LORETTA CHASE
Onorabilul Edward Junius Carsington,conte de Hargate,avea cinci fii,deci cu doi mai muli decât ar fi avut nevoie.Providena-cu ajutorul soiei sale-îl
 binecuvântase de la început cu un motenitor în putere i un al doilea fiu la fel de sntos,aa c ar fi preferat ca urmtorii trei copii s fie fete.Asta fiindc,spre deosebire de ali aristocrai,lordul detesta ideea c ar putea ajunge dator .Toat lumea tia c fiii,mai ales cei ai unui nobil,erau groaznic de costisitori. Fiicele nobililor aveau nevoie de o educaie modest,care putea fi la fel de bine oferit i acas.Bieii,în schimb,trebuiau trimii la coala public,apoi la universitate.Fetele nu cauzau probleme pentru care ta tl lor trebuia s plteasc o sum enorm ca s le rezolve.Bieii nu fceau altceva decât s creeze
 
 
 
 
exmatriculat i acuzat de atac,de tulburarea linitii publice,de incitare la revolt i de distrugere.Lord Hargate fusese în schimb obligat s-i pese i pltise din
 buzunarul lui totul.La aisprezece ani,Alistair se îndrgostise de Verena,pe care o întâlnise în vacana de var.Prinii ei erau credincioi i strici,aa c Verena citea romane de dragoste în secret i comunica cu Alistair prin oapte grbite i scrisori clandestine.Într-o sear,dup cum se îneleseser,Alistair se furiase  pân la casa ei i îi aruncase câteva pietricele în geamul de la dormitor .Se gândise c va avea parte de variaiune pe tema scenei balconului din Romeo i Julieta,dar Verena avea alte planuri. Aruncase o valiz pe geam,apoi coborâse pe o funie de cearafuri înnodate. Nu mai voia s fie prizoniera prinilor ei.Voia s fug cu Alistair .Fericit s salveze o domnioar,Alistair nu-i fcuse griji pentru
 bani,transport,hoteluri i aa mai departe,ci fusese imediat de acord.Fuseser  prini înainte s treac în inutul alturat.Prinii ei fuseser scandalizai; voiser ca Alistair s fie judecat pentru  rpire i dus în Australia.Dup ce aranjase lucrurile,Lord Hargate îi spusese fiului su s-i gseasc o femeie uoar i s  nu se mai lege de fecioare din înalta societate.La aptesprezece ani fusese Kitty.Era ucenica unei croitorese i avea ochi albatri i enormi.Alistair învase de la ea,printre alte lucruri,aspectele delicate ale modei pent ru doamne i domnioare.La un moment dat,o aristocrat geloas se plânsese de Kitty,iar fata îi pierduse postul;scandalizat,Alistair publicase un pamflet despre aceast nedreptate.Aristocrata îl dduse în judecat pentru calomnie,iar croitoreasa
 
 
La douzeci i trei de ani fusese Lady Thurlow, prima i singura amant mritat a lui Alistair.În înalta societate,adulterul se consuma discret, pentru ca reputaia doamnei în cauz s nu aib de suferit,iar soul ei s nu fie nevoit s se implice în dueluri sau divoruri costisitoare.Dar Alistair nu-i putuse ascunde sentimentele,aa c doamna se vzuse nevoit s încheie relaia.Din nefericire, un servitor furase scrisorile de dragoste ale lui Alistair i ameninase s le
 
 
dar cu cât cheltui pe haine,ai putea s ii un harem întreg de târfe franuzoaice.  Alistair nu avea cum s protesteze; dintotdeauna fusese preocupat de hainele lui.Poate c în ultima vreme se preocupa chiar mai mult de felul în care arta fa de cum fusese înainte.Poate c astfel nu se mai gândea la alte lucruri.De exemplu,cincisprezece iunie,ziua i noaptea pe care nu i le putea aminti. Waterloo rmsese înceoat în mintea lui.Se prefcea c nu-i mai aduce aminte,la fel cum se prefcea i c nu observase diferena de când venise acas: idolatria care il fcea s moar de ruine,mila care îl înfuria. Se for s nu se mai gândeasc la asta i se încrunt descoperind o scam pe mâneca hainei.Rezist tentaiei de a o da la o parte.Ar fi prut un gest nelinitit. Începuse s transpire,dar nu se vedea.Înc.Se rug ca tatl lui s termine înainte s-i îmbibe earfa cu sudoare.  -Detest s-i vorbesc de bani,spuse tatl su.E vulgar.Din nefericire,nici nu mai
 pot evita subiectul.Dac vrei s le toci motenirea frailor ti mai mici ,atunci n- ai decât.Alistair îi privi tatl,care îl urmrea cu ochii întredeschii.  -Fraii mei? De ce...Se opri,fiindc Lord Hargate începea s zâmbeasc uor . Ah,acel zâmbet nu prevestea niciodat ceva bun. -D-mi voie s-i explic,spuse Lord Hargate.
-Am timp pân pe întâi mai,îi spuse Alistair prietenului su,Lord Gordmor,în aceeai dup-amiaz.Ai auzit vreodat ceva atât de diabolic?  Ajunsese când fostul su camarad de arme tocmai se îmbrca.Gordmor vzuse expresia de pe faa lui Alistair i îi concediase imediat servitorul .Odat rmai singuri,Alistair îi povestise întâlnirea cu tatl su din acea diminea.  Spre deosebire de ali aristocrai,vicontele era perfect capabil s se îmbrace singur,ceea ce i fcu cât timp oaspetele lui vorbi.Acum,vicontele sttea în faa oglinzii,legându-i lavaliera.Din moment ce procesul implica nu doar un nod
 
 
 
 
 
 
-Sora mea tia i ea cum s m icaneze,spuse Gordmor.Apoi ii îmbrc haina i îi studie reflexia pentru ultima oar.Era blond, puin mai scund decât cei un metru optzeci ai lui Alistair,i ceva mai solid.  -Croitorul meu scoate minuni din materialele care i se dau,spuse Gordmor.Dar indiferent cât cheltui sau ce fac, tot tu eti cel mai elegant pân la urm.  Piciorul lui Alistair începuse s zvâcneasc.Plec chioptând de lâng fereastr i se aez pe cel mai apropiat scaun.  -Rnile de rzboi sunt la mod,se spune. -Nu, pur i simplu aa eti tu.Chiar i când chioptezi,o faci cu elegan.  -Dac tot trebuie s chioptez,atunci mcar s o fac cum se cuvine.  Gordmor zâmbi. -Oricum,trebuie s-i mulumesc,îi spuse Alistair prietenului su.Dac n-ai fi fost tu,acum a fi foarte nemicat.  -N-ai fi nemicat,spuse lordul,trecând la un mic dulpior ,de unde scoase o caraf i dou pahare.Te-ai descompune.Ceea ce este un proces activ,cred. -Credeam c ieim,spuse Alistair. -Imediat,spuse Gordmor,turnând butura în pahare.Dar mai întâi vreau s-i vorbesc despre un canal.
CAPITOLUL l  Derbyshire,luni,16 februarie 1818
 
 
lumina zilei.Dac Benton,valetul,spunea c exista o programare,atunci într- adevr aa era,dei prea imposibil.  Domnul Oldridge nu primea niciodat vizite anunate dinainte.Vecinii lui tiau c trebuie s vorbeasc cu Mirabel dac voiau s se întâlneasc i cu tatl ei.Cei care veneau s discute probleme legate de proprietate tiau c trebuie s discute cu Higgins,reprezentantul domnului Oldridge,sau cu Mirabel,care îl supraveghea
 pe Higgins. -Acel gentleman nu vrea mai bine s stea de vorb cu Higgins?  -Domnu Benton spune c nu se cuvine,don'oar, pentru c domnu' Higgins e
 prea neimportant pentru un gen'man.Este domnu' Carsington, care tatl lui este contele nucum.Domnu Benton a spus c se cheam A-ceva-gate,dar nu era Billingsgate,i nici alta din Londra.  -Carsington? spuse Mirabel.E numele de familie al contelui de Hargate. Era o familie veche,din Derbyshire,dar familia lui Mirabel nu se cunotea atât de  bine cu familia Carsington încât s-i fac vizite unii altora.  -Da,el e,don'oar.În plus,el e care a fost clcat în picioare de cai aa eroic la  Waterloo,i de-asta l-am pus în salon unde domnul Benton spune c-1 respectm,don'oar,dar nu-i bine s-1 lsm s stea acolo ca cum ar fi un nimeni.Mirabel se privi.Plouase în reprize toat dimineaa.Rochia ei umed de clrie era ptat cu noroi i,fiindc mersese la grajduri i se-ntorsese de acolo, nici cizmele ei nu artau mai bine.Îi pierduse de mult acele din pr i nu voia s se gândeasc la cum îi arta boneta.Se gândi ce s fac.I se prea nepoliticos s-i fac apariia aa murdar.Pe de alt parte,ar fi avut nevoie de mult vreme s se aran jeze,iar acest gentleman-faimosul erou de la Waterloo- atepta deja de mai mult timp decât s-ar fi cuvenit.Îi ridic poalele i porni în fug spre cas. 
Alistair n-ar fi vrut s se afle în Derbyshire momentan.Nu-i plcea deloc viaa la ar.Prefera civilizaia,adic Londra.Oldridge Hall fusese construit departe de civilizaie,într-un capt de lume din Derbyshire's Peak .Gordmor,care czuse
 
 
umed.Dar problemele lui Gordmor -i deci i ale lui Alistair -erau aici i nu  puteau atepta pân în var s fie rezolvate.  Oldridge Hall era un conac vechi i destul de drgu,cu aripi mari care fuseser adugate de-a lungul timpului.Era îns situat într -un loc cât se poate de incomod,la captul a ceea ce localnicii numeau,în mod ridicol ,”drum”: o fâie îngust,cu anuri adânci, plin de praf pe vreme uscat i de noroi pe ploaie.  Alistair crezuse c Gordmor exagera când îi descrisese starea deplorabil a drumului.Îns lordul de fapt subestimase pr oblema.Alistair nu-i putea imagina nici un alt loc din Anglia care s aib mai mult nevoie de un canal.  Dup ce examin colecia de tablouri din salon-care cuprindea,printre altele, câteva picturi minunate cu scene egiptene- i studie modelul covorului,Alistair merse la uile de sticl i privi afar .Dincolo de ele se deschidea o teras,iar în spatele ei era o grdin miglos aranjat.În fundal se vedea un parc, iar i mai departe erau dealuri i deluoare pitoreti.Dar Alistair nu observ nimic din toate astea. Nu o vzu decât pe ea.Urca în fug treptele terasei,cu poalele ridicate pân la genunchi, boneta strâmb i prul învolburat,de culoarea apusului. Strina travers în fug terasa,iar vântul îi transform prul într -o minge de foc  pentru o clip.Alistair îi vzu gleznele delicate i gambele bine definite,dar înainte s apuce s-i ridice privirea,strina îi coborî poalele.  Alistair deschise ua.Strina nvli în salon,într-un vârtej de ploaie i noroi,fr s-i pese c era murdar din cap pân-n picioare. Zâmbi.Gura ei era larg,aa c zâmbetul ei prea s se întind la nesfârit, înconjurându-1.Ochii ei erau albatri,albatri precum cerul la apus,i o clip ea  pru s fie începutul i sfâritul tuturor lucrurilor ,de la rsritul din prul ei la ochii ei albatri ca seara.În acea clip,Alistair nu mai tiu nimic.Nu-i mai aminti nici cum îl cheam pân când strina îi rosti numele.  -Domnule Carsington,spuse ea,iar vocea ei era limpede i calm, pe jumtate optit.Prul: rsrit.Ochii: cerul la apus.Vocea: noaptea. -M numesc Mirabel Oldridge,spuse ea,cu vocea ei ca noaptea. Mirabel.Însemna „minunat”.Iar ea era cu adevrat...Alistair se opri la timp, înainte ca mintea lui s se dezintegreze.Fr lirisme,îi spuse el.Fr castele în cer.Venise aici pentru o afacere i nu se cuvenea s uite asta. 
 
 
Dac se arunca iari cu capul înainte într -un dezastru-ceea ce era inevitabil dac avea de-a face cu cineva de sex opus-nu s-ar fi ales doar cu deziluzia, umilina i inima frânt cu care se obinuise deja.  De data asta,i alii ar fi avut de suferit de pe urma greelii lui .Fraii lui i-ar fi  pierdut proprietile,iar Gordmor ar fi fost fie ruinat,fie dizgraiat.Doar n-avea de gând s-1 rsplteasc pe cel care îi salvase nu doar viaa,ci i piciorul,într-un mod atât de ingrat.Alistair trebuia s se arate demn de încrederea prietenului su.  Trebuia s-i demonstreze de asemenea lui Lord Hargate c cel de-al treilea fiu al su nu era un parazit care nu tia decât s fac pagub la casa omului.Alistair se rug ca expresia s nu-1 trdeze,se trase în spate cu nonalan,se înclin i murmur un rspuns politicos,banal. -tiu,voiai s vorbii cu tatl meu,spuse fata.M-a delegat pe mine în schimb. -S îneleg c tatl dumneavoastr e reinut altundeva?  -Exact,spuse ea.M gândeam c i s-ar potrivi un epitaf cum ar fi ...”Sylvester
Oldridge,tatl meu drag  ,reinut altundeva” Ceea ce ar fi adevrat,nu-i aa,dac ar fi într-adevr nevoie de un epitaf.Roeaa din obrajii ei nu se potrivea cu tonul ei calm. Alistair se simi instinctiv curios s vad dac obrajii ei puteau fi i mai roii de atât.Ea se trase îns înapoi,grbit chiar ,i începu s-i dezlege panglicile de la  bonet.Alistair îi reveni,se îndrept de spate i spuse potolit: -Din moment ce insinuai c nu are nevoie de un epitaf înc,voi presupune c e reinut în sensul obinuit al cuvântului,nu în cel permanent. -E ceva foarte obinuit,spuse ea.Dac ai fi un muchi,un lichen sau ceva cu stamin, pistil sau alte caliti vegetale,tata ar ti totul despre dumneavoastr.Dar dac ai fi arhiepiscopul de Canterbury,iar mântuirea lui etern ar depinde de o întâlnire cu dumneavoastr,lucrurile nu s-ar schimba cu nimic. Alistair era mult prea ocupat s-i suprime sentimentele necuviincioase ca s îneleag ce i se spunea.Din fericire,hainele ei îi atraser în sfârit atenia i, îndat ce le observ,orice urm de lirism îi dispru din minte.  Rochia de clrie era croit dintr -un material scump i bine fcut,dar stilul era neîngrijit,iar culoarea era o nuan de verde care nu îi venea bine deloc.i boneta era de calitate,dar ifonat.Alistair era uimit.Cum putea o femeie care inea la calitate s nu tie absolut nimic despre mod sau despre bunul-gust? Contradicia îl enerva.Asta i sentimentele pe care i le înbuise mai înainte îl fcur s se înfurie poate mai tare decât ar fi fost cazul când,in loc s-i dezlege
 panglicile bonetei,ea i le încurc i mai mult. 
 
 
-Aa c v rog s trecei cu vederea absena tatlui meu i s o considerai o excentricitate,continu ea,încercând s dezlege nodul,i s nu te simi jignit.Fir- ar!Trase de panglici,dar nu reui decât s strâng i mai tare nodul gordian pe care îl crease. -Îmi dai voie s v ajut,domnioar Oldridge? spuse Alistair.  Domnioara Oldridge se trase înapoi un pas.  -Mulumesc,dar nu vd de ce ne-am face probleme din cauza unei panglici încpânate.  -Dai-mi voie s insist,spuse Alistair,apropiindu-se. Nu facei decât s înrutii lucrurile.Ea îi înclet degetele pe panglica înnodat.  - Nu vedei ce facei,spuse el,dându-i mâinile la o parte.Asta avu efect. Domnioara îi lipi mâinile de olduri i rmase în poziie de drepi,rigid ca o scândur.Ochii ei albatri rmaser aintii la nodul lavalierei lui.  -Trebuie s v rog s v dai capul pe spate,spuse Alistair. Domnioara fcu întocmai,iar ochii ei se concentrar asupra unui punct aflat undeva deasupra i spre dreapta lui.Genele ei erau lungi i mai închise la culoare decât prul.Obrajii ei fur cuprini de o roea de-o clip.Alistair îi for  privirea s coboare-dincolo de gura ei puin prea mare-la nodul tare i foarte  mic.Trebui s se aplece ca s vad cum îl putea desface.Imediat,un miros care nu era de lân umed,ci de Femeie,îi stârni simurile.Inima îi btu cu putere,o dat i înc o dat.Ignorând aceste mici distrageri cu o hotrâre dârz,Alistair reui s-i strecoare una dintre unghiile atent lustruite într -o mic deschiztur. Dar panglica era umed i nodul nu se clinti,îi simea respiraia domnioarei pe  brbie.Pulsul începu s-i bat mai repede.  -Pare o situaie fr speran,spuse el într-un sfârit,îndreptându-se de spate. Recomand o operaie.Mai târziu,Alistair avea s-i dea seama c ar fi trebuit s-i sugereze domnioarei s-i cheme servitoarea.În acel moment îns,era distras de
 
 
 
 
-Domnioar Oldridge,am o scrisoare de la tatl dumneavoastr în care îi exprim interesul fa de proiectul meu i înelege i consecinele lui.Îmi e foarte greu s cred c un om care a scris o asemenea scrisoare nu e dispus s m asculte.Domnioara se opri auzindu-1 i se întoarse spre el,cu ochii mari. -Tatl meu v-a scris? -Mi-a rspuns imediat la scrisoare.Urm o pauz lung,apoi ea continu:  -E vorba de un proiect,spunei.Dar care n-are legtur cu botanica.  -E vorba de o simpl afacere,spuse el.De un canal.Domnioara pli puin,apoi pe chipul ei atât de animat cu o clip înainte se aternu o masc politicoas.  -Canalul lui Lord Gordmor. -Deci tii de asta?  -Cine nu tie de asta?  -Ei bine,se pare c planurile lui Lord Gordmor au fost prost înelese.  -Prost înelese,repet ea,cu mâinile în olduri.  Temperatura din camer se rcea cu fiecare clip care trecea.  -Am venit s explic lucrurile,spuse Alistair.Lord Gordmor e bolnav momentan- are grip-,dar eu sunt partenerul lui i cunosc absolut toate detaliile.Sunt sigur c  pot liniti temerile tatlui dumneavoastr.  -S nu v închipuii c avem doar „temeri”,spuse ea.
 Noi-i sunt sigur c vorbesc în numele majoritii proprietarilor de pmânt din  Longledge Hill-suntem întru totul împotriva acestui canal. -Cu tot respectul,domnioar Oldridge,cred c propunerea noastr nu a fost susinut cum se cuvine.Sunt sigur c gentlemenii din împrejurimi îmi vor da ocazia de a corecta i de a clarifica problema,de dragul dreptii.Din moment ce tatl dumneavoastr e cel mai mare moier din zon,am dorit s stau de vorb cu Domnia Sa mai întâi.tiu c aprobarea sa va avea greutate în faa celorlali vecini.Colurile gurii ei largi se ridicar foarte puin,într-un zâmbet dezagreabil, care amintea pe undeva de tatl ei.  -Bine,spuse ea.Plecm s-1 cutm.Dar înainte de asta sper s-mi permitei câteva minute s m schimb în haine curate i uscate,încheie,artând cu un gest spre rochia ei de clrie.Alistair se înroi pân-n vârful urechilor.Se agitase atât de tare pentru zâmbetele ei,pielea ei,parfumul ei, încât uitase c avea de-a face cu o femeie ud i probabil zgribulit.O reinuse atâta timp i probabil c domnioara Oldridge abia atepta s-i schimbe hainele ude. 
 
 
Se gândi insistent la canale, la mine de crbune i la motoare cu aburi,apoi îi ceru scuze pentru c fusese atât de nesimitor.Domnioara Oldridge îi accept scuzele cu rceal,îl rug s se fac comod i s ia o gustare i,înc zâmbind la fel de fals,iei. 
 
 
 
 
 
 
oricum,îi spuse ea,oaspetele ei era mult prea elegant i sigur pe sine ca s aib nevoie de mila altora.Mirabel nu se mai gândi deci la gentlemanul chiop,ci  porni în grab spre biroul tatlui su.Dup cum îi spusese Joseph, jurnalul tatlui su era deschis la data curent,iar vizita fusese trecut acolo.  Rscoli biroul,dar nu gsi nici urm de scrisoarea domnului Carsington.Fr îndoial c tatl ei i-o îndesase în buzunar ca s-i ia notie pe spatele ei sau o
 pierduse.Copia rspunsului su fusese scris îns într -un caiet i nu pe o coal de hârtie,aa c supravieuise.Scrisoarea era datat în urm cu zece zile,iar coninutul ei era exact aa cum îl descrisese domnul Carsington: tatl ei se arta interesat,înelegea consecinele i prea extrem de dornic s discute proiectul.  Cuvintele de pe hârtie o fcur pe Mirabel s simt un nod în gât.  În scrisoare descoperi un om pe care îl cunoscuse cu ani în urm,un om interesat de atâtea lucruri,de atâia oameni,cruia îi plcea s vorbeasc-i s asculte,chiar dac erau doar   bolboroselile unei fetie.Îi aminti cum sttea pe scri,ascultând vocile care veneau de jos,de la oaspeii venii la cin,s joace cri sau s socializeze.Oare de câte ori îi auzise prinii conversând la mas,în bibliotec, în salon,sau chiar în acest birou? Dar dup ce mama sa murise cu cincisprezece ani în urm,tatl su începuse s se preocupe tot mai mult de plante i tot mai puin de oameni.În rarele ocazii când scotea nasul dintre buruieni,se întorcea la ele cât putea de repede. Mirabel ratase ultima ocazie,care fusese atunci când tatl su îi vizitase fosta guvernant în Cromford pre de câteva zile.Mirabel cumprase boneta cu care fusese la un pas s se spânzure chiar în timpul acelei vizite. 
 
 
 
 
ascundea bucica dintre umr i gât care nu era acoperit de rochie.Prul ei splendid era prins alandala într-un coc la spate.Singurele ei bijuterii erau un medalion simplu de argint i un lant.  Alistair se întreb cum se putea privi în oglind fr s vad un lucru evident: toate obiectele pe care le purta erau cu totul,ireme-diabil,absolut anapoda. Probabil îi lipsea o capacitate pe care o aveau toate celelalte femei din lume.Se întreb dac era un defect asemntor lipsei de ureche muzical,iar iritarea lui era asemntoare cu ceea ce ar fi simit un meloman auzind un instrument dezacordat sau un cântre care falsa.Ar fi vrut s-i ordone s se întoarc în camer i s se îmbrace cum se cuvine,dar nu îi putea permite asta,ceea ce îl înnebunea.Asta explica poate de ce îi rspunse pe un ton pe care îl folosea de obicei cu fraii si mai mici:  -Domnioar Oldridge,sper c-mi dai voie s v corectez.Canalele nu produc zgur.Minele de crbune produc halde de zgur.Momentan,singurul care posed mine de crbune în aceast zon este  Lord Gordmor,iar acestea se afl la cel  puin 25 de kilometri de aici.Singurele pmânturi pe care le distruge cu zgur îi aparin,fiindc proprietatea lui nu este bun de nimic altceva.  -Cred c ar putea la fel de bine s creasc oi.Ar fi mai simplu i nici n-ar face atâta zgomot,spuse ea. -E dreptul dumneavoastr s credei ce vrei,spuse Alistair.Nu vreau în nici un caz s v destram fanteziile.  Ochii ei scânteiar,dar Alistair i se adres imediat gazdei sale,înainte ca Mirabel s-i poat rspunde.  -Suntem gata s recunoatem c motivele noastre sunt egoiste i practice,spuse el.Scopul nostru principal e s gsim o metod mai ieftin i mai rapid de a transporta crbunele.Oldridge,care împrea bucele de gâsc fiicei i oaspetelui su,încuviin doar.  -Lord Gordmor va putea astfel s livreze crbune mai multor clieni,spuse Alistair,i s-1 vând mai ieftin.Dar el i clienii lui nu vor fi singurii care vor avea de câtigat.Obiectele fragile transportate pe ap i nu pe drumuri pline de gropi i anuri vor ajunge întregi la destinaie.Vei avea la dispoziie o modalitate economic de a transporta blegar i alte produse agricole de la i ctre pieele de desfacere.Pe scurt,toi cei din Longledge,de la moieri la rani,vor profita de noul canal. -Lord Hargate n-a stat prea mult timp la ar în ultima vreme,chiar dac Parlamentul e în vacan,spuse domnul Oldridge.Politica poate fi obositoare i
 pentru trup,i pentru suflet.Sper c nu s-a îmbolnvit. 
 
 
 
 
-Ca s decidei dac merit s spai dup crbune într -o zon aproape inaccesibil,spuse ea,înclinându-i capul într -o parte i studiindu-1 pe Alistair ca  pe o fosil care se cerea catalogat.Anglia are crbune peste tot,dar în unele locuri e greu de scos la suprafa i costurile sunt enorme ,spuse ea.Trebuie s fi avut un motiv însemnat s credei c depozitele de crbune de pe proprietatea lui Lord Gordmor meritau efortul.Sau ai început pur i simplu s spai,fr s v gândii la aspectele practice?  -Se tie c Derbyshire s Peak e bogat în depozite minerale,spuse Alistair.Lord Gordmor era sigur c va gsi ceva care s merite-plumb, piatr de var ,marmur, crbune. -Lord Gordmor? Dar ai spus c îi suntei partener i îi cunoatei afacerea... ” pân în cele mai mici detalii”,nu-i aa?  -Suntem parteneri din noiembrie,spuse el.Activitatea lui a început înainte de asta,la puin timp dup ce s-a întors de pe continent. Adevrul era c,atunci când Gordmor venise d in rzboi,îi gsise finanele complet devastate. Nici mcar nu-i putea permite s plteasc taxele pentru
 
 
 
 
 
 
fcea puin grea,i fr îndoial c avea de-a face i cu dispoziia lui acr.Nici  prin gând nu-i trecea s poarte aceleai haine i a doua zi diminea.  Alistair suferise asemenea privaiuni pe câmpul de lupt fiindc nu avusese de ales.Oldridge Hall nu era un câmp de lupt-sau,cel puin,nu înc.  Prin urmare,cu puin timp mai târziu,Alistair-care refuzase i oferta gazdei de a-i  pune la dispoziie o trsur- plec pe cal înapoi spre Matlock Bath printr -o lapovi deas.  Domnul Carsington plecase deja când Mirabel afl de asta.Tatl ei îi ddu vestea  pe un ton descumpnit. -Era în mare grab i n-am putut s-1 conving s nu plece.Mirabel alerg la fereastr i privi afar. Nu vedea decât pân  unde btea lumina dinuntrul
 bibliotecii,dar era destul, -Ninge,spuse ea.Nu-mi vine s cred c l-ai lsat pe fiul lui Lord Hargate s plece
 pe cal printr-o furtun de zpad tocmai pân la Matlock.  -Poate ai dreptate,spuse el.Poate ar fi trebuit s-mi chem cei mai solizi servitori s-1 potoleasc i s-1 lege de...ceva.Privi în jur,de parc ar fi cutat acel „ceva” 
 potrivit.Dar nu cred c l-a fi putut opri altfel. -De ce n-ai trimis dup mine?  -N-a putea spune de ce,se încrunt printele ei,dar nu mi-a trecut prin minte.Îmi  pare ru c nu m-am gândit la asta.Problema e c m-a fcut s m gândesc la un cactus i am început s m întreb dac nu cumva mnunchii de spini servesc la reproducere,dei se tie c în general...Hei,draga mea,unde pleci? Mirabel se opri lâng u.  -Plec dup el,desigur.Altfel o s-i rup gâtul sau calul lui o s-i rup piciorul- sau amândou,probabil-i o s avem probleme mult timp de-acum înainte. Dumnezeule! Un fiu de conte.Fiul contelui de Hargate! Faimosul erou de la Waterloo,chiar-i înc rnit la datorie.Vai,nici nu pot s m gândesc la asta. Serios,tat,o s m înnebuneti într -una din zilele astea.Î l lai s plece de capul lui i tu te gândeti la epi de cactui.  -Dar,draga mea,e foarte important...Dar Mirabel nu îl auzi.Fugea deja pe hol.
 
 
Domnul Carsington era o umbr întunecat,aducând vag a om, pe o alt umbr care probabil era un cal,o siluet dârz,dei ploaia îi iroia de pe borul plriei în
 jos pe gât.N-avea cine altcineva s fie,nu-i aa?  Silueta se opri. -Domnioar Oldridge? îi întoarse capul spre ea,dar era prea întuneric pentru ca Mirabel s-i vad chipul.Ce cutai aici? Ai înnebunit?  -Trebuie s v întoarcei imediat acas,spuse ea. -Trebuie c ai înnebunit,conchise el, - Nu mai suntei în Londra,spuse ea.Urmtoarea cas e la 2 kilometri deprtare. Avei nevoie de cel puin dou ore s ajungei în Matlock  Bath pe o asemenea vreme-i asta doar dac nu suferii vreun accident pe drum.  -Este vital s m întorc la hotel,spuse el.V implor s v întoarcei acas.N-ar fi trebuit s v lase s plecai.O s v îmbolnvii.  -Sunt la câteva minute de un foc sntos,spuse ea.Dumneavoastr suntei cel care o s se îmbolnveasc.Apoi ce-o s-i spunem contelui? -Domnioar Oldridge,nimeni nu-i spune nimic tatlui meu,spuse el. -i nici dumneavoastr,din câte vd.  -Domnioar Oldridge,în timp ce ne certm aici,animalele noastre înghea de frig.Sunt sigur c le-ar prinde mai bine s se mite,în direcii opuse.Mulumesc de ospitalitate i v apreciez îngrijorarea pentru sntatea mea,dar este imposibil s rmân.  -Domnule Carsington,indiferent ce aranjamente ai fcut pentru mâine... -Domnioar Oldridge,nu înelegei: n-am cu ce s m îmbrac.  -Glumii,spuse ea. - Nu glumesc niciodat despre aa ceva,spuse el. -N-avei cu ce s v îmbrcai. -Exact. -Îneleg,spuse ea.Înelesese demult,dar nu ajunsese la concluzia logic pân acum.Logica trecuse pe planul secund fa de reaciile mai puin intelectuale.  îl observase îndeaproape; de fapt, nu se putuse abine s nu-1 observe.Îi amintea mult prea bine cum haina lui scump i se mula pe umerii lai, pieptul vânjos i talia îngust.Vedea limpede în minte broderiile scumpe de pe brâul de mtase, nasturele descheiat de la guler... i pantalonii strâni pe oldurile musculoase...i
 
 
nimic.i totui,Mirabel avea suficient minte cât s-i dea seama c hotrârea lui de a cltori noaptea, pe o asemenea vreme nenorocit,era nebuneasc.  În cele dou sezoane pe care le petrecuse in Londra învase câte ceva despre crai,iar domnul Carsington era un crai din cap pân-n picioare...dei Mirabel nu mai vzuse niciodat unul care s arate atât de impuntor.  -Ei bine,atunci e altceva,spuse ea. Noapte bun,domnule Carsington. Se întoarse i clri înapoi spre cas.Spre surprinderea ei,Mirabel îi gsi tatl
 plimbându-se prin vestibul când intr.De regul,el îi lua ceaiul în bibliotec, într-o pauz de lectur,apoi trecea în ser s le spun noapte bun plantelor de- acolo. -Vai de mine.N-ai putut s-1 convingi,spuse tatl.Mirabel îi ls boneta ud i
 
 
închipuise un astfel de deznodmânt.Fcuse o presupunere incorect despre Lord Gordmor care se putea dovedi dezastruoas.N-ar fi crezut niciodat c va fi atât de insistent.Greise,i era prea târziu s-i repare greeala. Nu putea decât s- i învee lecia.  Îi bazase calculele pe informaii insuficiente. Nu avea de gând s repete greeala a doua oar.Aa c,dup ce îi scoase hainele umede,se tersese i se îmbrcase cu o cma cald de noapte curat i un halat deasupra,merse în salonul ei.Se aez comod într -un scaun,în faa emineului,i îi scrise lui Lady Sherfield în Londra.Dac era ceva ce mtua Clothilde nu tia despre domnul Carsington, atunci acel lucru nu merita tiut. 
 
 
-Se spune c domnioara are un caracter neobinuit,domnule.Trebuie s fie aa ca s poat administra o proprietate atât de mare i afacerile tatlui su.  Alistair se întoarse spre servitor. -Proprietatea e administrat de domnioara Oldridge?  -Ea se ocup de tot.Mi s-a spus c administratorul de drept nici nu îndrznete s respire fr s-i cear întâi permisiunea.Domnule,v simii bine? Poate ar trebui totui s v aduc nite vin.Sau o butur cald-nu vrei s riscai o rceal acum c avei atâtea de fcut. Dei nu se simea ru,Alistair îi ls valetul s-i pregteasc o butur cu lapte cald i alcool.Dup ce valetul plec,stpânul su se folosi de acest timp ca s digere ceea ce tocmai auzise.Fata cea curioas i prost îmbrcat,cu prul de culoarea focului,administra una dintre cele mai mari proprieti din Derbyshire.  -Ei bine,cineva trebuie s o fac,murmur el dup un timp,când gsi în sfârit o  perspectiv relativ limpede asupra situaiei.El nu se ocup de nimic altceva,asta e limpede.Mi-a spus i ea: dac n-are de-a face cu botanica, tatl ei nu e interesat.  îl simi pe Crewe în apropiere cu butura.  -Pardon,domnule? spuse valetul. -Câi ani are? întreb Alistair .Sunt sigur c nu e doar o fetican. Nici o fat n-ar
 putea...Dumnezeule,de ce nu mi-am dat seama? Cltin din cap i lu cupa de la valet.i-au spus cumva servitorii i câi ani are domnioara Oldridge?  -Treizeci i unu,spuse Crewe.Butura pe care o sorbise Alistair o lu pe un drum greit.Se înec,începu s tueasc,apoi râse.N-avea ce altceva s fac.Era o glum prea bun.  -Treizeci i unu,repet el.  -Împlinii luna trecut,domnule. -Credeam c e doar o fat,spuse Alistair.Oricine ar fi crezut asta. O fat slbu,cu pr auriu,ochi mari i albatri i un zâmbet...Îi coborî privirea, iar propriul zâmbet dispru.Doamne,ajut-ne.Canalul...totul...depinde de ea.
 
 
trsurilor care plecau i soseau.Când intrar în sat îns,strada era linitit.Soarele se ridicase pe cer i se întrevedea din când în când printre nori,fcând s sclipeasc râul i casele vruite care se înirau lipite de deal.  Dei Mirabel tia satul la fel de bine ca pe proprietatea familiei sale,frumuseea de aici o surprindea de fiecare dat.  Dealurile se ridicau abrupt din râul Derwent,iar la fiecare coti tur se vedeau  piscurile din High Tor.Semna cu un castel,cu un zid înverzit i petice de iarb care îmblânzeau pietrele cenuii.  Staiunea în sine era curat i drgu.O mic poriune din Museum Parade Street era înesat cu vile,magazine i muzee,iar vilele se întrevedeau printre copacii de pe dealurile din jur.De cealalt parte a drumului,grdinile coborau  pân aproape de râu.Drumul urma meandrele apei,înconjurând munii,apoi ridi- cându-se în spatele Piscului lui Avraam.Era uor s te caeri pân la Pisc,iar Mirabel o fcuse în toate patru anotimpurile.Ori de câte ori grijile ameninau s o copleeasc,urca acolo i se lsa linitit de peisaj.  Astzi se gândea la multe lucruri,iar dispoziia îi era tulburat peste msur.Dar nu avea timp s se lase pe mâinile Mamei Natur.  în schimb,Mirabel ls trsura pe mâna servitorului,ii trimise slujnica,pe Lucy,s fac nite comisioane i porni spre intrarea hotelului Wilkerson.  Odat ajuns înuntru,întreb de domnul Carsington.Domnul Wilkerson se grbi spre ea. -Cred c e înc în pat,domnioar Oldridge,spuse el. -Înc în pat? repet ea.Dar e ora prânzului. -Abia a trecut de unsprezece i jumtate,drag domnioar,spuse el. Apoi,Mirabel îi aminti c cei din înalta societate rareori se trezeau înainte de
 
 
Prin urmare,Mirabel f u condus într -o sufragerie separat,departe de sala de mese i de taverna plin,i în câteva clipe pâinea prjit i ceaiul îi fcur apariia.Dup ce îi goli farfuria i ceainicul,Mirabel se simi ceva mai linitit. Când domnul Wilkerson intr i o întreb dac mai dorea ceva-ou,poate,i câteva felii de unc Mirabel îi ceru în schimb cea mai detaliat hart local pe care o avea.Domnul Wilkerson o asigur c avea destule astfel de hri,de fapt o colecie la fel de bun ca în orice magazin din Londra,inclusiv câteva colorate de mân.Îi dorea ca harta realizat de Corpul de Infanterie s fi fost i ea gata,dar nu era aa.  -E pcat,domnioar Oldridge,spuse el. Noile hri vor fi trasate foarte tiinific.  Mirabel ceru s vad ce avea,iar domnul Wilkerson îi aduse hrile.Câteva erau suficient de detaliate pentru ce avea de gând; le întinse pe mas ca s le compare,dei nu plnuia s le studieze amnunit pân nu se întorcea acas.  îns Mirabel semna cu tatl su mai mult decât i-ar fi închipuit în anumite  privine.Când rmânea singur-fr nimic care s-i întrerup gândurile,s o deranjeze sau s o solicite- putea s se piard în ceea ce fcea la fel ca i btrânul domn Oldridge.Timpul trecea,iar Mirabel îi ddu jos întâi boneta,apoi
 pelerina.Trecur dou ore de când venise,iar Mirabel era înc aplecat deasupra hrilor ,cutând o soluie la problema cu care se confrunta.  Cam la aceeai or,domnul Wilkerson era afar,în curte, bârfind cu un pota.  Prin urmare,nu vzu c domnul Carsington coborâse i se îndrepta spre salonul  privat pe care i-1 rezervase ca birou.Din moment ce domnul Wilkerson nu era acolo s-1 informeze,iar domnul Carsington nu întâlni vreun servitor pe drum,nu tiu cine se afla în sufrageria mic.Ua sufrageriei era deschis,iar Alistair privi în treact înuntru când trecu pe lâng ea i descoperi un posterior rotund,mic i cu siguran feminin.Posteriorul în cauz era îmbrcat într -un material verde pe care ochiul lui de cunosctor îl remarc imediat,chiar dac era mult mai
 
 
 
 
adposturi,cldiri,depozite de cherestea i aa mai departe-ne gândeam la 25 de kilometri de canal.Alistair trecu lâng ea,la mas.  -De-asta aveai nevoie de o hart? Voiai s studiai traseul mai bine? Oare v gândii cumva s v schimbai atitudinea fa de planurile noastre?  -Nu,dar am ceva bnuieli legate de Lord Gordmor ,spuse ea fr s-i ridice
 
 
hotrât s ne folosim de poziia familiei mele i de faima mea ca s v învingem rezistena? Credei c de-asta am venit aici? Ca s ce? Ca s v cuceresc ranii? Sau poate s-i impresionez cu mreul meu sacrificiu pentru ar i pentru rege?  Vorbind de piciorul su beteag,vocea lui Alistair se umplu de amrciune.  -Lord Gordmor nu are nici a suta parte din impactul dumnea voastr asupra opiniei celor de aici,spuse ea.Nu e din Derbyshire.Titlul lui nu e unul vechi,are abia cincizeci de ani.i nu e nici faimos.Mirabel ridic brbia. Nu vd de ce v simii jignit. Nu fac decât s v redau situaia,fapt cu fapt,iar aceste lucruri ar trebui s fie evidente pentru toat lumea-dei bnuiesc c nimeni altcineva nu vi le-ar spune în fa.  - Nu tii nimic despre Lord Gordmor ,spuse Alistair din vârful buzelor.Altfel i-ai da seama c nu s-ar dezonora niciodat s m foloseasc,sau s se foloseasc de  poziia mea,ca s-i duc la îndeplinire cine tie ce plan diabolic. Piciorul lui Alistair zvâcnea cu putere.Nu- i plcea s stea în aceeai poziie prea mult timp.Se îndeprt de mas.  -N-am spus nimic de vreun plan diabolic,spuse ea. Par s v plac accentele dramatice,domniile Carsington.Mirabel se încrunt.Sau poate suntei pur i simplu poetic.Una-dou astfel de fraze v confer o anumit aur,dar dup prea multe deja cdei în ridicol.Canalul vostru nu e diabolic,cu siguran.Dac  un pretendent e respins,asta nu-1 face diabolic,doar nepotrivit. V doare piciorul?  -Chiar deloc,rspunse el,simind un spasm pân sus pe old.  i Mirabel se îndeprt de mas.  -tiu c nu se cuvine s observ,spuse ea,dar cu atât mai puin nu se cuvine s ignor neplcerea cuiva.V micai mai rigid ca înainte.Presupun c v doare
 
 
 Nu m-am gândit la asta pân acum.Azi-diminea m temeam c v vom gsi trupul într-un an.M resemnasem cu gândul c va trebui s v adun din  buci.De ce sunt atât de important?  Auzind-o spunând c îi cutase cadavrul,Alistair uit ce voise s spun.Îi aminti cum Mirabel plecase de-acas,de la cldur i din lux,i clrise în noapte,printr-o ploaie de ghea,doar ca s-1 cheme înapoi.Nu-i mai putea închipui nici o alt femeie-în afar,poate,de mama sa-care s fac aa ceva.Dar domnioara Oldridge rspundea de întreaga sa familie,spre deosebire de majoritatea altor femei.Ea era efa.Canalul depindea de ea cu totul,îi reaminti Alistair.Trebuia s profite de ocazie pe cât putea,aa c îi for gândurile s revin pe fgaul lor firesc. -Nimeni altcineva nu-mi va vorbi sincer,spuse el.Chiar dum- neavoastr mi-ai spus asta acum câteva clipe.Trebuie s îneleg de ce oamenii se opun proiectului nostru. -Mai conteaz? spuse ea.Acum c ai venit aici,toate obieciile se vor topi ca zpada sub soare.  -Dar nu aa voiam s mearg lucrurile.Mirabel îi arunc o privire sceptic.- Atunci n-ar fi trebuit s venii.Alistair  se întoarse cu spatele i privi pe fereastr fr s vad nimic pân ajunse la zece.  -Domnioar Oldridge,trebuie s v spun sincer c m facei s vreau s-mi smulg prul din cap.  -M întrebam ce-i asta.Alistair se întoarse brusc. -Ce s fie?  -Furtuna.M  simeam de parc se stârnise furtuna aici,în camer.Dar nu erai decât dumneavoastr.Avei o personalitate remarcabil,domnule Carsington.De ce v fac s vrei s v smulgei prul din cap?  Alistair o privi exasperat.Coada ei moale coborâse la nici un centimetru de urechea ei. Se îndrept de spate i se îndeprt de fereastr,merse la mas,lu o mân de ace de pr i înaint spre ea.  -V-ai pierdut mai toate acele de pr ,spuse el.-Ah,mulumesc,spuse Mirabel,apoi întinse mâna.Alistair ignor mâna întins,ridic coada,o rsuci,o aez la locul ei i o prinse cu acele.Mirabel rmase locului,privindu-i fix lavaliera. Prul ei slbatic era moale ca mtasea.Degetele lui nu voiau decât s se piard
 
 
mâinile,apoi iari chipul.În rest nu se clinti nici un pic, ci rmase uitându-se la Alistair cu o expresie la fel de intens ca aceea cu care vrul lui Alistair studia hieroglifele egiptene. -Îmi...distrgea atenia,spuse el printre buzele strânse.Prul dumneavoastr. Coafura vi se stricase.Expresia ei nu se schimb.  -Nu puteam...gândi,adug patetic Alistair.Dar asta nu era o scuz.Un gentleman nu i-ar fi permis niciodat aa ceva,decât poate cu o rud foarte apropiat sau o amant.Nu-i venea s cread c o fcuse.Dar nici nu s-ar fi putut abine.  Se hotrî s-i foloseasc mintea-sau ce-i mai rmsese,oricum-ca s se scuze cum se cuvine.Mirabel spuse îns,înainte ca Alistair s apuce s-i adune gândurile: -Deci asta v supra atât de tare.Ei bine,n-ar trebui s m surprind.Cineva care  pleac în toiul nopii prin ninsoare- pentru c n-are haine în care s se schimbe- triete dup standarde de îmbrcminte care n-au nimic de-a face cu noi, muritorii de rând.Mirabel se întoarse i începu s-i strâng hrile.Alistair gândi cât putea de repede. -i eu am principii,domnioar Oldridge,spuse el,indiferent dac m credei sau nu.A vrea s-i conving pe proprietarii de terenuri de aici c merit s accepte canalul lui Lord Gordmor.A vrea s gsesc o modalitate de a elimina prile neplcute ale planului nostru sau,dac asta nu se poate,s ajungem la un compromis acceptabil tuturor. -Atunci întoarcei-v la Londra i gsii pe altcineva care s susin propunerea, spuse ea.Dac v închipuii c oamenii vor discuta cu dumneavoastr ca i cu un om de rând sau chiar i cu orice alt nobil,atunci fie suntei nebun,fie suntei un
 
 
refuz la început s le dea drumul,i le strânse cum se cuvenea,una câte una.Apoi le aez pe mas,rezistând tentaiei de a pstra una cu care s o  pocneasc.Mirabel se încrunt i îi coborî privirea.  -Mi-a fost uor s le deschid,spuse ea.Dar când a trebuit s le strâng, parc au  prins via.Presupun c nu le place s fie închise i e nevoie de un talent special s le convingi.  - Nu e nevoie decât de logic,spuse el.E simplu. -Atunci trebuie s fie un altfel de logic,nu ce am învat eu,spuse ea.Dar dumneavoastr suntei colit la Oxford,din câte îmi amintesc.Dac a fi mers i eu la universitate,atunci a fi tiut i cum s împturesc o hart.  -Momentan îmi doresc s fi învat la Oxford cum s primesc un rspuns direct la o simpl întrebare,spuse el.Mirabel îi zâmbi larg,aa cum fcuse i în ziua trecut,înainte s afle de ce venise.Din moment ce nu-i mai zâmbise decât rece, din vârful buzelor,de-atunci încoace, Alistair fu luat pe nepregtite.Mintea lui reacion de parc fusese lovit în cap cu o bât de crichet.  -Vrei s v spun de ce reprezentantul lui Lord Gordmor n-a reuit s obin sprijinul localnicilor pentru canal,spuse ea,luân-du- i haina i boneta.  Alistair îi adun gândurile.  -Agentul mi-a spus c nimeni n-a vrut nici mcar s stea de vorb cu el.Peste tot i s-a spus „nu!”  i i s-a trântit ua în nas.Da,vreau s-mi spunei,domnioar Oldridge,din moment ce susinei c toi ceilali vor fi mult prea impresionai de  persoana mea ca s-mi spun adevrul.Mirabel îi puse pelerina.  - Nu v voi spune nimic,spuse ea.Îi puse boneta pe cap cu un gest încrâncenat, apoi îi leg repede panglicile.Avei toate avantajele posibile.Toat lumea v va cdea la picioare. Nu m atept s vi se opun nici cea mai mic rezisten. Situaia e deja disperat; n-am de ce s v ofer singura arm care mi-a mai rmas.O zi bun,domnule Carsington.Mirabel lu hrile i iei,lsându-1 pe Alistair peste msur de mirat i atât de descumpnit,încât nu fu în stare decât s o priveasc îndeprtându-se,cu pelerina strâmb, boneta czut pe o ureche i   posteriorul ei perfect cltinându-se într-o parte i-n cealalt.
 
 
Doamna Entwhistle,care era cu zece ani mai btrân,se mritase i se mutase în Cromford la puin timp dup ce Mirabel,care avea nousprezece ani pe atunci, plecase spre Londra i spre primul ei sezon.Domnul Entwhistle pierise de aprindere la plmâni cu trei ani în urm.Îi lsase îns o motenire confortabil vduvei sale,astfel c doamna Entwhistle nu era nevoit s se întoarc la vechea ei ocupaie.  -Ce bine ar fi s am într -adevr o arm,tocmai spunea Mirabel,Dar domnul Carsington va descoperi în curând care e problema cea mai spinoas.Toi  proprietarii din Longledge se tem c un asemenea canal ar provoca prea mult deranj pentru beneficii mult prea mici.Altfel ne-am fi construit propriul canal cu zeci de ani în urm,când ne-ar fi costat mult mai puin.  -Brbaii care îi fac veacul prin Londra nu pot concepe ce impact ar avea astfel de planuri asupra comunitilor de la ar,spuse doamna Entwhistle.Chiar dac cineva i-ar explica problema lui Lord Gordmor,probabil ne- ar acuza c refuzm  progresul din cine tie ce prejudeci provinciale.  -Nu-1 pot învinui cu totul,spuse Mirabel.Es te vina noastr cel puin în
 parte.Dac toi proprietarii i-ar fi spus clar punctul de vedere reprezentantului lui Lord Gordmor,m îndoiesc c am fi în aceast situaie acum.Dar nici unul dintre noi nu s-a obosit prea mult cu el,la fel cum nu ne-au intere sat nici ceilali.  Agentul avea un prestigiu chiar mai slab fa de cel al angajatorului su,iar
 prestigiul lui Lord Gordmor,dup cum Mirabel ii spusese domnului Carsington, era destul de slab oricum.Agentul avea statutul cu mult sub cel al lui Lord Gordon,al crui prestigiu era deja destul de mic,dup cum Mirabel îi spusese domnului Carsington.Pentru cetenii din Longledge Hill,reprezentantul lui Lord Gordmor era doar unul din mulimea de speculani care se perindau prin zon,încercând s-i vând planurile.Nobilimea din Longledge Hill se compunea în mare parte din oameni conservatori, îns.Dei canalele se aflau în plin expansiune,aristocraii consideraser canalul Cromford al domnului Arkwright o iniiativ dubioas,iar canalul Peak Forest mult prea riscant. Pân acum,cel puin din punct de vedere financiar,se dovedise c aveau dreptate.Dei aceste canale îmbuntiser transportul pe rutele lor ,nici unul dintre ele nu scosese vreun
 
 
 
 
Sau poate c prul meu 1-a jignit atât de tare c a preferat s-i in ochii întredeschii.  -De ce Dumnezeu crezi c prul tu 1-a jignit? spuse doamna Entwhistle.E frumos.Mirabel ridic din umeri.  -Prul rocat nu e la mod,mai ales într-o culoare atât de ciudat,iar el prefer o femeie care arat aa cum se cuvine din cap pân-n picioare.Oricum nu m coafez elegant nici în zilele bune. -Pentru c n-ai rbdare s-i lai servitoarea s-i fac treaba aa cum ar trebui.  Doamna Entwhistle purta o bonet din dantel,dar uviele brunete care ieeau de dedesubt erau perfect aranjate. -Da,ei bine,nu i-am lsat timp lui Lucy aproape deloc azi-di-minea,aa c prul mi s-a desfcut,cum era de ateptat.Doamna Entwhistle îi studie prul lui Mirabel. -Pare s fie în regul acum.  -El mi-a aranjat coafura,spuse Mirabel.E aa de strâns c n-a putea s o desfac decât cu furca.A vrea s tiu cine 1-a învat s foloseasc acele de pr atât de
 
 
Mirabel îi povesti apoi ce vorbiser btui de lapoviâ,i cum domnul Carsington îi spusese c n-are cu ce s se îmbrace.  -Asta explic multe,spuse doamna Entwhistle. -tii cum sunt craii,spuse Mirabel.Toate detaliile trebuie sâ fie la locul lor.Nici nu tii cât de tare La suprat prul meu.Simeam o furtun în aer .Pân la urm chiar mi-a spus-o: faptul c aveam coafura rvit îi distrgea atenia.  -Atunci ai deja arma pe care o cutai,spuse doamna Entwhistle.Ai descoperit o slbiciune la adversarul tu.Mirabel o privi cu ochi mari.  -Ce vrei s spui?  -Îi sugerez o diversiune,spuse fosta ei guvernant.Distrageri atenia. 
CAPITOLUL 4 -Un dineu,repet Alistair ,cu o expresie impasibil. -Vineri,Peste doar trei zile.Ne-au anunat foarte din scurt,tiu.  Sir Roger Tolbert vorbea printre înghiituri.Buctarul lui Wilkerson le pregtise o mas copioas.Cei doi brbai mâncau acum în salonul unde se aflase domnioara Oldridge mai devreme. -D-mi voie s-i spun c nu va fi ceva la fel de mre precum te-ai obinuit, continu baronetul.I-am spus asta i nevestimii.I-am spus c eti ocupat.Dar tii cum sunt femeile.Se cramponeaz de orice.Alistair încuviin cu simpatie, amintindu-i previziunea lui Mirabel Oldridge: Sir Roger Tolbert i cpitanul Hughes...v vor invita la mas.  Pe moment,cuvintele ei îl supraser,dar dup ce se despriser,Alistair se hotrâse c scenariul pe care i-1 povestise Mirabel era prea puin pro babil,având în vedere cât de rece fusese primit reprezentantul lui Gordy. Acesta era i motivul pentru care Alistair nu-i scrisese dinainte decât domnului Oldridge i,având în vedere ce pise predecesorul su,îi rugase viitoarea gazd s nu spun nimnui cine venea s-1 viziteze. Alistair tia c vestea se va rspândi repede odat ajuns aici.Se pregtise îns
 
 
când nu era de fa cu domnioara Oldridge.Intenionase s se foloseasc de toate atuurile pe care le avea la îndemân ca s câtige btlia.   Nu se ateptase nici o clip ca dumanul s se predea din prima clip.  Sir Roger venise la hotel cam la o jumtate de or dup ce domnioara Oldridge
 
 
Aa-s femeile.Alistair îi amintea de crizele înlcrimate ale lui Judith Gilford; el însui tia prea bine c o femeie nefericit îi putea face soul la fel de nefericit. Cel puin Alistair nu apucase s se lege pe via de Judy i nu fusese deci nevoit s-o mai suporte din clipa în care se terminase relaia.Un brbat cstorit,în schimb,trebuia fie s îndure,fie s se lase alungat din propria cas.Dac voia s-i câtige respectul lui Sir Roger ,Alistair trebuia s-i fac soia fericit.  -Decât s o supr pe soia dumitale câtui de puin,spuse Alistair,mai degrab m-a lsa înjunghiat,tiat,împucat i clcat în picioare de întreaga cavalerie  polonez.Te rog,fii bun i spune-i lui Lady Tolbert c voi fi onorat s îi primesc invitaia vineri. 
Vineri,20 februarie
Dineul era,în esen,aa cum prezisese i domnioara Oldridge.  Alistair fusese invitat într-adevr...s admire turme,animale de cas i copii,mai ales fete.Sir Roger îl numise pe Alistair „leul din menajerie”,dar adevratul exponat nu era fiul lui Lord Hargate, eroul întors din rzboi,ci un stol de fete care abia ateptau s-1 întrein i s-1 seduc.Era o experien cu totul nou.  Când Alistair îi fcuse debutul în înalta societate,nu-i fcuse griji c ar putea fi momit într-o csnicie. Nu era întâiul nscut al familiei i,mai mult,era întreinut de tatl su-care nu era nici el unul dintre cei mai bogai nobili din Anglia.În
 plus,Lord Hargate avea înc patru fii de întreinut.  Cu alte cuvinte,Alistair Carsington nu era cine tie ce partid.  Dar lipsa lui de venituri nu contase pentru Judith Gilf ord,care avea destui bani
 pentru amândoi i mult pe deasupra.Ar fi putut s-i fac un întreg harem...i era chiar pcat c legea din Anglia interzicea poliandria,fiindc Judith avea nevoie de cel puin o jumtate de duzin de soi ca s primeasc toat atenia i tot devotamentul pe care le pretindea.Dar asta se întâmpla în Londra,iar acum Alistair ajunsese într-o provincie izolat,unde partidele bune erau cam la fel de dese ca palmierii de cocos.Pe de alt parte,era plin de domnioare tocmai bune de mritat.La dineul „intim” i „informal” al lui Lady Tolbert fuseser chemai vreo dou duzini de oaspei.Zece dintre ei erau domnioare,îmbrcate în cele mai fine rochii i purtându-i prul în tot felul de coafuri moderne. Toate se strduiau s-1 farmece pe cel de-al treilea fiu al contelui de Hargate. Ar fi fost unsprezece cu domnioara Oldridge,dar Mirabel nu era deloc tânr,ci trecuse de treizeci de ani.Plus c nu încerca s farmece pe nimeni.  Toate celelalte domnioare purtau rochii delicate din muselin alb sau în culori
 
 
Domnioara Oldridge, pe de alt parte, purta o rochie de mtase gri care prea s fi fost croit de un pastor prezbiterian pentru bunica lui.Prea hotrât s-1 înnebuneasc pe Alistair.i,în ciuda deciziei lui Alistair,Mirabel avea succes. Alistair se hotrâse c,din moment ce Mirabel refuza s coopereze, putea s se descurce la fel de bine i fr ea.Avea de gând s o priveasc la fel ca pe o mobil care îi ieise în drum. Nu inteniona s se loveasc de ea sau s se împiedice-vorbind la figurat aa cum o fcuse pân acum.În seara asta avea de gând s o ocoleasc cu graie i s se ocupe de vecinii ei,în schimb.Dac reuea s le câtige suportul,obieciile lui Mirabel nu ar mai fi contat.  Cel puin aa se gândise Alistair.Dar cum s mai gândeasc limpede,odat ajuns fa în fa cu o asemenea artare?  O vedea limpede; nici un candelabru, nici un ornament de pe mas nu-i sttea în drum.Domnioarele care se strânseser în preajm erau uor de întreinut.În orice caz,era imposibil s-i ia ochii de la apariia îngrozitoare care era domnioara Oldridge.Decolteul ptrat nu lsa s se întrevad decât un petic de
 piele de pe gât.Mânecile se terminau la încheieturi. Dac n-ar fi fost talia înalt care îi scotea în eviden sânii i fusta care i se strângea pe olduri ,formele nu i s-ar fi întrevzut deloc.Rochia era o risip ocant de mtase scump i croial migloas.Apoi mai era i prul ei,care era-în dou cuvinte-de nedescris. Servitoarea ei îi fcuse o crare rigid-i strâmb- prin mijlocul prului ei rocat,  buclat i splendid,îl îndreptase-cu un fier înroit,din câte se prea-apoi trsese totul înapoi i îl împletise i îl rsucise într -un coc strâns.O coroni de argint împletit-îndoit într -o parte-venea s încununeze inuta ei mai mult decât scandaloas.Alistair nu reui s-i recapete cât de cât linitea decât spre sfâritul mesei.Începuse s ajusteze cu ochii minii linia decolteului i s taie mânecile, transformându-le în mânecue pufoase care se o preau dincolo de umeri.Spre iritarea Iui,se vzu îns nevoit s renune la acest exerciiu mental când Lady Tolbert îl întreb dac vizitase Chatsworth.Alistair îi concentr atenia asupra gazdei sale-care,dei avea o fiic mritat,de o seam cu domnioara Oldridge,se strduia s par mai tânr i mai modern-i recunoscu c nu vizitase înc
 
 
 
 
 brbaii i femeile nu erau în numr egal i fiecare sttea unde îi poftea inima- dei era de la sine îneles c locurile din capul mesei,de lâng gazd,erau rezervate oaspeilor importani.  Dup câteva manevre discrete,domnioarele bune de mritat ajunseser pe locurile cele mai apropiate de oaspetele de onoare, în jumtatea de sus a mesei.  Domnioara Oldridge nu fcuse nici o manevr.Ea i cpitanul Hughes se aezaser lâng gazd la invitaia lui Lady Tolbert.Cpitanul o privi amuzat pe domnioara Oldridge. -S îneleg c aceti domni nu foloseau cabine(Dispozitiv asemntor unui car  pe roi,folosit în secolele al XVIII- lea i al XlX-lea de cei care se schimbau de hainele obinuite în cele în care înotau) pentru schimbat. Domnioara Curry se înroi pân în vârful urechilor .Domnioara Earnshaw, lâng ea,ââi din buze.Dar amândou erau ridicol de tinere,a bia ieite de pe  bncile colii.  -Ce comportament plin de nesimire,spuse Lady Tolbert.Gândete-te ce ocate ar fi doamnele s vad aa ceva.De acord,înotatul e sntos-dar unde i când se cuvine.S înoi într -un canal.Cltin din cap.Ce mai urmeaz? Orgii romane,
 
 
-Deci vrei s le lsai lor responsabilitatea? spuse ea,zâmbindu-i strlucitor ,de  parc Alistair spusese ceva romantic,nu sarcastic.Ei bine,eu,una,m simt uurat.  Alistair rmase prostit,iar Mirabel se întoarse spre gazda lor: -Nu crezi,Lady Tolbert? -Da,presupun,spuse îngrijorat Lady Tolbert.Dar nu m-am gândit c vor veni atât de muli strini,iar Sir Roger n-a menionat asta.  -Dar noi suntem deja obinuii cu strinii,spuse cpitanul Hughes.  - Nu e vorba de turiti aici,spuse Lady Tolbert.Turitii sunt persoane respectabile,cel puin.  -Sunt sigur c i cpitanii de barje sunt respectabili în felul lor ,spuse domnioara Oldridge.În plus,în comparaie cu navigatorii,cpitanii vor prea elegani chiar.  Lady Tolbert îi duse o mân la gât. -Dumnezeule mare! Navigatori? -Domnioara Oldridge se refer la muncitorii care vor spa canalul,spuse Alistair.Sunt muncitori cu experien.Ar fi vrut s adauge: „ Nu sunt vagabonzi
 sau cine tie ce ciudai”,dar se abinu.N-avea rost s evoce alte imagini neplcute pe lâng ce-i închipuia deja Lady Tolbert.Domnioara Oldridge se ocupa deja de asta. - Nu vei angaja muncitori locali? întreb cpitanul Hughes.  -Minerii,tâmplarii i cei care fac crmizi în zon vor avea destul de lucru,spuse Alistair,dar trebuie s aducem muncitori cu experien care s sape canalul- ”tietori”,cum sunt numii.  -Fr îndoial c Lord Gordmor va angaja doar companii respectabile,spuse domnioara Oldridge.Caz în care nu toi muncitorii care vor veni vor fi golani. Ah,i din câte se pare, povetile cu muncitori beivi i btui pe care le-am auzit erau totui exagerate.  -Beivi? spuse Lady Tolbert, plind.Btui?  -Dac muncitorii sunt tratai prost i pltii puin, pot aprea revolte din când în când,spuse repede Alistair.V asigur c eu i Lord Gordmor vom insista ca sptorii notri s fie bine tratai i pltii la timp.  -Sunt sigur c nu vei accepta s lucreze pentru voi nici un bandit,spuse domnioara Oldridge.Cel puin nu intenionat.Desigur,vei cere referine pentru fiecare persoan care va lucra la canal,chiar dac e nevoie de sute i sute de
 
 
 
 
 public dac s-ar fi întâmplat in realitate,în plus,din tot materialul care intrase în rochie, putea îmbrca dou femei.Iar între timp,dumanca se furiase pe la spate i îl atacase mielete.Alistair o ascultase pe domnioara Oldridge cum îi otrvea mintea gazdei sale fr s fie în stare s-i aranjeze mcar gândurile,i cu atât mai puin s descopere antidotul.  Îns doamnele plecaser,iar Alistair se consol cu gândul cât timp fiecare îi turn vin.Acum avea de-a face doar cu brbai,care cel puin vorbeau un limbaj uor de îneles.Brbaii jucau dup  reguli mai simple,dei uneori erau mai
 brutale.Alistair trebuia doar s joace inteligent. 
 
 
 
 
 Nici nu îndrznise s spere c o astfel de costumaie va continua s-i distrag atenia lui Alistair chiar i dup ce nu o mai vedea.Doamna Entwhistle era cu siguran un strateg redutabil.  -Am fost foarte uimit,spuse cpitanul.Credeam c se va grbi s repare pagubele
 pe care le-ai cauzat.Pân i Lady Tolbert 1-a privit de parc btrânul Harry se ridicase din mormânt o clip,iar domnii din apropiere au prut i ei descumpnii.Dar când domnul Carsington a rmas singur cu noi, brbaii,nici mcar n-a mai adus vorba de subiect.i nici n-a dat altcuiva ocazia.Cumva,am ajuns s vorbim fiecare despre el însui.Optimismul lui Mirabel se risipea cu fiecare clip.  -Despre voi îniv,repet ea.  -Despre turme,recolte,chiriai i braconieri,explic Hughes.Sir Roger s-a ludat cu ogarii lui.Vicarul ne-a povestit de dovleceii lui premiai.Am bârfit i am  plvrgit de acoperiuri gurite, porci rtcii i capcane pentru cârtie.Domnul Carsington trebuie s se fi plictisit groaznic,dar s-a prefcut interesat de parc  povesteam cine tie ce aventuri.Mirabel oft.  -O strategie istea,nu crezi? spuse cpitanul.  -Cui nu-i place un bun asculttor? spuse ea.Cine nu e fericit când vorbete despre sine i despre propriile griji? Pân s ieii din sufragerie,domnul Carsington v devenise cel mai bun prieten,sau cel puin asta v-a fcut s credei.Iar dragul vostru prieten,domnul Carsington,e fiul lui Lord Hargate.Îmi imaginez ce v-a trecut prin minte: „Ce domn înelegtor! Ce maniere! Nici vorb s- i dea aere!” 
 
 
Arkwright din Cromford.Îi pict un întreg tablou verbal:curi urât mirositoare, muncitori murdari,mine dezolante de crbune,roi uriae de metal,gropi de zgur,macarale, barje cu crbune,uieratul i zgomotul infernal al motoarelor cu aburi,norii de fum negru i iptul nefiresc al sirenelor .Îi aminti c triau într - unui din cele mai frumoase locuri din Anglia, iar linitea de aici era comoara lor cea mai de pre.Se întoarse spre fereastr i art spre peisajul învluit în întuneric de afar.Cu vocea plin de pasiune,îi aminti vecinului su cât investiser în pmânturile lor i în cei care locuiau i lucrau acolo.Uit de orice altceva.Prin urmare,nu observ nici c o a treia persoan li se alturase pân când o voce groas o readuse la realitate.  -Cred c v e foarte sete dup ce ai vorbit atât,domnioar Oldridge,aa c mi- am per mis s v aduc o ceac de ceai,mârâi domnul Carsington.
CAPITOLUL 5 Mirabel se întoarse atât de brusc, încât fu cât pe ce s-i trânteasc ceaca i farfurioara din mân.Dar domnul Carsington re-acion rapid.Rnile pe care le suferise în rzboi nu îi afectaser reflexele cu nimic. -Ceaiul e gata? întreb cpitanul Hughes.Excelent,simt nevoia unui stimulent. Apoi fugi la gazd.Mirabel încerc s se liniteasc i primi ceaiul fr s-i tremure mâinile. -Sper c nu s-a rcit prea mult,spuse domnul Carsington.Am ateptat puin fiindc nu voiam s v întrerup. -Trgeai cu urechea,spuse ea. -i asta,încuviin Alistair .Muream de curiozitate s aflu ce v stârnise atât de tare.Vocea lui coborî foarte mult,transformându-se într- o oapt adânc,  profund.Pulsul lui Mirabel începu s bat mai tare.Se simea înfierbântat.  -V-ai desfcut multe ace de pr agitându-v aa,spuse Alistair,fr s ridice
 
 
 
 
Am vrut s spun c faima i titlul dumneavoastr nu înseamn nimic pentru mine i nici nu m voi lsa sedus de farmecele pe care le afiai ,deci v recomand s nici nu v obosii.În plus,dei sunt recunosctoare c ai fcut atâtea sacrificii pentru ar... -V rog s nu aducei vorba de prostiile astea,spuse el cu o expresie împietrit.  Tonul lui rece nu o intimid.Se obinuise cu brbai care se foloseau de orice tactic pentru a o face s se retrag sau s renune.Se obinuise cu brbai care încercau s o fac s se simt neimportant sau nesigur,sau care îi fluturau în fa semne metaforice pe care scria: „ Iei afar!” învase s le ignore tacticile. Fusese nevoit s învee.  - Nu sunt prostii i nu-mi închipui de ce ai spune aa ceva,adug ea.Ai luptat cu curaj.Ai fost rnit i ai rmas marcat pe via.Dar nu suntei singurul,i nici nu ai suferit cel mai mult dintre toi.Alistair se încord de parc fusese lovit.Dar în clipa urmtoare expresia lui se transform în uimire i,încet-încet,un zâmbet  palid începu s înfloreasc pe buzele sale.Postura luî rigid începu s se topeasc.  -O observaie excelent,domnioar Oldridge,spuse el.Deci nu era jignit. Precaut,Mirabel decise c domnul Carsington nu avea un caracter întru totul
 josnic.Continu:  -Dar prerea mea este c cele dou subiecte trebuie separate. Curajul dumneavoastr din rzboi nu e o garanie c vei fi înelept în alte
 
 
-În orice caz,continu el,cred c nu i-ai refuza înlimii Sale dreptul de a fi ascultat,cel puin.N-ai vrea mcar s-i putei spune ce vrei i ce nu vrei?  -Ducele de Wellington i-a spus cumva strategia sa lui Napoleon? rspunse Mirabel pe un ton calm,dei mintea ei nu era calm i nici limpede fiindc nu mai tia exact ce-i dorea.  -Domnioar Oldridge,nu încerc s cuceresc lumea,spuse el.Vreau doar s construiesc un canal.Mirabel simi o micare i privi dincolo de el,observând cu un amestec de uurare i furie c mai multe domnioare se îndreptau discret spre ei. -Vi se apropie flota,spuse ea.Alistair nu- i întoarse privirea.  -Spunei-mi care e problema,spuse el.Sau i mai bine,artai-mi: ce ai investit,ce ai pierdut.Artai-mi ce îi descriai cpitanului Hughes.  -N-ai înelege niciodat,spuse ea. -Credei c nu pot? Ce v-ar costa? Câteva ore din timpul dumneavoastr? 
Sâmbt ,21 februarie
Tusea lui Crewe din acea diminea era tragic i în registru grav,iar Alistair înelese c valetul su avea iari una dintre renumitele lui presimiri.  Aa se întâmplase i în noaptea de dinainte de Waterloo,iar valetul susinuse apoi c abominabila catastrof se întâmplase fiindc stpânul su nu-l luase i pe el în lupt.De-atunci,Crewe era foarte convins c are puterea de a prezice viitorul.Tusea cea tragic nu îi tirbi cu nimic buna dispoziie a lui Alistair,care era vesel,dei se trezise la o or necivilizat,adic la nou dimineaa.Nu vedea nimic sinistru la acea zi.Deocamdat se brbierea într -o oaz de soare, amintindu-i întâlnirea pe care o avusese cu domnioara Oldridge dup cin i simind pentru prima oar plcere dup...Ei bine,nici nu-i mai amintea cât timp trecuse de când se simise ultima oar atât de plcut.  Îi amintea limpede acel moment surprinztor de plcere din noaptea trecut.Se simise ofensat auzind-o vorbind de renume-le pe c are îl dobândise i de rana lui cea nenorocit,iar ea...Dar Alistair nu tia cum s-i explice exact ce fcuse Mirabel.Probabil c voise s-1 fac s îneleag c nu era singurul soldat care se întorsese de la Waterloo,sau care fusese rnit,i cu siguran c nu el pierduse cel mai mult acolo.Pân i rudele lui Alistair ,care aveau obiceiul s vorbeasc
 
 
 
 
vorbre. Noaptea trecut,când stpânul era plecat,valetul vizitase o tavern unde servitorii locali aveau obiceiul s se întâlneasc i strânsese în continuare informaii.Aflase de ce reprezentantul lui Lord Gordmor fusese alungat,iar vestea îi confirm i impresiile lui Alistair de pân acum,cel puin legate de situaia din Longledge Hill.Pe de alt parte îns,Crewe nu aflase nimic nou despre familia Oldridge.
 
 
Pentru el,peisajul de aici nu se deosebea de celelalte locuri pe care i le artase.Privi nepstor tabloul pitoresc,îi asum o expresie politicoas,dar indiferent,i atept ca Mirabel s termine de vorbit.   Nici mcar nu remarca cât de curat era aerul aici.i de ce ar fi fcut-o? Aerul  plin de fum i de praf de crbune din Londra îi nenorocise simul mirosului,  probabil.Viaa în Londra îi amorise i celelalte simuri,din câte se prea.Era surd,mut i orb la frumuseile i bucuriile vieii la ar.  Mirabel îi pierdea timpul cu el.Fusese o proast s-i închipuie c l-ar fi putut face s îneleag ce încerca s apere aici.O voce joas vibr în aer ,fcându-se auzit prin valul de frustrare i resentimente din mintea ei:  -Dac administratorul  dumneavoastr e atât de incompetent,domnioar Oldridge,de ce nu cutai altul? îl pstrai din motive sentimentale? Doar nu îl credei competent,când are nevoie de atâtea îndrumri.Mirabel îl pironi cu
 
 
tonul lui nu se schimbase prea mult,Mirabel nu ratase amrciunea care i se strecurase în voce.Îi studie chipul,dar domnul Carsington era cu garda sus,iar chipul lui prea sculptat,fr s trdeze nimic.  -Suntei impulsiv,adic,conchise ea.sta e defectul de care încercai s scpai.  -Ce bine ar fi dac ar fi doar asta,spuse el.M tem c nu sunt ireproabil,cum sunt ceilali din familia mea,i nici nu voi fi aa vreodat.  -Sper c nu,spuse Mirabel.i aa cauzai destule probleme,cu toate neajunsurile de care spunei c suferii.Alistair era o problem mult mai mare decât se ateptase Mirabel.Excursia lor era inutil.Alistair n-ar fi îneles niciodat ce reuise Mirabel s fac aici,i cu atât mai puin ce sacrificase pentru asta.N-ar fi îneles de ce se obosise atât.Mirabel nu tia ce s-i spun de administrator ,de ce îl inea din scurt. Nu voia s readuc în discuie lucruri care se întâmplaser cu atâia ani în urm,sau s-i împrteasc temerile ei,dei era sigur c erau complet iraionale.Toate acestea erau problemele ei, iar el era un strin,un strin nscut în Londra.Era incapabil s vad vreo valoare într -un loc ca Longledge Hill,aa c n-ar fi îneles niciodat cât ru putea face canalul pe care îl propunea.  Dar nici mcar asta nu era problema cea mai gravâ.În timp ce domnul Carsington privea fr s vad,Mirabel vzuse o clip omul din spatele aparenelor .Ceea ce o fcuse s vrea s afle mai mult. Mirabel tia c e un semn râu.Îi impuse S nu mai insiste cu asta.  -Ai vzut destul din Longledge Hill? spuse ea. Ne putem întoarce oricând vrei.  -M îndoiesc c am vzut destul,spuse el. -Foarte bine.Mirabel o îndemn pe Sophy înainte.Ar msarul i clreul su o urmar îndeaproape,iar grjdarul ei,Jock, porni discret dup ei. 
Între timp,Alistair îi regreta ultimul impuls.Începea s-i doreasc s n-o fi  provocat pe domnioara Oldridge s-i arate împrejurimile,îl fcea s se simt groaznic de confuz,iar de data asta nu era doar din cauza hainelor pe care le
 
 
adânci i obstacole mai periculoase.Domnioara Oldridge clrea fr nici o  problem pe iapa ei nervoas,numit Sopby. Armsarul lui Alistair era puternic,ce-i drept,i mult mai placid.  Cu alt ocazie,Alistair ar fi preferat un cal nu chiar atât de blând. Acum îns,avea toate motivele s-i pun gândurile la îndoial.  Da,era impulsiv i se arunca cu capul înainte-dar nu-i punea în pericol decât  propria via. Niciodat nu riscase viaa altcuiva,fie el om sau animal.  Noaptea trecut îns fusese o excepie izbitoare.Clrise pân la hotel pe o  ploaie îngheat i riscase viaa calului pe care îl împrumutase de la domnul Wilkerson,lucru pe care înc nu i-1 iertase.Dac iapa lui ar fi fost puin mai nesigur, puin mai slab,s-ar fi putut rni grav.Alistair prefera s nu se gândeasc la cât ar fi suferit animalul sau la ce ar fi trebuit s fac pentru a-i curma suferina.Gândindu-se înc la greeala lui,Alistair se lsase sftuit de domnioara Oldridge i îi alesese unul dintre caii ei ,fiindc animalele crescute aici cunoteau terenul mult mai bine.  -Nu mai e mult,strig Mirabel când intrar într -o pdurice.Puin mai încolo e o teras de unde se vede toat valea.Putem s ne odihnim acolo o vreme,apoi vom
 porni înapoi. - Nu urcm pân sus?  Mirabel se opri,iar Alistair fcu la fel,atent s pstreze o distan sigur de iapa ei. - Ne apropiem de captul drumului,spuse ea.Mai sus,drumul e prea abrupt i prea
 
 
 
 
Un singur tufi cretea dintr -o crptur,aproape de marginea terasei. De aici,de la înlime,Alistair studie peisajul.Mirabel îi explic diferena dintre  punile negre i cele albe.Cele negre erau de fapt acoperite de o iarb maronie, dându-le un aspect sinistru.Punile albe aveau mai mult vegetaie verde-iar unele pri fuseser stropite cu calcar -,dei în februarie era greu de spus unde era calcar i unde nu.  -Vreau s tii c nu natura a fcut toate astea,spuse el.Înainte,totul era împdurit. Apoi,marile mnstiri au început s fac nego cu lân.Nimeni n-a mai plantat copaci în locul celor tiai,fiindc oile au mâncat totul: lstarii,iarba care cretea sub copaci,apoi i restul ierbii.Solul fertil s-a erodat i a lsat doar punile pe care le vezi aici,unde nu mai crete decât iarb slbatic. -Crezi c arat urât,spuse ea,întorcându-se cu spatele la el i privind peisajul
 
 
 
 
Alistair.Asta spune el,i are dreptate.Mirabel îl studie o clip,din vârful plriei moderne pân în vârful cizmelor înalte de clrie.  -Îneleg de ce suntei scump,zise ea.Alistair îi spuse c Mirabel nu vedea nimic în neregul cu hainele lui.Nimeni nu i-ar fi putut gsi vreun cusur .i totui simi c se înroete fiind studiat astfel,ceea ce îl înfurie. Vzu c cizmele lui lustruite erau pline de noroi,iar tivul hainei nu era drept cu totul.Din cauza piciorului,nu era niciodat sigur c hainele lui atârnau aa cum ar fi trebuit.Blestematul de picior,strica totul. Era sigur c devenise mai scurt decât cellalt,indiferent ce îi spunea croitorul su.Îi dorea s fi purtat o hain de clrie pentru ca diferena s nu se vad.Mirabel îl privea întrebtoare.  -Nu e vorba doar de hainele mele,spuse el. -Nu,sigur c nu,spuse ea.Mai sunt i balerinele cele scumpe.  -Da,e vorba de astfel de lucruri.Plus c am fost dat în judecat.i au mai fost i  povestea de la bi.i...Ah,dar lista e enorm de lung.  -Ai fost dat în judecat,repet ea.Povestea de la bi.Ei bine,devenii tot mai complicat pe zi ce trece. -Dar vreau s m îndrept,spuse Alistair.Canalul e un proiect cu totul respectabil. -Dar spunei c valetul dumneavoastr are presimiri negre.  -Nu legate de canal,ci legate de mine. Crewe are de multe ori astfel de presimiri. Crede c visele lui prezic viitorul.Alistair îi  povesti de visul lui Crewe cu stânca i cu lumina stranie,i despre cum valetul avusese acelai vis înainte de Waterloo. -Dac se întâmpl cumva s cdei,spuse ea dup ce Alistair termin de vorbit, s-ar putea s v rupei gâtul.V-ar fi destul de greu,în schimb, s v înecai.Cel mai mare curs de ap din împrejurimi e Briar Brook ,care nu e destul de adânc. -Atunci voi fi în siguran urcând dealul alturi de dumneavoastr,spuse el. -Ba nu,vei fi în pericol,spuse ea.Dac ar fi ceva sigur ,ai fi la fel de plictisit de idee ca i de tot ce ai vzut pân acum.  -Credeai c m plictisesc? Alistair zâmbi la rândul lui.Ei bine,atunci poate c nu suntei atât de istea cum v credeam. 
CAPITOLUL 6 Ochii aurii ai domnului Carsington strluceau,iar zâmbetul lui-un zâmbet
 plin,care nu se asemna nici pe departe cu cele dinainte-avu un efect devastator. Mirabel îi întoarse grbit privirea i începu s se caere,zicându-i vreo dou în sinea ei.N-ar fi trebuit s lase conversaia s alunece spre un subiect atât de
 
 
ceilali brbai de teapa lui din Londra,pe care Mirabel îi întâlnise de atâtea ori,înfumurarea aristocratic i se prea la fel de stranie ca i pasiunea tatlui su
 pentru felul în care se reproduceau lichenii. Dar domnul Carsington avea i un  punct slab: nu era chiar atât de sigur de sine pe cât ar fi vrut s par.  Mirabel nu se înelase doar în aceast privin.Faptul c domnul Carsington  prefera s nu se discute despre faptele lui din rzboi nu se datora modestiei,false sau nu.Subiectul îl fcea s se simt într -adevr neplcut.Mirabel se întreb de ce.Îi dorea s afle motivul, pentru c astfel l-ar fi putut ajuta. în plus,dei prea extrem de vanitos i se preocupa excesiv de felul  în care arta,Alistair nu era deloc mulumit de el însui.  Mirabel nu ajunsese la aceast concluzie pentru c Alistair îi spusese c vrea s se schimbe.Pân una-alta, brbaii-i mai ales craii i cuceritorii-aveau obiceiul s liniteasc femeile pro-miându-le c voiau s se schimbe.Pân i tatl ei fcea asta,cam de dou ori pe an,cu inteniile cele mai sincere-de care uita în clipa în care ddea de un nou mister botanic. 
 
 
 
 
nou,dintr-o greeal intenionat.  -O idee bun,fu de acord Alistair.i eu ar fi trebuit s fiu mai atent unde pun
 piciorul.Dar eram prea prins de frumuseea peisajului.  La dreapta,la stânga i înainte,” peisajul”  se compunea din copaci,pietre calcaroase,tufiuri jerpelite i noroi.Singura pat de culoare în mijlocul nuanelor posomorâte de maroniu venea de la un pâlc de plante perene care cretea ceva mai încolo.  -Dac ar fi doar peisajul,n-ar merita s urcm pân la capt,spuse ea. - Nu i de unde îl privesc eu,spuse el. Mirabel se simi cuprins de un val de cldur.Înelese ce voia s spun Alistair de fapt.În cele dou sezoane pe care le petrecuse în Londra învase i cum s detecteze o insinuare.Se prefcu îns c nu înelegea,dei nu se putea mini i pe sine; tia c vorbele lui o descumpniser.Trecuse atât de mult timp de când un  brbat atât de chipe fcuse o insinuare necuviincioas la adresa ei.Uitase cât de  plcut era.O voce slab,dar insistent,încer ca s se fac auzit în mintea ei. Mirabel îi aminti cât de agreabil fusese Alistair cu brbaii noaptea trecut.  -Ar fi mai bine s fii atent unde punei piciorul deocamdat,spuse ea. -Voi încerca s fiu atent,domnioar Oldridge.Mirabel merse mai departe. -Vorbeam de iubitul dumneavoastr,spuse el dup o clip.  Pe Mirabel nu o deranja flirtul,nici remarcile necuviincioase. Nu fusese niciodat o femeie pudic.Dar nu-i putea permite s se lase cucerit de farmecele lui,i cu atât mai puin n-avea de gând s-i vorbeasc de lucruri care nu o priveau decât
 
 
Poate ar fi mai bine s ne întoarcem.Alistair studie panta abrupt.  -Haide s mai mergem puin.Unde e Briar Brook? -Nu e departe,spuse ea,dar mai încolo nu mai exist nici o potec,i panta e mult mai abrupt.  -Aa se pare,spuse el.A trecut mult timp de când m- am crat ultima oar pe un deal i sunt curios dac o mai pot face.Mirabel ar fi protestat,dar privirea lui  jinduitoare o fcu s ezite.Alistair nu mai era un brbat întreg,iar Mirabel era sigur c asta îl fcea mult mai furios decât lsa s se întrevad .Probabil se strduia din rsputeri s lase acea impresie de graie nonalant.Dar oricât s-ar fi strduit,nu se mai putea mica la fel de lin i de uor ca înainte de Waterloo.  Mirabel îi dorea ca Alistair s nu se lase afectat de asta.Nimeni nu l-ar fi considerat slab sau infirm din cauza piciorului beteag. Dar pân i ea tia c nu se cuvine s vorbeasc despre ceva atât de personal-i oricum Alistair n-ar fi ascultat-o.În schimb,Mirabel fu de acord s-i continue drumul.Alistair reui s se caere atât de bine i prea atât de mulumit de succesul lui,c Mirabel îl conduse mai departe decât intenionase,Alistair îi spuse c ar fi trebuit s-i dea seama c i un brbat care chiopta se putea cra peste bolovani sau îi putea ocoli. -Gândii-v la crabi,spuse el.Apoi,chioptând exagerat,Alistair începu s mearg în lateral,crându-se cu vitez.Mirabel îi ddu capul pe spate i începu s râd.În clipa urmtoare simi primele picturi de ploaie.Îl strig.  Alistair nu îi ddu atenie,ci continu s se caere,cu viteza unui crab.O clip mai târziu,cerul se înnegri i picturile se îndesir pân se stârni o adevrat urgie.  Apoi,Mirabel îl vzu alunecând,czând i oprindu-se abia în albia pietroas a râului.Rmase acolo,groaznic de nemicat, pân când Mirabel ajunse la el. 
Pentru o clip,lumea se întunec cu totul.Când Alistair îi reveni,nu era sigur dac era zi sau noapte,i nici unde ajunsese.Cerul era înnorat,de culoarea fumului de crbune,i scuipa iroaie de ploaie îngheat.Închise ochii i încerc s nu se gândeasc la nimic,dar mintea nu-1 mai asculta. Oare cât de ru era? De câte ori îl ciuruise inamicul? Cât de repede îi va pierde
 
 
 
 
oldurile cum se legnau,apoi mai c-i spusese cât de mult îi plcea s-i  priveasc posteriorul.Fiindc erau singuri. Nici un grjdar amenintor .Jock Grjdarul. -Caii,spuse el. Nu poate pleca de lâng cai.Se simi din nou înconjurat de fum.În
 jurul lui,ipetele oamenilor se împleteau cu cele ale animalelor .Mirosea a sânge. Sânge de om,sânge de cal? îi venea s vomite.Atât de dizgraios.  -Ridic-te,idiotule,murmur  el.Ajut-i camarazii.Vocea optit a lui Mirabel, tremurând acum,îl readuse la realitate. - Nu încerca s vorbeti,domnule Carsington.Haide s ne pstrm forele,vrei? Jock nu m poate auzi prin furtun,oricum. Avea dreptate.Cine le-ar fi auzit strigtele de ajutor într-o asemenea urgie? Pârâul îngheat curgea prin jurul lui i peste el,lovindu-i picioarele de bolovani. -Trebuie s vd dac i-ai rupt ceva,spuse ea.Dac eti întreg,n-ar trebui s ne fie greu s te scoatem din pârâu.Întreg,da.Vzuse mormanul de membre însângerate. Nu voia s-i vad piciorul aruncat peste ele.  -Panseaz-mi rana,murmur el.N-ai de ce s te agii.  -Pstreaz-i forele,spuse ea.O s m grbesc.Mâinile ei,ferme i încreztoare,îi  pipiau gâtul i umerii.Alistair închise ochii î simi cum întunericul îi reintr în drepturi.Auzea bubuitul focurilor de artilerie,dar nici chiar tunurile nu puteau acoperi ipetele muribunzilor .Tremura de durere,iar frigul îi intrase pân în oase.Se gândi la Kitty,la Gemma i Aimee i Helen,la patur i calde i mâini
 
 
frig.Vorbind,Mirabel îl ajut s se ridice.Totui,chiar i cu ajutorul ei,procesul dur mult vreme,iar Alistair îi simi trupul micându-se cu o încetineal care îl înnebunea.Asta, pe lâng durerea din glezn,care aparent se luase la întrecere cu oldul lui rnit.i ca i când durerea n-ar fi fost destul,muchii refuzau s-1 as- culte întru totul i tresreau spasmodic când aveau chef . Durerea,tremuratul,curentul rapid al apei,pietrele alunecoase,ploaia care îl orbea i hainele lui ude îl fceau s se simt ca un olog,adic exact ceea ce se strduise din rsputeri s nu fie.Alistair fcu un efort de voin ca s se mite,dei trupul lui voia s renune,iar mintea lui îi dorea pe undeva s-i fi rupt gâtul ca s nu mai trebuiasc s lupte.Dorina venea din acel loc ruinos cruia nu obinuia s-i lase frâu liber.Se simea profund dezgustat la gândul c i-ar putea plânge de mil.Vzuse prin ce trecuser alii i tia c problemele lui erau, prin comparaie, triviale.Îi spuse c se cuvenea s fie recunosctor fiindc avea o dom-nioar încpânat de care s se sprijine,care nu izbucnise în lacrimi i nici nu fugise  panicat,ci îi pstrase calmul i se purtase la fel cum ar fi fcut-o orice soldat. Cu ajutorul ei,Alistair chiopt pân la un banc de pietri de pe mal,care nu aluneca la fel de ru ca noroiul.Aici reui s se caere afar din ap.  Dei pmântul era alunecos,iar panta dealului era mai abrupt acum c o coborau,începur s se mite mai uor ,sprijinindu-se unul de cellalt ca s-i  pstreze echilibrul.În cele din urm ajunser înapoi la terasa de piatr,unde Jock era gata-gata s porneasc dup ei. 
Mirabel era obinuit s se prefac c are totul sub control.Când venea vorba de afaceri,trebuia s-i pstreze o aparen calm,chiar dac un înghe târziu decimase livezile,sau o ploaie prelungit fcuse ca jumtate din fânul pstrat
 
 
criz de isterie.Când coborâse panta abrupt pân la ap,îi auzea inima  btându-i ca un tunet.Ploaia o orbea; nu- i ddea seama dac pieptul lui se mai mica sau nu.Mâinile ii tremurau atât de tare,c nu-i putea simi pulsul.  Din fericire,domnul Carsington îi deschisese ochii i,dup o clip,dduse semne c o recunoate.Mirabel se linitise destul cât s gândeasc,dei mintea îi era înc înceoat.Gândurile continuar s i se limpezeasc pe drumul spre Oldridge Hall.Prin urmare, pân ca servitorii s-l ajute pe domnul Carsington s coboare de pe cal i s-1 întind pe o targ,Mirabel tia deja c problemele lui nu se reduceau doar la o glezn scrântit.  Domnul Carsington protestase aflând c va fi dus pe targ,apoi începuse s murmure altceva.Prea s nu-i dea seama unde se afla.Fcu asta de mai mul