(Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (12)

8/20/2019 (Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (12)

1/23

DOCTRINE ECONOMICE

LIBERALISMUL CLASICCURS 14


2/23

DAVID RICARDO

1772-1823

• Este considerat continuatorul doctrinei liberaleiniţiate de Adam Smith.

• A elaborat o construcţie teoretică caracterizatăprintr-o remarcabilă abstractizare

• Fixează domeniul de cercetare al economiei politice larepartiţie

On the Principles of Political Economy and Taxation (1817)

Despre principiile economiei politice şi ale impunerii


3/23

Creşterea economică limitată

?

Economia – o imensă fermă agricolă

Legea randamentelor descrescătoare


4/23

Principalele idei

Teoria obiectivă a valorii

Teoria rentei diferentiate

Teoria comerţului internaţional – avantaje comparative

Teoria salariului natural

Teoria cantitativă a banilor


5/23


Spre deosebire de Adam Smith, care nu încercase să iasă din paradox, David Ricardo reţine paradoxul valorii, dar îl conectează la schimb:

„Apa şi aerul sunt neobişnuit de utile; ele sunt într- adevăr indispensabile pentru existenţa noastră ; cu toate acestea, în condiţii normale, nu se poate obţine nimic în schimbul lor.

Aurul, dimpotrivă, cu toate că are în comparaţie cu aerul şi apa numai o

mică utilitate, se poate schimba cu o mare

cantitate de alte bunuri” .


6/23

Concluzia parţială a lui David Ricardo – dacă un bun are utilitate, el este susceptibil de a fi schimbat – implica identificarea măsurii valorii.

Ceea ce însemna că : „Utilitatea nu este deci măsurătorul valorii de schimb, cu toate că este pentru aceasta neapărat esenţială . Dacă o marfă nu ar fi în nicio privinţă utilă – cu alte cuvinte, dacă nu ar putea contribui în niciun fel la satisfacerea nevoilor noastre – , atunci ar fi lipsită de valoare de schimb, oricât ar fi de rară sau oricât ar fi de mare cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea sa” . Ricardo, D.



7/23


În condiţiile în care bunurile au utilitate, atunci valoarea de schimb a acelor bunuri poate avea două surse de formare: raritatea şi cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea lor .

Din această perspectivă, David Ricardo distinge două tipuri de bunuri după sursele de formare şi modul de măsurare :

a) bunuri reproductibile – guvernate de valoarea muncă ;

b) nereproductibile – guvernate de raritate .

Valoarea relativă este influenţată de cantitatea de muncă cu ajutorul căreia s-a creat şi de capital; valoarea relativă are la bază costul de producţie la se adaugă rata profitului.


8/23

Teoria rentei funciare diferenţiale

Creşterea populaţiei determină mărirea nevoilor oamenilor de produse agricole, de pildă de grâu, dar terenurile fertile sunt limitate.

Dacă sunt atrase în cultură şi terenuri de calitate inferioară,ele

necesită, pentru a da

acelaşi randament, un surplus de

îngrăşăminte sau de muncă . Preţurile de pe astfel de suprafeţe vor fi mai ridicate decât cele

de pe suprafeţele mai fertile. În consecinţă, rezultă o creştere a preţului de vânzare a

grâului. Acest preţ corespunde costului de producţie cel mai

mare, lăsând un avantaj suplimentar proprietarilor de terenuri bune, care îşi conservă cheltuielile, dar obţin un preţ de vânzare superior.

Aşadar, venitul proprietarilor funciari creşte odată cu creşterea populaţiei, fără să necesite un efort suplimentar din

partea lor, crescând totodată şi costul vieţii .


9/23

După opinia lui Ricardo, această situaţie nu poate fi modificată printr-o intervenţie a statului, iar mijlocul de luptă împotriva acestei rente este să fie lăsată intrarea liberă a grâului străin în Marea Britanie , mai ales a celui

provenind din noile ţări, fiind mai ieftin. Ricardo deşi concepe valoarea în termeni de medie,

atunci când cercetează randamentele descrescânde ajunge la raţionamente diferenţiale (marginale)

Renta rezultă

din diferenţele

de calitate a solului unei ţări, care cer cantităţi diferite de muncă - apare mai degrabă ca un rezultat al densităţii populaţiei unei ţări şi al creşterii trebuinţelor ei interioare, decât al înzestrării cu bogăţii naturale de calitate.


10/23

„Pe vremea lui Ricardo, proprietarii funciari vorbeau în Parlament în şoaptă despre averea lor, asigurându-se împotriva importului de cereale după războaiele napoleoniene. Preţul cerealelor urcase în timpul acestora, parţial ca urmare a embargoului impus de Napoleon,

iar proprietarii funciari se temeau de o scădere bruscă a preţului odată cu încheierea păcii . De cealaltă parte se afla burghezia în ascensiune, noii afacerişti ai Revoluţiei Industriale. Deoarece foloseau angajaţi, burghezii preferau să asiste la o scădere a preţului alimentelor, ca să nu fie obligaţi să plătească salarii mai mari.

Proprietarii funciari au avut câştig de cauză, iar în 1815, Parlamentul a adoptat un act normativ care interzicea importurile de cereale sub un anumit preţ, acordându-li-se în mod virtual agricultorilor un monopol. În dicţionarele britanice, termenului „grâne” i se atribuie sensul de cereale precum ovăzul, secara, grâul şi orzul. Astfel, actele

normative respective au fost numite Legile grânelor”


11/23

Ricardoprecizează relaţiile preţ–rentă şi bogăţie–rentă

Bogăţie vs. rentă

Aşadar, venitul proprietarilor funciari creşte odată

cu creşterea populaţiei, fără să necesite un efortsuplimentar din partea lor, crescând, totodată, şicostul vieţii.

Soluţiile oferite de David Ricardo trimit la doctrina liberală:această situaţie nu poate fi modificată printr-o intervenţie astatului, iar mijlocul de luptă împotriva rentei este să fie lăsatăintrarea liberă a grâului străin în Anglia, mai ales a celuiprovenind din noile ţări, fiindcă era mai ieftin.


12/23

Preţ vs. rentă. Consecvent premiselor de la care pleacă, DavidRicardo ajunge la o primă concluzie: renta nu este nici parte a

preţului şi nici cauză a creşterii preţului produselor agricole (înspeţă, grâul).

Într-o manieră polemică (îndreptată spre Adam Smith), Ricardoprecizează elementul care reglează preţul grâului şi anume, „acel grâucare a fost produs cu cea mai mare cantitate de muncă”, ceea ce

înseamnă că renta nu este şi nici nu poate fi parte a preţului.

Aşa se explică de ce „preţul urcat al grâului” este cauza şi nu efectul rentei; dacă preţul ar fi efectul, ar însemna evoluţia lui

proporţională cu creşterea sau scăderea rentei. Cu alte cuvinte,„grâul se vinde scump nu din cauza faptului că pământul dă

rentă, ci dimpotrivă pământul dă rentă tocmai că grâul este scump” .


13/23

Teoria salariului natural

Capitalul - Economia imaginată de David Ricardo era o economie de producţie monetarizată , în care nivelul dat al capitalului determina venitul şi ocuparea şi unde

moneda era neutră . Atât constituirea, cât şi creşterea capitalului rezultau din rolul-cheie al economisirii şi al acumulării .

În aceşti termeni, „capitalul este acea parte din bogăţia unei ţări care este întrebuinţată în producţie şi constă din alimente, îmbrăcăminte, unelte, materii prime,maşini etc., necesare pentru a face munca eficientă ”, iar o ţară era cu atât mai bogată, cu cât dispunea din abundenţă de echipamente de producţie .

Î


14/23

În ceea ce priveşte creşterea capitalului, Ricardo, în linie liberală,identifică „două căi prin care se poate acumula capitalul: el poate fi economisit fie ca urmare a creşterii venitului, fie ca urmare a reducerii consumului” .

Într- adevăr, economiile în creştere erau condiţionate de volumul capitalului rezultat din „rolul -cheie atribuit acumulării” .

Salariul: mărimea salariului depindea de cantitatea de alimente,

bunuri de primă necesitate şi lucruri de confort, devenite indispensabile prin obişnuinţă şi care pot fi cumpărate cu salariul nominal

salariul natural, ca pre ț natural al muncii - se fixează la minimum necesar existenţei muncitorului şi familiei sale

salariul real sau curent era dat de piaţă . Profiturile

profitul este un reziduu, adică ceea ce rămâne din profitul brut după ce s-au plătit salariile şi rentele; concluzia - pe termen

lung profitul tinde spre zero


15/23

Concluzia

lui David Ricardo, potrivit căreia, Într-o societate în progres – unde sporirile succesive de capital cresc

cererea de muncă, iar aceasta impulsionează creşterea populaţiei – tendinţa salariilor este de a se conforma în mod constant şi pe o perioadă nedeterminată ratei de piaţă a salariilor, a relansat cercetările despre salariu şi politicile salariale.

În acelaşi timp, ipoteza neutralităţii banilor (banii au în mod uniform aceeaşi valoare) nu modifică semnificativ faptul că salariile cresc sau scad în funcţie de oferta şi cererea de salariaţi şi de preţul mărfurilor

pe care sunt cheltuite salariile: „Reiese, aşadar, că urcarea salariilor nu va ridica preţul mărfurilor, indiferent dacă metalul din care este confecţionată moneda este produs în ţară sau în străinătate . Nu se

pot urca toate mărfurile în acelaşi timp, fără ca să nu se sporească cantitatea de bani” .


16/23

Reglarea salariilor se făcea pe principii economice, respingând intervenţia

autorităţii, a statului în speţă, în raporturile sociale:

„Ca toate celelalte contracte, salariile trebuie

lăsate la

concurenţa liberă şi loială de pe piaţă şi nu trebuie niciodată controlate prin amestecul legislaţiei”


17/23

Teoria schimburilor internaţionale

atunci când fiecare individ îşi caută propriul interes se specializează de o asemenea manieră încât producţia şi consumul său, în ansamblu, să fie maxime .

Pe acest principiu, fiecare se va specializa în producţia acelor bunuri pentru care are un avantaj relativ .

Forţa raţionamentului lui Ricardo constă în demonstrarea faptului că schimbul internaţional este

profitabil pentru două ţări, chiar dacă una dintre ele este mai eficace în orice domeniu (costul de oportunitate).


18/23


Anglia şi Portugalia producdouă tipuri de produse – stofă şi vin. Fiecare dintrecele două ţări pot realiza

cele două produse cu forţe proprii în următorul mod:

Anglia poate producefie 100 de unităţi de vin,fie 100 unităţi de stofă

Portugalia poate produce fie 200 deunităţi de vin, fie 100unităţi de stofă

Vin Stofă

Anglia 100 100

Portugalia 200 100


19/23


20/23


21/23


Se observă că în cazul în care raportul de schimb este de 1:1, adică 1 unitate de vin pe 1

unitate de stofă, în urma schimbului, cele două ţări vor deţine următoarele cantităţi de bunuri:

Vin Stofă

Anglia 50 50

Portugalia 150 50

TOTAL 200 100


22/23

CONCLUZIA

Liberul schimb este avantajos pentru toată lumea, pentru că, d ă acces la bog ăţiile celorlalţi .


23/23


Dacă raportul de schimb între cele două mărfuri ar fi de 1:2, adică de 1 unitate stofă la 2 unităţi de vin

atunci, în urma schimbului, cele două ţări vor deţine următoarele cantităţi de bunuri:

Vin Stofă

Anglia 100 50

Portugalia 100 50

TOTAL 200 100

(Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (12)

Documents

Transcript of (Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (12)