Download - teza de an procedura civila

8/14/2019 teza de an procedura civila

http://slidepdf.com/reader/full/teza-de-an-procedura-civila 1/21

1



2

Capitolul I Caracteristica generală a instituției revizuirii

1.1 Noțiunea și natura juridicăErorile judiciare strecurate în hotărîri judecătoreşti irevocabile, rezultat al necunoaşterii

de către instanţa de judecată a unor fapte sau împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi datun alt curs procesului penal, sau al săvârşirii unei fapte ilicite de către membrii completului de

judecată în legătură cu judecarea cauzei, sau a fost emisă o hotărîre cu privire la drepturile

persoanelor care nu au fost implicate în proces, sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau

Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într -o cauză

pendinte împotriva Republicii Moldova etc., fac viabilă discuţia privind raportul dintre principiul

autorităţi de lucru judecat şi principiul legalităţii şi aflării adevărului.

În acest sens legiuitorul moldav a prevăzut instituția căilor de atac care suntindispensabile în orice sistem procesual, pentru remedierea eventualelor greşeli ţinând de

aprecierea fondului cauzei ori de încălcarea unor norme de ordin strict procedural.

Din punct de vedere a tehnicii legislative, revizuirea este reglementată de capitolul

XXXIX Cod de procedură Civilă compartimentul căilor de atac.

Profesorul universitar Ioan Leș, definește revizuirea „ca fiind acea cale extraordinară de

atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărîri judecătorești

definitive și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege.”1

Florea Măgureanu afirmă că instituţia revizuirii, alături de celelalte căi de atac,

reprezintă, în esenţa sa, un mijloc procedural de asigurare a legalităţii şi a temeiniciei unei

hotărâri judecătoreşti. Însă, în cazul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control

judiciar, ci a unei judecăţi noi, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecăţii,

finalizate cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicit.2

Analizînd aceste definiții observăm că autorii privesc această instituție drept cale

extraordinară de atac.

Totuși, întîlnim și o altă viziune, potrivit căreia revizuirea nu este o cale de atac ci o

procedură de redeschidere a judecății în cazul pricinilor soluționate printr-un ac judecătoresc

irevocabil, inclusiv în rîndul judecătorilor predomină a asemenea părere. Astfel, într -o încheiere

de respingere a cererii de revizuire se indică „în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și

1 Leș I. Tratat de dreptprocesual civil. București: ALL BECK, 2001, p.624. 2 Măgureanu F. Curs de procedură civilă. Vol.II. București, 1998, p. 119



3

temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc

redeschiderea procesului”.3

I.Deleanu și Gh. Buta consideră revizuirea ca fiind „ o instituţie heteroclită sau hibridă,

paradoxală sub cel puţin următoarele aspecte: alături de unele elemente specifice căilor de atac

de retractare se află şi elemente specifice căilor de atac de reformare; prin motivele de revizuire

prevăzute de lege se urmăresc obiective răzleţe, precum: garantarea, în împrejurări deosebite, a

dreptului la apărare; îndepărtarea urmărilor nefaste ale unor greşeli de judecată, ale unor

infracţiuni sau ale unor împrejurări de forţă majoră, care alterează soluţia hotărârii; înlăturarea

“consecinţelor grave” şi persistente ale unei hotărâri; termenele pentru exercitarea acestei căi de

atac sunt nu numai diferite, dar ele şi curg de la diverse momente; …”4

1.2 Particularități juridice Din cele sus precitate și din dispozițiile legale, revizuirea are ca repere determinatoare sau

atribute constante și inevitabile următoarele:

Cale extraordinară de atac. Caracterul extraordinar al acestei cări de atac se

evidențiază în special prin temeiurile care pot fundamenta o cerere de revizuire, fiind

determinate expres și limitativ de art. 449 CPC; prin aceea că revizuirea are ca obiect

actele de dispoziție irevocabile ale instanțelor de judecată;

Cale de atac de retractare, în sensul că – în afara unor situații

5

- cererea de revizuire seadresează instanței care a soluționat pricina (s-a pronunțat asupra fondului, a

menținut, modificat sau casat, emițîndu-se o nouă hotărîre), solicitîndu-i să revină

asupra hotărîrii date;

Cale de atac comună, aflîndu-se la dispoziția acelora care au fost ei înşăşi părţi în

proces sau care au fost reprezentaţi în proces;

Cale de atac, în principiu, nesuspensivă de executare, trăsătură care derivă din natura

extraordinară a revizuirii. Cu toate acestea, Codul de procedură civilă prevede în

art.451 alin.(5) că instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se

cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni;

3 Încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiței din 06februarie 2013. Dosarul nr. 3rh-16/13.4 Deleanu I., Buta Gh. Observaţii cu privire la revizuirea hotărârilor în contenciosul administrativ. Revista Dreptul

(România), 2011, nr.4, p.91.5 Pentru temeiurile prevăzute de art. 449 lit. g) și h) cererea de revizuire se examinează de Curtea Supremă deJustiție.



4

Capitolul II Procedura judecății

2.1 Actele de dispoziție supuse revizuirii

Condițiile de admisibilitate ale revizuirii, de altfel ca și în cazul celorlalte căi de atac, se

manifestă sub două aspecte: condiții de fond și condiții de formă. Condițiile de fond se referă la obiectul instituției revizuirii, subiectele și termenul de

exercitare a acesteia.

Potrivit prevederilor art. 446 CPC pot fi supuse revizuirii hotărîrile, încheierile și

deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile capitolului XXXIX.

Din dispozițiile legale rezultă că pot fi supuse revizuirii următoarele categorii de

dispoziții:

hotărîrile emise în primă instanţă şi devenite irevocabile prin neatacare;

hotărîrile judecătoreşti suplimentare;

decizia emisă de instanţa de apel şi devenită irevocabilă prin neatacare în recurs care

a modificat hotărârea primei instanţe sau prin care s-a emis o hotărâre nouă;

decizia dată în recurs pentru car e nu este prevăzută calea apelului, prin care s-a

modificat hotărârea primei instanţe ori s-a dat o hotărâre nouă;

decizia instanţei de apel examinată în recurs prin care s-a dat o hotărâre nouă;

Privitor la încheierile judecătorești în principiu sunt suscetibile de a fi contestate toateîncheierile pasibile de atac separat, printre care:

încheierea prin care s-a dispus încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol;

încheierile de corectare a greșelilor din hotărîre, de explicare a hotărîrilor, de amînare

și eșalonare a executării hotărîrii, schimbarea modului și ordinii de executare a ei și

cele de indexare a sumelor adjudecate;

încheierea de admitere sau de respingere a cererii de aplicare a măsurilor de protecție

în cazurile de violență în familie etc.

Încheierile judecătorești, însă care nu sunt susceptibile de atac separat, dar care se atacă

doar odată cu fondul cauzei (de ex. încheierile cu privire la amînarea procesului, administrarea

probelor, recuzarea etc.) nu pot constitui obiect separat al revizuirii, deoarece în acest caz ele se

vor ataca doar prin prisma hotărîrii judecătorești.

Totodată nu pot fi supuse revizuirii:

încheierile prin care se soluţionează conflictele de competenţă (art. 44alin.(9) CPC);

încheierile cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti sau de respingere a

obiecțiilor (art. 353 alin. (1) CPC);



5

deciziile instanţei de apel sau recurs, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei. S-a

afirmat că nu are sens revizuirea deciziei despre trimiterea la rejudecare, deoarece

aceasta din urmă nu împiedică examinarea pricinii ţinînd cont de noile circumstanţe

apărute6.

hotărîrile judecătorești străine;

hotărîrile arbitrale.

În rîndul teoreticienilor se discută apartenența ordonanței judecătorești la categoria

dispozițiilor supuse revizuirii. În acest sens, Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat că

obiect al revizuirii poate fi şi ordonanţa judecătorească. Interpretarea extensivă a art.446CPC

este impusă de efectele obligatoriu şi executoriu atr ibuit ordonanţelor judecătoreşti conform

art.16 CPC.

2.2 Termenul de exerci tare

Codul de Procedură Civilă în redacția Legii nr. 155 instituie termene cu o durată diferită,

în funcție de temeiurile de revizuire invocate. Astfel, constatăm existența unui termen comun în

materie de revizuire și care are o durată de 3 luni și două termene de excepție, respectiv de 6

luni, în cazul temeiului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 449 lit.h) CPC și un termen

determinabil, în cazul reglementat de art. 449 lit.g).

Legea procesuală civilă, în art.450, determină și punctul de plecare a termenului derevizuire. Astfel, în ceea ce privește termenul de 3 luni acesta este determinat după cum

urmează:

În cazul temeiului prevăzut de art. 449 lit.a) CPC termenul de revizuire curge din ziua în

care sentința penală a devenit irevocabilă;

În cazul prevăzut de art. 449 lit. c) și e) CPC termenul de revizuire curge din ziua în care

persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele respective, cu hotărîrea, sentința

sau decizia anulată sau modificată care a servit drept temei pentru emiterea actuluirevizuit;

În cazul prevăzut de art. 449 lit.b) termenul de revizuire curge din ziua în care persoana

interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale pricinii care nu i-

au fost și nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data

rămînerii irevocabile a hotărîrii, încheierii sau deciziei.

6 Bîcu A. Revizuirea - cale de atac în procesul civil. Revista „Legea și viața”, România, 2007, nr.8, p.14.



6

În ceea ce privește termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 449 lit.g) acesta

este, cum am menționat unul determinabil, adică cererea se depune în interiorul termenului de

derulare a procedurii de reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană.

Termenul de 6 luni prevăzut pentru ultimul temei de revizuire curge de la data pronunțării

hotărîrii sau deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului.

2.3 Temeiur il e de revizuir e

Legea procesuală a Republicii Moldova prevede expres și limitativ la art.449 temeiurile

declarării revizuirii. Orice alt temei invocat sau indicarea tuturor temeiurilor prevăzute în

articolul menționat fără referire la un motiv, care s-ar încadra în aceste prevederi şi care ar putea

servi ca temei de retractare a hotărârilor deja adoptate şi care sunt irevocabile duce la

inadmisibilitatea cererii de revizuire.De la adoptarea Codului de Procedură Civilă la 30 mai 2003 articolul menționat a suferit

numeroase modificări. Cea mai recentă modificare s-a realizat prin Legea nr. 155 din 07 iulie

2012 pentru modificarea și completarea Codului de Procedură Civilă al Republicii Moldova (în

continuare Legea nr.155).

2.3.1 Constatarea prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în legătură

cu pricina care se judecă (art. 449 alit.a))

Acest temei de revizuire seîntemeiază pe vicierea gravă a procesului destabilire a

adevărului ca urmare a săvîrșirii unei infracțiuni în legătură cu pricina.

Anterior modificării, legea limita subiecții acțiunile cărora constituiau infracțiune și

respectiv aplicarea acestui temei pentru revizuirea actului judecătoresc de dispoziție emis în

astfel de circumstanțe. Această ipoteză viza cazul cînd unul dintre participanţii la proces sau

unul dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii. Potrivit art.55

CPC participanții la proces sunt: părțile, intervenienții, procurorul, persoanele care, în

conformitate cu art.7 alin.(2), art.73 şi 74, sînt împuternicite să adreseze în instanţă cereri în

apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane sau care intervin în

proces pentru a depune concluzii în apărarea drepturilor unor alte persoane, precum şi persoanele

interesate în pricinile cu procedură specială.

În redacția actuală, cercul de subiecți s-a extins incluzînd judecătorul, martorul, expertul

traducătorul sau unul din participanții la proces în sensul art.55 CPC.

În acest context, prin Legea nr.155, toate circumstanţele (lit. a), lit. d), lit. e)) care ar putea

constitui temei de revizuire pe motivul că în legătură cu cauza examinată s-a pronunţat o sentinţă

penală au fost comasate la art.449 lit.a).



7

Revizuirea poate fi exercitată, pentru acest motiv, doar dacă sunt întrunite cumulativ

următoare condiții:

1. Săvîrșirea unei infracțiuni de către judecător (un membru al completului de

judecată), grefier, martor , expert, traducător sau unul dintre participanții la proces;

2. Infracțiunea comisă de persoanele enumerate trebuie să aibă legătură cu cauza a

cărei revizuire se cere.

Această condiție a revizuirii este determinată în mod expres chiar de art.449 lit.a) CPC.

Legea are în vedere orice infracțiune în legătură cu soluționarea cauzei, cum ar fi infracțiunea de

amestec în înfăptuirea justiței și în urmărirea penală (art.303 Cod Penal), pronunțarea unei

decizii, încheieri sau hotărîri contrare legii ( art.304 Cod Penal), declaraţia mincinoasă, concluzia

falsă sau traducerea incorectă (art. 312 Cod Penal)7 etc.;

3. Înfracțiunea comisă trebuie să ducă la darea unei hotărîri nelegale și netemeinice.

Independent de constatările sentinței penale ce se invocă de revizuient în procesul de

revizuire, instanța este obligată să aprecieze dacă infracțiunile privitoare la pricină, săvîrșite de

persoanele vizate de textul legii examinat, au fost decisive, adică hotărîtoare în darea soluției.8 ;

4. Dovada faptei ilicite comise de persoanele sus indicate să se facă prin sentință

penală irevocabilă existentă la momentul depunerii cererii de revizuire.

Acestă condiție cuprinde două ipoteze: existența unei sentințe penale și sentința penală să

fie irevocabilă.

Pentru prima ipoteză urmează de făcut următoarea precizie – drept element al

probatoriului pentru acest temei nu se poate invoca un alt act decît sentința penală de

condamnare a judecătorului, grefierului, martorului, expertului, traducătorului sau unuia dintre

participanții la proces. O atare concluzie rezultă în mod neîndoielnic chiar din referirea legii.

Totuși, în doctrină se menționează posibilitatea dovedirii comiterii faptei ilicite și printr -un

inscris altul decît senținta judecătorească. Astfel, în practică pot interveni unele situații obiectivecare să împiedice pornirea sau continuarea urmăririi penale, cum sunt decesul făptuitorului,

amnistia, prescripția, cazurile de liberarea de răspundere penală etc. În acest caz, există opinii ale

doctrinarilor care admit spre exemplu ordonanța de încetare sau clasarea a procesului penal în

temeiul cauzelor expuse mai sus, opinie care nu pare deloc greșiță. Căci sunt situații în care se

știe cu certitudine că judecătorul care a pronunțat hotărîrea a săvîrșit o infracțiune (care se

7 Această categorie de infracțiunea, constatată printr-o sentință irevocabilă, servea temei pentru admiterea cererii

de revizuire conform art. 449 lit.d) CPC. O dată cu modificarea art. 449 lit. a)CPC, acest temei a fost cuprins denoua reglementare.8 Manualul judecătorului pentru cauze civile. Ediția II. Chișinău, 2013.



8

încadrează în condițiile de admisibilitate expuse mai sus), dar din motivul expirării termenului de

prescr ipție nu poate fi condamnat printr-o sențință penală, iar hotărîrea pronunțată urmează să fie

considerată perfect legală.

Cea de-a doua ipoteză prevede caracterul irevocabil al sentinței penale de condamnare. O

atarea cerință este justificată deoarece atîta timp cît sentința penală nu a rămas irevocabilă

faptuitorul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar punerea la baza admiterii cererii de

revizuire a unei sentințe de codamnare care încă mai poate fi contestată ar însemna încălcarea

acestui principiu.

2.3.2 Descoperirea unor circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au

putut fi cunoscute rezuvuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării amterioare a pricinii.

Misiunea procesului civil constă în apărarea drepturilor și intereselor legitime ale

justițiabililor, care se poate realiza doar prin stabilirea adevărului și emiterea unei hotărîri9 legale

și întemeiate.

Rezultat al descoperirii noilor circumstanţe esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au

putut fi cunoscute revizuentului anterior îl constituie efectul devenirii hotărârii judecătoreşti:

neîntemeiate şi ilegale. Aceasta devine neîntemeiată, deoarece, după cum afirmă L.S. Morozova,

circumstanţele nou-descoperite completează materialele cauzei civile examinate şi arată

defectuozitatea soluţiei constatate de instanţa de judecată în hotărîrea judecătorească pronunţatăşi, respectiv, necorespunderea acesteia adevărului. Iar ilegalitatea acesteia rezidă în faptul

constatării greşite a raporturilor juridice de fapt şi, ca efect, aplicarea greşită a legii prin

neaplicarea legii corespunzătoare.10

Circumstanțele nou - descoperite, după cum meționează V.V. Yarkov, sunt faptele care

au importanță juridică substanțială și care în timpul examinării cauzei aveau existență obiectivă,

dar nu erau și nici nu puteau fi cunoscute persoanei care le invocă, respectiv nici instanței de

judecată.11

Așadar, circumstanțele nou – descoperite sunt totalitatea faptelor juridice(obiect al

probației) de care depinde apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor

persoanelor participante în proces.

9 În pct. 2.3.2 termenul „hotărîre” este folosit în calitate de termen generic întruchipînd hotărîrea, încheiera și

decizia instanței judecătorești. 10Coban I. Natura juridică a "circumstanţelor" ca obiect al temeiului revizuirii hotărârilor judecătoreşti prevăzut la

lit.c) art.449 C.proc.civ. RM , Revista națională de drept, 2006, nr.7, p.46. 11 Ярков В.В. Гражданский процесс: учебник для вузов. Walters Kluwer, 6-е издание.



9

Elementele de fapt (circumstanţele) ca mijloc (modalitate) de probație nu se încadrează în

temeiul prevăzut de art.449 lit.b) CPC. Anume din această cauză circumstanţele nou-descoperite,

ca temei al revizuirii potrivit lit.b) art.449 СPC, nu trebuie confundate cu probele nou-

descoperite. Aceasta este statuat și în jurisprudența națională, care este uniformă în acest sens,

astfel Curtea Supremă de Justiției examinînd cererea de revizuire depusă de către G.V, în

motivarea căreia, revizuentul, a invocat ca temei de revizuire a hotărârilor judecătoreşti

descoperirea după pronunţarea deciziei instanţei de recurs a unor probe noi, a ajuns la concluzia

de a respinge cererea ca fiind inadmisibilă, temeiul invocat fiind în contradicție cu prevederile

art. 449 CPC.12

În lumina celor expus, conceptele de circumstanţe şi fapte utilizate de legislaţia procesual

civilă (lit.b) art.449 СPC) trebuie interpretate şi înţelese stricto sensu. În sensul că probele noi, ca

mijloc (modalitate) al constatării circumstanţelor nu constituie acele "circumstanţe" şi "fapte"

conform art.449 lit.b) СPC şi, respectiv, temei al revizuirii hotărârilor judecătoreşti intrate în

vigoare. Astfel, spre exemplu, în situaţia când o parte probează un fapt (o circumstanţă) printr -un

înscris, care va fi respins de instanţa de judecată ca fiind inadmisibil conform art.122 СPC, iar

mai apoi, după ce hotărîrea judecătorească intră în vigoare, partea interesată descoperă un alt

mijloc de probă - de exemplu, proba cu martori, care confirmă acelaşi fapt (circumstanţă) - în

acest caz acea circumstanţă sau fapt nu va constitui temei de admitere a revizuirii conform

art.449 lit.b) СPC. Acest din urmă caz constituie un temei clasic de exercitare a unei alte căi de

atac - în supraveghere, numai nu al revizuirii.13

Anterior momentului adoptării Legii nr.155, art. 449 lit.b) CPC era imediat succedat de

un alt temei de revizuire, și anume lit.c) după emiterea hotărîrii, s -au descoperit înscrisuri

probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate

instanţei într -o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces. Prin cea din urmă

prevedere înscrisului i se acorda o importanţă deosebită, ca mijloc de probă. Derogînd de la

prevederile alin.(2) art.130 CPC, care stipulează că nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor, legiuitorul a subliniat preferinţa şi

forţa probantă mai mare a înscrisului faţă de alte mijloace de probă, astfel instituind posibilitatea

revizuirii hotărârii judecătoreşti numai pentru cazul descoperirii înscrisului.

12 Încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiței din 09

martie 2011. Dosarul nr. 2rh-56/11.13 I. Coban. Natura juridică a "circumstanţelor" ca obiect al temeiului revizuirii hotărârilor judecătoreşti prevăzut lalit.c) art.449 C.proc.civ. RM , Revista națională de drept, 2006, nr.7, p.46.



10

Prin Legea nr.155 lit.c) a fost exclusă din considerentul că, descoperirea unor noi

înscrisuri probatoare într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces se

înglobează în conţinutul lit. b).

În această ordine de idei, circumstanțele esențiale nou-descoperite trebuie probate în mod

obligatoriu și în calitate de probe, conform art. 117 alin.(2) vor constitui explicaţiile părţilor şi

ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, depoziţiile martorilor, înscrisuri, probe

materiale, înregistrări audio - video, concluziile experţilor . Evident, cu respetarea art. 122

alin.(2) care instituie regula conform căreia circumstanțele care, trebuie confirmate prin anumite

mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Nerespectarea

acestei condiții atrage inadmisibilitatea acestora.

Plenul Curții Supreme de Justiție menționează faptul că obiect al probaţiei, la examinarea

cererilor de revizuire, pot fi circumstanţele importante, atît în sens material, cît şi în sens

procesual. Autorului rus A.I. Deviţchi, prin obiect al probaţiei în sens material înţelege

totalitatea presupunerilor despre existenţa sau inexistenţa faptelor juridice, care duc la careva

consecinţe material- juridice, precum şi presupunerile cu privire la existenţa faptelor, care asigură

obţinerea de cunoştinţe despre faptele material- juridice. Iar prin obiect al probaţiei în sens

procesual se înţelege presupunerile cu privire la existenţa sau inexistenţa faptelor juridice, de

care normele dreptului procesual civil leagă apariţia, suspendarea sau încetarea procesului civil,

precum şi realizarea drepturilor procesuale ale persoanelor, participante în cauza civilă concretă.

2.3.3 I nstanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în

proces.

În mod firesc examinarea și soluționarea cauzelor civile nu poate avea loc fără

participarea efectivă a celor vizați prin actul judecătoresc de dispoziție. Orice hotărîre irevocabilă

are putere de lucru judecat. Puterea lucrului judecat a hotărîrilor judecătorești irevocabile are

limite obiective și limite subiective.

Pentru analiza temeiului nuanțat de art. 449 lit.c) importanță prezintă limitele subiectiveale puterii lucrului judecat – hotărîrea judecătorescă determină drepturile și obligațiile unui cerc

determinat de persoane: subiecții raportului material litigios examinat și soluționat în cadrul

dezbaterilor judiciare – hotărîrea nu poate să se rasfrîngă asupra persoanelor care sînt subiecți ai

unui alt raport material litigios care nu a constituit obiect al dezbaterilor judiciare. Pentru

subiecții raportului material litigios care au participat la judecarea pricinii civile hotărîrea

judecătorească reprezintă un act de dispoziție obligatoriu care stabilește nemijlocit drepturile și



11

obligațiile lor . Per a contrario pentru subiecții raportului material litigios care nu au fost

antrenate în judecarea pricinii hotărîrea judecătorească nu trebuie să producă efecte juridice.14

Prin neantrenarea în judecarea pricinii se înțelege neînștiințarea persoanei privind

acordarea acesteia a unui statut procesual de participant la proces - reclamant, coreclamant, pîrît,

copîrît, intervenient, petiționar, persoană interesată – ce i-ar oferi posibilitatea de a-și apăra în

mod efectiv drepturile și interesele.

Neantrenarea în proces trebuie diferențiată de necitarea persoanei în proces. Situația

juridică a persoanei necitate presupune existența statutului de participant la proces dar necitate

conform prevederilor incluse la art.102 CPC.

Citarea, potrivit art.102 CPC presupune înștiințarea prin citație a participanților la proces,

martorilor, experților, specialiștilor și interpreților privitor la locul, data și ora ședinței de

judecată sau la locul, data și ora efectuării unor acte de procedură.

Astfel, dacă suntem în prezența emiterii a unui act de dispoziție fără citare legală

persoana are la dispoziție căile ordinare de atac și aceasta situație servește temei pentru casarea

actului de dispoziției cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Persoanele care nu sunt participante la proces, dar care, prin hotărîre judecătorească, sînt

lezate în drepturi, analizînd prevederile art.360 și art. 430 CPC15 nu au dreptrl de a se folosi de

astfel de instituții procesuale cum sunt apelul și recursul.

În acest context, Curtea de la Strasbourg a statuat că examinarea unei cauze care ar putea

afecta drepturile şi interesele unei persoane terţe fără a implica acea persoană este un temei

expres pentru redeschiderea procedurilor 16, nerespectarea acestei dispoziții constituie o violare a

art.6 al Convenției Europene pentru Apărarea drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil.

2.3.4 Anularea sau modificarea hotărîrii, sentinței sau deciziei instannței judecătorești care

au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere.

Legea nr.155 a restrîns temeiul prevăzut de art. 449 lit.e) din conținutul acestuia fiind

abrogate circumstanțele de vizează anularea sau modificarea hotărîrii sau deciziei unui alt organcare a servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a cărei revizuire se cere.

Orice sentință, hotărîre sau decizie a instanței de judecată are caracter obligatoriu și

putere de lucru judecat.

Pentru aplicarea acestui temei este necesar ca faptele stabilite prin hotărîrea, sentința sau

decizia instanței judecătorești irevobalile modificată sau anulată să fi stat la temelia emiterii

14

Manualul judecătorului pentru cauze civile. Ediția II. Chișinău, 2013, p. 363. 15 Aceste articole stabilesc cercul subiecților în drept să declare apel, rspectiv recurs. 16 Cauza Business și Investiții pentru Toți vs Moldova, §33, hotărîre din 13 octombrie 2009.



12

hotărîrii supusă revizuirii. Per a contrario, efectuarea unor astfel de manipulări cu o hotărîre,

sentință sau decizie s-a dat putere de lucru judecat unor fapte care nu au fost decisive în emiterea

actului judecătoresc de dispoziție ulterior, supus revizuirii nu va determina redeschiderea

procedurilor.

Ca urmare a aplicării prevederilor art.123 alin.(2) „Faptele stabilite printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă într -o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun

sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi

dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă

aceleaşi persoane” și ale alin.(3) „Sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într -o cauză

penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra

efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă

aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvîrşite de persoana în cauză”, fapte ce

constituie materialul probator pe care s-a sprijinit hotărîrea, sentința sau decizia instanței

judecătorești pasibilă de revizuire, este justificată existența acestui temei.

Este salutabilă modificarea intervenită asupra acestui temei din motivul posibilitățiii de

aplicare sistematică a codului de procedură civilă. Or, art. 123 alin.(5) CPC, nesupus modificării

prin Legea nr. 155 prevede expres „ Faptele constatate printr-un act al autorităţii publice nu au

pînă la judecată putere pentru instanţă şi pot fi contestate în condiţiile prezentului cod” și art.

449 lit.e) pînă la modif icare, prevededea contrariul.

2.3.5 Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat o

procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii

Moldova.

Convenția Europeană prevede în art. 38§1 lit.b)„În cazul în care Curtea declară o cerere

admisibilă, ea se pune la dispoziţia celor interesaţi în vederea ajungerii la rezolvarea prin bună

înţelegere a cauzei, care să se inspire din respectarea drepturilor omului astfel cum le recunoaşte

Convenţia şi protocoalele sale.” Astfel este prevăzută posibilitatea soluționării cererii pe cale amiabilă între Guvernul RM

și reclamant. Procedură are loc în prezența Agentului Guvernamental ca reprezentant al

Guvernului și reclamant sau reprezentantul său. Dacă în urma negocierilor părțile ajung la un

accord privind repararea prejudiciului cauzat se încheie o tranzacție de împăcare. Convenția de

rezolvare amiabilă se încheie prin intermediul grefei, care cenzurează corectitudinea și caracterul

echitabil al înțelegerii.

La cererea de revizuire urmează a fi acordul respectiv,pentru probarea temeiului înscris

la art.449 CPC lit.g).



13

2.3.6 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul

Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale care poatefi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii

pronunțate de o judecată națională.

Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, garantate

de art.6 (1) din Convenţie trebuie interpretat în contextul Preambulului Convenţiei, care enunţă

preemţiunea principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al Statelor

Contractante. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul

securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui

litigiu nu trebuie rediscutată.

Este unanim recunoscut caracterul obligatoriu al hotărîrilor Curții Europene a Drepturilor

Omului pentru ordinea juridică internă, iar în cazul în care CtEDO a constatat sau Guvernul a

recunoscut o violare a drepturilor și intereselor legitime prevăzute de Convenție statul pîrît

urmează să repare prejudiciul cauzat prin emiterea unui acte de dispoziție judecătoresc contrar

prevederilor Convenției.

Un moment discutabil în legătură cu acest caz este faptul dacă odată cu condamnarea

Republica Moldova la CEDO, instanţa naţională ar fi în drept să redeschidă procedura și totodată

respectînd principiul securtății raporturilor juridice. Pentru soluționarea unei asemenea dileme,

Comitetul de Miniştri al Statelor member a adoptat la 19 ianuarie 2000 Recomandarea nr.R (200)

2 a cu privire la reexaminarea sau redeschiderea unor dosare la nivel naţional în urma hotărîrilor

Curţii Europene a Drepturilor Omului , recunoscîndu-se posibilitatea redeschiderii procedurilor

interne în cazul existenţei următoarelor condiţii:

R espectiva hotărîre să fie intrată în puterea autorităţii lucrului judecat;

Hotărîrea Curţii să fie pronunţată împotriva statului pîrît;

Hotărîrea Curţii să constate violarea Convenţiei sau a Protocoalelor la Convenţie;

Violarea Convenţiei să fie generată de o hotărîre judecătorească internă, contrară Convenţiei;

Curtea să considere că se impune acordarea unei indemnizaţii de satisfacţie echitabilă;

Hotărîrea Curţii să fie definitivă;

Partea vătămată să continue să sufere consecinţe negative foarte grave în urma hotărîrii

interne, consecinţe care nu pot fi compensate prin satisfacţie echitabilă şi care nu pot fi

modificate decît prin reexaminare sau redeschidere.

În lipsa unei condiții din cele enumerate cererea de revizuirea nu va putea fi admisă.

Aceste condiții sunt reflectate în legislația Republici Moldova în art. 449 lit.h) CPCcu o



14

mică completare, în sensul că cererea de revizuire poate fi admisă și în cazul existenței unei

declarații a Guvernului prin care a fost recunoscut faptul încălcării dreptului sau libertății

fundamentale.

Hotarearea CSJ din 29 aprilie 2013

2.4 Cererea de revizui re

Cererea de revizui re este actul procedural prin intermediul căruia subiectul prevăzut de

art. 447 CPC uzează de dreptul conferit de legea proesuală în vederea obținerii redeschiderii

procedurilor judiciare asupra cauzei civile care a fost soluționată printr -un actjudecătoresc

irevocabil.

Acest act procedural urmează să corespundă condițiilor de valabilitate, atît cele intrinseci,

cît și condițiile extrinseci prevăzute de Codul de Procedură Civilă. Condițiile intrinseci se refer la faptul că cererea de revizuire se face cu arătarea temeiului

pe care se fondează și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Privitor la condițiile extrinseci, cererea de revizuire, potrivit art. 451 alin.(1), se depune în

scris, nefiind posibilă formularea cererii verbal în fața organului judecătoresc chiar dacă ar fi

consemnată într -un proces-verbal. Deasemenea, art. 451 alin.(2) CPC prevedecă că cererea de

revizuire se adresează înstanței competente prevăzută la ar. 448 CPC.17

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica

aplicării legislaţiei procesuale la examinarea cauzelor civile în ordine de revizuire nr.14 din

03.10.2005, recent abrogată prevedea soluția pentru cazul în care cererea de revizuire a fost

depusă la o altă instanţă decît cea competentă, astfel că instanţa sesizată va emite o încheiere

privind refuzul de primire a cererii şi le va explica părţilor dreptul de a se adresa în instanţa

competentă să examineze cererea de revizuire. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a

Republicii Moldova nr.2 din 15 aprilie 2013 a agrogat hotărîrea precitată, stabilind noi

interpretări referitoare la acestă cale de atac, fără însă a se pronunța asupra subiectului analizat. Î

O altă condiție extrinsecă se referă la termenul de introducere a cererii de revizuire,

precum și la momentul de la care el curge în dependență de temeiul invocate. Consecința

omiterii termenului legal, fără o repunere justificată în termen, atrage încălcarea art. 6 al

Convenției Europene și implicit declararea inadmisibilității cererii de revizuire, consecință

statuată în diverse hotărîri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cu titlu de exemplu poate fi

menționată cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei unde curtea a menționat că „ prin neprezentarea

nici unui motiv pentru extinderea termenului pentru depunerea cererii de revizuire de către

17 Elucidarea instanței competente a fost realizată la pct.2.3 al prezentei lucrări.



15

Ministerul Finanţelor, Curtea Supremă de Justiţie a încălcat dreptul reclamantului la un proces

echitabil”.18

2.5 Ti tulari i cerer ii de revizui re

Revizuirea este o cale de atac pusă de lege la dispoziție persoanelor prevăzute în modexpres de art. 447. Textul legal prevede trei categorii de titulari ai revizuirii:

lit.a) - părțile și alți participanți la proces;

lit.b) - persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin

hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească;

lit.c) - agentul guvernamental, în cazurile prevăzute la art. 449 lit.g) și h).

În categoria subiecților prevăzuți la art. 447 ali.a), portivit p revederilor art. 55, 59, 71, 73

și 74 CPC se regăsesc: părțile (reclamantul și pîrîtul);

intervenienții;

procurorul;

autoritățile publice, organizațiilelipersoanele fizice care sunt împuternicite să adreseze în

instanță cereri înapărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale altor persoane;

autotitățile publice care intervin în proces pentru a depune concluzii în apărarea

drepturilor altor persoane; persoanele interesate în pricinile cu procedură specială.

În legătură cu exercitarea dreptului de a depune cererea de revizuire a acestor persoane,

este necesar de făcut unele precizări. În primul rînd, titularii incluși în această primă categorie

nu-și pot întemeia cererea de revizuire pe art. 449 lit.c) deoarece legea prevede expres calitatea

specială pe care urmează să o dețină persoana, adică să fie o persoană neantrenată în proces.

În al doilea rînd, procurorul este în drept să facă uz de dreptul de a solicita revizuirea

actului de dispoziție judecătoresc doar in cazul in care el a intentat actiuneaîn pricinile intentatede el.

Prin „ persoane care nu au participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi” urmează

a înțelege acele persoane, altele decît cele menționate mai sus, cărora nu li s-a acordat nici un

statul procesual în cadrul procesului, dar cărora prin pronunțarea hotărîrii judecătorești în cauză

le sunt lezate drepturile, libertățile sau interesele legitime.

În legătură cu această categorie de subiecți ai revizuirii ar putea apărea întrebarea de ce

legiuitorul nu a limitat exercitarea dreptului de a depune cerere de revizuire acestor titulari doar

18 Cauza Oferta Plus SRL vs Moldova §96, hotărîre din 22 martie2005.



16

pentru temeiul prevăzut de art. 449 lit.c) analogic agentului guvernamental dreptul căruia este

limitat pentru temeiurile prevăzute de art. 449 lit.g) și h)?

Argumentul unor doctrinari se referă la faptul că legea nu distinge și nici nu

condiționează exercitarea dreptului de a depune o cerere de revizuire persoanelor care nu au

participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau dispoziția

judecătorească, iar o altă interpretare urmează a fi apreciată ca fiind eronată și ilegală.19

Din punct de vedere al principiului ce guvernează dreptul procesual civil, și anume – se

poate tot ceea ce este permis de lege - atunci interpretarea restrictivă a normei incluse la ar. 447

lit. b) ar fi, cum susțin unii doctrinari, într -adevăr ilegală și eronată.

Totuși, ar fi benevenită o modificare a acestei norme, prin care să se restrîngă ansamblul

temeiurilor puse la dispoziția acestor subiecți din considerentul că orice alt temei de revizuire

prevăzut de art. 449, cu excepția lit.c), g) și h) nu are sorț de izbîndă.

Norma prevăzută de art. 447 lit.c) a fost modificată prin Legea nr. 155. În varianta

anter ioară conținutul normei analizate era următorul: „Procurorul General, în cazurile prevăzute

la art.449 lit.g), la propunerea Agentului guvernamental”

Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.1604 (2003) privind

rolul procuraturii în societatea democratică guvernată în baza principiului supremaţiei Legii,

statuează că „împuternicirile şi responsabilităţile procurorilor să se limiteze la urmărirea penală a

cauzelor penale, şi la rolul general în apărarea intereselor publice prin intermediul sistemului de

justiţie penală, iar pentru exercitarea altor funcţii să fie formate organele separate, efective şi

plasate corespunzător. De asemenea, potrivit Recomandării CoE nr. 19 (2000) privind rolul

procuraturii în sistemul de justiţie penală, „Procurorii” sunt autorităţile publice care, în numele

societăţii şi în interes public, asigură aplicarea legii atunci, cînd încălcarea acesteia atrage o

sancţiune penală, luînd în considerare atît drepturile individului, cît şi eficacitatea necesară

sistemului de justiţie penală.

Referitor la crearea organelor speciale separate care să poată înainta o acțiune civilă înapărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei interesate, autorițățile

moldave s-au conformat acestei recomandaări. Astfel că la momentul de față, într -un număr

semnificativ de cazuri activitatea procurorului în acest sens este dublată de organe special

instituite întru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor legitime ale persoanei, ceea ce

reprezintă un fenomen mai puțin comun.

19 Manualul judecătorului pentru cauze civile. Ediția II. Chișinău, 2013, p. 400



17

Prin Legea nr. 155 nu s-a făcut altceva decît ajustarea parțială a normelor interne la

standardele europene și un pas important în vederea implimentării Recomandarea Comitetului

de Miniștri al Consiliului Europei nr.1604.

Prin redacția veche a art. 447 lit. c), procurorul general era investit cu atribuția de a

depune cerere de revizuire pentru temeiurile art. 449 li.g) si h) indiferent dacă procesul civil

finalizat cu emiterea actului de dispoziție prin care s-a violat un drept sau libertate fundamentală

a părții implicate, ccea ce reprezenta atribuții deosebite fată de ceilalți procurori care se

încadrează la art. 447 lit.a), iar activitatea agentului guvernamental era „supusă” în acest sens

procurorului general.

Hotărîrile pronunțate de Curtea Europenană constituie adevărate surse jurisprudențiale

adresate în prim plan statului reclamat găsit vinovat de încălcarea prevederilor convenționale, și

în plan secund tuturor statelor din jurisdicția Curții. În acestă ordine de idei, hotărîrile definitive

ale CtEDO, în baza art. 46 din Convenție sunt obligatorii pentru executare pentru statele care

figurează ca pîrît.

La nivel intern Agentul guvernamental potrivit art. 6 al Legii nr. 353 din 28 octombrie

2004 supraveghează corectitudinea măsurilor adoptate în vederea executării hotărîrilor

pronunţate de Curte şi propune autorităţilor competente spre adoptare măsuri cu caracter general

întru evitarea noilor încălcări ale prevederilor convenţiei şi protocoalelor adiţionale. În situația în

care printr-o hotărîre, încheiere sau decizie a instanțelor naționale a fost obstrucționat un drept (și

libertate fundamentală) protejat de Convenție și remedierea acestuia poate fi realizat doar prin

anularea hotărîrii pronunțate, atunci pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege, agentul

guvernamental este în drept să solicite revizuirea hotărîrii menționate. Pentru exercitarea acestui

dreptși totodată obligație, nu este necesară activitatea de intermediere a Procurorului General.

Din aceste rațiuni este salutabilă modificarea operată prin Legea nr. 155.

2.6 Examinarea cererii de revizuire. Limitele de judecată. Împuternicirile instanței derevizuire. Căile de atac Revizuirea fiind o cale de retractare competența de soluționare a cererii revine instanței

care a pronunțat hotărîrea. Astfel, art. 448 alin. (1) CPC prevede „cererea de revizuire împotriva

unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța care s -a

pronunțat asupra fondului, iar alin.(2) reglementează cazul hotărîrii care fiind supusă căilor de

atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre. În cea din urmă

situație competența de examinare a cererii de revizuire aparține instanței care a menținut,

modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotăr îre.



18

De la acestă regulă legea face o excepție în privința temeiurilor de revizuire invocate de

art. 449 lit.g) și h) CPC. Potrivit art.448 alin.(3) CPC, în aceste cazuri cererea de revizuire se va

examina de Curtea Supremă de Justiție. Totuși, consider că art. 448 alin.(3) CPC de fapt nu

reprezintă o excepție, mai mult ca atît este discutabilă necesitatea existenței în redacția actual a

acestei prevederi. Or, norma criticată prevede expres că cererea de revizuire declarată în

temeiurile prevăzute la art. 449 lit.g) și h) CPC se examinează în toate cazurile de Curtea

Supremă de Justiție. Art. 449 lit.h) prevede: „ Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr -o declarație, o

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin

anularea hotărîrii pronunțate de o judecată națională”. Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în art. 35 prevede condițiile de admisibilitate

a cererii. Astfel una din condiții este epuizarea căilor de recurs interne […]. Curtea Supremă

de Justiție este unica instanță abilitată cu dreptul de a efectua controlul judecătoresc de gradul

doi (recursul, care de altfel este și ultimul necesar pentru a fi îndeplinită condiția precitată)

asupra unei hotărîri. De aici rezultă că indiferent de soluția pronunțată, Curtea Supremă de

Justiție este instanța care fie a modificat hotărîrea atacată, fie a menținut-o, astfel încadrîndu-se

în prevederile art. 448 alin.(2) CPC.

Potrivit art. 452 alin. (1) instanța de judecată examinează cererea de revizuire în ședință

publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

O situație mai puțin comună se ivește în cazul în care cererea de revizuire este repartizată,

în mod aliatoriu, judecătorului /completului de judecată care a pronunțat hotărîrea, încheierea sau

decizia supusă revizuirii. În acest sens, putem aduce drept soluție concluzia constatată de că tre

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Thomann vs Elveția din 10 iunie 1996. Astfel,

judecătorul care a emis hotărîrea va fi în drept să examineze cererea de revizuire din

considerentul că judecătorul nu și-a expus opinia pe marginea unor noi fapte necunoscutelui la

emiterea hotărîrii. Iar în situația în care cererea de revizuire este motivată prin temeiurile din art.449 lit.g) și h) CPC, fiind rezultatul unei erori a judecătorului, aceasta urmează a fi examinată de

un alt complet de judecată.20

Examinarea cererii de revizuire se limitează doar la admisibilitatea acesteia şi a faptelor

pe care se întemeiază, fără a se pronunţa asupra fondului cauzei.

Dezbaterile sînt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

20 Manualul judecătorului pentru cauze civile. Ediția II. Chișinău, 2013.



19

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă

nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Totuși, Curtea Supremă de Justiție examinează

cererile fără citarea părților. În motivarea unei asemenea derogări impardonabile, Curtea

menționează „articolul 452 alin.(3) Codul de procedură civilă care prevede comunicarea

participanţilor la proces a locului, dăţii şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat. În

conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea

participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind

actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un

conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se

aplică prevederile actului posterior. Coraborînd prevederile art.452 alin.(1) CPC cu art.444

acelaşi Cod, care este modificat printr -o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor

la citarea şi participarea părţilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios

administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa

participanţilor potrivit regulilor de examinare a recursului.”21

Consider că o astfel de decizie a Curții Supreme de Justiție este criticabilă. Instanța

supremă printr -o astfel de practică pune semnul egalității între două instituții procesuale

totalmente diferite. Recursul poate fi declarat numai pentru temeiuri de drept, pe cînd revizuirea

vizează în principal circumstanțele care au importanță pentru fondul cauzei. Prin aplicarea

procedurii criticate, Curtea Supremă de Justiție se autoproclamă instanță de recurs, ceea ce nu

corespunde ordinii juridice naționale.

Esența revizuirii presupune redeschiderea procedurilor judiciare asupra unei cause civile,

care a fost soluționată printr -un act judecătoresc irevocabil. Rejudecarea cauzei este efectul

admiterii cererii de revizuire.

La etapa de examinare propriu-zisă a cererii de revizuire instanța poate adopta una din

următoarele soluții:

dispune admiterea cererii printr-o încheiere care nu poate fi atacată separate, doar cufondul cauzei.

dispune respingerea cererii ca fiind inadmisibilă printr -o încheiere pasibilă de recurs

separat în instanța ierarhic superioară, cu excepția cazurilor în care cererea este

examinată de Curtea Supremă de Justiție, conform prevederilor art. 453 alin.(3) CPC.

Temei pentru declarearea inadmisibilității cererii servește:

omiterea termenului de declarare a cererii prevăzut de art. 450 CPC;

21 Încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiței din 03 aprilie2013. Dosarul nr. 2rh-88/13



20

depunerea cererii în afara temeiurilor prevăzute la art. 449 CPC sau abuziv;

cererea neîntemeiată – cînd temeiurile de declarare a cererii de revizuire invocate nu se

adeveresc;

Dacă instanța ierarhic superioară constată legalitatea încheierii de resingerea a cererii de

revizuire, decizia adoptată în acest sens nu se supune nici unei căi de atac.



21