Ml

i . 4Ï

2 M

l i o y d George. — Nu văd pe nimeni... Clemenceau. — Bre! bre !... da repede au rămas fără muşterii!

)•• t R N I С Л Aeanl XIV, Na*8, Luni 1 i Ianuarie 1918

Reprezentanţii României ?1sri •Nu ştiu cum facem noi, romî iu i , că

găs im fu iot d 'a i ink mijlocul', de a p ă r e a . . o r ig ina l e Din puuc tu l aces ta de vedere , Eu ropa a avu t p u r u r e a oe învă ţ a dela noi.

Avuseră in la Berlin un min i s t ru , pe Bel-d iman, care s p u n e a ia î n t r u n i r e publica, aici, c î , fi indu-i r u ş i n e Hâ'şi mai zică ron i în , de când, аш dec la ra t r ăzboi s l ăp în i l o f lui, a adoptat siaţidhalitinea g e r m a n ă , a t r ecu t adică, de p a r t e a d u ş m a n u l u i . Aci, în ţară, însă , a in t ra t , ca a c ţ i o n a r el şi f iu-său fără sfanţ capital , în toate societăţ i le bă­noase înfi inţate de n e m ţ i .

Oare ţ a r ă d in cogemit 'e E u r o p a mai a r e ш г a s t f e l d e g i u v a e r ?

I n capi ta la Angliei p â n ă mai anii t r e cu ţ i aveam un m i n i s t r u , аул de zelos a p ă r ă t o r al i n t e r e se lo r r omîneş t i , încî t , d e c î te or i te ducea i ia l ega ţ iuue , găş ia i lacătul la u ş ă - ş i , pe c l a n ţ i , p înzu <lo păianjeni , s e m n că d e t i m p u r i iu imercor ia le era re-lâche Ia domici l iu l m i n i s t r u l u i r o n i î n .

Poftim d'e'riii a r ă t a ţ i un alt e x e m p l u de p r a m a t i e ca re ră aducă , ch ia r pe d e p a r t e , eu cel ca re vegh ia neado rmi t , la căpătiful t r eb i lo r iTomîiîcşti! •

La Berna', până azi aveam ca m i n i s t r u ron i în a n grec" cu . năravuri . . ." n e m ţ e ş t i - -g r ce care , r e g u l a t d u p ă s c h i m b a r e a g n - • ve rnu lu i , p jă teş ie z iarele locale, din fon­dul legaţ iunoi , .-a să-i pub l ice i n t e r v i e v ă r i îu care î n j u r ă m i n i s t e r u l demis iona t , min te j u r â m l n t u l u i ее a d e p u s c ând a i n t r a t — şi se p r o s t e r n ă îna in tea g u v e r n u l u i actual

Toa te a s t ea î r r t r ' un i'el (ie f ran ţuzească peltică, p e n t r u că, c r e s c u t p r in smîccur i l e Levan tu lu i , g recu l , de pe fasonul eaiegii lor din os t roavo , v o r b e ş t e p r o s t toate l imbile

afară de cea romînoască .

A c u m a ne t r ebu ie , la Versa i l les , un tri­mis ca re să lumineze C o n g r e s u l a s u p r a in t e re se lo r n o a s t r e e c o n o m i c e — ş i g u v e r ­nul , gelos de r e p u t a ţ i a pe care n e - a m do-b înd i t -o p r i n t r e naţiunile. . . o r i g i n a l e , \ a - . desemna i , d u p ă m a t u r ă g înd i r e , p e n i r u

. locul-acela de vază, de î n c r e d e r e şi de •muncă competen tă , pe d. dr. C r e a n g ă !

Nu, se p u t e a a legere mai fericită în ve­d e r e a scopului ce s e u r m ă r e ş t e . D. d r . C r e a n g ă es te s e c r e t a r u l gene ra l al minis­te ru lu i dc domeni i , care a comis o luc ra re de special i ta te în p r i v i n ţ a căreia a r u g a t în genunch i pe funcţ ionar i să nu scoată v o r b ă ca s ă ' n u a p a r ă în publ ic des to inic ia au to ru lu i . Miliardele d e hec ta re "puse de s ta t la dispozi ţ ia ţ ă r an i lo r joacă, în acest op academie, aşa infernală s a r a b a n d ă , în­cît m in i s t ru l , om cu obraz , a p u s s tud iu l s u b cheie şi n'.a da t voie n i m ă n u i sâ ' ş i a r u n c e ochii , v i e - o da tă pe el.

Când ven i ră l iberali i , la 1914, vi i torul r e p r e z e n t a n t al Românie i în comis ia eco­nomică de la Versa i l les u r m ă r i a locul de s e c r e t a r gene ra l la min i s t e ru l do i n t e rne , d a r a m i n t i r e a luc ră re i de la domen i i fiind îueă v iuă , d. doctor a rămas . . . să fie che­ma t în altă func ţ iune .

Decep ţ iunea şi p a r a p o n u l şi năduful , faţă cu aceas tă ned rep t a t e , i -au fost, a tunci , a t â t de mar i , în cât doctorul C r e a n g ă a sufer i t u n s d r u n c i n care echivala cu o si- * nuc idere . C e e a oe v ă z â n d a t o t ş t i u t o r u l în pa r t id , 1-u consolf i tcu sa rc ina d e a p regă t i ma te r i a lu l pe temeiul căru ia să se redac ­teze legea de e x p r o p i e r e .

Din locul acesta, v u l t u r u l s'a arătat vredn ic , p e s t e a ş t ep t ă r i l e t u t u r o r , de in- , c r ede rea cu care- fusese ono ra t . A s tud ia t contrac te le de învoieli agr icole ale t u t u r o r moş i i lo r — şi când a a juns br Răteş t i , a făcut -aşa , d e s c o p e r i r e ştiinţifică, încât p r o p r i e t a r u l e r a pe punc tu l sâ ' ş i bagts pe r sona lu l în p u ş c ă r i e f n t r ' adevă r , de pe s tudi i le d-lui dr. Creangă , moş ia t r ebu ia

să ..produVă, una pes te alia, ceva cum la t re i su t e de mii de ioi pe mi, f i i n d c ă po­gonu l , po t r iv i t u n o r con t rac te au tent ice , se a r e n d a cri pes te ; o su lă d e ' lei când , de lupt, r eg i s t r e l e moşiei acuzau p a g u b ă p e r m a n e n t a de pa t ruzeci de mii pe an.

Noroc că un isprăvri icel ţ ă ran , care, ne-l'iind doctor în ş t i in ţe le economice , e d a t o r sâ 'ş i cunoască mese r i a , n o r o c că i s p r a v ­nicul a desluşi t pe proprietar ijă' moşia a r e v r e o trei zeci de pogoane ca re se închi­riază, cu cate o s u t ă de lei, p e n t r u grâ-d inăr ic , iar r e s tu l s u n t ponoa re , i iuaşijr i , d r u m u r i şi d i v e r s e - L şi că doctorul, în corn pe t In ţa lui dcs f r îna tă , neştMnd să facă deoseb i r e î n t r e p ă m î n t u l de s p a r a n g h e l şi cel de vale, a socot i t . ş i potecile ea p ro -d u e i u d tot câte o su tă di- lei pe a n ' la po«*n . , -

Când a văzut p r o p r i e t a r u l eît de a d i n e e doţtbtul în cele eeonomiceş t i , şi-a ^zis, încă de a t u n c i : mi -am gjisit o m u l !

Şi c u m a veni t v o r b a de uu r e p r e z e n ­tant la C o n g r e s u l Păcei, a şi pua ochii ţie' doctorul C r e a n g ă .

.Mai s implu , mai na tu r a l şi mai.. . o r ig i ­nal , nici că se p u t e a !

Dr. Ramură

Revista „FURNICA" Proprietar N. D. ŢĂRANU

fipara de doui ori pe săptămână : Lunea şi Vinerea ' , P r e ţ u l : 50 bani îaa^a

A b o n a m e n t u l : 50 lei pe an ; 25 iei pe şease l u n i ; 12.50 pe trei luni, plătit înainte prin

mandat poştal .

Adresa : Revista „ F U R N I C A " — Bucureşt i •

D O R C U M P L I T

Versuri gdsilc in -buzuna­rul văriiUii'Toto, craidonul.

Mi-o dor dc Iaşi... un dor fierbinte. Un dor cu ghiare lungi de crab. Iii daca nu mi-a dat plăciâte, Mi-a dat iluzii de nabab.

Dădeam pe lună la chirie * Vr'o şase sule lei, la tanc.

Aveam guzgani şi igrasie Şi.— zece purici la i'»n franc...! •

Dar-cănd veneam cu alitneide. Cu fasoliră şi măiai, Proprietara... complimente... Aveam iluziuni de craiu!....

Apoi la birt, ce desfătare! Plăteam o masă ca un prin}. (Dar pofta mea fiind prea mare Făcui o pungă pentru dinţi.)

Şi totuşi azi suspin de jale Nu m'a îndopat cu alivenci, Cu turlă dulce, nici sarinale Dar laşul are, are clenci!

Un clenci drăguţ, cum' altul nu e/ Spre el mă trage de urechi. Şi voia pleca de-aşi .şti, dudue. Că-mi vând pe drum bocancii vechi

• . p . c o n f . Mimi Pinson

Subiectele şi legendele Ilustraţiilor din acest număr sunt date de N. D, făranu.

M U C U R I D E IDEI Orig ina le .

Cancamm.

% „proprietar de . / i a r" , proaspăt sosit (Jelii Iaşi tinde, acfuii doi ani. s a refugiat de frica nemţilor. A ple­cat „leitei" şi s'a întors timflaţ... la

•buzunare . Xu» se ştie c e a învâr t i t ; dar pe mulţi treime să li zăpăcit.

' căci prea repede s'a pricopsit. As­tăzi dispune ..de .o avere in Tînii egală număru lu i Zilelor dinlr'-uii.an.

E ..băeat de treabă", spun pr ie ­tenii cari l-aii cunoscut d e . când vâna ..băncuţa" : păcal, insă', că e bolnav. Maladie foarte periculoasă persoanelor* obligate să vie in con­tact d'afaceri cu dânsul , şi care se

'rezuniă in următorul s c u t i ' d i a l o g : — I)-le director, îmi datoraţi... — Mai aşteaptă. _ — Aş avea nevoe...

Dacă nu poţi s'aştepţi, pleacă : nu te ţine nimeni cu sila. >

— Păi asta o a patra oară când yitl... ' ' ' mi'-'''

— Pod chiar să nu mai- vii : eu nu fe oblig.

Ceeace se şi întâmplă : credi torul , plictisit d'atâtca amânăr i , renunţă satisfăeându-sc c'o drastică înjură-

" tură trasă printre dinţii încleştaţi de mânie.

Alaltăieri se prezintă uu tânăr care-î face cunoscut c'a fost trimes de alt „propr ie ta r ' , ca să fie anga­jat ca reporter financiar pentru ru­brica ., bursa" .

Se tocmesc, sc invoesc. Clini tâ­nărul erea sărăcuţ îmbrăcat , d-nul proprietar mai pune o condiţie :

— Ai ceva garanţie '.'.., post de în­credere, ispititor.

—> Tocmai asta erea să" vă întreb şi eu pe d-voastră : cine îmi garan­tează c'o să-mi plătiţi leafa la sfar-şiltil Junei '.'

D-nul proprietar , emoţional, s';i rezemat cu 'spatele de perete, pe când tânărul ieşea demn ca un le-nor ce cântă insulte deasupra por­tativului.

T e a t r u î n t e a t r u .

Fiind mare lipsă de* combustibil, onor. publ ic a fost rugat, discret, să vie cu respiraţia caldă d'acasă.

Caloriferul uman* a funcţionat, b ine-rău, până la lăsarea cortinei după actul al II-lea. Apoi, pe ne­simţite, atmosfera din sală s'a sco-borît la nivelul colegei sale d'afară. Spectatorii din staluri şi loji aveau aerul unor curioase sobe .;secesion" : aşa de frumos le ţîşneau aburii pe nări- . , . : ' .

Orhestra atacă- ..partitura": D-nul.

F U R N I C A

capelmaistru dă din coate ca-o pa­săre greoaie din aripi, încercând să-şi ia avânt. Si de geaba: . .melo­dia" scârţie. Opereta e în pericol „%ă cadă"' aşa de Înşiruit e pa rche­tul ! Ins t rumentele îşi văd de treabă, dibuesc la În tâmplare notele spul ­berate pe ..portative". D-nul cu pi­culina ţipă strident, că doar şi-o în­călzi buricele degetelor înlemnite pe găurile umede de saliva ce s'a scurs în interiorul cu pereţii de abanos. Contrabasul p r o t e s t e a z ă energic : hâr... liăr... Mai încolo: bang! îşi, fac de cap lipsii le enervale de cio­canul învelii cu piele de niănuşe.

Pianissitno... Un pocco pizzicato... Forte... Joi iissimo... Şeful tac furios acrul cu bagheta, t rudindu-sc să scoală, pe lângă pâinea cea de toate zilele, şi niţel „ansamblu".

Orhestră, a s c u l t ă t o a r e , urlă • a coabe ; piculina ţipă dureros , imi­tând şneratul viscolului ce se tae in colţul străzilor. După care, o dramă.. . o fioroasă dramă muzicală.»

D-nul cu piculina, parcă atins su­bit de nebunie, îşi vâră repede in­strumentul în buzunar , alături de „porl-ţigarel": Driml şei, s imlindu-i lipsa, se furişează dela „pupitru", fără să întrerupă „tactul" indicat de baghetă, vine de.-i şopteşte. :

—-Ieşti nebun'. ' ... Unde pleci.'... Hărr... hărr... --- s 'amestecă in

vorbă contrabasul , nepoftit. D^Jul cu piculina bâlbâe ceva... Bum!— il încurajează toba mare. Contrabasul işi vede de treabă,

voiniceşte: hărr... hărr... D-nu cu piculina nu mai poale

de .indignare... —« D'un ceas de când măgaru ăsta

tae î n t r u n a lemne băi acasă!

şi eu n am un

BUCUREŞTII MEI...

Ah, tt-'am eăţut iarăşi; după unii grei, Doi auL de dure< e, par'că două veacuri, Şi oraş tot vesel ş'amalor de fleacuri...

'Bucureştii mei. Te blugashviră, oare, nişte ţei, Să rămâi aceiaşi Cetate ferice, Ca şi cum vrăjmaşul na trecui p'aice,

Bucureştii mei ? • La Şosea 'ntre jirul aceloraşi-lei Unul si cu una sboai^i 'n taiwa sa ii Şi sorb pân'la ziuă drojdia plăcerii,

Bucureştii mei! Prin cârciumi şi birturi, fleici şi mititei, Iert moi, paleuii, licheururi, tirane, Lăutari, şi'n «şautbi uri fipi şi curtezane..,

Bucureştii mei. Boar "când văd pe stradă ostaşi tinerei Ce-'ntind spre cerşire o mână unică. Si ml că eşti lot cel din România mică,

• 'liuenreşlii mei !. Cyrano

Bagheta şefului înţeleneşte, in vid. vrăjită : melodia, lipsită de „mă­sură-", moare, se descheagă ca o pif­tie peste care torni o cană cu . apă fiartă.

Actualmente d-nul cu piculina ur­mează cura unui Vestit medic de boale nervoase.

A p a r e n t e l e a d a s s a înşea lă . Vorbesc doi lârâe-brâu rămaşi ne­

norocit* pe viaţă fiindcă au fost daţi afară din slujbă cu douăzeci şi cinci de. ani înainte de-a ieşi la pensie.

Să-ţi povestesc eu una, in ce priveşte ghinionu. L-ai cunoscut şi tu... d 'a iamici nu'ţi mai spui cum il cheamă. Ei bine, monşer, în fie­care dimineaţă, o săptămână dea-rândul , când ieşea din casă s'o a-puce spré minister, parcă era un făcut : in mijlocul străzebun câine.!, înţelegi... un dulău care, profitând că la ora aceea circulaţia trăsurilor e aproape nulă, sta proptit pe pi­cioarele dinapoi, in poziţia ta lanu­lui surpr ins pe câmp de c rampe la slomac. FI, bineînţeles, se bucura, zicându-şi în gând : ..() să'mi meargă bine !"

Hcstu l -am ghici i : a jucat la lofărie ş i n a câştigat!

— De unde ! A şeaptea zi, pe seară, nevastă-sa, pe care o adora, fuge cu unu... v -<n.f: *^r^

Ce are atace câinele care s e . v

— Are mult, monşe r ! Un câine... Credinţi .populare prosteşti !

— Din contră ! I-ar Ji mers bine biciului om., dacă ar fi fost adevărat. .

— Nu'nţelcg... — Dacă câinele.. Cc mai ala-bala:

câinele nu, făcea nimic... a murit chiar de constipaţic.

i'4aa D. Ţăranu

B R A Ş O A V E î m i vorbesc de greva tebgral iş t i -

lo'r, alţii de greV» cheferiştilor, greva moaşelor, greva spălătorese­lor, greva... tu turor munci tor i lor in-tr 'un cuvânt. Se zice că toţi aceştia nu mai vor să muncească.

Nu e adevărat . Nu există niciuf grevă din partea muncitori lor. Este o singură gfev£: este greva guver­nanţilor cari refuză să > muncească ' pentru a hrăni pe cei cari muncesc.

Guvernanţii socotesc .Că şi-au în­deplinii datoria spunând oameni lo r : „ V a n i dat sufragiul universal, ce mai poftiţi .'

Ei bine, sufragiul dumnea lor este moft, vax. spanac şi liturghie cu braga, amestecate" la un Ioc, plus ceva gogoşi patriotice pedelăluri , dar toate împreună incapabile să as tâm­pere foamc.a populaţiei,

fu minunata'] comedie „Ndaptea

furtunoasă", nemuri torul Caragialc nici nu bănuia .desigur ce^ bine a brodit-o pemxu vremea de azi când se juca cu cuvintele „sufragiu" şi ..sufragiu"'..

Inlr 'adevăr, cetăţeanului «care nu mai poate fi „turmentat".'.căci nu'i dă mâna să dea 10 lei pe-un .lui), mult mai bine. i-ar conveni ca gur yernul s ă i dea, in loc de sufragiul universal, sufragiul nniversel.

Haide, prin mina re , domnule Io­nel Brălianu. mai slăbeşte-ne cu moftul universal al unor p rograme cari nu ne îngraşă deloc, ci mai bine ia coşniţa» în mână şi du- tc in piaţa m a r e a Americei să ne iaci rost de mâncare .

Său, dacă nu poţi, ingenuche îm­preună cu fraţii dumita le în faţa marelui monument de pe Bulevard, şi roagă- te :

„Tatăl nostru carele eşti in ce­rur i , pâinea noastră cea de toate zilele dă- le lor astăzi, căci noi ne mul ţumim cu portofoliile ministe­riale, cu băncile, creditele şi alte jertfe d'astea pe altarul idealului

, na ţ iona l ' . Poate că toi sireacii Brătianu ăl

mare o să ne salveze!

I nteligenţa lor e colosală. Mişti, bolnav, t r imese pr intr 'un

comişioner demimondenei Fi fi un bileţel cu următorul cupr ins : ..Vino urgent, rău gripat'.

Fiii s'a prezentat numaidecât, şi -văzându ' l culcat a exclamat :

Ce umbli cu mofturi, m o n ş e r / Eu nu văd hieiuj* gris pat, finea din contră palul lău o de nuc mar-ron, şi nu'i rău deloc pen'că are o somieră excelentă !

T medial Ce am aliat că -director ge-4 neral itl teatrelor a -foşd numit amicul meu d. Ion Pereţ, profesor imiversitqr, autor al piese) 0imbaşa Sava. 'm-am dus să'l vizitez. Zisei:

— Nu te mai întreb dacă eşti mul ­ţumii,"te văd că stai pe foSoliui de director ca un Bindiaşu...

- JJI va ! răspunse satisfăcut noul director Pereţ,

Totuşi am auzit că la Tea'rtil Naţional sunt nemulţumiri , intrigi de culise, că...

- Taci fe rog. mă imploră noul director.

- - De c e / Păi nu ştii că Pereţii teatrului

au urechi

S implă reflecţie a unuia care nu ' este „boleevisl" :

Româniţi nucă , . Era mai voinic:.'.

România Mare N a r e de mâncare.

Kiriak Napadarjan

B O E R E Ş T I

- Mariţo, ce ai tu azi de ieşti aşa ve*selă ? Păi mi-a spus cucoana să nu mai calc pnn odaea ei de culcare. Unde dracu dă norocu ăsta şi peste mine !

Desen te F . Ş i r a t o

DIN SURPRIZELE STRAZEI

Nevastă-mea cu Vaxilescu ?... Unde dracu i-o fi găsit, că eu de azi

dimineaţa îl caut! n<«« de F . şirato

6 F U R N I C A

Prin codri:! Bucureştilor Un interview întâmplător, dar de

actualitate

Trecând deunăzi pe una din s t ra­dele principale ale Capitalei, p r i ­virea-mi fu alrasă de o firmă pe care scr ia : . : Depou cu coloniale, la Ion Pipa". Eu sunt un fel de m a ­niac care nu poate suferi greşelile de gramatică nici chiar pe Urmele -prăvăliilor. - dar pe negustorul ăsta e ram dispus să-1 iert, dacă nu pentru altceva, cel puţin pentru sinceritatea, poate involuntară, care.rezul tă din iîrma ce-şi alesese.

Intru deci, şi cer şi eu în dia­lectul lui :

— Să-mi dai o sticlă cu vin şi o litră cu slănină ; dă -mi şi o , felie-două cu pâine.

Apoi, nu mă putui răbda să nu-i zic :

— Da' ce idee avuşi, nene, să-ţi pui t i rma la bandi tul ăla de spe­riase mai acu câţiva ani Bucureşti i . '

Negustorul se uită la mine cu ochi iioroşi.

— S'avem pardon, domnule , ie rog să nu mă insulţi . Ion Pipa sun! chiar eu în persoană.

Cu o privire la uşă şi cu alta de regret la sticla cu vin .şi iaditra cu" slănină, îngânai :

— Dar... negustorul, unde e. în t rebare naivă, dmi zisei numai

decâ t ; căci unde alt putea să lie negustorul , decât jos în beciu sau în odaia din dos. scăldat în sân­gele său...

Dar omul meu ridică fudul capul. -— Negustorul sunt eu ; şi ce mai

pofteşti l? — Altceva poate mai pe urmă, ii

răspunsei çevâ mai uşurat ; apoi ca să întorc conversaţia ' pe un teren ceva mai puţin-spinos: — VYâţi schim­bat meseria, ca te va să zică'.'

— Nu mi -am schimbai nici o m e ­serie, îmi răspunse el răstit ; mi-am schimbat numai porecla, şi te pof­tesc să nu-mi mai zici bandit , că ie dau in judecată pentru calomnie.

— Pardon, zic, scuzaţi. Dar ori cum... delà una pân ' la alin... par 'că e oarecare distanţă...

— Ce distanţă, Àoranuie '? Cinspce ani de ocnă, ş'atât. Altceva nimica.

Apoi, mai îmblânzi t oarecum, se aşeză in faţa mea.

— Eu, domniile, ' îmi zise răzi-mându-şi coatele pe-masă , am fost in viaţa mea un -mare prost. Dar ce ! eram un copil p 'atuncea. Adică aveam eu ideia mea, aia era bună ea. Da' n 'aveam ixperenţa, şi asta mi-a frânt gâtul.

Scutură din cap şi din umeri , ca pentru a se uşura j-de o povară : — Da' las că mi - l j indrep tez cu... fdeia era bună ea, căci te întreb :

care ideie poale să fie a mai p r ima pentru un om cii doxă, decât asta : să trăieşti din buzunarul- a l t u i a? Da' asta n 'a junge; mai va şi p r o -cideul... Să nu te miri că vorbesc pe radicaie, dar multe învaţă omul la ocnă, să mă crezi.

— Mersi, te cred pe cuvân t . -

— Aia, vezi, a fost iniversitalea mea. Proeideul , te rog. Ce făceam eu înainte ? Mă furişam, m 'ascun-deam, noaptea, ca d ihon i i , cu frica 'n sân, că să nu crezi dumneata că hoţu nu-i fricos, atâta numai că... muşter iul , e şi ma i fricos — şi toate sudori le m ă treceau până ce scăldam pe câte unul şi spărgeam tejghelele să-mi iau simbria pentru osteneală. Apoi sudori le ca sudo­rile, da' pe u rmă intră 'n gaură de şarpe, să nu te zăpsească ăia giilc-raţii, de zic că asta-i fără de lege, şi nu stă scris că unul râ jupoaie pe altul fără formele legale. Am în­ţeles-o eii asta pe urmă, când m'a prins şi mi-a isplicat-o apoi la ju­decată...

— Ai avut vreme să te gândeşti. — Am avut, că mi-a dat destulă.»

Ei, apoi acuma să vezi: Dacă-mf pică acu unul în mână, de pa-rexamplu dumneata — c ă .n'am ne­voie, să mă duc cu la el, vine el la mine — ce fac eu ? întind puşca Ja el : punga sau viaţa'-?— n u ; îi în­tind semplu socoteala. El bagă mâna iu buzunar ,—aluneca putea să scoală şi vr 'un pistol ceva, — acuma scoate numai portofelu, şi al meu e, si­reacii ! Nici cârc nu zice, ba mai zice şi mersi . Mă pl imb cu mâinile "n şolduri, cu oamenii stăpânirii sunt preten, beau cu ei şi ei mă bal pe u m e r i : brava ţie Pipa, halal ne-^ gus tor ! ("are va şă zică habar n 'am. Ce mai vrei ?

— Plata. Opspcfc franci.

— Auleo! — Da' oricum, când ea... meseria ailantă, poale că nu scăpăm a ş a v d e ieftin... •

Negustorul zâmbi. »— Ba n c u m a - ţ i iau ceva mai

mult, — să mi te. superi , că doaC îmi cunosc eu muşteriii... Atuncea iţi mai lăsam doi-trei franci de chel­tuială, — da' acuma — Iască mai ciu­peşti dumneata un acont până la chenzină.

— Ri'avo, nene Pipa, am să zic şf eu ca oameni i stăpânirii , -- numai că pe mine h i r i t i s e a l a mă costă ceva... Şi la mai m a r e !

— Mersim, st imabile, nu vă de ­ranjaţi, că tocmai adiniaor i veni domnii s 'comisar f ă că i ie să-mi spună Că ci-câ or să mă dicoreze cu ..Merelul comercial', clasa întâia', fireşte.

Ion Grămăticii • •

APROVIZIONAREA — Căteva rcltexii la ordinea zlîei —

Nu mai Încape n ie io îndo ia lă cu. pe lingi „ p e r p e t u u m m o b i l e " , d o s a r u l Gunther şi d r a m e l e i s t o r i c e a le d-lui N ^ I o r g a , u n a d in ce le m a i î n c u r c a t e p r o b l e m e m o n ­d i a l e e aceea a a p r o v i z i o n a m Capi ta le i . Aşa c u m s tau l u c r u r i l e as tăzi , când un c h b l o g r a m d c l e m n e e to t a tâ t d e s c u m p c a ş i ' un c h i l o g r a m de c h i b r i t u r i , c â n d baţ i d r u ­m u r i l e la t r e i c i r c u m s c r i p ţ i i de Po l i ţ i e şi î n g h e ţ i c o l i n d â n d zece b r u t ă r i i pcnt . 'U b u c ă ţ i c a de p â i n e , p e c a r e a l t ăda t ă al ti d a t - o de p o m a n ă d e sufletul soac ră - ţ i , — e aşa de greu d e încă lz i t şi d e h r ă n i t toţ p o p o r u l , î ncâ t s i n g u r u l m i j l o c d e a ieşi la s o c o t e a l ă e să s e r v e ş t i flămânzilor ca r ­te le , şi • înf r igura ţ i lor . : , b o n u r i . (Şi să le m i r i p e u r m ă cum nu p r i d i d e s c t i p o g r a ­fiile, si c u m s 'ao s eca t t o a t e rezervele L e t e i ? ) V . . " f

E d r e n t ir. să că, o d a i a c e a i luat calpa b o n u r i l o r şi a c a r t e l e l o r , c h e s t i u n e a s'a r e z o l v a t de la s ine . Iată p e n t r u ее . c h i a r n e g u s t o r i i , de c â n d s a u i n t r o d u s c a r t e ­le le , s'au.:. c a r t e l a t şi ei, cu to ţ i i , h o t ă ­r â n d să nu - ş i « c o b o a r e câş t igur i l e sub t in ie la su l ă , ia r c e t ă ţ e a n u l a m ă r â t , u i tân-d u - s e . l u n g la b o n u l cu c a r e s'a p r e z e n t a i z a d a r n i c d e ce l p u ţ i n zece ori Ia fiecare depoz i t de l e m n e a le P r i m ă r i e i , — tot ­d e a u n a cu c ă i n ţ a d u p ă e l , — p o a l e să ex­c l a m e a m ă r â t : - _ i a t ă un bon de l e m n e ca re , m ă ' n ţ e -Iegi, e bon... de p u s p e foc !

Când a m auz i i mat dăunU/ i că 'd . Cezar Paacu , şeful s e r v i c i u l u i d e a p r o v i z i o n a r e , a r e d e g â n d Sa î m p a r t ă c a p i l o r de fami­l ie , p e n t r u s t o m a c u r i l e r e s p e c t i v e , z a h ă r şi u n t . d i n be l şug , t r i m i l â n d u r n e p e n t r u a-cesî s c o p nobi l să b a t e m iar , la b ă t r â n e l e , d r u m u r i l e ş coa l c lo r p r i m a r e , — era s ă n i i p i e r d t i r e a de bu< ,(iric. P e n t r u că, o r i ce s'ar z ice , e uu c h i t i p t r s ă .po ţ i c u m p ă r ă , cu 12 le i , e h i l o g r a m u ! de z a h ă r p e ca r e e dJHi lui Mackensen l'an agonis i t pe v r e ­m e a c â n d pe p t â ţ ă s e v i n d e a cu j u m ă t a t e a aces tu i p r e ţ fCât d e s p r e u n t u l tăgădui t , nici să n u m a i v o r b i m , p e n t r u c a ă ş t a e r a confiscat p'roaspXI de la un specu lan t , p e c a r e a u t o r i t ă ţ i l e l 'au a m e n d a t d e i a m e r s -. u n t u l ! )

Din ne fe r i c i r e , b u n ă t ă ţ i l e P r i m ă r i e i n u se î m p ă r ţ e a u insă decâ t pe baza car te le i de ,pâ ine , aşa că dacă - ţ i p i e n h a i d i m i ­nea ţ a făcând c o a d ă p e n t r u e h i l o g r a m n l sau . jumătatea d e c-hi.'ogniui r e spec t iv* , d u p ă c u m e r a i « i d u m n e a t a ^ c u s a u fără... j u m ă t a t e ) p i -n iea i . a ş t e p t â n d cu car te la îri m â n ă , şi p r i l e ju l de-a ma i m â n c a p â i n e •în z iua aceea .

Aşa că, du-;:, e x e m p l u l ţ i g a n u l u i , c a r e nu a p u c a să m ă n â n c e m ă m ă l i g ă , p e n t r u c ă a t u n c i c â n d avea* „ou c e " n ' a v e a „în ce" , c â n d avea „în c e " n ' a v e * ,,cu ce" şi c â n d avea „cu c e " n ' a v e a „ c e " , — eu n ' am avut p r i l e j u l n i c i p â n ă as tăz i să iau în aceeaş zi şi u n t u l şi p â i n e a P r i m ă r i e i , ca să zic, b i s fâ r ş i t , că a m - m â n c a t şi eu la suroga­tu l d e d i m i n e a ţ ă , felie cn p â i n e , unsă din m i l a p ă r i n ţ i l o r Capitalei . . . .

După c u m s p u n e a m şi ma i sus , şeful aprov iz ionare ' ! Bu cu re ş t i l o r es te as tăz i d. Ceza r Pascu," s i m p a t i c u l a j u t o r d e p r i m a r al Capi ta le i . C u m - d . Cezar Pâscu c un bă r ­ba t ene rg ic şi pl in de b u n ă v o i n ţ ă , l u c r u ­r i le a r m e r g e cie m i n u n e ; d in p ă c a t e . Insă. a j u to ru l d e p r i m a r al Capi ta le i mai e şi advoca t , şi , in această ca l i t a te , e p r e a o-b i ş n u i ! cu.. . a m â n ă r i l e .

Deci d e s p r e ceva a l i m e n t e . v o r b a a-ca<?a : Puscn murgi i le iarbă ve rde . •

San Ki

F y H N I G A

Aviz burlacilor.

Doi flăcăi'(lin .lumea mare iubesc aceeaşi cwcotă. Fără ca Jean să bă-nuească măcar existenta lui Jorj, nu odată unul a ieşit p'<> uşe, lă­sând locul liber celui care intra p'allă uşe.

S'a intânrplât ceva r a r — d e n'ar fi fost rar, nici nu 'mi aş fi dat os­teneai;', s ă i povestesc: cocota ră­mâne in poziţie... iie reformă. încă dcla a treia lună pântecele începuse să-i se umfle ca un cozonac dospii in drojdie de bere. (Jean şi Jorj sunt doi nelipsiţi' c'ienţi ai vestitu­lui local /.a carii! cu bere. Nu-i cu­noaşteţi Posibil: v tneatâta lume acolo ! Vorba aia : cauţi acul In caru cu... Mere.)

La a noua. lună, înainte de-a avea loc ..fericitul eveniment", cocota, cuprinsă de remuşcări , invită ambii amanţ i deodată, in faţa pânfecelui balonul, anunţă solemn : • '

. — Sunteţi tală ! ' Jean şi Jorj, emoţionaţi, cad... unul

in braţele celuilalt, plângând ca nişte copii în perspectivă de-a avea alţi copii.

Jorj, revenjhdu-şi pr imul in fire, s'îidresează viitoarei m a m e :

—1 Când crezi ? ( — .Medicul m i - a spus chiar azi

că treime să m'aştept din z j^n zi. —- Regret... Jean, te rog... eu trebue

să plec la P loeş t i : afaceri urgente. Dacă in t impul ăsta... înţelegi"'... inşliinţează-iuă telegrafic. «

Chiar in noaptea aceea cocota dărueşte omenirei doi prunei din care numa i imul iii viaţă. .

Dimineaţa, Jean expediază u r m ă ­toarea depeşă pe -adresa lui Jorj :

Născufi doi bcitji geiocni Al meu îixoft. , '

Pentru amorul artei.

O dramă intimă, menită să rămâe aşişderea, dacă o altă nenorocire, ..lipsa de materie", nu m a r forţa

. ăzi Y o fac să vadă lumina tiparului.

' jaţa Ghioahi, văduva mahalalei , are o fată care urmează „canto" la Conservator, fără să fi jucat vreo­dată pe scenă.

Ţaţa Ghioala află din ziare că'n Capitală s'a pus bazele unei ..cont* panii de operetă" care în curând îşi va începe reprezentaţiile cu fai­moasa Mamzelle Nitouclie. Un rol pentru fică-sa! Ce poale li mai po-

, trivit pentru o domnişoară decât

să joace un rol lot de domnişoară-1? Aşa-i năzărise mahalagioaicei. Şi s'a dus drept la directorul companiei , rugându-1... *

— Ştiu... a sfârşii el . .audienţa": cunosc pe lata d-voastră de la exa­mene. Voce frumoasă, corp sufi­cient, e ţe tera; dar pentru ca să joace pe Mamzelle Xitouche, ii trebue ceva...

Fac si sacrificiul ăsta, d-le di-: rector : numai să'mi spui de unde trebue săT cumpăr?

.Directorul" se preface că n 'aude, continuă : «

— ... ceva... Mă r o g : e un rol de domnişoară care face pe inocenta şi'n fond e o s t r icată! Ai înţeles? Pata d-tale e prea onestă, nu cu­noaşte adevărata viaţă... viaţa de noapte, cu lăutari şi şampanie in cabine la ,F lo ra sau mai ştiu ce local care , ţ ine deschis până la ziuă.

Ţaţa Ghioala s ă i vie dambla. . . D-nul direfior, făcându'i-se milă-,

o încurajează: DesChidem stagiunea tocmai

peste o lună. Ai timp... depinde de d-la ca domnişoară să fie in stare să joace convenabil rolul.

Ţaţa Ghioala a plecat scârbită, până acasă scuipând intr 'una de par 'că ar fi avut mereu înaintea ochilor pe unul care sugea Jămâe. Şi ca să n o •mai lungesc, iată ce s'a în tâmpla t : • B i a t a mahalagioaică, răsgândin-

du-se , a porni t -o spre locuinţa p r o ­fesorului tetei, căruia i-a expus cazul. ..Maestrul", lichea kiăcrilă în viţiuri, a asigural-o că .. directorii" are d r ep ­tate, că f ă * experienţă c greu să răuşeşti — mai ales pe scenă.— Bine ! — a oftat ţaţa Ghioala — dacă zici mata aşa, ţi-o încredinţez cu toată încrederea.

Două săptămâni in urmă, d o m ­nişoara devenise de nerecunoscut : de unde până atunci nu făcea doi paşi fără ca să fie însoţită de m a -mă-sa, acum lipsea cu nopţile d'ă-casă, nopţi petrecute în tovărăşia J iarnicului ei profesor. în sfârşit, i se dă rolul , sOseşle şi seara fixată pentru ..prima reprezentaţie".

'Succes mediocru, în actul l-iu, domnişoara a fost foarte s tângace : in actiil al Ji-lea, publicul din sală doar că n a fluerat-o. După lăsarea cortinei, ţaţa Ghioala, furioasă, ia culisele în şir, dând peste „maestrul" care ţ inuse s'asiste Ia „debutul" e-levei sale, i-a cârpit q pa lmă c'a tresărit şi toboşarul din orhestră.

— Ţine... Altădată să nu te mai faci profesor de ce nu" şti! — şi-a vărsat focul biata femee, indurerată de insuccesul scumpei sale odrasle jertfită gratis pe altarul artei.

O D Ă CENZURE1 încercare până la un punct ne isbut i tă , din

cauza unei d i f icu l tă ţ i de r i m ă —

Celor puternici este modă Să li se scrie câlc-o odă Ori cât de bleaga. Ca să te aibă in' vedere, Că d'aia este ca putere, Să te proleagă.

Deci mi-adunai loală caiduri Să proslăvesc, si eu cenzura Cea dragă mie, Dar desperarea mă turbează, Căci cu nimica nu rimează ... Foarfecă!

Mai rar aş<i finalitate. Să nu găsesc o rimă, frate, Ce. lucru prost ' Când ai pulea să zici incolo, Că nu-i cuvânt să fie solo, Să n'aib'mi rost. 4

Minează n limba noastră loale Rimedi'qr ce, pe căi se poate. Mai rău, mai bine, • Rimează cerni si pământul Şi la or'ce găseşti cuvântul Ison dc-i fine. %

Copacul, pialra, lighioana, Mari(a, Vela şi Ioana, Iaşii, Neivgorkul, Ionel, Pe.trarhe şi Aleoti ffifă Chioftea, (Utilă Berbecii, Şi cliinr şi porcul.

Rimează boul şi măgarul, Rimează vitele, cu carul, Şi pâri' şi peştii, Şi 'n cafenele, pe tăcute. Rimează vrute şi nevrute. Minusculeştii.

Aţi auzit pc^i-antuzeşte — Cum se traduce, vă priveşte — Cimilitura: Asta-i „sarts r i m e ni rai.. ." Sans r i m e zic şi eu, pardon, (Rcslut; cenzura) .

Vorba-i acuma, ce tn'oi face, Su pol să fac oda şi pace, Ce tragedie ' Asudă muza-mi şi oftează, Căci cu nimica nu rimează ... Foarfecă '.

Ion Grămăticu

N u m ă r u l v i i t a r v a t i pus Tn vân ­zare V i n e r i î 8 I a n u a r i e .

• Nae D. Tăranu

Cititorii să nu se supere că plă­tesc 50 de barn o „furnică" -mai mici decât aceia care acum doi ani ii costa 20 bani. Cauza o cunoaşteţi: scum-petea colosală a tot ce "s'atinge de nevoile zilnice. Să nu se uite că „Fur­nica" a fost singurul ziar care, după dec/ararea războiului mondial până la invazia teutonică în Muntenia, nu-şi a micşorat formatul, nici n'a mărit preţul. încrederea' trebue să fie reci­procă : noi vom îndrăzni să fim ce-am fost, iar cititorii sunt rugaţi să a/fră răbdare.

MUSTĂŢILE BAROMETRU ALE KAIZERULUI

DcsŞn de A. IWumu