Plan Management BH Mures - vol. I_Final_Listare.pdf

8/16/2019 Plan Management BH Mures - vol. I_Final_Listare.pdf

1/308

PMBH MUREŞ – CAP. 1 INTRODUCERE

1

CAP. 1 INTRODUCERE

Directiva Cadru în domeniul Apei a fost adoptată de către Parlamentul European în 23 octombrie2000 şi a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost publicată înJurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Obiectivul central al DCA este acela de a obţine o „stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafaţă cât şi pentru cele subterane, cu excepţia corpurilor de apă puternicmodificate şi artificiale, pentru care se defineşte „potenţialul ecologic bun”.

România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea şi implementarea programelor demăsuri, ţinând seama de cerinţele deja existente la nivelul Comunităţii Europene.

DCA fundamentează o nouă strategie şi politică în domeniul gospodăririi apelor, urmărind noielemente:

- elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice;

- prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane;- definirea unei „stări bune a apelor” – reprezintă obiectivul directivei ce trebuie realizat până în2015;

- definirea „condiţiilor de referinţă” pentru apele de suprafaţă;- definirea unor noi categorii de ape – „corpuri de apă puternic modificate”;- stabilirea unei reţele de monitoring care să asigure o imagine de ansamblu şi de detaliu a stării

apelor, precum şi stabilirea programelor de monitoring de supraveghere, operaţional şi deinvestigare în conformitate cu noul concept de monitoring integrat al apelor ce are la bază

principiile abordării ecosistemice;- definirea a 5 clase de calitate a apelor ţinând seama în primul rând de elementele biologice;- stabilirea unui registru al zonelor protejate situate la nivelul bazinului hidrografic;

- stabilirea obiectivelor de mediu;- realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul recuperării

costurilor aferente serviciilor de apă;- luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanţe prioritare care prezintă

un important factor de risc pentru mediul acvatic şi oprirea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor substanţelor prioritar-periculoase; referitor la prevenirea şi controlul poluării, politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe o abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea valorilor limită ale emisiilor, precum şi standarde de calitate amediului;

- conceptul de reabilitare al resurselor de apă.

Implementarea acestei Directive va contribui la o dezvoltare durabilă socio-economică prinasigurarea necesarului de apă pentru folosinţe, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.

Planul de management al bazinului hidrografic reprezintă instrumentul pentru implementareaDCA reglementat prin Articolul 13 şi anexa VII şi are drept scop gospodărirea echilibrată aresurselor de apă precum şi protecţia ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv principal atingereaunei „stări bune” a apelor de suprafaţă şi subterane. Articolul 14 al DCA 2000/60/EC, specificăfaptul că Statele Membre trebuie să informeze şi să consulte publicul şi utilizatorii, în special, cu

privire la următoarele etape referitoare la:- calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea planurilor de management pe bazin

hidrografic şi despre rolul consultării, până cel mai târziu în 2006;- sinteza problemelor importante de gospodărirea apelor până la 22.12.2007;În cadrul acestui proces au fost identificate 4 categorii majore de probleme: poluarea cu substanţeorganice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe prioritar-periculoase şi alterările


2/308


2

hidromorfologice, pentru care au fost concepute programe de măsuri specifice în vedereaconformării cu obiectivele de mediu. Problemele principale de gospodărire ale apelor din bazin aufost prezentate spre informare şi consultare publicului, în cadrul întâlnirilor privind elaborareaSchemelor Directoare de Amenajare şi Management al bazinului hidrografic Mureş (2007). - elaborarea proiectului planului de management pe bazin hidrografic, până la 22.12.2008 şi

consultarea publicului pe o perioadă de 6 luni, în cursul anului 2009.

Planul de management bazinal este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio-economică şi prezintă punctul de plecare pentru măsurile de management din toate ramurile economiei, măsurile degospodărire a apelor la nivel bazinal şi local şi evidenţiază factorii majori care influenţeazăgospodărirea apei într-un bazin hidrografic. De asemenea, prin Planul de management se stabilescdeciziile necesare în economia apei şi pentru dezvoltarea de obiective pentru o gospodărire durabilăunitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă.

Ca infrastructură de bază a economiei, managementul apelor trebuie să ofere soluţii pentruasigurarea în prezent şi în viitor a necesarului de apă al populaţiei şi economiei, pornind de la

caracterul regenerabil dar limitativ al resurselor de apă dulce, precum şi de la principiilegospodăririi unitare pe bazine hidrografice a resurselor de suprafaţă şi subterane, atât din punct devedere cantitativ cât şi calitativ.

Planul de management al bazinului hidrografic (PMBH) trebuie corelat cu planurile de amenajareale bazinelor hidrografice (PABH) cât şi cu programele de dezvoltare şi etapizare.

În conformitate cu prevederile Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare , şi în conformitate cu Ordinul 913/2001, Administraţia Naţională „Apele Române” elaboreazăSchemele Directoare de Amenajare şi Management ale Bazinelor Hidrografice care sunt formatedin Planul de Management al Bazinului Hidrografic şi Planul de Amenajare al Bazinului

Hidrografic. Administraţia Naţională „Apele Române” a fost desemnată, împreună cu MinisterulMediului, autoritate competentă pentru implementarea DCA în România.

În acest scop, la nivelul Administraţiei Naţionale „Apele Române” a fost creat DepartamentulPlanuri de Management ale Bazinelor Hidrografice, iar în cadrul Institutului Naţional de Hidrologieşi Gospodărirea Apelor, aparţinând Administraţiei Naţionale „Apele Române” s-a creat uncompartiment pentru elaborarea Planurilor de Amenajare ale Bazinelor Hidrografice, componentăde gospodărire cantitativă a resurselor de apă din cadrul Schemelor Directoare.

În acest context, la nivelul fiecărei Direcţii de apă s-a înfiinţat un compartiment pentru elaborareaPlanului de Management Bazinal, componenta de gospodărire calitativă a resurselor de apă şi un

colectiv interdisciplinar care să colaboreze cu Institutul Naţional de Hidrologie şi GospodărireaApelor la elaborarea Planurilor de Amenajare a bazinului hidrografic, componenta cantitativă degospodărire a apelor din cadrul Schemelor Directoare. De asemenea, la nivelul fiecărui bazinhidrografic, în conformitate cu prevederile art.47 din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şicompletările ulterioare, s-a înfiinţat un Comitet de Bazin. Regulamentul de organizare şi funcţionarea fost aprobat prin HG 1212/29.11.2000.

Obiectivele fundamentale care au stat la baza creării Comitetului de Bazin au fost colaborareaeficientă a organismelor teritoriale de gospodărire a apelor cu organele administraţiei publice locale,utilizatorii din bazinul respectiv, beneficiarii serviciilor de gospodărire a apelor şi a organizaţiilorneguvernamentale locale cu profil de protecţie a mediului. Acest comitet îşi propune respectarea şiaplicarea principiilor gospodăririi durabile a resurselor de apă şi menţinerea echilibrului întreconservarea şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă.


3/308


3

În conformitate cu prevederile DCA, statele dunărene, printre care şi România trebuie să contribuiela elaborarea Planului de Management al Districtului Hidrografic al Dunării. în acest scopstatele semnatare ale Convenţiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea au stabilit caPlanul de Management al Districtului Hidrografic al Dunării să fie format din trei părţi:Partea A: - Planul general ce cuprinde problemele de importanţă bazinală cu efecte transfrontaliereşi se referă la: cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice mai mari de 4000 km2; lacurile cu suprafeţe mai mari de 100 km2; acvifere transfrontaliere cu suprafeţe mai mari de 4000 km2; Dunărea, Delta şi ape costiere.

Partea B: Planurile naţionale de management ale ţărilor dunărene. Planurile sub-bazinelor coordonate la nivel internaţional (Tisa, Sava, Prut, Delta Dunării)

Partea C: Planurile de management la nivel de subbazine naţionale (in cazul României -11)

Partea A a Planului de Management al Districtului Hidrografic al Dunării – Raport 2004 a fostelaborată de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea cu contribuţia ţărilordunărene şi aprobat de miniştrii mediului din ţările dunărene reuniţi în cadrul ConferinţeiMinisteriale care a avut loc la Viena pe data de 13.12.2004. Planul de Management al DistrictuluiHidrografic al Dunării a fost finalizat în cursului anului 2010, urmând aceeaşi modalitate derealizare şi aprobare ca şi Raportul 2004.

Partea BDe asemenea România contribuie la elaborarea Planurilor de Management la nivel de subbazin,

inclusiv Planul de Management Integrat al bazinului hidrografic al râului Tisa subcoordonarea Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), ce cuprinde

problemele de importanţă bazinală cu efecte transfrontaliere, referindu-se la:- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice mai mari de 1000 km2;- lacurile cu suprafeţe mai mari de 10 km2;- acvifere transfrontaliere cu suprafeţe mai mari de 1000 km2;Aşa cum s-a precizat mai sus, există iniaţive de realizare ale Planurilor de management la nivelulaltor subbazine internaţionale cum ar fi Prut şi Delta Dunării împreună cu Republica Moldova şiUcraina, însă procesul de elaborare nu a început încă.

Partea B (naţională) - în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările şicompletările ulterioare, Planul Naţional de Management al Apelor din România este format din11 Planuri de Management Bazinale.

Se precizează că nivelul de detaliu creşte de la Partea A (internaţională) la Partea C (subbazinenaţionale), astfel, Planul Naţional şi Planurile subbazinelor conţinând informaţiiadiţionale/complementare, în special referitoare la: caracterizarea apelor de suprafaţă şi subterane,zone protejate, starea apelor, obiectivele de mediu, programele de măsuri, analiza economică şiexcepţiile de la obiectivele de mediu.

De asemenea, la nivel bilateral, atât în anul 2008, cât şi în anul 2009, au fost organizate întâlniri cuţările vecine (Ungaria, Bulgaria şi Serbia), având ca obiectiv armonizarea abordărilor şi datelor

pentru corpurile de apă frontaliere şi transfrontaliere. Proiectul Planului de Management al bazinului hidrografic Mureş - varianta preliminară a fost prezentată pe website-ul Direcţiei de Ape www.rowater.ro/damures pe 22 decembrie 2008, învederea informării şi consultării publicului pe o perioadă de peste 10 luni în cursul anului 2009(până la 10 noiembrie 2009).


4/308


4

Datele şi informaţiile care au fost utilizate în elaborarea Planului de Management sunt, înmare majoritate, din anul 2007. În cazurile în care s-au utilizat date pe o perioada mai îndelungatăde timp, pentru analiza evoluţiei în timp a unor parametrii caracteristici, acest lucru este menţionatspecific în capitolul respectiv.

Metodologiile au fost elaborate de Administraţia Naţională „Apele Române”. Datele au fostfurnizate în principal de: Direcţia Apelor Mureş prin birourile care o constituie şi prin Sistemelesale de Gospodărirea Apelor, Agenţiile de Protecţia Mediului şi Agenţiile Regionale de ProtecţiaMediului, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor – Bucureşti, Direcţiile JudeţeneAgricole, Companiile de apă locale sau regionale, Consiliile Locale, Direcţiile Judeţene deStatistică, Direcţiile Judeţene Silvice, Hidroelectrica, Oficiile de Studii Pedologice şi AgricoleJudeţene, etc.

Pe măsura ce s-au finalizat studiile elaborate de către institutele de cercetare şi universităţi privindsistemele de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de suprafaţă, conform prevederilor DCA,

pe baza elementelor biologice, chimice şi hidromorfologice, precum şi privind sistemele declasificare şi evaluare globală a potenţialului ecologic al corpurilor de apă artificiale şi puternicmodificate, Proiectul Planului de Management bazinal – varianta preliminară a fost îmbunătăţit.

Îmbunătăţirile/actualizările au vizat unele capitole, acestea fiind integrate în Proiectul Planului deManagement al bazinului şi pus pe site-ul Direcţiilor de Ape şi al Administraţiei Naţionale „ApeleRomâne” în vederea consultării publicului şi în mod special a unităţilor implicate în procesul deimplementare al DCA, care vor trebui să ia măsuri pentru a se atinge obiectivele de mediu alediverselor categorii de ape.

Planul Naţional de Management aferent porţiunii naţionale a bazinului hidrografic internaţional al

fluviului Dunărea, sinteză a Planurilor de Management la nivel de bazine/spaţii hidrografice, aurmat Procedura de evaluare strategică de mediu (SEA), în concordanţă cu cerinţele Directivei2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (transpusă

prin H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe), în vederea aprobării prin Hotărâre de Guvern.

De asemenea, după elaborarea la 22 decembrie 2009 a Planului Naţional de Management și aPlanurilor de Management la nivel de bazine/spaţii hidrografice, o serie de autorităţi aleadministraţiei publice centrale, autorităţi administrative autonome sau alte autorităţi publice şi-auschimbat în mod oficial denumirea. In acest sens, planul conţine o listă cu denumiri actualizate aleacestora, care se regăseşte după secţiunea “Abrevieri”.


5/308

PMBH MUREŞ – CAP. 2 PREZENTAREA GENERALĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC MUREŞ

5

CAP. 2 PREZENTAREA GENERALĂ A BAZINULUIHIDROGRAFIC MUREŞ

2.1 Delimitarea hidrografică şi administrativă

Bazinul hidrografic Mureş este situat în partea centrală şi de vest a României şi izvorăşte dinCarpaţii Orientali (Depresiunea Giurgeului), Munţii Hăşmaşul Mare iar suprafaţa bazinuluihidrografic (inclusiv canalul Ier) este de 28310 km2 (11,7% din suprafaţa ţării). Până la graniţa cuUngaria îşi desfăşoară albia pe o lungime de 761 km, fiind cel mai lung dintre râurile interioare aleţării. Reţeaua hidrografica codificată însumează 758 cursuri de apă şi 10861 km, adică 13,7% dinlungimea totală a reţelei codificate a ţării şi o densitate de 0,39 km/ km2 faţă de 0,33 km/km2 -media pe ţară. Zona cursului superior este delimitată de Depresiunea Giurgeului şi Defileul Topliţa- Deda, cursul mijlociu este reprezentat de zona centrală a Podişului Transilvaniei, iar zona cursuluiinferior este delimitată de Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali, Munţii Banatului şi Câmpia deVest (între Lipova şi graniţa cu Ungaria). În Fig. 2.1 se prezintă reţeaua hidrografică, limitele de

judeţ, oraşele, căile ferate şi drumurile din bazinul hidrografic Mureş, iar în Tabelul 2.1.caracteristicile administrative şi demografice ale teritoriului bazinului hidrografic Mureş.

Tabelul 2.1 Caracteristicile administrative şi demografice ale teritoriului bazinului hidrografic Mureş

Nr.crt.

Judeţul Suprafaţa*(km2)

% din suprafaţatotală pe bazin

Populaţia(locuitori)

% dinpopulaţia

totală pe bazin1 Alba 6233 21,9 382747 18,92 Arad 2854 10,1 283662 14,0

3 Bihor **

15 0,1 - -4 Bistriţa-Năsăud 258 0,9 10038 0,55 Braşov 143 0,5 2476 0,16 Caraş-Severin 107 0,4 2813 0,17 Cluj 1467 5,2 140644 7,08 Harghita 3265 11,5 181311 9,09 Hunedoara 5024 17,7 299720 14,810 Mureş 6694 23,6 580851 28,611 Sibiu 2226 7,8 142549 7,012 Timiş** 115 0,4 - -

TOTAL 28401 100 2026811 100* calculul s-a făcut cu programul ArcGIS ** judeţul respectiv nu are localităţi în bazinul hidrografic Mureş


6/308

P M B H M U

R E Ş – C A P . 2 P R E Z E N T A R E A G

E N E R A L Ă A B A Z I N U L U I H I D R O

G R A F I C M U R E Ş

6


7/308


7

2.2 Hidrografia

Afluenţii principali ai râului Mureş sunt:• Gurghiu: L(ungime) = 53 km; S(uprafaţă) = 563 km2 • Arieş: L = 166 km; S = 3005 km2;•

Niraj: L = 82 km; S = 651 km2

• Târnave: L = 246 km; S = 6253 km2, rezultată din unirea Târnavei Mici (L = 196 km; S = 2071km2) cu Târnava Mare (L = 223 km; S = 3666 km2);

• Ampoi: L = 57 Km; S = 576 km2 • Sebeş: L = 96 km; S = 1304 km2 • Strei: L = 93 km; S = 1983 km2.

Pe lângă bazinul propriu-zis al Mureşului, în administrarea Direcţiei Apelor Mureş a fost cuprins şi bazinul hidrografic Ier (L = 61 km; S = 420 km2), situat integral în zona Câmpiei Tisei. Bazinulhidrografic Mureş include în totalitate judeţele Mureş şi Alba şi parţial judeţele Harghita, Cluj,Bistriţa-Năsăud, Hunedoara, Sibiu, Arad şi Braşov.

Reţeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic Mureş are densitate strâns legată dezonalitatea verticală a condiţiilor fizico-geografice. Reţeaua de râuri cu densitate mică, sub 0,3km/km2, corespunde regiunilor de câmpie şi dealuri, iar cea cu densitate mare corespunde regiunilormuntoase, unde creşte până la 1-1,20 km/km2. Repartiţia densităţii reţelei de râuri suferă datorităinfluenţei condiţiilor locale.

Mureşul, al cărui izvor propriu-zis se află în sudul Depresiunii Giurgeului, la o altitudine de 850 m,traversează forme variate de relief. Cursul său se poate împărţi în patru sectoare caracteristice:

- Mureşul superior, de la izvor până la Deda, cu afluenţii mai importanţi: Belcina, Topliţa,Sălard, Răstoliţa

- Mureşul mijlociu, între Deda şi Alba Iulia, unde primeşte afluenţii mai importanţi:Gurghiu, Niraj, Luţ, Comlod, Pârâul de Câmpie, Arieş, Geoagiu (Teiu), Târnave şi Ampoi

- Culoarul Mureşului inferior, între Alba Iulia şi Lipova, având afluenţii cei mai importanţi:Sebeş, Cugir, Geoagiu, Strei, Cerna şi Băcia

- Mureşul inferior, între Lipova şi graniţa cu Ungaria, unde a format un vast con de dejecţie.

2.3 Relieful

Datorită amplasării sale, bazinul hidrografic al râului Mureş este constituit dintr-un ansamblufizico-geografic variat (Fig. 2.2), care determină o distribuţie zonală, atât de la vest la est cât şi în

funcţie de treptele de relief ale parametrilor meteorologici şi hidrologici, etajaţi dinspre centru spre periferia bazinului.

Relieful prezintă o mare varietate de la câmpie la munţi (altitudinea minimă este de 75 m, la ieşireadin ţară, în Câmpia de Vest, iar cea maximă de 2509 m, în Munţii Retezat). Aproximativ 25% dinsuprafaţa bazinului revine munţilor, 55% dealurilor şi podişurilor, 15% văilor şi luncilor şi 5%câmpiilor.

Ansamblul fizico-geografic se caracterizează prin existenţa mai multor unităţi de relief:I Unitatea Carpatică montanăII Unitatea Podişului Transilvaniei

III Unitatea PiemontanăIV Unitatea de Câmpie


8/308

P M B H M U




8


9/308


9

I Unitatea Carpatică montană

1. Carpaţii OrientaliCăliman-Gurghiu-HarghitaAu altitudinea medie cuprinsă între 1200-1250 m. Morfologic zona se caracterizează prin prezenţaunor importante masive vulcanice, care în Căliman depăşesc 2000 m. Alinierea nord-vest-sud-esticăa principalelor aparate vulcanice a fost determină de o serie de fracturi majore, paralele cu axamediană a Carpaţilor Orientali. În toate masivele, platourile de lavă sunt dominate de cupolevulcanice, prin denivelări relativ tranşante. Este specifică orientarea radiar-divergentă a reţeleihidrografice la exteriorul conurilor şi radiar-convergentă, în interiorul craterelor mai largi.

Pe liniile de întâlnire dintre conurile vulcanice au apărut artere hidrografice, evoluând fie ca defileetransversale - cazul Mureşului între Topliţa şi Deda, fie ca văi parţial transversale - Gurghiu şi celedouă Târnave. Terasele respectivelor văi delimitează, cu destulă precizie, principalele masive întreele cât şi pe cele secundare.Giurgeu-Hăghimaş

Morfologic au aspectul unor munţi mijlocii, cu înălţimi maxime de până la 1700 m şi o altitudinemedie de aproximativ 1100 m. Indicii fragmentării reliefului sunt cuprinşi între 100-500 m, cu pantemedii de 150-300 m/km. Exceptând masivul Ditrău, cu aspectul său de cupolă larg boltită în jurulcăreia s-a organizat o reţea hidrografică radiar-divergentă tipică, restul suprafeţelor de interfluviisunt în general uniforme.

Depresiunea GiurgeuluiEste o depresiune intramontană, în care Mureşul şi-a sculptat o vale cu o panta medie generală de1,5 m/km cu numeroase sectoare de înmlăştinire. Altitudinea variază între 650-800 m. Relieful sedesfăşoară în trepte, incluzând piemonturile laterale, terasele Mureşului şi lunca largă.

2. Carpaţii Meridionali

Sebeş-Lotru-CibinAceşti munţi sunt amplasaţi în bazinul hidrografic al Mureşului cu mai mult de jumătate dinsuprafaţa lor totală. Din punct de vedere morfologic, sunt munţi înalţi şi mijlocii, adânc fragmentaţi,cu suprafeţe de eroziune bine dezvoltate şi slabe urme glaciare. Înălţimile maxime depăşesc 2200 m(vf. Şurianu 2245 m), iar altitudinea medie are valoarea de 1050 m. Fragmentarea reliefului arevalori cuprinse între 300-500 m, iar pantele sunt de aproximativ 250 m/km.

Ţarcu-Godeanu-Retezat

Aceşti munţi constituie principala zona de alimentare a Streiului. Morfologic, sunt munţi înalţi,adânc fragmentaţi, cu relief glaciar puternic dezvoltat şi suprafeţe de denudaţie puţin extinse.Altitudinile maxime depăşesc 2500 m în masivul Retezat (Peleaga 2509 m), iar în Ţarcu şi Godeanusunt de aproximativ 2200 m, cele medii fiind de 1300-1400 m. Energia de relief are valori de peste500 m, în zona înalta depăşind 1000 m. Panta medie a suprafeţei bazinului are valori în jur de 400m/km Depresiunea Haţeg

Depresiunea Haţeg constituie zonă de convergenţă a râurilor ce formează bazinul hidrografic alStreiului, fiind situată la o înălţime de 300 m, având o fragmentare a reliefului între 100 şi 500 m.Prezenţa treptelor concentrice şi a celor 9 nivele de terasă, indică continua şi intermitenta tendinţăde înălţare lentă a regiunii, concomitent cu coborârea nivelului de bază general. Larga desfăşurare aacestor trepte ca şi întrepătrunderea lor lasă impresia generală a unui şes etajat.


10/308


10

3. Carpaţii Occidentali

Poiana RuscăAceşti munţi sunt situaţi aproape în totalitate în bazinul hidrografic al râului Mureş, fiind drenaţi derâul Cerna şi afluenţii săi. Morfologic sunt munţi puţin înalţi, peneplenizaţi, în trepte. Altitudineamaximă nu depăşeşte 1400 m. Energia maximă de relief este accentuată, între 400-550 m, cu pantasuprafeţei bazinului în jur de 250 m/km.

Bihor - Muntele MareMorfologic se caracterizează prin prezenţa unor importante masive muntoase cu relief în general

peneplenizat, cu altitudini maxime ce depăşesc 1800 m, cu indici ai fragmentarii reliefului de 300-700 m şi cu pantele medii ale suprafeţei bazinului de 200-300 m/km. Prin poziţia sa, masivul Bihor

joacă rolul unei adevărate bariere în faţa maselor de aer umed, de unde şi rolul lui de mare nodhidrografic.

Trascău - Metaliferi

Sunt amplasaţi aproape în totalitate în bazinul hidrografic al râului Mureş, având un relief haotic,căile de tip vulcanic alternând cu piramidele calcaroase şi văile largi. Varietatea peisajului acestormunţi este accentuată şi de prezenţa unor mici depresiuni interioare. Altitudinile maxime nudepăşesc 1500 m, relieful având o fragmentare cuprinsă între 500-700 m, cu panta suprafeţei

bazinului de 250 m/km.

ZarandCuprinşi între valea Mureşului în sud şi Depresiunea Zarand în nord, au aspect de horst, fiindalcătuiţi dintr-o singura culme principală, orientată W-E. Altitudinea lor este redusă (maximum 835m) şi variază de la un loc la altul. Fragmentarea reliefului este cuprinsă între 300-700 m, iar pantasuprafeţei bazinului este în general între 200-230 m/km.

II Podişul Transilvaniei

Unitatea Podişului Transilvaniei se caracterizează printr-un relief deluros cu altitudini până la 800-900 m, în est, ce coboară în vest până la 500 m.Structural şi morfologic, unitatea se împarte în următoarele subunităţi:1. Dealurile înalte piemontane din estul Transilvaniei corespund regiunii de sub poala munţilor

vulcanici, formată din depresiuni de contact, piemonturi de acumulare, fragmente de eroziune şiculmi deluroase. Este zona cu structura şi relieful cel mai complex, cu înălţimi absolute maximede la 600-700 m până la 900 m, cu o energie de relief cuprinsă între 300-400 m şi o fragmentaredestul de avansată de 300-700 m.

2. Podişul înalt al Târnavelor este o zona de câmpie piemontană, caracterizată prin vai adânci cuterase şi lunci dezvoltate, de la est la vest, care despart regiunea în mai multe culmi largi cuaspect de podiş. Altitudinea dealurilor este cuprinsă pe cumpenele principale între 600-700 m.Energia maxima de relief nu depăşeşte decât rar 300 m, fragmentarea este cuprinsă între 500-700 m, iar panta medie a suprafeţei bazinului are valori de 130-160 m/km. Caracteristicilereliefului decurg şi din prezenta domurilor şi frecvenţa reliefului structural, asimetria văilor, cuterase dezvoltate mai ales pe versantul sudic, intensitatea alunecărilor de teren.

3. Câmpia Transilvaniei


11/308


11

Este alcătuită dintr-o succesiune de culmi domoale, despărţite prin văi largi cu lunci joase, fiindunitatea cea mai coborâtă a Podişului Transilvaniei, cu altitudini de 400-600 m, cu cea mai scăzutăenergie de relief (150-200 m) şi fragmentare redusă. Interfluviile au aspectul unor spinări domoale,orientate în toate direcţiile şi par a se încadra într-un nivel de eroziune modelat în argile şi nisipuri.Relieful de cueste creează aproape singura perturbare mai importantă în monotonia generală aregiunii.

III Unitatea Piemontană

Aceasta unitate constituie o treaptă de relief intermediară între Carpatii Occidentali şi Campia Tisei.Mureşul traversează Piemonturile bănăţene la periferia lor nordică. Zona fiind constituită parţial dinalbia majoră a Mureşului şi versantul nordic al Dealurilor Lipovei. Din punct de vedere morfologic,Dealurile Lipovei sunt unităţi piemontane fragmentate de văi mici cu caracter torenţial. Altitudineamaximă nu depăşeşte 500 m, cea medie are valori cuprinse între 200-250 m. Fragmentarea reliefuluiare valori de 300-700 m, energia de relief este de 150-200 m, iar pantele suprafeţei bazinuluivariază între 90-140 m/km.

IV Unitatea de CâmpieÎn cadrul bazinului hidrografic Mureş, se încadrează o mică parte din sectorul estic al CâmpieiTisei.

Ţinutul de pădure şi de silvostepa cuprinde partea de sub poalele dealurilor, iar cel de stepăcorespunde părţii vestice celei mai joase (80-100 m altitudine absolută) întinsă de o parte şi de alta aMureşului. Morfologic, zona se caracterizează prin înălţimi care scad de la 150 m în est, până la mai

puţin de 100 m în vest, energia de relief atingând numai local valori mai mari de 25 m.Fragmentarea reliefului are valori de 900-1800 m, iar pantele suprafeţei bazinului au valori reduse.Mureşul străbate aceasta zonă, având o albie majoră larg dezvoltată, iar cea minoră puternic

meandrată, cu numeroase braţe secundare active sau părăsite.

2.4 Utilizarea terenului

Utilizarea terenului este variată în bazinul hidrografic Mureş (Fig. 2.3). Conform Proiectului CorineLand Cover (CLC 2000) suprafaţa bazinului se împarte astfel: urban 3,93%; industrial 0,34%; arabil18,17%; culturi perene 18,10%; păşuni 1,42%; păduri 36,44%; zone umede 0,01%; luciu de apă0,26%; alt fel de terenuri 21,32%.


12/308

P M B H M U




1 2


13/308


13

2.5 Geologia

Evoluţia geologică, litologia, clima şi apa au determinat apariţia treptelor sau unităţilor mari derelief, dar şi a unor forme de relief caracteristice (Fig. 2.4).

Zona lanţului eruptiv neogen este dispusă pe latura internă a Carpaţilor Orientali, alcătuiţi predominant din andezite, piroclastite andezitice şi aglomerate vulcanice.Partea din Carpaţii Meridionali care aparţine bazinului hidrografic Mureş este alcătuită din rocicristaline, străbătute uneori de roci eruptive vechi şi noi, în timp ce rocile sedimentare acoperăareale mult mai reduse. Carpaţii Occidentali sunt caracterizaţi prin prezenţa unui mozaic petrografic(roci cristaline, eruptive şi sedimentare). Aceşti munţi sunt constituiţi din şisturi cristaline, granite,calcare, conglomerate şi gresii.

Unitatea Podişului Transilvaniei este formată litologic din marne nisipoase, nisipuri, argile şi prundişuri. Unitatea piemontana este alcătuită din aluviuni, marne şi argile.

Câmpia Tisei care cuprinde ţinutul de pădure şi de silvostepă este formată din pietrişuri, nisipuri,argile acoperite de depozite loessoide, iar cel de stepă din depozitele aluvionare ale văii Mureşului.

Cele mai reprezentative forme de relief caracteristice sunt:

Defileul Deda-TopliţaDefileu ce desparte Munţii Căliman de Munţii Gurghiului. în defileul îngust al Mureşului,holocenul ocupă suprafeţe restrânse şi subţiri fiind reprezentat de pietrişuri şi nisipuri. În rest zonaeste acoperită de formaţiuni vulcanogen-sedimentare panoniene. Complex de piroclastite şi depoziteepiclastice. Piroclastitele sunt reprezentate prin brecii şi microbrecii, aglomerate şimicroaglomerate, cinerite, tufuri. Depozitele epiclastice sunt alcătuite din conglomerate, gresii şi

nisipuri andezitice. La N şi S de valea Mureşului apar petice sedimentare sarmaţiene.

Culoarul Sebeş - LipovaAcest sector reprezintă un culoar larg între Carpaţii Meridionali (Şurianu, Poiana Ruscă) la sud şiîntre Munţii Apuseni (Trascău, Metaliferi, Zarand) la nord. Litologic, la suprafaţă predominăşisturile cristaline de epizonă şi granite. În partea nordică (Munţii Poiana Ruscăi) în litologia lor desuprafaţă predomină şisturile cristaline de epizonă cât şi calcarele. Formaţiunile sedimentare careocupă suprafeţe întinse sunt alcătuite din conglomerate, gresii, marne şi radiolarite de vârstacretacic mediu şi superioară până în neogen.


14/308

P M B H M U




1 4


15/308


15

Cheile Râmeţilor, Galdei, ÎntregaldeSituate intr-o zonă bogată în fenomene geologice, având calcarul ca rocă de bază. Terenul esteaccidentat şi cuprinde o parte a brâului de calcare ce înconjoară Munţii Trascăului. Situate în zonadealurilor înalte 600-1200 m.

Cheile Turzii

Situate pe valea Hăjdatelor, între Podul Petreştilor şi Casa de Adăpost, având o lungime de 3 km,sunt în zona dealurilor Turzii, subzona Podişului Transilvaniei. Relieful este alcătuit dintr-osuccesiune de culmi şi văi, situate la altitudini cuprinse între 410-735 m. În zonă apar fenomenecarstice, relief accidentat, pereţi stâncoşi, abrupţi şi prăpastii.

Valea Arieşului Mare - GârdaPe valea Gârda Seacă, afluent al Arieşului Mare, întâlnim Gheţarul Scărişoara, peştera Casa dePiatră şi Cheile Arieşului Mare. Regiune de munţi mijlocii, dezvoltată pe roci cristaline şi pecuvertura sedimentară, cu o bogăţie de carsturi de înălţimi.

Retezat

Din punct de vedere geologic Retezatul Mare are o structură cristalină, cu puternice incluziunigranitice, iar Retezatul Mic este format din gresii, brecii şi calcare.

2.6 Parametri climatici

Precipitaţiile sunt fenomene ce se produc în cantităţi diferite şi în mod discontinuu în timp şispaţiu. Poziţia lanţului Carpatic faţă de circulaţia vestică determină deosebiri apreciabile întrecantităţile măsurate în diferite puncte din bazinul hidrografic al Mureşului.

Cantitatea de precipitaţii medie multianuală este cuprinsă între 480 mm şi 980 mm, cu o medie de610 mm pe bazin. În perioada analizată (ultimii 30 de ani) cantitatea de precipitaţii maximă în 24 deore a fost de 40,3 mm în data de 1.09.1977 la Deva şi 106,3 mm în data de 27.12.1995 la Bucin.

Temperatura aerului este un parametru meteorologic deosebit de important cu o marevariabilitate. La cele 21 de staţii meteorologice din bazinul hidrografic Mureş temperatura mediemultianuală a avut valori cuprinse între 3,6 0C şi 10,4 0C, având 7,9 0C media pe bazin.

Valorile temperaturii maxime absolute au fost cuprinse între 28,7 0C în 19.07.1987 la RoşiaMontană şi 39,7 0C în 11.08.1994 la Sebeş. Temperaturile minime absolute au fost de -22,1 0C îndata de 4.02.1987 la Băişoara şi -34,8 0C în data de 14.01.1985 la Joseni.

2.7 Resursele de apă

În bazinul hidrografic Mureş, în anul 2007, resursele totale de apă de suprafaţă au fost de 5876,3mil. m3/an, din care utilizabile sunt 1054,07 mil. m3/an. Aceasta reprezintă 88,9% din totalulresurselor (inclusiv resurse subterane).

Resursele subterane sunt estimate la 729,5 mil. m3 (23,1 m3/s) din care 447,1 mil. m3 (14,2 m3/s) provin din surse freatice şi 282,4 mil. m3 (8,9 m3/s) din surse de adâncime. Resursa utilizabilă estede aproximativ 672,3 mil. m3 (21,3 m3/s) din care aportul surselor freatice este de 389,9 mil. m3 (12,3 m3/s) iar al surselor de medie şi mare adâncime de 282,4 mil. m3 (9,0 m3/s).

Pentru a asigura sursa de apă diverselor folosinţe de apă au fost realizate 127 de acumulări, din care17 sunt mai importante având un volum total de 574,2 mil. m3 cu un volum util de 248,7 mil. m3.


16/308


16

Debitul mediu multianual al râului Mureş creşte de la 1,05 m3/s (33,1 mil. m3/an) în secţiuneaSuseni, la 105 m3/s (3311,2 mil. m3/an) în secţiunea Alba Iulia, ajungând la 186 m3/s (5865,6 mil.m3/an) în secţiunea Nădlac, la ieşirea din ţară.

Aportul celor mai importanţi afluenţi ai Mureşului în secţiunea lor de confluenţă, reprezentat dedebitul mediu multianual, este următorul:

- pentru râul Arieş debitul este de 25,6 m3

/s (807,3 mil. m3

/an), reprezentând 13% dinvaloarea debitului Mureşului în secţiunea Nădlac- pentru râul Târnave debitul este de 26,8 m3/s (845,1 mil. m3/an), reprezentând 14,4%

din valoarea debitului Mureşului în secţiunea Nădlac- pentru râul Strei debitul este de 27,8 m3/s (876,7 mil. m3/an), reprezentând 14,9% din

valoarea debitului Mureşului în secţiunea Nădlac

Ca aspect general trebuie relevat faptul ca cea mai mare parte a scurgerii medii lunare din timpulunui an se produce primăvara, în lunile III - V, (37 - 47%). Vara (VI - VIII) se produce 21 - 31%din scurgerea anuală, toamna (IX - XI) 11 - 18%, iar iarna (XII - III) între 10 -23% din scurgereaanuală.

În bazinul hidrografic al râului Mureş variaţiile teritoriale ale scurgerii sezoniere nu sunt prea mari.Analiza repartiţiei scurgerii medii în timpul anului pune în evidenţă faptul că în cadrul bazinuluihidrografic Mureş repartiţia sezonieră este în general aceeaşi datorită amplasării în calea maselor deaer de tip oceanic. Abaterile se datorează influenţei pe altitudine a formelor de relief înalte sau aclimatului mediteranean (în sectorul inferior al bazinului hidrografic, aval de Lipova). Aceastavariabilitate se manifestă prin creşteri şi descreşteri succesive ale debitului mediu specific, pemăsura apropierii de vărsare.


17/308

PMBH MUREŞ – CAP. 3 CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

17

CAP. 3 CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

3.1 Categorii de ape de suprafaţă

Directiva Cadru a UE defineşte următoarele categorii de ape de suprafaţă:• râuri• lacuri• ape tranzitorii• ape costiere

În bazinul hidrografic Mureş există 758 râuri (inclusiv canalul Ier) cu suprafeţe ale bazinuluihidrografic mai mari de 10 km2 şi 17 lacuri (inclusiv iazuri) cu suprafaţa mai mare de 50 ha (Fig.3.1).

• RâuriRâul Mureş izvorăşte din Carpaţii Orientali (Depresiunea Giurgeului), Munţii Hăşmasul Mare iar

suprafaţa bazinului hidrografic (inclusiv canalul Ier) este de 28310 km2

, reprezentând 11,7% dinsuprafaţa ţării1.

Mureşul este cel mai lung dintre râurile interioare ale ţării, având în România o lungime de 761 km,din care 21 km sunt graniţa comună cu Ungaria. În Ungaria, lungimea sa este de 28 km, până laconfluenţa cu râul Tisa. Reţeaua hidrografică codificată însumează 758 cursuri de apă având 10861km, adică 13,7 % din lungimea totală a reţelei codificate a ţării şi o densitate de 0,39 km/km2 faţă de0,33 km/km2 media pe ţară. Zona cursului superior este delimitată de Depresiunea Giurgeului şiDefileul Topliţa - Deda, cursul mijlociu este reprezentat de zona centrală a Podişului Transilvaniei,iar zona cursului inferior este delimitată de Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali, Munţii Banatuluişi Câmpia de Vest (între Lipova şi graniţa cu Ungaria).

Afluenţii principali ai râului Mureş sunt:− Gurghiu: L = 53 km; S = 563 km2 − Arieş: L = 166 km; S = 3005 km2 − Niraj: L = 82 km; S = 651 km2 − Târnave L = 246 km; S = 6253 km2 rezultată din unirea Târnavei Mici (L = 196 km; S = 2071

km2) cu Târnava Mare (L = 223 km; S = 3666 km2)− Ampoi: L = 57 Km; S = 576 km2 − Sebeş: L = 96 km; S = 1304 km2 − Strei: L = 93 km; S = 1983 km2.

Reţeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic Mureş are densitatea strâns legată dezonalitatea verticală a condiţiilor fizico-geografice. Reţeaua de râuri cu densitate mică, sub 0,3km/km2, corespunde regiunilor de câmpie şi dealuri, iar cea cu densitate mare corespunde regiunilormuntoase, unde creşte până la 1-1,20 km/km2. Repartiţia densităţii reţelei de râuri suferă datorităinfluenţei condiţiilor locale.

1 conform Atlasului Cadastrului Apelor din România - 1992


18/308

P M B H M U

R E Ş – C A P . 3 C A R A C T E R I Z A R E

A A P E L O R D E S U P R A F A Ţ Ă

1 8


19/308


19

Mureşul, al cărui izvor propriu-zis se află în sudul Depresiunii Gheorgheni, la o altitudine de 850 m,traversează forme variate de relief. Cursul său, de la izvor până la vărsare, se poate împărţi în patrusectoare caracteristice:

- Mureşul Superior, de la izvor până la Deda, cu afluenţii mai importanţi: Belcina, Topliţa,Sălard, Răstoliţa

- Mureşul Mijlociu, între Deda şi Alba Iulia, unde primeşte afluenţii mai importanţi:Gurghiu, Niraj, Luţ, Comlod, Pârâul de Câmpie, Arieş, Geoagiu, Târnave şi Ampoi.- Culoarul Mureşului Inferior, între Alba Iulia şi Lipova, având afluenţii cei mai importanţi:

Sebeş, Cugir, Geoagiu, Strei, Cerna şi Băcia- Mureşul Inferior, între Lipova şi graniţa cu Ungaria, unde a format un vast con aluvionar.

Caracteristicile regimului hidrologic ale râului Mureş şi ale câtorva afluenţi sunt cuprinse în Tabelul3.1.

• LacuriLacuri naturale

Cele mai importante lacuri naturale din bazinul hidrografic Mureş sunt următoarele:

Lacul BucuraEste aşezat în masivul Retezat, pe versantul sudic al Curmăturii Bucurei, în direcţie SE faţă devârful Bucura (2432,6 m), la o altitudine de 2031 m. Masivul Retezat este constituit din şisturicristaline cu puternice intruziuni magmatice.

Din punct de vedere al originii cuvetei lacustre este un lac glaciar, instalat într-un circ glaciar avândo suprafaţă de 8,8 ha (cel mai întins lac glaciar din ţară), o adâncime maximă de 15,7 m, iarsuprafaţa bazinului de recepţie de 8,5 km2.

Sursa principală de alimentare cu apă este zăpada şi se realizează fie direct de pe versanţi, fie princei doi afluenţi care debuşează în lac în partea nordică. Din acest lac izvorăşte pârâul IzvorulBucurei, afluent al râului Râul Mare.

Lacul GaleşEste aşezat pe versantul nordic al masivului Retezat, la nord de vârful Păpuşii (2508 m) şi constituieizvorul Văii Galeşului, care la rândul sau este afluent de dreapta al râului Sibişel.Din punct de vedere al originii cuvetei lacustre este şi el un lac glaciar, fiind instalat într-un circglaciar. Este situat la altitudinea de aproximativ 1970 m şi are o suprafaţă a bazinului hidrografic de6,7 km2.

Sursa principală de alimentare cu apă este zăpada şi se realizează prin şiroirile de pe versanţi. Lacul ZănoagaEste aşezat pe versantul sudic al masivului Retezat, la SSE de Vârful Saşilor (2278m), la oaltitudine de aproximativ 1990 m şi constituie izvoarele râului Judele. Din punct de vedere aloriginii cuvetei lacustre este tot un lac glaciar, instalat într-un circ glaciar fiind cel mai adânc lacglaciar din România (29 m). Şi la acest lac sursa de alimentare cu apă este zăpada şi se realizeazătot numai prin şiroire.Caracteristicile lacurilor naturale sunt cuprinse în Tabelul 3.2.


20/308

P M B H M U



2 0

T a b e l u l 3 . 1 C a r a c t e r i s t i c i l e r e g i m u l u i h i d r o l o g i c

L u n g i m e a

r â u l u i

S u

p r a f a ţ ă

A l t i t u d i n e

Q m e d i u

m u l t i a n u a l

Q m e d i u l u n a r m i n i m

a n u a l ( m c / s )

c u p r o b a b i l i t a t e a d

e

Q m / Q M

N r .

c r t .

S t a ţ i a h i d r o m e t r i c ă

R â u l

k m

k m

2

( m d M )

m c

/ s

8 0 %

9 0 %

9 5 %

m c / s

1

S U S E N I

M U

R E Ş

1 7

1 6 0

9 8 7

1 , 0

5

0 , 1

8 0

0 . 1

6

0 . 1

5

1 / 1 0 0 0

2

T O P L I Ţ A

M U

R E Ş

7 7

1 0 7 1

9 3 5

5 , 7

4

1 , 2

9 0

1 , 1

0 0

0

, 9 8 0

1 / 1 5 0

3

G L O D E N I

M U

R E Ş

1 7 8

3 7 8 1

8 4 8

3 7

, 7 3

6 , 6

0 0

5 , 6

0 0

4

, 9 0 0

1 / 9 5 0

4

A L B A I U L I A

M U

R E Ş

3 9 7

1 8 0 5 5

6 2 5

1 0 4

, 7

1 9

, 0 0 0

1 5

, 5 0 0

1 3

, 5 0 0

1 / 2 0 0

5

S Ă V

Ă R Ş I N

M U

R E Ş

5 6 7

2 5 7 0 7

6 4 3

1

7 2

, 3 1

3 3

, 0 0 0

2 6

, 1 0 0

2 3

, 8 0 0

1 / 2 0 0

6

R A D N A

M U

R E Ş

6 4 0

2 6 7 6 0

6 2 7

1

7 8

, 4 1

3 3

, 5 0 0

2 7

, 0 0 0

2 4

, 5 0 0

1 / 2 0 0

7

A R A D

M U

R E Ş

6 9 2

2 7 2 8 0

6 1 8

1

8 2

, 8 8

3 4

, 6 0 0

2 7

, 5 0 0

2 5

, 1 0 0

1 / 1 5 0

8

N Ă D L A C

M U

R E Ş

7 3 8

2 7 8 5 0

6 0 7

1

8 6

, 3 8

3 5

, 0 0 0

2 8

, 0 0 0

2 5

, 5 0 0

1 / 1 6 0

9

S C

Ă R I Ş O A R A

A R I E Ş

1 9

2 0 3

1 1 1 0

5 , 5

3

0 , 9

5 0

0 , 7

0 0

0

, 5 0 0

1 / 8 0 0

1 0

C Â M P E N I

A R I E Ş

4 7

6 3 7

9 9 9

1 2

, 5

2 , 0

5 0

1 , 4

8 0

1

, 0 8 0

1 / 1 2 5 0

1 1

B A I A D E A R I E Ş

A R I E Ş

7 2

1 1 8 9

9 7 4

1 9

, 9

3 , 4

0 0

2 , 9

0 0

2

, 6 0 0

1 / 7 0 0

1 2

T U R D A

A R I E Ş

1 3 3

2 4 0 3

9 2 0

2 5

, 6 3

5 , 0

0 0

4 , 0

0 0

3

, 2 5 0

1 / 7 0 0

1 3

O D O R H E I U - S

E C

. *

T - V

A M A R E

4 7

6 4 0

9 2 4

5 , 6

3

1 , 3

0 0

1 , 1

0 0

0

, 8 5 0

1 / 3 0 0

1 4

B L A J

T - V

A M A R E

2 2 1

3 6 5 3

5 5 8

1 5

, 1 5

2 , 5

0 0

1 , 8

0 0

1

, 4 0 0

1 / 1 9 0 0

1 5

M I H A L Ţ

T Â R N A V E

2 4 3

6 2 4 7

5 3 2

2 6

, 8

4 , 6

0 0

3 , 5

0 0

3

, 0 0 0

1 / 7 0 0

1 6

B Ă L

Ă U Ş E R I *

T - V

A M I C A

8 0

1 0 6 5

6 7 3

8 , 5

2

1 , 9

5 0

1 , 6

6 0

1

, 3 7 0

1 / 5 0 0

1 7

T Â R N A V E N I

T - V

A M I C A

1 3 2

1 4 9 8

5 8 5

9 , 7

7

2 , 1

0 0

1 , 6

8 0

1

, 4 5 0

1 / 5 0 0

1 8

P E T R E N I

S T R

E I

8 4

1 9 4 0

9 2 8

2 7

, 7 5

7 , 3

5 0

6 , 4

2 0

5

, 8 2 0

1 / 1 5 0

* V a l o r i l e

a u f o s t

d e t e r m

i n a t e a v

â n d l a b a z a

d a t e l e

d i n " A t l a s u

l C a d a s t r u

l u i A p e l o r

V o

l . I I I - 1 9 7 2 ' '


21/308


21

Tabelul 3.2 Caracteristicile lacurilor naturale

Nr.crt. Denumire lac Suprafaţa(km²)

Altitudinea(mdM)

Adâncimeamedie (m)

1 Bucura 0,10 2031 5

2 Galeş 0,03 1970 10,23 Zănoaga Mare 0,09 1990 10,6

AcumulăriÎn bazinul hidrografic Mureş sunt 127 lacuri de acumulare, cu un volum total de 685 mil. m3. Dintreacestea 26 au un volum mai mare de 1 mil. m3:● 16 sunt în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române " – Administraţia Bazinală deApă Mureş● 10 în administrarea S.C. Hidroelectrica S.A. – Sucursala Hidrocentrale Sebeş şi Haţeg.

Din cele 26 de acumulări cu volum peste 1 mil. m3, 17 sunt acumulări permanente şi 9 acumulărinepermanente. În construcţie se află acumularea Răstoliţa (40 mil. m³), în judeţul Mureş, de aceeanu apare pe hartă ca lac, însă este delimitată ca şi corp de apă distinct.

Cele mai mari acumulări sunt Oaşa pe râul Sebeş, cu un volum total de 134,6 mil. m³, Gura Apelor pe râul Râul Mare cu un volum total de 230,00 mil. m³. În bazinul hidrografic Mureş, cele maimulte acumulări se găsesc pe râul Sebeş şi pe râul Râul Mare.

Din punct de vedere a suprafeţei (la nivel normal de retenţie) există 14 lacuri de acumulare cusuprafaţa mai mare de 50 ha. Acestea sunt: Oaşa, Tău (Gâlceag), Gura Apelor, Ostrovul Mic,

Pâclişa, Haţeg, Teliuc (Cinciş), Zetea, Ighiş, Bezid, Fărăgău, Văleni, Zau, Subcetate.

3.2 Ecoregiuni, tipologia şi condiţiile de referinţă

EcoregiuniDin cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directiva Cadru a Apei (Ilies 1978),

pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei geografice a faunei acvatice, în bazinulhidrografic Mureş, s-au delimitat 2 ecoregiuni: Munţii Carpaţi (10) şi Câmpia Ungară (11). Acesteasunt reprezentate în Fig. 3.2.

Ecoregiunea Munţii Carpaţi cu altitudini depăşind 2000 m în partea de E, cu relief viguros şi panteabrupte, este alcătuită din roci predominant silicioase eruptive şi sedimentare, calcarul fiind slabreprezentat în zonele de S şi SE. Solurile sunt foarte variate şi complexe ca structură (podzoluri

primare - pe pajiştile alpine, brun-acide montane de pădure - între 800-1800 m altitudine, brun-roşcate de pădure în zona de podiş sau dealuri înalte).Vegetaţia cuprinde etajele pădurilor de foioaseşi conifere precum şi păşunile alpine şi subalpine.Ca parte componentă a ecoregiunii Munţii Carpaţi, a fost definită şi subecoregiunea PodişulTransilvaniei (S10) situata în domeniul de altitudine 200-500m.

Ecoregiunea Câmpia Ungară este compusă din fâşii înalte discontinue şi câmpii joase de divagare,cu o uşoară înclinare de la SE spre NV, geologie silicioasă, soluri cernoziomice şi nisipoase precumşi vegetaţie de silvostepa şi păduri de foioase.


22/308

P M B H M U



2 2


23/308


23

3.2.1. Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru râuri

Tipologia cursurilor de apăDirectiva Cadru Apă prevede ca pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurile de apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor.

Clasificarea tipologică a cursurilor de apă se realizează în următoarele etape:• Abordarea top-down - tipologie bazată pe parametrii descriptivi abiotici, factori

presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice (relaţie de tip cauză-efect)• Abordarea bottom-up – tipologie bazată pe măsuratori directe ale variabilităţii comunităţilor biologice (relaţie de tip efect-cauză) prin care se urmăreşte o verificare

biologică a tipologiei abiotice • Suprapunerea celor două abordări pentru definirea finală a tipurilor de corpuri de apă

Pentru caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă din România, având la baza sistemul Bde clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apa), s-au utilizat următorii parametri:

-obligatorii – care conduc la primele diferenţieri:• ecoregiunile;• altitudinea bazinului;• caracteristicile geologice;• suprafaţa bazinului de recepţie

-oţtionali – care conduc la diferenţieri mai detaliate:• structura litologică a patului albiei;• debitul specific mediu multianual;• debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%;• caracteristicile climatice: precipitaţiile medii multianuale şi temperatura medie

multianuală;• panta medie a cursului de apă

Altitudinea bazinului a fost caracterizată prin domeniile 500m, 500-800m,>800m care definesc principalele unităţi de relief: câmpii, dealuri şi podişuri, zone piemontane şimunţi, iar caracteristicile geologice au fost delimitate de următoarele tipuri de roci: silicioase,calcaroase şi organice.

Zonarea longitudinală a cursurilor de apă a luat în considerare suprafaţa bazinului, respectiv:cursuri de apă mici (F = 10 – 100 km2), cursuri de apă medii (F = 100 – 1000 km2), cursuri de apămari (F = 1000 – 10 000 km2), cursuri de apă foarte mari (F > 10 000 km2);

Pentru structura litologica a patului albiei s-au considerat următorii constituenţi: blocuri (D > 200mm), bolovăniş (D = 70 – 200 mm), pietriş (D = 2 – 70 mm), nisip (D = 0,05 – 2 mm), mâl (D =0,05 – 0,005 mm), argilă (D < 0,005 mm).

Debitul specific mediu multianual s-a caracterizat prin următoarele categorii: mare (>30 l/s/km2),mediu (3-30 l/s/km2), mic (< 3 l/s/km2), iar debitul specific mediu lunar minim anual cuasigurare de 95% prin categoriile: mare (> 2 l/s.km2), mediu (0.3 – 2 l/s.km2), mic (


24/308


24

hidrografic Mureş, a 13 tipuri de cursuri de apă, cu 19 subtipuri diferenţiate în funcţie de geologie,ce au fost raportate în cadrul Raportului 2004, sub Art. 5 al DCA.

Reactualizarea tipologiei cursurilor de apăÎn etapa actuală, având în vedere existenţa unor date şi informaţii suplimentare rezultate dinmăsurători directe ale variabilităţii comunităţilor de macronevertebrate (considerat elementul cel

mai reprezentativ pentru cursurile de apă), în secţiunile de referinţă şi cele mai bune secţiunidisponibile, tipologia cursurilor de apă a fost redefinită şi sintetizată, conducând la reducereanumărului de tipuri. Sintetizarea, respectiv reducerea numărului de tipuri a fost determinată deexistenţa aceloraşi caracteristici ale comunităţilor de macronevertebrate pentru unele tipuri definitedistinct în etapa anterioară.

În consecinţă, în aceasta etapă au fost definite pentru bazinul hidrografic Mureş un număr de 13tipuri de cursuri de apă, cu 19 subtipuri diferenţiate în funcţie de geologie. De asemenea, la câtevacorpuri de apă le-au fost asociate două tipuri: tipul RO16 (cursuri de apă influenţate din punct devedere calitativ de cauze naturale) şi tipul de corp de apă nepermanent corespunzător.

Prezentarea sintetică a tipurilor şi subtipurilor este cuprinsă în Tabelul 3.3.

În privinţa cursurilor de apă nepermanente reprezentate de acele cursuri de apă caracterizate prindebitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal cu zero, au fost menţinute cele 4tipuri definite în etapa anterioară, în funcţie de altitudine. Având în vedere diversitatea şiheterogenitatea din punct de vedere hidrologic a cursurilor de apă din aceasta categorie, estenecesară o investigare şi o analiză hidrologică aprofundată, care să conducă la diferenţierea detaliatăa unor noi tipuri sau/şi subtipuri, urmată de investigaţii directe ale comunităţilor biologice specificetipurilor respective.

Încadrarea pe tipuri şi subtipuri a celor 758 cursuri de apă cu suprafeţe mai mare de 10 km 2 identificate pe arealul de activitate al Administraţiei Bazinale de Apă este prezentată în Fig. 3.3.

În cazul definirii biotice a tipurilor cursurilor de apă prin investigarea şi analiza altor elemente biologice, pe măsură ce datele vor fi disponibile pe o perioadă de timp relevantă, este posibil catipurile să fie sintetizate în continuare, numărul tipurilor fiind în acest fel redus.

Condiţii de referinţă pentru râuriDirectiva Cadru a Apei (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe bazaelementelor hidromorfologice, fizico-chimice şi biologice, specifice fiecărui tip de corp de apă.Condiţiile de referinţă reprezintă valorile elementelor biologice, hidromorfologice, fizico-chimice

neperturbate sau cu influenţe antropice minime, corespunzând unor situaţii din prezent sau dintrecut.

Definirea condiţiilor de referinţă s-a realizat în mod preponderent prin metoda abordării spaţiale,constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai bune secţiuni disponibile pe baza unorcriterii specifice, completată în unele cazuri (ex: date nerelevante sau date indisponibile) cuabordarea intitulată„ expert judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istorice relevante aevidenţiat deasemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţă.


25/308

P M B H M U



2 5

T a b e l u l 3 . 3 T i p o l o g i a c u r s u r i l o r d e a p ă d i n b a z i n u l h i d r o g r a f i c M u r e ş

P a r a m e t r i

T i p

S i m b o l

E c o r e g i u n e a

S u p r a f a ţ a

k m 2

G e o l o g i a

S t r u c t u r a l i t o l o g i c ă

P a n t a ( ‰ )

A l t i t u -

d i n e a

m d M N

P r e c i p i - t a ţ i i

m m / a n

T e m p e r a t u r a 0

C

q

l / s / k m 2

q 9 5 % l / s / k m 2

T i p u l

b i o c e n o t i c

p o t e n t i a l –

f a u n a

p i s c i c o l ă

C u r s

d e a p ă

s i t u a t

î n z o n a m o n

t a n

ă ,

p i e m o n

t a n ă

s a u

d e p o

d i ş u r i

î n a l

t e

R O 0 1 + R O 0 2

R O 0 1

1 0

1 0 - 1

0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă

b - c a l c a r o a s

ă

c - o r g a n

i c ă

b l o c u r i ,

b o l o v

ă n i ş

,

p i e t r i ş

2 0 -

2 0 0

> 5 0 0

6 0 0 - 1 4 0 0

- 2 + 9

> 5

> 0

, 5

p ă s t r a v

l i p a n

c l e a n

S e c

t o r

d e c u r s

d e

a p ă s i

t u a t î n z o n a

p i e m o n

t a n ă

s a u

d e p o

d i ş u r i

î n a l

t e

S e c

t o r

d e c u r s

d e

a p ă s i


p i e m o n

t a n ă

s a u

d e p o

d i ş u r i

î n a l

t e

c u s p e c

i i

e n d e m

i c e

R O 0 3

R O 0 2

R O 0 2 *

1 0

1 0 0 0 -

1 0 0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă

b - c a

l c a r o a s

ă

p i e t r i ş

,

b o l o v

ă n i ş

3 - 2

0

> 5 0 0

6 0 0 - 8 0 0

7 - 9

5 - 2

0

1 - 3

l i p a n

s c o

b a r

* R o m a n

i c h t h y s

v a l s a n

i c o

l a

S e c

t o r

d e c u r s

d e

a p ă s i

t u a t î n

d e p r e s i u n i

i n t r a m o n t a n e

R O 0 5

R O 0 3

1 0

> 1 0

a - s i

l i c i o a s

ă


ă

c - o r g a n

i c ă

n i s i p

,

p i e t r i ş

,

b o l o v

ă n i ş

1 - 3

> 5 0 0

6 0 0 - 8 0 0

7 - 9

3 - 2

0

0 , 2

- 2

c l e a n

s c o

b a r

C u r s

d e a p ă

s i t u a t

î n z o n a

d e d e a

l u r i

s a u

d e p o d i

ş u r i

R O 0 7 + R O 0 9 + R

O 1 4 +

R O 2 3

R O 0 4

1 0 - a ,

1 1

,

1 2

, 1 6

1 0 - 1

0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă


ă

c - o r g a n

i c ă

n i s i p

,

p i e t r i ş

1 - 3

0

2 0 0 - 5

0 0

5 0 0 - 7 0 0

8 - 1

0

1 - 5

0 , 0

1 - 0

, 5

c l e a n

S e c

t o r

d e c u r s

d e

R O 0 5

1 0

, 1 0 - a

1 0 0 0 -

a - s i

l i c i o a s

ă

n i s i p

,

0 . 5

-

2 0 0 - 5

0 0

5 0 0 - 7 0 0

8 - 1

0

3 - 1

5

0 , 2

- 2

s c o

b a r


26/308

P M B H M U



2 6

P a r a m e t r i

T i p

S i m b o l


S u p r a f a ţ a

k m 2

G e o l o g i a


P a n t a ( ‰ )

A l t i t u -

d i n e a

m d M N


m m / a n


C

q

l / s / k m 2

q 9 5 % l / s / k m 2

T i p u l

b i o c e n o t i c


f a u n a

p i s c i c o l ă

a p ă s i


d e

d e a

l u r i ş

i d e

p o

d i ş u r i

R O 0 4 + R O 0 6 + R

O 0 8

1 0 0 0 0


ă

c - o r g a n

i c ă

p i e t r i ş

2 0

m r e a n

ă

C u r s

d e a p ă

s i t u a t

î n z o n a

d e c â m p

i e

R O 1 0 + R O 1 5 + R

O 2 4

R O 0 6

1 1

, 1 2

, 1 6

1 0 - 2

0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă


ă

c - o r g a n

i c ă

n i s i p

,

a r g i l

ă

m â l o

a s ă ,

m â l

< 8

< 2 0 0

4 0 0 - 6 0 0

9 - 1

1

< 3

< 0

, 3

c l e a n

b i b a n

c r a p

S e c

t o r

d e c u r s

d e

a p ă s i


d e c â m p

i e

F > 3 0 0 0 k m

2 -

E C O 1 1

F > 5 0 0 0 k m

2 -

E C O 1 2

, 1 6

R O 1 2

, R O 1

7 ,

R O 2 6

R O 1 0

R O 1 0 *

1 1

1 2

, 1 6

> 3 0 0 0

> 5 0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă

b - c a

l c a r o a s

ă

c - o r g a n

i c ă

n i s i p

,

m â l ,

a r g i l

ă

0 , 5

-

5

< 2 0 0

4 0 0 - 6 0 0

9 - 1

1

2 - 1

0

0 , 0

5 - 1

s c o

b a r

m r e a n

ă

c l e a n

S e c

t o r

d e c u r s

d e

a p ă c u z o n e

u m e d e s i t u a t

î n

z o n a

d e c â m

p i e

F > 3 0 0 0 k m

2 -

E C O 1 1

F > 5 0 0 0 k m

2 -

E C O 1 2

, 1 6

R O 1 3

, R O 1

8 ,

R O 2 7

R O 1 1

R O 1 1 *

1 1

1 2

, 1 6

> 3 0 0 0

> 5 0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă

b - c a

l c a r o a s

ă

c - o r g a n

i c ă

n i s i p

,

m â l ,

a r g i l

ă

< 1

< 2 0 0

4 0 0 - 6 0 0

9 - 1

1

2 - 1

0

0 , 1

- 1

m r e a n

ă ,

c r a p


27/308

P M B H M U



2 7

P a r a m e t r i

T i p

S i m b o l


S u p r a f a ţ a

k m 2

G e o l o g i a


P a n t a ( ‰ )

A l t i t u -

d i n e a

m d M N


m m / a n


C

q

l / s / k m 2

q 9 5 % l / s / k m 2

T i p u l

b i o c e n o t i c


f a u n a

p i s c i c o l ă

C u r s u r i d e

a p ă i n f l u e n ţ a t e c a l i t a t i v d e c a u

z e n a t u r a l e ş i c u r s u r i d e a p ă t e m

p o r a r e

C u r s u r i

d e a p

ă

i n f l u e n

ţ a t e

d i n

p u n c t

d e v e

d e r e

c a l i t a t i v

d e

c a u z e

n a t u r a

l e

R O 2 8

R O 1 6

1 0 - 1

0 0 0

C u r s

d e a p ă

n e p e r m a n e n

t

s i t u a t

î n z o n a

m o n

t a n

ă

R O 2 9

R O 1 7

1 0 - 1

0 0 0

s i l i c i o a s

ă

b l o c u r i ,

b o l o v

ă n i ş

,

p i e t r i ş

2 0 -

1 5 0

> 8 0 0

7 0 0 - 1 1 0 0

- 2 + 8

2 - 1

6

0

C u r s

d e a p ă

n e p e r m a n e n

t

s i t u a t

î n z o n a

p i e m o n

t a n ă

s a u

d e p o

d i ş u r i

i n a l

t e

R O 3 0

R O 1 8

1 0 - 1

0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă


ă

b o l o v

ă n i ş

,

p i e t r i ş

2 5 -

4 5

5 0 0 - 8

0 0

6 0 0 - 8 0 0

7 - 9

5 - 1

7

0

C u r s

d e a p ă

n e p e r m a n e n

t

s i t u a t

î n z o n a

d e

d e a

l u r i ş i p o

d i ş u r i

R O 3 1

R O 1 9

1 0 - 1

0 0 0

a - s i

l i c i o a s

ă


ă

p i e t r i s

,

n i s i p

, m a l

5 - 3

0

2 0 0 - 5

0 0

4 5 0 - 5 5 0

8 - 1

0

1 , 5

-

7

0

C u r s

d e a p ă

n e p e r m a n e n

t

s i t u a t

î n z o n a

d e

c â m p

i e

R O 3 2

R O 2 0

1 0 - 2

0 0 0

a - s i

l i c i o a s

Plan Management BH Mures - vol. I_Final_Listare.pdf

Documents

Transcript of Plan Management BH Mures - vol. I_Final_Listare.pdf