Tematica Ex Management Sem I

8/16/2019 Tematica Ex Management Sem I

1/45

1

Management

Suport de curs

1


2/45

2

1.5. Funcţiile conducerii (managementului)exploataţiilor agricoleProcesul managerial are, indiferent de ramura de activitate, de

dimensiunile unităţii conduse, de gradul de complexitate al acesteia, unelecaracteristici şi funcţii comune. Desfăşurarea lui începe întotdeauna custabilirea unui obiectiv, apoi se continuă cu stabilirea sarcinilor necesare şise încheie cu realizarea obiectivului.

Prin actul de conducere, o parte a resursei umane (manageriiacţionează asupra celeilalte părţi (conduse în scopul de a o antrena în modorganizat în realizarea obiectivelor propuse. !n acest sens procesul de

conducere reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care managerul prevede, organizează, comandă, coordonează şi controlează personalul dinsubordine în scopul realizării obiectivelor propuse.

"oate aceste acte sunt cunoscute în literatura de specialitate ca funcţiiale managementului şi au fost identificate şi analizate pentru prima oara de#.$a%ol. &ai mult sau mai puţin detaliate, aceste funcţii sunt următoarele'

a Funcţia de previziune-planificare reprezintă proiectarea întrun viitor apropiat sau mai îndepărtat a unor obiectiveeconomice, sociale etc.

b Funcţia de organizare. )e materializează prin ordonarea şistructurarea proceselor de muncă, a formaţiilor,compartimentelor după anumite criterii.

c Funcţia de dispoziţie (comandă). *ste actul concret prin careconducătorul îşi transmite voinţa asupra subordonaţilor pe careîi antrenează în declanşarea şi desfăşurarea proceselor necesare realizării obiectivelor stabilite.

d Funcţia de coordonare. )e concretizează prin acte decomandă succesive desfăşurate în timp care asigură proporţiile, sincronizarea proceselor tehnologice programate.

c Funcţia de control , urmăreşte gradul de materializare în timpa obiectivelor stabilite din punct de vedere cantitativ şicalitativ.

$ără a se deosebi conceptual de alte domenii de activitate, funcţiilemanagementului capătă în agricultură anumite specificităţi de careconducătorul exploataţiei agricole trebuie să ţină seama. +stfel am puteaenumera aici toate caracteristicile agriculturii ca ramură a producţieimateriale şi care atrag în mod nemi locit trăsături specifice şi procesuluimanagerial, uneori deosebit de complex.

2


3/45

3

Procesul managerial sau de conducere este caracterizat, de asemenea, printr o anumită ordine de desfăşurare în timp care comportă trei faze sauetape principale' faza sau etapa previzională în care se stabilesc obiectiveleşi se fundamentează deciziile strategice şi tactice- faza operaţională în care predomină desfăşurarea şi execuţia practică a obiectivelor stabilite- fazafinală sau de evaluare cantitativă şi calitativă a rezultatelor obţinute.

1.5.1. Funcţia de previziune (planificare). oincide, în general, cuetapa previzională. *ste importantă pentru că prin ea se stabilesc obiectivelecare urmează să fie realizate. De corectitudinea cu care s au anticipat acesteobiective va depinde în mare măsură succesul oricărei întreprinderi.

Pentru conducătorul de exploataţie agricolă supusă acţiunii lanumeroşi factori de risc şi incertitudine, previziunea are o importanţădeosebită şi testează cu maximum de exigenţă capacitatea managerială aacestuia. !n condiţiile economiei de piaţă prognoza şi planificareaeconomică la nivelul exploataţiei trebuie să fie precedate de studii demar/eting pentru fiecare produs în parte, accentul pun0ndu se pe tendinţele pe termen lung şi mediu.

*ste necesar să fie cunoscută evoluţia cererii şi a preţurilor, cudeosebire pentru subramurile, sectoarele, culturile perene pentru care se facinvestiţii mari şi nu pot fi schimbate de la un an la altul (toate speciile deanimale, plantaţiile de pomi şi vie, culturile în spaţii prote ate, unele culturiîn regim irigat etc. . *ste necesară, de asemenea, cunoaşterea temeinică a frecvenţei şiamplitudinii factorilor de risc (secetă, inundaţii, îngheţ, boli şi dăunători,supraproducţie pentru preînt0mpinarea sau limitarea influenţei negative aacestora asupra rezultatelor economice a exploataţiei. !n med sintetic funcţiade previziune trebuie să găsească soluţii pentru rezolvarea următoarelor probleme'

- stabilirea obiectivelor, a structurii acestora, precum şi a mi loacelor şi resurselor necesare pentru realizarea lor-

- depistarea cu anticipaţie a problemelor ce potapărea pe parcurs(inclusiv factorii de risc şi elaborarea măsurilor de contracarare a acestora-

- pregătirea de soluţii de reglare a fluxurilor tehnologice în funcţie de apariţia factorilor perturbatori-

- anticipează cu un grad rezonabil de precizie3


4/45

4

rezultatele economice şi financiare aleexploataţiei, căut0nd ca acestea să fie superioarecelor din perioada anterioară.

!n funcţie de orizont, grad de precizie, nivel de detaliere pe obiectiveşi executanţi, funcţia de previziune comportă la r0ndul ei trei faze şi anume'

a Prognoza propriu-zisă. +ceasta stabileşte pe criterii ştiinţificeevoluţia de viitor a exploataţiei agricole sub aspectul obiectivelor,mi loacelor de realizare, eficienţei economice în variantă unică sau cualternative adaptabile în funcţie de factorii con uncturali care pot apărea pe parcurs.

Parametrii tehnici şi economici oferiţi de prognoză se caracterizează printr o precizie relativă şi un nivel mai redus de detaliere, dar ea trebuie săasigure în orice condiţii o evoluţie pozitivă a exploataţiei.

Prognoza poate avea un orizont de timp mai scurt sau mai lung înfuncţie de care sunt cunoscute trei variante'

- pe termen scurt, pentru perioade mai mici de cinci ani-- pe termen mediu între cinci şi zece ani-- de lungă durată, pentru perioade mai mari de zece ani.

b Planificarea. )e caracterizează printr un nivel de precizie şidetaliere superior prognozei, planul anual constituind, în acelaşi timp, şi baza de calcul a bugetului de venituri şi cheltuieli a exploataţiei.

Planificarea pentru perioade mai lungi de un an are caracteristiciasemănătoare prognozei. în practică se cunosc planificări pentru perioade detrei, cinci şi chiar şapte ani la nivel macroeconomic sau naţional, dar acesteasunt în afara sferei funcţiilor manageriale propriu zise.

Planificarea anuală este aceea de bază şi ea comportă parcurgerea unor etape obligatorii, după cum urmează'

inventarierea oportunităţilor în funcţie de ansamblul factorilor exogeni precum şi a propriilor posibilităţi şi competenţe-

stabilirea obiectivelor' resurse, tehnologii, rezultate, inclusiv subformă valorică şi determinarea, în final, a indicatorilor de rentabilitate-

întocmirea unor planuri a utătoare (parte integrantă a planului pe

ansamblul exploataţiei privind aprovizionarea tehnico materială, asigurareacu forţa de muncă, resursele financiare etc.Dintre planurile de management întocmite pentru perioade diferite, cel

anual are caracter obligatoriu la nivelul exploataţiei care funcţionează pe principiul întreprinderii. ele pentru perioade mai lungi trebuie să fiesuficient de flexibile pentru a putea fi a ustate în funcţie de condiţiileconcrete ale fiecărui an.

4


5/45

5

u ocazia întocmirii planului de management pot apărea anumitedificultăţi generate de' insuficienta cunoaştere a realităţii prezente sau atendinţelor în viitor, evaluarea necorespunzătoare a premiselor, încredereexcesivă în experienţă, lacune în sistemul informaţional etc. a şi în cazulactului managerial propriu zis, aceste deficienţe se înlătură în mare parte prin capacitatea conducătorului de a evalua întreg ansamblul de factori înlimitele unor erori minime.

c Programarea. onstă în decuparea obiectivelor de plan (a celor anuale, mai ales pentru perioade mai scurte de obicei trimestru, lună,decadă.

Programele conţin un număr mai redus de indicatori economici, dar sunt foarte detaliate în privinţa proceselor tehnologice, aprovizionăriitehnice, materiale etc.

$iind întocmite pentru perioade scurte, programele trebuie să secaracterizeze prin claritate, realism şi o mar ă minimă de erori de evaluare,în agricultură acestea poartă amprenta specificului acesteia în funcţie de profil, zonă, gradul de asigurare a resurselor, modalităţile de valorificare a producţiei etc.

1.5.2. Funcţia de organizare. *ste un ansamblu de acţiuni prinintermediul cărora se asigură funcţionarea sistemului exploataţiei agricole şimenţinerea stabilităţii acestuia. !n timp ce prin conducere înţelegemdiri area şi conducerea sistemului exploataţiei agricole, prin organizare serezolvă starea acestuia, între cele două funcţii exist0nd o str0nsăinterdependenţă.

Prin organizare se asigură funcţionarea principiului diviziunii munciicu stabilirea sarcinilor şi atribuţiilor ce revin formaţiilor de muncă sau persoanelor de pe anumite trepte de conducere sau de execuţie.

După durata şi caracterul diferitelor componente ale organizării,aceasta are o latură statică şi alta dinamică.

1atura statică are elemente comune cu funcţia de planificare. Prin ease realizează structura organizatorică a întreprinderii, regulamentele,sarcinile ce revin fiecărui compartiment, persoană, formaţie. $ac obiectulorganizării'

conducerea' organigrame, norme de structură şi de personal,sistemul informaţional, regulamente, norme de muncă-

producţie' ramuri şi subramuri, relaţii de cooperare, restricţiieconomico financiare, norme de calitate-

serviciile' reparaţii şi întreţinere utila e, aprovizionare, valorificare,depozitare-

5


6/45

6

compartimente şi fluxuri de prelucrare industrială etc.1atura sau partea dinamică a organizării asigură îndeplinirea în timp aserviciilor conform programelor dinainte stabilite. *a se caracterizează prindinamism şi adaptare la condiţiile concrete ale fiecărei perioade de timp(lună, decadă, zi .

Prin rolul şi importanţa pe care le are în realizarea obiectivelor exploataţiei, funcţia de organizare este aceea care testează în modul cel maiconvingător capacitatea managerială a oricărui conducător de exploataţieagricolă.

1.5.3. Funcţia de dispoziţie. *ste cunoscută şi sub denumirea de

funcţie de comandă. Potrivit acestei funcţii conducătorul dispune de punereaîn aplicare a deciziilor de orice natură concepute în vederea realizăriiobiectivelor propuse. *a reprezintă puterea de a impune persoanelor dinsubordine o anumită stare sau acţiune în scopul antrenărilor la executareaatribuţiilor care le revin potrivit structurii organizatorice a unităţii.

onţinutul acestei funcţii exprimă, în mod concret şi specific, ceea ceau de executat un grup de oameni, o persoană, cu ce mi loace, la ce termene,în ce condiţii. !n exercitarea funcţiei de comandă un rol foarte importantrevine motivării deciziilor. Deciziile corect fundamentate asigură garanţiasuccesului, pe c0nd comenzile care exprimă decizii eronate inspirăneîncredere.

omportamentul, limba ul, tonalitatea, recunoaşterea saunerecunoaşterea meritelor colaboratorilor şi subalternilor creează stări despirit şi reacţii adecvate care influenţează în mare măsură calitatea prestaţiei persoanei sau persoanelor respective.

onţinutul şi forma dispoziţiei sunt diferite în funcţie de nivelulierarhic. 1a treptele superioare ale conducerii, dispoziţiile se dau sub formaunor linii de principiu, deriv0nd din sarcinile de ansamblu ale unităţii. 1anivelurile inferioare dispoziţiile cuprind elemente de detaliu' acţiuni concrete, mi loace, cantităţi, persoane, termene.

După #. $a%ol, unul din fondatorii şcolii moderne de management,conducătorii trebuie să posede, pe l0ngă cunoştinţe temeinice în domeniu şio serie de calităţi personale care influenţează funcţia de dispoziţie, printrecare' inteligenţă şi forţă intelectuală, voinţă, chibzuinţă, hotăr0re, perseverenţă, la nevoie cura şi îndrăzneală, de asemenea să aibă simţuldatoriei şi gri a interesului general

1.5.4. Funcţia de coordonare. onstă dintr un ansamblu de procese prin care se sincronizează deciziile şi acţiunile unei unităţi economice întrun cadru organizatoric dat.6


7/45

7

Prin ea se asigură diri area resurselor în cantităţile necesare la timpuloportun şi de o calitate corespunzătoare în scopul atingerii obiectivelor prestabilite.

Percepem coordonarea ca un proces continuu prin care se realizeazăconcomitent anumite stări, activităţi, raporturi între diferitele elemente alesistemului exploataţiei. ele mai importante dintre acestea sunt următoarele'

- ordonarea adică punerea împreună a unor elemente în aşa felînc0t să fie asigurată funcţionalitatea-

- organizarea raporturilor între oameni, între oameni şi diferiteactivităţi sau între activităţi-

- proporţionalitatea, stabileşte raporturile necesare între diferiteleelemente materiale şi umane ale sistemului, realiz0ndu se astfel corelaţianecesară între scop şi obiective, precum şi un anumit echilibru-

- ritmicitatea, adică desfăşurarea proporţională în timp a unei activităţitehnice sau economice-

- colaborarea, care presupune asigurarea unor raporturi principialeîntre participanţii la o anumită acţiune-

- coeziunea reflectă consecinţa benefică a unei colaborări principiale bazate pe încredere, respect, a utor reciproc prioritate absolută activităţilor care converg spre realizarea scopului propus.

)uccesul conducătorului în exercitarea funcţiei de coordonare depinde,

potrivit teoreticienilor managementului, de respectarea unor reguli de bază' conducătorul trebuie să şi precizeze mai înt0i lui însuşi ce anumevrea să comunice-

cunoaşterea celor cărora se adresează- întreţinerea unei atmosfere favorabile comunicării şi colaborării- exprimarea clară a ideilor, cu convingerea că interlocutorii au înţeles

şi că sunt interesaţi de cele comunicate- formarea unui sistem de comunicare caracterizat printr o exprimare

simplă, concisă, într un timp scurt. 2 bună coordonare este dependentă înmare măsură de cunoaşterea temeinică şi stăp0nirea de către conducător afiinţei umane.

Parte integrantă, continuare a coordonării, este antrenarea carecuprinde ansamblul proceselor de muncă prin care personalul întreprinderiieste determinat să acţioneze pentru realizarea obiectivelor propuse.

2 antrenare eficace presupune ca procesul motivării personalului săîndeplinească mai multe condiţii'

să fie complex, adică să utilizeze at0t stimulentele materiale, c0t şicele morale-

7


8/45

8

să fie diferenţiat în funcţie de caracteristicile fiecărei persoane- să fie gradual, adică satisfacerea nevoilor personalului să fie făcută proporţional cu aportul său.

alitatea antrenării este importantă întruc0t condiţionează într omăsură decisivă concretizarea eficientă a funcţiilor situate în amonte.

$uncţia de coordonare antrenare are în agricultură unele caracteristiciaparte datorate at0t specificului ramurii de activitate, c0t şi tipului şidimensiunii exploataţiei. )tructura completă a acesteia, ca de altfel şi acelorlalte funcţii manageriale se regăseşte în marile exploataţii agricole dindomeniul public sau privat.

!n cazul exploataţiilor familiale sau al gospodăriilor ţărăneşti unele dinaceste funcţii lipsesc, sunt prezente sub formă rudimentară sau vizează osingură persoană şi, eventual, membrii familiei.

1.5.5. Funcţia de control. 3eprezintă ansamblul acţiunilor care au cascop verificarea realizării efective a obiectivelor din punct de vederecantitativ, calitativ, al termenelor, al respectării unor norme' tehnologice, uridice, de protecţia mediului, de conduită, morale etc.

!n mod concret, exercitarea funcţiei de control presupune parcurgereaurmătoarelor etape'

- evaluarea rezultatelor şi compararea acestora cu standardele-- identificarea perturbaţiilor şi a cauzelor care le au produs-- luarea măsurilor de corecţie, a abaterilor înregistrate.*xercitarea controlului ca funcţie managerială permite cunoaşterea

stării reale a exploataţiei şi diri area eficientă a întregii activităţi. Princontrol se realizează'

- legătura între pregătirea şi realizarea diferitelor activităţi- soluţionarea operativă a unor probleme- facilitarea exercitării altor funcţii ale conducerii' previziune,

organizare, coordonare- asigură respectarea şi apărarea intereselor unităţii permite verificarea

pe fluxul tehnologic a influenţei diferiţilor factori şi luarea măsurilor decorecţie şi prevenire a unor factori perturbatori-

- informează în permanenţă asupra stadiului şi modului deîndeplinire a deciziilor, permiţ0nd intervenţii operative şieficiente-

- asigură creşterea răspunderii colective şi individuale.a) Caracteristici, cerinţe şi condiţii pentru exercitarea funcţiei de

control. *ficacitatea controlului presupune ca acesta să întrunească o seriede caracteristici, printre care'8


9/45

9

relevanţă, adică adaptarea la specificul locului de muncă şi aactivităţilor pe care le desfăşoară personalul controlat- flexibilitate care înseamnă adaptarea la schimbările care pot interveni

de la o perioadă la alta- concentrare asupra unor aspecte critice şi puncte strategice cheie- durată redusă şi viteză mare de raportare care să permită identificarea

rapidă a unor eventuale perturbaţii şi adoptarea unor măsuri prompte deredresare-

simplitate şi claritate- cost rezonabil controlul nu trebuie să fie mai costisitor dec0t

efectele măsurilor luate ca urmare a efectuării acestuia- caracter permanent pe toate nivelurile, fazele proceselor tehnologice

în timp şi spaţiu- imparţial, corect, obiectiv, principial, educativ, sistematic,

constructiv- existenţa unui plan prestabilit, a unor criterii de evaluare, a unor

puncte alese după anumite reguli- utilizarea unui sistem informaţional şi a unor tehnici de prelucrare

rapidă a datelor.) !ipologia controlului. *xistă în literatura de specialitate o detaliere

amănunţită a tipologiei controlului structurată după anumite criteriiuniversal valabile. a şi în cazul celorlalte funcţii ale conducerii însă, ea seregăseşte în formă mai mult sau mai puţin complexă.

Principalele tipuri de control în funcţie de unele criterii de clasificaresunt următoarele'

după momentul efectuării' preliminar, concomitent, posterior- după poziţia conducătorului faţă de actul de control în procesul

managerial' direct, indirect, autocontrol, de conformitate- după reguli orientat spre depistarea factorilor perturbatori' de pilota ,

adaptiv- după natura şi obiectivele urmărite' tehnic, economic, financiar,

vizual, de calitate, legislativ-

proiectarea sistemelor de control tehnic astfel concepută înc0t să fieaplicabilă nu numai sistemului de producţie în funcţiune, dar şi să permită prognozarea evoluţiei viitoare a acestuia.

9


10/45

10

1.6. Profesionalizarea activităţii manageriale în agricultură1.6.1. Managementul ca profesie. Potrivit definiţiilor date anterior

managementul este ştiinţa tehnicilor de conducere şi gestiune aîntreprinderii şi, în acelaşi timp, o disciplină economică raţională şisistematică. *ste, de asemenea, o disciplină economică de sinteză careutilizează o serie de concepte, categorii şi tehnici de la alte discipline ca'economia politică, organizarea, mar/etingul, aprovizionarea, contabilitatea.

!n agricultură managementul ca obiect de studiu este concentrat cu predilecţie pe economia şi gestiunea întreprinderii agricole, cu rol important

în producţia agricolă. $enomenul se explică într o încercare de a asimilaconceptele şi principiile managementului în general la cazul special alagriculturii. Desigur, există în actul conducerii principii şi concepteuniversal valabile indiferent de forma organizatorică, tipul de proprietatesau dimensiunea exploataţiei.

)e afirmă în mod curent că profesia de manager este relativ nouă, eanedepăşind 45 de ani, negli 0ndu se faptul că în cazul îndeletnicirii cu ovechime de mii de ani, esenţială pentru existenţa şi supravieţuirea omului,trebuie să fi existat şi conducători, chiar şcoli de conducători înzestraţi cutoate atribuţiile respective.

!n istoria agriculturii rom0neşti, savantul agronom 6on 6onescu de la7rad s a făcut cunoscut poate în primul r0nd ca un desăv0rşit manager deexploataţie agricolă încă de acum mai bine de 845 de ani. 9.9aroflid, mare proprietar şi conducător de moşii, scria pentru începutul secolului :: căadministraţiile moşiilor mari erau pepiniere de personal calificat şi instruit

pentru scopul agricol de atunci... u mult înainte ca "a%lor, $ord sau $a%olsă şi fi formulat celebrele teze manageriale, logofeţii, arendaşii, marii proprietari ; administratori de imense exploataţii agricole aplicau în practică un management raţional cu rezultate deloc negli abile.

Perioada agriculturii socialiste s a caracterizat printr un managementadaptat unor exploataţii sau complexe de creştere a animalelor de mari şifoarte mari dimensiuni.

Deşi alegerea managerilor se făceadupă dosar (D.Davidescu,


11/45

11

onceptul modern al profesiei de manager, exprimat în mod maiexplicit, nu se deosebeşte prea mult de ansamblul calităţilor de care trebuiasă dea dovadă un vechi administrator de moşie.

Potrivit actualelor concepţii menirea profesiei de manager este aceeade a diri a un sistem spre un scop productiv într un sistem de relaţiicomplexe între oameni, mi loace materiale şi mediul ambiant. a oricemeserie, profesia de manager conducător se poate învăţa pe baza unor regulişi principii care pot fi verificate şi cuantificate' cunoaşterea realităţii, previziunea clară a obiectivelor şi a itinerariului de urmat, luarea înconsiderare a unor consecinţe imprevizibile prezente sau viitoare, sesizareaşi rezolvarea contradicţiilor, repartizarea oamenilor în raport cu competenţaşi capacitatea.

)e apreciază că profesia de manager reclamă în afara unei temeinice pregătiri tehnice de specialitate cunoştinţe solide în domeniul economiei,legislaţiei, sociologiei şi chiar a psihologiei. De asemenea, se consideră că pregătirea teoretică nu este suficientă şi că în formarea unui bun conducător de exploataţie, un stagiu de practică este absolut necesar.

3ecrutarea conducătorilor de exploataţii agricole tip întreprindere seface practic exclusiv dintre absolvenţii cu studii universitare de profil la care pregătirea teoretică este preponderentă. După un stagiu într o unitateagricolă pe treptele inferioare ale structurii organizatorice aceştia potdepune oferte pentru a fi selectaţi ca manageri pe baza unor criterii şiindicatori de referinţă ai rezultatelor obţinute în perioada trecută.

7aza uridică pentru ocuparea unui post de manager general oconstituie 1egea nr.==>8??@, potrivit căreia o persoană uridică cedesfăşoară o activitate economică în calitate de proprietar încredinţează unuimanager prin intermediul unuicontract de management organizarea,conducerea şi gestionarea activităţii sale pe baza unor obiective şi criterii de performanţă cuantificabile, în schimbul unei plăţi.

Conţinutul contractului de management# obiectul contractului şi durata- drepturile şi obligaţiile proprietarului (în speţă persoană uridică -

drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile managerului- obiective, indicatori de referinţă, criterii de performanţă- din partea managerului' garanţii, loialitate, confidenţialitate- răspunderea părţilor.

Durata contractului este de patru ani, dar dacă părţile si au îndeplinitclauzele prevăzute, acesta poate fi prelungit.

11


12/45

12

ontactul de management poate expira înainte de împlinirea a patruani în anumite condiţii şi anume' una din părţi renunţă din cauză că cealaltă parte nu şi a îndeplinitobligaţiile' punerea sub interdicţie udecătorească- falimentul sau insolvabilitatea.

1.6.2. erfecţionarea preg!tirii profesionale a managerilor. Procesultehnologic, schimbările în structura şi tipologia exploataţiilor, sistemuleconomic, continua perfecţionare a metodelor de gestiune bazată tot maimult pe tehnica modernă de calcul impune managerului un proces continuu

de învăţare, de perfecţionare.3aportate la domeniul agriculturii conţinutul şi formele de perfecţionare a conducătorilor de exploataţii agricole au în vedere'

un proces continuu de autoinstruire prin consultarea literaturii despecialitate în toate laturile interesate' tehnic, economic,comercial, social, etc. colaborarea şi lucrul în echipe de conducători cu multă experienţă- schimburi de experienţă cu alte unităţi similare din ţară şi dinstrăinătate- participarea la cursuri, instructa e sau alte forme de perfecţionare.

$ormele organizate de pregătire managerială au evoluat şi ele. !nultimul timp, alături de forma clasică în care rolul principal revine cadruluididactic, au apărut şi metode interactive, în care cadrul didactic are doar rolul de coordonator, rolul principal revenind cursanţilor (discuţii, studii decaz similare, soluţionarea de dosare, probleme de management, rotaţia posturilor saumetode mixte în care sunt incluse mese rotunde, teste, vizitede studiu, referate comentate, etc.

a o consecinţă apare şi necesitatea deevaluare a managerilor, caremăsoară potenţialul profesional al acestora pe o listă de criterii ca'

- stabilirea ustă a abaterilor şi capacitatea de a efectua corecţiilenecesare-

- măsuri de diminuare a riscurilor de tot felul.*valuarea poate fi şi ea rezultatul unei autoevaluări sau a unei evaluări

făcute de o persoană sau instituţie autorizată2 evaluare corectă a conducătorilor constituie o garanţie a eficienţei

actului managerial la nivelul exploataţiei agricole. $nstituţii de formare şi perfecţionare managerială. +bolirea regimului

politic totalitar a atras după sine necesitatea revizuirii vechiului concept demanagement caracterizat printr o serie de trăsături ca' apartenenţa12


13/45

13

managementului la Partidul omunist, acordarea de prioritate factorului politic at0t în pregătirea managerială c0t şi la selectarea şi numireamanagerilor.

3enunţarea la astfel de principii , în economia de piaţă, formareamanagerială trebuie să aibă la bază în primul r0nd competenţa profesionalăatestată de o instituţie sau organism abilitat în domeniu. !n consecinţă auluat fiinţă instituţii şi forme noi de formare şi perfecţionare managerială'

• $nstitutul %om&n de 'anagement $%' , a luat fiinţă în 8??5, av0ndca obiectiv principal formarea profesională a cadrelor de decizie ladiferite niveluri, inclusiv prin asimilarea celor mai noi tehnici şimetode de conducere. 63& este structurat pe două direcţii'

8. Centrul de perfecţionare al Cadrelor şi Consultanţă "n 'anagement ( * 2& -


14/45

14

manager sau de conducător agricol este de cele mai multe ori ereditară. "otaşa şi exploataţia nu este rezultatul unor studii de optimizare a mărimiistructurii, dotării, ci este de fapt o moştenire, un dat.

"ransformarea gospodăriei ţărăneşti într o fermă de producţie agricolăcare să răspundă acestei definiţii poate dura foarte mult timp (chiar generaţii sau mai degrabă dispare, aşa cum s a înt0mplat, de altfel, în toateţările cu agricultură avansată. u toate acestea, gospodăria ţărănească, încontinuă schimbare structurală, nu poate răm0ne în afara preocupărilor specialiştilor, căci ea reprezintă peste trei pătrimi din resursa funciară şicirca două treimi din producţia agricolă a 3om0niei.

2.2.2. #aracteristicile agriculturii ca activitate economic! produc!toare de $unuri materiale vitale pentru specia uman!. Becesitatea absolută ar fi prima caracteristică şi în acelaşi timp primafuncţie a agriculturii întruc0t producerea hranei condiţionează existenţa şi perpetuarea speciei din topul piramidei troficeomul .

După natura şi consecinţele lor asupra economiei în general şi asupralumii rurale în special, caracteristicile agriculturii pot fi grupate în treicategorii' tehnice şi tehnologice, economice şi sociale, ultimele douăcategorii fiind în cea mai mare parte consecinţe ale primei categorii.

Precizăm, de asemenea, că în cele ce urmează avem în vedere doar caracteristicile agriculturii sectorului primar, respectiv cultura plantelor şicreşterea animalelor.

a aracteristici tehnice şi tehnologice. • Păm&ntul ca suport şi mediu te+nologic . Pentru agricultură păm0ntul cu deosebire stratul superficial ; solul constituieînsuşi mediul tehnologic, fiind depozitarul unor substanţe propriisau introduse artificial (substanţe fertilizante, apă, aer care intrăîn constituţia produselor fabricate sau a ută la formarea lor.

• intetizează materia organică consuma ilă de către om.$olosind elementele minerale din sol ; rezerve naturale sauadăugate apa, energia luminoasă şi calorică din atmosferă produce materie organică sub diferite forme, asimilabilă saufolosibilă de către om. +ceastă proprietate este exclusivă şi deci premisă a existenţei speciei umane.

• Componentă artificială a ecosistemului terestru. +griculturaconstruieşte agroecosisteme ancorate în mediul natural pe careare voie să l exploateze p0nă la nivelul la care acesta nu estedegradat.

14


15/45

15

• Participarea organismelor vii, plante şi animale la procesele de producţie. *le pot fi în stare naturală ; spontană sau rezultatulunui lung şir de ameliorări care le au multiplicat de multe oricapacitatea de sinteză a materiei organice. De asemeneaseminţele speciilor de plante şi produşii animali participă lareproducţie permiţ0nd dezvoltarea autonomă.

• Procese te+nologice complexe - iote+nologii cu durate îngeneral lungi şi adaptate cerinţelor şi ciclurilor biologice alespeciilor vegetale sau animale respective.

• *econcordanţă "ntre timpul te+nologic şi timpul de muncă

(intervenţie . iclul biologic al plantelor şi animalelor impuneîntreruperi mai lungi sau mai scurte ale intervenţiei umane.+ceastă caracteristică generează unul din cele mai nefavorabilefenomene sezonalitatea care afectează într o mare măsurăfolosirea completă, uniformă în timpul anului a tuturor echipamentelor de lucru inclusiv a forţei de muncă.

• istri uţia neuniformă "n spaţiu şi timp aleatoare avolumului sau intensităţii resurselor naturale . $ertilitatea diferităa solului dar mai cu seamă variaţiile climatice pe termen maiscurt sau mai lung influenţează productivitatea solului sau aanimalelor, la aceleaşi cantităţi sau volum de resurse alocate.

• ispersia spaţială . 1a nivel planetar, agricultura se practică pe otreime din suprafaţa uscatului, iar 88C respectiv 8, miliardehectare se cultivă ca arabil. !n 3om0nia fondul funciar agricolreprezintă peste =


16/45

16

pe măsura intensificării şi modernizării producţiei investiţiile înechipamente, construcţii, amena ări funciare cresc în modconsiderabil iar folosirea necorespunzătoare a acestora creşte înmod neeconomic volumul investiţiei pe unitatea de produs.

• Fluxuri de c+eltuieli pe termen lung "n sc+im ul unor veniturio ţinute o singură dată . !ntruc0t producţia se formează printr un proces biotehnologic sunt necesare avansuri de cheltuieli pe toatădurata acestuia (de la c0teva luni, la aproape un an iar recuperarea acestora se face o singură dată, la recoltă, la sf0rşitul perioadei de îngrăşare, la tuns, etc.

• ificultăţi "n calculul costurilor pe unitatea de produs . 2bţinereamai multor produse, mai ales în ramura creşterii animalelor (lapte, carne, l0nă face imposibilă evaluarea costului fiecărui produs în parte întruc0t nu se pot evidenţia separat cheltuielile.!n aceste cazuri se calculează costul doar la produsul considerat principal (lapte, l0nă deduc0ndu se din costuri valoareacelorlalte produse considerate secundare.

• Cererea inelastică de produse alimentare "n raport cu venitul ca şi insolva ilitatea cererii de su zistenţă de către populaţia cuvenituri mici ma oritară creează adesea dificultăţi îndesfacerea produselor.

• /eniturile "n agricultură sunt mai mici dec&t "n alte ramurieconomice. De regulă agricultorii nu au controlul preţurilor nicila propriile produse şi nici asupra imputurilor în condiţiile încare acestea din urmă se cumpără într un volum din ce în ce maimare.

• utoaprovizionarea cu unele resurse. 1iteratura de specialitatemenţionează aici în primul r0nd seminţele, laptele folosit înalimentaţia animală, gunoiul de gra d şi mai puţin forţa demuncă, ultima fiind totuşi cea mai importantă.

• Costuri suplimentare cu producţia secundară . "ehnologiaoricărei culturi începe cu eliberarea terenului de producţiasecundară sau de resturi vegetale igienizarea c0mpului fie căacestea se folosesc sau nu. ostul ridicat al acestor operaţiiobligă agricultorul la practici controversate precum ardereamiriştilor şi altele. !n ramura creşterii animalelor eliminareade ecţiilor şi dezactivarea lor ca agenţi poluanţi este una din celemai costisitoare verigi tehnologice, inclusiv prin investiţii carenu se recuperează prin utilizarea acestora ca îngrăşăm0nt.

16


17/45

17

• Costuri mari cu transporturile . Dispersia activităţilor pe ariiîntinse, care impun concentrarea (stocarea punctuală definitivăsau provizorie producţiei în anumite puncte cu distanţe detransport uneori apreciabile, densitatea specifică redusă a produselor generează cheltuieli de transport cu pondere mare încosturile de producţie.

• Costuri mai mari cu stocarea şi distri uţia. Produsele agricoleat0t cele vegetale (cu excepţia cerealelor şi a c0torva produse cuun conţinut redus în apă sunt cunoscute prin perisabilitate şiimposibilitatea păstrării lor (laptele . )paţiile de depozitare

trebuie să fie spaţioase, de volum mare, dotate cu instalaţii declimatizare, sortare, uscare, uneori refrigerare etc. !n funcţie detipul exploataţiei, aceste cheltuieli fie că se consumă la nivelulfermei sau sunt preluate de distribuitori sau procesatori afecteazăîn final veniturile producătorului primar.

• Costuri mari cu ec+ipamentele de lucru. Dispersia şi distanţelemari de locul de muncă, lucrul prin deplasare la c0mp deschis, peteren neamena at pentru transport, cauzează uzură fizicăaccentuată, deci cheltuieli suplimentare de întreţinere şiexploatare şi de asemenea, durate de viaţă scurtă pentru maşini şiunelte. Pe de altă parte necesitatea de a efectua ma oritatea

lucrărilor în perioade optime scurte (uneori de c0teva zile ducela supradotare şi deci la costuri investiţionale suplimentare.• Păm&ntul ca mi0loc de producţie şi o iect al muncii. *conomia politică de tip marxist percepe fondul funciar ca o resursăcomplexă care se regăseşte în structura categoriilor economice îndouă ipostaze, mi loc de producţie, asimilat deci, capitalului fixşi ca obiect al muncii, respectiv capital variabil. Dimpotrivă înteoriile economice şi în economiile moderne păm0ntul esteasimilat ca un bun de capital supus legilor pieţei, are valoare, poate fi v0ndut sau cumpărat, iar contribuţia sa la formarea producţiei se regăseşte în rentă sau arendă.

• ocietatea agrară este "ncă ma0oritar ţărănească . Populaţia în posesia căreia se află păm0ntul şi care practică agriculturaaparţine unei categorii socio profesionale aparte, lumii ruraledeţinătoare a unui patrimoniu cultural unic şi cu totul deosebit desocietatea urbană. &icşorarea diferenţelor dintre lumea rurală şicea urbană afectează mai mult partea economică materială şi mai puţin cea spirituală.

17


18/45

18

!.". Funcţiile# rolul $i locul agriculturii în economia naţionalăa ramură de activitate producătoare de bunuri materiale, agricultura

îndeplineşte în cadrul ansamblului economiei naţionale e serie de funcţiiunele comune oricărei alte activităţi lucrative, altele caracteristice ramurii.

)pecificitatea resurselor şi tehnologiilor folosite, natura produselor obţinute conferă agriculturii un anumit rol şi loc în structura economică şisocială la nivel naţional. ele mai importante din aceste funcţii sunturmătoarele'

• Funcţia alimentară respectiv obţinerea produselor alimentare prin utilizarea resurselor naturale, prin tehnologii şi mi loace

specifice.• Furnizor de materii prime nealimentare pentru numeroasesubramuri ale industriei uşoare şi energetice.

• $mportant partener de piaţă at0t ca solicitant al produselor industriale de amonte şi servicii c0t şi ca ofertant de materie primă pentru industria de aval sau produse destinate direct pieţei.

• egment important "n structura ocupaţională a forţei demuncă dar şi resursă de forţă de muncă pentru activităţineagricole.

• Potenţial participant la comerţul internaţional şi sursă dedevize.

• Factor de acumulare şi de creştere economică.• usţinerea dezvoltării altor ramuri neagricole prin transfer de

venit.• %ol important "n protecţia mediului "ncon0urător.• 1cupant al spaţiului fizic . )uprafaţa spaţiului rural reprezintă

E?C din suprafaţa ţării, iar populaţia rurală 4C din total.• 2ăranul reprezintă principala sursă genetică şi cea mai de

calitate a poporului rom0n.2.3.1. Funcţia alimentar!. 1iteratura de specialitate, cu deosebire cea

didactică concepe ca principală funcţie a agriculturii, producerea hranei,respectiv a mi loacelor de subzistenţă fiziologică necesare speciei umane.Datorită importanţei alimentelor în viaţa oamenilor şi a monopoluluiagriculturii, ca producător de hrană, această funcţie este adesea percepută caun fel de sarcină, de datorie a producătorului agricol primar care trebuie săasigure cel puţin hrana comunităţii statale din care face parte, ba chiar şi de

18


19/45

19

aiurea, în numele securităţii alimentare adică a dreptului fiecărui individ dea m0nca


20/45

20

!n ce priveşte agricultorul, acesta trebuie susţinut legislativinstituţional material pentru a produce hrană în condiţii de competitivitatenu numai cu produsele altor agricultori dar şi cu veniturile celorlaltecategorii socio profesionale din ţară şi din afara ei.

1a nivel planetar securitatea este considerată ca una din problemeleglobale astfel că de problemele alimentaţiei se ocupă organisme la acelaşinivel, 2BF, $+2 şi în mod particular guvernele tuturor statelor. 1a modulcel mai general asigurarea hranei pentru întreaga populaţie este dependentăde capacitatea agriculturii de a produce suficiente alimente cantitativ şisortimental, iar în timp de evoluţia sau trendul celor două componente,demografia şi producţia alimentară.

!n ce priveşte creşterea demografică, o lungă perioadă de timp aexistat temerea că populaţia terrei creşte într un ritm superior celui al producţiei alimentare. "emerea se baza mai cu seamă pe ritmul de creştereal populaţiei din ţările lumii a treia cu mult mai mare dec0t al producţieiagricole. !n ultimele decenii ale secolului :: evoluţia demografică a fostmult mai lentă dec0t în perioada precedentă. Dacă în perioada 8?45


21/45

21

de teren care ar putea fi luate în cultură. +celeaşi studii precizează însă că punerea în valoare a acestora este at0t de costisitoare înc0t e preferabil să seinvestească în tehnologii performante care să crească productivitateaterenurilor luate de a în cultură.

3radul de satisfacere al cerinţelor de +rană la nivel mondial. Aolumulglobal al cererii de produse agroalimentare este determinat în modul cel maisimplu prin înmulţirea numărului locuitorilor cu o anumită raţie alimentarăexprimată în unităţi energetice şi proteice. )pecialiştii în nutriţie umanăconsideră în prezent un minim de @ de origine animală.

Pe această bază se fac anual numeroase calcule şi clasificări sofisticatela nivel planetar, regional, în funcţie de tipul de dietă, de sistemul economic,de productivitatea şi structura ecosistemelor cultivate. )e întocmesc programe şi planuri anuale (P6& ; Plan 6ndicativ &ondial se organizeazăînt0lniri la nivel înalt, conferinţe ale lubului de la 3oma.

1iteratura în domeniu (studii, anchete, statistici este deosebit de bogată, iar principalul actor este 2rganizaţia Baţiunilor Fnite pentru+limentaţie şi +gricultură $+2, cu sediul la 3oma. Fnele din rezultateleacestor studii precum şi o serie de date statistice privind starea, evoluţia şitendinţele în cunoscuta formulareecuritatea alimentară, pro lemă glo alăa omenirii sunt prezentate în tabelul


22/45

22

porumb ......................... 85@E@ I fructe .................. 8. ?@ I floarea soarelui ............ 8.


23/45

23

utosatisfacţia şi securitatea alimentară "n %om&nia . ele douănoţiuni nu sunt identice. !n primul caz este vorba de capacitatea reală aagriculturii de a asigura în volum şi structură cerinţele de hrană la nivelnaţional şi se măsoară prin volumul şi structura producţiei potenţiale şiobţinute efectiv.

"abel


24/45

24

de mediatizate nu împiedică ţările cu economii puternice să şi prote eze producţia agricolă şi pe agricultori inclusiv prin subvenţii puternice, înnumele aceluiaşi liberalism.

3om0nia este sufocată de importuri prin care se ast0mpără foameaconsumatorului de r0nd şi sărac şi se îmbogăţeşte o minoritate de oameni deafaceri din sectoarele secundar şi terţiar. !n ce priveşte consumulagroalimentar exprimat în unităţi energetice, 3om0nia este mult maiaproape ca poziţie de ţările dezvoltate (cu peste @.555 /cal>pers>zi faţă delimita minimă admisă de


25/45

25

Bu putem compara 3om0nia cu Polonia la consumul de cartofi (unde p0inea la masă este o raritate şi nici cu 9ermania la bere. onsumuldeosebit de mare în 3om0nia la produse cerealiere, panificabile în special,ţine at0t de tradiţie c0t şi de structura producţiei agricole vegetale (gr0ulreprezent0nd


26/45

26

primar a cărui materie primă abia se mai regăseşte în produsele din ce în cemai prelucrate şi fireşte mai scumpe. Piaţă de desfacere pentru maşini, ec+ipamente şi imputuri agricole.

Procesul de modernizare al agriculturii înseamnă printre altele creşterea înstructura costurilor de producţie a ponderiic+eltuielilor materiale toate produse de industria de amonte, tractoare, maşini, îngrăşăminte,combustibili, pesticide. +gricultura devine astfel o vastă piaţă de desfacerecare a permis crearea de industrii care lucrează pentru agricultură, dar nunumai pentru agricultura rom0nească. Fn însemnat aport la crearea acestor industrii îl are însă agricultura.

1fertantă de forţă de muncă. +celaşi proces de modernizare alagriculturii are drept consecinţă o reducere substanţială şi rapidă (poate prea substanţială şi prea rapidă a necesarului de lucrători în agricultură.)e constituie astfel o suprapopulaţie activă rurală aruncată pe piaţa forţei demuncă la preţuri din cele mai mici. De exodul forţei de muncă ieftine, dinmediul rural beneficiază toate celelalte sectoare ale economiei neagricole,inclusiv agriculturile altor ţări care îşi reduc substanţial costurile de producţie folosind m0na de lucru ieftină din mediul rural dar şi din cel urbanrom0nesc.

ursă de devize şi factor de ec+ili ru "n alanţa comercială externă.!n etapa actuală această funcţie este mai mult ipotetică. Pentru ca ea sădevină efectivă este necesar ca balanţa schimburilor internaţionale cu produse agricole şi agroalimentare să fie excedentară, adică valoarea produselor agricole exportate să fie mai mare dec0t aceea a produselor importate.

Fn fenomen deosebit de păgubos în comerţul internaţional cu produseagricole îl constituie practica exportului de produse brute sau cu grad redusde prelucrare (gr0u, pulpe de fructe, animale vii şi importul de făină, preparate alimentare sofisticate, articole de pielărie . $enomenul este şi eltradiţional şi peren în strategiile comerciale ale tuturor guvernelor care aucondus destinele economiei rom0neşti.

Factor important "n politica de protecţie a mediului. !n structurafondului funciar naţional agricultura ocupă ponderea cea mai mare =8,GC,urmată de păduri


27/45

27

face loc agroecosistemelor din ce în ce mai performante dar în acelaşi timpdegradante pentru mediu. ) a început cu pădurile apoi s a continuat cuspaţiile neîmpădurite pentru a faceloc de arătură.

"erenul arabil la r0ndul lui a fost şi este supus unor procese dedegradare din ce în ce mai intense, unele ireversibile. +cestea suntîmpre urările în care au luat naştere politicile de mediu în cadrul căroraagricultura este constr0nsă ca să exploateze resursele de mediu, păm0ntul şiapa în primul r0nd, în aşa fel înc0t să fie împiedicată degradarea lor.

!.6. %rganizarea structurală a agriculturii)tudiul structurii organizatorice a agriculturii presupune în primul

r0nd stabilirea unor criterii de clasificare şi apoi de grupare a unităţilor înfuncţie de criteriile stabilite. 2bţinem astfel'

a )tructura de ramură de producţie după natura produselor obţinute-

b )tructura tipologică a unităţilor de producţie în funcţie destatutul uridic al exploataţiilor agricole.

c )tructura organizaţională teritorial administrativă şi ierarhică.d )tructuri de reprezentare a intereselor agricultorilor.

2.6.1. &tructura de ramur! de producţie. După natura produselor obţinute, agricultura se subdivide în două mari ramuri' vegetală şi animală,care la r0ndul lor grupează un număr mai mare sau mai mic de specii înfuncţie de caracteristicile tehnologice sau destinaţia producţiei (în special în producţia vegetală sau biologice şi tehnologice (în subramura animală(fig.


28/45

28

$ig.


29/45


30/45


31/45

31

$ig.


32/45

32

întocmirea de documentaţii privind gestionarea diferitelor fonduri şi programe- consultanţă agricolă statistică agricolă, etc.

2.6.4. &tructura de reprezentare a intereselor agricultorilor. !n aceastăcategorie intră'

+sociaţiile profesionale- )indicate agricole- 2rganizaţii patronale- onsilii pe produs- Diferite organizaţii nonguvernamentale.

"oate acestea exercită un gen de arbitra între structurile administrative ale statuluica reprezentante ale politicilor, strategiilor, actelor normative în diferite domeniiconsiderate de interes general şi interesele agricultorilor care adesea se considerănedreptăţiţi în propriile interese. De remarcat faptul că odată mai mult în istorie, masa ceamai largă a producătorilor agricoli ţăranii este cea mai slab reprezentată.

3.4.2. #lasificarea unit!ţilor agricole dup! forma propriet!ţii i statutul *uridic.Potrivit acestor criterii de clasificare, avem'

6. Proprietatea de stat care la r0ndul ei se subdivide în' proprietate privată a statului (societăţi comerciale, regii autonome - proprietate publică de stat (unităţi de cercetare sau ale instituţiilor de învăţăm0ntmediu şi superior

66. Proprietate privată este reprezentată de o multitudine de tipuri şi formeorganizatorice care se regrupează după diferite criterii. Prima grupare subdivide proprietăţile private după statutul uridic în proprietăţi sau unităţi economiceindividualeşi proprietăţi sau unităţi economice societare .

8. Proprietăţile sau unităţile economice individuale se caracterizează prin' lipsa unei existenţe autonome, întreprinderea face parte din patrimoniul persoanei respective împreună cu celelalte bunuri- exploatantul este responsabil asupra bunurilor sale proprii şi adesea nu se poateface o separare netă între gestiunea întreprinderii şi aceea a mena ului- proprietarul poate fi a utat în activitate de soţ (soţie , copii sau chiar c0ţivasalariaţi sau a utoare temporare.


33/45

33

După modul de constituire a capitalului social putem avea'ocietăţi de persoane, reunind mai multe persoane fizice pentru crearea şi

exploatarea unei unităţi de producţie care, la r0ndul lor, se subdivid în'ocietăţi "n nume colectiv, în care aportul asociaţilor sub formă de părţi sociale

este netransmisibil, obligaţiile societăţii fiind garantate at0t de patrimoniul ei,

c0t şi prin răspunderea nelimitată a tuturor membrilor-- ocietăţi cu comandită simplă cuprind două feluri de asociaţi'comanditaţiiadministrează, reprezintă societatea şi răspund nelimitat şi solidar şicomanditarii, care aduc capital, nu participă la gestiune şi au răspundere limitată p0nă la nivelul aportului lor.

ocietăţi cu capitaluri. apitalul social este constituit dinacţiuni transmisibileaparţin0nd unor persoane, care adesea nu se cunosc între ele şi care au o răspundere p0năla limita capitalului pe care l au investit (societăţi anonime pe acţiuni .Drepturileacţionarilor sunt încorporate în acţiuni şi se transmit odată cu ele.

"oţi posesorii de acţiuni sunt coproprietari ai patrimoniului social şi participă larepartizarea profilului conform hotăr0rii adunării generale care este şi forul conducător

suprem. +ceasta, la r0ndul ei, alege un consiliul de administraţie în fruntea căruia estedesemnat un preşedinte director general. ectorul cooperatist. + apărut pentru a contracara unele principii ale sistemului

capitalist generatoare de inegalităţi şi conflicte sociale. !n agricultură, sistemulcooperatist a apărut în special din necesitatea concentrării producţiei, a comasării unor proprietăţi de mici dimensiuni în scopul folosirii unor echipamente de mare productivitate, dar costisitoare pentru exploataţii de mici dimensiuni. De asemenea, princrearea de cooperative de aprovizionare, prelucrare, comercializare, membrii acestora au posibilitatea de a desfăşura activităţi de acest profil în condiţii avanta oase.

Fnităţile economice aparţin0nd sectorului cooperatist sunt asociaţii de persoane alecăror raporturi sociale şi umane se inspiră din următoarele principii'

8/oluntariatul,

principiu potrivit căruia fiecare membru poate să intre şi să iasădin asociaţie după voinţa sa.< emocraţia. "oţi membrii sunt egali ca putere de decizie, în consecinţă nu există

un patron , ci un preşedinte ales de adunarea generală. !ntruc0t dintre membrii cooperatori pot lipsi profesioniştii,cooperativa poate anga a o tehnostructură salarială însărcinata cuaplicarea deciziilor, dar nu cu luarea lor.

@ Capitalul ca şi echipamentele sunt subordonate exploataţiei, fiind adus de cătremembri, acesta ia forma părţilor sociale . 3ezultatele se repartizează at0t întreprinderii pentru continuarea activităţii, c0t şi membrilor pentru munca depusă, dar nu în funcţie decapitalul social.

Fnităţile cooperatiste, îmbracă profile de activitate foarte diferite ca' consum şi aprovizionare- comercializare- producţie agricolă- prelucrarea producţiei agricole- prestări de servicii- de credit, de risc, etc.

33


34/45

34

9oldingul. 6ntrodus în agricultură după modelul similar din alte domenii deactivitate. +cest tip de întreprindere are drept caracteristici' dimensiunea uriaşă, profilulcomplex şi integrarea. +cest soi de unitate economică tipic economiei capitaliste de piaţăfoloseşte în principiu avanta ele economiei de scară pentru a obţine produsele finite lacosturi unitare inferioare celor medii.

+vanta ele sunt folosite pentru înlăturarea concurenţei at0t prin preţ, c0t şi prinvolumul producţiei lansate pe piaţă. 0teva astfel de unităţi economice sunt cunoscute în3om0nia şi au la baza activităţii producerea, prelucrarea şi comercializarea produselor vegetale şi animale.

3.4.3. #lasificarea dup! natura+ destinaţia i gradul de integrare al producţiei.)unt cunoscute mai multe criterii de clasificare astfel'

a După natura activităţii' unităţi de producţie agricolă- unităţi de producţie agricolă şi alimentară- unităţi de servicii' mecanizare, îmbunătăţiri funciare, protecţia plantelor.

b După profilul de producţie' producţie vegetală (cerealier, horticol - producţie animală (pe specii, direcţii de creştere, sistem de creştere - profil mixt, etc.

$iecare din aceste profile se subdivide apoi în funcţie de gradul de specializare, cade exemplu- culturi de c0mp, legumicultură, viţă de vie, bovine pentru producţia de lapte, păsări ouătoare, etc.

c După natura şi gradul de integrare' unităţi de producţie integrate- unităţi de producţie agricolă integrate orizontal (asociaţii sau societăţiagricole producătoare de produse vegetale şi animale - unităţi integrate vertical pe bază de contracte cu fabrici ale industriialimentare- unităţi agroindustriale complexe integrate orizontal şi vertical(producţie agricolă industrializare comercializare .

d După destinaţia producţiei' unităţi care produc pentru autoconsum (gospodării ţărăneşti de subzistenţă - unităţi agricole în care producţia este folosită parţial pentru consum, parţial pentru comercializare' exploataţii familiale, asociaţii familiale, societăţiagricole- unităţi agricole care produc practic exclusiv pentru piaţă, societăţicomerciale agricole, regii autonome.

3.4.4. #lasificarea dup! m!rime i forma de management. 6ncluderea unităţilor economice din agricultură în tipologia generală a întreprinderii presupune ca pentruîncadrarea acestora într o anumită clasă ca mărime să se folosească indicatori ca' numărulde salariaţi, cifra de afaceri, capitalul tehnic folosit, rezultatul economic etc. Pentruagricultură, însă, astfel de indicatori sunt puţin relevanţi. Bumărul de salariaţi, spreexemplu, nu reflectă volumul real de muncă într un sector cu un grad ridicat desezonalitate sau în exploataţiile familiale caracterizate printr un şoma parţial permanent.Pe de altă parte, neincluderea patrimoniului funciar în capitalul tehnic folosit denatureazăşi alte criterii de apreciere a mărimii.

34


35/45

35

!n cazul unităţilor de producţie agricolă se admite următoarea clasificare dupămărime'

unităţi agricole mici' gospodării ţărăneşti, ferme familiale- unităţi agricole mi locii' asociaţii agricole, societăţi agricole private- unităţi agricole mari' societăţi comerciale cu capital de stat sau preponderent

de stat, regii autonome@8

.După tipul de management unităţile economice din agricultură se grupează înfuncţie de proprietate, dimensiune, grad de integrare. ele mai frecvente cazuri sunt'

a &anagementul asigurat de către proprietar care este în acelaşi timp şefulexploataţiei, patronul acesteia dar şi executantul principalelor activităţi. *ste caracteristicmilioanelor de exploataţii ţărăneşti de dimensiuni mici şi medii.

b &anagementul unităţilor agricole mari asigurat de către un administrator,director, preşedinte asistat de regulă de o formă de conducere colectivă (consiliu deadministraţie, consiliu director, etc. . *ste cazul întreprinderilor agricole sau aexploataţiilor agricole cu statut de persoană uridică.

c &anagementul prin arendare prin intermediul căreia proprietarul funciar (sau al

altor bunuri numitarendator cedează exploatarea bunului respectiv pe o perioadădeterminată (4 85 ani unei persoane fizice sau uridice numităarendaş, contra uneianumite chirii, numităarendă.

!n cazul c0nd proprietarul terenului este statul, cedarea exploatării (folosiriiterenului se numeşte concesionare, iar actul uridic încheiat între cele două părţi îlconstituiecontractul de concesiune care se încheie de obicei pentru o durată de ? de ani.

".6. &ntreprinderea agricolă3.6.1. #onceptul de ,ntreprindere agricol!. )pre deosebire de exploataţia agricolă

care cultivă păm0ntul şi creşte animale, întreprinderea poate include în sfera ocupaţionalăşi alte activităţi productive sau de servicii. Dicţionarul enciclopedic@< defineşteîntreprinderea caunitate economică autonomă care "şi asumă responsa ilitateacom inării te+nico-economice optime a factorilor de producţie, "n care lucrătorii au deregulă, calitatea de salariaţi şi a căror funcţie economică principală este producerea

unurilor materiale şi serviciilor destinate v&nzării.!n agricultură, definiţia poate fi aplicată la orice formă de unitate economică ce

întruneşte cel puţin următoarele condiţii'a statutul de organizaţie- b finalitate economică-c o anumită autonomie de decizie.

Pentru îndeplinirea acestor cerinţe, întreprinderea agricolă funcţionează pe bazaunei anumite structuri organizatorice şi de conducere legiferate (organigramă,regulamente de funcţionare, regulament de ordine interioară are cont într o bancă, estelegată prin relaţii comerciale de pieţele de amonte şi de aval.31 roblema m(rimii e;"loata#iilor a$ricole este %e&'oltat(


36/45

36

a tatutul de organizaţie. !n scopul realizării obiectivelor propuse întreprindereautilizează resurse materiale şi umane dispuse într o anumită structură de o complexitatevariabilă, în funcţie de mărime, profil, norme uridice. )unt prezente' o anumită repartiţiea sarcinilor- o structură ierarhică pe diferite niveluri de responsabilitate- raporturi formaleşi neformale între diferiţii participanţi.

b Finalitatea economică. 2biectivul întreprinderii este producerea de bunuridestinate pieţei în scopul obţinerii de profit, ceea ce înseamnă că este o organizaţieeconomică.

c utonomie de decizie . !ntreprinderea se caracterizează printr un anumit grad deautonomie care variază foarte mult în funcţie de sistemul economic, proprietate, cadrul uridic, concurenţă, etc.

)e apreciază că pentru a fi considerată întreprindere, o unitate economică trebuie săîntrunească toate aceste condiţii, mărimea fiind un factor secundar, scopul principal fiind

producerea pentru piaţă . u toate acestea, conceptul de"ntreprindere este asociat unor dimensiuni şi mărimi minime care să i asigure prezenţa în structura organizatorică şi degestiune a unor elemente specifice ca'

administrarea unui patrimoniu prin persoane cu statut specific' administrator,director, manager- are autonomie uridică şi o structură organizatorică internă specifică- utilizează forţa de muncă salarială- dispune de un centru de decizie-are contabilitate proprie, cont în bancă, precum şi diferite compartimente de

servicii auxiliare- obţine produse în partizi mari şi omogene calitativ- are capacitate de plată, solvabilitate şi se poate dezvolta prin investiţii proprii- este structurată pe mai mult de o unitate de producţie cu activităţi de producţie sau

servicii similare, în cazul agriculturii' fermă, secţie de mecanizare etc.

a resurse, întreprinderea dispune de mi loace de producţie (păm0nt, maşini, utila e,materiale şi forţă de muncă prin intermediul căreia sunt puse în acţiune mi loacele de producţie. 3ezultatul multiplicat al acestei interacţiuni este producţia din a cărei v0nzareîntreprinderea îşi poate procura mi loacele necesare retribuirii şi reluării ciclului de producţie.

Diversitatea formelor sub care este organizată exploatarea proprietăţii în economiade piaţă lărgeşte noţiunea de întreprindere, ea fiind îmbogăţită cu noi termeni ca'societate comercială agricolă, societatea agricolă, regie autonomă, asociaţie agricolă,exploataţie familială, cooperatistă.

Pe de altă parte, unele dintre formele menţionate depăşesc limitele corespunzătoarenoţiunii de întreprindere agricolă, în special cele de tip regie autonomă prestatoare deservicii pentru unităţile producătoare de bunuri agroalimentare primare.

"eoreticienii managementului afirmă că din acest punct de vedere există trăsăturicomune între întreprinderea industrială şi cea agricolă, în cazul c0nd la aceasta din urmăînt0lnim următoarele elemente'

- structuri de conducere şi organizatorice-- strategii şi obiective-- funcţii ale conducerii şi ale întreprinderii-- sisteme tehnologice-

36


37/45

37

- sisteme de reglare, autoreglare, informaţie-- principii de conducere, conducători, personal, negocieri.

3.6.2. articularit!ţile ,ntreprinderii agricole. Fnităţile economice din agricultură,chiar dacă funcţionează pe baza aceloraşi principii organizatorice, de conducere, definalitate cu cele din alte ramuri de activitate, se deosebesc de acestea din urmă printr oserie de trăsături specifice, rezultat al particularităţilor agriculturii ca activitateeconomică. +ceste particularităţi sunt consecinţa utilizării unor resurse de producţie de onatură deosebită, şi anume'

- păm0ntul ca suport fizic (dispersat pe întinderi foarte mari şi resursă de materii prime' elemente fertilizante, apă, aer etc.-

- organisme vii vegetale şi animale care impun proceselor tehnologice ritmuri şirestricţii cantitative şi calitative specifice cu posibilităţi limitate de intervenţie-

- utilizarea energiei solare gratuite care face ca procesele tehnologice vegetalesă fie singurele cunoscute cu randament energetic pozitiv.

Din acestea derivă apoi numeroase caracteristici ale proceselor tehnologice înagricultură şi, implicit, ale unităţilor economice av0nd ca obiect de activitate producţiaagricolă. ele mai importante dintre acestea sunt'dispersia activităţii producţiei primare (vegetale care la nivel planetar se întinde

pe o suprafaţă care depăşeşte 8 . G4 milioane ha, cu consecinţe hotăr0toareasupra dispunerii organizării social administrative a populaţiei ocupate în acestsector-neconcordanţa între perioadele active (a intervenţiilor tehnologice şi umane şi

cele pasive în care plantele şi animalele îşi continuă ritmurile biologice fărăintervenţii din afară şi care creează sezonalităţi accentuate în ce priveşteutilizarea forţei de muncă şi a mi loacelor de producţie- utilizarea de biotehnologii de o deosebită complexitate din carerezultă în prima fază producţia vegetală care, la r0ndul ei, poate căpăta diferitedestinaţii' comercializare ca produs finit- resursă pentru următorul ciclu de producţie (săm0nţă sau îngrăşăm0nt (producţia secundară - resursă fura eră pentru tehnologiile din ramura creşterii animalelor- procesele tehnologice şi de muncă se desfăşoară pe suprafeţe şi ladistanţe mari, ceea ce influenţează negativ at0t productivitatea agregatelor şi amuncii, c0t şi uzura maşinilor- neconcordanţa între fluxul consumului de resurse (foarte lung uneori în producţia vegetală în special şi obţinerea produsului finit (recolta o dată pe an,care creează dificultăţi în asigurarea ritmică a resurselor financiare- influenţa factorilor naturali meteorologici, în special care pot modifica înmod substanţial rezultatele programate, consumurile specifice de resurse şi, în

final, rezultatele economice- ancorarea puternică în spaţiul ecologic, ceea ce implică ample măsuri de protecţia mediului încon urător.

!n sf0rşit, gospodăria sau exploataţia familială depăşeşte prin complexitate noţiuneade unitate economică, ea fiind o adevărată instituţie ce trebuie conservată şi prote ată dinraţiuni superioare celor strict economice.

37


38/45

38

5.!. 'riterii de clasificare a ramurilor de producţie din agricultură

3amurile şi subramurile de producţie din agricultură se grupează după mai multecriterii, dintre cele mai importante sunt'

upă natura şi caracteristicile produselor o ţinute. Potrivit acestui criteriu declasificare distingem, în primul r0nd, producţia agricolă propriu zisă (vegetală şi animalăşi producţia neagricolă.

a Producţia agricolă. uprinde ramurile şi subramurile vegetale şi de creştereaanimalelor'

ramuri şi subramuri vegetale' cultura plantelor de c0mp (cereale, plante tehnice,culturi fura ere - cultura legumelor, cultura pomilor fructiferi, cultura viţei de vie, culturi prote ate, etc.-

ramuri şi subramuri de creştere a animalelor' creşterea taurinelor (vaci de lapte, taurine la îngrăşat - creşterea porcinelor, creşterea ovinelor (oi pentru producţia de l0nă, pentru lapte şi carne etc. - creşterea păsărilor (păsări ouătoare, pui pentru carne .

) Producţia neagricolă. uprinde ramuri de aval, activităţi a utătoare saucomplementare'

industria de prelucrare a produselor primare- activităţi de construcţii- prestări de servicii.

upă importanţa economică a producţiei o ţinute . Aolumul şi ponderea diferitelor produse în ansamblul activităţii economice a unităţii împart ramurile de producţie astfel'

a) %amuri de ază sau conducătoare care ocupă un loc preponderent în activitateaunităţii. Ftilizează cea mai mare parte din resursele de producţie şi au cel mai marevolum de producţie marfă. b %amuri complementare sunt cele care utilizează o parte din resursele rămasedisponibile, contribuind astfel la valorificarea mai completă a acestora, precum şi lafolosirea mai deplină a forţei de muncă.

c %amuri a0utătoare sau auxiliare. De cele mai multe ori nu produc pentru v0nzareîn afara unităţii, dar contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a activităţii ramurilor de bază sau complementare.

upă natura fluxului de producţie deosebim' ramuri cu flux de producţie continuu în care se încadrează aproape toate ramurile

şi subramurile creşterii animalelor, servicii, construcţii, caracteristica acestora fiind producţia continuă şi relativ constantă-

ramuri sezoniere al căror ciclu de producţie dominat de factorii biologici nunecesită intervenţii tehnologice neîntrerupte, iar producţia se obţine de regulă o singurădată pe an.

Producţia vegetală (cultura cerealelor, plantele tehnice se încadrează în cea maimare parte în grupa ramurilor de producţie sezoniere. lasificarea şi, respectiv, gruparearamurilor agricole se mai pot face şi după cerinţele faţă de anumite resurse c0nd ele potfi'

competitive sau concurente' gr0u, porumb, soia-

38


39/45

39

complementare' creşterea bovinelor sau ovinelor- de condiţionare' creşterea animalelor, cultura fura elor.

2 caracteristică esenţială a întreprinderii sau exploataţiei agricole ca unitateeconomică este aceea că aproape fără excepţie înglobează în activitatea sa mai multeramuri şi subramuri fără ca prezenţa acestora să fie apreciată ca dăunătoare pentru

organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii.Dimpotrivă, de cele mai multe ori o anumită diversitate a ramurilor de producţieeste necesară chiar şi pentru cele cu pondere mare. Becesitatea rotaţiei şi succesiuniiculturilor, existenţa producţiei secundare, sezonalitatea sunt tot at0tea raţiuni pentruexistenţa în aceeaşi unitate a mai multor ramuri de producţie.

5.". Factori care influenţează structurade producţie a unităţilor agricole

+şa cum a fost definită ca sumă a ramurilor de producţie dintr-o "ntreprindereasociată cu proporţia lor şi cu felul cum sunt "m inate "ntre ele , structura de producţie nueste identică cu structura organizatorică şi nici cu sistemul de producţie care include, pel0ngă structura de producţie şi aparatul de producţie, resursele umane, precum şi întregulcomplex de factori care asigură funcţionalitatea sistemului.

!n funcţie de numărul ramurilor existente în unitate, structura de producţie poateavea un caracter mai simplu sau mai complex. $actorii care influenţează structura de producţie sunt de natură diversă şi contribuie la creşterea gradului de complexitate sau lasimplificarea acesteia.

Factori de amplificare a structurii de producţie . +ceştia favorizează proiectareaunei structuri de producţie mai complexe, ca de exemplu'

diversitatea condiţiilor naturale şi anumite caracteristici ale resurselor economice şi umane- cerinţe agrofitotehnice' rotaţia şi succesiunea culturilor- reducerea sezonalităţii în folosirea forţei de muncă, precum şi a tractoarelor şi amaşinilor agricole- necesitatea de a şi asigura unele nevoi interne din producţia proprie- valorificarea riscurilor legate de evoluţia aleatoare a factorilor naturali.

Factori de simplificare a structurii de producţie . Printre aceştia cei mai importanţisunt'

valorificarea unor condiţii naturale foarte favorabile pentru o anumită ramurăsau a celor nefavorabile pentru ma oritatea ramurilor- necesitatea folosirii eficiente a unor echipamente de lucru moderne de mare productivitate, dar de o specializare îngustă- raţiuni de organizare ştiinţifică a proceselor de producţie şi specializarea forţei

de muncă- necesitatea de a obţine produse agricole în partizi mari şi omogene în scopulfacilitării desfacerii pe pieţele specializate.

$iecare dintre aceşti factori se manifestă în mod diferit de la o unitate la alta, înfuncţie şi de alte caracteristici ale exploataţiei agricole' tipul de proprietate, dimensiunea,amplasarea faţă de anumite resurse, pieţe de desfacere, căi de comunicaţie etc.

39


40/45

40

5. . ărimea exploataţiilor agricole5.-.2. #oncepte i definiţii actuale cu privire la dimensiunea i m!rimea

e"ploataţiilor agricole. 1iteratura de specialitate ; cu deosebire cea didactică acordăspaţii largi noţiunilor de dimensiune şi respectiv de mărime a unităţilor agricole, încep0ndcu definiţia, conceptul, criteriile de clasificare, unităţile de măsură specifice. )copul este,găsirea în interiorul unor limite minime şi maxime a unei combinaţii optime dimensiunemărime care să asigure un efect economic maxim.

!n ce priveşte dimensiunea se acceptă definiţia conform căreia aceasta măsoarăcapacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice sau fizice convenţionale' hectare,hectare convenţionale, capete de animale, număr de tractoare etc.

Pe de altă parte, în funcţie de numeroşi factori de progres tehnic şi nu numai(manageriali, mediu extern pe fiecare unitate dimensională (ha, cap de animal se potobţine volume de producţie şi respectiv valori diferite.

Aolumul fizic şi valoric al producţiei obţinute de o unitate economică ; luată casistem exprimă mărimea sau capacitatea de producţia a exploataţiei agricole. u altecuvinte, mărimea măsoară ieşirile din sistem. $ireşte că între mărime exprimată prinvolumul ieşirilor din sistem şi dimensiunea exprimată prin numărul de unităţi de producţie, relaţia este directă, adică o unitate cu un număr mai mare de unităţi de producţie (la un grad egal de intensivitate a producţiei va obţine un volum mai mare alieşirilor din sistem.

)implific0nd la extrem, diferenţa între dimensiune şi mărime e dată de sistemul demăsurare, în primul caz se folosesc unităţi de măsură fizice sau convenţionale, iar în aldoilea sunt utilizate unităţi valorice.

Fnităţile economice, în cazul nostru exploataţiile agricole, diferă nu numai prindimensiune, dar şi prin gradul de intensivitate tehnologică dat de nivelul de alocare alfactorilor de producţie, de combinarea mai mult sau mai puţin optimă a acestora. u altecuvinte, la aceeaşi unitate dimensională (ha, cap de animal putem obţine un volum maimic sau mai mare al ieşirilor din sistem, deci o mărime diferită.u toate acestea, dimensiunea răm0ne un factor de prim ordin în găsirea uneicombinaţii optime de factori de producţie, cantitativ, sortimental şi calitativ care săasigure obţinerea unui profit maxim pe unitatea de producţie (ha, cap de animal . +ceastadeoarece utilizarea raţională, eficientă a unor factori de producţie printre caremecanizarea, managementul competent, este dependentă de o anumită scarădimensională.

ercetările în domeniu au fost şi sunt într o continuă căutare a trei trepte sau parametri dimensionali'

a imensiunea minimă care în anumite condiţii date (istorice, socio politice,tehnologice, zonale, de piaţă, poate asigura o mărime suficientă a ieşirilor şi respectiv a profitului necesar traiului decent unei familii de agricultori- b imensiunea economică sau critică este acea dimensiune care se formează în procesul de alocare raţională a factorilor de producţie astfel înc0t alocarea suplimentarăde factori să minimizeze costul de producţie (Lahiu,


41/45

41

c imensiunea economică de scară se bazează în special pe concentrarea producţiei, scopul principal fiind maximizarea masei profitului şi nu a profitabilităţii,aceasta din urmă obţin0ndu se prin activităţi economice colaterale sau pe segmente deaval ca procesare, stocare şi comercializare.

Problema dimensiunii minime a exploataţiei agricole are o lungă istorie şi ea a făcut

parte din preocupările de bază ale structurilor de putere responsabile în primul r0nd desubzistenţa alimentară a supuşilor, factor esenţial în stabilitatea economică şi politică.)ub diferite forme, loturile familiale 5,4 ha+eredia la romani, feudul sau feuda în evulmediu, loturile de împroprietărire prin ample forme agrare în secolele :6: şi ::,exprimau tocmai această dimensiune minimă.

Dimensiunea exploataţiilor de subzistenţă a variat în limite largi, în funcţie deregimul politic, de zonă, de randamentele la unitatea de suprafaţă, de folosinţe.Dimensiunea de scară a exploataţiei agricole, ma oritară sau nu ca număr de unităţi şi pondere în suprafaţa cultivată, a rezistat timpului din antichitate şi p0nă în zilele noastre.

De a lungul istoriei sub forma unor mari latifundii aparţin0nd claselor privilegiate,sub regimurile totalitare ca mari întreprinderi de stat sau proprietăţi de grup iar în ultimul

timp ca efect al integrării agroindustriale dar şi a presiunii exercitate de apariţiaechipamentelor de lucru ultra performante ca productivitate.@@!n ce priveşte dimensiunea economică sauoptimă aceasta răm0ne o problemă pe c0t

de intens studiată pe at0t de controversată. După unii autori (J.&.7oussard, 8?EG@ pentru exploataţiile agricole nu există o dimensiune optimă deoarece în acest domeniu deactivitate este dificil să se realizeze o structură optimă a factorilor de producţie şi unsistem de preţuri stabil.

+celaşi autor susţine că deşi politica structurilor conduce la creşterea dimensiunilor teritoriale ale exploataţiilor aceasta nu reduce costurile şi nu asigură proporţiile optimeîntre factori.

5.-.3. ndicatori de dimensiune i de m!rime ai e"ploataţiilor agricole. ei doitermeni de mărime şi dimensiune sunt folosiţi în mod diferit în funcţie de context dar şide autor. el mai adesea dimensiunea este luată drept mărime iar în întreaga metodologiede optimizare, obiectul acesteia îl constituie, de fapt, dimensiunea de la care într unanumit punct se va obţine un profit maxim pe unitatea de producţie (ha, cap de animal,etc. .

• +."ofan (8??4 citează ca indicatori de mărime' cifra de afaceri- numărul de salariaţi- capitalul tehnic folosit- rezultatul economic obţinut (profitul .

+celaşi autor precizează însă că uneori aceiaşi indicatori se folosesc şi pentrumăsurarea dimensiunii şi că cele două noţiuni pot fi înţelese ca sinonime. )e consideră că

33 entru ultimii ani ai secolului >> se a"recia c( un sin$ur lucr(tor %otat cu untractor %e "este 200 ! i $ama %e ec i"amente necesare ?a +a trea"ta %emotomecani&are@ "utea lucra "este 200 a cu o "ro%ucti'itate %e 10 tone cerealela ectar ? . a&o er, B.Rou%art Histoire des agricultures du monde . =%. =C/B,

ais, 1998, "[email protected] D. .-oussar%) Economie de l`agriculture . =conomica, aris, 1987.

41


42/45

42

dimensiunea exprimă nivelul de concentrare al factorilor de producţie deci, laturacantitativă, iar mărimea, capacitatea de producţie, deci latura calitativă@4.

• 1etiţia Lahiu (


43/45

43

raportată la unitatea de producţie (*xemplul hectarului de cultură cerealieră, un punct înregim neirigat şi 8,@ puncte în regim irigat@E.

Drept criteriu de optimizare a dimensiunii era luat raportul între cheltuielile directeconsiderate constante la un anumit nivel de intensivitate tehnologică pe unitatea de producţie şi cheltuielile indirecte, în speţă cele administrative. +cestea din urmă raportate

printr oc+eie pe hectar sau pe cap de animal erau, în mod logic, cu at0t mi mici cu c0tunitatea avea dimensiuni mai mari. !n acest fel au luat naştere exploataţii agricoledeosebit de mari adesea de peste 85.555 ha sau complexe de creştere a animalelor dec0teva sute de mii de capete (în cazul porcinelor, de exemplu .

*umărul de salariaţi . )tatistica internaţională (*F32)"+" grupează mărimeaîntreprinderilor după numărul de salariaţi astfel'

mică întreprindere .................................. 8 ? anga aţi întreprinderi mici .................................... 85 ?? ,, întreprinderi mi locii ............................ 855 ?? ,, întreprinderi mari .................................. peste 455 ,,

După o altă clasificare statistică, mărimea întreprinderilor cuprinde doar trei grupe'

întreprinderi mici ................... cu mai puţin de


44/45

44

cum am menţionat anterior, se exprimă valoric. Din aceeaşi unitate de producţiedimensională hectarul ieşirile variază în limite extrem de largi, dacă este cultivat cugr0u, legume sau plantat cu viţă de vie sau pomi fructiferi, în sistem clasic sau intensiv.

!n aceste condiţii ieşirile exprimate valoric sunt singurele care pot exprimamărimea sau dimensiunea economică a unei exploataţii agricole. !n acest scop, în ţările

Fniunii *uropene, încă din 8?GE (prin Decizia =@>8?GE a fost introdus şi impus uindicator de mărime A7)./enitul rut standard (A7) ; reprezintă diferenţa "ntre valoarea producţiei rute şi

anumite c+eltuieli specifice (seminţe, "ngrăşăminte, pesticide, fura0e) cu excepţiac+eltuielilor cu mi0loace mecanizate şi forţă de muncă. + fost stabilită şi o scară demărime în opt trepte lu0ndu se ca unitate de măsură' 8 FD* (unitate de dimensiuneeconomică M 8.555 * F (*F32 .

!n funcţie de mărimea A7) exprimat în FD* exploataţiile agricole pot să seîncadreze într un număr de opt clase astfel'

clasa 6 a exploataţii cu un A7) mai mic de 8 FD* (8.555 * F -clasa a 66 a exploataţii cu un A7) cuprins între 8 < FD*-

clasa a 666 a exploataţii cu un A7) cuprins între < FD*-clasa a 6A a exploataţii cu un A7) cuprins între E FD*-clasa a A a exploataţii cu un A7) cuprins între E 8= FD*-clasa a A6 a exploataţii cu un A7) cuprins între 8= 5 FD*-clasa a A66 a exploataţii cu un A7) cuprins între 5 855 FD*-clasa a A666 a exploataţii cu un A7) cuprinde peste 855 FD*.

5.-.4. Factorii care influenţeaz! dimensiunea e"ploataţiei agricole. Dimensiuneaîntreprinderii sau exploataţiei agricole este determinată de influenţa con ugată a uneimultitudini de factori de natură diversă' de mediu, tehnici, economici, sociali.

6nfluenţa acestor factori asupra dimensiunii întreprinderii este şi ea diferită. Fniidintre aceştia favorizează creşterea dimensiunii exploataţiei, iar unii pot acţiona înambele sensuri favoriz0nd sau fr0n0nd, după caz, extinderea dimensiunii unităţii agricole.!n funcţie de sensul de influenţă a fiecărui factor asupra dimensiunii întreprinderilor agricole putem avea'

Factori care favorizează creşterea dimensiunii. Printre cei mai importanţi sunt' ad0ncirea gradului de specializare a producţiei- creşterea gradului de dotare tehnică şi de mecanizare a proceselor tehnologice- perfecţionarea tehnologiilor de producţie- îmbunătăţirea reţelei de drumuri şi creşterea capacităţii de transport- comasarea terenurilor şi concentrarea centrelor de producţie şi sociale- perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor de conducere şi de execuţie.

Factori care favorizează reducerea dimensiunii '

creşterea nivelului de intensificare a producţiei-distanţele mari de transport şi starea necorespunzătoare a drumurilor-centralizarea activităţii de conducere a producţiei şi a muncii-extinderea categoriilor superioare de folosinţă a terenului agricol' arabil,

plantaţii-diversificarea activităţilor productive ale întreprinderii-măsuri speciale de protecţie a mediului.

44


45/45

45

Factori con0uncturali care pot influenţa dimensiunea exploataţiei agricole "nam ele sensuri#

condiţiile naturale ale zonei în care este amplasată unitatea- tipul de proprietate şi forma uridică a exploataţiei- sistemul de producţie-

existenţa unor acte normative privind dimensiunea exploataţiilor agricole."oţi aceşti factori influenţează cu ponderi diferite asupra dimensiunii, tot aşa cuminfluenţa unora din ei poate fi anulată sau diminuată (starea infrastructurii, îmbunătăţireadotării, calificarea forţei de muncă . $actorii naturali sunt însă cei mai cunoscuţi şi, cu puţine excepţii (amena ări funciare , nu pot fi schimbaţi. Prin selecţionarea influenţelor celor mai favorabile unitatea agricolă caută să şi stabilească dimensiunea optimă care se prezintă sub două forme'

dimensiunea optimă te+nică este aceea în care proporţiile activităţii de producţiesunt determinate de limitele utilizării raţionale a mi loacelor de lucru şi atehnologiilor de producţie-dimensiunea optimă economică ce are în vedere limitele eficienţei şi gestiunea

economică raţională a unităţilor de producţie.Dimensiunea economică este definită ca acea întindere de teren (sau număr deanimale , care asigură condiţiile optime de utilizare a resurselor materiale şi umane, înconformitate cu structura de producţie şi tehnologiile proiectate în vederea realizăriiobiectivelor propuse.

!ntruc0t în procesul de optimizare a dimensiunii unităţilor agricole se manifestăacţiunea concomitentă a tuturor factorilor, metodologia folosită trebuie să permităselectarea şi combinarea celor mai favorabile influenţe. De aceea este necesară folosirea,în acest scop, a unor metodologii ştiinţifice şi a unui instrumentar de calcul adecvat.

Tematica Ex Management Sem I

Documents

Transcript of Tematica Ex Management Sem I