Quality Mn - Course 10

8/18/2019 Quality Mn - Course 10

1/20


2/20

Controlul calităţii produselor

16 November 2012 Lect.univ.dr. Cătălin POPA 103© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB)

2) caracteristici psiho- senzoriale şi sociale, care se referă la latura estetică aproduselor (aspect plăcut, eleganţa culorilor şi a desenelor etc.), la aspecte organoleptice(gust, miros). Sub influenţa transformărilor determinate de progresul ştiinţific şi tehnic

contemporan, ponderea acestor caracteristici în aprecierea calit ăţii creşte considerabil, launele produse fiind esenţială. Totodată, sfera noţiunii de calitate se extinde si la aspectecu caracter social privind influenţa pe care utilizar ea produselor o are asupra utilizatorilorsau mediului ambiant (poluarea atmosferei, apelor, solului, impactul asupra biosferei)precum si asupra utilizării raţionale a resurselor materiale si energetice.

3) caracteristici de disponibilitate , care se refer ă la proprietăţile produsului de a fiapt pentru utilizare în orice moment al solicitării. Se exprimă prin:caracteristici de fiabilitate care

măsoară probabilistic menţinerea în timp a performanţelor calitative ale produsului şi

caracteristici de mentenabilitate privind aspectele legate de între ţinerea periodică sirepunerea în funcţiune a unui produs în urma defectării.

Aşadar, într -o altă formulare, calitatea reprezintă totalitatea caracteristicilorunui produs sau serviciu a căror evaluare permite să se determine măsura în careacesta corespunde, la un moment dat, necesităţilor consumatorilor si societăţii, încondiţii date de exploatare sau utilizare.

Calitatea prezintă deci un dublu aspect: industrial şi comercial. Aspectul industrialse referă la caracteristicile fizice, chimice, electrice, protecţie climatică etc. ale produsului,iar aspectul comercial se referă la satisfacerea beneficiarului ( preţuri, gama sortimentală,finisaj şi ambalaj corespunzător, lipsa defecţiunilor etc.).

Numai integrând într-un tot unitar gradul de utilitate, economicitatea, estetica şiergonomia produselor se va obţine o imagine completă a nivelului calitativ al produselor.

Importanţă practică are nu numai definirea noţiunii de calitate, ci şi aprecierea eiobiectivă, adică cuantificarea calităţii. Caracterul concret, complex şi dinamic al calităţiiimpune, în mod necesar, elaborarea unor criterii de apreciere, difer enţiate în funcţie denatura produsului, care să reflecte nivelul tehnic, rezultatele în exploatare şi gradul decompetitivitate.

Caracteristicile calitative ale produselor pot fi determinate:1. prin măsurare directă (exemple: grosimea tablei, greutatea spec ifică a unei

ţesăturii, conţinutul de grăsime al laptelui, fluxul luminos al unei lămpi electrice,lungimea unui ax de transmisie etc.);

2. prin măsurare indirectă (exemplu: puterea unui electromotor prin măsurarea încălzirii conductorilor, fiabilitatea unui utilaj cu ajutorul probelor de rezistenţă


3/20



la uzură, calitatea unei acoperiri galvanice prin grosimea stratului depuneriietc.);

3. prin compararea obiectivă cu mostra etalon(exemple: gradul de alb al unei

ţesături, numărul de defecte pe cm2

la tablă etc.); 4. p rin comparare subiectivă cu mostra etalon (exemple: grad de cromare,

grad de vopsire, finisajul unei confecţii etc.). De asemenea, sunt caracteristici determinabile organoleptic (o lampă electrică

funcţionează sau nu, gradul de coacere al roşiilor etc.)sau numărabile (număr de nasturipe o confecţie, număr de chibrituri într -o cutie etc.).

Calitatea unei transmisii de telecomunicaţii, de exemplu, se estimează prin

fidelitatea semnalului transmis şi se poate determina pe baza caracteristicilor: bandă defrecvenţă, zgomot de fond, nivel maxim de modulaţie, distorsiuni şi senzaţia de audiţieplăcută.

În cazurile în care caracteristicile nu se pot măsura şi înregistra este posibilcontrolul calităţii prin măsurarea variabilelor.

De multe ori, factorii caredetermină defectele sunt dificil sau imposibil de măsurat(de exemplu, fire scăpate într-un tricotaj, ochi de peşte într-o folie de polietilenă,bulede aer într-o piesă turnată, corpuri străine într-o soluţie etc.). În asemenea cazuri – înmod convenţional – defectul se numeşte atribut şi se privilegiază controlul calităţii prina t r ibu te . Pentru a economisi timp şi cheltuieli, se foloseşte adesea sistemul de control prinatribute, chiar şi în cazul în care caracteristicile (variabilele) sunt măsurabile.

Marea varietate a caracteristicilor de calitate, a condiţiilor de fabricaţie şi de utilizareale unui anumit produs, fac însă dificilă aprecierea globală a calităţii printr -un singurindicator sintetic. Încercări în acest sens există în literatura de specialitate, însăsoluţionarea completă a problemei necesită cercetări aprofundate care să permităevaluarea obiectivă, atât a parametrilor de calitate, cât şi a coeficienţilor de importanţăcare se acordă fiecăruia dintre aceştia.

Dacă notăm cu x 1 , x 2 , x 3 , ...... , x n cele n-proprietăţi ale unui produs (sau celen -caracteristici de calitate) fiecăreia i se poate ataşa o cifră de ponderare c i (i {1, 2, ...,n Î),care să ţină seama de importanţa sa în procesul de folosire, de gradul de ''utilitate'', degradul în care mărimea sa se apropie de performanţele obţinute pe plan mondial etc. Seobţine astfel relaţia:


4/20



x x c x c x c x c x ci i

n

i i n n

1

1 1 2 2 ...... ........

care ne permite să facem o evaluare globală a calităţii unui produs si sa apreciem si costul

acesteia. In acest scop fiecare m ărime x 1 , x 2 , x 3… trebuie sa fie exprimata printr-unnumăr care sa aprecieze pozi ţia relativa a acesteia pe o scara de la 1 la 10. Valoarea 10se acorda parametrului de vârf pe plan mondial sau parametrului caracteristic produsuluicel mai bun din seria de produse faţă de care se face comparaţia. Raportând sumatermenilor xi c i la n se poate stabili, cantitativ, costul performantei globale si se poate faceo ierarhizare a produselor similare existente pe piaţă.

Analiza costului performanţei, însumând la costuri preţul de achiziţie si costurile de

exploatare şi de scoatere din funcţiune, permite aprecierea obiectivă a economicităţiiinvestiţiei respectiv alegerea produsului cu cel mai bun randament cost/performanţă. Potexista situaţii in care produse cu preţ de achiziţie mai mare, datorită performanţelor tehnicesuperioare şi costurilor de exploatare mai reduse, să aibă un cost al performanţei mai bun.Criteriul de achiziţie al produsului cu preţul cel mai mic poate fi înşelător în condiţiile încare nu este însoţit şi de analiza performanţelor.

In practica curentă a planificării şi statisticii, informaţiile despre evoluţia calităţii se

obţin prin indicatori parţiali, specifici, care au în vedere o serie de caracteristici, ca deexemplu: performanţele tehnico-economice, randamentul, productivitatea, costul etc.

Nivelul acestor caracteristici este fixat în standardele de stat şi în normele interne, în funcţie de condiţiile normale şi mediile de utilizare a diferitelor produse, sub forma unorlimite în care trebuie să se încadreze. Totodată, standardele prevăd metodele de încercare, condiţiile de ambalare, transportare, păstrare şi utilizare a produselor. Deşiconcordanţa produselor cu specificaţiile prevăzute în standarde şi norme interne nuepuizează multiplele aspecte ale calităţii, permite aprecierea într -o buna măsură aacesteia.

Pentru caracterizarea corectă a calităţii pe această bază, trebuie îndepliniteanumite cerinţe cum ar fi, de pildă:

caracteristicile principale de calitate să fie cele cerute de către consumatori,măsurate şi apreciate obiectiv, cu mijloacele tehnice existente;

nivelul maxim sau minim – în funcţie de natura caracteristicii – să reflecterealizările cele mai înalte atât din ţară, cât şi de peste hotare, negăsindu-se în nici un cazsub nivelul admis de cei direct interesaţi, consumatorii;


5/20



exprimarea să fie unitară, astfel încât să facă posibilă compararea parametrilor sicaracterizarea evoluţiei, in timp, a calităţii.

În legătură cu măsurarea şi estimarea calităţii produselor, este în curs de dezvoltare

o nouă ramură a ştiinţei, cu caracter interdisciplinar, denumităCal imet r i a ale căreiprincipalele obiective sunt:

stabilirea terminologiei şi definirea principalelor noţiuni ale calităţii produselorutilizate curent în ştiinţă, tehnologie şi industrie; elaborarea nomenclatorului şi a clasificării indicatorilor calitativi pentru produseşi servicii; elaborarea metodelor de determinare şi evaluare a diferitelor caracteristici ale

calităţii produselor; elaborarea metodelor de optimizare a indicilor calitativi.

10.2. Controlul calităţii 10.2 .1. Generalităţi privind controlul calităţii Reglementările în acest domeniu, conforme standardelor internaţionale şi naţionale,

prevăd condiţiile aplicabile atât la controlul/inspecţia produselor în diferite faze de realizare

a acestora, cât şi la realizarea şi funcţionarea unui sistem al calităţii pe ansamblul întreprinderii, care să demonstreze capabilitatea unui furnizor de a proiecta şi livraproduse conforme.

Încrederea în conformitatea produsului poate fi obţinută prin asigurarea condiţiilorde realizare a calităţii şi verificarea rezultatelor obţinute în proiectare, dezvoltare,producţie, montaj şi service.

Managementul general al unui furnizor care proiectează şi livrează produse are

responsabilităţi complexe şi diverse privind:

1) Politica în domeniul calităţii – definirea clară a scopurilor şi obiectivelor urmăritereferitoare la îmbunătăţirea permanentă a calităţii; 2) Organizarea activităţilor ce influenţează calitatea şi instruirea personaluluiangrenat în acestea prin:

elaborarea declara ţiei directorului general privind politica si obiectivelecalităţii;acţiuni de prevenire a oricărei neconformităţireferitoare la produse, laprocese şi la sistemul calităţii;


6/20



identificarea şi înregistrarea tuturor problemelor referitoare la produse, laprocese şi la sistemul calităţii; iniţierea şi recomandarea de soluţii;

verificarea implementării soluţiilor; controlul, prelucrarea, livrarea sau montarea ulterioară a produsuluineconform numai când deficienţa sau starea necorespunzătoare au fostcorectate;

3) Sistemul calităţii respectiv: elaborarea unui manual al calităţii care să includă sau să facă referirelaprocedurile sistemului calităţii şi să prezinte structura documentaţiei

utilizate în cadrul sistemului calităţii; elaborarea procedurilor sistemului calităţii şi urmărirea permanentă aimplementării efectivă a acestora; planificarea calităţii – definirea şi documentarea modului în care condiţiilereferitoare la calitate sunt satisfăcute;

4) Analiza contractului – definirea documentaţiei, a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească produsul care face obiectul contractului, atât în ceea ce priveşte

performanţele şi caracteristicile acestuia, cât şi condiţiile comerciale; 5) Controlul proiectării în vederea asigurării încă din această fază că produsul vacorespunde condiţiilor specificate prin:

planificarea proiectării si dezvoltării; asigurarea resurselor necesare pentru finalizarea proiectului;

stabilirea interfeţelor tehnice şi organizatorice dintre grupurile şi echipeleimplicate în proiectare;

precizarea datelor de intrare ale proiectării; precizarea datelor de ieşire analiza proiectării; verificarea proiectului în diferite etape;

bugetarea proiectului;

validarea proiectului;

modificări eventuale ale proiectului.

6) Controlul documentelor şi a datelor, respectiv:


7/20



aprobarea şi emiterea documentelor şi datelor (care sunt în vigoare, carese retrag, proceduri de identificare);

modificări ale documentelor şi datelor;

7) Aprovizionarea:evaluarea subcontractanţilor pe baza capabilităţii acestora de a satisfacecondiţiile din contracte; definirea tipului şi extinderii controlului efectuat laaceştia;stabilirea datelor de aprovizionare;

verificarea produsului aprovizionat, la subcontractant, de către beneficiar,clientul final, sau de către furnizor.

Stabilirea modului in care se vor rezolva diferite litigii;8) Controlul produsului furnizat de client (prevăzut să fie încorporat în furniturafinală); 9) Identificarea şi trasabilitatea produsului prin proceduri documentate; 10) Controlul proceselor de producţie, montaj şi service prin:

proceduri documentate care definesc modul de producţie, de montaj şi deservice;

utilizarea echipamentelor corespunzătoare pe fluxul de producţie, montajşi service, precum şi a unui mediu de lucru adecvat; verificarea conformităţii cu standardele / codurile de referinţă, cu planurilecalităţii şi / sau cu proceduriledocumentate;monitorizarea şi controlul parametrilor relativi la procese şi acaracteristicilor adecvate produselor;

aprobarea proceselor şi a echipamentelor utilizate;

stabilirea criteriilor de execuţie care trebuie stipulate într -un mod cât maiclar;

asigurarea mentenanţei corespunzătoare a echipamentelor, maşinilorunelte, SDV-urilor, aparaturii de măsura si control, pentru a se asiguracapabilitatea permanentă a proceselor.

11) Inspecţii şi încercări: la primire;

în cursul fabricaţiei; finale;


8/20



înregistrarea inspecţiilor şi încercărilor. 12) Controlul metrologic permanent al echipamentelor de inspecţie, măsurare şi încercare;

13) Controlul produsului neconform, care trebuie executat în conformitate cuproceduri documentate. In urma controlului pot rezulta următoarele situaţii:

reprelucrare pentru a satisface condiţiile de acceptare; acceptare prin derogare, după fabricaţie, cu sau fără reparare; reclasare pentru alte utilizări; respingere, ca rebut şi distrugere pentru a se elimina utilizareaaccidentală.

14) Acţiuni corective şi de prevenire: tratarea reclamaţiilor clientului referitoare la neconformităţile produsului; acţiuni preventive rezultate din informaţiile asupra produsului şi tehnologieide fabricaţie;

15) Manipularea, depozitarea, ambalarea, conservarea, livrarea;16) Controlul înregistrărilor calităţii; 17) Auditurile interne ale calităţii;

18) Instruirea personalului;19) Service-ul asigurat pentru produs în perioada de garanţie şi post-garanţie.

10.2 .2. Controlul calităţii în cercetare- dezvoltare - proiectare Activităţile de cercetare- dezvoltare - proiectare sunt esenţiale în asigurarea calităţii

produselor şi adecvarea acestora la cerinţele din ce în ce mai exigente ale pieţei. Activitatea de cercetare-dezvoltare este unul din factorii principali care influenţează

atât dezvoltarea economică, cât şi succesul unor firme şi întreprinderi. Succesul activităţiide cercetare- dezvoltare se concretizează prin alimentarea pieţei cu produse din ce în cemai performante, prin înnoiri tehnologice, prin creşterea ritmului de dezvoltare a economieinaţionale şi a productivităţii, păstrarea nivelului de competitivitate pe piaţă, creştereabeneficiilor şi, în mod deosebit, printr -o riguroasă şi îndelungată supravieţuire a întreprinderilor care dezvoltă sau beneficiază de cercetare - dezvoltare.

Este de subliniat că cercetarea-dezvoltarea presupune eforturi financiare şi umanefoarte mari şi în ţările avansate, statul se implică masiv în sprijinirea acestei activităţi.Neglijarea cercetării-dezvoltării condamnă ţările care nu fac eforturi de sprijinire a acestui


9/20



sector, la înapoiere economică, implicit la obţinerea nedoritului statut decolonie

tehnologică.Metodologic, activităţile de cercetare-dezvoltare se pot împărţi în:

- cercetări fundamentale; această categorie include toate activităţile care sunt îndreptate către progresul cunoaşterii ştiinţifice, fără a avea un obiectiv imediat economicsau de pia ţa. La cererea întreprinderilor, unele cercetări fundamentale pot fi orientate cătredomenii încare acestea au un interes comercial real, actual sau în perspectivă;

- cercetări aplicative; această categorie cuprinde activităţile orientate cătreobţinerea de noi cunoştinţe specifice, care au aplicare directă în exploatarea comercială aproduselor, dezvoltarea proceselor tehnologice, activitatea de înnoire;

- studiile de dezvoltare; sunt activităţile care au drept scop transpunerearezultatelor cercetărilor fundamentale sau aplicative în produse, procese sau servicii carecorespund unei anumite utilizări sau pot fi comercializate rentabil.

În practica curentă conceptul de cercetare- dezvoltare se referă la activităţiledesfăşurate pentru realizarea portretului-robot al unui produs care să corespundăcerinţelor pieţei, sintetizate de activitatea demarketing.

În logica realizării fizice a unui produs ce urmează să fie lansat prima dată pe piaţă

sau a modernizării unui produs aflat deja pe piaţă, succesiunea etapelor de cercetare-dezvoltare este următoarea: stabilirea unei teme de cercetare-dezvoltar e în care să se precizeze

performanţele şi caracteristicile produsului în concordanţă cu cerinţele pieţei căreia îi estedestinat;

efectuarea de studii, cercetări, analize de laborator, modele experimentale,machete etc. care să conducă la realizarea unei configuraţii fizice a produsului. În aceastăetapă, fundamentală pentru modul in care va arăta produsul, se definesc soluţiile tehnicede realizare, materialele utilizate, subansamblurile şi ansamblurile componente, modul deasamblare şi funcţionare etc., şi se prefigurează unele soluţii tehnologice (privind modul deasigurare sau obţinere a componentelor, procese tehnologice specifice, soluţii deasamblare);

întocmirea unei teme de proiectare. Pe baza cercetării efectuate, produsul a fostdefinit din punct de vedere conceptual, s-au stabilit configuraţia acestuia şi modul defuncţionare, s-au verificat soluţiile tehnice adoptate, prin probe de laborator sau testareaunui produs experimental sau sta ţie pilot, realizate în condiţii de unicat; aceste elementesunt folosite pentru redactarea temei de proiectare;


10/20



proiectarea produsului. În vederea fabricaţiei, va trebui elaborat proiectuldocumentaţiei tehnice a produsului pe baza specificaţiei cuprinse în tema de proiectare.Concepţia de realizare a produsului rezultat al cercetării-dezvoltării se transpune în

documente utile fabricaţiei: desene de execuţie, breviare de calcul, specificaţii demateriale, specificaţii de reglementări avute în vedere în proiectare (standarde, norme,reglementări naţionale), procese tehnologice, tehnologia de control, specificaţia privindaparatura de măsură şi control necesară etc.;

realizarea unui prototip. Pe baza documentaţiei întocmite se realizează unprototip al produsului care se supune unui ansamblu complex de verificăripentru a vedea în ce măsură acesta corespunde din punct de vedere constructiv, funcţional şi al

parametrilor caracteristici, cu prevederile temei de proiectare. De menţionat că înredactarea temei de proiectare se regăsesc cerinţele beneficiarilor / consumatorilor caretrebuie să fie satisfăcute in integralitate. Prototipul poate fi confruntat şi cu o testare depiaţă. În condiţiile în care prototipul produsului este acceptat şi omologat, sarcinacercetării-dezvoltării şi a proiectării a fost îndeplinită. Documentaţia intocmită pentrurealizarea prototipului se completează cu modificările f ăcute pe parcursul realizării siomologării acestuia si se transmite la producător sub forma documentaţiei “valabila seriezero” sau “cap de serie”, pentru a se organizafabricaţia.

În situaţia în care unii parametri specificaţi în tema de proiectare nu au fost realizaţi,se reia ciclul cercetare-dezvoltare şi se propun noi soluţii tehnice pentru eliminareanonconformităţilor.

Cercetarea- dezvoltarea şi proiectarea sunt activităţi distincte, cu propriile intrări şiieşiri şi pot fi organizate, evident în funcţie de complexitatea produselor, fie în cadrul firmeicare va fabrica produsul, fie în cadrul unei organizaţii / instituţii specializate.

Controlul activităţii de cer cetare-dezvoltare se face pe baza planului dedesfăşurare a acestei activităţi. Planul stabileşte obiectivele, strategiile, metodele,programele şi procedurile operative. De asemenea, planul trebuie să aibă în vedereurmătoarele:

Stabilirea obiectivelor tr ebuie să fie un proces continuu şi flexibil deoarececercetarea- dezvoltarea deschide noi perspective, face posibile noi abordări sau adoptareade noi soluţii;

Cercetarea- dezvoltarea trebuie să-şi compatibilizeze soluţiile cu capacitateatehnologică a firmei care va realiza produsul;


11/20



Programele şi bugetele de cercetare trebuie să fie permisive în sensul adaptăriila noile situaţii care apar în urma cercetării.

Principalele elemente ale controlului calităţii cercetării-dezvoltării sunt:

corespondenţa temei de cercetare- dezvoltare cu cerinţele pieţei; competitivitatea produsului cercetat faţă de produsele similare; gradul de noutate al soluţiilor tehnice abordate; eficienţa economică a soluţiilor propuse; estimări ale costului producţiei şi costurile exploatăr ii;

realizarea preliminată a principalilor indicatori funcţionali: fiabilitate,mentenabilitate, disponibilitate;

eficienţa tehnică a soluţiilor propuse rezultate în urma comparării rezultatelormodelului experimental cu cerinţele temei de cercetare-dezvoltare; încadrarea în bugetul aprobat şi evaluarea costurilor reale în comparaţie cu celeplanificate;

evaluarea globală a performanţelor în raport cu costurile, respectiv evaluareacriteriilor performanţă / cost; respectarea principiilor dezvoltării durabile.

Controlul criteriilor specificate mai sus se efectuează periodic de către colectivespecializate din cadrul unităţii de cercetare-dezvoltare. In funcţie de rezultatele evaluărilorse poate propune trecerea la etapa următoare sau, în cazul apariţii de neconformităţi,condiţionarea trecerii la etapa următoare de eliminarea acestora.

Controlul calităţii proiectării se face prin evaluarea îndeplinirii corespunzătoare aurmătoarelor activităţi şi obiective:

conformitatea datelor de proiectare cu cerinţeledin tema de proiectare;

specificarea de tehnologii de fabricaţie conforme cu dotarea tehnologică aproducătorului; justificarea economică a introducerii, atunci când este cazul, de noi tehnologii; folosirea de materii prime, materiale, piese şi subansambluri nespecifice la carecriteriul cost / performanţe este minim; documentaţia de execuţie să fie completă având toate specificaţiile necesareintroducerii produsului în fabricaţie;

întocmirea corectă a specificaţiilor de produse necesare a fi achiziţionatede lafurnizorii agreaţi şi stabilirea condiţiilor de calitate necesare;


12/20



stabilirea tehnologiei de control de calitate pe fluxul de fabricaţie şi la controlulfinal;

întocmirea documentaţiilor tehnice însoţitoare ale produsului (descriere şi

instrucţiuni de folosire) precum şi a documentaţiei privind ambalarea,depozitarea, manipularea, întreţinerea, scoaterea din uz; eficienta economica a proiectelor si a solutiilor tehnice propuse prin proiectare;

încadrarea în bugetul aprobat şi evaluarea costurilor reale în comparaţie cu celeplanificate.

În final, omologarea prototipului, în situaţia în care parametrii şi caracteristicileacestuia se încadrează în prevederile temei de proiectare, reprezintă măsura de evaluare

a întregii activităţi de proiectare. Una din temele cercetării-dezvoltării şi proiectării o reprezintă şire-engineering-ul

proceselor , respectiv reproiectarea proceselor tehnologice, a organizării fabricaţiei şipromovarea unei culturii privind calitatea în cadrul întreprinderii, având drept scopcreşterea spectaculoasă a performanţei.

În legătură cu reorganizarea fabricaţiei de o atenţie deosebită se bucură metodaabordării producţiei prin proiecte. În cadrul acestui concept, de produs va răspunde unmanager de proiect care va fo

losi întreaga infrastructură organizatorică a întreprinderii înscopul îndeplinirii sarcinilor aferente acestuia.Noua structurare a întreprinderilor vizează capacitatea de răspuns la cererea, în

permanentă creştere, de bunuri şi servicii de calitate care reclamă, în primul rând,creşterea capacităţilor de producţie, precum şi îmbunătăţirea tehnologiilor de producţie.

Globalizarea economică şi creşterea concurenţei impun noi atribute ale structurării întreprinderilor:

expansiunea/reducerea (posibilitatea modificării cu uşurinţă a dimensiunilororganizaţiei pentru menţinerea stabilităţii pe piaţă); simplificarea tehnologiilor prin automatizarea şi robotizarea operaţiilor saucontrolul acestora prin tehnologii informatice;

simplificarea produselor din punctde vedere constructiv şi reducerea număruluisub-furnizorilor;

extinderea planificării şi a controlului; reducerea perioadelor de instruire a personalului prin abordarea tip proces aactivităţilor simple şi abordarea sistemică la nivel de întreprindere.


13/20



Schimbările radicale apărute pe piaţa internaţională, sau încă în curs de apariţie, caurmare a fenomenului de globalizare precum si a efectelor determinate de perioadele decriza, au ca efect modificarea dramatică a stabilităţii firmelor din toată lumea, datorită

faptului că pieţele se îngustează, iar cererea îşi variaza presiunea in functie de perioadelede creştere sau descre ştere.

În noua conjunctură, factorul determinant al pieţei este reprezentat de clienţi, carespun producătorului ce, cum, când doresc un produs şi când vor sa-l plătească. Clienţii îşiindividualizează din ce în ce mai mult cererile, devin clienţi individuali care aşteaptăprodusele / serviciile adaptate nevoilor lor, pot sa le personalizeze, impun termenele delivrare conform planurilor şi programelor proprii, fixează termenele şi modalităţile de platăcare le convin.

Poziţia privilegiată a clientului este stimulată de oferta mare de produse de pe piaţă,cu preţuri accesibile şi calitate înaltă, asigurarea unui nivel superior de servicii, beneficiulaccesului relativ uşor la sursele de informaţii graţie tehnologiei de comunicare şiinformaticii.

În mod real şi din ce în ce mai ferm în epoca modernă, are loc fenomenul deplasăriiinfluentei pe piaţă de la producător la consumator.

Sarcinile producătorilor devin tot mai complexe şi mai greu de îndeplinit, nu numaidin cauza concurenţei, ci şi din cauza dispariţiei barierelor comerciale şi a legislaţiei, din ce în ce mai severă, de protecţie a consumatorului. La acestea se adaugă presiunea firmelornoi care intră pe piaţă cu o nouă generaţie de produse, mai evoluate, existând situaţii încare firmele existente nu pot trece la modernizarea produselor proprii deoarece nu şi-aurecuperat investiţiile prilejuite de lansarea acestora.

Introducerea progresului tehnologic, atât în realizarea produselor, cât şi întehnologiile de fabricaţie schimbă natura concurenţei sau a competiţiei, în moduri în careunele din firmele existente pe piaţă nici nu se aşteaptă.

Schimbările la care este supusă piaţa au devenit permanente, suntatotcuprinzătoare şi de necontrolat. Se dezvoltă o mulţime de produse din ce în ce maidiverse, creşte presiunea concurenţială de creare de noi produse. Ritmul schimbării s-aaccelerat, durata de viaţă a produselor se micşorează, timpul de dezvoltare a produselornoi se reduce drastic.

Reproiectarea proceselor vizează în final obţinerea unor îmbunătăţiri spectaculoase

ale indicatorilor, consideraţi astăzicritici în evaluarea performanţelor: costuri, calitate,service, viteza de lansare pe piaţă etc. Reproiectarea proceselor nu se aplică numai


14/20



organizaţiilor care se confruntă cu mari dificultăţi, ci şi celor care merg bine dar întrevăd înviitor conjuncturi nefavorabile, însoţite de dificultăţi pe care vor să le evite sau celor care,deşi nu întrevăd dificultăţi şi pericole, au un management ambiţios şi agresiv.

S-au subliniat mai sus câteva aspecte care influenţează în mod decisiv piaţa,pentru a scoate în evidenţă importanţa deosebită a calităţii activităţii de cercetare-dezvoltare şi proiectare, în realizarea, menţinerea şi dezvoltarea competitivităţii produselorşi producătorilor.

10.2 .3. Controlul calităţii produselor în procesul producţiei Controlul calităţii produselor pe fluxul de fabricaţie şi prin inspecţie finală constituie

un factor esenţial al oricărui sistem ştiinţific de organizare şi conducere a producţiei.Calitatea, în sens de conformitate cu un referenţial, se realizează în procesul de producţie,iar controlul, prin caracterul său preventiv, influenţează producţia în direcţia perfecţionăriiei. Controlul de calitate reprezintă, în esenţă, verificarea prin examinare, măsurare, încercare, analiză etc., a conformităţii unui produs cu prescripţiile tehnice, înscrise îndocumentaţia care a stat la baza fabricaţiei.

Astăzi, mai mult ca ieri, şi mâine, mai mult ca azi, se poate vorbi şi desprecal i ta teac o n t r o l u l u i d e c a l i t a t e , deoarece, în concepţia modernă, controlul de calitate nu sereduce la rolul pasiv de depistare, constatare şi înregistrare a defectelor calitative, ci are şirolul activ de a influenţa producţia, fie în sensul prevenirii defectelor fie in scopulmodernizării produselor.

Evoluţia metodelor de organizare a controlului a înregistrat salturi spectaculoasesub influenţa sporiri complexităţii şi preciziei proceselor tehnologice. Pentru a se putea luadecizii corecte în legătură cu desfăşurarea proceselor de fabricaţie, este necesar uncontrol de calitate bazat pe criterii ştiinţifice.

Datorită faptului că majoritatea caracteristicilor de calitate sunt variabile aleatoare,iar desfăşurarea proceselor de producţie se supune legilor care guvernează fenomenele şiprocesele cu caracter aleator, metodele de control a calităţii produselor şi a proceselor defabricaţie se fundamentează pe teoria probabilităţilor şi statistica matematică. Pe aceastăbază, variabilitatea proceselor de fabricaţie poate fi nu numai cunoscută, dar şicontrolată , adică influenţată în mod conştient.

Cunoaşterea variabilităţii proceselor de fabricaţie impune buna funcţionare a

compartimentului de control tehnic al calităţii care trebuie să efectueze încercări şi analize


15/20



pentru a caracteriza starea procesului şi a aduce operativ corecturile necesare readuceriiacestuia în limitele de desfăşurare admise, pentru a asigura precizia şi calitatea prescrisă.

Controlul de calitate nu trebuie să intervină numai pe fluxul de fabricaţie şi în faza

finală, de produs finit, ci trebuie să fie prezent şi în toate etapele premergătoaredesfăşurării procesului de fabricaţie propriu-zis, adică în etapele de concepţie constructivăşi tehnologică şi de pregătire a fabricaţiei, care hotărăsc calitatea. De asemenea, controlulnu se încheie după acceptarea produsului finit şi livrarea acestuia, ci se extinde şi ulterior,la beneficiari, prin service-ul asigurat. În cazul instalaţiilor complexe, controlul continuă întimpul montajului şi pe perioada de efectuare a probelor tehnologice. Datorită progresuluitehnic şi a exigenţei crescânde a beneficiarilor, s-a generalizat uzanţa ca perioada degaran

ţie acordată de către furnizori pentru produse să crească, sporind astfel sarcinilecontrolului de calitate, în urmărirea comportării în exploatare a produselor. Legătura inversă ce o asigură controlul calităţii semnalizează devierile ce pot apare

faţă de calitatea prescrisă şi permite stabilirea corecţiilor care trebuie aduse. Princunoaşterea operativă a erorilor (abaterilor), se introduce în producţie comanda dereglare pentru corectarea şi apoi prevenirea abaterilor. Astfel, controlul tehnic al calităţiiinfluenţează activ întregul proces de producţie, prin aplicarea de măsuri de corectare întoate compartimentele întreprinderii, care concură la realizarea calităţii.

Existenţa unui sistem de control al calităţii bine organizat, dotat cu cadre de înaltăcalificare şi cu aparatură modernă, nu scuteşte de răspundere factorii de concepţie şi deexecuţie pentru asigurarea unei calităţi superioare a produselor. Controlul creeazăcondiţiile necesare pentru conjugarea tuturor forţelor în vederea îndepliniriisarcinilor. Această conjugare a răspunderilor derivă din faptul că toate compartimentele dintr -o întreprindere îşi au locul lor bine determinat. Orice eroare de calcul a proiectantului, ogreşeală a tehnologului, o neglijenţă a maistrului, lipsa de exigenţă a controlului, amuncitorului care ambalează, transportă sau depozitează produsele dăunează calităţii.Controlul calităţii, ca funcţie de verificare a activităţilor componente ale procesului deproducţie, implică stabilirea unor răspunderi precise pentru toţi factorii.

Organul specializat care răspunde de calitate este compartimentul de control tehnical calităţii. Acest compartiment este obligat să detecteze operativ abaterile şi să initiezeacţiuni de reglare a proceselor, în vederea evitării încălcărilor prescripţiilor tehnice şicontractuale, să studieze comportarea produselor livrate în exploatare, să analizeze

tendinţele existente pe plan mondial în scopul asigurării şi menţinerii calităţii la nivelul celormai bune realizări din lume.


16/20



Controlul calităţii are un rol însemnat pe linia preîntâmpinării refuzurilor şireclamaţiilor care, în afară de faptul că prejudiciază prestigiul fabricii –marca fabricii – şireduc portofoliul de comenzi (deci periclitează lărgirea producţiei şi dezvoltarea fabricii),

conduc la sporirea cheltuielilor de producţie (prin rebuturi, remanieri, bonificaţii etc.).Calitatea controlului de calitate este condiţionată de:

cunoaşterea cu exactitate a tehnologiei de control, respectiv cine, ce, cum, câtmăsoară şi cu ce se măsoară; dotarea fluxului de fabricaţie şi a controlului final cu aparate de măsură şi controlcu precizia cerută de documentaţiile tehnice ale produselor; folosirea de metode de control moderne;

pregătirea profesională a controlorilor de calitate, intransigenţa şi obiectivitatealor;

sistemul de cointeresare şi răspundere materială; asigurarea interfeţelor de comunicare cu toate compartimentele implicate inrealizarea calităţii;autoritatea pe care conducerea întreprinderii o delegă compartimentului decontrol.

Calitatea şi controlul calităţii nu constituie numai problema producătorului sau întreprinderii, ci de acestea se ocupă numeroase organizaţii naţionale şi internaţionale.Dezvoltarea comerţului exterior, globalizarea pieţelor impun necesitatea stabilirii unorcriterii cu aplicabilitate generală privind calitatea produselor, precum şi standardizareametodelor şi mijloacelor de control.

Compartimentul de control tehnic de calitate al întreprinderii trebuie sa asigure treifluxuri de control, cu efect sinergic: conformitatea produsului cu documentaţia de execu ţie,conformitatea tehnologiei utilizate cu documentaţia tehnologica, conformitateaoperaţiunilor de inspecţie de calitate cu documenta ţia de control.

In cadrul activităţii specifice, controlul de calitate are următoarele funcţii:1) funcţia de control propriu-zis , care cuprinde: stabilirea planului de control pe

baza tehnologiei de control elaborată în faza de proiectare (puncte de control şi de cătrecine şi cum se măsoară caracteristicile de calitate), executarea controlului cu metode şimijloace moderne, analiza statistico-matematică a informaţiilor culese din procesul deproducţie, acţiuni de depistare a cauzelor defectelor şi rebuturilor, măsuri pentrueliminarea şi prevenirea apariţiei acestora;


17/20



2) funcţia de ameliorare a nivelului calităţii produselor care cuprinde: studiicomparative ale unor produse similare (din ţară şi străinătate), care sunt făcute împreunăcu compartimentele de concepţie, analiza comportării în exploatare a produselor,

cercetarea şi analiza reclamaţiilor care se referă la calitate, încercări de fiabilitate,evaluarea costului lipsei de calitate;

3) funcţia de ameliorarea tehnologiei de fabricaţie a consumurilor de materii primemateriale si energie;

4) funcţia de dezvoltare a unei atitudini corespunzătoare pentru calitate la toţilucrătorii, care cuprinde instructaje şi acţiuni pentru reducerea defectelor de fabricaţie,sensibilizarea lucrătorilor pentru o calitate superioară.

Într-o întreprinderemodernă şi eficientă din punct de vedere economic, controlulcalităţii produselor şi implicit siguranţa acestora în funcţionare trebuie să constituie o

dominantă a preocupărilor conducerii, indiferent de nivelul ierarhic, precum şi a salariaţilor. Înnoirile permanente ale produselor, complexitatea acestora, dezvoltarea de noi procesetehnologice, existenţa unei pieţe concurenţiale, cheltuielile mari care se fac în situaţiaapariţiei rebuturilor (mergând până la retragerea de pe piaţă a unor loturi importante deproduse), despăgubirile pe care producătorul este obligat să le acorde în cazul funcţionăriinecorespunzătoare sau a prejudiciilor aduse sănătăţii şi siguranţei utilizatorului, au impusschimbarea atitudinii producătorilor faţă de problemele calităţii şi siguranţei în funcţionare.Din aceste motive, problema calităţii produselor este problema atât a conducătorilor, cât şia fiecărui membru al unei organizaţii. Persoana care organizează şi răspunde deplanificarea, organizarea şi controlul calităţii trebuie să facă parte din managementulgeneral al întreprinderii şi să raporteze problemele legate de activitatea sa nemijlocitmanagerului general. Subordonarea responsabilului pentru controlul calităţii produselor lapersoane din structurile ierarhice aflate la rândul lor în subordinea managerului generaleste de natură să genereze conflicte de interese cu repercusiuni negative asupra calităţiiproduselor.

Organizarea şi funcţionarea compartimentelor de control tehnic al calităţii sereglementează în funcţie de apartenenţa la o ramură de producţie şi de naturaproblemelor ce fac obiectul controlului de calitate. Aceste activităţi trebuie să fie înconcordanţă cu profilul organizaţiei economice şi cu tipurile de produse şi servicii pe carele oferă. Principiile pe care se bazează funcţia de control a calităţii sunt strâns legate de

criteriile de proiectare şi de probele la care trebuie supus produsul pentru a se verificaconcordanţa cu performanţele prescrise. Mai mult, funcţia de control a calităţii trebuie să


18/20



asigure respectarea tehnologiilor şi a proceselor tehnologice specificate în documentaţii,fără de care nu se pot realiza parametrii de siguranţă în funcţionare şi economicitate aproduselor. Stabilirea prin plan a unor programe de inspecţie pentru asigurarea

concordanţei dintre produs şi cerinţe, precum şi de verificare a respectării tehnologiei defabricaţie şi a tehnologiei de control a calităţii reprezintă sinteza comparării realizărilorefective cu obiectivele planificate. Controlul calităţii de conformitate este legat de fazaexecuţiei, care se realizează în producţie, în timp ce cerinţele privind fiabilitatea suntconcentrate în cadrul activităţii de concepţie constructivă şi tehnologică. Elementeletehnice ale programului de control al calităţii şi cele ale asigurării fiabilităţii se completeazăreciproc în cadrul producţiei. Din acest motiv, în organizarea modernă a controlului calităţii

în procesul de fabricaţie, s-au introdus şi funcţiunile de control al realizării fiabilităţiiinterne.

Planificarea corespunzătoare a controlului calităţii trebuie să asigure eşalonarea întimp şi succesiunea coerentă a activităţilor desfăşurate de ansamblul organizaţiei pentrurealizarea performanţelor produselor. Succesiunea activităţilor determinante, specifice producţiei cuprinde aprovizionarea, producţia şi livrarea. Controlul calităţii materialeloraprovizionate sau al lucrărilor executate de sub-furnizori are o importanţă deosebită şi înorice sistem de control al calităţii, trebuie să i se dea o atenţie deosebită. Controlul calităţiimaterialelor aprovizionate include totalitatea activităţilor şi informaţiilor, de la procesul dealegere a furnizorului până la închiderea ciclului de aprovizionare şi înapoi, la actualizareadatelor privind calitatea livrărilor făcute de furnizor. Etapele distincte ale ciclului deaprovizionare sunt:

a) Alegerea furnizorului pe baza unei analize şi evaluări a produselor oferite dediferiţi furnizori. Se analizează astfel mijloacele de producţie şi control de care dispunefurnizorul, tehnicile de control pe care le aplică, dacă are implementat un sistem demanagement al calităţii, dacă produsele livrate sunt certificate de către un organism decertificare acreditat, aprecierea pe piaţă, bonitatea, seriozitatea în respectarea prevederilorcontractuale referitoare la preţuri, termene de livrare, garanţii.

b) Întocmirea listei cu furnizorii agreaţi, în situaţia în care există mai mulţifurnizori care îndeplinesc în condiţii acceptabile exigenţele producătorului.

c) Controlul documentelor de aprovizionare . În comenzile care se transmitfurnizorilor, trebuie să fie trecute toate datele care definesc calitativ (prin caracteristici

măsurabile sau parametri funcţionali) şi cantitativ materialul care urmează a fiaprovizionat.


19/20



d) Controlul d e recepţie al produselor aprovizionate (materii prime, materiale,componente, subansambluri) în vederea eliminării introducerii în fabricaţie a unor produseneconforme care pot influenţa negativ, atât calitatea procesului de producţie, cât şi

calitatea şifiabilitatea produselor finite.e) Centralizarea informaţiilor privind calitatea produselor aprovizionate în

scopul evaluării permanente a performanţelor furnizorilor, evaluării eficienţei proprii,determinării cerinţelor noi, a căror îndeplinire reclamă iniţierea unor acţiuni viitoare. Însituaţia în care, din varii motive, la un moment dat, furnizorii nu se ridică la nivelulexigenţelor producătorului privind calitatea, se expun riscului de a fi eliminaţi de pe listafurnizorilor agreaţi.

f)Iniţierea acţ

iunilor corective care privesc furnizorii în vederea eliminăriideficienţelor care pot apare la livrarea unor produse.

g) Colaborarea cu furnizorii având drept obiectiv înţelegerea corectă a cerinţelorde calitate pentru produsele pe care le furnizează; îmbunătăţirea acestora prin schimburide informaţii şi idei. Contactul permanent între producător şi furnizor constituie o condiţieindispensabilă a demarării şi rulării corespunzătoare a contractului încheiat între părţi.

Controlul procesului de producţie sau controlul fluxului de fabricaţie seefectuează de către controlori distribuiţi în posturi fixe sau în posturi mobile (controloriitineranţi). Controlorii supraveghează respectarea tehnologiei de fabricaţie, prelucreazădatele obţinute din verificarea eşantioanelor şi compară rezultatele cu mărimile specificatein tehnologiile de control. În urma supravegherii respectării tehnologiei de fabricaţie, sepoate ajunge la următoarele concluzii:

a) procesul tehnologic corespunde , producţia decurge normal, se realizeazăcalitatea prescrisă;

b) procesul tehnologic prezintă o variabilitate, însă prin aplicarea unor corecţii,acesta poate fi readus în programul normal de desfăşurare;

c) procesul tehnologic prezintă variabilitate aşa de accentuat ă încât, prin corecţii, nupoate fi readus în programul normal de desfăşurare. Este necesară întrerupereaprocesului de fabricaţie pentru efectuarea unor intervenţii structurale, în scopul evităriirebutării produselor;

Modul de realizare a conformităţii produselor se controlează prin inspecţia pe fluxulde fabricaţie şi probele de acceptare finală. Inspecţia pe fluxul de fabricaţie are drept scop

verificarea modului în care, în urma aplicării tehnologiei de fabricaţie se realizează pefaze, performanţele şi caracteristicile produsului.


20/20


16 November 2012 Lect.univ.dr. Cătălin POPA 121

Verificarea finală reprezintă compararea caracteristicilor şi performanţelorprodusului finit cu referenţialul care a stat la baza realizării lui şi luarea unei decizii privindacceptarea. La verificarea finală se pot întâlni trei situaţii:

produsul este acceptat şi va fi dirijat către depozitul / magazia de produse finite; produsul nu este acceptat dar poate fi remaniat, situaţie în care se reiau unele

faze din procesul tehnologic în vederea eliminării neconformităţilor apărute; produsul este declarat rebut şi este dirijat către depozitul de rebuturi, avându-se

grijă să se evite posibilitatea reintroducerii sale accidentale sau voite pe fluxul defabricaţie.

Controlul final reprezintă în esenţă un supracontrol şi constituie ultima barieră în

calea pătrunderii produselor necorespunzătoare în circuitul economic. Controlul final oferătotodată posibilitatea verificării competenţei şi exigenţei grupelor de control interfazic,permite să se stabilească măsuri tehnico-organizatorice având ca obiectiv lichidareaneajunsurilor care există în toate compartimentele întreprinderilor.

Evident, controlul pe flux este mai important decât controlul final deoarece permitedepistarea în timp util a dereglărilor din procesul de fabricaţie şi în consecinţă,nerealizarea caracteristicilor de calitate sau neîncadrarea în limitele prescrise pentrutoleranţe. Totodată, controlul interfazic permite eliminarea remanierilor ulterioare saurebuturilor şi, de aceea, are o importanţă economică de prim ordin. În general, cu cât uncontrol de calitate este mai minuţios şi se execută cu aparatură şi dispozitive maiperformante, cu atât calitatea produselor va fi mai bună, gradul de încredere în măsurătoriva fi mai mare. Vor creşte însă şi costurile din cauza aparaturii mai elaborate şi a pregătiriimai înalte a controlorilor.

Specialiştii din compartimentul de pregătire a fabricaţiei care au în sarcinăelaborarea tehnologiei de control trebuie să realizeze un optim între costul acesteia şisiguranţa rezultatelor obţinute.

Teste de verificare

Enumeraţi trăsăturile de calitate ale produselor. Enumeraţi responsabilităţile întreprinderii cu privire la controlul calităţii. Enumeraţi etapele controlului de calitate în faza de cercetare-dezvoltare.Definiţi condiţiile de calitate în controlul proceselor de aprovizionare şi producţie. Enumeraţi şi definiţi funcţiile controlului de calitate.

Quality Mn - Course 10

Documents

Transcript of Quality Mn - Course 10