Copyright © 1981 by Alexandra Ripley © 1994 EDITURA ANTONIE
ISBN 973—95953—3—2
JANE CLARK TWOHY
Ludrosul i fanfaronul Charleston… Cumplit este pedeapsa pe care
singur i-a atras-o, Pe care atottiutoarea Providen a decretat-o
împotriva ascunziului acestui bazilic… O, Babilon czut!
New York Independent, Februarie 1865
Dac cineva vreodat a meritat exterminarea i exilul, aceasta a fost
aristocraia lipsit de principii, îndrtnic, ignorant i perfid din
Carolina de Sud…
Chicago Tribune, Aprilie 1865
1
Strada larg era linitit i pustie sub soarele dogoritor. Frunzele de
pe viele i pomii din grdini atârnau vlguite; nici chiar psrelele nu
mai aveau putere s cânte în aerul dens, apstor. În tcerea care
domneai rsunar de patru ori btile
unei pendule. Un clopot cu sunet grav btu de patru ori i o
voce puternic anun: — Este ora patru i totu-i în
ordine. Puin mai târziu se auzi un zgomot îndeprtat de copite
în galop. Paznicul din turla bisericii privi cu atenie clreul în
uniform cenuie care se apropia. Îl recunoscu pe tânrul ofier Andrew
Anson care se
grbea spre casa sa din Meeting Street. Era în ordine.
„8 august 1863, scrise maiorul William Ellis în micul su jurnal de
buzunar. Scrisul su era precis, îngrijit conturat i uniform. Am
reuit în eforturile noastre de a rmâne neobservai, defilar
cuvintele dintr-o parte în alta a paginii înguste, i suntem pregtii
s inem piept rzvrtiilor când acetia vor afla de prezena noastr. Ai
lor
vor fi mai muli decât ai notri, dar ne încredinm Domnului s
ne ajute, pentru c avem o cauz dreapt.
Tunul Parrott adus de noi de pe corabie are s inteasc chiar
în inima Rebeliunii. Vom avea privilegiul de a spulbera în rân
smâna aa-numitei Confederaii. S dea Domnul ca rana s fie
mortal.”
7
— Andrew! Braele lui Lucy Anson se întinser spre
brbatul ei. El o srut, o srut precipitat pe fa, ochi,
buze pân ce Lucy începu s gâfâie. Apoi îi apuc amândou
mâinile într-ale lui i, cu gingie, i le duse la obraz. Ochii îi
strluceau. — Eti atât de frumoas! opti el. Ochii mari, cenuii
ai Lucyei se umplur cu lacrimi de
fericire. — Cât timp eti în permisie? întreb ea. Ar fi
trebuit s-mi spui c vii ca s pot pregti totul. Nu, retrag ceea
ce-am spus. Surpriza a fost minunat. Ea îi frec obrazul de pieptul
lui i-i inhal mirosul. Era
îmbttor. La început nu înelese ce-i spunea Andrew. El n-avea
permisie. Se oferise voluntar s duc o depe urgent de la Wilmington
la Savannah doar ca s poat trece prin Charleston s-i vad soia i
bebeluul. Ar fi trebuit s schimbe calul i s porneasc la drum de
îndat. Probabil la întoarcere ar putea s rmân o noapte… — Nu,
nu pot s îndur asta! Lucy îi petrecu braele în
jurul gâtului lui. Nu e frumos. Nu te voi lsa s pleci.
— Taci, iubito. Nu-mi îngreuna situata. Vocea lui era
neînduplecat, vocea unui soldat. — Voi fi asculttoare, opti
ea. Vino s-i vezi fiul. Micuul Andrew dormea într-un leagn-hamac
lâng
patul ei. Andrew îl vedea pentru prima oar. Se uita cu uimire la
fptura ginga. — Cred c sunt cel mai fericit brbat din lume,
zise el linitit. Lucy îi strecur braele în jurul mijlocului lui.
— Eu a putea fi cea mai fericit femeie, opti ea.
ine-m-n brae. Oh, dragostea mea, e doar or patru. Nu se va
întuneca pân aproape de zece. Nu trebuie s pleci chiar imediat. Ea
îi lu mâna i o duse la sân.
8
Maiorul Ellis citi ce scrisese, apoi ddu din cap cu mulumire.
Închise jurnalul, îl puse în buzunarul pantalonilor plini de noroi
i ptai de transpiraie, apoi îi îmbrc tunica din lân aspr a
uniformei. Pe urm îi puse mnuile i plria. Abia putea s respire în
cldura aproape tropical, dar maiorul avea sentimentul istoriei i
dorea s fie îmbrcat pentru clipa destinului, îi ridic sabia,
tunarii se aezar la locurile lor, aprinzând tora. Ellis arunc o
ultim privire prin binoclu. Peste întinderea linitit de ap a
portului, vechiul ora Charleston sclipea în unda de dogoare ca un
miraj, cu casele sale înalte i înguste, ascunse în spatele
obloanelor, cu zidurile în culori pastelate având un aspect
decolorat i imaterial. Ridicându-se deasupra acoperiurilor de igl
abrupte i ale courilor de fum, turla graioas a bisericii Saint
Michael era ca o sgeat alb strlucitoare pe fundalul impozant al
norilor albi prevestitori ai vijeliei ce avea s rcoreasc aerul
apstor. Turla bisericii era inta maiorului. Acesta ddu
semnalul, despicând viguros aerul cu sabia. Ghiuleaua se înl peste
întinderea de ape ca o cioar,
rmase o clip suspendat în punctul cel mai înalt al traiectoriei i
czu lene ctre ora. Erau orele 16 i 12 minute. Proiectilul czu în
mlatina ce mrginea oraul spre vest
i fu înghiit de mâlul negru-albstrui al refluxului. Maiorul Ellis
înjur i refcu calculele. În clopotnia bisericii Saint Michael,
Edward Perkins se
frec la ochi. Fusese paznic de zi aproape douzeci de ani i dorea s
mai fie înc ali douzeci. La treizeci i opt de ani, ochii lui erau
mai „ageri decât ai vulturului”, cum se scrisese despre el în
Charleston Mercury. Principala lui
9
sarcin era s depisteze fumul, dar nu fumul alb i subire care se
ridica mereu din courile buctriilor, ci trombele întunecate de fum
care însemnau incendiu. Vechiul i ticsitul ora fusese distrus de
foc de cinci ori de la întemeierea lui în 1670; locuitorii lui
purtau în sânge amintirea, i groaza. Dar cu ochii de vultur mereu
la veghe i cele dou pompe mobile de la detaamentul de pompieri de
lâng docuri, locuitorii din Charleston puteau lenevi fr team în
dup-amiezele de var dogoritoare, ascuni în casele lor cu obloanele
lsate. Asta era înc una. Edward Perkins se aplec în fa
punându-i mâna streain la ochi. Punctul întunecat se ridic din
James Island i se fcu mai mare când travers apa. Când ghiuleaua
începu s cad, Edward Perkins alerga, împiedicându-se spre frânghia
groas i plin de noduri care atârna de cel mai înalt clopot din
clopotni. Braele lui subiri se umflar când trase de funie, apoi se
întinser când uriaul clopot de bronz bascul înapoi, ridicându-l de
la podea. Sunetul profund de alarm rsun deasupra oraului.
Mary Ashley Tradd „avea o mic discuie” cu Stuart, fiul ei în vârst
de zece ani. Când tatl lui Stuart i fratele mai mare, Pinckney, au
plecat spre Virginia la începutul rzboiului, i-au spus c va trebui
s fie brbatul casei. Stuart tlmcise din aceste cuvinte c va putea s
hotrasc singur, fr a cere permisiunea sau prerea mamei sale. Mary
privi faa pistruiat îndârjit a lui Stuart i o
cuprinse un sentiment de disperare. El era o miniatur a tatlui su,
Anson Tradd. Pân i prul îi era îndrtnic, gândi ea. Întotdeauna
urâse în ascuns prul blond rocat al familiei Tradd i sperase s-i
semene ei copiii Nici mcar unul dintre ei, se jeli în sinea ei. De
parc n-ar fi deloc copiii
10
mei. Ei seamn cu Anson, chiar i micua Lizzie i sunt nepstori i
încpânai ca i Anson. N-ar asculta nimic din ce le spune cineva, cu
excepia lui Anson, iar acum
Anson e mort, i dus dintre noi din pur îndrtnicie, conducând
la vârsta lui o misiune a cavaleriei, iar eu am rmas singur cu o
mân de servitori trândavi i cu obrznicturile de copii, fr niciun
ajutor de la nimeni. Ochii ei mari albatri se umplur încet cu
lacrimi care o avantajau, iar mâna ei mic i grsu se ridic s
mângâie
broa de doliu pe care o purta. Stuart îi mica picioarele
continuu. Ca toi brbaii, indiferent de vârst, nu se pricepea s se
poarte cu o femeie care plângea. Când clopotul de alarm începu s
bat, el sri în picioare uurat: — Uragan! ip el vesel. —
Foc! Vocea lui Mary era un scheunat înfricoat. Se îndreptar în grab
spre veranda lung, strjuit de
coloane, de la etajul doi, care se întindea pe toat lungimea casei.
Peste drum, pe Meeting Street, Andrew Anson înl
capul: — Ce-i asta? — Nimic, dragule, murmur Lucy, e
doar btrânul Ed Perkins care crede c vede un foc. Ea apuc cu mâna
prul des al lui Andrew i-l trase-n jos ca gura lui s-o întâlneasc
pe a ei. Pretutindeni în ora obloanele se deschiser i oamenii
îi scoaser capetele afar. Adulmecau aerul i priveau în sus la cer.
Nu era nimic ieit din comun. Obloanele se închiser. În afar doar de
Meeting Street. Ghiuleaua czu într-una
din grdinile înconjurate de ziduri i despic o magnolie uria.
Frunzele mari cdeau peste jumtate din corpul de
11
case, prefcându-se în spirale de un verde închis i cafeniu, dup cum
se arta faa sau dosul frunzelor. — Cum naiba? Mary Tradd se
ag de mâneca fiului ei. În sus i-n jos pe strad, femei i btrâni
începur s ias în
verande. Dedesubtul lor, uile caselor se deschiser.
Servitorii trimii s afle ce se petrecea se rspândir pe pavelele de
granit netede ale trotuarelor i pe pavajul din pietre de râu.
— Stuart, spune-i lui Elijah s mearg s vad. Ce se întâmpl.
— Merg eu, mam. — Nu mergi. Trimite-l pe Elijah. Dar
Stuart plecase deja.
Pe James Island, maiorul Ellis îi coborî binoclul i zâmbi pentru
prima oar dup o sptmân. — Ghiuleaua aceea aproape c a nimerit
acolo, biei. Ceva mai mult pulbere la urmtoarea i am putea
distruge
vârful turlei. Un glon îi uier pe lâng ureche i el se feri
instinctiv. Lupta începuse la fortificaiile pe care oamenii si le
ridicaser în jurul amplasamentului. Maiorul ascult atent. În urma
pocniturilor stridente ale putilor, putea auzi
bubuitul grav al tunurilor de pe corbii. E bine pentru
Amiral, gândi el. Cât timp va ine Fort Johnson sub
bombardament, rebelii nu-i pot trimite prea muli oameni pe
urmele noastre. La corpul pompierilor, cpitanii ddeau comenzi
ipând
la cei care înhmau caii i verificau echipamentul pompelor. Cel mai
tânr dintre ei porni calare pe cel mai iute cal
pân la Saint Michael. — Unde e? strig el cu mâinile pâlnie la
gur. Edward Perkins îi agit înnebunit braele i se duse
înapoi la frânghia lui. Biatul strig din nou. Neprimind
12
niciun rspuns, se ls jos de pe cal i intr în goan pe ua ce ddea
spre scrile înguste de fier care urcau în spiral. Mai departe, pe
Meeting Street, se adunase o mulime de
oameni. Se învârteau în faa unei pori înalte din fier forjat cu
model foarte complicat, privind iscoditori înuntru printre
arabescuri. — Trznet trebuie s fi fost, ziser cei din fa,
opunând rezisten celor ce-i împingeau din spate. În spatele porii,
formele geometrice precise ale grdinii erau aproape intacte.
Alei din crmid roz-pal se intersectau formând cinci romburi.
Modelul era repetat pe zidul din spate, de piersicii pe spaliere.
Trandafirii târzii de var se învlmeau pe straturile de lâng
peretele de la sud. Cele patru romburi de la coluri erau acoperite
cu iarb,
fiecare având în mijlocul lui o magnolia impozant. Numai c întrunul
rmsese doar un trunchi sfrâmat, cu crengile uriae prvlite în jurul
lui, unele întinzându-se peste gardul viu, strivit, pân pe alei.
Clopotul de alarm continua s bat, dar în ora nu se
tia de ce. În câteva case dangtul îi trezi pe copii din somn
înteind zgomotul cu ipetele lor. În alte case, oamenii s-au dus
înapoi la ferestre încercând din nou s afle cauza. Nu era nimic de
vzut.
Pe James Island, oamenii maiorului Ellis erau puternic hruii de
atacurile confederaiilor. Unul dintre tunari, împucat, czuse pe
spate i tragerea încet pân fu luat de acolo. În sfârit fu adus un
înlocuitor înspimântat. Maiorul arta la fa ca un apoplectic. Foc!
strig el.
Când ghiuleaua se afla înc în aer, vechiul orel reveni la via.
Tânrul pompier âni prin ua lateral a bisericii
13
Saint. Michael ipând: — Yankeii! Bombele yankeilor!
Vocea i se pierdu în dangtul clopotului. Alerg spre mulimea
care se îndeprta fr int de gardul grdinii.
Agitaia lui atrase atenia tuturor. Câiva biei din mulime se
uitar în sus, tocmai la
timp, ca s vad ghiuleaua. Aceasta lovi un grajd de pe Church
Street, un corp de cldiri în partea de est. Copiii sreau de pe un
picior pe altul, pe jumtate înspimântai, pe jumtate surescitai de
agitaia momentului. — Yankeii! urlar ei. În câteva clipe,
cineva din mulime deslui cuvântul i-l transmise mai departe cu
înflorituri. — Vin Yankeii! Au trecut de forturi! Oamenii se
împrtiar în toate direciile, ciocnindu-se
unii de alii, împingându-se i ipând cuprini de panic. Unul din caii
de trsur din grajdul de pe Church Street
avea o colic. Grjdarul începuse s-i pregteasc un terci cald doar cu
câteva clipe înainte ca ghiuleaua s fac ndri acoperiul din igl.
Flcruia pâlpâind de sub cazan izbucni într-o limb de foc din cauza
suflului de aer neateptat. Ea aprinse paiele proaspt aternute în
box. Caii, ieii din mini, se ridicar în dou picioare i lovir uile
boxelor, dar erau bine zvorâte. Grjdarul nu-i putea scoate; fusese
lovit în cap de ghiulea. Nechezatul sfâietor al cailor în flcri îi
aduse în fug pe
servitori, dar era deja prea târziu. Flcri uriae izbucnir din
fiecare u i fereastr a grajdurilor. Mnunchiuri de paie aprinse ânir
prin sprtura din acoperi i se împrtiar peste strada îngust, czând
deasupra oamenilor care fugiser din case la auzul cumplitelor
sunete. Mirosul îneptor de lemn ars fusese acoperit de
mirosul
14
greos de carne ars. Acesta plutea deasupra strzii înguste, neputând
s se ridice din cauza fumului tumultuos. Pretutindeni se auzea
nechezatul cailor. La fiecare cas de pe strad, grjdarii încercau s
scoat caii afar în siguran, dar animalele înspimântate opuneau
rezisten lasoului. Copitele lor loveau amenintor aerul. —
Unde-i afurisita aia de pomp de incendiu? zbier un
btrân cu barb alb din cadrul uii lui. i pentru ce mai pltesc
detaamentul de pompieri? Se înhmar caii la pomp, echipa se
pregti
nerbdtoare de drum. Dar biatul care plecase dup informaii pentru
localizarea focului – înainte s existe foc se afla la o deprtare de
jumtate de mil, trecând în galop de pe o strad pe alta strigând
„Yankeii”, celor ce apreau la ferestre de-a lungul drumului lui.
Sdea panic în urma lui. Oameni negri i albi ddeau
nval afar din casele lor punându-i întrebri clreului care se fcea
nevzut, iar atunci când acesta nu le rspundea, i le adresau unii
altora. Focul se rspândea. Pompele de incendiu împotmolite în
mulimea frenetic nu puteau ajunge la el. — Stuart! Mary Tradd
se’ aplec peste balustrada
verandei, cutând cu privirea capul rocat al fiului ei în
vârtejul de dedesubt. — Stuart! în spatele ei, Lizzie
în vârsta de trei ani nu-i gsea locul în strânsoarea neînduplecat a
doicei sale, Georgina. Fusese trezit din somn i era speriat de
tulburarea nefireasc. Începu s plâng i Georgina o trase la pieptul
su ca o pern. O tânguire general de team se ridica din mulimea
de
pe Meeting Street. Toate feele se ridicar în sus, i vzur bila
neagr care cdea spre ei. Mulimea se împrtie
15
ipând. Ghiuleaua brzd pavajul i rmase înfundat în movilia dintre
cele dou mormane cenuii. Andrew Anson aproape se împiedic de
ea când iei în fug din cas. El încerc s-o opreasc pe una din
fetiele de culoare care treceau în fug smiorcindu-se dar ea îl
împinse brutal. Andrew plonj în mijlocul mulimii. — N-am tiut
c Andrew Anson este acas, îi spuse ea Georginei. i-l aminteti pe
Andrew. Tatl lui e vr de-al doilea cu domnul Tradd? Pinckney a fost
cavaler de onoare când Andrew s-a însurat cu Lucy Madison. Lucy
apru în veranda de la etaj, înfurat într-un
halat mototolit. Mary chicoti i-i întoarse ochii spre Georgina care
nici nu observ. Apoi îi fcu lui Lucy semn cu mâna. Dar nici Lucy nu
rspunse. Ea-l urmrea cu privirea pe Andrew. Un huruit puternic
umplu aerul. Toi se uitar în sus.
Cerul era acoperit de fumul gros, îneccios care se ridica din
cldirea de alturi. Nimeni nu putea s vad fulgerele. În zgomotul
tunetului li se pru c aud artileria. Mary Tradd pi furioas pe
verand.
— Unde-o fi i Stuart sta? Deodat apru, mergând pe zidul care
strjuia drumul. O vzu pe mama lui i rânji, zâmbetul lui era foarte
alb pe chipu-i mânjit. — Alarm fals, mam; strig el vesel.
Yankeii n-au rzbtut de loc; au doar un tun pe James Island i asta
nu pentru mult timp. Îi meninu echilibrul cu braele întinse când pi
pe zidul spre Meeting Street. Apoi se aez
blbnind picioarele i le strig vestea oamenilor care alergau
jos pe drum. — Ce-i cu focul? strig Lucy Anson, Stuart! Hei,
uit-te aici. Ce este cu focul? — A, bun, Lucy. Ce mai
faci?
16
— Focul, Stuart. — E minunat. Am fost acolo.
Dumnezeule, se înlau scânteile de parc era în 4 Iulie. Dar pompele
l-au dovedit. Îl
vor stinge în curând. Stuart era vdit dezamgit. Lucy slbi
strânsoarea degetelor pe balustrada verandei.
Poftim, îi zise pentru sine, vedei ntrilor, v-ai speriat pentru
nimica toat. Andrew nu va fi prins de niciun
Yankeu, preioasa lui depe este în siguran i nici mcar nu va
întârzia. i chiar dac va întârzia, va avea mai multe
veti decât conineau documentele lui. El va putea s spun tot
despre tunul pe care l-au bgat Yankeii în mlatin. Pentru asta
merit, cu siguran, s mai atepte o or. Privi cu dispre agitaia din
strad. Toi ignorau strigtele
lui Stuart. Gâte, gândi ea. Toat forfota asta. Mai bine s-ar fi dus
la casele lor. Pe urm îl zri pe Andrew ceva mai încolo. El îi ddea
pe oameni în lturi, croindu-i drum spre cas. Lucy îi duse mâinile
în pr aranjându-i cârlionii ciufulii în jurul feei zâmbitoare. Când
ajunse mai aproape, Andrew îi duse mâinile
pâlnie la gur i-i strig: — Nu te teme, totu-i în ordine! Lucy
ddu din cap în semn c a îneles. Oamenii din preajma lui se oprir i,
apropiindu-se de
el, îi puser întrebri. Uniforma îi ddea credibilitate: Andrew
deveni centrul unui mic grup de oameni, apoi al unuia mare. Curând
acetia se dispersar cltinând din cap evident ruinai de panica lor.
Fusese o bubuitur de tunet. Ploaia începu îndat s cad potop.
Oamenii se desprir i începur s alerge spre cas. Andrew fcu la
fel. Lucy, aprat de acoperiul verandei râdea de sforarea lui de a
ajunge la adpostul copacilor care strjuiau trotuarul. Ea nu vzu
ghiuleaua neagr pe
17
cerul dintr-o dat-nnegurat. Cderea acesteia trecu neobservat de
oamenii care fugeau s se adposteasc de ploaie. Aceasta bubui
strident când czu pe porticul de mahmur al casei Clay. Pentru o
clip Lucy îi întoarse capul de la Andrew, temându-se de fulger.
Achii de marmur alb se împrtiar ca un halou în jurul intrrii de sub
portic. Apoi încet, pru atât de încet, cele dou coloane dorice se
înclinar, îndeprtându-se una de alta. — Nu! zbier Lucy.
Andrew! Cu capul aplecat în ploaie, Andrew privi în sus spre
soia
lui în timp ce continua s alerge. Mai mult simi decât vzu umbra
coloanei. Încerc s alerge mai repede. Dar o greutate copleitoare îi
lovi spatele proiectându-l în fa. Se trezi cu faa într-o bltoac.
Încerc s se rsuceasc într-o parte, dar nu putu s se mite.
Georgina le conduse pe Lizzie i pe mama ei înuntru de îndat ce
primele iroaie de ploaie începur s cad. Stuart,
bucurându-se de aceast agitaie – edea nepstor ca un zeu Pan
rocat i zâmbitor. Când stâlpul czu peste Andrew, pe faa lui înghe
bucuria uitrii de sine. Sri jos i alerg pe aleea dintre case care
ducea la Church Street. Doctorul Perigru fusese acolo doar cu puin
înainte, îngrijind rnile pompierilor. Se întoarse împreun cu
doctorul. Btrânul gâfâia din
pricina grabei cu care fcuse acest drum scurt. Lucy edea în balt cu
capul lui Andrew aezat în poal. Trupul ei era aplecat deasupra lui
aprându-l de urgia ploii. La picioarele lui, oamenii legau frânghii
în jurul coloanei de marmur care i se prbuise peste picioare. Erau
servitori de la casele învecinate, condui de Jeremiah, majordomul
lui Andrew. Pe obrajii lui Jeremiah, lacrimile se amestecau cu
ploaia.
18
Doctorul Perigru ascult btile inimii lui Andrew i-i privi de
aproape faa cenuie. — Ai dureri mari, fiule? Andrew
scutur din cap i încerc s zâmbeasc. — Sunt foarte speriat,
totui. — Te vom îngriji bine. Doctorul se îndeprt ca s
supravegheze ridicarea stâlpului. — Oh, Andrew, te chinuieti
mult? Te doare? — Nu, iubito, zu c nu m doare. Sunt doar
îngrozitor de ud. i tu la fel. N-ar fi trebuit s iei afar în
ploaie. Trupul lui Lucy era scuturat de suspine. Îi întoarse
faa spre umr. — Linitete-te, acum, linitete-te. Nu mai
plânge. Vrei s-i spun ceva amuzant? Lucy îi înghii lacrimile,
respirând adânc. Încuviin din
cap. Vocea Doctorului Perigru era în surdin, dar clar.
— O s numr. Când voi spune trei, tragei în sus de frânghiile
alea. i am spus clar, în sus. Nu-l târii. Andrew strânse tare
mâna lui Lucy. — Pun pariu c nu tii cum îi spun ei tunului,
zise el. Nu tiu de la cine a pornit, dar e de un umor tipic
soldesc. I-au spus „Îngerul Mlatinii”. — Trei! Andrew i
Lucy se inur unul de altul. Capul Doctorului Perigru apru deasupra
lor.
— Nu-i deloc atât de ru pe cât ar fi putut s fie, mi
biete. Era o uurare neîndoielnic în vocea lui. Lucy se simi
de parc inima i-ar fi fost eliberat dintr-o menghin. — Acum,
s-ar putea s te doar al naibii de ru – îmi pare ru, Lucy – când o s
te micm. Dac te doare, rcnete. Nu-i nevoie s faci pe eroul. Btrânul
îngenunche
19
lâng capul lui Andrew. Îi petrecu braul pe sub umerii lui i-i ridic
suficient pentru a o elibera pe Lucy. — Dumneata intr în cas,
tânr doamn, i pune s faci o sup fierbinte. Scoate i rachiul. i eu i
soul dumitale o s avem nevoie de nite rachiu. — Jeremiah, tu
apuc-l de mijloc, ordon doctorul Perigru, iar tu, Jubilo, ia-i
picioarele. Când spun „ridicai”, îl luai frumos i încet… Ridicai…
acum ducei-l în cas. Cum te simi, Andrew? — Doctore, nu simt
nimic. Absolut nimic.
Pe James Island, maiorul Ellis tropia furios prin apa care se
strânsese în mijlocul amplasamentului. — Fir-ar a naibii de
ploaie! Nu putem face nimic cu pulberea ud. Biei, inei-i doar la
distan pe rebelii aia i
vom încerca din nou mâine diminea. Un biet foc. Fir-ar s fie.
N-am fcut nicio stricciune mai ca lumea. De partea cealalt a
portului, un fulger ilumin turla bisericii Saint Michael. —
Fir-ar s fie, zise maiorul.
2
Îngerul Mlatinii începu din nou s bombardeze în zori, dar de acum
oraul era pregtit. Toat seara, ofierii Confederaiei merser din cas
în cas, linitindu-i pe locuitori i sftuindu-i ce msuri s ia
împotriva focului i a grinzilor în cdere. Când bombardamentul
reîncepu, lucrul acesta fu privit cu mânie i curiozitate, dar nu cu
panic.
20
Curând, oamenii se strânser în verande i pe acoperiuri, urmrind
irul de bile masive din fier care se ridicau, se opreau, apoi cdeau
în zona din jurul bisericii Saint Michael. Când, pe la mijlocul
dimineii, istovit, îngerul Mlatinii explod, tocmai pe când trgea a
treizeci i aptea salv, strlucirea orbitoare fu vzut de toi cei care
priveau spectacolul. Sunetul exploziei se rostogoli pe deasupra
apei spre ora, unde se fcu ecoul uralelor mulimii. Într-o or,
figurile cunoscute ale bieilor de cas ai
familiei Brewton, în vestele lor cu dungi roii i negre, zoreau prin
tot oraul. Scrisul aproape ilizibil al lui Sally Brewton se lbra pe
bileelele pe care le duceau: „Venii la ora patru s servim ceaiul în
salon”. Sally Brewton era o femeie micu, trecut de treizeci
de
ani. Avea o figur de biat i o fa mic, ca de maimu. Ochii ei
scânteietori i inepuizabila-i buntate i-au furat inima lui Miles
Brewton, atunci când toate frumuseile încercaser i dduser gre. Mai
târziu în numeroasele lor cltorii în Europa, Asia i Africa, ea
captivase atenia tuturor. Petrecerile ei erau renumite prin pecetea
pe care i-o punea gazda, care era descris cu admiraie ca fiind o
„original”. Fiecare doamn din Charleston, care nu era în mare
doliu, pornea spre casa familiei Brewton imediat dup ora patru,
curioas s afle ce mai inventase Sally. Caleti i trsuri cu un cal
blocau King Street pe o mare distan, aducându-i pe rând pasagerii.
Întârzierile nu fceau decât s sporeasc nerbdarea oaspeilor. Ei nu
erau dezamgii. Când intrau în salonul de o
frumusee auster tipic secolului optsprezece, o gseau pe Sally aezat
la o mas mare de ceai situat aproape în mijloc. Razele soarelui
cdeau asupra ei prin gaura din tavan învluind-o într-un nimb
strlucitor. Serviciul
21
georgian de argint pentru ceai reflecta strlucirea soarelui la fel
ca i prismele de cristal ale candelabrului ce atârna amenintor
aproape de gaur. Sally purta o rochie alb de
batist, ca s mreasc efectul. Pulpanele ample, ale rochiei
preau s adune lumina. Picioruele ei delicate, care constituiau
principala ei mândrie, erau nemaipomenite în condurii din satin rou
cu cataram cu diamante. Ele se odihneau stând unul lâng altul pe
movila întunecat de sub mas unde se afla încastrat ghiuleaua
tunului. — Intr, striga Sally când oaspetele aprea în u.
Srbtorim un moment istoric. Am spus întotdeauna c repetiia e
plictisitoare. Acum gsesc c e mai interesant. Doamnele vociferau,
se entuziasmau, râdeau. Toat
lumea tia c în timpul Rzboiului de Independen, o bomb a
englezilor czuse în casa Brewton, cât pe ce s nimereasc candelabrul
Waterford care era una dintre comorile ei. Bomba Yankeilor urmase
exact aceeai traiectorie ca i predecesoarea ei.
Fiecare oaspete pleca de la ceaiul lui Sally Brewton, simindu-se
mai bine decât se simise de o lung bucat de
vreme. Buna ei dispoziie era întotdeauna contagioas, dar
aceast petrecere avea un efect mai profund i de durat.
Toi erau rude de sânge sau prin alian cu familiile din
Charleston care se stabiliser în ora înainte de revoluie.
Toi tiau episoade din istoria familiei acelor zile,
transmise, precum argintria i tablourile din generaie în
generaie.
Trebuie reamintit c oraul Charleston mai fusese asediat.
Fusese chiar capturat i ocupat. Dar englezii fuseser înfrâni,
stricciunile reparate, viaa de dinainte restabilit. Cu excepia unor
inconveniente trectoare, oraul îi pstrase în cursul timpului
menuetul lui deosebit de civilizat i aparte. Nu era absolut niciun
motiv de
22
îngrijorare. Rzboiul acesta se va sfâri i el într-o zi. Casa
familiei Brewton, la fel ca i celelalte case avariate, va avea
petice pe ici pe colo, dar în câiva ani ele se vor estompa. Papucii
cei roii ai lui Sally erau mai importani decât un
regiment. În lunile care urmar, locuitorii Charlestonului
aveau
nevoie de toate asigurrile pe care le puteau strânge. Rgazul de dup
moartea îngerului Mlatinii fusese scurt. Descoperind
vulnerabilitatea insulelor care înconjurau portul, forele unioniste
au mutat amplasamentul tunurilor dintr-o insul în alta. James,
Johns, Yonges, Wadmalaw, Folly – fiecare insul deveni o ameninare
pentru ora. Ghiulelele de tun de tip nou, cu miezuri explozive,
cdeau în locul ghiulelelor de fier trimise de îngerul Mlatinii.
Apoi au adugat proiectile explozive cu o putere de distrugere de o
sut de ori mai mare decât tot ce cunoscuse vreodat Charlestonul.
Tunurile moderne aveau i o raz de aciune mai mare. Familiile
s-au mutat în oraul de sus peste Broad Street pentru a scpa de
bombardamente. Trebuir apoi s se mute din nou, peste Calhoun. Unii
au plecat spre oraele situate în interiorul rii, unde aveau
prieteni sau rude care s-i primeasc. Pe la sfâritul lui noiembrie,
toi cei rmai în Charleston se îngrmdiser pe o suprafa de o mil
ptrat în marginea cea mai de nord a oraului. Cea mai mare parte a
Charlestonului era pustie, lsat prad proiectilelor uiertoare care
cdeau zi i noapte.
Emma, impuntoarea mam a lui Andrew Anson, trimisese caleaca s-l
aduc „acas” în ziua urmtoare accidentului. Lucy îl urmase în trsura
ei cu un cal, împreun cu copilul i doica. Emma transformase casa ei
mare de pe Charlotte Street în infirmerie. O îngrijire
23
corespunztoare, zicea ea, îl va tmdui i-i va reda capacitatea de
a-i folosi picioarele. Când începu exodul dinspre oraul de jos,
Emma refuz s-i gzduiasc pe numeroii ei veri. Nu primi nici chiar
familia fratelui ei.
Andrew avea nevoie de linite i tihn. Vecina ei, Julia
Ashley, nu avea nicio astfel de scuz.
Julia era o domnioar btrân, trecut bine de patruzeci de ani.
Ea locuia singur într-o cas mare din crmid pe care o motenise la
moartea adoratului ei tat, în urm cu zece ani. Purta doliu din acea
zi. Julia nu avea niciun frate. Singura ei sor era Mary Tradd, mai
tânr decât ea cu opt ani i exact opusul ei în toate privinele. Mary
era cea mai frumoas dintre ele; delicat, plinu,
feminin, cu prul negru cârlionat i ochii mari, albatri. Casa fusese
plin de amorezii ei din momentul când i-a fcut debutul în societate
i pân în ziua când, dintre toi îl alesese pe Anson Tradd. Casa
rsunase de râsul lui Mary, de strigtele ei de bucurie i de
izbucnirile ei în lacrimi. Pentru Julia, resemnat cu amrciune s-i
duc soarta de una singur, cei doi ani cât Mary fusese curtat, au
fost o adevrat agonie. Dup ce Mary s-a mutat la casa ei, Julia
putuse pentru
prima oar s dispun de locuin dup bunul plac. Fr gingia lui Mary ca
termen de comparaie, trupul înalt, subire, al Juliei i figura osoas
erau aproape frumoase. Rarele i panicele ei comentarii erau
ascultate i apreciate. Îi fcuse un cerc de prieteni care erau
interesai de literatur, tiin i istorie natural; cltorise;
sponsorizase orchestra simfonic i avea cea mai bun loj la teatru.
Când ajunsese la vârsta de patruzeci de ani, Julia era o femeie
distins i fericit. Acum existena obinuit a Juliei era
spulberat de
24
zgomotoasa sosire a surorii ei, a copiilor i servitorilor acesteia.
Mary deschise camerele prfuite de la etajul al doilea pentru
Lizzie, Stuart i Georgina, se duse înapoi în
vechea ei camer i domina casa aa cum fcuse întotdeauna. Julia
începu s aib migrene. Peste tot prin vecini, celelalte familii
deschideau
camerele închise i fceau unele adaptri. Pentru cei mai muli dintre
ei era uor, chiar normal. Se apropia Crciunul i ei avuseser
întotdeauna casa plin de musafiri în acel moment al anului.
Charleston era un ora social; oamenii gseau tot timpul
ocazia unor petreceri mari i mici. De la Crciun pân la sfâritul
lunii ianuarie era perioada cea mai aglomerat. În anii obinuii,
oraul oferea concerte susinute de orchestre din Londra, piese de
teatru la Dock Street Theater, interpretate de companii teatrale în
turneu, cu actori renumii, baluri pregtite cu grij i supeuri în
trei sau patru seri pe sptmân. În ianuarie urmau distracii la
cluburile luxoase cu vedere spre hipodrom, când proprietarii mizau
mii de dolari pe caii care le purtau culorile. Timp de cinci
sptmâni în fiecare an, cel mai vesel ora din America se afla în
perioada lui cea mai extravagant, cea mai expansiv. Din pricina
rzboiului petrecerile se împuinaser. Dock
Street fusese închis; la fel i pist hipodromului; i nu va mai fi
nici bal de Saint Cecelia, unde tinerele erau prezentate în
societate. Dar aerul de srbtoare era la fel de pregnant ca
întotdeauna. Poate chiar mai pregnant. Era important ca spiritele s
fie inute treze în ciuda întreruperii dictate de rzboi.
La 20 decembrie, Mary Tradd intr pentru un moment în salon i
imaginea de acolo o fcu s simt în corp o
25
cldur de mulumire. În luna aceea Yankeii scufundaser trei corbii
care forau blocada, dar a patra, o nav îngust i rapid scpase de
tunurile lor. Printr-un mare noroc, aceasta avea tocmai încrctura
care o interesa pe ea cel mai mult. Cadourile de Crciun ale
copiilor. În ambalaj strlucitor, erau aranjate în form de piramid
pe pervazurile late ale ferestrelor. — Dom’oar Tradd! Mary
tresri. Fusese aa de absorbit, încât nu auzise paii lui Elijah.
Când îi vzu faa îi puse mâna pe inim. Buza lui tremura, ochii îi
erau mrii de team. În mân avea o telegram. Totul era exact la fel
ca în urm cu optsprezece luni când sosise vestea morii soului ei.
Mary gemu. Înfc hârtia subire din mâna lui Elijah i o rupse ca s-o
deschid. Pe urm izbucni în lacrimi.
— E în ordine, suspin ea. Am fost aa de speriat. E-n ordine,
Elijah. E de la domnul Pinckney. Va veni acas înainte de Crciun.
Spune-le tuturor.
Pân seara, toat lumea din ora aflase vestea cea bun, i toat lumea
era încântat, Pinckney Tradd era un favorit al tuturor. Ca biat
fusese nestpânit, dar niciodat ticlos. Prul
lui blond rocat era ca un far luminos pentru ceilali biei pe care-i
cluzea la tot felul de isprvi – crat, înot, expediii de explorare,
concursuri de brci, curse de cai i încercri de fumat i but. Avea
minte bun, dar nu voia s i-o foloseasc pentru învtur, preferând s-i
petreac timpul prin grajduri decât în slile de clas, spre
disperarea învtorilor lui care-i smulgeau prul i care-i ddeau duhul
în faa scuzelor lui batjocoritoare. Pinckney era neasculttor, dar
niciodat viclean. Îi recunotea greelile i-i primea btaia cu bul fr
crâcneal.
26
Defectul lui cel mai mare era c se înfierbânta repede. Se potolea
la fel de repede pe cât se aprindea, dar era cumplit când starea
aceasta era de durat. Crescând, învase s se stpâneasc, iar bunele
maniere dobândite prin educaie îl fceau s-i ascund pornirile
interioare. Putea s fac haz când întâmpina un obstacol, dar numai
prietenii cei mai apropiai tiau ce furtun se ascundea sub chipul
devenit deodat palid i în spatele ochilor albatri înnegurai. Era un
animal bine dresat, puternic din punct de vedere fizic, dar având
aerul de lâncezeal care era la mod. Trupul lui sprinten, musculos
putea s ridice un copac czut. Era clreul i dansatorul cel mai bun
din Carolina de Sud. Spre marea desftare a mamei lui, Pinckney a
crescut i
s-a fcut frumos. Era mereu bronzat din cauza vieii în aer liber i,
spre deosebire de majoritatea rocovanilor, nu se pistruiase. Pielea
lui ars de soare ddea un aer romantic feei înguste, cu oase fine.
Nu purta barb i musti. Spre oroarea lui Pinckney, prul de pe fa era
brun i nu putea purta barb, ca majoritatea brbailor, fr s par
ridicol. Când zâmbea, ceea ce se întâmpla des, gura lui cam
mic i cu buze subiri se lrgea surprinztor, dând la iveal nite dini
mari, albi, cu o strungrea mic la mijloc. Ochii lui strlucitori
scprau maliios. Sally Brewton i-a pus numele de Apollo i toate
doamnele din Charleston au încuviinat. Tatl lui se amuza vzând c
acest lucru nu fcea nicio impresie asupra biatului. În vara când a
împlinit aptesprezece ani, Pinckney a
fost trimis la Oxford. Era de ateptat c, asemenea altor biei
din Charleston i a predecesorilor lor, el va putea obine o diplom
fr probleme prea mari, urmând apoi s fac Grand Tour-ul, dar anul
urmtor Carolina de Sud a secesionat din Uniune i Pinckney s-a
întors acas.
27
Acumulase o spoial de cunotine despre Shakespeare, îi fcuse
muli prieteni i, în mod incontient, prinsese un accent englezesc
amestecat cu vorbirea trgnat din sud. În mai 1861 plecase clare
alturi de tatl su s se alture
voluntarilor lui Wade Hampton. De atunci nu mai trecuse pe
acas. În aproape toate casele, oamenii îi aminteau cu
afeciune escapadele lui Pinckney din vremea copilriei i relatau ce
auziser despre curajul lui în rzboi. Primise comanda propriei trupe
de cavalerie; se spunea c Generalul Lee îl numise „centaurul”. În
multe case mamele priveau cu ochi critic
îmbrcmintea, înfiarea i atitudinea fiicelor lor. Pinckney avea acum
douzeci de ani i motenise plantaia i averea familiei Tradd. i toat
lumea tia c un erou întors din ororile btliei era sensibil la o
voce blând, plcut i la un chip frumos. Acas la Emma Anson,
Andrew fu pentru prima oar cu adevrat vesel atunci când afl vestea
sosirii lui Pinckney. El i Pinckney crescuser împreun, inseparabili
i erau cei mai buni prieteni. Avusese chiar dubii dac s-i cear lui
Lucy s se mrite cu el, pentru c acest lucru însemna s nu plece la
Oxford cu Pinckney. Dar ochii cenuii ai lui Lucy, l-au atras mai
mult decât învtura. Anticipând sosirea lui Pinckney în casa de
alturi, Andrew puse s-i mute mobila în camer! Divanul pe care-i
petrecea viaa, a fost pus lâng fereastra ce ddea spre intrarea
casei Juliei. În camera ei, aflat alturi, Lavinia, sora lui Andrew,
în
vârst de aptesprezece ani îi freca obrajii cu o bucat de
flanel roie umezit. Îl divinizase pe Pinckney de când putea s-i
aduc aminte. Ascuns printre batistele brodate din comoda ei, cel
mai preios talisman al Laviniei era un
28
ervet pe care-l folosise Pinckney. Câteodat îi încuia ua i ducea
ervetul la buze în timp ce se întreba cum e s fii srutat.
Acas la Julia, Mary era ca o tornad dând servitorilor ordine
contradictorii, deschizând cuferele în care Pinckney îi inea
lucrurile i dând nval la buctrie s-i reaminteasc buctarului Juliei
c Domnului Pinckney îi plcea untul cu sare i c prefera ceaiul
cafelei. Ca i
Andrew, Stuart se post lâng o fereastr. Pinckney era idolul
lui. Pân i Julia îi pierduse stpânirea de sine. Pinckney,
pe atunci având doar ase ani, îi cucerise inima pentru vecie când a
fost de prere c mama lui ar trebui s-i dea Juliei toate inelele ei
pentru c mâinile mtuii erau lungi i graioase pe când ale lui Mary
erau grase. Ea aerisi camera tatlui ei care era întotdeauna inut
închis i îi spuse lui Elijah s o aranjeze aa cum îi plcea lui
Pinckney s arate camera lui. Singura persoan nemulumit era Lizzie.
Ea era
buimcit de toat acea tevatur. Oricât încerca nu-i putea
aminti nici de fratele, nici de tatl Ei. tia doar c Georgina o
trsese mai tare ca de obicei când o pieptnase i c nimeni nu prea s
aib timp s-i admire ppua pe care o primise luna trecut la cea de-a
patra aniversare a ei. Ppua avea cizme negre i strlucitoare pe care
le putea încheia ea singur cu ireturile. Dup patru zile de când i
se tot spunea s nu stea în drum, în timp ce se fac pregtirile
pentru Pinckney, Lizzie se hotrî s fug de acas. Pi curajoas pe
poarta din fa i merse pe strad pân la col. Se ghemui dup o tuf de
nalbe care cretea în grdina familiei Wilson chiar lâng trotuar i se
gândi încotro s o ia. O umbr se proiect asupra ei i o voce grav îi
spuse
29
bun ziua. Lizzie se strânse în boschet. Strinul se aplec i se
aez pe trotuar.
— Bun ziua doamn, zise el. Caut casa domnioarei Elizabeth
Tradd. Lizzie se încrunt neîncreztoare.
— N-am voie s vorbesc cu strinii. — Acesta este un
lucru. Foarte înelept, zise omul. Dar noi nu suntem tocmai strini.
Îi place s te joci de-a ghicitul? Fetia se strecur afar din
adpostul boschetului, îi
plceau jocurile. Doar c în ultima vreme, toi fuseser prea ocupai ca
s se mai joace cu ea. Se uit cu precauie la strin. — Ce fel
de joc de-a ghicitul? întreb ea. Brbatul zâmbi.
— Nu unul chiar aa de greu. Trebuie s te uii la mine i s
încerci s-i închipui cine ar putea fi brbatul rocovan, cu faa
murdar care întreab de domnioara Elizabeth Tradd, ndjduind s
nimereasc la o petrecere cu ceai. Lizzie se ddu înapoi i privi fix.
O parte nedesluit a
memoriei ei se limpezi. — Pinny! Braele ei se încolcir în
jurul gatului lui. Te iubesc! — Sunt aa de bucuros. Te ador.
Cu o micare lin, Pinckney se ridic, inând-o pe Lizzie cu un bra.
Începu s mearg spre casa Juliei. — Stai, strig Lizzie. El se
opri i rmaser un moment tcui.
— Fugeam de acas, mrturisi Lizzie. — M bucur c te-ai
rzgândit. — Nu m spui?
30
— Nu te spun. Dar va trebui s dai o petrecere în camera ta
pentru mine. — Oh, o s dau, Pinny. Hai s ne grbim. Pinckney
începu s alerge. Lizzie ipa de bucurie. Când o apuc spre poarta
Juliei, o învârti pe Lizzie în
cerc. Fetia era extaziat. — Pinny! strigtul lui Andrew rsun
puternic. Pinckney se întoarse i surâse spre capul blai care ieea
afar pe fereastra casei vecine. — Bun, Andrew. Am o treab cu
aceast domnioar: i apoi sunt gata.
3
În cas, Pinckney fu asaltat de familie, i de servitori, —
Bun, bun! strig el râzând. Lsai omul s-i trag sufletul. Vrei?
Crciun fericit! În ciuda protestelor lui Mary, el insist s-i bea
ceaiul
în camera de joac. Mary, Julia i Stuart se trezir stând jos,
în timp ce Lizzie le servea cecuele, cât o castan de mici, umplute
cu ceai adus de Georgina. Dup ce s-a golit ceainicul, i toat lumea
avusese
ocazia s vorbeasc, Pinckney se întinse i csc. — Ceea ce-mi
doresc mai mult pe lume e o baie i nite haine curate. Trenul la
cred c a fost un vagon de vite. Lu mâna mamei sale într-a lui. Apoi
va trebui s merg s-l vd pe Andrew. Ce face el? Mary strânse cu
putere mâna lui Pinckney.
— Andrew face bine, minunat, spuse ea. Totdeauna atât
31
de vesel i fericit. — Îneleg, zise Pinckney, calm. Strânse
mâna mamei sale, apoi i-o retrase pe a lui. S vedem ce-i cu baia
aia. — E gata, dom’ Pinckney. În camera lui dom’ Ashley.
— Îi mulumesc Georgina. Îi mulumesc mtu Julia.
Am dorit s dorm în patul mare al bunicului de când m tiu.
— Nu pleca Pinny, glasul era tânguitor. Pinckney îi srut
surioara.
— M întorc repede. i atunci am s-i citesc o poveste.
Când termin îmbiatul i îmbrcatul, Pinckney se simi gata s fac
orice. Chiar i vizita la Andrew. Mama îi scrisese despre accident i
el încercase s-i scrie lui Andrew, dar nu gsise cuvinte. Vzuse muli
oameni rnii, chiar omorâi, dar nu s-a putut obinui cu asta
niciodat. i
Andrew era cel mai bun prieten al lui. Umplu o tabacher cu
trabucuri subiri, o strecur în buzunarul special i coborî în fug
scrile. — M întorc curând, strig el pentru oricine l-ar fi
ascultat. Btu la ua din fa a casei familiei Anson, încercând
s-i aminteasc cum se numea majordomul Emmei Anson. Când ua se
deschise fcu ochii mari. i-o amintea pe Lavinia cu codie i cu couri
roii
dizgraioase pe fa. Fata care se afla acum în faa era de o frumusee
care-i tia respiraia. Prul strlucitor cobora din cretet în bucle
bogate de aur încadrând o fa în form de inim cu nsuc obraznic, buze
roii crnoase i ochii deprtai, de culoarea cerului într-o zi rece de
iarn. Pielea ei ca de porelan era alba ca laptele cu excepia
bujorilor roz care-i colorau obrajii. — Intr, spuse ea, i se
ddu înapoi în semn de
32
curtoazie. Pinckney pi în hol i se înclin.
— Lavinia? Srbtori fericite! Lavinia se ridic din reveren i
zâmbi. La colul gurii îi apru o gropi.
— Ce plcere s te vd, Pinny. Avea o voce blând, aproape optit.
Andrew te ateapt. Te conduc. Pinckney o urm pe scri, remarcând
talia delicat
încins cu o cingtoare din mtase strvezie în culori irizante. Cu dou
trepte mai sus decât el, Lavinia avea capul la acelai nivel cu al
lui. Prul blond împrtia miros de iasomie. Pluti prin hol spre
camera lui Andrew, fonindu-i
fustele. — Andrew, dragule, Pinny a venit. Când se ddu
înapoi, îi strânse crinolina s-i fac loc
lui Pinckney s intre. Rochia i se ridic în fa dând la iveal o jup
din dantel ca o spum i dezvelind pân la glezn piciorul în condur de
velur. — Doamne Sfinte! exclam ea i-i ls fusta în jos. Apoi
fugi plecându-i ochii ca s-i ascund stânjeneala. Pinckney se aez pe
un scaun, dând din cap.
— Nu-mi vine s cred c aceasta e într-adevr micua Lavina.
Ultima oar când am vzut-o era cu orule. Andrew chicoti.
— Ultima oar când ai întâlnit-o, n-aveai ochi pentru nimeni,
Pinny. Era la nunta mea i erai prea preocupat s nu-i lai pe
cavalerii de onoare s se chercheleasc pân s mergem la biseric. Dar
Lavinia te-a vzut foarte bine. Nu i-o aduci aminte prinzând
buchetul i punându-i o floare la butonier? Ea pusese deja ochii pe
tine. Pinckney râse.
33
— Desigur. Drcia aia de floare mi-a murdrit peste tot haina
abia primit. Îmi venea s-i sucesc gâtul. Nu mi-am dat seama c e
Lavinia. — N-am s-i spun. I-ar frânge inima. i-a i pus
pirostriile pe cap… — E mai degrab o boneic de bebelu.
— Bine. S nu spui c nu te-am avertizat. Pinckney zâmbi. Apoi
deveni serios. Arunc o privire
spre u, vzu c e bine închis i-i trase scaunul aproape de divanul
lui Andrew. — Drew, cum stau lucrurile de fapt? Andrew
privi spre mâinile sale. Acestea stteau încruciate peste marginea
cuverturii de lân. — N-am nicio durere, zise el. Apoi rmase
tcut un lung rstimp. Se uit în sus la Pinckney i ochii-i erau
întunecai. O s m consideri nebun, dar cred c mi-ar fi mai uor de-
ar exista vreo durere. Atunci a ti c sunt vtmat. Aa, uit pur i
simplu. Doamne, Pinny, m trezesc dimineaa i soarele strlucete i m
aflu într-un pat curat, în loc de cortul mizerabil, i m gândesc ce
fericit sunt – de parc a fi într-o permisie – i dau s sar din pat…
iar picioarele mele rmân inerte. Asta se întâmpl adesea. Poate
gândeti c m voi obinui… N-am cu ce s m lupt. Dac a avea vreun
duman, a putea s-l înfrâng brbtete. A putea s m lupt cu durerea.
Dar acest… ceva care nu exist. Îi strânse pumnul drept i începu s-i
loveasc coapsele inerte de sub cuvertur. — Hei, asta nu-i o
treab cuminte. Pinckney îl apuc pe
Andrew de încheietura mâinii. Pentru o clip, pierzându-i
stpânirea de sine, Andrew se lupt cu el, gura fiindu-i contorsionat
de mânie. Apoi se liniti. Pinckney ddu drumul braului
lui
34
Andrew. — Asta-i prima oar când m-ai învins la
scanderberg.
Vrei s încercm dou din trei? Cinci minute mai târziu, Lavinia
btu delicat în u i
intr ducând în mân o tav cu pahare i o caraf. Se îngrozi vzându-i
pe cei doi brbai cu mâinile încletate, feele roii i muchii
încordai. — Ce facei? ip ea. Îi faci ru lui Andrew. Ei n-o
bgar în seam. Ea alerg pe hol, inând înc
tava cu paharele care se cltinau amenintor. Când se întoarse cu
Lucy, braul lui Pinckney zcea rpus pe divan. Mâna lui Andrew înc o
mai strângea pe a lui, apsând-o în tapieria de roshar. Râdeau
precum putanii. — Sigur nu te-ai lsat btut? — Nu fi
ntru. O s te bat data viitoare. Înainte s poat începe, cele dou
femei ddur buzna
spre divan. Lavina îl dojeni pe Pinckney cu drglenie, gropia din
obraji strlucindu-i, în timp ce Lucy tergea fruntea lui Andrew cu
batistua ei dantelat. Brbaii cedar, dup cum le dictau bunele
maniere.
Pinckney lu tava de la Lavinia i turn whisky în pahare.
Andrew îi zâmbi forat lui Lucy. Culoarea din obraji i se
stinse. — Lucy, zise el, tii c noi brbaii nu putem bea în
faa
voastr, a femeilor. Cu o ultim privire îngrijorat spre
Andrew, Lucy o lu
pe Lavinia i ieir din camer. Pinckney îi întinse un pahar.
Andrew îl goli i-l ddu s i-l umple din nou. — tia or s
m omoare, zise el cu amrciune. Or s m sufoce, s m omoare, nu alta.
Pinckney îi puse jos paharul.
— Vreau revana. Dou din trei, am zis.
35
Andrew scutur din cap. — Poate mâine. Dac femeile vor
fi plecate pe undeva. Nu vreau s-o supr pe Lucy. Paharul lui era
din nou gol. Pinckney puse carafa pe mas lâng divan. — Voi fi
liber pe la patru, zise el. Dac doamnele pleac undeva trimite-l pe
unul dintre biei s m anune i voi
veni s te impulsionez. Trebuie s-mi dai ansa de a egala. Fcu
cu ochiul spre Andrew i plec. Dup cum se atepta, Lucy se învârtea
prin faa camerei. Se înclin i-i lu rmas
bun. Lucy schi un uor zâmbet înainte s se nspusteasc în
camera lui Andrew. Pinckney se opri în poarta din faa casei Juliei.
La apus,
soarele era de un rou închis stins, cu firioare purpurii.
Tunetul putilor asediatorilor încetase în cursul dup-
amiezei, aciunile ostile oprindu-se pe neateptate în vederea
Crciunului Era foarte mult linite. Îi scoase o igar lung, subire, i
o fum încet. Una câte una ferestrele casei se luminau pe msur ce
servitorii aprindeau lmpile în camere. Apoi lumina se micor i
dispru când draperiile fur trase. Când casa i cerul se scufundar în
întuneric îi scutur proasta dispoziie i intr.
Ajunul Crciunului era un moment de tihn în sânul familiei. Cu
un foc de conuri de pin, trosnind i împrocând scântei în emineu,
Pinckney edea într-un jil adânc. O aezase pe Lizzie pe genunchi.
Mary, Julia i Stuart stteau pe scaune. Când toat lumea fu aezat,
Pinckney îi drese
vocea i deschise cartea legat în piele care atepta pe masa de
lâng jilul lui. — „Era noaptea dinaintea Crciunului i
pretutindeni în cas…”. Când povestea se termin, Lizzie accept cu
prere de
ru c trebuie s se culce ca s poat veni Mo Crciun.
36
Merse de la unul la altul cât putu de încet, spunând noapte
bun i fcându-i plecciunea.
Dup plecarea ei, Pinckney goli coul de conuri pe foc i se întoarse
la fotoliul lui, întinzându-i picioarele lui lungi spre cldur. Mary
începu s-i spun toate bârfele din cei doi ani de când fusese
plecat. Prile laterale înalte ale
jilului fceau un con de umbr. El închise ochii. Stuart îl
trezi.
— Mi-a spus mama s te scol. Mai ai timp s cinezi pân când
plecm la biseric. — Cât e ora? — Trecut de zece. Dormi
de trei ore. Noi ne-am vzut de treab i am mâncat fr tine. Mtua
Julia zicea c ai mai mult nevoie de odihn decât de mâncare.
Pinckney se ridic i se întinse.
— Aoleu. Am un cârcel la gât. i o gaur în stomac. Hai s stm
de vorb cât mnânc. Intre înghiiturile de pilaf de pui el para
întrebrile
nerbdtoare ale lui Stuart despre cum e s lupi în rzboi. Vorbi
mai ales despre cai i mânc repede. Apoi urc s-i schimbe hainele
boite. Când coborî, toi se aflau în hol, gata de plecare.
Lavinia
sttea aproape de Mary. — Sper c nu v deranjeaz c vin aa,
nepoftit, zise ea. Mama i Lucy rmân cu Andrew, aa c am rugat-o
pe
verioara Mary s-mi permit s vin cu voi la biseric. Ar fi
teribil de neplcut s-l fac pe Jeremiah s mearg doar cu mine
singur.
Biserica episcopal Saint Paul de pe Ann Street era plin ochi.
Enoriaii ei, de îndat ce începuse bombardamentul, îi invitaser pe
membrii bisericilor din oraul de jos s li se alture.
37
În acest ajun de Crciun, credincioii btrâni se îngrmdiser în
stranele de familie. Tinerii fuseser surghiunii la balcoane unde
trebuiau s împart locul cu sclavii pentru care fuseser destinate
acestea. Dup slujb, aerul rece e afar era un tonic bine
venit.
Mulimea de lumânri i îmbulzeala fcuser interiorul bisericii
grozav de înbuitor. Toi zboveau pe trepte i pe aleea spre ua
bisericii, fcându-i urri de Crciun. Pinckney era centrul ateniei,
rspunzând la întrebri
despre fii i soi i fcând relatri încurajatoare despre situaia din
Virginia. Câteva tinere îi îmboldiser mamele s-i fac loc prin
mulimea din jurul lui „s întrebe de tata”. Fur surprinse i suprate
când o vzur pe Lavinia alturi de el. Ea zâmbea strlucitor tuturor,
se uita cu ochi mari la Pinckney când vorbea i, clin când în când,
îi odihnea pentru o clip mâna pe braul lui într-o atingere posesiv
i uoar ca de fluture. Atingerea era aa de uoar încât Pinckney,
absorbit în conversaie, nici nu-i ddea seama de ea.
În ziua de Crciun, toi ai casei se scular de cum se fcu ziu. Lizzie
era într-o mare agitaie. Vocea ei piigiat putea fi auzit de toat
lumea. — Când pot s merg sus, Georgina? Mo Crciun n-a
venit înc? Adulii zâmbeau i se grbeau s se îmbrace. Dup
ce protuberanele din ciorapi, care stârneau
curiozitate, au fost scoase afar una câte una pân la ultima
mandarin din vârf, toi în afar de Lizzie s-au dus la micul dejun.
— O s-o hrnesc mai târziu pe domnioara Lizzie, zise Georgina.
N-o s-i cad bine mâncarea la stomac pân nu se potolete.
38
Lumina limpede, slab a soarelui de iarn cdea în raze sticloase prin
ferestrele înalte ale sufrageriei. Se anina în prul rou al
brbatului i biatului i reflecta o lucire roie mai intim de la masa
de mahon. Sub supravegherea lui Elijah, servitori cu mnui
albe
se micau în jurul mesei într-o procesiune ordonat. Ei aduceau vase
de argint i platouri, servind ou-jumri, ochiuri, ou fierte i stive
de slnin bine prjit, iruri de cârnai pântecoi, mormane de crevei
dulci, piramide de stridii i muni de mmlig alb sclipitoare. În faa
fiecrui tacâm se afla o tav în form de barc lucrat în filigran.
ervetul de oland din interiorul ei era rsfrânt peste
brioele fierbini aburinde, cornurile dospite i biscuiii cu
lapte btut. Alturi stteau prjiturele cu brânz unse cu unt. Acesta
era micul dejun obinuit din Charleston. În timp ce doamnele stteau
la taclale, Stuart i se luda
lui Pinckney cu eroismul lui. Împreun cu ali biei din Charleston,
care erau prea tineri ca s mearg la rzboi, Stuart primise sarcina
de a sprijini noua baterie de artilerie a confederaiilor care se
ridica pe malul râului Ashley. — E aproape o munc de câine,
zu, zise el, cu prefcut modestie. Ducem mesaje, crm ap i inem
socoteala bombelor i a sacilor cu nisip, cam aa ceva. Înelegi, dac
yankeii vor reui s-i plaseze bateriile lor pe partea asta a
Waccamaw-Creek-ului, ei vor putea s scoat din circuit podul de pe
drumul spre Savannah. Aa c, desigur, trebuie s fim gata s trimitem
bombe în zona în care ei ar putea încerca s se instaleze. —
Stuart, las jos slnina aceea i folosete-i furculia, interveni Mary.
Stuart se încrunt i se supuse. — Degetele au fost fcute
înaintea furculielor, bodogni el.
39
Pinckney duse ervetul la gur s-i ascund zâmbetul — Cât de
aproape e amplasamentul de hipodrom? — Chiar pe el. În ovalul
hipodromului e loc suficient pentru cruele cu aprovizionarea care
vin i descarc lucruri, iar grajdurile pentru cai sunt chiar acolo.
Stuart era entuziasmat când descria ingeniozitatea
modificrilor fcute de generalul Beauregard. Pinckney abia îl mai
auzea. Scrisorile mamei îi
relataser despre distrugerile din ora. Casele arse, strzile pline
de sticl spart, grdinile prad buruienilor. Totui, el nu s-a gândit
c Charlestonul ar fi grav avariat. Cldirile puteau fi reparate sau
construite altele noi. Iar lamentrile lui Mary despre lipsa
spaiilor pentru baluri l-au lsat indiferent. Viaa prea a fi la fel
ca-ntotdeauna. Totui transformarea hipodromului îl fcea s se simt
bolnav. Cel mai important lucru din viaa lui de dinainte de rzboi
fusese Sptmâna de curse. Îi plcea s discute amnunte despre animale
cu proprietarii acestora, muli dintre ei din Saratoga, Anglia i
Irlanda. Iar emoiile pariurilor, chiar dac pariurile lui erau mult
mai mici decât ale vârstnicilor» au fost cele mai palpitante
experiene- din viaa sa. Mai palpitante chiar decât vizitele pe care
tata i le aranja la casa luxoas i parfumat, de pe Chalmers Street,
a crei clientel erau „doar domnii”. El personal nu câtigase nicio
cup cu care s le
concureze pe cele colecionate de tatl su, dar îi pusese mari
sperane într-un mânz numit Mary’s Pride. Rzboiul pusese capt acelor
sperane. Mary’s Pride era acum pe undeva prin Virginia, unul dintre
sutele de cai pur sânge dai de locuitorii din Charleston cavaleriei
Confederaiei. Reuise s nu se gândeasc la realitatea celor ce se
petreceau în Charleston. Acum aceasta îl învluia. Rzboiul
40
mutila tot ceea ce-l îndemnase s plece la lupt. — Eti gata,
Pinny? Vocea Juliei îl trezi din reverie. O s
vin lumea în vizit. — Ah, desigur, mtu Julia. Pinckney
arunc ervetul pe mas i-i urm pe ceilali în salon. Tot timpul
anului, locuitorii din Charleston aveau ocupaia permanent de a face
i de a primi vizite. Ei mergeau în vizite pentru a le felicita pe
proaspetele mame, pentru a ura mirilor bun venit în cas nou, pentru
a împrti veti despre copii i rude, pentru a bârfi, a-i admira unii
altora grdinile, pentru a-i împrti necazurile. Înainte de plecarea
anual la ar, fceau vizite de rmas bun. Când se întorceau de pe
plantaii, mergeau în vizite s-i anune întoarcerea i s comenteze
evenimentele lunilor cât fuseser plecai. Toat lumea tia în care
zile cutare familie este „acas” i ateapt vizitatori. Într-o zi
deosebit, cum era Crciunul, aceast activitate era mai puin
organizat. Unii fceau vizite dimineaa i primeau dup amiaza. Alii
inversau programul. Când
vizitatorii nu gseau pe nimeni acas, îi lsau crile de
vizit i nite bilete scrise de mân cu urri de Crciun, fiind
siguri c li se va întoarce vizita. Dac nu în ziua aceea, atunci în
urmtoarea sau în cealalt. În dimineaa de Crciun familia Tradd i
domnioara
Ashley primeau vizite. Timp de trei ore oamenii veneau i
plecau. Câteodat în salonul mare dublu erau peste treizeci de
vizitatori care beau ceai sau viinat i mâncau biscuii mici cu
brânz. Vocalele distincte, trgnate ale limbajului din
Charleston creteau în intensitate, învlmindu-se, fiind punctate de
accentul britanic neobinuit al lui Pinckney.
Prânzul a fost servit la ora obinuit, dou i jumtate.
41
Lizzie a avut voie s mnânce cu adulii pentru c era Crciun, dar
plcerea ei nu a durat mult. Îl privea cu adoraie pe Pinckney când
trgea cu pocnitoarea ei în timp ce ea îi inea mâinile pe urechi.
Premiul din pocnitoare era o brar din perle false, pe care a
ajutat-o s i-o pun. Pocnitoarea lui avea un colier asortat. Când i
l-a dat, ea i-a manifestat mulumirea aa de zgomotos c mama o amenin
c-o trimite în camera ei. — Lizzie, doamnele spun mulumesc.
Ele nu ip ca
bufniele. Au continuat s mnânce. Ca întotdeauna la
Charleston, la fiecare fel de mâncare aveai posibilitatea s alegi.
i ca întotdeauna era i orez, baza economiei plantaiilor. Toi
locuitorii din Charleston mâncau orez în fiecare zi, uneori i de
dou ori pe zi. Pinckney scutur din cap când servitorii intrar
cu
sufleu, prjitur cu fructe i plcint cu nuc. — M voi pstra
pentru supeu, zise el. Doamnelor, trebuie s m sftuiesc cu domniile
voastre în legtur cu programul meu. Pot s scap seara dansant de
mâine de la
Walkers? — Ah, nu. Mary era de neclintit. Este de fapt
ieirea în lume a Louisei i i-am promis mamei ei c vei fi acolo. Nu
sunt destui brbai pentru dans i ea are nevoie de tine, Pinny.
— Bine, atunci va trebui s plec chiar acum s fac o plimbare
clare pân la plantaie. Plnuisem s merg mâine, dar n-a ajunge înapoi
la timp. Mary începuse s se justifice struitor de ce Pinckney
trebuia s-o însoeasc în vizitele de dup amiaz, dar vocea
Juliei o acoperi. — Mary, înceteaz cu trncneala. Am
ceva de discutat
42
cu Pinny. Arunc o privire spre ua care ddea spre oficiu i spuse:
Vom merge în bibliotec. Doar noi doi. În camera înalt, cu pereii
acoperii cu cri, Julia se
aez în faa biroului îmbrcat în piele i descuie unul dintre sertare.
Admiraia lui Pinckney pentru mtua lui crescu când ea-i art
registrele pe care le scoase din sertar. În ele erau enumerate
încasrile i cheltuielile pentru
Carlington, plantaia familiei Tradd. Julia îi explic problemele
importante: portul fiind blocat, era imposibil s se expedieze
tonele de orez care erau sursa de venit a plantaiei. Dar costul
muncii fusese mai mare ca niciodat. — Pe scurt, Pinckney,
trieti din capital. Pân în prezent, a fost capitalul meu. Am vândut
la nevoie bonuri de cale ferat. Toat socoteala cu ce-mi datorezi. i
o împuternicire. Îmi vei încredina mie conducerea afacerilor tale.
Deja l-am instruit pe administratorul tu, Ingram s
renune la o cultur de orez anul viitor. i eu voi face la fel. N-are
sens s semeni o cultur de care n-ai nevoie. Toate magaziile sunt
deja pline. i în afar de asta, oamenii ti s-au molipsit de toat
aceast discuie privind libertatea. Las-i s nu munceasc ca s vad cât
de tare obosesc nefcând nimic. Prin „oamenii ti” Julia înelegea
sclavii de pe plantaia
Carlington. Locuitorii din Charleston nu foloseau niciodat cuvântul
urât, preferând s se gândeasc la brbaii i femeile negre ca fcând,
într-un fel, parte din familie i s ignore implicaiile faptului c un
om se afl în stpânirea altuia. Dar întotdeauna fusese aa. Nu exist
nicio îndoial. Julia relat povestirile despre servitorii de
încredere care fugiser când a început bombardamentul. Ea era calm,
dar Pinckney îi simea i-i înelegea frica. Populaia de culoare
43
fiind mai numeroas decât albii, în proporie de cinci la unu în ora
i de o sut la unu pe plantaii, teama de o revolt a sclavilor era
permanent, dar niciodat recunoscut. Fuseser dou revolte ale
sclavilor în istoria Charlestonului, fiecare înbuit cu pierderi de
ambele pri. Multe dintre familiile cu nume franuzeti se refugiaser
la Charleston dup masacrele sângeroase din Haiti. Erau nite lucruri
la care nu fcea s te gândeti. — John Ingram îi gospodrete
bine proprietatea, Pinny. El se îngrijete de culturile pentru hran
i ne trimite brci pline cu provizii. Omul meu de la Barony face la
fel. I-am trimis lui Ingram tot ce-i trebuia pentru a putea s fac
daruri de Crciun oamenilor ti. Nu e cazul s pleci la Carlington.
Pinckney protest. Pstra vie în minte amintirea
plimbrilor clare împreun cu tatl lui, de la colib la colib, ca s
discute cu fiecare din oamenii lor, s-i admire cum îi cresc copiii,
s le asculte psurile i s-i felicite pentru împlinirile lor. —
Nu exist un stimulent mai bun decât prezena stpânului, zise el.
Nrile Juliei se dilatar.
— Bine, pleac, dac eti hotrât. Dar maic-ta n-o s fie
încântat. — Mtu Julia, asta nu-i drept. — Totui aa
este. Pinckney ddu din umeri, învins.
— De unde ai învat s fii aa bun administrator? întreb el,
schimbând vorba pe un teren mai sigur. — De la bunicul tu.
Când a venit pe lume mama ta, doctorii i-au spus s renune la gândul
de a mai avea un fiu.
Aa c m-a crescut pe mine ca pe un biat. Dup ce a murit
44
i eu l-am motenit, am învat fcând. N-a fost greu. Am avut
întotdeauna un administrator alb bun. i apoi îl am pe Isaiah care
tie mai mult decât un administrator. Le-am trimis instruciuni la
amândoi. — Cum? Isaiah nu tie s citeasc. — Ba da, tie.
L-am învat eu s citeasc i s scrie. Este cel mai de ndejde. În afar
de Solomon, tâmplarul meu. i pe el l-am învat. El îmi d de tire
despre starea cldirilor. — Dar, mtu Julia, e împotriva legii
s învei un negru s citeasc. Julia râse grozav. Râsul semna a
ltrat. — Drag nepoate, zise ea, ce-am eu de a face cu legile?
Sunt o Ashley… iar tu eti un Tradd. Acum, c taic-tu ne-a prsit, ar
trebui s începi a te considera capul familiei. A cam trecut timpul
când erai un biat lipsit de griji! — S-i spun adevrul, mtu
Julia. Asta m sperie. Barony este de zece ori cât Carlington i tu
îl administrezi fr s clipeti. M îngrijoreaz cum am s pot s m
descurc. Julia art cu degetul spre hârtiile de pe birou.
— O s te descurci foarte bine, zise ea hotrât. Pe de o parte
pentru c eti brbat i oamenii nu vor încerca s te trateze ca pe un
idiot. Pe de alt parte, o s ai tot ajutorul pe care i-l pot da.
Dac-l vrei. Pinckney îi lu o mân i i-o srut.
— A fi recunosctor, zise el. Ai un toc? Am s-i fac o poli la
banc i vreau s semnez împuternicirea înainte s te rzgândeti.
45
4
Mary se bucur peste msur când Pinckney îi spuse c-i st la dispoziie
i c o însoete la toate ocaziile. Programul sezonului era aglomerat
ca întotdeauna. Cu toate c marile sli de bal din cluburi erau în
oraul de jos i deci indisponibile, oamenii totui organizau
balurile, îi scoteau mobila din saloane, sufragerii i holuri iar
orchestra susinut de cluburi cânta în fiecare sear în câte o cas.
Sally Brewton care locuia cu verii ei pe Elizabeth Street, invitase
trei sute cincizeci de persoane de anul nou. — A trimis
invitaii fiecrui suflet solitar din ora, se minun Mary. Unde o s-i
pun pe toi? — Dac Sally nu i-a pierdut nota personal
caracteristic, se va descurca. Cel mai important lucru acum este
problema pantofilor mei de dans. Au o gaur în talp — Nu te
necji. Elijah o s-i repare. Poate folosi piele de la una din crile
alea prfuite din bibliotec. Pinckney râse.
— i cu asta am terminat cu Aristotel, zise el mai târziu,
relatându-i conversaia lui Andrew. O ador pe scumpa mea mam, dar
are minte de purice. — Doar n-ai vrea ca o femeie s fie prea
deteapt Mama ta e drgu ca o fetican i asta conteaz. Nu-i de mirare
c domnioara Julia n-a pus mâna pe un brbat. — Cred c ai
dreptate. Totui, s-i spun ceva. Dup o singur zi petrecut acas cu
doamnele, într-adevr, îi împrtesc sentimentele. Vrei puin grog
cald? — Mult grog, amice. I-am spus Laviniei s ne lase o
caraf i nite pahare ca lumea. Fiind pentru tine, ea a fost
46
blând ca un mieluel. Pinckney turn patru degete de whisky în
fiecare pahar,
îi ddu unul lui Andrew i se întinse în scaunul lui. — Ah, ce
bun e, zise el. — Destul de bun ca s mai vreau, rspunse
Andrew. Când trecu sptmâna, cele dou expresii devenir
formule de deschidere la vizitele zilnice ale lui Pinckney.
Amândoi brbaii reuiser s menin o atmosfer confuz, în care
Andrew nu se gândea la trupul lui neputincios iar Pinckney ignora
probabilitatea de a fi ucis sau schilodit când se va întoarce la
rzboi. Femeile sesizaser aroma de whiskey, mereu prezent,
fr a bnui îns, motivele. Brbaii din sud beau întotdeauna. Puteai s
deosebeti un gentleman dup cât de
bine se comport la butur. Dar aceasta nu-l împiedica pe
Pinckney s-i joace rolul
de cavaler galant. În fiecare dup amiaz îi ducea mama la un ceai,
în fiecare sear la un dans. Uneori Julia îi însoea. Deseori Lavinia
întreba dac era loc i pentru ea în trsur.
Andrew îl tachina pe Pinckney în legtur cu vicleugurile
transparente ale Laviniei, iar el îi mulumea pentru c-i ine loc de
tat i de frate mai mare. — Vreau s tii c-i sunt recunosctor.
— Taci, las asta. M antrenez pentru când va fi Lizzie mare.
Lavinia îi uguie bosumflat gura ei frumoas. Plec pe
vârfuri de la locul de ascultare de lâng ua lui Andrew. Când
ajunse în camera ei, czu pe pat i plânse în hohote.
În ajunul anului nou Pinckney fcu o încercare disperat de a-i
convinge mama s rmân acas. — Trebuie s plec mâine, mam, i a
prefera s-mi petrec timpul cu familia.
47
— Bine, Pinny, dar e petrecerea lui Sally Brewton! Pinckney
ddu din umeri. Când merse în camera lui s
se schimbe, îi lu cu el o caraf. Sally Brewton nu-i dezamgea
prietenii niciodat. Când
au ajuns la casa verilor ei, unde locuia Sally, au fost condui prin
holul din mijloc pân la ua din spate. Acolo ddur de o alee fcut din
covoare persane puse unul în continuarea celuilalt. Din loc în loc
se aflau servitori În livrea cu tore aprinse pentru a lumina drumul
pân la magazia unde era trsura i pân la grajduri. Sally sttea în ua
grajdului cu
verii ei, o pereche mai în vârst care aveau expresia uluit a
supravieuitorilor unui cataclism. Interiorul grajdului era cald i
îmbietor. Focul trosnea în
dou eminee imense, construite în pereii de capt. Interiorul era
proaspt vopsit în alb. Dou iruri de stâlpi strjuiau mijlocul
încperii. Stâlpii erau îmbrcai în ghirlande de ilice i ieder.
Separeurile care formaser
boxele dispruser i grupuri de scaune i sofale în brocart
stteau pe locul unde dormiser caii. Grtarele de fier pentru fân din
lungul pereilor erau pline cu o mulime de flori de un rou
strlucitor. Lumânri roii se aflau în sfenicele înalte de argint de
pe mesele din lungul pereilor, iar roul abundent al carpetelor
orientate îmbrca pardoseala. opronul învecinat care adpostea trsura
devenise o
sal de bal ca-n poveti. ase oglinzi înalte cu rame aurii atârnau pe
fiecare perete. Ele reflectau luminile strlucitoare ale lumânrilor
aurite din cele patru candelabre de cristal care atârnau de
grinzile groase. În spaiile dintre oglinzi, pereii erau zugrvii cu
un motiv de
vi în floare. De-a lungul grinzilor se-ntindeau erpuind
48
lujerii proaspt tiai de smilax1, iar mnunchiurile de gardenii
degajau un parfum ameitor. Pardoseala din crmid fusese vopsit în
verde i dat din abunden cu cear. Încperea prea pavat cu smaralde.
Într-un col cânta o orchestr. Interpreii erau ascuni
privirilor de o perdea din ramuri de pin i flori, ceea ce fcea ca
muzica s par venit în mod magic din eter. În celelalte trei coluri
se aflau mese de serviciu cu vase uriae de ghea, din care rsdeau
gâturile aurii ale sticlelor de ampanie. Chelnerii care aduceau
tvile cu pahare de ampanie erau îmbrcai cu pantaloni albi, pân la
genunchi i cu fracuri din satin verde în culoarea pardoselei.
Musafirii lui Sally erau copleii. Ea primea cu plcere
complimentele, dar respingea acuzaiile c ar fi fcut risip. —
Dragii mei, n-am avut încotro. Când a trebuit s m mut în oraul de
sus, am trecut prin podul casei din King Street i am gsit toate
aceste lucruri depozitate acolo. Nu puteam s le las. Dac ar mai
cdea o ghiulea i ar sparge toate acele oglinzi? A avea ghinion pe
vecie. Cât privete sulurile de satin verde, nu tiu care dintre
bunicile lui Miles le-a cumprat; dar în mod sigur, eu nu le-a
folosi. Prea iptor. Am luat doar o bucic mic, aa de distracie. i
Sally îi ridic fustele de mtase roz doar atât cât s se vad
vârfurile condurilor ei din satin strlucitor. Sala de bal
promitea o sear magic. Generalul
Beauregard în persoan, o conduse pe Sally s deschid balul i
se prea c-i adusese cu el toi ofierii din subordine. Pentru întâia
oar de când începuse rzboiul erau suficieni brbai ca fiecare doamn
s aib parteneri
1 Smilax gen de plante din familia Smilacaceae, care face nite
fructe
asemntoare murelor.
de dans. Fetele erau înnebunite de emoie când o droaie de
brbai le rugau s le treac numele pe carnetul de bal. Doamne
de aptezeci de ani s-au trezit în vârtejul melodiei celui mai nou
vals.
Pinckney privea dintr-un col cu o ampanie la îndemân. La mijlocul
celui de-al doilea vals i se altur un
vr de departe, Bill Ashley. Pinckney îl cunotea vag; Bill
fiind cu opt ani mai mare, Pinckney nu fusese niciodat luat în seam
de acesta. Astfel c fu încântat când Bill îi vorbi. — Sari
dansul sta? — Le sar pe toate. Dup ultima sptmân, mi se pare
o
binevenit uurare. Bill mormi.
— Eu nu pot spune acelai lucru. Abia am picat astzi acas i nu
pot schimba o vorb cu fata pe care doresc s-o întâlnesc. Oricum,
cine sunt toi tia în uniform? Pinckney surâse. — Cine tie?
încânttoarea mea mam cu capul în nori, care este mai perspicace
decât pare, are o teorie. Îi imagineaz c Sally Brewton i-a spus
generalului Beau c nu poate s vin dac nu-i aduce toi oamenii din
armat. Erou sau nu, el nu îndrznete s-o refuze. Doamna Beau nu l-ar
mai primi înapoi la New Orleans dac ar pierde ocazia s mearg la una
din petrecerile lui Sally. Bill ddu ampania pe gât.
— Probabil c are dreptate, bombni el. Când am fost la Paris,
în cincizeci i nou, primul lucru despre care m-a întrebat lumea a
fost dac o cunosc pe Sally Brewton. Când am spus c da, toate uile
mi s-au deschis. Acelai lucru la Londra. Un toast pentru Sally a
noastr. Oamenii ciocneau paharele, le goleau i apoi luau altele
pline. La zece i jumtate orchestra fcu pauza necesar, în.
50
Vreme ce oaspeii îi luau supeul. În separeuri. Pinckney le
cuta pe Mary i Julia când se simi tras de mânec. Era Lavinia.
— Pinny, a putea s te rog s stau cu tine i cu verioara
Mary? Nu m deranjeaz s dansez cu strinii acetia, dar n-a ti ce s le
spun în timpul supeului, i vreo douzeci dintre ei se ceart care s
mnânce cu mine. Faa Laviniei ridicat în sus arta foarte tânr.
Obrajii-i
erau îmbujorai; un cârlion scpase din buclele strânse sus pe cap i
se lipise de un punct umed de transpiraie de pe gâtul ei alb.
Deasupra buzei avea de asemenea broboane de transpiraie. Pinckney
zâmbi. — Desigur, zise el, dar mai întâi trebuie s te
aranjez. Îi terse faa cu batista lui, apoi îi oferi braul. Chiar i
Julia dansa, dei se grbise s spun c
niciunul dintre ofieri nu era cunoscut nimnui dintre cei prezeni.
Mary era la fel de îmbujorat ca i Lavinia i sporovia cu ea de parc
ar fi fost de-o seam. Pinckney n-avea chef de ele i se îngriji s
aib mereu cu ce s-i umple paharul. Când muzica începu din nou,
partenerii au
venit s le invite pe doamne, îi erau necunoscui lui Pinckney.
Ofieri în trupa lui Beauregard. Julia se uit cu atenie cum Pinckney
se ridica i se înclina când se fceau prezentrile. Era foarte ferm.
Când toat lumea intr în sala de bal, Pinckney rmase
în separeu. Un chelner îi puse o sticl de ampanie pe mas, lâng el.
Dup douzeci de minute era golit. Pinckney îi sprijini cotul pe mas,
lâng sticl. I se fcu
brusc somn. — Prea cald aici, zise el cu voce tare. Se
ridic i se îndrept încet spre sala de bal. În partea cealalt o zri
pe mama lui într-o conversaie aprins cu generalul
51
Beauregard. Acesta începuse s se furieze pe lâng dansatori ca s-i
adune. În timp ce dansa, Lavinia privea spre u. Când îl zri
pe
Pinckney zâmbetul ei deveni mai strlucitor i gropia din obraz se
fcu mai mare, dar el n-o vedea. Lavinia se încrunt, apoi îi aduse
aminte s-i descreeasc fruntea.
Trebuia s fie drgu. i trebuia s-i atrag atenia. El va pleca a
doua zi i atunci ea n-ar mai avea niciodat ocazia de a se face
remarcat. Reuise s fie cu el în fiecare zi de când venise acas i el
tot o mai privea ca pe surioara lui
Andrew. El nu vedea c se fcuse mare? Trebuia s vad; îl
va face s-i dea atenie. Obrajii ei prinser culoare iar ochii
îi strfulgerar plini de mânie. Pinckney se apropie, gata s treac pe
alturi fr o
vorb. Lavinia îi ridic ochii spre partenerul de dans i-i
zâmbi cu cochetrie. — Domnioar Anson, suntei cea mai drgu fat
pe care am vzut-o vreodat în viaa mea, zise tânrul stângaci din
Tennessee care dansa cu ea. Spre surprinderea lui, Lavinia, îl
trase de bra i se învârti cu el, trupul fiindu-i lipit de al lui.
— Nu trebuie s spui astfel de lucruri, zise ea cu voce tare,
i nu trebuie s m strângi aa. D-mi drumul. Când termin de spus
acestea, scoase un uor suspin înbuit. Tânrul simi o mân
încletat pe umrul lui. — La o parte, soldat, zise încet o
voce în spatele lui. Noi pe aici nu ne purtm astfel cu doamnele.
Lavinia îl împinse deoparte; el se întoarse s-l priveasc pe
Pinckney. — N-am fcut nimic, domnule. Fetia asta m-a înfcat
aa dintr-o dat… — Lsai glgia. Nu e nevoie s o jignii în plus
pe domnioar fcând o scen. Putei s v cerei scuze i s o
52
lsai în compania mea. Pinckney zâmbi în sil, aa încât s par c
discut amical. Biatul se încpân. Era sensibil i uor irascibil.
Avea
sensibilitatea celor de pe grani. — N-am pentru ce s cer
scuze, se rsti el i niciun filfizon mare i tare nu m poate obliga.
Ochii lui Pinckney se întunecar.
— Ai jignit-o pe verioara mea i acum m-ai jignit i pe mine.
Vrei s ne întâlnim, domnule? — Stabilii ziua i locul. —
Un prieten v va întiina în decurs de o or. Lavinia privea scena.
Avea respiraia întretiat.
Pinckney o lu de bra i o conduse spre Mary. — Bun seara,
domnule, i se adres el generalului. Sper c m vei ierta pentru c v
deranjez. Verioara mea se simte puin ru din cauza aglomeraiei de
aici i m-am gândit c mama tie ce s-i fac. Lavinia atârna de braul
lui Pinckney.
— Biata mea copil, se vit Mary, uite, ia evantaiul meu. Am
srurile în poet. Pinny, gsete-i un loc Laviniei. Generalul
Beauregard ridic puin mâna. Imediat apru
un aghiotant care fu trimis dup un scaun. În mai puin de un minut,
Lavinia era centrul unui grup de oameni preocupai de soarta ei.
Pinckney se strecur s-l gseasc pe Bill Ashley. — Am nevoie de
cineva care s m secundeze, îi zise el. Dac nu vrei, n-o s m simt
ofensat. — Nu fi neghiob. Sigur c vreau. Cu cine te duelezi?
Dac e unul dintre strinii tia, voi fi onorat.
În timp ce Bill fcea pregtirile cu un prieten al tânrului din
Tennessee, Pinckney le duse acas pe Lavinia i Julia. Drumul spre
cas s-a desfurat în linite. Julia
53
inea buzele strânse în semn de dezaprobare. Lavinia era atât de
îngrozit de rezultatele încercrii ei imperioase de a-i atrage
atenia lui Pinckney încât era incapabil s mai
vorbeasc. Pinckney era ameit de durerea surd care-i
cuprinsese capul. Când se întoarse la bal dup mama lui, credina
lui
optimist c incidentul trecuse neobservat se spulber. Toi se uitau
spre el, apoi se întorceau repede cu spatele, prefcându-se
indifereni. Când îi prezent omagiile lui Sally Brewton, înainte de
plecare, ea înclca protocolul optindu-i „succes”. Mary începu s
vorbeasc de îndat ce trsura porni din
loc. — Mam, te rog, implor Pinckney, am o durere de cap
cumplit. — Atunci mai bine încearc s dormi, zise Mary. Dei nu
cred c asta schimb cu ceva lucrurile. Un biat de la ar, ca acela,
probabil c nu tie mai multe despre pistoale decât despre pantofi.
Pinny, trebuie s-ne spui tot ce s-a întâmplat. E aa de emoionant. i
atât de romantic. Habar n-am avut c-i faci curte Laviniei. Vei
putea s-i prelungeti permisia, sau te întorci pentru nunt? Cum
ajungem acas
va trebui s ne uitm în caseta cu bijuterii ca s alegi un inel
pentru ea. Poate c i s-ar potrivi un safir, ce zici? E atât de
frumoas cu prul ei blond! Pcat c ochii ei arat aa splcii. Safirul o
s-i fac s arate i mai deschii la culoare. Nu te supra. Nu fac o
critic, referindu-m la ochii ei. Lavinia e o scump i e deja din
familie. Pinckney se simea ru. Se gândea la Lavinia la fel
cum
s-ar fi gândit la Lizzie. Monologul lui Mary îl fcu s îneleag în ce
situaie se afla. Lavinia nu-i era sor, nu-i era fiic. Numai un
frate, un tat sau un so aveau dreptul s se
54
bat pentru o femeie. Provocându-l la duel pe biatul din
Tennessee, se anunase ca protector al Laviniei i-i asumase
rolul de so. Codul onoarei îl obliga s-o ia de nevast. Doar de n-ar
fi ucis. Spre deosebire de mama lui, Pinckney cunotea reputaia de
mari trgtori a celor din munii din Tennessee.
5
Duelul începu într-un decor mohorât. Nu exista nicio tent de
culoare în lumina cenuie îneltoare de dinaintea zorilor. Râul lat i
lene arta ca o panglic metalic, abia zrit printre pâlcurile
plutitoare de cea în dimineaa cenuie. Câteva stoluri de becaine de
pe râu se târâr în sus pe mal, camuflând gleznele brbailor care
stteau acolo în picioare, i asortându-se cu cenuiul uniformelor.
Deasupra capetelor lor, smocuri de muchi ca nite brbi cenuii,
îngreunate de umezeala din aerul rece i proaspt al dimineii,
atârnau inerte de crengile mari ale stejarilor. Cei doi secundani
stteau aproape unul de altul, discutând linitit. Nimic nu se
clintea din loc. Scena ar fi putut fi o gravur. Pinckney se gândea
la moarte. N-ar fi chiar atât de ru
s moar astfel, o împuctur în inim sau în cap i trupul lui
prbuindu-se pe iarba moale. O compara cu moartea pe care o vzuse pe
câmpul de lupt, grmezile de trupuri contorsionate ale oamenilor i
cailor i sângele care se vrsa pe lutul compact din. inutul
Virginia, ipet