Proiect “Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel national” – RO-RISK
2016
Institutul
National de
Sanatate Publica
[ Analiza de hazard - epidemii ]
1
Continut
1. Cadru general
1.1. Introducere …………………………………………………………………….….….…3
1.2. Generalitati …………………………………………………………………….………..…3
1.3. Scop.........................................................................................................................3
1.4. Obiective .................................................................................................................4
2. Presupuneri facute in timpul analizei de hazard ………………………………….7
3. Definitii, termeni utilizati, acronime …………………………………….................10
4. Importanta si locul analizei de hazard in procesul de analiza a riscurilor.12
5. Aspecte metodologice privind procesul de analiza de hazard…………..........12
6. Identificarea hazardului………………………………………………………................15
6.1. Forme clasice de manifestare populaţională:
6.1.1. forma sporadică ……………………………………………………………………15
6.1.2. forma endemică ……………………………………………………………………16
6.1.3. forma epidemică …………………………………………………………………...16
6.1.4. forma pandemică …………………………………………………………………..17
6.2. Forme particulare de manifestare:
6.2.1. sezonalitatea ……………………………………………………………….............17
6.2.2. periodicitatea ………………………………………………………………............17
7. Contextul ………………......................................................................................…....18
7.1 Profil de tara
7.1.1. Indicatori economici ……………………………………………………………......18
7.1.2. Indicatori demografici……………………………………………………………....18
7.1.3. Starea de sănătate …………………………………………………………………..19
7.1.4. Priorităţi în sănătate pentru perioada 2014-2020…………………………………...20
7.2. Determinantii sănătătii.............................................................................................20
7.3. Boli favorizate de principalii determinanti.................................................................21
8. Epidemii in Romania – date istorice
8.1.1.Rujeola ………………………………………………………………………...…..23
8.1.2. Rubeola ……………………………………………………………………….…..24
8.1.3. Holera ……………………………………………………………………………..24
8.1.4. Ciuma ……………………………………………………………………………..26
8.1.5. Poliomielita ………………………………………………………………….……26
8.1.6. Gripa…………………………………………………………………………..…..26
8.1.7. Infectia cu virus West Nile……………………………………………………..…28
2
9. Descrierea epidemiilor actuale si mod de manifestare
9.1. Infectii respiratorii acute (ARI), gripa si cazuri compatibile cu gripa (ILI)...........29 9.2. SARI (Infecţii Respiratorii Acute Severe)…………………………………………31 9.3. Infectia cu virus West Nile..............................................................................33 9.4. Rujeola .........................................................................................................33
9.5. Hepatite virale (A, B, C).................................................................................34 9.6. Tuberculoza...................................................................................................36
10. Pandemii semnificative la nivel global
10.1. Faze pandemice...............................................................................................37
10.1.1. Faza inter-pandemică …………………………………………………………...38
10.1.2. Faza de alertă ……………………………………………………………………38
10.1.3. Faza de pandemie………………………………………………………………..38
10.1.4. Faza de tranziţie……………………………………………………………….…38
10.2. Pandemii inregistrate pana in prezent..............................................................38
10.2.1. Ciuma ...................................................................................................................39
10.2.2. Tifosul ...................................................................................................................41
10.2.3. Holera ....................................................................................................................41
10.2.4. Gripa .....................................................................................................................44
10.3. Posibile viitoare pandemii.................................................................................46
10.3.1. Gripa……………………………………………………………………………….47
10.3.2. HIV/ SIDA .............................................................................................................47
10.3.3. Tuberculoza ............................................................................................................48
10.3.4. Febre hemoragice....................................................................................................49
10.3.5. Gripa aviara.............................................................................................................49
10.3.6. MERS-CoV.............................................................................................................50
10.3.7. Zika..........................................................................................................................50
10.3.8. Rezistenta antimicrobiana........................................................................................51
11. Concluzii ………………………………………………………………………………..56
12. Bibliografie ........................................................................................................60
3
1. Cadru general
1.1. Introducere
Acest document urmăreşte definirea si identificarea hazardului in domeniul bolilor transmisibile, in
vederea realizarii analizei de risc in cazul epidemiilor.
1.2. Generalitati
Hazardul este definit ca un proces sau fenomen periculos, substanţă, activitate umană sau situaţie
care poate cauza pierderea de vieţi omeneşti, răni sau genera alt impact asupra sănătăţii, daune
aduse proprietăţilor, pierderi ale mijloacelor de trai şi serviciilor, perturbări sociale şi economice
sau daune asupra mediului. Hazardurile presupun mapping-ul lor impreuna cu cel al siturilor unde
pot apare, identificarea resurselor disponibile, crearea depozitelor nationale de resurse, precum si
capacitatea la nivel national / regional / local de raspuns pentru urgente de sanatate publica in
legatura cu amenintari relevante biologice, chimice, radiologice si nucleare.
Un hazard mare si o protectie mica induce un risc crescut în timp ce cresterea masurilor de protectie
reduce riscul. De asemenea, se poate preciza ca, cu exceptia când hazardul este zero, exista
întotdeauna un nivel de risc.
Definirea riscului include în mod uzual probabilitatea ca pericolul si celelalte componente ale
hazardului sa apara în relatie cu magnitudinea si severitatea unui eveniment nedorit.
1.3. Scop
Analiza de hazard implică identificarea tuturor pericolelor care ar putea pune în pericol o
comunitate si de a le analiza în mod individual pentru a determina gradul de amenintare pe care îl
reprezintă fiecare.
In analiza de hazard se urmaresc urmatoarele aspecte:
- Ce pericole pot să apară?
- Cât de des este probabil să apară acestea?
- Cât de severă poate deveni situatia?
- In ce mod aceste riscuri sunt de natură să afecteze comunitatea?
4
- Cât de vulnerabilă este comunitatea în pericol?
Primul pas în orice efort de a reduce vulnerabilitatea comunitătii este identificarea hazardului.
Procesul de identificare a hazardului si evaluarea riscului unui hazard specific, fie în termeni
absoluti fie relativi este necesar pentru estimarea riscului. Acest proces trebuie sa fie obiectiv,
repetabil si stiintific.
Trebuie pusa urmatoarea întrebare: care este hazardul specific în cauza (deoarece daca nu este nici
un hazard nu exista nici un risc) si care risc specific vrem sa-l estimam, sa-l reducem, sa-l prevenim
sau sa-l supunem managementului de risc ?
Al doilea pas al estimarii calitative a riscului este identificarea hazardului. Daca nu este identificat
nici un hazard, atunci nu poate fi estimat nici un risc indus de acesta. Identificarea hazardului poate
solicita colectarea de informatii. Extinderea identificarii hazardului depinde de exact ce întrebare a
fost pusa, referitoare la gama potentiala de probleme si adesea necesita cercetarea literaturii de
specialitate si discutii cu experti.
Odata ce lista potentialelor hazarduri a fost întocmita, trebuie, în mod uzual, sa se ia o decizie cu
referire la prioritatile pentru investigatiile ulterioare.
1.4. Obiective
a) Identificarea unei liste de hazarduri potentiale epidemiologic provocate de agenti
biologici si clasificarea bolilor in functie de factorii de risc:
Boala/evenimentul de sanatate Factori de risc
Infectii respiratorii acute *
Conditii neadecvate de locuit
Servicii de sanatate deficitare
Supraaglomerari
Alimentatie deficitara, malnutritie
Grupa de varsta < 1 an
Populatie varstnica
Sezon ploios
Boala diareica acuta/hepatite virale
A, E
Supraaglomerare
Apa calitativ si/sau cantitativ inadecvata
Igiena personala deficitara
5
Servicii de sanatate deficitare
Boli transmise prin vectori
(encefalita/meningita WN, tifosul
exantematic, malaria)
Deplasari populationale in zone hiperendemice
Expunere in ariile in care vectorii sunt prezenti in numar
crescut
Intreruperea masurilor de control al vectorilor
Servicii de sanatate deficitare
Ape statatoare
Rujeola Existenta acoperirilor vaccinale antirujeolice scazute la
nivel national
Meningita meningococica Sezon rece
Supraaglomerari
Tuberculoza Malnutritie
Supraaglomerari
Zoonoze Sacrificari necontrolate
Contact cu animale fara control sanitar-veterinar posibil
infectate
Cresterea ratei de imbolnaviri la animale
Tetanos Intreruperi ale programului deimunizari
Plagi deschise
Igiena deficitara
Leptospiroza
Contaminarea apei cu urina de sobolan
Contact cu animale domestice/salbatice infectate (caini,
porci, sobolani)
Tratare inadecvata a surselor de apa potabila
Conditii de igiena deficitare in locuinta si imediata
apropiere
*Gripa cu potential pandemic
Poate constitui un eveniment epidemiologic major, cu un potential impact sever asupra sanatatii
publice,in cazul emergentei unei noi tulpini de virus gripal.
b) Identificarea unei liste de hazarduri potentiale epidemiologic provocate de agenti
biologici si clasificarea bolilor in functie de modul de transmitere a bolii
Boli transmisibile potential amenintatoare pentru viata transmise in mod obisnuit prin
contact direct sau cu fluide corporeale
• Hepatita B (VHB)
• Hepatita C (VHC)
6
• Virusul imunodeficientei umane (HIV)
• Rabia (virusul rabic)
• Febre hemoragice virale (Lassa, Marburg, Ebola, Crimean- Congo, precum si alte virusuri
inca neidentificate)
Boli transmisibile amenintatoare pentru viata transmise in mod obisnuit pe cale aeriana sau
prin aerosoli
• Rujeola (virusul rubeola)
• Tuberculoza (Mycobacterium tuberculosis) - pulmonara infectioasa , laringiana sau extra-
pulmonara (leziune de drenaj)
• Varicela (virusul varicelo-zosterian) - varicela sau zona zoster
Boli transmisibile potential amenintatoare pentru viata transmise in mod obisnuit pe cale
aeriana, prin picaturi de secretie nazofaringeana (droplet, picaturile lui Flugge)
• Difteria (Corynebacterium diphtheriae)
• Gripa (virusuri gripale)
• Boala meningococica (Neisseria meningitidis)
• Oreionul (virusul oreionului)
• Tusea convulsiva (Bordetella pertussis)
• Ciuma pneumonica (Yersinia pestis)
• Rubeola (virusul rubeolei)
• SARS-CoV (corona virus)
Boli transmisibile potential amenintatoare pentru viata - cauzate de agenti biologici folositi
pentru bioterorism: o mare parte nu sunt transmisi in mod obisnuit de la om la om, dar pot fi
transmisi prin expunerea la medii contaminate.
Categoria A
Acesti agenti de inalta prioritate prezinta un risc pentru securitatea nationala, pot fi usor de
transmis si difuzat, duc la mortalitate mare, au un impact potential major fata de sanatatea
publica, pot provoca panica publica , sau necesita actiuni de pregatirea a sanatatii publice.
Antrax
Variola
Toxina botulinica
Categoria B
7
Categoria B cuprinde agenti biologici moderati, dar care pot sa disemineze usor si au rate
scazute de mortalitate.
Bruceloza (Brucella specii)
Toxina Epsilon data de Clostridium perfringens
Amenintari la adresa sigurantei alimentare (de exemplu, specii de Salmonella, E coli O157:
H7, Shigella, Staphylococcus aureus)
Melioidoza (Burkholderia pseudomallei)
Psitacoza (Chlamydia psittaci)
Febra Q (Coxiella burnetii)
Ricin- toxina data de Ricinus communis (boabe de ricin)
Stafilococici B enterotoxigeni
Tifosul (Rickettsia prowazekii)
Categoria C
Categoria C cuprinde agenti care sunt dezvoltatori de agenti patogeni si care ar putea fi difuzati
in masa, din cauza disponibilitatii lor, usurinta de productie si difuzare, rata de mortalitate mare,
sau capacitatea de a provoca un impact major pentru sanatatea publica
Nipah virus
Hantavirus
SARS
tulpina noua a gripei
virusul imunodeficientei umane - HIV/SIDA
2. Presupuneri facute in timpul analizei de hazard
Epidemiile apar in mod constant in populatie datorita expunerilor la mediu, alimente contaminate,
prin raspandire interumana si prin alte cai. In plus, luand in considerare traficul de bunuri si
persoane prin granitele internationale ale Romaniei, porturi si aeroporturi, acestea reprezinta
multiple cai de introducere a bolilor transmisibile in tara. Ocazional, raspandirea bolii este atat de
rapida, sau boala atat de severa incat situatia solicita un raspuns si o interventie coordonata de
sanatate publica. Orice epidemie majora, fie ca se datoreaza unui eveniment natural (E. coli
O157:H7, SARS, pandemie de gripa, etc.), sau ca rezultat al unui act international (scrisori cu
8
antrax, contaminare intentionata a alimentelor sau surselor de apa), sau a unui dezastru natural,
poate rezulta intr-o morbiditate si mortalitate crescuta semnificativ. Aceasta morbiditate si
mortalitate poate fi agravata de inabilitatea serviciilor de sanatate de la nivel local/judetean/regional
de a izola focarul sau din cauza resurselor insuficiente.
In cadrul procesului de analiza si planificare sunt avute in vedere urmatoarele presupuneri:
• O epidemie de boala transmisibila este inevitabila si cel mai probabil nu va avea avertismente
prealabile, deoarece supravegherea poate detecta evenimentul de abia atunci cand se inregistreaza
un numar substantial de imbolnaviri. In mare parte, toata populatia va fi afectata intr-un grad mai
mare sau mai mic.
• Masuri de tratament si prevenire eficace incluzand vaccinuri, antivirale si antibiotic vor fi cel mai
probabil inaccesibile sau in stocuri insuficiente; Stocurile prezente vor fi manageriate de institutiile
statului si distribuite prin DSP-uri. Stocurile pot fi prioritizate pentru pacientii spitalizati, contactii
apropiati, personalul sanitar care ingrijeste bolnavii sau alte grupuri desemnate;
• Epidemia raspandita intr-o arie/regiune poate creste probabilitatea semnificativa de lipsa a
personalului in institutii cheie.
• In medie, vor aparea aproape doua infectii secundare ca rezultat al transmiterii infectiei de la o
persoana bolnava;
• Intr-o epidemie severa, institutiile esentiale vor trebui sa functioneze cu o rata de absenteeism a
personalului intre 40-60%;
• Nu este posibil de anticipat daca vor fi inchise scolile sip e ce perioada. Totusi este bine stiut
faptul ca epidemiile de boli infectioase incep sau se transmit cu rapiditate in scoli. Durata inchiderii
scolilor poate fi determinate doar pe baza caracteristicilor epidemiei dar este de anticipat ca vor fi
inchise pentru cel putin doua saptamani si ar putea ajunge chiar la 12 saptamani (bazat pe perioada
de incubatie a bolii si pe durata in care persoanele sunt contagioase).
• Comunitatile/judetele/regiunile pot fi immactate de o epidemie in mod simultan;
• Va fi nevoie de intarirea supravegherii simptomelor si a ratelor de infectie la nivel local;
• Pot fi implementate strategii de distantare sociala, inchiderea centrelor agglomerate si a altor
locuri de intalnire, anularea evenimentelor publice;
• Populatia, personalul sanitar, institrutiile de raspuns, decidentii vor avea nevoie de update-uri ale
situatiei epidemiei, actiunile necesare de efectuat la nivel local/judetean/regional si masuri pe care
publicul le poate urma pentru a se proteja;
9
• In functie de amploare DSP judetene vor avea autoritatea de a investiga/controla epidemia, dar pot
cere asistenta regional/nationala daca situatia o impune. Epidemiile din mai mult de un judet vor fi
coordinate la nivel national;
• Daca in cadrul efortului de a controla epidemia este nevoie de carantina , se vac ere asistenta din
partea MAI/MAPN;
• Epidemii majore pot intrerupe serviciile publice esentiale si pot coplesi sistemul sanitar, de
siguranta publica si alte resurse;
• Transmiterea bolii va determina un risc semnificativ de morbiditate;
• O epidemie poate aparea in orice moment pe parcursul anului;
• Persoanele vor avea o imunitate limitata sau absenta;
• Nu putem prevedea daca si cand o mutatie va produce un nou virus cu capacitate de transmitere
interumana;
Pandemia de gripa
• Susceptibilitatea la o pandemie de gripa va fi universala;
• Transmiterea eficienta si sustinuta interumana este un semn imminent de pandemie;
• Ratele de atac clinice vor fi de 30% sau mai mult in populatia generala. Ratele de boala vor fi cele
mai mai in copii de varste scolare si vor descreste functie de varsta. Aproape 20% din adultii
capabili de munca se vor imbolnavi. Unele personae vor fi infectate dar nu vor dezvolta simptome
clinice. Persoanele asimptomatice sau cu simptome minime pot transmite infectia si pot dezvolta
imunitate dupa infectie;
• 50% din persoanele bolnave se vor ingriji la domiciliu/ambulator. Avand in vedere dezvoltarea
antiviralelor, proportia poate fi chiar mai mare;
• Severitatea nu poate fi prezisa, numarul spitalizarilor si al deceselor depinzand de virulenta
virusului pandemic. Grupurile la risc pentru infectii severe si fatale nu pot fi prezise cu certitudine
dar cel mai probabil vor include copiii, batranii, femeile gravide si persoanele cu afectiuni cornice
pre-existente;
• Ratele de absenteism vor fi de asemenea dependente de severitatea pandemiei. Intr-o pandemie
severa absenteismul din cauza bolii, ingrijirea unui membru al familiei sau frica de infectie poate
ajunge la 40% in timpul saptamanilor de varf ale pandemiei. Masurile de sanatate publica aditionale
(inchiderea scolilor, carantina la domiciliu) vor contribui la cresterea ratelor de absenteeism;
• Durata incubatiei pentru gripa este de circa doua zile;
10
• Persoanele care se imbolnavesc pot transmite virusul incepand cu o zi inainte de aparitia
simptomelor. Riscul transmiterii este mare in primele doua zile ale bolii.
• Pot aparea multiple valuri pandemice, fiecare cu o durata de 2-3 luni. In mod istoric, cele mai mari
valuri s-au inregistrat toamna si iarna, dar sezonalitatea pandemiei nu poate fi prevazuta cu
certitudine;
• O pandemie de gripa va cauza multiple focare epidemice pe toata suprafata Romaniei, limitand
abilitatea de transfer a asistentei de la un judet la altul sau de la o regiune la alta;
• Un vaccin eficace impotriva virusului pandemic nu va fi dezvoltat inainte de 6-8 luni de la startul
pandemiei;
• Pentru dezvoltarea imunitatii va fi necesara administrarea a doua dozede vaccine la distanta de 30
de zile;
• Odata ce vaccinul va fi dezvoltat, va mai dura cel putin sase luni pana ce se vor putea produce
suficiente doze pentru intreaga populatie;
• O pandemie moderata sau severa va depasi capacitatea sistemului sanitar si a altor sisteme de
suport;
• La nivel local vor lipsi resurse si servicii esentiale ceea ce va avea efect asupra necesitatilor de
baza cum ar fi apa, alimente, transport
3. Definitii, termeni utilizati, acronime
Hazard: proces sau fenomen periculos, substanţă, activitate umană sau situaţie care
poate cauza pierderea de vieţi omeneşti, răni sau genera alt impact asupra sănătăţii, daune
aduse proprietăţilor, pierderi ale mijloacelor de trai şi serviciilor, perturbări sociale şi
economice sau daune asupra mediului. Hazardul poate fi clasificat, în funcţie de origine, în
două tipuri: hazard natural (proces sau fenomen natural) şi hazard antropic (proces sau
fenomen provocat de om).
Risc: estimarea matematică a probabilităţii producerii de pierderi umane, daune
materiale şi daune de mediu, daune sociale şi psihologice, pe o perioadă de referinţă, respectiv
viitoare şi într-o zonă dată, pentru un anumit tip de eveniment de risc. Riscul este definit ca
produs între probabilitatea de producere a dezastrului şi impactul acestuia.
Impact: reprezintă efectele negative ale unui hazard, exprimate in termeni de impact asupra
populaţiei,economic şi de mediu şi impact social şi psihologic.
11
Probabilitate: se referă la posibilitatea ca un hazard să se producă într-un orizont de timp
pre-stabilit, luând în considerare informaţiile disponibile.
Evaluarea riscurilor: procesul de identificare, analiză şi estimare a riscurilor, în vederea
determinării acceptabilităţii riscului.
Analiza riscului: procesul de înţelegere a naturii riscului şi determinare a nivelului de risc.
Estimarea riscului: procesul de comparare a rezultatelor analizei de risc cu criteriile de risc, pentru
a determina dacă riscul şi intensitatea sunt acceptabile sau tolerabile.
Boala infectioasa: o boala cauzata de prezenta unor agenti cauzatori incluzand virusi, bacterii,
fungi, paraziti sau alti microbi;
Boala transmisibila: boala cauzata de un agent ce poate fi transmis de o persoana, animal sau
obiect la alta persoana prin mijloace directe sau indirecte de transmitere, prin intermediul unei
gazed intermendiare sau a unui vector, apa, aer sau aliment;
Epidemie: apariţia într-o populaţie sau regiune bine determinată a unei îmbolnăviri sau a unor
evenimente legate de starea de sănătate cu o amploare peste nivelul normal aşteptat a se produce
Pandemie: apariţia unui număr foarte mare de îmbolnăviri (cu afectarea unor areale geografice
foarte extinse (ţări. continente)
Fatalitate: indicator care măsoară gravitatea bolii prin evoluţia cazurilor spre deces
Mortalitate: indicator care măsoară frecvenţa deceselor
Morbiditate: indicator care măsoară frecvenţa îmbolnãvirilor
Rata de reproducere a cazurilor R0: numar de cazuri secundare de boala generate de un caz index
într-o populație sanatoasa, in perioada infecțioasa
ECDC: European Centre for Disease Prevention and Control
EU: European Union
OMS: Organizatia Mondiala a Sanatatii
INSP: Institutul National de Sanatate Publica
CNSCBT: Centrul Naţional de Supraveghere şi Control a Bolilor Transmisibile
SARI: Infecţii Respiratorii Acute Severe
ILI: Influenza like-illness (cazuri clinice compatibile cu gripa)
MERS-CoV: Middle East Respiratory Syndrome Coronavirus
AMR: Rezistenta antimicrobiana
TB MDR: Tuberculoza multi-drog rezistenta
12
TB XDR: Tuberculoza cu rezistenta extinsa
4. Importanta si locul analizei de hazard in procesul de analiza a riscurilor
Evaluarea hazardelor este esenţială şi reprezinta prima etapă de evaluare a riscurilor. Prin evaluarea
pericolelor se obtin informatii privind intensitatile sau probabilitatile diferite ale hazardelor studiate,
caracterizate prin gradul de severitate, durata, amploarea zonei de impact şi relatia dintre acestea.
Această analiză de hazard poate:
ajuta la stabilirea priorităţilor pentru planificarea, dezvoltarea capacitătilor de răspuns
servi ca instrument în identificarea unor măsuri de diminuare a riscurilor;
fi o unealtă în efectuarea unei analize bazate pe nevoi;
servi la educarea publicului cu privire la riscuri şi vulnerabilităţi
ajuta comunităţile sa faca judecăţi obiective cu privire la un risc acceptabil.
5. Aspecte metodologice privind procesul de analiza de hazard
Analiza de hazard presupune 5 pasi:
1. Identificarea hazardului/ hazardelor.
2. Descrierea fiecarui tip de hazard.
3. Dezvoltarea unui profil al comunitatii.
4. Compararea si prioritizarea riscurilor.
5. Crearea si aplicarea scenariilor.
Pasul 1: Identificarea hazardului/ hazardelor
Primul pas al analizei este reprezentat de intocmirea unei liste cu hazarduri potentiale epidemiologic
provocate de agenti biologici care pot aparea in cadrul comunitatii.
Informatii despre hazarde pot fi obtinute din analizele existente si date istorice.
De obicei lista este bazata pe date istorice despre evenimente din trecut.
Pasul 2: Stabilirea profilului fiecarui tip de hazard
Dezvoltarea unui profil pentru fiecare tip de hazard identificat in pasii anteriori. Fiecare profil
include urmatoarele informatii despre hazard:
13
Frecventa aparitiei
Magnitudinea si intensitatea posibila
Localizare
Extinderea spatiala probabila
Durata
Sezonalitatea
Rata de reproducere sau transmisie secundara
Disponibilitatea mijloacelor de avertizare
Pasul 3: Dezvoltarea unui profil al comunitatii
Combinarea informatiilor specifice de hazard colectate in timpul pasilor 1 si 2 cu informatii din
sectorele de profil pentru a putea determina potentialele consecinte ale hazardului.
Sectorializarea reprezinta împărţirea comunităţii în segmente de gestionat pentru a defini anumite
tipuri de informaţii: profilele sectoriale includ următoarele date:
Geografice – caracteristici precum munti, rauri, terenuri salbatice, etc, care pot fi in relatie cu
aparitia dezastrelor
Proprietate - numere și caracteristici generale, cum ar fi utilizarea terenurilor, tipuri de
construcţii, case construite, coduri de construcţie, instalaţiile facilitatilor esenţiale și pericolele
potenţiale secundare
Infrastructura— utilitati, institutii sanitare si dotari la nivelul acestora, sistem de comunicaţii,
principalele rute de transport, tec
Date demografice - dimensiunea populaţiei, distribuţie și a densitate, populaţii speciale (de
exemplu, structurile de îngrijire, cladirei de asistenta medicală, închisori) precum și populaţiile
de animale.
Agentiile de raspuns—informatii despre localizarea, facilitatile, serviciile si resursele care sunt
necesare pentru planificarea capacitatii de raspuns.
Dezvoltarea profilului comunitatii prin combinarea fiecarui profil de sector cu informatia specifica
de hazard gasita in profilurile de hazard.
In cadrul general al analizei de risc, in continuarea analizei de hazard urmeaza
14
Pasul 4: Compararea si prioritizarea riscului
După ce informaţiile privind pericolele și informaţiile comunitare au fost compilate, pasul următor
este de a cuantifica riscul comunităţii, astfel încât sa se poate concentra asupra pericolelor care
prezintă cel mai mare risc pentru comunitate. Riscul este impactul estimat ca l-ar avea un pericol
asupra oamenilor, serviciilor, facilităţilor specifice și structurilor din comunitate.
Pentru a cuantifica riscul este nevoie de:
- Identificarea elementelor comunităţii (populaţii, instalaţii și echipamente), care sunt
potenţial expuse riscului de la un anumit pericol.
- Desemnarea unor criterii de severitate
- Compilarea datelor de risc in profiluri de risc ale comunitatii
Identificarea elementelor la risc
In identificare si organizarea factorilor de risc in comunitatea, este util sa existe un instrument de
lucru pentru a-l folosi pentru toate tipurile de hazard pentru obtinerea de informatii consistente si
comparabile.
Alocarea unor criterii de severitate
Fiecarui tip de hazard ii este apoi alocat un criteriu de severitate, care va cuantifica, în măsura
posibilului, prejudiciul care poate fi de așteptat în comunitate, ca urmare a acestui pericol. Acest
criteriu cuantifică impactul preconizat al unui anumit pericol asupra oamenilor, facilităţilor
esenţiale și a bunurilor.
Adunarea datelor intr-un index de risc al comunitatii
Prin interpretarea incrucisata a datelor din profilul de risc și a celor din profilul comunităţii poate fi
generat un indice de risc pentru toate pericolele. Aceasta va include:
Frecventa aparitiei
Magnitudinea.
Viteza de debut.
Impactul la nivelul comunitatii
Caracteristici speciale si consideratii de ordin organizational.
Bazandu-se pe aceste criterii, o prioritizarea a riscului poate fi alocata fiecarui hazard. Priotitatile la
risc pot fi descrise folosind criterii calitattive precum: inalt, mediu sau scazut.
15
Pasul 5: Dezvoltarea si aplicarea scenariilor
Pasul final în procesul de analiză a riscurilor este identificarea celor mai grave cazuri, situatii,
scenarii, care vor ajuta la identificarea planurilor specific de hazard si de alocare de resurse. De la
avertizarea iniţială, în cazul în care este disponibila, se va descrie dezvoltarea unui pericol și
impactul acestuia, precum si generarea de consecinţe specifice. Include:
• Impactul general asupra comunităţii.
• Impactul asupra anumitor sectoare.
• Consecinţe (decese, vătămare etc).
• Acţiunile și resursele necesare, inclusiv activităţi de atenuare.
Această activitate ajută la recunoasterea ipotezelor de planificare, care ar trebui să fie utilizate în
dezvoltarea de alternative de atenuare.
6. Identificarea hazardului
6.1. Forme clasice de manifestare populaţională:
6.1.1. forma sporadică (sporadicitatea)
6.1.2. forma endemică (endemia)
6.1.3. forma epidemică (epidemia)
6.1.4. forma pandemică (pandemia)
6.2. Forme particulare de manifestare:
6.2.1. sezonalitatea
6.2.2. periodicitatea
6.1. Forme clasice de manifestare populaţională:
6.1.1. Forma sporadică: număr redus de îmbolnăviri, cazuri fără legături epidemiologice între ele
(fără filiaţie), cazurile intervin la intervale neregulate de timp
Cauzele manifestării sporadice pentru bolile infecţioase: existenţa unei populaţii refractare la
boală (rezistenţa naturală faţă de boală sau imunitate), aplicarea promptă și corectă a măsurilor de
intervenţie (măsuri profilactice și de combatere)
Boli transmisibile cu manifestare sporadică: boli pentru care receptivitatea naturală este redusă -
tetanos. meningită meningococică, boli care apar accidental la om - rabie. bruceloză. Antrax, boli
16
aflate în faza de eliminare sau în curs de eradicare - tetanos la nou-născut. poliomielită. Difterie,
boli pentru care există măsuri eficiente de profilaxie și combatere - febra tifoidă
6.1.2. Forma endemica (endemia):cantitativ nu diferă mult de forma sporadică, cuprinde număr
mic sau relativ mic de cazuri; cazurile apar constant într-un anumit teritoriu sau la o anumită
populaţie
Cauzele manifestării endemice: existenţa unor surse de infecţie necunoscute (purtători nedepistaţi),
agenţi patogeni cu agresivitate redusă. posibilităţi de transmitere limitate , măsuri epidemiologice
cu eficienţă redusă
Grade (nivele) de endemie: endemie scazută (hipoendemie – ex: dizenterie, tuse convulsivă),
endemie medie (mezoendemie – ex: hepatita B în România), endemie înaltă (hiperendemie – ex:
hepatita B în ţări asiatice)
Endemia se poate asocia cu alte forme de manifestare populaţională: forma endemo-sporadică
(febra tifoidă) sau forma endemo-epidemică (dizenteria)
6.1.3. Forma epidemică (epidemia):
- aspect cantitativ: apariţia unui număr de evenimente epidemiologice cu frecvenţă superioară celui
așteptat, număr mare de îmbolnăviri. cu filiaţie epidemiologică. survenite într-o perioadă scurtă de
timp, număr mare de îmbolnăviri – cel puţin de 10 ori mai multe decât numărul așteptat
- aspect calitativ:număr variabil, chiar mic de îmbolnăviri, dar o boală neobișnuită pentru locul.
momentul sau populaţia respectivă,boală nouă, manifestări clinice neobișnuite/neîntâlnite
anterior, agent etiologic nou, variante antigenice noi ale agenţilor etiologici cunoscuţi
Boli infecţioase cu manifestare epidemică: gripa (modificări antigenice minore), pneumoniile cu
Pneumocystis carini la persoanele infectate cu HIV în SUA la începutul epidemiei HIV⁄SIDA ,
SARS, SARI, holera , boli cu evoluţie epidemică în trecut (ciuma. poliomielita. dizenteria. holera.
malaria. etc.)
Cauzele epidemiilor: receptivitate mare a populaţiei, populaţie receptivă numeroasă, contagiozitate
mare, circulaţia intensă a unor tulpini agresive, apariţia de variante antigenice noi (mutante cu
caracteristici mult diferite faţă de variantele anterioare), ignorarea măsurilor antiepidemice
(imunizări. carantină. supraveghere epidemiologică. etc.), mijloace rapide de transport
Clasificarea epidemiilor:
I. după mecanismul de producere: epidemii din sursă comună, epidemii transmise în lanţ, epidemii
cu transmitere combinată
17
II. după durata de evoluţie:epidemii de scurtă durată (TIA), epidemii de lungă durată (trenante),
valuri epidemice - eventual cu periodicitate
III. după căile și modalităţile de transmitere: hidrice, alimentare, aerogene, de contact, de coabitare,
prin vectori
6.1.4. Forma pandemică (pandemia): număr foarte mare de îmbolnăviri (de peste 100 de ori mai
multe cazuri faţă de numărul așteptat) cu afectarea unor areale geografice foarte extinse (ţări.
continente)
Cauzele manifestarii pandemice: receptivitate mare a populatiei, populatie receptiva numeroasa ,
contagiozitate mare, circulatia intensa a unor tulpini agresive, aparitia de variante antigenice noi
(mutante cu caracteristici mult diferite de variantele anterioare), ignorarea masurilor antiepidemice
(imunizari.carantina. supraveghere epidemiologica. etc.), mijloace rapide de transport
Manifestare pandemică: gripa (modificări antigenice majore), infecţia HIV⁄SIDA, boli cu evoluţie
pandemică în trecut (variola. ciuma. poliomielita. etc.)
6.2. Forme particulare de manifestare populaţională:
6.2.1. sezonalitatea
6.2.2. periodicitatea
6.2.1. Sezonalitatea
- creșterea semnificativă a incidenţei bolii în anumite perioade ale anului: sezonalitate de anotimp
rece (boli cu poartă de intrare respiratorie) sau sezonalitate de anotimp cald (boli cu poartă de
intrare digestivă)
- condiţionată de: particularităţi ale agentului patogen, particularităţi ale vectorului specific,
particularităţi ale organismului uman (scăderea rezistenţei la poarta de intrare. obiceiuri legate de
sezon. etc.)
6.2.2.Periodicitatea: creșterea numărului de îmbolnăviri la intervale fixe de timp, datorată
acumulării periodice a contingentului de persoane receptive (varicela, rujeola, scarlatina,
rubeola,etc.), periodicităţii apariţiei variantelor genetice noi ale agentului patogen (gripa).
18
7. Contextului si cadrului/sistemului caruia i se aplica:
7.1. Profil de tara
Sursa: Biroul OMS pentru România-actualizare 19/02/2016, Eurostat pentru speranţa de viaţă la
naştere şi INSP-CNSCBT pentru acoperire vaccinală – feb.2016 şi incidenţă boli transmisibile)
7.1.1. Indicatori economici:
Indicatori ROMÂNIA Regiunea EU Uniunea
Europeană
Cheltuielile totale pentru sănătate (GDP %).
estimate OMS 4.1
Cheltuielile pentru sănătate din sectorul public
ca % din cheltuielile totale pentru sănătate 77.74 79.11 75.87
Venitul Naţional Brut per capita (US$ per
capita) 8820 24377.4 37225.7
Produsul Intern Brut (PIB) per capita (US$) 9037.04 24077.1 32807.9
7.1.2. Indicatori demografici:
Indicatori ROMÂNIA Regiunea EU Uniunea
Europeană
Total populaţie
18877974
Raport populaţie pe medii
(rural/urban) 42.53% : 57.47% 29.77% : 70.33% 27.18% : 73.82%
Creşterea naturală a populaţiei la 1000 locuitori
Distribuţia pe grupe de vârstă (%)
0 - 14
15 - 74
75+
15.12
79.97
14.91
0 - 14
15 - 74
75+
17.87
77.89
15.25
0 - 14
15 - 74
75+
15.59
77.95
17.47
19
7.1.3. Starea de sănătate
Indicatori (HFA) ROMÂNIA Regiunea
EU
Uniunea
Europeană
Speranţa de viaţă la naştere
(Sursa: Eurostat)
bărbaţi: 71.4
femei: 78.7
bărbaţi: 79.2
femei: 84.7
bărbaţi: 78.1
femei: 83.7
Numărul de născuţi vii la 1000 locuitori 9.4 12 10.27
Rata totală a fertilităţii. numărul mediu de copii
la o femeie 1.3 1.74 1.54
Decese materne la 100000 născuţi vii 11.44 10.5 5.05
Probabilitatea de a deceda înaintea vârstei de 5
ani. la 1000 născuţi vii 11.74 8.8 4.8
Mortalitatea infantilă (la 1000 născuţi vii) 9.43 7.9 4
Vaccinări (sursa INSP-CNSCBT- februarie 2017 - estimare la 18 luni:
% sugari vaccinaţi anti-difterie (3 doze) 89.1 95.78 97.73
% sugari vaccinaţi anti-tuse convulsivă (3 doze) 89.1 95.78 97.73
% sugari vaccinaţi anti-tetanus (3 doze) 89.1 95.78 97.73
Rata brută a mortalităţii la 1000 locuitori 11.72 10.49 9.77
Incidenţa poliomielitei la 100000 locuitori 0
Incidenţa hepatitei virale tip A la 100000
locuitori
(Sursa: INSP-CNSCBT, anul 2014)
31.34 10.02 2.79
Incidenţa hepatitei virale tip B la 100000
locuitori
(Sursa: INSP-CNSCBT, anul 2014)
1.29 1.7 0.93
Incidenţa tuberculozei la 100000 locuitori
(Sursa: INSP-CNSCBT, anul 2014) 74.7 31.94 11.47
Numărul de cazuri noi de tuberculoză
(Sursa: INSP-CNSCBT, anul 2014) 12572
Incidenţa sifilisului la 100000 locuitori
(Sursa: INSP-CNSCBT, anul 2014) 7.08 11.3 3.7
20
Incidenţa SIDA la 100000 locuitori 1.37 1.27 0.8707
Numărul de cazuri noi de SIDA 293
Incidenţa infecţiei HIV la 100000 locuitori 2.29 12.07 5.82
Numărul de cazuri noi de infecţie HIV 489
Index de dezvoltare umană (HDI) 0.787
Procentul de persoane care fumează zilnic la
vârsta de 15+ ani 27.7 27.17 23.92
Consumul de alcool pur, in litri, per capita, la
vârsta de 15+ ani 9.1 9.82 10.04
Incidenţa cancerului la 100000 locuitori 274.02 419.17 543.7
Incidenţa tulburărilor mentale la 100000
locuitori 1402.18 481.51
7.1.4. Priorităţi în sănătate pentru perioada 2014-2020:
Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin boli transmisibile, a impactului lor la nivel de individ şi
societate:
• Întărirea capacitaţii sistemului naţional de supraveghere a bolilor transmisibile prioritare, de
alertare rapidă şi răspuns coordonat
• Protejarea sănătăţii populaţiei împotriva principalelor boli care pot fi prevenite prin
vaccinare
• Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin TB şi menţinerea unor rate adecvate de depistare
şi de succes terapeutic
• Reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: HIV/SIDA şi asigurarea accesului
pacienţilor la tratamente antivirale
• Reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: hepatite B şi C şi asigurarea accesului
pacienţilor la tratamente antivirale
7.2. Determinantii sănătătii
Includ:
- mediul social şi economic;
- mediul fizic;
- caracteristicile şi comportamentele persoanei.
21
Venitul şi statusul social – un venit mare şi un status social superior sunt legate de o stare de
sănătate mai bună.
Educaţia – nivelurile scăzute ale educaţiei sunt legate de o stare de sănătate precară, mai mult
stress şi scăderea încrederii în sine.
Mediul fizic – apă sigură, locuri de muncă sigure, locuinţe, comunităţi şi drumuri sigure, toate
contribuie la o stare de sănătate bună.
Reţele sociale de suport – un suport mai mare din partea familiilor, prietenilor şi comunităţilor
este legat de o sănătate mai bună. Cultura – tradiţii şi obiceiuri şi credinţele familiei şi comunităţii
afectează, de asemenea, starea de sănătate.
Factorul genetic – moştenirea genetică influenţează durata de viaţă, sănătatea ţi probabilitatea de
apariţie a aunumitor boli. Comportamentele personale şi abilităţile – alimentaţie echilibrată, viaţă
activă, fumatul, consumul de alcool şi modul de gestionare a stressului, toate influenţează starea
de sănătate.
Servicii de sănătate – accesarea şi utilizarea serviciilor preventive şi curative influnţează
sănătatea.
Sexul – Bărbaţii şi femeile suferă de tipuri diferite de boli, la vârste diferite
7.3. Boli favorizate de principalii determinanti
Exemple de determinanţi pentru care au fost documentate cele mai bune evidenţe şi bolile pe care le
pot favoriza/determina sunt următoarele:
Transportul – poate favoriza apariţia de boli transmise prin vectori;
Alimentele şi agricultura – pot genera boli transmise prin alimente şi vectori;
Locuinţele – cele aglomerate favorizează apariţia bolilor cu transmitere respiratorie şi prin contact;
Reziduurile – boli cu transmitere fecal-orală sau prin contact; pot favoriza înmulţirea vectorilor;
Energia – întreruperile de curent pe perioade lungi de timp influenţează calitatea vaccinurilor şi a
alimentelor depozitate;
Industria – instalaţii (turnuri de răcire etc.) care elimină germeni de tipul Legionella pneumophila
ce produc îmbolnăviri cu transmitere respiratorie; ramuri industriale (pielărie) care favorizează
transmiterea aeriană a unor spori (ex. Bacillus anthracis);
Urbanizarea – aglomeraţiile urbane favorizează apariţia bolilor cu transmitere respiratorie;
22
Apa – calitatea necorespunzătoare a acesteia generează boli cu transmitere hidrică;
Nutriţia – starea de nutriţie influenţează capacitatea de formare a anticorpilor;
Serviciile de sanatate – pot genera infecţii nosocomiale.
Exemple de determinanţi ai sănătăţii (Sursa: Eurostat – 26.08.2015)
Locuinţele - anul 2011:
Tip locuinţă Populaţia
Total locuinţe 20.121.641
Locuinte conventionale 20.115.837
Locuinte in comun 195.082
Locuinţe ne-convenţionale (inclusiv persoane
fara adăpost) 5.804
Locuinţe ne-convenţionale (exclusiv persoane
fara adăpost) 4.280
23
Lipsă adapost 1.524
Supra-aglomerarea- anul 2014: 52,3%
Structura populaţiei dupa statusul activităţii curente-anul 2001:
GEO/WSTATUS Populaţia Persoane active
Persoane
angajate
Persoane ne-
angajate Persoane inactive
Romania 21.680.974 8.851.831 7.811.733 1.040.098 12.829.143
4,8 59,2
Apa pentru consum: date nedisponibile pentru România;
Apa reziduală:
- populaţia conectată la staţii de tratare a apei reziduale-anul 2014: 49,3%
Educaţia-anul 2015, grupa de vârstă 15-64 ani:
- învăţământ sub-primar, primar şi nivelurile 0-2 din învăţământul secundar: 29,4%
8. Epidemii in Romania – date istorice
8.1.1. Rujeola
Epidemia de rujeolă din anii 1997-1998: a atins un număr de aproximativ de 30.000 de cazuri și a
afectat cu predilecţie copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani. Având în vedere evoluţia acestei
epidemii, a devenit necesară organizarea unei campanii de vaccinare în masă. Aceasta a avut ca
ţintă copii cu vârste cuprinse între 7-18 ani. În cursul acestei campanii au fost vaccinaţi peste 2
milioane de copii.
Epidemia de rujeolă din anii 2004-2005: a atins un număr de aproximativ 5.000 de cazuri la nivel
naţional, grupa de vârstă cea mai afectată fiind grupa sub 1 an, la care incidenţa a ajuns până la
554,57 de cazuri la 100.000, urmată de grupa 1-4 ani. În luna decembrie 2005, când atinge vârful
epidemic, se decide intervenţia prin vaccinare. Rata de spitalizare a cazurilor confirmate cu rujeolă
a fost de 82.7%, iar ponderea complicaţiilor de tip pneumonie a fost de 40%. Au fost înregistrate 13
decese. În unele judeţe transmiterea rujeolei a fost predominent nosocomială, în spitale cu profil de
pediatrie, marea majoritate a cazurilor provenind din comunităţi greu accesibile în acordarea
asistenţei medicale primare și cu spitalizare îndelungată.
Epidemia de rujeolă din anii 2010-2012: a totalizat un număr de 12.427 cazuri, din care 3 cu
deces. Cea mai afectată a fost grupa de vârstă sub 1 an, neeligibilă la vaccinarea antirujeolică
24
(incidenţa cazurilor la 100.000 atingând valoarea de 770,9), urmată de grupa de vârstă 1-4 ani
(incidenţa = 333,2 cazuri la 100.000). Cea mai importantă măsură de intervenţie a constituit-o
campania suplimentară de vaccinare cu RRO a copiilor nevaccinaţi sau incomplet vaccinaţi, cu
vârste cuprinse între 7 luni și 7 ani; astfel, au fost vaccinaţi aproximativ 4.500 de copii. Cele mai
multe complicaţii au fost de tip pneumonie (72.8%).
8.1.2. Rubeola
Epidemia de rubeolă din anii 2002-2003: a avut un număr de peste 115.000 cazuri de rubeolă,
primele fiind raportate din partea de est a ţării, în a doua jumatate din ultimul trimestru al anului
2002, cazuri care s-au răspândit în partea de sud și de vest a ţării, pâna în iulie 2013 fiind cuprinsă
toata ţara. Cele mai crescute incidenţe au fost raportate la grupele de vâstă 5-9 ani (2574 %000) și
10-14 ani (2447 %000).
Epidemia de rubeolă din anii 2011-2012: a atins un număr de aproximativ 25.000 cazuri de
rubeolă, cea mai afectată fiind regiunea de sud-vest a ţării. Incidenţa cea mai crescută (1205,22
%000) a fost înregistrată la grupa de vârsta 15-19 ani. Un procent de 79.5% din totalul cazurilor au
fost internate. Complicaţiile principale apărute au fost: artrita (în 49.7% cazuri) și reacţiile
neurologice (5.7%). Nu a fost înregistrat niciun deces în rândul cazurilor confirmate cu rubeolă.
8.1.3. Holera
Epidemia de holeră din anii 1831-1832: a fost cea mai mare epidemie de pe teritoriul ţării
(principatele Moldovei și Ţării Romanești): 33.570 cazuri de îmbolnăviri, din care 20.218 decese.
Impactul a fost extrem de puternic, revenind 1 bolnav la 45 locuitori.
Epidemia de holeră din anii 1835-1837: la sfârșitul anului 1835 și în decursul anului următor,
holera și-a făcut reapariţia în unele centre ale Transilvaniei și Banatului: nu există suficiente
informaţii în arhivele naţionale, ci doar câteva studii care au relevat faptul că numărul de cazuri a
fost de: 1.097 în Cluj (cu 217 decese), 1.028 decese în Timișoara, 2.415 cazuri în Sibiu (cu 872
decese). În vara anului 1837 epidemia s-a extins în Oltenia (243 cazuri din care 88 decedaţi)
Epidemia de holera din anii 1875-1877:
În anul 1875 epidemia s-a extins din porturile de la vărsarea Dunării către alte zone din ţară,
semnalându-se în București, Craiova, dar și în orașe din Moldova. Au fost înregistrate 9.117
îmbolnăviri de holeră, cu 4.782 decese (letalitate de 52.4%); spre sfârșitul anului 1875 epidemia
părea încheiată, apărând doar cateva cazuri izolate. În anul 1877, reizbucnirea epidemiei în
25
primavară, cu extindere în toată ţara; au fost înregistrate 57.088 cazuri de holeră, din care 24.034
soldate cu deces (letalitate de 42%)
Epidemia de holeră din anii 1872-1873: ultima epidemie importantă din Europa Centrala și de Est,
cu durata cea mai lungă și cu consecinţe demografice dintre cele mai grave, a cuprins și România.
În anul 1872, importată în Europa pe uscat prin Rusia, holera progreseaza și, în ciuda carantinei
impuse de Austro-Ungaria, va reuși să treacă Prutul, iar în perioada iulie-octombrie a cuprins
localităţi din Moldova; a totalizat 931 cazuri, din care 323 au decedat (letalitate de 34%). În anul
1873, în primavară, holera s-a extins din Bulgaria în România, a cuprins toate judeţele de la Dunare
și s-a extins rapid în toată ţara; epidemia s-a încheiat în luna noiembrie și a produs 18.000
îmbolnăviri, cu 3.200 decese (letalitate de 17%).
Epidemia de holeră din anul 1911: numărul de cazuri înregistrat a fost de 193, cu 125 decese, din
care în mediul rural 137 cazuri și 87 decese (letalitate de 73.2%) și în mediul urban 57 cazuri și 39
decese (letalitate de 78.4%).
Epidemia de holeră din anul 1913: numărul de cazuri înregistrat a fost de 8.257, cu 4.527 decese
(letalitate de 54.8%), din care în mediul rural 7.075 cazuri, cu 3.842 decese și în mediul urban 1.181
cazuri și 784 decese
Evoluţia holerei între anii 1977 - 1995:
an număr total
cazuri
din care
simptomatice asimptomatice
1977 115 39 77
1981 777 503 243
1987 745
1990 347
1991 274 231 43
1992 2
1993 20
1994 128 79 49
1995 177 118 48
8.1.4. Ciuma
26
Epidemiile apar în secolele XVI-XIX cam la fiecare deceniu. La Braşov (1577) mor 7.000 de
oameni, în 1585, în Moldova izbucneşte foametea asociată cu ciuma, iar peste trei ani apare o nouă
epidemie devastatoare. În jurul anului 1784 încep să se ia cu adevărat măsuri de combatere a
molimei. În perioada 1727-1747, ciuma se manifestă din nou în Asia Mică, Siria, Egipt, trece în
Balcani, ţările române şi Ungaria. În 1738, sunt afectate 23 de districte din Ardeal şi mor 41.000 de
oameni. În acelaşi an ciuma provoaca la Bucureşti 30.000 de decese.
Cea mai cumplită epidemie de ciumă are loc în 1812-1813 în Muntenia când se estimează că au
murit aproximativ 90.000 de oameni (după alte surse, 40.000), cel mai afectat fiind Bucureştiul. Pe
la 1830, sunt înregistrate ultimele cazuri de ciumă în ţările române, iar spre 1850 boala dispare şi
din Balcani.
8.1.5. Poliomielita
Epidemia de poliomielită din anul 1927: a totalizat un număr de 2279 cazuri, din care 279 în
București. A izbucnit în cartierele periferice și în comunele învecinate ale Bucureștiului, după care
s-a extins în toată ţara. Cazurile cele mai numeroase au fost în perioada iunie-septembrie, epidemia
luând sfarșit în decembrie.
Mortalitatea a fost de 11.1%; într-un procent de 40% din cazuri s-a produs vindecarea completă
după 4 luni de tratament.
8.1.6. Gripa
Epidemia de gripă din anii 2009-2010 (în contextul pandemiei de gripă): Numărul de cazuri de
îmbolnăvire prin gripă AH1N1pdm09 înregistrate în România a fost de 7008, din care 5810
confirmate cu laboratorul și 1198 confirmate pe criterii clinice și epidemiologice. Primele două
cazuri au avut debutul în data de 24, respectiv 27/05/2009, iar ultimul caz, în 03/04/2010. Curba
epidemică a avut o durată de 17 săptămâni, începând cu săptămâna 19 -25/10/2009, până în
săptămâna 8-14/02/2010.
27
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
18-2
4/05
/09
25-3
1/05
/09
1-7/
06/0
98-
14/0
6/09
15-2
1/06
/09
22-2
8/06
/09
29/0
6-05
/07/
096-
12/0
7/09
13-1
9/07
/09
20-2
6/07
/09
27/0
7-02
/08/
093-
9/08
/09
10-1
6/08
/09
17-2
3/08
/09
24-3
0/08
/09
31/0
8-06
/09/
097-
13/0
9/09
14-2
0/09
/09
21-2
7/09
/09
28/0
9-04
/10/
095-
11/1
0/09
12-1
8/10
/09
19-2
5/10
/09
26/1
0-01
/11/
092-
8/11
/09
9-15
/11/
0916
-22/
11/0
923
-29/
11/0
9
30/1
1-06
/12/
097-
13/1
2/09
14-2
0/12
/09
21-2
7/12
/09
28/1
2-03
/01/
104-
10/0
1/10
11-1
7/01
/10
18-2
4/01
/10
25-3
1/01
/10
1-7/
02/1
08-
14/0
2/10
15-2
1/02
/10
22-2
8/02
/10
1-7/
03/1
08-
14/0
3/10
Saptamana
Numar
cazuri
Numar
decese
- Cazurile confirmate reprezentate în grafic înaintea debutului curbei epidemice reprezintă cazuri
de import și cazuri secundare acestora, înregistrate la contacţi de familie sau alţi contacţi
apropiaţi;
- Vârful epidemic a fost înregistrat în săptămâna 23-29 noiembrie 2009;
- Numărul maxim de decese (21) a fost înregistrat în săptămâna 28 decembrie 2009 - 3 ianuarie
2010, cu 5 săptămâni mai târziu faţă de vârful epidemic.
Incidenţa la nivelul ţării a gripei cu virus A/H1N1 pandemic a fost de 32.7%000; aglomerări mai
mari de cazuri au fost în municipiul București și în judeţele Botoșani și Dâmboviţa.
Incidenţa specifică pe grupe de vârstă a avut valoarea cea mai mare la grupa de vârstă 5-14 ani,
urmată de grupa de vârstă 15-29 ani; la grupa de vârstă 70 de ani și peste se observă efectul
imunităţii reziduale, concretizat prin incidenţa specifică cea mai mică.
Din numărul total de cazuri, 179 au fost înregistrate în rândul personalului medical și 359 la
gravide. Rata de fatalitate a fost de 1.7% (122 decese, cele mai multe la grupa de vârstă 30-44 ani;
8.2% decese au fost înregistrate la gravide). Cea mai mare rată a fatalităţii s-a înregistrat la grupa de
vârstă 30-44 ani.
Distribuţia pe judeţe a deceselor înregistrate la cazuri confirmate de gripa cu virus A/H1N1
pandemic, România, 24 mai 2009 - 3 aprilie 2010
28
Rata fatalităţii, totală și specifică, pe grupe de vârstă, din total cazuri confirmate de gripa cu virus
A/H1N1 pandemic, România, 24 mai 2009 - 3 aprilie 2010 (N=122)
8.1.7. Infectia cu virus West Nile
Epidemia de febră West Nile din anul 1996: în anul 1996 au fost raportate peste 800 cazuri de
boală neuroinvazivă; în perioada iulie - octombrie, s-au înregistrat în zona de sud a ţării (în
București și în lunca Dunării), 352 cazuri de îmbolnăvire cu virusul West Nile, manifestate prin
forme evolutive neurologice: 44% au fost meningoencefalite, 40% meningite și 17% encefalite.
Rata de fatalitate a fost de 4.3%, toate cele 17 decese înregistrându-se la pacienţi cu vârsta peste 50
ani. În octombrie 1997, au fost realizate în București dar și în zonele rurale adiacente, anchete
epidemiologice, entomologice, ornitologice şi de mediu, demonstrând că ţântarii din genul Culex P.
29
pipiens au fost unicii vectori ai epidemiei, fapt confirmat și de izolarea ulterioară a virusului West
Nile, serotipul RO97-50.
9. Descrierea epidemiilor actuale si mod de manifestare
9.1. Infecţii respiratorii acute (ARI), gripa și cazuri compatibile cu gripa (ILI)
Supravegherea acestor afecţiuni se realizează la nivelul întregii ţări în timpul sezonului rece
(săptămâna 40 - săptămâna 20 a anului următor), dar și în perioada verii, prin intermediul
sistemului de supraveghere sentinelă, cu scopul de a monitoriza morbiditatea prin gripa și circulaţia
virusurilor gripale.În ultimele 8 sezoane, trendul ratelor de ILI și ARI, precum și numărul cazurilor
de gripă a fost asemănător, cu excepţia perioadei mai 2009 - mai 2010, când acestea au fost mult
crescute, în contextul internaţional al pandemiei de gripă cu virus gripal AH1N1pdm09.
În ultimele 5 sezoane de gripă a fost înregistrată în România o circulaţie a virusurilor gripale
asemănătoare cu cea înregistrată în Europa:
• Sezon 2010-2011: AH3, AH1, B - predominant A (51%)
• Sezon 2011-2012: AH3, B – predominant A (98%)
• Sezon 2012-2013: B, AH1, AH3 - predominant B (54%)
• Sezon 2013-2014: AH3, AH1, B - predominant A (97%)
• Sezon 2014-2015: AH3, AH1, B – circulatie egala A si B
30
Sezon 2010 - 2011 Sezon 2011 - 2012 Sezon 2012 - 2013
Sezon 2013 - 2014 Sezon 2014 - 2015
cazuri clinice
compatibile cu gripa
(ILI)
cazuri de gripă
confirmate cu
laboratorul
din care
sezon 2010- 2011 7474 827
413 virus AH1
4 virus AH3
410 virus B
sezon 2011- 2012 2225 235 230 virus AH3
5 virus B
sezon 2012- 2013 3039 732
277 virus AH1
20 virus AH3
345 virus B
sezon 2013- 2014 1294 397
117 virus AH1
274 virus AH3
17 virus B
sezon 2014- 2015 4511 938
130 virus AH1
233 virus AH3
529 virus B
44 nesubtipate
2 coinfecţii AH3 și B
31
În ultimele 5 sezoane ponderea internărilor cazurilor compatibile cu gripa (ILI) a variat între 25% -
47%.
sezon
2010- 2011
sezon
2011- 2012
sezon
2012- 2013
sezon
2013- 2014
sezon
2014- 2015
25% 17 % 42% 47% 38%
9.2. SARI (Infecţii Respiratorii Acute Severe)
Sistemul de supraveghere de tip sentinelă pentru Infecţii Respiratorii Acute Severe (SARI) a fost
implementat în timpul pandemiei (2009-2010). Nu a existat nicio măsură a severităţii până atunci.
Supravegherea SARI a continuat în cele 5 sezoane post-pandemice.
Numarul de cazuri de SARI indiferent de etiologie a variat în cursul pandemiei şi al celor
5 sezoane analizate astfel: 214. 438. 347. 428. 230. 392.
Rata pozitivităţii la cazurile de SARI a fost următoarea:
Evoluţia săptămânală a numarului de cazuri de SARI şi a etiologiilor detectate în ultimele
4 sezoane se pot observa în graficul de mai jos:
Se observă că primul sezon post-pandemic. 2010-2011. a fost dominat de virusul gripal
A(H1)pdm09. în egală măsură cu B. sezonul 2011-2012 de virusul gripal A(H3). după care. în
32
sezonul următor a revenit ca virus dominant virusul gripal A(H1)pdm09. În sezonul
2013-2014 s-a înregistrat o uşoară dominare a virusului gripal A(H3) faţă de A(H1)pdm09. iar în
ultimul sezon analizat virusul gripal tip B a fost cel dominant.
În tabelul de mai jos se pot observa diferenţele între numărul de cazuri şi rata pozitivităţii pentru
virus gripal:
Acest sistem de supraveghere a furnizat informaţie valoroasă privind factorii de risc. Un exemplu
pentru cazurile de SARI confirmate cu virus gripal pandemic. în perioada 2009-
2010/2014-2015 este prezentat mai jos:
Factori de risc semnificativi statistic la cazurile de SARI confirmate cu A(H1)pdm09 (95%CI) în
perioada 2009-2010/2014-2015 (1714 cazuri investigate cu laboratorul; 301
confirmate)
33
Aceste evidenţe furnizate de propriul sistem de supraveghere SARI întăresc recomandările OMS
privind vaccinarea grupelor la risc.
9.3. West Nile
Evoluţia infecţiei cu virus West Nile, pe teritoriul României, 1996– 2015
Dupa epidemia de febră West Nile din anul 1996 cand au fost raportate peste 800 cazuri de boală
neuroinvazivă si au fost confirmate cu laboratorul 352 cazuri, în perioada 1997 – 2009 s-au
înregistrat doar cazuri sporadice.
În anul 2010, numărul cazurilor confirmate de infecţie cu virusul West Nile, a fost de 57 cazuri
confirmate, în perioada iulie-octombrie 2010, în judeţe din zona centrală și de nord a ţării.
9.4. Rujeola
Rujeola este o boală transmisibilă cu mare contagiozitate care necesită menţinerea unor nivele de
acoperire vaccinală foarte mare (peste 95%). Cu toate acestea, este recunoscută în literatura de
specialitate continuarea evolutţei epidemice a bolii chiar în condiţiile unei acoperiri vaccinale înalte,
epidemiile fiind caracterizate printr-o perioadă interepidemică mai mare și intensitate mai scăzută.
Până în anul 1979, cand vaccinarea antirujeolică a fost introdusă în programul naţional de
imunizare, rujeola evolua în România endemo-epidemic, fiind înregistrate anual zeci de mii de
cazuri. Odată cu introducerea primei doze de vaccin, la vârsta de 9-11 luni, s-a observat o
descreștere importantă a numărului de cazuri înregistrate anual, începând cu anii ‘80. Chiar după
introducerea vaccinării au aparut vârfuri epidemice astfel: în anul 1982, 1987, 1993, observându-se
în același timp o mărire a perioadelor inter-epidemice. În cursul anului 1994 a fost introdusă în
34
calendarul de vaccinări cea de-a doua doză de vaccin rujeolic la vârsta de 7-7 ani (elevii din clasele
a-I-a).
Evoluţia rujeolei pe teritoriul României, 1970-2015
9.5. Hepatite virale
Hepatita virală tip A
În anul 2014 s-au înregistrat 6.667 cazuri hepatită virală tip A, incidenţa la nivel national fiind de
31.34%000 locuitori, cu 154,7% mai mare decat in anul 2013. Incidenţa este în creştere începând
din anul 2012.
35
Ordinea descrescatoare a primelor 3 grupe de vârstă din punct de vedere al incidenţei a fost
următoarea: 5-9 ani (196,4%000), 10-14 ani (134,5%000) şi 0-4 ani (93,3%000).
În anul 2015 au fost înregistrate 91 focare de hepatita virala acuta tip A, cu un numar total de 1815
cazuri, din care 1463 de cazurila grupa de varsta de 0-14 ani. Dintre cele 91 de focare, 23 au fost
familiale si 68 de colectivitate.
Hepatitele virale tip B şi C
Metodologia de supraveghere a hepatitelor virale tip B şi C a fost introdusă în anul 2012.
Evoluţia incidenţei hepatitelor virale tip B şi C, în România, în perioada 2006-2015, este prezentată
în graficul de mai jos. Se observă un trend descendent pentru incidenţa raportată a hepatitei virale
tip B, în paralel cu variatţi minore, de la un an la altul, pentru hepatita virală tip C.
Şi in anul 2015, cele mai multe cazuri de hepatită virală acută tip B (26%) au fost înregistrate la
grupa de vârstă 25-34 ani. Ratele maxime de incidenţâ specifică s-au înregistrat la această grupă de
vârstă la sexul masculin (2,5%000), respectiv la 35-44 ani la cel feminin (1,7%000) La aproape
toate grupele de vârstă, cu exceptia celei de 0-4 ani, ratele de incidenţâ au fost mai mari la sexul
masculin.
36
Valorile maxime ale ratei incidenţei pentru stadiul acut s-au înregistrat la adulţii tineri (grupa de
vârstă 25-34 ani, urmată de 35-44 ani), în timp ce pentrul stadiul cronic, numărul de cazuri este
mult prea mic pentru o comparaţie relevantă.
Categoriile de transmitere posibile pentru hepatita virală acută tip B, menţionate cu frecvenţa cea
mai mare, au fost cea heterosexuală (20,8%), urmată de cea nosocomială (12,8%).
În ceea ce priveşte posibila transmitere nosocomială la cazurile de hepatită virală acută tip B,
manevrele stomatologice au fost menţionate şi în anul 2015 cu frecvenţa cea mai ridicata (6,2%),
valoare comparabila cu cea din anul 2014 (5,6%).
S-au înregistrat 5 decese prin hepatită virală acută tip B (rata de fatalitate 2,4%).
Referitor la hepatita virală acută tip C, în anul 2015 ratele maxime de incidenţă s-au înregistrat la
grupa de vârstă 55-64 ani pentru sexul feminin (0,69%000), respectiv la 45-54 ani pentru cel
masculin (0,53%000).
Categoria de transmitere posibila, menţionată cu frecvenţa cea mai mare, a fost cea nosocomială
(50%).
9.6. Tuberculoza
În anul 2015 incidenţa globală a tuberculozei a fost de 71,7%000, în scădere faţă de anul 2014
(74,7%000). (Sursa: INP “Marius Nasta”-mai 2016). Judeţele care s-au abătut cu peste o deviaţie
standard faţă de medie au fost Olt, Dolj, Teleorman, Bacău, Mehedinți, Galați şi Giurgiu.
Incidenţa cazurilor noi a fost de 60,4%000, de asemenea în scădere faţă de anul precedent
(62,9%000). Au depăşit media cu peste o deviaţie standard judeţele Dolj, Olt, Teleorman, Bacău,
Giurgiu, Galați, Mehedinți, Vaslui, Tulcea.
Incidenţa recidivelor a scăzut uşor, de la 11,9 la 11,3 %000. Judeţul Olt a depăşit media cu peste
doua deviaţii standard, iar judeţele Dolj, Mehedinți, Neamț, Arad, Galați, Teleorman şi Botoșani, cu
peste o deviaţie standard.
Numărul total de cazuri de tubercuoza multi-drog rezistenta (MDR-TB) în anul 2015 a fost de 490,
la valoare foarte apropiata de anul anterior (486). Au fost înregistrate 128 cazuri noi, faţă de 126 în
anul precedent.
Numărul total de cazuri de tuberculoza cu rezstenta extinsa (XDR-TB) în anul 2015 a fost de 58,
faţa de 40 în anul 2014.
37
10. Pandemii semnificative la nivel global
10.1. Faze pandemice
Fazele pandemiei de gripă reflectă evaluarea de risc a OMS la nivel global. în ceea ce priveşte
fiecare virus gripal cu potential pandemic care infectează oamenii. Aceste evaluări sunt realizate
iniţial atunci când astfel de virusuri sunt identificate şi sunt actualizate ulterior. în funcţie de
evoluţia datelor virologice. epidemiologice şi clinice. Aceste faze oferă o imagine globală a
evoluţiei situaţiei.
Fazele OMS pentru pandemia de gripă sunt:
10.1.1. faza inter-pandemică
10.1.2. faza de alertă
10.1.3. faza pandemică
10.1.4. faza de tranziţie
Aceste faze se corelează cu răspândirea unui nou subtip de virus gripal. ţinând cont de evoluţia
acesteia în întreaga lume.
Pe masură ce virusurile pandemice apar. tările şi regiunile se confruntă cu riscuri diferite. la
momente diferite. Din acest motiv. toate statele trebuie să-şi dezvolte propriile evaluări de risc la
nivel naţional. pe baza circumstanţelor locale. luând în considerare informaţiile furnizate de
evaluările la nivel mondial realizate de OMS. Deciziile luate de catre ţări în ceea ce priveşte
gestionarea riscurilor ar trebui sa fie inspirate din evaluările de risc la nivel mondial. dar bazate pe
evaluarea de risc locală.
Abordarea bazata pe risc pentru fazele de pandemie de gripă are un caracter de “continuum”.
evidenţiind. de asemenea. fazele în contextul pregătirii. raspunsului şi al recuperării. ca parte a unei
abordari a gestionării tuturor riscurilor cu caracter de urgenţă.
Fazele globale vor fi utilizate de către OMS pentru a comunica situaţia globala. Ele vor fi incluse in
comunicatele transmise de Punctele Focale Naţionale pentru RSI (2005). în ştirile transmise despre
izbucniri de boală şi în diverse alte căi de comunicare publice şi mass-media. inclusiv prin
intermediul canalelor media sociale.
38
10.1.1. Faza inter-pandemică: Aceasta este perioada dintre pandemiile de gripă.
10.1.2. Faza de alertă: Aceasta este faza în care gripa determinată de un nou subtip a fost
identificată la om. O vigilenţă sporită şi o evaluare atentă a riscului la nivel local. naţional şi global.
sunt caracteristice acestei faze. Daca evaluările de risc indică faptul că noul virus nu devine tulpină
pandemică. se poate produce o descaladare a activităţilor. spre nivelul celor din faza inter-
pandemică.
10.1.3. Faza de pandemie: Aceasta este perioada de răspândire globală a gripei umane cauzate de
un nou subtip. Trecerea între faza inter-pandemică. de alertă si pandemică poate fi una rapidă sau
treptată. dupa cum indică evaluarea riscului global. în principal pe baza datelor virologice.
epidemiologice şi clinice.
10.1.4. Faza de tranziţie: Pe măsură ce riscul global evaluat se reduce. acţiunile la nivel mondial
pot descalada. Reducerea activităţilor de răspuns sau deplasarea către acţiuni de recuperare de către
ţări pot fi potrivite. în funcţie de propria evaluare de risc.
Fazele globale şi aplicarea acestora în managementul riscului sunt diferite de declararea unei
Urgenţe de Sănătate Publică de Importanţă Internaţională (PHEIC-engl./USPII-rom.) în cadrul RSI
(2005) şi de declararea unei pandemii. Acestea sunt bazate pe evaluări specifice şi pot fi utilizate
pentru comunicarea nevoii de acţiune globală comună sau pe reglementările organismelor şi / sau
acordurile legale sau contractuale.
10.2. Pandemii inregistrate pana in present
Boala (Agent) Zona afectata / descriere An
necunoscut In timpul războiului peloponezian dintre Atena și Sparta,
istoricul grec Tucidide a descris o mare epidemie, care a
ucis peste 30000 de cetăţeni din Atena (între unu și până la
două treimi din totalul populaţiei din Atena a murit).
Tucidide a descris boala ca atare, cu manifestările sale
fizice, dar până în prezent, boala care a decimat Atena
antică nu a fost încă identificată.
430 î.Hr.
39
10.2.1. Ciuma
(Yersinia Pestis)
- Ciuma Antoniana: medicul grec Galen a descris o
pandemie, care a fost adusă la Roma de soldaţii care se
îintorceau din Mesopotamia. Boala a fost numită după
Marcus Aurelius Antoninus, unul dintre cei doi împărati
romani care au murit din cauza ei. La amploarea pe care a
avut-o, boala a ucis aproximativ 5000 de oameni pe zi, la
Roma, iar până la sfârșit, aproximativ 15 ani mai târziu, un
total de 5 milioane de oameni au murit.
- Boala, numită “Ciuma lui Iustinian”, după împăratul
domnitor Iustinian I, a ucis 10000 de oameni din
Constantinopol, în fiecare zi. Până la sfârșitul anului,
aproape jumătate din locuitorii orașului au murit. Boala a
fost, de fapt, ciuma bubonică, cauzată de bacteria Yersinia
pestis, iar acest focar a reprezentat prima pandemie
cunoscută de ciumă din istoria omenirii.
- “Moartea Neagra” din secolul XIV. Se pare că boala a fost
originară din China, în 1334 și s-a răspândit de a lungul
marilor rute comerciale la Constantinopol și apoi în Europa,
unde a decimat aproximativ 70% din populaţie. Fatalitatea a
fost de peste 25 de milioane de oameni sau de o pătrime din
întreaga populaţie.
Apariţia din Asia - Se pare că ciuma a apărut pentru prima
oară în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China de
Est și India, s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și
Africa de Nord, ajungând în Europa. În 1347, ciuma
ajunsese deja în porturile Constantinopole și Trebizonda.
Sosirea în Europa - Primele semnalări despre apariţia ciumei
negre în Europa datează din 1347. În octombrie în acel an s-
au întors 12 corăbii italiene pe Marea Neagră, debarcând în
portul sicilian Messina. Echipajul și călătorii au ajuns
slăbiţi, unii dintre ei morţi, alţii pe moarte. Martorii oculari
175
541-542
Sec. XIV
40
nu-și puteau explica motivul. Pe vase, pe lângă oameni, mai
erau și șobolani, ca de altfel pe orice alt vas. Când vapoarele
au ajuns la destinaţie, șobolanii „călători” s-au împrăștiat
printre șobolanii de pe uscat pe care i-au infestat cu puricii
purtători de bacteria răspunzătoare de boală. Puricii ce se
hrăneau cu sângele șobolanilor le-au transmis ciuma.
Orașele portuare europene, murdare și aglomerate, asigurau
un mediu de viaţă propice pentru șobolani și purici. Când
șobolanii au început să moară din cauza bolii, puricii au
căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta - oamenii. Astfel,
puricii infectaţi cu bacteria cauzatoare de ciumă prin
intermediul șobolanilor, au cauzat moartea a milioane de
oameni.
Orientul Mijlociu - Ciuma a lovit și diverse ţări din Orientul
Mijlociu, conducând la depopulări considerabile și la
schimbări ale structurilor economice și sociale. În timp ce s-
a răspândit spre Europa de Vest, boala a intrat în Orientul
Mijlociu din sudul Rusiei. În toamna lui 1347, ciuma
ajunsese în Alexandria, în Egipt, probabil prin intermediul
vaselor care călătoreau la Constantinopol. În 1348, ciuma s-
a deplasat înspre est, în Gaza, și spre nord de-a lungul
coastei estice a Mediteranei, în Liban, Siria și Palestina,
lovind orașele Ashkelon, Accra, Ierusalim, Sidon, Damasc,
Homs și Alep. În 1348–49, boala s-a răspândit până în
Antiohia. Locuitorii orașului s-au refugiat spre nord, mulţi
dintre ei murind în timpul călătoriei, dar infecţia se
împrăștiase deja în Asia Mică. Mecca a fost infectată în
1349. În același an, și în orașul Mosul a avut loc o epidemie
masivă, iar Bagdadul a suferit o a doua izbucnire a bolii. În
1351 a fost lovit și Yemenul. Aceasta a coincis cu
întoarcerea Regelui Mujahid al Yemenului din captivitatea
41
din Cairo. Este posibil ca grupul său să fi adus boala din
Egipt.
- a reapărut în Asia și doar în India a făcut 7 000 000 de
victime; tot aici, în 1995, a cauzat pierderea multor vieţi
omenești.
sfârșitul
secolului XIX
10.2.2. Tifosul
(Rickettsia
prowazeki)
- În războiul de 30 de ani (1718‑ 1748), campania lui
Napoleon în Rusia (1812) şi Războiul Crimeei
(1853‑ 1857), boala a făcut ravagii printre soldaţi. În timpul
Războiului de Independenţă (1877‑ 1878), armatele române
au fost afectate de tifos, însă epidemia a făcut multe victime
printre trupele ruse dislocate la sud de Dunăre. Boala va
rămâne cantonată în Balcani, în Serbia înregistrându‑ se
100000 de morţi.
- Tifosul exantematic este responsabil de cea mai mare
catastrofă epidemică din România. În Primul Război
Mondial, la sfârşitul anului 1917, armata română este
nevoită să se retragă în Moldova (cu 20000 de răniţi şi
bolnavi), fiind urmată de 1.5 milioane de refugiaţi. Lipsa
locuinţelor, a hranei, a medicamentelor şi a apei potabile,
favorizează declanşarea epidemiei de tifos şi a febrei
recurente. Mărturiile timpului vorbesc de 300000 de morţi,
dintre care 250 de medici şi 1000 de sanitari
1718‑ 1748
1812
1853‑ 1857
1877‑ 1878
1917
10.2.3. Holera
(Vibrio cholerae)
- Prima pandemie de holeră (1817–1824), cunoscută și ca
prima pandemie asiatică de holeră sau holera asiatică, a
debutat langă Calcuta și s-a răspândit prin sud-estul Asiei
către Orientul Mijlociu, Africa de Est și coasta
mediteraneană. Sute de mii de oameni au murit ca urmare a
acestei epidemii, inclusiv numeroși soldaţi britanici. Aceasta
a fost prima epidemie care a străbatut Asia și Europa în
secolele XIX si XX; a afectat aproape fiecare ţară din Asia.
Numărul total al morţilor rămane necunoscut. În 1824,
1817-1823
42
transmiterea bolii a luat sfârșit, lucru pus în legătură cu iarna
foarte geroasă dintre 1823-1824, ceea ce ar fi dus la
distrugerea bacteriei.
- A doua pandemie de holeră a debutat în India și a ajuns în
Rusia până în 1830, înainte de a evolua spre Finlanda și
Polonia. În Anglia a debutat, în luna octombrie 1831, o
epidemie care a durat 2 ani și care a cauzat 22000 de morţi.
Imigranţii irlandezi au dus boala din Europa în America de
Nord. La sosirea lor, în vara lui 1832, 1220 de persoane au
decedat în Montreal și 1000 în Quebec. Boala a patruns în
SUA prin Detroit și Michigan, apoi în 1833 a ajuns în
America Latină. Un alt focar în Anglia și regatul Wales a
început în 1848, cu 52000 de decese în 2 ani.
- A treia pandemie de holeră, considerată cea cu cele mai
multe decese, a debutat tot în India, și apoi a devastat zone
întregi din Asia, Europa, America de Nord și Africa. În
1854, 23000 de persoane au decedat doar în Anglia. În
același an, medicul britanic John Snow, a identificat apa
contaminată ca fiind sursa transmiterii bolii, fiind un
deschizator de drumuri în implementarea măsurilor de
control al bolii. Snow a pus pe hartă cazurile de holeră din
cartierul englez Soho, și a depistat astfel sursa, și anume, o
pompă de apă. După ce a convins oficialităţile să
îndepărteze mânerul respectivei pompe, numărul cazurilor
de holeră a scăzut.
- A patra pandemie de holeră a început în regiunea Bengal,
de unde, pelegrinii indieni musulmani care vizitau Mecca,
au răspândit boala în Orientul Mijlociu. De aici s-a transmis
în Europa, Africa și America de Nord. Victime au fost între
30 și 90000 de pelerini. În anul 1877 holera a facut 90000
de victime în Rusia.
1829-1849
1852-1859
1873-1879
43
- A cincea pandemie de holeră a început tot în regiunea
Bengal, de unde s-a extins în Asia, Africa, America de Sud
și părţi din Franta și Germania. În intervalul 1893-1894
holera a facut 200000 de victime în Rusia, iar în Japonia,
între 1887-1889, 90000 de victime. Măsurile de carantina
bazate pe descoperirile lui John Snow au ţinut holera la
distanţă de Marea Britanie și Statele Unite.
În 1892, Waldemar Haffkine, un bacteriolog de origine
ucrainiană care a lucrat majoritatea timpului în India, a
dezvoltat un vaccin pentru holeră.
- La limita dintre secole, a șasea pandemie de holeră a luat
800.000 de vieţi în India, înainte de a se extinde în Orientul
Mijlociu, Africa de Nord, Rusia și părţi din Europa. Până în
1923, holera a disparut din marea parte a lumii, deși multe
cazuri apar încă în India.
- Diferit de restul pandemiilor, a șaptea epidemie de holeră a
pornit din Indonezia. A străbătut Orientul Mijlociu și Asia,
ajungând în Africa în 1971. În 1973 pandemia a ajuns în
Italia. Au fost focare mici cu aceeasi tulpină – El Tor – în
Japonia și în Pacificul de Sud, târziu în aceeași decadă.
În 1991, la 100 de ani după ce holera a disparut din America
de Sud, a evoluat un focar în Peru, care s-a extins pe
continent, făcând 10000 de victime. Un focar în rândul
taberelor de refugiaţi din Rwanda în Republica Democrată
Congo, a ucis 10000 de persoane în anul 1994.
La sfârșitul anului 2008, în Zimbabwe, a evoluat un focar cu
12000 de cazuri de holeră din care 500 de decese.
În octombrie 2010, cel puţin 250 de persoane din Haiti au
murit, ca urmare a focarului de holeră care a debutat la 10
luni după cutremurul devastator care a ucis peste 150000 de
persoane.
1881-1897
1899-1923
1971 pana in
prezent
44
Descoperirea unei noi specii de bacterii (O139) în
Bangladesh, în 1992, bacterie depistată de atunci în 11 ţări,
a ridicat posibilitatea apariţiei unei a opta pandemii.
10.2.4. Gripa
(Virus gripal)
- În martie 1918, pe parcursul ultimelor luni ale Primului
Război Mondial, a fost identificat un virus extrem de
virulent, mortal, în rândul bazelor militare ale SUA din
Kansas. În numai 7 luni, gripa devenise o problemă la nivel
mondial, ajungând pe toate continentele. Cînd pandemia a
luat sfarșit, mai bine de un miliard de oameni (jumătate din
populaţia lumii) se îmbolnăvise. De asemenea, aceasta a fost
cea mai letală pandemie din istoria omenirii, ucigând între
20 și 100 milioane de locuitori, mai mulţi decât cei care au
murit propriu zis în timpul razboiului. Spre deosebire de
pandemii anterioare și de focarele de gripă sezonieră,
pandemia de gripă din 1918 s-a caracterizat prin rată de
mortalitate ridicată în rândul adulţilor sănătoși. De fapt,
ratele îmbolnăvirilor și mortalităţii au fost mai mari în
rândul adulţilor cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani.
Cauzele acestui fenomen rămân necunoscute.
- În luna februarie 1957, un nou virus gripal a fost
identificat în Orientul Îndepărtat. Persoanele sub 75 de ani
aveau imunitatea scazută pentru aceasta, astfel încât
oficialităţile au prezis o pandemie. Pentru a se pregăti,
oficiali din domeniul sănătăţii au monitorizat îndeaproape
focarele de gripă. Producţia de vaccin a început la sfârșitul
lunii mai 1957 și a fost disponibil în cantităţi limitate
începând cu luna august 1957. În vara anului 1957, virusul a
ajuns în Statele Unite, epidemia debutând discret, cu o serie
de focare mici. Cele mai multe decese datorate gripei și
pneumoniei au avut loc în perioada septembrie 1957- martie
1918-1919
1957-1958
45
1958. Deși pandemia din 1957 nu a fost la fel de
devastatoare ca pandemia din 1918, aproximativ 2 milioane
de oameni au murit la nivel mondial, din care 79800 de
persoane din Statele Unite, cu cele mai mari rate de deces la
vârstnici.
- La începutul anului 1978, un nou virus gripal a fost
detectat în Hong Kong. Primele cazuri din Statele Unite au
fost detectate încă din septembrie 1978. Boala nu s-a extins
în Statele Unite, până în decembrie 1978. Decesele cauzate
de acest virus au atins punctul culminant în decembrie 1978
și ianuarie 1979. Cei cu vârsta de peste 75 de ani au avut
risc mai mare de deces. Numărul de decese în perioada
septembrie 1978 și martie 1979 a fost de 33800, ceea ce o
face cea mai ușoară pandemie de gripa din secolul XX.
Același virus a revenit în 1980 și 1982.
- Gripa de tip A(H1N1) a izbucnit în Mexic în luna aprilie
2009 și a evoluat ca o pandemie, raspândindu-se în întreaga
lume. Deși a fost o boală gripală ușoară și cu mortalitate
relativ scăzută, de la declanșarea sa în aprilie 2009 și până
în august 2010, pandemia a provocat aproximativ 18.500 de
decese în lume.
De regulă, sezonul gripal începe toamna și se încheie
primavara. Pandemia de gripă din 2009 s-a declanșat,
conform comunicatului mexican către OMS, la 18 martie.
Vectorul de răspândire principal al virusului a fost omul, nu
animalele sau păsările. Răspândirea virusului a fost
favorizată de circulaţia mare a persoanelor la nivel planetar,
în particular cu avionul (turism, călătorii de afaceri etc.). În
afară de vehicularea rapidă a purtătorilor de virus la mari
distanţe, în avioane aerul este reciclat, climatizat și păstrat la
condiţiile normale de presiune, fiind filtrat de particule
1978-1979
2009-2010
46
supra-micronice, filtrare care este ineficientă pentru o parte
dintre microbi și pentru toate virusurile. Aceste condiţii
înlesnesc transmiterea de virusuri de la un pasager purtător,
la mai mulţi călători, multiplicând astfel sursele de infecţie
până la destinaţie.
Grupa uzuală de risc la gripele obisnuite, în funcţie de
vârstă, cuprinde grupele extreme: copiii mici și populaţia în
vârstă de peste 70 de ani. Această pandemie a afectat cu
predilecţie populaţia de sub 40 de ani. Stările asociate, care
induc un risc crescut faţă de boală și complicaţii (inclusiv
deces), includ: sarcina și lăuzia, obezitatea, boli metabolice
(diabet zaharat, sindrom metabolic, etc.), boli ale sistemului
imunitar și alte boli cronice (respiratorii, cardiace etc.).
Un total de 74 de ţări au fost afectate de pandemie. Până în
noiembrie 2009, 48 de state au raportat cazuri de H1N1, mai
ales în rândul tinerilor. În aceeași lună, peste 71 de milioane
de doze de vaccin au fost gata. 80 de milioane de persoane
au fost vaccinate împotriva H1N1, ceea ce a minimalizat
impactul bolii. CDC estimează că 43 până la 89 de milioane
de oameni au avut H1N1 în perioada aprilie 2009 - aprilie
2010. Aceștia estimează între 8870 și 18300 de decese
legate de H1N1.
10.3. Posibile viitoare pandemii
Orice boală are potenţialul de a deveni o pandemie în cazul în care tratamentul este întârziat și este
transferată din regiunea geografică gazdă în alte zone. Febra hemoragică Ebola, HIV/SIDA, Gripa,
tuberculoza și sindromul respirator acut sever (SARS) reprezintă, de asemenea, boli cu potenţial
generator de pandemii.
Provocări: O provocare în răspunsul la boli generatoare de pandemii este aceea că nu exista
vaccinuri pentru ele sau că, mai ales în cazul virusurilor gripale, vaccinurile existente nu pot fi
eficiente împotriva lor. Cu toate că metodele de producţie și de infrastructură pentru vaccinurile
47
gripale sunt bine stabilite, fiecare tulpină de gripă nouă necesită un nou vaccin. Astfel, orice nou
vaccin gripal pandemic va dura aproximativ 4-7 luni pentru a se produce în cantităţi mari. Pentru
alte ameninţări nou aparute, fără vaccinuri autorizate, cum ar fi SARS, virusul Marburg, virusul
Nipah și altele asemenea, timpul necesar pentru a dezvolta și de a produce un vaccin sigur, eficient
este necunoscut și ar depinde de natura ameninţării și starea de cercetare a vaccinului curent pentru
acea ameninţare. În aproape toate cazurile, ar fi nevoie de mai multe luni pentru a răspunde cu
primele doze de vaccin. Până când un vaccin sigur, eficient, va fi gata, alte măsuri de sănătate
publică și medicale, cum ar fi distanţarea socială, carantina, precum și utilizarea de medicamente
anti-virale, ar trebui să fie folosite pentru a încerca să limiteze răspândirea bolii.
10.3.1. Gripa
Gripa este un exemplu de potentiala urgenta de sanatate publica, de proportii foarte mari. Nimeni nu
stie cand virusul gripal ar putea suferi o "schimbare" a structurii sale si sa apara un virus la care
nimeni nu va fi imun. Astfel, fara un sistem adecvat si bine organizat de prevenire si control al
bolilor, in timpul unei viitoare pandemii ar putea sa moara de 10 pana la 100 ori mai multe persoane
decat intr-un sezon de gripa obisnuit.
Posibilitatea ca o alta pandemie de gripa sa apara exista in orice moment. Viteza si frecventa
calatoriilor internationale moderne ar putea accentua in mare masura raspandirea si impactul
potential al unei viitoare pandemii.
Dintre cele trei grupe principale de gripa (A, B și C), gripa cu virus gripal A are capacitatea cea mai
mare de a provoca pandemii umane. Virusul gripal A se clasifica in functie de cele 2 proteine
existente pe partea exterioara a virusului (hemaglutinina H și neuraminidaza N). Exista 16 de tipuri
cunoscute de H și 9 tipuri cunoscute de N, iar combinatiile acestor tipuri de proteine formeaza
tulpini distincte de gripa A. Din 2009, doar trei combinatii H1N1, H2N2 și H3N2 au fost implicate
in raspandirea directa de la o persoana la alta persoana. Cu toate acestea, este posibil ca si alte
tulpini virale, cum ar fi cele gasite in pasari sau porcine, sa se schimbe si sa devina capabile sa
infecteze alte specii.
10.3.2. HIV/ SIDA
Aceasta este o pandemie cu care încă se luptă. Și, deși medicina a făcut pași mari, până la sfârșitul
pandemiei pare să fie încă un drum lung de făcut. Originar din Camerun și recunoscut pentru prima
48
dată ca boală în 1981, cel mai vechi caz documentat este considerat a fi din 1959 în Congo. Până în
2011, cel puţin 70 de milioane de persoane au fost infectate cu HIV/ SIDA și 25 de milioane de
oameni au murit. Astăzi impactul acesteia variază foarte mult în întreaga lume, în timp ce în 2008
un procent estimat de 1.2 milioane de americani au fost infectaţi cu HIV, în Africa sub-sahariană
22.9 milioane de cazuri au fost descoperite, cu unul din cinci adulţi infectaţi. În anul 2012, se
consideră că aproximativ 35.300.000 de oameni sunt infectaţi cu HIV la nivel mondial.
10.3.3. Tuberculoza
Tuberculoza a fost principala cauză de deces lume, după primul razboi mondial, trupele de militari
care se întorceau servind ca purtători ai bolii pandemice. TuberculozaBC este cauzată de o bacterie
numită "Mycobacterium tuberculosis" care poate ataca orice parte a corpului, dar plămânii sunt
infectați la majoritatea pacienților. TuberculozaBC se răspândește pe calea aeriană, de la o persoana
infectată la una sănătoasă. Focare curente ale bolii implică o tulpină virulentă, care este rezistentă la
medicamente moderne.
În anul 2014 au fost notificate la ECDC 58 008 cazuri de tuberculoză în 29 de ţări EU/EEA, ceea ce
corespunde unei rate de notificare de 12,8/100 000 locuitori, cu limite între 2,5 şi 79,7. România se
situează în grupa ţărilor cu rată de notificare de peste 50/100000 locuitori, alături de Lituania.
4% din cazurile cu antibiograma efectuată şi rezultat cunoscut provenind din ţările EU/EEA au fost
multidrog-rezistente. Romania face parte din grupa ţărilor în care proporţia cazurilor de tuberculoza
multidrog rezistenta (MDR-TB) era între 5 şi 9,9%, la fel ca Bulgaria şi urmând ţărilor baltice, unde
această proporţie depăşeşte 10%.
Proporţia cazurilor de MDR-TB din cazurile noi de tuberculoză situează România în grupa ţărilor
cu 2-4,9%.Dacă rata de succes la tratament pentru cazurile confirmate, noi şi recăderi, de
tuberculoză pulmonară, cu tratament început în anul 2013, depăşea 80%, rata de succes la
tratamentul la toate cazurile de MDR-TB notificate în anul 2012 era sub 35%, faţă de valoarea
medie de 40.3% în EU/EEA.Pentru tuberculoza cu rezistenta extinsa (XDR-TB) rata de succes
pentru cazurile notificate în anul 2011 a fost sub 20%, faţă de media EU/EEA de 33.8%.
În timp ce incidenţa tuberculozei este în scădere în ultimii ani, o problemă deosebită o reprezintă
tuberculoza MDR/XDR, posibilă ameninţare şi pentru transmiterea trans-frontalieră, în contextul
liberei circulaţii a persoanelor, inclusiv al turismului medical.
49
10.3.4. Febre hemoragice:
- Ebola
A fost descoperita in 1976 si s-au inregistrat epidemii cu rate de mortalitate intre 50-80% in
Republica Democrata Congo, Gabon, Uganda si Sudan.
Epidemia din Africa de Vest s-a dovedit a fi cea mai mare epidemie de boală înregistrată vreodată,
cu peste 28.000 de cazuri confirmate, probabile și suspecte și peste 11.000 de decese raportate,
inclusiv aproximativ 500 de lucrători din domeniul asistenţei medicale, începând cu luna martie
2014. De la izbucnirea epidemiei în decembrie 2013, epidemia s-a transformat într-o criză de
sănătate publică, umanitară și socio-economică, cu un impact fără precedent asupra familiilor și
comunităţilor din ţările afectate.
- Febra Lassa
Infectia este endemica in Africa de Vest cauzand multe decese. Epidemii au fost inregistrate in
Nigeria, Liberia, Sierra Leone, Guinea si Republica Central Africana.
- Febra hemoragica Marburg
Virusul Marburg este agentul cauzal al febrei hemoragice Marburg. Atat virusul cat si boala sunt
inrudite cu ebola si au originea in aceeasi parte a Africii (Uganda si estul Congo). Boala are origine
necunoscuta dar unii cercetatori suspecteaza ca virusul este gazduit de lilieci.
- Febra hemoragica Boliviana
Cunoscuta ca si tifosul negru, este o febra hemoragica si zoonoza in Bolivia. A fost identificata
pentru prima data in 1959 si este cauzata de virusul machupo.
10.3.5. Gripa aviara
- Gripa AH5N1
In anul 2005, au fost raportate in mai multe tari din Asia focare de gripa A (H5N1), gripa cunoscuta
sub numele de "gripa aviara". Identificate pentru prima data in Hong Kong in anul 1997, cazurile
de gripa aviara A (H5N1) la pasari au fost ulterior confirmate in Cambodgia, China, Hong Kong,
Indonezia, Japonia, Laos, Pakistan, Coreea de Sud, Tailanda si Vietnam. Cazuri umane de gripa
aviara au fost raportate doar in Thailanda si Vietnam, fara a se stabili faptul ca gripa aviara s-a
raspandit de la persoana la alta persoana. Focarul de gripa aviara a determinat uciderea a mai mult
de 25 de milioane de pasari in Asia. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a anuntat un risc
substantial al unei epidemii de gripa aviara in viitorul apropiat, deoarece virusul s-ar putea raspandi
rapid in intreaga lume.
50
- Gripa AH7N9
Infecţia gripală aviară cu A (H7N9) a cauzat boală severă și decese la om, în mai multe provincii
din China, în 2017. Multe rămân necunoscute despre acest virus, inclusiv rezervorul și calea de
transmitere, cu toate că infecţia umană pare să fie asociată cu expunerea la păsări de curte vii,
infectate sau mediu contaminate. Pornind de la ipoteza că există o sursă de infecţie persistentă, se
așteaptă ca noi cazuri sa apară. Gripa A(H7N9) are potenţialul de a provoca o pandemie, virusul
fiind un virus aviar, dar care și-a demonstrat capacitatea de a infecta și omul, iar acesta nu are
imunitate pentru acest tip de virus.
Infecţiile cu virusul A(H7N9) sunt considerate a fi neobișnuite sau neașteptate și trebuie să fie
monitorizate îndeaproape pentru a identifica modificări precoce ale virusului și/ sau modul său de
transmitere la om, deoarece poate avea un impact grav asupra sănătăţii publice. Riscul de răspândire
a bolii la nivel internaţional este considerat a fi scăzut în acest moment.
10.3.6. MERS-CoV
Sindromul respirator al orientului mijlociu (Middle East respiratory syndrome = MERS) este o
boală virală cauzată de un nou coronavirus (MERS-CoV), identificat pentru prima dată în Arabia
Saudita în 2012. Aproximativ 37% din pacienţii infectaţi au decedat. Cu toate că, majoritatea
cazurilor umane de MERS au fost atribuite transmiterii de la om la om, cămilele sunt susceptibile
de a fi o gazdă rezervor major pentru MERS-CoV și o sursă de infecţie MERS de la animale la om.
Cu toate acestea, rolul exact al cămilei în materie de transmitere a virusului și calea exacta de
transmitere sunt necunoscute.
Virusul nu pare să treacă cu usurinţă de la persoană la persoană, cu excepţia cazului de contact
apropiat, cum ar fi, atunci când are loc furnizarea de servicii medicale fără a utiliza măsuri de
protecţie către un pacient bolnav.
10.3.7. Zika
Virusul Zika a fost identificat pentru prima dată în 1947 la maimutele rhesus în padurea Zika din
Uganda, iar cazuri umane au fost identificate pentru prima dată în 1952 în Uganda și Republica
Unita Tanzania. Virusul a cauzat de atunci cazuri sporadice în Africa și Asia. Focare de boală au
fost raportate pentru prima dată în Pacific, în 2007 și 2013 în insula Yap și Polinezia franceză.
Răspândirea geografică a virusului Zika a crescut în mod constant de atunci. În 2015, virusul a fost
detectat în părţile continentale dintre cele două Americi, iniţial în Brazilia, în mai 2015. Din 14
51
aprilie 2017, au existat 35 de ţări sau teritorii locale în care a fost raportată transmiterea virusului.
Virusul Zika a circulat în 2015-2017 în ţări din Africa, Asia de Sud-Est și Regiuni ale Pacificului
de Vest.
Circulaţia virusului în Brazilia, în 2015, a fost asociată din punct de vedere geografic și temporal,
cu creșterea abruptă a numărului de copii născuţi cu microcefalie și a cazurilor de sindrom Guillain-
Barré. Ca răspuns, la 1 februarie 2017, directorul general al OMS a declarat că, recentele clustere de
cazuri de microcefalie și tulburări neurologice din America Latina și Caraibe, constituie o urgenţă
de sănătate publică a de importanţă internaţională (USPII), în conformitate cu Regulamentul Sanitar
Internaţional (2005).
Cazuri importate au fost raportate în mai multe ţări europene. Centrul European de Prevenire și
Control al Bolilor (ECDC), colectează date privind cazurile importate în Uniunea Europeană, prin
mass-media și canalele oficiale.
La 15 aprilie 2017, ECDC înregistra 409 cazuri importate în 17 state UE / SEE, dintre care 23 au
fost femei însărcinate. Aceste date sunt importante, pentru că, întoarcerea călătorilor infectaţi cu
virusul Zika ar putea iniţia transmitere locală, în prezenţa vectorilor competenţi stabiliţi. La data de
15 aprilie nu exista transmitere autohtonă a virusului Zika în regiunea europeană a OMS.
10.3.8. Rezistenta Antimicrobiana
În luna aprilie 2014, Organizația Mondială a Sănătății a lansat un raport special privind rezistența la
antimicrobiene (AMR). Acesta afirmă "Rezistența antimicrobiană (AMR) reprezintă o amenințare
din ce în ce gravă la adresa sănătății publice la nivel mondial. AMR se dezvolta atunci cand un
microorganism (bacterie, ciuperca, virus sau parazit), nu mai raspunde la un medicament la care a
fost inițial sensibil. Acest lucru înseamnă că tratamentele standard nu mai funcționează; infecțiile
sunt mai greu sau imposibil de controlat; riscul răspândirii infecției la altii este crescută; internarile
in spital sunt prelungite, cu costuri economice și sociale adăugate; iar riscul de deces este mai mare,
în unele cazuri, duble fata de cel a pacienților care au infecții cauzate de bacterii nerezistente.
Problema este atât de gravă încât amenință realizările medicinii moderne. O era post-antibiotic in
care infectii comune si leziuni minore pot ucide este o posibilitate foarte reală pentru secolul 21".
Rezistenta la antibiotice nu conferă avantaje bacteriilor în ceea ce privește transmiterea, rezistenta
sau patogenitatea, acesta oferă doar o posibilitate crescută de supraviețuire atunci când sunt expuse
52
la antibiotice. Din punct de vedere al sănătății publice, rezistența la antibiotice crește riscul de eșec
al tratamentului pentru infecții comune, crescand astfel morbidității și a mortalității.
Infecții bacteriene multi-drog rezistente(MDR) reprezinta o povara majora de sanatate publica, nu
numai în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea, dar, de asemenea, la creșterea cheltuielilor
pentru gestionarea pacienților și implementarea unor măsuri ample de control al infecțiilor.
Definiții pentru bacterii multi-drog rezistente (MDR), extensiv rezistente la medicamente (XDR) și
pan-drog rezistente (PDR), au fost propuse pentru a caracteriza diferitele modele de rezistenta
gasite in bacterii rezistente la antimicrobiene in cadrul infectiilor de spital:
• MDR este definit ca non-susceptibilitatea la cel puțin un agent din trei sau mai multe categorii
antimicrobiene;
• XDR este definit ca non-susceptibilitatea la cel puțin un agent în toate cu excepția a două sau mai
puține categorii antimicrobiene (adică izolatele bacteriene rămân sensibile la doar una sau două
categorii)
• PDR este definit ca non-susceptibilitatea la toți agenții din toate categoriile antimicrobiene (adică
niciunul din agenții testati nu sunt susceptibili pentru acest organism)
Infectiile cauzate de microorganisme rezistente de multe ori nu răspund la tratamentul standard,
ducând la boli prelungite, cheltuieli mai mari de ingrijire a sanatatii si un risc mai mare de deces.
Ca un exemplu, rata de deces pentru pacientii cu infectii grave cauzate de bacterii comune tratate în
spitale pot fi de aproximativ două ori mai mare fata de pacienți cu infecții cauzate de bacterii
aceeași bază non-rezistente. De exemplu, persoanele cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la
meticilină, o altă sursă comună de infecții severe în comunitate și în spitale) sunt estimate a avea cu
64% mai multe sanse de a deceda decat persoanele cu o formă non-rezistentă a infecției.
Rezistenta la antibiotice este o problemă la nivel mondial. Noile forme de rezistență la antibiotice
pot traversa frontierele internaționale și se raspandesc între continente cu ușurință. Multe forme de
rezistență se împrăștie cu o viteza remarcabila. În fiecare an, în Statele Unite, cel putin 2 milioane
de oameni dobândesc infecții grave cu bacterii care sunt rezistente la unul sau mai multe dintre
antibioticele concepute pentru a trata aceste infecții. Cel puțin 23.000 de oameni mor în fiecare an,
ca rezultat direct al acestor infecții rezistente la antibiotice. Mai multi mor din alte condiții care au
fost complicate de o infectie antibioticoresistenta. In plus, in fiecare an, aproape 250.000 de
persoane necesita ingrijire in spital, pentru infectii cu Clostridium difficile (C. difficile). In cele mai
multe dintre aceste infecții, utilizarea antibioticelor a fost un factor major care a condus la
imbolnavire. Cel putin 14.000 de persoane mor în fiecare an în Statele Unite, de la infectii cu C.
53
difficile. Multe dintre aceste infecții pot fi prevenite. Infecții rezistente la antibiotice adaugă costuri
economice considerabile asupra sistemelor sanitare suprasolicitate, costuri care ar putea fi evitate.
In cele mai multe cazuri, infecțiile rezistente la antibiotice necesita tratamente prelungite si / sau
mai scumpe, extind internarile in spital, necesita vizite suplimentare la medic și duce la o mai mare
invaliditate și deces, comparativ cu infectiile care sunt usor de tratat cu antibiotice. Costul economic
total al rezistenței la antibiotice asupra economiei SUA a fost dificil de calculate, estimările variind,
dar au o marja de 20 miliarde $ in exces la costurile de asistenta medicala directe, cu costuri
suplimentare pentru societate prin pierderea productivitatii de 35 miliarde $ pe an.
Rezistența antimicrobiana este un fenomen natural parte al evoluției bacteriilor. Ca orice organism
viu, bacteriile pot trece prin schimbari evolutive aleatoare in genele lor. Mutatiile in aceste gene pot
produce trasaturi noi sau modificate, care pot oferi noi abilități sau capacități. Aceste noi trasaturi
sunt transmise urmasilor in timpul reproducerii. În cazul bacteriilor, aceste gene pot fi obținute și
"orizontal" în două bacterii din aceeași generație prin schimbul de elemente genetice mobile. În
cazul în care o nouă trăsătură ofera rezultate utile pentru supravietuirea si reproducerea unei
bacterii, descendența coborând din acea bacterie devine mai comuna prin înlocuirea, prin selecție
naturală, a bacteriilor care nu au moștenit acea trăsătură. În cazul animalelor sau a oamenilor, poate
dura milioane de ani înainte ca o nouă trăsătură utilă sa devina predominantă. În cazul
microorganismelor unicelulare, cum ar fi bacteriile, acest proces este mult mai scurt, deoarece
acestea se pot reproduce la fel de des chiar si la fiecare 20 de minute. De exemplu, ampicilina, în
ciuda faptului că a fost dezvoltata doar cu o jumătate de secol în urmă, este acum larg tolerată de
către mai multe tulpini de microorganisme. Aproape 100% din totalul infectiilor Klebsiella
dobandite in spital in tarile in curs de dezvoltare sunt acum rezistente la ampicilină
Rezistența antimicrobiana este o amenințare globală, care se întinde in toate țările, chiar și cele cu
un consum mai mic de antimicrobiene. Epidemiologia rezistenței este multinațional și există dovezi
consolidate că microorganismele rezistente nu recunosc granite. Pacienții și personalul medical sau
chiar persoanele sanatoase pot aduce astfel de infectii la alte spitale, orașe sau țări. De exemplu,
prima tulpina a unei variante rezistente la meticilină de S. aureus (MRSA) a fost izolata în Regatul
Unit al Marii Britanii la doi ani după introducerea meticilinei în 1959. Pe parcursul anilor 1960
variante ale acestei tulpini au fost izolate în multe țări europene și, apoi, în cursul anilor 1970 și în
alte părți ale lumi, inclusiv Australia, Japonia și Statele Unite ale Americii. MRSA este acum o
cauza majora a infectiilor nosocomiale la nivel mondial. Mobilitatea sporită și globalizarea scad
timpul necesar pentru a răspândi al microorganismelor rezistente la antibiotic. Așa că, dacă acum
54
jumătate de secol în urmă MRSA a avut nevoie de aproximativ două decenii ca să se răspândească
în Europa și, apoi la restul lumii, o tulpină de Klebsiella rezistentă la carbapenem a avut nevoie de
numai 5 ani pentru a se răspândi din Statele Unite ale Americii, unde a fost identificata în 2003 ,
Israel (2005), în Marea Britanie, Italia și Columbia (2008).
Cu cat sunt utilizate mai multe substanțe antimicrobiene, cu atât mai repede microorganismele pe
care le vizează vor evolua în tulpini noi, rezistente, intr-un proces natural de evoluție care amenință
să submineze potențialul de salvare extraordinară a acestor medicamente. Rezistența antimicrobiana
(AMR) este o preocupare tot mai mare, nu numai pentru sectorul de asistență medicală, ci și, din ce
în ce mai mult, pentru securitate și reziliență. Gripa pandemica, comparata in cadrul Registrului de
riscuri al Marii Britanii, numai cu atacuri teroriste catastrofice, poate aparea din emergenta unei
tulpini care nu poate fi tratata in mod curent cu medicamente la indemana, sau care dezvolta
rezistenta la medicamentele aflate in stocurile sanitare.
Impactul tuberculozei multi-drog rezistente asupra politicilor de imigrare, Stafilococul auriu
rezistent la meticilină (MRSA), o cauza majora a infectiilor dobandite in spital este o provocare
continuă pentru sectorul sănătății iar creșterea tulpinilor de malarie rezistente la medicamente este
problematică atât în sine cat și ca o consecință suplimentară a schimbărilor climatice. AMR
plasează o povară semnificativă asupra guvernelor internaționale și abordarea necesită modificări de
gândire într-o serie de departamente guvernamentale. În 2011, Grupul operativ transatlantic privind
rezistența antimicrobiană (TATFAR) a publicat recomandări pentru o colaborare viitoare între SUA
și UE și atât UE, cât și de Departamentul de Sanatate din Marea Britanie au dezvoltat recent noi
strategii AMR și planuri de acțiune.
Rezistența antimicrobiana, capacitatea bacteriilor (patogene) de rezista la acțiunea medicamentelor
antibiotice, a fost recent evaluata de a avea un impact asupra oamenilor similar cu cel al
schimbărilor climatice globale. Într-adevăr, în ultimii ani medicina s-a confruntat cu dezvoltarea
unor tulpini bacteriene foarte rezistente, care au aparut, ca o consecință a călătoriilor la nivel
mondial, dispersate pe tot globul. Acest lucru este cu atât mai surprinzător dacă luăm în considerare
faptul că antibioticele au fost introduse în medicina umană în urmă cu nici o suta de ani. Rezistență
se referă la diferite aspecte de principiu, rezistență naturală, rezistență dobândită și rezistență
clinică. In laboratoarele de microbiologie moderne, rezistența antimicrobiană este determinată prin
măsurarea susceptibilitatii microorganismelor in vitro în prezența substanțelor antimicrobiene. Cu
toate acestea, deoarece eficacitatea unui antibiotic depinde de proprietățile farmacocinetice și
farmacodinamice, punctele de întrerupere sunt furnizate pentru a traduce concentrația inhibitorie
55
minimă a eficacității categorice (adică sensibile sau rezistente). Rezistența într-un microorganism la
un anumit medicament poate conduce la deciziile de tratament, favorizând astfel o presiune de
selecție pentru dezvoltarea rezistenței împotriva unui alt antibiotic. Astfel, bacteriile pot dobândi și
mai multe trăsături de rezistență, care se încheie cu multi-rezistență. În acest scop, rezistența
antimicrobiană devine o problemă de sănătate publică, nu numai în ceea ce privește opțiunile de
tratament limitate, dar, de asemenea, din cauza consecintelor sale economice.
Este important să ne amintim că antibioticele nu sunt folosite doar pentru tratarea infecțiilor. Ele, de
asemenea, prin protejarea împotriva infecției, fac posibile proceduri medicale, cum ar fi chirurgia
cardiaca, transplantul de organe, supraviețuirea copiilor înainte de termen, si terapia
imunomodulatoare agresiva pentru boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, precum si pentru
cazurile de cancer al sângelui, măduvei osoase și ganglionii limfatici. Având în vedere tendințele
demografice și stilul de viață, cum ar fi îmbătrânirea populației, schimbările în dietă și ratele de
declin ale activității fizice, ne putem aștepta la rate de crestere a bolilor cronice, care sunt tratate în
prezent, prin interventii chirurgicale care ar fi imposibil de efectuat fara antibiotice eficiente.
Consecintele unei răspândiri pandemice a bacteriilor rezistente la antibiotice ar putea include, de
asemenea, o penurie de produse alimentare din cauza infecțiilor netratabile în efectivele de animale,
atragand dupa ele incercari de încetinire a răspândirii agenților patogeni prin restricții privind
comerțul cu produse alimentare, și chiar a turismului si migrației.
In multe sisteme medicale, antibioticele nu sunt eliberate numai pe baza de prescriptie medicala.
Ele pot fi achiziționate din farmacii sau în piețe locale, iar auto-medicatia inadecvata continua
raspandiriea bacteriilor rezistente la antibiotice.
Numai o minoritate de țări din întreaga lume a pus în aplicare planuri de răspuns și politici de
abordare a AMR. O pătrime din țări au pus în aplicare un plan național, jumătate din țări dispun de
un sistem de supraveghere și mai puțin de 40% din țări au în prezent în vigoare politici eficiente
pentru raționalizarea utilizării substanțelor antimicrobiene sau de mitigare a răspândirii AMR în
populatie.
11. Concluzii
Într-o lume interconectata, in continua schimbare, agentii infectiosi gasesc in mod continuu nise noi
in care sa se dezvolte. Pandemia de gripa din 2009 a ilustrat impactul pe care il are globalizarea si
56
transportul aerian asupra evolutiei bolilor transmisibile – infectia raspandindu-se in 30 de tari, in
decurs de 6 saptamani si in mai mult de 190 de tari si teritorii in cateva luni de zile.
Populația umană trece printr-o migrare în masă de la țară la "metropole". De-a lungul istoriei,
marile orașe au fost mari incubatoare de infecții cu focare respiratorii, gastro-intestinale,
meningeale și infecții ale pielii devenind frecvente în mediul urban aglomerat. Sistemele de locuințe
substandard, de canalizare și de gestionare a apei inadecvate devin incubatoare de vectori, cum ar fi
tantarii si sobolanii. Accesul limitat la serviciile de sănătate agravează răspândirea infecțiilor.
Reprezentare a traficului aerian international zilnic
Desi globalizarea a creat oportunitati de crestere economica, beneficiile nu au fost egal distribuite,
iar riscurile – in special cele de sanantate – vor continua sa creasca. La fel cum persoanele,
produsele, hrana si capitalul strabat lumea la viteze istorice si in cantitati fara precedent, la fel si
nenumarate microorganism ce cauzeaza boli infectioase. Nicio natiune nu este imuna la cresterea
amenitarii globale care poate fi data de un focar izolat de boala transmisibila aparut intr-o parte de
lume aparent nesemnificativa. Astazi, transportati de un turist sau de un vector opportunist,
patogenii umani pot ajunge foarte rapid oriunde in lume. In acelasi timp, aceeasi interconectare si
57
interdependenta care ofera oportunitati pentru imprasitierea globala a microorganismelor, ofera de
asemenea mecanisme pentru eforturi multinantionale inovative pentru a raspunde la aceasta
amenintare. O retea de supraveghere internationala combinata cu proliferarea tehnologiei si
informatiei continua sa intareasca capacitatile de sanatate publica de a preveni si controla
raspandirea bolilor infectioase emergente si reemergente.
In ultimele secole, distanta medie si viteza deplasarii umane a crescut de o mie de ori, dar timpul de
incubatie al bolilor transmisibile a ramas acelasi. Ceea ce in trecut putea fi doar un focar mic si
localizat, poate deveni in cateva zile intr-o epidemie de amploare globala. In trecut, epidemiile erau
detectate pe nave atunci cand acestea acostau, iar navele erau carantinate pana cand boala se epuiza.
Acum, un focar se poate raspandi silentios la nivel global prin intermediul calatorilor sau turistior
infectati, iar cazurile de boala manifesta vor aparea zile sau saptamani mai tarziu in comunitati si
clinici din intreaga lume. Nu doar viteza si distanta calatoriilor umane s-au accelerat, dar se
inregistreaza si cifre fara precedent de persoane care calatoresc. Turistii nu sunt singurii care profita
de granitele deschise si de calatoria internationala. In fiecare an milioane de persoane isi parasesc
casele pentru a cauta de lucru sau pentru o viata mai buna, iar alte milioane sunt fortate sa plece din
cauza razboaielor. Aceste populatii migrante, in special refugiatii, sunt printre cele mai vulnerabile
la bolile infectioase emergente. In multe tari dezvoltate, emergenta si reemergenta bolilor
infectioase, cum ar fi tuberculoza multi-drog rezistenta, sunt in mod frecvent asociate cu un influx
masiv de imigranti din tari mai sarace in care prevalenta unor astfel de boli este mai crescuta.
Situatia este de asteptat sa se inrautateasca in viitor avand in vedere cresterea populatiei, cresterea
diferentelor demografice si economice intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, iar un
numar mare de persoane isi vor parasi locuintele in mod fortat sau, de bunavoie in cautarea unei
vieti mai bune. In mare parte a tarilor dezvoltate, consumatorii doresc sa aiba acces constant la o
varietate larga de alimente sigure si de calitate inalta, indiferent de sezon sau de originea geografica
a produsului. Aceasta cerere a pietei globale si a miscarii transnationale a alimentelor au importante
implicatii asupra bolilor cu transmitere prin alimente. Transportul global de alimente ridica intrebari
asupra riscului emergentei rezistentei la antibiotice in cadrul populatiei umane. Animalele crescute
pentru hrana umana primesc deseori antibiotic pentru prevenirea bolilor sau din motive de
productie, totusi aceste administrari pot face microbii rezistenti la medicamente folosite pentru uzul
uman.
Urgențele de sănătate publică pot lua multe forme - epidemii de boala transmisibila, incidente pe
scară largă produse de apa sau de alimente contaminate, perioade lungi de timp fără apă și servicii
58
de canalizare adecvate, expunerea la agenți biologici, precum și infestări cu vectori purtători de boli
(insecte sau rozătoare). Urgențele de sănătate publică pot apărea ca evenimente primare de la sine,
sau pot fi evenimente secundare aparute urmare a altui dezastru sau urgență, cum ar fi o inundație
sau cutremur. Caracteristica comună a majorității urgențelor din domeniul sănătății publice este
faptul că ele au un impact negativ asupra unui număr mare de persoane. Urgențele de sănătate
publică in functie de magnitudine pot fi nationale, regionale sau localizate. De-a lungul timpului au
existat mai multe focare de boli transmisibile sau epidemii care au fost clasificate ca fiind urgențe
de sănătate publică. Unul dintre principalele pericole ale epidemiilor de boli transmisibile este
faptul că acestea pot coplesi rapid sistemul de asistență medicală.
Impact asupra populatiei - Tipurile principale de efecte asupra sănătății publice implică amenințarea
sau prezența bolii, probleme de contaminare sau de salubritate. Epidemiile sau pandemiile au
potențialul de a provoca morbiditate si mortalitate inalta, cheltuieli medicale asociate, precum și
scăderea productivității și a calității vieții. Contaminarea poate, cel puțin temporar, descreste
valorile proprietăților. Problemele de contaminare si de igienizare necesită un efort și cheltuieli
sporite si de asemenea, cresc varietatea si probabilitatea de aparitiei imbolnavirilor. Facilitățile pot
fi închise, ca un mijloc de prevenire a transmiterii bolii sau a contaminării, determinând astfel o
pierdere a serviciilor ce sunt furnizate populatieii (de școli, de exemplu). Resursele medicale pot fi
copleșite și în imposibilitatea de a face față oricaror nevoi suplimentare. Pe masura ce serviciile
medicale tradiționale devin din ce în ce mai greu de accesat (sau în cazul în care calitatea lor scade
din cauza surmenajului sau a lipsei de personal), un număr tot mai mare de persoane afectate poate
apela la mijloace alternative mai puțin responsabile și eficiente de tratament (sau poate renunța cu
totul la tratament).
Impact asupra increderii populatiei in autoritati/guvernare - O serie de incidente infectioase la nivel
national sau international pot cauza o parte a populației de a percepe o "acoperire", de către stat, sau
poate genera suspiciuni de cercetare defectuoasa in cee ace priveste cantitatea și natura riscurilor.
Cu toate că pentru analiza unor focare este nevoie de timp pentru a determina cauza sau sursa
imbolnavirilor, intelegerea publicului și a mass-media asupra naturii cercetării științifice tinde să fie
predispusa la prejudecati, concluzii pripite și o abundență de speculații. Toxiinfectiile alimentare,
inclusiv contaminarea produselor în timpul fabricării, este un alt tip de urgenta de sanatate publica,
care este probabil să fie asociată în mintea publicului cu eficiența politicilor guvernamentale și a
institutiilor de reglementare. Atunci când apare un focar/epidemie asociată cu infrastructura publică
(de exemplu, apă, canalizare, electrica) sau cu conditii care sunt supravegheate de către institutii
59
publice (de exemplu, aer condiționat și sisteme de ventilație) sunt mai susceptibile de a provoca o
pierdere a încrederii publicului în autoritati. Problemele legate de intretinerea mediului care pot
afecta sănătatea publică in zone populate (cum ar fi insecte/rozătoare, site-uri necultivate
contaminate, resturi de anvelope) de asemenea vor fi probleme pentru care personae de la un anumit
nivel(e) de guvernare vor fi trase la răspundere de către mass-media și public. Condițiile post-
dezastru, care permit răspândirea bolii (sau prabusirea serviciilor de sănătate publică) vor avea, de
asemenea, un potențial mare de a provoca nemulțumire și pierderea încrederii în autoritati.Există,
de asemenea, cazuri în care publicul nefiind familiarizat cu metodele și datele epidemiologice
consideră că există o problemă în ciuda asigurărilor guvernamentale că nu există încă suficiente
dovezi pentru a ajunge la această concluzie. Rezultatul ar fi că, cu excepția cazului în care sunt
furnizate informații proactiv publicului, diverse persoane vor simți că tehnicile de analiză abstractă
(sau birocrația) împiedică autoritatile sa vada ceea ce anumiti cetățeni consideră a fi "evident".
Această nepotrivire în înțelegere și percepţie duce adesea la critica populatiei la adresa
”guvernarii”.
Impact asupra personalului sanitar - Principalele tipuri de urgențe de sănătate publică implică
amenințarea sau prezența unor probleme de boală transmisibila, contaminare sau salubritate.
Anumite tipuri de probleme de contaminare sunt similare cu materialele periculoase în impactul lor
asupra personalului de interventie, prin aceea că, pot fi necesare expertize si măsuri speciale de
precauție in cazul unui incident. O abordare similară poate fi avuta in vedere si cu probleme de
salubritate, în care ar putea fi necesar să fie chemate echipaje speciale să se ocupe de problema,
precum și măsurarea și monitorizarea problemei poate necesita echipamente si expertiza de
specialitate. Pe de altă parte, problemele legate de boli transmisibile au tendinta de a avea diferite
proceduri de răspuns și de precauție, deoarece există mai multe conditii de transmitere interumana
care pot parea mai difuze și neclare. Dacă nu se fac activitati de instruire prealabile si nu se asigura
dotari cu echipamente speciale, membrii echipelor de interventie pot avea un risc crescut de a se
imbolnavi/deceda. (Chiar și cu echipament adecvat și dupa sesiuni de instruire, personalul sanitar
poate fi în continuare mai expus riscului, din cauza expunerilor crescute la amenințările bacteriene
și virale.)
60
12. Bibliografie
Eurostat (statistical office of the European Union):
http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tps00025&plugi
n=1
Analiza rezultate acoperire vaccinala : http://cnscbt.ro/index.php/analiza-date-
supraveghere/evaluarea-acoperirii-vaccinale
Rapoarte boli transmisibile România : http://cnscbt.ro/index.php/rapoarte-anuale
Pandemic Influenza Risk Management:
http://www.who.int/influenza/preparedness/pandemic/influenza_risk_management/en/
Bocşan I.S. - Epidemiologie generală. Editura Medicalã Univiversitarã „Iuliu Haţieganu”, Cluj-
Napoca, 2007
FEMA - Hazard Analysis: http://ema.ohio.gov/
Dr. G.Miron – “Contribuţiuni la studiul epidemiei de tifos exantematic, febra tifoida şi variola”
ediţia 1920
Gh. Bratescu şi Paul Cernovodeanu – “Biciul holerei pe pamant romănesc”, Editura Academiei
Române,2002
The Influenza of 1918: http://www.flu.gov/pandemic/history/weheardthebells/index.html
Pandemii: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pandemie
The Great Pandemic 1918–1919: http://www.flu.gov/pandemic/history/1918/
G. Bratescu şi M. Lucian: “Epidemiile de-a lungul timpurilor” – Editura Ştiintifica, 1977
N. Rosianu: “Epidemia de poliomielita” – teza doctorat în medicina, 1928
Epidemics, Pandemics and Outbreaks: http://www.webmd.com/cold-and-flu/what-are-
epidemics-pandemics-outbreaks
Pandemics:Past, Present and Futures: http://www.medicalnewstoday.com/articles/148945.php
BARDA Strategic Plan: http://www.phe.gov/about/barda/Documents/barda-strategic-plan.pdf
61
Fauci A. Emerging and reemerging infectious diseases:
http://www.niaid.nih.gov/about/directors/Documents/academic_medicine2005.pdf
Grais RF, Ellis JH, Glass GE. Assessing the impact of airline travel on the geographic spread
of pandemic influenza: http://birdflubook.com/resources/Grais1075.pdf
Model State Emergency Health Powers Act. A Draft for Discussion Prepared by The Center
for Law and the Public’s Health at Georgetown and Johns Hopkins Universities:
http://www.publichealthlaw.net/MSEHPA/MSEHPA.pdf
Rambhia KJ, Watson M, Kirk Sell T, Waldhorn R, Toner E. Mass vaccination for the 2009
H1N1 pandemic: approaches, challenges, and recommendations. Biosecurity and Bioterrorism:
Biodefense Strategy, Practice, and Science 2010:
http://online.liebertpub.com/doi/pdfplus/10.1089/bsp.2010.0043
U.S. Department of Health and Human Services. HHS Pandemic Influenza Plan Supplement
7 Vaccine Distribution and Use:
http://www.cdc.gov/flu/pdf/professionals/hhspandemicinfluenzaplan.pdf
World Health Organization. WHO facilitates influenza vaccine technology transfer to
developing countries: http://www.who.int/mediacentre/news/notes/2007/np18/en/index.html
Appenzeller T. Tracking the next killer flu. National Geographic. October 2005:
http://ngm.nationalgeographic.com/ngm/0510/feature1/index.html
West Nile encephalitis epidemic in southeastern Romania:
http://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736%2898%2903538-7/abstract
Carlet, J., Jarlier, V., Harbarth, S., et al. Ready for a World Without Antibiotics? The
Pensieres Antibiotic Resistance Call to Action. In Antimicrobial Resistance and Infection
Control, 2012
WHO - ANTIMICROBIAL RESISTANCE Global Report on Surveillance
http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/112642/1/9789241564748_eng.pdf?ua=1
62
Autori:
Dr. Mihai Marius Dan – medic primar sanatate publica si management, Director General INSP
Dr. Adriana Pistol – medic primar epidemiologie, Director Centrul National de Supraveghere si
Control al Bolilor Transmisibile
Dr. Florin Popovici – medic primar epidemiologie, Medic Sef Centrul Regional de Sanatate
Publica Bucuresti
Dr. Lavinia Zota – medic primar epidemiologie, Centrul National de Supraveghere si Control al
Bolilor Transmisibile
Dr. Rodica Popescu – medic primar epidemiologie, Centrul National de Supraveghere si Control al
Bolilor Transmisibile
Dr. Odette Popovici – medic primar epidemiologie, Centrul National de Supraveghere si Control
al Bolilor Transmisibile
Dr. Alina Zaharia – medic specialist epidemiologie, Centrul National de Supraveghere si Control
al Bolilor Transmisibile
Dr. Radu Cucuiu – medic primar epidemiologie, INSP - Biroul pentru Regulamentul Sanitar
International si Informare toxicologica
Top Related