare, g i c i nu " i t "

rn obiect ; r lgindiri i . $i poate cd nu e chemati si devini. obiect de gindire.

ceea ce, in orice caz, nu se rasi comentat ra Bataii le-e ceea ce i-a depi'rrgindirea gi ceea ce dep5gegte gi gindirea noastri - si care, din acest motrv,ne obligS: impirtSgirea comunicdgii, adevdrul f init pe care_l implrtigim .,,care neimpSrtSgegte. Astfel, ceea ce scria Bataille despre raportul nosrrtrcu "edificiul religios gi regal al trecuturui" e valabil ; i pentru raportur nostru cu Batail le insugi: "Nu putem decit sd mergem mai departe.,,1e Nimr,nu este incS spus, trebuie si ne expunem ra nemaipomenitur comunitS.grr

impirtigirea rispunde la aceasta: ceea ce imi reveleazi comunitateaprezentindu-mi na;terea si moaftea mea, este existenta mea in afara meaCeea ce nu inseamni existenfa mea reinvestit i in sau prin comunitate, cusi cum aceasta din urmi ar f i un art subiect care m-ar conserva in depigire,intr-un mod dialectic sau intr-un mod inscris in comuniune . Comunitatea nuconserv,i dep,iSind finitudinea pe care o expune. Ea insdli nu este, in fond, decit aceastaexpunere. Ea este comunitatea fiingelor finite gi, ca atare, este ea insigi comu-nitate finitd' Adici nu o comunitate rimitati in raport cu o comunitate in.finit i sau absoluti, ci comunitate a finitudinii, pentru ci f initudinea ,,este,,comunitarS, ; i pentru ci nimic altceva nu este comunitar.

Fiinga-in-comun nu inseamnd un grad superior de substangr sau de su-biect care ar ingloba limitere individuarit igiro. ,.p"."t.. Ca individ, sinropac oricrrei comunitigi, gi nu ar f i excesiv si spunem ci individul -asradaci ar f i cu putini si existe o fi ingi absorut individuari - este infinit. irrdefinit iv, l imita sa nu-l privegte - ir impresoard doar(iarer se sustrage rogicirl imitei in forma in care o indicam mai sus: insi pentru ca nu ne putem sustrage acestei logici, pentru ci ea rezisti, gi pentru ci in ea comunitatea rezista.nu existd individ).

Fiinga singalard, care nu este individur, esre insi fiinga finitd. Firi indoiara,ceea ce a l ipsit tematicii individuagiei in trecere de la un anumit romantisrrrla schopenhauer;i la Nieasche2', este ruarea in considerare a singurarird;r,de care nu era de altminteri cu totur srri ini. Individuagia d.t"g.Je entitalrinchise de pe un fond inform - a ci.ror comunicare, contagiune sau comLl

19 ln ceea ce privegte epuizarea religiei, cf. Marcel Cauchet, Le D,senchantementdu monrlrPar is, Cal l imard, 1985.

20 $i informaincareeasubzistr intr-oanumitapr iv in j i inmot ivul deleuzianal l r ( . ( ( r , r r , i l r lcare, intr-o alri privingi, graviteud totu;i in jurul ,,singularitdqii,,.

50

Fl l i i l r . ( . \ t ( , t ( ) lu l t s ingur i t t , r rc;r l t : i i t r - r i t '5tc f i i r r l i l i t t t l rvrzt lor . l t ts , t st t l l ' , t l l , t t t t , t l t ' . t

Fg prrr t t 'dc dintr-o asemcnca detagare de forme sau de f igur i c larc ( ; i r r i . ' i

dirr , ,.t,a cc are legdturi cu aceasti operagie: scena formei 9i a fondului, fap-

tul tk. ;r apirea legat de aparengi, si alunecarea aparenqei in nihil ismul este-

[i:arrt irr care se desivirgegte intotdeauna individualismul). Singularitatea

att purcede poate din nimic. Ea nu este o operi ce rezukl dintr-o operagie.

Nrr t.xrsti un proges de "singularizare", iarsingularitatea nu este nici extrasi,

trrr r grrodusd qi nici derivatd. Nagterea sa nu are loc nici pornind de la ;i nici

6s elr:ct de: dimpotrivS, ea di mdsura faptului ci na;terea, ca atare, nu este

nil o producere, nici o auto-instituire, misura faptului ci nagterea infinit i

a f irritudinii nu este un proces ce ar oPera pe fondul 9i pornind de la un stri-

fgrrrl. Dar "(stri)fondul" insusi este, prin el insugi si ca atare, f initudinea

rtrrl ir r larit iqilor - deja.I ste un "fond" fbri fond, mai pugin in sensul in care ar deschide cdsci-

turt unei genuni; cit in sensul in care nu este alcituit decit din reqeaua, din

f6treleserea ;i din impirt5girea singularitigilor: lJngrund mai degrabi decit

Abgrund,insi nu mai pugin vertiginos. Nu existi nimicin spatele singularit{gii= lrrsf,, in afari de ea, existi in ea spaqiul material ;i imaterial care o distri-

bure qi care o impirrSgegte ca singularitate, marginile altor singularit igi, sau

fff l i exact: marginile singularirigir, adici ale alterit igii - intre ea 9i ea insigi.

O fi ingi singulari nici nu este prelevati 9i nici nu se inalgi pe fondul unei

Eetrl 'uze identit iqi haotice a fi inqelor sau pe cel al inglobiri i lor unitare, nici

pe ftrndul unei deveniri ; i nici pe cel al unei voinge. o fi ingd singulariapare,

er f initudinea insigi: la sffr; it (sau la inceput), in contact cu pielea (sau cu

inirna) unei alte fi inge singulare, la marginile aceleiagi singularit igi care este'

€e dtare, mereu alta, mereu impirtigiti, mereu expusi. Aceasti aparigie nu

lrf F o aparengi ci, dimpotrivi, este faptul de a apdrea deopotrivi glorios

fi lalnic al insegi f i ingei-finite. ("Fondul" este finitudinea Fiingei: altfel spus

Stte ceea ce Bataille nu a fost cu totul in misuri se inqeleagi din Heidegger,

ftt trrnp ce Heidegger, cu sau fbri lectura lui Batail le, nu a fost niciodatd cu

tstul in misurd si se nelini;ceasci de "comunicare"). Finitudinea inscrie a

pnori esenga Fiingei ca fiingi-finiti ca impirtigire a singularitigilor.

C,omunitatea inseamni, prin urmare, ci nu existi f i inqi singulari fbri

e ahi fiingi singulari, ;i ci existi agadar ceea ce, intr-un lexic nu foarte potri-

vlt, am numi o "socialitate" originarS. sau ontologici, care, in principiul siu,

dep;iqegte de departe mocivul izolat al unei f i inge-sociale a omului (zoon poli '

f,/rott esre secund in raport cu aceasti comunitate). Cici, pe de o parte, nu

e argrrr ci aceaste comunitate a singularit igilor se l imiteazi la "om" 9i ci

errr lrrt lc, de pild5, "animalul" (a fortiori nu e sigur ci "la om" chiar aceastignrrrrrrr i t l te nu pr ivegte deci t"omul" g i nu " inumanul" sau "supraumanul"

i i, r lr cxcrnplu, daci pot spune astFel cu gi fbri WE,"femeia": la urma urmei,

difererrl;r (l intrc sexe este ea insigi o singularitate in diferenqa singularit igi-

lrrr ). l 'r ' <lt ' ,r lt ir parte, daci f i inqa sociali este intotdeauna afirmati ca un

;rrer l r r , r t . r l orrr t r l r r i , t 'omunitatea ar desemna dimpotr iv i acel ceva abia de

la, , t r r '1, , , r r tntr l , t t ptr t r ' ; t s . i l r l i i r r t l i t ccva Prccum "omul" . Insd aceast ig in-

\ l

r l rn ' ; r r l i i r r . r re l ; r ; i r i r r rP t r i [ rutarr acestei c leterminir i pr i r rc ip ia le a comunlti ' i1i i: c:r nu existtr comuniune a singularit igilor intr-o toralitate superioar,rlor ; i imanent l f i ingei lor in comun.

ln locul unei asemenea comuniuni existd comunicare: altfel spus, foant,precis, f i nitudinea insigi nu este nimic, nu este nici un fond, nici o esengi 5rnici o substangS. Ci ea apare, se prezinti, se expune, gi asrfel existd dreprcomunicare. Pentru a desemna acest mod singular al apireri i, aceasti fenomenalirate specificd gi neindoielnic mai originari decit orice altd fenomenalitate (cici s-ar purea ca lumea si apari iomunitigii gi nu individului), artrebui si putem spune ci finitudinea com-pare gi cE nu poate decit si conpard: vom incerca si ingelegem prin aceasta in acela;i timp ci fiinga finit.se prezinti intotdeauna impreuni, deci mai multora, ci f initudinea se prezint5. intotdeauna in fiinga-in-comun gi tocmai ca aceastr fiingi, gi ci in acesrmod ea se prezinti intordeauna audienleigi judecigii legii comunitigii sau,mai degrabi gi mai originar, judecigii comunitigii ca lege.

Comunicarea consti mai intii de toate in aceasti impirtdgire gi in aceastd com-pirere a finitudinii: adici in aceasri dislocare si in aceastd interyeia.,,care se reveleazi astfel a fi constitutive fiinqei-in-comun - tocmai in mrsuririn care nu esre o fiingd comund.. Fiinga-finiti existr mai intii potrivit diviziunirlocurilor, potrivit unei extensii - paftes ertra partes - careface ca fiecare singularitate si f ie intinsi (?n sensul lui Freud: "psychd este intinsr, '). Ea nu estt,inchisl intr-o form5 - degi adnge cu toari f i inga ei l imita sa singulari. _, t rnu este ceea ce este, fiingi singulari (singularitate a fiingei), decit prin extensiunea ei, prin arealitatea ei care inainte de toate o extravertette in chiar fiingasa - oricare ar fi gradul sau dorinfa "egoismului" si.u -, gi care nu o face s;iexiste decit exp unind-o unei erterioritdgi. lar aceasti exterioritate nu esre la rindul siu nimic altceva decit expunerea unei alte arealit igi, a unei alte singurarit5gi - aceeagi, alta. Aceasti expunere, sau aceasti impirtigire .. ."lrn,,dd loc, de la bun inceput, unei interpeliri muruare a singularit igilor, cu murranterioare oricirei adresiri in l imbi (dind insd acesruia din urmi prima s,rcondigie de posibil i tate)2l.

Finitudinea compare, adici este expusd.: aceasta este esenga comunitigrr.Comunicarea nu este, in aceste condiqii, o ,, legituri,,. Metafora ,, lega

turii sociale" suprapune inoponun peste nigte "sutiecEi, ' (adici peste nigr,,obiecte) o realitate ipotetici (aceea a "legiturii"), cd.reia ne sforgim si-i corrferim o indoielnici naruri "intersubiectivi", care ar fi inzestraii cu vocagr,r

2 1. in acest sens, com-pirerea fiingelor singulare este chiar anrenoari. condigiei prealabirr. .,l imbajuluipecareHeideggeroingeregeca"expr ic i tare" (Ausregung)pre-rangaj ier i ,g idec. , , , .legam singufaritatea vociror in partage des voix (paris, c^lltr",7dsz!. sir" d"oruur^. ,,,ceea ce putea rdsa si se creadi acest eseu, impSrtdgirea vocilor nu duce ia comunitatr , , ,depinde la rindul lui de aceasti impdndgire originari care ,,esre,, comunirarea. sau, irrr rr.lspu.s, insigi aceast i impinigire "or ig inar i" nu esre nimic al tceva deci t , , impirr ; I ; , i r , . . ,vocilor"; "vocea" ar trebui ingeleasi insi altfel decit sub o determinllir, larrli;rjiJril gr t lrr,,r"pre-langajierS": ca r,voce,, comunitari.

l r )

rlF,r .rt i l f i l l<:cstc obicclr,Lrrrclc cle altele. Aceastava fi atit. lcgitura er:onornicli,r lt 1i lcgtrtura recunoagterii. Ordinea com-pirerii este insi. mai originard decita( fr ' . l a leglturi i. Ea nu se instaureazS., nu se stabilegte sau nu emerge intrerrrlr iccgi (obiecte) deja dagi. Ea consrl in aparigia acestui intre ca arare: ru;i t u (f faptul de a fi] intre-noi), formuli in care,sr-ul nu are valoare de juxta-

lrun('re, ci de expunere. in com-p5.rere este expusi necesitatea de a gri sdr run urmerind toare combiniri le posibile: "tu (e(g(t)i) (cu totul altul decit)rrr". Sau, mai simplu: tu impdrtd;ire eu.

fjiingele singulare nu sint date decit in aceasti comu nicare. Adicd.deopotrivdfHril legituri gi ftr i comuniune, la egali distangS de un motiv al alipiri i saunl rrnei imbiniri din exteriorgi de motivul unei interiorit igi comune gi fuziona-lp, Comunicarea este faptul constitutiv al unei expuneri in afari care definegcerirrgularitatea. in fi inga sa, ca insS.gi f i inga sa, singularitatea este expuse insf arf,. Prin aceasti instituire sau prin aceasti strucruri. primordiali, ea estedeopotrivi detatate, distinsi gi comunicari. Comunitatea esre prezenrareadetagiri i (sau a desprinderii), a distingerii care nu este individuagia, ci f initu-dtnea care com-oare.

(Rousseau a fost cel dintii care a gindit acest lucru: la el, societatea ad-vine ca legeturd. gi ca separare a celor care, in "starea de naturi.", fiind fhrdlegllturi, nu puteau fi totu;i separagi gi izolagi. Srarea "sociali," ii expune*pariri i , insi tocmai astfel i l expune pe "om", gi, in acelagi t imp, i l expune

Judec5gii semenilor sii. Rousseau esre in toare sensurile gindirorul prin exce-leng{ al compireri i: gi s-ar putea ca obsesia paranoici si nu fie decit rever-tul maladiv pentru cA reginut in subiecrivitate - al determiniri i comunitare.)

Ceea ce face singularit igile si comunice nu este poate intocmai ceea ceEataille numette sffgierile lor. Ceea ce intr-adevir e sff$ietor este prezentareafirritudinii in comunitate gi prin ea - prezenrarea triplului doliu pe care tre-buie si-l fac: cel al mo4ii celuilalt, cel al nasterii mele, gi cel al morti i mele.Eornunitatea este purtarea acestui triplu doliu (n-as spune poate ci estettfravaliul" acestui triplu doliu, in orice c.v nu numai: in purtarea doliuluicx\ti i ceva mai amplu 9i mai pugin productiv). Ceea ce este astfel sffgiat, nu:rtr tiinqa singulari: dimpotrivS., ea compare in aceastS sffgiere. Ci sffgiatiFrte lesitura comuniunii, imanenta. $i totugi, aceaste sffgiere nu afecteazd.nintit, f i indci aceasta gesiturd nu existi. Nu existi nici gesdturi, nici carne,l i i tt subiect sau substanqi a fi ingei comune si, prin Lrrmare, nu existi. nicilFgrcrc a acestei fiinge. Existti insd. imp5.rtfuire.

Nu cxistd., la drept vorbind, sff; iere a fi ingei singulare: nu existi t i ieturiIn vrrr prin care inliuntrul s-ar pierde ?n afar5, ceea ce presupune un "inliun-tru" ;rrcalabil, o interioritate. Sffsierea care pentru Batail le este exemplard,

_!' lrte5,r" f i.rncii nu este, in definit iv, o sffgiere. in replierea ei cea mai intima,E€ r ontirrrr;1 cu incipdginare si f ie suprafaga expusi in afari. (Obsesia bregei,iJar A rrr t l i t ; i , l i r l latai l le, ceva din exrremitatea insuportabi l i unde se joaciErr t r rn i ( ,u( ' . t , l r i ic lcazS; i o refer ingd involuntar metaf iz ic i la un registru all f r t r l r r ) r r t . t ( r 1 i , r l i r r r , r r rur lc i , g i la Lrn regim al t recer i i unei f i ingein al ta, mair legl , r l ' , i r l r . r i t . r l l r r . r r . r i r r r r r r . i i r pr i r r l i rn i t l t 'xprrs i a cclc. i la l tc.)

iii,ii

, t

II

It

"5li5it 'rt ' l" lru consti decit in expunerea in afari: "inliuntrul" f i in9ei sir r

1lrrl;rrc estc in intregime expus in "afard" (; i tocmai in acest fel constituie l l

rneia exemplul , sau l imi ta - ceea ce este aic i acela5i lucru - comunit iq i i ;Existi sffgiere a nimicului, din nimic; insi existi compirere in faga Ntvrt

rur ( iar in faqa NtMtcuLUt nu putem deci t s i com-pirem). Inci o dat i : r r r r

sint sffgiate nici f i inqa, nici comunitatea, ci f i inga comunitigii esfe expunert',r

singu larit igilor.Cura, atunci cind se deschide, nu este nici ea o sffgiere. Ea expune ir '

"afard" un "inliuntru" care, fhri aceastd expunere, nu ar f i. Cuvintele rrl

ies din gic (nici din "spiritul" "din" cap): ele se formeazl din articularea gur rl

De aceea vorbirea nu este un mijloc de comunicare, ci ins5gi comunicareapini la tdcere -, expunerea (aseminitoare acestui fel de cint al eschimogilorInuigi, care fac si le risune strigitele in gura deschis5 a unui partener). Ctr

ra care vorbegte nu transmite, nu informeazi, nu opereazd o legituri, , r

este - poate, insd la l imitd, ca in sirut - pulsagia unui loc singular in ating,'re cu alte locuri singulare:

"Vorbesc, gi prin urmare sint - f i inga in mine insumi este - deopotriv.,in afara mea gi in mine" (Vlll,297).

Fdriindoiald, doringa hegeliani de recunoa;tere este deja activd. inaintr'

de recunoa;tere este totu;i cunoagterea: cunoasterea fhri cuno;tingi gi fht'r

"congtiingi", a faptului cdeu sint mai inti i expus celuilalt, gi expus exPunl'

rii celuilalt. Ego sum expositus: la o privire mai atenti, am PercePe Poate Par,ldoxul care conste in aceea ci evidenga cartezianl, aceaste evideng5. atit tl,

siguri pe care subiectul nu poate si nu o aibi gi care nu are nevoie de nr, r

o dovadi, trebuie si aibiin spatele ei nu o anume strdfulgerare nocturr),r

a ego-ului , n ic i o anume imanengi existengial i a unui sent iment-de-sine, , r

doar comunitatea - comunitatea despre care Descartes pare si ;t ie atit ( l( '

putin, sau nimic. Subiectul cartezian pare si alcituiasciin aceaste privirrl ' 'f igura inversati a experiengei comunitigii, a singularitSgii. $i el se gtie exPrr',.

; i se;tie pentru ci e expus (nu se prezinti oare Descartes ca propriul s,rrr

tablou?)22.

Tocmai de aceea comunitatea nu Poate si apa4ini domeniului oprrr, ' ,

Nu o producem, ci facem experienga comunitigii (sau experienqa ei ne ftrt , ')

ca experienqi a finitudinii. Comunitatea ca operi, sau comunitatea prin o1,, 'r, '

ar presupune ca fi inga comuni, ca atare, si f ie obiectivabil i gi producti lrrl.r(in locuri, persoane, edifici i, discursuri, instituqii, simboluri: Pe scurt, irr ' ,r l

biecgi). Produsele operafi i lor de acest t ip, oricit de grandioase s-ar vrt ',r ' .1

22. Cl . ,1.-L. Nancy, Ego sum, Pdns, Flammariorr , 1979

, ' . I

r r r rc i t dc grandioasc rcul( ,sc uncor i s i f ie, nu au nic ioclat ;1 ntat t t t l t l t l i cxts

Icrr l i comunirar i deci t bustur i le turnate in ipsos rePrezent ind-o pe Ma-

i r . l l rne.

Comunitatea are loc in mod necesar in ceea ce Blanchot a numit sus-

lrcrrdarea operei. Dincoace sau dincolo de operi, ceea ce se retrage din operi,

(era ce nu mai are de-aface nici cu producerea, nici cu desiviryirea, ceea

r c inrilnegte insi intrerupere a, fragmentarea, suspendarea. Comunitatea este

lllcuti din intreruperea singularitigilor sau din suspendarea care sintfiingele

singulare. Ea nu este opera lor, ; i nu le are ca Pe operele sale, dupi cum

nrci comunicarea nu este o operi, nici micar o oPeraqie a fi ingelor singula-

rc: cici ea nu este decit f i inqa lor - f i inqa lor suspendati pe l imita sa. Comu-

rricarea este suspendarea naturii de operi a operei sociale, economice,

telrnice, institutionale23.suspendarea naturii de opera comunitigii are loc in orizontul a ceea ce

tlatail le a numit vreme indelungare - sacrul. El a ajuns totugi si spuni:

"(eea ce numeam mai inainte sacrul, cu un cuvint care este Poate Pur Pe-dant, gi care nu este in fond decit dezlinguirea pasiunilor" (Vll, 371)'

Daci "dezlinguirea pasiunilor" nu este decit paryial reprezentate de

nri$carea violenti gi neinfrinati a unei l ibere subiectivitdgi dispuse la distru-

gerea suveran d atuturor lucrurilor $ la consu marea in NlMlC, sau daci aceas-

iA caracterizare a sacrului lasi in umbri comunitatea prin care se dezlinguie

pasiunea, aceasta este totugi direcgia pe care o privilegiazi intotdeauna

Batail le. Dupi cum se spune in L'Erotisme, ea ofere "semnul infioritor" in

Farc recunoaftem, cel pugin de departe, imposibilul nostru adevar. Nu este

lnsil sigur ci acest privilegiu nu esre el insugi supus rezervei (sau depagiri i)

ulrime a Subiectului: nimicirea suveran subiectivi a subiectivit igii inse;i. Un

fbl de nihil ism incandescent aduce subiectulin punctul siu de fuziune. Tot

tlegel, gi altceva decit Hegel. Deja nu mai e vorba de stat;i e totugi inci

vorba despre o operi a mo4ii. Pentru Batail le, sade este figura fascinan-

t6 care propune comunitatea ca republici a crimei. Or o republici a crimei

ar trebui de asemenea si f ie republica sinuciderii criminali lor, pind la ult i-

nul dinrre ei, sacrificiul sacrificatorilordezlinguigi in pasiune. De aceea, daci

nrlr.seori a afirmat comunitatea intemeiati in sePararea sacri (aceasta din

grrrr;1 prezentind ruptura pasiunii), Pentru ce resimfea prea mult exigenga

rleopotrivi eliberatoare gi coplegitoare a comuniciri i , Batail le nu s-a simgit

nrai pruqin indemnat si recunoasciin comunitate, dimpotrivi, l imita lui Sade:

propozigia,,vorbesc, gi prin urmare sint... deopotrivi afari din mine 9i in

ntrrre" cste in definit iv propozigia prin care se decide fhri drept de apel res-

frlrf,crel a ceea ce constituie "gregeala grosolane" a lui Sade, ;i enungatd

aEl I r l :

J I l . . l r r r r r r I r r l , r r r r polr t i t r r l . Srrb f r t rma statului sau a part idului (daci nu chiar a statului-par-

t r , l ) , l , , , l r t r , r r l 1, , i l r . r . ' i l r r r l th,oPer, \ . i r )s l poatc c?i tocmai in s inul stru rezist i suspendarea

r r r l l l l t l , l t , : , l otrr ' te t Vot t t 'v t l t t

l: ' i l

'1;" lunrea nLr cste, ata cum la l imi t i o reprezenta Sade, compusi d in t . li r rsugi ; i d in lucrur i" (Vl l l ,297).

Prin urmare, daci comunitatea feri operi se afl i in orizontul sacrului,acest lucru trebuie ingeles in sensul in care "dezlinguirea pasiunilor" nu esr('simpla luare in stipinire a unei subiectivit igi, gi in sensul in care l ibertate,rnu este auto-suficiengi (Batail le a nesocotit intr-o anumiti. misuri povar.lcu care atirna asupra gindiri i sale un concept in mai multe privinge foarrt 'clasic ai foarte subiecciv al libertdgii). "Dezli.nguirea pasiunilor'' este insi cev,lde ordinul a ceea ce Batail le insugi desemna adesea drept "contagiune", can'este un alt nume pentru "comunicare". Ceea ce se comunici, ceea ce est('contagios gi ceea ce in acest fel - si numai in acest fel - se "dezlinguie" estr.pasiunea singularitigii ca atare. Fiinga singulari, singularl fiind, esre in pasrunea - pasivitatea, suferinga gi excesul - impirrigirii singularitigii sale. Prezenqrrceluilalt nu constituie un hotar pus pentru a l imita dezlinguirea pasiunitor"mele": dimpotrivi, numai expunerea la celSlalt imi dezlinguie pasiunile.Acolo unde individul nu cunoatte decit un alt individ, juxtapus lui deopotrivlca identic cu el gi ca un lucru - ca identitatea unui lucru -, f i inga singularurnu igi cunoagte, ci i; i resimte semenul: "Fiinqa nu sti niciodati doarin mine ,ci intotdeaunain mine gi in semenii mei" (ibid.). Aceasta esre pasiunea ei. Srn.gularitatea este pasiunea fi ingei.

Semenul poaftA revelagia impS.rtSgiri i : el nu mi se aseamini ata cum ur)portret se aseamini cu un original. Acest tip de aseminare constituia datelcinigiale ale sinuoasei probleme (sau ale aporiei) clasice a "recunoagterii celuilalt" (aflati, aga cum se pretindea, in opozigie cu "cunoagterea lucrului")- gi trebuie si ne intrebim daci nu cumva, dincolo de alter-ego-ul hussert-ian, s-ar cuveni si reperim urme ale acestei problematici gi ale acestei aporii, care regine oarecum gindireain pragul comunitigii, pini gi la Freud sarrla Heidegger iar la Batail le, intr-o anumiti specularitate a recunoasterii celuilalt prin moarte. Totugi, aga cum am spus, comunirarea mi situeazi inregistrul siu cel mai propriu tocmai in moartea celuilalc ar nu prin mediereaunei recunoasteri speculare. Fiindci eu nu md recunosc in aceasti moarrca celuilalt - a cirei l imiti mi expune totugi fbri intoarcere.

Heidegger merge aici cel mai deparce:

"Noi nu experimentim in chip genuin faptul-de-a-muri al celorlalgi, ci, incel mai bun caz, noi sintem intotdeauna doar "alS.turi". (... ) Potrivit esenqei ei, moartea este, in mS.sura in care ea "este", de fiecare dati a mea."

Dispozitivul specular (al recunoasterii de sine in celS.lalt, care presupun('recunoatterea celuilalt in sine gi, prin urmare, instanga subiectului) esrc ait r- daci imi e ingidui t s i spun ast fe l - cel pugin intors pe dos: recunost ' r . r ,in moartea celui la l t , nu e nimic de recunoscut. Ast fe l se poate ?nscrr t ' i r r rpirt igirea - gi f initudinea: "Faptul-de-a-sffrgi pe care i l avem in vcrlcrc t ir rr Ivorbim de moarte nu inseamni o faptul-de-a-f i - la-sf i rs i r ; r l l ) , tscin rr l r r i . , ,

tT

ftptul d! a l i intru.s/ir;rl ;r l , l( (,!tci f i irr lSri.; 'r" Ascnritrlnra se rttctttrlrt i sc irrl irrlr ' t

-dirr t,rt i lnirca "fi ingelorirrtru sffrgit" pe care acest sftrgit, sfirgitul lor, de fiecarc

dara ,,.r1 meu" (sau "al tau"), le asimileazti si le separd cu o aceeali limitd, in faga

tltei,r sau Pe care ele com-Par.\crnenul imi ,,seamini" in misura in care eu insumi i i "seamin": noi

"rrr ,tseminim" impreuni, daci se Poate sPune astfel, adici nu existS' nici

arri!{rnal gi nici origine a identit igii, ci impirt{irea singularit igilor este ceea

,* i i ,,. lo. de ,,or'rgine". Ceea ce inseamni ci aceasti "origine" - originea

e,rirunitigii sau comunitatea originari - nu este altceva decit l imita: origi-

nedcstetrasareamargini lorpea.," , ' " 'de-alungulc i roraseexpunf i ingeleiintulare. Sintem semlni Pentru cd sintem, fiecare, exPuti exterioritigii care

,l\tem noi pentru noi ingine. semenul nu este aseminitorul. Eu nu md regd-

resr gi nici nu md recu,nosc in celilalt: in celilalt eu resimt alteritatea ;i al-

tFrarea, in celi lalt mi resimt de alteritatea 9i de alterarea lui care, in "mine

Irlrtrrni,,, imi a;eazi singularitateain afara mea, 9i care o sffrge;te la nesffr-

l i t, Comunitatea este iegimul ontologic singularin care celdlalt 9i acelagi

tlnt semenul: altfel spus impdrt5girea identit igii 'pasiunea care se dezlinguie nu este decit pasiunea comunit5gii, iar

lfeaste pasiune se face astFel recunoscute ca desubiectivizare a paslunll mo4ll

=. altfel spus ca risfr,ingere a ei: cici ea nu cauti satisfacgia, nefiind doringa

hegelrani "

r...rno";i"ri i 9i nici operagia consecutive a stipiniri i2s' Ea nu

Eauta aproprierea la sine a imanengei subiective. Insi ea este ceea ce clesem-

neazf, acest dublet al cuvintului "satisfacgie" (ouissance) care este cuvintul

f 'bucurie" Qoie)."Bucuria in faga moqii" a c6rei practicd Batail le incerca si

0 clcscrie este incintarea - in sensul tare - f i ingei singulare care nu trece din-

rolo de moarte (nu este bucuria invieri i, care este medierea cea mai intimi

I strbiectului, nu este un triumf, ci este o splendoare - acesta este sensul

:t irro|ogic a| ..bucuriei ', -, insi este o sP|endoare nocturni), 9i care, in

rehimb,ijunge pini la, aProaPe atingind-o darfbri a 9i-o apropria' extremi-

tet .a, ing, Iar i t ig i isa|e,pini lasf f ry i tu| f in i tudini isa|e,adic ip in i Iamargini-l. p,, ."r! are loc fbri incerare compirerea cu celilalt ;i in faga lui. Bucuria

ntr este posibil i , nu are sens 9i existenji decit prin comunitate 9i drept co-

lRllrl icarea ei.

" (,eea ce ne vi ne in m i nte daci vorbirn despre existenga com u ne este cel

Rrar stlr icdcios lucru pe care ni-l putem inchipui ; i nici o rePrezentare nu

t= l \,'nt unl /rit, qrirragrafele 4 9i 48.

| , t r i r r r r1, . t1,1,c; tcstc inegaldmdsur ianter ioarS' t 'dor inqei mimet ice"alui Cirard infond'

In I l , ' ;1 ' l ' , . r r r l , r ( i i r ; r rd, cste PresuPus un subiect care gt ie ce inseamni recunoagterea sau

,; , r r r r l , r r t r . r ( ) . r ' , t l i ' l r l r " ' , , , , t , r "5t , ' r , , "PresuPunelar lndulsducomunicareapasional iasin-

gir r l , l l t ' - r1t l , t , i t t r t ' t t ' t t t " t " l t ' t t t l t l t t l t l i "

*ii n

" lIi

tT

i

| () , l t( ' l i l l lJ i ( i ( 's( Ltt l t l ) i i t t t t() i l rc r lccit accel care infEqi5cazi i l loartca ci l pl ,r , . , ,f uncf i rnrcntal a l acr iv i t igr i comune a oameni lor , moartea 5i nu hrana sdu rrr , ,c luclra mi j loacelor de producgie. ( . . . ) Ceea ce esre rel ig ios in chip rragrt r ,cxistenga comunit igi i , in str insS. legituri cu moartea, a devenit lucrul cel rr, . , ,strdin oamenilor. Nimeni nu se mai gindegte ci real i tatea unei viegi comrrr,* alt fel spus a existengei umane - depinde de punerea in comun a terorr l , ,rnocturne;i a acestui gen de crispare extat ice pe care o r ispinde5te moarr(. .r

( . )"ErevrNruL rvorroNAl cARE coNrrRA ErsrEqEr coMUNE o vALoARE oBSEr)^r rTA EsrE MoARTEA." (1,486,489)

Dar tot ata cum nu trebuie sd credem cd am ,,pierdut, ' comunitate;rtot asa cum Batail le a trebuit si se smulgi pe sine din acest mod de gincrrr,-, tot astfel ar fi o nesibuingd si comentim ;i sd deplingem ,,pierderea,i sa., ,lui pentru a-i propovddui reintoarcerea in chip de leac pentru rdul din soc r,,tatea noastri (ceea ce Batail le nu a fhcut niciodatd, urmind astfel exigen1,,cea mai adinci a lui Nieasche, gi ceea ce nu au frcut, in ciuda unor aparer\,.contrari i la unul sau la altul, nici Benjamin, nici Heidegger, nici Branchor ;Ceea ce a dispirut din sacru - adic5, in cele din urmi, sacrul in intre{nt,',poticnit in "imensul esec" - arati dimpotrivi faptul ci de acum inainte comt rnitatea ins59i ocupi locul sacrului. Comunitatea este sacrul, daci. vregi: rr rsi sacrul despuiat de sacru. Fiindcd sacrul - ceea ce este separat, pus-deoparr,.- se dovedegte a nu mai f i acel ceva a cirui comuniune ne-ar bintui retrdqrrrdu-se mereu, ci se dovedesre a nu fi pldmidic din nimic arrceva decir-<rrr,impirtigirea comunitigii. Nu existi. nici entitate gi nici ipostazi sacri a ct,munitdgii: existi insi " dezlinguirea pasiunilor,,, impirrdgirea fi ingelor sing,lare gi comunicarea finitudinii. Trecind la l imita ei, f initudinea trece ,,de,' r.rLrnul "la" altul: aceastd trecere alcituiegte impirtd;irea.

Tocmai de aceea nu existi nici entitate si nici ipostazd a comuniri lrr,pentru c5. aceastiimpirtigire, aceaste trecere este de nedesivirgit. Nedes,rvirgirea este "principiul" sdu - insi in sensulin care artrebui si consider:rrrrnedesiviryirea ca pe un termen activ, ce desemneazi nu atit insuficienta s;rrrl ipsa, cit activitatea impirtisiri i , dinamica, daci putem spune asrfer, a rret ,.rii neintrerupte prin rupturile singulare. Adicr, din nou, o activirate suspendur,,din activitate gi care suspendi activitatea. Nu este vorba despre facerea, pr,,ducerea sau despre statornicirea unei comunitigi; nu este vorba nici despr,.venerarea sau despre temerea in faga unei puteri sacre aciuate in comunir.rte - ci este vorba de nedesivirgirea impirtigirii ei.

Comunitatea ne esre datr o dati cu fi inga gi ca aceasti. f i ingd, inainr,..rtuturorproiectelor,voingelor; i intrepr inder i lornoastre. in fond, ne es(( , ( r rneputingi sd o pierdem. oricit de pugin comunitari ar putea fi societarr.,,,nu se poate face ca in degertul social sd nu exisre, infimi, inacccsibil. l clri,,, ,o urmi de comunitate. Nu putem sd nu com-p. i rcnr. I , | l i r r r i t , i , r r r rnrai r r r , r . . . ,

5tt

fa. , t r . , l , i t i r rdc s l i nr is lUi( , ( ( ) i l lu i l t t i l tcJ i r r dt ' l r r t r l t t t t t ' i c t r t t r t t t t t t t l t l i t t t , l t t t . l t t ' .

In i t r , r . l s t tnctr ic, lagi inr l c lcconcentrarc. ; i dccxtcrminarc, lagirul c()nccntr i r l l

er l r ' r r r r inale - este in esenqa sa voingi de distrugere a comunit i ; i i . Fdr i in-

i Irr ,r l i insi, pini gi in lagir, comunitatea nu inceteazi vreodati cu totul si

rFl i \ tc acestei voinge. intr-un sens, ea este rezistenga insigi: adici rezistenga

la rrrr;rnenq5. Prin urmare, comunitatea este transcendenqa: insi "transcen-

rlcrr la" care nu mai are o semnif icagie "sacri" nu inseamni nimic altceva

rlnt i t tocmai aceaste rezistengi la imanengi ( la comuniunea tuturor sau la

lr; , , iunea exclusivi a unuia sau a unora: la toate formele 9i la toate violengele

arrhicct ivi t i t i i )26.(.omunitatea ne este dati - sau noi sintem dagi 9i abandonaqi potr ivi t

r orrrunit igi i : este un dar de reinnoit, de comunicat, nu este operi de fbcut.

I . , te insi o sarcini, ceea ce e cu totul diferi t - o sarcinl inf ini t i in inima f i-

r lrrrdini i2T. (O sarcini gi o luptd, aceaste lupti al cirei sens l-a intuit Marx

It;r tai l le ingelesese acest lucru -, gi al cirei imperativ nu se confundi nicide-

tutn cu teleologia "comunist i", ci intervine in ordinea comunicir i i : astfel,

tle pild5, atunci cind Lyotard vorbegte despre "nedreptatea absolutS" fbcuti

exploatatului care nici micar nu are o l imbi Pentru a exprima nedreptatea

r dre i se face28; dar; i - in fond, miza este fhri indoial i aceeagi - in incomen-

rrrr;rbif a comunicare " l i terard", despre care voi mai vorbi.)

Pentru Batai l le, comunitatea a fost inainte de toate 9i in cele din urmd

d. cea a indr igost ig i lor2e. Bucur ia este bucur ia indr igost ig i lor . Aceast i

lfr l\,ntru aceaste rezisten[i esenqiali, arhi-esengiali, a comunitdgii - a cirei afirmare nu gine

rlc nici un ,,optimism", ci de adevSr, gi al cSrei adevirgine de experienga limitelor- nu existi

lx)ilte un martor mai bun decit povestirea lui Roben Antelme care i5i istorisegte captivitatea

iltr-un lagir de concentrare nazist. Amintesc citeva rinduri, printre altele: "Cu cit SS-ul ne

1edc mai redugi la o indistincgie gi la o iresponsabilitate ale ciror aparenqe incontestabile

lr Prczentim, cu atit mai multe distincgii conEine de fapt comunitatea noastri, 9i cu atit

1lri srricre sinr aceste distincqii. Omul din lagir nu este abolirea acestor diferenge. Dimpotri-

vl1, e I este realizarea lor efectivi." (L'espice humaine, edigia a doua, Paris, Callimard, 1957,

P. 93). lar rezistenqa comunitigii qine de faptul ci moarrea singulard i;i impune limita: din

nt().rrte nu se poate face o Oper5. MOartea este cea care marcheazi suspendarea Operel:,,M()nul esre mai puremic decit ofigerul ss. ofigerul ss nu igi poate urmiri tovarSgul in moarte.

1 ) tl se lovegte de o limiti. Sint momente in care te-ai Putea omon, doar pentru a fo4a

1li1r,rul SS si se loveasci de o limiti, in faja acestui obiect inchis care vei fi devenit, in faga

r rr r;rr rltr i ncinsufleqit care-i intoarce spatele 9i care nu se sinchise5te de legea lui." (lbid., p.99).

, , / { r r ; r r iv i rc la nogiunea desarcind, cf . "Dies i rae" in Lafacul tdde juger,Par is, Minui t , '1985.

l f l ( | , l f ' , r l r l r ; rnr ,o is Lyotard, LeDif f4rend, Par is, Minui t , 1984.

JlJ l r , , . r r t r rk.o|arte comunitateaanistului sau,mai degraba,a"omului suveranal anei" .Co-

!1ulrr , r l r . . r i r r r i r i l l iost i l ikrrcste cea Pe care Batai l le o confrunt i in modul cel mai expres 9i mai

\ lntr f fnrr ( u !o( i ( , l i t t ( , i l 1 i t t t st l tu l , f )ar COmUniCarea SaU COntagiUnea Pe Care O rePreztntd,r i1t a1 lo1( l . t , r ' l r ' , r , r l t ' tot t t t r t t i t ; i1 i i i t t " ; tLrandonul suveran al anei" - indepir tat i de or ice

r ' . i t f t r11r: , r , l r r . r r , l , . , , r r , r ' r ' r r , , t r , t ( l ( .11)r{ ' ( . tn.v i r l lvorbamai i r rcolosubspcci i lc" l i teratur i i " .

ri r r t l rc icre , c lacl poat.c f i vorba dc o incheiere, este ambrgui . Am spus-o r i t 'j l : irrdrigosrigii lui Batail le prezintS, in multe privinqe gi de indati ce fac frr1,'societ ig i i , f igura unei comuniuni , sau a unui subiect care, chiar dacd nu c: , r r 'sadian, sffryegte totugi prin ase afundasingurin extazul siu. Celebrareaindr,rgostit i lor, sau ceea ce am putea numi pasiunea lui Batail le pentru indr,rgostit i, gine in aceasti misuri de caracterul inaccesibil, f ie al propriei lt, 'comunitigi, f ie al unei alte comunitigi, al aceleia care ar tmpirtigi nu rrlcuplu, ci toate cupluri le gi intreaga dragoste a unei societdgi. intr-o forn',,sau alta, tndrigostigii reprezinti agadar la Batail le, in plus de ei in;i; i gi t l ,bucuria lor, disperarea comunitigii gi a polit icului30. La l imiti, ace;ti indr,lgostigi par a se l isa prin;i in capcana opozigiei dintre "privat" gi "public"in principiu atit de strl inl de Batail le, gi poate cu coate acestea insidi<,',recurente la el, in chiar misura in care, in cele din urmi, dragostea pare s,rexpuni intregul adevir al comunitigii, opunind-o insd, prin urmare, oricirt lalt raport plural, social sau colectiv - asta daci nu cumva dragostea se opun(in fond ei insegi (ceea ce e acelagi lucru), datfi ind ci propria-i comuniun,'i i r imine inaccesibil i (potrivit unei dialectici tragice a dragostei gindite pt'un fond de imanengi, fond pe care i i discernem astfel convergenta cu gindirea politicului). Astfel, dragostea ar pirea si expuni acel ceva la care a renungat comunismul "real", ; i totodati motivul pentru care trebuia renungat l,racest comunism: insi dragostea nu pare sI lase comunitSgii sociale derrtexterioritatea lucrurilor, a producgiei gi a exploatiri i .

in ciuda lui Batail le, 9i totugi impreuni cu el, ar trebui si incercim s.rspunem ci dragostea nu expune intreaga comunitate, ci nu i i capteazi saunu ii efectueazi pur;i simplu esenla - f ie ea imposibilul insugi (acest modt' lar f i tot crettin gi hegelian, de;i l ipsit de o tnglobare a dragostei in obiectivrtateastatului). Oricum am lua-o, sirutul nu estevortire. FSriindoiali, indr,rgostigiivorbesc. insd e o vorbire la l imiti, neputincioasd, excesivi pentru (,1

excesiv de siraci, gi in care, deja, dragostea se impotmole;te: "indrigosti lrrvorbesc, iar cuvintele lor rd.v5;ite domolesc gi integesc in acelasi t imp sent rmentul care le mi;ci. Fiindci ei transferi in durati ceva al cirui adev5r dureaz, rcit o strifulgerare" (Vll l, 500). in Cecate, in schimb, oamenii nu se sirut,rSimbol ismul rel ig ios sau pol i t ic a l s i rutului de pace, al imbr ig ig i r i i , indi . , ,desigur ceva, insi numai o l imiti, cel mai adesea comici. (Cu toate acestea, vorbirea sociald - culturali, polit ici etc. - pare tot atit de siraci prccum cea a indrigostigilor... Aici va trebui reinvestit i chestiunea "l iteraturi i". ;

indrdgostigii nu alcituiesc o societate, 9i nici negagia sau sublimarea t 'r,iar Batail le i i gindegte tocmai in aceasti distangi fagi de societatea in gcrrt 'ra l : " imi pot reprezenta omul inci d in cele mai vechi t impur i desclrr ' .

30. in Faqa imposibi l i t ig i i de a stabi l i o relagie exclusiv i intre social i tate gi raportrr l cr() t r ( , ' , . ' ,

l ib id inal , chiar 9i subl imat, Freud introducea acest al t rapon "al 'cct iv" ;>c r . r r t ' i l r r r r r r , . ,

" ident i f icare". Tema comunit iq i i impl ic i toate problemele lcgl tc rk ' i r l t ' r r t r l r , . r r l I I

Ph. Lacoue-Labarthe giJ.-L. Nancy, "La panique pol i t iquc" in ( onl ionl t l i r t r ts 111 . t , l ' t / ' ) . . t

"Lepeuplejui fner6vepas" inLapsychanalyx: t 's t t lbum:his lo i r ryt tvt ' / , l . r r ' , , ' ' r 'ur l , I ' , i i l

{ r ( )

po.,r l r r l r t , l l r r ruIrrrrr r r r r l rvt . l t r , r l r ' . I t l t ' - . t jurrs s. i - t t t i i l r l i l l iy 'z t l t 's t t t t . l t ' t t ' . t l ' \1 ' r r r r l t ' i

d lFf i , l rur i i sociale" (v l l l ,496). Cu toate acestea, el i -a reprezentat t l ca s()-

, iet , r rc, ca o al t i societate, puf tetoare a adevdrului imposibi l 9 i comunial

Irr. ( .rrc societatea ca atare tinde cu disperare si-l atingi: "Dragostea nu ii

*,,,"1,. p. indrdgostigi decit pentru a cheltui, decit pentru a merge din plicere

trr 1rl,1cere, din satisfacgie in satisfacgie: societatea lor este una de consuma-

re, ! l)rc deosebire de stat care este o societate de achizigie" (vll l , 140). Cu-

vfrrttrf "societate" nu este aiCi -in oriCe caz,nu eSte dOar- o metafori. El

pnartit in sine rezonanga tardivi (1951), gi oarecum sufocati sau resemna-

rr, ,r motivului unei societigi a sirbitori i, a cheltuiri i , a sacrif iciului 9i a sla-

ver Ca gi cum indrigostigii ar ocroti acest motiv, salvindu-l in extremis dela

nrart le egec al politico-religiosului, gi oferind astfel dragostea in chip de refugiu

iau de substitut Pentru comunitatea pierduti.()r tot aga cum nu s-a "pierdut" comunitatea, tot astfel nu exist5 nici

,, lotierate de consumare". Nu existi nici doui societigi, nici un ideal mai

nrrrlt sau mai pugin sacru de societate in comunitate. ir societate, in schimb,

in orrce societate gi in orice moment, comunitatea nu este intr-adevSr nimic

alrr eva decit o consumare a legiturii sau a gesiturii sociale - insi o consuma-

r€ ( rre are loc nemijlocit in aceasri legituri, potrivit impirtigiri i f initudinii

ftf ir lelorsingulare. D. "..."indragostigii

nu sint nici o societate 9i nici co-

Inurlitated efectuati in comuniunea fuzionali. Daci indrigosti i i i poarti un

arlevir al raportului, asta nu se intimpli nici la depirtare de societate, nici

deasupra ei, ci in misura in care, indragostigi f i ind, ei sint expugi in comuni-

t.te, Ei nu sint comunitatea refuzati sau sustrasi societigii, ci, dimpotrivi,

ei expun faptul c5, in definit iv, comunicarea nu este comuniune'

$i totugi, in reprezenrarea batail lani a indrigostigilor, mogtenitoare in

rte,rsri privinqi a unei lungi tradigii - poate chiaraintregii tradigii occidentale

I lrasiunii erorice, confruntare gi opuse deciderii dimensiunii polit ico-reli-

gtirase cel pugin de la romantism incoace -, comuniunea rimine obsedan-

il. r rrr indoiali, suveranitarea indrigostigilor nu este altceva decit extazul

tf i;re i; ea nu opereazd o uniune, eaeste NlMlc - insi, in "consumarea" ei, acest

f l in l r ( este la r indul lu i o comuniune.llatail le a intuit totuii l imita iubiri i - 9i, cel pugin in anumite momente'

I c ()pus astfel, printr-o paradoxalS risfringere, caPacitatea suverani a

t eul i i :

,, lnclividul supus mo4ii nu esre nimic iar paradoxul iubiri i vrea ca el si

re l irniteze la minciuna care este individul. Pentru noi, statul (Cetatea)

rrrc singurul care asumi in chip legitim sensul unei treceri dincolo de in-

,lrvr,l, t. i este singurul deginitor al acestui adevir suveran pe care nu-l

alrrrr,;rz;i nici moartea 5i nici eroarea interesului privat" (vll l ,497).

irr ',, i . irrt l,rt r i dtr1rf, aceea, Batail le revenea la neputinga in care se gisegte

tr r t r r i r , , t , r t r r l ( t t , l Pul i r r rst i rz i , dtrpi cum spunea, intr-o logic i inci melanco-

f i ra l , lc t t l t ' t t " l t t l t t l i l r t l r , r l t t t t t i i " ,P( ' ( ; l rctrc l ru ie inceledinurmisiocon-

nr ) |

I

.,r([.r, inr , lcccsibilS doarin iubire. Totalitate pierduti sau totalitate infhpturt , t i r r r r r inciuna indiv idului : nu exist i iegire din cercul dezvr i j i r i i .

I rcbuie gindit altceva - nu atit un acces in sffqit reugit la aceasr; "totalit . r te" (care aic i e un al t nume pentru imanentd sau pentru subiect) , c i t . ,a l t i ar t iculare a iubir i i g i a comunit ig i i .

Moartea indragostigilor ii expune intr-adevir arit inrre ei cit gi in afar,rlor comunitigii. Limita recunoscutd a iubiri i nu este o l imiti externi - nrreste, aga cum pare sd creadi Bacail le, l imita insuficientei "private" ; i mincrnoase a "individului": ci este imp5.rt5.;irea comunitSgii in misura in care (',1traverseazi ; i iubirea, gi in misura precisS. in care impdrtigirea comuniti lr,se expune in iubire. lubirea nu implineSte comunirarea (nici impotriva Cetdqrr,nici in afara ei sau pe marginile ei): in cazul acesta, iubirea ar f i opera comt rnit igii, sau ar?nfbptui-o. DimpotrivS., cu condigia sd nu fie la rindul ei corrcepute pornind de la modelul pol i t ico-subiect iv al comuniuni i intru unul ,iubirea expune suspendarea operei ; i, prin urmare, neimplinirea neintrerupr,ra comunitigii. O expune pe limita ei.

indragostigii alcltuiesc l imita extremi, dar nu extern5, a comunitigii. , ,se afli la extremitatea impinigirii (iar extremitatea impi.rtfuirii rezidi m.r,degrabiin mijlocul siu decic la marginea sa exrerioard, care de akfel nr,,nu existi...). "Dezli.ntuirea pasiunilo/' i i confrunti" peindrigosti l i cu comrrnitatea nu atit in sensul cd.i-ar ageza pur;i simplu la depi.rtare de aceasr.,din urmi (inti lnim uneori la Batail le ceva din aceasri superficialitate: indr.rgostigii blestemati, pasiunea cenzurate....), ci, dimpotrivi, in sensul in c:rr,ei expun comunitit i i ( in mijlocul ei gi, in definit iv, direct in ea) exrremirar r.. 'com-pireri i. Fiindcd singularit igile lori i impdrtdsesc sau se impirri.segr<' rlc l ipaimpreunir i i lor . indr igost ig i i expun, pe l imi t i , expunereaf i ingelors, , ,gulare unele altora, gi freamitul acestei expuneri: compirerea, tr€c€rc,r ,.,impirtigirea. in ei sau intre ei - ceea ce e exact acelagi lucru -, €xttzul, lrrrcuria igi atinge limita. indrigostigii se aring, insi nu gi concet5.genii (po,rr,doarin delirul unei mase fanatizate - sau in ingrimidirea unor corpuri r. 'terminate: pretutindeni unde e vorba de o operi). Acest adevir plar qi tr.,,, 'r idicol inseamni ci atingerea, imanenga neatinsi inse apropiati ; i oarct r l,promisi (acolo unde nu mai existi nici vorbire gi nici privire) esre l inrrr. '

Atingind l imita - care este ea insSgi atingere -, indrS.gostigii o amirr, ' ,,o deplaseazS.: nu 9i in cazul unei sinucideri comune, vechi mit gi veche cl, 'r,, ,

9i care abolegte deopotrivi l imita gi atingerea. Bucuria are loc in anrirr.,,,indragostigii juiseazigragie cufundiri i in clipa intimitdgii, insi pentru r.; i ,rr r" rnaufragiu este totodatiimpirt5.girea lor, pentru ci nu este nici rrro,rrr,. 'nici comuniunea - ci bucuria -, acedsta este la rfndul sdu o singularitatt '(,tt, ..,.

exPune in afard. Pe dat5., indrigostigii sint implrtdgigi, f i inqclc lor sir rt 'rr l.,r,care nu alcituiesc nici o identitate, nici un individ, gi carc rrrr ()l)(.r(.,r./. i nrn,,,-seimpir tS.gesc, iars ingular i tateaiubir i i lorseexpLrn( ' ( ( )nrrrr , r l r 1 ,1, , ' ' ,pare la r indul e i : de pi ld i , in comunicarea l i terar,"r .

insd acesta nu este un simplu exemplrr : " l i t t ' r ; r l r r r , r" lur ( l ( . . . { .nrr{ . , r . . . r . r , ,ceeaceindic ideobicei accstcuvint . Ist t ' intr , r t l t .v , l rvor l r , r , l r ' . .1 rrr ' l . r l , r r l , i

( t . '

Friqt;1 o inscriere a expunerii comunitare, gi de faptul ce aceaste expunere, caat,lr, nu poate decit s5. se inscrie, sau nu poate si. se ofere decit printr-o inscriere.

lrr joc nu sint nici numai gi nici mai inti i de toare l iteratura de dragosteserl lf tcratura "l iterard", ci doar suspendarea naturii de opere a l iteraturi i:Iritr,rga "comunicare" frri oper5, atit literari cir gi filosoficd, gtiinqifici, etici,Fitrt icl gi polit ici. Aceastd comunicare arfi inversulvorbiri i indrigostigilorin lorrna in care o prezintd Batail le, si, micar sub acest aspect, ar trebui sIF rrurnim daci nu "l iteraturi", atunci cel pugin "scri ituri". in vreme ce vor-btma indrigostigilor cauti pentru bucuria lor o durati cireia bucuria i seSutl t.rge, "scriitura", luati in acest sens, ar ven i, dim potriv5, si inscrie dura-fa r rrlcctivi gi socialSin clipa comuniciri i , in impirtisire. "Comunismul l i te-f ar " ,rr f i impirtigirea suveranitdgii pe care, in pasiunea lor, indrigostigii nuH opcreaze, ci o expun in afar5: o expun mai inti i loringi;i, f i ingelor lor sin-gulare, insi aceste fi inte, singulare fi ind, compar deja, chiar 9i atunci cincanranqii se imbr5.gi9eaz5, iniuntrul 9i in faga unei intregi comunir5gi. Penrru€l lr p('ntru comunitate, in dragoste si in scri ituri., acest lucru nu este l ipsitde arrl loasi - gi nici de bucurie. Extazul are ins5. acest pre!: sub ameningaread: s rru fi, erotic sau fascist, decit o opere a mo4ii, ea trece prin inscriereaFnitrrdinii gi a comunicS.ri i sale. Altfel spus, extazul presupune in acelagipnrp, in chip necesar, opere (literare, politice etc.), insi ceea ce se inscrie giFEe6 (:e, inscriindu-se, trece la l imitd, se expune gi se comunicd (in loc sitma ri implineasce un sens, precum cuvintul), ceea ce se impirtigegte estelurperrdarea naturii de opere a operelor.

Lrdrigostigii expun prin excelengi suspendarea narurii de operi a comu-Fttt lrr, Suspendarea operei este faga comuni gi intimitatea. Ei o expun insdCerrrrrrritigii care deja le inpdrttigesJe intimitatea. Pentru comunitate, ei sintp l irrrrra acesteia, sint in afari gi ineuntru, la l imitS, ei nu au sens fbri co-Frrnrt;rtc gi fbri comunicarea scriituri i: de aici igi dobindesc sensul lorfE.ri*nr lrr mod reciproc, in chiardragostea lor, comunitatea este cea care lepe.inr;1 singularit5gile lor, nasterile gi mo4ile lor. Nagterile ;i mo4ile lor lelespi, t u toate ci bucuria lor ajunge pentru o clipi pini la ele. in acelagift l le rt ;rpi gi nagterea copilului lor, presupunind ci aceasta are loc: aceasrefieltert ' irnpirt igegte o alt i singularitate, ea nu produce o opere. Copilul

FtsatG' l i foarte bine copil al dragostei, insi el nu este opera ei, el nu esre,iSa r trrrr voia Hegel, "o simingi a nemuriri i , o simingi a ceea ce se dezvol-E; i re I t rocluce pornind de la s ine insusi" , "supr imind (conservind) or icetletinr qrr irrtrt ' indrigostigi". Atunci cind copilul apare, el a gi com-pi.rut deja.El ttrr ,ler.tvirlt'1te dragostea, o impirtigegte din nou, o face din nou si treaci

Jf i ! , , r r r r r r r i , . r r r . , g i s i i se expund iar ig i comunit5gi i3 l .

?l i i i=al l ry,r ' ; r , , . , i r , . l . r , r , r r l r r t r r r : "$ i totugi ,aceastSf i inqe-uni t i ,copi lu l ,nuestedeci tun

Fun,r . . .1rmr(,r , r , r r i r r r l r , t1r : , r i1 i i r r r r i i pofdanimicinpane(. . . )Nou-niscutul t rebuiesi f i=rr ,= r l t t r r ' l r r . .u. . r t . , t r r . r ' , r t r . i r i1 l ' . i ( lu ic s i f ie un divers, sI a ib i o existengi ." in acelagl==' ' , - . ' l . , r r" l ' r ' r r r r r , . i , l r . r ! ' r r r l r ' . r r ' . . t ( 'uns( ' r ) l inrental f i in je iv i i , indr lgost ig i inupotsi=:E' i ts, , , r ' l ' , . l ' . , . i r r r r l ,1, , ,1;r l . r l t , lcrr t i r r r r r , ' r r r r r , r i r r<;rrcsintmuri tor i . " (L 'espr i tduchr ist ia,r , . . , r r . r r , r , l j h l , r r t r [ , r r r r r , l r l r , . r t , i , l ' . r i l , ,VrIr , l ' ) / l ,gr l ,10 1i r r r r t r . )

I r t

&*,i J

ceca cc rru inscarnnr ca ar exist:r, dincolo de indri\ lyrsti; i sau deasupr,rlor, o Cetate sau un stat care sd degind adevrrul lor: nu e nimic de deginrrraici, iar ceea ce scrie comunicarea, ceea ce comunici scri itura nu are ninrr,dintr-un adevir deginut, apropriat gi transmis - chiar dacr, tn absolur, esr,.adevirul f i inEei-in-comun.

Existi comunitatea, impirtigirea ei, gi expunerea acestei rimite. Comurrrtatea nu este dincolo de indrdgostiqi, ea nu alcituiegte un cerc mai larg ca,,,si-i impresoare: eaii strdbate, cu o trisituri de scriituri., in care op.o 1i,..rarr se amesteci in cel mai simplu schimb public de cuvinte. Firi o asem.nea trrsiturd care s5. stribati sirutul, care si-l impirtigeasci, sirutul inst,;,este disperat, iar comunitatea abolit l.

"Arrgcrasa pec:arc nuocomunici semer 'u lur t iu cstc i r r t r ,urr r i ' l d isprclrr i t ; if l nraltratatd. Ea nu are decitin cel mai scizutgrad purerea de a rcflcc.ta gloria ce vine din srrifundul cerurilor,,. (V,444)

in Ma mire, H6ldne, mama, i i scrie fiului ei:

"Mi admir si-gi scriu in felul acesta, gi mi minunez la gindul ci scrisoareamea este demni de t ine" (Vl , 260).( . . . )"ins5. aceasti min5. care scrie este pe moarte ;i, prin aceasti moarte ce-ieste fhgiduiti, ea scapi l imitelor acceprare scriind,, (l l l , 12).

Ag spune mai degrabS. ci expune acesre l imire, nu le depigegte nicioda-t&, cum nu depi;eqte nici comuniratea. insi in orice clipi f i inge singularell i impirtigesc l imitele, se impirri;esc pe l imitele lor. Nu mai au raporrurirerocietigii (nici "mamd." si "f iu", nici "autor" gi "cit itor", nici ,,om public', gi"om privat", nici "producitor" si "consumator,'), ci sintin comunitate, fh-rA ooeri.

"Am vorbit despre comunitate ca si cum ar exista: Nietzsche i;i raporta la aceas-tn afirma,tiile, dar a rdmas singur. (...) Nu dintr-o originalitate izolatd se nafteln mine dorinla de a comunica, ci dintr-un sentiment de comunitate ce md leagdde Nietzsche." (V, 39)

Nu putem declt si mergem mai departe.

Polit icul, daci acest cuvint poate si desemneze orinduirea comunitalrrca atare, in destinarea impirtigirii sale, gi nu organizarea societigii, nu trt.buie si f ie asumpgia sau opera iubiri i nici a mo4ii. Nu trebuie nici sd g.iseasci, nici si regrseasci, nici sd opereze o comuniune care ar f i fosrpierduti, sau care ar f i si vini. Dacd polit icul nu se dizolvd in elementul s<,cio-tehnic al fo4elor gi al nevoilor (in care pare intr-adevir si se dizolve sul,ochii nogtri), trebuie si ?nscrie impirtigirea comunitigii. polit ic ar f i traie.tul singularit igii, al comuniciri i sale, al extazului siu. "porit ic" arinsemrr,ro comunitate ce se rinduiegte suspendiri i naturii de operi a comunicirrrsale, sau destinati acestei suspendiri a operei: o comunitate ce face in m.,lcongtient experienga impd.rtigirii sale. Faptul de a ajunge la o asemenea serr rnif icagie a "polit icului" nu depinde sau, in orice caz, nu depinde numai tl,.ceea ce se numette "voingi polit ici". Acesr lucru implici faprul de a fi dey,rangajat in comunitate, adici de a face, intr-un fel sau altul, experienga c.,munitigii drept comunicare: ceea ce implici scri itura. Nu trebuie si incetar,si scriem, si lSsim si se expuni trasarea singulari a fi inqei-noastre-irrcomun,

Acest lucru nu va fi fost scris numai dupi Batail le, ci gi rui Bataii le, r,,rata cum el ne-a scris - pentru ci intotdeauna scriem cu o destinagie -, pcr rtru a ne comunica angoasa comunitigii, scri ind dintr-o singuritate anrr.rioari oricSrei izol5ri, invocind o comunitate pe care si nu o congini gi Pt,care sd nu o preceadi nici o societate, degi orice societate este implic,r,tin ea:

"Motivele pentru a scrie o carte pot f i rezumate prin doringa de a m<,,1rfica raporturi le existente intre un om gi semenii rui. Aceste raporturi srrlconsiderate inacceptabile ti sint percepute drept o mizerie atroce."

Sau, altfel, comunitateainsigi - darea nu este nimic,ed nu este un ,,rlbiect colectiv - nu inceteazi, scriind, si se impirti.5easci.

a

iI

-I

NorA

"Com u n itatea absenti" a fost pu blicate intr-o pri mi versi u ne in pri rr r, rvara lui 1983 in numirul 4 al revistei Alda, numdr pe careJean-Christoprlr,Bail lyi l consacra temei comunit5gii. in amonte de acest text, daci pot sprrr',astfel, se glsea textul enungului minimal propus de Bail ly pentru a da rrutidu acestui num5.r: "comunitatea, numirul". Deja un text, deja un gest rl, 'scriere, care cheami la scris.

La sffrgitul aceluiagi an apirea Comunitatea de nemdrturisif a lui Maurr, ,'Blanchot. Prima parte a acestei ci4i pornea de la "Comunitatea absent;r".pentru "a relua o reflectie niciodati intreruptd asupra exigenqei comunist,gi asupra "discordangei lingvistice pe care cuvinte precum comunism, corttlnitate, par si o includ5, in misurain care presimgim ci ele au o cu totul .rlti incircituri decit ceea ce poate fi comun celor care ar pretind€ ci apa rlrr runei mulgimi, unui grup".

in principiu, nimic nu e mai comun membrilor unei comunitigi decit trrrmit sau decit un ansamblu de mituri. Mitul qi comunitatea se definesc t, ' lpugin in parte - insi s-ar putea si se defineasci in totalitate - in chip rt ' , rproc, iar reflecgia asupra comunitigii cerea si f ie desfbgurati din punctrrlde vedere al mitului.

Pugin mai t irziu, Werner Hamacher imi cerea de la Berlin o contribulr, 'la un ciclu de lucriri consacrate problemei mitului. Aceasta a fost prirr.rversiune a "Mitului intrerupt": aga cum vi vegi putea da seama, nu a fir,,rdecit un alt mod de a trece din nou prin exigenga "comunitari" a lui Batail l , ' ,

; i un alt mod de a conrinua "reflecqia neintrerupte" a lui Blanchot.Aceasti reflecgie nu se poate intrerupe - nu ca mitul. Aceasta este rclr',

tenga gi insistenga comunitigii. Ar trebui adiugate multe alte nume la <,,1,,pe care le-am mengionat. Trebuie si ne inchipuim aceste nume sau, nr,ldegrabi, ceea ce s-a scris prin ele, ca fi ind intercalate aici - comunitarc ,/ ' 'nemdrturisitfiindpreanumeroasi Si totodatifiindciea nu se cunoaste pe sirr,',gi nici nu este chemati si se cunoascS.

.....texte intercalate, alternate, impi.rt igite, ca toate textele, ce ofi 'r,,ceea ce nu apa4ine niminui 9i ceea ce revine tuturor: comunitatea scriitrrr rr,scri itu ra comunitiqi i.

lncluzindu-i - voi incerca intr-o buni zi sL aniculez acest lucru cici I r, 'buie - pe cei care nic i nu scr iu gi n ic i nu c i tesc, g i cei care nu au nimic in t , 'mun. FiindcS. in realitate. nimeni nu este astfel.

.:-1

Pnnrun A DouA

MITUI. INTNERUPT

I

1

i

lil1l'

Scena ne e binecunoscutS: nigte oameni adunagi 9i cineva care le spune

Povestire. Nu gtim inci daci acetti oameni strfngi laolalti alcituiesc oare, daci sint o hoardi sau un trib. Le spunem insi "fragi", pentru ci

adunagi laolalti gi pentru ci asculti aceeagi povestire.Nu gtim inci dac5. acela care povestette e unul de-al lor sau daci e un

. Spunem ci e de-al lor, insi altfel decit ei, pentru ci el are darul, saudreotul - dacd nu cumva indatorirea - de a recita.

Oamenii acegtia nu se stfnseseri inainte de povestire, ci doar recitarealaolaltS.. inainte, erau imprigtiagi (cel pugin aga spune uneori pove-

), 9i se invecinau, cooperau sau se infruntau fhri a se recunoagte. in-bunizi, ins5, unul dintre ei a stat locului sau poate a apirut, ca gi cind

fi revenit dupi o indelungati absengi, dintr-o misterioasi pribegie. S-aIntr-un loc deosebit, la depirtare dar totugi la vedere, pe o movilS sau

un arbore trisnit, gi gi-a inceput povestirea carei-a adunat pe ceilalgi.Lr povestegte istoria lor, sau pe a sa, o istorie pe care o gtiu cu togii, dar

el singur are darul, dreptul sau indatorirea si o recite. E istoria ori-lor: de undevin sau cum provin din Origineainsigi * ei, sau sogii le lor,

numele lor, sau autoritatea cireia ii dau ascultare. Agadar e deopotrivilnceputului lumii, ainceputului aduniri i lor, sau ainceputului poves-

Integi (cu aceastd ocazie, istoria povestegte de asemenea cine i-a spus-otorului, 9i cum se face ci el are darul, dreptul sau indatorirea si o

) .itorul vorbegte, reciti, cinti uneori, sau mimeazi. El igi este pro-

3lu erou, iar ei sint rind pe r'ind eroii povestirii gi cei care au dreptuluculte 9i indatorirea si o invege. Pentru intiia dati, in aceaste rostire

i, l imba lor nu serueqte la nimic altceva decit la ordonarea qiDovestiri i . Nu mai este l imba schimburilor lor. ci l imba reuniri i

l imba sacri a unei intemeieri 5i a unei cazanii. Cel care reciti le-o im-

6 seenl foarte veche, imemorialS, ce nu are loc o dati, ci se repetieu regularitatea tuturor adunlri lor hoardelor, ce vin si afle ori-

Criburilor, frtrji i lor, popoarelor, cetetilor- aduniri in jurul unorfocuriPretutindeni ln noaptea timpurilor, gi despre care nu gtim inci daci

lprinre perrtru r-i inctrlzi pe oameni, pentru a alunga fiarele silbatice,r FrteparH lrrarra, sau pentru a lumina chipul povestitorului, pentru

rpttttt l ttr l, rarr r irrt inrl, s;rrr rnimind povestirea (acoperit poate de-o

), 1 i grerr l r r r a l r rHl la o jer t fH (ponle dirr propr ia- i carne) intru c inst i rea

stt, i r tro;r lor, a zci lor, .r f i . rrclor si i lb.t t icc sau a oamenilor pc carc i i prcasl l lvelt ,

t ) ( )vcsl t rca.

Povestirea pare adesea confuzE, uneori incoerente, ea vorbette desl)r r

puter i strani i , despre numeroase preschimbir i , uneor i e crudi , sSlbat i , . rnemiloasi", insi uneori st irneste r isul. Ea evoca nume necunoscute, f i i rr \ lnemaivi.zute. insi cei care s-au adunat laolalt i ingeleg totul gi, ascult in( lei ingeleg lumea gi se ingeleg pe ei ingi; i , ; i ingeleg de ce trebuia ca ei si , , ,

adune, ; i de ce trebuia ca loate acestea sd le f ie povesti te.

Cunoastem bine aceasti sceni. Ne-au infbgi;at-o mulgi povestiton .dupi ce ne vor fi adunat in friqii savante , a ceror menire e sa scruteze cc(., rce au fost originile noastre. Societigile noastre, ne-au spus ei, provin tt,,mai din aceste aduniri, iar credingele gi cunogtingele noastre, discursuril, 'gi poemele noastre provin din aceste povestiri.

Acestor povestiri, ei le-au spus mituri. Scena pe care-o cunoa;tem birr,este scena mitului, scena inventiri i sale, a recitir i i gi a transmiteri i sale.

Nu este o scenl printre altele: e poate scena esengiala a oricirei scerr, .a oricirei scenografii sau a oricirui scenariu; poace ci pe aceaste sceni rrr'reprezentem totul, sau facem si aparl toate reprezentirile noastre, da.,'intr-adevir mitul se definegte inainte de toate, aga cum vrea L6vi-Strausr. ,prin aceea ci o dati cu el sau in el t impul devine spagiu. O dati cu mitrrl.curgerea prinde contur, trecerea neincetati se hotS.rniceqte intr-un loc excr,,plar de aritare gi de revelare.

+*+

De acum inainte, gt im de asemenea ci aceasti sceni este ea ins;r. ,rmit icd.

Ea este gi mai vidit mit ici , pare-se, atunci cind coincide cu scena nal l .r i i insegi a mitului, f i indci atunci aceasti nagtere se confundi cu insigi orrr i 'nea contciintei gi a vorbirii umane - iar Freud, pe care il putem considera dn'1 "ult imul inventatorsau, mai degrabi, drept ult imul dramaturg al acestei sct '" , , ,

1 . Daci ar fi si fim exhaustivi, ar insemna si-i numim pe prea mulqi. Si spunem doar , ,r ' , ,

siunea completS. a acestei scene a fost elaborati de la Herder la Otto trecind orin Sclrl,.r,, ISchel l ing, Corres, BachoFen, Wagner, etnologi , Freud, Kerenyi ,Jol les, Cassirer. Nrr r l ' , , , ' ,uita pe 6oethe, la inceputuri, a cirui povestire mitologico-simbolicl intitulati Povestirat r'..t,in def in i t iv , arhet ipul mitului modern al mitului . De cur ind, un teoret ic ian german a . r ( l r , , , r rg i reactual izat toate mari le t r is i tur i a l acestei scene, asumindu-gi chemarea romantr , , r l . ' , ,"nouimitologie"(nufhr6.s iadauge, lar indul lu i ,agacumsecade,mot ivul unui s l i r . , r r . . r , ,

mai exact al unei autodepigiri a mitologiei): Manfred Frank, Der kommende Cott, I r.rrrf 1,,, ra.M., Suhrkamp, 1982. insi , in acegt i u l t imi ani , mot ivul mitologic se face dirr r r , , r r , , ' , . , rcam Peste tot.

2. Claude l-6vi-Strauss, Le regard dloignC, Paris, Plon, 19iit.3, 1r t0 |

/o

o r f t ' t ' l . t r i e l i r rsuqi r"rr i t icr l ' . Scena estc insi l tot ar i t dc r l i t i t i i 5 i atrrrrc i t - i r rc lectc rloar scena, in aparentd mai pufin speculativi gi mai degrabi pozitivd,a l r ; rnsmiter i i mi tu lu i , sau scena - pe care am putea-o numi etnologico-me-talir ici * a unei umanitSgi structurate prin raportare la mituri le sale: cici,Itr rlcfinit iv, de fiecare dati este vorba de funcgiunea originari sau principia-la ;r rnitului. Mitul este originarsi al originii, el tr imite la o intemeiere mitici,

1 i r r temeiaziel insugi pr in aceast i t r imi tere (o con;t i ingi , un popor, o po-vrlt I re ).

focmai despre aceasti intemeiere tt im ce e miticS. De acum ttim nudoar ci orice "reconstituire" a iviri i inigiale a puterii mitice este un "mit", ci

; i t:I mitologia este invengia noastri gi ci mitul ca atare este o "formi detlegisit"+. $dm bine - pini la un anumit punct - care sint conlinuturile mi-turilor, insd nu gtim ce ?nseamne faptul ai sint nigte mituri. Sau, mai degrabi,

lt irn c5, daci nu noi am inventat istori i le (gi aici, pini la un anumit punct),lrr schimb, noi am inventat funcgia mituri lor care povestesc aceste istori i.Umranitatea reprezentate in scena mitului, umanitatea care se nagte intruline producind mitul - umanitatea cu adevdrat fiuritoare de mituri si, prinlceaste fdurire de mituri, cu adeverat uman5 -, constituie o sceni la fel defantastici ca toate scenele primitive. Toate mituri le sint nigte scene primi-tive, 9i toate scenele primitive s?nt nigte mituri (tot Freud joaci gi aici rolulInvcntatorului). Si 9tim, de asemenea, ci ideea unei "noi mitologii", ideea deI purcede la o noui intemeiere poetico-religioase, este contemporani cuInventarea sau re-inventarea moderni a mitologiei, in epoca romantismu-lui, Romantismul insu;i ar putea fi definit drept inventarea scenei mituluifEndator, drept con;ti inga simultani a pierderii puterii acestui mit; i dreptdoringa sau vointa de a regisi aceaste putere vie a originii si, in acela;i t imp,griginea acestei puteri. Pentru Nietzsche, care mottenegte cel pugin in parteleeasti dorinji romantice a unei "noi mitologii", l ibera putere creatoare

FE care i i place si o atribuie cu predilecgie semingiei grecilor izvorigte din

" lp1l1imentul mit ic al l iberei minciuni"s: dor inqa mitului se adreseazi inmorl expres naturii mitice (fictive) a mitului (creator). Romantismul sau voingade purere a mitului . . .

in realitate, dincolo de romantism 9i chiar;i dincolo de forma sa niet-llt.heani, aceasti formulS define;te o intreage modernitate: toate aceastiVlsti modernitate care imbrigigeazi, intr-o aliangi stranie gi nibidiioasi,

Iq

( I \iprrund Freud, Psychologje collective et analyse du moi, Appendice B.

Mar, cl l)1.tir:nne,lnvention de Ia mythologje, Paris, Callimard, 1981. intr-un articol mai recent(" l r r r ryt l r r , en plus ou en moins", lnf in i nr- 6, pr imivara 1984), M. D6t ienne, care dear t ,dr t .1 ( l , r t l vorbcgte despre "esenga fugi t iv i g i insesizabi l i a mitului" , imi pare s i aduciI l t r r r , r r l r r r l l l c lont 'nte, factuale gi teoret ice, in spr i j inul unei ref lecgi i de genul celei pe carer l ' r { , I r r r , r r r i ( - r r Pr iv i rc la inventarea, avatarur i le gi apor i i le discursului asupra mitului , cf .t f l , r l r r l r l l ( . , l rntrr . rorr t r i l r r r l i i lc ; i d iscugi i lecupr inseinTerrorundSpiel ProblemederMyhen-tF:r ' l t l t t , t , , Mrr i l , l r t ' r r , W. l r r rk, 1971.

Fr, igrrr , . r r t t l t t l l l / , r , t t t , t t ut l (nr ' t rnt , l \1nr l , o1t r i l . ,1t .25.5

A.I

-&r

/ l

#rtl

1

I

i

iiIi;llLiliiililtlrililil

-ll

t tt rst,t l11r, t Irtrt ' t i t o t ' t t tokrri ic.i .r Lrrrci Prirr re urr;r rrt ir l i l i turrtottr t ' th, rrl lmi gi vorr r1. rt lt 'a rcgt'rrcr;r vcchca umanitate europeand prin reinvicrca cclor mai vc. 1,,rrrituri ale sale gi prin punerea lor arzdtoare in scend: md refer de buni searr.,la mitul nazist6.

$tim toate acestea: e o cunoastere ce ne taie risuflarea gi care ne nlrrrcegte, l isindu-ne oarecum la l imita umanitdti i. Nu vom reveni la umanitar,..,mitici a scenei primitive, dupi cum nici nu vom regdsi ceea ce putea si irrsemne "umanitatea" inainte de focul mitului arian. $i gtim in plus cd acesr,.dou5. extremitSgi sint solidare, ci inventarea mitului este solidari cu folosirt .,puterii sale. Aceasta nu inseamnd ci ginditori i mitului, incepind cu secotnlal xtx-lea, sint responsabili de nazism: ci inseamnS. ci existi. o co-apartenenl.ra gindiri i mitului, a scenografiei mitului, gi a punerii in operi gi in scena ,runui "Volk" gi a unui "Reich" in sensul pe care nazismul l-a dat acestor t(,1meni. intr-adevir, mitul este intotdeauna "popular" si "milenar" - cel pulrlin versiunea noastri, in versiunea pe care gindirea noastrd mitici o di, r,privire la ceea ce se numeste "mit" (cici s-ar putea ca pentru alqii, pentru"primitivi" de pildi, acest lucru si f ie aristocratic si efemer...).

in acest sens, nu mai avem nimic de-a face cu mitul. A; f i tentat ,,.,spun: nu mai avem nici micar dreptul sd vorbim despre el, si ne aririrrrinteresagi de el. ldeea insigi de mir rezumi, de una singuri poare, ceea ( (.vom putea numi cind intreaga nilucire, cind intreaga imposturi a congtiirrgei-de-sine a unei lumi moderne ce s-a extenuat in reprezentarea fabuloar,.,a propriei sale puteri. ldeea mitului concentreazS., poate de una singuri, inrrc;rga pretentie a Occidentului de a-;i apropria propria origine, sau de a susrr.rge secretul originii, penrru a se putea idenrif ica in sffqit, in mod absoltrr,in preajma propriei sale proliferiri gi a propriei sale nagteri. ldeea mitulrlprezintd,, de una singuri poate, ldeea insigi a Occidentului, sub forma un,,,necontenite reprezentdri gi pulsiuni ale reintoarcerii la proprii le sale obirirrpentru a renaste ca destinul insu;i al umanitS.qii. in acest sens, repet, nu n),rlavem nimic de-a face cu mitul.

***

6. Cf. L6on Poliakov, Le mythe aryen, Paris, Calmann-L6vy,1971; Robert Cecil, The Myth ol ttt,Master Race - A. Rosenbergand Nazi ldeologr, New York, Dodd, Mead, 1972; ph. Lacotr,Labarthe giJ.-L. Nanry, "Le Myth e nazi" ,In Mdcanismes du fascbme, colocviul de la SchiltighcrrlStrasbourg, 1980 [Ph. Lacoue-Labarthe siJ.-1. Nanry, Mitul nazist, rrad. rom. de Nicol,,r.,Dumitrache giCipr ian Mihal i , Cluj , Dacia, 1999]. Ar t rebui insi studiate mai pe larg inr r . r r , . ,mitului ingindireapol i t ic imoderni ,deexemplulaSorel g i ,mai inainte, laWagner;r , , , ,tr-o perepectivd mai generali, raporrurile dintre mit 1i ideologie in sensul indicat dc I Lr,,nah Arendt, precum gi ideologia mitului . . . Mi mul jumesc aic i cu o precizare margirr , r l , , r 'e l ipt ic i ; ThomasManni i scr ia in1941 lu i Kerenyi : "Trebuiesirecuper immitul d i r r l , r . . , r .mul intelectual , g i s i - i inversim funcgiaintr-un sens uman". Mi se pare c i t . lotrrr , r i l r r , r r r lce nu trebuie ficut: funcgia mitului, caatare, nu poate fi inversati. Trebuic intrcnrl)r,'i. (n ,r.,nu inseamnS. c lThomas Mann, care e 5i autorul celebrei formule "v ia1a in rr i t " , r r r r , r r , , , ,dit sau presimgit altceva decit ceea ce spun explicit aceste formule.)

72

Ast;r cl;tci l nu cutnv.t c, ali l cum sc intinrpli lclcscori, ccl tnai sigur rnij loc

de ;r l i" isa s5 prolifereze 5i s5 ameninge inci gi mai grav lucrul de care voiant

rA rrc ginem deoparte. Poate ci nu e de-ajuns si ;t im ci mitul este mitic.

At cilsri cunolrinfa e poare prea neinsemnate, 9i Poate ca e deja conginuti,

rle clrcpt, in mit - rimine si verif icim. Poate ci mai inti i trebuie si demon-

tArn aceaste logici a mitului, Pentru a ingelege in ce fel poate duce la aceaste

pxrrcmitare a cunoa;teri i de sine a mitului, t i pentru a incerca si gindim ce

ne rSmine de fbcut, nu cu mitul, ci cu acest sffryit al mitului la care totul

parc si duci. Fie ci deplingem ePuizarea puterii mitice, f ie civoinga aces-

ter puteri siviryegte crime impotriva umanitigii, totul ne conduce inspre o

lurne din care l ipsegte cu desivirgire orice resurse midci' A gindi lumea

nonsrre plecind de la aceasti "l ipsi" ar Putea fi o sarcini indispensabilS.

Bataille a numit aceaste stare, cereia ii sintem sortigi; absenla de mit. Din

Rlotive pe care le voi precizamai incolo, voi inlocui expresia lui cu aceea de

lntrerupere a mitului. Ceea ce nu umbre;te insi certitudinea ce "absenga mitu-

lui" (a cirui ,, intrerupere,'va desemna mai degrabi Provenienga, ;i modali-

tetca) definqte starea la care am ajuns, gi cu care ne confruntem. Miza acestei

lntiuntiri nu esre inse o alternativi intre simPla absengi a mitului ;i prezenga

ta. Presupunind ci "mitul" desemneazi, dincolo de mituri, 9i chiarimpotn-

va mitului insu5i, ceva ce nu poare dispirea pur;i simplu , miza ar consta

Itunci intr-o trecere la l imiti a mitului, intr-o trecere la o l imiti la care mi-

tul insugi arfi nu atit suprimat, cit suspendat, intreruPt. Aceasti ipotezi nu

rcprezinte poate nimic altceva decit ceea ce Batail le avea in vedere atuncl

elnd propunea ca absenla mirului si f ie considerate ea inseli ca mit: inainte

de a examina mai indeaproape aceaste formuli, am Putea cel puqin spune

rA ca define;ce, formal, o extremitate, un mit intrerupt sau un mit pe cale

tF se intreruPi.

rrebuie si ne srriduim si inaintim pini la marginile acestei extremitegi,

trebuie si ne str[duim sa percepem, de acum inainte, aceaste intrerupere

t mitului. O dati ce am atins intensitatea ultimi - Blutund Boden, Nachtund

Nehcl - a mitului pus infhPtuit, nu ne rimine decit si trecem la intreruperea

mttului . Ceea ce nu e chiar acelagi lucru cu ceea ce s-a numit nu de multf idenritologizare,'. Cici acest din urmi gest distinge intre "mit" 9i "credin j5"

;i t lepinde, prin urmare, de posibil i tatea de a afirma ceva de genul "credingei",

cf rrrl clc fapt el lasi inracti, in ea insigi, esenga mituluiT. Nu acelagi lucru se

Int ir rrpli in gindirea intreruperii.

7 Nrr r rrr,ri Pulirr elocvent gi memorabil faptul ci unul.dintre cei mai pStrunzitori ginditort'

ur ,,rl.rrrirri1r1iizririi", Dietiich Bonhoeffer, a fost ucis de nazigti. De altfel, prin opozigia d.in-

t r" , " l , , r r r i ro l . rg izarc" 1i "demit izare", P. Riceur pune foarte bine in lumini ceea ce r imine

r. tn, | , l r , r r r i r i r r r r . g indirc a r lemitologiz i r i i . intr-o perspect ivS.generalS,.cu pr iv i re la aces-

le l,rrrlrlerrl,, r | .Ir,rlizclc 1i rc[crrn1cl,' lr.rr Pierre Banhel, lnterprdtation du langage mythique et

lht , 'h ' t ' ,n ' lu l i ln1ur. I r ' i t [ ' r r , lJrr l l , l t ) ( r I

/ \

-t FT

l l

t - l

irlilIti

t i

l ) , r r r r r , r i r r tc t lc . r . r I r r rgt ' l , r , r r t , , r r t ;1 t ' , i l rc l i rc, l t l ) ( . r tnr . r l ) l t t ( . , l . tJun.r ] ' t , lt ' , r , l rc[) t r t ( 's i i f i rccuttostut in prealarbi l t .crcnul cc sc i r r t r r r t l t .gr i r r . i la extrc l l r lI ;rt cit rrncJc su rvine intreruperea. Trebuie amintit agadar I lLt c(' cstc mitul insrr,,r(c ine ; t ie ce este mitul? discugi i le mitologi lor s int nesf i rg i te. . . )8, c i cum sr l r llucrurile cu ceea ce s-a numit "mit" gi cu ceea ce, cu sau fhrd sprij inul mitologii lor pozitive, istorice, f i lologice sau etnologice, am invesrit in ceea ce v,rt rebui s5" numim, ; i a ic i , un mit a l mitului , in or ice sens qi or icum am lu,raceastd expresie. - (De altFel, consrituirea "in abis" a mitului - mir al mirrrlui, mit al absenqei sale etc. - e fbrd indoialS inevitabil i, inerenti mirului irrsugi, care poate nu spune nimic, ata cum am ajuns in sffr; it si gindim, darcare spune ci i l spune, care spune cd spune ;i ci i l spune, gi care organizeaz:rgi distribuie astfel lumea omului cu rostirea sa.)

Am putea pleca de la ceea ce a devenit in cele din urmi mitul. Atunt 'cind totalitatea sistemului mitic al umanirSgii a fost despuiari deopotriv,rde misterele gi de absurdit6gile sale, de magia ;i de silbit icia ei, printr-<,formidabil5 combinatorici structuralS - despre care nu putem spune ci arfi "golit mitul de sens" fXri a adiuga de indati ci, in acest sens, "vidul d,.sens" aparqine fXri indoiali mitului insugi -, aceaste totalitate a redobindit, printr-un fel de paradoxali restabilire, ca totalitate sistematic5, organizatoare, combinatorie gi articulatorie, o pozigie sau o funcgie pe care, prbune dreptate, am putea-o numi "de rang mitic". E fhri indoiali vorta despr,.un alt fel de l imbi, alta decit l imba acestui sisrem al mituri lor (9i alta decirl imba fiecirui mit in misurajE care mitul este "totaliratea versiunilor sale"e),insi e tot o l imbi pr imdrdia[5. : e lementul unei comunicir i inaugurale, i r rcare se intemeiazi sau se inscriu schimbul gi impirtigirea in generallo.

Se poate ca noi sd n"u fi luatinci. md.sura extremitigii la care ne-a condus acest mit structural al mitului: inlr-adev5.r, aceasti denumire adesc,rambigud gizduie;te cel pugin indiciul unui stadiu ukim, in care micul ajung,,la l imi ta sa; i in care el s-ar purea despr inde de sine insugi . insl nu am luaraceasti misurd pentru cd evenimentul a rdmas, intr-un fel, ascuns in el insuSr,disimulat de pozigia "de rang mitic" pe care mitul structural cor'tt inua si ,acorde mitului (sau structur i i . . . ) .

Ce este acest ((rang mitic", altFel spus, care sint privilegii le pe care tradi1r,,gindiri i mitului le-a acordat mitului - gi pe care mitul structural le-a pi,strirrintacte sau aproape intacte?

8. Cf., pe lingi lucririle deja citate, Colocviul de la Chantilly din 1976, Problimes du mythltde son interPrdtation, Pans,1978.intr-un mod foarte semnificativ, Jean-Piere Vernant i9i incl r, r,lucrarea Mythe et Soci4td en Crdce ancienne, Paris, Maspero, 1982, postulind "o alti lorir, ,,decit cea a logos-ului" pentru a ajunge la ingelegerea funcgionirii specifice a mirurilor

9. Aga cum spune L6vi-Strauss. lar daci t rebuie recunoscut la Ldvi-Strauss "mitul omulrr i l . r ,mit" , potr iv i t expresiei lu i Blanchot, (L 'Amit i6, Par is, Cal l imard, p. 97), atunci accst nr i t , . , r ,fEur i t d in total i tatea mitur i lor umanit iq i i .

10.L6vi-Straussdinnou:"Aceast imarevoceanonimicareprofereazi .undisctrrsvcrrrr t l r r r . r , l , , ,cul vremuri lor , iv i td instr i fundur i lespir i tu lu i" (L 'Homme nu, Par is, I ) lon, 19/ l ,p. t , / . ) )

74

Mitul est t ' i r t . r i t t t t ' ( l ( ' t ( ) , t l ( ' ( ) l1)st t r ( ' l r l i r t ; t , orrgir l . r r , i , t i r r t l t t 'v t ' l , t l r r , t t t ' ,

r irrcl intetncietoarc:l f i inqei intimc I unei comuttitdgi. Mythos-r-rl grcc l l lui

I lorre r, adici rostirea, expresia vorbiti * devine "mit" atunci cind dobinde;-

tc () serie intreagi de valori care amPlif ice, umPlu gi innobileazi aceaste ros-

Irrc, confer indu- i d imensiuni le unei Povest i r i a or ig in i lor g i a le unei expl icaqi i

a clcstinelor (in aceaste determinagie Post-homerici, apoi moderne, a "mitu-

hrr", conteazi mai pugin dacii l considerim sau nu demn de neincredere,

rlircd avem sau nu incredere in el). Aceasti rostire nu este un discurs ce ar

ri ispunde curiozitigii inteligengei: mai mult decit rispunsul la o intrebare,

eil este rispunsul la o a;teptare, gi inci la o agteptare a lumii insegi. In mit,

lumea se face cunoscuti, gi se face cunoscuti printr-o declaragie sau prin-

tr-o revelare completi gi decisivi.Miregia grecilor - ata cum va sPune epoca moderni a mito-logiei - sti

in faptul de a fi tr i i t in intimitatea unei asemenea rostiri ; i de a-9i f i inte-

rrreiat in ea logos-ul insugi: ei sint cei Pentru care mythos gi /ogos sint "unul 9idcelagi"rr. Aceasti identitate este aceea a reveliri i , a iviri i sau a iegiri i din

ascundere a lumii, a lucrului, a fi inqei, a omului in rostire. O asemenea ros-

t ire presupune panta pldrd thd1n, "toate lucrurile pline de zei", ata cum ne pla-(c se credem ci ar f i spus Thales. Ea presupune o neintrerupti lume de

prezenge, pentru o neintrerupti rostire de adeviruri sau, fiindci e prea mult

spus, nici "prezengtr", nici "adevir", gi uneori nici micar "zei", ci o modali-

tate de a lega lumea gi de a se lega de ea, o religlo a cirei proferare este o

"mare cuvintare"l2.Enungarea "marii cuvintiri" mitice - "marea voce anonimi" - apa4ine

la dndul s iu unui spal iu in care "schimbul, funcqia s imbol ic i ( . . ' ) se mani-

t 'csti ca o a doui naturi"13. Poate ci n-am Putea defini mai bine 9i mai

r'oncis mitul decit spunind ci el constituie a doua naturd a unei mari cuvintdri.

A;a cum voia Schelling, mitul este "tautegoric" (cu un cuvint al lui Coleridge),

1i nu "alegoric": adici el nu se sPune decit pe sine insugi 9i este Produs in

(on$tiinfe de citre acelagi Proces care, in naturi, produce fo4ele pe care

rnitul le pune in scen5. Agadar, el nu trebuie interPretat, f i indci se explici

pcsineinsu;i: "diesichselbsterHcirendeMythologie"la,mitologiacareseexplici

t l lrtrsiturile acestei caracteriziri sintimprumutarc de la mai mulgi autori citagi lainceput.

Aclaug arci o trisituri a lui Heidegger. in cele ce spune despre mit, Heidegger este, in multe

privin je, tributar tradiqiei romantice gi "scenei" mitului. Totugi, discregia 9i chiar rezerva sa

f irli de motivul mitului esce la fel de remarcabili. El a putut scrie: "Mitul este ceea ce meri-

t,l r:cl mai mult sI fie gindit" (Essars et Confdrencestrad. fr. Andr6 Pr6au, Paris, Gallimard,

I 9t30), dar qi: "Filosofia nu s-a dezvoltat pornind de la mit. Ea nu se nagte decit din gindire

1r irr gindire. insi gindirea este gindire a fiingei. Cindirea nu se natte. Etc." (Chemins . , trad

lr . Andr(' Prdau, Paris, Callimard, 1 980, p. 287). Mai degrabi decit despre o gindire a mitu-

lf ri, i r i( i ('ste vorba despre o gind ire aflatl, la ertremit4tca mitului, care, din acest motiv, poarti

r r ro. , , tnr i rca lu i Holder l in.

( | f)r.rrr. ( lastrcs, Lc Crand Parler, Paris, Seuil, 1 974.

M MuL' , r r r I 'orr ty, .Siu,nc.s, Par is, Gal l imard, 1960' p. 156.

l ' l t t l , r t4 l ru t fu ht | | ry l Iu l ( \ ' .k ' . , t ' , ' , r | ) l r ' . r ( t r r r fer i t t ( i .

sau se interpreteaze pe sine inshgi. Mitul este natura carc se comunici onrrrlu i , deopotr iv i nemi j loci t * f i indci ea se comunicd - , g i mrj loci t * f i indci r ' , rcomunici (vorbegte). in definit iv, mitul este contrariul dialectici i sau, nrirldegrabi, implinirea ei, f i ind dincolo de elementul dialecric. in general, dr,rlectica este un proces care survine unui anumit dat. La fel am putea spurr,,gi despre sora ei geamini, dialogia. intr-un anumit fel, datul face intotdeaurr.rparte d i n logos sau este intotdeau na u n logos (o logic5., o lim bi, o strucru r, Ioarecare). insd. mitul, nemijlocit-mij locit, esre el insugi donarea logos-ului 1,,.care il mediazi, ivirea rinduirii sale. Am putea spune cu toata rigoarea, din, IastFel deplini dreptate mitului structural, ci, de la nasterea sa (fie ci situiir r raceaste nattere la Platon, laVico, laSchlegel sau la oricine altcineva), mirtrleste numele logos-ului care se structureazd sau, ceea ce e acela;i lucru, numt,l,.cosmosului care se strudureazd ca logos.

inainte chiar de a-;i istorisi povestirea, mitul este fburit dintr-o emergen\, r ,dintr-o posturi inaugurali. "Mai inainte de a fi o povestire statorniciti, mittrt,scria Maurice Leenhardt, este cuvintul, f igura, gestul care circumscrie everrrmentul in in ima omului , emot iv ca un copi l "1s. Asrfel , in gestul s iu in i l i , r l(dar mitul este inlotdeauna inigial sau mit al inigialului), mirul reprezinti sa r r,mai degrabi, prezintd. nucleulviu al logos-ului. Mitologia, ingeleasS. ca invenrur,.gi recitare a mituri lor (insi recitarea nu se distinge de inventare), este "tr5rr,rgi vie": in ea "se fac auzite cuvintele ivite din gura umaniti.gii prezente in lrrme"l6. Mitologia este un cuvintviu al originii, viu pentru ci al originii gi ,rroriginii pentru ci viu. in prima sa declamare se ivesc in acelagi t imp zorrrlumii, ai zeilor 9i ai oamenilor. De aceea mitul reprezinti mai mult decir , 'primi culturS. Fiind "cultura originari", el este infinit mai mult decit o ctrlturd.: mitul este transcendenga (zeilor, a omului, a cuvintului, a cosmos,,lui, pugin conteazi) nemijlocit prezentate, nemijlocit imanenti tocmai rrrceea ce ea transcende 9i in ceea ce i lumineazi. sau sortegte destinului sirrMitul este deschiderea unei guri nemijlocit adecvate ingridiri i unui univo..

De aceea mitul nu este fburit din orice cuvint, gi nu vorbegte orice l iml', iEl este l imba gi rostirea lucrurilorinsele care se manifesti., este comunir,rrea lor: el nu spune nici aparenga gi nici aspectul lucrurilor, ci in el vorbc';rr.ritmul lucrurilor gi risuni muzica lor. S-a putut scrie: "Mitul t i Sprachges,trtr,.(ctntecul l imbii) sintin fond unul;i acelagi lLtcru"17. Mituleste tocmai int,trttalia care face si se inalge o lume gi si vini o l imb5, care face si se ?nal1r' ,,lume in venirea unei l imbi. De aceea el este indisociabil de un rir sau clc rrrrcult. in realitate, enuntarea, recitarea sa este in sine un rit. Ritualul rrrrtr,este articularea comunitari a rostiri i mitice.

'15. Do Kamo, Par is, Cal l imard, l947, p.249.

1 6. M. D6tienne, op. cit., p. 23O.

lT.W.F.Otto,"DieSprachealsMythos" inMythosundWelt ,Stut tgart , f .Kl( .n, l ( )61, 1, . ,11' .Pr incuvintulSprachgesang pecarei l p l t rsmuiegte,(ascmi ln i l rorcrr \pnt l ry,r t ' tny, t l lur , , r l r , , r ,

berg),Ottovreasldesemnezedeopotr ivtrr i tmul 5i mt ' lodi . rpn. . rcrr t l i r r l rnr l r . t , ' / r r ,n ' r r ,opinia lu i , const i tu ic " f i i r r la strprcnr: '1, apropi , r t , l r l r r l rvrrr , . t l r r r r r r r r l r r r i l , . r . . r "

7tt

Aceasti articulare nu vine si se adauge mitului: rosrirea mitici este prin€iengi comunitar5. Mit privar existe rot pe arir de pugin pe cit existi l imbiItricr idiomatici. Mitul nu se ivegte decit intr-o comunirate gi pentru ea: elef;i dau nagtere reciproc, infinit gi imediatls. Nimic nu e mai comun, nimicnu e mai absolut comun decit mitul. Dialogia nu poate veni decit acelora€cre au fost agezagi pe axele sau in cisugele unui dispozitiv de schimb gi/saude funcgie simbolici. Mitul este cel care simbolizeazi gi/sau dispune locurile.Mitul opereazi impS4iri le sau parri l ioniri le care distribuie o comunirare,Care o disting pentru ea insigi ; i care o arriculeazd. in ea insigi. Nici dialog,nici monolog, mitul este cuvintul unic al mai muhor indivizi, care se recunosclrtFel, care comunici gi care se impirtigesc in mir.

Aceasta inseamni ci mitul confine in mod necesar pactul propriei salel?cunoatteri: dintr-o singurd migcare, intr-o singuri fraziin definit iv, mitullpune ceea ce este gi spune ci noi consimqim sd spunem ce aceasta este (ellPune atadar gi ce inseamni a spune). El nu comunicS o cunoagtere, de

veritabilS., ci se comunici pe sine insugi (dovedindu-se inci o datitaute-ic), alrfel spus, o dati cu fiecare cunoastere in parte, indiferent de obiect,comunice de asemenea comunicarea acestei cunoaqteri.Mitul comunici, in definitiv, comunul, fiinfn-comund a ceea ce el reveleazdreciti. Prin urmare, o dati cu fiecare dintre revelaqiile sale, el reveleazdunitatea ei insegi si o intemeiaz5.. El este intotdeauna mit al comuniti.-

adici este intotdeauna mit al comuniunii - voce unici a mai multora -sd. inventeze 9i si impirtigeasce mitul. Nu existi mit care si nu

cel pugin (atunci cind nu i l enung5 explicir) mitul revelagiei comu-(sau populare) a mituri lor.

Comunitatea mitului este asrFel la propriu umanitateafturitoare de mituri,cale s i acceadi la ea insiqi . Mitul comuniuni i , la fe l ca s i comunismul

"ca apropriere realS a esengei umane de c5.tre om gi pentru om, intoarcerea omului la sine ca om social"le - esle in mod absolut gi riguros mi-

In reciprocitatea totali dintre mit 9i comunitate in sinul gindiri i sau lumii

(Ceea ce nu inseamni, dimpotrivi chiar, c5. mitul nu este acelagi t impCel mai adesea mit al unui erou singular. intr-un fel sau altul, comunita-

rste comuniune gralie acestui erou -;i, in definit iv, comunitatea estedeauna o comuniune in comunicarea existengei si a sensului, a individu-

;i proporului pe care o opereazi eroul insugi: "Forma canonicS. a viegii

i lefirrrlr,r wrrgrrcriani enungi lucrurile astfel. "Mitul degine forla poetici comuni unui

1rr r;r rr " (rrr M. I rir rrk, op. cit., p. 229). lar Ldvi-Strauss: "Operele individ uale sint toate m ituriItt ;.u1""11, irrrll c[r;rr adoptarea lor colectivtr actualizeazi, eventual, "mitismul" lor." Op.r l l , p ' r f ro

Mrtr , Alrrrrr r r r l r rh ' l l t . l . l , ( I lvr* , l l , l ) l l i ; tdc, n. 79.

/7

d

T

rrlIL

'lN

ni l l r ( ( ' ( ' , , tc lotrrr , r i , r ( ( , ( ' . r ,1 r , roulrrr . l r r r . , r pr=;r1|rr , r l r t r r l r ' , ,1r . i r r . r t r l , r l r t r r"1,s i r r r l ro l i t """ . )

Dc accca nu poate exista o umanitate carc s i nu rc i t r r to i . ls t ' i f i ru i i r r , , 'tare gestul mito-genezei sale. Cindirea unei "noi mitologii", irpiruti l l l lrr. 'in jurul lui 179821 , congine deopotrivd ideea unei inovaqii necesare p('nrrla da nagtere unei noi lumi umane, pe fondul sf f rg i tu lu i lumi i vechi i mitol t ' r ' , ,gi ideea ci mitologia este intotdeauna forma obligatorie - gi poate esclq,,- inovagiei. O noui umanitate trebuie si se iveascd din/in noul siu mit, r. 'rla r indul s5u, acest mit nu t rebuie s i f ie nimic mai pugin (dupi Schl t , r i , ' l rdecit totalizarea literaturii gi a filosofiei moderne, precum gi a vechii rr1i1e11,1'rrreinsuflegite gi ingemlnate cu mitologii le celorlalte popoare ale lumii. 1,,talizarea mituri lorinsogegte mitul totaliziri i , iar, in cele din urmi, "nor.,mitologie constein chip esenqial in producerea unei rostiri care arvenr '.,1uneasci, si totalizeze ;i astfel si aduci pe lume 9i si incredingeze lumii ans,r",blul cuvintelor, discursurilor gi cinturi lor unei umanitSgi pe cale si se inrl ' lrneasci. (sau si se desivir;eascd).

Se poate spune agadarci romant ismul, comunismul ; i s t ructural isnr, , lcompun impreuni, prin mijlocirea unei comunitit i secrete darfoarte pr. ', ,se, ult ima tradigie a mitului, ult imul mod in care mitul se poate invent.r ; 'transmite (ceea ce, in cazul mitului, este unul gi acelagi lucru). Aceasta crr, 'tradigiafduriri i de mituria mitului insugi: el devine(vrea si devinS, prin voinl.rpropriei sale puteri) propria sa enunlare, tautegoria lui insu;i in misura rrrcare el trece drept propriul siu adevirgi drept propria sa desiviryire, suprinr,rrea gi noua sa inaugurare, gi astfel inaugurarea finali a inauguralului instr.rr,care a fost dintotdeauna mitul. Mitul se implinegte dialectic: el igi depSgcir, 'toate figurile "mitice", pentru a enunla pura mito-logie a unei rostiri absoI ut fondatoare, sim bol izante sau distri butive22.

***

Tocmai aici este locul in care loate acestea se intrerup.

20. Walter Benjamin, Les afinitds 4leaives de Coethe, in Essais, l, trad. de Candillac, Paris, Ci,,rrthier, 1983, p. 67 [Afinitigile elective de Goethe, in llunin'dri, trad. rom. de Catrinel Plc.,',.Cluj , ldea, 2002, p.731.

21 . Acesta a fost mitul unei comunitigi efemere in care se intilneau Schelling, Holdedin, Hr'r', Igi fragii Schlegel. Cf., intre alte texte, Le plus ancien progranme de I'iddalisme allemand gi I t,.cours sur la myholo$e de F. Schlegel. (Cf. Ph. Lacoue-Labarthe etJ.-L. Nancy, L'absolu littdrut,Par is, Seui l , 1980).

22. Aceastl tradigie este insi tot atit de veche ca gi conceptul de mit sau ca mitul mitului: l '1.,ton este primul care invoci o noul mitologie, care trebuie si fie mitologie a cerigii, gi <.rr,trebuie si asigure salvarea cetiqii fiind o garangie impotriva seducqiei vechilor mituri.M. D6tienne, op. cit., cap.Y.

78

I r . r r l r l r , r t , r , tc st t . ,pt ,nr l , l t , t l (x l l l ,u i t r r l ip;r i t r t , r t r . . , r . i r r rp l i r r r . l t r .

r1re in i r ( ( 's l pun( t l ) rc( i r , : i r ( ( ) l ( ) r rncl t ' r t rno;r1t t ' rn birrc sr t ' r r , r ,

I . t . . r t r t

, t t o lo t t t t

; t t t t r c i c vor l ra dcspre un rni l .

I t r i l indoiale c i nu ; t im cum au stat g i cum stau lucrur i lc cu i rc l t .v, l r r r lf f t t r r , r l oameni lor care t r i , iesc in s inul a ceea ce numim "mitur i " . $t i r r r i r rs, i

€l rror comunitatea noastre, daci e intr-adevir o comunitare, umanrt;rtt ' lr

Foastrtr moderne gi post-moderne - nu avem vreun raport cu mitul desprt:Cire vorbim, nic i chiar atunci c ind i l impl in im sau vrem si- l impl in im. in-lerrn sens, din mit nu ne mai rimine decit implinirea sau voinfa sa. insiitsr rtu ne afl5m nici in viaga, nici in invengia gi nici in rostirea de ordin mitic.

f ttdati ce vorbim despre "mit", despre "mitologie", noi marcem aceaste

F€gdlie cel pugin in aceeagi misurd in care marcem o afirmagie oarecare.pF .rceea, scena gi discursurile noastre asupra mitului, intreaga noastre gin-Cire mitologici compun un mit: a vorbi despre mit nu a fost niciodatd alt-

eva decit a vorbi despre absenqa sa. lar cuvintul "mit" desemneazi el insugih egal[ mesuri absenla a ceea ce numette.

Tocmai in aceasta conste intreruperea: "mitltl" este tdiat de propriul sdupe propriul sdu sens, de dtre propriul sdu sens. Cu condigia si aibi un sens

Pentru a spune ci mitul este un mit (ci mitul este un mit, sau ci "mitul"un mit...), a trebuit si operim cu doui sensuri distincte, gi opuse, ale

lui "mit". intr-adevir, propozigia inseamni ci mitul, ca inaugurareca tntemeiere, este un mit, adici o ficgiune, o simpli invengie. intr-un anu-sens, aceaste disparitate a sensurilor posibile ale "mitului" este de-o r4rstiPlaton 9i Aristotel. Cu toate acestea, invocarea ei in propozigia moderni

subintinde cunoasterea noastri a mitului: "mitul este un mit" nu intim-prezinti structura abisului. Cici, in aceasti propozigie, este vorba despresensuri eterogene ale aceleiagi vocabule 9i, in acelagi t imp, despre ogi realitate mitici sau despre o aceeagi idee a mitului care, printr-un

de dezbinare interni, dI nagtere celor doui sensuri ; i infinitului lor raportic. Tradigia mitului a gindit acela;i mit gi ca intemeiere 9i ca ficgiune.

ia care opereazE cu aceaste dezbinare pune in practice resurselei lmbiniri anterioare, secrete gi profunde in inima mitului insusi.Gindirea mitici - gindire ce opereazi intr-un anume fel prin depd;irea

a celor doud sensuri ale mitului23 - nu este. intr-adevir. altceva

Este o simplificare, bineinjeles. Ceea ce deosebise gi constituise aceste doui sensuri, eradcja operagia gtndirii mitice, adici a gindirii filo.sofice, singura capabili si distribuie celedoutr concepte de "intemeiere" gi de "ficjiune". (ln ceea ce privegte elaborarea platonicianie sensului myhos-ului, cf. Luc Brisson, Platon, les mots et les nythes, Paris, Maspero, 1 982).Adevirata gindire a mitului este filosofia, care dintotdeauna - din temelie - a vrut sa spuneadeviruf 1) mitului, 2)in raport cu mitul (impotriva mitului). Cele doui adeviruri com-pun impreuni mitul filosofic al depSgirii logice/dialectice a micului. In aceasti depigire, "fic-jiunea" se convertette integral in "intemeiere". Astfel, F. F6dier, de exemplu, poate si scrier:[, pentru Holderlin, mitul nu are "sensul curent astizi, acela de ficjiune, in def]nitiv".Dimpotriv5, mitul inseamni "rostirea puri, rostirea adeverito are" (in Qu'est-ce que Dieu?, op.ril,, p. 133).Depiqirea consti astfel - profund tributari unei metafizici a subiectului vr>r

lu,,

decit gindirea unei ficliuni fondatoare, sau a unei intemeieri prin ficfiune. Dcp.rr r,de a se opune, cele doui concepte se reunesc in gindirea mit ic i a mitrr l r r rCind Schlegel reclami o "noui mitologie", el recurge in mod expres la ar r. ' .la poezie gi la imaginagia creatoare. intr-adevir, imaginagia degine secr,,r,, lunei forge originare a naturii, singura capabilS de inauguriri verirabile. I r,giunea poeticl este veritabila - dac5. nu chiarveridica - origine a unei lurr',lar atunci cind Schell ing se opune, intr-un sens, lui Schlegel gi tuturor cr.l, 'rcerora le reprogeazi ci vid in mitologie o ficgiune, atunci cind declar;i , ,,forgele active in mit "nu erau simple fo4e imaginare, ci insegi adevirarr.l,puteri teogonice"2a, critica sa se exercite deopotrivS. in favoarea ? c€€ir r iar trebui si numim o auto-imaginare sau o auto-ficgionare a naturii.

Analiza mitologiei pe care o face Schell ing este frrd indoiali cea mai ; 'r1ternici din cite vor fi fost formulate, pini la analiza structurale. Putem clrr,,rspune ce gi una gi cealalt i constituie doui versiuni - "idealist5." 9i "poz,r,vi" - ale aceluiagi mit al mitologiei, si ale aceleiagi mito-logii a mirulrrr

Porrivit acestui mit, sau potrivit acestei logici, mitologia nu ar purt',r t idenungati ca fiind o fic9iune, fiindci fiqiunea care este mitologla, este o opt ,,,

f ie: o operagie de generare la Schell ing, de distribuire gi de schimb la I ,. ' ,rStrauss. Mitul nu este un "mit" daci deqine ca mit aceaste putere operar()r r,.

; i daci aceast; putere operatorie, in adincul siu, nu este eterogen;i, , !omogend cu opera{ii le diferite, dar similare, pe care le implinesc consriin\,rpentru unul, ;t i inqa, pentru celi lalt. in acest sens, mitul nu este suscepr rl,r lsi f ie analizat potrivit unui adevir diferit de adevirul siu gi, in consecirrl,rin nici un caz in termeni de "fictiune". Ci trebuie s5. f ie analizat potrivit ;r, l,virului pe care i-l conferi propria sa ficgiune sau, mai precis, potrivir acl, 'o,,ru lui pe care ficgionare a fduritoare de mituriil conferS. spu nerilor gi povesr ir rl, ,rmitice. Etocmai ceea ce solicit i Schell ing prin noliunea de "rautegorie". Mrr,, lse semnifici pe sine insusi, convertind astfel propria sa ficgiune in inrt 'rrr,.ierea sau in inaugurareasensului insusi.

A;adar, nu numai ci mitul este alcituit dincr-un adevir propriu, srl i runeris, ci poate cd el t inde si devini adevirul insu;i, acest adevir carc, | ) ' .r ltru Spinoza gi, in general, pentru gindirea esengiale a fi losofiei, se tlr,,ntipatefacit. inse tot aceasti "patefacere" amitului, mai mult, tocmai ea ii t orrl,.r i caracterul de ficgiune - intr-o auto-ficqionare. Aqa cum incuviirrl, ' . ' .-.-Schell ing, "e adeviratintr-un fel" ci "expresii le mitologiei sint f igurarc": rrr ',:"pentru contti inga mitologic6", ele sint acelagi lucru cu cdrdcterul irrrpr..

bitor,sauvorbir i i casubiect- inaintemeiaadevirul intr-overaci tate, in"at levt . r r r , . . r , , , , .spuner i , adic i in determinareacea mai f ind, cea mai dezlegat i de f ic j iunc: r ] ( r , r ' , r . r , , , , irostiri. In aceasta consti intreaga problematici filosofici legati de Dithtuw,.

24. Ph i losop h ie de r Offenba ru ng Stuttgan, 1 858, p. 37 9.

25. Cf,, pentru a ne mirgini la o apropiere uimitoare, aceasti frazi a lrri l ('vi sl r,rr,.,, , l(. 1.r ri, =,tuf c i4 i i L 'homme nu (p:605): "Mitur i le ( . . . ) nu f iceau ninr i r ; r l r tcv,r rk.r i t , , , ' r 1 i r . r r , . r . r l r , , . .procesele de generare ale gindir i i , procese care se dczvr l l r r i t ' f i r r r l r r r r i r r r ' \ r . r ( r l l r l l r , : : t i i ,ecoinciduneor i deoarecegindireagi lumeacarcoirr l l lotr t ' , rz, i . r r pr . r , r r r . r ' , r orrr11l . l , r . , r . . r , ' . .dou5. manifest i r i corelat ive alc Lrnci i r t t ' lc i . rs i rc,r l i r , ' i t r . "

u{)

prru l l nra. jor i td l i i "exprt :s i i lor t toastrc t igurate". Al t fc l spus, t ( ) l l l i r ctr r l r

e{r.rst5 figurare este adecvati in l imbi, tot astFel 9i improprietatea cstcprolrr ie in inter iorul mitologiei , adecvat i adevdrului g i f icaiuni i mitului .

Milologla este deci o figurare proprie. Acesta este secretul siu, 9i secretul mitr-

Irrr sriu - al adevirului seu - pentru intreaga congtiinge occidentale26.A fi f igurare proprie, a fi propria figurare a propriului inseamni a impli-

nr l.r propriu - impropriu-propriu, ca un supliment de ProPrietate2T - pro'

pnul insugi. Natura laolalt i cu "puterile" sale nu ar accede la adevirul siu

FArl dublul proces al "teogoniei" naturale;i figurate, efective;l rePrezentate

ln conqtiingd, care se prezinti gi se profereazS.in mythos-ul s6u.

Pentru Schell ing, nu este vorba despre o rePrezentare secunde, despre

F illterpretare a naturii de citre o conttiinfe primitivi. Este vorba, mai de-

gratri, despre faptul ci natura, la origine, di nagtere zeilor afectind conttiin-ga nemijlocit i (care devine astfel, ; i numai astfel, coniti inge veritabil i). Ea

E ilfbcteazd din exterior, o stuPefiaze, spune Schelling(stupefacta quasi et

cttonita2s). RePrezentarea insigi se na;te din aceaste stuPoare anterioare

€rrclrei reprezenteri. Este ruPtura rePrezentativ;insigi, aceasti "rupturi ini-

fialf, operati de gindirea mitici" de care vorbette Ldvi-Strauss gi, mai pre-

€iri, aceasti rupturi operati de "schematismul primar al gindiri i mitice2e".

Aici, la fel ca;i la Kant, "schematismul" desemneazi operagia esentiald

I unei imaginagii transcendencale, care, la Kant, produce "imaginile non sensi-

bile" gi oferi o "reguli pentru producerea imaginilor emPirice", in vreme

Ee, la L6vi-Strauss, printr-o migcare inversi dar simetrici, mitul "subsumeazi

inelividualit igile unei paradigme, l irgegte gi sdrdce;te in acelagi t imp datele

€oncrete impunindu-le se treace rind pe rind pragurile discontinue care se-

parl ordinea empirici de ordinea simbolici, apoi de ordinea imaginari, in

f ne de schematism". in definit iv, mitul este auto-figurarea transcendentali

I naturii gi a umanitigii sau, mult mai exact, auto-figurarea - sau auto-imagi-

hertra - naturii ca umanitate 9i a umanitigii ca naturi. Rostirea mitici este

$tlel performativul umaniziri i naturi i (; i/sau al diviniziri i sale), ; i al natura-

fi:Arri omului (9i/sau al divinizirii sale). in fond, mythos-ul este actul de lim-

Nat prin excelengi, perficrmarea paradigmei, in forma in care logos-ul {-oficl ioneazd pentru a proiecta in ea esenga gi puterea Pe care le gindegte ca

fi ind ale sale.in aceasti perspective, aspiragia romantic5 la o noui mitologie ficgionan-

Cl, imaginari, juciuqi, poetice gi performativi nu face decit si aduci la

16 t'hth'sqhn: dt:r Mythologje, Stuttgan, 1857, p. 139. Pentru analiza acestei impliniri poetico-

nrrr l l r ) l l i (e ; r f i losof ie i - s imetr ic i depigir i i sale de ci t re mit - cf . Ph. Lacoue-Labarthe in

I t *yl lr fu philosophic, Paris, Flammarion,1979 (in special, "Nietzsche apocryphe")

!7 l ' r r l rvr t L,1i i r i i "propr iu lu i" a le c i re i constr inger i metaf iz ice au fost anal izate deJ' Derr ida

ln I D li t,t,ntn,nl u/rrrllr: sau in " La mythologie blanche" (in Marges de la philosophie, Paris, Mi-

rr i l r t . l ' l l . ' )

ld t tn l t , i r t r t r ' , r r t , l r ' l 'hrhrat l th i r 'h Mytholoy, i t : , Stut tgart , 1856, p. 193.

lE r l , r r r , l r ' I r ; \ i r " t r . l t ' . ' . .

I 'hr tnnt , ' r r r t , p (r0l 1r ( r0.1.

ITi!

\;i

$

I r r rnrn, l l l inr l i rca din care provine mitul mitului : ea constein gindirea unerorrtolol ', i i poetico-ficgionante, a unei ontologii prezentate in figura uneitrrrttrgcrnii in care fi inga se genereazifigurindu-se, dindu-gi chipul propriu atproprici sale esenge, gi auto-reprezentarea prezengei sale gi a prezentului siu.l)ic sich selbst erkldrende Mythologie este corelatul unei fiinge care este in modcsenlial fauritoare de mit, sau al unei esenge fhuritoare de mit a fiingei. larmitul mitului, adevirul seu, conste in faptul c5, in aceasti ontogonie, f icgiunea este intr-adevir inaugurali. in definit iv, f icgionarea este subiectulfiinjei. Mimesrs este o poiesis a lumii ca lume adeviratd a zeilor, a oameni lorgi a natur i i . Mi tu l mitului nu este nic idecum o f icgiune ontologic i , t reste purgi simplu o ontologie a ficgiunii, sau a reprezentiri i : este deci t 'formi deosebit de implinit i gi implinitoare a ontologiei subiectivitdgii irr

generar.Dar tot aici se afl5 9i ceea ce provoaci intreruperea. De la Schell ing r,r

L6vi-Strauss, de la prima gi pind la ult ima versiune a gindiri i mitice, mergen I

dintr-o intrerupere in alta. La inceput, puterea mitului stupefiazi congtiinl,rgi o ageazi "in afara ei insegi" (adici o face congtienti). La sffqit, devenit,icontti intA de sine gi de totalitate, contti inla ca mit se suspendi pe (sau c,rgi) congtiinga esengei mitice (sau: subiective) a "sinelui" tuturor lucrurilorL6vi-Strauss scri e intr-adevir:

" Analiza mea face agadar si iasi la lumini caracterul mitic al obiecteloruniversul , natLrra, omul, care de-a lungul a mi i , a mi l ioane, a mi l iar , l , 'de ani nu vorfi frcut, la urma urmei, altceva decit si desfhgoare resur'.r'le combinator ic i i lor in forma unuivasts istem mitologic inainle de a rrrvolua gi de a se nimicnici in evidenga caducitigii lor"30.

Sau inci:

"Pentru om, inqelepciunea conste in a se privi cum i9i tri iegte intert.,tttatea istorici provizorie, gti ind in acelagi t imp (dar intr-un alt registrrr 1ci, de fapt, ceea ce el tri iegte atit de deplin gi de intens este un mit, , ,tt.

se va infrgi;a ca atare oamenilor dintr-un secol viitor..."31.

Dezbinarea sensurilor "mitului" se opereazi agadar din nou in cltt.rr ',rnul gindiri i care ingelegea si ?nlSture denungarea mitului pe motiv de fic1rr rrr 'in s inul g indir i i unei comuniuni a intemeier i i g i a f icgiuni i (g i a intcrrr , ' r , r r r

prin ficgiune). Acelagi L6vi-Strauss afirma intr-adevir, pe un ton in tlr ' l ttrttt 'foarte apropiat de acela al lui Schell ing, ce mituri le, "departe de a l i t '1,, r +unei 'funcqiuni fabulatori i '?ntorcind spatele realitdgii", prezervll "tttotlrtt, leobservagie gi de reflecgie" ale ciror rezultate "asigurate cu zc(c ttt it , lc ,rtrt

30. Claude L6vi-Strauss, L'homme nu, pp. 620'621.

3l .ClaudeLdvi-Strauss, Iaprnsr l tsr tuv, t l , l ' , l l t r i r , l 'kr t r , l r ) r r l ,p l l l (

ta/

tllll1 |

fl

lnainte de rezultatele gti ingelor "sint in continuare substratul civil izaqrcrnoastre"32.

Propozigia "mitul este un mit" arein acelaSi timp gi in aceeagi glndireva-

foarea ironiei deanrdjite ("intemeierea este o ficgiune") 9i valoarea afirmagieignto-poetico-logice ("ficgiunea este o intemeiere").

Tocmai de aceea mitul este intrerupt. El este intrerupt de ceffe mitul siu.De aceea ideea unei "noi mitologii" nu este doar periculoasi: ea este

fi indci o noui mitologie ar presupune, ca gi condigia sa de posi-itate, un mit al mitului care si nu fi fost supus logicii r iguroase al clrei

s-a desfS;urat intre Schelling gi L6vi-Strauss33 - sau, intre Platon gii -, gi care, neindoielnic, constl in chip esengial in aceasti logici - sauEceasti miticd - nihil istl sau anihilanti: f i inqa cireia i i di nagtere mitul

in propria sa ficgiune

***

Puterea mitului s-a intins intre doui intreruperi: intreruperea naturiigi intreruperea mitului insu;i. Invocarea puterii mitului (f ie ci aceastd

re e poetice sau polit ici, si, in mod necesar, ea nu poate fi decitin acelagi t imp: acesta este mitul, poeticitate a polit icului gi po-

a poeticului - intemeiere gi ficgiune -, atita vreme cit poeticul gi politi-

rlnt cuprinse in spaqiul de gindire al mitului), aceasti invocare sau voingaputere a mitului s-au manifestat intre aceste doue intreruperi. intre natu-deschisi printr-o auto-figurare a puterii sale naturale si cultura inchisi

auto-hotirnicire a figurilor sale i luzorii.Aceasti voingd de putere a mitului a fosc in mod esengial totalitari. Mai

, poate ci ea defineqte chiar totalitarismul (sau ceea ce eu desemnezimanentism) - care, din acest motiv, este gi el, de drept, intrerupt...Folosindu-ne de o foarte nepotrivit i distincgie, am putea spune, pentru

expunerii, ci voinqa (de putere) a mitului este de doui ori totali-sau imanentisti: in formi gi in conginut.

lbtd,, p 2s.

Be fepr, in discu j ie nu e numai ideea unei "noi mitologi i " , c i or ice idee a unei f icgiuni d i rec-

FEAre:au regulative. in acest sens, modelul kantian al "ldeii regulative" nu este, pind la un

Enurrit punct, decit o varianti moderni a funcgionirii mitice: ea este cunoscuti ca ficgiune

B untrr nrit r;rre nu va adveni, darcare oferigindirii gi acgiunii o reguli. Existi asrfel ointreagi

f i fuc, , f re,r l r r i " lapicum"(care nu- i apa4inedoar lu i Vaihinger,acirui DiePhi losophiedesAls I'lh o

' rno;rlt(.rn, ci gi lui Nietzsche, lui Freud, gi unui intreg tip modern de gindire), pe

€etF nu {r 1r i l tcrrr , dc buntr seam5, confunda cu o mitologie, darcare are totugi o alur i

€r : t t i ; r l ra l r r l i . lot r i r , rprc in lcmciercainf icgiuneestevorba.Chiargi modul incareLyotard

a l f r t rc l r r l l r l - r l r l r r r r r i r r r l k lcca rcgulat ivf , ( in Le di f f i rend, op. c i t . ) , in mod expres dist insi def f i i l t i , r l r i l ! '1 [ r r , r r r r r r r i , , f l ) . i l f i r f i in<leajunsdeprecisdeterminatepentruascipapedepl in

€rpl l r r l r r r r , l r , l . t r ( er . , r r r . i r r re,rnnr. i t ;1 t rctxr icmcrspintr laagindi o?ntreruperesauo

Eu;;rerrr l , r r , , r l , l r r r , , r , r l , r r r ( ' r ' . r re l i r l r r l rc,rs i r l , t t 'cv iz ib i l , t rcbuicsi l f iesuspendat, iarf igt t r . i n, t l re l , l t+! i ;1 l t r t t r r l r r , tvt t l t t , l

In form5, pentru ce voinga mitului, care se dovedegte a fi mai degral,,rvoinji a fhuriri i de miruri, nu este poate altceva decit voinfa de voinqi"Definigiavoingei trebuie, intr-adevdr, luati de la Kant: vointa, care nu est,,altceva decit facultatea de a dori determinatd. conform raliunii, este pulr.rea de a fi cauza realit5gii reprezenterilor sale tocmai prin mijlocirea acr.,,tor reprezentS.ri. Natura fturitoare de mituri a lui Schelling este o vointi.; nr,rrmult, ea este voinga lumii gi lumea ca voingi, anticipindu-l in acest s€l1s prSchopenhauer. Mitul nu este simpli reprezentare, ci reprezentarea acriv,r,reprezentare care se produce pe sine insd;i - mimesis auto-poetic * ca efet rf icgiunea care intemeiazi, nu o lume fictivi (fapt respins de Schell ing si ,1,,L6vi-Strauss), ci f icgionarea ca modelare a unei lumi, sau devenirea-lumt, ,rf icgioniri i . Altfel spus: modelarea unei lumi a subiectului, devenire-lumt. ,rsubiectivit igii.

Teogonie, cosmogonie, mitogonie gi mitologie, voinga mitului este voirrq.,mituluivoingei . Am spus-o deja: in mod esengial , mitul se comunici pe s i r r ,insugi, nimic altceva. Comunicindu-se, el face si f ie ceea ce spune, el iqi inr,.meiazd ficgiunea. Aceasti comunicare eficienti de sine este voinla - r,rlvointa este subiectivitatea prezentate (si care se reprezinti) ca o totalir;rrr.fhr5. rest.

Voinga mitici este totalitarl in continut, fiindci acesra conste intotdeaurr,,in comuniune. Toate comuniuni le: a omului cu natura. a omului cu Dumr,, .zeu, a omului cu el insusi , a oameni lor intre ei . Mitul se comunici in nror Inecesar ca mit propr iu comunit5gi i g i comunicS un mir a l comunit iq i i : , , ,m un iunea, com un ismul, com unitarismul, comunicarea, comu nitatea ins, r i,.luati in mod simplu si absolut, comunitatea absoluti. Ca si dim o inr,rr,,ne exemplari (un mit exemplar), pentru Pierre Clastres, in comunir;rl,.,rIndienilor Cuarani lucrurile se petrec astfel:

"Namandu, zeul lor suprem, se ivegte din tenebre gi invenceazi" lurrr, ' ,rEl face si. se infir ipe mai inti i Cuvintul, substangd. comuni. zeilor gi oanr{,ntlor. (...) Societatea inseamni folosirea acestui bun comun care este Crrvrrrtul. Instituitd egald prin hotdrire divini - prin nature! -, socierarea se a<lrrrriintr-untotunic,adicinedivizat(...),oamenii acestei societigi {nt.toli cauntl" ' '

Comunitatea absoluti - mitul - nu e atit fuziunea totald a indivizilor , rrvoinla comunitigii: doringa de a opera, prin puterea mitului, comLrrrirrr:.,rpe care o reprezinti mitul gi pe care el o reprezinti ca pe o comunirrrt,.,, lrca pe o comunicare avointelor. Fuziunea este urmarea acestui fapl : r r r r r r r lreprezinti imanenga existengelor multiple in propria sa ficglune rrnit.t, r ,rrele aduni laolaltd gi le di, in cuvintul siu gi ca acest cuvint, f igurl l 'r r .rr rr rr rtr

34. in care Heidegger ident i f icd voinga de putere a lu i Nictzsr l r , , 1 , l , r r r r r , r r ra subiectivitigii.

35.PierreClastres,Recherchesd'anthropoloyir :1nl i t i1ur, l r , r r r r , ! r r r r l , l , l l t0, l 1. , ' ,

ll4

l|l,

r ' ! r ' l r ( , r r l t i l r ,=

, - . r l ia l l , r l , i r l lF

Aceasta nu inseamnl numai ci, in definit iv, comunitatea este un mit,, ln mod similar, comuniunea comunitari e un mit. Aceasta inseamndmitul, fo4a gi intemeierea mitice sint esenqiale pentru comunitate gi ci,

urmare, nu poate exista comunitate in afara mitului. Acolo unde a exis-un mit, in cazcd, a existat ceva de genul acesta sau in caz ci putem ;ti

lnseamni toate acestea, a existat, cu necesitate, comunitate, si reciproc.Prin urmare, insi, intreruperea mitului este, in mod necesar, $i intreruperea

nitit i i .

***

Daci nu existi o noui mitologie, nu existS. si nu va exista o noui comu-, Daci mitul e un mit, comunitatea dispare o dati cu el in aceaste

sau se descrami in aceastS. ironie. Tocmai de aceea deplingereaii comunitigii" este cel mai adesea insogiti de o deplingere a "pier-

puterii mituri lor.

$i totu;i: pura gi simpla ttergere, f5.r5. urmi, a comunitS,gii e o nenoroci-Nu o nenorocire sentimentalS, nici micaretici, ci o nenorocire - un dezas-* de ordin ontologic. E o privagie de fi ingi penrru fi inga care esre in modngial gi mai mult decit esengial o fi ing5 in comun. Fiinga in comun inseam-e! f i ingele singulare nu sint, nu se prezinti, nu apar decit in mdsura in

com-par, in misura in care sint expuse, prezentate sau oferite unele. AceastS. compirere nu se adaugd fi ingei lor, ci f i inga lorvine prin ea

De aceea comunitatea nu dispare. Ea nu dispare niciodati. Comuni-rezisti: intr-un sens, asa cum am spus, ea este rezistenta insigi. Firi

f i inqei - sau a fi ingelor singulare -, nu ar exista nimic sau, mainu ar exista decit fiinga ce gi-ar apirea sie;i, nici micar in comun

line, ci Fiinga imanentS. cufundati. intr-o opaci (a)parigie. Comunirateaacestei imanenqe infinite. Compirerea fi intelor singulare - sau a sin-

t[gii f i ingei - pistreazi deschisi o distantd, o spagiere in imanenqd' Eristl oare un mit pentru aceaste comunitate a compererii? Nu existi.

mitul e intotdeauna mit a l reunir i i , a l comuniuni i comunit ig i i . Dimpo-lntreruperea mitului e cea care ne dervSluie natura dezbinati sau

a comunitS.gii. Comunitatea era proclamate in mic in mitul intre-eomunitatea se adevereste a fi ceea ce Blanchot a numit "comunitatea

5E aibll oare ceea ce e de nemi.rturisit un mit? Prin definigie, nu are. Ab-nrArturisiri i nu constituie nici un cuvinr;i nici o povestire. Dacd, ins5,

dte.r cstc inseparabil i de mit, nu artrebui atunci si existe, datorit ienlr.enlr pirrndoxale, un mit al comunitigii de nemirturisit? Aga cevatrgi r r r r rc;rrr t in l i . Trcbruic sd o repet im: comunitatea de nemirtur is i t ,

tsd ( onl l runn ! i ru i r ( 'x t i l . /u lu i comunitar s int dezvi lu i te de intreru-l t r t t r r l r r r l , r r in l rnrr ; r l r f , r nu ( . ! t ( . r r r r rn i t : "E imposibi l de contestat

Sintem agadar abandonagi acestei "absenge de mit". Batail le o defint. ' '

astfel:

"Daci spunem pur gi s implu in numele lucidi t iq i i c i omul actual se d '

f ine;te prin aviditatea sa de mit, gi daci adiugim ci el se defineste tot

odatd prin congtiinga faptului ci nu poate accede la posibil i tatea dt' ' 'crea un mit veritabil, am definit un fel de mit care e absenla mitului""

Batail le ajungea la aceasti definigie dupi ce luase in considerare proprr

nerea veniti din suprarealism (adici dintr-un avatar al romantismului), ,1,'

acrea noi mituri. El remarca neintiaiatci"nici aceste mituri 9i nici acc"t, '

r ituri nu vor fi veritabile mituri sau rituri intrucit ele nu vor primi asentimerrrrrl

comunitdqii". Acest asentiment nu poate fi obginut daci mitul nu provilr ' '

d intru inceput din comunitate - f ie 9i pr in gura unui s ingur om, care s ' r 'dea vocea lui singulari. insdgi ideea inventiri i mitului este, in acest sens, ',contradicgie in termeni. Comunitatea 9i, in consecingi, individul (poetul, prt'"

tul, sau auditorul) nu inventeazi mitul: dimpotrivi, ei sint inventaqi satr ' ., '

inventeazi ei ingigi in mit. Omul modern se definegte prin absenga mittrlrrr

in misura in care el se define;te prin pierderea comunitigii.

in acelagi t imp, Batail le definegte insigi absenqa mitului ca "un fcl ' l 'mit". El se explici astfel:

"Daci ne definim prin incapacitatea de-a ajunge la mit; i prin suferirrlt ' lr

ce ne afecteaza, atunci definim fondul umanitigii actuale ca o abst'rrt, l

a mitului. lar aceasti absenqi a mitului se Poate infbgiga celui ce-o tr ' iie;te, ce-o tri iegte, si f im inqele;i, cu pasiunea ce-i anima pe aceia ' 'rtrvoiau altidati si nu mai triiasci in realitatea cenu;ie ci in realitatea tr rrtr, ,t

IBatail le insu;i definegte agadar aici mitul ca un mit], aceaste abst'rr1i

a mirului i se poate infSgiga ca infinit mai exaltantS decit au fost alt, i,I 'r

t i mituri le legate de viaqa cotidiani".

Ceea ce face un mit din absenga mitului, nu mai este, in orice caz rrrr 11

mod direct, caracterul siu comunitar. Dimpotrivi, raportul mitic cu ";1[lt'tt1=

mitului" este prezentat, in aparengi, drept raportul unui individ. Dat '1 'r l 'senla mitului constituie condigia obignuiti a omului actual, aceast5 cot t, ltqlc

nu face, ci desface, mai degrabi, comunitatea. Ceea ce asiguri aici frrrr, 1r,,

narea unei v iegi cOnforme cu mitul este pasiunea sau exal tarea ( t l r ; t tF

confinutul mitului - aici, "absenqa mitului" - Poate fi impirtigitd. ( r ' t"t r e

Batail le ingelege prin "pasiune" nu este altceva decit o migcare carc (lrrr F 13

limiti, gi la l imita fi ingei. Daci f i in9a se definegte prin singularit;ttt ' ;t l irrrlr ' l trt

(acesta este in def in i t iv modul in care, contt ient sau nu, t lntai l lc t r . r r r1. r lE

36.CeorgesBatai l le,"L 'absencedemyt l r t " ' in l t tsurnidi :mrtnl t ) ' l / ,1r l Mrcy' l r t . l ' r '1"

fer in1a "1". .a rc l ig ion surrdal iste " i r t ( f lvrs, vol Vl l , l ' , t r t r , l ( ) / (1, p l11 | ' . r ;

H(r

Slndirea heideggeriani a finitudinii f i ingei), altfel spus, daci f i inga nu esteFiinga aflati in sine in comu niune cu sine insigi, daci nu esre propria ei ima-

thengl, ci daci este singularul f i ingelor (astfel i-ag rranscrie eu pe Heidegger

1i pe Batail le unul prin celi lalt), dacd impinigegte singularit5gile, f i ind ea,lnslt i impirtigit i de cltre ele, atunci pasiunea ne duce la l imita singulari-,t lgii: in mod logic, aceaste l imiti este locul comunitigii.

Acest loc, sau acest punct, ar putea fi locul fuziunii, al consumiri i gi allomuniunii intr-o imanengi regisit i, vrute din nou, din nou pusi in sceni:

ce ar putea fi un nou mit, adici reinnoirea vechiului mit mereu iden-cu sine insugi. insd in acest punct - in punctul comunitSgii - nu existi

unitate: gi, prin urmare, nu existi nici mir. Absenga mitului insogegte,lrtail le o spune imediat dupi, absenga comunitiqii. Pasiunea absenqei mi-

i ajunge la absenfa comunitigii. $i tocmai astfel poate fi o pasiune (alt-decit o voingi de putere).

Acest punct nu indici reversul sau negativul unei comunitigi adunatemitul seu gi de citre el. Ceea ce Batail le numetre absenga comunitdqii nu

pura gi simpla disoluEie a comunitigii. Absenga comunitigii apare infaptului ci, prin fuziunea pe care o caute in mod esenqial gi,

exemplu, prin " vechea sirbitoare", nici o comunitate nu poate se nuun nou individ, pe care l-am putea numi individul colectiv". in loc

i propage migcarea, fuziunea comunitari reconstituie separafia: comu-contra comunitate. Astfel, implinirea comunitSgii este suprimarea ei.

rjunge la imanengi desparte de o alt i imanengi: a ajunge la imanenglimanenga insdgi.

Dimpotrivi, insi, absenta comunitdgii reprezintd, ceea ce nu implinegrenitatea, sau comunitatea in misura in care nu se implinegte gi nu se

ca un nou individ. in acest sens, ('apartenenga oricirei comunitigi

la ceea ce eu numesc (...) absenga comunitigii trebuie sI f ie fun-oricirei comunitSgi posibile". in absenqa comunird.gii, opera comu-

ii, comunitatea ca operi, comunismul, nu se implinegte, ci se propagiiunea comunitigii, fbri operi, cerfnd imperios, invocind dep{irea

i l imite, a oricirei impliniri care con[ine forma unui individ. Nu este,, o abseng5., e o migcare, e suspendarea "activitS.qii" sale singulare, e

Propagare: propagarea, chiar contagiunea sau, mai mult, comunicareaittrgii insegi, care se propagi sau care igi comunici contagiunea toc-

prin lntreruperea sa.Ea intrerupe fuziunea, suspendi comuniunea, iar aceasti rupturi tr imi-

Cin nou la comunicarea comunitigii. Aceasti intrerupere, ?n loc si inchidi,rne din nou singularitatea l imitei sale, altfel spus o expune celeilalte sin-ritf,1i, in loc sd se implineasci. intr-o operi a mo4ii gi in imanenga unui

t, t 'ornrrniratea se comunicS prin repetigia gi prin contagiunea nagte-lier are rr;rqtere cxpune o alttr singularitate, o l imiti suplimentari, gi

t r a l tS rrrrrrr r r r i r ' ; r re. ( .eea cr. nu e contrar iu l mort i i , c t rc i moartea aces-f i i r r le : r r ry.rr l . r re r arc i0r ' r r r , r i I . r r r iscrr l c de asemenea inscr isd gi comuni-

pr i r r l r r r r r la :a. I a e r le; ; exprt : ,1 rrror l i i l , r lc , 1 i r re cxpLrrro i rcostc in o <1tr t i

cu ea. Dar aceasta inseamni in mod esenlial ci ; i aceasti moarte si acerr',t inagtere ne sint retrase, nu sint opera noastri, nici opera colectivitigii.

intreruperea risfringe din toate pi4ile comunitatea in afar5, in lot r;i

o strfngi spre un centru - sau, altfel spus, centrul siu este locul geomctr,,al unei expuneri indefinit multiplicate. Fiingele singulare comPar: aceaste c()rrtpirere constituie fi inga lorgi le comunici pe una alteia. intreruPerea comrrr,,t5gii, intreruperea unei totalit igi care ar implini-o, este insi legea insi', 'r 'rcompirer i i . F i inga singular i apare al tor f i inge singulare, le este comunit , r r iin singularitatea ei. E un contact, e o contagiune: o atingere, transmi(r't, r

unui cutremur la hotarul f i ingei , comunicarea unei pasiuni care ne fa<t ' ' . i

f im semeni, sau a pasiuni i de a f i semeni, de a f i in comun.Comunitateaintrerupti nu dezerteazi: insiea nu i9i apaqine, nll sc rt 'r l

net te, ea se comunici , d in loc s ingular in loc s ingular. "Temel ia comurrr ' .1

ri i, scrie Blanchot, nu e neapiratvorbirea, gi nici micarticerea, carc {",1F

fondul g i punctuagiavorbir i i , c i expunerea la moarte, nu a mea, c i a cel t r r l , r l ta cirui prezengevie 9i apropiati e deja eterna ti insuponabila abserrl,r

Astfel, "mitul absenqei mitului" - care coresPunde comunitSgii irrtr, '

rupte - nu este un alt mit, un mit negativ (sau negativul unui mit),; i rrrr c

mitdecitin misurain care constain intreruperea mitului. El nu este utr trrrt

nu existi mit al intreruperii mitului. insi intreruperea mitului definegte 1',,"rbil i tatea unei "pasiuni" egale cu pasiunea mitici - gi, cu toate 36ss1s1, , l, i

l inguiti prin suspendarea pasiunii mitice: o pasiune "congtienti", "luct,1,1 .a;a cum spune Batail le, o pasiune deschisi de gi pentru compirere, nrt ;,,rsiunea de a se contopi, ci de a fi expus, gi de a gtii ci, iati, comunitatea tttttgt

nu limiteazd comunitatea, ci ea este intotdeauna dincolo, adici in afard, ,l.r r

t i in afara fiecirei singularit igi ; i , din acest motiv, intotdeauna intrcrr r1't-

pe marginea celei mai fragile dintre aceste singularit5.gi.intreruperea are loc pe margine sau, mai degrabi, constituie milri lrrFa

pe care fi ingele se ating, se expun, se separi, gi astfel comunici gi igi prop;rg-comunitatea. Pe aceasti margine, sortite acestei margini 9i provocati dt'r ilte

ea, nescute din intrerupere, existi o pasiune - care este, daci vregi, ( {'r'.r I E

rimine din mit sau care, mai degrabi, este ea insili intreruperea mitulut

intreruperea mitului - ; i increruperea mitului ca pasiune a corl)ttrtrl i l l l l- separi mitul de el insugi, sau i l retrage lui insugi. Nu e de-ajuns sr1 rptlttettt '

"mitul e un mit" , f i indci formula i roniei , ata cum am sPus dcjn, t ' t t t t , r td

aceeagi cu formula ident i t6gi i mitului (g i a ident i t ig i i sale mit i t t ' . . . )in intrerupere, nu mai e nimic de fhcut cu mitul , in mtrsur i t i t t r , t te l t i t r t l

este intotdeauna o desivirgire, o implinire. insi in intrerupcrr', ttt t t". lr vr rt l i3

nici despre t5cere - care igi Poate avea propriul sf,u nrit, si ltr ( -ttt ' prt,tte fi

mi tu l insugi intr-una din desiv i rg i r i le sale. In intr t ' r l rpt ' r t ' , t t t t t l t t l t t t , : r larE

auzi t ceva, ceea ce r imine din mit atunci c ind c i t t t rcr t tp l l l l l l l l t , r l i l t '1 i i t t

cumva instrgi vocea intreruperii, dacrl putcrrr spttrrt ' ,tr l l t ' l

aceaste voce este vocea comunit5gii sau a pasiunii comuniti j i i . Da-ie sI afirmdm ci mitul este esenfial comunitigii - daciii este esen{ial

ln care o desSvir;egte, in sensul in care ii oferi o ingridire gi unde individ, de totalitate desiviqiti -, va trebui sd afirmim in egaldcf,, in intreruperea mitului, se face auzitivocea comunit5gii intrerup-

comunitigii nedesivirgite, expuse, care vorbegte precum mitul fhrifnr6 nicidecum vorbire miticS.

voce pare si mai afirme inci declarati i le mitului, f i indciin intre-nu e nimic nou de auzit, nu existi un nou mit care s5. se iveasci gi,

credem ci auzim vechea recicare. Atunci cind o voce sau o muzrcalntrerupti, in clipa aceea se aude altceva, un amestec sau o intrepi-

de ticere gi de zgomote diverse pe care sunetul le acoperea, insialtceva se aude din nou vocea sau muzica, devenite intr-un fel vocea

ffiuzica propriei lorintreruperi: un fel de ecou dar care nu rePete ceeasf, se reverbereze in el.

ele insele, in prezenga gi in implinirea lor, vocea sau muzica sint

, sint destrimate. Prestagia mitologici este incheiati, nu mai are

nu mai merge (daci a mers cumva vreodati aga cum, in mitologiafuncgionalS, structuralS 9i orientati de comuniune, credeam cis[ meargi). insi vocea sau muzica intrerupte imprimi oarecumretragerii lor murmurului sau fognetului pe care intreruperea le

e, Nu mai e o prestatie - sau o perFormangi, cum spun lingyigti i sau

-, insi nu l ipsesc nici vocea gi nici muzica. Existi o voce a intreru-

ier schema sa se imprimi. fo;netului comunitigii expuse propriei saleAtunci cind inceteazi emiterea mitului, comunitatea care nu se

, care nu fuzioneazd, dar care se propagi gi se expune, aceaste

se face auziti intr-un fel anume. Ea nu vode5te, de buni seami,

nu este o muzici. Asa cum am spus: ea insi5i este intreruperea, f i ind-

se intrerupe in aceasti expunere a fi ingelor singulare. Intreruperea

lrc lnsl o voce singulari, o voce sau o muzici retrasi, reluati, reginutAfn acelagi t imp intr-un ecou care nu repeta - vocea comunitigii,

In felul s5u, mirturisegte, poate, fbri a spune, ceea ce este de nemir-

€are enunfe, fhri a-l declara, secretul comunitigii, sau, gi mai pre-preeintf,, fdr5 a-l enunqa, adevirul fbri mit al fiingei-in-comun fbriel acestui fapt de a fi ir comun care nu este o "fi ingi comuni", pe

pdn urmare, comunitatea insdgi nu o l imiteazi gi pe care mitul estesi o intemeieze sau si o contine. Existd o voce a comunitiqii care

in intrerupere gi din intreruperea insi; i.ei voci rt intreruperii i s-a dat numele de l iteraturi (sau scriiturS,

E rEi luarrr ; r ic i cclc doud cuvinte in accepgiuni le pr in care ele ig i cores-

unul . elrrrl ir lt ). l- ' f,rf, indoialS, numele acesta nu este potrivit. Dar nici

t i le nu e potr iv i t n ic i . Locul sau momentul intreruper i i este fhr i

, l l lanr l rot vot l r t '1tc r lcr l l rc "comunicarea care de acum inainte este

r- i lc r ( ) i lv i l re 5i r , t t r t tcrr l r r i t t i t t tot tv( 'n icn(a l i terar i " . Ccea cer nu

ivel le ln l l ler i l i l ra, e ' , le la l r l r t l r i r . r t t t t qt 'polr ivt 'c lc t r t t t t t l t l i t t l t r t t t

nit iq i i , n ic i comunitdgi i mitului . Ea nu se potr ivegte nic i comuniuni i g i n ic icomunicir i i .

$i totugi, daci acest nume de "l iteraturi" se afl i intotdeauna in situagiade a nu conveni "inconvenienqei literare" insegi, nu se datoreazi oare aceastesituagie faptului ci l i teratura are raporturi dintre cele mai strinse cu mitul?Oare nu este mitul originea literaturi i, originea oricirei l i teraturi ; i , intr-unsens, poate singurul siu conginut, unica sa povestire, daci nu cumva chiarunica sa posturi (aceea a recitantului, care este propriul siu erou)? Existioare vreo sceni l i terari care sd nu fie reluarea unei scene mitologice (lucruvalabil, in aceasti privinqi, gi pentru scena sau scenele fi losofice, care, inacest fel, printre altele, apa4in "genului" l i teraturi i)?

Nu numai ci l i teratura este mogtenitoarea (sau ecoul) mitului, dar, marmult, l i teratura a fosr ginditi gi, fbri indoiali, intr-un sens, trebuie si f ie

ginditi ea insigi ca mit - gi ca mit al societigii fbri mituri37. La Blanchotin-sugi, intr-un text deja vechi, putem citi c5, in literaturd., "totul trebuie si ajungila o invenqie mitici; nu existd operi decit acolo unde se revarsi irvorulimaginilor revelatoare"3s. Nu e sigur ci Blanchot s-ar mulgumi astezi cuaceaste propozigie. Desigur, nu existi operi decit daci existi "revelagie" (agputea fi imediat intrerupt: ce vom face cu acest cuvint, "revelagie"? oare nLlspune el acelagi lucru ca gi "mit" sau "imagine"? - insi avem aici spaliul inconvenienqei absolute: f iecare dintre aceste cuvinte igi spune totodati propria intrerupere). insi revelagia l iteraturi i nu reveleazi, precum aceea amitului, o realitate implinit i, nici realitatea unei impliniri. Ea nu reveleazi,in genere, ceva - eareveleaz6., mai degrabi, irevelabilul: in spegi, faptul c;rea insigi, ca operi ce reveleazd, ce deschide calea unei viziuni gi a comunrunii unei viziuni, este in chip esengial intrerupti.

in operi regisim partea mitului gi partea literaturii sau a scriiturii. Literaturaintrerupe mitul, "reveleazd" tocmai prin intreruperea mitului (prin ncimplinirea povestiri i sau a discursului) - ; i , inainte de toate, ea igi reveleaz;rintreruperea, ;i tocmai datoriti acestui fapt poate fi numiti, daci acest lucrlmai e cu putingi - 9i nu mai e -, o "invengie mitici".

37. incepind cu romantismul gi pini in zilele noastre, 9i chiarin afara contextului schlegclr.rrral "noii mitologii", vom gisi o neintrerupti suiti de mdrturii despre aceasti viziune mir,,

logicS, sau mitopoieticS, asupra literaturii. Un exemplu foarte recent arfi Marc Eigeldinll '.Lumiires du mythe, Paris, PUF, 1 983.

38. Faux-pas, Paris, 6allimard, 1943 p. 222. Cu pugin inainte, Blanchot definea dimensitrrr, 'mitici, opusi psihologiei, ca "semn al marilor realitigi pe care le atingem printr-un tr,rr','

efort impotriva noastri ingine". Dupi redactarea textului meu, am descoperit artit olt rl l, ',Bf anchot, "Les intellectuels en question" din Ddbat, num6.rul din mai 1 984, unde ant I't tlr rt

citi acestea: "Evreii incarneazi (...) respingerea miturilor, renunlarea la idoli, recuno,r.rt, ', .,

unei ordini et ice care se manifest i pr in respectul legi i . Ceea ce Hidervrea si i n i t t t t , , ' . r ' , , . rin evreu, in <mitul evreuluiu, este tocmai omul l iberat de mitur i " . t totor i r t t ;1 rrr t r r r r , , l ,1,

a indica unde 9i c ind s-a intrerupt def in i t iv mitul . La cart ' ; r11.r t tg . r , r " . t r ' . t "otr t t l r ' l r l r , r . r t

de mitur i " apa4ine de acum inaintc unr: i conrrrni l l l l i l ) r ' ( .ur ! r r t r ' r r , l ror . t l t "J

r ' l , i ' , . i r l

str vintr qi str se scrit.

rJt )

Partea mitului gi partea l iteraturi i nu sint, insi, doui piqi separabile ;iopozabilein sinul operei. Ele arfi mai degrabd nigte pirgi in sensul in carecomunitatea impirtige;te sau igi impirtigegte operele in moduri diferite:cind in genul mitului, cind in genul l i teraturi i. Cel de pe urme este intrerupe-rea celui dintii. "Literatura" (sau "scriitura") este ceea ce, in literaturi, adiciin impirtigirea sau in comunicarea operelor, intrerupe mitul - dind glas fiinger-in-comun care nu are un mit;i care nu poate si aibd un mit. Sau, mai degrabi,f i indci f i inga in comun nu este niciieri gi nu subzisti intr-un loc mitic carene-ar putea fi revelat, literatura nu ii di glas, ci fiingain comun este literard(sau scripturali).

Ce inseamni toate acestea? inseamni oare ceva?Scriam cd singura problemi care se pune este aceea a "comunismului

l i terar" sau, ince, aceea a unei "experienge literare a comunitigii". Blanchota insistat: "Comunitatea, in chiar e;ecul siu, este ?n leg5turi cu un anumittip de scriiturd" gi: "Comunitatea ideali a comunicerii literare". Ceea ce poateconst i tu i intotdeauna un mit in plus, un nou mit , g i n ic i micar at i t de noupe cit ar putea se creadd unii: la romanticii de la lena se contureazi pen-tru prima datl (care poate ce nu e de fapt prima) mitul comunitiqii l i tera-re, prelungit in nenumirate gi diferite chipuri pini la noi prin tot ce s-aputut asemena cu ideea unei "republ ic i a art i ; t i lor" sau cu ideea comunrs-mului (de exemplu, a unui anumit maoism)gi a revoluqiei sale, prezente caatare chiar in scri iture.

insi, deoarece intreruperea mitului nu constituie un mit, f i inga-in-comundespre care vorbesc - despre care incercem, mai mulgi, si vorbim, adici siscriem - nu are nimic de-a face cu mitul comuniunii prin l i teraturi gi nicicu mitul creagiei l i terare prin comunitate. Dace putem spune astfel sau da-c[ putem cel pugin incerca se spunem, pe deplin con;tiengi de inconvenr-enle, ce fiinga-in-comun este literare, cu alte cuvinte, dacl putem incerca sdspunem ci ea igi trage insi; i f i inga din "l iteraturi" (din scri ituri, dintr-oanumiti voce, dintr-o muzici singularS, dar ;i dintr-o picturi, dintr-undans, gi din exercigiul gindiri i ...), va trebui si desemnim prin "l iteraturi"lnsigi aceastS. f i in9i, in ea insigi, adici aceastd calitate ontologici singula-rI care o d6.in comun, care nu o pune deoparte inainte de sau dupd comu-nitate, ca pe o esenqe a omului, a lui Dumnezeu sau a statului ce desivir;e;tecomuniunea care o implinegte, dar care face ca aceasta fi inge si nu fe decitlrnpirrigiti in comun, sau mai degrabi ca impirtigirea (sau expunerea) sIl ic t , r l i t ; r tea sa de f i inq5, natura gi structura sa.

5tnrcttrra impdrrigiri i se lasi tot atit de greu descrisd, pe cit de greu selir ' ,,1 rlt,tt 'rrrrinafi natura sa. impirtdgirea impirtigegte gi se impirtigegte:d(r . . r , , t , r i r r r t , , r r r r r r ;1 ; r f i in comun. Nu spunem povestea gi nu determinimFt,r , r l , r , r ( ( ' \ tu i f , l l ) t dr ' , r 1 l i r r ( ( )nrun: nu cxist i un mit a l s5u gi n ic i o f i losof ieer ' : . r " l r t ( . r , l lur , r" l , r t t r r r ' , .1 i r r r1 l , - i r t i l i r r ' , r . l ; r r t ' i r t tPlr t ls i rca sru cstc

(.) |

"r1irrrpirt igirea, tocmai in misura in care ea intrerupe mitul. Mitul este intre-rupt de cdtre l iteraturi tocmai in misura in care l iteratura nu desivirgegte.

Faptul ci l i teratura nu desivirgegte nu trebuie luatin sensul mitic al unei"poezii infinite", potrivir doringei romantismului. Nu trebuie luat nici in sen-sul in care "suspendarea naturii de oper5" a lui Blanchot arfi atinsS. gi prezen-tate prin opere3e, dar nici in sensul in care aceaste "intrerupere a operei" arfi o puri exterioritate a operei. Literatura nu desivirye;te tocmai acolo undedeslviqe;te: pe marginea sa, tocmai pe l inia impirtdsiri i - o l inie cind dreap-t5. (marginea, marginea ci4ii), cind incredibil de risuciti sau sfbrfmati (scri-itura, lectura). Ea nu desivirgegte acolo unde opera trece de la un autor taun cit itor, gi de la acest cit itor la un alt cit itor sau la un alt autor. Ea nu de-sivir;egte in acest loc in care opera trece la o altd operi a aceluiagi autor, siin acest alt loc in care ea trece la alce opere ale altor autori. Ea nu desiviryegteacolo unde povestirea sa trece la alte povestiri, poemul siu la alte poeme,gindirea sa la alte gindiri, sau la suspendarea inevitabil i a gindiri i sau a po-emului. Ea este literaturi in mdsura in care este nedesivir;itd sau nedesiviryi-toare. Ea este l iteraturi daci e o rostire (o l imbi, un idiom, o scri ituri) -oricare arfi aceasta, scrisi sau nescrisS, f icgiune sau discurs, l i teraturd saunu - care nu pune nimic altceva in joc decit faptul de a fi ir comun.

"Literatura" , ginditi ca intrerupere a mitului, comunici doar - in sensulci ea nu pune in joc, nu infhptuie;te si nu sortegte suspendiri i operei decitcomunicarea insigi, trecerea de la unul la altul, impirti; irea unuia de citrcceldlalt. Literatura nu se are pe sine camizd., spre deosebire de mitcare sccomunici pe sine insugi, gi care igi comunici propria comuniune. E adeviratci textura profundi a operei l i terare pare si rispundi aceleiagi intengii: cadevirat ci textul nu reprezinti nimic altceva decit pe sine insugi, 9i ci istoria sa e intotdeauna propria sa istorie, iar discursul siu - discursul desprcsine insugi. Tocmai in aceasti m5sur5, poate exista un mit al textuluiao.

insd, povestindu-;i propria istorie, textul povestette o istorie nedesivfqiti,o povestette intrerupti si i;i intrerupe, in mod esenlial, recitarea. Textul st'intrerupe acolo unde se impirti;egte - in orice clipd., de la tine, de la el saLrea cStre tine, mine sau ei. intr-un sens, aceasta este impirtigirea mitulurAceasta este comunitatea care face schimb cu mitul si care igi distribuie mitulNimic nu seam5ni mai bine cu mitul nostru al intemeier i i s i a l comuniunlsemingiei sau a poporului, a umanitigii chiar. $i totugi, nu despre asta e vorba.Nu mai e vorba despre scena originarS. a comuniunii noastre. Ceea ce nrrinseamnd ci nu existl teatru - ca si cum ar putea si existe l iteraturd fhr,rteatru. insi teatrul nu se mai infrqi5eazl aici ca sceni areprezentdrii: se inlii

39. "Suspendarea operei care bintuie operele, chiar daci e le nu ar putea si o at ingtr" ( l , r r , , r r r

munautd inavouable, p. 38).

40. Tot ata cum exist i , dc al t fc l , un text a l mitulr r i , < ' r rc in rcr , l . r1 i t r r r r l , r l r r r t r , r r r1,r . , i l r r rp. t r t , - r . , r . , r ,

g i i l re inscr ie in" l i t ( ' r i r t l r r i ' i " : l ) ( ) l r t ( ' ( i1 l i tcr , t t r t t . , rnrrrr , l r . - r r" . t ' r r , r , , , l , r t , l r l r ' r r t r l r l r r r r t r r r r

insi i nu st ' s t r i , ' , l r ' , i t r l i t t i r t t tctr t l r l t r ' , r l r r r

IIilrl1r

t igeazi ca marginea extremi a acestei scene, ca l inia impdrtfuiri i pe care uniisint expugi celorlalgi.

Pe aceastd l inie extremi gi dif ici l i , ceea ce e impirtigit nu e comuniunea,nu e ident i tatea desiv i rg i t i a tuturor intr-unul , g i n ic i vreo idenr i tatedesdvirgit i. Ceea ce e impSrtS;it nu este aceaste anulare a impi.rt isiri i , crimpS.rtigirea insd;i ; i , ?n consecinqi, non-identitarea cuturor, a fiecdruia cuel insugi 9i cu celdlalt, si non-identitatea operei insegi cu ea ins5;i gi, in sffr-

9it, a l i teraturi i cu l iteratura insi.gi.De aceea, atunci cind textul i9i povesteste propria sa istorie, gi cind o

povestegte intr-o formd nedesS.vir;iti, gi cind se intrerupe pe sine insugi - 9iatunci cind povestegte gi aceasti intrerupere, intrerupindu-se insi la sffr;it-, aceasta inseamni ci textul nu se are pe sine ca mizd, ca scop, sau ca prin-cipiu. intr-un sens, l i teratura nu vine decit din l iteraturd si se intoarce in l i-teraturi. Dar intr-un alt sens - care interfereazd, fdrd. incetare cu primul, inaga fel incit, la f iecare interferengi, mitul insugi este intrerupt -, textul, sauscriitura, nu provine decit din raportul singular dintre fi ingele singulare (nu-mite, sau pini acum numite: oameni i , zei i ; i , de asemenea, animalele; daracestea sint toc niste nume mitologice). Textul provine din acest raport, saugste acest raport, ii expune nervura sa ontologici: fiinga ca fiingdin comun estefi in9a l iteraturi i. Nu este o fi ingi de l iteraturS: nu e o ficqiune, nicr narativS,nici teoretici. Dimpotriv6, aceasta inseamni ci l i teratura, cel pugin din cli-pa tn care ingelegem prin acest cuvint intreruperea mitului, are ca fi inqi (caesenge, dacd vreti, sau ca gi constitulie transcendentali) cxpunerea comunia f i ingelor s ingulare, compdrerea lor . Chiar gi cel mai sol i tar scr i i tor nu scrredecit pentru celSlalt. (Cel care scrie pentru acela;i, pentru el insugi sau pen-tru anonimul mulgimi i indist incte, acela nu e un scr i i tor . )

Comunitatea nu existi doar pentru ci existi l i teraturi. Putem fbr5. in-doial i spune ci mitul comuniuni i s i , in plus, mitul comuniuni i l i terare exist ltocmai pentru ci existi literaturd. in aceastd perspective, literatura care acorespuns marii intreruperi moderne a mituri lor a dat imediat nastere pro-priului siu mit. insd, de acum inainte, acest mit se intrerupe la rindul siu.larintreruperea reveleazi faptul ci existi literaturS. pentru ci existi comuni-tete: l i teratura inscrie fi inga-in-comun, fi inga pentru celi lalt gi prin celSlaldl.Ea ne inscrie expugi unii altora, gi mo4ilor noasrre prin care ne aringem -le l imite - reciproc. A se atinge - la l imiti - nu inseamni a fi in comuniune,fare inseamni a accede la un alt corp, total, unde se mistuie cu togii. Ci aiF .lt inge inseamni. a atinge l imita unde fi inta insigi, f i inga-in-comun, ne sus-ir;rt1' pe unii celorlalgi gi, sustrigindu-ne, retrigindu-ne din cel5lalt in fagaHr rqlLr ia. ne exoune lu i .

4l l ) r r r . r r r . \ r r t ( ) t iv , r ' i lnuestedragosteagi ,mai mult ,oexclude.Comunitateaindr igost ig i tor

r , r r , . , l , l , r r r r r r r r r r r . r r r , i r r r ;>r i r t .15irca, l i nuselasi inscr isa. insidragosteacainglobareacomu-

rr t , i ! r ' " , t ' ' r r r r t , ( l r i , r t r r t i t r r l i r r r r t . r i l i tcr ; r t t r ra i i inscr ie intreruperea. inaceasr i intreru-

l" ' t r ' , ! r ' l . r . r ' , r t , , r l , i i i l ( ( ) i l r i l r l , r l r ' r ,v, , r I r . i l ( r r r i l r , r i t 'vo<'cadcr izor icaindr igost ig i lor ,

' l , t t , , r t , ' v t t r r , r l t t t r l t , t t rur t r ' , r t l t

E o nagtere: nu incetim si ne nigtem intru comunitate. E moartea - insi,daci ne e ingiduit si spunem astfel, nu este moartea tragici sau, daci t'mai potrivit si spunem astfel, nu este moartea mitici, nici moartea dup;rcare urmeazi o inviere, nici aceea care se cufundi intr-o puri nefi ingi: estt 'moartea ca impirti; ire gi ca expunere. Nu este crima - nu e moartea ca exterminare -, gi tot aga cum nu e moartea ca operi, nu e nici podoaba tigaduitoare a moqii, ci e suspendarea operei, moartea care ne unette pentrrlci ne increrupe comunicarea gi comuniunea.

' l+**

Tocmai pentru ci existi acest lucru, aceasti suspendare a operei car,'impirtigegte fi inga noastri in comun, tocmai de aceea existi "l i teratura"Alcfel spus, gestul indefinit reluat gi indefinit suspendat de a atinge limiur,de a o indica 9i de a o inscrie, dar fhri" a o depigi, fhri a o aboli in f i cgiune,runui corp comun. A scrie pentru ceilalgi inseamni, de fapt, a scrie din cauz,rcelorlalgi. Scriitorul nu di nimic gi nu destineazi nimic celorlalqi, el nu ar, 'in vedere, ca un proiect al siu, si le comunice ceva, indiferent ce, nici urrmesajgi n ic i pesineinsugi . Fir i indoial i ,exist i intotdeaunamesajegi exist , rintotdeauna persoane, gi e imponant ca gi unele gi celelalte - daci imi e irrgiduit pentru o clipi si le tratez ca identice - si f ie comunicate. insi scr,,tura este gestul care asculti doar de necesitatea de a expune limita: rrrrlimita comunicS.rii, ci limia pe care dre loc comunicarea.

intr-adevir, comunicarea e fbri l imite, iar f i inqa in comun se comunir .rprin infinitul singularit igilor. in loc si ne nelinigtim de uriaga (cum se spun(')dezvoltare a mijloacelor noastre de comunicare gi in loc si ne temem (1.

gubrezirea mesajului pe care arprovoca-o, arfi mai potrivitsi ne bucurarrrcu seninitate: comunicarea "insigi" este infinit i intre fi ingele finite. Cu corrdigia ca aceste fi inge si nu voiasci si-gi comunice mituri ale propriei lor rrrf init igi: cici, in acest c;tz, in aceeagi clipi, ei decupleazi comunicare;rComunicarea are ins5. loc pe l imiti, pe l imitele comune unde sintem ex;-rrr ',.rg i unde ea ne expune.

Ceea ce are loc pe aceast i l imi t i sol ic i t i in l reruperea mitului . S() l r ( 't i s i nu se mai spuni cd o rost i re, un discurs sau o fabulS ne adund l , r .la l t i d incolo (sau dincoace) de l imi t i . insi acest fapt sol ic i t i in t '1 i , r l , rmisuri ca intreruperea insigi si se faci auziti, prin vocea sa singul,rt arAceasti voce este precum incizia sau amprenta l isati de intrerupcr,',rvoci i mitului .

Ea este de fiecare dati vocea unuia singur, agezat deoparue, cilr '( 'vr,lbe;te, care reciti, care uneori cint5. El spune o origine gi un sffrgit ' , l ir ' .rtu l or ig in i i , intr-adevir- , lepuneinscendgi intr ie l insugi insccn,r i r r ' , . , , ' ,vine la marginea scenei, la marginea extremd, gi vorbegte la l imita vor rr ' ,,r1,'Sau, al t fe l spus, noi s intem cei care ne af l im la exrrcmitr lc i l ( -c i l n l ,u rr ' t r , r . Jgi o auzim la l imi t i . Totul e o chest iune dc dispozi l i r ' pt , t r l i r ,1, r ' l i t ; t , ; r , l t t r , r- de ce s i nu adiug. im: spir i rual i t? i r r j r r r r r l , r ( t ' ! lc t rvt i l ! t i lqr t l . i l r ' . l r i l r I

r r ; I

Veqi puteaintotdeauna face din ea un nou mit. insi aceasti.voce, saualta, va reincepe mereu si intrerupi mitul - tr imigindu-ne la l imit5.

Pe aceasti l imitS, cel ce se expune gi ciruia - daci ascultim, daci cit im,starea noastri etici gi politici const; in ascultare qi in lecturi. - ne ex-

pe noiingine, nu ne transmite un cuvint fondator. Dimpotrivd, i l sus-di, i l intrerupe gi spune ci. i l intrerupe.Cu toate acestea, cuvintul siu are ceva inaugural. Fiecare scriitor, fiecare

inaugureazi o comunitate. Exisri astfel un comunism licerar imposi-de tigiduit gi de reprimar, cdruia i i apa4ine oricine scrie (sau citegte),incearcd si scrie (sau si citeasci) expunindu-se - nu impunindu-se (iar

care se impune fhri a se expune in nici un fel, nu mai scrie, nu mai cite5-nu mai gindegte, nu mai comunici) . ins5., a ic i , comunismul este inagu-nu final. Nu e inffptuit, ci, dimpotrivS, e fbcut din intreruperea comuniuniiice gi a mitului comuniuni i . Ceea ce nu inseamni. cdarf i doar"o idee",

ugoari retragere a mitului in sens tare. Comunismul f i inqei in comunal scri ituri i (al scri ituri i f i ingei-in-comun) nu e nici o idee, nici o imaginenici un mesaj, nici o poveste -, nici o inremeiere, nici o ficqiune. El consti.lntregime - total, insi nu totalirar - in gesrul inaugural, pe care fiecare

il reia, gi pe care fiecare texr i l rerraseazS: a veni la l imiti, a o l isa sdca atare, a intrerupe mitul.

Inauguralul st i in gestul de a inainta asrfel , de a inainta aic i , pe l in ia dere - de la tine la mine, de la tS.cere la cuvinr, de la togi la singular,

la mit la scri ituri. $i nu existi urmare: acesr gest inaugural nu intemeiazdic, nu conduce la nici o rostuire, nugireaz6, nici un schimb; nici o isto-

a comunitS.gii nu e generatd prin asta. . lntr-un

sens, intreruperea mituluilocin stupor, ca, dupi Schelling, nastere a sa, cdci ea reprezinti. de ase-

lntreruperea unui anumitdiscurs al proiectului, al istoriei gi al desti-i co m u n i tare. D ar in ace I ag i ti m p, intre ru p erea an gajeazi: ea an gajeazd

a nu anula gestul siu, la a-l reincepe mai degrabi. in acest sens, exisriorie, din nou, existi o alt i istorie care ni se intimpli., care este pe cale sdse intimple de la intreruperea mitului.Nu va mai fi vorba, de acum inainte, despre o literature care si adoptesl dezviluie forma lstoriei, nici a comunismuluiimplinind aceasr; lsro-

, Ci va fi vorba, gi de fapt e deja vorba, de o istorie care ni se inrimpli in-comunism literar. Nu e aproape nimic, acest comunism - nu e nici

ar un "comunism", in orice sens am lua acest cuvint (totusi trebuie sinem: daci acest cuvint nu arfi avut, pe de alti parte, sens, daci nu ar

Hvur sensurile sale multiple, mitice sau practice, istoria de care vorbescni s-ar int impla). Asta nu ne ofer5, pentru moment, decit un biet ade-

r: nu i lr l scrie , daci. f i inga noastri nu arfi impirtdgiti. lar acesta, in con-irr1,' i ; t l ;rci l scriem (ceea ce poate fi, la fel de bine, o manieri de a vorbi...),r+1rt ,11irr l i in l r in comun, sau sintem impir t ig ig i , g i expugi , pr in ea.| ) t . , r r r . r . , r , o t l , r t i r r r i tu l intrcrupr, scr i i tura ne povestegte inci is tor ia. Darut . l r . , lc o povr, , , t i r r . r r i r i r r r , r r r ' , r r i t i r r r ic l l , este mai degrabd o ofrandd:

*i

ig lorr | i l t ' r , . , l r ( )1Fi l1,1. Al t l r l , .1rrr . . , t 'v( ' r r i r r r t ' t r l t r l no ( , \ to l ) r ( )pt . ts fhr i str r re

fie impusi o desfrgurare. Ceea ce ne este oferi(2, e faptul ci comunirart,,rsurvine, sau mai degrabi, faptul ci ni se intimpli ceva in comun. Nici o orrlrne, nici un sffrgit: ceva in comun. Doar un cuvint, o scri iture - impd.rtigit, ' ,

im pirt igind u-ne.intr-un sens, ne ingelegem pe noi in;ine 9i lumeaimpinfuind aceasti scrrr

turi, aga cum grupul se ingelegea ascultind mitul. Totugi, ingelegem doar, ,,nu existi ingelegere comuni a comunitigii, ci impirtigirea nu face o ingelegt'r ,(nici un concept, nici o intuigie, nici o schemi), ci nu face o cunoaster(, irci nu di niminui, nici chiar comunitiqii, stipinirea fi ingei in comun.

intr-rn an u me fel, scri itorul este fhri indoiali intotdeau na povestiror r r Imitului, naratorul, fabulatorul siu, ; i intotdeauna este gi eroul propriurrrrsiu mit. Sau, altfel spus, scri iturainsigi, sau l iteratura, este propria sa r, 'citare; ea se pune in sceni in aga fel incit tot scena mitici e cea care se r(.constituie. in ciuda acestui fapt, in sinul acestei inevitabile repetit i i , cev,r rse intimplS scriitorului de la intreruperea mitului incoace. Fiindci acea\r,lmarcheazi totodati intreruperea mitului scri itorului - un mit la fel de ver lrr,poate, ca miturile in general, gi totu;i la fel de recent precum nofiunea moc['rni de scriitor, dar mai ales un mit prin mijlocirea ciruia (intre altele) s-a elal,, 'rat mitul modern al mitului: aceasta in misura in care povestitorul prinrrrrveste inchipui t dupi chipul scr i i torului , care const i tu ie modelul s i .u or ig in.rr(intr-un cuvint, aceasta reprezintd,subiec-tulliteratuni, al cuvintului sau al s, rrituri i, un subiect care poate lua toate formele incepind de la purul recrr.rtor-enungitorgi pini la auto-generareatextului, trecind prin geniul insprr,rr 1

Mitul scri itorului este intrerupt: existi o sceni, o atitudine, o creativrr.rte a scr i i torului care nu mai stnt posibi le. Ceea ce se va f i denumit "scr i r r r rra" gi gindirea "scri ituri i" vor f i avut ca sarcini tocmai si le faci imposi[,rl '

$ i , pr in urmare, s i faci imposibi l un anumit t ip de intemeiere, de prol i l r , r , rre 9i de implinire l iterari gi comunitari: in definit iv, o polit ici.

Darul sau dreptul de a spune ( ; i de a spune darur i le sau dreptur i l t 'y r l ' rmai s?nt acelagi dar;i nici acelagi drept, gi poate ci nu mai sint nici clrr. l,rgi nici dar. Nu mai existio legitimitate mitici, legitimitatea pe care rrrrrir linsu;i o conferea recitatorului siu. Scriitura se gtie mai degrabi ca fi irrrl r l ' ,gitimd, niciodati autorizatd., riscati, expusi limitei. Nu este insi un annrlrr',rrringiduitor. Cici tocmai in acest fel di scri itura ascultare legii - comurrrr,rgr

intreruperea mitului scri itorului nu inseamnd disparigia scri itorulrrr l ' lrrinseamni, mai ales, "moartea ultimului scri ito/'pe care a reprezentat-() l l l ,rrchot. Dimpotrivi, scri itorul este din nou prezent, daci putem s;--ruurr. ,r,,rf r: lesle prezent in chip mai propr iu (agadar, mai nepotr iv i t ) atunci c ' i r r t l r r r r r r r lsiu e intrerupt. El este ceea ce imprimi, prin intrerupere, rctraif( 'r(.,r nrrl

42, Mot ivul o l ' randci a hrst expus i t t " l 'of l i ; t r t t le r t r l r l t t t r , '

(J f l

l \n l t r |urn l l l , lu l t ' l

lui siu: el nu este autorul, nu este nici eroul, gi poate ci nu mai este nrcl

ceea ce s-a numit poetul, nici ceea ce s-a numit ginditorul, ci este o voce

lingulari (o scri ituri: ceea ce poate fi, in egali misuri, un mod de a vor-

bi...). El este in comun aceaste voce singulari, decis gi ireductibil singulari(muritoare): aga incit, nu putem fi niciodati "o voce" ("o scri ituri") decit

ln comun. in singularitate are loc experienga literari a comunitigii -adici ex-perienga "comunisti" a scri ituri i, a vocii, a cuvintului dat, jucat, jurat, ofe-

rit, lmpirti; i t, abandonat. Cuvintul este comunitar pe misura singularit igii

ule, gi singular pe misura adevdrului siu de comunitate. Aceasti proprie-

tete in formi de chiasm nu apa4ine decit acelui ceva Pe care aici i l numesc

cuvint, voce, scriituri sau literaturi - iar literatura, in acest sens, nu are alti

$en!e ultime decit aceasti proprietate.

PARTEA A TREIA

..COM U N ISM U L LITERAR''

"Literatura nu poate asuma sarcinade a ordona necesitatea colectiv[."

(Batai l le)

Comunitatea mitului intrerupt, altfel spus comunitatea care este intr-unfiri de comunitate, sau comunismul f ir i de comunitate esle menirea

. Adici ea (sau el) este destinagia la care suntem chemaqi, sau tri-i, viitorul nostru cel mai propriu. Nu este insi "un viitor", o realitate finalicale si se implineasci potrivit scadenfei gi direcgiei unei apropieri, alei ajungeri la maturitate sau ale unei cuceriri. Cici, in acestcaz, realitatea

arfi mitici - la fel ca si eficacitatea ideii sale.Comunitatea frri de comunitate este ceea ceva sd yrnri in sensul in carevlne intotdeauna, fi.r5. incetare, in sinul oricirei colectivitigi (gi, tocmai

ci nu inceteazi si vini astfel, ea rezisci la nesffrgit deopotriv5 colec-itef i ti individului). Comunitatea nu e decit atic venire la limita compdrerii,aceaste limitS la care cu adevS.rat sintem convocati, chemagi gi trimigi -de unde sintem convocagi, chemagi gi trimigi. Chemarea care ne convoa-

precum ;i chemarea pe care, pe l imiti, ne-o adresim unii altora (de lachemare la alta, e neindoielnic aceeagi chemare, gi totodati alta) o putem

tn lipsa unui nume mai potrivit, scriituri sau literaturS. inainte de toateesenlasa nu stein faptul de afi "lucrul l i terar", oricum l-am ingelege

aftA sau ca stil, ca producere de texte, ca nego! sau comunicare intrere gi imaginar etc.), gi nu constl nici in ceea ce rSzbate in vocabularul

i i" din invocarea, proclamarea, chiar declamarea sau efuziuneai subiectivit igi solemne. Aceasti esenge nu e alcituit i decit din gestul

tntrerupe, tras?nd - cu o incizie gi/sau cu o inscripgie - f lurirea gi scenaui1.

lntre.upe.e" mitului este fbri indoiali tot atit de veche precum mani-ori orecum desemnarea sa ca "mit". Ceea ce inseamni ci "l i tera-

tncepe... cu literatura (epici, tragicd.,lirici, filosofic5: aceste distincgiiaici mai putine importangi). Daci scena implinit i a mitului - scena ex-

i triite gi a performirii mitului - este un montaj luat intr-un sensatit de tirziu in istoria noastri. aceasta se datoreazi faotului ci

tn cauzi este in definit iv scena mitului l i teraturi i, o sceni pe care l ite-a (re)constituit-o oarecum pentru a tterge marca de scriiturd prin

tt incizase mitul.Ceea ce, la urma urmei, nu vrea si spuni poate nimic altceva decit atit:mitul ar fi doar invenqia literaturii. Literatura, tocmai ea care intrerupe

, In g.',r.., intreruperea, suspendarea gi "diferenga" sensului ln originealnsdgi a sensului, sauInr! rratrrra rle urmf, (intotdeauna-deja-marcatl-ca-urmd) a "prezentului viu" in structurata I Fc nrdr pnr;rr ie (adi t?1 nic ioelat i t structure de propr ietate) const i tu ie, dacl mai e nevoie! l r r l rnnrt i r r r , t r iqAtunh frrrr r l , r rnent,r l r a r 'er* ce ,Jacques Derr ida a glndi t sub numele de*t t=fal l i i t l " rdr t r lF "dr l I r ( i l t l i l r i "

I '

\

mitul, ar restabil i fbri incetare o continuitate dincolo de aceasti intreru Dere.

Ea nu gtie ce a intrerupt: gtie doar ci e inauguratd de o trisituri, de oincizie,;i nume;te "mit" ceea ce eaigi reprezinti civa fi fost prezentinaintcde aceasti tr isituri. Prin urmare, propriul siu mit conste in a reinnoda lt 'gitura cu "mitul", in a se reintemeia in "mit" (in puterea sa poietici gi performativi), adiciineainsisi... Daroricitarbintui-o acestmit, marcascriiturrrnu trebuie sd. inceteze niciodati s5-l intreruoi din nou sfidind bintuire;r

Literatura se intrerupe: tocmai prin aceastd intrerupere ea este, in chi1,esengial, l i teraturi (scri ituri) gi nu mit. Sau, mai degrabi: ceea ce se intr( 'rupe - discurs sau cint, gest sau voce, povestire sau mirturie -, asfia este l itr 'ratura (sau scriitura). Tocmai ceea ce-gi intrerupe sau suspendi propnul mytkr'(adici /ogos-ul siu).

Aici, in aceasti suspensie, are loc comunismul fbri comuniune al f i ingelt 'rsingulare. Aici are loc faptul-de-a-avea-loc al comunitigii, el insugi fbri de lo, ,fbri spagiu consacrat sau rezervat pentru prezenga sa: nu intr-o infbpturr,'care arimplini-o, gi inci mai pugin in eainsdgi cainffptuire (Familie, Popor,Biserici, Nagiune, Partid, Literaturi, Filosofie), ci in neinfrptuirea gi ca neirrfhptu irea tutu ror infiptui rilor sale.

Exisci suspendarea naturii de operi a operelor indivizilorin comunitat, '(ale "scri itori lor", indiferent de forma scriituri i lor), ; i existi suspendar,',,naturii de operi a operelor pe care comunitatea le opereazi de la sine ins,r',rgi ca atare: popoarele sale, oragele, comorile, patrimonii le, tradigii le sal, ' .capitalul slu gi proprietatea sa colectivi de cunoagtere gi de producait ' Ivorba de aceeagi suspendare a naturii de operi: opera in comunitatt ' ;ropera comunitSgii (fiecare apaqinind de altFel celeilalte, fiecare putind fi cirr, Ireapropriati, cind suspendati ca operiin cealalt i) nu igi afl i adevirul rrr, rin desiviqirea operiri i lor, nici in substanga sau in unitat€a opus-ului l.rCeea ce se expune in operi, sau prin opere, incepe gi se sffrgegte insi inlirrrrdincoace gi dincolo de operi - dincoace si dincolo de concentralia opt'r,rtorie aoperei: acolo unde cei care piniacum s-au numitoameni, zei gi anrrrr,rle sint ei in;igi expuSi unii altora prin aceaste expunere care e in inima op,'r,'rcare ne di opera gi care, in acelagi t imp, i i descompune concentragia, yr ; 'r rrrcare opera este oferit i comuniciri i infinite a comunitigii.

Trebuie ca opera - f ie ci vorbim de ceea ce desemnim ca fi ind "{) ,,;,, 'rd",f ie civorbim de comunitatea ce se prezintd ca operi (de altfcl, f ir ' , .rr, 'esteintotdeaunain cealalt igi poatefi rentabil izatS, capitalizari, s;r.r ( 'xl)rr '.r

din nou prin cealalt i) - si f ie oferitd comunicSrii.Ceea ce nu inseamni cd t rebuie s i f ie "comunicabi l i " ; cecr ( ( ' r r I n | ' r { '

t inde nic i vreo formi de intel ig ib i l i tate sau dc t ransrrr isrbi l i t ; r tc. Nrr ( 'v , ' r1, . ,

de mcsaj : n ic i o c;rr lc, n ic i o muzic i , n ic ' i u l t popor nu ' , r r t , ( , r , r t ,u( ' . prr t . r lr r is , r t r r r r t ' t l i , r tor i i r r r r r r i r t rcs.r j . Iur l ( ( i , r r l r (" , , r I t l r tur . t tc l r t r r t r ronr l r t . r t i

t { t , ,

ci privegte societatea. (De aceea, marea majoritate a criticilor la adresa ca-racterului "elitist" al operelor nu au nici o pertinenge: intre scriitor;i cel care,din l ipsi de informagie gi de formagie, nu poate fi cit itorul siu, comunicareanu transmite un mesaj - ci are loc2.)

Faptul ci opera esce oferitS" comunicdrii inseamni ci ea e efectiv oferitd,adici prezentate, propuse gi abandonati pe l imita comuni unde se im-plrtigesc fi ingele singulare. Trebuie ca opera, de vreme ce e operi, si f ie

abandonati la aceasti l imiti in clipa desiviqiri i sale - adic5, de asemenea,lncepind cu proiectul siu gi in insS;i textura sa. Ceea ce nu se poate intim-pla decit daci opera nu face altceva, prin ea insigi gi pentru ea insigi, decitE[ traseze gi si retraseze aceasta limitS: altfel spus, daci nu face altceva decit

t l inscrie singularitatea/comunitatea, sau si se inscrie pe sine insigi ca sin-gulari/comuni, ca infi nic singulari/comuni.

(Spun: "trebuie..." - insi acest lucru nu poate fi ordonat de nici o voingi,nici unei voinqe. Nu poate face obiectul nici unei morale gi al nici unei poli-t ici acomunitigii. $i totugi, e prescris... larpolit icaigi poatein oricecazfxaca obiect posibilitatea ca aceastA prescripgie si-gi croiasci intotdeauna undrum l iber.)

Atunci cind opera este astfel oferit i comuniciri i , ea nu trece nicidecum

tntr-un spagiu comun. Repet: doar l imita este comunS, iar l imita nu este un

loc, ci impi4irea locurilor, spalierea lor. Nu existi loc comun. Opera ca operlpoate fi o operi comuni (gi, intr-o anumiti misurS, este intotdeauna o

opere comuni: niciodati nu operim singuri, niciodati nu scriem singuri,iar individul izolat nu reprezintd "fi inga singulari", dimpotrivi): oferit i, in

neinftptuirea sa, ea nu se intoarce intr-o substan!5 comune, nu circuli in-

tr-un schimb comun. Ea nu dispare in comunitatea insigi ca operS, gi nu

Incepe si funcgioneze in negogul societigii. Caracterul comunicdrii, pe care

opera nu-l dobindegte decit cu condigia de a fi abandonate ca oper5, nu

consti nici intr-o interioritate unitari gi nici intr-o circulagie generali. Acestcaracteresteintruciwasimilarcu caraclerul "social" al muncilorin "comuneleprimitive" de care vorbegte Max:

"in industria patriarhali de la gari (...) in care fi latorul gi gesitorul lo-cuiau sub acelagi acoperig, in care femeile torceau 9i in care birtagii geseaudoar pentru nevoile familiei, firul gi pinza erau produse sociale, atoarce

5i a qese erau munci socialein l imitele insegi ale familiei. Caracterul lorsocial nu consta insd in faptul ci f irul era schimbat ca echivalent gene-ral pe pinz5, alt echivalentgeneral, sau ce amindoui erau schimbate unul

;rc celSlalt ca expresii echivalente ale aceluiagi t imp general de munci.l)irrrpotrivi, organizareafamiliei cu diviziunea sa a muncii e cea care impri-rrrir proclusului muncii caracterul siu social pafticular. (...) Ceea ce con-

l l ' ! . l r r r r : i l r r . r r r r , l lvolrr l r r , l r , . , i11t t t r l tnt , r { r ' \ l , r \ l ) ( ' ( lncv<tmcl iberadeconceptulsocio-

l r rgr , , l r . " r r r l t r r r . t

stituie aici legdtura sociali sint muncile determinate ale individului,prestate in naturi; e particularitatea;i nu generalitatea muncii. (...) Purgi simplu comunitatea, constituite inaintea producgiei, impiedici muncaindivizilor s5. fie munci privati iar produsul siu un produs privat; ea fact'munca individuali si apari ca o funcgie directi a unui membru al organismului social"3.

Conteazi mai pujin, pentru moment, si cintir im partea de i luzie retrospecdve a acestei interpretiri, care reprezinti, pentru Max, adevirul "muncrrin comun sub forma sa primitivd, a;a cum o inti lnim in pragul istoriei tuturor popoarelor civil izate". Ceea ce conteaze, dincolo de ideologia nostalgici pe care o imparte cu multe altele, este gindirea comunitigii care s('propune aic i in cele din urmi - c ic i e o gindire, ; i nu doaro povest i re id i l ici, gata si se converteascd in prospectivi utopici. Comunitatea inseamni aici particularitatea expusi social gi se opune generalit igii implodatt 'social care aparfine capitalismului. Daci a existat un eveniment al gindirirmarxiste gi daci nu am terminat-o cu el, atunci evenimentul in cauzi art 'loc in deschiderea acestei gindiri"a.

Capitalul neagi comunitatea pentru ci ageazi inaintea ei identitatea 1rgeneralitatea producgiei 9i a produselor: comuniunea operatorie ;i comr-rnicarea generald a operelor. (lar cind joaci" jocul multipliciri i diferengelor,nimeni nu se mai amigqte: diferenga nu apartine operei sau produsului c;ratare.) Am spus-o deja: e o operi de moarte. E opera de moarte a comunismului capitalist (chiar gi atunci cind se nume;te "societate l iberald avansati") gi a capitalismului comunist (numit "comunism real"). - in fagi, sar rla distangl de unul 9i de celi lalt - ; i rezistind gi unuia gi celuilalt, in f iecarr'societate -, se gisegte ceea ce Max desemn eazi prin comunitate: diviziunr:.rsarcinilor care nu divide o generalitate prealabil i (ca 9i cum o sarcini gencrali a societi.gii, a umanitigii ar putea fi dati 9i cunoscutd dinainte... * nrrmai acumularea capitalului a pututvoi si-9i reprezinte o asemenea sarcin;rgenerali), dar care articuleazd. singularitigile unele cu celelalte. "Socialrtatea" ca impirtfuire gi nu ca fuziune, ca expunere gi nu ca imanengds.

Ceea ce Marx desemn eazi aici, sau, cel putin, ceea ce aduce in disculr, '- gi in a;a fel incit "nu putem decit s5 mergem mai departe" -, precun' .,,,

3. Karl Max, CEuvres, Pl6iade, vol. l, pp. 284-285.

4.Deel depindinterogaqi i lereinnoi tecupr iv i re lacomunismamint i temai inainte(cf nor, ' t1

5. Dar nu trebuie uitat si amintim faptul ci uniformitatea 9i generalitatea care regleaz;i r ,r1,,ta l ismul au drept corolar atomizarea sarcini lor in div iz iunea industr ia l i a munci i < l i r t r , ' ,ti de diviziunea sa sociali -, gi dispersia solitard a indivizilor care decurge gi care nu i in( ,.r,,rs i decurgi de aic i . De unde o posibi l i confuzie intre s ingular i tate gi indiv id, ?ntr( ' , r r r r , r llarea diferenliali gi separarea "privattr", confuzie pe fondul cireia s-au inIll,rt vist.L., r,1, ,'lur i le sau mitur i le societ ig i i comunitare, comuniste sau de t ipul r ornrrr i r r r r i i l r r r r r . r r r1, . l , .

inclusiv cele pe care le-a impln5gi t sau susci tat Maa. A r lcr t r , lnr . r , r ( r ' . r r t , t I r r r r l r r r r r . , . r r r r r r ,rupe mitul inscanrni a se f i t tc t l isporr i [ r i l l ) ( 'ntnr un r . rp{r t r r t r" ; r ' r r ' r l

| { }4

ceea ce indici de fiecare dati cind propune, oarecum la l imita gindiri i sale,

dincolo de proprietatea privati gi de abolirea ei socialisti, ideea "proprie-

tlgii individuale" (de exemplu: "Proprietatea cu adeverat comune e aceea

a proprietari lor individuali 9i nu a uniunii acestor proprietari avind in cetate

o existente distincti de indivizii particulari"6) - ceea ce Max desemneazi e

comunitatea formate printr-o articulare de "particularitigi", ;i nu comunita-

tea intemeiati intr-o esen!5 autonomi care ar subzista prin ea ins59i 9i care

arresorbi sau care arasumain eafi ingele singulare. Dacd, prin urmare, comu-

nitatea esle "instituit i inaintea producqiei", acest faPt nu inseamne ce e o

fi ingi comuni care ar preexista oPerelor, gi ar trebui si f ie infbptuit5, ci e

ca o fi inqi in comun a fi ingei singulare.Aceasta inseamne ci articularea din care e alcituitd comunitatea l i din

care ea se impdrtigegte nu este o articulare organice (degi Max nu tt ie se

o desemneze altfel). Firi indoiali, aceaste articulare este esengiale fi ingelor

Singulare: acestea sint ceea ce sint in mesura in care Sint articulate unele cu

Celelalte, in misura in care sint repartizate gi impirtdgite de-a lungul l inii-

lor de fo45, de cl ivaj, de risuci re, de gansi etc., a cdror relea constitu ie faP-

tul-lor-de-a-fi-in-comun. lar aceasti condigie inseamnd in plus ci aceste fiinge

dngulare sint, unele pentru celelalte, scoPuri. Aceasta ajunge se tnsemne,

potrivit unei implicagii necesare, ci ele se raPorteaze impreunS, in orice prr-

vinqi ; i in orice fel, din sinul singularit igilor lor gi in jocul articulSrii lor, la

Ototalitate care constituie scopul lorcomun - sau scopul comun (comunita-

&a) tuturor f inalit iqilor pe care ele le reprezintd unele pentru celelalte 9i unele

lmpotriva celorlalte. Acest fapt s-ar asemina agadar cu un organism. Cu

toate acestea, totalitatea sau intregul comunitiqii nu este un tot organlc.

Totalitatea organicd este totalitatea in care anicularea reciProca a PAr-

f lor este ginditi potrivit legii generale a unei insrrumenrari a cirei co-opera-

r€ produce gi intregine intregul ca forme 9i ragiune finali a intregului (ceea

ce, de la Kantincoace cel puqin, este gindit drept "organism": nu e sigur ce

Un corp viu nu se ginde;te decit potrivit acestui model). Totalitatea organi-

C[ este totalitatea operirii ca mijloc gi a operei ca scoP. insi totalitatea comu-

nitlgii - ingeleg prin aceasta: a comuniteqii care rezisti propriei sale infrptuiri

- esre un tot al singularit igilor articulate. Articularea nu este organizare. Ea

nu trimite nici la motivul instrumentului, nici la cel al operiri i 9i al operei.

Articularea nu are de-a face, ca atare, cu un sistem oPeratoriu de finalitigi= degi ea poate intotdeauna, fhre nici o indoiali, si f ie raPortate la un ast-

Fl de sistem sau sA-i fie integratd. in eains4i, articularea nu este decitimbina-

rea, sau mai exact jocul imbiniri i : ceea ce are loc acolo unde piese diferite

Ec i lt ing fXri a se confunda, aluneci, pivoteazi sau se ristoarni unele peste

nllelc, una la l imita celeilalte - tocmai la l imita sa -, acolo unde aceste piese

rirr;ylirre ;i distincte se Pliazi sau se inalfe, se curbeaz5 sau se intind impreu-

rrA 1i rrrrglc prin celelalte, frrd ca acestjoc reciProc - care rimine ffri ince-

F F nr l M'rr . . t I t r r r r : , l ' l i ' t r r l r ' , v , , l l l , 1 ' t . r I

| ( l ' r

tare, in acelati timp, un joc intre ele - si formeze substanga gi puterea superioari ale unui Tot. Aici insi, totalitatea este ea insdgijocul articulirilor. De aceeirun tot de singularit igi, care este de-a dreptul un tot, nu se inchide asupnllor pentru a le ridica la puterea sa: acest tot este in mod esengial deschidere:rsingularit iqilor in articulagii le lor, trasarea gi pulsagia l imitelor lor.

Aceasti totalitate este totalitatea unui dialog. Existi un mit al dialogului: mitul unei intemeieri "intersubiective" 9i intrapolit ice alogos-ului gi a aocvirului siu unitar. Existd. intreruperea acestui mic dialogul nu se mai fact'auzitaici decit ca gi comunicarea incomunicabilei singularit igi/comunitdqrNu mai ingeleg (in mod esengial) ceea ce vrea sd (imi) spund celdlalt, ci ingelericd, iati, celSlalt vorbegte gi cI existi o arhi- articulare esengiali a vocii gi .rvocilor, care constituie fi inqa in comun: vocea este intotdeauna in sine articLrlat i (d i fer i td de eains5gi , d i fer ind de sine), g i de aceea nu exist iVoc€d., . ,vocile plurale ale fi ingelor singulare. Dialogul, in acest sens, nu mai e "insuflcgirea ldeii in subiecgi" (Hegel), nu e ficut decit din articulagii de guri: f iecar.'articulate pe ea insdgi sau in ea insigi, gi in fala celeilalte, la l imita ei gi .rceleilalte. in acest loc care nu este un loc decitin misurain care este spagierea unei f i inge singulare - spati indu-l de sine gi de ceilalgi -, gi care i l corrstituie de la bun inceput ca fi ingi de comunitate.

Aceasti arciculare a cuvintului, dialogul, sau mai degrabi impirt5gire,rvocilor - care este de asemenea fi inga-articulati a cuvintului insugi (sarrfi inga-sa-scrisi) -, este, in sensul pe care incerc sI i l comunic, "l i teratura"(la urma urmei, artainsigi igi datoreazi. numele aceluiagi etimon al imbinirrr

9i a l d is-puner i i imbinir i i ) .Nu e nimic exagerat in a spune ci, la Max, comunicatea este o comrl

nitate a l iteraturi i * sau cel putin ce ea deschide spre o astfel de comunit;rte. O comunitate a articuleri i, gi nu organiziri i , gi tocmai din acest ftrotiv .comunitate care se situeazi "dincolo de sfera producgiei materiale proprrLrzise", acolo unde "incepe implinirea puterii omenetti care e propriul s5u 1t'1,adevirata domnie a IibertS.qii"z.

in referirea la o astfel de formare, nu arfi exagerate decitincrederea acordaci in aparenge epitetului "omeneasce": intruci! comunitatea neangajat, r,com u n itatea anicu liri i n u ar putea fi doar omeneascd. lar asta, d i ntr-u n nr,,tiv de o simplitate extremi., dar decisivi: in migcarea adevirati a comunitilrr,in f lexiunea (in conjugarea, in dicgia...) care o articuleazd, nu e niciod;rt,rvorba despre om, e intotdeauna vorba despre sfiryitul omului. Acesta nu irrseamni nici scopul, nici sivirgirea sa. Asta inseamni cu totul altceva: l irrrrta pe care omul singur o poate atinge, 9i, atingind-o, si inceteze si f ic tL r.rromenesc, Prea omenesc.

Omul nu se transfigureazd,nici in zeu, nici in animal. Nu se transfigrrr, ' ,rzi in nici un fel. Rimine om, fhri de naturi, fbri. imanenqi si f lr.1 tr,rn',cendengi . insi r iminind om - la l imi t i (este oare omul al tcevr r lcr r r , ,

7. Kar l Mnrx, ( I ayrrs, l ) l ( ' iadr ' , vol . l l , p1r

l l l { r

I 4rJ l I , l f {8

l imiti?) -, nu face si se manifeste o esenqe omeneasce. DimpotrivS, lasi

sl apari o extremitate unde nu poate avea loc nici o esenle omeneascS.

Aceasta e tocmai l imita care este omul: exPunerea sa - faptul siu de a fi

expus mo4ii, celodalgi, fiingei-in-comun. Adiciintotdeauna, pentru aincheia,

singularit igii sale: expunerea lui singulari la propria-i singularitatea'Fiinga singulare nu este nici f i inga comuni, nici individul. Existi un con-

cept al f i ingei comune gi al individualului; existi o generalitate a comunulut

9i a individualului. Nu existi un concePt al f i ingei singulare. Nu existifrnpri

singulari, existd, ceea ce e cu totul altceva, o esenfiale singularitate a fiinpeilnsegi (f initudinea sa, in lexicul lui Heidegger). Adici "f i in9a singulari" nu

este o specie de fi ingare printre fi ingdri. intr-un anumit sens, orice fi ingare

este absolut singulari: niciodati o piatri nu ocupi locul unei alte pietre.

lnsi singularitatea fi ingei (altfel spus faptul ci f i inga se di una cite una -

ceea ce nu are nimic de-a face cu ideea de indivizibil i tate, din care este fa-

bricat individul; dimpotrivd, singularitatea fi inqei singulare divizeazi la ne-

sflrgit fiinga gi fiingirile, sau, mai degrabi, divizeazi fiinga fiingirilor, fiin9i

care nu este decit prin gi ca aceaste diviziune: singulari/comuni) - singula-

ritatea fi ingei este singulare plecind de la l imita care o exPune: omul, anima-

lul sau zeul au fost pini acum diversele nume ale acestei l imite, ea insigi

diversi. Prin definiqie, faptul de a fi asrfel exPus sortette riscului - sau tan-le i - unei schimbir i de ident i tate. Nic i zei i , n ic i oameni i , n ic i animalele nu

eu certitudinea identitdgii lor. Ei impirtigesc astfel o l imittr comunl - la care

ei stnt intotdeauna expugi amurgului lor, aga cum sti mf,rturie, de pild6,

amurgul zeilor.impirtfuirea acestei l imite seamini, pini la a se confunda, cu inlingui-

rea in care mitul gine impreunl l i structureazd oamenii, zeii, animalele 9iiotalitatea lumii. insi mitul enungi necontenit trecerea l imitei, comuniu-

nea, imanenta, sau confundarea. Scriitura, in schimb, sau "literatura" inscrie

fmpirtigirea: la l imiti, singularitatea se deschide gi se retrage (adicd nu se

manifesti niciodati ca indivizibili: ea nu este operi). Fiinqa singulari se mani-

ftstl la limiti: astatnseamne ce ea nu se manifesti decit ca fiind impirtigiti.

O fi inji singulari ("voi" sau "eu") are exact structura;i natura unei f i inge

de scriituri, a unei f i inqe "l iterare": ea nu e decit in comunicarea, care nu

lmpdrtigegte, a trasirii gi a retragerii sale. Ea se oferi' se line in suspensie.

Ce devine fi inga singularl in comunicarea scriituri i? Nu devine nimic ce

ntr c deja: devine propriul s5u adevir, devine purgi simplu adevdrul.

t ceea ce rimine inaccesibil gindirii mitice, Pentru care "problema adevi-

nrlrri nu se mai pune", cum scria Benjamins. in mit, sau in l iteratura mitici,

exr."tcrrlt:lc nu sint oferite in singularitatea lor: ci trisiturile particularitigii con-

A Fu, l f i . t , , , . , t t l , , t t , l t , / t l

&i

tr ibuie la sistemul unei "vieti exemplare" din care nimic nu se retrage, in carr'nimic nu rimine dincoace de o l imitd. singulari, in care, dimpotrivi, totrrlse comunici gi se impune identif iciri i (acest fapt poate avea loc, o amirrtesc, atit in lecturi cit gi in scriituri: e o chestiune legati de modul de inscriert',de operare sau de suspendare a naturii de operi a operei in comunitatc)

Ceea ce nu inseamnd cd l iteratura mitici ar f i doar aceea a eroului, i lt imp ce l iteratura adevirului arfi aceea a nu tt iu cirui anti-erou... Despr,altceva e vorba, nu despre modele sau genuri l i terare. Totul se poate ju<.rin toate genurile. Ci este vorba despre o existengi comunitari a operei - orrcare arfi genul sau eroul sdu: Ajax, Socrate, Bloom, teogonie, discurc asupr,,metodei, confesiuni, comedie umanisau divini, nebuniazilei, amintiri le un,',fete din popor, corespondengd, uri fagi de poezie - in misura in care comr rnicarea acestei opere, in loc si o implineasci, o lasd neimplinit i 9i suspen,l,rimplinirea figurii eroico-micice pe care nu poate sd nu o propuni (f iguni ,,unui erou in sens strict, f iguri a autorului, f iguri a l i teraturi i insegi, sau .rgindiri i , sau a comuniciri i , f iguri a ficgiunii sau figuri a adevirului...). C;r, rsuspendarea operei este oferiti acolo unde scriitura nu implineSte o figurd, s;rrto figurare, gi unde, prin urmare, nu propune o figur5, sau nu impune corrginutul sau mesajul exemplar al f igurii (exemplarinseamni, deopotrivi, l , 'gendar: mitic).

Ceea ce nu inseamnl ci opera renunqe definit iv si mai prezinte vrcrrlmodel: cici, in acest caz, ea nu arfi niciodati o operi, ar lua sffrsit inairrr, 'de a existae. Daci este operi, sau daci se infbgigeazi ca operi, ea se prol )r Ine cel pugin pe ea insigi (daci nu cumva in acelagi t imp pe eroul siu, ;rrrtorul siu etc.) ca un parcurs care trebuie si f ie exemplar, oricum 9i orr,,rde pu9in. in final, insi, ceea ce in operd rispunde in acelagi t imp scriitrrrlgi comunitigii, e acel ceva prin care un atare parcurs exemplif ici (daci rrr,r,e un exemplu... ) l imita - suspendarea, intreruperea - propriei sale exempl,r r rteqi. De de ingeles (de cit it) retragerea singularitdgii sale ;i comunici ar r ',r ' ,ta: cifiin,tele singulare nu sint niciodati, unele pentru altele, figuri fondat(),rr'.originare, locuri sau puteri de identif icare fbri rest. Suspendarea opere r ,rr"loc in comunicarea retragerii singularit igii pe l imita insi; i unde singtrl,rrrtatea se comunici in exemplaritatea sa, pe l imita pe care ea igi face ,sr ,/ ' ' ,

face propria sa figuri gi propriul siu exemplu. Acest fapt nu are loc, de lrr rrr,tseami, in nici o operd: acest fapt nu are niciodati loc intr-un mod exemplar', trr' rprintr-o estompare, nici printr-o scoatere in evidengi, insi poate fi impii r t.r.,rrde toate operele: e un fapt oferit comunit5gii, pentru ci e acel ceva prirr , . l ;comunitatea era expusi in operi ca suspendarea naturii sale de opcr,i

Aici, eroul mitic - 9i mitul eroic - igi intrerupe figura gi epopeea" Ll .,; ,r rr r.adevirul: ci nu e un erou, nici micargi nicidecum eroul scri ituri i sau ;rl lrr, 'r.rturi i. Ci nu existi erou, alrfel spus ci nu existi nici o figuri ci lrt.r,1 .r.,r lre

9. Funcgiunea const i tut iv i a exemplar i t . lq i i in l i tcrr t r r r l cr t r ' , r r r , r l r : , r r .1 i r , l r ' , , , l r t r r r r r , i l , . . ' ,

sul str ict a l cuvintului dc c i t rc l ) l r i l ippr ' l , r r our ' l , r l ' , r r t l re, in rpcr r , r l t r r " ly ; ro1ir ' r1, l r r t ' . , , ,

Mi mcsis dcs articulalins, l ' , tr ts, I l ,rrr rrr r,u ror r, l ( l / 5

I l )H

1i sl prezinte de una singuri eroismul viegii gi al mo4ii f i ingelor comun sin-gulare. El spune adevirulintreruperii mitului siu, adevirul intreruperii tutu-ror cuvintelor fondatoare, a cuvinlelor creatoare gi poietice, a cuvintului caretchematizeazi o lume gi care oferi f icgiunea unei origini ; i a unui sffrgit. Elpune astfel ci intemeierea, poiezia, schema sint intotdeauna oferite, fhrd

lfirgit, tuturorgi f ieciruia, comunitiqii, absenqei de comuniune prin care noicomunicim gi prin care noi ne comunicim, nu sensul comunitigii, ci o rezer-vd infinitd de sensuri comune 1i singulare.

Daci eroul, in scri itura comunitigii, traseazi intreruperea mitului eroic,

lsta nu inseamnd ci gestul siu ar f i l ipsit de ceea ce poate nu trebuie sI}nai numim eroism, dar care, neindoielnic, e cel pugin curaj. Vocea singu-hrf, a intreruperii nu e o voce lipsit i de curaj. Totugi, acest curaj nu e - cumtm fi gata si credem la prima vedere - curajul de a spune ceva a cirui afir-

mare s-ar dovedi periculoasi. Desigur, un astfel de curaj existi - insi cura-jul lntreruperii conste mai degrabi in a indrizni si taci sau, pentru a o spuneIntr-un fel mai pugin sumar, el consti in a liisa fi se spund ceva ce nimeni -

ft ici un individ, nici un puftetor de cuvint - nu ar putea spune: o voce care

flu ar putea fi vocea nici unui subiect, o rostire care nu ar putea fi sentinqai unei inteligenge, ;i care e doarvocea gi gindirea comunitigii in intreru-

mitului. Deopotrivi, o voce intrerupte;i intreruperea, fhri voce, a fiecireii generale sau particulare.

***

In aceasta conste ceea ce am numit, in mod provizoriu, "comunismul

Ceea ce ar trebui ingeles prin aceasti formuli nu se potrivegte intruic, in definit iv, nici cu ideea de "comunism", nici cu ideea de "l iteraturi",

forma in care dispunem de ele. "Comunismul l i terar" nu e denumit ast-decit ca provocare - de;i aceasti denumire nu renunli si f ie, in acelagi

, un omagiu necesar fagi de ceea ce comunismul gi comunigti i, pe depane, l i teratura gi scri itori i, pe de alta, vor f i insemnat pentru o epoci a

noasEre.

E vorba de fapt de o afticulare a comunitigii. "Articulare" inseamnS, in-fel, "scri ituri", adici: inscrierea unui sens a cirui transcendenqi sau

e indefinit gi constitutiv aminati,diferit l (differ6e). "Comunitate"

, intr-un fel, prezenga unui fapt-de-a-fi- impreuni a cdrui imanengiimposibil l , devenind, in caz contrar, lucrarea sa de moarte. Asta presupu-

ri rrici arta l iterarS, nici comunicarea nu pot rispunde dublei exigenqe

! "r.orrrurrisrnului l i terar": sfidarea imanenqei fXri cuvint gi, deopotrivi, al tsr et te l t ' t rqci Verbul u i .

At c,r,, l;1 cxil lcrrl i : "comunismul l i terar" existi pentru ci existi comunita-l11r,i o1rr,r;1, intotdcauna, gi care rezisti in sinul oricirei colectivit igi gi

lF i r r i r r r - r ( ) r r ( Jrui i r r t l iv i r l , 1 i pcntru cI se intrerupe mitul - suspendat, intot-p:ar i i ra, i r rn l r . r I r t r l r 'proprr , r , , , r ( ' r1unl ; l rc. Al t fe l spus: gindirea, pract icaghFi l r r l r . l r r , l i r r , r vnr r l , , r , , r l l r r r r r r . r r t i t r r l , t r i pr i r r ( i r r ( ' nu t 'x ist l s ingular i -

l l l , l

tate decit expusi in comun, gi comunitate decit oferiti la limita singularrtigilor.

Toate acestea nu determini un tip specific de socialitate gi nu intemeiazi o politici - daci o politici poate fi cumva "intemeiati". insi definegtr,cel pugin o l imiti, unde orice polit ici se opregte gi incepe. Comunicarea cart,are loc pe aceasti limitl gi care, in realitate, o constituie, pretinde acest mo(lde a se destina in comun pe care noi i l numim o polit ici., acest mod de ;rdeschide comunitatea ei insegi, mai degrabi decit unui destin sau unui vrrtor. "Comunismul l i terar' ' indici cel pulin acestfapt: comunitatea, in infinrta ei rezistengi la tot ce vrea si o desdvirSeasci (in toate sensurile cuvintului),inseamni o exigengl polit ici de nereprimat gi ci aceasti exigengi polit ic;\pretinde, la rindul ei, ceva de la "literaturi", inscrierea rezistenqei noastr('inf in i te.

Ceea ce nu definegte nici o polit ici gi nici o scri iturS., f i indci trimitt,,dimpotrivi, la ceea ce rezisti oricirei definigii gi oricirui program, fie ci sinrpolit ice, estetice sau fi losofice. Ceea ce nu se impacS. insi cu orice "polit icS "

gi cu orice "scriituri". Toate acestea desemneazi o opgiune pentru rezistenl;r"comunisti literari" care ne precede mai degrabi decit o inventim * carcne precede din strifundul comunitSgii. O polit ici ce nu vrea si gtie nimrrdin toate acestea e o mitologie sau o economie. O literaturi care nu vrc;rsi spund nimic despre toate acestea e un divenisment sau o minciuni.

Aici trebuie si mi intrerup: gie igi revine si lagi si se spuni ceea (r,n imeni, n ic i un subiect , nu arputeaspune, gi care ne expunein comun.

PARTEA A PATRA

DESPRE FI I NTA-I N-COM U N

Irli

I( D t st'ttt. t t tN 1 n-lt't-<.ctuuN)

Ce poate fi mai comun decit faptul de a fi, decit f i inia? Noi sintem. Ceca

ce impirtSgim este fi inga sau existenia. Nu sintem aici pentru a impirtlgi

non-existenga, care nu e de impirtSgit. Fiinga nu e insi un lucru Pe care

l-am poseda in comun. Fiinqa nu e cu nimic diferit i de existenqa de fiecare

dati singulari. Vom spune agadar ci f i infa nu e comuni in sensul unei pro-

priet5gi comune, ci ci e in comun. Fiinga este in comun' Ce poate fi mai

rimplu de constatat? $i, cu toate acestea, ce a fost mai Pufin cunoscut, pini

Bcum, de ontologie?Stntem departe de a fi ajuns in punctul in care ontologia ar trebui si se

ofere nemijlocit gi neintiaiatintr-o formi comunitari. in care fiinp s-ar retrage* potrivit celei mai stricte logici a retragerii gi a diferengei sale - in fiinga-in-

comun a celorexistente (ca si nu mai vorbim aici de extinderea "existengei"

la toate fi intir i le sau micar la unele dintre ele, oameni, animale etc.). Co-

munitatea fi ingei - iar nu fi inga comunitSgii - iati despre ce trebuie si f ie

vorba de acum inainte. Sau, daci preferagi: comunitatea existengei - iar nu

esenga comunitif i i .(Cu toate acestea, nu e sigur ci punctul ontologiei comunitare poate fi

"atins" precum o etapi reperabild intr-un Proces progresiv al cunoagterii

f i losofice. Comunitatea fi iniei nu este doar un anume adevdr nepitruns ori

lcoperit de o tradigie indi{it individualistS, solipsistd sau monadist5. Expe-

ficnga acestei comunitiqi e frri indoiali ingropati, la rfndul ei, in toati aceasti

ffadiqie 9i, din motive neindoielnic principiale, ea nu e accesibil i decit unei

praxis acirei ocultare "teoretici" e, Pentru a sPune astfel, constitutivi. Ex-

perienga fiinqei-in-comun e fhri indoiali gi mai evidenti 9i inci 9i mai retrasi

;i, cum s-ar putea spune intr-un anumit lexic, mai "nereflectati" decit evi-

denga caneziani a existengei - care, Pentru Descartes deja, e o evidengS 9io experiengi comune. insi aceasti "nereflectare" degine, ca "praxis", intrea-

ga putere a subversiunii.sau a revolugiei permanente care constituie ceea ce

le numette "gindire". - ins5, oricum ar sta lucrurile, nu ProPun astezi decit

degajarea condigii lor prealabile de primire a "gindiri i", in acest sens.)

lmitind enunqul tezei lui Kant despre fiingi, am Putea sPUne: Comunitatea

nu este un predicat al fiinlei sau al exktenyei. Nu schimb'im cu nimic conceptul de exk-

tcnfd adduglndu-i sau retnd$ndu-i caraderul comunitdlii. Comunitatea este pur ;itimplu instituirea reald a existenfei.

Aceasti imitare are filrd, indoiali o anumiti valoare pedagogice. Ea tre-

buie sI ne faci si ingelegem ci faptul de a fi-in-comun sau faptul de a fi-cu

nu se adaugi in mod secundar gi extrinsec faptului de a fi-sine 9i faptului

de a fi-singur. Mai mult, ea ar trebui si ne faci si tnqelegem c5, de pildi,

r:erril ce Heiclcggcr a numit Mitsein, gi chiar Mit-da-sein, inci nu e gindit la el

( rr rlcl i(rl l i tatea ti cu hotirirea cuvenite. Ar trebui intr-adevir ingeles ca"rrr i t " nu i l cal i f ic i pe "sein" (ca gi cum f i inga ar subzista deja pr in ea insigi irrtr-un fel anume, ca gi cum fi inga ar f i sine, altfel spus ca gi cum fi inqrrur l i sau ar exista in mod absolut), gi ci "mit" nu i l calif ici nici mlcar pt'"dasein", ci i l constituie in chip esenlial. intr-o germani baroci, ag spun('ci e vorba despre "seindamit", sau despre un "cu" ingeles ca modalitatr,proprie, exclusivd gi originari a faptului de a fi- in-deschis sau a faptulurde a f i -deschisul .

insi aceasti imitare igi denungi numaidecit caracterul impropriu. Cdcrse presupune ci existenga - ginditi ca predicat - se adaugi conceptului unurlucru (ceea ce Kant neagi). insi existenga in ea ins5.9i si in virtutea tezei lr-rrKant (care, transformati, o di pe cea a lui Heidegger, teza diferengei ontologice, ea insS;i tezi-l imiti a oricirei teze ontologice), nu e un concept (e unconcept-l imiti, spune Kant) gi nici un lucru. Existenga este "simpla instituirea lucrului . Fi inga nu e aic i n ic i substanj ig i n ic i cauzi a lucrului , c i un faprde-a-fi-lucrul in care verbul "afi" are valoarea tranzitivl. a lui "a institui", incare, insi, "a institui" nu instituie nimic altceva (gi in virtutea a nimic altccva) decit pe (gi in virtutea a ceea ce este) fiinga-aici, fiinga-aruncati, abandcrnate, oferite a existengei. (Aici nu e un sol pentru existeng5, ci faptul siu dt.a avea loc, survenirea, venirea sa - adici, fn egali m5.suri, diferenga sa, n'tragerea sa, excesul sdu, excrierea sa.)

Spunind ciin felul acesta comunicatea este instituirea existenjei, spunerncd ea este instituirea instituiri i . intr-adevdr. Spunem ci, in definit iv, comunir,,tea este modul determinat de a institui instituirea (fi ingei, in consecinqi)Cum si intelegem acest lucru?

Acest lucru inseamni ci, in existengi ti ca exisrenle, instituirea (acea S,,tzungactive, care, la Kant, se deosebegte de Position) nu instituie niciodat,run existent, precum un lucru distinct, independent, raportat la unitatea ;,unicitatea esengei sale. in existent e vorba de existengi;i nu de esenge. Exi,,tenla este esenga, daci vregi, insi in misura in care este instituit5.. in institu,re, esenga este oferiad. Aldel spus, este expusd faptului de a fi - sau de a exis,,,- in afara fi ingei ca simpli subzistengi sau ca imanengS.

in subzistenga imanenti, nu existi srne. Existi o esenge, cu predicatt '1,'sale - insi nu gi un srne al acestei esenle sau pentru aceast;. esenga. Nici mit ,rrnu putem spune in mod riguros despre ea ci ar f i "prezentl, siegi"/"pre.,t 'rti intru sine". Sau, aceaste prczenge este de asa naturi. incit se confurr,t.icu noaptea unei absenfe in care nu se poate distinge nimic.

in instituire - adic5, vegi f i ingeles, in ex-punere, in fi inga-abandonarir rr,lume - esenta este expusi. Expusi la ce? La nimic altceva decit la srnrr. ( r.r ' .rce poate fi formulat intr-un mod foarte hegelian (de fapt, ontologia c()nr r rlt59ii nu are alti sarcini decit si radicalizeze sau si agraveze rzra girrdirr,;r lirrr1,.r

9 i adi fere/anqei sale,gindireahegel ianiaSinelui) : cscnlacstccxprr : , ; i l , r ; , r rlui de a fi din sine, pentru sine 1i intru sine cecA ('r 'cn csrc n sirrt,. ( irr l,,rr, l , ,.ceea ce Heidegger enunle in teza desprc nalunr dcr/rrnrl itr iv,Lr' it ,r rxt.,t{.n!r.r,insi acest enunq arc ncajunstr l t l t - l vol t l , t r r t t ty ' r 's t t l t r t r i t r r t t t t r , I r l r ' , r , l , r ; , r r l ,

echivocului unei aproprieri individuale, subiective;i unilaterale, in ciuda

tcmei inrudite cu privire la Mitsein, care, din acest motiv, trebuie radicalizatr , lndul lu i . )Sinele la care expune existenja nu este o proprietate subzistenti preala-expunerii gi care s-ar media dialectic. $i asta pentru simplul motiv ce

ftl inefe" nu exist5. Sine este nn " cazregim", intocmai ca gi se pe care i l du-gi intocmai caSi cel'dlalt (a cirui particularitate de "cazregim" o eviden-

L6vinas). Sine nu are nominativ, ci e intotdeauna declinat. E intotdeaunaiectul sau complementul unei acgiuni, ale unei adresiri, ale unei imputdri.

" n u "este" decit intru sine, din sine, pentru sine etc. $i oricit ar pireaparadoxal, sine nu e subiect. Afi intru sine, gi nu a fi sine, aceasta e condigiaa fi a existengei, ca expunere. Sau: sine este fiinga in cazul regim, gi nu

un ak caz al fiingei. Aici mde (cadere, casus) fiinga, acesta e accidentulidere) si'u esengial, sau accidentul esengei in misura in care este gi nu sub-

Slne este survenirea, venirea, evenimentul de fi inqi.Astfel, va trebui si spunem cd., in sine, esenga nu este nici subzistenga gii proprietatea sa, ci faptul de afi intru sine, de a fi expusi decliniri i exis-

i. Esenqa este in sine existengi - in cele din urm5, e ceea ce vrea sd spu-

9i axioma lui Heidegger potrivit cireia existenta este esenta Dasein-ului.s-a intimplat si transcriu acest lucru spunind ci existenga este fXri esen-E fhrd indoiali o formuli uti l i . Dar e mai corect, mai precis - dar 5i maii l - si spunem ci esenga esengei este existenta. Totugi, pentru a nu l isa

noui esenpi si se transforme in supra-esenqe, in temei sau in sub-

, va trebui precizat ci , in acest enun!, "este" trebuie si ia valoarea

itivi pe care Heidegger (in Was ist das, die Philosophie?) incearcd si i-oie ca adevirata sa valoare, de alt fel imposibi l de semantizat, sens

itiv care tranziteaziintregul "sens". intreaga ontologie se reduce la tran-itatea fi intei.Esengase expune in mod esengial existengei. Ea expune sinele faptului de

fi-intru-sine. fntru-sine constituie aceasti margine, aceaste limiti sau acestiu al decliniri i in care sine e"de la sine" celdlalt inaintea oricirei distribuiri

aceluiagi gi a celuilalt (ag putea spune: raportul, insi suni Prea exteriortru ceea ce nu permite separarea interioarelor gi a exterioarelor). Sfue nu

doar, agacum vreaHegel, conttiinta-de-sine care are nevoie sifie recunoscu-

H pentru ase recunoatte, gi nu e doar, ata cum spune L6vinas, "ostaticul"

teluilalt. El e "in sine" cazul regim, alteritatea decliniri i sale. Faptul de a fi-

l lne este faptul de a fi intru sine, a fi - expus-siegi: insi sine, in sine insugi,

llt e tlccit expunere. Faptul de a fi-intru-sine inseamni a fi-intru-expunere. in-

!€arnrrl a fi- intru-celSlalt, in misura in care, in definit iv, "celi lalt" decliniftf ir r irrc q;i pentru sine" declinarea de sine. intreaga ontologie se reduce la

lccrt f irpt de a-fi- intru-sine-intru-celi lalt. Esenga nu este aici, in mod tranzi-

fiv, t lr.r it cx1:uncrea subzistengei sale: faga expusi a subzistentului, care nu

€rr t t ,1 r lcr i t i r r r r r lsurnincareesteexPuse,peveci inaccesibi l ig i inapropr ia-

bi l i l , rntrrr l r r , ' r r r t r r r l r r r l rz istcr t l r ' i , [ ) ( ' r - ] t rLr ccntrul s iu dens, opac, neexpus)

i l i la l r r t t l ' , , r , l r r ' t t l i t l , l r l ' .1) l l l t ( ' I r t t ,1 l , r ( , l l ) , i1, l l l ( 'x ls l ( ' l r t .

Ceea ce e cu neputintS. de expus (sau de prezentat) e ceea ce nu exist,iDimpotrivi, existenga nu e decit prezengaintru sine unde intru declind,difer,t,altereazi in mod esenqial sinele pentru il f inla, adici pentru a-l exista, adt, ,tpentru a-l expu ne. Faptu l-de-a-deven i-si ne "al" sinelu i e un fapt de a deven,imperceptibil, arspune poate Deleuze: imperceptibil oricirei atribuiri de est,"g5. Devenirea-sine este extensia indefiniti a suprafeqei pe care se expLrr.su bstanga. E agadar u n fapt de a deveni-celSlak care nu cunoaSte nici o mediu ,a aceluiagi gi a celuilalt. Nu existi o alchimie a subiecgilor- existi o dinarrlci extensivi/intensivi a suprafegelor de expunere. Aceste suprafege sint lirr rrtele pe care sinele se declinS. Ele alcStuiesc impS.rtigirea in fiinqi a existentulr rr

Ceea ce vom transcrie astfel: nu existd comuniune, nu existi f i ingd r,,muni, existd fi ingain comun. intreaga ontologie, f i ind aceasti logicl ;r lringei in sine ca fi ingi intru sine, se reduce astfel la acest i?-comun al lr"intru-sine. Aceasti "reducqie" sau aceaste reevaluare totalS sau oc€?Sti rev.lugie a ontologiei e fhri indoialS, ceea ce ni se intimpli, inc5. greu intrevizrrrde la Hegel gi Max, Heidegger gi Batail le. Sensul f i ingei nu este comun r Iir-comunul f i intei tranziteazS. intregul sens. Sau: existenga nu este decit r ' ,misura in care este impirt5gitS. Dar aceaste impirtSgire - pe care am l)ltea-o desemnacaaseitatea existengei - nu distribuie o substangi sau un s('r ' ,comun. Ea nu impirtigegte decit expunerea fi ingei, declinarea sinelui, , ' ,tremurarea fbri chip a identitigii expuse: ea re impirtigegte.

l

t l(Srrusur iN couuN)

Filosofia gi comunitatea par indisociabile. intre fi losofie ;i comunitate arlxista, pare-se, nu numai o comunicare, ci gi o comunitate necesari. Acestlucru e valabil pentru intreaga noastri tradigie, precum gi pentru modul nos-hr cel mai obignuitin care ingelegem aceste cuvinte: "filosofie", "comunitate".

ce desemneazi al doilea cuvint nu reprezinti doar o tem5. pentru ceeadesemneazi primul, ci am putea ar5.ta ci, de fapt, comunitatea este tema

tuturor temelor filosofiei, gi ci, mai mult, ea excedi sau precede "tematicul"Insu5i in filosofie. inainte ca filosofia si-si stabileascivreun "obiect", ea arfi

fapt al comunitigii, "filosofarea" ar avea loc in comun, in ;i prin acest "in"nu ar fi nimic colectiv 9i care s-ar sustrage la infinit opozigiei gi cupluluiidual/colectiv"). N, intimplitor, fbri indoiali, evenimentuI numit

", sau notat "ManC', a avut loc mai intii ca eveniment al unui raportinat cu filosofia (cu "suprimarea" filosofiei in "realizarea" ei).

Admit'nd ci filosofia reprezinti interogagia, sau afirmarea, sensului, arspus ci, in ceea ce o privegte, comunitatea oferi modalitatea acestei

ii sau a acestei afirmagii: cum poate fi impinigit sensul (7), sensulacestlogos carein el insugi inseamnE impdrtdsire (partigie gi repartigie, dia-

ie, dialectici, diferengi a identicului...). Sensul este comun, comunicant,icat, in comun prin definij ie. Presupunind cI existenga mea "are" un

", el este ceea ce o face si comunice gi ceea ce o comunici unui alt lucrumie. Sensul constituie raportul meu cu mine, in misurain care eu sint

la ceva din cel6lalt. O fiingi fb.ri o altd fiingi (sau f5.ri alteritate) nuavea sens, ea nu arfi decit imanenga propriei sale instituiri (sau, ceea ce e

i lucru, a propriei sale presupuneri infinite). Sensul sensului incepind cuI "sensibil" si in toate celelalte sensuri, este acesta: a se lisa afectat de

exterioritate. a fi afectat de o exterioritate si. de asemenea. a afecta o exte-

tate. Sensul stl in impirtigirea unui "in comun", lucru valabil gi pentrufiguri ale sensului care i l reprezinti ca fi ind incomunicabil sau inchissubiectivitate fbri iegire sau ca non-sens. - Reciproc, se pare ce ceva

genul unei "comunitit i" implici o fi losofie sau ceva de genul f i losofiei,Igirea articulati a unui sens care di loc tocmai comunitiqii.

$i totugi, acest mod de a vedea lucrurile se vede imediat combitut deeltd viziune, la fel de tradigionali gi de obignuit5. Comunitatea nu se re-

gte in fi losofie. Ea vede in fi losofie o atitudine sau o tehnici separate,It, "elit istd", (care scurtcircuiteazl comunicarea), 9i care nu i i propu-

rr irnic altceva decit nigte utopi i de comunitate, cu care ea nu poate face

. Sau, tocmai invers: f i losofia gi comunitatea se recunosc prea bine,i r letr t i [ lc i l in in ldptuirea unei f i inge comune (care e gi sensul lorcomun,

! l arrr indtrrora), iar, in acest caz, comunitatea se sufocd, in vreme ce gindi-

F€d +.r ( l ( ' . , t r ,ur ,1 ( t r . r ' ; r cc s-a numit " total i tar ism").

' , i r l t tor l l r r ' l r o, t t r f i i t t orrr i t l r , r ; r1 ic, r r ra i puqin obignui t i , g i care incepe

f t r l i r l i r ; l I r r t r ' , i l , l rv, ' r , , , ' r l r iPr;1i r r r , r i t r r r r l t s l r t r r t ; t i l l t tq in c l l rc, mai

T'

i l

nlult si lu mai pufin explicite sau recunoscute, din gindirea noastrd comun,r( tocmai din ceea ce se cuvine si nu l is im si devinS "comun", banal , prrnrit, sedimentatintr-o pretinse evidengi). Vreau si spun: "sffryitul f i losofiei"in diverse feluri, opuse uneori intre ele, f i losofi i au fhcut din acest sffrgit t '

temd, gi poate chiar tema tuturor temelor contemporane (faptul ci exist,rin acelagi t imp o ideologie a refuzului acestei "teme", faptul ci tema nu r'

evidenti in sine gi trebuie discutati gi examinati, asta are in cele din urm,'mai pugini importanji). "Sffr; itul f i losofiei" inseamni cel pugin faptul t,,f i losofia se ;t ie ajunse la implinirea ei (ceea ce e cu totul altceJa aqadar de, ir

disparigia ei), la implinirea intregii ordini de semnificagii Pe care le putt ',,comanda ceringa sa de sens. intregul semnificat posibil este semnificat sar r,

altfel spus: totalitatea s-a semnificat, semnificatul e egal cu semnificabilrrl(ceea ce constituie un alt aspect al sensului sau al postulir i i /ogos-ului: lo1i,cd, ragiune ce di seama de toate ragiunile). Din acest motiv, t i degi putcr"cu sigurangiinmulgi la nesffr; it enungiri le de semnificagii, frri opreli;te d,r,in fond...9i fbrd risc, sensul ult im al sensului f i losofic s-a adeverit: in toat,formele sale (cunoagtere, istorie, l imbaj, subiect etc. - gi comunitate), ac(",lsens nu e nimic altceva decit auto-constituirea cu sens a sensului, altfel sprr'identitatea fi ingei ; i a sensului, sau a prezengei la sine a fi ingei ca subiectrvrtate absoluti l.

Nu intimplitor ideea de comunitate i lustreazi cel mai bine aceasti tr l

t imi (gi deci primi, fundamentali) gindire a fi losofiei, aceaste desiviryr,a gindiri i . Fie ci este vorba despre comunitatea indrigostigilor, a familr, ,

a unei Biserici sau a unei natiuni suverane, ea este rePrezentate drept ct', , '

ce se constituie din sine, prin prezenga la sine: sensul legituri i, adicd leg;irrr

1 . Hegel: "absol utu I este subiect", altfel spus, ceea ce este in sine, separat de tot (care este I (,1 r , I I

g i fXr is idepindidenimic,estecaatare"pentrusine"gi "pr insine".Raportul s iuct t . ' , ' .

ii constituie fiinqa gi fiinqa-se. lstoria filosofiei contemporane, prin Marx, Nietzsche gi I lr r" ,, r t

p in i laHeidegger,Wit tgensteingi Derr ida,nuaoperatcuoal t inecesi tatedeci tacec,r , , r ,in ea insigi, intoarce impotriva ei insegi necesitatea hegeliani: nimic nu ar apdrea nic i., Lrt :

ca "fiingi", idee, ideal sau intrebare privitoare la un "sens al fiinqei", daci un fapl rl lrr,,t,,

nu arfi ireductibil anteriorsau exterior"sensului" siu sau, altFel spus, daciovenire in prt:, rr1'z

a f i inqei nu ar f i i reduct ib i l i la or ice prezengi- la-s ine, gi nu ar surveni intotdeauna i t r r r r r r r , .

acestei prezenge-la-sine, ca depirtarea sa gi ca diferenga/diferanga sa (sau ca acest /,//r, .rl

f i ingei pe care Deleuze i l preia pentru a- l p l ia gi mult ip l ica din nou). - Al t fe l spus, l ) r ' r r l r t r ;

ne servi de o al td celebr i formul i hegel iani : daci "realul este ragional" , in ul t i t r . i , t l r l , . :

acest lucru nu trebuie si se intimple "din cauza" unei identitigi intre real gi raliorr.rl (.rlrt' t

la ce bun si mai enungim o tautologie?), c i tocmai din cauza unei d i fcrcnqc i t t t t l t , r l : 'raqional - iar ceea ce numim "raqiune", deopotr iv i ca sens gi ca gindirc, v i l t r ( ' l ) r r

" . r ' , ' , '

s teapr inurmareinart iculareaacestei d i ferenEe.Ceeacenuinseamnini t t t i r r r t , t i l ) r ( r r , l ' , ! icer inqade a regindi intreaga noastr ig indire a "realului" (a sensibi lu lu i , i t r orpt t l t t t , , r r r ' r t . r . ,

a istor ie i ,aexistengei -af i ingei) ,g i deopotr iv i intreagagindirea"ral i r l r i i " ( , t l t t t t l r . r ; r t l r r r r .

prezent i r i i , a gt i ingei , a f i losof ie i ) . Ceea ce nu e pugin lucru. Nt" t t tc , t f l , i r r r rh ' r t t l , t t t rv, ' l l l 1 ' , .miselor - g i nu e vorba numai de o sarcinS. raqional . i , c i t l t ' t t ts l t r t t t ' ( . t lvr ' r t r t t r l l t , l , 'comunit ig i i ) g i de o venire "reale", cu prtv i rc la car( ' r r t r ptr l ( ' r r t l ) ' ( ) t ' r , r r t r , r , l r ' , t l , . t t r , t . , , r

neprogramabi l . - intr-un sens, " f i losof i ; r" r r r r ; r l t rst r t i r ior l , t t , l . r t i t r l l r r l , t t " ; r ' \ / r ' r r r . , , r , . l ' ,

efect iv, i r r faptrr l cf t 'c t iv dt 'a f i in r otnun.

l l t {a;

rainsegi, existi dinaintea relatiei, ceea ce e acela;i lucru cu a spune ci rela-gia existi dinaintea legituri i sau, mai degrabi, ci., in consecingi, cele douisint pur gi simplu contemporane, ci sint o singuri interioritate intoarse spreea insi;i. in felul acesta gindim, oarecum invincibil, atit iubirea cit gi contrac-tul social. in general, ne reprezentim comunitatea sensului - comunicareagi comuniunea sa - ca fiind contemporan d prezengei reale a tuturor ti a tutu-ror lucrurilor, ca adeverul intern al acestei prezenge 9i ca legea sa de produce-re (inclusiv atunci cind ne gindim cA toate acestea sint realizate progresivde citre o lstorie, sau cA sensul nu apare decit "in afara" "acestei" lumi,sau ce nu existi decit sensul "acestei" lumi, gi ci e l ipsit de sens...). Aceas-ta este logica pe care o marcheazi "sffryitul" filosofiei - gi al comunitigii potri-vit f i losofiei: f i inga comuni se constituie din ea insigi ca propriul seu sens.Acest sens este atadar in mod necesar sensul unui sfirgit: gel gi desivirgire,sffr; it al istoriei, solugie final5, umanitate implinit i. Doar sivirgirea este au-to-suficienti. $i tocmai aici se desivirtette comunitatea, intr-un egec dura-bil sau intr-o catastrofh teribili: iubirea, Statul, istoria nu igi afli adevdruldecit in trimiterea la moarte. Fiinga sensului, sensul f i inqei sint sacrif iciul lorpropriu si comun.

Ci f i losofia isi atinge "sffrgitul", ceea ce inseamni agadar ci ea atinge- gi ci atinge intr-un fel foarte material, in comunitatea lbre de comunitateamoryii prin sers, sinucidere gi micel, micinare gi deznidejde - l imita cireianiciodati n-a incetat s5-i f ie hirizitd, pe care a recunoscut-o gi pe care aevitat-o in acelagi t imp (ce altceva e de fhcut cu o l imiti? dar cum altcum-va e de gindit l imita?, tocmai asta e in joc ata cum vom vedea): surprindereafiingei ca sens, a sensului ca fi ingi. Pur gi simplu, dacd ne e ingiduit sispunem asrfel, problemaexistenlei. $i problema daci, in ce fel gi pini undee o "problemi" ca atare (o problemi supuse acestei logici a fi ingei ; i a sen-sului). Cici f i losofia insigi, ajunsi la l imita ei, afirmi faptul ci existenla,ra€ste o auto-constituire a sensului, ci ne oferi mai degrabi f i inga care prece-de sensul sau care-i urmeaze sau care-l excede, fhri si coincidi cu el $i careconstd in aceast5 non-coincidente...

De unde apare negretit gi efectul comic al filosofiei: ea se aventure€rzeplntr la cele mai indeplrtate margini ale mizei sale, rateazd cu sigurangi realulexistenlei - gi nu e departe sirealizeze cu sigurangS ratarea, uneori pini lagrozlvie (facegi socoteala erorilorgi grqelilorgtiingifice, morale, estetice, po-l i t icc ale f i losof i lor) .

(irni inchipui cd nu existi un singur fi losof adevirat care si nu fi fostf rirrrintat, cel pugin o dati in viagi, de nelinigtea acestei deriziuni. Nu existirrir i rrrrrrl r.are sit nu-gi f i mSrturisit, cel putin o dat5, faptul ciintreagatru-r l i . r l . l i r r r l r r r r , r l r , rs i cu o grcutate inut i lS gi grotescd, acolo unde existenga,vtc( . r , nro.rr t r ' ; , I l i r r . .ctr . l r , , l ru<rrr i ; r , inf ima dcnsi tatc a cot id ianului o va f i

I r r r cr l , r t r l r r r t l t , learrn,r l r , l t ' , le l t , r r t t ' Nrrrx i . , t ; i r r i r . i r r r ru l r - , r rc s; l r ru f i r i r dr '

toate acestea - gi uneori, neindoielnic, acest ds sau aceaste grimasi rdminesttrpinul locului, iarfi losoful nu mai lucreazi decit din obignuinqi, din iner-gie, din orgoliu sau din lagitate, neindriznind si se desprindi de ceea ce i-aservit de identitate gi de indeletnicire. - Reciproc, comunitatea nu il tolereazidecit capricios sau ironic pe acela care o trideazi ca nimeni altul. - intr-unsens, singura intrebare arfi aceasta: cum se face cE inci mai existi filosofigi de ce comunitatea le face in continuare loc? Oare de ce n-a dispirut aceastifuncgie o datl cu ceutarea pietrei filosofale? imi vegi spune: intotdeauna scmai gisegte un loc gi pentru cit itori i-n stele. Firi indoiali. insi nimeni nuconfundi rolurile. Fiecare tcie sau presimte, la urma urmei, diferenga intreacela care ghicegte realitatea ascunsi gi cel care se intreab5 asupra sensulurunui real care se sustrage. in comunitate se gtie, nu ce e discursul filosofic,ci ce inseamnS "gindire" gi ci nu e acelagi lucru cu "claryiziunea". intrebareaar suna agadar mai degrabi astfel: ce este aceasti stranie luciditate a comu-nitigii? acest fel de a face loc fi losofiei gi de a o gine la locul ei? - Si nu-mispuneti ci imi arog dreptul de a vorbi in numele comunitSgii, de care meseria mea de filosof m-ar gine de fapt la distangS. ltn in egald mdsurd de comu-nitate, ceea ce reprezinti o condigie materiali/transcendentali a meserieimele. Adici, in aceasti meserie, am de-a face, intre altele, cu gindirea necesitigii gi a deriziunii gindiri i .)

Pe l imita ei, f i losofia are agadar de-a face cu faptul ci sensul nu coincide cu fi inqa sau, mai dif ici l gi mai exigent spus, cu faptul ci sensul f i ingei nrrsta intr-o coincidengi a fiingei cu ea insigi (cel pugin atita vreme cit fiinga t'presupusi a fi locul sensului, gi inci a unui sens prezentabil in identitatc,rideali a unei semnificagii auto-constituante: exemplul privilegiat - comunitatea, sensul comun al f i ingei comune). E agadar l imita pe care comunitatc,lse suspendi la r4ndul ei: nu existi auto-comunicare a sensului, iar comunitirtea nu are poate sau, mai ales, nu esce nimic comun. Nu poate fi vorba nrr. rmicar - mai ales - de co-umanitate, de co-naturalitate sau co-prezenfe crlceva dintr-o lume care i-ardeveni de nelocuit pe misuri ce o cotropettcLa l imiti - la l imita comunitigii, a fi losofiei - lumea nu e o lume- e o ingrdmddire, gi poate o nelume.

Aici am ajuns - e ceea ce ne definegte epoca, o epoci pe care n-o putorlgindi, la urma urmei, decit ca pe o l imiti de epoci, dacd prin "epoc;1"ingelegem o formi sau un aspect al "lumii". Semnificagii le sint suspendirrr.Nu mai putem spune "iati sensul, iatd co-umanitatea, 9i iattr f i losofia r.rsau iati f i losofi i le ei, in competigia lor fecundi...". lar gestul f i losofici sr. rnfbjigeazi intr-adevir ata cum este; gol, golit, ca gi cum ar fi de reinvcntirt, ;,rnu de reinventat pentru a descoperi alte semnificagii, ci doar pentru ir nr.r nr,i lf i decit la l imiti: un gest inspre sensul sensului, un gest insprc o cxtcriorrt.rl lnebinui tS, inapropr iabi lS (gt im doarat i t : sensul r r r r i5 i l roate ; r1rro1rrr . r rc.r l r r l .existenga, sensul nu est( . auto-const. i tu i rc,r (u h(,n. , . r e. .err1r i r ra l r r l r r r ) .

l /0

Acesta este "sensul" tuturor temelor majore ale gindiri i contemPorane,ci e vorba de "fi ingi", "l imbaj", "celi lalt", "singularitate", "scri itur5",r r r r resJ ,

rimesis", "multiplicit igi", "eveniment","corp" sau de inci multe altele.

diverse forme, care nu sint neapirat compatibile intre ele, de fiecare dati

vorta de ceea ce, in lexicul tradiqional al doccrinelor, am Putea numi unism al adevirului inapropriabil. Ceea ce nu vrea si spuni in nici un caz

al adevirului absent".

nl

i l l( irv-covuNur)

Dar in ce fel poate fi "prezent" adevirul, cum poate veni el la prezen\ede acum inainte, de vreme ce constituirea unui sens comun ;i a fi inqei-co-mune a sensului e abandonat i pe l imi ta sa?

Comunitatea trebuie, probabil, si ne dea citeva indicii. Sau, mai exact,"sftrgitul" aproprieri i sensului comunit5gii e cel care ar trebui si ne dea aces-te indicii (sffrgitul aproprieri i "iubiri i", a "familiei", a "statului", a "comuniu-nii", a "poporului" etc.). La acest sffqit, la aceaste l imiti unde ne afl5m,rimine totu;i - 9i deci apare - acest fapt: cd roi sintem aici. Epoca limiteine abandoneaziimpreuni pe l imiti, cici altfel nu arfi vorba nici de "epocd"gi nici de "l imiti", iar "noi" nu am fi aici. Rimine acest rest de comunitate(presupunind ci inainte sau altundeva va fi existat altceva), faptul ci sintem /n comun in sau fagi cu dezlegarea sensului comun. Cel pugin sintemunii cu algii sau impreun5. Lucru care apare ca o evidengi de fapt, cirei. 'nu i i putem da nici un statut de drept (nu o putem pune in raport cu nicro esenge de co-umanitate), dar care persistd gi care rezisti, de fapt, ?ntr-urrfel de insignifiange materiali. Putem oare incerca, pe l imiti, si descifrinraceasre insignifiangi?

Sintem in comun, unii ca algii. Ce inseamni acest "in" gi acest "cu"? (Sar.r,altfel spus, ce inseamni "noi" - ce inseamni acest pronume care, intr-urrfel sau altul, trebuie inscris in orice discurs?)

Nu e numai, nu e atit problema unei semnificagii, ci e problema loculu,,a spagiu-t impului 9 i a modului , a regimului semnif icagiei in general , daci ,

adevirat ci sensul comunicS, se comunici; i face si se comunice, prin def inigie. E 9i motivul pentru care aceasta descifrare nu poate fi doar fi losofic,r,mai mult, ea nu poate avea loc decit la sffr; itul f i losofiei - gi a oricirei lt,gici, gramatici gi l i teraturi in general: "noi: persoana inti i plural", si luirrraminte la dif icultatea acestei simple desemniri...

"Cu", " impreuni" sau " in comLrn" nu inseamni de buni seamS "urrrrin al9ii" gi nici "unii in locul celorlalgi". E vorba despre o exterioritate. (Nr, rmicarin iubire nu sintem in celi lalt, ci numai in exteriorul celuilalt, iar., 'pi lul "in" mama lui e 9i el, degi intr-un cu totul altfel, exteriorin aceasti rr 'terioritate. Nici in mulgimea cea mai strinsi nu sintem in locul celuilalt.) I ),rrasta nu inseamni nic i numai " l ingi" sau'Juxtapuqi" . Logica lu i "cu" , lfaptului-de-a-fi-cu, Mitsein, din care Heideggerface contemporanul gi corr'1.,t ivul lui Dasein - e logica singulari a unui interior-exterior. E poate chiar lt 'r"ca singularit igii in general. $i astfel arfi logica a ceea ce nu aparSirrl rrr,,interioritSgii pure gi nici exteriorit igii pure. (La drept vorbind, ir(( '51(',r ,,confundi: a fi pur gi simplu in afar5, in afara a tot ce existir (l lr solul ), ,,insemna a f i pursi s implu in s ine, in afar i de s ine, la s inc i r rstr i , i r l t r , t r I ' t t , tposibi l i tatea de a se dist inge ca un "s ine insu; i " ) . O loqrt i i , r l i r r r r t ' r , , , ,ceeintredoi saumai mulqi g i apa4inetuturor; i n i rn; i r tLr i , l , i r , r , r i r r r , r , r l ' , ,q in e.

l t l

(Nu e sigurci aceastl logicd se rezumi la om sau chiar la fi ingele vii.Oare pietrele, munli i, corpurile unei galaxii nu sint impreuni intr-o anumitiprivingi, alta decit privirea noastri indreptat5 spre ele? E o problemS, aceeaa comunitigii lumii, pe care o vom lisa aici fbri r ispuns.)

Logica faptului-de-a-fi-cu igi are mai intii de toate corespundentul in ceeace am putea numi fenomenologia banalS a grupurilor neorganizate de per-soane. Cdld.tori i dintr-un acelagi compartiment de tren sint doar unii ali-turi de ceilalgi, intr-un mod accidental, arbitrar, cu totul exterior. Sint frriraport intre ei. Dar, in egali misuri, ei sint impreuni ca 9i cil i tori ai aceluitren, in acelagi spagiu gi pentru acelagi timp. Ei se afli intre dezagregarea"mulgimii" gi agregarea "grupului", ambele posibile, vinuale, apropiate infiecare clipi. Aceasti suspendare constituie "faptul-de-a-fi-cu": un raportfbri raport sau o expunere simultani. la raport gi la l ipsa de raport. O atareexpunere se infir ipi din iminenga simultani a retragerii gi a veniri i raportu-lui, pe care o poate decide cel mai neinsemnat incident - sau, neindoielnic,mai tainic spus, care nu inceteazi si se decidi in f iecare clipi, intr-un senssau in celi lalt, intr-un sens;i in celi lalt, in "l ibertate" gi in "necesitate", in"consti int5." 9i in "incongtiengi", decizie indecisi a stri inului gi a aproapelur,a singuritdgii gi a colectivit igii, a atragerii 9i respingerii.

Aceasti expunere la raport/non-raport nu este altceva decit expunereasingular i t ig i lor unele la al te le. (Spun: s ingular i t ig i , pentru c i in joc nu sintnumai indivizi, cum ne-ar putea l isa sd credem o descricre facil i . Colec-tivit igi intregi, grupuri, puteri, discursuri se expun aici, atit "in" f iecare indi-vid cit; i intre ei. "Singularitatea" ar desemna tocmai ceea ce, de fiecare dati,alcituiegte un punct de expunere, traseazi o intersectare de l imite, pe careexisti expunere.) A fi expus inseamni a fi pe l imitS, acolo unde existd deo-pocrivd interioritate si exterioritate, gi nici interioritate, nici exterioritate.Ceea ce nu inseamni incd nici md.car a fi "fagi-in-fagi", ci e ceva anteriorpriviri i in ochi, anterior capterii sale sau a capturdrii unei prizi sau a unuiostatec. Expunerea precedi orice identificare iarsingularitatea nu este o iden-titate: e expunerea insi; i, actualitatea sa punctualS. (insi identitatea, indi-v idual i sau colect iv5, nu e o sume de singular i t ig i : c i este ea insi ; i osingularitate.) E faptul de a fi "in sine" potrivit unei impirtigiri de "sine"(diviziune gi distribuire) constitutiv de "sine", o ectopie generalizati a tutu-ror locurilor "proprii" (intimitate, identitate, individualitate, nume), care nusint proprii decit in misura ?n care sint expuse pe l imitele lor, de cdtre l imi-tele lor gi ca aceste l imite. Ceea ce nu inseamni ci nu existi nimic "pro-

1rriu" gi nici ci propriul este in mod esenqial afectat de un "clivaj" sau de o"sc'hizi". inseamni mai degrabi ci "propriul" este fdrd esenli, expus.

A<:est mod de a fi, de a exista (existi oare un alt mod? fiinga nu ar fi agadaririr iodati "f i inqa", ci intotdeauna fi inja modalizati in expunere) presupunel.rptrrl ci rru cxist{ f i ingi comuni, substanji, esenge sau identitate comuni(cxprrrrr ' r r . , r nu ( nn() i l i tc prcsupoziqie--gi tocmai astainseamni in pr imul r ind"rr ,1 ' r1111'1, ' "1, r | { 'xr ' , t ; t l i in l , i r ) r ( ( )J l l r t . /n (cLr, lat inesr-ulcum din "comunitate")nl r l { ' . , { ' r r r r ' , r ; . t vn 'u l r r r , t , l , r l rc l , t t rct . r l , t r , i r ' , t r lcv i i r ' , t t t , t r t ' l i t t i i t l r t ' l l t r ic st . t

h

lrr lrt, i intrc doi termeni aflagi deja la dispozigie, intre doui existenge date. Arrlt,scrnna mai degrabi. o fiinglca relagie, identici cu existenga insigi: cu venirealrr cxistengi a existengei. insi nici "f i intd" si nici "relagie" nu sint de-ajuns casii numeasci acest fapt - chiar gi aga puse intr-un raport de echivalengi., cuatit mai pugin cu cit nu avem aici o echivalengi de termeni, care arinsemnatot o relagie exterioari cu "fiinga" gi cu "relagia". Ar trebui mai degrabi si nehotdrim si spunem c5 fiinta este i/r comun, fbri a fi vreodati comuni.

Nimic mai comun decit faptul de a fi: e insigi evidenga existengei. Nimicmai pugin comun decit f i inga: e insi; i evidenga comunicdgii. $i una 9i cealalt isint puneri in evidengi ale gindirii - nu insi gi filosofii ale evidengei. Cici fiecareo impirtigegte pe cealaltd ti ii retrage evidenga. Fiinja nu e de la sine pro-pria sa evidengi, nu e egali cu sine gi nici cu sensul siu. Asta e existenga,asta e comunitatea, gi asta le expune. Fiecare e punerea in joc a celeilalte.Ceea ce ein joc o dati cu /n comunul: ceea ce di joc, gi nagtere, gindiri,

9i pini gi 'Jocul" acestorcuvinte in care, de fapt, nu se expune nimic maipugin decit comunicarea noastrd (ea insigi expusi acestui "fhri nimic incomun", "fhri comuni misurS" a l imbii cu transluciditatea pe care o presupunem intr-o "comunicare" care arfi aceea a unui presupus sens comun,gi nu aceea a lu i "noi") .

Miza in comunului. A gindi ftri odihni acesc lucru inseamni. "filosofie",sau ceea ce mai r5mine din ea la sffrgit, daci mai rS"mine cumva in comun,inseamnd politici, arti, sau ce mai rimine din ele, inseamni a merye pe strad;i,a trece frontiere, inseamni sirbitoare ;i doliu, inseamni a fi pe baricade ,sau intr-un compartiment de tren, inseamni a tt i cum capitalizeazi caprtalul comunul ; i cum il dizolvi pe in, inseamni a ?ntreba mereu ce vrea s.lspund "revolugie", ce vrea si triiasci revolugia, inseamni rezistengi, existenl,r

***

Fiinga "es!e" acest in (ar trebui spus: f i inga e in acest "in", iniuntnrl ,rceea ce nu are inlSuntru), care divide gi imbini deopotrivS., careimpdrtd;egr',l imita la care se expune. Limita nu e nimic: ea nu e nimic altceva decit at r",rabandon extrem in care orice proprietate, orice instanqd particular5 dc 1rr, 'prietate, pentru a fi ceea ce este, f i ind ceea ce este, este mai inti i l ivrati t 'xt, 'r iorului (care nu este insi exteriorul vreunui interior...). Putem oan:11irr, lracest abandon in care se manifesti propriul - f i ind mai inti i , adici ri l ' l ,r rrrceput, de la capit, de la l imita proprietigii sale, primit, perceput, sirrrl i t, .rrrrr '..minui t , dor i t , respins, chemat, numit , comunicat? in real i tntc, , r r r ' , , t , r l , , r r rdon e anter iornagter i i , sau nu e nimic al tceva deci t naEtcrca i r r . , , i i r , r r r l r r r rta nattere pini la moartea care-o sffrgegte dcs.ivir; irrd ;rburrtlorrrrl l ,rr ,rr r".tabandon nu abandoneazi dcci t f i inqci- in-cornrrr , , r r l i r , i r r i r i r onrrrrur.rr ' ,1nic i con-rurr i t i l i i , < i r 1 i ( r . ln i l ( ( 's t ( ' , r ; r r l i r r r l t r ' nr ' , t , l r ( r ' ( l { ' r ( ' ( { ,1) l , l r r ' . . ,1r , r r

| ) ' l

inregistrare. Insi abandonul "comunici" el insugi, comunici singularitateaei insegi printr-o infinitd "exterioritate" gi ca aceast6. infiniti "exterioritate".Abandonul face si se manifeste propriul (persoani, grup, adunare, socie-tate, poporetc.) expunindu-|. Heideggerdd acestei surveniri numele de Ereig-nis, adicd "propriere", dar de asemenea gi mai intii de toate "eveniment":evenimentul nu este ceea ce are loc, ci venirea unui loc, a unui spagiu-timpca atare, trasarea l imitei sale, expunerea sa.

Putem oare expune aceaste expunere? o putem prezenta sau reprezen-ta? (gi ce concept ar fi potrivit aici? sd fie oare vorba de reprezentare, desemnificare, de punere in sceni sau in joc? si f ie nevoie aici de discurs, degesturi, de poezie?). - Putem oare prezenta sensul acestui ir i-comun, sin-gurul care oferi posibil i tatea sensului in general?

Daci o facem, daci atribuim ;i daci aritim fiinga (sau esenga) acestuiin-comun, gi dacd, prin urmare, prezentem comunitatea ei insegi (intr-un popor,un stat, un spirit, un destin, o operi), sensul astfel (re)prezentat destraminumaidecit intreaga expunere gi, o dati cu ea, sensul sensului insugi. Dardaci nu o facem, daci expunerea insigi rS.mine neexpusi, altfel spus dacireprezentim faptul ci nu e nimic de prezentat din ir-comun, decit doarrepetil ia unei "condigii umane" care nici micar nu ajunge la o "co-umanr-tate" (condigie plat i , n ic i umand gi n ic i inuman5), sensul sensului se nirurede asemenea, totul se ristoarni in juxtapunerea fhrd raporturi ; i f ir i sin-gular i t ig i . ldent i tatea unului sau ident i tatea mult ip lu lu i (a non- ident i tSqi i )sint identice gi nu ajung la expunerea plurali a lui in, la expunerea nodstrd.

Orice am face, totugi, sau ce nu am face, nimic nu are loc, nimic nu arecu adevirat loc decit aceaste expunere. lar necesitatea sa este insdgi des-chiderea a ceea ce vom numi libertate, egalitate, dreptate, fraternitate - fhrda ne putea opri aici asupra acestor cuvinte. Totugi, daci nimic nu are locdecit aceasti expunere - adic5, dacdfringain comun rezistd invincibil comuniu-nii 9i dezagregirii -, aceasti expunere, aceasti rezistengi nu sint nici ime-diate 9i nici imanente. Ele nu sint un dat pe care ar trebui doar si-l adunimpentru a-l afirma. Desigur ci fiinga-in-comun insisti gi rezisti - fapt frri decare eu nici micar nu ag fi pe cale si scriu iar, dumneavoastri sd cit igi. Darasta nu inseamni ci e de-ajuns si o spunem pentru a o expune. Necesita-tca fi ingei-in-comun nu e aceea a unei legi f izice,iar cine vrea s-o expunitrebuie de asemenea si i se expuni (e ceea ce putem numi "gindire", "scri i-turi", pl impirtigirea lor). Dimpotrivi, aceasta e complacerea care ameningiorice discurs al comunit5gii (gi pe al meu, in consecingi): de a crede ci (re)-

1rn'zinti, prin propria sa comunicare, o co-umanitate al cirei adevdr nu estetotuqi o esenfa dati gi (re)prezentabilS.

(-eea ce astezi e dat, semnificat e mai degrabi de ordinul identit igii larrerf i rg i t d ia lect izate a ident i t ig i i g i non- ident i t ig i i (unu/mult ip lu, indiv i -r h r.rllr'olc<'tiv, congtiingi/inconttienfe, voinjd/fo4e materiale, etici/economieetr ) . l \ r , r l r , r ; i tocrnni acest lucru i l infXgigim pr in numele de " tehnic i" : co-i l i l t , i l i l l , t l r ' , r i lnr ' r , i l1 rrr r r , r r r i t , l l i , ( ) t ornuni t ; t t t 'dc opcral iuni g i nu de existen-

1r " l r . l r r r r r , r" , r r l r . r l i t lornr,rr l r . , , , iv i r , ; i t , i , r t r r r t ' i torrs l i t r r i r i rct lpr<>r ' r ' l r f i i r r l t ' i

ir ,r \(.nsului, cit gi forma hiperbolicd a infinitei lor disjuncgii. E ceea ce face( rl l)utin[i alternanga recurente gi invariabil i de atitea secole a valorizdrilor

1i clcvaloriziri lor acestei tehnici. Dar ar f i gi ceea ce - ceea ce e gindit in mod

confuz prin "tehnici", si nu ceea ce se petrece in sateligi sau in fibrele opticene-ar ascunde in "dat" ceea ce continue sdfie oferit ca in. Nu ne apropri-

em gi nu ne instipinim asupra a ceea ce e oferit. Sau, mai degrabi: in apro-prierea insigi care accepti ti pri megte ofranda, riminem expugi suspendirr r(adici l ibertigii) ofrandei, expugi la ceea ce nu poate fi apropriat din ea.

Se pare agadar ci de acum inainte existi o sarcini indisociabil gi poatcindiscernabil "f i losofici" gi "comunitari" (o sarcini a gindiri i gi a polit icrr,daci aceste cuvinte corespund fhri o alti examinare), care ar fi sarcina de

aexpune inexpozabilul in.Dea-lexpune, adicdde a nu-l Prezentasau rePrezen'ta fbri ca aceaste (re)prezentare sd fie ea insigi, la rindul ei, locul gi miz;r

unei expuneri: nu frri ca, in aceastd expunere, "gindirea" si se expuni rrs

cului gi si se abandoneze "comunitit i i", iar "comunitatea" "gindiri i". Toatc

acestea ar putea evoca numaidecit f igura unei "comunitigi ginditoare/dt'gindire", a unei ministir i din Telem sau a unui cenaclu romantic cu inchipuir r

de republici (si inci de republici de regi...) sau ceva precum un "comLt

nism literar" (m-am folosit odinioari de aceasti expresie insi natura s,r

echivoci mi face si renung la ea: nu e vorba de o comunitate de l iteraqi...)Dar nici nu se pune problema si f im "cu togii f i losofi" (aga cum a Putut n,rdijdui Max), tot ata cum nu se pune problema sd facem "si domneasc;r "

f i losofia (aga cum voia Platon). Sau e vorba gi de una 9i de alta deopotriv.r,una impotriva celeilalte (; i atunci avem o gindire la l imitS, unde nu mai ;rirr r

ce inseamni "fi losofie"), asta insi in misura in care miza nu arfi furnizart',r

sensului gi nici micar de a pune intrebarea privitoare la sens ca o intrebar,'in termeni de fi ingd: careeste sensul? ce sens are fi in9a, daci ea este fi in1,rin-comun? Miza ar f i aceea, nu neapirat opus5, dar cu siguran!5 alta, t l, '

a se expune impirtigiri i lui in, acestei impirtigiri a "sensului" care mai irrtrr

retragefiingasensului 9i sensul f i ingei - saLr care, altfel spus, nu le identi lr,,runul cu celi lalt gi pe fi ecare ca atare decit prin acestin al "comunului", pr t t '

tr-un cu al sensului care dezapropriazdla propriu.Nu c5 "ag avea" sensul, nu ci a; avea sens, ci sint dintru sens gi sint irrl r r

sens, aladar exclusiv la modul f i ingei-in-comun. Un ego sum, ego existtt t,rt, '

nu ar deveni efectiv decit expunind partajul, partit ia acestei f i in;e cxrstt 'r rt,

ca pe evidenga sa cea mai proprie. (Evidenga e insi afi rmati deja de I )t",t, t t t, .

ca evidengi comuni, impirtigit i de togi inaintea oricdrei acccclcrt l,t ' . l ,ttrrtu l de evidengi g i de gindire a evidengei - sau mai degrabi : ; tv i t t t l i t t , l r r . r r

aceaste impirtfuire vatra nepitrunsi a evidenqei sale.)Sintdintru: existenga are loc fi ind expusi Pc accst t l inlru

",rtt ttt, l .t .r,, .t

in. lnseparabi lS,agadar, deunnoi existc im.$i r r ra i t r t t t l t t l t ' , i l t r t ' , t 'p. t t , t l ' t l . t , t r ' r '

du-5i provcni t 'n1;r i t r l r ( ) ( ' l l t l l l ( , l t r ' l i t r ot l t t t t t i t t r , t t l l ( | ( l l l . l l , l r r " , l , r r ( , . t t , t , '

| ! r ,

un subiect determinabil dupd conceptele fi losofiei) enungi gi se enunqS" -prezenga care vine la sine ca l imitd gi pe care o impirtigegre prezenfa.Expozant inexpozabil pe care roi i l expunem totugi in comun.

Vegi f i tentagi si spunegi: iati o descriere astatu quo-ului, daci nu a ori-clrei ortnduiri sociale gi polit ice, cel pugin a democragiei. (Sau, gi mai fhgarnicspus, descrierea unui fel de noumen democratic camuflatin spatele fieciruifenomen socio-polit ic.) Nimic din toate acestea. Ceea ce nu e democraqiefie nu expune nimic (tirania, dictatura) f ie prezintd o esengd a fi ingei sau agensului comune (imanenga totalitari). in ceea ce o privegte, insi, democragiaexpune doar faptul ci. o atare esenli e de neexpus. Firi indoiali ci e riulcel mai mic. Totu;i, i lr-comun-ul, cu-ul se deporteazi: de la inapropriabitaexpunere (neindoielnic enigmatic oferit i intre rindurile Contracrului luiRousseau, gi oarecum in ciuda lui) se trece - deopotrivi prin logica inexpo-zabilului 9i impotriva ei - la spectacolul aproprieri i generale. ("spectacolul":lcest cuvint va desemna aici o expunere intoarsi citre sine, apropriat5, tardebandon - ceea ce, fbri indoiali, situationigti i incercau sd.vizeze prin ace-lcai cuvint. - Cit despre aproprierea generali, e l impede ci ea nu poate fiAstfel decit in mS.sura in care este nemijlocit particulari gi privariv5. ) Apro-

capi ta lu lu i , a indiv idului , a producgiei g i reproducer i i (a " tehnic i i " )& " in-comun", g in ind loc faptului de a avea- loc a in-comunului . Dcmocraqia

Clueaza, a;adar, nu in a reprezenta in-comunul (ca ;r cum ar fi o operaqieCxterioarl), ci in a-l expune, adicd in a i se expune, in ai ne expune, in a netxpune "noud in;ine".

lstoria - o istorie care nici micar nu gine "de istorie", ci tot de actualita-tea noastre - ne-a invljat ce riscuri implicd o crit ici a democraqiei (nimictnai pugin decit exterminarea, exproprierea puri gi exploatarea neinfrinatd.)Sarcina e agadar fbri indoiali aceea de a deplasa insSgi ideea de "crit icd".lnstr istoria ne invati de asemenea care e riscul inscris in ceea ce mai numimlncA "democratie": acela de a ne mirgini la o apropriere violenti., plati, nicifnicar identif icabil i (daci nu cumva, o dati in plus, ca "tehnic5" - intrucit-Va in sensul in care se vorbegte de "misuri tehnice"...), a lui in din faptul-de-a-fi- in-comun. Riscul de a pirisi baricada lui in. Prin urmare, daci nutrebuie si f ie vorba de o "crit ic5" a democragiei intr-un sens obignuit (; i mail ler nu "anti-democratic"!), nu poate fi vorba nici de a rimine la o simpli€vit lcrr j ir democratici. Ar trebui insi s5 fie vorba de a conduce democragiala l,rtul sdu propriu de enungare si de expunere: fagi de ir-comunul aces-tui "l)()por" al cirui nume il poarte frri a-gi f i gisit poace inci nici calea gihir I vot t ' , r ar t iculSr i i sale.

"l r losofi;r" 5i "comunitatea" au in comun un imperativ categoric, ante-i f i r r i orr t , ' r r r , i nror,r l r , (d.rrpol i t ic fhrd echivoc, cdci pol i t icul in acestsens pre-

. Eer lc r , r r r . r . ' r , r l . t . i r r lor s, i i unn( ' . / ( 's i s: ' i c l completeze), de a nu pierde

, l drrr v, , ,1, ' r , ' , r ' r ' . r l r / , { ! ) rur l

a-

Ir l . ' /

--

hl

lJ1. !-lo=F{

T] oz=-{ rn) .

1. Propun aici doar schiga unei posibile expuneri cu privire la gindireaistoriei de astizi. Nu dearolt gi nici micar nu prezint intregul sisrem de teme

9i dezbateri pe care le-ar implica un asemenea proiect (nu deauolt, printrealtele, anumite discugii cdrora le-ar putea da loc tema istoriei la Heidegger,Benjamin, Arendt, Adorno, Foucault, Pato€ka sau Riceur). Tocmai de aceeanu voi marca unele dintre aceste teme sau dezbateri decit prin scurte remarci,

Prezentate explicit ca nigte paranteze.Din acelagi motiv, ve expun mai intii, ca un fel de epigraf teza sau ipo-

teza inspre care incerc si mi indrept: istoria - daci putem lua acest termenfn afara determinagiei sale metafizice ;i deci istorice - nu mai qine inainrede toate de problema timpului, nici de aceea a succesiunii si nici de aceeaa cauzalitSgii, ci de aceea a comunitigii sau a faptului-de-a-fi- in-comun.

$i aceasta deoarece comunitatea ins59i e ceva istoric. Ceea ce inseam-ci nu e nici substangi;i nici subiect, nu este o fi ingi comuni care ar pu-fi gelul gi implinirea unui proces gi unui progres - ci esre o fi ingi-in-comun,

doar survine, sau care este survenirea, un eveniment mai mult decit o. Sau e survenirea fi ingei insegi: non-infinitatea propriei sale existen-

r pe care voi incerca si o prezint ca istorie flnitd.E vorba agadar despre ceea ce se intimpli atunci cind sintem expugi fap-i de a spune: "noi inaugurim istoria". Cu alte cuvinte, istoricitatea caperFormativ mai degrabi decit ca narativitate gi cunoagtere.

2. Acum, putem incepe astfel: ceea ce astizi a fost, ceea ce timpul rlos-recunoatte a fi fost, nu mai este natura (care, aga cum pretind unii, s-a

de mult in istorie), ci istoria insigi.Timpul nostru nu mai este cel al istoriei si, tocmai de aceea, istoria

i pare si f i dispirutin istorie... l- impul nostru este timpul sau un timpgi aceasti diferengi de articol presupune o diferengS capitali in gindi-

istoriei...) al suspensiei istoriei - intr-un sens deopotrivS. ritmic ai nelinig-: istoria este suspendati, flri migcare, iar noi a;teptim, in nesigurangi

Ingrijorare, ceea ce se va intimpla daci ea i9i va relua mersul inainte (daciexistl ceva de genul unui "inainte") sau daci nu se va mai migca deloc.ce e un fapt binecunoscut, inse, aga cum spune Hegel: "Ceea ce e bine-

t nu e cunoscut deloc". Si rezumdm aSadar, chiar daci nu e decitrcPetil ie, in ce consti suspensia contemporani a istoriei.

indi de toate, istoria este suspendati sau chiar incheiatS., ca sens, ca oorientati qi teleologic5, ata cum era ingeleasi de la inceputul gindiri i

t l loderrre ;r isloriei. lstoria nu mai are qel sau proiect 9i, datorit i acesrui fapt,ntai er l r l tFfq()arr . r indiv ic lualS ( indiv idul general sau gener ic) sau per-

!6EtttFr dulon.rt l l i l pF r atr. Man olr i l t t tr i i r si1 o cri t icc irr gincl irca spcculat ivi

tJ lrl

lx)st-hegelianir. Aceasta inseamni totodati, gi prin urmare, ci istoria nurnai poate fi prezentati - pentru a folosi expresia lui Lyotard - ca o "man'povestire", povestire a vreunui m5reg destin colectiv al genului uman (alUmanitigii, al Libertigii etc.), o povestire care era mare pentru ci era nobil.,gi care era nobil i pentru ci era buni in implinirea ei. Timpul nostru este timpul, sau un timp, in care aceasti istorie s-a suspendat ea insigi: rizboiul total,genocidul, cursa inarmiri i nucleare, tehnologia nemiloasi, foametea 9i sir5.cia absoluti, toate aceste semne cel pulin aparente ale auto-distrugerii genului uman, ale auto-nimicirii istoriei, frrd nici o actiune dialectici a negativulu..

(Prima parantez6,: poate cd una dintre cele mai bune prezentdri literare ale acettorlucruri segdsegteincarteaElsei Morante, L'histoire, unromanal cdrui dublufin'tlsun,i astfel: 1)"in acea zi de luni a lui iunie 1947, nefericia poveste a lduzzei Ramundo lud sftrgit" ,i 2) - dupd rememorarea ultimelor evenimente mondiale de dup,i1947 - ";i povestea continud". Ceea ce podte insemna, in egald mdsurd, cd istoricilrtea gi narativitatea au aceeapi "istorie" Si cd, la sfiryitul isnriei ajungem - sau, de fapt.am ajuns deja - la sfirSitul povestirii. AS spune, spre deosebire de Lyotard, al oricant,tip de povestire, mare sau micd. lstoria care "continud", timpul nostru in mdsura nt

ure suwine a timp, continud dincolo de istorie;i de roman sau de mica povestire. Datottt,tacestui fapt, genul literar sau genul de discursivitate aflat in retport cu aceastd "istonltate" ar fi un gen cu totul diferit. Aga cum vom vedea mai tiniu, acesta ar fi un anunn'gen de declarafie, de vestire sau de promisiune.)

(A doua parantezi: nu e lipsit de interes sd remarcdm faptul od dceasta 1t,'vestire a istoriei, de la inceputurile sale sau aproape de la inceputuri, a fost in , ltrl'

straniu implicatd Si intr-o manierd dramaticd, tragld, disperatd chiar, de a inlitlt;",acela;i curs universal de evenimente a cdrui narare trebuia sd ;i-o asume. Hegel, ,r, ''la;i Hegel, vorbea despre istorie ca despre "cel mai teribil tablou" care ne cufuntl,t ,,'

"cea mai adincd, cea mai stAnjenitoare mihnire, pe care nici o alinare nu o poatc I nnl

1.Not4tradudtorului l f rancez):)ean-LucNancyaredactatacesttext inenglezi(spr i j in i t t l t ' I l ' ,beth Bfoomfield... etc., a se vedea nota 84) pentru o conferingd in cadrul Program ru r ,r'

ulTheory delaCalifomia Univenity, lrvine (care publici in 1988 acest text in variantr cnrtl . ] |

Textul de faqi este t radus de Pierre-Phi l ippeJandin (J.-L. Nancygine si subl in ieze ( .u.r t I ' | , ' l

s t ingaci ,anevoios, inopiniasa,al acestui eseuscr is intr-ol imbifoarteprecarst i i l )anrr . t i , ,

definitiv, textul "nu reugegte si spuni ceea ce arvrea si spun5", gi lasi s5 se intr('v.r( l t ' "' r

siv acest neajuns. Ceea ce poate ce nu e tocmai riu, fiind vorba despre o istrrrit'( .rr' 1/,, r"

intregime si vind).Anumite teme abordate aici au fost intre timp precizate in ExpCrience de la lifu:drl, l ',rt r',, ( , r lrl ' '.

1988 lExperienpa libertdlii, trad. rom. de Emilian Cioc ai Ciprian Mihali, ldcl, ( lut. .'{rr) 1l :'in La d4cision d'existence in Sud, numir special dedicat lucri'rii f:iinfd pi liftV, l')t\'t M tt ' r ", ;

acceptat n ic iodat i reprezentarea istor ie i ca subiect . El a insistat [ l ( 'n ' l r . r \u l ) r . r l . r l ' t ' r l r r ' . =

istor ia este "act iv i tatea omului" . in acest sens pc l ingJ numcrorst ' . t l t t ' . ,1t ' . , r r l l I r r , , i I

necesare aic i cu pr iv i re la Man - nu am al t sct lp dcci t s: \ rc t ' l ; t l r t t t r ' ; , r ( i ' . r r l , i l r ' , '1 r r t , , , , '

context is tor ico' f i losof ic cLr totul d i fer i t . l )nr f i ( dc. t t t , t " t i l r r i t r r . i r ro l , l r . r ! ' ' l r r . l . , r ' i ' . 'lnr cnglc/ ; t rnc; t i r tsrr l l< icrr l .1 ( ; tn.nu nunr,r ( ,1 ! .u.1{r" , , lc l r r r r l ' , rpr l , l , r r , r r r . r r urr l t , r r . i , , l , l , .=

l l t r t r t r l i l , - r r r , , , r l r r r r | ) t . i r r r i |x ; r r i r r r i r t r , i l } ' . t . t l r t l r l r r ' . r l . r ( . ' r , l r ' , r ' r r . i l r ' i l r . i l r . r l r l , r t - , .1 | I . . . !

l ) l l r r l )o ' , r l r l , i , r r ' , r ' ,1.1lx l r 'nr 'n1, i I l r ' . , r1 ' r ' t l r l l l , ' , r r r r l r , l , l , l t r l , r r r I l l l t r r r" . , | ) . rvt , l t , r r r , , l l

I l . '

pdni.'2 De la propriile sale inceputuri, istoria ca povestire este gi trebuie sd fie in chipesenlial o teodicee, insd ea rdmine in acelagi timp incremenitd in sentimentul rdu-lui mre sdldgluieye in ea.)

Tocmai de aceea, timpul nostru nu mai crede in istoria ca "vicrenie a ra-giunii", viclenie graie careia rafiunea ar face si infloreascd trandafirur ade-virului ragional ultim. fi ror de aceea, timpul nostru nu mai este un timp capabilsi se simti. gi si se reprezinte pe sine ca un timp care face istoria, ca un timpcare produce miregia lstoriei ca atare. l-impul nostru este constient de el insusica de un timp non-istoric. insi el este totodatd un timp fbri naturd. Deaceea el rimine doar timp al istoricismului 5i al istoriciziri i , ceea ce inseam-ni ci, in intregul siu, cunoagterea (cu excepgia cunoagterii tehnologice carenu are nevoie de propria sa istorie), incapabild si deschidd intru un viitor oare-care (chiar redescoperind uneori ideea de "utopie,'...), ; i incapabil i sd oferevreun prezent istoric, i9i plaseazi roate obiectele (chiar gi obiectul "istorie',ca atare) sub legea unici, vaga gi indefinit i a unei "determiniri istorice", unfrl de sub- sau para-hegelianism, sau de sub- sau para-mafiism. Aceastd "deter-minare istorici" indicS. doar faptul ai once lucru este istoric determinar, darnu gi in ce fel opereazi determinarea, cdci "determinarea" este inqeleasi toc-mai drept cauzalitate istorici, iar istoria este ingeleasi ca o relea comprexa,teatru al acliunilor reciproce gi chiar ansamblu instabil de cauzalit i.gi...

secretul istoriei sti asrfel in cauzalirate, iar secrerul cauzalitdgii srr in isto-rie. Tocmai de aceea, istoria devine o cauzalitate a cauzalitdgilor, ceea ceInseamnS. o producere nesffrgiti de efecte insd niciodara efectivitatea unuiInceput. Se pare insi ci nucleul gindiri i istoriei consri rocmai in probremafnceputului, a deschiderii istoriei sau a inrrir i i in istorie. rstoricismul in gene-ral este modul de a gindi care presupune c6., de fapt, istoria a inceput dejadintotdeauna gi nu face decit si conrinue. lstoricismul presupune istoria inloc si o considere drept ceea ce va trebui si f ie gindit. rar acesr rucru esteadevirat in cazul f iecdrui t ip de istoricism, monologic sau poli logic, simplulau complex, teleologic sau non-teleologic. Aga cum scrie Adorno: "lstorici-tetea este Iipsit i de sarea dimensiunii istorice"3.

Luind in considerare modul istoricizant de gindire, am putea spune cilotul apa4ine istoriei, dar ci nimic nu este istoric. Vreau si spun, bineinqeles,fn reprezentarea gi in intrebuingarea istoriei t impului nosrru. Nu gin si cri-tic remarcabila muncr realizati de istorici prin considerabila remaniere a€unoatterii istorice ftcutd cu ajutorul gtiingelorsociale, al antropologiei, bioto-giei gi fizicii. $i nu vreau si gterg adevirul de negrers, in spegS ci totur - incru-iiv "natura" - este in devenire, ca totul s-a petrecut in chip istoric, inscrisIntrtdeauna in schimbare gi in devenire, purtind intotdeauna nenumiratelennHrci ale acestei inscrieri. De altfel, aceasta esre, in egali mrsuri, condiqia$rrrirrii istoriei: ceea ce implici faptul ci o istorie a numeroaselorgindiri istorice

1 t 'ht l ' " , , ' l ' lw ' ,h ' l ' l l r : l r t r r t ' , l r t [ ru lur l tor t , r . r l i l r , r [ r , rnr |u i ' l , ; r ,29.

t l tNh, ' tL l l . i r i i$,1/r . , r . r l r ! r . i l r r r r r r , . i t , 1 lO/

, I l t . is tor i t . i I Iu arputeaf i n ic iodat ieainsigi is tor ic istS. Eaardobindi unstatut( 1 totul difcrit de propria sa "istoricitate". Dar a;a cum Nietzsche ;t ia deja,

r.tr cit istoria este o cunoagtere mai cuPrinzetoare 9i mai bogati, cu atit mai

pufin lt im ce inseamni. "istorie", chiardaci istoria este totodate un exce-

lenr instrument crit ic gi polit ic in lupta dusi impotriva rePrezenterilor ide-

ologice ;i impotriva puterii lor. Cici, in acelagi t imp, aceasti gti ingi nu

oferi posibil i tatea unei intrebiri radicale cu Privire la reprezentarea - ; i/saLrcu privire la prezentarea - istoriei ca atare. $i tocmai de aceea, acest ter-

men este in pericol f ie si pistreze in mod tacit un fel de accepgiune para

sau post-hegeliani, fie si se reintoarci incet-incet la semnificagia greaci a

istoriei: culegere de fapte.Daci istoricitatea adev5.rului este cel Puqin una dintre caracteristicile cett'

mai importante ale timpului nostru, aceasta arinsemna in primul rind c'r

adevirul acestei "istoriciteqi" nu poate fi infbgigat sau misurat de citre nr< r

o gindire istorici sau anistorici. "lstoricitatea" adevirului nu poate fi doar

o modalitate de a calif ica adevirul (aga cum deseori se ingelege): va fi vorb;r

despre o transformare a conceprului siu, sau agindiri i sale - gi tocmai d|

aceea faptul acesta implici o transformare a conceptului sau a gindMarr

nu a acceptat niciodati reprezentarea istoriei ca subiect. El a insistat mercl

asupra faptului cd istoria este "activitatea omului". in acest sens - pe l ine'r

numeroase alte discugii care ar f i necesare aici cu privire la Max - nu arrl

alt scop decit si re-elaborez aceaste tezi intr-un context istorico-filosof r,

cu totul diferit. - Profit de aceaste primi noti ca se me scuz Pentru engle"'r

mea insuficiente care nu numai ci siricegte l imbajul dar, mai mult, md oblrr', 'la un discurs abrupt... imi exprim insi gratitudinea faqi de cei care m-'r"

ajutatsifaccel pugin posibil iaceasteexPeriengi: Elisabeth Bloomfield, Bry'r"

Holmes, David Carroll. ir i i istoricit igii inse;i, in mdsura in care acea:' l r

"istoricitate" ramine prinsi intr-o gindire preistorici a adevirului...

(A treia parantezei modalitatea de a inlelege totul sub legea "determitt't"'

istorice', ceea ce este intru totul diferit de modalitatea de a gindi istoriciatea adeviinthl

nu a fost, cel pugin dupd 1844, modul de $ndire al lui Maninsu;i, al acestui Nl'tt 'care scria cd *istoria nu face nimic", in;ele$nd prin istorie ceea ce el numea "isl,ttt,'

genului uman ca istorie a $ndirii abstracte a genului uman, o istorie care nu apLttlttt,

omului redl"a, sau ceed ce tot el mai numed "o teorie istorico-filosoficd bund la lr"tt'

a cdrei calitate supremd este de a fi supra-istoricd"s.)

(Apatra parantezd: in acelagi timp - timpul nostru - noi devenim conslir'illt 'l'

faptut cd realitatea nu poate fi separatd de "obiectul literar" (Hayden Whitt) ,'tr, "oferd lecturii. infr e ca;i cum am recunoarte cd istoria este forma nouslrtt ttrrtlt'ttt,i ,'

mitului $i cd, in acela{ moment, in spatele textualittipii gi al subit:clivitdltr, rrtrttut, ,'

4. tt Saintc Famille, idit ions sot i;t les, p. I 1(r

' , l l r l t t t t t r ' t i Mi l i lut i lovsl , t , l { N I l ' ler , r , l , l l , 1 '

I t . l

dnumitd *realitate istoricd", ca dezvoltare reald infinitd sau indefinita a timpului. intrecele doud, noi am fi in suspensie. Fie se intimpld cu adevdrat cevd, ceva ce nu poate ficuprins in reprezentarea noastrd, fie nu se intimpld nimic in nici un fel, poate doar pro-d u ce rea povesti ri I o r i sto ri co-fi xive... ).

3. Acestea fiind spuse, istoria inleleasd filosofic, dincolo de edulcorarea ei istort-cistd, este constitulia ontologicd a subiectului insugi. Modul propriu al subiectivitdlii- esenla gi structura sa - este modul de a deveni sine insugi ce i;i are in "devenire"legea sinelui insu;i, iarin sine - legea I elanul devenirii. Subiectul este ceea ce devineceea ce este (propria sa esenld) reprezentindu-se pe sine insugi sie insu;i (dupd cum

Stifi, sensul origjnal;i propriu al "reprezentdrii" nu este o "prezentare secundd", ci o"prezentare sieli"), devenind vizibil lui insugi in forma sa adevdratd, in veritabilul sdueidos sau idee. Sflr;itul istoriei inseamnd a;adar cd istoria nu mai reprezintd si nici numai reveleazd ldeea sinelui, sau ldeea insdgi. Dar pentru cd istoria metafizicd, dez-voltind vizibilitatea ldeii (;i idealitatea lumii vizibile) dezvoltd nu numai ni;te "confinu-turi', ci se dezvoltd in egald mdsurd ca "Forma";i ca "formarea" intregului sduconlinut (de fapt, veritabila formd ca forma formdrii fiec'irui "con!inut"), vom con-cluziona cd, de acum inainte, istoria nu mai prezintd gi nici nu mai reprezintd vreoidee a istoriei (nici o lstorie a ldeii, nici o tdee de tstorie). ln acest sens trebuie in;eleasa,de exemplu, formula lui Lyotard care declard cd, in sinul 'gindirii critice" de la carese revendicd, nu este loc pentru o "filosofie a istoriei''.55" nu regisim oare aici roc-mai lucrul pe care fi losofia l-ar putea gindi acum? Vreau si spun: si gin-deasci istoria drept ceea ce ar f i per essentiam flri ldcc (ccca cc inscamniIn cele din urmd: peressent iam sine essent ia) , incapabi l i s i devini v iz ib i ld,incapabil i de orice idealizare sau teorerizare, f ie ca istoricisti. Ceea ce nuinseamnS, in schimb, cd ea nu ar f i ceva oferit gindiri i noasrre: iscoricirareaistoriei ar putea fi astezi ceea ce ne provoaci gindirea sd gindeascd in modcategoric "in afara ldeii".

Vom reveni asupra acestui aspect in citeva clipe, dar sd amintim inaintefaptul ci ldeea istoriei - lstoria insdgi ca ldee - si ldeea pe care lsroria ar re-vela-o gi ar produce-o - nu este nimic altceva decit ldeea de umanitate, saua Umanitigii ca ldee, ca formd realizatd. si prezentati a Umanititii. Cu roateacestea (gi micar atit cunoagte timpul nostru), implinirea esengei prezen-tate, oricare ar f i ea (ceea ce este "ideea"), pune in mod necesar capit isto-riei ca migcare, devenire 9i producere a ldeii. Umanitatea implinit i nu maiesre istorici (poate tot asa cum nici lstoria implinit i nu mai este umane... ).l)c. aceea scria Derrida: "lsloria a fost intotdeauna ginditi ca miscare a uneit 't,sorbqii a istoriei" (sau: "Conceptul de istorie nu a prins viagi decit pornindtlt. la posibil i tatea sensului, a prezengei trecute, prezente sau promise a sen-sulrri, a adevirului s5u" - enuntin care"prezengd" corespund e"resorbtiei"T).l:loria resorbitd este istoria prezentatd: prezenla subiectivittilii la sine insd;i, prezenid

f , r , ,1rr , . . I t r r r r , l r / , , , t t l t r r r ' t l l , r , l r l l , t , t t , , . S,r , r . r ,1,1.r 1,r , : , r i t I I r / t rnt ,nh l l t l , r t . , , ,nrn, l r t r

| , ) l , , | , t r l issrnr int t r r r , Scrr i l , p. 20() . Ar r ' , rstr i t r .z, i

t ' lo, '

esenlei timpului gi ca esenfz a timpului, care este prezentul insugi (prezentul trecut,prezentul viitor;i prezentul prezent), timpul m subiect.

Aceasta este contradiQia internd gi ultimd a istoriei. Nu contradiQia dialeaicd

din sinul unui proces istoric, ci contradicfia dincolo Si dincoace de dialecticd (sau in

inima sa), intre istoria in m$care Si istoria resorbitd, intre subiectivitatea ca proces

cdtre sine ins'i;i ;i subiectivitatea ca prezenld sie;i, intre istoria ca devenire Si eveni-ment gi istoria ca sens, orientare ;i ldee. (Lucru adevdrat chiar gi din punctul de

vedere al istoriei gindite cd proces indefinit sau Perpetuu: cdci, in acest caz, subiecti-vitatea se prezintd ei inseSi m procesiunea insdsi sau, ceea ce este acelagi lucru, subiec-

tul a fost, de fapt, dintotdeauna prezent propriei sale deveniri...). Aceasta este strudurade "double bind" a istoriei - ceea ce este uSor de pus in lumin,i in sinul oricdrei teorii

filosofice a istoriei.in mdsura in care istoria s-a resorbit deja in tdee ({ chiar in propria sa ldee), noi

sintem, dacd putem spune astfel, in afara istoriei. lnsd, in mdsura in care aceastd re-

sorbire ("resorbgie") s-a petrecut de fapt ca atare in trecutul nostru recent (sau o datd

cu inceputul filosofei), gi in mdsura in care noi avem deja o relagie "istoricd" cu aceastaresorbire, sintem poate expugi unui alt fel de "istorie", unei alte semnificapii a acesteinofiuni, sau poate unei alte... isnrii a istoriei. incd o datd Man< este cel care scria: "lsto-ria universald nu a existat, de fapt, niciodatd ; in aparenla ei de istorie universald, isto

ria este un rezultat" - iar aceste fraze sint urmate de citeva note: "Existd o dewoltarenecesard. Cu toate acestea, justificare a hazardului (de justificat totodatrd libertatea,intre dlteleB)". intre aceste doud posibilibdfi, a fi in afara istoriei sau a intra intr-o alta

istorie (pentru mre numele de "istorie" nu va fi poate pdstrat) se afld suspensia caft:

ar fi caracteristicd pentru timpul nostru.

4. Dar ce inseamnd "timpul nostru"? inainte de toate, "timpul nostru" inseamn,t

tocmai o anumitd susPensie a timpului, a timpului conceput cd permanentd trecere St

fugd. O purd curgere nu arputea fi "a noastrd". AProprierea Pe care o reveld acest "tt

noastrd" (va trebui mai tirziu sd examindm acest gen foarte special de apropriere) desentneazd ceva precum o imobilizare - sau, mai bine spus, inseamnd cd un ceva din timp,

f,ird a face sd inceteze timpul ;i fdrd a inceta ai fie timp, cd o anumitd temporalitalt'ca temporalitate devine un fel de spa,tiu, un fel de cimp care ar putea fi pentru noi utt

domeniu confurm unei foarte stranii 9i misterioase modalitdgi a proprietdlii. Nu cd ant

domina acest timp (cit de pupin il domindm, de fapt!). Ba mai mult, asta inseamnl

cd timpul ni w prezintd ca aceasad spagialiate sau ca aceastd "sPaliozitate" a unei anu

mite suspensii - care nu este alta decit epoca, 4pochd care, in greacd, inseamnd "sutpendare".

Care este operalia Proprie a spaliului? Spasiul spa|iazd - "das Raum raumt", dtt

cum scrie HeidegeP. Ce este spaliatin Si prin epoc'i? Nu puncte ale spafiului, lq,t

sPaliate, ci punctele temporalitilii insegi, care nu sint nimic altceva decit formalt ,lt

prezentale timpului care mereu suruin Si cdre mereu dispar. Aceashi spalicn: (ntrr.

8. I ntrod uction gCndra \e... de 1 8 5 7, Pl1iade l, p

9. Artd fi spaliul.

I l f r

ca atare, este o operalie temporald: timpul Si spaliul sint aici inertricabile Si nu mai

pot fi glndite in vreunul din modelele lor filosofice) - aceastd spa,tiere spaliazd timpul

insugi, spaliinduJ in raport cu prezentul sdu continuu. Ceea ce inseamnd cd survine

ceva: a surveni nu inseamnd nici a trece, nici a f prezent. Survenirea survine intre prezent

Si prezent,'intre trecere Si ea ins,iSi. in curgerea continud sau in purul prezent (ceea ce,

la urma urmei, este acelagi luuu, dacd e sd ne amintim de Kant: "in timp, totul trece,

in afard de timpul insu;i"), nimic nu poate surveni. $i tocmai de aceea, istoricitatea

inil{ este resorbitd in isnria ginditd ca timp, ca succesiune si cauzalihte in interiorul

timputui. Nimic nu poate avea loc, pentru cd nu e loc (nu e spaliozitate) intre tipurile

de prezent ale timpului, ;i nici intre timp gi el insuSi. Nu existd loc "din cind in cind'

(dar am putea spune in egald mdsurd: nu existd timp...). Survenirea inseamnd: a oferi

o anumitd sPaliere a timpului, in care ceva are loc, a deschide timpul insuSi. Astdzi,

pentru noi ceea ce are loc este tocmai resorbgia istoriei ca eveniment istoric, ca modul

nostru de a fi in chip adual in istorie...Dar cum are loc acest lucru? Fiind al nostru. Posibilitatea de a spune timpul nos'

tru ti posibilitatea acestui enunl de a avea sens (dacd are) este daAi de o reciprocitate

intre "al nostru" ;i'timp". Nu este vorba despre o proprietate colectivd in raport cu

care noi am fi primii, Si am poseda un anumit timp. Dimpotrivd, timpul ne dd, prin

spalierea sa, posibilitatea de a fi "noi", sau cel pupin posibiliuua de a spune "noi" Si"al nostru". Pentru a spune "noi", trebuie sd fim intr-un anumit spapiu de timp comun

- chiar dacd spunem "noi" referindu-ne la un "noi" ce include totalitatea genului

uman. Potrivit unui asemenea enun!, spaliul de timp comun este de citeva milioane

de ani (insd nu intimpldtor un astfel de enunl este foarte rar formulat; o comunitate

de milioane de ani e cam greu de susfinut...). Potrivit celuilalt enunf: "timpul nostru

nu mai este timpul < istoriei >", spaSiul de timp comun este de aproximativ treizeci sau

cincizeci de ani. De bund seamd, nu este insd vorba de o chestiune de timp uonologic.

ASa ceva poate fi o zi doar, sau se Poate intimpla intr-o singurd zi. Poate fi o istorie de

o singurd zi. o istorie finiti - si poate cd nu existd nici o altd istorie. E o chestiune de

spd{iu de timp, de timp care spaliazd //sau de timp spaliat, care "ne" dd posibilitatea

de a spune uNoi' - adicd posibiliutea de a fi in comun Si de a ne prezenta sau de a

ne reprezenta ca / comunitate. O comunitate care impdrtdgegte wu care participd la

acela;i spayiu de timp, fiindcd insd;i comunitatea este acest spafiu.

Determinarea istoriei drept ceva comun, wu determinarea ei m timp al comunitdyii

- timpul in cursul cdruia ceva i se intimpld comunihdlii sau timpul in cursul druia comu-

nitdtea insdli se intimpld - nu este nicidecum noud. De la bun incEut, incEind cu

timpul istoric al inceputului, istoria a aparPinut de fapt comunitdlii iar comunitatea a

dpdrlinut istoriei. lstoria unei persoane singulare sau a unei simple familii nu devine

istoriai decit dacd aparPine comunitd{ii. Ceea ce inseamnd totodatd ai istoria apaQine

politicului, dacd politic inseamnd (ca in cazul intregli noastre istorii) construirea,

guvernarea / reprezentarea fiinlei-in-comun ca atare (9i nu doar ca ioc social al nevoilor

Si at fo4elor individuale sau particulare). Aspeaul "comunitar" al istoriei sau, fiindcdttcest cuvint nu existd ln englezd, af spune aspectul "comunist" al istoriei (care poate

rti nu c un.1sp.r:t printre altele) este singurul lucru durabil pe care Lam putea gtsi in

tskrit ntntstri t.t hlorie a istoriei. Putem Si trebuie sd-l recunoa\tem chiar Si in epoca

zllr1ilulur rltnrct, litmlrd dft:d\ld ttptx.d t:stc timpul nostru.

I t l

Pentru ci luim parte la sffrgitul istoriei, pentru c5. avem ceva si ne comu-nicim sau si discutim in aceasti privingi, ne sinrem dagi noui ingine, cuacest pri lej, intr-un anumit fel de comunitate. Ceea ce, pentru noi cel pugin,este poate nu tocmai un semn de istorie, ci o anumici deschidere, fhrisemne gi fhr5. idei, inspre o anumitl "istorie", ; i deopotrivi inspre un anu-mit "noi" .

Cum putem gindi istoria intr-un chip nou, sau cum putem gindi ceva"dincolo de istorie", dac5 "istoria" este inqeleasd doarin sensul siu fi losofi-co-istoric? Cum am putea face acest lucru prin mijlocirea comunitS.gii?

(A cincea parantezd: faptul cd "istoria', ca multe alte concepte ale discursuluinostru, nu are poate alt sens decit sensul sdu filomfico-ktoric, inseamnd doud lucrurtdistincte. inseamnd, mai intii, d multiplele sensuri ale "istoriei" sintimplinite;i inchisein interiorul istoriei insegi ca epoci. lar aceastd epocd este tocmai epoca impliniriigi a inchiderii sensului ca atare, sau a semnificaliei ca atare, adic,i ale idealiadfi prezen-tate Si ale prezenpei idealizate sau "eidetice" a "semnificatului" unui "semnificant". inmdsura in care "istorie" inseamnd semnificalia sau semnificabilitatea timpului uman(a omului in dimensiunea sa temporald Si a temporalitilii in dimensiunea sa umand),cu sau fdrd vreo semnificalie findld "eternd", in acest sens (in sensul semiologjco-filoso-fic al sensului), istoria este absolut inchisd. Dar aceasta inseamnd, de asemenea, in.tr-un al doilea sens, d sensul "istoriei" sau "istoria" ca sens - ca procesul sensului insu;i- a survenit gi cd sensul a suruenit nu doar in sinul istoriei noastre, ci ca istoria noas-trd. Ceea ce inseamnd totodatd d glndirea occidentald (sau comunitatea occidenald),ca gindire care se gindegte in dimensiunea sa istoricd, a survenit si d, prin definific,"istoria" nLt mai are cdderea sd gindeascd aceastd suwenire ca atare. Totu;i, asta nuinseamnd cd sensul nu are nimic de-a face cu suwenirea, din contrd. Sensul, in{etesin mdsura posibilului intr-o dccEliune diferidi de semnificalia de element in sinul caruia ceva precum semnificalia sau non-semnificatia este cu putinfd, sensul ca ;i condifi,tnoastrd existenliald/transcendentald: altfel spus, condigia in care existenfu este e,tinsdgi un transcendental Si deci condi,tia care nu constd in a fi doar;i imediat ceea tt'sintem noi - sensul, in aceastd accepliune, nu este nici sensul vreunei surveniri Si ni,tsensul unui proces istoric, sensul nu este semnificalia a ceea ce se intimpld, ci afaptului ci ceva se intimpld. Acesta este sensul in interiorul druia ne este dat sd existant,chiar dacd ne gindim pe noi ingine cd non-sens, chiar dacti transformdm istoria in altsurditate (a;a cum facem de obicei de-a lungul intregii noastre istorii). Sensul este po,tte el insugi intimplarea, sau ceea ce intotdeauna se intimpld in intimplare, dincolo s,rrtdincoace de resorbirea istoriei in semnificalie.)

5. Si ne referim acum la comunitate. Vom trece orintr-o scurtl anil l t,/,ta acestui concept, pentru a reveni la istorie. Dat f i ind ci trebuie si f iu r orrcis, mi.vid obligat si rezum ceea ce am dezvoltatin alt i parte in rn;rr; irnea acestui subiect.

Ce este comunitatea? Comunitatea nu este o adunarc dc indrviri, po..r, 'r ioar i e labordr i i indiv idual i t iq i i inseEi, f i indci i r r t f iv i r l r r l l i tatc i r ( ; r , r r ,u( ' nr lse poate manifesta decir in inrer iorLr l urr t . i i rst . r r r t . r r r .a . r r l r rn;1r i . ( r , t , ; r e poir t r

I i8

f i gindit in diferite feluri: la Hegel, de exemplu, contti inla de sine nu devine

ceea ce este decit daci subiectul este recunoscut ca un sine de cetre un alt

sine. Subiectul doregte aceaste recunoattere ins5, in aceaste dorinqi, el nu

este deja subiectul care este el. Altfel spus: sensul lui "eu", Pentru a-;i avea

sensul propriu, trebuie si poati f i repetat, la fel ca orice alti semnificaqie,in afara prezengei lucrului semnificat: ceea ce, in ocurengS, nu se poate in-

timpla decit prin "eu"-ul unui alt individ sau Printr-un "tu" pe care acesta

mi-f adreseazi. in f iecare caz,"eu" nu sintinainte de aceasti comutare sau

tnainte de aceasti comunicare a lui "eu". Comunitatea gi comunicarea sint

constitutive individualit iqii, gi nu invers (la urma urmei, individualitatea nu

este poate decit o l imiti a comunitdqii). - Comunitatea nu este insi nici o

esenq5 a tuturor indivizilor, o esengi care arfi dati inaintea lor. Cici comuni-

tatea nu este nimic altceva decit comunicarea unor "fi inge singulare" sepa-

rate, care nu existi ca atare decit prin comunicare.Comunitatea nu este agadar nici un raport abstract sau imaterial, nici

o substangi comune. Nu este o fiinla comun5, ci este un fapt-de-a-fi in co-

mun, sau un fapt-de-a-fi unul cu celdlak, sau un fapt-de-a-fi impreund.lar

lmpreund inseamni ceva ce nu e nici interior 9i nici exterior f i ingei singulare.

Un impreund ontologic, diferit atit de constitugia substangiali, cit 9i^deorice tip de raport (logic, mecanic, sensibil, intelectual, mistic etc.). "lm-preuni" (gi posibil i tatea de a spune "noi") are loc acolo unde interiorul, ca

interior, devine exterior, frri sd existe o formare avreunui "interior" comun'

"impreunS" apaqine modului de a nu avea deloc esenfi. Aceasta este exls-

tenfa, lari nici o esengi, dar care, ca existengd, este singura sa esenli (lar

aceaste esente nu mai este o esenid: aceasta este ideea cardinali Pe care

se intemeiaze Dasei n-ul lui Heidegger - daci se poate vorbi despre o inteme-

iere). A exista nu inseam ni. pur gi sim pl u "a fi ". Di m potrivi: a exista inseam-

nLa nu fi in prezenga imediati sau in imanenla unei fiinqiri. A exista inseamni

a nu fi imanent sau a nu fi prezent siegi, gi a nu fi prezentsingur. A exista

conste agadar in a considera "sinele" propriu ca Pe o "alteritate", a9a incit

nici o esengi, nici un subiect, nici un loc, si nu Poate Prezentaaceastd alteri-

tatein sine, ca pe sinele propriu al altuia, sau ca pe un "mare Altul" sau ca

o fiingi comuni (viagi sau substangi). Alteritatea existengei nu suruine decit

ca "fapt-de-a-fi impreuni".Apa cum scrie Max, "e fals si considerim societatea ca Pe un subiect

unic; e un punct de vedere speculatir/'l0. Comunitatea este comunitateacelor-

lalpi, ceea ce nu inseamni ci mai mulgi indivizi ar avea vreo naturi comuni

dincolo de diferenqele lor, ci ci ei participi doar la altericatea lor. Alteri-

tatea este, de fiecare dati, alteriratea fiecirui "eu insumi", care nu este "eu

Insumi" decit ca un altul. Alteritatea nu este o substangi comuni ci, dimpo-

triv5, este non-substan j ialitatea fiecirui "sine" gi a raportului sdu cu ceilalgi.

I o1i acegti "sine" sint in raport gralie alteritdgii lor. Ceea ce inseamni ci ei

l l l ( ) t t r t t , r ) . l i

lru sint "in raport" - in nici un mod determinabil al raportului - , ci sint im-preund. Faptul-de-a-fi impreuni este alteritatea.

A fi impreuni sau a fi /r comun este agadar modul propriu al f i inqei exis-tengei ca atare, modul in care fi inga comuni ca atare este pusi in joc si incare fiinga ca atare este expusi riscului. Eu sinc "eu" (exist) doar daci. potspune"noi"(ceeaceevalabi lg i incazul ego-uluicartezian,aciruicert i tudi-ne este, pentru Descartes insugi, o certitudine comunS, cea mai comuni,pe care o impirtd;im insi., in fiecare clipi, doar ca un altul...). Ceea ce inseam-nI ci exist in misura in care sint in-(fbri)-raporr cu existenga celorlalgi, cucelelalte existenge gi cu alteritarea existengei. Akeritatea existenqei consri innon-prezenta sa intru sine. Ceea ce are loc de la nagtere gi pini la moarteasa. Sintem algii - fiecare pentru celilalt;i fiecare pentru sine - datoriti nagte-rii gi morgii care ne expun finitudinea sau care ne expun finitudiniill . Finitu-dinea nu inseamni. cI sintem non-infinigi - ca nigte fi inge neinsemnate sauefemere in sinul unei f i inte mari, universale gi continue -, ci inseamni. ci sin-tem infinitf inigi, infinit expugi existengei noastre ca non-esengi, infinit expugralterit igii propriei noasrre "fi inge" (sau: in noi, f i inga este expusi proprieisale alteritigi). incepem gi sffrgim fXri a incepe gi ftri a sffryi: fhri a aveaun inceput gi un sffr5it care sd. fie ale noastre; avem (sau sintem) un inceputgi un sfrqit doar ca algii, gi doar prin ceilalgi. incepurul gi sffrgitul meu sinrtocmai ceea ce eu nu pot avea ca fi ind ale mele, gi ceea ce nimeni nu poateavea ca fiind ale sale.

Rezultatul: suruenim, dacd a surveniinseamni a avea loc, ca altulin tim-pul ca alteritate (;i ce este rimpul daci nu tocmai alteritatea radicali afiecirui moment al timpului?). Nu sintem o fiingd ci o survenire (sau: in nor,fiinga este expusi survenirii). Aceasti survenire ingeleasi ca "esenqiala,, ake-ritate a existengei ne este dati ca un noi, ceea ce nu e nimic altceva decit alteritatea existengei (mai mult decit existenga alteritigii). "Noi', nu este nimic altcevadecit f initudinea ca subiect, daci subiectivitatea ar purea si f ie f init i ( inst,ca atare, ea este infiniti). Acesta e gi motivul pentru care acest "noi" esrt,un subiect straniu: cine vorbegte atunci cind spunem "noi"? Noi nu sinterrr- acest "noi" nu este -, ci survenim, acest "noi" suryine;i f iecare individ cart,survine nu suruine decit prin aceaste comunitate a survenirii, care este comunitatea noastri. Comunitatea este comunitatea finiti, altfel spus comuniurtea alterit5gii, a survenirii. lar aceasta este istoria. Aga cum scrie Heidegler"fstoria (Ceschichte) igi are greutatea sa esengiali nu in trecut, nici in prezcrrrgi in coordonarea sa cu trecutul, ci in survenirea (Ceschehen) proprie existenqei,'r,

Comunitatea nu este agadar istorici, in sensul in care ar f i un subit,, rce se schimbi in permanengi in sinul (sau dedesubtul, aga cum face un subin | )unui t imp ce se scurge in permanengi (sau un subiect care deqinc ; r rerr

l l . Heidegger, Fiinpd gi timp; cf . Derrida L'Acriture et la diftrence, seu il, p. 1 69, ( lrr nroplrn l yrr,,fHeideger PensCe et historicitC, Cornell Universiry Press 19116, p. 42.

12. Fiinld 5i timp, paragri.rul74.

l4{}

timp ca subiect sau ca subiectivitate, care este fundamentul metafizic al ori-cirui istoricism - gi ceea ce s-ar putea spune, pini la un anumit punct,chiar gi despre Heidegger). insi istoria este comunirare, adici survenirea unuianumit spagiu de timp - ln forma unei anumire spaieri a timpului, care esrespatierea unui "noi". AceastS. spagiere di spagiu comunitigii gi o spagiazi,ceea ce inseamni ci o expune ei (insegi). Acesta e gi motivul faptului, foartesimplu gi evident, ci istoria nu a fosr niciodati ginditi ca o insumare de is-tori i individuale, ci intotdeauna ca modul propriu gi singular al existengeicomune, care este modul propriu al existengeil3.

Am putea spune chiar ci "sensul minim" al cuvintului "lstorie", sau als5:u "nucleus semanticus", nu este succesiunea evenimentelor, ci dimensiunealor comuni. Altfel spus: "comunul" ca atare, in mlsura in care suruine, ceeace inseamni tocmai faptul c5, in definitiv, comuna/ nu esle dac ca substanqisau ca subiect, ci suruine, "in chip" istoric.

6. in acest sens, istoria este o istorie finiti. Ceea ce inseamni. exact con-trariul unei istorii desivirgite. lstoria desiv,irgiti este, de la inceputul siu,prezentarea fiingei prin (sau ca) procesul rimpului: "resorbgia isroriei". E oistorie care se preocupi de sffr;itul siu gi care il prezinti, de la inceputulsiu (fie ca pe o catastro€ sau ca pe o apoteozi,fie ca pe o acumulare infiniti,f ie ca pe o transfigurare brusci). lstoria finit i este suruenirea timpului exis-tengei sau a existengei ca timp, survenire ce spagiaztr timpul, spaliind prezengagi prezentul cimpului: ea nu i9i are esenga nici in ea ins5gi gi nici in alt i parte(cici nu existi o alti pane...). Ea este astfel "in chip esengial" expus6,, infinitupusd propriei sale surveniri finite ca atare.

lstoria finit i este locgiitorul existengei, ca existenql comuni, f i indci eacste "faptul-de-a-fi impreuni al alteritigii". Ceea ce inseamnl gi locgiitorull ibenigii gi al deciziei de a exista.

(A gasea parantezi: nu pot dez/olto aici implica,tiile acestei "libertd,ti ;i deciziido a exista". N-o vom inlelege in sensul unei libertdli subiective, ceea ce impliad fie unubiect liber ln raport cu istoria - de fapt, un subiect liber de determindrile istorice -,

fc Etoria insdsi ca subiect, afa cum o inftp$eazd Hegel (intr-o anumitd mdsurd), sau

Wte dfa cum o fac, intr-o furmd mai naivd, Spnfler Si Toynbee. Libertatea va f ingehasdln.mod precis drept mracterul propriu al suruenirii Si al expunerii existenlei. Nu doarIn mod de a fi "eliberat" de uuzalitate wu de destin, ci un mod de a fi destinatasumdiihr, de a fi destinat istoriei, ca suruenire. Ceea ce nu inseamnd o anume cauzalitateHu necesitate "meta-istorice". Ci inseamnd numai Si mai intii de toate d acest modns poate deschide - sau poate sd devhidd fiinla ca dtare - cdtre ceva precum "desti-fiul" sau "cduzdlitatea", "necesitdted" sau "decizia". Ceea ce inseamnd ai slntem ni$e

fiin1e tn intrcflme istorice (Si nu ni1te fiinle pentru care istoria arfi un accidentsau un

l l l fetr l rgprr , , , / , 11 , Iatagr.r f i r l t ' l r l , l i torrrent;r r i r r l l t r i l l ic t rur infcmpsetr{c i t ,vol , l l l ,Pans,I ts i l r l . l rJ l l t

proces), ceea ce mai inseamnd gi faptul ad istoria este expunerea proprie existenlei, pecare sintem destinali (aceasta este "libertatea") sd o glndim;i sd o purtdm ca hazardSi/sau cauzalitate, cd proces;i/sau ca suruenire, ca necesitate ;i/sau m libertate, cafugacitate;i/sau ca eternitate, ca unitate gi/sau ca multiplu etc.)

f storia este prezentarea sau venirea la prezengd. a existenqei in mdsura incare existenta ins5gi este finit i 9i, prin urmare, comuni - ceea ce, o dati inpfus, inseamnS. cI existenqa nu are o esen!5, ci ci, prin "esengi", ea este sur-venire (sau, mai bine spus, survenirea posibil i t5gii de a se intimpla sau dea nu se intimpla ceva). Comunitatea nu inseamni o survenire comuni, cisurvenirea ins5;qi (Ceschehen inscris in Ceschichte) a comuniti.gii. Comunita-tea este acest "Noi" care suruine ca fapt-de-a-fi-impreuni al alteritigii. Cafiingi singular5, eu nu am o istorie singulard (i.e. exist) decit in misura incare sin! expus unei comunitdqi gi in sinul comunitiqii, chiar daci nu am unrol deosebit sau important in comunitate. "ELl" in "noi" si "noi" ca "noi"silrf istorice fi indci noi apa4inem in chip esential acestei surveniri care esrefinitudinea Fiinlei inseSi. Faptul ci Fiinga insSgi este finiti inseamnd ci ea nueste nici substangS, nici subiect, ci este oferiti in existengi gi existengei. Fiintaeste ofranda adusi existentei - gi sti in narura proprie a ofrandei si survi-ni (sd fie oferit i). E ceea ce am putea numi comunismul nosrru istoric: fap-tul de a surveni ca noi { acestui noi.

lstoria finiti nu aduce astfel nici o desi.virgire gi nici o reprezentare a vre-unui subiect, nici spirit, nici om, nici l ibertate, nici necesitate, nici o ldee saualta, nici chiar ldeea de alteritare, care ar f i ldeea de timp gi insfui ldeea dclstorie: alteritatea nu are ldee, ci doar survine - ca fapt-de-a-fi-impreun.l

(A gaptea parantezd: acesta arfi momentul strategicpentru o relecturd a filosofcthegeliene a istoriei, sau a filosofiei hegeliene ca istorie. Pentru cd, dacd istoria este isLttria spiritului sau a rafiunii, acest lucru trebuie inleles in sensul in care, aga cum scnttHegel, "raliunea este imanentd exktenpei istorice, ea se realizeazd in aceastd existenl,t

;i prin eaIa". Or aceasta inseamnd cd rafiunea nu e nimic altceva decit existenla istorr,t,

;i cd "rafiunea" devine "evenimentul" existenlei istorice (in aceastd perspectivd, ara cuntscrie Suzanne Cearhardt, "se poate considera" cd dialeaica "lucreazd impotriva rrinse;i'ns1. in acestsens, raliunea nu arfi atitesenla subiectului istoriei, ci, ma'i degrult,t,istoria arfi singura existenld a raliunii. De aceea, rapionalitatea acestei raliuni ar bt,bui sd fieinleleasd intr-o manierd cu totul diferit'd de maniera "hegeliand" obiSnuitd ytpoate chiar ca ralionalitate a suwenirii ca atare ;i ca survenire a raliunii. Aceasta rt:htturd a lui Hegel arfi o relecturd a discursului filosofic asupra istoriei in general. l\rrtcipiul sdu sau schema sd ar constd in aceea cd istoria filosofcd, inleleasd ca pnxt,,,,rlidentitilii spiritului (sau a omului, a umanitigii etc.), ca identificare a identitdlii t:.t (tltnt.,a fostintotdeauna in acelasi timp diferenyn infinit'd Si diferenliere a itlcnti.tdltt.)

14. Philosophie de l'Hktoire, Introduction, cdilia finncczil, p

15. lc momcnl rritirlm dr (l,t plihwtpltit rh) I'l ltstrurt, trrtltl

t ' t ;

\')

lstoria finit i: ar trebui si f ie clar de acum inainte ci f initudinea gi isto-ria sint unul 9i acelagi lucru gi ci "istoria finit5" este o tautologie, cu condigiasi ginem "istoria" departe de auto-resorbgia sa. lstoria finit i sau istoria caistorie, istoria in istoricitatea sa (daci e si convenim ci "istorie" este cuvin-tul potrivit de pistrat...), nu este prezentarea unei anumite impliniri sau aunei anumite esente - nici micar a propriului siu proces sau a propriei saledesfhguriri. lstoria finiti este prezentarea non-esengei existengei (care estela rindul ei, ca discurs gi concept al "existengei", o parte a fi losofiei in misurain care fi losofia se pune in chestiune, un eveniment istoric, survenirea lsto-riei ce se arateca epoce,.

lstoria finiti este prezentarea existengei in misura in care, fiind in ace-lagi t imp existengi ; i comunitate, aceasta nu e niciodati prezenti intru eainsigi. Atunci cind enungim un anumit "ei" istoric, de genul "ei, grecii" sau

"ei, Pirinqii Fondatori" sau "ei, membri sovietelor rusetti din 1917", cindenungem acest "ei", ceea ce inseamni propriu-zis a scrie istoria, spunem in

locul lor acest "noi" care in acelagi t imp "le" apa4ine gi nu "le" aPa4ine,fi indci tocmai comunitatea lor istoriali gi istorici este cea care nu aParedecit prin istorie, prin modul nostru de a spune "ei" atunci cind "ei" nu mal

sint prezengi. Darchiargi atunci cind grecii spuneau "noi, grecii", ceva din

"grecii" trecuse deja, gi o noui spagiere a timpului deschidea comunitatea

"greacd" propriului siu viitor. Existenga istorici e intotdeauna o existengiaflatiin afara prezengei. Acel "ei" pe care il scrie istoricul arate ca acest "noi"pe care i l implici nu este gi nu a fost vreodati, ca atare, prezent. "Noi" vine

intotdeauna din viitor. La fel se intimplS 5i cu "al nostru" "Noi" atunci cindne gindim pe noi ingine drept comunitatea din spal iu l de t imp al unui sf f rg i t

al lstoriei.lstoria in survenirea ei este istoria intru care nu sintem niciodati capa-

bili s5 fim prezengi, Ti aceasta este existenqa noascri, acesta este "Noi" al nos-

tru. Atunci cind spunem "Noi", "Noi" consta in aceaste non-Prezenle, care

nu este citugi de pugin o prezen\e, ci survenirea ca atare. A scrie istoria -

ceea ce constituie intotdeauna modalitatea in care istoria se face (chiar gi

atunci cind credem gi spunem ci facem istoria "la Prezen(', chiar;i atunci

ctnd credem ci sintem intr-o deschidere istorici gi cind spunem acest lucru,

vorbim de fapt despre scrierea istoriei) - nu conste in rePrezentarea unei anu-mite prezenqe trecute sau prezente. E vorba de a marca alteritatea existengeiin raport cu propriul siu prezent ; i cu propria sa Prezente. f i, tocmai de

aceea, istoria este in chip esen{ial scriiturd, daci scriitura este trasarea dife-

renqei, prin diferenga urmei. Aga cum afirmi Werner Hamacher, a scrie isto-ria inseamni "Un adio" spus prezengei evenimentului istoric. in germanS:"was geschiet ist Abschied" (ceea ce survine este rimas bun gi/sau despi4ire,care este sensul l i teral allui "Abschieize\. Afi prezentin istorie gi intru isto-

" t l l , r . r r . r r t r . l l r r t l r ' * l r r r r | r .uwr. , r l r r .n r l r r ( icsr l r ichte l i ter i r r ischerLrnd dcrCeschichte phArrome-

rrr l , . r I r r , r r ' r r r r ' , , r r" , , \ l ' lpn,h , ' t l t t l r ' t r t r lurur l rn( i l 'ntkr t t \ l i l t / ( l , rx l i ' \J , ( r i i l t i t l t r ,err , l ( )u5, l ) t l .Xl .

rie (a enunga judec5gi, a lua decizii, a face alegeri in vederea unui viitor) nuinseamnl niciodati a fi prezent intru sine insugi ca fi in95 istorici. insea--ntr a fi spaqiat - sau a fi scris - prin spagierea timpului insugi, prin aceastespaliere care deschide posibil i tatea istoriei comunitSgii. Aceasta vine intot-deauna din viitor: insi acest "viito/' nu mai inseamni un viitor prezent, carear veni inspre noi prin reprezentarea lui. "Viitor' ' inseamni spagierea tim-pului, diferenga care nu este ln timp, ci diferenga timpului - spaliul prin caretimpul se diferengiazi (de) el insugi, gi care este spaliul comunitiqii in exrs-tenla sa.

7. Daci timpul este ingeles ca succesiune gi curgere permanente (gi alt;ingelegere a timpului ca atare nu existi), istoria nu apargine timpului sau,altfel spus, istoria pretinde o gindire cu totul diferit i a timpului - o gindirea puterii sale de spagiere gi a spagierii sale. (Tot din acelagi motiv, istoria nuapa4ine cauzalitigii, fie ci aceasta din urmi e ginditi ca unitate sau ca mul-tiplicitate de serii cauzale - chiargi in cazul in care cauzalitatea nu e dati,ci doar reprezentate ca ldeel7.) Cici permanenqa timpurilor care se schim-bi in permanenge (timpul ca substangi, dupi Kant) este prezenga prezen-ti la sine insigi, chiar daci, de fapt, ea nu se prezinti niciodati pe sine. Cutoate acestea, istoria este venire-la-prezenge, venirea (venire a"ceea ce va sivini") ca venire, ca suruenire, ceea ce inseamnS: ca non-prezent. Ea nu estcpermanenla unei deveniri. lstoria nu devine nimic - sau poate doar istorie,care nu e devenire, ci venire. Ea nu apa4ine prezentului t impului, t impurilorprezengei (prezentul trecut, prezentul prezent, prezentul viitor). Dupi cumnu apartine nici memoriei. Memoria este (re)prezentarea trecutului. E tre-cutul viu.lstoria incepe acolo unde sfirSe;te memoria. Ea incepe acolo undcsfirs,e;te reprezentarea. Munca istoricului - care nu este niciodati o munci dr'memorie - e in multe sensuri o munci de reprezentare, darin raport cu cevilnon-reprezentabil, care e istoria insigi. lstoria este non-reprezentabilS nu irrsensul ci ar exista o anumite prezenge ascunsi in spatele reprezenterilor, clpentru ce estevenirein prezenli ca survenire. Ce inseamni aveni? Care estcconstitutia particular5. a lui "a veni", dincolo de prezengi gi de absengi - aceasta arfi intrebarea unei abordi.ri a istoriei mai precisi decit cea de fagd.

Aga cum subliniazl Hannah Arendt, in eseul intitulat Conceptul de istorie, doar gindirea moderni a istoriei a dat intiietate timpului ca succesiunr.temporali. Putem adiuga ci nogiunea de cauzalitace este gi ea implicar,iin aceasti formi de gindire. Cauzalitatea este ceea ce nu poate admite survenirea ca atare - suruenirea in survenirea el;i nu ca eveniment care urmen/.lunui alt eveniment, survenirea in venirea ei. Temporalitatea gi cauzalitatt ' ,rnu au legdruricu suruenirea. Ele nu privesc decitschimbarea, care e [()t (,

schimbare a unor substange sau a unor subiecgi, gi nu privesc sunr'(.nr('.r(nagterea sau moartea) substanEei sau subiectului in el insugi (tocmai r r,r,,r

17. Aga cum declar.{ Lyotard, op. cil., pl\. 45 46

144

ce spune Kant cu privire la cauzalitate). Aceasta inseamnS. ci: temporalita-tea gi cauzalitatea apa4in unei naturi, iar istoria, in acest sens, este un pro-ces natural, in misura in care genul uman progreseazi ca o nature care sedearolti (chiar daci "natLlra" era ginditi ca procesul insugi).

Timpul succesiunii este auto-succesiunea timpului. Pentru a vorbi intermenii lui Kant, aceasta este succesiunea fenomenelor gi fenomenul de suc-cesiune, dar nu gi survenirea fenomenaliziri i ca atare. Nu e nagterea saumoartea vreunui lucru. Nu e faptul-de-a-avea-loc al unui lucru, spagiere careii permite emergenla sau disparigia singularS.

Acest act-de-a-spagia, aceasti spaiere a timpului insu;i nu este nimicaltceva decit alteritatea, eterogenitatea care survine in timp. Dar ce inseam-nd" a surueni in timp?inseamni ci, in definitiv, ceva, care nu este nici timpul,nici prezenga, nici succesiunea prezengelor, nici substanqa procesului, survineIn timp, dar nu intr-o manieri temporali. Altfel spus, ceva ce nu survine"din" t imp "in" t imp, ceva ce nu igi succede siegi. Ceva ce advine insi dinnimic - sau care nu se indreapti inspre nimic (nagterea sau moartea). Acestnimic - care este intotdeauna "viitor'' - nu este nimic: nu este o alti substan-

9i negativi care ar dubla-o pe cea care igi succede siegi. Acest nimic sti infaptul cd nimic nu are locin survenire, f i indci nu existi loc de ginut: existiinsi spagierea unui loc ca atare, neantul care spaliazi t impul, care deschideln el alteritatea, eterogenitatea unei existenqe oarecare.

(A opta paranteze: intr-un sens, pe care artrebui sd-l distingem cu prudenpd deaccepliunea sa obi;nuittd, acest nimic sau aceastd advenire a nimicului care deschidetimpul este eternitatea. Eternitatea nu va fi infeleasd aici ca fiindin afaratimpului,nici ca venind dupd.timp (ca un alttimp viitor). Eternitatea este: existenla u advenirelntimp. Aceasta este istoria, care este deci eternitatea noastrd finitd. Eternitatea este

finitd, pentru cd, de fapt, nu iSi are esenla in ea insdsi. Eternitatea nu este nimic alt-cevd decit expunerea la timpul existenpi gi totodaai expunerea acestui timp. Acestsubiect ar implim atit o re-lecturd a lui Hegel (Enciclopedia, [ 258) cit Si o reJecturdaTezelor despre lstone ale lui Benjamin.)

Ceea ce survine - sau, mai degrabi, faptul ci suryine - nu provine dinomogenitatea unui proces temporal, nici din producerea omogeni a aces-tui proces pornind de la o origine. Dimpotrivi, survenirea inseamni cioriginea nu este gi nu afostvreodati prezenti. Ceea ce e totuna cu a spune,o dati cu Heidegger, ci Fiinga nu este, gi totuna cu a spune: noi nu ne succe-dtrm noui ?n9ine in pura continuitate a unui proces substangial, individualsau colectiv, ci noi apdrem ca noiin eterogenitatea comunitigii, care este isto-ria, pentru ci noi nu avem gi nici nu sintem propria noastri origine. in acestsens, istoria inseamni eterogenitatea origjnii, a Fiingei 9i a "noastri ingine".

O astfel de eterogenitate nu este totugi decit eterogenitatea timpului insugi:intr-aclcv;ir, strr 'r 'csiunea nu ar f i niciodati succesiune dactr ea nu ar f i o ete-ro;y ' r r i t . t t r ' r r t re l ) r i tnul 1 i a l c lo i lca t imp intre formele de prezent ale t im-

l r t r l r r r i r rnr lo l r re le r le;rrr . . r r . r r t r r r r nr ; t i r .x i r t i t inrP. Vtnircu, prccum in cnzLr l

t45

,,urvcniri i sau al adveniri i in t imp, este timpul insugi care iese din sine insugi,r 'un' icse din sinele siu. Este l ipsa de timp - care, intr-un anumit sens, e ace-l lg i lucru cu pleni tudinea t impului : "evenimentul" , t impul p l in de propr iasa eterogenitate, gi deci spatiat. Existenga, ca gi condiqie ontologici a fiingeifinite, este timpul iegit din sine, deschiderea unui spaliu de timp in timp,care estein egali misurSgi un spagiu al lui "noi", un spagiu al comunit5gii,care nu este deschis 9i "intemeiat" prin nimic altceva decit prin aceasti spa-giere a t impului .

"intemeierea" poate fi considerati ca un model de eveniment istoric.Or, ce este intemeierea daci nu chiar eterogenitatea;i t impul in misura incare spatiaze? intemeierea, ca atare, nu urmeazi dupi nimic. intemeierea,prin definiqie, nu are temei. intemeierea nu este nimic altceva decit actul dca trasa o limiti care spagiaze timpul, care deschide un timp nou sau car('deschide timpul in interiorul t impului. De fiecare dati, ceea ce este deschiseste o lume, dacd lume nu inseamnS. univers sau cosmos, ci locul propritrexistengei ca atare, locul "faptului de a fi dar in lume" sau de "a veni pe lume".O lume nu este nici spagiu, nici t imp: este modul nostru de a exista imprcuni. Este lumea noastrd, lumea lui noi, nu ca o posesie, ci, mai degrabS, claproprierea existengei in finitudinea ei, in misura in care ste in esenga ei proprie (ceea ce inseamni a exista) de a veni intr-o lume gi in acelagi tirnp de ;rdeschide aceasti lume. Acest t imp nu este insl t impul unei origini, nici orrginea timpului: el existi - spagiind timpul, deschizind posibil i tatea de .,spune "noi" gi de a enunga gi de a anunga prin acest "noi" istoricitatea exr\tengei. lstoria nu este o povestire, nici o dare de seami, ci vestirea unui "nor"(gi in acest sens ea este scriituri).

(A noua parantezi: in aceastd mdsurd, orice intemeiere a unei institulii sau.daad prdera,ti, orice instituire ca atare, in propria ei suwenire instituantd, este un lr'lde spafiere, de deschidere a unui timp spa{iat al istoriei, in pofida spa,tiului inchis irinchizdtorpe care il poate produce in acelagi timp.)

(A zecea parantezd'. evident, toate acestea nu reprezintd nimic altceva decil ,,incercare de a comenta sau de a dezolta [chiar daad nu intrdm aici in teoria hcidt'y,geriand a istorieil Ereignis-ul lui Heideger - adiad Fiinla insd;i ca survenire can' , lrbereazd existenla intru propriul sdu Si, prin urmare, intru finitudine cd esenld \,tnon-apropriabil'd. Lo$m Ereignis-ului este aceastd logiad pe 64vs psvvila a r...xltrrmat-o cd "diferanld", logiai a ceea ce in sine difer,i de sine. AS vrea sd adaugti t'tt,'logjca exktenlei ;i a comunitdlii [sau ca Si comunitate] in mdsura in care ele nu qrrt

niciodahd *infiinlate', nici "date", ci oferits noi ne sintem oferipi noud inl,in( i thr,.ta este modul nostru de a fi { de a nu fi - de a exista fird o fiinld pnttnli. t,trr,l,'anufidecitinprezenlaofrandei.Prezenlaofrandei estevenireasasauviilorul r,trt,\

fi oferit sau a primi ofranda viitorului inseamnd a fi "istorial" sdu "lslotrt " lrttt ,l,tttinsd foarte bine seama cd aceste trei concepte /Ereignis, diferanld, olntruhll ttrt 1n'rfi luate intocmai ca niste "concepte" si cd cle nu pot.ttrnslrui o alt,] s,tu rlrhu r, "rt,,tr,t

"lutric" rt "istoriei", d "ftnnuni!dli i" I a "uisltnlri" ( rtu rlr i i tsrlr t irt l rhrrr rth'rt l '

l l t ,

in marglnea unei epoci gi a unui discurscaresintalenoastre;i care nu mai sintalenoastre in acelagi timp ftimpul sfryitului "istoriei"]. Astfel ele ofer6" doar omzia de aporni de la ele - de la semnifcaliile lor gi de la absenla lor de semnificalie - spre unalt spagiu de timp ;i de discurs. Prin aceste fragjle "semnale" fmai degrabd decit"semne"l, ceea ce ni se oferd este tocmai istoria: ocazia, de care trebuie s,i profitim,de a avea o alhi istorie care sd ne vind, de a aved o altd articulare a lui "noi", o altdenunlare a viitorului. Aceasta nu este o teorie, pentru ai nu aparline unui discurs asu-pra istoriei;i asupra comunitdfii, sau deasupra lor. Ci toate acestea - aceste cuvinte,dceste concepte, aceste semnale - sint modalitatea in care istoria se oferd, ca surve-nire, intr-o $ndire care nu mai poate fi gindind u ;i "Cindire a lstoriei". A oferi insearn-nd a prezenta sau a proPune - nu a impune prezentul, ca Pe un dar. in ofrandd, darulnu este dat. Ofranda este viitorul unui dar, ;i/sau darul ne-dat al unui viitor. in ptvinfa ofrandei, avem ceva de fd.cug adicd: sd o accEtdm sau nu. Trebuie sd decidem

fdrd sd $im ce este oferit, pentru ai nu este ceva dat [nu este nici un concept ti nici oteoriel. Aceasta este istoricitatea adevdrului: ea se oferd deciziei noastre gi nu este nici-odaai daad).

Timpul deschis ca lume (ceea ce inseamni ci t impul istoric este intot-deauna un timp al schimbiri i lumii, adicd o revolufie, cel pugin in acest sens),timpul deschis;i spagiat ca acest "noi" al unei lumi, pentru o lume gi al uneilumi, este timpul istoriei. Timpul temporaliziri i a nimic - sau, in acelagitimp, timpul unei umpleri, al unei plenitudini. l- impul istoric este intotdea-una un timp plin, un timp umplut prin propria sa spaliere. Benjamin scrie:

"lstoria este obiectul unei construcgii care nu este plasati in t impulvid gi omo-gen, ci intr-un timp plin de prezenga <timpului dCumo"ts. Totugi ce inseamnSt'acum" gi ce inseamnd a fi plin de "acum"? "Acum" nu inseamni prezen-tul sau nu reprezintd, prezentul. "Acum" prezintd prezentul sauilfacesdvind.Prezentul, a;a cum ne invagi. intreaga tradigie, nu este prezentabil. Prezentullui "acum" care este prezentul surveniri i , nu este niciodati prezent. inset'acum" ca performativ (ca articulare care poate fi a noastrd, care il perfior-meaz5 pe "noi" precum gi pe "acum") prezinti aceasta lipsi de prezenge,care este totodati venire a noastr5;i a istoriei. Un timp plin de "acum" esteun timp plin de deschidere gi de eterogenitale. "Acum" vrea si spuni "t im-pul nostru", iar "epoca noastri" vrea si spunS: "noi, cei care umplem spagiultimpului cu existengi". Nu e vorba despre o implinire, ci despre survenire.Survenirea implinegte - survenirea. lstoria implinegte - istoria. E o destinare(nu un destin) sau, pentru a folosi un alt termen, o expunere. lstoria estede stinarea sau expunerea la istorie - adici expunerea la existengd ca mod dea fi fdri implinire, fhri prezengS implinitS. Aceasta este, pentru noi, astdzi,nri lnicra proprie de a fi. Aga cum scrie Biraulc "Fiinta este in intregime desti-rr;rt;1 istoriei"re. Ceea ce vrea si spuni ci f i inga in intregul siu nu este nimic

f , { W,r l t ' . r l l l r l . f l l r i r , l l , , r ; , r , : , , , ' , , , . l , , , , l r l r . is t r r r i r . ' , XlV,r t l t .c t l . , 1>,2OO.

f , l l f r .nrr l l r , r r r l r / / , , r , / r , ! ryt , t . ' l l r \ l \ 'nt t r t th l , t l r t l r ' r ' , l ' , r r r , , , ( , , r l l i rn,rr l , l r ) / ' ) , l ) 5,15

decit aceasti destinare sau expunere: expunerea finiti a existenqei la existenqS.

A existengei noastre care este posibilitatea ti ocazia de a spune "noi, acum"

"Noi, acum" nu inseamni c5. sintem Prezengi intr-o situagie istorici da-

ti. Noi nu ne mai putem ingelege ca o etaPi determinati in sinul unui pro-

ces determinat (degi nu ne Putem reprezenta noui ingine, decit poate doar

ca rezultatul intregii epoci a istoriei ca proces de determinare...). Treburc

insi s5 parricipim la un spagiu de timp ca la o comunitate. Comunitateil

inseamnd a participa la existengi, ceea ce nu se traduce prin impirtigirea

vreunei substange comune, ci inseamni a fi expugi impreuni noui inginc

ca eterogenitate: survenirii noastre. Ceea ce inseamni: trebuie si panicipim

la istorie ca la finitudine. Daci f initudine inseamni: nu si ne Primim Pe nol

ingine de la vreo esenli sau de la vreo origine, ci a trebui si decidem si f inr

istorici, "lstoria" nu este intotdeauna 9i in mod automat istorie. Ea treburt'

sd fie considerate ca o ofrandi 9i si f ie decis5. Noi nu ne mai primim sen

sul de la istorie - sau, altfel spus, istoria nu mai di 9i nici nu mai enunlai

sensul. Ci trebuie si ne hotirim si enung6m comunitatea noastr[, acest "noi"

al nostru, pentru a intra in istorie.Trebuie si decidem si - gi cum si - f im ir comun, cum si ingiduim exrs

tentei noastre si existe. Ceea ce nu este doar o decizie de fiecare dat;i

politici, ci gi o decizie privind politicul: daci 9i cum ingd.duim alteritigii noas

tre sd existe impreuni, si se inscrie ca istorie gi comunitate. Trebuie si deci

dem si facem - si scriem - istoria, altfel spus se ne exPunem non-Prezenlcl

prezentului nostru gi venirii sale (ca un "viitor'' care nu este un Prezent car('

urmeazd, ci venirea prezentului nostru).lstoria finiti este aceasti decizie irr

finitd cu privire la istorie - daci mai putem folosi cuvintul "istorie", ata curr)

am incercat si o fac, cel pugin ast5.zi. in timp, "astdzi" este deja ieri. ins"r

fiecare"astdzi" este totodati ofranda ocaziei de a spagia timpul 9i de a decidt'

in ce fel nu mai existi timp, ci timpul nostru'

PosrrnrACnnpul zERo AL coMUN[ATll

Aparigia in limba romini a acestei cirgi dedicate temei comunitigii s-ar

putea dovedi o contribugie semnificativi la reflecgia asuPra societigii noas-

tre post-comuniste, presupunind desigur ci o asemenea reflecgie i9i pistreazi

inci interesul polit ic i public in genere. Cu atit mai mult cu cit, dincolo de

o simpli retorici a introducerii, a anungului public sau publicitar, rePunerea

ln chestiune a comunitigii este strins legati de epuizarea sau de pribugirea

comunismului. Pe de alti parte, reflecgia actuale se vede confruntati cu

aspecte juridice gi polit ice tot mai complexe ale instangei numite comuni-

tate internagionali, precum rePunerea in discugie a naqionalului, a suvera-

nitigii gi, in primul rind, a suveranicigii statului-nagional. Prezentul nostru

social gi politic sti sub semnul aProaPe imperativ al unui discurs asuPra comu-

nitigii. Faptul ci existenga nu este posibil i decitin comunitate;i ci aceasti

comunitate nu este la rindul ei posibil i decit princr-o oPeratie de integrare

- europeani, nord-adantici sau mondiali - a devenit deopotrivi evidenga

tnsigi 9i principiul regulativ al experiengei polit ice. Tocmai aceaste evidengd

gi revendicarea eficiengei nediscriminate a principiului in cauzi ne indeam-

niinsi la o sporit i atenfie crit ici, lavigilengi fagi de presupozigii le;i conse-

cingele pe care ele le poartS.Particularitatea scrierii 9i, prin urmare, dificultigile cu care s-a confrun-

tat traducerea fac oportuni o intervengie meniti si indice 9i, in mi'sura

posibilului, si expliciteze unele dintre alegerile terminologice sau semantice

strategice in economia textului. Am preferat un text de postfagi unei serii

de note din dou5 motive. in primul rind, contribugia explicativi nu se Poacemlrgini aici la preciziri de naturi l ingvistic5, daci o asemenea limitare este

cumva posibili, obligati fiind s5 angajeze orizontul de gindire in care se inscrie

aceaste analit ici a existenjei in comun. in al doilea r' ind, temele asupra c5-

rora ne vom opri sint indisociable de o anumiti sintaxS Pe care vom 9i in-

cerca de altfel si o urmirim.Cea m ai red utabi I i problem 5 o constitu ie desigu r categ ona de ddseuvre'

mentin toate decliniri le sale. in l ipsa unui echivalent direct 9i coextensiv in

limba romAnil, traducerea s-a vizut nevoiti si incerce si refaci aria se-

mantice a acestei notiuni gi si construiasci o notagie prin care si redea deo-

l r i ryr M,rvro, l i r r , " ,1rrr txemplu, t raduce "d6seuvrement" pr in " l ipsi de oper5". Cf. Maurice

l l l , r f f , l r r t , \ l t r ln l h letn, t rad, ront. dc l r ina Mavrodin, Bucuregr i , Univers, 1980, p. 111 4r

r . t r r i r f in. i i f i r , r r I r lc lat t l t t r i l i t l l i i ( lc l ( t , l t r setrst t l lc t 's tc i " l ipsc", t ipul dc negal ie p( 'cnrc ca

i l nrnr '? l f

l4 ' l

potrivl semnificatia cuvintului in francezd 9i accepgia Particulare Pe care o

asumf, aici. Demers cu neputinfe de disociat de referinga la "ridicina" din

care provine acest cuvint, adicd euvre. Latinescul opera care a dat in limba

romdnioperd gi in limba franceza@uvre,inseamni mai intii de toate munci,

lucru. Printre cuvintele corespondentein romdni putem aminti: lucru, lucra-

re - deopotrivi in sensul unei creagii literare, muzicale, artistice in genere,gi in sensul de infhptuire, sivirsire, realizare, Punere in practici.

Reflexul l imbii romAne curente de a trimite nemijlocit 9i aproape exclu-

siv la operd ca gen muzical sau literar de creagie, marcheazi o restdngere a

cimpului de semnificagie inclusivin raport cu cuvintul francezeuvre. Ceea

ce constituie un prim neajuns sau o primi reginere faqi de redarea prin ope'

rd. Faptul ci am ales totugi si pistrim acest din urmi cuvint, se datoreazi

intengiei de a asigura o omogenitate sau o consecvenge a textului tradus 9i,in egal5 mdsurd, prin pistrarea unei corespondenge cu textul francez, de a

face vizibile ;i l izibile jocul diferengial al cuvintului insugi gi legea diseminiri iciruia i se supune deja notagia euvre.

Al doilea impediment este legat de faptul cd l imba romAni nu permite

generarea unui cuvint pornind de la operi gi care si corespundi lui ddseuvre

ment.Lao abordare de primi instangi, ddseuvrement pare si marchezeefec'

tul unei negagii ce afecteazdopera. insi lucrurile sint departe de a fi atit dt'

simple, iar riscul la care expun substantivele sau ParticiPiile trecute construit('

cu sufixe de negagie (neimplinire, nedesivir; ire, sau neinfXpuit, inoperant,

nesSvir;it) consc5 in cofundarea nedes5viqirii cu o stare de privaiie, de lips.r

sau de insuficiengi. Pe de alti parte, asemenea constructe risci sa estomPcze aspectul activ sau verbal al dezactivirii. Rimine desigur de formulat :rr

de deformat intrebarea privitoare la autorul sau subiectul acestei mi;ciri

Va trebui agadar elucidati mai inti i de toate natura acestei negagii Pe car('

o marcheazi cuvintul gi care afecteazi comunitatea.in acest context, lectura comentariului lui Ciorgio Agamben la Epistol,t

cdtre Romani a oferit o perspective deopotrivi surprinzitoare ;i sugestiv.i

Potrivit l u i Agam ben, conceptu l de d dseuvremerf constitu ie "o bu ni trad ucu t'

pentru categoria paulinici de katargein"z. Afirmarea expliciti a unei asenrr'

nea coincidenge este cu atit mai intriganti cu cit nimic nu ne impiedici ' .,rpresupunem ci relagiasemanticddintreddseuvrementgi categoria dekataryt'trtfuncqioneazi in ambele sensuri. Nu este desigur aici locul de a decela to.tt, '

consecingele unei astFel de legituri, in cazul in care ea se dovedette Pcrtlnente. intr-un astfel de caz, Putem cel puqin l isa deschisi posibil i tatr.,r

2. " Faptu I ci acest concept de suspendare a operei (ddseuvrenent) - care este o tr;ld u( ('r(' I r'ilir r .l

pentru acel katargein paulinic - igi face prima aparigie in filosofia secolului'XX, ttt,ti ptr', t'. 1,,

Kojdve, pentru a defini condigia omului post-istoric, a acestui netrcbnic lilr,t otttldlk' (t4r','tl

ddseuvrC) ca<sabat al omului, de duptr sffrgitul istoriei, arrtti ' l in ce nrilsttril lrg,lltttr r rr rrr,=

sianismul nu este totugi inci neutralizati complct. " ( riorplio Agat ttbe n, I ( ldntf\ tlut t.'rt.', | | 't, I

f ra. deJudi th Revel , Par is, Payot & Rivap,,e,2(X)0, p. l ( r | | t r l ' r t te s|rr t l t r r l l , r | l t t l r J t r r r , r " , t

lot r t t t rc [ t r 'c t t i t i ( ) l r i rn i t l r t 'cxpl iot .1 l , t l rx l t t l t t t l t r t l r , r r t I r r ' Nr l r r y

t50

unei legituri intre tema unei comunitigi eliberate de legea faptelor gi o anu-miti gindire mesianici. Pentru a evita insl eventuale deturniri gi ingelegerigregite, trebuie neintiaiat luate o serie intreagi de precaugii, din care e sufi-cient si amintim pentru moment ceea ce Derrida numegte in mai multe locurio mesianicitate fird mesianism.

Potrivitfilosofului italian, katarggsk inseamni, printre altele, faptul de aiegi din energeia, din act, faptul de afi suspendat, dez-activat. ?n contextulcomunitS.gii noastre iegite de sub legea faprelor, am purea spune ci asistimla suspendarea etgon-ului (sau, in latini, a operei). Prin urmare, dez-acti-varea ar trebui ingeleas5 nu atit in sensul in care un mecanism este dezafec-tat, scos din uz - temporar sau definitiv - (ceea ce ne ingiduie si remarcimfaptul ci, aici cel pugin, dezactivarea sau neangajarea nu trimite la nimicobsolet), ci mai degrabd lntr-o accepgiune similari celeijuridice: fbri efect,neaplicabil, fXrS consecinge. Prin urmare, ar f i neconcordant cu intengiatextului si spunem ci aceast5. comunitate cireia ii apaqinem este dezafectati,depdgiti, disfuncgionali sau nefuncgionali. Suspendarea despre care estevorba aici nu coincide nici cu reducgia idealist5, operate voluntar de subiec-tul aflat in ceutarea unei intemeieri riguroase a filosofiei ca forme supremda cunoagterii, sau, ceea ce inseamni acelagi lucru, a unei intemeieri a subiec-tului (fie el colectiv) ca gi cunoagtere riguros intemeiati de sine. Daci ar fisd reunim toate aceste sugesti i, am putea spune cd, intr-o anumiti misurd,comunitatea devine in-operanti in misura in care legea care o consacri opereigi ca operi nu se mai aplicd, f i ind suspendati.

Experienga acestei comunitigi suspendate ca operi gi in care opera sesuspendi este, potrivit luiJean-Luc Nanry, propriul modernitdgii3. Lucrurilepar si comunice astFel in cuprinderea epocii care inti lneqte omul fhri cali-tdgi, care descoperi dezactivarea genelor sau care se reprezintd ca timp alneutraliziri i . Firi a putea dearolta aici toate aceste conexiuni, se cuvine celputin sA le notim pentru a pistra in vedere o articulagie de mai mare am-ploare. Lucrul cel mai dif ici l nu consta agadarin consrituirea unei f i losofi isau a unei teorii generale a comunitiqii: ci in gindirea acesrei comunirigi dez-activate, inactive, inoperante, gindire care coincide cu o analitici a experien-gei moderne a fi ingei in comun. Care este insi acgiunea sau actul propriu almodernitigii gi a cirui dez-activare livreazd acesrei experienge dificile? Pen-tru ci, nu trebuie uitat acest lucru, modernitatea este in acelagi t imp epocain care legea operelor se implineqte.

Lexicul operagional al comunitigii are pentru vorbitorul de limba romdnio anumiti familiaritate datorati experiengei polit ice recenre a Estului.Semnificangii acestei dimensiuni operalionale a comunitdgii comuniste auconstituit deopotrivi reprezentarea de sine a societdqii gi discursul siu de

L hxpcricnla nrodern?1 a comunitigii arconsta tocmai in faptul cd ea nu este "nici operi depnrrlrrr, rrio r ornrrniune pierduttr, ci spagiul insugi, gi spagierea experiengei exterioritigii, [a fap-trrlrrr rfe ir lr I alntH rlrrr rine" lcan-l uc Nancy, La communautd dlsoeuvrCe Christian Bourgois,l t )H(r , l \ l l

(auto)legitimare: inftptuire, punere in practici, realizare, implinire, indeplinirea planului (cincinal gi/sau istorial). Daci admitem ci raponul dincre imper-ativul operativ - in toate sensurile - gi planificare nu este nicidecum fortu-it, poate ci suspendarea naturii de operi a comunitSgii va trebui pusi laun moment dat in legS.turi cu ideea de plan, de aplatizare sau de planeta-rizare a lumii actuale. Pe de alti parce, faptul ci nu numai comunismul uti-lizeazi un astfel de limbaj operagional, ci toate sistemele politico-economicegenerate de modernitate, ar putea constitui semnul insugi al apartenengeiacestor sisteme la logica pe care o deariluie timpurile modeme gi deopotrivio indicagie cu privire la aceasti logici.

Logica modernului implici un raport complex intre operi gi negalie. Pede o parte, opera inscrie modernitatea care se neagi pe sine, care se depi-gegte inspre nou, pe care il inglobeazi, gi pe care, negindu-|, il conservi. inacest registru, modernitatea se vrea pe sine ca pe propria ei oper5, voingia puterii de a se infbptui autonom. Nedesivirgirea inseamni aici proiectul,

tantierul infinit al infiptuiri i unei comunitigi vi itoare; intr-o asemenea per-spective, finitudinea nu este decit justificarea unei operagionaliziri inde-finite.

Pentru a gindi finitudinea comunitigii, avem nevoie insi de o alti cate-gorie a negativitigii care si nu mai desemneze negagia ca operaqie logic6,altfel spus gi pini la capit, care si nu fie o operafie sau o operi. Necesi-tatea unei astfel de diferenge este formulati bunioari de Heidegger atuncicind vine vorba despre posibilitatea de a gindi nimicul ca retragere a pre-zentului. Cu sigurangd ci trimiterea la Hegel nu este aici o simpliintimplare.Modernitatea, pentru care negativitatea se dovedegte a fi un eveniment de-cisiv, este chemati, in experienga de sine, si determine posibilitatea de agindi nu numai (re)negarea producerii, ci negativitatea retragerii. Aici numai este vorta despre o negare din excerior, nici micar despre o negafie dialec-tici, cel pugin nu in reprezentareavulganzati a dialecticii,

Trebuie si vorbim agadar, o dati cu Bataille, despre un rest de negativi-tate, resc sau un excedent care, ata cum explici Blanchots, nu poate fi trans-format in activitate; aceasta este starea de "negativitate frri intrebuingare"despre care vorbegte Bataille, despre care vorbesc de asemenea Nanry giBlanchot. Categoria de ddseuvrement este un alt nume pentru aceaste nega-civitate frri intrebuinEare: imposibil de pus in practici, improductibili, inope-rabil5. De9i, ata cum se va fi injeles, orice practici gi orice operi apa4ineacestei negativit igi sau provine din ea. Faptul de a fi fbri intrebuingare,

4. "$i ascfel ne intoarcem la remarca noastri de adineauri: omul este aceasttr fiin1f, care nugi epuizeazi negativitatea in acgiune, in a9a fel incit, atunci cind totul e deslvlryit, atunr rcind <fdptuirea> (prin care omul se face in acelgi timp pe sine) s-a fmplinit, cl r. nevoil r.1existe, aga cum spune Ceorges Bataille cu cea mai simpl?l profrrnzime, intr-o stnrr do (nff,.r'

tivitate flrtr intrebuingarer, iar experienga inter;oari esl r nl{ )r l rl irt t'art se alirmd ar r.rst,l rar l rcalA negagie care nu mai are nimic de ncgat." M.t t t t t r r l l lat t r l to l , l 'ontrnl t rn tn l int , I 'atr- ,( ia l l inr ; r rd, 19fr9, p. i j05,

t5 l

adicd de a fi suspendat din activitate, relevl de experienga unei negagii inde-pendente de orice negat determinat gi, prin urmare, indeterminati. Aceas-ta este negativitatea comunitigii fhri de operi.: o negativitate care nu maipoate fi transformati in acgiune, care este afirmagia paradoxal5 a unui ne-ant - la l imiti, prezengi l iberi de prezent.

Locul comunitSgii este eliberat de aceasti negagie sau, mai precis, deaceaste retragere a opereis. Departe de a acuza o insuficiengi, neimplinireasau intreruperea naturii de operi a comunitigii tr imite la generozitatearetragerii care lasi si fie, care d5. loc comunitigii. Cenerozitatea fiinqei carelasi in-comunul si fie este, dace putem spune astfel, o fbptuire ce diferiins5. de orice in-fdptuire. Tocmai in acest sens, fiinga nedesiviqegte ceea ceea lasi si fie. Neinfbptuirea sau ne-desevirgirea (in)fhptuirilor nu poateavea loc decit in faptele insele, firi insa ca aceaste suspendare si devini onoui operi sau un efect de operi. intr-un anumit fel ar trebui si spunemce opera se ne-desivirgqte pe sine in chiar de-siviqirea sa. De fiecare datiintilnim paradoxul unei negagii repliate: dez-activarea este o activitate care(se) suspendi din activitate.

Aceasti nedesivirgire active are loc la limiti 9i in trecere - comunicaregi impirtigire. Desigur, orice trecere este o suspendare, o negagie, o impleti-re a fiingei gi a nefiingei, moment aporetic al schimbirii pe care il tematizadeja Platon. Nu ci opera ar decide si nu implineasci; dimpotrivi, neimpli-nirea sau suspendarea naturii de operi a operei este un eveniment care i seintimpli sau ii survine: la limiti. Aceasta este aporia fiingei in comun, ontolo-gia sa dialectici. Daci existi sintezi in aceasti dialectici, atunci ea nu poa-te fi altceva declt insdgi dez-activarea, iegirea din energia depfuirii intrualtceva. Ceea ce ne-desiviryegte este impirtigirea fbrl de care existenta araluneca in propria sa interioritate subiectivi.

Ceea ce ne aduce in preajma unei alte dificultigi tematice gi de traduce-re: le partage. Traducerea in romAni a Compdrerii sau a Experienlei liberndfii6 aoferit deja ocazia pentru explicitarea funcgiei semantice a acestei notatiiprecum gi prilejul de a propune unele solugii de traducere deopotrivi in confor-mitate cu specificitacea celor doui limbi 9i cu exigengele proprii conceptu-lui. Aceste scrieri despre libertate sau despre epuizarea comunismului inscriuin acelagi t imp tema comunitigii - a posibil i t igi i gi dif icultigii faptului de a

5. " Comunitatea are loc in mod necesarin ceea ce Blanchot a numit suspendarea operei. Din-coace sau dincolo de operi, ceea ce se retrage din operi, ceea ce nu mai are de-a face nicicu producerea, nici cu desiviqirea, ceea ce tntilnegte insi lntreruperea, fragmentarea, sus-pendarea."Jean-Luc Nancy, La communau6 ddsoeuvrAe p.79.

6. Jean-Christophe Bailly,Jean-Lu cNanq,Compdrem. Politiad ld viitor, trad. rom. de Adrian T. Sir-bu qi Ciprian Mihali, ldea, Cluj, 2001 (p. 11-12, nota tr., A.T.S.) giJean-Luc Nanry, Ege-rienla libertdfii, trad. rom. de Emilian Cioc ai Ciprian Mihali, ldea, Cluj, 2003 (p. 18-1 9, notar r. ( . M. ), ii ,iatorez lui Adrian T. Slrbu o sugesie de traducere de lucru pentru ddseuvrement:rler r;lvirlrr; rrrrrle tlesigur slvlrgirea rostegte in limba romini opera, facerea, lucrarea,r t t i l i l r a f l , i r r egold rr t l rur l l , s f i r l i ru l , intreruperea.

t\

1

153

f i impreunl unii cu alj i i . Tocmai de aceea cele doui scrieri deja disponibilein limba romAni pot contribui la aprofundarea sensului acestei reflecqii asu-pra^unei comunitigi fXri opere.

In completarea notelor explicative anterior amintite, schigdm aici un de-mers diferit avfnd aceeagi intengie de a clarifica acesr cuvint pdstrindu-i intraducere intreaga ambiguitate fertili a zonelor de umbri. Expunerea sen-sului gramatologic al morfemului partage pomind de la aria semantice pro-prie a cuvintului in cele doui limbi, poate fi agadar dublati de intrebareaprivitoare la limiti: ce face limita? ce se intimpli la limiti? Limita dezbini giimbind., desparte, imparte 9i astfel impirtetetre (pdrtigegte?). Cu precizareacd aici rispunsul nu coincide cu indicarea unei operagii sau a unei opere alimitei. Pentru ci, tocmai la limiti, opera este suspendatd sau intrerupti.Experienga limitei sau experienga-limiti a comunitigii nu marcheazi altcevadecit suspendarea operagionalitigii gi a operaqionalizirii. Trecerea la aceasti limiti dez-activeazi., adici suspendi legeafaptelor, ainft.ptuirii, aimplinirii.

Reprezentarea com u n it59i i in registrul comu n i unii inseam nd tocmai ocu l-tarea acestei limite; in comuniune, limita este anulati gi, o dati cu ea, estcanulat gi ceea ce l imita gi numai ea lasi si f ie. Existengele singulare nu au to(decit pornind de la aceastl limiti. care rraseazi deschiderea locului insugicare le gizduiegte. Suspendarea fuziuniiinseamnS. ci singularitatea nu apargine registrului membrului sau al subiectivitigii. Singularirarea esre in trecen,

9i gragie trecerii care este impirtigirea gi comunicarea - eveniment de limit5, la rindul ei -, nume al fiinjei expuse apropierii gi indepirtirii celorlalqiConsiderarea impiftatir i i ca eveniment de l imitd inseamni in acelagi t imlrdiferengierea sa de semnificagia religioasi sau ritualS. Chiardaci existi risculunei prea mari apropieri intre cele doud registre, am ales sI asumim acesrrisc;, partaj rimine in romAni mult prea atatat de semnificagia norariale d(.operagie reglementati de separare gi de impi4ire a unor bunuri comune. Or,daci ne e ingiduiti digresiunea, partajul e tocmai o ocurengi a reaproprierrrunui in-comun sub forma unui (bun) comun. Pe de alti parte, s-ar pure.rca impini;irea religioasi si fie la rindul ei o experiengS. a limitei, fapr car,,este desigur mai greu sesizabil in concepgia curenti pentru a nu spune vulg;rri a lucrurilor. in plus, in cuvintul impirtSganie, limba romAnd are o resuru,lde a distinge intre impirtigirea ca imp5.4ke/despilqire/reparrigie/comunicnre/distribuire/spagiere ti impirtigirea in sensul religios. Pentru scopurile accstei note explicative, se cuvinte si subliniem insi insistent distincgia ireductibrl;intre impirtiske (panage) gi impirtiganie (communion).

Explicitarea retragerii operei gi a finitudinii faptului nosrru de d fi in comun este o posibi16 contribugie la ingelegerea faptului asupra cdruia insisr,iNanry, acela c5. societatea modernd nu se aSeazd, pe ruinele unei comunit,t lrautentice, proiecgie a unei comuniciri nemijlocit transparente gi torale . Srr',pendarea naturii de operi a comunitigii nu este o negare sub fornrl rlr..trugerii sau sub forma pierderii sale, ci ea deschide posibil i tatea r' lc ;r l,r, , 'experienga ne-intemeierii ei ca marcl ult imtr a gencrozittrgii f i in(ci. ( rr,rrlrrlzero al comunit{[ i i , dacl se poate spune astfel, irrri ir l l apanorerrl;r l;r terrrerrrl

t54

nefundamental care este aceaste abseng5, faptul indeterminat, dezactivat

de a fi in comun. in spatele suspendiri i naturii de oPere a oPerei nu se afl i

o alti operi nedezactivabili pentru ci totali, ci ireductibila suspendare,

absenga oricirei opere. Sau, altfel spus, opera dez-activate, lucrarea dezanga-jati, sivirgirea care (se) nedesivirgegte.

O alti posibili orientare in elucidarea categoriei de ddseuvrement ne-o

oferi ceea ce am putea numi logica lui fdrd Pe care o intilnim in tema unei

comunitigi a celor fbri de comunitate despre care vobegte Bataille. Nu este

desiguroportun sI invocim izolarea sau insingurarea, troPi ai unei Poeticia individului lipsiti aici de relevangi. intr-o anumiti misuri, ftrd oferiposi-

bilitatea de a gindi aceaste alti negativitate - a suspendirii Pe care o Pro-voaci retragerea. Departe de a fi regruparea unor indivizi solitari, comunitatea

celor fbri de comunitate ii cuprinde pe cei care fac sau sint fbcugi de citre

experienqa lui f,ird, a retragerii temeiului. Structura lui fbri marcheazi para-

doxala experiengi a apartenenfei nu la o comunitate autentice sau la o co-

muniune deplini, ci la absenga de comun(itate) ca temei nefundamental

al oricirui fapt-de-a-fi-in-comunT in absenga comunitigii are loc purul 9i sim-

plul fapt de a fi expugi unii altora, adici de a fi abandonagi in-comun. Aceas-

ti apartenengd ajunge in orizontul experiengei tocmai prin intreruperea

comunitiEii, prin suspendarea ei la l imitS.Absenga de comunitale sau comunitatea absenti este numele impro-

priu pentru aceaste comunitate dezactivati, inoperantd, care, altfel spus,

nu se (re)prezinti intr-o operi (mit, ideologie sau in-fbptuire). Aici prezenga

se regine sau se indepirteaziin propria sa Prezen1e, ceea ce ne indepirteazi

de logica binari in care absenga nu este decit o Prezenge negate. Intrerupe-

rea este, spuneam, o chestiune de l imiti; in definit iv, l imita insigi este cea

care intrerupe gi comunici. Comunitatea rimine imposibil i (ceea ce inseam-

ni ci devine comuniune) in absenla acestei aParlenenle la absen9i, la sus-

pendare; numai ea poate regine totalizarea faptului de a fi in comun intr-o

entitate fbri exterioritate. ReaProPrierea acestei absenge sub forma unui

comun oricare arfi el - valori comune, singe, sol, corp, organism - risci si

suprime insigi posibil i tatea in-comunului. Faptul de a fi in comun este un

asemenea rest care rezisti oricirei in-fbptuiri a comunitigii, altfel sPus un

in-comun inoperabil in sensul in care el nu poate fi transformat intr-un co-

mun (substantiv sau substangializare a comunicdrii). Oricit ne-am stridui

in aceasti direcgie, posibil i tatea comunitdgii noastre nu depinde nici numai

gi nici in primul rind deimpirtigirea unorvalori sau oPere comune: fi ind-

cI, inainte de toate, noi impirtigim faptul indeterminat de a fi in comun.

Ce logos este potrivit pentru a da seama de experienga acestei negativi-

rlgi aporetice sau de aPartenenla la o absenqi ca retragere a prezengei 9i

i r r rcrrrrorrr l r r r l t ' r r , r i l le, "apanenen[a or icdrei comunitSgi posibi le la ceea ce eu numesc ( . . . )

r l r rcrr Ia r r r r r r t t r t t i l ! t t t te l r t t i t r ;1 f ic f i r r rd lntcntul or ic l rc i comunit i i i posibi le" . Cf Jean-LucNrt t r Y, r r l r ' / t l ' I t I

cilre se inscrie ln ddseuvrementT Nu atit o teorie, aga cum am vazut, ci, spuneJ.-L. Nancy, o mirturie, de altfel apisltoare. Mirturia modernitigii nu estedifici l l in sensul unei pudori sau al unei violir i a acesrei pudori, nu in sen-sul in care ar fi vorba despre un adevir delicat, rezervat unei elite oarecare.Nu existi aici nici un secrer al comunitSgii 9i nici o comunitate secreri; lalimitS, existi doar comunitate care igi pistreazi distangele critice, alrfelspus, care ia in griji impirtdgirea ca unica sa fiingi.: acest fapr de a fi in-co-mun gi de a fi impi4it, distribuit, gi comunicat rocmai astfel. impirtigireanu comunici un secret ci secretul ste tocmai in aceasti impirtigire astfelinteleasi.

Tema unei mdnurii a modemicigii priviroare la comunitate ne reline cuatit mai mult atenqia cu cit, pornind de la Comunitatea absentd, MauriceBlanchot scrie un text intitulat Comunitatea de nemdrturisit Or, intr-o primiinstangS., categoria de ddseuvrement este imprumutate din Blanchot. Toateacestea ne lasi sd credem ci nu este nicidecum vorba despre o intimplaresau despre un simplu gest retoric. Ar trebui se putem elucida trecerea de lao mirturie dif ici l i a comunirigii la imposibil i tatea insigi a mirturiei, sau lao comunitate intemeiati tocmai in aceasti imposibilitate. Poate ci sintemindrituigi si vedem in mirturie experienga afirmirii negativirilii retragerii pecare am incercat si o marcim mai inainte. Limita mirturiei este experiengaparadoxali a unei prezenge ftri nici un prezent. De altfel, mirturia nu poatefi identificati cu o operi, fiindci ea nu esre decit (in, prin) transmitere saucomunicare; mai degrabi, ea este ceea ce excedi, ceea ce se retrage din operi,lisind in acelagi timp opera si fies.

Dacd. existi o necesitate care si convoace modernitatea la o asemeneamirturie, ea nu poate rezida decit in destinul siu de epoce, pentru a nuspune epocal: acela de a face experienga vidului sau a retragerii. Dificultateasau imposibilitatea vine din aceea ci modernitatea pare a fi chemati si m6r-turiseasci tocmai apartenenta la o absengie. impirtigirea sau comunica-rea acestui ult im secret de nemSrturisit di loc unei comunitigi a celor fbride comunitate: a modernilor.

Suspendarea acgiunii care marcheazi comunitatea moderni dezactiva-ti implici o reformulare a problemei polit iculuil0 Indicarea egecului cirurapolitico-religiosul nu i se poate susrrage, ne oferi prilejul de a face Erimirerela Fragm e ntu I teologico-po I itic in care Benjam i n expl iciteazi i m posi b i I itatea on -

S. "Comunitatea de nemdrturisit: slJnsemne oare asta cd. ea nu se mS.rturisegte sau ctr ea estc lsrfel incit nu existi mirturisiri care si. o reveleze, fiindci, de fiecare dati cind am vorbit clcsprrmodul siu de a fi, avem sentimentul ci nu am surprins din ea declt ceea ce o face sll r.xrrrrln absengi?" Maurice Blanchot, La ammunaut{ inavouable, Paris, Minuit, 1983, p. g2.

9. Potrivit lui Blanchot, ar fi mai potrivit sd vorbim, recurgind la aceeagi par;rcftrx,rl,.i :lrrrrtur f ,a lu i f t rd,deo apa4inereFdr iapanenenj t r ("unappanenirsansapparrcniur( f") ( |M. Bfanchot, L'entretien infini, Paris, Callimard, 1995, p, 305.

10,Jcan-Luc Nnncy, op. c i t . , p.92..

l5f i

cirui registru teo-cratic. insi aceasti trimitere devine gi mai pregnanti dacimergem pini la capit pentru a surprinde relagia dintre neinftptuire/ dezacti-vare gi nihilism. intr-adevir, fragmentul lui Benjamin se incheie prin formulareasarcinii polit ici i mondiale ca nihil ism; daci existi o legituri intre nihil ismulin sensul lui Benjamin gi suspendarea operativit5ti i operei comunitare, amputea si ?nfbgi;5m posibil i tatea unei transcrieri de genul: sarcina polit ici imondiale este dez-activarea, iegirea din energie. Firi a putea insista, polit i-ca mondiali se cuvine a fi ingeleasi aici nu in sensul unei gestiuni globaliza-te gi globalizatoare a piegelor ci in sensul in care politicul ia in griji caracterulde lume al lumii, mondialitatea sa.

O asemenea apropiere a celor doui enunguri nu e posibil i decit cu con-digia de a gindi nihilsimul in afara unei conotagii exclusiv negativiste, altfelspus cu condigia de a fi dispugi sf, facem efortul de a gindi caracterul nelinig-titor pe care il are acest oaspete ce bintuie modernitatea. Ceea ce revine laa pune problema nihilismului modem ca negativitate a retragerii sau ca dezac-tivare a dimensiunii lor operative gi operagionale a valori lor.

Una dintre ocurenlele acestei comunitigi ar putea fi reperate in dezanga-jarea proletariatului pe care a provocat-o, intr-o formi specifici dar poatenu unici, pribugirea comunismului in Est. Rimine eventual in sarcina anali-zei politice si examineze din aceasti perspectivi convulsiile sociale gi politicece afecteazi societigile postcomuniste, gi care ne fac si resimgim pulsiuneareaproprierii acestei indeterminSri intr-o operi capabili si ofere gi si asigu-re recunoatterea intr-o identitate stabili. O asemenea digresiune se legitimeazi

9i prin aceea ci ddseuvremerf inseamni deopotrivi faptul de a fi lipsit deocupalie, fbri intrebuingare, de a nu munci, ceea ce, in vocabular modern,se numette gomaj. Pentru ci t ipul dominant de activitate pe care moderni-tatea il crediteazi este activitatea productivi. Aspectul istorial al acestui gomaj,daci ne e permisi formulare, consti in deposedarea de misiunea infbptuiri isocietigii ftri clase: altfel spus, in deposedarea de Operi. Tocmai in acestsens, poate c5 societatea post-comunistd deschide perspectiva unei anali-ze in termeni de comunitate in-operanti, suspendati ca operi. Pe lingi reacgiade multe ori violenti a reaproprieri i unui comun substangial, societateapostcomunisti este aproape simultan recaptate sau recuperati in dimen-siunea operativi a modernitigii globale.

Caracterul improductibil sau inoperabil al comunitiqii pe care i l releviexperienga moderni inseamne ce ea nu este de ordinul lucrului sau al mun-cii, al lucrului ca produs al muncii. Ceea ce implici in acelagi t imp o suspen-dare a Subiectului muncii, a producitorului sau a Muncitorului ingeles casubiect al producerii condigii lor de posibil i tate ale unei producqii infinite.Limita acestei voinge de a-gi apropria condij i i le de posibil i tate ale unei pro-ducgii infinite nu este o constringere morali, ci un rest de negativitate inapro-pr iabi l .

Urrnilr inci mai departe aceaste asocialie, dezactivarea ar putea purta inrrrorit 'nrit.rte.r no.rrtrl l r lzie numele demobiliztrri i . Aceasta, desigur, in mSsurai l r r . r re ( ( ) l lvrnrnr d!u])r i l r l i r r r r i r l ie i potr iv i t ctrreia mobi l izarea este numele

t5/

l)c care enetgeid sau opera il poarti in modernitatell. Suspendarea naturiicle operi a comunitigii nu inseamni. neaparat ci am avea de-a face aici cuo demobilizare totali, f ie 9i numai pentru simplul motiv ci obsesia totali-t lgii gi a totaliziri i constituie propriul operei. Suspendarea, ne-implinirefiind, nu poate constitui o noui totalizare. Agadar iegirea din energeia, supen-darea comunit5gii ca propriul s6u ergon ne-ar conduce la o experiengd ademobilizirii. Cu singura;i decisiva reginere: ca aceasti dernobilizare si nudevini la rindul ei o (altd) mobilizare, aga cum se intimpli in cazul tuturoractivismelor. Cornunitatea fbri opere, suspendati ca operi gi care suspen-di opera, nu este o alt i comunitate, dincolo sau dincoace de comunitateainftptuiti, operate, ci este temeiul s5u paradoxal, neintemeierea sa. Cradulzero al comunitigii este de asemenea locul in care faptul de a fi unii impreu-ni cu algii rezisti reaproprierii in orizontul operei, al punerii in operi potri-vit calculului unr..li program sau al unui plan, arhi-comunitatea, daci putemspune ascfel, care excedi gi deschide orice comunitate determinate ofe-rind-o comunicirii. "Noi impirtS;im ceea ce ne impafte: libercateauneiveniriincalculabile ;i improbabile a fiingei la prezengS, care nu ne pune niciodatiin prezengl decit pe uniiin prezenga celorlalpi, adici a libertigii noastre, expe-riengi comuni a expunerii in care se intemeiazi comunitatea, dar nu se inte-meiazi decit prin 9i pentru o rezistengi infiniti la orice apropriere de esengd,colectivi sau individuali, a impirtSgirii ori a intemeierii sale."12.

Ernil ian Cioc

1 1 . Cf Peter Sloterdijk, Eurotaoism. Contribulii la o criticd a cineticii politice, Cluj, ldca Dcsi;yr & l\ rrrt ,2004.

l2.Jean-LucNancy,Exper ienfal ibertdl i i , t rad.rom.de Emil ianCiocai ( ipr ianMih,r [ , t hr l , l , le,rDesign & Pr int , 2003, p. 1 1 3,

t5 l l

CupnrNs

Jean-Luc Nancy:

Prefagi la edigia in limba romini 5

Noti la a doua edigie 19

Pruve pnnrr

Comunitaceaabsent i . . . . . . . . 23

Noti . . 66

Panren n ooun

Mitul intrerupt 67

Pantrn n rnere

"Comunismuf l i terar" . . . . . . . - 99

Pnnrrn n perne

Despre fiinga-in-comun 111

| (Despre finga-in-comun) 113

l l (Sensul incomun). 117

l l l ( /n-comunul) . . . . . 122

PAnree a crrucee

f storia finiti. 129

Postfagi

Emil ian Cioc:

Gradul zero al comunit iqi i 149

F-

Jean-Luc Nancy s-a niscut in 1940 la Caud€ran.

in 1973 obgine titlul de doctor in filozofie cu o tezi

despre Kant, sub indrumarea lui Paul Riceur, iar in

1987. este ales docteur d'dtat cu o tezd dedicati temei

l ibert5gi i , sub indrumarea lui C€rard Granel. A fost

profesor de filosofie la Universitatea "Marc Bloch"

din Strasbourg, predind insi la o serie de alte

universitigi printre care Freie Universitdt din Berlin

sau University of Cali fornia. Printre t iduri le sale cele

mai importante amintim: L'absolu litt4raire (in

colaborare cu Ph. Lacoue-Labarthe, Seuil , 1978),

La communautd ddseuvrde (Bourgois, 1986),

L'expdrience de la liber6 (Calilde, 1988), Une pensde finie(Calil€e, 1990), Le sens du monde (Galil6e, 1993),

Et re si ngu I i e r p I u ri e I (C alil 6.e, 1 9 9 6), H ege l. L' i n qu i 6 tu d e

du ndgatif (Hachette, 1999), La crdation du monde ou la

mondialisation (Calil€e, 2002), La ddclosion (Calil€e,

2005).