Scripta manent nr 1 2014
-
Upload
centrulcarasul -
Category
Documents
-
view
228 -
download
4
description
Transcript of Scripta manent nr 1 2014
1
PRIMĂRIA
Ş I
CONSIL IUL
LOCAL
G R Ă D I N A R I
C A R A Ş -
S E V E R I N
R O M Â N I A
C E N T R U L
C U L T U R A L
„CARAŞUL”
G R Ă D I N A R I
C A R A Ş -
S E V E R I N
R O M Â N I A
Scripta Manent
C A S A C U L T U R A L Ă „ C A C O V A ” D I N G R Ă D I N A R I
C E N A C L U L L I T E R A R „ P A N Ă C Ă R Ă Ş A N Ă ”
* A n u l V I * n r . 1 ( 2 1 ) * m a r t i e 2 0 1 4 * 2 4 p a g i n i
Cu sprijinul
primarului
comunei
Grădinari
În acest număr semnează :
Iryss C. (2,3); Nana I. Fi l ip (4); Dorina Enuică (5); Iulia Carmen Enache (6);
Cosmin Pincu (7); Cosmin Pincu, Paloma Catina (8);
Lorin Cimponeriu, Iu lia Carmen Enache (9); Ion Colojoară (10);
Codruţ Anca (11- 17,24); Ionel Turcoane (18,19); Ionel Crăciun (19 -23)
ISSN 2284 – 7960
2
ÎN DAR
Un spirit bun mi te-a adus în dar
Să-mi luminezi întunecata noapte
Iar inima se-aprinde ca un jar
Când pe tăcute-mi spui caldele şoapte.
O seară ca de vis mi te-a adus
Când nu credeam că pot să mai visez.
Cu ochii pironiţi, cu gândul dus
De fericire râd ori sângerez.
Un gând nebun mai trece uneori
Să-mi tulbure-ale inimii bătăi -
Ştiu c-o să pleci şi asta-mi dă fiori…-
Şi iar mă-nnec visând în ochii tăi,
Capul mi-l plec pe pieptu-ţi dezgolit
Ca fruntea să-mi dezmierzi cu sărutări.
Nu vreau să ştii că ochiul mi-e-nroşit.
Ce ţi-aş răspunde ţie la-ntrebări
Când mi-ai venit adus de spirit bun
Să-mi bucuri visu-n noaptea-ntunecată?
Cu gândul ce mă bântuie, nebun
O să mă-mpac târziu sau niciodată…
DOAR OCHII
Doar ochii tăi mă liniştesc,
Doar mâna ta ce mă dezmiardă.
După sărutul tău tânjesc
Focul de patimi să mă ardă.
Doar un sărut mă ţine vie
Atingerea îmi dă fiori,
Mă dau din drag, cu totul ţie
Când mă săruţi fierbinte-n zori.
În ochii tăi care-mi şoptesc
Ce buzele nu pot să-ngâne
Mă-nnec şi-acum, mă liniştesc
Dar îmi stârnesc simţiri păgâne.
Doar mâna ta mă încălzeşte
Când mă cuprinzi la piept cu dor.
Un vis ascuns din gând zâmbeşte
Născut din dorul călător.
La pieptul tău înc-o secundă
Înc-un minut mai vreau, şi-apoi
Cu trup de val tu mă inundă
Dispară tot...să fim doar noi...
3
O SĂ AŞTEPT
Căuşul palmei tale-i adăpost
Inimii mele dăruită ţie.
M-ai deşteptat din visul meu anost
C-o sărutare. Şi-am simţit că-s vie .
Braţele tale care mă-npresoară
Scut s-au făcut inimii-nstrăinate;
Mă ţin mai strâns, tăcerea să nu doară,
M-alintă-n mângâieri de dulci păcate.
Privirea-ţi dăruieşte sclipiri fierbinţi în noapte,
Îmi răscoleşte trupul şi mă topesc de dor.
Din buzele cu gust de piersici coapte
Mă-nfrupt, flămândă de dulceaţa lor.
Doar stelele, complice, tăiniue sărutarea
Şi cerul ne veghează zâmbindu-ne-n luciri.
Timpul duşman, ne luminează zarea
Şi-aduce dor în inimi şi-n priviri.
Şi va mai trece-o zi, şi încă una
Şi-o să te-aştept în noapte să îmi vii
Să fim doar noi, cu stelele şi luna.
Un zâmbet, un sărut, din mii şi mii...
O LACRIMA
Un gând fugar, o lacrimă fierbinte
În noapte e ecoul glasului ce minte.
Iubesc minciuna ta. Doar ea mă ţine vie
Pentru cât timp doar cerul poate-o ştie...
Nu vreau nimic... în noapte chipul tău
Grăbit se-ndepărtează mânat de gândul rău
Mă văd cu mâna-ntinsă, cu lacrima fierbinte.
Departe-i un ecou al glasului ce minte.
Doar lacrima mi-e soră, mi-e prietenă, mi-e mamă
Iubirea mă răneşte din nou; nu mai mi-e teamă.
Păstrez doar amintirea din glasul care minte.
Ce dulce-i amăgirea tăcutelor cuvinte...
4
NANA
ILEANA FILIP
Denis, pericol public
Ursuleţi de pluş pe căruţul tău,
Pădurea în noapte se dezlănţuie
Devii uşor ostaticul ei.
Bufniţa urlă
Te scufunzi în apa tulbure.
Micile vietăţi te surprind.
Alge.
Întunericul nopţii te sperie,
Copacii veghează asupra-ţi ca o nălucă.
Oraviţa, 26.01.2014, 18.50
Chin, jale
Chin, jale,
Rafale de vânt în toată Oraviţa,
Oamenii baricadaţi în suflete şi în case...
Tristeţea se citeşte pe feţele lor.
E multă agitaţie interioară,
Repaus, mintea gândeşte prostii,
Boală, suferinţă continue
Bate vântul.
Oraviţa, 16.02.2014, 17.18
NANA
ILEANA FILIP
Linişte pură
Luna veghează întregul Banat,
Stelele strălucesc pe cer,
Valul de lumină mă mângâie
Clopotele nu mai răsună.
Linişte de sidef.
Cimitirul e adormit?
Catedrala se înalţă spre cer,
Suflete adormite,
Linişte pură.
Actori în propria viaţă,
Întristaţi sau plini de fericire,
Se întorc spre cer, spre iubire.
Simt căldura ei.
Adorm visând.
Oraviţa, 16.02.2014, 17.15
Lumânări de cristal
Mă cuprinzi în braţele tale,
Mă săruţi fierbinte,
Mă mângâi peste buze cu degetul,
Apoi mă săruţi din nou.
Mă acoperi cu trupul tău
Mă răcoreşti cu sărutări,
Mă atingi cu acele cuburi de gheaţă,
Adormi uşor.
Izul vinului roşu
Lumânări de cristal.
Oraviţa, 17.02.2014, 00.28
5
Dorina Enuică
Erata
Înşiruite ca mărgelele
Ce stau la gâtul neputinţei,
Colorate, incolore,
Şi pătrate, şi rotunde,
Multe negre,
Câteva albe…
Aliniate ca la şcoală,
Înscrise-n tuş
Pe tabla vieţii.
Atârnă greu, precum o cruce.
Le duc în braţe
Ca pe-un blestem…
Este osânda existenţei,
E datoria de-a trăi,
Promisiunea de-a greşi…
Numai greşeli , sau
Doar păcate ?
Ca un testament al morţii
Ce trebuie să-l scrii trăind.
Ca pe-o crotalie de piatră,
E o povară de povară,
E un stigmat, sau nu, sau poate...
E numai o simplă Erată !
Dorina Enuică
Deja vu
Să-nchidem poarta către lume,
Să pot s-ascult în taină gândul
Ce mi-l trimiţi timid şi cald
Şoptind în adiere vântul.
Să comentăm romanul serii
Al cărui scriitor e dus
Dar, el cu noi se-ntruchipează
Chiar dacă nu-i nimic de spus.
Să privim la dans de flăcări
Din şemineul strămoşesc
Şi-n vina, până la finaluri,
Să mă iubeşti, să te iubesc .
Şi contopiţi ca-ntr-o statuie
În ziua cea de „rămas-bun”,
Cu aducerile-aminte,
Să răsfoim un vechi album.
6
Iulia Carmen Enache
dincolo de primăvară
ca să mă rosteşti am închis uşa iernii
am trecut pragul desculţă
caut colţul ierbii să pot răsufla
mi-e cald şi plouă
locuim în acelaşi vis
sar marginea cuvintelor
soare apus în privirea ta
ochii mei sărută noaptea
calc pe vorbe strivite
nu te mai aud
simţi zborul
te ţine de mână
Iulia Carmen Enache
valurile întâmplării
ne jucam alergând litere
îndrăznesc
păşesc departe de poveste
suflet frânt după ţipetele dorului
abisuri de neîncredere
am adus iubirii
sărut neliniştea
povestindu-i de noi
cum aş putea să eternizez simţirea
uneori n-am cuvinte
amintirile nu se albesc
un dans de pas în doi
mă şopteai cu mâinile
lăsam sunetele să mă năpădească
îmbrăţişam nemărginirea
pierdută în somnul poeziei
pribegesc spre alt ţărm
zbor înspumat pe un val
cu aripi împrumutate
7
Cosmin Pincu
***
Mai scrie-mi despre cum se coc
La noi, pe sub streşini, lăstunii
Şi ramuri trosnesc sub potop
De poame, ca-n facerea lumii.
Cum satul dă-n pârg de copii
Şi cresc isihii pe-nserate,
De nucul sihastru, o vorbă să-mi scrii,
Mai blânde să-mi pară durerile toate.
Cum ard spicele vara-n ogor
Iar florile sărută câmpia
Şi, mamă, cum ţie ţi-e dor
De când m-a-nghiţit pribegia.
Cosmin Pincu
Între noi
Între noi a rămas, nerostit, un roman
Şi caii vieţii duc criza-nainte
Între noi, la ferestre, mai plouă avan
Şi nici o speranţă nu moare cuminte.
Între noi mai tresar, uneori, numai eu
Când iarna pictează poeme
Când vântul se zbate cu aripi de zmeu
Şi neaua ingenuă de dorul tău geme.
Între noi, pastoral, înfloresc, galaxii
Ca un vis ce se naşte din scrum
Sunt bătrân, ruginesc, nu mai vii,
Într-o zi voi pleca, voi iubi, pe alt drum.
Colectivul de redacţie :
Mi hai Laz aro v : re dac t o r şe f ad junc t ;
Do r i na Enui c ă: pro c e sare , c o re c t ură;
Vi c he nt i e Mo l i n : at i v i t . c ul t ural re l i g i o ase şi c ânt ăr i
Co druţ Anc a: re l aţ i i i n t e rne – i n t e rnaţ i o nal e
şi t e hno re dac t are .
8
Cosmin Pincu
Femeia
E cea mai minunată dintre lumi
Parfumul ei dezlănţuie magia
Şi niciodată nu ştii să-i rezumi
Căldura, patosul, minunăţia.
Anemotropul totului peren,
Cu mari sau mai mărunte idealuri,
Limanul indecisului boem
Ori insula târzie dintre valuri.
E viaţa-ntipărită-n alte vieţi,
Războiul, pacea, tocmai de aceea
A mă opri vreodată nu puteţi,
Să cânt magia, lumea şi femeia.
Paloma Catina
păşesc prin aer
şi îngropată-mi e
privirea-n nisipuri ,
ce înaltă îmi e umbra!
şi goale cuvintele,
căzute peste ramuri
de veghe.
noaptea curgea
şi ea
printre genele
unui înger
îmbrăcat
in rugăciunile
de care mă proptisem
să nu cad .
9
Lorin Cimponeriu
***
Mai departe de inima ta,
Ancorată de un chei
Într-un ţărm,
O corabie îmi duce inima
Într-o stea.
***
O peşteră plină cu suflete
E un sarcofag.
Albi îngeri cad pe pământ,
Săgetători pândesc zorile,
Lângă Samson
Femeia plină de bube
Iese din apa sărată.
***
Stau pe tipsia de argint
Între două zgomote:
Unul e albastru fermecat,
Asemenea unui zeu.
Păsările vin spre tine
Ca două gânduri albe
Crescute într-o pădure de ferigă.
Iulia Carmen Enache
valurile întâmplării
ne jucam alergând litere
îndrăznesc
păşesc departe de poveste
suflet frânt după ţipetele dorului
abisuri de neîncredere
am adus iubirii
sărut neliniştea
povestindu-i de noi
cum aş putea să eternizez simţirea
uneori n-am cuvinte
amintirile nu se albesc
un dans de pas în doi
mă şopteai cu mâinile
lăsam sunetele să mă năpădească
îmbrăţişam nemărginirea
pierdută în somnul poeziei
pribegesc spre alt ţărm
zbor înspumat pe un val
cu aripi împrumutate
10
Ion Colojoară
( poezie în grai )
Vara-n grâne
Un punct roşu călător,
A tr icut prăstă răzor,
Ba cu zboru’, ba cu fuga,
S-a topit în dăpărtăr i…
Şini cregiţ c -a fost oari ?
- păpăruga.
S-a lăsat acu dân zbor,
Viesălul grânari lor ,
Î i măi mari ca gândacul ,
Dăr cu ar ipi ş î cu c ioc,
Samănă a f i i boboc,
A- l ghiş i nu - i gr ieu dăloc…
- pitpalacu.
La fântâna dântr -un lan,
Î l adapă pră plăvan,
Şuierând duios cosaşă,
Când, lângă un ochi dă apă,
S-a oprit dân zbor, s -adapă
- f luturaşu.
M-a îmrăţâşat câmpia,
Grânie până -n dăpărtăr i
Unduiesc sub caldă boari ,
Dântr -odată aşa -ţ v ini
Să c i crez în lumi div ini
Când frumos dasupra-ţ cântă
- ciocârl ia !
11
LA DOLOAVE – SERBIA 12 ianuarie 2014
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”
GRUPUL VOCAL DE LA ASOCIAŢIA ION CREANGĂ
ŞI ANSAMBLUL FOLCLORIC
AL CASEI CULTURALE 25 MAI DIN DOLOAVE
Regia artistică: Lucia Danilov şi Codruţ Anca
Coregrafia: Lucia Danilov, Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solist vocal: Georgiana Marişescu
12
LA DOLOAVE – SERBIA 12 ianuarie 2014
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”
GRUPUL VOCAL DE LA ASOCIAŢIA ION CREANGĂ
ŞI ANSAMBLUL FOLCLORIC
AL CASEI CULTURALE 25 MAI DIN DOLOAVE
Regia artistică: Lucia Danilov şi Codruţ Anca
Coregrafia: Lucia Danilov, Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solist vocal: Georgiana Marişescu
13
LA DOLOAVE – SERBIA 12 ianuarie 2014
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”
GRUPUL VOCAL DE LA ASOCIAŢIA ION CREANGĂ
ŞI ANSAMBLUL FOLCLORIC
AL CASEI CULTURALE 25 MAI DIN DOLOAVE
Regia artistică: Lucia Danilov şi Codruţ Anca
Coregrafia: Lucia Danilov, Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solist vocal: Georgiana Marişescu
14
B A L U L B L O J I L O R
ediţia a V-a, GRĂDINARI 08 MARTIE 2014
Sub patronajul primarului comunei Grădinari
ION MOŞOARCĂ
Coloana sonoră: Nicu Popovici, foto: Codruţ Anca
15
B A L U L B L O J I L O R
ediţia a V-a, GRĂDINARI 08 MARTIE 2014
Sub patronajul primarului comunei Grădinari
ION MOŞOARCĂ
Coloana sonoră: Nicu Popovici, foto: Codruţ Anca
16
B A L U L B L O J I L O R
ediţia a V-a, GRĂDINARI 08 MARTIE 2014
Sub patronajul primarului comunei Grădinari
ION MOŞOARCĂ
Coloana sonoră: Nicu Popovici, foto: Codruţ Anca
17
între
I N I Ţ I A T I V A R O M Â N I L O R D I N S E R B I A
ş i
Asociaţia Culturală „CENTRUL CULTURAL CARAŞUL” d i n G r ă d i n a r i
2 2 m a r t i e 2 0 1 4 l a h o t e l u l u i „ L e p e n s k i V i r ” d i n l o c a l i t a t e a
D o n j i M i l a n o v a c R e p u b l i c a S e r b i a
A U S E M N A T :
I N I Ţ I A T I V A A s o c i a ţ i a C u l t u r a l ă
R O M Â N I L O R „ C E N T R U L C U L T U R A L C A R A Ş U L ”
D I N S E R B I A G r ă d i n a r i J u d e ţ u l C a r a ş - S e v e r i n
P r e ş e d i n t e D i r e c t o r e x e c u t i v
B o i a n B a r b u c i c i C o d r u ţ A n c a
18
Nicolinţ, (Voivodina, Serbia) repere istorice
Săpăturile arhelogice efectuate de-a lungul aniilor au dovedit existenţa unei
aşezări umane pe vatra actualei localităţi, astfel că din epoca bronzului au fost găsite un
celt, fragmente din ceramică şi tumuli (movile) în hotarul satului. Muzeul din Belgrad
expune obiecte găsite în Nicolinţ, care datează din Hallstatt I (Epoca fierului), iar în anii
1991-1992 s-au efectuat săpături arhelogice în aproprierea satului, la „Cânipişte“ unde
au fost descoperite obiecte din mai multe perioade. Cele mai vechi descoperiri datează
din epoca Neolitului (circa 5000 de ani înainte de Hristos), apoi obiecte din secolul IX şi
XI, a doua jumătate a secolului al XII-lea, secolul al XV-lea, precum şi unele monede din
1611.
După cum a consemnat istoricul şi cercetătorul vârşeţean, Felix Mileker, primele
atestări documentare despre Nicolinţ datează din anul 1404, când localitatea se
aminteşte sub denumirea de Szent Miklos. Felix Mileker siusţine că la începutul secolului
al XV-lea, deci în acea perioadă, au existat două aşezări cu denumirea de Szent-Miklos
(una în comitatul Caraş). În anul 1698 se amintesc două localităţi, Nicolinţul Mic şi
Nicolinţul Mare, dar pe la sfârşitul stăpânirii turceşti în Banat dispar ca denumire, pentru
ca în anul 1717 să apară o singură localitate, Nicolinţ.
În anul 1723, unii locuitori din Cacova (actuala localitate Grădinari, judeţul Caraş-
Severin, România) au arendat de la Camera imperială suprafeţe de pământ în hotarul
Nicolinţului, pentru ca în anul 1744 aceeaşi Cameră să permită la 40 de familii să se
mute, din satul lor suprapopulat, în localitatea Nicolinţ. Aceştia s-au stabilit pe teritoriul
numit „Selişte”, la răsărit de Nicolinţul-Mic, noului aşezământ dându-i-se numele de
Cacova Mică, Klein Kakova. La scurt timp, în 1746 au ridicat o biserică din lemn. Acest
teren fiind mlăştinos şi mereu inundat, în anul 1774 locuitorii din Cacova Mică se mută pe
vatra Nicolinţului Mare, care primeşte apoi denumirea de Nicolinţ.
În anul 1791 zidesc o nouă biserică, considerată de unii chiar prima biserică, dar
care a fost demolată prin 1917 după construirea actualei biserici. Azi a rămas o cruce de
piatră în mijlocul satului, lângă şoseaua asfaltată, între şcoala elementară şi noua
biserică, a cărei construire a început înaintea Primului război mondial şi toate lucrările au
fost terminate după acest război, ea fiind una dintre cele mai frumoase în regiune, cu
două turnuri şi o cupolă.
La sfârşitul secolului al XIX (1894) sub influenţa administraţiei maghiare se schimbă
numele satului în Temes Miklos, denumire păstrată până după primul război mondal,
când prin decretul Ministerului de interne al Regatului SCS din 1920 (nr. 1002/1920)
denumirea satului se schimbă în Nikolinţe, ca doi ani mai târziu, deci în 1922 acelaşi
minister, prin decretul nr. 6800/1922 să schimbe numele satului în Nicolinţ (Nikolinci în
limba sârbă). ca
Primele date cu privire la numărul locuitorilor datează din 1717 când la Nicolinţ
sunt menţionate 10 case. În anul 1749 Cacova Mică avea 66 case iar în 1751, 70 case.
După datele menţionate pe harta Iosefină a Banatului (1769-1773 ) la Cacova Mică au
fost înregistrate 147 de familii şi chiar 4016 locuitori, ca în anul 1782 să fie înregistraţi
1203 locuitori, în 1785, 140 case, în 1799, 143 case şi 1494 locuitori.
19
Înanul 1827 la recensământ au fost 2642 de locuitori, iar la recensământul din
1837, 2500 locuitori. În 1854 satul a avut 2771 locuitori, ca încontinuare numărul
locuitorilor să crească încontinuu, astfel că în 1896 au fost 3065 locuitori, 1880-3063,
1890-3299, 1900 – 3458, 1910 - 3483. La recensământul din 31 ianuarie 1921,
Nicolinţul avea 3230 de locuitori şi prima dată se menţionează că românii sunt majoritari,
numărul lor fiind de 3040.
După cel de-al Doilea război mondial situaţia demografică a Nicolinţului a fost
următoarea: 1948-2862 locuitori, 1953-2820, 1961 – 2716, 1971 – 2377, 1981 – 1905,
1991 – 1634, 2002- 1499.
BANATUL
Banatul reprezintă provincia istorică situată în extremitatea sud - estică a
entităţii teritoriale Mitteleuropa.
Arealul Banatului, având aproximativ forma unui pătrat, are, ca limite naturale,
la nord râul Mureş, la vest râul Tisa, la sud fluviul Dunărea, iar la est un traseu prin
vestul Carpaţilor Meridionali şi prin sudul Carpaţilor Occidentali.
Suprafaţa Banatului, de 28 526 kmp este astăzi împărţită între trei ţări. Cea mai
mare parte, cca. două treimi, aparţine României (18 966 kmp), cca. o treime aparţine
Serbiei (9 276 kmp), iar o mică parte, 284 kmp aparţine Ungariei. Din punct de vedere
administrativ, teritoriul Banatului este, în prezent, divizat astfel:
În România:
- judeţul Timiş, în întregime
- judeţul Caraş - Severin, mai puţin localităţile Băuţar, Bucova, Cornişoru, şi Preveciori,
formând, împreună, comuna Băuţar
- judeţul Arad, doar partea de la sud de râul Mureş
- judeţul Mehedinţi, numai Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Ieşelniţa, Orşova şi Sviniţa.
Câteva localităţi din arealul tradiţional bănăţean au dispărut sub apele lacului de
acumulare Porţile de Fier.
- judeţul Hunedoara - localităţile Sălciva şi Pojoga
În Serbia:
partea situată la est de Tisa a provinciei Voivodina:
- Districtul Banatul de Nord (sârbă: Severni Banat) (mai puţin municipalităţile Ada,
Senta şi Kanjiza , situate la vest de râul Tisa)
- Districtul Banatul Central (sârbă: Srednji Banat)
- Districtul Banatul de Sud (sârbă Južni Banat)
precum şi în Serbia centrală:
- Zona numită Pančevački Rit, formând partea din stânga Dunării a municipalităţii
Palilula, inclusă zonei metropolitane Belgrad
În Ungaria:
- O mică parte din comitatul Csongrád şi anume partea situată în unghiul sudic format
de râurile Tisa şi Mureş, până la frontiera de stat cu România şi Serbia.
Istoric
După înfrângerea revoluţiei de la 1848, răsplătind fidelitatea sârbilor, care s-au
plasat, în timpul conflictului, de partea autorităţilor imperiale, s-a constituit, urmare
Ionel Turcoane
20
hotărârii împăratului din 18 noiembrie 1849, provincia Voivodina Sârbească şi
Banatul Timişean (Woiwodschaft Serbien und Temescher Banat). Provincia cuprindea
teritorii din Banat (cu excepţia graniţei militare), Bačka şi Syrmia. În fruntea provinciei,
formal, se afla Marele Voievod, unul dintre numeroasele titluri purtate de împărat.
Operativ provincia era condusă de o locotenenţă imperială avându-l în frunte pe
guvernator. Provincia a fost organizată în 5 cercuri (Kreise) împărţite în plăşi (Bezirke),
astfel:
- cercul Timişoara cu plăşile Aradu Nou, Lipova, Buziaş, Ciacova, Vârseţ şi Timişoara
(193 sate şi 280808 locuitori)
- cercul Lugoj cu plăşile Făget, Lugoj, Bocşa şi Oraviţa (234 sate şi 219803 locuitori)
- cercul Becicherecu Mare cu plăşile Tőrőkbecse, Kikinda Mare, Sânnicolau Mare, Biled,
Jimbolia, Modoş si Becicherecu Mare (108 sate şi 336763 locuitori)
- cercul Neusatz (Novisad)
- cercul Zombor
Ultimele două cercuri cuprindeau teritorii din afara Banatului istoric.
Populaţia provinciei era, din punct de vedere etnic, foarte diversă. Aici trăiau
347.459 de români, 321.110 sârbi, 335.080 germani, 221.845 maghiari şi alte etnii.
Oraşul de reşedinţă al provinciei a fost Timişoara.Limbile oficiale au fost germana
şi sârba.
Provincia Voivodina sârbească şi Banatul timişan a fost desfinţată în octombrie
1860, revenindu-se, în Banat şi Bačka, la sistemul comitatens maghiar. Teritoriul
Syrmiei a fost integrat Slavoniei. Conducerea administrativă în comitate o aveau
primcomitele (prefectul), vicecomitele (subprefectul), pretorii (şefii plăşilor), Congregaţia
comitatensă.
Banatul românesc
Urmând modelul sovietic, în 1950 autorităţile comuniste au introdus, prin Legea
nr.5 / 6 septembrie 1950, organizarea administrativ teritorială pe regiuni. Deşi a durat
doar până în 1968, împărţirea teritoriului naţional în regiuni şi raioane a cunoscut, pe
parcurs, restructurări importante.
Iniţial teritoriul Banatului românesc a fost distribuit unui număr de trei regiuni,
foarte asemănătoare judeţelor actuale: Arad (doar parţial bănăţeană), Timişoara şi
Severin.
Această structură a durat doar doi ani, până în 1952, când regiunea Severin a
fost desfiinţată, cele două regiuni rămase cunoscând redistribuiri importante de teritoriu.
În 1956 a dispărut şi regiunea Arad, pentru ca, din1960, regiunea Timişoara să fie
redenumită Banat. Iată o descriere succintă a acestor transformări succesive:
Regiunea Arad, având reşedinţa la Arad, cuprindea, în perioada de maximă
expansiune, după 1952, un teritoriu cu puţin mai mare decât actualul judeţ Arad. La
început regiunea nu cuprindea zona Sânnicolau Mare, care i-a fost atribuită prin
reorganizarea din 1952.
Între 1952 şi 1956 regiunea era împărţită în 6 raioane: Arad, Criş ( cu reşedinţa la
Chişineu Criş), Gurahonţ, Ineu, Lipova şi Sânnicolaul Mare, doar ultimele două raioane
fiind bănăţene. În 1956, odată cu desfiinţarea acestei regiuni, teritoriul i-a fost împărţit
între regiunile Timişoara şi Oradea.
Regiunea Severin, situată în sudul Banatului, a avut cea mai efemeră existenţă:
doar doi ani (între 1950 – 1952). Oraşul de reşedinţă a fost Caransebeş. Din punct de
vedere teritorial, avea o suprafaţă doar cu puţin mai întinsă decât actualul judeţ Caraş-
Severin, incluzând şi zona tradiţional bănăţeană aflată astăzi în sud - vestul judeţului
Mehedinţi
Regiunea Timişoara, cu reşedinţa la Timişoara, cuprindea, la început, o
suprafaţă cu puţin mai mare decât cea a actualului judeţ Timiş. Era împărţită, atunci, în
trei raioane: Deta, Sânnicolau Mare şi Timişoara. În 1952 a pierdut zona Sannicolau
Mare, care a trecut la regiunea Arad, dar i s-a adăugat întreg teritoriul regiunii Severin.
Între 1952 şi 1956, în componenţa acestei regiuni erau nouă raioane: Almaş (Mehadia),
21
Caransebeş, Deta, Făget, Lugoj, Moldova Nouă, Oraviţa, Reşiţa şi Timişoara. În 1956,
prin Decretul nr. 12 cu privire la modificarea Legii nr. 5/1950 pentru raionarea
administrativ-economică a teritoriului RPR (publicat în Buletinul Oficial al R.P.R. nr. 1 din
10. ian. 1956), regiunii i s-a adăugat şi partea sudică a fostei regiuni Arad.
Regiunea Banat A fost înfiinţată prin Legea nr. 3 / 27 decembrie 1960 pentru
îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului R.P.R., cuprinzând spaţiul fostei
regiuni Timişoara, dar şi teritorii din fosta regiune Arad. Reşedinţa regiunii a fost la
Timişoara. Regiunea se întindea pe teritoriile actualelor judeţe Timiş, Caraş-Severin şi,
parţial, Arad, partea sudică, inclusiv municipiul Arad, până la nord de localităţile Macea şi
Pâncota, incluzând o fâşie importantă situată la nord de râul Mureş, din afara Banatului
tradiţional.
Astfel, suprafaţa totală a acestei entităţi administrativ – teritoriale, amintind de
Banatul istoric, era, în 1961, de 21.000 km² pe care trăiau 1.234.340 locuitori.
Regiunea Banat era împărţită în 12 raioane şi 16 oraşe, dintre care 4 aveau un statut
special, de oraşe regionale (Timişoara, Reşiţa, Arad şi Lugoj). Cele 321 de comune din
regiune cuprindeau, în total, 601 sate.Regiunea cuprindea raioanele: Arad, Bozovici,
Caransebeş, Deta, Făget, Lipova, Lugoj, Moldova Nouă, Oraviţa, Orşova, Sînnicolau Mare,
Timişoara, dar şi oraşul regional Reşiţa, a cărui suprafaţă şi număr de localităţi erau
similare celor ale unui raion.
18 decembrie 1964 - prin Decretul 799 au fost făcute schimbări de nume ale unor
localităţi;
În 1968, prin Legea nr. 2 / 16 februarie 1968 privind organizarea administrativa a
teritoriului Republicii Socialiste Romania, s-au desfiinţat raioanele şi regiunile, revenindu-
se la denumirea de judeţe pentru noi entităţi administrativ – teritoriale care, cel puţin în
cazul Banatului, seamănă mai mult cu regiunile din 1950 decât cu judeţele antebelice. Cu
această ocazie colţul sud – estic al Banatului, cu oraşul Orşova, a fost alipit unui judeţ
oltenesc – Mehedinţiul.
Iar nordul Banatului, vreo 40 de sate, oraşul Lipova şi Aradu Nou, au fost
atribuite judeţului Arad. Şi, pentru ca tacâmul să fie complet, judeţul Caraş-Severin a
primit câteva sate hunedorene, în timp ce alte două sate bănăţene, de la Mureş, au fost
integrate judeţului Hunedoara.
Şi iată cum, după fărâmiţarea Banatului de la sfârşitul primului război mondial,
procesul a continuat, astfel încât astăzi găsim localităţi bănăţene în cinci judeţe
româneşti, într-unul unguresc, în trei districte şi într-o zonă metropolitană din două
provincii sârbeşti. Ce să mai spunem de situaţia inedită că trei oraşe mari, din afara
Banatului – Belgrad, Szeged şi Arad au, astăzi, cartiere în Banat.
Prin aceeaşi Lege nr. 2 au fost schimbate unele nume de localităţi, în timp ce
numeroase altele au dispărut, operându-se, pe cale administrativă, numeroase comasări.
Banatul sârbesc
Repere cronologice
- 25 nov.1918 - Adunarea sârbilor şi a altor slavi de la Novi Sad a proclamat unirea
Voivodinei (Banat, Bačka şi Baranja) cu Regatul Sârbilor.
- 1918 - 1922 - Banatul sârbesc a format districtul Veliki Bečkerek.
- 1922 - 1929 - Teritoriul Banatului sârbesc a fost împărţit între provinciile (oblast)
Belgrad şi Podunavlje, ultima cu reşedinţa la Smederevo.
- 3 oct. 1929 - apr. 1941 - Teritoriul ţării este divizat în banovine (banate). Cea mai
mare parte a teritoriului Banatului sârbesc a fost inclusă în Dunavska Banovina, având
capitala la Novi Sad. Oraşul Belgrad, împreună cu Zemun şi Pancevo au constituit o
unitate administrativă separată de banovine.
- apr. 1941 - 23 oct. 1944 - Banatul sârbesc, Šumadija şi Braničevo au format o
22
Dunavska Banovina restrânsă, ca parte a statului sârbesc marionetă, sub ocupaţie
militară germană.
Banatul s-a aflat doar nominal sub autoritatea Serbiei, practic fiind administrat de
minoritatea germană.
A fost condus de un vice-ban (Vize-Banus) care era, formal, subordonat
ministrului de interne de la Belgrad. Limbile oficiale erau germana şi sârba.
Banatul sârbesc a fost împărţit, în acea perioadă, în următoarele subdiviziuni
administrative (districte): Pančevo, Vršac, Bela Crkva, Kovin, Jaša Tomić, Veliki
Bečkerek, Velika Kikinda, Novi Becej, Nova Kanjiža, Kovačica şi Alibunar.
Întreaga administraţie bănăţeană provenea din rândurile minorităţii
germane.
Demnitarii locali de rang superior erau numiţi de către guvernul marionetă de la
Belgrad, la propunerea vice-banului.
Chiar şi judecătorii şi notarii erau etnici germani. Administraţia poştală, a căilor
ferate şi a fiscului erau în mâinile grupului etnic german.
Administraţia civilă a minorităţii germane era dublată de ocupaţia militară a armatei
germane, coordonată de un comandament militar.
- după război - A fost constituită provincia Voivodina, pe bazele vechii banovine
dunărene.
- 1948 - Localităţile Borča şi Ovča au fost incluse în aria administrativă a oraşului
Belgrad
- 7 apr. 1963 - Provincia autonomă socialistă Voivodina, având capitala la Novi Sad. A
inclus şi teritoriul Banatului sârbesc.
- 5 iul. 1989 - A fost revocat statutul de autonomie al Voivodinei
- 28 sept. 1990 - A fost înfiinţată Provincia Autonomă Voivodina
Evoluţia populaţiei pe teritoriul Banatului sârbesc 1910 - 1991 (locuitori):
etnia 1910 1921 1931 1948 1953 1961 1971 1981 1991
sârbi 229568 235148 261123 358067 374258 423837 434815 424765 423475
germani 125374 126519 120541 17522 - - 165 - -
maghiari 108662 98463 95867 110446 112683 111944 103093 90445 76153
români 73303 66433 62365 55678 55094 54447 49455 43474 35935
slovaci 16223 17595 17900 20685 21229 22306 22139 21392 19903
alte etnii 13270 14840 27783 39238 53899 43334 56092 92808 93924
total 566400 559096 585579 601626 617163 655868 665759 672884 648390
Notă: Populaţia localităţilor Borča şi Ovča, incluse din 1948 în teritoriul administrativ al oraşului Belgrad, a fost scăzută din populaţia Banatului sârbesc. Pentru întocmirea tabelului au fost folosite datele recensămintelor maghiare respectiv iugoslave (sârbeşti) din anii corespunzători.
Schimb de teritorii
Un protocol referitor la câteva insule dunărene şi la un schimb de localităţi
între România şiRegatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor a fost încheiat la Belgrad la
24 noiembrie 1923.
Urmare acestuia, în 1924 localităţile Jimbolia (pana atunci Dzombolj), Checea Croată,
Beba Veche, Pusta Cherestur, Ciortea şi Iam, care aparţinuseră Regatul sârbilor,
croaţilor şi slovenilor au intrat în componenţa României, în timp ce Modoş (Modoš, astăzi
Jaša Tomić), Părdani (Ninčićevo, astăzi Međa ), Şurian (astăzi Šurjan), Căptălan (astăzi
Busenje), Krivobara (astăzi Markovićevo) şi Gaiu Mare (astăzi Veliki Gaj), care
23
aparţinuseră României, au fost cedate Regatului sârbilor, croaţilor şi slovenilor. Jimbolia a
fost efectiv predată Statului Român la 10 aprilie 1924.
Bibliografie:
Lemkin, Raphaël - Axis rule in occupied Europe. Laws of Occupation. Analysis of
Gouvernment Proposals for Redress, The Lawbook exchange, ltd., Clark, New Jersey,
2005, pag. 252-253, 603
Documentar: Ionel Crăciun
http://www.banaterra.eu/romana/toponimii/b/banat/index.htm
24
Regionalisme din Banat
•arşou – hârleţ
• ai – usturoi
• niauă – zăpadă
• săcrin – sicriu
• obor, avlie – curte
• a orândui – a face curăţenie
• ciganie, pălăcincă, fund – cratiţă
• cindă – sufragerie
• târnaţ – coridor
• şpoiert – sobă pe care se face mâncare
• sobă – cameră
• cârpă – batic
• cotrinţă – partea din spate , oeste poale
la femei
• peşchiri – prosop
• lăvor – lighean
• cinieri, – farfurie
• furchiţă – furculiţă
• şol – cană
• sopon – săpun
• crumpei – cartofi
• părădaisă – roşie
• păşcănat – păstârnac
• clisă – slănină
• şpinat – spanac
• ştrimfi – coirapi
• a sta la givan – a sta de vorbă
• dârză – cârpă
• potcă – ceartă
• a sudui – a înjura
• a beşceli – a certa
• a crişi – a sfătui, a atenţiona
• croafnă – gogoaşă
• traocă – cutie
• stelaj – raft
• cridenţ – dulap
• a fărbui – a vopsi
• pomoroancă – portocală
• coceţ – coteţ
• chică – coadă împletită
• pipară – ardei
• pipară măruntă – boia
• foaie – ziar
• cucuruz – porumb
• podrum – pivniţă
• curechi – varză la butoi
• a şurlui – a spăla
• uică – unchi
• păsuli – fasole
• goşci – musafiri
• goşci – musafiri
• uiagă – sticlă
• o ţâră – puţin
• coşie – căruţă
• şiur – sită mare
• pui mesâ – sertarul de la masă
• srujac – saltea umplută cu frunze de porumb
• ghije – frunzele porumbului
• dună – plapumă cu pene de gâscă
• firiang – perdea
• plivais – creion
• ţucăr – zahăr
• iorgovan – liliac
• misăriţă – faţă de masă
• bumb – nasture
• tulipan – lalea
• imală – noroi
• figeu – capac pentru oală
• ştamplu – păhărel
• icoană – fotografie
• fireastă – geam
• a sa chici – a se aranja
• şod – comic
• tolcieri – pâlnie
• sfetăr – bluză
• şirneală – cerneală
• potcă – ceartă, sfadă
• jâradă – claie de fân
• ludaie – dovleac
• ligăv – pretenţios la mâncare
• nădraji – pantaloni
• şielui – a inşela
• prâsluc, chintuş, laibăr – vestă
• picmez – gem
• lapci covăsât – iaurt
• a se ortăci – a se împrieteni
• scovardă – clătită
• jiep – buzunar
• a molări – a zugrăvi
• moalăr – fotograf
• cauc – polonic
• cotarcă- hambar
• poniavă – pătură
• a se şuşcăi – a se văita
• a ima – a murdări
• hârţ – şoarec
• bagsama – bănuiesc
• modroaţnu – canapea
• başea, ceacea – nenea
• rumânele – farduri
Codruţ Anca