Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

188

THE ETHNIC DIVERSITY, BASIS OF CULTURAL TOURISM IN

TRANSILVANIAN PLAIN

Ramona Flavia Rațiu, Assoc. Prof., PhD

”Dimitrie Cantemir” University of Tîrgu Mureș

Abstract: In north of Transylvania Plain- Someșană Plain live, learn and work together members of

multiples ethnics, such as Romanians, Hungarians, Saxons of Transylvania, Armenians, Russians,

gypsies etc. each one of them with their own cultural particularities. The ethnic and confessional

differences that come from the history and evolution of every nation are essential for preserving the

cultural values. The cultural tourism represents a form of valuing anthropic resources that lead

imperatively to the notion of patrimony. Starting from the ethnic structure of the population of the

Transylvania Plain, analysed during the 1910 census, this work approaches the main themes of cultural

tourism and the forms of touristic manifestations that it generates.

Keywords: Transylvanian Plain, ethnic diversity, cultural resources ,tourism.

INTRODUCERE

Turismul cultural este definit de către Organizaţia Mondială a Turismului (Raport OMT

2012) drept „excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor şi acele

evenimente a căror valoare culturală şi istorică le-a făcut o parte a moştenirii culturale a unei

comunităţi”. Rezultă astfel o caracteristică importantă a turismului cultural și anume că

vizitarea sau prezenţa în locurile culturale şi istorice nu este neapărat principalul motiv al

excursiei el fiind combinat cu alte tipuri tradiţionale sau specializate de turism. Resursa

principală este moştenirea culturală, care include moştenirea tangibilă şi intangibilă ca un „set

de valori culturale care sunt purtătoare de memorie istorică, identitate naţională şi au o valoare

ştiinţifică sau culturală” (http://politici.weebly.com/turism/natura-si-caracteristicile-

turismului-cultural).

Câmpia Someşană, desfăşurată în partea central nordică a bazinului depresionar

transilvan, cuprinde întregul sector drenat de afluenţii Someşului Mic (Zăpodie, Murătoiu,

Gădălin, Fizeş şi Bandău) şi Someşului Mare (Meleş şi Şieu, prin afluentul său

Dipşa).Individualitatea sa, din punct de vedere geodemografic este rezultatul evoluţiei

îndelungate a comunităţilor umane, sub influenţa factorilor geografico-fizici şi socio-istorici,

cu rol de determinare.

1. Structura etnică a populației Câmpiei Someșene

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

189

Locuitorii Transilvaniei în perioada de la mijlocul secolului XIV, până la mijlocul

secolului XVI, erau diferenţiaţi din punct de vedere etnic. Lipsa statisticilor şi recensămintelor

creează dificultăţi în cunoaşterea situaţiei etnice a Transilvaniei medievale. Potrivit datelor

oferite de izvoare, unele concludente prin ele însele, altele prin analiza lor pertinentă şi

obiectivă, denotă, pentru întregul ev mediu şi deopotrivă pentru epoca modernă şi

contemporană că românii reprezentau circa 65-70% din totalul populaţiei Transilvaniei.

Pentru prima jumătate a secolului XIV această realitate a putut fi demonstrată, în

Câmpia Someşană, pe baza registrelor de dijme papale, din anii 1332-1337, când satele locuite

de populaţie majoritar românească, dar şi de populaţie catolică cu obligaţii faţă de scaunul

papal de la Roma, formau 53% din totalul aşezărilor. În comparaţie, acelaşi document relevă,

la nivelul întregii Transilvanii o pondere de numai 38% a localităţilor cu parohii catolice, din

totalul aşezărilor.

Realitatea era şi mai pregnantă decât documentele cunoscute, fapt confirmat de numărul

mare de aşezări însoţite de atributul român, românesc (Şt. Pascu, 1979, vol. I, p. 457-467).

În comitatul Cluj sunt menţionate, în documentele vremii, următoarele aşezări ce

indică structura etnică a populaţiei - Jucul Românesc (Olahswk) şi Jucul

Unguresc(Magyarswk), în anul 1325, respectiv1475.Pe teritoriul comitatului Solnoc-Dăbâca

astfel de aşezări sunt menţionate în documente, după cum urmează: în anul 1269: Mintiul

Gherlii (Nemty, Nemcii), iar în anul 1332, Mintiul Săsesc (Fulnemti-Nimti).

Câmpia Someşană are în prezent o structură etnică relativ diversificată, fapt explicat

prin prisma factorilor social istorici ce au favorizat pătrunderea unor populaţii străine, care s-

au stabilit pe acest teritoriu, alături de populaţia românească majoritară.

Structura etnică a populaţiei Câmpiei Someşene la patru momente de

recensământ

din perioada 1910-2011

Tabelul 1

Anul Populaţia totală Români Maghiari Germani Rromi Alte etnii

Nr. Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

1910 99 905 61142 61.2 31070 31.1 5295 5.3 0 0 2398 2.4

1966 111 057 79426 71.5 28986 26.1 84 0.1 2443 2.2 92 0.08

1992 77 509 52861 68.2 21005 27.1 78 0.1 3410 4.4 23 0.03

2002 71 862 48123 67,1 19042 26,5 71 0,1 4862 6,3 36 0,05

2011 94221 64984 68,9 18143 19,2 97 0,1 7595 8 16 0,01

Analiza structurii naţionale a populaţiei din Câmpia Someşană s-a făcut pe baza a patru

recensăminte, 1910, 1966, 1992, 2002 și 2011 între momentele respective observându-se

modificări însemnate (tabelul 1), aceasta reflectând, în cea mai mare parte, evoluţia reală, dar

fiind parţial subiective la recensământul din 1910, când Transilvania făcea parte din Imperiul

austro-ungar.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

190

Fig. 1. Structura etnică a populaţiei Câmpiei Someşene la cinci momente de recensământ din

perioada 1910-2011.

Populaţia românească a fost majoritară la fiecare recensământ (fig. 1), ponderea ei

oscilând între 61,2%, în anul 1910, şi 68,9% din populaţia totală a Câmpiei Someşene în anul

2011. În perioada 1992-2002, ponderea românilor a scăzut la 67,1%. Ponderea populaţiei

maghiare a scăzut în timp, de la 31,1%, în anul 1910, la 19,2% în anul 2011. Populaţia germană

a înregistrat cea mai semnificativă scădere, atât numerică cât şi ca pondere, de la 5,3 % în anul

1910 la numai 0,1% la recensământul din anul 2011. Cea mai semnificativă creştere a

înregistrat-o populaţia de etnie rromă care, în anul 1910, era cuprinsă în categoria altor

naţionalităţi iar în anul 2011 reprezenta 8% din populaţia Câmpiei Someşene. Alte minorităţi,

prezente într-un număr redus pe teritoriul Câmpiei Someşene, sunt: ucraineni, ruşi, slovaci,

armeni, bulgari etc. Ponderea altor minorităţi a fost, cu excepţia recensământului din anul 1910,

în care în această categorie erau înscrişi preponderent ţiganii, mai mică de 0,1% din populaţia

totală a unităţii.

La recensământul din anul 1910, înregistrarea naţionalităţii a avut un caracter parţial

subiectiv, dat fiind faptul că în această perioadă Transilvania era componentă a Imperiului

Austro-Ungar. Înregistrarea s-a făcut după limba maternă şi datorită politicii naţionaliste a

autorităţilor de atunci în categoria vorbitorilor de limbă maghiară s-au declarat şi evreii (limba

maternă idiş), precum şi o parte din populaţia germană (saşii). În categoria altor naţionalităţi

erau trecuţi preponderent ţiganii (Rotariu T., 1999).

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

1910 1966 1992 2002 2011

Anul

Nr.

loc.

Rromi

Germani

Maghiari

Români

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

191

Populaţia românească avea o pondere de peste

50% în 28 din comunele Câmpiei Someşene

(87,5% din totalul comunelor). Comunele cu

ponderi semnificative ale populaţiei

româneşti, de peste 80%, sunt Teaca, Apahida,

Mintiu Gherlii, Pălatca, Sânmărtin, Ţaga. Cea

mai mare pondere a populaţiei româneşti se

înregistrează în comuna Sânmihaiu de Câmpie

90,7%.

În cinci din comunele de pe teritoriul unităţii

populaţia românească avea ponderi mai mici

de 50% . Este vorba despre comunele Lechinţa

(35,3%), Galaţii Bistriţei (19%), unde

populaţia majoritară avea, ca limbă maternă,

germana şi în comunele Braniştea (34,8%),

Unguraş şi Sic (13%)unde populaţia

majoritară era vorbitoare de limbă maghiară.

Populaţia maghiară era predominantă în comunele Sic (85,1%), Braniştea (64,8%) şi

Unguraş (59,8%) (fig. 4). Cu ponderi ale populaţiei maghiare mai mari decât media înregistrată

la nivelul Câmpiei Someşene se înscriu, alături de cele trei comune cu populaţie maghiară

majoritară (Braniştea, Unguraş şi Sic) alte opt: Chiochiş, Nuşeni, Buza, Căianu, Geaca, Mociu,

Suatu.

Fig. 2. Structura naţională a populaţiei

Câmpiei

Someşene, după limba maternă, la

recensământul din anul 1910

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

192

Fig. 3. Câmpia Someşană. Ponderea populaţiei germane la nivel de comune în anul 1910.

În structura etnică a populaţie Câmpiei Someşene, o pondere importantă o avea populaţia

germană. În număr de 5295 de persoane, etnicii germani reprezentau 5,3% din populaţia totală

a câmpie.

În ceea ce priveşte repartiţia acesteia în teritoriu (fig. 3), cea mai mare parte a etnicilor

germani (83%) se afla în compartimentul estic al câmpiei, pe teritoriul comunelor Galaţii

Bistriţei, Lechinţa şi Matei. În aceste comune ponderea populaţiei de naţionalitate germană era

mult superioară valorii medii înregistrate la nivelul întregii unităţi: Lechinţa 51,8%, Galaţii

Bistriţei (doar cele două localităţi din Câmpie: Dipşa şi Tonciu), 48,7%, Matei 6,8%. În

celelalte comune, ponderea populaţiei germane era redusă, sub 2%. Populaţia germană nu se

regăseşte în structura naţională a populaţiei comunelor Şieu Odorhei, Căianu şi Suatu precum

şi în suburbiile oraşului Beclean. La nivelul localităţilor, 35 de sate de pe teritoriul Câmpiei

Someşene (30% din 118 sate în 1910) nu aveau în structura lor naţională populaţie de etnie

germană. Majoritatea acestora sunt situate în compartimentele central şi vestic, aparţinând, în

prezent, judeţului Cluj.

Categoria altor naţionalităţi, cu pondere de 2,4%, cuprindea, în mare parte, populaţia

de etnie rromă. Ponderi mai ridicate ale acestei categorii s-au înregistrat în comunele Pălatca,

Mociu, Fizeşu Gherlii, Cojocna, Cătina, Matei, Galaţii Bistriţei, Cămăraşu şi Lechinţa.

Ponderea maximă, de 9,6% din totalul locuitorilor, s-a înregistrat pe teritoriul comunelor

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

193

Cămăraşu şi Lechinţa. La nivelul localităţilor existau, în anul 1910, 29 de sate care nu

cuprindeau această categorie de populaţie. Valori ridicate ale ponderii altor naţionalităţi s-a

înregistrat în localităţile Vermeş (16,3%), Bungard (15,1%), ambele în comuna Lechinţa, Dipşa

10,2% (comuna Galaţii Bistriţei), Figa 12,5% (suburbie Beclean), Cara 12,3% (comuna

Cojocna). În această categorie mai sunt cuprinse şase persoane de etnie slovacă: patru în

Bonţida şi câte o persoană în Mintiu Gherlii şi localitatea Corvineşti (comuna Matei) şi trei

persoane de naţionalitate sârbă, câte una în localităţile Bonţida, Salatiu(comuna Mintiu Gherlii)

şi Mociu. Cu pondere de 0,08% din populaţia totală erau cuprinse persoane de etnie ucraineană,

armeni, slovaci, ruşi şi sârbi însumând 92 persoane din totalul de 111 057 locuitori

(Recensamânt 2002).

Datele recensământului populaţiei, din anul 1966, pun în evidenţă, faţă de

recensământul anterior analizat, pe teritoriul Câmpiei Someşene, modificări importante în

structura naţională.

Un moment important în modificarea structurii naţionale a populaţiei Câmpiei

Someşene l-a constituit anul 1944 când populaţia germană din compartimentul sud-estic al

câmpiei a scăzut semnificativ. Astfel, în acel an, 98% din populaţia germană (săsească)

cantonată, în principal pe teritoriul comunelor Lechinţa, Galaţii Bistriţei şi Matei s-a repatriat.

Ponderea populaţiei germane a scăzut de la 5,3% în anul 1910, la 0,1% în anul 1966.

Scăderea ponderii populaţiei maghiare, de la 31,1% la 26,1%, poate fi pusă pe seama

repatrierilor din perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial şi caracterului

subiectiv al înregistrărilor statistice din anul 1910, când în cadrul populaţiei cu limba maternă

maghiară, erau incluse şi alte etnii (populaţia evreiască deportată în timpul celui de-al doilea

război mondial, o parte din populaţia).

a

b

Fig. 4. Ponderea populaţiei româneşti, la nivel de comune în anii 1966 (a) şi 2002 (b).

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

194

Ponderea populaţiei româneşti depăşea 90% în anul 1966 (fig. 4), în comunele

Sânmihaiu de Câmpie, Ţaga, şi pe teritoriul aparţinător Câmpiei Someşene al comunelor:

Mintiu Gherlii, Apahida, Miceştii de Câmpie, Teaca şi în suburbiile municipiului Gherla. În

anul 2002, ponderea populaţiei

româneşti a scăzut sub 90% fie

datorită scăderii numărului de

locuitori în centrul comunal

Miceştii de Câmpie şi

suburbiile municipiului

Gherla, fie emigrării etnicilor

germani şi creşterii ponderii

populaţiei rrome, în teritoriul

din Câmpia Someşană, al

comunei Teaca.

Populaţia românească avea în

anul 2002, o pondere

majoritară în 117 aşezări

(83%). Demn de remarcat este

faptul că aceasta are ponderi de

peste 90% în 64 dintre

aşezările Câmpiei Someşene (45,5% din numărul total al aşezărilor).

Populaţia maghiară s-a caracterizat printr-o uşoară creştere relativă în perioada 1966-

2002 de la 26,1% la 26, 5% (fig. 5). La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale s-au

înregistrat scăderi ale ponderii acestei etnii în comunele Sânmărtin, Geaca, Bonţida, Jucu şi

Galaţii Bistriţei, pe fondul scăderii, în ansamblu, a numărului de locuitori şi a natalităţii mai

reduse a acestei etnii.

Din cele 141 de aşezări din Câmpia Someşană, doar în cele 16 localităţi, cu populaţiei

exclusiv românească această etnie nu este reprezentată, iar 22 se caracterizau prin pondere

majoritară a populaţiei de etnie maghiară.

Etnia rromă este singura care a înregistrat o creştere semnificativă în intervalul de timp

analizat. Ea număra în anul 1966, 2443 de persoane, iar la recensământul din anul 2011

efectivul era aproape triplu, 7595 persoane, reprezentând 8% din numărul total de locuitori din

Câmpia Someşană.

Creşterea acestei populaţii nu s-a făcut numai printr-o mai bună identificare a celor

interesaţi, dar şi datorită vitalităţii lor demografice. Fertilitatea femeilor de această

naţionalitate, calculată pe baza recensământului din anul 1992, este de 3,86 copii, pe femeie

(Gheţău, V., 1996).

2. Potențialul turistic

În directă legătură cu structuta etnică si cea confesională a populației din Câmpia

Someșană resursele culturale, cerinţă specifică pentru dezvoltarea turismului cultural, se pot

Fig. 4. Câmpia Someşană. Structura etnică a populaţiei la

recensământul din anul 2002.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

195

grupa în mai multe categorii: bisericile şi mănăstirile, castelele, evenimente periodice şi

episodice – festivaluri, și târguri.

2.1.Bisericile şi monumentele istorice reprezintă obiective turistice de mare interes.

Cea mai veche biserică ortodoxă este Biserica ortodoxă de piatră de la Mănăstirea,

comuna Mica, din secolul XIII. Celelalte biserici ortodoxe, păstrate în peisajul Câmpiei, au fost

construite începând din secolele XVI-XVII. Ele au ca material de construcţie lemnul iar cele

mai multe poartă hramul Sfinţii Arhangheli. La Apatiu (comuna Chiochiş) există o astfel de

biserică, altele fiind amplasate la Strugureni, în aceeaşi comună, la Chesău etc. Biserica din

lemn Sfântu Ioan Gură de Aur din Sic se află pe lista obiectivelor culturale aflate în patrimoniul

naţional.

Tot în patrimoniul naţional se află mănăstirea de la Nicula.Aceasta este un important

centru de pelerinaj din Ardealul de Nord. Aici se află renumita icoană pictată de meşterul Luca

din Iclod, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Iniţial greco-catolică, biserica mănăstirii a

fost edificată între anii 1875 şi 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. Papa Pius al XI-lea a

acordat în anul 1928 bisericii mănăstirii Nicula statutul de sanctuar marian.

Cele mai vechi biserici din Câmpia Someşană aparțin cultului reformat și se află la

Bozieş (comuna Chiochiş), Nireş (comuna Mica) precum şi Biserica reformată - calvină din

Boteni (Mociu) toate construite în secolul XIII.

Biserica reformată din Sic constituie nu doar un lăcaş de cult, ci şi un monument istoric,

datând din 1241. Sub biserica există un tunel care dă pe unul din dealurile din afara localităţii,

tunel ce putea fi folosit în cazul în care era nevoie să fie părăsită în grabă localitatea datorită

unei invazii. Populaţiei maghiare îi aparţin şi bisericile romano catolice apărute mult mai târziu

decât cele reformate, la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX.

Din această perioadă datează Biserica romano – catolică din Mociu datată 1784 şi cea

de la Cătina (1806). Lăcaşurile de cult romano-catolice se găsesc doar în centrele de comună,

fiind în strânsă legătură cu apartenenţa confesională a celor ce conduceau viaţa confesională şi

politică în acele perioade.

Populaţia germană din Câmpia Someşană a aparţinut aproape în exclusivitate cultului

evanghelic. Locaşuri de cult foarte vechi se găsesc în Dealurile Lechinţei la Moruţ, Corvineşti

, Dipşa, Lechinţa, Vermeş etc. Aceste biserici sunt degradate în diverse stadii datorită

abandonului demografic şi statutului lor incert.

2.2 Castelele

Pe teritoriul Câmpiei Someşene se află numeroase castele construite în secolele XVII

–XVIII, unele încă funcţionale ce adăpostesc diferite instituţii (şcoli, grădiniţe) altele aflate în

stadii mai avansate de degradare.

Din această categorie, în patrimoniului naţional sunt incluse două obiective: Castelul

Banffy din Bonţida şi Castelul Kornis din localitatea Mănăstirea, judeţul Cluj.

Castelul Kornis se găseşte pe teritoriul localităţii Mănăstirea, judeţul Cluj şi este înscris

pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor

din România în anul 2004. Clădirea principală a castelului a fost construită de către Kristof

Kereszturi între anii 1573-1593, în stil Renaissance. În cel de al doilea război mondial castelul

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

196

a fost distrus, iar colecţiile sale au dispărut. După 1944 a fost reclădită numai o parte a zidăriei,

iar capela Kornis a fost preluată de biserica ortodoxă.

În localitatea Bonţida se găseşte renumitul Castel Bánffy edificiu construit în anul 1652

de meşterul italian Agostino Serena şi redecorat în anul 1750 în stil baroc, după planurile

arhitectului vienez Joseph Emmanuel Fischer von Erlach.

Castelul Kemény din Jucu de Sus, judeţul Cluj, construit în secolul XIX, este înscris pe

lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din

România în anul 2004.

Castelul Wass din comuna Ţaga, judeţul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice

ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004. El

este construit în stil baroc şi a fost finalizat în anul 1769.

Tot în această categorie se încadrează Castelul Béldy din Geaca, judeţul Cluj înscris,

de asemenea, pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii

si Cultelor din România, din în anul 2004.

2.3.Activitățile umane cu funcție atractivă

Activitățile umane cu funcție atractivă se adaugă obiectivelor turistice materializate în

tere și diversific oferta cultură a unui teritoriu. Din această grupă,specifice Câmpiei

Transivaniei sunt: hramurile si pelerinajele religioase, festivalurile și zilele localităților.

Hramurile si pelerinajele religioase concentrează pentru 1-3 zile un număr mare de

pelerini- turiști veniți din toată țara. La Mănăstirea Nicula din judeţul Cluj, zeci de mii de

pelerini ortodocşi şi greco-catolici se adună aici din toate regiunile ţării, pe 15 august, de

sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. Turismul religios, componentă importantă a

turismului cultural , este cu atât mai amplu cu cât diversitatea etnică și confesională a

populației este mai mare (Cocean, P., 2010, p. 143)

Festivaluri

Electric Castle este primul festival care a mutat muzica electronică şi sunetele live ale

unui concert pe scenele unui castel, Castelul Banffy din localitatea clujeană Bonţida, sit cu

valoare istorică. Festivalul aduce la un loc două lumi cu trasee divergente, şi anume locul

valoros istoric şi cultural lăsat în afara atenţiei maselor şi societatea urbană tânără, care are

puterea unei opinii de masă, justifică rolul cheie al festivalului în percepţia istoriei şi a

contribuţiei sale în promovarea valorilor naţionale. O parte dintre banii din biletele vândute la

festival sunt donaţi de organizatori pentru restaurarea monumentului istoric.Organizatorii

apreciază că în patru zile de festival au participat 120 000 de persoane. Festivalurile angrenate

în turism pot fi o unealtă extrem de eficientă pentru creşterea socio-economică a regiunilor. Ca

urmare a caracteristicilor lor, festivalurile dau naştere la diverse iniţiative comerciale legate de

publicitate, marketing, înregistrare şi producţie de produse audio şi video, diverse tipuri de

servicii, iar aceasta reprezintă o bună bază pentru dezvoltarea promovării turistice a localității,

dar și a micilor afaceri care apar prin schimbarea , chiar daca doar temporară, a profilului socio-

economic al regiunii: spatii de cazare puse la dispozitie de catre localnici, comercializarea

produselor locale etc.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

197

CONCLUZII

Resursele turistice antropice reprezintă obiective turistice potenţiale insuficient

valorificate. Turismul cultural şi religios ar putea fi principalul motor al dezvoltării turismului

în Câmpie în condiţiile în care baza materială ar asigura o susţinere adecvată.

Câmpia Someşană prezintă un potenţial deosebit din punct de vedere al dezvoltării

turismului rural fiind îndeplinite cerinţele definitorii pentru dezvoltarea acestui tip de activitate

turistică: localizare în zona rurală, funcţionalitate rurală bazată pe trăsăturile particulare ale

spaţiului rural (contact cu natura, gospodăria ţărănească, contact cu patrimoniul material al

comunităţii săteşti), tipologie variată, în concordanţă cu condiţiile geografico-fizice şi

condiţiile istorice şi economice în care a evoluat unitatea. Aria de desfăşurare a actului turistic

aparţine în exclusivitate spaţiului rural, în Câmpie existând arii pretabile din acest punct de

vedere. O activitate turistică de acest gen trebuie însă susţinută de căi de comunicaţii adecvate

iar această unitate este deficitară din acest punct de vedere.

BIBLIOGRAFIE

1. Cocean, P., (2010), Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj

Napoca

2. Gheţău, V. (1996), O proiectare condiţionată a populaţiei României pe principalele naţionalităţi

(1992-2025), Bibliotheca Demographica, No.2, Academia Română, Bucureşti

3. Giurgiu Natalia (1972), Populaţia Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul

secolului al XIX-lea, în vol. Populaţie şi societate - studii de geodemografie istorică, Edit. Dacia,

Cluj-Napoca.

4. Meteş, Şt. (1971), Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Contribuţii de

geodemografie istorică, Bucureşti.

5. Pascu, Şt. (1972), Demografia istorică, Populaţie şi Societate, studii de geodemografie istorică,

Edit. Dacia, Cluj-Napoca

6. Pop, Gr. P. (2001), Evoluţia populaţiei României în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Studia

U.B.B., Geographia., XLII, 1-2., Cluj-Napoca.

7. Pop, Gr. P. (2001), Depresiunea Transilvaniei, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.

8. Rotariu, T., (1993), Aspecte demografice în Transilvania, la începutul secolului al XX-lea -

Sociologie Românească, Serie nouă, an IV, nr. 2.

9. Suciu, C. (1967-1968), Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I (A-N), vol. II(O-Z),

Edit. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti.

10. * * * (1987), Geografia României III, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Edit.

Academiei Române, Bucureşti.

11. * * * (1938), Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930, vol. I, Edit.

Institutului Central de Statistică, Bucureşti.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors)

CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016. Section: Social Sciences

ISBN: 978-606-8624-17-4

198

12. * * * (1969), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 15 martie 1966, vol. I, Rezultate generale,

Populaţie, Direcţia Centrală de Statistică, Bucureşti.

13. * * * (1994), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992, Volumul I, Populaţie –

Structura demografică, Comisia Naţională pentru Statistică, Bucureşti.

14. * * * (2004), Recensământul populaţiei şi locuinţelor18 martie2002, Volumul I, Populaţie –

Structura demografică, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti.

15. http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul-ii-populatia-stabila-rezidenta-structura-

etnica-si-confesionala/

16. Raport OMT 2012 http://cf.cdn.unwto.org/sites/all/files/pdf/annual_report_2012.pdf

17. http://politici.weebly.com/turism/natura-si-caracteristicile-turismului-cultural