1

PRIMĂRIA

Ş I

CONSIL IUL

LOCAL

G R Ă D I N A R I

C A R A Ş -

S E V E R I N

R O M Â N I A

C E N T R U L

C U L T U R A L

„CARAŞUL”

G R Ă D I N A R I

C A R A Ş -

S E V E R I N

R O M Â N I A

Scripta Manent

C A S A C U L T U R A L Ă „ C A C O V A ” D I N G R Ă D I N A R I

C E N A C L U L L I T E R A R „ P A N Ă C Ă R Ă Ş A N Ă ”

* A n u l V I * n r . 2 ( 2 2 ) * i u n i e 2 0 1 4 * 3 2 p a g i n i

Cu sprijinul

primarului

comunei

Grădinari

În acest număr semnează :

Iryss C. (2); Nana I . F i l ip (3); Dorina Enuică (4); Ion Răşinaru (5);

Cosmin Pincu (6); Paloma Catina, Lorin Cimponeriu (7);

Lorin Cimponeriu , (8); Carmen Iulia Enache, Dinu Sinziana (9);

Costel Stancu (10); Iulian Barbu (11); Cristina Iasmina Că ldăraş (12);

Codruţ Anca (13- 30); Aurica Lazarov, Cornelia Ediţoiu (31,32).

ISSN 2284 – 7960

2

NOSTALGIE

A muri t în zori iubirea

Ce în noapte ne -a uni t,

Risipindu-se-n ui tarea

Timpului nemărgini t.

A muri t în zori sărutul

Obosit de-atâtea nopț i

De dormit prin așternutul

Crud, de fragi încă necopț i .

A muri t și fericirea

Prea devreme, prea în zori .

Plânge-acum nenorocirea

Chiar și cerul pl in de nori .

A muri t focul f ierbinte

Ce-am crezut c-ar f i iubire.

Ce-a ramas? Un vis cuminte

Cu parfum de amintire.. .

UN ZÂMBET

Un zâmbet tr ist mi -a mai rămas

Întipări t adânc pe buze.

Î l port cu mine pas cu pas

Călătorind prin stări confuze.

Un zâmbet tr ist de la f inal

Rămas să-mi amintească -ntruna

Tristeţea eului banal ,

Visul iubir i i ori minciuna.. .

Un zâmbet îngheţat pe buze,

Durere mută -n ochi i goi,

Nevoia să - ţ i găsesc iar scuze -

Să ştiu ce s -a-ntâmplat cu noi.

Mi-ai dărui t cândva,demult,

Un strop - atât - de fericire

(A fost puţin, a fost prea mult. . .)

Şi-un zâmbet tr is t, dintr -o privire. . .

3

NANA

ILEANA FILIP

Vreau iubirea ta

Vreau iubirea ta

Prea târziu am înţeles

Că tu şi numai tu

Mă iubeşti necondiţionat.

Dans, învăluire, credinţă

Trup sculptat

De mâinile universului.

Nemurirea mă lasă rece

Nu doresc o veşnicie în această lume

Ci doar o noapte cu tine.

Ying şi Yang

Eu şi tu mereu.

Apus de soare

Privesc în gol, apusul soarelui,

Pierdută, în spaţiu şi timp,

Frumoasa privelişte, mă cutremură,

Bucuria mă reînvie,

Doar pentru câteva

clipe la viaţă.

Sufletul meu,

La găsirea iubirii,

Alege să plece, fără cuvinte

Odată cu dragostea ta.

Glasul tău

Mă cutremur,

La auzul glasului tău,

Rămân în absenţa

Trupului meu,

Plutesc în aer petale,

Albastre de vânt,

Distanţe, enigme,

Sau poate cuvântul,

Demult uitat,

Soarele răstignind.

NANA

ILEANA FILIP

Marea învolburată

Ce ar putea fi absolut ?

Aştept reîntâlnirea,

Cuprinsă de dor.

Cutezătoare,

Surprinsă de al lumii ochi,

Privind marea învolburată,

Salcia împletită,

Protejându-mi iubirea,

Şi apusul de soare,

Rămas însingurat.

Înmiresmare.

Desprinsă dintr-o poveste

de iubire

Femeia despletită, voluptoasă,

Cuprinsă de braţele mării învolburate,

Continuă neînfricata iubire,

Înmiresmării tactile.

Iubindu-te necondiţionat

Privire înălţătoare

Deşertul e în mine

Cercuri, curbe, patimi

Suflet pierdut.

Privesc şi nu te văd

Decât pe tine

Dar şi mai mult

Îţi văd sufletul.

Tigrul şi leul

Aşteaptă să-ţi arate

Că ei sunt puternici

Te iubesc şi nu te pot răni vreodată

Iubindu-te necondiţionat.

4

Dorina Enuică

"Mama ei de viaţă !"

M-a blocat cotidianul

Într-o plasmă de frustrări,

Mi-a tăiat la scris elanul

Tot gândindu-mă la dări.

Neajunsurile-s multe,

Taxe-n toate-s pe pământ,

Încerc să gândesc cu minte...

Încă n-am taxă pe gând !

Nu ne este impozabil

Creierul, nici sentimentul,

Cum să fie când, probabil,

Este vai de el... Dementul !?

Cu atâtea cât frământă,

Au EI grijă să-l dizolve

Şi când mintea-ţi este hâdă

Cum să mai scrii două vorbe ?

Cum să mai scrii poezie

Când nici vremea cum a fost

Nu mai e o armonie,

Toate par zile de post ?!

Uite-aşa se trec cu toate

Şi anii noştri istoviţi

Curg ca râul fără maluri

De şuvoaie reci loviţi.

Ne-am pierdut pe drum

cultura,

Am uitat şi verbu' -nvaţă...

Iată-un vers, înjurătura:

"Fir-ar mama ei de viaţă !"

Dorina Enuică

Vine vara

Cuarţ din visele uitate

Străluceşte-n drum nocturn,

Vine vara şi, pe-aleea

Singurului rătăcit,

Cade-o rază-ngălbenită

De un trai facil, diurn.

E canicula iubirii

Care pârjoleşte-n vene

Clocotul neîmplinirii,

Sau dorinţele nefaste,

Strigăt neumbrit de glasul

Care strigă, care geme…

Vine vara,-n podul vieţii

Am urcat sania frântă,

Am topit fulgii şi gheaţa.

Sunt croită din verdeaţă

Şi tăcerea-mi cântă-n şoapta

Unui lup ce nu cuvântă.

Vreau să trăiesc în culori,

Să-mi mângâie-n taină seara

Tot cuarţul ce-a căzut

În gunoiul omenirii.

Să-mi lumineze azi aleea

Raza care-aduce vara.

5

ION RASINARU

Senryu

*

etica toamnei –

plopul fără frunze eu

cu un rid în plus

*

pe râu o frunză –

păstrăvul dezamăgit

mi-arată coada

*

pescuit pe lac –

pişcătura de ţânţar

taxă de mediu

*

rupere de nori –

acum şi demnitarul

intră la apă

*

Randez – vous pe mal –

o şoaptă de iubire

şi-ngheaţă apa

*

oglinda cioburi –

mă bărbieresc în luna

adormită-n tău

*

două castane –

pe cea de sub frunze

o scot eu

ION RASINARU

*

roi de albine –

pară mălăiaţă iar

nu-i pentru mine

*

moda retro –

în rochia bunicii

o molie

*

pepene spart –

mă scoate din pepeni

zâmbetul lui

*

iar am ghinion –

haina coşarului a

prins promoroacă

*

primii mâţişori –

pe-o creangă cântă cucul

şi eu nemâncat

*

iar mă culc flămând –

pisica vecinului

se linge pe bot

*

troian cât gardul –

mama cu lopata eu

mă fac că plouă

6

COSMIN PINCU

***

Nu mai paște niciun înger printre strofele -mi uzate, Iriși i-mproșcați cu t ină a uitat să mi -i mai spele Așadar nu văd nici bârna, darămite paiul, frate, Și nici aripă de somot nu mă urcă pân’ la stele.

Nu-mi dansează aurora f ist ichie -n termopane Ori să-mi spele, chiar de mostră, ciuini i căruntețea, Toate visele-mi par plate, mătuite și golane, O butelcă, azi sleită, mi se pare tinerețea.

Numai drumul care cade când și când la t ine -n poartă Mă mai ț ine-n universul treierat de stele reci, Orice altă axiomă n -ar putea să ne despartă Dacă te-ar convinge glia de la ea să nu mai pleci.

Se zbate vântul

Se zbate vântul printre crengi, și-și frânge Elanul, doar o clipă ca, mai apoi, cu sânge Mai zdravăn, să rodească o altă grea rafală Și chintesența f iri i , în urmă - i cade, goală.

Se zbate vântul singur, ca lei i din savane, Și lasă-n urmă- i f runze, de ramură orfane, La fel și eu când noaptea parșivă -mi dă ocol Mă zbat să-mi crească aripi să f iu un vicodol.

Și să- ț i presar pe urme grăunțe de lumină

Să- ț i f ie noaptea calmă și ziua cr istalină,

Căci n-am temei pe lume, măcar cât un pistrui,

Decât la t ine-n brațe și-n ochi i tăi căprui.

***

Își umflă vântul mușchii căliț i de multe veacuri,

În Eva crește -un șarpe cu dinț i de catifea,

Tu pleci din f iecare secundă ce mă ț ine

Încătușat cu sânge de existența ta.

Phoenicșii fericir i i nu - i chip să mă dizolve,

De propria-mi cădere voi prisosi în scrum,

Ca pe un analgezic tu ai să bei uitarea

Fără să crezi, vreodată, că te iubesc și -acum.

Ori că, în mine, plânsul tăcerea o sugrumă,

Cu saltur i de felidă t r istețea -și face loc,

Atomii t inereți i s-au veștej it ș i toate

Mi se întâmplă f i indcă, pe lume, n -am noroc.

7

Paloma Catina

Ţi-am desenat

chipul

pe marginea

serii

cufundat

în ego,

iar paşii

goi

iau forma

unui

cuvânt

strivit

de buzele

tăcerii

ce se prăbuşesc

în vânt.

***

Sub pleoapa

cerului

s-a rupt

pământul

de amurg

şi nici clepsidra

nu mai curge,

sufletu-mi

păşea

printre cioburile

timpului

desculţ,

doar strigătul

gândului

dezbrăcat

de necuprinsul

chip,

adormi

la tâmpla

unui sfânt .

Lorin Cimponeriu

Singurătatea

Singurătatea cu ultimele cuvinte

Mă strigă din hăul de sticlă

Întorcând celălat obraz, soarele

Ne cuprinde de mâini

Viaţa costă integral un talant

Este plin în sfârşit de lumină

Degeaba plutim în vid

Mi se închină

O steauă, ca toate stelele strălucind

Saducheii pun umărul pe cruce

Postind către frig înserarea

Untdelemn pus peste tămâie

Nebunia poetului, marea

Unt domnesc primesc supuşii

Către veacuri de veci alergând

Ordinea lumii

Ca o tipsie, nobil argint

Mi se pare că strigi

În verdele razei

Un cuvânt e albastru

Şi tihnă

De ce om

Raportat infinit

Legat de un gram de odihnă

Când empiric al nopţii veghe

A pătruns în flori de cireş

Paradisul rămâne străveche

O boltă de minţi omeneşti

Şi apoi cu falnice raze

Ne cuprindem iarăşi poem

Întuneric al lumii talaze

Contopind un catren

În eden.

Spune-mi de poţi să iubeşti

Ochii tăi alergând către vis,

Orologii de noapte sublime,

Într-un cerc întuneric deschis,

Înserarea poetului, marea,

E o crustă de ochi,

De lumină,

Pe amurg o coapsă de sticlă,

A plecat şi a uitat să mai vină.

8

Colectivul de redacţie :

Mi hai Laz aro v : re dac t o r şe f ad junc t ;

Do r i na Enui c ă: pro c e sare , c o re c t ură;

Vi c he nt i e Mo l i n : at i v i t . c ul t ural re l i g i o ase şi c ânt ăr i

Co druţ Anc a: re l aţ i i i n t e rne – i n t e rnaţ i o nal e

şi t e hno re dac t are .

Lorin Cimponeriu

ADIO

Ce frumos spui tu,

În poezie ninge.

Dragostea se uneşte,

Într-o singură zăpadă,

Înainte de a-ţi pune,

Sărutări pe tâmple.

Îngeri jucăuşi rezemau,

Luna cu degetele,

Hai să scriem pe nisip,

ADIO,

Celora ce nu se pot iubi,

Sub clar de lună.

Trupeşte nu-i nimic

Trupeşte nu-i nimic.

Doar florile în ochii egretelor,

Strălucesc,

„Pe mine, mie redă-mă”

Din pământ şi al pământului,

Cum ziua din naştere,

Fuge din colţii frigului,

Frimitură cu frimitură,

Bob cu bob,

Pe o soaptă,

Depărtarea,

Pune zăpadă,

Hulubi roşiatici,

Până la descompunerea,

Metaforei.

Lorin Cimponeriu

Iubeşte-mă şi nu mă răni

Iubeşte-mă şi nu mă răni

Zăpada albă mă ninge

Prin viaţa gri

Ce-şi scuipă degetele afară din corp

Mângâie-mă şi mie de ajuns

Să-ţi pot vorbi

Cum porii de lumină se deschid

De la întuneric până la apus.

Am căutat o stea

Liniştea nevăzută

Pur pură pluteşte

Atât de târziu

Dragostea ta un peşte din piept

Mi-l striveşte

Până ce spui te iubesc.

Cu mimica ochilor calzi

Îmbujoraţi de lumină.

Plouă şi nu mai ştiu

De-i noapte

Doar greierii ţipă şi se aud

Ochiul sălbatic al trupului tău

Femeia despletită ce-i şade frumos

O descopăr

O simt cum mă iubeşte

Atât cât mă poate iubi.

O fantă de lumină

Între albastru şi gri

Iubeşte-mă şi nu mă răni.

9

Carmen Iulia Enache

undeva exişti tu

deschide-ţi pleoapa noapte

iris un crâmpei de stea ne luminează

tăcerea

singură printre cuvinte

liniștea pavată cu umbra ultimilor sunete

dansează pe zidul unui vers alb

nu-mi pleca vis ce mai palpiţi încă

mi-a crescut în suflet crin

ruga chemătoarelor priviri

mă ţine în braţe

sărutându-mi cireşe la urechi

nu mai sunt singură

***

ninge în april

fulgi albi peste frunze înverzite

copaci cu tâmple ninse

pe aleea mea e deja primăvară

o întâmplare ne-a adus împreună

stângaci ne ținem de mână

suflet întregit cu al tău

umăr lângă umăr

respir inspiri

pas cadenţat

omăt înflorit la picioare

încotro s-o luăm

locuim în lumi diferite

trişezi în jocul cuvintelor

ca un dezertor

de ceva vreme nu ne mai vorbim

mi-e greu să cred

că se va mai întâmpla vreodată

cum ne va fi zborul

nu-mi rămâne decât să te privesc flămândă

Dinu Sinziana

Amanţii de pe front

Şi-au cumpărat tancuri,

copile

şi trec cu ele

peste mine.

mă ucid

cu fiecare ţipăt

din tranşee.

Eu m-am ascuns

In spatele şenilelor

te-am aşteptat

după ce s-a terminat

războiul.

Te-am văzut în uniformă kaki

prăfuit, tuns...

bătrân....

Noi suntem

amanţii de pe front,

copile

ne iubim

între două explozii

de tun.

Ne aşteptăm

din cort în cort

ne căutam mâinile

ce-au luat forma

puştilor

orientate cu trăgaciul

spre mine.

10

Costel Stancu

* * *

- de(s)demonică -

De fiecare dată

cînd îţi pierzi

batista

îmi închipui

că mă lupt

cu un alt bărbat

ai grijă

iubito

o să faci din mine

un ucigaş!

* * * Pedalez

în gol

pe marginea

unei prăpăstii.

Inocentă,

te apleci,

culegi de jos

lanţul

şi mi-l întinzi

ca pe un şarpe

cu capul strivit.

Costel Stancu

* * *

- şotron –

Pe strada noastră

a căzut un înger

cu aripile deschise

şi s-a strivit de asfalt.

Copiii îi încercuiesc

cu cretă colorată

conturul.

Îl împart

în căsuţe numerotate

de la unu la infinit.

Apoi

fiecare îşi scoate,

din piept, inima

şi o aruncă

în cîte o căsuţă

11

Iulian Barbu

Inima mea.

Eşti aleasa clipelor

lasate-n poezie

despre două aure

unite în pieptul păci i .

Sunt suf larea vântului

coborât în marea

alergată de ocean

pr in ochiul lumii.

Pe piept îmi cresc f lor i

care au mirosul tău

şi ascultând şoaptele t impului,

mă rostogolesc peste vis

cu mâna pr insă de noaptea

în care suf letul devine mitul

despre puritatea jertf ită

pe tărâmul vieţ i i .

***

În cugetul

Poleit cu speranţă

Meditează stânca

Cu mâini le reci

Vreau să mă prind

De inocenţa puiului de căpr ioară.

Contopire

Mă contopesc cu toamna

Ce pluteşte

Pe râul sfârşitului de lume

Plutire

Versul pluteşte

În inima poetului

Ca pana de scris

Pe lacul vieţii.

Iulian Barbu

***

învaţă să devi i oţel

când metafora bea legendele din cr ini.

învaţă să naşti viaţa în şoapta iubir i i .

învaţă sa f i i cuvânt

când sângele devine vin

la margine de câmp.

învaţă să ieşi prin şoim

înspre inima mart iră.

învaţă să f i i in ima morţ i i

plut ind cu mâini le în viaţă

spre eternul cuvântului .

Călugăra

Doamne,

În lumină

Muntele e

Strigătul şoimului

Cu inima

Prinsă de mănăstire.

Doamne,

12

Cristina Iasmina Căldăraş

Clasa a V a

Sora mea

Eşti mai mare şi frumoasă,

Eşti ca mine şi nu eşti,

Ne-am născut din acelaşi trup

Dar , suntem altfel.

Tu eşti tu şi eu sunt eu

Chiar dacă ne leagă

O singură tulpină,

Tu eşti o creangă

Şi eu o creangă,

Dar prin trup ne curge

Acelaşi sânge,deci…

Eşti sora mea !

Dragostea Tu-mi vorbeşti de dragoste

Pentru că eşti mai mare

Şi şt i i tainele ei.

Pentru mine, dragostea

Înseamnă MAMA.

Eu vreau să f im doar prieteni,

Dar văd că nu se poate:

Tu eşti băiat, eu fetiţă

Ce prietenie ar f i ?

Din legi le pământului

Cunosc doar bucuria

De-a f i i fetiţa de unşpe ani !

Cristina Iasmina Căldăraş

Prietena mea Te-ai supărat dintr-o prost ie,

Eşti pară şi foc pe un vis

Care nu poate f i i real.

Singura realitate este

Ceea ce ne leagă pe amândouă:

PRIETENIA.

Tu, eşti şi rămâi prietena mea

Chiar dacă nu se împlinesc visele

Iar i luzii le mor mâine.

13

A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l

Ş c o l i i G i m n a z i a l e „ P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c

A L A I U L P R I M Ă V E R I I

e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4

D i r e c ţ i a

a r t i s t i c ă

p r o f .

F e l i c i a

S t o i a

C o r e g r a f i a :

C o d r u ţ A n c a

14

A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l

Ş c o l i i G i m n a z i a l e „ P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c

A L A I U L P R I M Ă V E R I I

e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4

15

A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ J U N I I O R A V I Ţ E I ”

a l L i c e u l u i T e o r e t i c „ G E N E R A L D R A G A L I N A ”

d i n O r a v i ţ a

A L A I U L P R I M Ă V E R I I

e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4

D i r e c ţ i a

a r t i s t i c ă

p r o f .

A u r i c a

ş i

M i h a i

L a z a r o v

C o o r d o n a t o r a r t i s t i c :

p r o f . M a r i o a r a P o c r e a n

C o r e g r a f i a :

C o d r u ţ A n c a

16

A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ J U N I I O R A V I Ţ E I ”

a l L i c e u l u i T e o r e t i c „ G E N E R A L D R A G A L I N A ”

d i n O r a v i ţ a

A L A I U L P R I M Ă V E R I I

e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4

17

C E N T R U L U I C U L T U R A L C A R A Ş U L

d i n G r ă d i n a r i

A L A I U L P R I M Ă V E R I I

ed i ţ ia a XXXIII -a , Reş i ţa ,

05 APRILIE 2014

A N S A M B L U L F O L C L O R I C C A R A Ş U L

18

A L A I U L P R I M Ă V E R I I

ed i ţ ia a XXXIII -a , Reş i ţa ,

05 APRILIE 2014

A N S A M B L U L F O L C L O R I C C A R A Ş U L

d i n G r ă d i n a r i

19

B E R Z A S C A 2 5 a p r i l i e 2 0 1 4

A N S A M B L U L F O L C L O R I C

„ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l Ş c o l i i G i m n a z i a l e „

P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c

Re g i a a r t i s t i c ă : p r o f . Fe l i c i a S t o i a ,

co r e g r a f i a : ms .d . Codr u ţ Anca

20

B E R Z A S C A 2 5 a p r i l i e 2 0 1 4

A N S A M B L U L F O L C L O R I C

„ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l Ş c o l i i G i m n a z i a l e „

P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c

Re g i a a r t i s t i c ă : p r o f . Fe l i c i a S t o i a ,

co r e g r a f i a : ms .d . Codr u ţ Anca

21

Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt

Solistă vocală: Georgiana Marişescu

22

Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt

Solistă vocală: Georgiana Marişescu

23

ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”

Direcţia artistică: Codruţ Anca

Coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt

24

ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”

Direcţia artistică: Codruţ Anca

Coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt

25

A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ C A R A Ş U L ” a l

C E N T R U L U I C U L T U R A L C A R A Ş U L d i n

G r ă d i n a r i

e d i ţ i a a I I I - a , L U G O J , 2 2 i u n i e 2 0 1 4

Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt

Solistă vocală: Georgiana Marişescu

26

A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ C A R A Ş U L ” a l

C E N T R U L U I C U L T U R A L C A R A Ş U L d i n

G r ă d i n a r i

e d i ţ i a a I I I - a , L U G O J , 2 2 i u n i e 2 0 1 4

Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt

Solistă vocală: Georgiana Marişescu

27

F O R O T I C , e d i ț i a I – 2 8 i u n i e 2 0 1 4

Direcția artistică: Felicia Stoia; Regia: Felicia Stoia și Codruț Anca

28

L A F O R O T I C – 2 8 i u n i e 2 0 1 4

Ansamblurile folclorice reunite ale

Căminului Cultural și Școlii Gimnaziale

„Petru Oallde”din Forotic

Direcția artistică: Codruț Anca; Coregrafia: Codruț Anca și Ciprian Curt

solist vocal: Elena Lorena Nica.

29

F O R O T I C , e d i ț i a I – 2 8 i u n i e 2 0 1 4

Direcția artistică: prof.Mihai Lazarov,

prof. coordonator : Mariora Pocrean, coregrafia: Codruț Anca

30

F O R O T I C , e d i ț i a I – 2 8 i u n i e 2 0 1 4

Direcția artistică: prof.Mihai Lazarov,

prof. coordonator : Mariora Pocrean, coregrafia: Codruț Anca

31

Anotimpul revederilor

Ne aflăm în plin anotimp al revederilor la Liceul Teoretic „General Dragalina”. După o

serie de întâlniri de 20, 30 şi 35 de ani, ultima zi a lunii mai a fost dedicată celor ce au absolvit

liceul acum mai bine de jumătate de secol. Feriţi de forfota din cursul săptămânii, clopoţelul a

sunat numai pentru elevii promoţiei 1960. Emoţia reîntâlnirii a fost direct proporţională cu cei 54 de

ani trecuţi de atunci.

Laitmotivul zilei a fost TIMPUL: de la titlul uitat pe tablă („Unităţi de măsură pentru timp”)

până la versurile lui Rudyard Kipling recitate cu emoţie de domnul profesor Vasile Abâd („În

trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!”)

De reţinut că toţi cei prezenţi au venit cu bucurie, cu sufletul deschis şi plin de

recunoştinţă spre instituţia în care au fost instruiţi şi educaţi, spre clasa unde au legat

prietenii de-o viaţă, spre profesorii care şi-au pus „amprenta asupra eternităţii” (fără a şti

niciodată până unde ajunge influenţa lor - Henry Brooks Adams), dovedind că Liceul

„General Dragalina” şi-a făcut din plin datoria, rostul lui fiind „să te ridice undeva de unde

să-ţi fie ruşine să mai cobori” (Paul Louis Lampert).

Oameni împliniţi, pentru care timpul se măsoară în realizări, absolvenţii din 1960, aflaţi la ceva distanţă de vremea „anilor din patru primăveri” ( Mihai Novac), ne-au oferit prin ţinuta

şi prin comportamentul lor un exemplu şi un model de tinereţe a sufletului, de modestie, de

eleganţă, de jovialitate, de preţuire a valorilor străbune, semn că „Nu zidurile fac o şcoală, ci

spiritul ce domneşte în ea” ( Ferdinand I)

O lege nescrisă spune că valoarea unei instituţii de învăţământ se măsoară în numărul de

personalităţi care au absolvit de-a lungul timpului. Printre aceştia se numără şi domnul

academician Ioan Păun Otiman, prezent astăzi la întâlnirea de 54 de ani a generaţiei din care a

făcut parte. Cu acest prilej, domnia sa a făcut o donaţie de carte din partea Academiei Române.

32

Astfel, în biblioteca liceului de azi există o ediţie de lux în 19 volume a Dicţionarului Limbii

Române şi o altă ediţie de lux a Bibliei Vulgata în 5 volume, cărţi pe care şcoala nu şi-ar fi permis

să le achiziţioneze vreodată.

Fie ca spiritul dragalinez să dăinuie, iar scopul şcolii noastre să rămână acela „ca tânărul

să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă” (Albert Einstein). Pe

absolvenţii din 1960 îi aşteptăm şi anul viitor, în luna mai, pentru a ne demonstra că „Timpul

schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri” (Nicolae Iorga).

Director, prof. Aurica Lazarov prof. Cornelia Ediţoiu