Revista JurisClasor CEDO - Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO

* revistã online *

2 JurisClasor CEDO

3JurisClasor CEDO

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

JurisClasor CEDO* revistã online *

4 JurisClasor CEDO

Redactor: Monica StoianTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de ConsiliulNaþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoriaediturilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2015Editura UniversitarãEditor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

IMPORTANT

Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,Sector 1, Bucureºti- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27- prin e-mail la adresa [email protected].

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911ISSN-L 2247 – 6911

5JurisClasor CEDO

Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Curtea de Apel Bucureºti

Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti

Redactor-ºef adjunct: jud. Alexandra GHERGHEªANU– Tribunalul Bucureºti

Colegiul de redacþie: jud. Carla ANGHELESCU – Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Elena BLIDARU– Tribunalul Bucureºti, jud. Vasile BOZEªAN – Tribunalul Teleorman, jud. LaviniaCÎRCIUMARU – Tribunalul Bucureºti, jud. Victor CONSTANTINESCU – JudecãtoriaSectorului 6 Bucureºti, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea de Apel Piteºti(detaºare Inspecþia Judiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – Tribunalul Bucureºti,jud. Roxana CÃLIN – Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU – JudecãtoriaSectorului 2 Bucureºti, jud. Cristina RADU – Curtea de Apel Ploieºti, jud. LuciaZAHARIA – Curtea de Apel Bucureºti

Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU– Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – AgentulGuvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. BeatriceRAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti (detaºare Institutul Naþional al Magistraturii),prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul de Studii de Drept European din cadrulInstitutului de Cercetãri Juridice al Academiei Române, jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU– Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. Mihail UDROIU – Curtea de Apel Oradea,jud. Mihaela VASIESCU – Curtea de Apel Tîrgu-Mureº.

Colaboratori: proc. Cristina BUNEA – Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureºti (detaºareCurtea Europeanã a Drepturilor Omului), jud. Gabriel CAIAN – Judecãtoria Craiova(detaºare MAE – Agentul Guvernamental), jud. Irina CAMBREA – Judecãtoria Tg-Jiu (detaºare MAE – Agentul Guvernamental), dipl. Mãdãlina MORARIU – MAE –Agentul Guvernamental, dipl. Geanina MUNTEANU – Comisia Europeanã, jud. IleanaPOPA – Curtea de Apel Bucureºti (detaºare MAE – Agentul Guvernamental).

6 JurisClasor CEDO

7JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO

* revistã online *

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã oiniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europenipentru Drepturile Omului, pusã în practicã deEditura Universitarã, având ca scop promovareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluiîn spaþiul european, informarea ºi facilitareaaccesului la resursele juridice naþionale ºiinternaþionale.

Asociaþia Magistraþilor Europeni pentruDrepturile Omului îºi propune sã contribuie laapãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarealibertãþii de exprimare, de informare ºi deasociere a acestora, sã-ºi aducã prin toatemijloacele legale contribuþia la modernizareasistemului judiciar ºi la creºterea încrederiipublice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,sã depunã toate eforturile pentru evitareaoricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþilefundamentale ale omului, din partea oricãreiinstituþii sau autoritãþi publice.

Editura Universitarã este recunoscutã deConsiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice dinÎnvãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþieserialã (lunarã), în format exclusiv online,înregistratã la Biblioteca Naþionalã a Românieicu descrierea

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911

ISSN-L 2247 – 6911

The “JurisClasor CEDO” review is aninitiative of the Association of EuropeanMagistrates for Human Rights, implemented byUniversity of Bucharest Publishing House,aimed at promoting human rights andfundamental freedoms in Europe, informationand access to national and international legalresources.

The Association of European Magistratesfor Human Rights aims at defending the statusof magistrates and promoting freedom ofexpression and of information and of theirassociation, at contributing, by all legal means,in the modernization of the judicial system andin increasing public confidence in an effectiveand fair act of justice, at making make everyeffort so as to avoid any interference with therights and fundamental freedoms, by any publicor governmental authorities.

The University of Bucharest PublishingHouse is recognized by the National Council ofUniversity Research (N.U.R.C.); the“JurisClasor CEDO” review is a serialpublication (monthly), available exclusivelyonline, registered with the National Library withthe description

8 JurisClasor CEDO

Institutul Naþionalal Magistraturii

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã

Proiect realizat de

9JurisClasor CEDO

Principii de publicarePublication principles

Lucrãrile se trimit în format electronic peadresa de e-mail [email protected] ori la adresa: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºiprenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul demuncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail,codul numeric personal ºi codul IBAN.

Materialele vor fi predate revistei ºi în formatelectronic, redactate în Microsoft Word, fontTimes New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri,folosindu-se în mod obligatoriu diacritice.

Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 depagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fistructurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni,corespunzãtor complexitãþii temei tratate.

În text pot fi folosite cuvinte scrise cu fontnormal sau italic ºi în mod excepþional cucaractere bold, fiind exclusã folosireaMAJUSCULELOR.

Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat demaximum 25 de rânduri, în funcþie dedimensiunea articolului ºi de complexitatea temeitratate. Rezumatul va conþine esenþa articoluluiºi concluziile autorului asupra problemeianalizate, putând fi redactat în limba românã,englezã sau francezã.

Sursele bibliografice vor fi citate complet ºivor indica toate elementele de identificare: iniþialaprenumelui ºi numele autorului (fãrã caractereîngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºifãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacãsunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fienumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se vamenþiona numai numele primului sau alcoordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”.

Se vor utiliza doar abrevierile menþionate înlista de abrevieri.

Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelornormative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen.,C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr.,O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc.Indicarea actelor normative se va face numaiprin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsolva fi indicat numãrul Monitorului Oficial.

The papers will be sent electronically by e-mail to [email protected] or inprinted format at: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. The authors will mention theirname and surname, profession (position),address, workplace, telephone number,personal identification number and IBAN code.

Materials will be delivered in electronic formatas well, written in Microsoft Word, font: TimesNew Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the useof diacritics is mandatory.

The doctrine articles may not exceed 25pages, including footnotes, and will be structuredinto several parts and divisions, correspondingto the complexity of the document.

Normal or italic and, exceptionally, bold fontsmay be used in the text, and the use of CAPITALLETTERS is excluded.

Each article will be accompanied by anabstract, necessarily in English and/or French,up to 25 rows, depending on the size of thearticle and the complexity of the document. Theabstract will contain the essence of the articleand author’s conclusions on the problemanalysed.

Bibliographical sources will be fully cited,indicating all elements of identification: initialletter of the surname and the name of the author(without bold fonts), full title of article (in italicsand without quotation marks), publication, issue/year, publisher, city, year of publication andreference page. If there are several authors ofa paper, they will all be listed, using commas,without the conjunction “and”. If there are morethan five authors, only the name of the firstauthor or of the coordinator will be mentioned,followed by “et al.”

Only the abbreviations mentioned in theabbreviations list will be used.

The usual abbreviations used in referenceto the Romanian normative acts are: Civ. C.,Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,para., ind., let., pt. etc. The normative acts willbe indicated only by mentioning the number andthe year of issuance, without the date when it

10 JurisClasor CEDO

Cu privire la materialele care se publicã,conducerea revistei îºi rezervã dreptul sãcorecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizezeunele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor,opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscriselenepublicate nu se restituie.

Materialele trimise redacþiei spre publicare nupot fi oferite spre publicare cãtre alte revistedecât dupã primirea unui refuz expres depublicare în Revista JurisClasor CEDO dinpartea redacþiei sau dupã curgerea unui termende 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primitniciun rãspuns.

Cele de mai sus sunt clauze ale contractuluide editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.Conform contractului, autorii cesioneazã cu titluexclusiv dreptul de producere ºi difuzare a opereilor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit,prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele înmomentul în care trimit lucrãrile spre a fipublicate.

Colaboratorii vor respecta legislaþia privinddrepturile de autor pentru a evita orice formã deplagiat, revenindu-le în caz contrar întreagarãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþiarevistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acestpunct de vedere.

Contractul de editare se reziliazã de dreptdacã survin pânã la data corecturii finale anumãrului de revistã modificãri legislativeimportante ce influenþeazã în mod hotãrâtorconþinutul articolului.

was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/2004), but the footnote will point out thepublication of Official Monitor.

Concerning published materials, the journalmanagement reserves the right to amend, asappropriate, to reformulate or adapt someformulations, without bringing prejudice to theideas, opinions and arguments of the authors.Unpublished manuscripts will not be returned.

The material submitted for publication maybe offered for publication to other journals onlyafter receiving an express refusal to publish inthe JurisClasor CEDO review from the editorialboard or after a period of 45 days fromsubmission in which no answer is received.

The above mentioned are terms of the editingcontract, in compliance with Law no. 8/1996 oncopyright and related rights. Under theagreement, authors assign exclusive right on theproduction and dissemination of their work(including electronically), and it is presumed thatthey agree to the terms when sending the workto be published.

Collaborators will respect copyright laws, witha view to avoiding any form of plagiarism,otherwise they will have the full legal or ethicalresponsibility. Editors undertake no liability in thisregard.

The editing contract is terminated by law, if,until final correction of the issue, importantlegislative changes, which would decisivelyinfluence the content

11JurisClasor CEDO

Lista principalelor abrevieri

alin. alineat

APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki

art. articol

A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor

A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor

A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare

A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

B.N.R. Banca Naþionalã a României

c. contra

C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate

C.civ. Codul civil

C.com. Codul comercial

C.fam. Codul familiei

C.pen. Codul penal

C.pr.civ. Codul de procedurã civilã

C.pr.pen. Codul de procedurã penalã

CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului

Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii

C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare

C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii

CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau PedepselorInumane sau Degradante

C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii

C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie

D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice

D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti

D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie

D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã

Ed. Editura

etc. etcetera („ºi celelalte”)

EUR euro

FRF franci francezi

H.G. Hotãrârea Guvernului României

I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã

I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

12 JurisClasor CEDO

I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã

I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

lit. litera

M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale

[MC] Marea Camerã

M.J. Ministerul Justiþiei

M. Of. Monitorul Oficial al României

mp metri pãtraþi

nr. numãrul

O.G. Ordonanþa Guvernului

O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

p. pagina

P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie

par. paragraful

pct. punctul

R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat

ROL lei româneºti vechi

RON lei româneºti noi

subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)

S.C. societatea comercialã

S.A. societate pe acþiuni

S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie

S.R.I. Serviciul Român de Informaþii

S.R.L. societate cu rãspundere limitatã

U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România

urm. urmãtoareleUSD dolar american

13JurisClasor CEDO

Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - 2014

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2014

Abilitatea Curþii Europene a Drepturilor Omului de a asigura accesul efectiv la procedurilesale pentru persoanele cu dizabilitãþi ............................................................................. 21Autor: Chibulcutean Diana, David Iulia Diana, Adrian Boantã

Decizia de inadmisibilitate din cauza Marinel Costuþ împotriva României. Neîncãlcareadreptului de acces la un tribunal în cazul respingerii, pentru lipsa calitãþii procesualeactive, a unui acþiuni formulate de un angajat, prin care contesta în mod direct în instanþãprevederile unui contract colectiv de muncã .................................................................. 31Autor: Dragoº Cãlin

Decizia de inadmisibilitate din cauza Agneta Majtenyi ºi Ildiko Majteneyi împotrivaRomâniei. Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia unei singure hotãrârijudecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar celei din cauza reclamantelor ...... 34Autor: Roxana Cãlin

JurisClasor CEDO - Februarie

Decizia de inadmisibilitate din cauza Sorin ªtefan Roºca Stãnescu c. României. Lipsaunei ingerinþe în libertatea de exprimare a unui ziarist în situaþia în care Ministrul Justiþieii-a solicitat sã nu se mai pronunþe asupra unor chestiuni legate de justiþie, întrucât fãceaobiectul unei proceduri judiciare penale ......................................................................... 41Autori: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Martie 2014

Cauza Panait împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 26 noiembrie 2013,cererea nr. 52197/09 ...................................................................................................... 51Autor: Iulian Balan

Cauza Brée împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 3 decembrie 2013, cerereanr. 43515/12 ................................................................................................................... 54Autor: Iulian Balan

Inadmisibilitatea plângerii privind încãlcarea art. 8 din Convenþie prin interceptareaconvorbirilor telefonice de cãtre Serviciul Român de Informaþii, pentru neepuizarea cãilorde atac interne – decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României .................... 59Autor: Iulian Balan

14 JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO - Aprilie 2014

Cauza Kattan împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 21 ianuarie 2014,cererea nr. 26850/11 ...................................................................................................... 65Autor: Iulian Balan

Decizia de inadmisibilitate din cauza Sindicatul Pro Asistenþã Socialã împotriva României.Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, ca urmare a refuzului Curþii de Apel Timiºoarade a trimite o întrebare preliminarã Curþii de Justiþie a Uniunii Europene ...................... 68Autor: Dragoº Cãlin

Cauza Grigore împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 11 februarie 2014,cererea nr. 30745/04 ...................................................................................................... 72Autor: Iulian Balan

JurisClasor CEDO - Mai 2014

Neîncãlcarea libertãþii de circulaþie a unui minor cãruia i s-a interzis pãrãsirea þãrii peconsiderentul cã ordonanþa preºedinþialã de suplinire a consimþãmântului tatãlui sãu,deºi era executorie, nu era una irevocabilã - cauza ªandru c. României ...................... 81Autor: Vasile Bozeºan

Afirmaþii grave fãcute prin presã la adresa unui procuror privind pretinse acte de corupþieºi falsificarea unor rechizitorii - încãlcarea art. 8 din Convenþie în cauza Lavricc. României .................................................................................................................... 86Autor: Vasile Bozeºan

Decizia de inadmisibilitate din cauza Lefter împotriva României. Procedura de regularizarea cererii de chemare în judecatã prevãzutã de Noul Cod de procedurã civilã. Neîncãlcareaart. 6 ºi 13 din Convenþie ............................................................................................... 90Autor: Roxana Maria Cãlin

JurisClasor CEDO - Iunie 2014

Decizia de inadmisibilitate în cauza Ralu Traian Filip c. României. Ziarist obligat la daunemorale pentru o campanie de presã. Faptul cã aceeaºi instanþã a decis succesiv îndouã cãi de atac în acelaºi dosar nu ridicã o problemã pe tãrâmul art. 6 CEDO, subcondiþia existenþei unor complete de judecatã distincte ................................................. 97Autor: Dragoº Cãlin

Scurgerea în presã a convorbirilor interceptate. Condiþiile detenþiei pe parcursul arestãriipreventive a reclamantului. Menþinerea în mod justificat a mãsurii arestului preventivpentru o perioadã de 1 an, 3 luni ºi 19 zile - cauza Voicu c. României .......................... 103Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Cauza Baka c. Ungariei, hotãrârea din 27 mai 2014 - Încetarea mandatului de Preºedinteal Curþii Supreme din Ungaria. Încãlcarea dreptului de acces la un tribunal ºi a libertãþiide exprimare .................................................................................................................. 108Autor: Gabriel Caian

15JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO - Iulie 2014

Cauza Dhahbi c. Italiei. Obligaþia instanþei de a-ºi motiva refuzul de a efectua o trimiterepreliminarã la Curtea de Justiþie a Uniunii Europene. Încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie ....................................................................................................................... 119Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - August 2014

Paralelã între principiul repartizãrii aleatorii a dosarelor ºi principiul continuitãþii completuluide judecatã. Jurisprudenþa CEDO privind legala compunere a instanþei de judecatã, cagaranþie a dreptului de acces la un tribunal independent ºi imparþial ............................. 127Autor: Ionuþ Militaru

Hotãrârea pronunþatã de Marea Camerã a Curþii Europene a Drepturilor Omului la datade 17 iulie 2014 în cauza Centrul pentru Resurse Juridice (în numele lui ValentinCâmpeanu) împotriva României .................................................................................... 132Autor: Gabriel Caian

Pierderea dreptului la pensie de serviciu ca urmare a condamnãrii penale a magistraþilorpentru infracþiuni de corupþie. Conformitatea mãsurii cu dispoziþiile art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie. ............................................................................................ 138Autor: Ionuþ Militaru

JurisClasor CEDO - Septembrie 2014

Cauza OÞET împotriva României - Hotãrârea Secþiei a III-a din 25 martie 2014, cerereanr. 14317/04. .................................................................................................................. 147Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

JurisClasor CEDO - Octombrie 2014

Decizia de inadmisibilitate din cauza Elena Petraºcu c. României. Neîncãlcarea art. 6par. 1 din Convenþie, în situaþia calificãrii de instanþa de judecatã a cãii de atac, denumitãde parte apel, ca recurs, dupã ce s-a oferit posibilitatea pãrþilor, în ºedinþã publicã, sãformuleze apãrãri cu privire la acest fapt ....................................................................... 155Autor: Roxana Maria Cãlin

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2014

Abordarea încãlcãrilor sistemice ºi structurale ale drepturilor omului în jurisprudenþaCEDO. Procedura hotãrârii-pilot ..................................................................................... 163Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO - Decembrie 2014

Ratificarea de cãtre România a Protocolului nr. 15 la Convenþia pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale .............................................................. 171Autor: Geanina Munteanu

Cauza Vartic c. României (nr. 2), hotãrârea Secþiei a III-a din 17 decembrie 2013 (cerereanr. 14150/08) .................................................................................................................. 209

16 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2014

17JurisClasor CEDO – Ianuarie 2014

IANUARIE 2014IANUARIE 2014IANUARIE 2014IANUARIE 2014IANUARIE 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2014

Abilitatea Curþii Europene a Drepturilor Omului de a asigura accesul efectiv la procedurilesale pentru persoanele cu dizabilitãþi ............................................................................. 21Autor: Chibulcutean Diana, David Iulia Diana, Adrian Boantã

Decizia de inadmisibilitate din cauza Marinel Costuþ împotriva României. Neîncãlcareadreptului de acces la un tribunal în cazul respingerii, pentru lipsa calitãþii procesualeactive, a unui acþiuni formulate de un angajat, prin care contesta în mod direct în instanþãprevederile unui contract colectiv de muncã .................................................................. 31Autor: Dragoº Cãlin

Decizia de inadmisibilitate din cauza Agneta Majtenyi ºi Ildiko Majteneyi împotrivaRomâniei. Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia unei singure hotãrârijudecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar celei din cauza reclamantelor ...... 34Autor: Roxana Cãlin


IntroducereUn studiu susþinut de mai mult organizaþii

inter-guvernamentale pentru drepturileomului,[1] efectuat în mai multe þãri

europene, a concluzionat cã drepturile ºiaccesul la justiþie pentru persoanele cudizabilitãþi nu au fost asigurate corespun-zãtor de cãtre state.[2] Aceste tipuri derapoarte sunt o dovadã incontestabilã cãrata mortalitãþii în instituþiile pentru cei cudizabilitãþi mentale este încã încreºtere.[3] De exemplu, ca urmare a uneivizite a Comitetului European pentruprevenirea torturii ºi a pedepselor sautratamentelor inumane sau degradante(denumit în continuare: CPT) la Spitalul dePsihiatrie Poiana Mare din România în 1995,CPT a identificat 61 de decese într-uninterval de ºapte luni.[4] În timp, aceastãsituaþie nu s-a îmbunãtãþit. Spitalul are oreputaþie nefavorabilã, având un

Abilitatea Curþii Europene a Drepturilor Omului de a asiguraaccesul efectiv la procedurile sale pentru persoanele cu

dizabilitãþi

Autor: Chibulcutean Diana, David Iulia Diana, Adrian Boantã

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, renumitã ca fiind cel mai ardent apãrãtor aldrepturilor omului, înfruntã noi provocãri procedurale datoritã primului caz adus în faþa CurþiiEuropene cu privire la accesul la protecþia instituitã de aceasta, împotriva încãlcãrii abuzivea drepturilor persoanelor instituþionalizate cu dizabilitãþi, care nu sunt capabile sã facã oplângere sau sã solicite repararea prejudiciilor cauzate în faþa unor instanþe naþionale. Scopulacestui articol este de a analiza angajamentul Curþii de a asigura accesul la justiþie pentrupersoanele cu disabilitãþi, în pofida cerinþelor sale extrem de restrictive în ceea ce priveºtecalitatea procesualã. În cazurile în care persoanele decedeazã în circumstanþe suspecte,întrebarea privind accesul la Curtea Europeanã se poate constitui într-o lacunã considerabilãcu referire la protecþia oferitã de Convenþie, care ar deveni astfel iluzorie ºi impracticã. Avândîn vedere cã în prezent Curtea recunoaºte calitatea procesualã doar rudelor victimei pentrua înainta o cerere privind încãlcarea articolul 2 al CEDO privind dreptul la viaþã, cerereaintrodusã de un ONG în numele unei persoane cu dizabilitãþi ar fi acceptatã de Curte, sau arfi respinsã ca inadmisibilã? În lumina unui asemenea caz, decizia Curþii ar putea avea unefect nebãnuit ºi revoluþionar asupra sistemului de drept naþional. Ca ºi consecinþã, aceastãlucrare þinteºte spre a evalua posibilul rãspuns al Curþii, iar în cazul unui rãspuns pozitiv,care ar stabili un precedent, care ar fi urmãrile acestuia.

[1] Comitetul European pentru prevenirea torturii ºi a altor tratamente inumane sau degradante ºi a pedepselor,Centre for Legal Resources.

[2] (Centre for Legal Resources, 2009), (Fundamental Rights Agency, 2011), p.37-5.[3] (MDAC, 2011), p. 9.[4] (CPT, Rapport au Gouvernement de la Roumanie relatif à la visite effectuée par le Comité européen pour

la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants en Roumanie, 1995) .


recrudescent record privind încãlcãriledrepturilor omului comise împotrivapacienþilor sãi.

Lucrarea noastrã are la bazã un cazimportant, The Centre for Legal Resourcesîn numele lui Valentin Câmpeanu împotrivaRomâniei, care este pendinte în faþa CurþiiEuropene a Drepturilor Omului ºi asupracãruia Marea Camerã a Curþii Europene aDrepturilor Omului se aflã în prezent înpronunþare asupra admisibilitãþii.[5] Cazulridicã problema conºtientizãrii cu privire laaspectele legate de accesul la justiþie alpersoanelor cu dizabilitãþi, dar evidenþiazãºi eºecul autoritãþilor de a-ºi îndepliniobligaþiile substanþiale ºi procedurale, de alua mãsuri rezonabile pentru a proteja viaþaacestor persoane. Conform cererii nr.47848/08, solicitantul, Valentin Câmpeanu, acumdecedat, a fost un cetãþean român de etnieromã nãscut în 1985. El a fost abandonat lanaºtere, nu ºi-a întâlnit niciodatã pãrinþii ºia trãit toatã viaþa în instituþii de îngrijire. El afost diagnosticat cu „retard mental profund,un IQ de 30 ºi HIV”, ºi a fost caracterizat înconsecinþã, ca aparþinând grupului cuhandicap „sever”. În timp, el a dezvoltat deasemenea simptome asociate, cum ar fituberculoza pulmonarã, pneumonia ºihepatita cronicã. Domnul Câmpeanu atrebuit sã pãrãseascã în septembrie 2003casa de copii unde a trãit, dupã atingereavârstei de majorat. Toate eforturile depusede autoritãþile locale pentru a identifica oinstituþie pentru adulþi care doreºte sã-laccepte au fost în zadar, în mare parte caurmare a infecþiei cu HIV, în ciuda faptuluicã diagnosticul medical a fost în aºa manierãdat, încât procesul de admitere sã fie facil,prin eliminarea referirii la orice dizabilitateintelectualã. În cele din urmã Câmpeanu a

fost admis la o casã socialã, unde a fostadus fãrã îmbrãcãminte adecvatã sautratamentul antiretroviral pe care îl lua deani de zile. A stat acolo timp de cinci zile,înainte de a fi transferat la Spitalul dePsihiatrie Poiana Mare, unde a fostabandonat într-o camerã de izolare, lipsit deîngrijire corespunzãtoare, de tratament, ºiîn condiþii de viaþã extrem de degradante.Câmpeanu a murit acolo la 20 februarie2004.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie dinRomânia a recunoscut[6] cã Centrul pentruResurse Juridice (denumit în continuare:CRJ), un ONG, are calitatea procesualã dea iniþia ºi a continua procedurile interne înnumele reclamantului.[7] Ancheta oficialã amorþii lui Câmpeanu, marcatã de nereguliprocedurale, nu a rezultat în formularea uneiacuzaþie împotriva funcþionarilor implicaþi întransferurile sale succesive, sau împotrivapersonalului din instituþiile în care el a fostadmis în ultimele luni ale vieþii sale.Certificatul de deces, remarcã faptul cainfecþia cu HIV ºi „retardul mental”constituiau „starea morbidã iniþialã”. Mai multdecât atât, nicio autopsie nu a fost efectuatã.

Datoritã acestor circumstanþe, CRJ adepus o cerere la Curtea Europeanã înnumele lui Valentin Câmpeanu susþinândîncãlcarea art. 2, 3, 5, 8, 13 ºi 18 dinConvenþie. Aceastã cerere testeazãangajamentul Curþii de a asigura cãi de atacefective împotriva încãlcãrilor extreme adrepturilor omului, suferite de cãtrepersoanelor cu handicap, în contextul încare, în conformitate cu normele sale deprocedurã, numai victimele directe saurudele lor ar putea depune o astfel de cerere.ONG-uri, organizaþii internaþionale pentrudrepturile omului ºi intervenþia lui Nils

[5] CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva. României, cererea nr. 47848/08, înaintatã în faþa CurþiiEuropene la data de 2 octombrie 2008; la 4 septembrie 2013, Curtea Europeanã a organizat o audiere în MareaCamerã ºi în acest moment, Curtea urmeazã sã se pronunþe asupra admisibilitãþii;

[6] Decizia nr. 4948/1/2006, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, 15 iunie 2006.[7] Ordonanþa nr. 137 din 31 august 2000 (republicatã), art.28(1) (Organizaþiile neguvernamentale care au ca

scop protecþia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminãrii au calitate procesualãactivã în cazul în care discriminarea se manifestã în domeniul lor de activitate ºi aduce atingere unei comunitãþisau unui grup de persoane).


Muiznieks, Comisarul European pentruDrepturile Omului au pus presiune asupraCurþii sã îºi adapteze criteriile deadmisibilitate, astfel încât sã permitãONG-ului a înainta cazul în numeledecedatului Valentin Câmpeanu, având învedere, în special, cã el a fost orfan ºi cã nua avut nici tutore legal desemnat. În prezent,Curtea este pe cale sã se pronunþe asupraadmisibilitãþii cererii. În analiza rãspunsurileposibile ale Curþii, ne-am îndreptat asupraimportanþei asigurãrii respectãrii drepturilorpersoanelor instituþionalizate cu dizabilitãþimentale, istoria accesului la justiþie pentruacei oameni, atât în jurisdicþia CurþiiEuropene cât ºi în cea a altor instanþeinternaþionale ºi consecinþele unui eventualrãspuns negativ sau pozitiv al Curþii.

Obligaþia de a asigura respectareadrepturilor persoanelor cu dizabilitãþimentale

Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului prevede în primul sãu articol cã„toate fiinþele umane se nasc libere ºi egaleîn demnitate ºi în drepturi.” Principiulegalitãþii ºi principiul non-discriminãrii suntcomponente esenþiale ale dreptului umanitarinternaþional.[8]

Articolul 21(1) din Constituþia României,privind accesul liber la justiþie, susþine cã:„orice persoanã se poate adresa justiþieipentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºia intereselor sale legitime.”, iar dacã acestarticol este abordat în coroborare cu articolul16(1)[9] se instituie prezumþia cã persoanele

cu dizabilitãþi au de asemenea acces lajustiþie. În ciuda acestor reglementãri, înlumina normelor procedurale juridiceromâne, de cele mai multe ori, acest faptexistã doar în teorie. Aceastã situaþie estecu atât mai delicatã, cu cât ne referim la ocategorie socialã vulnerabilã, care arenevoie de aceste mãsuri suplimentare deprotecþie pentru a-i fi asigurate drepturilefundamentale[10]. Ignorând prevederilelegale îndestulãtoare,[11] protecþia drepturilorfundamentale ale persoanelor cu tulburãripsihice sau cu dizabilitãþi intelectuale, înspecial în cazul persoanelor aflate în instituþiide psihiatrie, a fost în mod repetatcontestatã.[12]

Plasamentul, condiþiile de trai ºitratamentul pacienþilor ºi rezidenþilor dinmulte secþii ºi spitale de psihiatrie dinRomânia încalcã standardele internaþionaleîn domeniul drepturilor omului ºi cele maibune practici profesionale în domeniu, cumar fi interzicerea torturii ºi a tratamentelorinumane sau degradante, precum ºi dreptulla cele mai înalte standarde de sãnãtatefizicã ºi mentalã.[13]Aceastã situaþie a fostobservatã de cãtre CPT, care a vizitatSpitalul Poiana Mare de trei ori, în 1995,1999 ºi 2004.[14] Guvernul român a fostinformat în mod repetat cu privire laconstatãrile CPT ºi de fiecare datã a emisun rãspuns la sesizãrile primite.[15] În acestfel, statul nu numai cã a recunoscut faptele,dar, de asemenea, ºi-a angajat rãspun-derea, în consecinþã, nu mai era înnecunoºtinþã de cauzã.

[8] (Bîrsan, 2005), p. 1872.[9] „Cetãþenii sunt egali in faþa legii ºi a autoritãþilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri. “, Constituþia

Românei, publicatã în 1991 ºi revizuitã în 2003.[10] Constituþia include o dispoziþie privind protecþia persoanelor cu handicap, în general, în art. 50.[11] Codul Civil Român (art.143); Legea 487/2002; Directiva 2000/43/EC.[12] În faþa Curþii Europene este o altã cerere pe rol, depusã de cãtre CRJ, în numele a cinci pacienþi care au

murit la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, în perioada ianuarie-februarie 2004, Malacu ºi alþii împotriva României,cererea nr. 55093/09.

[13] Art.7 din Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice, art.3 din CEDO, art.12 din Convenþiainternaþionalã privind drepturile economice, sociale ºi culturale.

[14](CPT, Rapport au Gouvernement de la Roumanie relatif à la visite effectuée par le Comité européen pourla prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants en Roumanie, 1995-2004).

[15] Ibidem


În conformitate cu practica internaþionalãa drepturilor omului, autoritãþile naþionale auobligaþia de a efectua investigaþii eficaceatunci când dreptul unui individ la viaþã afost încãlcat de cãtre un organism guverna-mental sau o persoanã privatã.[16] Mai mult,statul are o datorie de excepþie de a protejapersoanele care se aflã într-o poziþie vulne-rabilã ca urmare a plasãrii lor în custodiastatului, incluzând îngrijiri medicale.[17]

În cazul lui Valentin Câmpeanu,circumstanþele morþii sale au fost aduse înfaþa instanþelor române de cãtre CRJ[18] înnumele sãu. ONG-ului i-a fost recunoscutãcalitatea procesualã pe parcursulinvestigaþiilor. Procedurile interne au fostîncheiate într-o manierã de rea-voinþã înraport cu cazul de faþã, deoarece Parchetula considerat cã „nu a fost stabilit niciunraport de cauzalitate între moarte ºiactivitãþile celor doi inculpaþi “, ºi cã, în raportcu inculpaþii, „cei doi îºi îndeplineau sarcinileîn mod corespunzãtor.”

Ca o consecinþã, nu a fost iniþiatã niciurmãrirea penalã, în ciuda faptului cãdomnul Câmpeanu a murit în condiþii celpuþin suspecte. Ancheta oficialã a fost„limitatã în domeniul de aplicare, super-ficialã, s-a axat prea mult pe opinia medicalãºi a fost extrem de lungã”.[19] Într-adevãr nua existat „un raport de cauzalitate” în con-textul unei practici comune de diagnosticaregreºitã, a administrãrii incorecte a medica-mentelor, a dosarelor medicale care nu aufost pãstrate în mod corespunzãtor [20] ºi aunei autopsii care nu a fost efectuatã?[21]

Putem vorbi despre o anchetã imparþialã,în contextul în care probele administratepentru a se încheia aceastã anchetã penalã

au fost superficiale ºi insuficiente? Bazareape dovezile prezentate de cãtre o singurãparte, adicã personalul din spital, esteincompatibilã cu scopul unei investigaþiieficiente. Imposibilitatea de a obþine probede la toþi martorii-cheie, inclusiv ONG-uricare ar fi putut deþine informaþiirelevante, [22] indicã, încã o datã, cãautoritãþile nu s-au ocupat de acest caz cudiligenþa cerutã. Curtea Europeanã a statuatcã este nevoie de un sistem independent,eficient pentru a se stabili cauza de deces aunei persoane aflatã în grija ºiresponsabilitatea profesioniºtilor dindomeniul sãnãtãþii[23].

Practica Curþii Europene statueazã cãautoritãþile publice au obligaþia de a adoptanorme care urmeazã a fi impuse în spitale,atât în cele publice, cât ºi în cele private, dea lua mãsuri prin care durata de viaþã apacienþilor sã fi protejatã. Mai mult decâtatât, acest lucru implicã obligaþia unui sistemjudiciar eficient ºi independent, capabil sãdetermine mortis causa pentru o persoanã,fondat pe protecþia unei autoritãþi sau a unuiorgan medical de specialitate, public sauprivat, precum ºi posibilitatea de a faceposibilã angajarea rãspunderii, dacã estenecesar.[24]

O privire de ansamblu asupradreptului liberului acces la justiþieprotejat de Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului.

Liberul acces la justiþie nu este doar unsimplu drept, acesta permiþând persoanelorsã îºi exercite drepturile ºi sã obþinãcompensaþii în cazul în care acestea le suntîncãlcate. Incontestabil, respectul drepturilor

[16](Powell împotriva Marii Britanii, 2000).[17](Anesty International, 2005).[18]ONG român cu experienþã în promovarea drepturilor omului pentru persoanele cu dizabilitãþi.[19](Centre for Legal Resources, 2009).[20](Anesty International, 2005).[21](Ordinul nr. 1134, art. art.34(3)(d)),Scutirea de autopsie nu este posibilã în cazul persoanelor care au fost

anterior spitalizate în grija statului (deþinuþii, bolnavii mintali internaþi); Legea 104/2003, per a contrario art.26(d).[22](Anesty International, 2005).[23]( Powell împotriva Marii Britanii, 2000).[24] (Bîrsan, 2010), p. 88.


fundamentale ale persoanelor cu dizabilitãþiar trebui sã constituie în primul rând oproblemã la nivel intern,[25] dar când statelenu reuºesc sã asigure o protecþie efectivã,organismele internaþionale de monitorizarepot acþiona ca mijloace subsidiare de aobþine repararea prejudiciului.

Convenþia Europeanã reprezintã, atât înceea ce priveºte abundenþa de precedentejudiciare, cât ºi ca nivel de influenþã,principalul mecanism care asigurã accesulla justiþie în Europa, la un nivel superiorinstanþelor naþionale. Convenþia asigurã înart. 6 dreptul la liberul acces la justiþie, dar,în acelaºi timp, rigiditatea conceptelor de„calitate procesualã” de „victimã a uneiîncãlcãri” poate, în mod paradoxal ºi înanumite circumstanþe, sã excludã de laprotecþia Convenþiei, prin neasigurareaaccesului la justiþie, persoanele cudizabilitãþi.[26]

În conformitate cu art. 34 al Convenþiei,numai victimele directe ale încãlcãrilordrepturilor prevãzute de Convenþie, careacþioneazã în nume propriu, au calitateaprocesualã de a adresa o cerere în faþa CurþiiEuropene.[27] Cu toate acestea, CurteaEuropeanã utilizeazã criterii de admisibilitatemai flexibile în unele cauze în care a fostîncãlcat dreptul la viaþã prevãzut de art. 2 alConvenþiei, interpretând într-un sens mailarg noþiunea de „victimã”, astfel încât potintroduce acþiuni în faþa Curþii ºi rudele înnumele unei victime decedate cãreia i s-auîncãlcat drepturile prevãzute deConvenþie.[28] Cauza Fairfield împotrivaMarii Britanii este doar una dintre situaþiileîn care Curtea a stabilit o excepþie de laprincipiul de „victimã directã”, invocând în

acest sens faptul cã „interesul superior aldrepturilor omului primeazã”, concept inclusîn art. 37 (1) al Convenþiei. [29]

În vasta sa jurisprudenþã, Curea a constatcã persoanele cu disabilitãþi mentale, caresunt lipsite de capacitatea juridicã, pot iniþiaproceduri judiciare numai prin intermediulreprezentanþilor legali.[30] Totuºi, aceastãinterpretare asupra calitãþii procesuale nuasigurã protecþia garantatã de Convenþiepentru persoanele care au decedat încircumstanþe incidente art. 2 ºi care nu aunicio rudã care sã le reprezinte interesele.[31]

Cereri iniþiate de pãrþi terþe în cazurile încare nu existã nimeni care sã pretindãtragerea la rãspundere pentru încãlcareadrepturilor unor victime decedate, au fostexaminate anterior de cãtre CurteaEuropeanã. Comisia Europeanã aDrepturilor Omului a dat un rãspuns negativîn cauza Skjoldager împotriva Suediei.Plângerea a fost formulatã de cãtre unpsiholog în numele a trei rezidenþi caresufereau de dizabilitãþi mentale ºi eraudeþinuþi cu forþa într-un sanatoriu. Plângereaa fost respinsã ca inadmisibilã pe bazafaptului cã reclamantul nu avea calitateaprocesualã de a iniþia o astfel deacþiune.[32] În contrast, în cauza Beckerîmpotriva Danemarcei, Curtea a consideratca fiind admisibilã cererea formulatã de opersoanã care nu era nici custodele ºi nicireprezentantul legal al celor 200 de copiivietnamezi orfani care au fost ameninþaþi cuexpulzarea ºi în numele cãrora a fostintrodusã cererea. Decizia de admisibilitatea fost motivatã pe baza vulnerabilitãþiicopiilor.[33]

[25] Amnesty International, 2005).[26](Cojocaru, 2011).[27](Cojocaru, 2011).[28](Gakiyeva împotriva Rusiei, 2009, §165), (Marie-Louise Loyen ºi alþii împotriva Franþei, 2005, § 29).[29](Fairfield împotriva Regatului Unit, 2005), (Cardot împotriva Franþei, 1991), (Katic ºi Katic împotriva Serbiei,

2004).[30](Stanev împotriva Bulgariei, 2010), (Lashchevskiy împotriva Rusiei).[31]Acest lucru este aplicabil ºi victimelor cu dizabilitãþi care au decedat ºi nu au nicio rudã care sã introducã

o acþiune în numele lor. (Cojocaru, 2011).[32](Skjoldager împotriva Suediei, 1995).


Fãrã niciun dubiu, criteriul deadmisibilitate pentru calitatea procesualãrãmâne un obstacol pentru persoanele sauentitãþile (de exemplu ONG-uri) care dorescsã introducã o cerere în faþa Curþii în numeleunei persoane care a suferit încãlcãriflagrante ale drepturilor sale ºi nu are rudecare sã se adreseze în mod valabil Curþii.

Accesul la justiþie pentru persoanelecu dizabilitãþi în dreptul internaþional

Alte organisme internaþionale s-audovedit a fi mult mai permisive decât CurteaEuropeanã în legãturã cu regulile careprivesc calitatea procesualã. De exemplu,Comisia Inter-americanã a DrepturilorOmului ºi Comisia Africanã a DrepturilorOmului ºi Cetãþeanului[34] prevãd în modexpres posibilitatea organismelor deprotejare a drepturilor omului de a iniþiaproceduri în numele persoanelor cudisabilitãþi mentale, chiar ºi în absenþa uneiautorizaþii autentice.[35]

Recunoaºterea calitãþii procesualeONG-urilor care reprezintã intereselepersoanelor cu disabilitãþi este bine stabilitãde jurisprudenþa diferitelor instrumenteinternaþionale de apãrare a drepturiloromului. De exemplu, în cauza Purohit ºiMoore împotriva Gambiei, Comisia Africanãa admis plângerea introdusã de doi medici,cetãþeni englezi, care se aflau în vacanþã înGambia, ºi care au fost martorii unor condiþiide tratament inumane într-un spital dinBanjul. Toate acestea, în ciuda faptului cãnu aveau nicio autoritate de a acþiona înnumele victimelor.[36] Comisia Inter-Ameri-canã s-a confruntat cu o situaþie similarã cucea a lui Valentin Câmpeanu, când douãONG-uri internaþionale au formulat o cererede asigurare a unor mãsuri preventive

împotriva abuzurilor perpetue exercitateîmpotriva unor rezidenþi ai unui spitalpsihiatric.[37]

Putem concluziona cã în contrast curegulile stabilite de Convenþia Europeanã,persoanele sau entitãþile care introduc ocerere în numele unei victime nu trebuie sãîndeplineascã calitatea de „victimã directã”.

Reacþiile ºi intervenþiile pãrþilor terþesprijinã admisibilitatea cererii ValentinCâmpeanu împotriva României.

Indubitabil, acest caz reprezintã oîncãlcare tipicã ºi recurentã a drepturilorprevãzute de Convenþia Europeanã, darfinalitatea sa este incertã din cauza regulilorprocedurale rigide ale Curþii. Fãrã a ezita,societatea civilã ºi entitãþile oficiale aureceptat importanþa acestui caz ºi ºi-auexprimat clar punctul de vedere în favoareaadmisibilitãþii, criticând inflexibilitatearegulilor procedurale ale Curþii.

La audierile din 4 septembrie 2013,Comisarul European al Drepturilor omului,Nils Muižnieks, a intervenit ca parte terþã.El a susþinut cã în circumstanþeexcepþionale, ar trebui sã li se permitãONG-urilor sã introducã o acþiune în faþaCurþii în numele victimelor. [38] El ºi-a motivatpoziþia, susþinând cã „egalitatea persoanelorcu disabilitãþi presupune înlãturarea oricãrorbariere care îi împiedicã sã îºi exercitedreptul la liberul acces la justiþie pentru apretinde respectarea drepturilor lor.”[39]

Un studiu al organizaþiei non-guvrna-mentale Inclusion Europe, a dezvãluit cãaccesul la justiþie pentru persoanele cudisabilitãþi mentale nu este garantat în multeþãri europene, accentuând faptul cã„privarea în tot sau în parte de capacitatealegalã combinatã cu accesul limitat la justiþie,

[33](Becker împotriva Denmarcei, 1975).[34] Art. 12 ºi 13 ale Convenþiei Naþiunilor Unite asupra Dreptuilor persoanelor cu dizailitãþi, art.44 al IACHR.

ACHPR; Fiºa informativã nr. 2: [http://www.achpr.org/english/_info/guidelines_communications_en.html[ [vizualizat în 16 noiembrie 2013].

[35](MDAC, 2011).[36](Purohit ºi Moore împotriva Gambiei, 2003).[37](Hillman, 2005), p. 25-28.[38](Juridice.ro, 2013).[39](Commissioner for Human Rights, 2011).


sunt ingredientele din care rezultãexcluderea socialã a acestei categorii depersoane.”[40] În orice caz, în legislaþianaþionalã a statelor europene existã tendinþade a accepta ca o terþã parte sã iniþiezeproceduri judiciare în instanþele naþionale înnumele victimelor care au suferit încãlcãriale drepturilor, în special în cazul grupurilorde persoane considerate a fi vulnerabile.[41]

Statele europene s-au dovedit a susþinecazul de referinþã Valentin Câmpeanuîmpotriva României. De exemplu, ComitetulHelsinki din Bulgaria (citat ca: ”CHB”), dupãce a primit o invitaþie din parteareclamanþilor, a primit permisiunea CurþiiEuropene sã intervinã cu observaþii pe bazacererii. Conform declaraþiei CHB,[42] în cazulîn care Curtea va declara cererea ca fiindadmisibilã, se va crea un precedent care vapermite ONG-ului bulgar sã formuleze ocerere în faþa Curþii în numele copiilor cudizabilitãþi mentale care au decedat îninstituþiile statului. În septembrie 2011, dupão operaþiune a BCH în colaborare cuProcurorul General, a fost scoasã la ivealão situaþie neacceptabilã de neglijenþã îninstituþiile de îngrijire a copiilor cu disabilitãþimentale: 238 de copii au decedat din anul2000 pânã în prezent. ONG-ul bulgarsusþine cã dacã Curtea ar pronunþarespingerea cererii ca fiind inadmisibilã,persoanele cu dizabilitãþi care au decedatîn instituþiile de stat ºi care nu au rude caresã le reprezinte, ar fi supuse unei dublenedreptãþi, atât la nivelul Curþii Europene,cât ºi la nivelul instanþelor naþionale.[43]

Un rãspuns pozitiv din partea CurþiiEuropene ar facilita accesul la justiþie pentrupersoanele cu dizabilitãþi. Un studiu iniþiatde Comisia Europeanã[44], bazat perapoartele din 9 state membre ale UniuniiEuropene,[45] a oferit o privire de ansambluasupra unei situaþii recurente. Situaþiaserviciilor în favoarea persoanelor cudizabilitãþi mentale în statele europene estedeparte de a fi cea adecvatã, întrucâtstructurile legale ºi procedurile nu suntaccesibile. Ca o consecinþã, rezultã cãstatele poartã responsabilitatea pentrusituaþia acestor persoane. Mai mult, numaiîn câteva þãri[46] ONG-urile beneficiazã decalitatea procesualã care le permite sãapere interesele persoanelor cu disabilitãþimentale în procedurile naþionale, în timp cemajoritatea statelor recunosc aceastãcalitate doar persoanelor desemnate ca fiindreprezentaþii legali ai victimelor.[47]

Nu putem concluziona decât cã singurasoluþie pentru a remedia aceastã situaþieeste permiterea ONG-ruilor sã acþioneze înnumele persoanelor instituþionalizate cudizabilitãþi mentale, chiar ºi atunci cândvictima a decedat sau când entitatearespectivã nu a fost investitã cu capacitatepentru a reprezenta interesele victimei înprocedurile naþionale.

ConcluzieÎn lumina celor mai sus prezentate,

considerãm cã Curtea Europeanã aDrepturilor Omului ar trebui sã declareadmisibilã cererea în cazul ValentinCâmpeanu împotriva România ºi totodatãsã pronunþe o hotãrâre pilot în aceastã

[40](Fundamental Rights Agency, 2011).[41](Commissioner for Human Rights, 2011).[42](CHB, 2011).[43] http://www.novinite.com/view_news.php?id=132691 [vizualizat în 21 noiembrie 2013].[44] Justice, Rights and Inclusion for People with Intellectual Disability, un raport al Comisiei Europene ºi

integrare în Europa,http://digitalcommons.ilr.cornell.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1279&context=gladnetcollect [vizualizat în 21 octombrie 2013].

[45] Suedia, Germania, Spania, Franþa, Irlanda, Belgia, Olanda, Polonia ºi Slovenia.[46] Franþa (numai cu condiþia ca ONG-urile sã aibã autorizare din partea victimei, a familiei sau a

reprezentantului legal), Germania, Polonia, Spania.[47] Inclusiv Olanda, Slovenia, Suedia.


situaþie.[48] Acþionând astfel, Curtea îºiconsolideazã propriul rol, acela cã „deciziilepronunþate de o astfel de curte suntobligatorii ºi nu sunt susceptibile de a ficontestate în sistemele de drept naþionalepe motive care privesc accesul la justiþie.”[49]

Mult aºteptatul rãspuns al Marii Camereasupra admisibilitãþii cazului intentat de CRJîn numele lui Valentin Câmpeanu împotrivaRomâniei ar putea avea douã efecte. Pe deo parte, dacã rãspunsul ar fi unui negativ,cu certitudine va provoca o reacþie puternicãa ONG-urilor ºi a altor mecanismeinternaþionale pentru protecþia persoanelorcu disabilitãþi. Un rãspuns negativ vaconfirma loialitatea rigidã a Curþii faþã destatornicia propriilor reguli. În opinia noastrã,acest fapt nu ar trebui sã primeze în faþascopului primordial al Convenþiei, acela dea proteja drepturile omului.

Pe de altã parte, dacã Curtea va declaraadmisibilã cererea, efectele acesteia voravea un impact important la mai multenivele. În primul rând, printr-un rãspunsafirmativ, Curtea va fi nevoitã sã îºi modificeregulile cu privire la calitatea procesualã apersoanei care poate formula o cerere înnumele victimei care a suferit o încãlcare adrepturilor fundamentale prevãzute deConvenþie. Apoi, posibilitatea ca un ONGsã poatã formula o astfel de cerere trebuierestricþionatã numai la circumstanþe specialeprevãzute expres de Convenþie ºi care, dupãpãrerea noastrã, sunt urmãtoarele: victimasã fie lipsitã în tot sau în parte de capacitateajuridicã datoritã unor dizabilitãþi intelectualesevere, sau victima sã fie decedatã; victimasã nu aibã nicio rudã sau reprezentant carear putea formula cererea în numele sãu;drepturile încãlcate sã fie prevãzute deConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului.În al doilea rând, entitatea care formuleazãcererea în numele victimei trebuie sã

demonstreze cã are un interes legitim carepoate fi probat prin statutul, regulamentulde funcþionare sau scopul declarat al aceleientitãþi. În al treilea rând, un rãspunsfavorabil ar avea repercusiuni nu numai lanivelul procedurilor desfãºurate în faþa Curþii,ci ºi la nivel naþional. O pronunþare a Curþiiîn aceastã cauzã ar consolida admisibilitateaplângerilor intentate de ONG-uri în numelevictimei, nelãsând nicio scuzã statelor de acontinua încãlcãrile flagrante ºi sistematiceale drepturilor omului ºi cetãþeanului. Încazul statelor care nu recunosc calitateaprocesualã a ONG-urilor de a putea acþionaîn numele victimei, o decizie a CurþiiEuropene asupra admisibilitãþii cauzei CRJîn numele lui Valentin Câmpeanu împotrivaRomânie cu certitudine va reprezenta unelement esenþial pentru un progres beneficºi necesar în ceea ce priveºte regulileprocedurale ale curþii. Acestea ar trebui sãfie abordate într-o manierã flexibilã ºi prinraportare de la caz la caz.

O problemã care s-ar putea ridica ar fisatisfacþiile echitabile pe care le-ar puteasolicita un ONG într-o astfel de situaþie. Înopinia noastrã, entitãþile care acþioneazã înnumele victimei nu ar trebui sã aibãposibilitatea de a solicita despãgubiri înfavoarea lor, deºi în þãri precum Malta,ONG-urile pot solicita în favoarea loraceleaºi despãgubiri ca victimele. Uniculscop al unei astfel de acþiuni ar trebui sã fieangajarea rãspunderii statului faþã de eºeculde a asigura respectarea drepturilorfundamentale ale propriilor cetãþeni.

Deºi formularea este aproape absolutãîn ceea ce priveºte art. 21 din ConstituþiaRomâniei ºi a art. 6(1) din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului,jurisprudenþa ºi doctrina au recunoscut înunanimitate cã dreptul liberului acces lajustiþie nu are un caracter absolut. Tudor

[48] Regula 61(1) a Curþii Europene ( Curtea poate iniþa procedura hotãrârii-pilot ºi poate pronunþa ohotãrâre-pilot când o cerere dezvãluie existent unei situaºii structural sau sistematice în statele contractante,sau o problemã recurentã care dã naºtere mai multor cereri similar).

[49] (Drãganu, 2003), p. 53.


Drãganu afirma cã natura relativã a acestuidrept este datã de realitatea fapticã conformcãreia unei persoane, care suferã oîncãlcare a drepturilor, nu i se asigurãîntotdeauna accesul la justiþie.[50] Aceastasituaþie este o certitudine. Este pur ºi simplusituaþia unei societãþi ºi a unui sistem care,în pofida imperfecþiunilor, sunt într-uncontinuu proces de perfecþionare prin careîncearcã garantarea protecþiei pentru toþioamenii, fãrã nicio discriminare.

REFERINÞE BIBLIOGRAFICE

JURISPRUDENÞÃMarie-Louise Loyen ºi alþii împotriva

Franþei, § 29. (CEDO 5 iulie, 2005), citatca (Marie-Louise Loyen ºi alþii împotrivaFranþei, 2005).

Becker împotriva Denmark, 7011/1975(CEDO 3 octombrie, 1975), citat ca (Beckerîmpotriva Denmarcei, 1975).

Cardot împotriva Franþei, 11069/84(CEDO 19 martie, 1991), citat ca (Cardotîmpotriva Franþei, 1991).

Skjoldager împotriva Suediei, 22504/1993 (CEDO 17 mai, 1995), citatca (Skjoldager împotriva Suediei, 1995).

Amuur împotriva Franþei, 1977/62 (CEDO25 iunie, 1996), citat ca (Amuur împotrivaFranþei, 1996).

Powell împotriva Marii Britanii, 45305/99(CEDO 4 mai, 2000), citat ca (Powellîmpotriva Marii Britanii, 2000).

Purohit ºi Moore împotriva Gambiei, 241/2001 (Comisia Africanã a Drepturilor omuluiºi cetãþeanului 2003) , citat ca (Purohit ºiMoore împotriva Gambiei, 2003).

Fairfield împotriva Marii Britanii, 24790/04 (CEDO 8 martie, 2005), citat ca (Fairfieldîmpotriva Marii Britanii, 2005).

Gakiyeva împotriva Rusiei, 3179/05(CEDO 23 aprilie, 2009), citat ca (Gakiyevaîmpotriva Rusiei, 2009).

Stanev împotriva Bulgariei, 36760/06(CEDO 23 iunie, 2010), citat ca (Stanevîmpotriva Bulgariei, 2010).

Lashchevskiy împotriva Rusiei, 18095/11(CEDO), citat ca (Lashchevskiy împotrivaRusiei).

DOCTRINÃBîrsan, C. (2005). Convenþia Europeanã

a Drepturilor omului. Comentarii. (Vol. I).Bucureºti: All Beck, citat ca (Bîrsan, 2005).

Drãganu, T. (2003). Liberul acces lajustiþie. Bucureºti: Lumina Lex, citatca (Drãganu, 2003).

Pasqualucci, J. (2003). The Practice andProcedure of the IACHR. CambridgeUniversity Press, citat ca (Pasqualucci,2003).

Hillman, A. (2005). Protecting mentalDisability rights: A succes story in theInter-American human rights system.Human rights brief, citat ca (Hillman, 2005).

Kis, A. (2010). România la CurteaEuropeanã a Drepturilor omului. Bucureºti:Wolkers Kluwer.

Mauro Cappelletti, Briant Garth. (1978).Access to Justice: A World Survey. I, citatca (Mauro Cappelletti, Briant Garth,1978).

RAPOARTEBHC. Written comments submitted by the

Bulgarian Helsinki Committee. Accesat în21 noiembrie 2013, http://www.bghelsinki.o rg /en /news /p ress / s i ng le /w r i t t en -comments-submitted-bulgarian-helsinki-committee/, citat ca (BHC, 2011).

Centrul pentru resurse juridice.(2009). Report concerning observance ofrights and liberties of persons committed tohealthcare and social. Accesat în 18noiembrie 2013, Centrul de resurse juridice:http://www.crj.ro/EN/Report-concerning-th e- observance-of-the-rights-and-liberties-of-persons, citat ca (Centre for LegalResources, 2009).

Commissioner for Human Rights. ThirdParty intervention by the Councile ofEuropean Commissioner for Human Rights.Strasbourg. Accesat în 21 noiembrie 2013,Councile of Europe: http://www.coe.int/t/

[50](Drãganu, 2003), p.92.


commissioner/News/2013/130904AccessToJustice_en.asp, citat ca (Commissionerfor Human Rights, 2011).

CPT. Rapport au Gouvernement de laRoumanie relatif à la visite effectuée par leComité européen pour la prévention de latorture et des peines ou traitementsinhumains ou dégradants (CPT) enRoumanie. Accesat în 21 noiembrie 2013,European Comitte for Prevention of Torture:[http://www.cpt.coe.int/documents/rom/1998-05-inf-fra-1.htm].

Initiatives, E. C. Written commentssubmitted by Euroregional Center for PublicInitiatives based on the leave grantedaccording to the Rules of the Court. Accesatîn 21 noiembrie 2013, http://www.interights.org/userfiles/ECPI.pdf, citat ca (Initiatives,2011).

MDAC. (2011, October). MDACintervenes in case before european courtof human rights involving death of anintellectually disabled man in a romanianinstitution. Accesat în 21 noiembrie 2013,Mental disability advocacy center: http://mdac.info/en/news/mdac-intervenes-case-european-court-human-r ights-involving-death- intellectually-disabled-man, citat ca(MDAC, 2011).

ARTICOLEFundamental Rights Agency. (2011).

Access to justice in Europe: an overview ofchallenges and opportunities, citatca(Fundamental Rights Agency, 2011).

Amnesty International. (2005). State dutyto effectively investigate deaths in

psychiatric institution, citat ca (AmnestyInternational, 2005).

Cojocariu, C. (2011), HandicappingRules: The Overly Restrictive Application ofAdmissibility Criteria by the European Courtof Human Rights to Complaints ConcerningDisabled People; citat ca (Cojocariu, 2011).

LEGISLAÞIEConstituþia României, 2003.Directiva 2000/43/EC a Consiliului din 29

iunie 2000 de punere în aplicare aprincipiului egalitãþii de tratament întrepersoane, fãrã deosebire de rasã sauorigine etnicã; citat ca (Directiva 2000/43/EC).

Legea 487/2002, legea sãnãtãþii mentaleºi a protecþiei persoanelor cu tulburãripsihice; citat ca (Legea 487/2002).

Ordinul Ministrului Justiþiei nr. 1134 din25.05.2000 pentru aprobarea normelorprocedurale privind efectuarea expertizelor,a constatãrilor ºi a altor lucrãrimedico-legale; citat ca (Ordinul nr. 1134).

Rezoluþia nr. 01/04/2004 451 a normelormetodologice pentru aplicarea Legii nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umaneºi prelevarea organelor ºi þesuturilor de lacadavre în vederea transplantului; citatca (Legea 104/2003).

SURSE ONLINEwww.juridice.rohttp://www.cpt.coe.int/en/http://www.interights.org/campeanu/

index.htmlhttp://www.crj.ro/EN/


Prezentarea decizieiPrintr-o acþiune introdusã la 19

septembrie 2007, reclamantul, vatman,angajat al societãþii de transport public localdin municipiul Arad, a solicitat anularea aºase articole din contractul colectiv demuncã în vigoare în cadrul unitãþii.

Acest acord colectiv, aplicabil pentru anii2006-2007, a fost încheiat între conducereasocietãþii, sindicatul majoritar L., sindicatulminoritar P. ºi trei reprezentanþi ai angajaþilorcare nu erau membri de sindicat.

Invocând dispoziþiile art.24 din Legeanr.130/1996 privind contractul colectiv demuncã, care interzicea negocierea la nivelde unitate a unor drepturi inferioare celorconvenite în contractele colective încheiatela nivel naþional, reclamantul, membru alsindicatului P., a solicitat instanþei sãconstate nulitatea acestor clauze. A arãtatcã dispoziþiile în cauzã i-au cauzat unprejudiciu patrimonial, din moment cestabileau remuneraþia ºi alte beneficii socialepentru vatmanii societãþii de transport dinArad la un nivel semnificativ mai mic decâtcel stabilit prin contractul colectiv de muncãla nivel naþional pentru societãþile detransport local, în vigoare pentru anii2007-2011.

În acest sens, a argumentat cã, încontractul colectiv la nivel local, salariul

maxim al vatmanului era de 700 RON, întimp ce în contractul colectiv la nivel naþionalse prevedea un minim de 775 RON. Spredeosebire de contractul colectiv la nivelnaþional, contractul colectiv la nivel deunitate prevedea un numãr limitat de zile deconcediu ºi suprima sau scãdea cu mai multde jumãtate cuantumul primelor de vacanþã,pentru munca de noapte ºi pentru lucrulprestat în zilele declarate libere.

Printr-o sentinþã pronunþatã la 15noiembrie 2007, Tribunalul Arad a respinsacþiunea, pe motiv cã nici reclamantul ºi nicisindicatul minoritar P., al cãrui membru afost, nu erau pãrþi ale contractului colectivla nivel de unitate. Invocând prevederileLegii privind contractul colectiv de muncã ºicele ale Codului civil, care dispun cã acestecontracte încheiate cu respectareadispoziþiilor legale se impun întocmai ca ºilegea pentru pãrþile lor, instanþa de judecatãa considerat cã numai societatea ºisindicatul majoritar L. aveau calitateprocesualã activã în cauzã ºi cã, prinurmare, numai acestea aveau dreptul de acontesta în instanþã clauzele contractuluicolectiv de muncã.

În plus, instanþa a constatat cã societatealocalã nu era obligatã sã respecte contractulcolectiv încheiat la nivel naþional, dacãaceasta nu semnase contractul.

Decizia de inadmisibilitate din cauza Marinel Costuþ împotrivaRomâniei. Neîncãlcarea dreptului de acces la un tribunal în

cazul respingerii, pentru lipsa calitãþii procesuale active, a unuiacþiuni formulate de un angajat, prin care contesta în mod

direct în instanþã prevederile unui contract colectiv de muncã

Autor: Dragoº Cãlin

Prin decizia de inadmisibilitate din 3 decembrie 2013 din cauza Marinel Costuþ împotrivaRomâniei (cererea nr.41547/08) s-a constatat neîncãlcarea de Statul român a prevederilorart.6 din Convenþie, în ce priveºte dreptul de acces la o instanþã în cazul respingerii, pentrulipsa calitãþii procesuale active, a unui acþiuni formulate de un angajat, prin care se contestauîn mod direct în instanþã prevederile unui contract colectiv de muncã.


Reclamantul a formulat recurs, invocândîncãlcarea dreptului de acces la o instanþãpentru a contesta dispoziþiile nefavorabileale contractului colectiv de muncã ce i seaplica.

Printr-o decizie irevocabilã din 27februarie 2008, Curtea de Apel Timiºoara amenþinut soluþia primei instanþe. Instanþa asubliniat cã interesele angajaþilor erauapãrate de sindicatul reprezentativ majoritar,ºi anume sindicatul L., aºadar reclamantulnu avea dreptul sã conteste în instanþãclauzele contractului colectiv de muncã.Având în vedere aceastã concluzie, Curteade Apel Timiºoara a considerat cã nu eranecesar sã ia în considerare aplicabilitateacontractului colectiv încheiat la nivel naþionalºi pentru societatea localã de transport dinArad.

Reclamantul a invocat încãlcarea art.6din Convenþie, arãtând cã în cauzã a avutloc o ingerinþã nejustificatã în dreptul sãude acces la o instanþã, ca urmare a refuzuluiinstanþelor judecãtoreºti naþionale de aexamina temeinicia cererii de anulare aprevederilor pretins nelegale ale contractuluicolectiv de muncã încheiat la nivel deunitate.

Curtea a reiterat faptul cã dreptul la oinstanþã nu este unul absolut (Golder c.Regatului Unit, hotãrârea din 21 februarie1975, par.36), ci presupune limitãri permiseîn mod implicit, inclusiv privind admisi-bilitatea unei cãi de atac, care necesitã, prinînsãºi natura sa, o reglementare din parteastatului, care are în aceastã privinþã oanumitã marjã de apreciere (Ashingdanec. Regatului Unit, hotãrârea din 28 mai1985, par.57). Aceste limitãri nu restrângaccesul deschis unui justiþiabil într-oasemenea manierã încât sã fie afectatãesenþa dreptului de acces la un tribunal. Eletrebuie sã urmãreascã un scop legitim ºi sãexiste proporþionalitate între scopul urmãritºi mijloacele utilizate (a se vedea Fayedc. Regatului Unit, hotãrârea din 21septembrie 1994, par.65, TolstoyMiloslavsky c. Regatului Unit, hotãrâreadin 13 iulie 1995, par.59, ºi Bellet c. Franþei,hotãrârea din 4 decembrie 1995, par.31).

În aceastã cauzã, Curtea reþine cã, dupãce a constatat inadmisibilitatea acþiuniireclamantului din cauza lipsei dreptului deacþiona în instanþã clauzele unui contractcolectiv, instanþele naþionale nu au maiexaminat temeinicia argumentelor sale. Prinurmare, situaþia reclamantului poate fivãzutã ca o limitare a dreptului de acces laun tribunal, garantat de art.6 par.1 dinConvenþie.

Curtea a constatat cã ingerinþa eraconformã cu prevederile Legii nr.130/1996ºi ale Codului civil, astfel cum erau inter-pretate de instanþele judecãtoreºti naþionale,care permiteau doar pãrþilor semnatare sãconteste clauzele contractelor colective demuncã.

În ceea ce priveºte scopul acestei limitãri,Curtea a reiterat faptul cã dreptul la negociericolective cu angajatorul este unul dintreelementele esenþiale ale dreptului unuiangajat de a constitui ºi de a se afilia lasindicate, pentru apãrarea intereselor sale,astfel cum este prevãzut în art.11 dinConvenþie. Pentru sindicate, negociereacolectivã ºi încheierea de contracte colectivesunt mijloace esenþiale pentru a promova ºiproteja interesele membrilor lor (Demir ºiBaykara c. Turciei [MC], nr.34503/97,par.154 ºi 157).

În acest context, Curtea a considerat cã,în cazul în care acordurile colective întrepartenerii sociali ar putea fi contestate îninstanþele de judecatã de cãtre angajaþi, înmod individual ºi, prin urmare, sã devinãastfel inaplicabile, unul dintre elementeleinerente ale dreptului de a se angaja înactivitãþi sindicale, garantat prin art.11 dinConvenþie, ar putea fi mult restrâns sau golitde conþinutul sãu.

În cele din urmã, în ceea ce priveºteproporþionalitatea restrângerii dreptului deacces la o instanþã, Curtea a reþinut cãreclamantul nu era lipsit de orice posibilitatede a-ºi apãra pe cale judiciarã drepturile salepatrimoniale. În aceastã privinþã, Curtea aobservat cã, în temeiul art.281 ºiurmãtoarele din Codul muncii, reclamantulavea posibilitatea de a introduce o acþiune


împotriva angajatorului sãu, prin care sãconteste clauzele contractului individual demuncã, ce ar fi fost, în opinia sa, contrarecontractului colectiv de muncã la nivelnaþional. Cu toate acestea, reclamantul aales sã conteste în mod direct contractulcolectiv, expunându-se riscului ca acþiuneasa sã fie respinsã, fãrã examinarea fondului.

În lumina celor de mai sus, Curtea aconsiderat cã reclamantul nu a suferit oingerinþã disproporþionatã în dreptul sãu deacces la un tribunal. Ca atare, plângereareclamantului este în mod vãdit nefondatã,motiv pentru care a fost respinsã, cainadmisibilã, în temeiul art.35 par.3 ºi par.4din Convenþie.


Prezentarea decizieiPetenþii locuiau împreunã cu mama lor

într-un apartament închiriat de la stat într-unimobil naþionalizat. În 1997 mamareclamanþilor a cumpãrat apartamentul dela stat, în baza Legii nr.112/1995.

Subsecvent, fostul proprietar al imobiluluinaþionalizat a formulat acþiune în anulareacontractului ºi recuperarea posesiei. Prin odecizie irevocabilã din 7 februarie 2005,Curtea de Apel Bucureºti a admis în parteacþiunea reclamantului ºi a obligat pe petenþisã predea posesia apartamentului cãtreacesta, deºi a apreciat cã actul devânzare-cumpãrare încheiat era valabil.Curtea a reþinut cã imobilul naþionalizat afost preluat de Stat fãrã titlu ºi a acordatprevalenþã proprietarului iniþial.

Petenþii s-au plâns, în baza art.6 par.1din Convenþie, pentru încãlcarea dreptuluila un proces echitabil, deoarece aceeaºiCurte de Apel a emis o decizie contradictorieîntr-o cauzã identicã referitoare la o acþiuneformulatã împotriva altor cumpãrãtori privindalt apartament din aceeaºi clãdirenaþionalizatã. De asemenea, s-au plâns, înbaza art.1 Protocolul nr.1 adiþional laConvenþie, de pierderea dreptului lor deproprietate, câtã vreme instanþele naþionalei-au obligat sã predea reclamantului posesiaapartamentului. Totodatã, au invocat

discriminarea în baza art.14 coroborat cuart.6 par.1 din Convenþie, argumentatã deaspectul cã aceeaºi Curte de Apel apronunþat decizii contradictorii într-un dosaridentic înregistrat împotriva cumpãrãtorilorunui apartament din aceeaºi clãdirenaþionalizatã.

Curtea a reiterat cã nu intrã în atribuþiilesale sã se pronunþe asupra erorilor de faptori drept ale instanþelor naþionale, decâtdacã ºi în mãsura în care aceste erori auînfrânt drepturile ºi libertãþile protejate deConvenþie (García Ruiz c. Spaniei, cerereanr.30544/96, par.28). Revine în primul rândautoritãþilor naþionale, în speþã instanþelor,sã rezolve problemele de interpretare alegislaþiei naþionale. Rolul Curþii este de averifica dacã efectele unei asemeneainterpretãri au fost compatibile cuprevederile Convenþiei, dacã acestea au fostîn mod evident arbitrarii, când Curtea poatepune în discuþie interpretarea legii naþionalede cãtre instanþele naþionale (Nejdet ªahinºi Perihan ªahin c. Turciei, hotãrârea din20 octombrie 2011, nr.13279/05, par.49-50).

Divergenþele de jurisprudenþã pot apãreaîntre instanþe ca parte a procesului deinterpretare a prevederilor legale prinaplicarea prevederilor la situaþiile concrete.Asemenea divergenþe se pot ivi în cadrulaceleiaºi Curþi. Aceastã situaþie, în sine, nupoate consideratã contrarã Convenþiei.

Decizia de inadmisibilitate din cauza Agneta Majtenyi ºi IldikoMajteneyi împotriva României. Neîncãlcarea principiului

securitãþii juridice în situaþia unei singure hotãrârijudecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar celei din

cauza reclamantelor

Autor: Roxana Cãlin

Prin decizia de inadmisibilitate din 3 decembrie 2013 din cauza Agneta Majtenyi ºi IldikoMajteneyi împotriva României (cererea nr.28285/05) s-a constatat neîncãlcarea de Statulromân a prevederilor art.6 par.1 ºi 14 din Convenþie ºi a art.1 din Protocolul nr.1 adiþional laConvenþie, sub aspectul pretinsei divergenþe de jurisprudenþã, în materia anulãrii contractelorde vânzare-cumpãrare încheiate în baza Legii nr.112/1995.


În vederea stabilirii condiþiilor în caredeciziile contradictorii ale instanþelornaþionale aduc atingere dreptului la unproces echitabil, garantat de art.6 par.1 dinConvenþie, Curtea va trebui sã examinezedacã existã “divergenþe profunde ºipersistente” în jurisprudenþa instanþelornaþionale (Albu ºi alþii c. României, par.34,hotãrârea din 10 mai 2012).

În cauzã, Curtea a notat cã petenþii audepus doar o copie a unei singure deciziicontradictorii a Curþii de Apel privindanularea unor contracte încheiate în bazaLegii nr.112/1995.

În asemenea circumstanþe, nu se poateafirma cã a existat o divergenþã profundã ºipersistentã în cauze relevante. Având învedere acest aspect, Curtea nu a identificatniciun motiv sã examineze dacã legeanaþionalã conþine prevederi pentrusoluþionarea acestor divergenþe, dacãaceste prevederi au fost aplicate ºi dacã auavut efect.

Curtea a adãugat cã aceastã cauzãtrebuie distinsã de cauza Tudor Tudor c.României, în care a observat cã aceeaºi

Curte de Apel a pronunþat interpretãricontradictorii privitoare la relevanþabunei-credinþe în încheierea contractelor cuStatul, însã în prezenta cauzã nu a existatnicio dovadã a unor decizii contradictorii. Deasemenea, în cauza Tudor Tudor, Curtea astabilit cã principiul securitãþii juridice a fostîncãlcat ca urmare a intervenþiei ProcuroruluiGeneral în dosar, prin formularea unei cãiextraordinare de atac care în sine a încãlcatprincipiul menþionat.

Curtea a reþinut, în fine, cã petenþii dincauza prezentã au beneficiat de o procedurãcontradictorie în care au avut posibilitateasã aducã dovezile pe care le consideraunecesare ºi sã prezinte argumentele lor, înmod corespunzãtor examinate de instanþe.În acelaºi timp, concluziile instanþelor ºiinterpretarea legii naþionale nu au putut fiapreciate ca fiind în mod manifest arbitrareori nerezonabile.

Pentru toate aceste consideraþii, Curteaa considerat cã plângerea petenþilor este înmod vãdit nefondatã ºi trebuie respinsã cainadmisibilã, în temeiul art.35 par.3 ºi 4 dinConvenþie.

36 JurisClasor CEDO – Februarie 2014

37JurisClasor CEDO – Februarie 2014

FEBRUARIE 2014FEBRUARIE 2014FEBRUARIE 2014FEBRUARIE 2014FEBRUARIE 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Februarie 2014

Decizia de inadmisibilitate din cauza Sorin ªtefan Roºca Stãnescu c. României. Lipsaunei ingerinþe în libertatea de exprimare a unui ziarist în situaþia în care Ministrul Justiþieii-a solicitat sã nu se mai pronunþe asupra unor chestiuni legate de justiþie, întrucât fãceaobiectul unei proceduri judiciare penale ......................................................................... 41Autori: Dragoº Cãlin


Prezentarea decizieiProcesul penal împotriva reclamantuluiÎn 2004 s-a dispus începerea urmãririi

penale împotriva reclamantului, ziarist, ºialtor persoane, inclusiv D.C.P., S.G.P. ºiH.C.R. (co-inculpaþi), pentru sãvârºirea unorinfracþiuni prevãzute de Legea nr. 297/2004privind piaþa de capital.

Printr-un rechizitoriu din 7 septembrie2006, Parchetul de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie l-a trimis pe reclamant înjudecatã pentru utilizarea de informaþiiprivilegiate ºi aderarea sau sprijinirea suborice formã a unui grup infracþionalorganizat. Prin acelaºi rechizitoriu,co-inculpaþii, inclusiv D.C.P. au fost, deasemenea, trimiºi în judecatã pentrusãvârºirea unor diverse infracþiuni. Cu toateacestea, parchetul a decis sã disjungãcauza în ce îi priveºte pe D.C.P., S.G.P. ºi

H.C.R., pentru asociere în vederea sãvârºiriide infracþiuni.

La 3 noiembrie 2006, reclamantul acontestat în faþa procurorului disjungereacauzei cu privire la D.C.P., S.G.P. ºi H.C.R..Acesta a susþinut cã mãsura a fost ilegalãºi a încãlcat garanþiile unui proces echitabil,cum ar fi accesul la o instanþã, principiulcontradictorialitãþii ºi termenul rezonabil.

Printr-o ordonanþã din 26 februarie 2007,procurorul a respins plângerea, considerânddisjungerea drept legalã. Parchetul aconstatat cã disjungerea fusese decisã cuprivire la S.G.P. ºi H.C.R., întrucât aceºtiaar trebui sã fie citaþi în Statele Unite aleAmericii, unde locuiau. Procurorul aobservat, în plus, cã reclamantul nu aveacalitate procesualã pentru a contestamãsura, ce oricum nu producea vreun efectasupra procedurilor îndreptate împotriva sa.

Reclamantul a contestat soluþiaprocurorului în faþa Tribunalul Bucureºti,care, printr-o hotãrâre din 26 februarie 2008,a declarat inadmisibilã plângerea. Instanþaa constatat cã nici legea, nici jurisprudenþainternã ºi nici art. 6 din Convenþie nuimpuneau un control jurisdicþional câtpriveºte mãsura disjungerii dispusã deprocuror. Instanþa a constatat, în plus, cãsoluþia disjungerii acestei cauze nureprezenta o acuzaþie în materie penalã, însensul art.6 din Convenþie.

Decizia de inadmisibilitate din cauza Sorin ªtefan RoºcaStãnescu c. României. Lipsa unei ingerinþe în libertatea de

exprimare a unui ziarist în situaþia în care Ministrul Justiþiei i-asolicitat sã nu se mai pronunþe asupra unor chestiuni legate dejustiþie, întrucât fãcea obiectul unei proceduri judiciare penale

Autori: Dragoº Cãlin

Prin decizia de inadmisibilitate din 28 ianuarie 2014 din cauza Sorin ªtefan RoºcaStãnescu împotriva României (cererea nr. 49357/08) s-a constatat neîncãlcarea de Statulromân a prevederilor art. 6 ºi 10 din Convenþie.


Recursul declarat de reclamant a fostrespins, prin decizia din 25 aprilie 2008 aCurþii de Apel Bucureºti, care a constatatcã nici art. 6, nici art. 13 din Convenþie nuerau aplicabile.

Reclamantul nu a informat CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului cu privirela soluþionarea pe fond a procesului penalpornit împotriva sa.

Declaraþiile Ministrului JustiþieiLa 13 decembrie 2006, reclamantul a fost

invitat al emisiunii 100% la canalul deteleviziune R.. A participat în calitate dedirector al cotidianului Ziua ºi a discutat,printre altele, probleme legate deinfrastructura ºi organizarea justiþiei, inclusivrenovarea sediilor instanþelor. M.M.,ministrul justiþiei la acel moment, a intervenitprin telefon pentru a-ºi prezenta punctul devedere ºi a dat urmãtoarea replicã:„Domnule Sorin Roºca Stãnescu, poate cãaveþi probleme cu legea.”

La 19 decembrie 2006, reclamantul ºiministrul justiþiei au fost invitaþi împreunã laaceeaºi emisiune. Discuþia s-a axat, în maremãsurã, pe starea instanþelor ºi aparchetelor din România, precum ºi pe luptaîmpotriva corupþiei în sistemul judiciar.Extrasele relevante ale emisiunii sunt:

“M.M.: Permiteþi-mi sã vã spun de laînceput ºi fãrã a vã ofensa cã aveþi poate oproblemã personalã cu legea.

Reclamantul: Sunteþi Ministrul Justiþiei.Nu am nicio problemã cu legea, doar cu unprocuror. Nu am nimic cu justiþia.

M.M.: Aveþi o experienþã personalã carear putea determina atitudinea dumnea-voastrã.

Reclamantul: Sigur, am vãzut cumfuncþioneazã. Am experienþã ºi este vorbadespre experienþa unui jurist care observãlucrurile.

Moderatorul: Câte dosare aveþi?Reclamantul: Unul singur. Pentru

obþinerea de informaþii privilegiate la bursã.M.M.: Dosare politice. De îndatã ce

parlamentarii sau membrii opoziþiei suntinvestigaþi, cu toþii pretind cã sunt victimelerãzbunãrii politice, aºa cum a susþinut ºidomnul A.N. ºi alþii.”

La 10 ianuarie 2007, Ministrul Justiþiei aintervenit prin telefon, în emisiunea Revistapresei, la postul de radio G.. Extraselerelevante sunt cele ce urmeazã:

“M.M.: Din moment ce aþi menþionatcotidianul Ziua, vreau sã reamintescascultãtorilor cã asearã, directorulcotidianului, Sorin Roºca Stãnescu, aafirmat cã a început o campanie împotrivamea ºi a chiar a început, am vãzut. Aº dorisã reamintesc faptul cã are probleme culegea, el este inculpat ºi trimis în judecatã.Cred cã ar fi mai bine pentru justiþie, pentrua evita un conflict de interese, sã îi las sãvorbeascã pe ceilalþi.

Moderatorul: Ar fi mult mai discret.M.M.: Da, mult mai discret.”În aceeaºi zi, a avut loc o conferinþã de

presã cu privire la reforma justiþiei laMinisterul Justiþiei. M.M. a fost prezentã ºia rãspuns întrebãrilor formulate de reporteri.Printre altele, a declarat urmãtoarele:

“ (... ) [Reclamantul] este trimis în judecatãîn acelaºi dosar cu domnul D.P.. Deci, poatecã nu este persoana cea mai în mãsurã sãdiscute obiectiv despre justiþie (... ) “

Plângerea penalã împotriva doamneiM.M.

La 16 ianuarie 2007, reclamantul aformulat plângere penalã împotriva d-neiM.M., pentru abuz în serviciu contraintereselor persoanelor ºi abuz în serviciuprin îngrãdirea unor drepturi. Invocândcauzele Allenet de Ribemont c. Franþei(hotãrârea din 10 februarie 1995), Daktarasc. Lituaniei (nr. 42095/98) ºi Butkevicius c.Lituaniei (nr. 48297/99), reclamantul asusþinut cã, în intervenþiile sale la televiziuneºi la radio, ministrul a încãlcat prezumþia denevinovãþie, fãcând declaraþii deculpabilitate în ce îl priveºte ºi punândpresiune asupra judecãtorilor caresoluþionau pe fond cauza. De asemenea, aafirmat cã ministrul i-a limitat libertatea deexprimare, impunându-i sã nu se maiexprime, ca jurnalist, pe teme legate dejustiþie.

Procurorul a dispus neînceperea urmãririipenale faþã de M.M., printr-o soluþie din 6


martie 2007, confirmatã la 20 aprilie 2007.Procurorul a constatat cã M.M. doar ainformat publicul cu privire la existenþa unuiproces împotriva reclamantului, fãrã sã sepronunþe asupra vinovãþiei acestuia.

Reclamantul a contestat soluþia deneîncepere a urmãririi penale la Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie. Printr-o sentinþãpenalã din 7 ianuarie 2008, Înalta Curte arespins plângerea, constatând cã M.M. doara informat publicul cu privire la faptul cãreclamantul fãcea obiectul unei anchetepenale, fapt care corespunde realitãþii. M.M.nu a formulat afirmaþiile în cursul urmãririipenale, ci atunci când dosarul era înregistratpe rolul instanþelor de judecatã, fiind publicacest fapt. În plus, nu s-a pronunþat cu privirela vinovãþia reclamantului ºi a dat informaþiireale ºi exacte referitoare la situaþia celuidin urmã, ceea ce distinge aceastã cauzãde cele pe care reclamantul le-a menþionat.În ceea ce priveºte exercitarea libertãþii deexprimare a reclamantului ca jurnalist, ÎnaltaCurte a decis cã acesta nu a suferit ingerinþe,afirmaþiile ministrului limitându-se la “simpledeclaraþii ºi luãri de poziþie”.

Reclamantul a formulat recurs laCompletul de 9 judecãtori al Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþiei. În cadrul ºedinþei din 29septembrie 2008, avocatul reclamantului ainformat Înalta Curte, printre altele, cãreclamantul intenþioneazã sã formuleze oacþiune civilã la o datã ulterioarã. Printr-odecizie pronunþatã din aceeaºi zi, ÎnaltaCurte a respins recursul reclamantului ºi amenþinut sentinþa din 7 ianuarie 2008.

Invocând art. 6 ºi 13 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de lipsa de acces la oinstanþã ºi a unui recurs efectiv în ce priveºteplângerea împotriva soluþiei procurorului dea disjungere în dosarul penal referitori la uniidintre co-inculpaþi.

Tot în temeiul art. 6 din Convenþie, recla-mantul a susþinut cã, la soluþionareaplângerii penale împotriva MinistruluiJustiþiei, instanþele naþionale au încãlcat obli-gaþia de motivare a hotãrârilor pronunþate.

Invocând art. 6 par. 2 din Convenþie,acesta a pretins încãlcarea prezumþiei de

nevinovãþie, din cauza declaraþiilor publicede culpabilitate date de Ministrul Justiþiei.

În temeiul art. 10 din Convenþie, a maisusþinut cã afirmaþiile Ministrului Justiþiei auavut un efect descurajator asupra activitãþiisale de ziarist.

Asupra art. 6 din Convenþie, referitorla pretinsa lipsã de acces la o instanþã

Curtea reaminteºte, în primul rând, cãaceste condiþii prevãzute de art. 6 dinConvenþie sunt mai stricte decât celeprevãzute de art. 13, care sunt absorbite deacestea (Kudla c. Poloniei [MC], nr. 30210/96, par. 146). Prin urmare, Curtea vaexamina plângerea doar sub aspectul art. 6din Convenþie.

Reclamantul susþine cã problemadisjungerii era strâns legatã unei “acuzaþiipenale” împotriva sa, în fapt, era singurultrimis în judecatã pentru aderare sausprijinire sub orice formã a unui grupinfracþional organizat, în timp ce cauza a fostdisjunsã în raport cu toþi ceilalþi co-inculpaþisuspectaþi de sãvârºirea aceleiaºi infracþiuni.Reclamantul concluzioneazã cã art. 6 seaplicã în aceastã situaþie. Invocândcauza Forum Maritime S.A. c.. României (nr.63610/00 ºi nr. 38692/05, hotãrârea din 4octombrie 2007), susþine cã dreptul sãu deacces la o instanþã a fost încãlcat, deoareceprocurorul care a examinat plângerea nu eraindependent ºi instanþele de judecatã auconsiderat plângerea inadmisibilã, fãrã aexamina fondul cauzei.

Curtea a subliniat deja în jurisprudenþasa cã nu se pot ignora fazele care sederuleazã înainte de procedura judecãþii(Vera Fernández-Huidobro c. Spaniei, nr.74181/01, par. 109, hotãrârea din 6 ianuarie2010). Astfel, garanþiile art. 6 se aplicãîntregii proceduri, inclusiv fazelorpremergãtoare ºi urmãririi penale, în mãsuraîn care nerespectarea lor iniþialã ar puteaafecta grav caracterul echitabil al procedurii(Imbrioscia c. Elveþiei, hotãrârea din 24noiembrie 1993, par. 36, John Murray c.Regatului Unit, hotãrârea din 8 februarie1996, par. 62, Pandy c. Belgiei, nr .13583/02, par. 50, hotãrârea din 21 septembrie2006).


În aceastã cauzã, Curtea constatã, ca ºiinstanþele naþionale, cã mãsura dedisjungere contestatã de reclamant a fostdispusã de procuror la sfârºitul urmãririipenale împotriva reclamantului ºi a fostmotivatã de faptul cã doi dintre co-inculpaþiar trebui sã fie citaþi în strãinãtate.

Cu toate acestea, reclamantul nu afurnizat Curþii vreo informaþie cu privire laevoluþia pe fond a procesului penal pornitîmpotriva lui. În plus, nu a arãtat niciun altelement care ar putea compromitecaracterul echitabil al procedurilor derulateîmpotriva sa (Imbrioscia, citatã mai sus, par.36).

Rezultã cã acest capãt trebuie sã fierespins, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4 dinConvenþie.

Asupra art. 6 din Convenþie, referitorla pretinsa nemotivare a hotãrârilorjudecãtoreºti pronunþate de instanþeleinterne

În baza art. 6 din Convenþie, reclamantuls-a plâns de nemotivarea hotãrârilorjudecãtoreºti în cadrul plângerii penaleformulate împotriva ministrului justiþiei.Curtea trebuie sã examineze dacãdispoziþiile invocate de reclamant se aplicãîn cauzã, deoarece se pare, dindocumentele din dosar, cã acesta aveacalitatea de parte vãtãmatã în cadrulprocesului. În aceastã privinþã, Convenþia nugaranteazã dreptul la urmãrirea penalã aaltor persoane (Perez c. Franþei [MC], nr.47287/99, par. 70). Art.6 din Convenþie, prinurmare, nu se aplicã sub aspectul sãu penal.În plus, Curtea observã cã, în cauza de faþã,reclamantul nu a formulat o cerere deconstituire ca parte civilã ºi, prin urmare,art.6, sub aspectul sãu civil, nu este aplicabil.

Rezultã cã ºi acest capãt trebuie sã fierespins, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4 dinConvenþie.

Asupra art. 6 par. 2 din Convenþie,referitor la nerespectarea prezumþiei denevinovãþie

Curtea reaminteºte cã principiulprezumþiei de nevinovãþie garantat de art. 6par. 2 din Convenþie nu se limiteazã la o

garanþie proceduralã în materie penalã:domeniul sãu de aplicare este mai larg ºiimpune ca niciun reprezentant al statului sãnu declare cã o persoanã este vinovatã desãvârºirea unei infracþiuni înainte cavinovãþia sa sã fi fost stabilitã de instanþã(Allenet Ribemont,supra, par. 35-36). Înplus, o încãlcare a prezumþiei de nevinovãþiepoate fi realizatã nu doar de un judecãtorsau de o instanþã de judecatã, ci ºi de alteautoritãþi publice (Daktaras, supra, par.41-42).

Curtea recunoaºte cã art. 6 par. 2 dinConvenþie nu împiedicã autoritãþile, întemeiul art. 10 din Convenþie, sã informezepublicul cu privire la anchetele penale, dareste nevoie ca acestea sã facã acest lucrucu discreþie ºi rezervã (Allenet Ribemont,citatã mai sus, par. 38). O campanie depresã virulentã, în unele cazuri, poate afectacaracterul echitabil al procedurii, influenþândopinia publicã (Priebke c. Italiei, nr. 48799/99, decizia de inadmisibilitate din 5 aprilie2001 ºi Akay c. Turciei, nr. 34501/97, deciziade inadmisibilitate din 19 februarie 2002).

Revenind la faptele cauzei, Curteaconstatã, ca ºi instanþele naþionale, cãMinistrul Justiþiei a dat declaraþii cu privirela procesul penal derulat împotrivareclamantului, dupã ce acesta fusese trimisîn judecatã, iar procedura devenise publicã.Spre deosebire de alegaþiile reclamantului,Curtea considerã cã, fãcând acestedeclaraþii, ministrul s-a limitat informareapublicului cu privire la existenþa unui procespenal împotriva reclamantului ºi, princonþinutul ºi forma lor, acestea nu lãsau sãse înþeleagã cã ar fi vorba de luãri de poziþiecu privire la vinovãþia reclamantului (acontrario, Allenet Ribemont, citatã mai sus,par. 41).

În plus, reclamantul nu a indicat Curþiinicio probã care sã demonstreze cãdeclaraþiile erau de naturã sã influenþezeformarea opiniei judecãtorilor sau rezultatuldeliberãrilor în cadrul procesului penal(mutatis mutandis, Mircea c. României, nr.41250/02, par. 75, hotãrârea din 29 martie2007 ºi Jiga c. României, nr. 14352/04, par.94-95, hotãrârea din 16 martie 2010).


Rezultã cã ºi acest capãt trebuie sã fierespins, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4 dinConvenþie.

Asupra art. 10 din Convenþie, referitorla presupusa restrângere a libertãþii deexprimare

Reclamantul susþine cã a suferit orestrângere a libertãþii de exprimare, pentrucã ministrul i-a cerut sã nu se mai pronunþeasupra unor chestiuni legate de justiþie.Acesta a reamintit cã, în calitate de jurnalist,avea datoria de a informa publicul. Cu toateacestea, ministrul i-a limitat libertatea deexprimare ºi, prin urmare, l-a îndepãrtat decititorii sãi, sugerând cã nu era obiectiv cuprivire la aspectele legate de justiþie.

Curtea a reitereazã faptul cã presa joacãun rol important într-o societate democraticã:deºi nu trebuie sã depãºeascã anumitelimite, în special legate de protecþiareputaþiei ºi a drepturilor altora, este dedatoria acesteia a comunica, în respectareaîndatoririlor ºi responsabilitãþilor sale,informaþii ºi idei cu privire la toate problemelede interes general (De Haes si Gijsels c.Belgiei, hotãrârea din 24 februarie 1997, par.37).

Revenind la faptele cauzei, Curteanoteazã cã Ministrul Justiþiei i-a sugerat reclamantului, în mod expres ºi repetat, sãnu se mai exprime cu privire la aspectelelegate de justiþie, pe motiv cã fãcea obiectulunei proceduri judiciare. Prin urmare, estenecesar sã se analizeze dacã, din cauzaacestor declaraþii publice, reclamantul asuferit sau nu o ingerinþã în libertatea deexprimare din partea unei autoritãþi astatului.

Curtea reþine de la început cãreclamantul, care era director al unuicotidian, la epoca faptelor, s-a plâns deefectul disuasiv al declaraþiilor ministruluiasupra activitãþii sale ulterioare ca jurnalist.Cu toate acestea, Curtea constatã cãreclamantul nu a fost supus niciuneiproceduri ºi a nu i-a fost aplicatã vreopedeapsã pentru exercitarea libertãþii deexprimare.

Curtea reaminteºte cã a avut deja ocaziasã ia în considerare aspectul “efectului

disuasiv”, ce rezultã dintr-o pedeapsãaplicatã persoanei în cauzã. Spre exemplu,s-a constatat drept factor de descurajarepentru exercitarea libertãþii de exprimarecondamnarea la închisoare a unui avocatpentru sfidarea instanþei (Kyprianou c.Ciprului [MC], nr. 73797/01, par. 175 ºi 181),a doi jurnaliºti pentru calomnie (Cumpãnãºi Mazãre c. României [MC], nr. 33348/96,par. 114-116) sau a unui om politic pentruinsultarea gravã a regelui (Otegi Mondragonc. Spaniei, nr. 2034/07, par.60). Curtea aajuns la aceeaºi concluzie cu privire larefuzul de numire a reclamantului în oricefuncþie publicã din pricina opiniilor pe carele-a exprimat în timpul unei conferinþepublice (Wille c. Liechtenstein [MC], nr.28396/95, par. 50), lrevocarea reclamantuluipentru cã a divulgat presei informaþiiconfidenþiale (Guja c.. Republicii Moldova[MC], nr. 14277/04, par. 95) sau demitereareclamantului din pricina formulãrii uneiplângeri penale împotriva angajatorului sãu(Heinisch c. Germaniei, nr. 28274/08, par.91).

În absenþa unei proceduri împotrivareclamantului sau a oricãrei alte sancþiuni,aceste concluzii nu pot fi luate în considerareîn aceastã cauzã.

Chiar acceptând cã Ministrul Justiþiei aurmãrit restrângerea libertãþii de exprimarea reclamantului, Curtea considerã cãexpresiile sale aveau un domeniu limitat deaplicare, fiind lipsite de caracter obligatoriu(a contrario, Hashman ºi Harrup c. RegatuluiUnit[MC], nr. 25594/94, par. 27-28, ºi AxelSpringer AG c. Germaniei [MC], nr. 39954/08, par. 75, 7 februarie 2012). În plus,reclamantul nu a prezentat niciun elementde probã pentru a stabili cã afirmaþiileministrului l-ar fi împiedicat sã continue sãîºi desfãºoare activitatea de director al unuicotidian ori au schimbat în vreun felcomportamentul sãu. Într-adevãr, risculexpus, mai degrabã ipotetic, este cãdeclaraþiile ministrului ar putea avea efecteasupra activitãþii sale viitoare, mai degrabãdecât consecinþele concrete pe care acestedeclaraþii le pot avea. Prin urmare, Curtea a


constatat cã reclamantul nu a suferit oingerinþã în exercitarea libertãþii sale deexprimare.

În consecinþã, Curtea a respinsplângerea, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4din Convenþie.

47JurisClasor CEDO – Martie 2014

MARMARMARMARMARTTTTTIE 2014IE 2014IE 2014IE 2014IE 2014

48 JurisClasor CEDO – Martie 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Martie 2014

Cauza Panait împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 26 noiembrie 2013,cererea nr. 52197/09 ...................................................................................................... 51Autor: Iulian Balan

Cauza Brée împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 3 decembrie 2013, cerereanr. 43515/12 ................................................................................................................... 54Autor: Iulian Balan

Inadmisibilitatea plângerii privind încãlcarea art. 8 din Convenþie prin interceptareaconvorbirilor telefonice de cãtre Serviciul Român de Informaþii, pentru neepuizarea cãilorde atac interne – decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României .................... 59Autor: Iulian Balan


1. Situaþia de fapt

Faptele cauzei, aºa cum au fost expusede reclamantã, se pot rezuma dupã cumurmeazã:

1.1. Arestarea reclamanteiLa data de 2 iulie 2006, reclamanta a fost

arestatã la punctul de la frontiera româno-ungarã din Nãdlac de cãtre autoritãþile ma-ghiare, în temeiul unui mandat internaþionalde arestare emis pe numele sãu în data de8 noiembrie 2005 de autoritãþile norvegiene,care o suspectau de comiterea infracþiunilorde fraudã, furt ºi furt calificat cu privire labancomate în oraºul Skien din Norvegia îniulie 2005.

Printr-o hotãrâre din 4 iulie 2006, Tribu-nalul Budapesta a dispus extrãdareareclamantei în Norvegia. Reclamanta a fost

predatã autoritãþilor norvegiene la 20 de ziledupã arestarea ei.

Ajunsã în Norvegia, a fost interogatã deautoritãþile norvegiene ºi i s-au luat ampren-tele. În urma acestor verificãri, s-a constatatcã reclamanta nu era persoana cãutatã ºi afost pusã imediat în libertate. La data de 24iulie 2006, a revenit în România.

Întoarsã în România, reclamanta asolicitat autoritãþilor norvegiene sã îifurnizeze actele pe care s-a întemeiatmandatul internaþional de arestare. Dindocumentele furnizate de autoritãþilenorvegiene rezultã cã, la data de 24 august2005, centrul Interpol din Oslo a cerutcentrului Interpol Bucureºti asistenþã învederea identificãrii anumitor persoanebãnuite cã au sãvârºit infracþiuni de fraudãprivind bancomatele, între care o femeieînregistratã într-un hotel sub numele „CãlinLavinia Mãdãlina”. A trimis o fotografie luatãde camerele de supraveghere ºi a precizatcã informaþiile ADN, precum ºi amprente,urmau sã fie trimise ulterior.

La data de 21 septembrie 2005, centrulInterpol Bucureºti a informat autoritãþilenorvegiene cã „doar femeia a fostidentificatã” ºi le-a transmis cã în prezentnumele ei de familie nu mai este Cãlin, ciEnache. Le-a transmis de asemenea dateleei personale ºi datele paºaportului ei, emisîn ianuarie 2005.

1.2. Plângerea penalã împotriva anga-jaþilor centrului Interpol din Bucureºti

Cauza Panait împotriva României, decizia de inadmisibilitatedin 26 noiembrie 2013, cererea nr. 52197/09

Autor: Iulian Balan

Inadmisibilitatea ratione personae a plângerii privind încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþie,întrucât România nu poate fi consideratã responsabilã de arestarea reclamantei.

Inadmisibilitatea ratione materiae a plângerii privind încãlcarea art. 6 din Convenþie, întrucâtart. 6 nu garanteazã dreptul de a face sã fie urmãriþi sau condamnaþi terþii.


La data de 8 ianuarie 2007, reclamantaa formulat la Parchetul de pe lângãJudecãtoria Bucureºti (sic) o plângerepenalã împotriva angajaþilor centruluiInterpol Bucureºti, pe care îi acuza de abuzîn serviciu ºi neglijenþã. A cerut identificareafuncþionarilor rãspunzãtori de transmitereadatelor sale personale cãtre autoritãþilenorvegiene fãrã sã facã în mod diligentcercetãri pentru identificarea persoaneicãutate. A considerat cã prin atitudinea lorneglijentã, aceºtia sunt rãspunzãtori pentruarestarea ei, dat fiind cã aceste informaþiigreºite au stat la baza emiterii mandatuluiinternaþional de arestare pe numele sãu.Le-a reproºat mai concret cã nu au þinutseama de diferenþa dintre fotografiatransmisã de autoritãþile norvegiene ºifotografiile aflate în bazele române de date,cã au neglijat faptul cã a fost victima furtuluipaºaportului sãu, despre care a informatautoritãþile în 2001, ºi cã purta un numediferit în paºaportul emis în 2005, ºi anumeEnache, faþã de numele transmis deautoritãþile norvegiene, Cãlin.

La data de 15 ianuarie 2008, parchetul adispus neînceperea urmãririi penale faþã deangajaþii centrului Interpol, pe motiv cãelementele constitutive ale infracþiunilorreclamate nu au fost probate.

Reclamanta a fãcut plângere împotrivarezoluþiei de neîncepere a urmãririi penaleîn faþa Judecãtoriei Bucureºti (sic).Plângerea a fost respinsã printr-o hotãrâredin data de 19 noiembrie 2008, pe motiv cãautoritãþile române au informat autoritãþilenorvegiene cã informaþiile transmisecorespundeau reclamantei, în timp ceidentificarea persoanelor care au comisinfracþiunile era exclusiv de competenþaacestora din urmã.

Reclamanta a formulat recurs împotrivaacestei hotãrâri.

Printr-o decizie definitivã din 30 martie2009, Tribunalul Bucureºti a menþinuthotãrârea primei instanþe. Tribunalul aapreciat cã decizia finalã privind identitateadintre persoana cãutatã ºi persoana care acomis faptele aparþinea autoritãþilor judiciare

norvegiene care efectuau cercetãri în cauzã,care trebuiau sã ia decizia pe bazaansamblului probelor aflate în posesia lor.Tribunalul a observat cã autoritãþilenorvegiene se aflau în posesia fotografieireclamantei transmise de autoritãþileromâne, pe care au putut-o compara cu ceaaflatã la dosar. De asemenea, informaþiileprivitoare la amprente ºi la ADN au fosttransmise autoritãþilor române la dateulterioare emiterii mandatului internaþionalde arestare.

2. Aprecierile Curþii

2.1. Asupra plângerii privind art. 5 dinConvenþie

Reclamanta a reproºat autoritãþilorromâne cã au contribuit, din neglijenþã, laprivarea sa nelegalã de libertate, cunesocotirea art. 5 par. 1 din Convenþie.

Curtea a amintit cã centrul de cooperarepoliþieneascã internaþionalã din Bucureºtieste specializat în schimbul de informaþii îndomeniul luptei împotriva criminalitãþii lanivel internaþional. În speþã, autoritãþilenorvegiene au solicitat celor româneinformaþii în cadrul cooperãrii poliþieneºtiinternaþionale pentru identificarea anumitorpersoane care au comis infracþiuni înNorvegia. În acest context, centrul Interpoldin Bucureºti a transmis informaþiiconfirmând cã datele puse la dispoziþia sade autoritãþile norvegiene corespundeauunei cetãþene române, respectivreclamantei, ºi au transmis date actualizateprivitoare la aceasta.

Curtea nu s-a putut opri sã nu constatecã autoritãþile române nu au dat dovadã deo diligenþã exemplarã în soluþionarea cereriiautoritãþilor norvegiene ºi cã ele nu sunt întotalitate strãine de nefericitele aventuri alereclamantei, pentru cã informaþiile transmiseau fost fãrã îndoialã avute în vedere laemiterea mandatului internaþional dearestare care a constituit temeiul arestãriisale. Lãsând aceasta la o parte, nu este maipuþin adevãrat cã, aºa cum au relevat de


altfel instanþele naþionale, decizia de emiterea mandatului a aparþinut în exclusivitateautoritãþilor judiciare norvegiene.

Cu toate acestea, reclamanta nu s-aplâns în faþa Curþii nici împotriva Statuluicare a emis mandatul de arestare, niciîmpotriva celui care l-a executat (a sevedea, a contrario, Stephens c. Maltei (nr.1), 21 aprilie 2009, nr. 11956/07, par. 52),ci împotriva României, cãreia îi reproºeazãcã este rãspunzãtoare de arestarea sa. Or,acest Stat nu a fãcut decât sã furnizezeinformaþii asupra persoanei în cauzã, fãrãca prin aceasta sã participe la procesuldecizional referitor la necesitatea de a opriva de libertate pe reclamantã. Fapta de atransmite informaþii în cadrul unei cooperãriinternaþionale nu ar trebui sã fie consideratãca un ajutor sau o cooperare activã la oprivare de libertate dispusã de o þarã terþã(a se vedea, a contrario ºi mutatismutandis, Riera Blume ºi alþii c. Spaniei,nr. 37680/97, par. 35). În consecinþã, nu artrebui sã se considere cã România, prinintervenþia autoritãþilor sale, ar firãspunzãtoare de arestarea reclamantei,

chiar dacã o atitudine mai responsabilã dinpartea acestora ar fi fost de dorit.

Curtea a concluzionat cã acest capãt decerere este incompatibil ratione personae cu dispoziþiile Convenþiei, în sensulart. 35 par. 3 lit. a, fiind respins în baza art.35 par. 4.

2.2. Asupra plângerii privind art. 6 dinConvenþie

Reclamanta se plânge de rezultatulplângerii sale penale formulatã împotrivaangajaþilor centrului Interpol din Bucureºti,care ar fi contrar art. 6 din Convenþie.

Curtea a amintit cã art. 6 nu garanteazãdreptul de a face sã fie urmãriþi saucondamnaþi terþii (a se vedea, întrealtele, Perez c. Franþei [M.C.], nr. 47287/99,par. 70). În mãsura în care plângereareclamantei nu a fost însoþitã de o constituireca parte civilã, rezultã cã acest capãt decerere este incompatibil ratione materiae cudispoziþiile Convenþiei, în sensulart. 35 par. 3 lit. a, fiind respins în baza art.35 par. 4.



1.1. Premisele litigiuluiReclamantul, dl. Marcel Brée, este

cetãþean belgian domiciliat în Italia. La datade 21 octombrie 2006, reclamantul s-acãsãtorit, în Constanþa, cu o femeie decetãþenie românã. La data de 1 iulie 2007,din uniunea celor doi s-a nãscut o fetiþã.Copilul are dublã cetãþenie, românã ºibelgianã.

În ianuarie 2008, familia s-a mutat înItalia. În decembrie 2008, ca urmare a neîn-þelegerilor dintre soþi, soþia reclamantului s-aîntors în România, luând fetiþa cu ea.

1.2. Procesul de divorþLa data de 30 iulie 2009, soþia

reclamantului a sesizat JudecãtoriaConstanþa cu cerere de divorþ. A solicitat

pronunþarea divorþului din culpa ambilor soþi,încredinþarea minorei ºi obligareareclamantului la plata pensiei de întreþinere.

La data de 22 octombrie 2009,reclamantul a invocat în scris necompetenþainstanþelor române. A arãtat cã ultimuldomiciliul comun a fost în Italia ºi cã, pe calede consecinþã, competenþa reveneainstanþelor italiene. În subsidiar, a solicitatacordarea dreptului de a vizita minorul.

Printr-o încheiere din data de 4 decembrie2009, Judecãtoria s-a declarat competentãsã soluþioneze cauza.

La termenul din 19 martie 2010,reclamantul ºi soþia sa au solicitat instanþeisã ia act de tranzacþia dintre ei privinddreptul de vizitare a minorului. Printr-ohotãrâre pronunþatã în aceeaºi zi, instanþaa încuviinþat tranzacþia potrivit cãreiareclamantul avea dreptul de a lua copilul detrei ori pe an, pe o duratã de câte zece zile,la domiciliul sãu, precum ºi, cu condiþia sãnu pãrãseascã teritoriul României, pentru operioadã suplimentarã de 25 de zile pe an.Nici o parte nu a formulat recurs împotrivahotãrârii.

Reclamantul s-a prezentat la termenul din1 ianuarie 2011, când a primit termen încunoºtinþã. Pentru termenele ulterioare nua mai fost citat, cu excepþia termenului din28 februarie 2011, când i s-a pus în vederesã depunã dovada plãþii sumei necesarepentru acoperirea costurilor aferente

Cauza Brée împotriva României, decizia de inadmisibilitate din3 decembrie 2013, cererea nr. 43515/12

Autor: Iulian Balan

Inadmisibilitatea plângerii întemeiate pe art. 6 par. 1 din Convenþie, privind lipsa citãrii,absenþa unui interpret, durata procesului ºi lipsa de imparþialitate a instanþelor, întrucât estevãdit nefondatã.

Inadmisibilitatea plângerii întemeiate pe art. 8 din Convenþie, privit separat ºi în combinaþiecu art. 14 din Convenþie, privind nerespectarea dreptului pãrintelui de a avea legãturi personalecu copilul, discriminarea pe criterii de cetãþenie ºi domiciliu în exercitarea acestui drept, ºineîndeplinirea obligaþiilor pozitive ale autoritãþilor, întrucât este vãdit nefondatã.


ascultãrii unui martor belgian. Citaþia a fostredactatã în limba românã ºi a fost însoþitãde o traducere în limba francezã.

Avocatul ales al reclamantului s-aprezentat la mai multe termene. Au fostadministrate probe la cererea reclamantului.

Printr-o sentinþã din data de 15 iulie 2011,judecãtoria a pronunþat divorþul soþilor. Aîncredinþat mamei copilul ºi l-a obligat pereclamant la plata unei pensii lunare deîntreþinere de 500 de euro.

Reclamantul a formulat apel. În motivare,a invocat necompetenþa instanþelor româneºi nelegala citare în faþa primei instanþe.

Apelul reclamantului a fost respins deTribunalul Constanþa printr-o decizie din 25octombrie 2011. Tribunalul a arãtat cã, încauzã, competenþa aparþine instanþelorromâne, potrivit Regulamentului (CE) nr.2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie2003 privind competenþa, recunoaºterea ºiexecutarea hotãrârilor judecãtoreºti înmaterie matrimonialã ºi în materiarãspunderii pãrinteºti. În ce priveºte pretinsalipsã a citãrii în faþa judecãtoriei, tribunalula invocat pe de o parte prezenþareclamantului la mai multe termene în faþaprimei instanþe, situaþie în care citarea sanu era necesarã pentru termenele ulterioare,ºi pe de altã parte inexistenþa vreuneivãtãmãri dedusã din lipsa reclamantului ladouã termene, în condiþiile în care a avutcunoºtinþã de toate elementele dosarului ºia putut propune toate probele pe care le-aconsiderat pertinente.

Reclamantul a formulat, prin avocatulales, recurs împotriva acestei decizii. Înmotivare, a reiterat argumentele privindnecompetenþa instanþelor române ºinelegala citare. În plus, a invocat omisiuneatraducerii actelor dosarului de cãtre untraducãtor autorizat, durata excesivã aprocesului ºi încãlcarea dreptului sãu de aavea legãturi cu copilul, pentru cã tranzacþiaîncheiatã cu fosta sa soþie era greu deaplicat din cauza termenilor sãi impreciºi.

Printr-o decizie din 18 ianuarie 2012,Curtea de Apel Constanþa a respinsrecursul. În ce priveºte motivele invocate

pentru prima datã în recurs, curtea de apela reþinut cã inculpatul era decãzut din dreptulde a le invoca, din moment ce le-a omis înapel. Curtea de apel a arãtat cã, de altfel,nu existã nici un indiciu cã inculpatul aîncheiat în necunoºtinþã de cauzã tranzacþiaprivind dreptul de vizitare a minorului ºi cã,în orice caz, nu a atacat hotãrârea prin cares-a luat act de tranzacþie.

1.3. Exercitarea dreptului de vizitãReclamantul ºi-a dus fetiþa în Italia în iulie

2010.La data de 26 noiembrie 2010, a obþinut

învestirea cu formulã executorie a hotãrâriidin 19 martie 2010 prin care s-a încuviinþattranzacþia privind dreptul de vizitare aminorului. Pentru punerea în executare ahotãrârii s-a deplasat la data de 9 decembrie2010, însoþit de executorul judecãtoresc, ladomiciliul mamei. Potrivit procesului verbalîntocmit de executorul judecãtoresc, mamafetiþei a fost de acord ca reclamantul sã o iacu el. Reclamantul contestã aceastãconstatare, ºi susþine cã în realitate mamaºi pãrinþii ei s-au opus vehement, ºi cãexecutorul a refuzat sã consemnezeadevãrata stare de fapt. Mai susþine cãrefuzul mamei a fost reînnoit în ianuarie2011, când a încercat sã îºi ia fetiþa de laºcoalã.

Reclamantul susþine cã a depus în datade 13 ianuarie 2013 douã plângeri penale,una împotriva fostei soþii pentru nerespec-tarea mãsurilor privind încredinþareaminorului, ºi a doua împotriva executoruluijudecãtoresc, pentru fals. Mai susþine cãprima plângere nu a fost în nici un felsoluþionatã, iar a doua s-a soldat cuneînceperea urmãririi penale. Curtea areþinut cã reclamantul i-a trimis o copie depe rezoluþia de neîncepere a urmãririi penaledin data de 5 august 2011 a Parchetului depe lângã Curtea de Apel Constanþa,privitoare la plângerea împotriva executo-rului judecãtoresc. Aceastã rezoluþiepriveºte maniera în care acesta din urmãºi-a exercitat atribuþiile în decembrie 2010,ºi în special cuantumul onorariului pretins


de la reclamant. Reclamantul nu a fãcutplângere împotriva acestei rezoluþii.

Nu a informat Curtea despre demersurilefãcute pe lângã autoritãþile române dupãluna ianuarie 2011.


Invocând art. 6 par. 1 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de caracterulinechitabil al procedurii de divorþ, ca urmarea omisiunii legalei citãri în faþa JudecãtorieiConstanþa, a absenþei unui interpret, aduratei excesive a procedurii ºi a lipsei deimparþialitate a instanþelor. Sub acest ultimaspect, a arãtat cã tatãl fostei sale soþii eraviceprimarul Constanþei.

Invocând art. 8 din Convenþie, s-a plânsde refuzul instanþelor române de modificarea tranzacþiei încheiate cu privire la dreptulde vizitare a minorului ºi a arãtat cãautoritãþile române nu ºi-au îndeplinitobligaþiile pozitive pentru asigurareamenþinerii legãturilor personale cu copilulsãu.

Invocând art. 8 din Convenþie încombinaþie cu art. 14 din Convenþie, s-apretins victima unei discriminãri bazatã pecetãþenia sa ºi pe locul unde domiciliazã,care îi impun cheltuieli considerabile pentrumenþinerea relaþiilor cu copilul sãu.

2.1. Plângerea privind art. 6 par. 1 dinConvenþie

Curtea a observat cã acest capãt decerere are patru ramuri: 1) lipsa citãrii; 2)absenþa unui interpret; 3) durata procesului;4) lipsa de imparþialitate a instanþelor.

2.1.1. Pretinsa lipsã a citãriiCurtea a amintit cã „dreptul la un tribunal”

comportã mai multe aspecte, între caredreptul de acces ºi egalitatea armelor, carepresupune un just echilibru între pãrþi.Aceste principii se aplicã ºi în materiaspecialã a legalei citãri ºi comunicãri de actejudiciare cãtre pãrþi (Miholapa c. Letoniei,31 mai 2007, nr. 61655/00, par. 23).

Comunicarea actelor judiciare, în mãsuraîn care este un act de comunicare întreorganul judiciar ºi pãrþi, permite sã fie fãcutecunoscute hotãrârea instanþei ºi temeiurileei, pentru a permite pãrþilor, dacã e cazul,sã declare recurs (Díaz Ochoa c. Spaniei,22 iunie 2006, nr. 423/03, par. 48, ºi S.C.Raïssa M. Shipping S.R.L. c. României, 8ianuarie 2013, nr. 37576/05, par. 30).Instanþele trebuie aºadar sã facã tot ce sepoate în mod rezonabil aºtepta de la elepentru a cita pãrþile ºi a se asigura cãacestea sunt la curent cu procedurile la careparticipã (Miholapa, citatã anterior, par. 31,ºi Övuº c. Turciei, 13 octombrie 2009, nr.42981/04, par. 48).

Întorcându-se la faptele cauzei, Curtea aobservat cã aceastã ramurã a cererii estelimitatã la judecata în primã instanþã ºi cãreclamantul, reprezentat de avocat ales, aputut formula aceastã cerere în cãile deatac. Or, atât instanþa de apel cât ºi cea derecurs au apreciat, în decizii amplu motivateºi lipsite de arbitrariu, cã citareareclamantului în primã instanþã s-a fãcut înconformitate cu regulile de procedurã ºi cãabsenþa lui de la douã termene nu i-a adusvreo vãtãmare. Curtea nu a vãzut vreunmotiv pentru a repune în cauzã acesteconstatãri.

2.1.2. Absenþa unui interpretCurtea a observat cã art. 6 din Convenþie,

sub aspectul sãu civil, nu menþioneazãdreptul la interpret. Totuºi, garanþiile unuiproces echitabil implicã în principiu dreptul,pentru pãrþile din proces, de a lua cunoºtinþãde toate piesele ºi observaþiile prezentatejudecãtorului ºi de a le discuta (LoboMachado c. Portugaliei, 20 februarie 1996,par. 31, în Recueil des arrêts etdécisions 1996-I ºi Locher ºi alþii c. Elveþiei,25 iulie 2013, nr. 7539/06, par. 27).

În speþã, Curtea a observat cãreclamantul a fost reprezentat, de-a lungulîntregului proces, cu câteva excepþii, de unavocat ales. În consecinþã, chiarpresupunând cã reclamantul a ridicataceastã problemã în faþa instanþelor de fond,


el a putut lua cunoºtinþã de conþinutuldosarului, a putut propune probele pe carele-a considerat pertinente ºi a putut exercitacãile de atac. Nimic din dosar nu lasã sã sepresupunã cã dreptul sãu la un procesechitabil a fost restrâns, din cauza unei lipsede înþelegere legatã de lipsa interpretuluisau în vreun alt mod.

2.1.3. Durata procesului de divorþCurtea a amintit cã durata rezonabilã a

procesului se apreciazã în funcþie decircumstanþele cauzei ºi având în vederecriteriile consacrate, în specialcomplexitatea cauzei, comportamentulreclamantului ºi al autoritãþilor competente,precum ºi interesul procedurii litigioase (ase vedea, între multe altele, Frydlender c.Franþei [M.C.], nr. 30979/96, par. 43, CEDH2000-VII).

Chiar þinând seama de diligenþa specialãcerutã în materie de stare ºi capacitate apersoanelor (Bock c. Germaniei, 29 martie1989, par. 49, ºi Mikuliæ c. Croaþiei, nr.53176/99, par. 44), Curtea a estimat cã oduratã de circa doi ani ºi ºase luni pentrutrei grade de jurisdicþie, privitã în ansamblu,nu este nerezonabilã.

2.1.4. Pretinsa lipsã de imparþialitatea instanþelor

Curtea a amintit cã imparþialitatea însensul art. 6 par. 1 din Convenþie seapreciazã în urma unui dublu demers: Primulconstã în încercarea de a determinaconvingerea personalã a numitului judecãtorîntr-o anumitã ocazie. Al doilea urmãreºtea se asigura cã el oferã suficiente garanþiipentru a exclude în aceastã privinþã oricebãnuialã legitimã (Gautrin ºi alþii c. Franþei,20 mai 1998, par. 58, ºi Mancel ºi Branquartc. Franþei, 24 iunie 2010, nr. 22349/06, par.32).

În speþã, Curtea apreciazã cã simplul faptcã tatãl unei pãrþi exercita o înaltã funcþiepublicã în timpul procesului nu poate, însine, constitui un element care sã permitãnutrirea unor bãnuieli asupra imparþialitãþiimagistraþilor sesizaþi în cauzã, profesioniºti

cu o pregãtire corespunzãtoare. Bãnuielilereclamantului nu sunt, aºadar, obiectivjustificate.

2.1.4. ConcluzieAvând în vedere constatãrile de mai sus,

Curtea a apreciat cã acest capãt de cerereeste vãdit nefondat ºi l-a respins, în bazaart. 34 par. 3 lit. a ºi 4 din Convenþie.

2.2. Plângerile referitoare la art. 8 dinConvenþie, privit separat ºi în combinaþiecu art. 14 din Convenþie

Curtea a observat cã reclamantul aformulat trei capete de cerere distincte.Primul vizeazã condiþiile de exercitare adreptului de vizitã ºi refuzul instanþelor de ale modifica. Al doilea poartã asupra obligaþieipozitive a autoritãþilor de a facilitaexercitarea dreptului de vizitã. În fine, altreilea provine din discriminarea la carereclamantul ar fi fost supus în exercitareaacestui drept.

Curtea a examinat în primul rând capetelede cerere deduse din condiþiile de exercitareale dreptului de vizitã ºi din discriminarea lacare reclamantul ar fi fost supus, ºi în aldoilea rând capãtul de cerere privindobligaþiile pozitive ale autoritãþilor de afacilita exercitarea dreptului de vizitã.

2.2.1. Capetele de cerere deduse dincondiþiile de exercitare ale dreptului devizitã ºi din pretinsa discrimininare

Curtea a amintit cã, pentru pãrinte ºipentru copil, a fi împreunã reprezintã unelement fundamental al vieþii familiale, chiardacã relaþia dintre pãrinþi este ruptã, ºi cãmãsurile interne care îi împiedicã a fi astfelconstituie o ingerinþã în dreptul protejat deart. 8 din Convenþie (a se vedea, întrealtele, Johansen c. Norvegiei, 7 august1996, par. 52, ºi Elsholz c. Germaniei [M.C.],nr. 25735/94, par. 43).

În speþã, Curtea nu a vãzut vreo ingerinþãîn dreptul reclamantului de a avea legãturipersonale cu copilul, ºi nici vreodiscriminare, în simplul fapt cã instanþelenaþionale au încuviinþat tranzacþia dintre


reclamant ºi fosta lui soþie cu privire lamodalitãþile de exercitare a dreptului devizitã.

Dacã este vorba despre refuzulmodificãrii acestei tranzacþii în cadrulprocesului de divorþ de cãtre instanþe, Curteaa observat cã acestea au reþinut cãreclamantul nu a exercitat calea de atacîmpotriva hotãrârii de încuviinþare atranzacþiei. A dedus cã, pentru modificareatranzacþiei, reclamantul avea posibilitatea sãdeclare recurs împotriva hotãrârii deîncuviinþare ºi cã, în absenþa recursuluireclamantului, instanþele sesizate cu caleade atac privind divorþul ºi încredinþareaminorului nu aveau competenþa sã modificeaceastã hotãrâre.

În orice caz, a observat Curtea, de vremece exercitarea dreptului de vizitã estesusceptibilã de modificãri odatã cu trecereatimpului, chiar în prezenþa unei hotãrârijudecãtoreºti definitive reclamantul areoricând posibilitatea sã cearã pe caleaordonanþei preºedinþiale un drept provizoriude vizitã (Costreie c. României, 13 octombrie2009, nr. 31703/05, par. 16-29), saumodificarea întinderii dreptului ºi amodalitãþilor concrete de exercitare pe caleaunei acþiuni separate întemeiatã pe art. 44din Codul familiei.

Aceste proceduri pot, dacã este cazul, sãîi dea reclamantului posibilitatea sã invoceargumentele sale referitoare la discriminareasuferitã în exercitarea dreptului sãu de aavea legãturi personale cu copilul.

În consecinþã, Curtea a concluzionat cãacest capete de cerere trebuie respinse înaplicarea art. 35 par. 1, 3 ºi 4 din convenþie.

2.2.2. Capãtul de cerere privitor laobligaþiile pozitive ale autoritãþilornaþionale de facilitare a exercitãriidreptului de vizitã al reclamantului

Curtea a amintit cã a statuat înnumeroase rânduri cã autoritãþile naþionaleau, în temeiul art. 8 din convenþie, obligaþiapozitivã de a lua mãsuri adecvate pentru areuni pãrintele ºi copilul sãu (a se vedea,spre exemplu, Ignaccolo-Zenide c.României, nr. 31679/96, par. 94, ºi Nuutinenc. Finlandei, nr. 32842/96, par. 127). În acestsens, trebuie þinut cont de justul echilibru

ce trebuie menþinut între intereseleconcurente ale individului ºi ale societãþii înansamblu. De asemenea, Statul se bucurãde o anumitã marjã de apreciere (Keeganc. Irlandei, 26 mai 1994, par. 49).

În speþã, Curtea a observat cã reclaman-tul ºi-a putut exercita dreptul de vizitã îndouã rânduri, în iulie ºi în decembrie 2010,ºi cã el susþine cã i-a fost refuzatã de cãtrefosta soþie exercitarea dreptului în ianuarie2011. În ciuda cererilor Curþii, nu a furnizatdecât prea puþine informaþii asuprademersurilor pe care le-a întreprins în urmaacestui refuz.

Curtea a observat în special cã recla-mantul nu a trimis copia plângerii penale pecare ar fi formulat-o în data de 13 ianuarie2011 împotriva fostei soþii. Chiar acceptândteza sa, cã plângerea nu a fost examinatãniciodatã de autoritãþi, Curtea a fost nevoitãsã constate cã el nu a insistat în demersurilesale (a contrario, Lafargue c. României, 13iulie 2006, nr. 37284/02, par. 11 ºi urm.,Cristescu c. României, 10 ianuarie 2012, nr.13589/07, par. 26-29 ºi Pascal c. României,17 aprilie 2012, nr. 805/09, par. 56). Dealtfel, reclamantul nu a depus copie nici depe plângerea penalã formulatã la aceeaºidatã împotriva executorului judecãtorescpentru fals, nici de pe rezoluþia deneîncepere a urmãririi penale cu careaceasta s-a soldat. Rezoluþia din data de 5august 2011 a Parchetului de pe lângãCurtea de Apel Constanþa, care este singuraaflatã la dosar, nu priveºte aceastãplângere, ci cuantumul onorariului cerut deexecutorul judecãtoresc.

În fine, Curtea a observat cã reclamantulnu susþine cã a încercat sã îºi vadã fiicadupã ianuarie 2011.

În aceste condiþii, Curtea a considerat cãnu dispune de elemente suficiente pentru averifica susþinerea reclamantului, cãautoritãþile ar fi trebuit, pentru a-ºi îndepliniobligaþiile pozitive ce decurg din art. 8 dinConvenþie, sã depunã eforturi suplimentare.

Curtea a concluzionat cã acest capãt decerere este vãdit nefondat ºi l-a respins înbaza art. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 dinConvenþie.


1. Situaþia de faptReclamantul este acþionar majoritar ºi

preºedinte al consiliului de administraþie alS.C. Tender S.A.. Cu începere din ianuarie2005, Direcþia de Investigare a Infracþiunilorde Criminalitate Organizatã ºi Terorism dincadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie (de aici încolo,„parchetul”) a început o anchetã privindactivitãþile societãþii Tender S.A. ºi alepartenerilor sãi, sub suspiciunea de a fiîncercat falimentarea întreprinderii de statCarom S.A. cu scopul de a ºi-o apropriaulterior.

În data de 11 martie 2005, ServiciulRomân de Informaþii (SRI) a fost autorizat,în baza Legii nr. 51/1991 privind siguranþa

naþionalã a României, sã interceptezeconvorbirile telefonice ale reclamantului.Autorizaþia a fost prelungitã de mai multeori în cursul anului 2005. Reclamantulsusþine cã interceptãrile au fost dispuse decãtre parchet.

Un expert a fost desemnat în cauzã.Acesta a sesizat parchetul cã reclamantul,prin interpuºi, i-a oferit avantaje materialeîn schimbul modificãrii concluziilor expertizeiîntr-un sens favorabil reclamantului.

Între datele de 1 ºi 7 februarie 2006, SRIa interceptat mai multe convorbiri telefoniceîntre reclamant ºi avocatul sãu, în cursulcãrora, potrivit parchetului, cei doi au pus lapunct o strategie pentru influenþareaexpertului.

La data de 8 august 2006, parchetul aprezentat reclamantului, în prezenþaavocatului, transcrierea înregistrãrilorconvorbirilor telefonice. Procurorul a precizatcã aceastã transcriere nu fãcea obiectulcertificãrii de cãtre judecãtor potrivitprocedurii penale, pentru cã interceptãrileau fost realizate pe baza legii siguranþeinaþionale. Reclamantul a semnat fãrãobiecþiuni procesul verbal.

Printr-un rechizitoriu din data de 8 august2006, parchetul i-a trimis în judecatã pereclamant ºi pe încã cinci persoane în faþaTribunalului Bucureºti, sub acuzaþiile deînºelãciune, constituire a unui grupinfracþional organizat ºi spãlare de bani.

Inadmisibilitatea plângerii privind încãlcarea art. 8 din Convenþieprin interceptarea convorbirilor telefonice de cãtre ServiciulRomân de Informaþii, pentru neepuizarea cãilor de atac interne –

decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României

Autor: Iulian Balan

Cauza Tender împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 17 decembrie 2013,cererea nr. 19806/06 - Inadmisibilitatea plângerii privind încãlcarea art. 8 din Convenþie prininterceptarea convorbirilor telefonice de cãtre Serviciul Român de Informaþii, întrucât nu aufost epuizate cãile de atac interne.


În cursul judecãþii, care este în curs înfaþa Tribunalului Bucureºti, reclamantul s-aplâns în mai multe rânduri de punerea subascultare a convorbirilor sale telefonice, carear fi adus atingere dreptului sãu larespectarea vieþii private.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul susþine cã interceptarea

convorbirilor sale telefonice de cãtreServiciul Român de Informaþii a adusatingere dreptului sãu la respectarea vieþiiprivate, încãlcând art. 8 din Convenþie.

2.1. Excepþia indamisibilitãþiineepuizãrii cãilor de atac interne ridicatãde Guvern

Guvernul României a arãtat cã reclamatulputea formula împotriva SRI o acþiune înrãspundere civilã delictualã, motivatã denelegalitatea interceptãrilor. A exemplificatcu situaþia unui alt om de afaceri pus subascultare de SRI între 2003 ºi 2004 în bazaLegii nr. 51/1991, în cazul cãruia TribunalulBucureºti, printr-o sentinþã din 11 mai 2007,a recunoscut încãlcarea art. 8 din Convenþieºi a reparat în mod adecvat ºi suficientprejudiciul suferit (Patriciu c. României,decizia din 17 ianuarie 2012, nr. 43750/05,par. 86). Guvernul a arãtat cã sentinþa adevenit definitivã prin respingerea, la 1februarie 2009 ºi 18 februarie 2011, aapelului ºi a recursului declarate de SRI, decãtre Curtea de Apel Bucureºti ºi, respectiv,de cãtre Înalta Curte.

2.2. Susþinerile reclamantului asupraexcepþiei invocate

Potrivit reclamantului, remediul indicat deGuvern nu era eficace ºi adecvat. În acestsens, a subliniat cã Guvernul nu a invocatdecât o hotãrâre definitivã, care, de altfel,este ulterioarã introducerii plângerii sale înfaþa Curþii. A adãugat cã acþiunea înrãspundere civilã delictualã este un remediuprea general ºi cã, în consecinþã, nu i sepoate reproºa cã nu l-a utilizat în materiade strictã specialitate a ascultãrilor

telefonice. În fine, a amintit cã a invocat denumeroase ori în cursul procesuluiîncãlcarea dreptului sãu la respectarea vieþiiprivate, fãrã ca tribunalul sã constatecaracterul nelegal al interceptãrilor.

2.3. Aprecierea Curþii asupra excepþieiinvocate

Curtea a amintit cã, în termenii art. 35par. 1 din Convenþie, nu poate fi sesizatãdecât dupã epuizarea cãilor de atac interne.Fiecare reclamant trebuie sã fi datinstanþelor interne ocazia pe care aceastãdispoziþie are ca finalitate sã le-o rezerveStatelor contractante, aceea de a evita saude a remedia încãlcãrile de care suntacuzate (McFarlane c. Irlandei [M.C.],10 septembrie 2010, nr. 31333/06, par.107).

Fãrã sã speculeze asupra rezultatului ei,Curtea a estimat cã reclamantul ar fi pututformula acþiunea în rãspundere civilãdelictualã, ca în cauza Patriciu mai suscitatã, dupã pronunþarea hotãrârii în primãinstanþã de cãtre tribunal în cazul celui dinurmã (Patriciu, decizia citatã anterior,par. 36).

În afarã de aceasta, Curtea a observatcã reclamantul a invocat în faþa tribunaluluinelegalitatea interceptãrilor ºi cã s-a plânsde încãlcarea dreptului sãu la respectareavieþii private. Curtea a observat cã, lamomentul pronunþãrii deciziei, procesulîmpotriva reclamantului era pe rol în faþaaceluiaºi tribunal. În consecinþã, Curtea aapreciat cã, alegând sã invoce nelegalitateainterceptãrilor telefonice în faþa instanþelorpenale, se impune ca reclamantul sã aºteptefinalizarea acestei proceduri ºi rãspunsul pecare aceste instanþe l-ar putea da plângeriisale (a se vedea, mutatis mutandis,Bãlteanu c. României, 16 iulie 2013, nr. 142/04, par. 37).

Prin urmare, Curtea a respins plângereaca inadmisibilã pentru neepuizarea cãilor deatac interne, în baza art. 35 par. 1 ºi 4 dinConvenþie.

61JurisClasor CEDO – Aprilie 2014

APRILIE 2014APRILIE 2014APRILIE 2014APRILIE 2014APRILIE 2014

62 JurisClasor CEDO – Aprilie 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Aprilie 2014

Cauza Kattan împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 21 ianuarie 2014,cererea nr. 26850/11 ...................................................................................................... 65Autor: Iulian Balan

Decizia de inadmisibilitate din cauza Sindicatul Pro Asistenþã Socialã împotriva României.Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, ca urmare a refuzului Curþii de Apel Timiºoarade a trimite o întrebare preliminarã Curþii de Justiþie a Uniunii Europene ...................... 68Autor: Dragoº Cãlin

Cauza Grigore împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 11 februarie 2014,cererea nr. 30745/04 ...................................................................................................... 72Autor: Iulian Bãlan



Reclamantul este un cetãþean sirian cureºedinþa în Þãndãrei.

La data de 11 octombrie 2007 a fost trimisîn judecatã în faþa Tribunalului Ialomiþapentru sãvârºirea infracþiunilor de tentativãla înºelãciune ºi fals în înscrisuri. TribunalulIalomiþa l-a achitat printr-o sentinþã din datade 9 iunie 2008 pentru ambele infracþiuni,având în vedere declaraþiile date dereclamant în faza urmãririi penale ºi îninstanþã, declaraþii de martori ºi proba cuînscrisuri.

Apelurile formulate de parchet ºi departea vãtãmatã au fost respinse caneîntemeiate printr-o decizie din data de 7octombrie 2009 a Curþii de Apel Bucureºti.

Parchetul ºi partea vãtãmatã au formulatrecurs în faþa Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie.

Citaþiile pentru trei dintre cele patrutermene de judecatã de la Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie au fost afiºate pe uºalocuinþei reclamantului ºi la sediul ConsiliuluiLocal din Þãndãrei, fiindcã nici o persoanãnu a fost gãsitã la adresa din oraº indicatãde reclamant pentru a fi citat.

La termenul din 20 aprilie 2010, avocatulales a reclamantului a arãtat cã acesta nu apãrãsit þara, cã va lua legãtura cu el ºi îi vacere sã se înfãþiºeze în instanþã. Instanþal-a citat pe reclamant cu menþiunea„prezenþa obligatorie la instanþã pentru a fiaudiat”, atât pentru termenul din 1 iunie2010, când a constatat neîndeplinireaprocedurii de citare, cât ºi pentru termenuldin 14 septembrie 2010, când Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie, reþinând cã inculpatulnu se prezintã în instanþã deºi a fost legalcitat, a dat cuvântul în dezbateri ºi a amânatpronunþarea deciziei în vederea deliberãrii.

Printr-o decizie definitivã din data de 3noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a admis recursurile parchetului ºipãrþii vãtãmate ºi, pe baza probelor de ladosar, a casat hotãrârile instanþelorinferioare ºi l-a condamnat pe reclamantpentru tentativã de înºelãciune ºi pentru fals,aplicându-i o pedeapsã de 3 ani ºi 4 luniînchisoare.

Reclamatul a formulat contestaþie înanulare împotriva acestei decizii. Asusþinut, inter alia, cã instanþa de ultim grada încãlcat normele procesuale ºi art. 6 dinConvenþia Europeanã a Drepturilor Omuluifiindcã l-a condamnat fãrã sã îl audieze înmod nemijlocit, dupã ce fusese achitat deinstanþele inferioare.

Cauza Kattan împotriva României, decizia de inadmisibilitatedin 21 ianuarie 2014, cererea nr. 26850/11

Autor: Iulian Balan

Respingerea ca vãdit nefondatã a plângerii privind art. 6 din Convenþie, întrucât instanþaºi-a îndeplinit obligaþia pozitivã de a face demersuri pentru a asigura prezenþa inculpatului îninstanþã.


Printr-o decizie definitivã din data de 4aprilie 2011, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a respins contestaþia în anulare. Areþinut cã, în condiþiile în care reclamantul afost achitat de instanþele ierarhic inferioare,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, ca instanþãde recurs, era þinutã de normele procesualeîn vigoare sã îl audieze. Totuºi, deºireclamantul a fost citat la adresa pe care elînsuºi a indicat-o, nu s-a prezentat laºedinþele de judecatã. De asemenea, nu aindicat, nici prin avocatul ales ºi nici prinobservaþii scrise, dorinþa lui de a fi audiatnemijlocit de instanþã, ori cauzele obiectivecare l-ar fi împiedicat sã se prezinte laºedinþele de judecatã. Instanþa de recurs l-acitat pe reclamant în exact aceeaºimodalitate în care au fãcut-o instanþeleierarhic superioare. Or, în cursul judecãþiiîn primã instanþã, citarea reclamantului înmodalitatea contestatã de el nu l-aîmpiedicat sã se prezinte în instanþã, sã fieaudiat de aceasta, ori sã îºi formulezeapãrãrile, fie direct, fie prin avocatul ales,care l-a reprezentat în tot cursul procesului.În nici o etapã a procesului reclamantul saureprezentantul sãu nu au cerut instanþeicitarea la o adresã diferitã. În consecinþã,nu se poate reþine cã instanþa de recurs adat dovadã de lipsã de diligenþã înaprecierea împrejurãrii, dacã reclamantullocuia la adresa pe care a indicat-o. Instanþaa presupus cã, atât timp cât reclamantul afost legal citat, el era în cunoºtinþã de cauzãcu privire la proces ºi a ales sã nu se prezinteîn instanþã. În realitate, comportamentul sãua fost similar celui din cursul judecãþii în apel,prin aceea cã nu s-a prezentat la termenelede judecatã deºi a fost legal citat, ºi a alessã se apere exclusiv prin avocatul sãu ales.Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respinsºi susþinerea reclamantului cã procesul nuîi era bine cunoscut fiindcã nu a þinutlegãtura cu avocatul ales, pe considerentelecã aceºtia au semnat contracte dereprezentare separate pentru fiecare etapãa judecãþii, ºi cã, la termenul de judecatãdin 20 aprilie 2010, avocatul ales alreclamantului a informat instanþa despre

localizarea lui ºi s-a angajat sã asigureprezenþa clientului sãu în faþa instanþei.


Întemeindu-se pe art. 6 din Convenþie,reclamantul s-a plâns cã nu a beneficiat deun proces echitabil în faþa Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie în condiþiile în careinstanþa de ultim grad l-a condamnat fãrãsã îl audieze dupã ce a fost achitat deinstanþele inferioare, ºi a omis sã ia vreomãsurã pozitivã pentru a-i asigura prezenþaîn instanþã.

Curtea a reamintit cã atunci când oinstanþã de apel sau de recurs este sesizatãcu soluþionarea unei cauze în fapt ºi în dreptºi este învestitã sã analizeze în ansamblulei problema vinovãþiei sau a nevinovãþiei,ea nu poate, din motive de echitate aprocesului, sã decidã asupra acestorprobleme fãrã aprecierea directã adeclaraþiei date personal de inculpatul caresusþine cã nu a comis fapta consideratãinfracþiune (Ekbatani împotriva Suediei, 26mai 1988, par. 32; Andreescu c. României,8 iunie 2010, nr. 19452/02, par. 64;ºi Marcos Barrios c. Spaniei, 21 septembrie2010, nr. 17122/07, par 32).

Curtea a reamintit de asemenea cã, deºiprocesele care au loc în lipsa acuzatului nusunt în sine incompatibile cu art. 6 dinConvenþie, ne aflãm în mod neîndoielnic înfaþa unei denegãri de dreptate atunci cândunei persoane condamnate in absentia nu ise oferã ulterior posibilitatea sã obþinã de lao instanþã care l-a audiat în mod nemijlocito nouã analizã a temeiniciei acuzaþiei, atâtîn fapt cât ºi în drept, atât timp cât nu s-astabilit cã a renunþat la dreptul sãu de a seînfãþiºa ºi a se apãra personal (Colozza c.Italiei, 12 februarie 1985, par. 29;dec. Einhorn c. Franþei, nr. 71555/01, par.33; Krombach c. Franþei, nr. 29731/96, par85; ºiSomogyi c. Italiei, nr. 67972/01, par.66) ori cã a intenþionat sã se sustragã de laproces (Medenica c. Elveþiei, nr. 20491/92,par. 55).


Curtea a observat cã, în speþã, întindereacompetenþelor Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie, ca instanþã de recurs, este stabilitãde art. 38515 ºi 38516 Cod procedurã penalã.În conformitate cu art. 38515 Cod procedurãpenalã, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþieare competenþa sã pronunþe o nouã soluþieasupra temeiniciei acuzaþiei. efectul acestordispoziþii a fost cã judecata la Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie a fost o judecatã deplinã jurisdicþie, guvernatã de aceleaºiprevederi ca o judecatã de fond, curtea fiindchematã sã examineze atât faptele cauzeicât ºi probleme de drept. Instanþa de ultimgrad putea decide atât menþinerea achitãriiinculpatului, cât ºi condamnarea lui, în urmaunei analize exhaustive a problemeivinovãþiei sau nevinovãþiei.

În ce priveºte susþinerea Guvernului cãreclamantul a refuzat sã participe laºedinþele de judecatã în faþa instanþelor îngeneral, ºi a instanþei de ultim grad înspecial, deºi a fost legal citat, Curtea areamintit cã autoritãþile naþionale au oobligaþie pozitivã sã ia mãsuri în aceastãprivinþã (mutatis mutandis, Dãnilãc. României, 8 martie 2007, nr. 53897/00,par. 41, ºi Spînu c. României, 29 aprilie2008, nr. 32030/02, par. 58).

În acest context, Curtea a observat cãplângerea reclamantului a fost examinatã deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie în 4 aprilie2011. Instanþa a fãcut o analizã în detaliu asusþinerilor reclamantului ºi a respinsplângerea în urma unei argumentaþii ample,care nu apare ca arbitrarã sau discutabilã.

La fel ca instanþele naþionale, Curtea aobservat cã în cursul procesului penalreclamantul a fost în mod repetat la adresaindicatã de el ºi a fost asistat de un acelaºiavocat ales. Deºi s-a prezentat la ºedinþe

de judecatã în faþa primei instanþe, nu s-amai înfãþiºat în faþa instanþei de apel ºi ºi-aprezentat susþinerile în faþa acesteia exclusivprin avocatul ales. În plus, instanþa de ultimgrad l-a citat în mod legal în trei rânduri ºi aindicat în mod expres înaintea termenuluide judecatã din 14 septembrie 2010 (cânda ascultat concluziile pe fondul cauzei) cãreclamantul trebuie sã se prezinte învederea audierii. Chiar dacã, în ciudasusþinerilor sale, reclamantul pare sã fi fostîn cunoºtinþã de cauzã asupra cursuluicauzei sale ºi s-a aflat într-un contactcontinuu cu avocatul sãu ales, el nu s-aprezentat la nici una dintre ºedinþele dejudecatã în faþa instanþei de ultim grad. Maimult, nici el ºi nici reprezentantul sãu nu auinformat instanþele, ºi în mod specialinstanþa de ultim grad, asupra schimbãriiadresei de corespondenþã, ºi nu au indicatvreo cauzã de împiedicare a înfãþiºãrii lui îninstanþã. În aceste condiþii, în ciudasusþinerilor reclamantului, Curtea aconsiderat cã instanþa de ultim grad ºi-aîndeplinit obligaþiile pozitive de a lua mãsuripentru a asigura prezenþa reclamantului înfaþa ei.

Prin urmare, Curtea a considerat cãreclamantul a contribuit în mare mãsurã lacrearea unei situaþii care l-a împiedicat sãse prezinte în faþa instanþei de ultim grad(mutatis mutandis, Medenica, citatã mai sus,par. 58) ºi cã, în mod rezonabil, a pututprevedea consecinþele comportamentuluisãu (mutatis mutandis, Jones c. MariiBritanii, decizia din 9 septembrie 2003, nr.30900/02).

Ca urmare, cererea este vãdit nefondatã,ºi a fost respinsã în baza art. 35 par. 3 lit. aºi par. 4 din Convenþie.


Prezentarea decizieiÎn luna mai 2011, Sindicatul Pro

Asistenþã Socialã, în numele membrilor sãi,a introdus o acþiune împotriva autoritãþilorlocale ºi a Direcþiei judeþene pentru protecþiacopilului, solicitând obligarea, în principal aacesteia din urmã, la plata cãtre membrii desindicat a unei indemnizaþii compensatorii.S-a arãtat cã, impunându-se obligaþiacontinuitãþii serviciului pentru asistenþiimaternali, acestora le-a fost negat dreptulla perioade minime de concediu ºi deodihnã. Sindicatul apreciazã cã, la fel ca alþiprofesioniºti care fac obiectul unor con-strângeri de serviciu, ºi asistenþii maternaliar trebui sã primeascã o compensaþie pentruconcedii ºi zilele de sãrbãtoare de care nu

Decizia de inadmisibilitate din cauza Sindicatul Pro AsistenþãSocialã împotriva României. Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din

Convenþie, ca urmare a refuzului Curþii de Apel Timiºoara de atrimite o întrebare preliminarã Curþii de Justiþie a Uniunii

Europene


Prin decizia de inadmisibilitate din 6 martie 2014, din cauza Sindicatul Pro AsistenþãSocialãîmpotriva României (cererea nr. 24456/13), s-a constatat neîncãlcarea de Statulromân a prevederilor art. 6 par. 1 din Convenþie, ca urmare a refuzului Curþii de Apel Timiºoarade a trimite o întrebare preliminarã Curþii de Justiþie a Uniunii Europene.

s-au putut bucura. Pârâþii s-au opus,menþionând cã aceastã continuitate afurnizãrii serviciilor impusã asistenþilormaternali reprezenta o obligaþie specificãplasamentului familial, cât timp copilul datîn plasament trebuia sã fie pe deplin integratîn familia gazdã ºi tratat în mod egal cuceilalþi membri ai familiei.

Prin sentinþa din 25 noiembrie 2011,Tribunalul Timiº a respins acþiunea. Instanþaa considerat cã obligaþia de integrare acopilului plasat în familia gazdã ºitratamentul în mod egal cu alþi membri aifamiliei asistentului maternal presupuneauinclusiv petrecerea concediului împreunã cucopilul plasat, cu excepþia situaþiei în careconducerea direcþiei dispunea altfel. Întrucâtaceastã obligaþie era inerentã serviciului,instanþa a constatat cã nicio dispoziþie legalãnu acorda dreptul la despãgubiri. Mai mult,membrii de sindicat nu au urmat proceduraprevãzutã de H.G. nr. 679/2003 ºi nu ausolicitat conducerii permisiunea de a-ºi luaconcediu fãrã a-i avea lângã aceºtia pe copiiidaþi în plasament.

Reclamantul a formulat recurs, invocândfaptul cã art. 10 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 679/2003 era contrar Directivei 2003/88/CE aParlamentului European ºi a Consiliului din4 noiembrie 2003 privind anumite aspecteale organizãrii timpului de lucru. Directivastabilea o perioadã minimã de repaus zilnic,


un repaus sãptãmânal ºi un concediu anual;astfel, în speþã, obligaþia de a asiguracontinuitatea serviciului golea de conþinutaceste standarde.

S-a solicitat formularea unei trimiteripreliminare la Curtea de Justiþie a UniuniiEuropene pentru a se rãspunde ”dacã unconcediu petrecut alãturi de copilul aflat înplasament constituie timp de lucru” în sensuldirectivei anterior menþionate.

Prin încheierea din 2 octombrie 2012,Curtea de Apel Timiºoara a respins cerereade sesizare a Curþii de Justiþie a UniuniiEuropene. În motivare, s-a amintit, în primulrând, faptul cã instanþele ale cãror deciziinu sunt supuse recursului se bucurã deaceeaºi apreciere ca ºi orice alte instanþenaþionale în ceea ce priveºte întrebareadacã o hotãrâre referitoare la un aspect aldreptului Uniunii Europene este necesarãsau nu pentru soluþionarea cauzei. În aldoilea rând, Directiva 2003/88/CE nu seaplicã anumitor activitãþi enumerate la art.2 din Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989privind introducerea de mãsuri pentrupromovarea îmbunãtãþirii securitãþii ºisãnãtãþii lucrãtorilor la locul de muncã. Încele din urmã, art. 2 din ultima directivãindica faptul cã nu era aplicabilã atunci cândcaracteristicile inerente ale anumitoractivitãþi specifice funcþiei publice seîmpotriveau în mod obligatoriu. Cu toateacestea, Curtea de Apel Timiºoara aconstatat cã, prin rolul care le este atribuitprin H.G. nr. 679/2003, respectiv protecþiaminorilor aflaþi în plasament familial,asistenþii maternali exercitau o activitatespecificã funcþiei publice, care, din cauzaparticularitãþii sale, se opunea aplicãriiDirectivelor 89/391/CEE ºi 2003/88/CE.Considerând cã asistenþii maternali au fostexcluºi din domeniul de aplicare al acestordirective, Curtea de Apel Timiºoara aconsiderat cã întrebarea nu era relevantãºi a refuzat sã efectueze trimitereapreliminarã.

Printr-o decizie definitivã ºi irevocabilãpronunþatã la 9 octombrie 2012, Curtea deApel Timiºoara a respins recursul

reclamantei ºi a confirmat hotãrâreapronunþatã în primã instanþã.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieInvocând art. 6 par. 1 din Convenþie,

reclamantul s-a plâns de refuzul Curþii deApel Timiºoara de a trimite o întrebarepreliminarã Curþii de Justiþie a UniuniiEuropene.

Principiile generale pentru a verifica dacãrefuzul instanþelor interne de a trimiteîntrebãri preliminare a fost sau nu conformart. 6 par.1 din Convenþie au fost rezumateîn hotãrârea pronunþatã în cauza Ullens deSchooten ºi Rezabek c. Belgiei (cererile nr.3989/07 ºi 38353/07) la 20 septembrie 2011ºi, mai recent, în cauza Krikorian c. Franþei,cererea nr. 6459/07, par. 18 ºi 19, deciziade inadmisibilitate din 26 noiembrie 2013.

Curtea a reþinut cã le revine în primul rândautoritãþilor naþionale, în mod specialinstanþelor judecãtoreºti, sarcina de ainterpreta ºi de a aplica dreptul intern, dupãcaz, în conformitate cu dreptul UniuniiEuropene, rolul Curþii limitându-se la averifica compatibilitatea cu Convenþia aefectelor hotãrârilor lor (Streletz, Kessler ºiKrenz c. Germaniei, hotãrârea Marii Cameredin 22.01.2001, cererile nr. 34044/96,35532/97 ºi 44801/98, par. 49, BosphorusHava Yollarý Turizm ºi Ticaret Anonim ªirketic. Irlandei, hotãrârea Marii Camere din30.06.2005, cererea nr. 45036/98, par. 143).

Pe de o parte, Convenþia nu garanteazã,ca atare, dreptul ca o întrebare sã fie trimisãcu titlu preliminar de cãtre instanþa internãîn faþa unei alte instanþe, naþionalã sausupranaþionalã (Coëme ºi alþii c. Belgiei,nr.32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 ºi 33210/96, par. 114). Pe de altã parte,dacã, într-un sistem juridic dat, alte sursede drept rezervã un domeniu juridic laaprecierea unei instanþe ºi instituie pentrucelelalte instanþe interne obligaþia de a-iprezenta cu titlu preliminar întrebãrile careli se aduc, este în logica unui astfel demecanism ca înainte de a da curs unei cereride trimitere cu titlu preliminar, acesteinstanþe interne sã verifice dacã este


determinant, pentru examinarea litigiului înlegãturã cu care au fost sesizate, sã serãspundã la întrebarea adresatã.

Curtea a arãtat cã miza punerii în aplicarea paragrafului al treilea al art. 234 dinTratatul de instituire a Comunitãþii Europene(în prezent art. 267 din Tratatul privindfuncþionarea Uniunii Europene) este, cuma subliniat Curtea de Justiþie, „buna aplicareºi interpretarea uniformã a dreptuluicomunitar în toate statele membre”, aceastãdispoziþie vizând mai precis sã „evitestabilirea unor divergenþe de jurisprudenþãîn interiorul Comunitãþii cu privire laproblemele de drept comunitar”.

În cazul în care existã un mecanism detrimitere preliminarã, Curtea nu exclude carefuzul unei instanþe interne de a adresa oîntrebare preliminarã sã poatã, în anumitecircumstanþe, sã afecteze echitateaprocedurii – chiar dacã instanþa menþionatãnu se pronunþã în ultimã instanþã. Astfel staulucrurile în cazul în care refuzul sedovedeºte a fi arbitrar, adicã atunci cândintervine refuzul în timp ce normeleaplicabile nu prevãd nicio excepþie de laprincipiul de trimitere preliminarã sau deorganizare a acestuia, în cazul în carerefuzul se bazeazã pe alte motive decât celecare sunt prevãzute de aceste norme ºi încazul în care acesta nu este motivatcorespunzãtor în privinþa acestora. Astfel,art. 6 par. 1 pune în acest context în sarcinainstanþelor interne o obligaþie de motivarecu privire la dreptul aplicabil a deciziilor princare acestea refuzã sã adreseze o întrebarepreliminarã, cu atât mai mult când dreptulaplicabil nu admite un astfel de refuz decâtcu titlu de excepþie.

În acest context, hotãrârea preliminarã aCurþii de Justiþie a Uniunii Europene, Curteaa amintit, cu toate acestea, în deciziaStichting Mothers of Srebrenica ºi alþii,par.174, cã, dacã art. 6 par. 1 obligãinstanþele sã îºi motiveze deciziile, aceastãcerinþã nu poate fi înþeleasã ca necesitândun rãspuns detaliat la fiecare argument. Maimult, Curtea reitereazã cã nu este necesarsã se verifice dacã argumentele au fost

abordate în mod adecvat (a se vedea Vande Hurk c. Olandei, 19 aprilie 1994, par. 61ºi Perez c. Franþei [MC], nr. 47287/99, par.81-82).

În prezenta cauzã, Curtea observã cã, însprijinul cererii de efectuare a unei trimiteripreliminare, reclamantul a invocatcontrarietatea legislaþiei interne cu privire laasistenþii maternali cu Directiva 2003/88/CEîn ce priveºte perioadele minimale de repausºi concediu.

Curtea a observat cã instanþa de recursera ultima jurisdicþie naþionalã chematã sãsoluþioneze cauza, ºi, prin urmare, eraþinutã, în principiu, sã efectueze trimitereapreliminarã la Curtea de Justiþie a UniuniiEuropene, dar a refuzat, considerând cãîntrebarea ridicatã de reclamant nu erarelevantã, asistenþii maternali fiind excluºidin domeniul de aplicare al acestor directive,deoarece exercitau o activitate specificãfuncþiei publice, care, din cauzaparticularitãþii sale, se opunea aplicãriiDirectivelor 89/391/CEE ºi 2003/88/CE.

Graþie cunoaºterii directe a condiþiilor ºinevoilor locale în domeniul protecþieicopiilor, instanþele naþionale sunt mai bineplasate decât judecãtorul supranaþionalpentru a se pronunþa cu privire la naturajuridicã a utilizãrii asistenþilor maternali.Curtea a apreciat cã recurentul contestãinterpretarea datã de Curtea de ApelTimiºoara prevederilor referitoare ladomeniul de aplicare al Directivei 2003/88/CE, pe care o considerã eronatã. Cu toateacestea, Curtea reþine cã este vorba despreun domeniu care se aflã în afara jurisdicþieisale (a se vedea Ullens de Schooten ºiRezabek c. Belgiei, precitatã, par.66).

Curtea constatã cã rãspunzând în acestmod argumentelor reclamantului, Curtea deApel Timiºoara a motivat suficient, în raportde art. 6 din Convenþie, refuzul de a efectuao trimitere preliminarã la Curtea de Justiþiea Uniunii Europene.

Plângerea reclamantului este în modvãdit nefondatã, motiv pentru care a fostrespinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art. 35par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.


Cu privire la celelalte pretinse încãlcãriInvocând art. 6 par. 1 din Convenþie ºi

art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie, reclamantul s-a plâns de faptulcã instanþele naþionale au realizat ointerpretare eronatã a dreptului intern ºi adreptului Uniunii Europene. Mai mult decâtatât, invocând art. 14 din Convenþie,reclamantul a pretins discriminareamembrilor sãi asistenþi maternali în raportde colegii lor care lucreazã în alte judeþe

ale cãror acþiuni similare au fost admise.Având în vedere toate materialele aflate

în posesia sa ºi în mãsura în care acesteplângeri intrã în competenþa sa, Curtea aconstatat cã nu existã nici o aparenþã deîncãlcare a drepturilor ºi libertãþilorprevãzute de aceste dispoziþii.

Ca atare, plângerea reclamantului esteîn mod vãdit nefondatã, motiv pentru care afost respinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.



Faptele cauzei, aºa cum au fost expusede pãrþi, pot fi rezumate dupã cum urmeazã:

1.1. Internarea reclamanteiLa data de 25 octombrie 1999,

reclamanta a mers la catedrala din Galaþi,unde trebuia sã fie primit patriarhul dinConstantinopol. La sosirea automobilelorierarhilor, un culoar a fost creat în mulþimeaadunatã în faþa catedralei, din care fãceaparte ºi reclamanta, ceea ce a suscitatindignarea persoanelor prezente. Ladescinderea din maºini a ierarhilor,reclamanta a strigat: “Farisei ºi francmasoni,când omul este în nevoi vouã vã arde deplimbare”. A fost imediat abordatã de agenþiide poliþie, care i-au aplicat o amendãcontravenþionalã.

În anul 2001, pentru aceastã faptã,Parchetul de pe lângã Judecãtoria Brãila aînceput urmãrirea penalã împotrivareclamantei sub acuzaþia de ultraj contrabunelor moravuri ºi tulburarea liniºtii publice,infracþiune prevãzutã de art. 321 alin. 2 Codpenal. La data de 3 aprilie 2001, s-a dispusde cãtre parchet scoaterea de sub urmãrirepenalã. La aceeaºi datã, reþinând cãreclamanta are discernãmântul abolit ºiprezintã pericol pentru societate, parchetula dispus internarea reclamantei într-un spitalpsihiatric, în baza art. 114 Cod penal, ºisesizarea Judecãtoriei Brãila pentruconfirmarea mãsurii internãrii medicale.

Parchetul a avut în vedere o expertizãdin 21 noiembrie 2000, din care reieºea cãreclamanta suferea de delir cronicsistematizat halucinatoriu, asociat cu opersonalitate dizarmonicã de tip paranoid,boalã care i-a abolit discernãmântul.Expertiza a fost efectuatã de o comisie detrei medici ai Serviciului de medicinã legalãdin Brãila în altã cauzã, privitoare la cerereareclamantei de întrerupere a executãrii uneipedepse anterioare cu închisoarea.

La data de 11 aprilie 2001, reclamanta afost internatã în Spitalul psihiatric Sf.Pantelimon din Brãila, unde a rãmas pânãîn 17 aprilie 2001, când a ieºit în “în starestabilizatã” ºi “fãrã avizul medicului”. Biletulde ieºire recomanda tratamentmedicamentos ambulatoriu, consult de cãtre

Cauza Grigore împotriva României, decizia de inadmisibilitatedin 11 februarie 2014, cererea nr. 30745/04

Autor: Iulian Balan

Tardivitatea plângerii privind art. 5 par. 1, 3 ºi 5 din Convenþie, întrucât sesizarea Curþii s-afãcut la mai mult de 6 luni de la încetarea detenþiei.

Inadmisibilitatea plângerii privind art. 5 par. 1 lit. e din Convenþie, întrucât este vãditnefondatã.

Inadmisibilitatea plângerii privind art. 10 din Convenþie, întrucât este vãdit nefondatã.Inadmisibilitatea plângerii privind art. 6 par. 1, 2, 3 ºi art. 13 din Convenþie, întrucât este

vãdit nefondatã.


medicul specialist ºi evitarea situaþiilorpsiho-conflictuale.

La data de 10 mai 2001, o comisie demedici specialiºti ai Spitalului psihiatric Sf.Pantelimon a dat aviz favorabil internãriireclamantei, pe care l-a comunicatJudecãtoriei Brãila, competentã sã sepronunþe asupra internãrii definitive. Avizulmenþiona cã reclamanta a fugit din spital îndata de 17 aprilie 2001 ºi cã poliþia a fostalertatã în vederea reinternãrii sale.

Printr-o sentinþã din data de 18 mai 2001,judecãtoria a confirmat internarea. Pentrua dispune astfel, dupã ce a citat concluziileraportului de expertizã medico-legalã din 21noiembrie 2001 ºi ale avizului din 10 mai2001 al comisiei din spitalul psihiatric,judecãtoria a concluzionat cã reclamantaavea discernãmântul abolit ºi cã prezentapericol pentru societate, fiindcã erasusceptibilã sã reitereze sãvârºirea faptelor.

Reclamanta a formulat recurs împotrivasentinþei judecãtoriei, solicitând înlocuireamãsurii internãrii cu obligarea la tratamentmedical, mãsurã prevãzutã de art. 113 Codpenal. Ea s-a plâns cã nu a fost ascultatãde judecãtorie ºi cã judecãtoria nu aadministrat probe pentru a stabili dacãprezenta pericol pentru societate în sensulart. 114 Cod penal.

Printr-o decizie din data de 29 octombrie2001, Tribunalul Brãila a casat sentinþajudecãtoriei ºi a dispus judecãtoriei sãsolicite un supliment de expertizãmedico-legalã, ºi, dupã caz, sã audiezemartori. A cerut, de asemenea, audiereareclamantei.

Cauza a fost reînscrisã pe rolulJudecãtoriei Brãila. Reclamanta, care nu s-aprezentat la nici o ºedinþã de judecatã lajudecãtorie, deºi a fost legal citatã, nu a fostreprezentatã de avocat.

Judecãtoria a solicitat Serviciului demedicinã legalã Brãila suplimentul deexpertizã indicat de instanþa superioarã.

Printr-un document din data de 22ianuarie 2002, serviciul, confirmândexpertiza din 21 noiembrie 2000, a confirmatdiagnosticul stabilit ºi a precizat cã boalaera incurabilã.

Printr-o hotãrâre din data de 6 februarie2002, judecãtoria a confirmat mãsurainternãrii reclamantei într-un spital psihiatricpânã la ameliorarea stãrii sale de sãnãtate.

Reclamanta fiind absentã, hotãrârea afost afiºatã pe uºa locuinþei sale.

Reclamanta nu a formulat recursîmpotriva acestei hotãrâri.

1.2. Cererea privind înlocuirea mãsuriiinternãrii

La data de 30 septembrie 2002,reclamanta, prin mama sa, a sesizatJudecãtoria Brãila cu o cerere de înlocuirea mãsurii internãrii (prevãzutã de art. 114Cod penal) cu mãsura obligãrii la tratamentmedical (prevãzutã de art. 113 Cod penal).

Instanþa a solicitat avize Spitaluluipsihiatric Sf. Pantelimon ºi Serviciuluimedico-legal, în conformitate cu art. 434Cod procedurã penalã, asupra stãrii desãnãtate a reclamantei ºi asupraoportunitãþii înlocuirii internãrii cu tratamentulmedical ambulatoriu. De asemenea, aîntrebat dacã reclamanta mai era internatã.

Serviciul medico-legal a estimat cã seimpunea efectuarea unei noi expertizemedico-legale, ceea ce instanþa a dispus.Reclamanta nu s-a prezentat la serviciulmedico-legal pentru efectuarea expertizeipsihiatrice.

Comisia specializatã din cadrul spitaluluia informat instanþa cã reclamanta a fostspitalizatã pentru douã scurte perioade, din11 pânã în 17 aprilie ºi din 27 pânã în 30septembrie 2002. De fiecare datã a fugit,iar demersurile în vederea reinternãrii aueºuat, fiindcã nu a fost gãsitã. Spitalul, pebaza documentelor medicale aflate înarhivele sale, indicând boala reclamantei, aarãtat cã reclamanta nu era conºtientã deboala de care suferea ºi cã refuzatratamentul. A concluzionat cã mãsurainternãrii trebuie menþinutã, dar arecomandat internarea într-un alt spital, caredispunea de dotãrile necesare tratãrii boliireclamantei.


Printr-o hotãrâre din data de 14 februarie2003, judecãtoria a respins cerereareclamantei ca neîntemeiatã.

Reclamanta a formulat apel, solicitând înprobaþiune efectuarea unei noi expertizemedico-legale ºi audierea unor martoripentru a se stabili dacã prezintã pericolpentru societate.

În apel, a fost reprezentatã de un avocatdin oficiu.

Printr-o decizie din data de 23 mai 2003,Tribunalul Brãila a menþinut hotãrârea primeiinstanþe. A arãtat cã judecãtoria s-apronunþat pe baza avizului unitãþii sanitareîn care era internatã reclamanta, aºa cumcerea art. 434 Cod procedurã penalã. Aconsiderat cã nu ar putea fi infirmateconcluziile acestui aviz prin declaraþii demartori. În plus, a observat cã reclamantarefuza tratamentul medical ºi cã a pãrãsitspitalul fãrã acordul medicului curant.

Reclamanta nu a formulat recursîmpotriva acestei decizii.

1.3. Cererea privind revocarea mãsuriiinternãrii

La data de 30 iunie 2003, reclamanta asesizat Judecãtoria Brãila cu o cerere derevocare a mãsurii internãrii. A solicitatefectuarea unei noi expertize medico-legalede cãtre un alt serviciu de medicinã legalãdecât cel din Brãila, þinând seama deconflictul apãrut între ea ºi medicii din acestserviciu.

În faþa instanþei, fost reprezentatã de unavocat ales.

Având în vedere avizul comisiei medicaledin cadrul Spitalului Sf. Pantelimon, însensul menþinerii mãsurii, judecãtoria arespins ca neîntemeiatã cerereareclamantei, printr-o hotãrâre din data de 26august 2006.

Reclamanta a formulat apel împotrivaacestei sentinþe, apel care a fost respinsprintr-o decizie din data de 14 octombrie2003. Tribunalul a þinut seama de faptelecomise de recurentã ºi de avizul SpitaluluiSf. Pantelimon care atesta cã reclamantas-a sustras tratamentului medical, trãgând

de aici concluzia existenþei unui pericol decomitere a unor noi fapte penale prin cares-ar pune în pericol ordinea publicã.

Reclamanta a formulat recurs împotrivaacestei decizii. La judecarea recursului, nus-a prezentat personal dar a fostreprezentatã de doi avocaþi aleºi. Avocaþiii-au justificat lipsa prin temerea de a nu fiarestatã ºi internatã dupã ºedinþa dejudecatã. Au explicat de asemenea cãreclamanta refuzã sã se prezinte în faþamedicilor specialiºti din Brãila, pe care îiconsiderã lipsiþi de obiectivitate.

Recursul reclamantei a fost respinsprintr-o decizie definitivã din data de 19decembrie 2003 a Curþii de Apel Galaþi,decizie redactatã în data de 25 februarie2004.

În cursul acestui proces, reclamanta afost internatã în Spitalul Sf. Pantelimon dinBrãila din 28 pânã în 29 octombrie 2003 ºiîn Spitalul psihiatric Sãpoca din Buzãu din29 octombrie pânã în 5 noiembrie 2003, cudiagnosticul schizofrenie paranoidã.

1.4. Alte informaþii furnizate dereclamantã

La momentul sesizãrii Curþii, reclamantaa afirmat cã un ordin de dare în urmãrirenaþionalã a fost emis pe numele sãu de cãtreautoritãþi în vederea prinderii ºi internãriisale.

Într-un memoriu din 8 mai 2012,reclamanta a informat Curtea cã trãia cu fiicasa ºi avea grijã de nepoata sa. Nu a maifost internatã într-o instituþie psihiatricã, ºinu mai urma tratamentul medical fiindcãstarea sa de sãnãtate era bunã. A afirmat,în afarã de acestea, cã eventualeledemersuri pentru revocarea mãsuriiinternãrii ar implica internarea sa în vedereaefectuãrii expertizei medico-legale pe oduratã de câteva luni, ceea ce nu ar puteasuporta. A mai precizat cã i-a fost reþinutãcartea de identitate cu ocazia internãrii, ºicã orice prezentare a sa, pentru a obþine onouã carte de identitate, în faþa autoritãþilorar fi reprezentat pentru acestea ocazia sã oprindã pentru a o interna.



2.1. Asupra capetelor de cerereprivitoare la art. 5 din Convenþie:

Invocând art. 5 par. 1 din Convenþie,reclamanta s-a plâns de internarea saîntr-un spital psihiatric ºi de mãsura internãriiîncã pendinte cu privire la ea, pe care le-aapreciat ca ilegale ºi arbitrarii. Invocând art.5 par. 4 din Convenþie, ea a denunþatimposibilitatea de a ataca, în faþa uneiinstanþe care sã se pronunþe într-un termenscurt, legalitatea deciziei procurorului carea dispus internarea sa cu titlu provizoriu, darcare în realitate viza o duratã nedeterminatã.În fine, citând art. 5 par. 5 din Convenþie, eaa apreciat cã dreptul intern nu îi conferã undrept la reparaþie pentru detenþia sa contrarãConvenþiei.

2.1.1. Asupra internãrii efective areclamantei

În mãsura în care reclamanta se plângecã a fost în mod neregulat privatã de libertatefãrã sã poatã contesta aceastã mãsurã, nicisã cearã reparaþii, Curtea a observat cã, înfapt, ea a fost internatã într-un spitalpsihiatric în trei reprize, în 2001, în 2002 ºiîn 2003, ºi pentru scurte perioade (din 11pânã în 17 aprilie 2001, din 27 pânã în 30septembrie 2002 ºi din 28 octombrie pânãîn 5 noiembrie 2003). Or, a amintit Curtea,plângerea a fost introdusã în data de 25august 2004. În aceste condiþii, capãtul decerere privitor la art. 5 par. 1 din Convenþiecare vizeazã aceastã privare de libertate,ca ºi plângerile privind art. 5 par. 4 ºi par. 5sunt tardive, fiind respinse în baza art. 35par. 1 ºi par. 4 din Convenþie.

2.1.2. Asupra mãsurii internãrii încã înfiinþã privitoare la reclamantã

În mãsura în care reclamanta reclamã cã o mãsurã a internãrii este încã în fiinþãcu privire la ea, Curtea a observat cãaceastã mãsurã a fost luatã ca o consecinþãdirectã a stãrii sale de sãnãtate psihicã ºicã, prin urmare, este potrivit ca plângereasã fie examinatã prin prisma art. 5 par. 1 lit.e din Convenþie.

Curtea s-a arãtat de acord cu reclamantacã hotãrârea judecãtoreascã de internareeste, aparent, în continuare validã, toatedemersurile reclamantei în vederea revocãriimãsurii dovedindu-se infructuoase. Maimult, reclamanta susþine cã în august 2004,în perioada în care a introdus plângerea, afost emis un ordin de urmãrire pe numelesãu. În aceste condiþii, riscul ca reclamantasã fie prinsã ºi reîncarceratã nu pare purteoretic, chiar dacã nici o mãsurã nu a fostluatã împotriva sa de zece ani (a se vedea, acontrario, cauzele A.R. c. Marii Britanii (dec.),29 noiembrie 1995, nr. 25527/94, ºi E.M.B.c. României (dec.), 28 septembrie 2010, nr.4488/03, în care reclamanþii nu au fostniciodatã privaþi de libertate).

Totuºi, Curtea a apreciat cã nu estenecesar sã examineze mai în detaliupretinsa lipsã a calitãþii de victimã areclamantei, nici, de altfel, douã alte excepþiide inadmisibilitate ridicate de GuvernulRomâniei, deoarece, în orice caz, plângereareclamantei se dovedeºte vãdit nefondatã,pentru motivele de mai jos.

Curtea a observat cã internareareclamantei a fost dispusã pe baza uneiexpertize medico-legale efectuatã de treimedici de la serviciul medico-legal din Brãila,care nu numai cã au stabilit diagnosticul,dar au ºi recomandat internareareclamantei. Sub acest aspect, Curtea aobservat cã rezultã din dosar cã reclamantaavea antecedente de tulburãri psihologicela data expertizei, ºi cã boala sa a fostapreciatã ca incurabilã. Pe de altã parte,Curtea a observat cã reclamanta nu aacceptat sã se prezinte la serviciul demedicinã legalã pentru noua expertizãmedicalã solicitatã de instanþe, cã nu a luatparte la ºedinþele de judecatã în diferiteleproceduri iniþiate, ºi cã nu a urmattratamentul medical prescris în spitalulpsihiatric.

În aceste condiþii, Curtea a considerat cãreclamanta nu ºi-a susþinut în modcorespunzãtor argumentele avansateîmpotriva mãsurii de internare, aºa încâtCurtea nu a putut decela în decizia de luare

76 JurisClasor CEDO – Mai 2014

a mãsurii nici un indiciu de arbitrariu ºi nicio aparenþã de încãlcare a art. 5 par. 1 lit. edin Convenþie.

Prin urmare, a reþinut cã acest capãt decerere este în mod vãdit nefondat ºi l-arespins în baza art. 34 par. 3 lit. a ºi par. 4din Convenþie.

2.2. Asupra plângerii privitoare la art.10 din Convenþie

Reclamanta a considerat cã internareasa este consecinþa declaraþiilor sale din 25octombrie 1999, prin nesocotirea libertãþiisale de expresie.

Curtea, având în vedere considerenteledezvoltate pe terenul art. 5 par. 1 lit. e,precum ºi legãtura strânsã între cele douãcapete de cerere, a considerat cã ºi acestcapãt de cerere se dovedeºte vãdit nefondatºi l-a respins în baza art. 34 par. 3 lit. a ºipar. 4 din Convenþie.

2.3. Asupra altor capete de cerereReclamanta a mai invocat nesocotirea

drepturilor sale garantate de art. 6 par. 1, 2ºi 3 din Convenþie, reclamând caracterulinechitabil al procesului având ca obiectacuzaþia de ultraj contra bunelor moravuriºi tulburarea liniºtii publice, ca ºi de art. 13din Convenþie, apreciind cã nu dispunea îndreptul intern de nici o cale eficace pentru ase plânge de pretinsele încãlcãri aleConvenþiei prezentate mai sus. Þinândseama de ansamblul elementelor aflate înposesia sa ºi de mãsura în care eracompetentã sã se pronunþe cu privire lapretenþiile formulate, Curtea nu a remarcatnici o aparenþã de încãlcare a drepturilor ºilibertãþilor garantate de Convenþie.

Curtea a concluzionat cã aceastã partea plângerii este vãdit nefondatã ºi arespins-o în baza art. 34 par. 3 lit. a ºi par. 4din Convenþie.

77JurisClasor CEDO – Iunie 2014

MAI 2014MAI 2014MAI 2014MAI 2014MAI 2014

79JurisClasor CEDO – Mai 2014

Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Mai 2014

Neîncãlcarea libertãþii de circulaþie a unui minor cãruia i s-a interzis pãrãsirea þãrii peconsiderentul cã ordonanþa preºedinþialã de suplinire a consimþãmântului tatãlui sãu,deºi era executorie, nu era una irevocabilã - cauza ªandru c. României ...................... 81Autor: Vasile Bozeºan

Afirmaþii grave fãcute prin presã la adresa unui procuror privind pretinse acte de corupþieºi falsificarea unor rechizitorii - încãlcarea art. 8 din Convenþie în cauza Lavricc. României .................................................................................................................... 86Autor: Vasile Bozeºan

Decizia de inadmisibilitate din cauza Lefter împotriva României. Procedura de regularizarea cererii de chemare în judecatã prevãzutã de Noul Cod de procedurã civilã. Neîncãlcareaart. 6 ºi 13 din Convenþie ............................................................................................... 90Autor: Roxana Maria Cãlin


1. Circumstanþele cauzei

Reclamantul, în vârstã de 13 ani la datafaptelor, locuia cu mama sa, în condiþiile încare pãrinþii nu fuseserã niciodatã cãsãtoriþi,iar tatãl reclamantului îl recunoscuse ºi îiplãtea acestuia pensie de întreþinere.

În cursul anului 2009, reclamantul,obþinând acordul mamei sale, s-a înscris pelista participanþilor ºi a achitat la data de 6martie 2009 costul unei excursii de ºaptezile în Turcia, cu participarea unui profesordin cadrul ºcolii în cadrul cãreia reclamantulera elev.

Printr-o ordonanþã preºedinþialã pro-nunþatã la data de 1 aprilie 2009,Judecãtoria Topliþa, sesizatã la 27 martie2009 de mama reclamantului, a dispusobligarea tatãlui reclamantului la a-ºi daacordul pentru plecarea minorului înexcursia respectivã iar, în caz de refuz,hotãrârea va suplini consimþãmântul sãu.

La controlul efectuat de agenþii defrontierã, în data de 10 aprilie 2009, ora 21,reclamantul a înmânat acestora paºaportulsãu, acordul scris al mamei sale ºiordonanþa preºedinþialã din 1 aprilie 2009.Considerând cã ordonanþa preºedinþialãtrebuia sã conþinã menþiunea „definitivã ºiirevocabilã”, agenþii de frontierã au contactattelefonic pe mama reclamantului,solicitându-i sã transmitã prin fax un înscriscare sã certifice faptul cã hotãrârea a rãmasdefinitivã ºi irevocabilã, însã mamareclamantului nu a putut transmite un ase-menea document, indicând doar cã ordo-nanþa preºedinþialã este executorie.

Douã ore mai târziu, poliþia de frontierã adecis sã nu permitã reclamantului pãrãsireateritoriului þãrii, întemeiat pe prevederile Legiinr. 248/2005, care impunea ca hotãrâreajudecãtoreascã privitoare la încredinþarea

Neîncãlcarea libertãþii de circulaþie a unui minor cãruia i s-ainterzis pãrãsirea þãrii pe considerentul cã ordonanþa

preºedinþialã de suplinire a consimþãmântului tatãlui sãu, deºiera executorie, nu era una irevocabilã - cauza ªandru

c. României

Autor: Vasile Bozeºan

Prin decizia de inadmisibilitate din 14 ianuarie 2014, pronunþatã în cauza ªandru c.României (cererea nr.1902/11), Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins cerereareclamantului ca inadmisibilã, în temeiul art. 35 par.3 ºi par.4 din Convenþie, apreciind cã nuexistã o aparenþã de încãlcare a dreptului reclamantului minor la liberã circulaþie, prininterzicerea acestuia de a pãrãsi þara, în condiþiile în care a prezentat doar o ordonanþãpreºedinþialã de suplinire a consimþãmântului tatãlui sãu, executorie dar nerãmasã irevocabilã,iar nu o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã cum prevedea, în opinia instanþei naþionale, legeaspecialã.


minorului (exerciþiul autoritãþii pãrinteºti) sauacordul pãrintelui sã fie definitivã ºiirevocabilã. Minorul a rãmas în custodiapoliþiei de frontierã timp de o orã ºi jumãtate,pânã când a venit unchiul sãu pentru a-ltransporta la domiciliu.

Ulterior, reclamantul, prin reprezentantlegal, a formulat o acþiune civilã împotrivaInspectoratului Judeþean de Poliþie JudeþeanConstanþa ºi a agenþilor de frontierã dinVama Veche solicitând obligarea acestorala despãgubiri pentru prejudiciul cauzat prininterzicerea acestuia de a pãrãsi teritoriulþãrii, în condiþiile în care a prezentat toatedocumentele impuse de Legea nr.248/2005iar ordonanþa preºedinþialã era executorie.

Printr-o hotãrâre din data de 10decembrie 200, Tribunalul Covasna a admisacþiunea ºi a obligat în solidar agenþii defrontierã împreunã cu Inspectoratul dePoliþie Judeþean Constanþa la plata cãtrereclamant de despãgubiri reprezentate decostul cãlãtoriei neefectuate, a cheltuielilorde transport, precum ºi a unor daunemorale. Tribunalul a reþinut cã ofiþerii defrontierã au interpretat ºi aplicat greºit legea,în condiþiile în care dispoziþiile Codul deprocedurã civilã privitoare la forþa executoriea ordonanþei preºedinþiale aveau prioritateîn raport de prevederile Legii nr.248/2005.

Prin decizia Curþii de Apel Braºov din datade 10 iunie 2010 a fost admis recursulpârâþilor ºi respinsã acþiunea în pretenþii areclamantului, instanþa reþinând cãdispoziþiile Legii nr.248/2005 au caracter delege specialã în raport de prevederileCodului de procedurã civilã, aplicându-se cuprioritate. Astfel, s-a apreciat cã, în mãsuraîn care reclamantul nu a putut prezenta lacontrolul vamal efectuat o hotãrâre definitivãºi irevocabilã, aºa cum impun exigenþeleLegii nr.248/2005, ofiþerii de frontierã auaplicat corect legislaþia incidentã.


Reclamantul a invocat art. 6 dinConvenþie ºi art.2 din Protocolul nr.4adiþional la Convenþie, susþinând cã i-a fost

încãlcat dreptul de acces la o instanþã,precum ºi dreptul sãu la liberã circulaþie, prinaceea cã agenþii de frontierã au ignoratcaracterul executoriu al ordonanþei iaraceºtia, alãturi de instanþa de controljudiciar, au procedat la o interpretareeronatã a dispoziþiilor art. 30 din Legeanr.248/2005, apreciind necesarã existenþaunei hotãrâri judecãtoreºti definitive ºiirevocabile, cerinþã impusã, în opiniareclamantului, doar în situaþia minorilor dupãdivorþul pãrinþilor iar nu ºi în cazul sãu.

Totodatã, reclamantul a învederat cãordonanþa care suplinea consimþãmântultatãlui sãu, pronunþatã la data de 1 aprilie2009, devenise irevocabilã la data de 8aprilie 20009, însã, având în vedere practicainstanþelor de judecatã, funcþionarii acestoranu elibereazã în aceeaºi zi certificatul privindcaracterul irevocabil al hotãrârilor, ci doardupã douã sau trei zile, pentru a permiteprimirea ºi înregistrarea cererilor privitoarela cãile de atac trimise prin poºtã darformulate înãuntrul termenului.

Curtea a reiterat cã dreptul la liberacirculaþie, astfel cum este recunoscut înparagrafele 1 ºi 2 ale art. 2 din Protocolulnr. 4 adiþional la Convenþie, are ca scopasigurarea libertãþii de circulaþie, dreptgarantat oricãrei persoane de a circula încadrul teritoriului în care se aflã, precum ºide a-l pãrãsi; acest fapt implicã dreptul de amerge într-o þarã la alegerea sa, în care arputea primi autorizaþia de a intra (a se vedeacauza Sissanis c. României, nr. 23468/02,hotãrârea din 25 ianuarie 2007, par. 62).Rezultã cã libertatea de circulaþie impuneinterdicþia oricãrei mãsuri susceptibile de aaduce atingere acestui drept sau de a-irestrânge exercitarea, din moment ce nurãspunde cerinþei de a reprezenta o mãsurãce ar putea fi consideratã „necesarã într-osocietate democraticã“, care sã urmãreascãscopurile legitime prevãzute în paragraful 3al articolului menþionat anterior.

În cauzã, Curtea a constatat cã interdicþiareclamantului de a pãrãsi þara la data de 10aprilie 2009 constituie o ingerinþã înlibertatea sa de circulaþie, urmând a se stabili


dacã aceastã mãsurã era “prevãzutã delege”, urmãrea “un scop legitim” ºi respectivdacã era “necesarã într-o societatedemocraticã”.

În ceea ce priveºte cerinþa ca mãsura sãfie „prevãzutã de lege“ este necesar camãsura încriminatã sã aibã un temei îndreptul intern, însã vizeazã, de asemenea,calitatea legii în cauzã: aceasta trebuie,într-adevãr, sã fie accesibilã justiþiabilului ºiprevizibilã în ceea ce priveºte efectele sale(Rotaru c. României, [MC], nr. 28341/95,hotãrârea din 4 mai 2000, par.52). Pentruca legea sã satisfacã cerinþa deprevizibilitate, ea trebuie sã precizeze cusuficientã claritate întinderea ºi modalitãþilede exercitare a puterii de apreciere aautoritãþilor în domeniul respectiv, þinândcont de scopul legitim urmãrit, pentru a oferipersoanei o protecþie adecvatã împotrivaarbitrarului [Olsson c. Suediei (nr.1), hotãrârea din 24 martie 1988, par.61].În plus, nu se poate considera drept „lege“decât o normã enunþatã cu suficientãprecizie, pentru a permite cetãþeanului sãîºi controleze conduita, astfel încât, apelândla nevoie la consiliere de specialitate înmaterie, el trebuie sã fie capabil sã prevadã,într-o mãsurã rezonabilã, faþã decircumstanþele speþei, consecinþele care arputea rezulta dintr-o anumitã faptã.

De altfel, s-a reþinut cã reclamantul nu acontestat caracterul accesibil ºi previzibil aldispoziþiilor legale, ci a criticat maniera încare autoritãþile naþionale le-au interpretat,cu referire specialã la dispoziþiile art. 30 dinLegea nr.248/2005. În acest context, Curteaa reamintit cã nu este misiunea sa de a sepronunþa asupra interpretãrii dreptuluinaþional, acesta fiind atributul exclusiv alinstanþelor naþionale. Prin urmare, Curtea aapreciat cã prevederile Legii nr.248/2005,care prevedeau detaliat documentele caretrebuie prezentate la momentul în care unminor intenþioneazã sã pãrãseascã teritoriulþãrii-ºi pe care reclamantul ºi-a întemeiatacþiunea, respectã cerinþele de previzibilitateºi accesibilitate.

Privitor la condiþia ca ingerinþa sã fi urmãritun “scop legitim”, Curtea a apreciat cãmãsura privind interzicerea de a pãrãsi þaraa fost una necesarã pentru a “protejadrepturile ºi libertãþile altora”, ºi anume pecele ale tatãlui reclamantului ºi menþinerea„ordinii publice”, deoarece a fost legatã decontrolul cetãþenilor minori care cãlãtorescîn strãinãtate (Roldan Texeira ºi alþii c.Italiei, nr. 40655/98, dec. din 26 octombrie2000).

Referitor la condiþia ca ingerinþa sã fie„necesarã într-o societate democraticã”Curtea a subliniat cã se acordã o importanþãspecialã duratei în timp a mãsurii, însã încauzã se constatã cã interdicþiareclamantului de a pãrãsi þara a fost unapunctualã ºi limitatã în timp, motivatã delipsa documentelor necesare. Curtea aconstatat cã deºi minorul reclamant a achitatcostul excursiei încã la data de 06 martie2009, acesta a aºteptat aproximativ treisãptãmâni (pânã la 27 martie 2009) pentrua introduce acþiunea pentru obþinereaconsimþãmântului tatãlui sãu. Pentru acestemotive, Curtea a constatat cã sarcinaimpusã reclamantului nu a fost una excesivã(mutatis mutandis, Diamante ºi Pelliccionic. San Marino, nr.3225/08, hotãrârea din27 septembrie 2011, par. 214).

Pe cale de consecinþã, neexistândelemente care sã indice încãlcarea deautoritãþile naþionale a dreptului la libertateade circulaþie a reclamantului, Curtea aconstatat cã cererea este vãdit nefondatãºi a respins-o ca inadmisibilã, potrivit art. 35par. 3 ºi par.4 din Convenþie.

Comentariu:Principala criticã pe care reclamantul a

adus-o autoritãþilor naþionale - ofiþeri aipoliþiei de frontierã cât ºi instanþejudecãtoreºti - a vizat maniera în careacestea au interpretat dispoziþiile legalecuprinse în Codul de procedurã civilã ºirespectiv în legea specialã, sub aspectulefectelor unei hotãrâri judecãtoreºtiexecutorii, dar susceptibile de a fi atacatãcu recurs.


Art. 30 alin. (1) din Legea nr.248/2005privind regimul liberei circulaþii a cetãþenilorromâni în strãinãtate1 (în forma în vigoarela momentul faptelor) prevedea la lit. d) cã“minorului care este titular al unui documentde cãlãtorie individual sau, dupã caz, al uneicãrþi de identitate ºi cãlãtoreºte însoþit de oaltã persoanã fizicã majorã i se permiteieºirea în aceleaºi condiþii ºi împreunã cuaceasta numai dacã persoana însoþitoareprezintã o declaraþie a ambilor pãrinþi sau,dupã caz, a pãrintelui cãruia minorul i-a fostîncredinþat prin hotãrâre judecãtoreascãrãmasã definitivã ºi irevocabilã, a pãrinteluisupravieþuitor ori a reprezentantului sãulegal, care sã cuprindã acordul acestora cuprivire la efectuarea cãlãtoriei respective decãtre minor, la statul sau statele dedestinaþie, la perioada în care urmeazã sãse desfãºoare cãlãtoria, precum ºi datelede identitate ale însoþitorului respective”.

Astfel, în condiþiile în care reclamantulobþinuse o ordonanþã preºedinþialã care,potrivit art. 581 alin 4 C.pr.civ. din 1865(art.996 alin.2 NCPC) era executorie (fãrãînsã a fi irevocabilã), autoritãþile naþionaleau refuzat sã-i dea efect pe considerentulcã art. 30 din Legea nr. 248/2005 prevedeanecesitatea unei hotãrâri definitive ºiirevocabile.

Curtea a fost astfel confruntatã cu oproblemã de interpretare a dispoziþiilor dedrept intern, context în care a reiterat cã nueste misiunea sa de a se pronunþa asuprainterpretãrii dreptului naþional, acesta fiindatributul exclusiv al instanþele naþionale(par.24)

Aºa cum a menþionat constant înjurisprudenþa sa, nu este rolul Curþii de astatua asupra erorilor de fapt sau de dreptpretins comise de instanþele naþionale, afarãde cazul în care prin acestea s-au încãlcatdrepturi ºi libertãþi protejate de Convenþie(Garcia Ruiz c. Spaniei, nr.30544/96, [MC],hotãrârea din 21 ianuarie 1999, par. 28).

Totuºi, în jurisprudenþa sa, nu au lipsitcazurile în care Curtea a fãcut aprecieriasupra înseºi manierei în care instanþelenaþionale au interpretat dispoziþiile unei legispeciale în relaþie cu dispoziþiile Codului deprocedurã civilã De pildã, într-o cauzã încare se punea problema interpretãrii ºicorelãrii dispoziþiilor O.G.nr.26/2000privitoare la asociaþii ºi fundaþii cu celeprevãzute în codul de procedurã civilã, subaspectul regulilor privitoare la publicitateaºedinþei de judecatã, Curtea a reþinut cã: “Înspeþã, Curtea observã cã, prin interpretareadispoziþiilor Ordonanþei Guvernului nr. 26/2000, instanþele interne au considerat cãexaminarea cererii de dizolvare a federaþieireclamante trebuia sã aibã loc în camerade consiliu. Or, ordonanþa respectivã ºinormele de aplicare nu prevãd, în modexplicit, acest tip de procedurã decât pentruînscrierea persoanelor juridice în registrulasociaþiilor, fundaþiilor ºi federaþiilor saupentru modificarea menþiunilor din acestregistru. Prin urmare, pentru procedura dedizolvare judiciarã la cererea unui terþ, eranecesar sã se facã referire la art. 121C.pr.civ., care consacrã publicitatea tuturorprocedurilor contencioase cu excepþiasituaþiei în care legea prevede în modexplicit contrariul sau atunci când motivelede ordin public sau interesul pãrþilor solicitãdesfãºurarea cu uºile închise. Instanþeleinterne nu au oferit nicio explicaþie privindmotivul pentru care au preferat aplicarea prinanalogie a procedurii prevãzute prin OG nr.26/2000 pentru alte acþiuni, mai degrabãdecât sã urmeze Codul de procedurã civilãcare reprezintã dreptul comun în materie.”(AGVPS-Bacãu c. României, nr.19750/03,hotãrârea din 9 noiembrie 2010, par.51).

Este, în primul rând, atributul instanþelornaþionale de a rezolva problemele deinterpretare a legislaþiei interne, rolul Curþiifiind acela de a verifica dacã efectele uneiasemenea interpretãri sunt compatibile cuConvenþia ºi doar în cazul unui evidentarbitrariu Curtea putând aprecia asupra

1 Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaþii a cetãþenilor români în strãinãtate, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, publicatã în M.Of., Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005


interpretãrii date dreptului intern de cãtreinstanþele naþionale (Perihan ªahin c.Turciei,[MC],nr.13279/05, par.49-50).

În aplicarea acestui principiu, în prezentacauzã (ªandru c. României), Curtea,coroborat ºi cu lipsa de diligenþã areclamantului de a solicita în timp utilsuplinirea consimþãmântului tatãlui sãu, nus-a pronunþat asupra manierei în careinstanþele naþionale au interpretat raportuldintre norma din Codul de procedurã civilãcare recunoºtea forþa executorie aordonanþei preºedinþiale ºi exigenþa impusãde norma specialã privind caracterulirevocabil al hotãrârii judecãtoreºti.

Rãmâne însã discutabilã problema(invocatã de reclamant) dacã prevederile art.

30 alin. (1) lit. d din Legea nr.248/2005 (înforma în vigoare la momentul faptelor)impunea caracterul irevocabil doarhotãrârilor de încredinþare a minorului sau,dimpotrivã, ºi hotãrârilor de suplinire aconsimþãmântului pãrintelui minorului.

De altfel, cele douã instanþe naþionale (defond ºi de recurs) au omis sã se pronunþepe argumentul reclamantului potrivit cãruiaexigenþa irevocabilitãþii viza doar hotãrâreade încredinþare a minorului ºi nu aceea desuplinire a consimþãmântului pãrintelui,instanþele naþionale motivându-ºi soluþiile înparadigma “conflictului” dintre forþaexecutorie a ordonanþei preºedinþiale ºiexigenþa irevocabilitãþii impuse de normaspecialã.



Reclamanta, procuror în cadrulParchetului de pe lângã Tribunalul Neamþ,a dispus trimiterea în judecatã a uneipersoane (A.B.), în baza unui rechizitoriuîntocmit la data de 17 ianuarie 2000, subaspectul sãvârºirii infracþiunilor de fals îndeclaraþii ºi distrugere, iar la data de 20septembrie 2001 Judecãtoria Ploieºti acondamnat-o pe A.B. la ºase luni închisoarepentru fiecare infracþiune, sentinþã menþinutãde Tribunalul Prahova. Curtea de ApelPloieºti a admis recursul lui A.B. cu privirela infracþiunea de distrugere, constatândintervenitã prescripþia rãspunderii penale cuprivire la aceastã infracþiune.

Un alt rechizitoriu emis de reclamantãîmpotriva lui A.B., la data de 25 iulie 2001,în cadrul unei alte proceduri, a fost infirmat

de prim-procuror, dispunându-se scoatereade sub urmãrire penalã.

La data de 7 februarie 2002, în cadrulprocedurii disciplinare iniþiate împotrivareclamantei, ca urmare a plângerii formulatede A.B., s-a reþinut cã reclamanta nu asãvârºit nicio abatere disciplinarã.

La data de 13 februarie 2002 ºi respectivla 22 februarie 2002, jurnalistul A.S. apublicat, în cadrul ziarului naþional R.L.,douã articole critice la adresa reclamanteiîn legãturã cu activitatea acesteia în cadrulprocedurilor judiciare desfãºurate împotrivalui A.B.

Primul articol-intitulat „Corupþie judiciarã.Procurorul L. a falsificat douã rechizitorii! Opersoanã nevinovatã a fost condamnatã laînchisoare” conþinea referiri la falsificarearechizitoriului din data de 25 iulie 2001precum ºi la faptul cã A.B. ar fi fost opersoanã nevinovatã, care a devenit victimaacþiunilor de corupþie ale reclamantei. Înopinia jurnalistului, împrejurarea cãrechizitoriul din 25 iulie 2001 a fost infirmatde procurorul ierarhic dovedeºte faptul cãacesta a fost falsificat ºi cã poate ficonsiderat un „rebut profesional”.

Tot în cuprinsul respectivului articol, încadrul unei secþiuni intitulate „Excludere dinmagistraturã”, jurnalistul a fãcut referire la„procurorul mãsluitor” care nu a reuºit sãtrimitã în judecatã pe A.B. în baza„rechizitoriului falsificat”, cu trimitere laprocedura disciplinarã începutã împotrivaacestuia.

Afirmaþii grave fãcute prin presã la adresa unui procurorprivind pretinse acte de corupþie ºi falsificarea unor rechizitorii

- încãlcarea art. 8 din Convenþie în cauza Lavric c. României

Autor: Vasile Bozeºan

Prin hotãrârea din 14 ianuarie 2014, pronunþatã în cauza Lavric c. României (cerereanr.22231/05), Curtea a constatat încãlcarea art. 8 din Convenþie prin faptul cã instanþanaþionalã nu a sancþionat afirmaþiile calomnioase ale unui jurnalist la adresa reclamantei înlegãturã cu funcþia sa de procuror.


Al doilea articol, intitulat „E.L. procurorulcare falsificã rechizitorii”, conþinea afirmaþiiprivitoare la influenþa asupra reclamantei pecare ar fi avut-o o altã persoanã S.E., directinteresatã în cauza care a condus lacondamnarea lui A.B. Potrivit jurnalistului,reclamanta ar fi primit de la S.E., în modrepetat, bunuri sub forma unor produsealimentare pe care S.E. le-ar fi adus lalocuinþa reclamantei.

La data de 15 aprilie 2002 reclamanta aformulat plângere penalã împotrivajurnalistului A.S. pentru sãvârºirea infrac-þiunii de calomnie, solicitând ºi daune moraleîn cuantum de 1.000.000 lei (ROL).

Judecãtoria Cãlãraºi l-a condamnat pejurnalistul A.S. la plata unei amenzi penaleîn cuantum de 10.000.000 ROL, pentruinfracþiunea de calomnie, iar societateaeditoare a fost obligatã în solidar cujurnalistul la plata sumei de 300.000.000ROL cãtre reclamantã, cu titlu de daunemorale, apreciind cã, prin articolele sale,jurnalistul a depãºit limitele criticii admisibileprevãzute de art.10 din Convenþie.

Prin decizia din 28 decembrie 2004Tribunalul Hunedoara a admis calea de atacºi, dupã rejudecare, l-a achitat pe jurnalistulinculpat ºi a respins acþiunea civilã, reþinândcã jurnalistul doar a furnizat elementeprivitoare la situaþia lui A.B., astfel cumacestea rezultau din actele dosarului.

Tribunalul a calificat afirmaþiilejurnalistului din cuprinsul articolelor ca fiindjudecãþi de valoare ºi a reþinut cã expresiileutilizate trebuie apreciate în legãturã cufuncþia presei într-o societate democraticãde a comunica informaþii ºi idei privitoare lateme de interes general, cum ar fi cea aadministrãrii justiþiei, aplicabilã în cauzã,jurnalistul recurgând la doza de exagerareºi provocare ce-i este recunoscutã.

2. Asupra art. 8 din Convenþie

Reclamanta, întemeiat pe prevederile art.8 din Convenþie, a invocat încãlcareadreptului la protecþia reputaþiei ºi demnitãþiisale ca urmare a publicãrii articolelor din 13

ºi 22 februarie 2002 care nu au fost doarinsultãtoare ºi defãimãtoare ci ºi scrise curea-credinþã.

Curtea a reiterat cã, deºi scopul art. 8 dinConvenþie îl reprezintã protecþia particu-larilor împotriva ingerinþelor arbitrare aleautoritãþilor publice, acesta impune statelorcontractante obligaþii pozitive pentruasigurarea unei protecþii efective a vieþiiprivate ºi de familie. Aceste obligaþii pozitivepresupun adoptarea de mãsuri apte sãasigure respectul vieþii private ºi de familie,inclusiv în sfera relaþiilor dintre particulari(cauza Dickson c. Regatului Unit,nr.44362/04, par.70).

Instanþa de contencios european aconsiderat cã în prezenta cauzã suntangajate obligaþiile pozitive ale statului petemeiul art. 8 din Convenþie pentruasigurarea protecþiei efective a dreptuluireclamantei la viaþã privatã ºi, în special, adreptului acesteia la protecþia reputaþiei sale.În acest sens, Curtea a reamintit cã, pentrua atrage aplicabilitatea art. 8 din Convenþie,un atac la onoarea sau reputaþia uneipersoane trebuie sã atingã un anumit nivelde gravitate ºi sã se manifeste într-omanierã susceptibilã de a cauza unprejudiciu în exercitarea dreptului larespectul vieþii private.

Curtea a subliniat cã principiile vizândobligaþiile pozitive sunt similare cu aceleareferitoare la obligaþiile negative ale statului,în sensul cã trebuie asigurat un echilibrurezonabil între interesele aflate în conflict ºianume între, pe de o parte, dreptulreclamantei la protecþia reputaþiei sale ºi, pede altã parte, libertatea de exprimare ajurnalistului ºi a societãþii editoare.

În cauzã, Curtea a reþinut cã articolelerespective se refereau la activitateaprofesionalã a reclamantei, în calitatea sade procuror, funcþie cu referire la care trebuieavut în vedere rolul sãu de a contribui la obunã administrare a justiþiei.

În acest context, Curtea a subliniat cã nuexistã nici o îndoialã cã într-o societatedemocraticã publicul este îndrituit sãcomenteze ºi sã critice activitatea de


administrare a justiþiei precum ºi persoaneleoficiale implicate în aceasta. Însã aceastãcriticã nu poate depãºi anumite limite, totastfel cum este în interesul general caprocurorii sau judecãtorii sã se bucure deîncrederea publicului, ceea ce face necesarca statul sã îi protejeze de acuzaþiinefondate (Lesnik c. Slovaciei, nr.35640/97, par.54)

În cauzã, Curtea a constatat cã, în timpce prima instanþã naþionalã a reþinut cãafirmaþiile jurnalistului erau nefondate,instanþa de control judiciar le-a calificat cafiind simple judecãþi de valoare.

Reamintind distincþia clarã dintre judecãþide valoare ºi imputarea unor fapte concrete,Curtea a subliniat cã inclusiv în cazul în careo afirmaþie poate fi consideratã ca o judecatãde valoare, trebuie sã existe o bazã factualãsuficientã sã o susþinã, în caz contraraceasta fiind una excesivã (Pedersen ºiBaadsgaard c. Danemarcei, nr.49017/99,[MC], par.76)

Referindu-se la criticile aduse prinarticolele respective, Curtea nu a fostconvinsã cã afirmaþiile fãcute de jurnalistulA.S. puteau fi considerate simple judecãþide valoare.

Curtea a constatat cã articolele în cauzãconþineau acuzaþii cu privire la o conduitãnelegalã ºi improprie a reclamantei înexerciþiul funcþiei sale de procuror, care ar fiabuzat de prerogativele sale aducându-i luiA.B. acuzaþii de naturã penalã, în modnelegal. De asemenea jurnalistul a maiafirmat cã reclamanta a fost implicatã înluare de mitã ºi în falsificarea rechizitoriilorcu privire la A.B. Aceste acuzaþii reprezintã,în viziunea Curþii, afirmarea unor fapte înlegãturã cu care instanþã naþionalã de ultimgrad nu a solicitat dovezi relevante.

Curtea a apreciat cã acuzaþiile privitoarela pretinsele acte de corupþie ºiincompetenþã ale reclamantei aveau uncaracter grav putând afecta activitateaprofesionalã a acesteia ºi distruge reputaþiasa.

În condiþiile în care statutul de politiciansau de figurã publicã a unei persoane nu

exonereazã pe autorul criticii de obligaþia dea furniza o bazã factualã minimalã însusþinerea afirmaþiilor sale, chiar în cazul încare alegaþiile pot fi considerate simplejudecãþi de valoare ºi nu imputaþii de fapt,Curtea a remarcat cã prima instanþãnaþionalã a reþinut cã nu exista vreo probãcã reclamanta ar fi sãvârºit vreo abateredisciplinarã sau faptã penalã în legãturã cuactivitatea sa profesionalã.

De asemenea Curtea a constatat cã încadrul procedurilor judiciare interne,jurnalistul nu a furnizat nici o probã suficientãprin care sã susþinã alegaþiile sale. Mai mult,prim instanþã a reþinut cã la momentul în careprimul articol a fost publicat, jurnalistul acunoscut faptul cã primul rechizitoriu fusesemenþinut de instanþa de fond tot astfel cumjurnalistul cunoºtea cã proceduradisciplinarã împotriva reclamantei era în cursde desfãºurare. Curtea a subliniat cã simplulfapt cã al doilea rechizitoriu întocmit de cãtrereclamantã a fost infirmat de procurorulierarhic nu putea conduce la concluzia cãreclamanta comisese o faptã penalã.

Curtea nu a împãrtãºit punctul de vedereal instanþei naþionale de control judiciarpotrivit cãreia jurnalistul doar a reprodus înarticolele sale conþinutul plângerii privindabaterea disciplinarã a reclamanteiformulate de A.B..

Curtea a constatat cã jurnalistul, înarticolele sale, nu s-a disociat faþã de poziþiaexprimatã de A.B. în plângerea sa ºi nu aînvederat cã articolele sale reprezintã numaio reproducere a alegaþiilor lui A.B., astfelcã, prin acestea, jurnalistul le-a prezentatca pe un adevãr obiectiv ºi nu ca afirmaþiiale unei terþe persoane.

De asemenea, Curtea a remarcat cãacurateþea informaþiilor nu a fost verificatãînainte de a fi publicate iar reclamantei nui-a fost oferitã posibilitatea de a rãspunde laacuzaþiile ce i-au fost aduse prin presã.

În concluzie, Curtea a considerat cãjurnalistul A.S. nu a fãcut dovada cãarticolele critice au fost scrise cu diligenþaprofesionalã care se impune jurnaliºtilorceea ce face sã nu fie aplicabilã, în cauzã,


doza de exagerare ºi provocarerecunoscutã, de regulã, jurnaliºtilor.

Luând în considerare gravitateaparticularã a alegaþiilor cuprinse în articolelepublicate, prin care s-au depãºit limitelecriticii admisibile, Curtea a reþinut cãmotivele oferite de cãtre instanþa naþionalãde control judiciar pentru protecþia libertãþiide exprimare a jurnalistului A.B. ºi apublicaþiei au fost insuficiente în raport cudreptul reclamantei la protecþia reputaþieisale.

A fost, astfel, încãlcat art. 8 din Convenþie.

3.Satisfacþia echitabilã

Curtea a dispus ca statul român sãplãteascã reclamantei, în termen de 3 lunide la data rãmânerii definitive a hotãrârii,suma de 4.500 EUR, cu titlu de daunemorale.

Notã:În primul rând, trebuie remarcat cã

instanþa de contencios european nu aîmpãrtãºit punctul de vedere al instanþei

naþionale care a calificat afirmaþiilejurnalistului ca fiind simple judecãþi devaloare ºi nu imputarea unor fapte concrete.Într-adevãr, alegaþiile privitoare la pretinsafalsificare a unor rechizitorii sau la primireade bunuri necuvenite sunt greu încadrabileîn sfera judecãþilor de valoare.

Distincþia dintre judecãþi de valoare ºiimputarea unor fapte concrete este mai multdecât semanticã, având consecinþe decisiveîn planul probatoriului necesar a fi furnizatîn susþinerea acestora.

În al doilea rând, trebuie reþinut cã statutulde politician sau de altã figurã publicã (înspeþã, procuror) al persoanei criticate nuexonereazã pe autorul afirmaþiilor deobligaþia de furniza o minimã bazã factualãîn sprijinul alegaþiilor care pot afectareputaþia persoanelor vizate.

Nu în ultimul rând, Curtea a nuanþat ºiîntãrit principiul potrivit cãruia, chiar în cazulunor simple judecãþi de valoare, autorulacestora va trebui sã ofere un minimum desuport factual, în caz contrar chiar judecãþilede valoare putând fi considerate excesive.


Decizia de inadmisibilitate din cauza Lefter împotrivaRomâniei. Procedura de regularizare a cererii de chemare în

judecatã prevãzutã de Noul Cod de procedurã civilã.Neîncãlcarea art. 6 ºi 13 din Convenþie

Autor: Roxana Maria Cãlin

Prin decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, din cauza Lefter împotrivaRomâniei (cererea nr. 66268/13), s-a constatat neîncãlcarea de Statul român a prevederilorart. 6 ºi 13 din Convenþie. S-a reþinut cã procedura de regularizare a cererii de chemare înjudecatã, reglementatã de art. 200 din Noul Cod de procedurã civilã (NCPC), nu se substituieunei cercetãri judiciare ºi nu anticipeazã faza de admitere a probelor, însã este vorba de oetapã obligatorie, care urmãreºte a impune reclamanþilor o anumitã disciplinã, în vedereaevitãrii oricãrei tergiversãri în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedurã e prevãzutãde lege ºi urmãreºte buna administrare a justiþiei. Curtea a apreciat cã anularea cereriireclamantei nu a constituit o ingerinþã disproporþionatã în dreptul sãu de acces la instanþã(art. 6 din Convenþie), reþinând cã reclamanta a fost informatã de instanþã asupra omisiuniisale ºi de sancþiunea susceptibilã a-i fi aplicatã.

În ce priveºte plângerea reclamantei întemeiatã pe art. 13 din Convenþie, Curtea a constatatcã reclamanta a beneficiat la nivel intern de un recurs (cerere de reexaminare) pentru acontesta decizia de anulare, iar reclamanta l-a exercitat. Curtea a considerat cã respingereaacestui recurs, pe motiv cã reclamanta nu s-a conformat solicitãrii de regularizare a cereriiemisã de instanþã, nu demonstreazã, în speþã, o competenþã limitatã a instanþei în materie.

Naþionale a Vãmilor (ANV). Reclamanta arecunoscut cã a cumpãrat ºi deþinutþigaretele interzise la comercializare.Printr-un proces-verbal de contravenþieîncheiat în aceeaºi zi, întemeiat pe art. 221³alin. 2 Legea nr. 571/2003 privind Codulfiscal, ANV a amendat-o pe reclamantã cuo amendã contravenþionalã de 20.000 lei(aproximativ 4.500 EUR) ºi a dispusconfiscarea þigaretelor.

La 10 mai 2013, reclamanta a sesizatJudecãtoria Iaºi cu o plângerecontravenþionalã, susþinând cã sancþiuneaimpusã de ANV era disproporþionatã înraport de gradul de pericol al faptelor. Înplângerea sa a indicat cã a recunoscutfaptele ºi a solicitat reaprecierea sancþiunii,þinându-se de cont de situaþia ei financiarãprecarã.

Întemeindu-se pe dispoziþiile art. 200 dinNoul Cod de procedurã civilã, la 4 iunie

Prezentarea deciziei

Situaþia de faptReclamanta M.L. locuieºte în Iaºi iar, la

22 aprilie 2013, a cumpãrat de la piaþã 12pachete de þigarete a cãror comercializareera interzisã. A fãcut obiectul unui controldin partea reprezentanþilor Autoritãþii


2013, judecãtoria a solicitat reclamantei sãregularizeze cererea sa, prin indicareadenumirii ºi a sediului pãrþii pârâte, probelepe care intenþioneazã sã le prezinte însprijinul cererii sale ºi temeiul juridic alacesteia, în termen de 10 zile de la dataprimirii comunicãrii.

La 13 iunie 2013, reclamanta,reprezentatã prin avocat, ºi-a completatplângerea, indicând articolele de lege pecare se întemeia acþiunea, precum ºinumele ºi adresa pârâtului. Nu menþionaniciun mijloc de probã.

Reclamanta nu a fost citatã pentru a seprezenta la instanþã.

Prin încheierea din 28 iunie 2013 datã încamera de consiliu, judecãtoria, înte-meindu-se pe art. 200 alin. 3 din Noul Codde procedurã civilã, a anulat plângereareclamantei, pe motiv cã aceasta a omis sãindice probele pe care intenþiona sã îºisusþinã plângerea.

La 30 august 2013, reclamanta a depuso cerere de reexaminare a încheierii din 28iunie 2013 precizând cã, þinând cont deobiectul plângerii sale, ea nu intenþiona sãprezinte probe. A indicat, de asemenea, cãabsenþa probelor nu împiedica instanþa sãexamineze cauza.

Prin încheierea din 16 septembrie 2013datã în camera de consiliu, judecãtoria, întemeiul art. 200 alin. 6 NCPC, a respinscererea de reexaminare pe motiv cãreclamanta a omis sã se conformezesolicitãrii în vederea punerii pe rol a cauzei.

Aprecierile CurþiiInvocând art. 6 al Convenþiei, reclamanta

a invocat încãlcarea dreptului sãu de accesla instanþã prin anularea plângeriicontravenþionale de cãtre judecãtorie pentrumotive care, potrivit opiniei sale, nu erau clarprevãzute de lege ºi nu împiedicauexamenul cauzei pe fond.

În temeiul art. 13 din Convenþie,reclamanta a invocat cã a nu beneficiat deun recurs efectiv pentru a contesta anulareaplângerii.

Curtea a constatat cã, în speþã, recla-manta a fost sancþionatã contravenþional pe

motiv cã deþinea 12 pachete de þigarete acãror comercializare era interzisã înRomânia, i-au fost confiscate þigãrile ºiamendatã cu suma de 4.500 EUR. Þinândseama de caracterul general al legiinaþionale aplicabile, de finalitatea represivãa sancþiunii ºi de cuantumul foarte ridicat alamenzii, Curtea a considerat cã art. 6 alConvenþiei este aplicabil în speþã ,subaspectul sãu penal (Albert c. României,par. 33).

Având în vedere faptele speþei, a existato ingerinþã în dreptul reclamantei de accesla instanþã în vederea examinãrii plângeriicontravenþionale.

Curtea a amintit cã dreptul de acces lainstanþã nu este absolut. Restricþiile nulimiteazã accesul la instanþã dacã dreptulnu se gãseºte afectat în substanþa sa. Olimitare a dreptului de acces la instanþã nuse conciliazã cu art. 6 din Convenþie decâtdacã urmãreºte un scop legitim ºi existã unraport de rezonabil de proporþionalitate întremijloacele folosite ºi scopul urmãrit.

În speþã, Curtea a observat cã judecãtoriaºi-a întemeiat hotãrârea sa pe dispoziþiileart. 200 alin. 3 NCPC care reglementeazãprocedura de regularizare a unei cereri.Aceastã procedurã nu se substituie uneicercetãri judiciare ºi nu anticipeazã faza deadmitere a probelor, însã este vorba de oetapã obligatorie care urmãreºte a impunereclamanþilor o anumitã disciplinã, învederea evitãrii oricãrei tergiversãri în cadrulprocedurii. Curtea a constatat cã reclamanþiitrebuie sã prezinte o cerere completã desesizare a instanþei pentru a permitejudecãtorului fondului sã examineze cauzala prima ºedinþã. Curtea a considerat prinurmare cã, în speþã, ingerinþã era prevãzutãde lege ºi urmãrea a asigura o bunãadministrare a justiþiei.

În ce priveºte proporþionalitatea ingerinþei,Curtea nu a pierdut din vedere caracterulspecial al cãii de atac în materiecontravenþionalã. Astfel, a relevat cã O.G.nr. 2/201 privind procedura specialã înreferitoare la plângerile contravenþionaleprevede expres un rol activ al instanþei,


aceasta din urmã trebuind cã citeze pãrþileºi sã interogheze toate persoanele implicate.În acelaºi timp, Curtea a constatat cãelementele indicate în art. 194 NCPC – acãror omisiune în formulare putea antrenaanularea cererii – sunt elemente fãrã de careexaminarea cauzei devenea dificil deconceput.

În speþã, Curtea a constatat cã recla-manta fost sancþionatã pe motiv de omisiuneîn prezentarea probelor în sprijinul plângeriisale. În plus, faþã de claritatea dispoziþiilordin NCPC care privesc conþinutul unei cerericât priveºte elementele ei, Curtea a relevatcã reclamanta a fost informatã de instanþãasupra omisiunii sale ºi de necesitatea de aprezenta probele într-un termen de 10 zile.De asemenea, a notat cã instanþa a informatreclamanta de sancþiunea susceptibilã a-i fiaplicatã. Or, reclamanta, chiar asistatã deun avocat, nu s-a conformat directivelorinstanþei ºi aceasta fãrã sã îºi motivezeatitudinea.

Þinând seama de aceste elemente,Curtea a apreciat cã anularea cererii

reclamantei nu a constituit o ingerinþãdisproporþionatã în dreptul sãu de acces lainstanþã.

În ce priveºte plângerea reclamanteiîntemeiatã pe art. 13 din Convenþie, Curteaa observat cã, în temeiul art. 200 alin. 6NCPC, reclamanta putea formula o cererede reexaminare în urma soluþiei de anularea cererii de chemare în judecatã ºi cã, peacelaºi fundament, instanþa putea reveniasupra hotãrârii dacã aceasta din urmã ar fifost pronunþatã eronat sau dacã reclamantaregularizase cererea în termenul prevãzutde lege. Prin urmare, reclamanta abeneficiat la nivel intern de un recurs pentrua contesta soluþia de anulare, pe care l-autilizat. Mai mult, Curtea a considerat cãrespingerea acestei cereri, pe motiv cãreclamanta nu s-a conformat solicitãrii deregularizare emisã de instanþã, nudemonstreazã, în speþã, o competenþãlimitatã a instanþei în materie.

Pentru aceste motive, Curtea a declaratcererea inadmisibilã.


IUNIE 2014IUNIE 2014IUNIE 2014IUNIE 2014IUNIE 2014

94 JurisClasor CEDO – Iunie 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Iunie 2014

Decizia de inadmisibilitate în cauza Ralu Traian Filip c. României. Ziarist obligat la daunemorale pentru o campanie de presã. Faptul cã aceeaºi instanþã a decis succesiv îndouã cãi de atac în acelaºi dosar nu ridicã o problemã pe tãrâmul art. 6 CEDO, subcondiþia existenþei unor complete de judecatã distincte ................................................. 97Autor: Dragoº Cãlin

Scurgerea în presã a convorbirilor interceptate. Condiþiile detenþiei pe parcursul arestãriipreventive a reclamantului. Menþinerea în mod justificat a mãsurii arestului preventivpentru o perioadã de 1 an, 3 luni ºi 19 zile - cauza Voicu c. României .......................... 103Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Cauza Baka c. Ungariei, hotãrârea din 27 mai 2014 - Încetarea mandatului de Preºedinteal Curþii Supreme din Ungaria. Încãlcarea dreptului de acces la un tribunal ºi a libertãþiide exprimare .................................................................................................................. 108Autor: Gabriel Caian


Decizia de inadmisibilitate în cauza Ralu Traian Filip c.României. Ziarist obligat la daune morale pentru o campanie depresã. Faptul cã aceeaºi instanþã a decis succesiv în douã cãide atac în acelaºi dosar nu ridicã o problemã pe tãrâmul art. 6

CEDO, sub condiþia existenþei unor complete de judecatãdistincte


Prin decizia de inadmisibilitate din 27 mai 2014, din cauza Ralu Traian Filip împotrivaRomâniei(cererea nr. 46131/06), s-a constatat neîncãlcarea de Statul român a prevederilorart. 10 din Convenþie, pentru obligarea de instanþele interne a unui ziarist la despãgubirimateriale, pentru o campanie de presã desfãºuratã împotriva unui procuror, pe parcursulmai multor ani, în lipsa unor verificãri a comentariilor publicate, cerute de etica profesiei dejurnalist ºi a bunei-credinþe a jurnalistului. Totodatã, s-a reþinut ºi neîncãlcarea de Statulromân a dispoziþiilor art. 6 par. 1 din Convenþie, ca urmare a judecãrii de Curtea de ApelBucureºti, în aceeaºi cauzã, atât a apelului, cât ºi a recursului declarate de reclamant.

multe articole care sugereazã cã G.M. a fostimplicat în reprimarea protesteloranticomuniste din Timiºoara în decembrie1989. Articolul din 7 iulie 1997 a invitatprocurorul general din acea perioadã sãverifice dacã G.M. era incompatibil cu funcþiade procuror ºi conþinea o listã cupaisprezece întrebãri adresate procuroruluigeneral. Primele întrebãri erau formulatedupã cum urmeazã:

”1. Este adevãrat cã G.M. a fost, în timpulevenimentelor de la Timiºoara dindecembrie 1989, unul dintre coordonatoriiechipei de procurori care a efectuat anchetaîmpotriva demonstranþilor?

2. Este adevãrat cã, în aceastã calitate,G.M. a semnat mandatele de arestare aprotestatarilor, pe motiv cã aceºtia erauhuligani?

[...] 4. Este adevãrat cã organizaþiirevoluþionare din Timiºoara au depusplângeri împotriva procurorilor G.M. ºi [...]?”

La 6 august 1997 ºi 6 septembrie 1997au fost publicate douã articole despre unîmprumut pe care G.M. l-a primit de la obancã pentru a cumpãra un apartament. S-amenþionat cã G.M. a obþinut o dobândã mult


Reclamantul (decedat, acþiunea fiindcontinuatã de soþia ºi copiii sãi) a fostjurnalist ºi redactor adjunct alziarului Curierul Naþional. Între 1997 ºi2000, Curierul Naþional a publicat mai multearticole referitoare la doi procurori, inclusivG.M., majoritatea acestor articole fiindsemnate de reclamant.

La 23 iulie 1997, 27 septembrie 1997, 11iunie 1998 ºi 28 iulie 1999 s-au publicat mai


mai micã decât aceea practicatã de bancãºi creditul nu a fost folosit pânã când opiniapublicã a început sã discute creditele cudobândã preferenþialã. Un articol conþineatermenii urmãtori: ”Informaþiile pe care le-amprimit nu au fost verificate, dar sunt mult preaimportante pentru a fi ignorate. Deoareceziarul nostru nu este o autoritate deinvestigare, revine Procurorului General sãverifice [...] Informaþiile pe care le-ampublicat dovedesc cã G.M. nu este apt sãîndeplineascã funcþia actualã. Pentruaceasta, informaþiile ar trebui sã fie verificateºi, dacã se confirmã, trebuie sã aibã anumiteconsecinþe.”

La data de 7 august 1997 un alt articol afost publicat, arãtând cã G.M., în calitateasa de director al departamentului de resortal Parchetului General, a învãluit în ceaþãmai multe dosare de adopþii ilegale, pentrumotive personale. Articolul a inclusurmãtoarele detalii: ”Sursele citate spun cãsoþia lui G.M., în calitate de avocat, este deasemenea implicatã, ceea ce aruncãîntreaga problemã în aer, dacã esteadevãrat. Nu putem garanta veridicitateaacestei din urmã ipoteze, doar ParchetulGeneral este în mãsurã sã facã acest lucru.”

La 18 iulie 1997, 13 octombrie 1997, 26ianuarie 1998, 15 februarie 1999, 14 ºi 15martie 1999, 5 aprilie 1999, 6 iunie 1999 ºi24 iunie 1999, mai multe articole au fostpublicate cu privire la urmãrirea penalãpornitã împotriva lui G.P., frateleproprietarului Curierului Naþional. G.M. eraprocurorul care se ocupa de urmãrireapenalã în cauzã. Articolele dezbãteau îndetaliu ºi de o manierã criticã modul în careG.M. a condus ancheta. Pasajele relevantesunt urmãtoarele:

”Existã îndoieli cu privire la faptul cã[G.M.] a aprobat [...] interceptareaconvorbirilor telefonice ale lui G.P. ºi aleredacþiei Curierului Naþional. SolicitãmProcurorului General sã verifice ultimeleautorizaþii de interceptãri telefonice date deprocurorul G.M. (18 iulie 1997); Acum esteclar pentru toþi oamenii de bunã-credinþã cãG.M. este un impostor din punct de vedere

profesional ºi moral. [...] Complet lipsit dedemnitate - dacã ar fi fost de acord sã fietrimis la Timiºoara în decembrie 1989 – G.M.a împãrþit lumea în douã [...] (13 octombrie1997); [În cazul în care s-a dispus oneîncepere a urmãririi penale] Ce s-arîntâmpla cu prestigiul profesional al fostuluiprocuror G.M. [...], autorul unor abuzuri ºiilegalitãþi suferite de G.P.? (15 martie 1999);Declaraþiile iresponsabile ale foºtilorprocurori G.M. ºi [...] - ambii au spus în public[...] cã G.P. este un escroc financiar, cândnu se finalizase ancheta penalã. (5 aprilie1999); Trebuie remarcat faptul cã, atuncicând s-a început urmãrirea penalã, fostulprocuror G.M. nu dispusese alte trimiteri înjudecatã. În plus, nu era un specialist alurmãririlor penale, ocupându-se de cevatimp cu examinarea plângerilor ºi a petiþiilor.Pe baza acestor date, pot spune cã numireaºi menþinerea fostului procuror G.M. ca ºefal Serviciului de Luptã împotriva CrimeiOrganizate ºi a Corupþiei era un actiresponsabil care se constituie într-un pericolpentru statul de drept, pentru respectareadrepturilor fundamentale ale omului. (24iunie 1999)”

La 4 mai 2000, s-a publicat alt articol, cuprivire la modalitatea în care G.M. acumpãrat un apartament aparþinând patri-moniului de stat. Articolul conþinea urmã-toarele afirmaþii: ”Pânã în prezent, MinisterulJustiþiei nu a catadicsit sã ne rãspundã dacãG.M. a plãtit sau nu acest apartament, dacãacesta a fost dobândit în mod legal sau nu,dacã achiziþia era sau nu compatibilã cuîndatoririle funcþiei sale.”

La 10 mai 2000, G.M. a introdus o acþiuneîn rãspundere civilã delictualã împotrivareclamantului ºi a societãþii CurierulNaþional. A solicitat despãgubiri pentrurepararea prejudiciului moral, pe motiv cãreputaþia sa a fost atinsã. Prin hotãrârea din27 iunie 2002, Tribunalul Bucureºti a respinsacþiunea, reþinând cã nu erau îndeplinitecondiþiile rãspundere civile. Pentru a ajungela aceastã concluzie, instanþa a remarcat cãunele articole urmãreau un interes general,cum ar fi activitatea profesionalã a


reclamantului ºi implicarea sa în represiuneaanticomunistã de la Timiºoara în timpulevenimentelor din decembrie 1989, daraltele þineau de viaþa sa privatã, respectivachiziþionarea unui apartament sauobþinerea unui împrumut bancar cu dobânzipreferenþiale. Instanþa a constatat cãreclamantul ºi-a exercitat cu bunã-credinþãdreptul la libertatea de exprimare, ceea ce,pentru jurnaliºti, implicã dreptul de a faceevaluãri critice, dar ºi obligaþia profesionalãde a informa publicul cu privire la acþiunileînalþilor demnitari.

G.M. a formulat apel, respins prin deciziadin 8 octombrie 2003 de Curtea de ApelBucureºti, într-un complet format din doijudecãtori. Curtea de Apel a rezumat fiecaredintre articolele publicate de cãtre reclamantºi a constatat cã acestea conþineaucomentarii. S-a reþinut cã erau indicate maimulte surse, iar unele dintre comentarii erauformulate interogativ, încurajând cititorul sãreflecteze. Instanþa de apel a remarcat faptulcã anumite comentarii nu erau prudente ºimoderate, dar trebuie sã fie citite în contextulgeneral, concluzionând cã reclamantul a fostde bunã-credinþã.

G.M. a introdus recurs, înregistrat tot laCurtea de Apel Bucureºti, din cauzamodificãrii unor norme de competenþã ainstanþelor. Printr-o decizie din 16 mai 2006,Curtea de Apel a dispus ca reclamantul sãplãteascã în solidar cu societatea CurierulNaþionalsuma de 10.000 RON daune moraleºi 3182 RON costuri ºi cheltuieli, respectivaproximativ 2.850 EUR ºi 900 EUR. Instanþade recurs a statuat într-un complet formatdin trei judecãtori, alþii decât cei din apel.S-a reþinut, între altele cã: ”[...] Ralu TraianFilip nu a efectuat verificãrile necesareînainte de publicarea articolelor. În modsimilar, modul în care au fost prezentateaceste date, acuzaþiile foarte grave aduseprocurorilor ce efectuau urmãrirea penalãîmpotriva G.P. (de necunoaºtere a legii ºide incompetenþã profesionalã ºi moralã) ºirepetarea lor au fost de naturã sã cauzezeun prejudiciu reclamantului, ce nu eranecesar, în lipsa unei baze factuale bine

întemeiate, doveditã prin probele depuse ladosar. Comunicarea de zvonuri, deinformaþii neverificate, cererea fãcutã depresã ca aceste informaþii sã fie verificate,examinarea detaliatã a deciziilor procurorilorºi soluþiilor date în proceduri în curs,apelativele jignitoare la adresa procurorilorimplicaþi în ancheta împotriva frateluidirectorului ziarului depãºesc în gravitatesituaþia constatatã de CEDO încauza Prager ºi Oberschlick c.Austriei (hotãrârea din 26 aprilie 1995), prinacuzaþiile grave aduse ºi referirile atât laviaþa profesionalã cât ºi la aceea privatã alui G.M.. Ca ºi în Prager ºi Oberschlick c.Austriei, jurnalistul nu poate pretinde sãbeneficieze de bunã-credinþã în raport destandardele de eticã profesionalã, pentrumotivele prezentate mai sus, iar prejudiciulmoral cauzat trebuie sã fie reparat. Pentrua determina suma, trebuie sã se þinã seamade atingerea concretã adusã reputaþiei,având în vedere poziþia socialã a lui G.M.,consecinþele pentru viaþa privatã a acestuia,aºa cum reies din rãspunsurile lainterogatorii ale pãrþilor, gravitatea ºi duratadeclaraþiilor jignitoare.”

Asupra art. 10 din ConvenþieReclamantul a invocat obligarea sa la

plata de despãgubiri morale pentru articolelepe care le-a publicat. Guvernul a admis cãa existat o ingerinþã în libertatea deexprimare a reclamantului, dar ingerinþa afost justificatã în conformitate cu par.2 al art.10. Mai exact, aceastã ingerinþã a avut obazã legalã, respectiv art. 998-1000 dinCodul civil privind rãspunderea civilãdelictualã, texte în vigoare la momentulrespectiv. În plus, a urmãrit un scop legitim,în cauzã protecþia reputaþiei sau a drepturiloraltei persoane. Guvernul a susþinut cãingerinþa corespundea unei necesitãþisociale imperioase ºi a fost proporþionalã.Reclamantul nu a oferit o bazã factualãsuficientã pentru comentariile sale, pe carele-a reiterat, în cadrul unei campanii depresã care s-a întins pe parcursul mai multorani. Apelând la hotãrârea Von Hannover c.


Germaniei (nr. 59320/00), Guvernulconsiderã cã amploarea acestei campaniieste un element de luat în considerare.Reclamantul nu a verificat acurateþeainformaþiilor publicate ºi, astfel, a eºuat înobligaþia sa deontologicã. În cele din urmã,suma la care a fost obligat la plata esteneglijabilã, mai ales cã a fost obligat însolidar cu o societate de presã.

Reclamantul a susþinut cã, în calitate dejurnalist, ºi-a exercitat dreptul la libertateade exprimare cu bunã-credinþã ºi fãrã uninteres personal. În baza jurisprudenþei Curþii(Prager ºi Oberschlick, supra, Lingens c.Austriei, 8 iulie 1986, ºi De Haes ºi Gijselsc. Belgiei, 24 februarie 1997) indicã faptulcã a prezentat opiniile sale cu privire lapersoana unui magistrat. Acesta din urmãa suferit niciun prejudiciu pentru cã acontinuat sã-ºi practice profesia de procuror.

Curtea a constatat cã obligareareclamantului la plata de daune civileconstituia o ”ingerinþã a unei autoritãþipublice” în dreptul sãu la libertatea deexprimare, era ”prevãzutã de lege” ºi aurmãrit un scop legitim, respectiv ”protecþiareputaþiei altuia”. Rãmâne de vãzut dacã oastfel de ingerinþã era sau nu ”necesarãîntr-o societate democraticã.” Pentru a sepronunþa în speþã, Curtea trebuie sã ia înconsiderare faptul cã, deºi presa nu trebuiesã depãºeascã anumite limite, în specialþinând de protecþia reputaþiei ºi a drepturiloraltora, este de datoria sa a împãrtãºiinformaþii ºi idei cu privire la chestiunipolitice, precum ºi alte subiecte de interesgeneral (a se vedea De Haes ºi Gijsels,par. 37, Thoma c. Luxemburgului, nr38432/97, par. 45, ºi Colombani ºi alþii c.Franþei, nr. 51279/99, par.55).

Curtea a reamintit în continuare criteriilecare trebuie aplicate pentru a analiza modulîn care instanþele naþionale au pus în balanþãdreptul la libertatea de exprimare ºi dreptulla respectarea vieþii private, ºi anume:contribuþia la o dezbatere de interes general;reputaþia persoanei ºi subiectul articolului încauzã; comportamentul anterior alreclamantului; modul de obþinere a

informaþiilor ºi veridicitatea lor; conþinutul,forma, impactul publicãrii, dar ºi gravitateasancþiunii impuse (Axel Springer AG c.Germaniei, [MC], nr. 39954/08, par. 90-95,7 februarie 2012 ºi Tãnãsoaica c.României, nr. 3490/03, par. 41, 19 iunie2012).

Curtea va lua în considerare urmãtoarelecriterii:

În ceea ce priveºte contribuþia la odezbatere de interes general, Curtea aconstatat cã instanþele judecãtoreºtinaþionale au decis cã unele articole vizauun astfel de interes, cum ar fi, spre exemplu,profesia reclamantului ºi implicarea sa înreprimarea manifestaþiilor anticomuniste dela Timiºoara din decembrie 1989. În ceeace priveºte celelalte articole, deºi instanþelede judecatã au stabilit cã au tratat viaþaprivatã a reclamantului, Curtea reþine cã auabordat ºi probleme legate de banul publicsau de bunuri publice. Aceste ultime articoleau urmãrit, de asemenea, un interes general(a se vedea, mutatis mutandis, SC Duncaºi Nord Vest Press SRL c.României (dec.), nr 9283/05, par. 39, 20noiembrie 2012).

În ceea ce priveºte urmãtoarele douãcriterii, Curtea reþine cã reclamantul ce s-aplâns în instanþa internã era procuror ºi cãarticolele în cauzã tratau, în principal,activitatea sa profesionalã. În acest sens,se reaminteºte cã nu se poate spune cãfuncþionarii se expun cu bunã ºtiinþã unuicontrol strict al acþiunilor lor, la fel ca ºi încazul politicienilor ºi, prin urmare, ar trebuisã fie trataþi pe picior de egalitate cu aceºtiaatunci când se criticã acþiunile lor. Mai multdecât atât, inclusiv judecãtorii, din cauzaobligaþiilor de rezervã trebuie, în scopulîndeplinirii funcþiilor lor, sã se bucure deîncrederea publicului, fãrã a fi perturbaþi înmod nejustificat. Prin urmare, este necesarsã fie protejaþi împotriva atacurilorofensatoare exercitate pe timpul îndepliniriiserviciului (Janowski c. Poloniei, [MC], nr.25716/94, par. 33).

În ceea ce priveºte modul de obþinere ainformaþiilor ºi veridicitatea lor, Curtea


reaminteºte cã garanþia pe care art. 10 dinConvenþie o oferã jurnaliºtilor este supusãcondiþiei ca aceºtia sã acþioneze cubunã-credinþã, astfel încât sã ofere informaþiiprecise ºi demne de încredere, curespectarea eticii jurnalistice (Cumpãnã ºiMazãre c. României, [MC], nr. 33348/96,par. 101-102).

În aceastã cauzã, Curtea de ApelBucureºti, statuând ca instanþã de recurs, aconsiderat cã reclamantul nu a efectuatverificãrile necesare înainte de publicareaarticolelor ºi a concluzionat cã nu a acþionatcu bunã-credinþã. Într-adevãr, multe dintrearticolele în cauzã au indicat în mod expresfaptul cã informaþiile publicate nu erauverificate sau cereau autoritãþilor publice sãefectueze verificãri. Dacã unele dintrecomentariile reclamantului au fost formulateinterogativ, atunci când se analizeazã înansamblu, rezultã cã acestea conþineau, defapt, imputãri factuale, iar reclamantul atransmis publicului un mesaj oarecumechivoc (Stângu ºi Scutelnicu c.României, par. 50) legat de faptul cã G.M.nu era în mãsurã nici profesional, nici moral,sã îndeplineascã funcþia de procuror.

În ceea ce priveºte conþinutul, forma ºiimpactul publicãrii, Curtea acordã oimportanþã deosebitã faptului cã nu a fostvorba despre un singur articol, ci de ocampanie de presã ce s-a întins pe parcursulmai multor ani (mutatis mutandis, Ungvaryºi Irodalom Kft c. Ungariei, nr. 64520/10,par. 53, 3 decembrie 2013). În aceastãprivinþã, nu este lipsit de importanþã, aºacum a remarcat ºi Curtea de Apel Bucureºti,cã articolele contestate au menþionatactivitatea profesionalã a lui G.M., în timpce acesta era procurorul însãrcinat cudosarul penal al fratelui proprietaruluisocietãþii ce publica ziarul în cauzã.

Prin urmare, în lipsa unor verificãri cerutede etica profesiei de jurnalist ºi în lipsabunei-credinþe, deºi articolele în cauzã s-auînscris în contextul unei dezbateri de interesgeneral pentru societatea româneascã, ºianume administrarea justiþiei, Curtea nuconsiderã cã se poate remarca în expresiile

repetate de mai multe ori de reclamantexpresia ”unui grad de exagerare” sau”provocare”, al cãror utilizare este permisãîn contextul exercitãrii libertãþii jurnalistice(Mihaiu c. României, nr. 42512/02, par. 69,4 noiembrie 2008 ºi, a contrario, a/s Dienaºi Ozoliòð c. Letoniei, nr 16657/03, par.82-84, 12 iulie 2007).

În sfârºit, în ceea ce priveºte gradul deseveritate al sancþiunii aplicate, reclamantula fãcut obiectul unei proceduri civile, fiindobligat sã plãteascã o sumã de aproximativ2.850 EUR, cu titlu de daune morale. Curteaobservã, în primul rând, cã reclamantul afost obligat sã plãteascã aceastã sumã însolidar cu societatea de presã ºi, în al doilearând, cã aceastã sumã a fost stabilitã deinstanþa de apel în urma unei examinãridetaliate a atingerii concrete adusereputaþiei lui G.M., poziþiei sociale ºiconsecinþelor sale pentru viaþa privatã.Curtea nu poate califica aceste criterii dreptarbitrare (mutatis mutandis, Ciuvicã (dec.),nr. 29672/05, par. 58, 15 ianuarie 2013). Înplus, reclamantul nu a pretins cã valoareadespãgubirii nu a fost stabilitã în raport cubunurile sale sau cã i-ar compromitemijloacele de trai (a contrario, Pakdemirlic. Turciei, nr. 35839/97, par. 57, 22februarie 2005). Nu rezultã clar nici dinprobele produse de reclamant sau demoºtenitorii sãi dacã suma s-a plãtit sau nuefectiv lui G.M..

În aceste condiþii, Curtea considerã cãobligarea reclamantului la plata de daunecivile nu a fost disproporþionatã în raport cuscopul legitim urmãrit ºi cã ingerinþa a fost,prin urmare, ”necesarã într-o societatedemocraticã.”

Plângerea reclamantului este în modvãdit nefondatã, motiv pentru care a fostrespinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art. 35par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieReclamantul s-a plâns de lipsa de

imparþialitate a Curþii de Apel Bucureºti, carea hotãrât în douã cãi de atac în aceastãcauzã.


Curtea constatã cã situaþia reclamatã dereclamant este rezultatul modificãrilorlegislative ale normelor de competenþã ainstanþelor. Faptul cã aceeaºi instanþã adecis în douã cãi de atac în acelaºi dosarnu ridicã în sine o problemã pe tãrâmul art.6 din Convenþie, cu condiþia existenþei unorcomplete de judecatã diferite (Diennet c.

Franþei, 26 septembrie 1995, par. 38). Înacest caz, aceastã condiþie a fost îndeplinitã,completele de judecatã fiind compuse dinjudecãtori diferiþi.

Ca atare, plângerea reclamantului esteîn mod vãdit nefondatã, motiv pentru care afost respinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.



În hotãrârea din data de 10 iunie 2014pronunþatã în cauza Voicu c. României (cererea nr. 22015/10), Curtea a reþinut cã,în data de 10 decembrie 2009, DirecþiaNaþionalã Anticorupþie din cadrul Parchetuluide pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a început urmãrirea penalã împotrivareclamantului pentru pretinsa sãvârºire ainfracþiunii de trafic de influenþã. În modspecial, procurorul a susþinut cã: (i)reclamantul a acceptat suma de 200.000EUR de la un om de afaceri, C.C., pentru afolosi relaþia sa cu judecãtorul F.C. din cadrulÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie în vedereainfluenþãrii soluþiei unui dosar care se aflape rolul Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie încare era implicatã societatea lui C.C. ºi ocompanie de stat. (ii) cã ar fi acceptat banide la M.L., sub pretextul achitãrii unorconsultaþii juridice prin cabinetul sãu deavocaturã, în scopul de a-i facilita întâlnireacu ºeful poliþiei pentru a discuta o anchetãîn desfãºuratã împotriva lui M.L.

Pe data de 11 decembrie 2009, atuncicând reclamantul se întorcea acasã cu unautovehicul aparþinând Senatului, a fost opritde cãtre o altã maºinã din care au ieºit maimulte persoane înarmate care l-au scos pereclamant din maºinã, ºi de faþã cu veciniireclamantului ºi cu alþi trecãtori, l-auîncãtuºat ºi l-au dus cu maºina la sediulDNA, unde a fost informat de urmãrireapenalã desfãºuratã împotriva sa.

În aceeaºi zi, reclamantului i-a fostinterzis dreptul de a pãrãsi localitatea pentruo perioadã de 30 de zile, iar pe data de 9martie 2010, procurorul a solicitatParlamentului încuviinþarea arestãriipreventive a reclamantului.

Scurgerile în presãDin momentul în care DNA a informat

publicul cu privire la urmãrirea penalãînceputã faþã de reclamant, mass-media aarãtat un interes crescut faþã de aceastãcauzã. Mai multe analize au fost difuzate încare jurnaliºti ºi politicieni au comentat publicdespre acele fapte.

Extrase din conversaþiile purtate întrecoinculpaþi, obþinute prin interceptareaconvorbirilor telefonice desfãºurate înoperaþiunea de supraveghere anterioarãurmãririi penale, au fost publicate în ziareînainte ca reclamantul ºi coinculpatul sã fietrimiºi în judecatã. Acele extrase creauimpresia cã reclamantul ºi judecãtorul F.C.au încercat sã influenþeze pe unii dintrejudecãtorii din completul care judeca dosarulcomercial în care era implicat C.C., ºi l-ar fiþinut la curent pe acesta din urmã desprepretinsele încercãri. În conversaþiile purtate,

Scurgerea în presã a convorbirilor interceptate. Condiþiiledetenþiei pe parcursul arestãrii preventive a reclamantului.Menþinerea în mod justificat a mãsurii arestului preventivpentru o perioadã de 1 an, 3 luni ºi 19 zile - cauza Voicu c.

României

Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu


reclamantul ºi coinculpaþii îºi manifestaudezamãgirea cã soluþia în cauzã nu a fostfavorabilã lui C.C., ºi fãceau presupuneridacã ceilalþi judecãtori din complet ar fi fostinfluenþaþi de cãtre altcineva.

Transcrierile convorbirilor telefoniceinterceptate în timpul operaþiunii desupraveghere au apãrut pentru prima oarãîn presã între 18 ºi 22 martie 2010. Altemijloace de probã din dosarul de urmãrirepenalã au fost de asemenea publicate ºicomentate în presã.

Arestarea preventivã a reclamantuluiDupã ce Senatul a încuviinþat arestarea

preventivã a reclamantului, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, în examinarea propuneriide arestare preventivã a reclamantului, l-aaudiat pe acesta ºi pus în dezbaterepropunerea procurorului. A ascultatsusþinerilor ambelor pãrþi, a analizatmijloacele de probã aduse de cãtre procurorºi a concluzionat cã existau indicii temeiniceºi probe în dosarul de urmãrire penalã dincare sã rezulte cã reclamantul a sãvârºitfapta de care este acuzat ºi cã a abuzat defuncþia importantã pe care o deþine, aducândprejudicii atât reputaþiei puterii legiuitoare câtºi celei judecãtoreºti precum ºi subminareaîncrederii societãþii în sistemul judiciar. Aapreciat prin urmare cã pericolul concret pecare în crea reclamantul pentru ordineapublicã era suficient pentru a justificaprivarea sa de libertate.

Recursul reclamantului a fost respins îndata de 2 aprilie 2010.

În data de 12 aprilie 2010, Înalta Curte arespins cererea reclamantului de liberareprovizorie sub control judiciar, apreciind cãexistã indicii cã reclamantul a încercatinfluenþarea unuia dintre martor ºi creareaunor probe false în apãrarea sa.

Înalta Curte a verificat legalitatea ºitemeinicia mãsurii arestãrii preventive de 10ori iar reclamantul a solicitat de mai multeori înlocuirea mãsurii arestãrii preventive cuobligaþia de nu pãrãsi localitatea. Astfel,instanþa a apreciat cã existã indicii temeiniceprivind sãvârºirea faptelor de cãtrereclamant iar privarea sa de libertate în

continuarea era necesarã având în vederedificultatea anchetãrii unor astfel de fapte.Având în vedre ºi jurisprudenþa CurþiiEuropene, Înalta Curte nu a considerat cãeste oportunã înlocuirea mãsurii arestãriipreventive cu o mãsura preventivã maiuºoarã.

Ulterior, de 5 ori Înalta Curte a apreciatcã nu se mai impune menþinerea mãsuriiarestãrii preventive ºi a fost dispusãînlocuirea mãsura arestãrii preventive luatafata de reclamant cu mãsura preventiva aobligãrii de a nu pãrãsi localitatea dedomiciliu. Fiecare dintre aceste încheieri afost însã desfiinþatã de Completul de 5Judecãtori din cadrul Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie, care a menþinut arestareapreventivã a reclamantului, apreciind cãgravitatea faptelor de care era acuzatreclamantul, modalitatea efectivã decomitere, precum ºi încercarea de ainfluenþa un martor erau temeiuri suficientepentru a menþine arestarea preventivã aacestuia.

Pe data de 12 iulie 2011 o cerere deînlocuire formulatã de cãtre reclamant a fostadmisã iar Completul de 5 judecãtori arespins pe 18 iulie 2011 recursulprocurorului formulatã împotriva încheierii deadmitere, reclamantul fiind eliberat înaceeaºi zi.

Condiþiile detenþiei pe parcursularestãrii preventive a reclamantului

Reclamantul a fost arestat pe data de 30martie 2010 ºi a fost menþinut în arestpreventiv pânã pe data de 12 iulie 2011.Acesta a descris condiþiile generale aledetenþiei astfel: era foarte frig în celulã, apacaldã era disponibilã numai o orã pesãptãmânã ºi lipseau condiþiile de igienãelementarã. A trebuit sã împartã o celulã de9m2 cu alþi 10 deþinuþi ºi lipsa spaþiului duceala conflicte violente în interiorul celulei.

Conform informaþiilor comunicate decãtre Administraþia Naþionalã a Peniten-ciarelor, reclamantul a fost þinut în Centrulde Reþinere ºi Arest Preventiv nr. 1 pe 30martie 2010 ºi din nou, din 16 aprilie 2010pânã pe 13 iulie 2010. Acesta a fost þinut în


douã celule, una de 9 mp cu patru paturi ºicealaltã de 14,57 mp cu ºase paturi. Celuleerau complet ocupate la momentulrespectiv. Fiecare celulã avea paturi,scaune, un veceu turcesc, o chiuvetã cu apãcaldã ºi rece ºi un duº separat de restulspaþiului printr-o perdea. Deþinuþii curãþau eiînºiºi celulele cu produse de curãþat care leerau date de cãtre administraþiapenitenciarului sau cumpãrate de cãtredeþinuþi.

Reclamantul a descris celule ca fiind prostluminate ºi ventilate precum ºi urâtmirositoare. A mai arãtat cã din cauzã cãveceul nu era separat de restul încãperii,deþinuþii nu aveau intimitate atunci când îlfoloseau.

Din datele deþinute rezultã cã din 30martie pânã în 16 aprilie 2010 reclamantula fost încarcerat în Spitalul PenitenciarJilava într-o camerã de spital de 30mp careera dotatã cu 5 paturi ºi avea acces la apãcaldã de douã ori pe sãptãmânã.

Reclamantul a petrecut restul duratei dearest preventiv în Penitenciarul Rahovaunde, la cererea sa ºi datoritã faptului cãera senator, într-o celulã destinatãpersoanelor vulnerabile. Celula avea osuprafaþã de 24,59mp, avea 8 paturisuprapuse ºi era complet ocupatã lamomentul respectiv.

Condiþiile în care a fost transportatreclamantul pe parcursul detenþiei

Pe data de 28 februarie 2011 reclamantula fost transportat de la Penitenciarul Jilavala parchetul din Piteºti ºi retur, un drum de2 ore. Potrivit reclamantului, au plecat dimi-neaþa din Penitenciarul Rahova. A fosttransportat într-o dubã a penitenciarului.Deºi temperatura exterioarã era de aproxi-mativ 2 – 3 grade Celsius duba nu eraîncãlzitã; mai mult, aer rece din exterior intraprin cele douã trape din plafon care nu puteafi închise pânã la capãt. Reclamantul, careera singur în spatele dubei, nu avea de cese sprijini sau de pe ce se aºeza, trebuindastfel sã stea în picioare pe tot parcursulcãlãtoriei, fãrã a avea de ce se þine.

Administraþia Penitenciarelor a comunicatGuvernului faptul cã reclamantul a fosttransportat într-o dubã având o capacitatede 16 locuri. Aceasta avea de asemeneaguri de aerisire exterioare ºi artificiale, unsistem de încãlzire ºi iluminare artificialã,care a rãmas deschisã pe tot parcursulcãlãtoriei pentru a permite gardienilor sãsupravegheze deþinuþii. Reclamantul a fosttransportat singur ºi prin urmare avea ladispoziþie 10 locuri.

2. Aprecierile Curþii cu privire lapretinsele încãlcãri

2.1. Pretinsa încãlcare a art. 3 dinConvenþie prin încãtuºarea reclamantuluiîn public

Curtea a reiterat cã recent a analizatcereri identice invocate de F.C. ºi C.C.,coinculpaþii reclamantului în fazaprocedurilor naþionale. În acele cauze,Curtea a constatat cã persoanele interesateaveau la dispoziþie remedii interne efectiveprin care sã se plângã de faptul cã au fostvãzuþi încãtuºaþi în public.

Curtea nu a gãsit nici un motiv pentru areveni asupra acelor constatãri în prezentacauzã ºi a reafirmat cã reclamanþii ar fitrebuit sã se plângã autoritãþilor cu privire laîncãtuºarea lor în locuri publice.

Prin urmare, acest capãt de cerere a fostrespinsa pentru neepuizarea cãilor de atacinterne.

2.2. Pretinsa încãlcare a art. 3 din Con-venþie ca urmare a condiþiilor detenþieipe durata în care reclamantul a fostarestat preventiv

În cauza de faþã, având în vedere toatedocumentele aflate la dispoziþia sa, Curteaa constatat cã spaþiul personal de care aputut sã se bucure reclamantul este inferiorcerinþelor stabilite prin jurisprudenþa sa.Guvernul nu a avansat nici un argumentcare sã-i permitã Curþii ajungã la o altãconcluzie în cauza de faþã. Mai mult, susþine-rile reclamantului privind supraaglomerareaºi condiþiile lipsite de igienã sunt în


concordanþã cu constatãrile de ansambluale CPT în privinþa închisorilor din România.

Faþã de aceste considerente, Curtea aconsiderat cã aceste condiþii de detenþie i-aucauzat reclamantului suferinþe mai maridecât cele inerente privãrii de libertate ºicare au atins pragul de intensitate altratamentelor degradante prevãzut de art.3.

A existat, prin urmare, o încãlcare a art.3 din Convenþie cu privire la condiþiilemateriale ale detenþiei reclamantului pedurata în care acesta a fost arestatpreventiv.

2.3. Pretinsa încãlcare a art. 3 dinConvenþie ca urmare a condiþiilor în carea fost transportat reclamantul peparcursul detenþiei

Curtea a constat cã versiuneareclamantului ºi cea a Guvernului suntcontradictorii sub acest aspect.

Având în vedere lipsa oricãrei menþiunidin fiºa medicalã a reclamantului cã ar fi avutnevoie de îngrijiri medicale dupã ce a fãcutacest drum, faptul cã nu existã nici un indiciucã reclamantul ar fi solicitat gardienilor opãturã ºi cã aceºtia l-ar fi refuzat, Curtea aconsiderat cã nu existã suficiente probe dincare sã reiasã cã reclamantul a fosttransportat în condiþii contrare exigenþelorart. 3 din Convenþie.

2.4. Pretinsa încãlcare a art. 5 par. 3din Convenþie

Curtea a constatat cã în cauza de faþãreclamantului i-a fost impusã iniþial obligaþiade a nu pãrãsi localitatea iar dupã douã luni,pe 30 martie 2010, a fost arestat preventiv.Privarea sa de libertate a fost analizatãtemeinic în fiecare lunã pânã când a fostpus în libertate în timpul procesului pe datade 18 iulie 2011. Prin urmare, reclamantula petrecut în total o perioadã de 1 an, 3 luniºi 19 zile în stare de arest preventiv.

Curtea a constatat cã instanþele naþionaleºi-au întemeiat hotãrârile de menþinere aarestului preventiv pe: (i) riscul careclamantul sã încerce sã influenþeze

probatoriul în cauzã (ii) impactul pretinselorfapte asupra ordinii publice. În acest sens,instanþele au analizat fiecare circumstanþãa cauzei, realizând o motivare care a avutîn vedere situaþia particularã a recla-mantului. Acestea au examinat de fiecaredatã oportunitatea aplicãrii unei mãsuripreventive mai blânde.

A fost, de asemenea, remarcat faptul cãmotivele folosite de cãtre instanþelenaþionale au rãmas neschimbate peparcursul întregului proces. Cu toateacestea, Curtea a considerat cã oasemenea situaþie este justificatã, mai alesavând în vedere perioada scurtã de timpîntre cele douã analize realizate de cãtreinstanþe cu privire la motivele existentepentru prelungirea privãrii de libertate. Maimult, motivarea nu a fost nici succintã ºi nicistereotipã ºi a luat în consideraredesfãºurarea cercetãrii judecãtoreºti.

Având în vedere considerentele cepreced, Curtea a considerat cã instanþelenaþionale au oferit motive suficiente ºirelevante pentru respingerea cererilor deînlocuire a mãsurii arestului preventiv într-omãsurã mai blândã, iar perioada arestuluipreventiv nu a fost excesiv de lungã.

Prin urmare, acest capãt de cerere a fostrespins ca în mod vãdit neîntemeiat.

2.5. Pretinsa încãlcare a art. 8 dinConvenþie

Curtea a reiterat cã în cauza Cãºuneanu,în care a fost invocatã o problemã identicã,ocazie cu care Curtea a concluzionat cã aexistat o încãlcare a art. 8 din Convenþie,având în vedere cã statul pârât nu ºi-aîndeplinit obligaþia de a pãstra în condiþii de confidenþialitate informaþiile pe care le deþineîn scopul protejãrii dreptului reclamantuluila viaþã privatã ºi de asemenea, nu ºi-aîndeplinit obligaþia de a asigura recla-mantului vreun mijloc pentru obþine reparaþiidin momentul în care i-au fost încãlcatedrepturile.

Curtea nu a considerat cã în prezentacauzã este necesar sã revinã asupra acelorconstatãri.


Prin urmare, a existat o încãlcare art. 8din Convenþie.

3. Satisfacþia echitabilã

Reclamantul a solicitat suma de 375.203RON reprezentând daunele materialecauzate prin încãlcare art. 5 par. 3 dinConvenþie, 4.000.000 EUR ºi 25.000 EUR

reprezentând daunele morale cauzate prinîncãlcare art. 3 ºi 8 din Convenþie.

Curtea nu a putut stabili nicio legãturã decauzalitate între încãlcãrile constatate ºidaunele materiale solicitate ºi prin urmareaceste pretenþii au fost respinse. Totodatã,i-a fost acordat reclamantului suma de 4.500EUR cu titlu de daune morale.


I. Circumstanþele cauzei

În aceastã cauzã (cererea nr. 20261/12),reclamantul Andras Baka s-a plâns subaspectul încãlcãrii dreptului de acces la untribunal – prin prisma articolului 6 dinConvenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi libertãþilor fundamentale(Convenþia) -, prin aceea cã mãsura încetãriimandatului de Preºedinte al Curþii Supremenu a putut fi contestatã ºi supusã uneianalize judiciare efective. De asemenea,reclamantul s-a plâns de încãlcarea libertãþiisale de exprimare – prin prisma articolului10 din Convenþie - , prin aceea cã a fostînlocuit din funcþie la mijlocul mandatului (în2012) datoritã atitudinii sale critice legate deanumite chestiuni ce vizau independenþa

sistemului judiciar maghiar, reflectate înnoua Constituþie a Ungariei ºi/sau înlegislaþia subsecventã.

În fapt, reclamantul, ca preºedinte alCurþii Supreme de Justiþie din Ungaria, alesde Parlamentul Ungariei conform legii învigoare în 2009, pe un mandat de 6 ani, aavut comentarii critice referitoare la câtevademersuri ºi iniþiative la nivel legislativ,astfel:

În legãturã cu legea ce dãdea posibi-litatea redeschiderii unor proceduri finalizatecu hotãrâri definitive pentru fapte comiseîn timpul dispersãrii demonstranþilor în cursulanului 2006, reclamantul a exprimat criticiîn mod public. Totodatã, prin purtãtorul decuvânt al Curþii Supreme, s-a manifestat unpunct de vedere în sensul cã astfel de normear fi neconstituþionale.

În al doilea rând, în legãturã cu dispoziþiaconstituþionalã în baza cãreia se reduceavârsta de pensionare a judecãtorilor de la70 la 62 de ani, reclamantul a adresatscrisori diverºilor actori cu atribuþii înprocesul de adoptare a Constituþiei(preºedinte al republicii, prim-ministru,preºedinte al forului legislativ), în care s-asubliniat riscul pe care o astfel de mãsurã îlimplica (pensionarea bruscã a unui numãrsemnificativ de persoane în 2012,aproximativ a zecea parte din numãrul totalal judecãtorilor, implicaþii asupra indepen-denþei ºi inamovibilitãþii acestora etc.)

Cauza Baka c. Ungariei, hotãrârea din 27 mai 2014 - Încetareamandatului de Preºedinte al Curþii Supreme din Ungaria.

Încãlcarea dreptului de acces la un tribunal ºi a libertãþii deexprimare

Autor: Gabriel Caian

Schimbarea reclamantului din funcþia de Preºedinte al Curþii Supreme a Ungariei, prinnorme tranzitorii ale noii legi fundamentale,adoptate de Parlament, în urma exprimãrii decãtre acesta a unor opinii critice faþã de reformele constituþionale ºi legislative ce vizau sistemuljudiciar ºi statul de drept, constituie o încãlcare a libertãþii de exprimare.


În ziua dezbaterii amendamentuluirespectiv, reclamantul a adresat o nouãscrisoare prim-ministrului în care arãta cãpropunerea respectivã era umilitoare,nejustificatã, chiar discriminatoare pentrujudecãtorii vizaþi, aducând atingereindependenþei ºi inamovibilitãþii lor. Dupãadoptarea amendamentului, reclamantul încalitate de Preºedinte al Consiliului NaþionalJudiciar maghiar a dat publicitãþii uncomunicat destinat atât publicului maghiar,cât ºi organismelor Uniunii Europene, încare a reiterat poziþia sa criticã faþã demodificãrile survenite.

În al treilea rând, la solicitarea recla-mantului, secþia penalã a Curþii Supreme aredactat o analizã a unor amendamente cevizau legislaþia procesual penalã dinUngaria. Având în vedere cã observaþiile ºipropunerile judecãtorilor nu au fost luate înconsiderare de forul legislativ, s-a apelat laprocedura de control constituþional, iarCurtea Constituþionalã maghiarã a declaratrespectivele norme de modificare caneconstituþionale.

În fine, reclamantul a exprimat opiniicritice în legãturã cu alte legi aflate în procesde adoptare, cea privind organizarea ºifuncþionarea instanþelor, respectiv ceaprivind statutul ºi salarizarea judecãtorilor.La finalul anului 2011 reclamantul a avut ointervenþie în plenul Parlamentului înlegãturã cu aceste aspecte.

Înlocuirea din funcþie a reclamantuluiLegea fundamentalã, adoptatã la 25

aprilie 2011 stabilea cã instanþa supremãungarã va fi Kuria, nume tradiþional pentruinstituþia Curþii Supreme. Normele tranzitoriiale Constituþiei stabileau cã mandatelePreºedintelui Curþii Supreme, PreºedinteluiConsiliului Naþional Judiciar, respectiv alemembrilor acestui consiliu vor înceta odatãcu intrarea în vigoare a noii Constituþii.

Data intrãri în vigoare a noii legifundamentale a fost stabilitã pentru 1ianuarie 2012, datã la care a încetatmandatul de preºedinte al reclamantului, cuaproximativ trei ani ºi jumãtate înainte deexpirarea normalã a mandatului de 6 ani ce-i

fusese încredinþat de Parlament în 2009.Totodatã, prin modificarea legii deorganizare ºi funcþionare a instanþelor,reclamantul a încetat sã mai fie eligibil pentruo asemenea funcþie, prin introducerea unuicriteriu ce stabilea vechimea de cel puþin 5ani ca judecãtor a candidatului. Înconsecinþã, au fost alese de Parlament altedouã persoane pentru funcþiile dePreºedinte al Kuriei, respectiv de Preºedinteal nou înfiinþatului Oficiu Naþional pentruJustiþie.

Modificãrile la nivel legislativ ºi constitu-þional din Ungaria au atras atenþia organis-melor Uniunii Europene. În urma demarãriiunei proceduri accelerate de infringementfaþã de Ungaria, inter alia, pe problemaindependenþei justiþiei. Comisia Europeanãa sesizat Curtea de Justiþie a Uniunii care,printr-o decizie din 6 noiembrie 2012, areþinut încãlcarea de cãtre statul maghiar aDirectivei 2000/78/EC din 27 noiembrie2000 referitoare la tratamentul nediscri-minatoriu al salariaþilor.

De altfel, printr-o decizie din 16 iulie 2012,Curtea Constituþionalã a Ungariei declaraseca neconstituþionale dispoziþiile internereferitoare la pensionarea obligatorie ajudecãtorilor la vârsta de 62 de ani.

În legãturã cu încetarea (în condiþiisimilare cu cele în care s-a aflat reclamantul)a mandatului de 6 ani al VicepreºedinteluiCurþii Supreme, Curtea Constituþionalã s-apronunþat printr-o decizie din 19 martie 2013,reþinând cu un vot de 8 contra 7 cã nu aexistat o încãlcare a legii fundamentale aUngariei. Oricum, majoritatea fragilã cu cares-a luat decizia ºi argumentele exprimate înopinia separatã au constituit ele înselepuncte de plecare pentru analiza efectuatãde Curtea Europeanã.

În drept, Curtea de la Strasbourg aconstatat urmãtoarele:

Sub aspectul dreptului de acces la untribunal - art. 6 din Convenþie -, a reiteratfaptul cã acest articol asigurã oricãreipersoane dreptul de a i se analiza oriceplângere vizând drepturi ºi obligaþii civile decãtre o instanþã independentã. Din acest


punct de vedere, articolul 6 implicã «dreptulla un tribunal», iar dreptul de acces la unastfel de tribunal sau instanþã constituie ºiel un aspect al domeniului de protecþie alart. 6 (a se vedea cauza Golder c. MariiBritanii, hotãrârea din 21 februarie 1975).

În speþã, Curtea a constatat cã judecãtoriidin Ungaria, cei de la Curtea Supremã,inclusiv preºedintele, nu sunt excluºi în modexpres de la dreptul de acces la un tribunal.Ba chiar legea internã stabileºte dreptulpersoanelor cu funcþii de conducere însistemul judiciar de a contesta în faþa unuiorganism specializat o eventualã înlocuiredin funcþie.

Totuºi, Curtea a constatat cã exercitareadreptului reclamantului de acces la untribunal, în faþa cãruia sã conteste înlocuireasa din funcþia de Preºedinte al CurþiiSupreme, a fost împiedicatã nu atât printr-odispoziþie expresã, cât prin faptul cãîncetarea mandatului sãu a fost prevãzutãîn chiar normele tranzitorii ale legiifundamentale. Astfel, dacã vicepreºedinteleavea posibilitatea contestãrii încetãriimandatului sãu în faþa Curþi Constituþionale(ceea ce s-a ºi întâmplat), reclamantul nuavea nici mãcar aceastã posibilitate.

Mai mult, observând cã autoritãþilemaghiare nu au fãcut dovada existenþeiprimului criteriu din cele expuse pe larg încauza Vilho Eskelinen ºi alþii c.Finlandei [MC], nr. 63235/00), respectiv nua probat faptul cã restrângerea dreptului deacces la un tribunal s-a fãcut „într-undomeniu ce implicã exerciþiul unorprerogative discreþionare legate desuveranitatea statului, ce prevaleazã în faþaintereselor indivizilor”, a conchis cã a existato încãlcare a art. 6 din Convenþie.

Sub aspectul libertãþii de exprimare,Curtea a constatat cã statutul de carereclamantul s-a bucurat, acela dePreºedinte al Curþii Supreme, nu-l priva deprotecþia articolului 10 din Convenþie. Maimult, având în vedere importanþa din ce înce mai mare a principiului separaþiei puterilorîn stat ºi de importanþa apãrãrii indepen-denþei justiþiei, orice imixtiune în libertatea

de exprimare a unui judecãtor aflat într-opoziþie ca cea a reclamantului cere o analizãatentã ºi minuþioasã din partea Curþii.

În primul rând, s-a analizat dacã mãsuracontestatã poate fi consideratã o imixtiuneîn libertatea de exprimare - ca „formalitate,condiþie, restricþie sau sancþiune”-, sau dacãea se înscrie în sfera dreptului de acces lao funcþie publicã, drept neprotejat deConvenþie.

Cu trimitere la cauza Wille c.Liechtenstein (hotãrârea din 28 octombrie1999) Curtea a reamintit cã anunþareaintenþiei de a nu prelungi mandatulreclamantului de cãtre Prinþul Liechtenstei-nului a constituit o sancþiune a exercitãriianterioare de cãtre reclamantul din aceacauzã a libertãþii de exprimare (par. 50).

De asemenea, în cauza Kudeshkina c.Rusiei (hotãrârea din 26 februarie 2009),Curtea a reþinut cã decizia de a o excludepe reclamantã din magistraturã a fostdeterminatã de declaraþiile sale anterioaredin mass-media.

Revenind la situaþia din prezenta cauzã,ceea ce s-a dorit a se determina a fost în cemãsurã mandatul reclamantului dePreºedinte al Curþii Supreme a încetat strictca urmare a reorganizãrii sistemului judiciarîn Ungaria sau, aºa cum a susþinutreclamantul, ca urmare a pãrerilor exprimatede acesta în legãturã cu reforma legislativãce afecta sistemul judiciar.

Curtea a constatat cã introducereaamendamentului privind încetarea manda-tului reclamantului, alãturi de introducereaunui nou criteriu pentru aceastã funcþie, pecare reclamantul nu-l îndeplinea, au fostrealizate în Parlament dupã ce acesta îºiexprimase opiniile asupra reformeilegislative, iar amendamentele au fostadoptate într-un termen extrem de scurt.

Curtea nu a fost convinsã nici deargumentul Guvernului pârât cum cã mãsurarespectivã a reprezentat o consecinþã afaptului cã atribuþiile preºedintelui noii Kuriaau fost separate de cele ale PreºedinteluiConsiliului Naþional de Justiþie, deoarecereforma instituþionalã respectivã nu era


suficientã spre a explica ºi justifica încetareamandatului reclamantului la data intrãrii învigoare a noii legi fundamentale. De altfel,nici abilitãþile manageriale ale reclamantului,nici comportamentul sãu profesional nu afost pus în discuþie în faþa autoritãþilorinterne, spre a justifica o asemenea mãsurã(a contrario, cauza Harabin c. Slova-ciei, decizia din 29 iunie 2004)

Astfel, Curtea a considerat cã succe-siunea faptelor se coroboreazã cu versiuneareclamantului asupra evenimentelor, însensul cã încetarea prematurã a mandatuluisãu nu a constituit rezultatul justificat al uneireorganizãri ºi restructurãri a CurþiiSupreme, ci a fost determinate deexprimarea de cãtre reclamant, în calitateape care o avea, a opiniilor sale critice faþãde reformele legislative ºi constituþionale. Deaceea, s-a apreciat cã încetarea cu trei aniºi jumãtate mai devreme a mandatului dePreºedinte al Curþii Supreme a constituit oingerinþã în libertatea de exprimare, în formaprotejatã de art. 10 din Convenþie.

Continuând analiza, Curtea a constatatcã aceastã restrângere era „prevãzut delege” ºi urmãrea un „scop legitim”. Totuºi,s-a apreciat cã mãsura nu a fost una„necesarã într-o societate democraticã”pentru mai multe motive.

Mai întâi, Curtea a reamintit importanþape care o acordã funcþiei deþinute dereclamant ºi opiniilor pe care acesta le-aexprimat în legãturã cu buna funcþionare ajustiþiei, chestiuni de interes public. Chiardacã astfel de declaraþii au implicaþii politice,judecãtorii nu pot fi împiedicaþi sã se impliceîn dezbaterea pe aceste subiecte, aºa cums-a arãtat în practica anterioarã a Curþii.

Mai mult, instanþa europeanã a apreciatcã pentru reclamant nu era doar un drept,ci ºi o obligaþie, ca Preºedinte al CurþiiSupreme, sã exprime opinii în legãturã cureforma sistemului judiciar, dupã oconsultare a celorlalte instanþe din Ungaria.De altfel, este de domeniul evidenþei cãreclamantul a utilizat prerogativele salepentru a ataca la Curtea Constituþionalã oparte dintre dispoziþiile problematice ºi de

a-ºi exprima criticile chiar în faþa foruluilegislativ, în cursul dezbaterilor parla-mentare. Nu existã nici un indiciu cum cãpãrerile exprimate de reclamant ar fi fost maimult decât o criticã din perspectivã strictprofesionalã, sau cã ar fi conþinut atacuripersonale gratuite sau insulte.

În ceea ce priveºte proporþionalitateamãsurii, s-a constatat cã mandatul dePreºedinte al Curþii Supreme a fost reduscu trei ani ºi ºase luni ºi cã, deºi reclamantula rãmas judecãtor al Kuriei, a pierdutimportante beneficii pe care funcþia în carefusese ales pentru ºase ani i le conferea.

Curtea a amintit cã teama de sancþiunipoate avea un efect descurajator pentrujudecãtori în a-ºi exprima punctele devedere cu privire la alte instituþii publice saupolitici publice. Acest efect descurajator,care joacã în detrimentul societãþii înansamblul sãu, este de asemenea unelement legat de proporþionalitateasancþiunii impuse.

Echitatea procedurilor interne ºi garanþiileoferite constituie ºi ele criterii de luat în calculla evaluarea existenþei unei încãlcãri alibertãþii de exprimare. Or, aºa cum s-aarãtat în analiza plângerii reclamantului prinprisma art. 6 din Convenþie, acestuia i s-arefuzat dreptul de acces la un tribunal,plângerea sa nefãcând obiectul unuiremediu intern eficient.

În consecinþã, Curtea a considerat cãimixtiunea în libertatea de exprimare areclamantului nu a fost una necesarã într-osocietate democraticã ºi, pe cale deconsecinþã, s-a constatat existenþa uneiîncãlcãri a art. 10 din Convenþie.

II. Comentarii

Aceasta nu este, în mod evident, primahotãrâre pronunþatã de instanþa europeanãîn legãturã cu libertatea de exprimare amagistraþilor. Analiza poate fi fãcutã într-uncontext mai amplu, al libertãþii de exprimarea funcþionarilor publici, dar acest lucrunecesitã un studiu mai amplu. Strict subaspectele ce ne intereseazã în acest


material, meritã amintite câteva cauze încare Curtea a avut deja prilejul sã tranºezedacã a existat sau nu o încãlcare a libertãþiide exprimare a magistraþilor.

Astfel, în cauza Wille c. Liechtenstein,amintitã anterior, reclamantul, fost membrual Guvernului, a fost numit de cãtre PrinþulRegatului Liechtenstein Preºedinte al CurþiiAdministrative din Liechtenstein. În urmaunei conferinþe în care a expus un punct devedere contrar viziunii Prinþului despreatribuþiile constituþionale ale instituþiilorfundamentale ale statului, acesta a refuzatsa-i prelungeascã mandatul. Curtea aconstatat, mai întâi cã o astfel de decizie,luatã ca reacþie la exprimarea unor opinii decãtre reclamant, constituie o ingerinþã înlibertatea de exprimare, iar analiza ulterioarãa dus la concluzia cã ingerinþa nu a fost unalegitimã, în condiþiile alineatului 2 alarticolului 10.

În cauza Kudeshkina c. Rusiei, recla-manta, judecãtor la o instanþã din Moscova,a participat la judecarea unei cauze sensibile(Zaytzev), în care inculpat era un fost ofiþerde politie, acuzat de purtare abuzivã într-undosar cu fraude financiare importante, încare pãreau a fi implicaþi ºi oficiali de rangînalt.

În urma unor schimburi de pãreri contra-dictorii cu procurorul de caz ºi dupã overificare din partea preºedintelui instanþei,cu o tentã vãditã de intimidare, reclamanteii s-a luat dosarul.

Ulterior, reclamanta s-a suspendat dinfuncþie ºi a participat la alegerileparlamentare, în cursul cãrora a prezentatun proiect de reformare a sistemului judiciar.Nefiind aleasã în forul legislativ, a revenit însistem. În acelaºi timp, o acþiune disciplinarãa fost pornitã împotriva sa pentru declaraþiiledin timpul campaniei vizând lipsa deindependenþã a justiþiei, unele chiar desprepresiunea exercitata în cauza Zaytzev,amintitã. În final, reclamanta este exclusãdin magistraturã pentru declaraþiile dincampanie. Soluþia de excludere estemenþinutã în faþa instanþelor de judecatã,inclusiv a instanþei supreme.

Instanþa europeanã a apreciat cãsancþiunea excluderii pentru afirmaþiilecritice legate de modul în care funcþioneazãsistemul de justiþie din Rusia a fost o mãsurãdisproporþionatã, cu efect descurajatorpentru persoanele care ar dori sã îºi exprimepuncte de vedere pe teme de interes public(modul cum funcþioneazã justiþia fiind,neîndoielnic, o astfel de temã).

Pe de altã parte, în cauza Harabin c.Slovaciei, s-a apreciat cã plângerea eravãdit neîntemeiatã.

În fapt, reclamantul fusese ales în 1998Preºedinte al Curþii Supreme slovace. Încursul anului 2000, Ministerul Justiþiei aîntocmit un raport solicitând revocareareclamantului din funcþia deþinutã dintr-oserie de motive (faptul cã nu a iniþiatprocedura disciplinarã în cazul unui colegcare a atacat un înalt funcþionar din MJ,faptul cã a susþinut criterii netransparentede promovare la Curtea Supremã ºi a pretinsîn mod fals cã avea susþinerea majoritãþiimagistraþilor în privinþa amendamentelor laConstituþie etc.)

Reclamantul s-a plâns în faþa CurþiiConstituþionale cu privire la încãlcarealibertãþii sale de exprimare. Instanþaconstituþionalã slovacã a respins cainadmisibilã sesizarea. Consiliul Judiciar, pede altã parte, a respins moþiunea derevocare a sa, astfel încât reclamantul ºi-adus mandatul pânã la capãt, în 2005redevenind judecãtor de scaun.

În aceastã situaþie, Curtea Europeanã areþinut cã nu a existat o ingerinþã în libertateade exprimare care sã necesite o analizã acondiþiilor pentru ca ingerinþa sã fie legitimã,prin prisma alineatului 2 al art. 6 dinConvenþie.

III. Concluzii

Ceea ce aduce nou cauza Baka c.Ungariei este analiza raporturilor deseoridificile între puterea judecãtoreascã, prinreprezentanþii sãi de vârf, ºi celelalte puteriale statului în contextul unei reformeconstituþionale, ce implicã o reformã a


sistemului judiciar. Remarca pe careinstanþa europeanã o face este aceea cãprincipiul separaþiei puterilor în stat este dince în ce mai important, iar libertatea deexprimare a judecãtorilor trebuie tratatã cumaximã atenþie în vederea întãririisupremaþiei legii (paragraful 88).

Apoi, trebuie remarcat faptul cã hotãrâreainstanþei europene se adaugã unordemersuri ºi mãsuri politice, diplomatice ºichiar judiciare luate la nivelul UniuniiEuropene ºi Consiliului Europei în legãturãcu reforma constituþionalã ºi legislativãdintr-un stat membru. Astfel, se fac refeririample la opiniile Comisiei de la Veneþia (lafinalul plenarei din 17-18 iunie 2011,CDL-AD(2011)016), Comisarului pentruDrepturile Omului al Consiliului Europei(comunicatul de presã din 12 ianuarie 2012),Comitetului Miniºtrilor (recomandarea CM/Rec(2010)12), respectiv AdunãriiParlamentare (opinia AS/Mon(2013)08 din25 aprilie 2013 a Comisiei pentrurespectarea obligaþiilor ºi angajamentelor decãtre statele membre).

Totodatã, s-a fãcut referire la reacþiile ºiopiniile de la nivelul Uniunii Europene:rezoluþia Parlamentului European din 16Februarie 2012 cu privire la recentele

evoluþii din Ungaria 2012/2511(RSP) ºi, maicu seamã, procedura de infringementacceleratã iniþiatã de Comisia Europeanã ºicontinuatã în faþa Curþii de Justiþie de laLuxembourg. Dacã hotãrârea Curþii deJustiþie a Uniunii Europene din 6 noiembrie2012 privea conformitatea unor norme alenoii legislaþii maghiare cu normeleeuropene, în legãturã cu care reclamantulchiar îºi manifestase public punctul devedere, hotãrârea CEDO vizeazã tocmaimaniera onestã ºi legitimã în care a fostmanifestatã critica ce viza reformaconstituþionalã din Ungaria, cu consecinþaschimbãrii sale din funcþie, prin normetranzitorii ale înseºi legii fundamentale, astfelîncât reclamantul sã nu poatã contestamãsura la nivel intern, în faþa unui tribunalindependent.

Dintr-o perspectivã mai generalã, este osituaþie tipicã în care supremaþia legii (statulde drept) este subminatã chiar cu ajutorullegii. De aceea, ingeniozitãþii cu care seacþioneazã, deseori, pentru subminareaputerii judecãtoreºti trebuie sã i se rãspundãferm ºi la fel de ingenios. Paleta largã demijloace cu care a fost apãratã supremaþialegii în acest caz îl face sã fie aproape uncaz-ºcoalã.

114 JurisClasor CEDO – Iulie 2014

115JurisClasor CEDO – Iulie 2014

IULIE 2014IULIE 2014IULIE 2014IULIE 2014IULIE 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Iulie 2014

Cauza Dhahbi c. Italiei. Obligaþia instanþei de a-ºi motiva refuzul de a efectua o trimiterepreliminarã la Curtea de Justiþie a Uniunii Europene. Încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie ....................................................................................................................... 119Autor: Dragoº Cãlin


Printr-o hotãrâre pronunþatã la 8 aprilie2014, în cauza Dhahbi c. Italiei, cererea nr.17120/09, CEDO a constatat cã Italia aîncãlcat art. 6 par. 1 (dreptul la un procesechitabil) ºi art. 14 (interdicþia discriminãrii)combinat cu art. 8 din Convenþie (dreptul larespectarea vieþii private ºi de familie),întrucât instanþele au nesocotit obligaþia dea-ºi motiva refuzul de a efectua o trimiterepreliminarã la Curtea de Justiþie a UniuniiEuropene pentru a se determina dacãAcordul de asociere între UniuneaEuropeanã ºi Tunisia permitea privarea unuilucrãtor tunisian de a obþine, de la autoritãþileitaliene, o indemnizaþie de sprijin al familiei,precum ºi pentru cã reclamantul a fost tratatde o manierã diferitã faþã de lucrãtorii dinstatele membre ale Uniunii Europene, fãrão justificare obiectivã ºi rezonabilã.

Reclamantul, care a dobândit ulterior ºicetãþenia italianã, era la momentul faptelorcetãþean tunisian, stabilit în Italia, în bazaunui permis de ºedere ºi de muncã regulat.A fost angajat de societatea A. ºi asiguratla Institutul Naþional de Securitate Socialã(Istituto Nazionale della PrevidenzaSociale – INPS). Familia sa era compusã

din soþie ºi patru copii minori, iar venituriledin anul 1999 s-au ridicat la 30.655.000 lireitaliene (ITL), aproximativ 15.832 EUR.

La 24 mai 2001, reclamantul a formulatacþiune pe rolul Tribunalului din Marsala,pentru a obþine plata indemnizaþiei de sprijinfamilial (assegno pe nucleo familiare), înconformitate cu art. 65 din Legea nr. 448/1998. În acest temei, indemnizaþiarespectivã era acordatã familiilor formate dincetãþeni italieni rezidenþi în Italia, având celpuþin trei copii minori, atunci când venitul loranual era mai mic decât sumele indicate întabelul anexat la Decretul-lege nr. 109 din31 martie 1998 (spre exemplu, 36.000.000lire italiene - aproximativ 18.592 EUR -pentru familii compuse din cinci persoane).Reclamantul a considerat cã, deºi nu aveacetãþenie italianã, cum prevedea Legea nr.448/1998, trebuia sã primeascãindemnizaþia în temeiul Acordului deasociere între Uniunea Europeanã ºi Tunisia- numit ºi “Acordul euro-mediteranean” -ratificat de Italia prin Legea nr. 35/1997.

Prin hotãrârea din 10 aprilie 2002,Tribunal din Marsala a respins acþiunea.Reclamantul a formulat apel, solicitând,printre altele, efectuarea unei trimiteri pentrupronunþarea unei hotãrâri preliminare laCurtea de Justiþie a Uniunii Europene(CJUE), pentru a se stabili dacã art. 65 dinAcordul euro-mediteranean permitea sã serefuze plata indemnizaþiei de sprijin familialunui lucrãtor tunisian, conform art. 65 dinLegea nr. 448/1998.

Prin decizia din 21 octombrie 2004,Curtea de Apel din Palermo a respins apelulreclamantului. Instanþa a observat cã, fiindîntemeiatã exclusiv pe veniturile ºi situaþiafamilialã a beneficiarilor, indemnizaþia

Cauza Dhahbi c. Italiei. Obligaþia instanþei de a-ºi motivarefuzul de a efectua o trimitere preliminarã la Curtea de Justiþie

a Uniunii Europene. Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie



solicitatã reprezenta un drept de asistenþãsocialã (assistenza sociale). Aceasta a fostiniþial conceputã numai pentru cetãþeniiitalieni, fiind apoi extinsã la toþi cetãþeniiUniunii Europene. Însã Acordul euro-mediteranean în cauzã prevedea doarprestaþii de pensie (prestazioni previden-ziali) ºi, prin urmare, nu se aplica pentruindemnizaþiile acordate în baza art. 65 dinLegea nr. 448/1998.

Reclamantul a formulat recurs la Curteade Casaþie, reiterând solicitarea de a setrimite o întrebare preliminarã CJUE. Prindecizia din 15 aprilie 2008, depusã la grefãla 29 septembrie 2008, Curtea de Casaþie arespins recursul. În motivare, Curtea deCasaþie a observat mai întâi cã art. 64 par.1 ºi 2 din Acordul euro-mediteraneanprevedea, printre altele: “1. Fiecare statmembru acordã lucrãtorilor de cetãþenietunisianã angajaþi pe teritoriul sãu un regimcaracterizat prin lipsa oricãrei discriminãripe motiv de cetãþenie în raport curesortisanþii proprii în ceea ce priveºtecondiþiile de muncã, salarizare ºiconcediere. 2. Orice lucrãtor tunisian poateîntreprinde o activitate profesionalã salariatãpe teritoriul unui stat membru, cu titlutemporar, conform prevederilor par. 1, înceea ce priveºte condiþiile de muncã ºisalarizare.”

Constatând cã textul în sine se referã înmod explicit la relaþiile de muncã, precum ºielementele acestora, Curtea de Casaþie adedus cã se aplicã doar pensiilor, iar nu ºiindemnizaþiilor precum aceea pretinsã dereclamant, de care cetãþenii tunisieni carelocuiesc în Italia nu beneficiazã. Aceastãinterpretare a fost, de asemenea, confirmatãde art. 65 par. 1 ºi 2 din Acorduleuro-mediteranean, care menþiona “pensiilede boalã ºi maternitate, invaliditate, limitãde vârstã, de urmaº, accidente ºi boliprofesionale, ajutoarele de deces, de ºomajºi prestaþiile familiale”. Curtea de Casaþie asubliniat cã interpretarea sa nu se întemeianumai pe referirea din text la “securitatesocialã” (previdenza sociale), ci, aºa cum aindicat CJUE, pe elementele constitutive ale

fiecãrei prestaþii. Hotãrârea a fostcomunicatã reclamantului la 2 octombrie2008.

Reclamantul a invocat încãlcarea art. 6par. 1 (dreptul la un proces echitabil) ºi art.14 (interdicþia discriminãrii) combinat cu art.8 din Convenþie (dreptul la respectarea vieþiiprivate ºi de familie), întrucât Curtea deCasaþie a nesocotit obligaþia de a-ºi motivarefuzul de a efectua o trimitere preliminarãla Curtea de Justiþie a Uniunii Europenepentru a se determina dacã Acordul deasociere între Uniunea Europeanã ºi Tunisiapermitea privarea unui lucrãtor tunisian dea obþine, de la autoritãþile italiene, oindemnizaþie de sprijin al familiei ºi pentrucã a discriminat faþã de lucrãtorii din statelemembre ale Uniunii Europene.

În observaþiile sale suplimentare din 17ianuarie 2014, Guvernul a invocat, pentruprima datã, neepuizarea cãilor de recursinterne. S-a susþinut cã, în cazul în careCurtea de Casaþie a aplicat greºit doctrinaactului clar ºi a încãlcat obligaþia de a trimiteo întrebare preliminarã CJUE, reclamantulpoate introduce o acþiune în rãspunderedelictualã împotriva statului în faþainstanþelor civile, invocând hotãrârileCJUE Köbler (30 septembrie 2003, cauzaC-224/01) ºi Traghetti del Medite-rraneo (13 iunie 2006, cauza C-173/03).Astfel de acþiuni sunt, de obicei, examinateamplu de instanþele naþionale.

Curtea reaminteºte cã, în conformitate cuart. 55 din Regulament, dacã pârâtul statparte contractantã intenþioneazã sã ridice oexcepþie de inadmisibilitate, trebuie sã facãacest lucru, sub condiþia ca natura excepþieiºi circumstanþele sale sã permitã, înobservaþiile scrise sau orale cu privire laadmisibilitatea cererii (N.C c. Italiei [MC], nr.24952/94, par. 44). În aceastã cauzã,Guvernul nu a ridicat nicio obiecþie deneepuizare a cãilor de atac interne, înobservaþiile sale din 9 octombrie 2013 cuprivire la admisibilitatea ºi fondul cauzei (încare, dimpotrivã, a afirmat cã hotãrâreapronunþatã de Curtea de Casaþie reprezintã“epuizarea cãilor de atac interne”), iar


chestiunea neformulãrii de reclamant a uneiacþiuni în rãspundere delictualã împotrivastatului a fost prezentatã pentru prima datãîn observaþiile suplimentare. Guvernul nu aoferit nicio explicaþie pentru aceastãîntârziere ºi Curtea nu a constatat cã vreocircumstanþã excepþionalã pentru a renunþala obligaþia de a ridica orice excepþie deinadmisibilitate. Rezultã cã Guvernul estedecãzut din dreptul de a invoca neepuizareacãilor de recurs interne.

Reclamantul a afirmat cã, în mãsuratrebuia sã decidã ca o instanþã de ultim grad,Curtea de Casaþie trebuia sã efectueze otrimitere preliminarã în caz de îndoialã cuprivire la interpretarea dreptului UniuniiEuropene. Reclamantul a susþinut cã a citathotãrârea prin care CJUE a recunoscut unefect direct principiului nediscriminãrii înmaterie de securitate socialã inclus înAcordul dintre Uniunea Europeanã ºiRegatul Maroc (ºi în alte acorduri încheiatede Uniunea Europeanã cu statelemaghrebiene - cauza Kziber, C-18/90,hotãrârea din 31 ianuarie 1991). Aceastãjurisprudenþã, dezvoltatã iniþial în cadrulacordurilor de cooperare, era pentrureclamant “pe deplin de transpus”dispoziþiilor relevante ale acordurilor deasociere. CJUE, de asemenea, a adãugatcã interpretarea era în concordanþã cudispoziþiile art. 14 din Convenþie ºi art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. Înplus, interpretarea noþiunii de “securitatesocialã” fãcutã de CJUE, era, în opiniareclamantului, suficient de largã pentru aacoperi prestaþiile de asistenþã socialã. Înaceste condiþii, reclamantul considerã cã nuputea fi ignoratã de Curtea de Casaþie ocerere pentru pronunþarea unei hotãrâripreliminare.

Reclamantul a adãugat cã instanþasupremã nu a oferit niciun motiv pentrurefuzul de a efectua trimiterea preliminarãºi nu ar fi înþeles dimensiunea “personalã”ºi “materialã” a nediscriminãrii, care suntnoþiuni distincte. Calificarea indemnizaþiei încauzã ca aparþinând “asistenþei sociale” afost realizatã numai cu referire la dreptul

intern, iar nu în baza unor criterii elaboratede CJUE (spre exemplu, caracterul legal ºiambivalent al prestaþiei ºi riscurile enu-merate de art.4 par.1 din Regulamentul nr.1408/71).

Astfel, domeniul de aplicare ”comunitar”al acestei operaþiuni de calificare a fostignorat, susþine reclamantul. O analizã adreptului Uniunii Europene ºi jurisprudenþeiCurþii de Justiþie a Uniunii Europene aratãcã prestaþiile “necontributive” ºi finanþate destat nu pot fi excluse în mod automat dindomeniul de aplicare al nediscriminãriistabilite prin acord (reclamantul citeazã, spreexemplu, cauza Yousfi, C-58/93, hotãrâreadin 20 aprilie 1994 privind acordarea uneiindemnizaþii de invaliditate; cauza Comisiac.Greciei, C-185/96, hotãrârea din 29octombrie 1998 privind diferitele categorii deprestaþii pentru “familiile numeroase”; cauzaHughes, C-78/91, hotãrârea din 20 iunie1990 având ca obiect “familia credit”britanicã). În opinia reclamantului, referireasa la aceastã jurisprudenþã ar fi trebuit sãdetermine Curtea de Casaþie sã includã, prinanalogie, indemnizaþia pretinsã în domeniulde aplicare al Regulamentului nr. 1408/71sau sã solicite CJUE sã se pronunþe cuprivire la natura acestei indemnizaþiispeciale.

Reclamantul, de asemenea, a luat act defaptul cã art. 13 din Legea nr. 97/2013(intratã în vigoare la 4 septembrie 2013)prevede extinderea indemnizaþiei stabiliteprin art. 65 din Legea nr. 448/1998 laresortisanþii statelor terþe care deþin unpermis de ºedere de lungã duratã. Prindecizia nr. 133/2013, Curtea Constituþionalãa stabilit cã este nerezonabilã ºi incom-patibilã cu principiul egalitãþii în faþa legiicondiþia reºedinþei de cinci ani pe teritoriulunei regiuni pentru plata unei alocaþiiregionale având un obiect asemãnãtor.

Guvernul a susþinut cã instanþa supremãa examinat în mod special domeniul deaplicare al acordului euro-mediteranean ºia considerat cã indemnizaþia pentru familiilecu cel puþin trei copii minori nu putea intraîn conceptul de securitate socialã, chiar


într-un sens mai larg decât cel oferit dedreptul Uniunii Europene. Curtea de Casaþiea considerat drept clarã prevederea cetrebuia interpretatã. Astfel, Guvernulconsiderã cã aceasta ºi-a îndeplinitobligaþiile care îi reveneau în temeiul art. 6par. 1 din Convenþie.

Curtea reaminteºte cã în cauzaVergauwen c. Belgiei (decizia deinadmisibilitate din 10 aprilie 2012, nr. 4832/04, par. 89-90), a stabilit urmãtoareleprincipii:

- art. 6 par. 1 din Convenþie instituie însarcina instanþelor interne o obligaþie demotivare cu privire la dreptul aplicabil adeciziilor prin care acestea refuzã sãadreseze o întrebare preliminarã, cu atât maimult când dreptul aplicabil nu admite unastfel de refuz decât cu titlu de excepþie;

- atunci când Curtea este sesizatã cuprivire la încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie, sarcina sa constã în a se asiguracã hotãrârea de refuz criticatã în faþa sa esteînsoþitã în mod corespunzãtor de o astfelde motivare. Aºadar, deºi îi revine sarcinade a iniþia în mod riguros aceastã verificare,nu îi revine sarcina de a judeca erorile pecare le-ar fi comis instanþele interne îninterpretarea sau aplicarea dreptuluirelevant;

- în cadrul specific al celui de-al treileaparagraf al art. 234 CE (art. 267 TFUE),aceasta înseamnã cã instanþele naþionaleale cãror hotãrâri nu sunt susceptibile de ocale de atac în dreptul intern care refuzã sãsesizeze Curtea de Justiþie cu titlu preliminarcu o întrebare privind interpretarea dreptuluiUniunii Europene adresatã în faþa lor, suntobligate sã îºi motiveze refuzul cu privire laexcepþiile prevãzute de jurisprudenþa Curþiide Justiþie. Trebuie, aºadar, sã indicemotivele pentru care acestea considerã cãîntrebarea nu este relevantã, cã dispoziþiade drept al Uniunii Europene în cauzã a fãcutdeja obiectul unei interpretãri din parteaCurþii de Justiþie sau cã aplicarea corectã adreptului Uniunii Europene se impune cu o

evidenþã care nu lasã loc niciunei îndoielirezonabile.

În prezenta cauzã, reclamantul a solicitatCurþii de Casaþie sã sesizeze CJUE cuîntrebarea preliminarã necesarã pentru a ºtidacã art. 65 din Acordul euro-mediteraneanpermitea refuzul acordãrii unei indemnizaþiide sprijin familial unui lucrãtor tunisian,conform art. 65 din Legea nr. 448/1998.Decizia sa nefiind supusã vreunei cãi deatac în dreptul intern, Curtea de Casaþieavea obligaþia de a justifica refuzul de aefectua trimiterea în lumina excepþiilorprevãzute de jurisprudenþa CJUE.

Curtea a examinat decizia Curþii deCasaþie din 15 aprilie 2008, fãrã a gãsi nicioreferire la cererea de pronunþare a uneihotãrâri preliminare formulatã de reclamantºi nici motivele pentru care a considerat cãnu era nevoie ca întrebarea ridicatã sã fietrimisã CJUE. Motivarea hotãrâriijudecãtoreºti în litigiu nu permite sã sedetermine dacã aceastã problemã a fostconsideratã nepertinentã, clarã sau înlegãturã cu o dispoziþie clarificatã sau dejainterpretatã de CJUE, sau dacã a fost pur ºisimplu ignoratã (a se vedea, a con-trario, Vergauwen, par. 91, în care s-aconstatat justificarea în mod corespunzãtora refuzului de a trimite întrebãri de CurteaConstituþionalã din Belgia). În aceastãprivinþã, Curtea a observat cã motivareaCurþii de Casaþie nu conþine vreo referire lajurisprudenþa CJUE.

Aceastã constatare este suficientã pentrua concluziona cã a fost încãlcat art. 6 par. 1din Convenþie.

Curtea a constatat ºi încãlcarea art. 14(interdicþia discriminãrii) combinat cu art. 8din Convenþie (dreptul la respectarea vieþiiprivate ºi de familie), întrucât reclamantul afost tratat de o manierã diferitã faþã delucrãtorii din statele membre ale UniuniiEuropene, fãrã o justificare obiectivã ºirezonabilã, acesta plãtind contribuþii deasigurare, iar cetãþenia neputând fi uncriteriu exclusiv pentru diferenþã.

123JurisClasor CEDO – August 2014

AUGUST 2014AUGUST 2014AUGUST 2014AUGUST 2014AUGUST 2014

124 JurisClasor CEDO – August 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - August 2014

Paralelã între principiul repartizãrii aleatorii a dosarelor ºi principiul continuitãþii completuluide judecatã. Jurisprudenþa CEDO privind legala compunere a instanþei de judecatã, cagaranþie a dreptului de acces la un tribunal independent ºi imparþial ............................. 127Autor: Ionuþ Militaru

Hotãrârea pronunþatã de Marea Camerã a Curþii Europene a Drepturilor Omului la datade 17 iulie 2014 în cauza Centrul pentru Resurse Juridice (în numele lui ValentinCâmpeanu) împotriva României .................................................................................... 132Autor: Gabriel Caian

Pierderea dreptului la pensie de serviciu ca urmare a condamnãrii penale a magistraþilorpentru infracþiuni de corupþie. Conformitatea mãsurii cu dispoziþiile art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie. ............................................................................................ 138Autor: Ionuþ Militaru


Paralelã între principiul repartizãrii aleatorii a dosarelor ºiprincipiul continuitãþii completului de judecatã. Jurisprudenþa

CEDO privind legala compunere a instanþei de judecatã, cagaranþie a dreptului de acces la un tribunal independent ºi

imparþial

Autor: Ionuþ Militaru

ciclice, completul de judecatã fiind stabilitîn mod aleatoriu (dupã o succesiunenepredictibilã), cu excluderea factoruluidecizional uman, dintre mai multe completede judecatã înfiinþate în prealabil ºi care sebucurã de stabilitate.

Prin Hotãrârea nr. 71 din 9 martie 2005 aConsiliului Superior al Magistraturii s-austabilit reguli generale aplicabile programelorde repartizare aleatorie a cauzelor.

Unele dispoziþii legale incidente înmaterie civilã:

Art. 199 alin. 2 C.pr.civ. (Înregistrareacererii): Dupã înregistrare, cererea ºiînscrisurile care o însoþesc, la care suntataºate, când este cazul, dovezile privindmodul în care acestea au fost transmisecãtre instanþã, se predau preºedinteluiinstanþei sau persoanei desemnate deacesta, care va lua de îndatã mãsuri învederea stabilirii în mod aleatoriu acompletului de judecatã, potrivit legii.

Art. 475 alin. 1 C.pr.civ. (Pregãtireajudecãþii apelului): Preºedintele instanþei deapel sau persoana desemnatã de acesta,îndatã ce primeºte dosarul, va lua, prinrezoluþie, mãsuri în vederea repartizãriialeatorii la un complet de judecatã.

Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecãto-reascã: Repartizarea cauzelor pe completede judecatã se face în mod aleatoriu, însistem informatizat.

.Art. 95 alin. 5 din Regulamentul deordine interioarã al instanþelorjudecãtoreºti2: Pentru aplicarea criteriului

În practicã se face deseori confuzie întreprincipiul repartizãrii aleatorii a dosarelor ºiprincipiul continuitãþii completului de judecatã,deºi distincþia este evidentã la o analizãatentã. Întrucât normele de organizarejudiciarã sunt asemãnãtoare în materiepenalã cu cele din materie civilã, iar dosarelecivile au o proporþie cantitativã considerabilã,analiza va privi reglementarea acestorprincipii din perspectiva dreptului privat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004privind organizarea judiciarã, activitatea dejudecatã se desfãºoarã cu respectareaprincipiilor distribuirii aleatorii a dosarelor ºicontinuitãþii, cu excepþia situaþiilor în carejudecãtorul nu poate participa la judecatãdin motive obiective.

1. Principiul repartizãrii aleatoriipresupune distribuirea dosarelor – de regulã- prin intermediul unui sistem informatizatsau – cu titlu de excepþie - potrivit metodei

2 Adoptat prin Hotãrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, cu modificãrile ulterioare.


aleatoriu, completele se vor constitui laînceputul fiecãrui an ºi se numeroteazã peinstanþã sau, dupã caz, pe secþii, þinându-seseama de materiile în care se judecã, despecializarea completelor ºi de fazaprocesualã în care se aflã cauzele, respectivfond, apel sau recurs. Modificarea numãruluicompletelor de judecatã sau schimbareajudecãtorilor care le compun se va putearealiza doar pentru motive obiective, încondiþiile legii.

2. Principiul continuitãþii presupune cãaceiaºi judecãtori vor face parte dincompletul de judecatã (stabilit de regulãaleatoriu) la toate termenele de judecatãîntr-o anumitã fazã procesualã (primãinstanþã, apel, cãi extraordinare de atac),pânã la dezinvestirea prin pronunþareasoluþiei în cauzã.

Excepþiile de la acest principiu trebuie sãfie expres prevãzute de lege, iar aplicarealor trebuie sã se facã cu interpretarea strictãa normelor juridice (exceptio eststrictissimae interpretationis). Astfel,schimbarea compunerii completului dejudecatã poate fi urmarea unor incidenteprocedurale (incompatibilitatea judecã-torilor), a unor mãsuri pentru bunadesfãºurare a justiþiei (conexarea dosarelor),dar ºi a unor cauze administrative (concediu,excludere din magistraturã).

Unele dispoziþii legale incidente înmaterie civilã:

Art. 19 C.pr.civ. (Continuitatea):Judecãtorul învestit cu soluþionarea cauzeinu poate fi înlocuit pe durata procesuluidecât pentru motive temeinice, în condiþiilelegii.

Art. 214 C.pr.civ. (Continuitateainstanþei): (1) Membrii completului carejudecã procesul trebuie sã rãmânã aceiaºiîn tot cursul judecãþii. (2) În cazurile în care,pentru motive temeinice, un judecãtor esteîmpiedicat sã participe la soluþionareacauzei, acesta va fi înlocuit în condiþiile

legii. (3) Dacã înlocuirea prevãzutã la alin.(2) a avut loc dupã ce s-a dat cuvântul înfond pãrþilor, cauza se repune pe rol.

Art. 53 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecãto-reascã: Cauzele repartizate unui completde judecatã nu pot fi trecute altui completdecât în condiþiile prevãzute de lege.

3. Sancþiuni procesuale în caz deîncãlcare a principiului repartizãriialeatorii ºi, respectiv, a principiuluicontinuitãþii

Fiind reglementate prin norme deorganizare judiciarã, de ordine publicã,neregularitãþile procedurale constând înîncãlcarea acestor principii sunt sancþionatecu nulitatea absolutã ºi pot fi invocateoricând în cursul judecãþii.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 1 ºi 2C.pr.civ., casarea unor hotãrâri se poatecere numai pentru urmãtoarele motive denelegalitate: 1. când instanþa nu a fostalcãtuitã potrivit dispoziþiilor legale; 2. dacãhotãrârea a fost pronunþatã de alt judecãtordecât cel care a luat parte la dezbaterea pefond a procesului sau de un alt complet dejudecatã decât cel stabilit aleatoriu pentrusoluþionarea cauzei ori a cãrui compunerea fost schimbatã, cu încãlcarea legii; [...].

Aºa cum s-a reþinut în jurisprudenþanaþionalã3, „este indiscutabil cã repartizareacauzelor în mod aleatoriu este o normã deorganizare judiciarã cu rang de principiu,instituitã prin art. 11 ºi art. 53 din Legea nr.304/2004 cu scopul de a conferi o garanþieîn plus independenþei funcþionale ajudecãtorului ºi imparþialitãþii actului dejustiþie, principala modalitate de repartizarealeatorie fiind cea informaticã”.

Art. 139 din Legea nr. 304/2004 deleagãînsã Consiliului Superior al Magistraturiiatribuþia de a adopta norme secundare învederea organizãrii executãrii legii ºi îiconferã o anumitã marjã de apreciere înacest sens.

3 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, decizia nr. 5103 din 1 noiembrie 2011, disponibilã pe www.scj.ro.


Astfel, în virtutea dispoziþiilor art. 22 alin.1 lit. b ºi d din Regulamentul de ordineinterioarã al instanþelor judecãtoreºti,colegiul de conducere al instanþei stabileºtecomponenþa secþiilor ºi completelorspecializate, în funcþie de volumul deactivitate, þinând seama de specializareajudecãtorilor, ºi poate aproba, în modexcepþional, schimbarea membrilorcompletelor de judecatã, în cazurile în care,din motive obiective, se impune aceasta.

Astfel cum a statuat Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, „dreptul de apreciere pecare legea îl conferã autoritãþii emitente estemenit sã asigure normelor administrative deorganizare a instanþelor acea flexibilitatenecesarã asigurãrii interesului public albunei înfãptuiri a justiþiei, care, pe lângãprincipiul enunþat în art. 11 din Legea nr.304/2004, este guvernatã de o serie de altegaranþii ale dreptului la un proces echitabil,consacrat în instrumente juridice interne ºiinternaþionale, garanþii între care se numãrãºi termenul rezonabil, care ar putea fi afectatprin aplicarea rigidã a repartizãrii aleatorii,exclusiv în sistem informatic, pentru oricetip de cerere accesorie sau incidentalã ivitãîn cursul unui litigiu”.4

4. Standardul CEDOPrincipiul repartizãrii aleatorii ºi principiul

continuitãþii reprezintã garanþii ale dreptuluila un proces echitabil, din prisma accesuluila o instanþã independentã ºi imparþialã. Înjurisprudenþa Curþii Europene a DrepturilorOmului s-a reþinut cã, pentru a stabili dacãun tribunal poate fi considerat „independent”în sensul art. 6 par. 1 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului, trebuie ca,printre altele, procedura de numire amembrilor sãi ºi durata mandatului trebuiesã asigure garanþii împotriva presiunilorexterne ºi sã prezinte aparenþa deindependenþã (cauza Findlay c. RegatuluiUnit, 25 februarie 1997, par. 73).

Curtea Europeanã a statuat cã revinefiecãrei instanþe naþionale rolul de a decide

procedurile interne în scopul buneiadministrãri a justiþiei, iar repartizarea unuidosar unui anumit judecãtor sau uneiinstanþe se înscrie în marja de apreciere decare se bucurã autoritãþile naþionale. Existão serie largã de factori, precum resurseledisponibile, specializarea judecãtorilor,conflictele de interese, accesibilitateapãrþilor la ºedinþa de judecatã etc., caretrebuie luaþi în considerare la momentulrepartizãrii dosarului (cauza Sutyaginc. Rusiei, 3 mai 2011, par. 187).

Deºi nu este rolul Curþii Europene sãverifice dacã au existat motive justificatepentru ca o instanþã naþionalã sã atribuieun dosar unui alt judecãtor decât cel dejaînvestit, ea va trebui sã se asigure cã o astfelde procedurã a fost compatibilã cudispoziþiile art. 6 par. 1, din perspectivacerinþelor testului obiectiv al independenþeiºi imparþialitãþii (cauza Bochan c. Ucrainei,3 mai 2007, nr. 7577/02, par. 68).

Deºi aparenþele au o anumitã importanþã,nu sunt decisive prin ele însele. Trebuie privitîn mod frecvent dincolo de aparenþe ºianaliza trebuie sã se concentreze asuprarealitãþilor faptice (a se vedea, mutatismutandis, De Jong, Baljet ºi Van denBrink c Olandei, 22 mai 1984, par. 48). Prinurmare, pentru a stabili dacã presupuseletemeri de pãrtinire invocate de un reclamantsunt justificate în mod obiectiv, aparenþeletrebuie sã fie testate în comparaþie curealitatea obiectivã din spatele lor(Parlov-Tkalèiæ c. Croaþiei, 22 decembrie2009, nr. 24810/06, par. 83).

5. Aplicabilitate în dreptul internFaþã de aceste principii, se poate

constata cã dreptul intern prevede atribuþiacolegiului de conducere de a urma, în situaþiiexcepþionale, proceduri interne aplicabile încadrul unei instanþe prin care sã fiedesemnaþi alþi judecãtori în locul celor iniþialînvestiþi (a contrario, cauza Moiseyev c.Rusiei, 9 octombrie 2008, nr. 62936, par.176).

4 Idem.


Astfel, în cazul în care un dosar a fostrepartizat aleatoriu unui complet dejudecatã, iar unul dintre judecãtori - sau toþijudecãtorii care îl compun - nu ar mai puteacontinua judecarea procesului din motiveobiective (spre exemplu, încetarea statutuluide magistrat), nefiind caz de schimbare acompletului propriu-zis (dintre celeplanificate cu respectarea principiuluistabilitãþii), ci numai a compunerii acestuia,analiza Curþii priveºte modalitatea dedesemnare a judecãtorilor, ca excepþie dela principiul continuitãþii.

În cauza Parlov-Tkalèiæ c. Croaþiei, încare s-a pus problema modului derepartizare aleatorie a dosarului, dar ºi adesemnãrii judecãtorilor care sã judece undosar civil privindu-l pe reclamantul careavusese litigii (chiar de naturã penalã) încontradictoriu cu preºedintele aceleiaºiinstanþe, Curtea Europeanã a statuat cãindependenþa judiciarã impune cajudecãtorii sã decidã liber, fãrã a fi influenþaþide directivele sau presiunile colegilor lorjudecãtori sau ale celor care au atribuþiiadministrative în cadrul instanþei, cum ar fipreºedintele instanþei sau preºedintele uneisecþii a instanþei (a se vedea Daktaras c.Lituaniei, nr. 42095/98;Bochan, citatãanterior, ºi Moiseyev c. Rusiei). Lipsa degaranþii suficiente care sã asigureindependenþa judecãtorilor în cadrulsistemului judiciar ºi, în special, vis-à-vis desuperiorii lor din sistemul judiciar, poateconduce Curtea la concluzia cã îndoielileunui reclamant cu privire la imparþialitatea(ºi independenþa) unei instanþe pot ficonsiderate justificate în mod obiectiv (a sevedea, de exemplu, Daktaras, par. 36 ºi38; Bochan, par. 74, ºi Moiseyev, par.184).

În aceeaºi cauzã, Parlov-Tkalèiæ, s-areþinut cã dreptul croat prevedea mecanismeadecvate pentru a împiedica ingerinþele unuipreºedinte de instanþã în activitateajurisdicþionalã, precum: reguli de repartizarea dosarelor dupã o metodã ciclicã(cronologic în ordinea înregistrãrii dosarelorºi alfabetic dupã numele judecãtorilor),

sancþiuni disciplinare pentru încãlcareaprincipiului repartizãrii aleatorii sau alcontinuitãþii, lipsa unor atribuþii decisive alepreºedintelui cu privire la carierajudecãtorilor etc. Prin urmare, Curtea areþinut cã judecãtorii care au soluþionatcauza erau independenþi de preºedinteleinstanþei.

Spre deosebire de situaþia dincauza Daktaras c. Lituaniei, în carejudecãtorul raportor a fost desemnat depreºedintele instanþei, fãrã criterii obiective,pentru a soluþiona o cale de atacformulatã tot de acesta, în dreptul român,colegiul de conducere al instanþei estecompus numai din judecãtori de carierã,preºedintele instanþei nu are un vot decisivîn adoptarea hotãrârilor ºi niciunul dintremembrii acestuia nu este parte în proces(situaþie în care s-ar afla în conflict deinterese).

Din analiza principiilor expuse de Curteade la Strasbourg în cauzele citate, rezultãcã, în cazul desemnãrii unui judecãtor caresã ia locul altui judecãtor, nu se impune cunecesitate existenþa unui sistem de(re)repartizare aleatorie a dosarelor ºi nicia unui sistem de desemnare aleatorie ajudecãtorului care sã preia un completpreexistent cãruia i-au fost repartizatealeatoriu anumite dosare, ci este suficientca mecanismul decizional sã excludãposibilitatea ca judecãtorul astfel desemnatsã poatã fi influenþat de directivele saupresiunile colegilor sãi judecãtori sau alecelor care au atribuþii administrative în cadrulinstanþei, cum ar fi preºedintele instanþei saupreºedintele unei secþii a instanþei.

Or, strict din perspectiva testului obiectivde apreciere a imparþialitãþii ºi independenþei(cauza Hauschildt c. Danemarcei,hotãrârea din 24 mai 1989), o astfel decondiþie este îndeplinitã de colegiul deconducere al unei instanþe. În dreptul nostruintern, atribuþiile decizionale în ceea cepriveºte cariera judecãtorilor revin ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, ºi nu colegiului deconducere. Repartizarea unui judecãtor pe


un anumit complet de judecatã se înscrie înopinia noastrã în marja de apreciere de carese bucurã autoritãþile naþionale, în funcþiede factori precum: resursele de personal

disponibile, specializarea judecãtorilor,conflictele de interese etc. (criterii confirmatede Curte în cauza Sutyagin c. Rusiei, citatãanterior, par. 187).


La data de 17 iulie 2014 a fost pronunþatãhotãrârea Marii Camere a Curþii Europenea Drepturilor Omului în cauza Centrul pentruResurse Juridice (în numele lui ValentinCâmpeanu) împotriva României.

Domnul Valentin Câmpeanu, de etnierroma, s-a nãscut la data de 15 septembrie1985, tatãl fiind necunoscut, iar mama, carel-a abandonat la naºtere, decedând în anul2001. Astfel, Valentin Câmpeanu a crescutîntr-un orfelinat.

1. Istoricul cauzei

În anul 1990, Valentin a fost descoperitca fiind HIV pozitiv, iar ulterior a fost

diagnosticat cu retard sever, (IQ 30) ºi HIV,fiind încadrat în categoria „handicap sever”.Ulterior a dezvoltat o patologie asociatã -tuberculozã, pneumonie ºi hepatitã. În 1992a fost transferat într-un centru pentru copiicu dizabilitãþi din Craiova.

Dupã împlinirea vârstei de 18 ani, DirecþiaJudeþeanã pentru Protecþia Copilului Dolj adecis ca Valentin Câmpeanu sã nu mai fieþinut în custodia unitãþilor pentru protecþiacopilului ºi, dupã o corespondenþã cuinstituþiile medicale din regiune, Valentineste finalmente plasat în CentrulMedico-Social Cetate, la data de 5 februarie2004, într-o stare fizicã ºi psihicã proastã,fãrã a avea asupra sa tratamentulantiretroviral. În fiºa medicalã a pacientuluise specificã „retard sever, HIV ºi subnutriþie”.

Având în vedere faptul cã în zileleurmãtoare a devenit agitat ºi violent, la datade 9 februarie 2004, este mutat în Spitalulde Psihiatrie Poiana Mare, cu toate cã,anterior, la data de 16 octombrie 2003,conducerea spitalului respectiv refuzaseinternarea lui Valentin pe motiv cã nudispune de echipamentul ºi specialiºtiinecesari tratãrii unei persoane cu acestdiagnostic.

Hotãrârea pronunþatã de Marea Camerã a Curþii Europene aDrepturilor Omului la data de 17 iulie 2014 în cauza Centrul pentru

Resurse Juridice (în numele lui Valentin Câmpeanu) împotriva României

Autor: Gabriel Caian

Respingerea excepþiei lipsei de competenþã ratione personae în legãturã cu Centrul pentruResurse Juridice (CRJ), ridicatã de guvern – dezlegarea unei importante probleme de drept;

Încãlcarea dreptului la viaþã prin plasarea victimei în Spitalul Poiana Mare, care din cauzacondiþiilor materiale ºi a lipsei echipamentului necesar, precum ºi a unui personal medicalcalificat pentru afecþiunile de care suferea, a dus la decesul prematur;

Încãlcarea dreptului la viaþã, în sens procedural, prin neîndeplinirea obligaþiilor pozitive,acelea de a fi efectuat o anchetã eficace în urma plângerilor referitoare la împrejurãriledecesului lui Valentin Câmpeanu;

Încãlcarea art. 13 - lipsa unui remediu intern efectiv pentru situaþii similare, cu persoanevulnerabile, lipsite de rude ºi de reprezentanþi legali, decedaþi în unitãþi spitaliceºti de stat.


În aceeaºi zi, considerându-se cã nu erao urgenþã psihiatricã, Valentin a fost trimisînapoi la Centrul Medico-Social Cetate.Dupã o pretinsã consultare telefonicã adirectorului centrului cu Direcþia de SãnãtatePublicã Dolj, Valentin este iarãºi trimis laSpitalul din Poiana Mare, la data de 13februarie 2004, urmând sã i se administrezecalmante pentru comportamentulcaracterizat drept foarte agresiv.

La data de 19 februarie 2004 pacientul arefuzat sã mai mãnânce ºi sã mai iamedicamentele. S-a început administrareaunui tratament bazat pe vitamine ºi glucozã,intravenos.

La data de 20 februarie o echipã aCentrului pentru Resurse Juridice (CRJ) aefectuat o vizitã la Spitalul Poiana Mare, înurma cãreia a întocmit un raport ce sereferea expres la situaþia în care a fost gãsitValentin Câmpeanu - închis singur, într-ocamerã neîncãlzitã, fãrã lenjerie de pat.Totodatã, s-a reþinut cã personalul medicalrefuza sã acorde îngrijire, temându-se decontaminarea cu virusul HIV, cu toate cãValentin nu putea mânca ºi nu putea mergela toaletã singur.

În seara zilei de 20 februarie 2004,Valentin Câmpeanu a decedat, cauza morþiiconsemnatã în certificatul de deces emis ladata de 23 februarie 2004 fiind „insuficienþãcardio-respiratorie”, deces produs pe fondulunei „stãri morbide” determinate de retardulmental ºi infecþia HIV. Cu toate cãefectuarea unei autopsii era obligatorie înastfel de situaþii, conform Ordinului comunal ministrului justiþiei ºi ministrului sãnãtãþiinr. 1134/255/2000, raportul de autopsie afost întocmit mult mai târziu, la data de 2februarie 2005, dupã începerea investi-gaþiilor penale, fiind nevoie de o exhumarea cadavrului sãu, la data de 22 octombrie2004.

În faþa autoritãþilor interne CRJ a formulatplângeri penale pentru ucidere din culpã,abuz în serviciu, neglijenþã în serviciu etc.împotriva personalul din unitãþile medicale,medico-sociale ºi de protecþie a copilului însupravegherea cãrora s-a aflat în ultimeleluni din viaþã.

Soluþia de neîncepere a urmãririi penalea fost infirmatã de Judecãtoria Calafatprintr-o sentinþã din data de 3 octombrie2007, subliniindu-se deficienþele ancheteidesfãºurate ºi indicându-se probele ce armai trebui administrate de procuror. În urmaexercitãrii cãii de atac a recursului de cãtreprocuror, Tribunalul Dolj a casat sentinþaprimei instanþe, confirmând în mod definitivsoluþia parchetului. De menþionat e faptul cãCentrului pentru Resurse Juridice nu i-a fostnegatã calitatea procesualã pe parcursulprocedurilor interne.

Meritã precizat, totodatã, faptul cã, pelângã procedurile penale, s-a mai desfãºurato procedurã disciplinarã la nivelul ColegiuluiMedicilor Dolj, în urma cãreia s-a apreciatcã medicii implicaþi în procesul de îngrijireºi tratament al lui Valentin Câmpeanu ºi-auîndeplinit corespunzãtor atribuþiile deserviciu, nefiind în niciun fel responsabili dedecesul prematur al acestuia. Deasemenea, urmare a dispoziþiei prefectuluijudeþului Dolj, s-a desfãºurat o anchetã, înurma cãreia s-a stabilit cã singura deficienþãa fost aceea de a nu se fi efectuat autopsiaimediat dupã deces.

În drept, sub aspectul încãl-cãrii articolului 2 din Convenþia pentruapãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilorfundamentale (Convenþia), asociaþiareclamantã – CRJ - a susþinut cã domnulValentin Câmpeanu a decedat în Spitalul dePsihiatrie Poiana Mare, la data de 19februarie 2004, ca urmare a unui complexde împrejurãri, constând în acþiuni ºiomisiuni ale unor instituþii ale statului, încontradicþie cu obligaþia lor legalã de aacorda îngrijire ºi tratament. În plus, acesteautoritãþi au eºuat în a pune în funcþiune unmecanism de protecþie a persoanelor cudizabilitãþi plasate în instituþii de îngrijire alestatului, inclusiv în situaþii de decesesuspecte.

Sub aspectul încãlcãrii articolului 3 dinConvenþie, în sens material, reclamanta s-aplâns de existenþa unor grave neajunsuri întratamentul ºi îngrijirea domnului Câmpeanuîn Unitatea medico-socialã Cetate ºi în


Spitalul Poiana Mare, de condiþiile de viaþãdin acest din urmã spital, ca ºi de atitudineageneralã a autoritãþilor ºi a persoanelorimplicate în îngrijirea ºi tratarea sa de-alungul ultimelor luni din viaþa pacientului.

De asemenea, sub aspect procedural,s-a invocat încãlcarea articolelor 2 ºi 3 dinConvenþie, prin aceea cã anchetadesfãºuratã în urma plângerilor penaleformulate de reclamant nu a fost unaefectivã, în sensul Convenþiei ºi a practiciiCEDO.

În ceea ce priveºte articolul 5 dinConvenþie, s-a susþinut cã privarea delibertate a pacientului Valentin Câmpeanula unitãþile din Cetate ºi Poiana Mare s-afãcut cu încãlcarea legii interne, iar pacientula fost lipsit de posibilitatea contestãriilegalitãþii mãsurii, conform paragrafului 4 alarticolului 5, precum ºi de posibilitateasolicitãrii de despãgubiri, conform alineatului5 al aceluiaºi articol.

Mai mult, s-a susþinut cã lipsirea pacien-tului de posibilitatea luãrii unei decizii cuprivire la plasarea sa într-o instituþie,respectiv la tratamentul prescris constituieo încãlcare a articolului 8 din Convenþie.Încãlcare a aceluiaºi articol ar fi constituit,în opinia reclamantei ºi omisiunea statuluide a oferi cetãþenilor sãi, în astfel situaþii,forme de tratament alternative instituþio-nalizãrii.

Sub aspectul articolului 13, coroborat cuarticolele 2, 3 ºi 8 din Convenþie, s-a susþinutcã legea internã nu oferã remedii efectivepentru situaþii de decese suspecte oripretinse rele-tratamente în spitalelepsihiatrice din þarã.

În fine, s-a apreciat cã a existat ºi oîncãlcare a articolului 14 din Convenþie,prin aceea cã toate incidentele amintite încele de mai sus, au avut la bazãcomportamentul discriminatoriu al agenþilorstatului plecând de la faptul cã domnulValentin Câmpeanu era infestat cu HIV ºicã suferea de o boalã mintalã.

În observaþiile sale scrise, Guvernulromân a invocat, pe cale de excepþie, lipsacalitãþii procesuale active a organizaþiei

non-guvernamentale CRJ, având în vederecã plângerea a fost formulatã dupã decesuldomnului Valentin Câmpeanu, fãrã existenþavreunei împuterniciri din partea acestuia ºifãrã ca asociaþia sã probeze existenþa unorrelaþii personale care sã justifice aceastãreprezentare post mortem.

La data de 19 martie 2013, Camera a III-aa CEDO s-a desesizat, în temeiul art. 39din Convenþie, ºi a dispus trimiterea cauzeila Marea Camerã, având în vedere faptulcã speþa ridica o problemã de drept cenecesita o evaluare de cãtre cea mai înaltãformaþiune jurisdicþionalã a CEDO. La datade 4 septembrie 2013 a avut loc audiereapublicã, în cursul cãreia au fost prezentatepledoariile pãrþilor, respectiv a unuia dintreterþii intervenienþi (Comisarul pentruDrepturile Omului al Consiliului Europei).

2. Hotãrârea Marii Camere din data de17 iulie 2014

În urma deliberãrii, a fost pronunþatãhotãrârea CEDO care, în esenþã, a reþinuturmãtoarele:

În ceea ce priveºte excepþia invocatã deGuvern, aceea a lipsei calitãþii procesualea organizaþiei non-guvernamentale, CEDOa acceptat faptul cã CRJ nu avea nicicalitatea de victimã indirectã, nici pe aceeade reprezentant, în sensul obiºnuit altermenului.

Cu toate acestea, având în vederecircumstanþele excepþionale ale cauzei ºigravitatea încãlcãrilor de care se face vorbireîn plângerea formulatã, s-a apreciat cãtrebuie permis CRJ sã acþioneze în numeledomnului Valentin Câmpeanu. Pentru aajunge la aceastã concluzie, CEDO a avutîn vedere principiul statuat constant înjurisprudenþa sa, acela cã textul conven-þional se interpreteazã astfel încât drepturilesã fie garantate în mod practic ºi efectiv, iarnu teoretic ºi iluzoriu. În plus, s-a avut învedere faptul cã CRJ l-a reprezentat pedomnul Câmpeanu post mortem ºi în faþaautoritãþilor interne (a contrario,cauza Nencheva c. Bulgariei).


În producerea acestui reviriment jurispru-denþial, ce dã posibilitatea unor ONG-uri sãreprezinte persoane decedate în faþa CEDO,un rol esenþial l-au avut circumstanþeleparticulare ale cauzei: faptul cã domnulCâmpeanu nu avea familie, era infestat cuHIV, suferea de un retard mental sever, careîl fãcea incapabil sã iniþieze de unul singurproceduri în faþa autoritãþilor competente ºinu a beneficiat de un reprezentant legaldupã împlinirea vârstei de 18 ani, care sã-Isuplineascã consimþãmântul pentru diversemãsuri ce îl priveau (internãri, tratamentmedical etc.). Astfel, s-a avut în vederesituaþia de maxima vulnerabilitate adomnului Câmpeanu, o situaþie mai puþinfavorabilã decât toate cele în care seaflaserã victimele din cauzele soluþionate deCEDO anterior. Totodatã, s-a þinut cont defaptul cã organizaþia non-guvernamentalã afãcut demersuri ºi în faþa autoritãþilor interne,formulând ºi susþinând plângeri ºiparticipând la proceduri inclusiv în faþaparchetului ºi instanþelor de judecatã

Pe fond, CEDO a reþinut încãlcareaarticolului 2, în sens material, cuurmãtoarele argumente:

Mai întâi, s-a reiterat faptul cã, dupãîmplinirea vârstei de 18 ani, nu a fostdesemnat niciun reprezentant legal, care sãsuplineascã consimþãmântul domnuluiCâmpeanu în legãturã cu transferurile salesuccesive dintr-o unitate medicalã în alta ºicu tratamentul medical administrat. Datãfiind starea de sãnãtate a pacientului, acestanu era capabil sã-ºi dea consimþãmântul ºi,de altfel, nici nu i s-a cerut vreodatã opinia.

De asemenea, s-a apreciat, pe bazacorespondenþei instituþionale depuse ladosarul cauzei, cã decizia de a plasapacientul în centrul medico-social Cetate s-abazat mai degrabã pe manifestareaacceptului conducerii unitãþii respective,decât pe evaluarea capacitãþii unitãþii de afurniza o îngrijire ºi un tratament adecvatepacientului, având în vedere afecþiunile sale.

Astfel, centrul medico-social Cetate nuera echipat corespunzãtor pentru a-l îngrijipe domnul Câmpeanu, care în cele din urmã

a fost mutat la Spitalul Poiana Mare, unitatecare, iniþial, refuzase internarea sa tocmaidin lipsa echipamentului adaptat nevoilorpacientului seropozitiv ºi personaluluicorespunzãtor.

În plus, conform probelor existente ladosar, autoritãþile au omis sã-i administrezedomnului Câmpeanu tratamentulantiretroviral, el fiind tratat în Spitalul PoianaMare doar cu sedative. La baza acestorconcluzii au stat, printre altele: documentelemedicale depuse la dosarele interne, opiniaexpertului din cadrul FederaþieiInternaþionale pentru Sãnãtate ºi DrepturileOmului, punctul de vedere al unuia dintreterþii intervenienþi – Centrul Euregionalpentru Iniþiative Publice, care a furnizat oevaluare a deficienþelor în tratamentulantiretroviral al copiilor infestaþi cu HIV dinRomânia. Totodatã, au fost avute în vederedouã decizii ale magistraþilor români caredispuneau redeschiderea procedurilorpenale, constatându-se serioase deficienþeîn administrarea probelor.

În fine, CEDO a constatat cã pe parcursulîntregii sale vieþi domnul Câmpeanu s-a aflatîn mâinile instituþiilor de sãnãtate ºi deocrotire ale statului care, din acest motiv,aveau obligaþia de a rãspunde ºi de a daexplicaþii plauzibile pentru tratamentulacordat acestuia. Aceasta cu atât mai multcu cât, aºa cum a constatat ºi Comitetulpentru Prevenirea Torturii în raportul datpublicitãþii dupã vizita sa din 2004 înRomânia , situaþia din Spitalul Poiana Mareera deosebit de dificilã ºi problematicã laacel moment, sub aspectul respectãriidrepturilor omului. De aceea, luând deciziaplasãrii pacientului în acel spital, în acelcontext, la care se adãuga situaþia sa deextremã vulnerabilitate, autoritãþile i-au pusîn pericol viaþa, într-o manierã ce nu poatefi justificatã plauzibil.

În acelaºi timp, date fiind deficienþeleanchetei desfãºurate în urma plângerilorpenale formulate de CRJ în contextuldecesului prematur al domnului Câmpeanu,s-a apreciat cã a existat ºi o încãlcare alaturii procedurale a articolului 2.


În acest sens, s-a avut în vedereîntârzierea cu care s-a efectuat autopsiacadavrului. De asemenea, în cea de-a douadecizie prin care s-a dispus redeschidereainvestigaþiilor (hotãrâre care, de altfel, a fostcasatã, ºi nu ºi-a mai produs niciodatãefectele), au fost prezentate în detaliudeficienþele anchetei desfãºurate – lipsaunor acte medicale esenþiale ºi eºecul în aclarifica contradicþiile din declaraþiilepersonalului medical.

Totodatã, s-a apreciat cã a existato încãlcare a articolului 13 coroborat cuarticolul 2 din Convenþie, prin aceea cãautoritãþile naþionale nu au pus la dispoziþiapersoanelor cu dizabilitãþi similare cu celeale domnului Câmpeanu un mecanism princare sã li se recunoascã la nivel interneventuale încãlcãri ale dreptului la viaþã. S-aavut totodatã în vedere lipsa unei ancheteindependente, publice ºi eficiente în carerãspunderea autoritãþilor naþionale sã poatãfi stabilitã.

Având în vedere cele reþinute în legãturãcu articolele 2 ºi 13 din Convenþie, CEDO aapreciat, cu majoritate, cã nu mai estenecesar sã se aplece ºi asupra celorlaltepretinse încãlcãri ale Convenþiei, legate deinterzicerea torturii, tratamentelor inumaneori degradante (articolul 3 din Convenþie),dreptul la libertate (articolul 5), dreptul laviaþã privatã (articolul 8), respectivinterzicerea discriminãrii (articolul 14).

În fine, CEDO a apreciat, prin prismaarticolului 46 din Convenþie, ce stabileºteforþa obligatorie a hotãrârilor sale, cã speþade faþã relevã existenþa unor problemeserioase ºi evidenþiazã necesitatea ca statulromân, sub supravegherea ComitetuluiMiniºtrilor, sã evalueze mãsurile generalece trebuie luate astfel încât persoaneloraflate în situaþii similare cu domnulCâmpeanu sã li se asigure o reprezentarede cãtre persoane/instituþii independente,astfel încât sã aibã posibilitatea de acontesta mãsurile referitoare la tratamentulºi îngrijirea lor medicalã în faþa unei instanþesau a altui organism independent.

3. Scurte comentarii

Hotãrârea CEDO din 17 iulie 2014constatã grave deficienþe pe fondul cauzei,deficienþe care au dus la concluzia existenþeiunei responsabilitãþi a statului român pentrudecesului domnului Valentin Câmpeanu(articolul 2, în sens material), pentru lipsaunei anchete corespunzãtoare în legãturãcu acuzaþiile penale formulate de CRJ(articolul 2, în sens procedural), cât ºi pentruneasigurarea unor remedii efective în situaþiiasemãnãtoare, în care o persoanã fãrãfamilie ºi fãrã reprezentant legal decedeazãîntr-o unitate de stat – articolul 13 dinConvenþie.

Ceea ce dorim sã remarcãm însã estesoluþia CEDO în legãturã cu excepþiaridicatã de Guvernul român sub aspectulneîndeplinirii condiþiilor prevãzute de art. 34raportat la art. 35 alin. 3-4 din Convenþie ori,în termeni mai generali, în legãturã cucompetenþaratione personae a CEDO, datfiind faptul cã plângerea a fost introdusã deo organizaþie non-guvernamentalã, dupãdecesul victimei directe.

Nu ne propunem sã reluãm teoria„victimei” aºa cum a evoluat ea în jurispru-denþa instanþei europene (conceptele devictimã directã, victimã indirectã ºi victimãpotenþialã sunt explicitate de CEDO pe largîn paragrafele 96-101 din hotãrâre).

Ceea ce constituie cheia litigiului,problema de drept ce a atras, de altfel,desesizarea în favoarea Marii Camere, întemeiul articolului 30 din Convenþie, esteproblema reprezentãrii. Respingândexcepþia ridicatã de guvernul pârât, CEDOdã o interpretare mult mai generoasãconceptului de «reprezentare post mortem»a victimelor.

Într-o prezentare gradualã, putem spunecã, de regulã, potrivit unei practici constante,reprezentantul persoanei ale cãrei drepturise pretinde cã au fost încãlcate trebuie sãproducã în faþa CEDO, o împuternicire.Acest mandat nu trebuie sã respecte toatecerinþele de validitate din dreptul intern.Noþiunea de mandat este privitã mai puþin


formal (a se vedea cauzele Post c. Olandei,decizia de inadmisibilitate din 20 ianuarie2009, Aliev c. Georgiei, hotãrârea din datade 13 ianuarie 2009).

Ulterior, s-a considerat cã anumiteplângeri introduse în numele victimelor suntadmisibile, în anumite împrejurãri, chiardacã nu existã o împuternicire formalãsemnatã de victima directã. În acest sens,s-a þinut cont de vulnerabilitatea victimelor,bazatã pe vârstã, boalã etc., o importanþãfiind atribuitã legãturii între reprezentant ºivictima directã (a se vedea cauzele Ilhan c.Turciei[MC], hotãrârea din 27 iunie 2000, încare plângerea pentru rele tratamentefusese introdusã de fratele victimei; Z.F. c.Turciei, hotãrârea din 22 iulie 2003, în carea fost declaratã admisibilã plângereaintrodusã de soþul victimei ce fusese obligatãsã se supunã unei examinãri gineco-logice; S.P., D.P. ºi A.T. c. Marii Britanii, încare plângerea a fost introdusã de avocatîn numele copiilor pe care îi reprezentase,în calitate de reprezentant legal, înprocedurile interne).

Mai recent, la data de 18 iunie 2013, afost pronunþatã hotãrârea CEDO încauza Nencheva ºi alþii c. Bulgariei, ceprezintã multe similitudini cu cauza de carene ocupãm. Plângerile vizând încãlcareadreptului la viaþã al unor copii instituþio-nalizaþi au fost introduse, în unele cazuri,de pãrinþi, iar în cazul copiilor ai cãror pãrinþierau necunoscuþi ori care nu-ºi mani-festaserã intenþia de a iniþia proceduri, decãtre o organizaþie non-guvernamentalã –Asociaþia pentru Integrare Europeanã ºiDrepturile Omului.

CEDO a respins ca inadmisibilã plân-gerea introdusã de asociaþia reclamantã,apreciind cã solicitarea sa poate fiinterpretatã, cel mult, ca o cerere de a i sepermite reprezentarea juridicã a victimelorîn faþa sa. Or, având în vedere jurisprudenþasa constantã în materie de reprezentare,CEDO a apreciat cã nu sunt îndeplinite

condiþiile prevãzute de art. 35 alin. 3 ºi 4 dinConvenþie. Un argument determinant, separe, ºi care a anticipat oarecum soluþia dincauza de faþã, a fost acela cã asociaþia nuîncercase în niciun fel sã aducã în faþaautoritãþilor interne problemele respective,prin memorii, plângeri penale sau prin oricealtã formã.

A contrario, în cauza Centrulpentru Resurse Juridice (în numele luiValentin Câmpeanu) împotriva României,asociaþia a realizat vizita de dinainteadecesului ºi a adresat imediat memoriiautoritãþilor competente cerând luarea demãsuri urgente în cazul lui Valentin, înaintede a afla de decesul acestuia. În fine, a iniþiatprocedurile penale în faþa procurorului ºi acontestat soluþiile în instanþã, calitatea saprocesualã nefiind pusã la îndoialã, în bazadreptului intern ºi a practicii judiciareconstante. Cu alte cuvinte, a manifestat ungrad deosebit de implicare care, într-un fel,a suplinit lipsa acelor legãturi personale ceconstituiserã multã vreme un criteriudeterminant pentru reprezentare.

Dorim sã încheiem remarcând cã acestreviriment jurisprudenþial este importantpentru protejarea persoanelor vulnerabilepsiho-social, cum a fost cazul lui ValentinCâmpeanu, prin recunoaºterea dreptuluiunor entitãþi non-guvernamentale de a lereprezenta post-mortem, în lipsa uneiîmputerniciri formale ºi chiar în lipsa unorlegãturi personale.

Totuºi, aplicabilitatea acestei excepþiitrebuie privitã limitat la situaþiile victimeloraflate în situaþie de vulnerabilitate extremãºi lipsite de rude ºi de reprezentant legal.Din acest punct de vedere, este importantãopinia concurentã a judecãtorului Pinto deAlbuquerque, care subliniazã (în paragraful11 al opiniei sale) cã, pentru claritatemetodologicã, CEDO ar fi trebuit sã instituieconceptul de „reprezentare de facto”,condiþionat de cele douã împrejurãriamintite: vulnerabilitatea victimei ºi lipsaalternativelor concrete de reprezentare.


1. Aplicabilitatea ratione materiae aart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie

În ceea ce priveºte existenþa unui „bun”în sensul art. 1 din Protocolul nr 1 adiþionalla Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului, raportat la condiþionarea prin legea acordãrii dreptului la pensie de inexistenþaunei condamnãri penale, Curtea Europeanãa observat în jurisprudenþa sa cã dreptul lapensie nu este garantat ca atare deConvenþie. Cu toate acestea, în conformitatecu jurisprudenþa sa, dreptul la o pensiebazatã pe ocuparea forþei de muncã poate,în anumite circumstanþe, sã fie tratatã ca undrept de proprietate.

Astfel, în cazul în care s-au plãtitcontribuþii speciale, Curtea a statuat cãdreptul de a obþine un beneficiu social a fostlegat de plata acestora, astfel cã acordareaprestaþiei în cauzã nu putea fi refuzatã uneipersoane care a contribuit la acest sistem(Gaygusuz c. Austriei, hotãrârea din 16septembrie 1996, par. 39-41). Aceastã

cauzã se referea la alocaþiile acordate decãtre stat, în regim de urgenþã, persoaneloraflate în nevoie ºi Curtea a considerat cãexistã un drept de proprietate în sensularticolului 1 din Protocolul nr 1. Curtea aconstatat o încãlcare a art. 14 din Convenþiecombinat cu art. 1 din Protocolul nr 1,deoarece statul a refuzat sã acorde alocaþiamenþionatã pentru motive de naþionalitate.

Acelaºi principiu este aplicabil ºi în cazulîn care angajatorul s-a obligat cu titlu generalsã plãteascã o pensie în condiþii care pot ficonsiderate ca fãcând parte din contractulde muncã (Sture Stigson c. Suediei, nr.12264/86, decizia Comisiei din 13 iulie1988).

Având în vedere dispoziþiile relevante alelegislaþiei naþionale a pensiilor, Curtea aconcluzionat în cauza Apostolakis c.Greciei(hotãrârea din 22 octombrie 2009,nr. 39574/07, par. 29) cã, prin simplul faptal ocupãrii unei funcþii publice, reclamantula dobândit un drept care constituie un „bun”în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (art.64 alin. 1 din Codul pensiilor în Greciaprevedea cã soþul ºi copiii unei persoanecondamnate în conformitate cu articolul 62au dreptul la pensia acesteia, ca ºi în cazulîn care ar fi decedat).

Cu toate acestea, art. 1 din Protocolul nr.1 nu poate fi interpretat ca oferind dreptul lao pensie de o anumitã sumã (a se vedeadeciziile Skórkiewicz c. Poloniei, 1 iunie1999, nr. 39860/98; Schwengel c.Germaniei, 2 martie 2000, nr. 52442/99;Jankoviæ c. Croaþiei, nr 43440/98; Laloyaux c. Belgiei, 9 martie 2006, nr.73511/01).

Pierderea dreptului la pensie de serviciu ca urmare acondamnãrii penale a magistraþilor pentru infracþiuni decorupþie. Conformitatea mãsurii cu dispoziþiile art. 1 din

Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

Autor: Ionuþ Militaru


2. Condiþii de fond

În cazul unui sistem de asigurãri socialeîn care condamnarea penalã pentru faptede corupþie atrage pierderea automatã adreptului la pensie, Curtea Europeanã aconsiderat cã lipsirea de pensia pentru limitãde vârstã a constituit o ingerinþã în dreptulde proprietate, care nu corespunde uneiexproprieri ºi nici unei mãsuri dereglementare a folosinþei bunurilor(cauza Apostolakis c. Greciei, par. 37).Aceastã mãsurã trebuie examinatã dinprisma tezei întâi a primului paragraf alarticolului 1 din Protocolul nr. 1(cauza Banfield c. Regatul Unit, decizia din18 octombrie 2005, nr. 6223/04). Deasemenea, este necesar sã se stabileascãdacã un just echilibru a fost menþinut întrecerinþele de interes general ale societãþii ºicele referitoare la protecþia drepturilorfundamentale ale persoanei.

În cauza Banfield c. Regatul Unit (par.38), Curtea a concluzionat cã deciziainstanþelor britanice de a priva reclamantul– ofiþer de poliþie care a comis infracþiunigrave – de o parte din pensia sa,corespunzãtoare contribuþiilor statului lapensia reclamantului, nu rupe echilibrul justcare trebuie sã existe între drepturilereclamantului ºi interesele angajatorului sãuºi ale comunitãþii. Pentru a ajunge la aceastãconcluzie, Curtea a dat o greutateconsiderabilã faptului cã retragerea dreptuluila pensie nu a avut loc în mod automat, întemeiul unei dispoziþii a legii, ci dupã unproces care implicã mai multe etape, fiecareconducând la pronunþarea unei hotãrârijudecãtoreºti. Curtea a acordat, deasemenea, importanþã faptului cãreclamantul nu a fost total lipsit de dreptulla pensie, ci doar de un procent de 65%,reprezentând contribuþiile statului la fondulde pensii, ºi nu de procentul corespunzãtorpropriilor contribuþii.

În cauza Apostolakis c. Greciei (par.39), Curtea a constatat cã reclamantului i-afost retras în mod automat, în urmacondamnãrii, dreptul la pensie pentru totrestul vieþii. În vârstã de 69 de ani,

reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de aîncepe o nouã activitate profesionalã, fiindprivat de toate mijloacele de subzistenþã.Reclamantul a fost condamnat la 11 ani deînchisoare pentru infracþiunea de a fiparticipat în calitate de funcþionar public lafalsificarea unor livrete de asigurare înperioada când era directorul unui serviciude pensii al unui organism de asigurãrisociale). Cu toate acestea, în opinia Curþii,comportamentul reclamantului, deºicondamnabil din punct de vedere penal, nuputea avea o relaþie de cauzalitate cudrepturile sale de pensie în calitate deasigurat social. În aceste condiþii, Curtea aconsiderat cã reclamantul a fost obligat sãsuporte o sarcinã disproporþionatã ºiexcesivã care, deºi evaluatã þinând cont demarja largã de apreciere recunoscutãstatelor contractante în materie de legislaþiesocialã, nu poate fi justificatã prin scopul dea asigura buna funcþionare a administraþieiºi credibilitatea ºi integritatea serviciuluipublic, fiind încãlcat art. 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie.

Curtea de la Strasbourg a considerat cã,în cadrul marjei lor de apreciere, statele potintroduce în legislaþia naþionalã sancþiunifinanciare, ca urmare a unei condamnãripenale. Cu toate acestea, o astfel desancþiune, care ar conduce la pierdereatotalã a drepturilor la pensie ºi securitatesocialã, incluzând asigurãrile de sãnãtate,ar fi nu numai o pedeapsã dublã, dar ar aveaefectul lipsirii de principalele mijloace de traia unei persoane care a împlinit vârsta depensionare. Un astfel de efect nu este înconcordanþã cu principiul de reabilitaresocialã care reglementeazã dreptul penal alstatelor contractante ºi nici cu spiritulConvenþiei.

3. Scurte consideraþii cu privire larecenta modificare a Legii nr. 303/2004privind statutul judecãtorilor ºi procu-rorilor

În Monitorul Oficial al României nr. 549din 24 iulie 2014 a fost publicatã Legea nr.


118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor ºi procu-rorilor, prin care s-a eliminat posibilitateamagistraþilor ºi personalului asimilatacestora de a mai beneficia de pensie deserviciu în cazul în care au fost condamnaþipentru fapte de corupþie.

Astfel, în urma modificãrii legislative, nuvor mai beneficia de „pensia de serviciuprevãzutã la art. 82 si 83¹ ºi de indemnizaþiaprevãzutã la art. 81 judecãtorii, procurorii,magistraþii-asistenþi ºi personalul despecialitate juridicã asimilat judecãtorilor ºiprocurorilor care, chiar ulterior eliberãrii dinfuncþie, au fost condamnaþi definitiv ori s-adispus amânarea aplicãrii pedepsei pentruo infracþiune de corupþie, o infracþiuneasimilatã infracþiunilor de corupþie sau oinfracþiune în legãturã cu acestea, sãvârºiteînainte de eliberarea din funcþie5. Acestepersoane beneficiazã de pensie în sistemulpublic, în condiþiile legii”.

Raportat la condiþiile de fond expuse lapunctul anterior, se observã cã dreptul internrespectã principiul accesibilitãþii ºiprevizibilitãþii legii, scopul legitim urmãrit fiindasigurarea bunei funcþionãri a sistemuluijudiciar ºi a credibilitãþii ºi integritãþii profesieide magistrat, implicit a independenþei justiþieica serviciu public.

În ceea ce priveºte aplicarea în timp,având în vedere cã atât ocuparea funcþiei,cât ºi acordarea dreptului la pensiereprezintã situaþii continue (facta pendentia),considerãm cã trebuie avute în vederedispoziþiile art. 15 alin. 2 din Constituþia

României6 ºi ale art. 6 din Codul civil din20097, care consacrã principiul neretroacti-vitãþii legii civile.

În decizia nr. 436 din 8 iulie 2014 refe-ritoare la excepþia de neconstituþionalitatea dispoziþiilor art. 52 alin. 3 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor8, Curtea Constituþionalã aRomâniei a statuat cã „deºi legea nouãpoate dispune cu privire la consecinþe ºiefecte nerealizate susceptibile de executarecontinuã/succesivã, ea nu va puteareglementa cu privire la fapte care, înaintede intrarea ei în vigoare, au dat naºtere sau,dupã caz, au modificat sau au stins o situaþiejuridicã, ori cu privire la efecte pe care aceasituaþie juridicã le-a produs înainte deaceeaºi datã”. Prin urmare, conti-nuând mutatis mutandis raþionamentul CurþiiConstituþionale, infracþiunile de corupþiesãvârºite anterior modificãrii Legii nr. 303/2004 „reprezintã, din perspectiva conflictuluide legi civile în timp, facta praeterita,realizatã în întregime înainte de intrarea învigoare a legii noi ºi pentru care, dacã s-araplica o lege ulterioarã ar însemna sã i seatribuie efect retroactiv. De aceea, dacãlegea creeazã o situaþie juridicã nouã, eanu ar putea sã prevadã cã noua situaþiejuridicã s-a nãscut din fapte anterioare intrãriisale în vigoare”.

În cazul pensiilor de serviciu, CurteaConstituþionalã a statuat însã (în decizia nr.873 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecþiade neconstituþionalitate a dispoziþiilor Legiiprivind stabilirea unor mãsuri în domeniul

5 „Punerea în miºcare a acþiunii penale pentru una dintre infracþiunile prevãzute la alin. 1 atrage, de drept,suspendarea soluþionãrii cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, dupã caz, suspendarea plãþii pensiei deserviciu, dacã aceasta a fost acordatã pânã la soluþionarea definitivã a cauzei. În aceastã perioadã, persoanafaþã de care s-a pus în miºcare acþiunea penalã beneficiazã, în condiþiile legii, de pensie din sistemul public. Dacã se dispune clasarea, renunþarea la urmãrirea penalã, achitarea, încetarea procesului penal sau renunþareala aplicarea pedepsei faþã de judecãtor, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridicãasimilat judecãtorilor ºi procurorilor, acesta este repus în situaþia anterioarã ºi i se plãteºte pensia de serviciude care a fost lipsit ca urmare a punerii în miºcare a acþiunii penale sau, dupã caz, diferenþa dintre aceasta ºipensia din sistemul public încasatã dupã punerea în miºcare a acþiunii penale”.

6 „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepþia legii penale sau contravenþionale mai favorabile”.7 „Actele ºi faptele juridice încheiate ori, dupã caz, sãvârºite sau produse înainte de intrarea în vigoare a

Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevãzute de legea în vigoare la data încheierii sau,dupã caz, a sãvârºirii ori producerii lor”.

8 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014.


pensiilor9) cã „pensiile speciale nu reprezintãun privilegiu, ci au o justificare obiectivã ºiraþionalã, Curtea a considerat cã acesteapot fi eliminate doar dacã existã o raþiune, ocauzã suficient de puternicã spre a duce înfinal la diminuarea prestaþiilor sociale alestatului sub forma pensiei”. În aceeaºidecizie, Curtea Constituþionalã a mai reþinutcã partea necontributivã a pensiei deserviciu, chiar dacã poate fi încadratã,potrivit interpretãrii pe care Curtea Euro-peanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1din Primul Protocol adiþional la Convenþiapentru apãrarea drepturilor omului ºi alibertãþilor fundamentale, în noþiunea de«bun», ea reprezintã totuºi, din aceastãperspectivã, un drept câºtigat numai cuprivire la prestaþiile de asigurãri socialerealizate pânã la data intrãrii în vigoare anoii legi, iar suprimarea acestora pentru viitornu are semnificaþia exproprierii. Curtea aarãtat în privinþa pretinsei încãlcãri a art. 47din Constituþie cã drepturile rezultate dinactul de pensionare sunt previzibile, ºianume îndrituirea persoanei la cuantumulaferent pensiei din sistemul ordinar depensionare, restul cuantumului pensiei (ceasuplimentarã) fiind supus elementelorvariabile amintite mai sus, ºi anume opticalegiuitorului ºi resursele financiare alestatului care pot fi alocate în aceastãdirecþie”.

Prin urmare, considerãm cã formamodificatã a Legii nr. 303/2004 nu se aplicãpersoanelor condamnate anterior intrãriisale în vigoare10, iar efectul condamnãriieste unul viitor11, în ceea ce priveºte „restulcuantumului pensiei”, ce depãºeºte parteacontributivã.

În ceea ce priveºte justul echilibru caretrebuie sã existe între cerinþele de interesgeneral ale societãþii ºi cele referitoare laprotecþia drepturilor fundamentale aleomului, se observã cã pierderea dreptuluila pensie nu este automatã, ci presupuneintervenþia Consiliului Superior al Magis-traturii. Astfel, hotãrârea de condamnare sauprin care s-a dispus amânarea aplicãriipedepsei, rãmasã definitivã, se comunicãde cãtre instanþa de executare ConsiliuluiSuperior al Magistraturii. Consiliul Superioral Magistraturii va informa Casa Naþionalãde Pensii Publice cu privire la apariþia uneiadintre situaþiile prevãzute de prezentul articolcare are ca efect acordarea, suspendarea,încetarea sau reluarea plãþii pensiei deserviciu ori, dupã caz, suspendarea saureluarea procedurii de soluþionare a cereriide acordare a pensiei de serviciu. Infor-marea Consiliului Superior al Magistraturiicuprinde elementele necesare pentruaplicarea mãsurii respective de cãtre caseleteritoriale de pensii, inclusiv datele deidentificare a persoanei, temeiul de drept almãsurii, precum ºi data de la care se aplicã.

Considerãm cã aceastã etapã interme-diarã, între pronunþarea hotãrârii decondamnare ºi efectul pierderii dreptului lapensie de serviciu ca urmare a punerii înexecutare a mãsurii de cãtre Casa Naþionalãde Pensii Publice, face ca aplicareasancþiunii sã nu fie automatã, precum încauza Apostolakis c. Greciei. AnalizaConsiliului Superior al Magistraturii trebuiesã priveascã atât aplicarea în timp a legii,cât ºi îndeplinirea condiþiilor legale(sãvârºirea unei infracþiuni de corupþie,asimilate infracþiunilor de corupþie sau a uneiinfracþiuni în legãturã cu acestea, sãvârºite

9 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 (rectificatã nr. 696 din 19octombrie 2010).

10 Aceasta a fost ºi intenþia manifestã a legiuitorului, din moment ce din evoluþia procesului legislativ rezultãcã a fost amendatã forma iniþialã a proiectului de lege, din articolul II („Prevederile art. I se aplicã de la momentulintrãrii în vigoare a prezentei legi”) fiind eliminatã sintagma „(...) ºi magistraþilor condamnaþi definitiv anterior,indiferent de momentul pensionãrii” (a se vedea site-ul oficial al Parlamentului României, http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13503).

11 Curtea Constituþionalã a arãtat cã „în conceptul de «drepturi câºtigate» pot intra doar prestaþiile dejarealizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri. Prin urmare, numai dacã legiuitorul ar fi intervenitasupra acestor prestaþii deja încasate s-ar fi încãlcat dispoziþiile art. 15 alin. 2 din Constituþie” (a se vedeadecizia nr. 322 din 25 iunie 2013, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 441 din 19 iulie 2013).


înainte de eliberarea din funcþie), hotãrâreaputând fi atacatã în instanþã, la fel cum ºidecizia de stabilire a pensiei în sistemulpublic, în condiþiile legii, poate fi contestatãsub aspectul cuantumului stabilit potrivitprincipiului contributivitãþii.12

În ceea ce priveºte legãtura de cauza-litate între condamnarea penalã a magis-tratului pentru astfel de infracþiuni ºi dreptulla pensie în calitate de asigurat social, lacare Curtea Europeanã face referire încauza Apostolakis c. Greciei (par. 39),considerãm cã ea rezultã din însãºi raþiuneasistemului de pensii speciale pentru aceastãcategorie profesionalã, aceea de a pune învaloare principiul independenþei justiþiei,prevãzut de art. 124 din Constituþie13.

Sancþiunea pecuniarã ca urmare acondamnãrii penale priveºte numai partea

reprezentând diferenþa dintre cuantumulpensiei de serviciu ºi pensia în sistemulpublic, iar nu întregul drept la pensie almagistratului (situaþie similarã celei dindecizia de inadmisibilitate Banfield c.Regatul Unit, citatã anterior, par. 38).Legãtura de cauzalitate dintre condamnareapenalã ºi mãsura lipsirii unui asigurat socialde aceastã diferenþã de pensie rezultã dinînsuºi faptul cã independenþa justiþiei esteafectatã prin sãvârºirea de cãtre unmagistrat a unor fapte de corupþie, asimilatesau în legãturã cu acestea, iar menþinereaunei pensii de serviciu pentru aceeaºipersoanã pentru acelaºi considerent, alindependenþei justiþiei, ar fi de naturã aexacerba sentimentul de neîncredere înbuna funcþionare a sistemului judiciar.

12 A se vedea ºi cauza Rasmussen c. Poloniei, hotãrârea din 28 aprilie 2009, nr. 38886/05, în D. Cãlin(coord.), Magistraþii ºi instanþele judecãtoreºti în jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului. Hotãrârirelevante, Ed. Universitarã, Bucure?ti, 2013, p. 434 (pierderea statutului de judecãtor pensionat ºi a pensieispeciale aferente acestuia, ca urmare a depunerii unei declaraþii false, cu privire la colaborarea cu fostul serviciusecret din Polonia, nu a constituit o ingerinþã în dreptul de proprietate al reclamantei, în temeiul art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie).

13 A se vedea decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 433 din28 iunie 2010 ?i decizia nr. 1283 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.826 din 22 noiembrie 2011. Curtea Constitu?ionalã a României a stabilit cã „statutul constituþional al magistraþilor- statut dezvoltat prin lege organicã ºi care cuprinde o serie de incompatibilitãþi ºi interdicþii, precum ºiresponsabilitãþile ºi riscurile pe care le implicã exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciuca o componentã a independenþei justiþiei, garanþie a statului de drept, prevãzut de art. 1 alin. 3 din Legeafundamentalã”

143JurisClasor CEDO – Septembrie 2014

SEPTSEPTSEPTSEPTSEPTEMBRIE 2014EMBRIE 2014EMBRIE 2014EMBRIE 2014EMBRIE 2014

144 JurisClasor CEDO – Septembrie 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Septembrie 2014

Cauza OÞET împotriva României - Hotãrârea Secþiei a III-a din 25 martie 2014, cerereanr. 14317/04. .................................................................................................................. 147Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu



Printr-un rechizitoriu din data de 29 martie2002, reclamantul a fost trimis în judecatãpentru sãvârºirea infracþiunilor de evaziunefiscalã, prevãzutã de art. 13 din Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziuniifiscale, ºi fals intelectual, prevãzutã de art.289 Cod penal.

Printr-o sentinþã pronunþatã în data de 15octombrie 2002, Judecãtoria Reºiþa l-aachitat pentru sãvârºirea celor douãinfracþiuni, ºi a constatat cã MinisterulFinanþelor Publice nu s-a constituit partecivilã.

Parchetul de pe lângã Judecãtoria Reºiþaa formulat apel.

La data de 9 aprilie 2003, s-a înregistratla Tribunalul Caraº-Severin constituirea departe civilã a Direcþiei Generale a FinanþelorPublice Mureº, care a solicitat suma de561.668.508 lei (ROL), reprezentând TVA,impozit pe venit ºi « majorãrile aferente »,care se ridicau la suma de 333.518.611ROL.

Printr-o decizie pronunþatã în data de 14aprilie 2003, tribunalul a admis apelulparchetului, l-a condamnat pe reclamant lapedeapsa de 2 ani închisoare pentrusãvârºirea infracþiunilor de evaziune fiscalãºi fals intelectual ºi l-a obligat sã plãteascãministerului Finanþelor Publice suma de228.149.893 ROL. Tribunalul a arãtat cãdespãgubirile civile reprezintã prejudiciul

Cauza OÞET împotriva României - Hotãrârea Secþiei a III-a din25 martie 2014, cererea nr. 14317/04.

Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, în materie penalã, prin obligarea reclamantului laplata majorãrilor de întârziere în latura civilã a unui proces penal privind o infracþiune deevaziune fiscalã, în urma constituirii ca parte civilã a Ministerului Finanþelor Publice în afaratermenului legal, ºi prin neexaminarea de cãtre instanþa de recurs a motivelor de recursinvocate de reclamant, deduse din faptul cã nu i s-a oferit posibilitatea sã se opunã constituiriitardive de parte civilã.

efectiv ºi majorãrile aferente calculate de ladata sãvârºirii infracþiunii pânã la data plãþiiintegrale a sumei datorate.

Reclamantul a formulat recurs. Înmotivare, a invocat, între altele, nelegalitateaobligãrii sale la despãgubiri civile, încondiþiile în care Ministerul FinanþelorPublice nu s-a constituit parte civilã întermenul legal. A adãugat cã, prin decizianr. 80/20 mai 1999, Curtea Constituþionalãa declarat neconstituþionale dispoziþiileCodului de procedurã penalã care permiteauexercitarea din oficiu a acþiunii civile cândpersoana vãtãmatã este o unitate de interespublic.

Prin concluziile scrise depuse în recurs,reclamantul a susþinut cã tribunalul nu pusîn discuþia pãrþilor depãºirea termenuluipentru constituirea de parte civilã ºi nu i-adat posibilitatea sã îºi exprime opoziþia.

Printr-o decizie pronunþatã în data de 18septembrie 2003, Curtea de Apel Timiºoaraa respins recursul ca nefondat. A arãtat cãprejudiciul este dovedit ºi cã primele douãalineate ale art. 17 Cod procedurã penalãau fost declarate neconstituþionale dupãcomiterea faptelor.

La data de 6 ianuarie 2004, reclamantula fost somat de Ministerul Finanþelor Publicesã plãteascã o sumã totalã de 287.817.455ROL, reprezentând despãgubirile civilestabilite prin decizia din data de 14 aprilie2003 a Tribunalului Caraº-Severin ºimajorãrile aferente. Reclamantul afirmã cã


a fost nevoit sã lichideze douã dintresocietãþile sale ºi sã îºi vândã mai multebunuri personale pentru a plãti sumamenþionatã.


Reclamantul s-a plâns de obligarea sa larepararea prejudiciului material, în condiþiileîn care acþiunea civilã nu a fost formulatã întermenul legal. A susþinut cã procesul la carea fost parte a fost lipsit de un caracterechitabil, contrar garanþiilor prevãzute de art.6 par. 1 din Convenþie.

2.1. Asupra admisibilitãþiiGuvernul a susþinut cã art. 6 par. 1 nu

este aplicabil procedurii din cauzã nici înlatura sa penalã, nici în cea civilã.Întemeindu-se pe hotãrârea Ferrazzini c.Italiei (nr. 44759/98), a dedus cã procedurilefiscale þin de prerogativele puterii publice ºiexced sferei de aplicare a art. 6 dinConvenþie. În ce priveºte obligareareclamantului în latura civilã a procesului, aconsiderat cã aceasta þine, de asemenea,de dreptul public.

Curtea a amintit cã a analizat problemaaplicabilitãþii art. 6 din Convenþie în laturasa penalã în cazul unor proceduri similarecelor pornite împotriva reclamantului (Jussilac. Finlandei, nr. 73053/01). Astfel, a arãtatcã nu este convinsã cã sancþiunile fiscalear trebui exceptate de la aplicarea garanþiilorprocedurale enunþate de art. 6 din Convenþiesub motivul asigurãrii eficienþei sistemuluifiscal, ºi cã un asemenea demers nu ar ficompatibil cu spiritul ºi scopul Convenþiei,chiar þinând cont de importanþa impozitelorpentru buna funcþionare a statului. Înconsecinþã, a aplicat criteriile definite încauza Ezeh ºi Connors c. Marii Britanii,nr. 39665/98 ºi 40086/98, par. 82) :

“82. (...) Este relevant mai întâi sã sestabileascã dacã textele care definescinfracþiunea imputatã aparþin, potrivit tehniciijuridice a Statului pârât, dreptului penal,dreptului disciplinar sau ambelor. Estevorba, totuºi, de un simplu punct de plecare.

Indicaþia pe care o furnizeazã nu are decâto valoare formalã ºi relativã; trebuieexaminatã în lumina numitorului comun allegislaþiilor diverselor State contractante.

Natura însãºi a infracþiunii reprezintã uncriteriu de apreciere cu o mai mare greutate(...)

Controlul Curþii nu se opreºte, totuºi, aici.El s-ar dovedi în general iluzoriu dacã nu arlua în egalã mãsurã în consideraþie gradulde severitate al sancþiunii pe care o riscãcel interesat (...)”.

Întorcându-se la faptele din cauzã, Curteaa notat cã, în ceea ce priveºte primul criteriu,majorãrile impuse reclamantului nu þin dedreptul penal român. A amintit, totuºi, cãaceastã constatare nu are un caracterdecisiv (Jussila, citatã mai sus, par. 37,ºi Anghel c. României, 4 octombrie 2007,nr. 28183/03, par. 50).

În ceea ce priveºte cel de-al doileacriteriu, care þine de natura infracþiunii,Curtea a amintit cã majorãrile fiscale pot ficonsiderate ca fiind prevãzute de dispoziþiilegale cu caracter general, aplicabileansamblului contribuabililor (Jussila, citatãmai sus, par. 38, cu referinþele acolo fãcute).Curtea a înlãturat, prin urmare, susþinereaGuvernului, potrivit cãreia TVA ºi impozitulpe venit se aplicã doar unui grup determinatde persoane având un statut special: înrealitate, reclamantul era supus acestuiimpozit în calitatea sa de contribuabil, ºialegerea sa de a-ºi supune activitateaprofesionalã regimului TVA nu a modificatsituaþia sa din acest punct de vedere.

Curtea a mai observat cã majorãrile lacare a fost obligat reclamantul nu tindeau larepararea prejudiciului material ci aveau, înmod esenþial, un scop represiv, vizândîmpiedicarea reiterãrii comportamentuluiincriminat. Chiar dacã, aºa cum susþineGuvernul, reclamantului i-ar fi putut fi impusemajorãri mai importante, acest fapt nu estede naturã sã ducã la o altã concluzie. Curteaa conchis cã majorãrile impuse erauprevãzute de norme având scop în acelaºitimp preventiv ºi represiv. Acest considerenteste suficient, prin el însuºi, sã confere


infracþiunii imputate un caracter penal.În fine, în ce priveºte al cel de-al treilea

criteriu, Curtea a estimat cã suma pe carereclamantul a trebuit sã o plãteascã nu poatefi calificatã drept modicã.

În consecinþã, a respins excepþia Guver-nului ºi a declarat cererea admisibilã.

2.2. Asupra fonduluiPe fondul cauzei, Curtea a amintit cã

garanþiile procesului echitabil implicã, înprincipiu, dreptul pãrþilor sã ia cunoºtinþã deorice piesã sau observaþie prezentatejudecãtorului ºi sã le discute (a se vedea,între multe altele, Lobo Machado c.Portugaliei, 20 februarie 1996, par. 31, Göçc. Turciei, nr. 36590/97, par. 55,ºi Wyssenbach c. Elveþiei, 22 octombrie2013, nr. 50478/06, par. 35). În plus, aamintit cã efectul real al unei asemeneaobservaþii este puþin important, ºi cã pãrþiledin litigiu trebuie sã aibã posibilitatea sãarate dacã apreciazã cã un act impunecomentarii din partea lor (Nideröst-Huber c.Elveþiei, 18 februarie 1997, par. 24,ºi Schaller-Bossert c. Elveþiei, nr. 41718/05,28 octombrie 2010, par. 43).

Întorcându-se la faptele cauzei, Curtea asubliniat din primul moment cã rezultatulprocedurii trebuie analizat ca o decizieasupra temeiniciei unei „acuzaþii în materiepenalã” fãcute împotriva reclamantului.

A observat cã, în primã instanþã,Judecãtoria Reºiþa a constatat cã MinisterulFinanþelor Publice nu s-a constituit partecivilã. Constituirea de parte civilã s-a fãcutpentru prima datã în apel, în faþa TribunaluluiCaraº-Severin, în afara termenului prevãzutde legea internã. Tribunalul Caraº-Severina fost pus astfel în situaþia de a analizapentru prima datã în cursul procesului, pefond, problema condamnãrii reclamantuluila plata majorãrilor.

Curtea a relevat cã pãrþile sunt de acordcã practica judiciarã internã permiteaconstituirea de parte civilã peste termen, cucondiþia ca inculpatul sã nu se opunã. Totuºi,a observat cã poziþiile lor diferã în privinþaproblemei, dacã reclamantul a avut în mod

rezonabil posibilitatea sã ia cunoºtinþã deeventualitatea unei condamnãri la platamajorãrilor ºi sã se exprime asupra consti-tuirii de parte civilã fãcutã peste termen deMinisterul Finanþelor Publice.

Pe baza actelor dosarului, Curtea a arãtatcã Tribunalul Caraº-Severin nu a informatreclamantul despre cererea de constituirede parte civilã ºi despre eventualitateacondamnãrii sale la plata majorãrilor, ºi cãreclamantul nu a fost ascultat ºi nu aconsimþit în mod expres la o astfel de cerere(a se vedea, mutatis mutandis,Constantinescu c. României, nr. 28871/95,par. 58-59, ºi Gãitãnaru c. României, 26iunie 2012, nr. 26082/05, par. 32-33).

Curtea a apreciat cã argumentulGuvernului privind un consimþãmânt tacit alreclamantului nu ar putea fi reþinut, deoarecerenunþarea la exercitarea unui drept garantatde Convenþie trebuie stabilitã de o manierãneechivocã (a se vedea, între alteexemple, Neumeister c. Austriei, 27 iunie1968, par. 36, Albert ºi Le Compte c. Belgiei,10 februarie 1983, par. 35, ºi Colozzac. Italiei, 12 februarie 1985, par. 28). Asubliniat cã Tribunalul Caraº-Severin a fostcel care a analizat primul pe fond problemaconstituirii de parte civilã ºi cã decizia sa amodificat în mod considerabil situaþiareclamantului (a se vedea, mutatismutandis, Gacon c. Franþei, 22 mai 2008,nr. 1092/04, par. 34, ºi Ben Naceur c.Franþei, 3 octombrie 2006, nr. 63879/00,par. 35-39), ºi cã, mai mult, procedura aveao mizã importantã pentru reclamant(Vermeulen c. Belgiei, 20 februarie 1996,par. 33, J.J. c. Olandei, 27 martie 1998, par.43, ºi Reinhardt þi Slimane-Kaïd c. Franþei,31 martie 1998, par. 105 in fine).

În altã ordine de idei, Curtea a observatcã, în calitate de instanþã de ultim grad,Curtea de Apel Timiºoara nu a examinatmotivele reclamantului deduse în special dinimposibilitatea de a-ºi exprima voinþa asupraconstituirii de parte civilã fãcutã pestetermen de Ministerul Finanþelor Publice. Înaceastã privinþã, a amintit cã art. 6 dinConvenþie implicã în special, în sarcina


« tribunalului », obligaþia de a face o analizãefectivã a motivelor, argumentelor ºipropunerilor de probe ale pãrþilor, fãrã a-irãpi facultatea de a le aprecia pertinenþa(Perez c. Franþei, nr. 47287/99, par. 80,ºi Boldea c. României, 15 februarie 2007,nr. 19997/02, par. 33). Or, dacã esteadevãrat cã obligaþia de a-ºi motiva deciziileimpusã tribunalelor de art. 6 par. 1 dinConvenþie nu poate fi înþeleasã ca impunândun rãspuns detaliat la fiecare argument(Perez, citatã mai sus, par. 81, Van de Hurkc. Olandei, 19 aprilie 1994, par. 61, ºi RuizTorija c. Spaniei, 9 decembrie 1994, par.29), trebuie constatat cã în cauzã Curteade Apel Timiºoara nu a analizat argumentelereclamantului deduse din imposibilitatea dea-ºi manifesta opoziþia la o constituire departe civilã fãcutã peste termen, în condiþiileîn care aceste argumente ar fi putut fidecisive pentru rezultatul procesului.

Prin urmare, Curtea a constatatîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie.

3. Satisfacþie echitabilã

Curtea a observat cã art. 4081 din Codulde procedurã penalã român permitearevizuirea hotãrârii în cauzele în care Curteaconstata încãlcarea drepturilor recla-mantului. Þinând seama de acesteîmprejurãri, a apreciat cã reparaþia cea maipotrivitã ar constitui-o pentru reclamantrejudecarea, la cererea sa, a cauzei, în timputil ºi cu respectarea exigenþelor art. 6 par.

1 din Convenþie. Ca urmare, nu i-a acordatnici o sumã cu titlu de prejudiciu material.

Totuºi, Curtea a decis cã statul pârâttrebuie sã plãteascã reclamantului, întermen de trei luni de la data la carehotãrârea devine definitivã, suma netã de3.000 EUR pentru prejudiciul moral suferit.

Întrucât reclamantul nu a indicat sumasolicitatã cu titlu de cheltuieli ºi nu a insistatîn aceastã cerere, Curtea nu i-a acordat nicio sumã cu acest titlu.

4. Autoritãþi potenþial responsabile

Puterea judecãtoreascã este respon-sabilã, din cauza nerespectãrii garanþiilorprocesului echitabil în latura civilã aprocesului penal, a aplicãrii unor dispoziþiilegale declarate neconstituþionale ºi amotivãrii lacunare a hotãrârilor.

5. Consecinþele hotãrârii

Hotãrârea nu a avut consecinþe pe planlegislativ. Problema exercitãrii din oficiu aacþiunii civile în cazul în care persoanavãtãmatã este o unitate de interes public erala data pronunþãrii hotãrârii deja soluþionatã,prin decizia nr. 80/1999 a Curþii Constitu-þionale, care a declarat neconstituþionaledispoziþiile art. 17 alin. 1 ºi 2 din Codul deprocedurã penalã, ºi prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea ºi completareaCodului de procedurã penalã ºi a unor legispeciale, care a reformulat aceste dispoziþii.

151JurisClasor CEDO – Octombrie 2014

OCTOCTOCTOCTOCTOMBRIE 2014OMBRIE 2014OMBRIE 2014OMBRIE 2014OMBRIE 2014

152 JurisClasor CEDO – Octombrie 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Octombrie 2014

Decizia de inadmisibilitate din cauza Elena Petraºcu c. României. Neîncãlcarea art. 6par. 1 din Convenþie, în situaþia calificãrii de instanþa de judecatã a cãii de atac, denumitãde parte apel, ca recurs, dupã ce s-a oferit posibilitatea pãrþilor, în ºedinþã publicã, sãformuleze apãrãri cu privire la acest fapt ....................................................................... 155Autor: Roxana Maria Cãlin



Reclamanta, asistatã de avocat, aformulat o acþiune în anularea unui contractde vânzare a unui apartament cu clauzã deîntreþinere, la 6 noiembrie 2008, iar la 6ianuarie 2009 a fost indicatã valoareaapartamentului pusã în vedere de instanþã,pentru verificarea competenþei, respectivsuma de 64.959 RON (17.500 EUR). Prinsentinþa pronunþatã la 12 mai 2009,Judecãtoria Bucureºti a respins acþiunea, iarla 11 august 2009 reclamanta a înaintat apelîmpotriva sentinþei. La 26 octombrie 2009reclamanta a formulat ºi un recurs împotrivaaceleiaºi sentinþe, pentru care a depus ºimotivele de recurs. La ºedinþa din 2 februarie

2010, în faþa Tribunalului Bucureºti, recla-manta a indicat cã valoarea apartamentuluiera de 110.000 RON (29.000 EUR).

La 6 aprilie 2010, dupã audiereasusþinerilor ambelor pãrþi, TribunalulBucureºti a calificat apelul reclamantei cafiind recurs, iar cauza a continuat sã fiejudecatã în complet de trei judecãtori.Tribunalul a reþinut cã, la 6 ianuarie 2009,recurenta reclamantã a informat în modexpres instanþa cu privire la valoareaapartamentului, valoare care nu a fostcontestatã de partea adversã. În plus,regulile de procedurã civilã relevante ºiprincipiul legalitãþii nu permit pãrþii sã aleagãcalea de atac pe care doreºte sã o formulezeîmpotriva unei sentinþe. La 1 iunie 2010,Tribunalul Bucureºti a audiat susþinerilepãrþilor asupra depunerii motivelor de recursîn termenul stabilit de lege. La 2 iunie 2010reclamanta a depus observaþii scrise, în carea reiterat argumentele sale în ce priveºtevaloarea apartamentului, care ar fi fost110.000 RON, susþinând cã tribunalul, înmod eronat, a calificat calea de atac ca fiindrecursul, prin urmare motivele cãii de atac,consideratã a fi apelul, au fost depuse întermen.

Prin decizia din 18 iunie 2010 TribunalulBucureºti, statuând în complet de 3

Decizia de inadmisibilitate din cauza Elena Petraºcu c.României. Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, în situaþiacalificãrii de instanþa de judecatã a cãii de atac, denumitã de

parte apel, ca recurs, dupã ce s-a oferit posibilitatea pãrþilor, înºedinþã publicã, sã formuleze apãrãri cu privire la acest fapt

Autor: Roxana Maria Cãlin

Prin decizia de inadmisibilitate din 30 septembrie 2014, din cauza Elena Petraºcuîmpotriva României (cererea nr. 1197/11), s-a constatat neîncãlcarea de Statul român aprevederilor art. 6 par. 1 din Convenþie, în situaþia calificãrii de instanþa de judecatã a cãii deatac, denumitã de parte drept apel, ca fiind recurs, dupã ce s-a oferit posibilitatea pãrþilor, înºedinþã publicã, sã formuleze apãrãri cu privire la acest fapt, considerându-se cã reclamantanu a suferit o ingerinþã disproporþionatã în dreptul sãu de acces la o instanþã.


judecãtori, a declarat nul recursul, reþinândcã motivele de recurs nu au fost depuse întermenul legal ºi nu existã niciun motiv deordine publicã pentru anularea sentinþeiatacate. Calea de atac ce poate fi exercitatãîmpotriva sentinþei este prevãzutã de lege,iar nu stabilitã de judecãtorul cauzei. Pe calede consecinþã, faptul cã prima instanþã aindicat în mod eronat calea de atac ce poatefi introdusã nu exonereazã partea deobligaþia de a formula calea de atacprevãzutã de lege.

La 31 martie 2011, Curtea de ApelBucureºti a respins recursul depus dereclamantã împotriva deciziei tribunalului, cainadmisibil, reþinând, între altele, cã prinDecizia în interesul legii din 9 iunie 2008,I.C.C.J. a considerat cã acþiunea formulatãde reclamantã are caracter patrimonial ºi,prin urmare, dispoziþiile art. 282¹ alin. 1C.pr.civ. sunt aplicabile. Curtea de ApelBucureºti a mai adãugat cã TribunalulBucureºti a interpretat legal susþinerilereclamantei ºi a reiterat observaþia cãvaloarea apartamentului în disputã era de64.959 RON.

Reclamanta s-a plâns de faptul cãprocedura a fost inechitabilã, în aºa fel încâtdreptul sãu de acces la instanþã a fostrestricþionat, deoarece instanþa de apel nua examinat cauza sa dupã ce a calificatcalea de atac ca fiind recursul.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieCurtea a notat cã, în speþã, prin calificarea

cãii de atac a apelului drept recurs, ultimainstanþã a privat reclamanta de oportunitateade a-ºi vedea susþinerile reexaminate laurmãtorul nivel de jurisdicþie, ca rezultat aldiferitelor cerinþe formale ce trebuiauîndeplinite în termenele legale legate dedepunerea motivelor de recurs. Prin urmare,a existat o ingerinþã în dreptul reclamanteide acces la instanþã garantat de art. 6 par.1 din Convenþie.

Curtea a reiterat cã dreptul de acces lainstanþã nu este absolut, fiind susceptibil delimitãri; acestea sunt permise, în particular,în cazul respectãrii condiþiilor de admisi-bilitate ale cãii de atac formulatã pe motive

de drept, cum este cazul recursului, dinmoment ce, prin natura sa, acesta reclamão reglementare din partea statului carebeneficiazã în acest scop de o anumitãmarjã de apreciere (Trif c. României,decizia de inadmisibilitate din 12 noiembrie2013, par. 36). Limitãrile aplicate nu trebuiesã restricþioneze sau sã reducã accesul lãsatindividului în asemenea mod ºi mãsurã încâtdreptul sã fie afectat în substanþa sa (AngelAngelov c. Bulgariei, hotãrârea din 15februarie 2007, par. 35, Kreuz c. Poloniei,par. 54). O limitare nu va fi compatibilã cuart. 6 par. 1 din Convenþie dacã nuurmãreºte un scop legitim ºi dacã nu existãun raport rezonabil de proporþionalitate întremijloacele folosite ºi scopul urmãrit (Krastevc. Bulgariei, decizia de inadmisibilitate din15 mai 2012, par. 24).

Curtea a observat, pe baza înscrisurilordepuse la dosarul cauzei, cã soluþiatribunalului de a califica calea de atac aapelului ca fiind recurs era prevãzutã de legeºi era previzibilã. Art. 282¹ alin. 1 C.pr.civ. þiinterpretarea sa de cãtre Înalta Curte deCasaþie, prin decizia pronunþatã asuprarecursului în interesul legii, a furnizatinstrucþiuni clare în sensul cã aceste litigiinu erau supuse apelului. De asemenea,decizia tribunalului a urmãrit un scop legitimconstând în respectarea principiuluilegalitãþii pentru depunerea diverselor cãi deatac ºi asigurarea bunei administrãri ajustiþiei. În acest context, Curtea a reþinutcã, în timpul procedurilor, reclamanta a fostîntotdeauna reprezentatã de un avocat alesºi ar fi putut cere ºi obþine consiliere legalãdetaliatã pentru a clarifica calea de atac cear fi putut fi depusã împotriva sentinþei.

Curtea a notat, de asemenea, cãprincipalul criteriu pentru determinarea cãiide atac legale ce putea fi exercitatãîmpotriva sentinþei primei instanþe era datde valoarea imobilului în litigiu. În acestcontext, Curtea a observat cã însãºireclamanta, dupã ce a fost întrebatã expres,a informat prima instanþã cã valoareaproprietãþii era sub 100.000 RON, în timpce în calea de atac, în faþa instanþei, aceasta


ºi-a revizuit susþinerile ºi a indicat cãvaloarea proprietãþii era mai mare de100.000 RON. Nu reiese din dosar cã învreo fazã a procedurii reclamanta ar fisolicitat primei sau celei de-a doua instanþe,în absenþa oricãrei reacþii din parteajudecãtorilor, efectuarea unei expertizepentru determinarea valorii actuale aapartamentului. Faþã de natura specialã atribunalului într-un astfel de litigiu, Curtea aarãtat cã poate accepta faptul cã proceduraurmatã poate fi mai mult una având uncaracter mai mult formal, inclusiv în cepriveºte respectarea legislaþiei aplicabile(mutatis mutandis, Negreanu c. României,nr. 30164/03, decizia de inadmisibilitate din14 mai 2013).

Curtea a observat ºi cã TribunalulBucureºti a recalificat apelul reclamanteiîntr-o ºedinþã publicã, dupã ce a permispãrþilor sã depunã observaþii asupra acestuiaspect. În legãtura cu aceasta, Curtea anotat cã nici reclamanta, nici avocatul sãu,nu au cerut instanþei repunerea în termenulde introducere a recursului. În acest context,Curtea a considerat cã reclamanta s-a expusea însãºi riscului de a-ºi vedea recursulrespins, fãrã examinarea motivelor

formulate. Faþã de cele reþinute, Curtea aconsiderat cã reclamanta nu a suferit oingerinþã disproporþionatã în dreptul sãu deacces la o instanþã.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

Reclamanta s-a plâns de încãlcareadreptului sãu de proprietate, în mãsura încare a fost privatã de apartamentul în cauzã.

Curtea constatã cã aceastã plângere estestrâns legatã de cea examinatã în temeiulart. 6 din Convenþie. S-a constatat deja cãevaluarea cauzei reclamantei de cãtreinstanþele judecãtoreºti naþionale a fostconformã cu cerinþele acestei dispoziþii. Înconcluzie, reiese din elementele dosaruluicã pretenþiile reclamantei cu privire laapartament ºi contractul semnat cu un terþau fost respinse întemeiat de instanþelenaþionale, fãrã vreo aparenþã de arbitrariu.Curtea a constatat cã nu existã nici oaparenþã de încãlcare a drepturilor ºilibertãþilor prevãzute de aceastã dispoziþie.

Ca atare, plângerea reclamantei este înmod vãdit nefondatã, motiv pentru care afost respinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

158 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2014

159JurisClasor CEDO – Noiembrie 2014

NOIEMBRIE 2014NOIEMBRIE 2014NOIEMBRIE 2014NOIEMBRIE 2014NOIEMBRIE 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2014

Abordarea încãlcãrilor sistemice ºi structurale ale drepturilor omului în jurisprudenþaCEDO. Procedura hotãrârii-pilot ..................................................................................... 163Autor: Geanina Munteanu


S-a spus de multe ori cã „CEDO estevictima propriului succes”, sintagmã care setraduce prin aceea cã atât numãrul de cereri,cât ºi numãrul de hotãrâri pronunþate acrescut exponenþial în ultimii ani. Ceea cese spune mai puþin însã este cã marea partea acestor cereri o constituie aºa-zisele„cereri repetitive”, care îºi au originea într-odisfuncþionalitate sistemicã sau structuralãla nivel intern.

În jurisprudenþa actualã, o problemãsistemicã desemneazã o situaþie careafecteazã, în principiu, un numãr mare depersoane ºi rezultã nu din acþiunea sauinacþiunea unui stat, ci dintr-o prevederelegalã sau practicã administrativãdefectuoasã ºi care necesitã o modificarelegislativã, însoþitã de mãsuri administrativeºi bugetare adecvate. O problemãstructuralã este cea care rezultã dintr-odisfuncþionalitate de sistem, de obicei caurmare a insuficienþei resurselor bugetaresau organizatorice.

Deºi problema juridicã este identicã întoate aceste cereri repetitive, procesarea loreste cronofagã. Prin urmare, Curtea a trebuitsã caute metode de procesare eficientã aacestui tip de cereri, printre care

introducerea criteriilor de prioritate ºi aprocedurii hotãrârii-pilot.

Acordarea de prioritate anumitor cereri,care a debutat în 2009 prin modificareaarticolului 41 din Regulamentul Curþii, s-aimpus ca o necesitate deoarece, trecereade la sistemul anterior de examinare acererilor în ordine cronologicã la noul sistemde examinare bazat pe ºapte categorii deprioritate permite Curþii sã examinezecererile în funcþie de importanþa ºi caracterullor urgent, pentru ca cererile care privescîncãlcãri grave ale drepturilor omului sã fieexaminate mai rapid.

În aceste ºapte categorii de prioritate seregãseºte pe poziþia a doua (dupã cererileurgente) hotãrârea pilot sau de principiu.Aºadar, în cazul în care numeroase cereriîntemeiate pe aceeaºi problematicã suntintroduse în faþa Curþii, aceasta poate decidesã soluþioneze una sau mai multe dintre elecu prioritate în procedura hotãrârii-pilot.

Procedura hotãrârii-pilot a fost conceputãca o metodã prin care sã se permitãidentificarea problemelor sistemice saustructurale care stau la baza cererilorrepetitive ºi prin care sã se impunã statelorvizate soluþionarea problemelor respective.În cadrul acestei proceduri, Curtea nu aredoar funcþia de a se pronunþa dacã a existatsau nu o încãlcare a Convenþiei într-o cereredatã, ci ºi de a identifica problema sistemicãsau structuralã ºi de a oferi guvernului vizatindicaþii clare privind mãsurile pe care acestatrebuie sã le ia pentru remedierea problemei.

Statului vizat îi revine însã rolul de aalege, sub supravegherea ComitetuluiMiniºtrilor din cadrul Consiliului Europei,modalitatea în care îºi va îndeplini obligaþiileîn conformitate cu articolul 46 din Convenþie(care priveºte efectul obligatoriu ºiexecutarea hotãrârilor).

Abordarea încãlcãrilor sistemice ºi structurale ale drepturiloromului în jurisprudenþa CEDO. Procedura hotãrârii-pilot

Autor: Geanina Munteanu


Una dintre caracteristicile esenþiale aleprocedurii hotãrârii-pilot constã în faptul cãpermite Curþii suspendarea – sau„îngheþarea” – pe o anumitã perioadã acererilor care fac obiectul procedurii, cucondiþia ca guvernul în cauzã sã ia rapidmãsurile interne necesare pentru a seconforma hotãrârii. Cu toate acestea, Curteapoate relua examinarea cererilorsuspendate de fiecare datã când interesuladministrãrii justiþiei o impune. Curteafoloseºte însã aceastã procedurã cu destulde multã flexibilitate, deoarece nu orice grupde cereri repetitive se calificã pentru untratament în procedurã-pilot ºi nu orice grupde cereri poate fi „îngheþat”, mai ales dacãintrã în categoria încãlcãrilor foarte graveale drepturilor omului.

Prima hotãrâre pilot a fost pronunþatã încauza Broniowski c. Poloniei (22 iunie2004). Aceastã hotãrâre fost urmatãde Hutten-Czapska c. Poloniei (19 iunie2006), Burdov c. Rusiei (nr. 2) (15 ianuarie2009), Olaru ºi alþii c. Republicii Moldova (28iulie 2009),Yuriy Nikolayevich Ivanov c.Ucrainei (15 octombrie 2009), Suljagic c.Bosniei ºi Herþegovinei (3 noiembrie2009), Rumpf c. Germaniei (2 septembrie2010), Maria Atanasiu ºi alþii c. României (12octombrie 2010), Greens et M.T. c.Regatului Unit (23 noiembrie 2010),Athanasiou ºi alþii c. Greciei (21 decembrie2010).

În februarie 2011, Curtea a introdus înRegulamentul sãu un articol nou, careclarificã modul în care aceasta soluþioneazãpotenþialele încãlcãri sistemice saustructurale ale drepturilor omului (articolul61). Luând în considerare experienþadobânditã de Curte în aplicarea acesteiproceduri în cauzele citate mai sus, noularticol instituie un cadru normativ clar pentruhotãrârile-pilot.

Ulterior, Curtea a pronunþat destul demulte hotãrâri-pilot în conformitate cu art.61 par. 3 din regulamentul Curþii, care conþinîn dispozitiv natura problemei sistemice ºitipul mãsurilor pe care statul respectiv vatrebui sã le adopte: Dimitrov ºi Hamanov c.

Bulgariei ºi Finger c. Bulgariei (10 mai2011), Ananyev ºi alþii c. Rusiei (10 ianuarie2012), Ümmühan Kaplan c. Turciei (20martie 2012), Michelioudakis c. Greciei (3aprilie 2012), Kuriæ ºi alþii c. Sloveniei (26iunie 2012), Manushaqe Puto ºi alþii c.Albaniei (31 iulie 2012), Glykantzi c.Greciei (30 octombrie 2012), Torreggiani ºialþii c. Italiei (8 ianuarie 2013), M.C. ºi alþiic. Italiei (3 septembrie 2013), Gerasimov ºialþii c. Rusiei (1 iulie 2014), Ališiæ ºi alþii c.Bosniei ºi Herþegovinei, Croaþiei, “FosteiRepublici Iugoslave Macedonia”, Serbiei ºiSloveniei (16 iulie 2014).

Alãturi de hotãrârile-pilot, Curtea adezvoltat ºi o sub-categorie, nu de mai micãimportanþã, dar mai numeroasã, a hotãrârilorsemi-pilot. Diferenþele dintre cele douãcategorii sunt minime ºi mai degrabãprocedurale (hotãrârile nu sunt descrise cafiind hotãrâri-pilot, includ natura problemeisistemice/structurale, dar nu ºi mãsurilegenerale pe care statul trebuie sã le ia,lãsându-le la alegerea acestuia, ºi nususpendã, de regulã, examinarea cererilorrepetitive), obiectivele fiind relativ aceleaºi,cel mai important fiind sã identifice problemasistemicã/structuralã în cauzã pentru afacilita rezolvarea acesteia pe plan intern.

Câteva exemple de astfel de hotãrârisunt: Kauczor c. Poloniei (3 februarie 2009),Driza c. Albaniei (13 noiembrie 2007),Gulmez c. Turciei (20 mai 2008), Sarica ºiDilaver c. Turciei (27 mai 2010). ªi împotrivaRomâniei, Curtea a pronunþat o serie dehotãrâri semi-pilot: Iacov Stanciu (24 iulie2012), Asociaþia 21 decembrie 1989 ºialþii (25 mai 2011), Centrul pentru ResurseJuridice în numele lui Valentin Campeanu(17 iulie 2014), Fundaþia Cãmine de Eleviale Bisericii Reformate (7 ianuarie 2014),Vlad ºi alþii (26 novembre 2013), Viaºu (9decembrie 2008), Faimblat (13 ianuarie2009), Katz (20 ianuarie 2009), Deneº ºialþii (3 martie 2009).

Procedura hotãrârii pilot este una de datãrecentã, dar succesul acesteia în diferitelestate membre ale Consiliului Europei a fost


confirmat de cãtre Curte prin închidereaprocedurii pilot ºi prin pronunþarea unorhotãrâri sau decizii posterioare hotãrârilor-pilot prin care constatã amploareareformelor legislative ce au urmat unor astfelde hotãrâri pilot. Eºecul procedurii, maiprecis, lipsa de reactivitate a statului vizat

pentru rezolvarea problemei în cauzã a fostsancþionat de cãtre Curte într-o serie dehotãrâri sau decizii posterioarehotãrârilor-pilot.

Referinþe: www.echr.coe.int,www.coe.int, www.venice.coe.int,hudoc.echr.coe.int

166 JurisClasor CEDO – Decembrie 2014

167JurisClasor CEDO – Decembrie 2014

DECEMBRIE 2014DECEMBRIE 2014DECEMBRIE 2014DECEMBRIE 2014DECEMBRIE 2014


Cuprins

Anul IV (2014)

JurisClasor CEDO - Decembrie 2014

Ratificarea de cãtre România a Protocolului nr. 15 la Convenþia pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale .............................................................. 166Autor: Geanina Munteanu


Ratificarea de cãtre România a Protocolului nr. 15 la Convenþiapentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor

fundamentale

Autor: Geanina Munteanu

Prin Legea nr. 157/2014, publicatã înMonitorul Oficial nr. 886 din 5 decembrie2014, România a ratificat Protocolul nr. 15la Convenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale14,încheiat la Strasbourg la 24 iunie 2013.Protocolul nr. 15 fusese semnat de Româniala data de 24 iunie 201315.

Odatã cu intrarea sa în vigoare, adicã înprima zi a lunii care urmeazã dupã expirareaperioadei de trei luni de la data la care toate

pãrþile contractante la Convenþie îºi vor fiexprimat consimþãmântul de a fi legate prinProtocol16, acest protocol va introduceurmãtoarele modificãri în Convenþie:includerea în Preambulul Convenþiei a uneireferiri la principiul subsidiaritãþii ºi ladoctrina marjei de apreciere17; reducerea dela 6 luni la 4 luni a termenului în careplângerea trebuie sã fie depusã la Curte18;modificarea criteriului de admisibilitateprivind „prejudiciul important” pentru aelimina cea de-a doua condiþie careîmpiedicã respingerea unei cauze care nua fost examinatã în mod corespunzãtor deo instanþã naþionalã19; eliminarea dreptuluipãrþilor într-o cauzã de a se opunedesesizãrii unei camere în favoarea MariiCamere20; înlocuirea limitei de vârstã ajudecãtorilor prin exigenþa potrivit cãreiavârsta candidaþilor la funcþia de judecãtorsã fie mai micã de 65 de ani la data la carelista din trei candidaþi va fi examinatã deAdunarea Parlamentarã21.

14 Încheiatã la Roma la 4 noiembrie 1950. A se vedea http://www.conventions.coe.int.15 Pânã la data ratificãrii de cãtre România, Protocolul nr. 15 fusese semnat de 39 de state ºi ratificat de 10 state.16 Articolul 7: Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade

de trei luni de la data la care toate Înaltele Pãrþi Contractante ale Convenþiei îºi vor exprima consimþãmântul dea fi legate prin Protocol, conform prevederilor Articolului 6.

17 Articolul 1: Preambulul Convenþiei se completeazã la final cu urmãtoarea frazã: „Afirmând cã ÎnaltelePãrþi Contractante, în conformitate cu principiul subsidiaritãþii, au responsabilitatea primarã de a asigura drepturileºi libertãþile definite în prezenta Convenþie ºi din Protocoalele sale, ºi cã în acest sens, se bucurã de o marjã deapreciere, sub controlul Curþii Europene pentru Drepturile Omului stabilitã prin prezenta Convenþie”.

18 Articolul 4: La alineatul (1) articolul 35 din Convenþie cuvintele „într-un termen de ºase luni” se substituiecu cuvintele „într-un termen de patru luni”.

19 Articolul 5: La alineatul (3) punctul (b) al articolului 35 din Convenþie, cuvintele „ºi cu condiþia de a nurespinge din acest motiv nicio cauzã care nu a fost examinatã corespunzãtor de o instanþã naþionalã” vor fiexcluse.

20 Articolul 3: La articolul 30 din Convenþie cuvintele „în afara cazului în care una dintre pãrþi se opune laaceasta” se exclud.

21 Articolul 2: 1. Articolul 21 din Convenþie se completeazã cu un alineatul 2, cu urmãtorul conþinut: „ Vârstacandidaþilor trebuie sã fie mai micã de 65 de ani la data la care lista din trei candidaþi a fost solicitatã de cãtreAdunarea Parlamentarã, conform Articolul 22.”

Revista JurisClasor CEDO - Anul IV (2014)

Documents

Transcript of Revista JurisClasor CEDO - Anul IV (2014)