Maria A.Ureche Constantin N. Gheorghiu
Abstract: Wedding ceremony was the object of many analysis over time, particulary because of its importance in the life of many couples but also in society where people live their lives. Considering the legislative initiatives on family, not only in Romania, but also on an European level, this paper's aim is to analysze the wedding ceremony over time, respectively the evolution of wedding ceremony in Europe, including contemporary period. This institution of wedding ceremony was marked by periods of time when it manifested, but also by legislative decision markers which legitimized the state in one form or another. On an European level, without any patterns, there are similarities in lawmakeing, but also in the characteristic particularities for each state. The liks between any state and the church are prooved to be essential, especially on the aspect of wedding ceremony.
Keywords: wedding ceremony, state, legislation, evolution.
I. Aspecte evolutive în timp i spaiu privind cununia religioas
Înc din Antichitate familia era considerat sanctuarul moralei prin care virtuile private îi iniiau pe ceteni pentru virtuile publice, dispariia ei însemnând dispariia statului (a cetii greco- romane i a divinitilor acesteia). Cstoria era instituia care crea familia i asigura prosperitatea i sigurana statului.
În spaiul indo-european familia era piatra de temelie a comunitii (având drept scop împrirea bunurilor1, aprarea i
PhD, Senior lecturer, Faculty of Law and Social Sciences, “1 Decembrie 1918” University, Alba Iulia, Romania. Profesor de religie ortodox, coala Gimnazial Gura Humorului, Suceava, Romania. 1 Martine Segalen, Historical Anthropology of the Family, Melbourne, 2002, p. 13.
Young People in Church and Society
290
aducerea sacrificiilor pentru divinitile casnice etc.), cstoria reprezentând un ritual de trecere dar i de iniirere2. În Imperiul Roman existau forme vechi de cstorie care se finalizau prin achiziionarea lui manus adic trecerea soiei sub autoritatea soului sau al capului familiei; cstoria prin sacrificiu ctre Jupiter- confarreatio; cstoria prin vânzare imaginar-coemptio; cstoria prin decizie liber-usus. Asemenea tipologii ale cstoriei le înâlnim i la popoarele din Orient: sumerieni, hitii, egipteni etc.3
Ca i în spaiul oriental, lumea greco-roman considera cstoria ca fiind strâns legat de familie i de cultul strmoilor. La acetia ritualurile erau îndeplinite de capul familiei fiind svârite în apropierea vetrei sacre dar i la mormintele strbunilor aflate în preajma locuinei familiei. Cstoria în Grecia era un rit familial plin de semnificaii religioase, fiind un acord între dou familii, realizat de un intermediar care avea un rol sacru în aceast ceremonie. Acest acord nu avea nici o valoare juridic, nefiind transformat într-un contract.
Cstoria era un rit de trecere concretizat în mai multe etape: prima etap numit εγγυησης, consta într-un angajament prin care soul se obliga s-i ia partenera de soie. Dac renuna trebuia s înapoieze zestrea; a doua etap consta în conducerea soiei în casa soului i aducerea de ofrande zeilor.
Prin urmare, familia antic avea o alt menire în comparaie cu cea din secolul nostru, ea fiind alctuit dintr-un grup de persoane care întreinea focul sacru i aducea sacrificii strmoilor. Aceast mentalitate era întâlnit i la Herodot, care înlocuia termenul de familie prin cel de cas. Scopul cstoriei consta i în naterea de prunci, de preferin de parte brbteasc, care s continue ceremonia sacr i s ofere, în continuare, sacrificii strmoilor, lucru care reiese din formula sacamental: Ducere uxorem liberum
2 Arnold von Ghennep, The Rites of Passage, London, 2004, p. 123-141. 3 Pierre Sauzeau, André Sauzeau, La quatrième fonction: altérité et marginalité dans l idéologie des Indo-Européens. Vérité des mythes, Les Belles Lettres, Paris, 2012, p. 311.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
291
quaerendorum causa4 iar la geci prin παιδιων επ αρτω γνησων ( a lua de soie pentru a dobândi copii)5. Faptul este evideniat i de legile din cetile greceti i romane, unde mai marii cetii trebuiau s aib grij ca nici o familie s nu rmân fr urmai i cultul familiei s dispar. Prin intermediul operelor sale, Cicero îi îndemna conaionalii s se îngrijeasc de templele strmoeti6 pentru ca acestea s nu dispar iar celibatul era sancionat prin legislaia vremii7. Brbatul avea datoria s oficieze cultul strmoilor, el aparinând familiei i numai copiii si legitimi, rezultai din cstoria
4 James Parsons, The Ancient Commonwealth, în American Law Register, vol XX, Philadelphia, 1972, p. 477. 5 Menandru, Dyskolos, 842-844, apud Michael Fontaine, Adele C. Scafuro, The Oxford Handbook of Greek and Roman Comedy, Oxford University Press, New York, 2014, p. 623. 6 „Ad divos adeunto caste, pietatem adhibento, opes amovento. Qui secus faxit, deus ipse vindex erit. Separatim nemo habessit deos neve novos neve advenas nisi publice adscitos; privatim colunto quos rite a patribus <cultos acceperint>. <in urbibus> delubra habento. Lucos in agris habento et Larum sedes. Ritus familiae patrumque servanto. Divos et eos qui caelestes semper habiti sunt colunto et ollos quos endo caelo merita locaverint, Herculem, Liberum, Aesculapium, Castorem, Pollucem, Quirinum, ast olla propter quae datur homini ascensus in caelum, Mentem, Virtutem, Pietatem, Fidem, earumque laudum delubra sunto, nec ulla vitiorum sacra sollemnia obeunto. Feriis iurgia <a>movento, easque in famulis operibus patratis habento, idque ut ita cadat in annuis anfractibus descriptum esto. Certasque fruges certasque bacas sacerdotes publice libanto <hoc> certis sacrificiis ac diebus” Marcus Tullii Ciceronis, De Legibus Libri, II, 19, ediie îngrijit de Iohannis Vahleni, Berolini, 1883, p. 93- 94. 7 „Videtis igitur magistratus hanc esse vim ut praesit praescribatque recta et utilia et coniuncta cum legibus. Ut enim magistratibus leges, ita populo praesunt magistratus, vereque dici potest, magistratum esse legem loquentem, legem autem mutum magistratum... Censoris populi aevitates suboles familias pecuniasque censento, urbis templa vias aquas aerarium vectigalia tuento, populique partis in tribus discribunto, exin pecunias aevitatis ordinis partiunto, equitum peditumque prolem discribunto, caelibes esse prohibento, mores populi regunto, probrum in senatu ne relinquonto. Bini sunto, magistratum quinquennium habento eaque potestas semper esto, reliqui magistratus annui sunto” Marcus Tullii Ciceronis, op. cit., III, 2, 7, p. 162-167.
Young People in Church and Society
292
religioas, puteau continua acest cult, trebuind s ofere strmoilor prânzul funebru8.
Prin urmare cstoria la romani i la greci avea un caracter sacru, de iniiere în cultul strmoilor. Nu ni s-a pstrat nici un document privind cstoria civil, romanii i grecii nu cunoteau termenul de ofier de stare civil. Actele pe care le încheiau la cstorie erau dotale i cuprindeau zeastrea soiei, care se putea despri foarte uor, prin refuzul de a oferi ofrande focului sacru i zeilor casei9. La greci, cstoria (γαμος) era denumit i τελος care însemna unire sacr10 iar la romani era structurat în trei acte: traditio, deductio in domum i confarreatio11. Soia era condus în faa vetrei sacre unde Penaii i strbunii a cror imagini erau pstrate sub forma unor mti din teracot primeau libaiile. Aceasta mânca din pani farreus, simbolizând împrtirea dreptului divin cu cel uman: “Nuptiae sunt divini juris et humani communicatio”12. Cstoria era pentru soie o transformare major, ea devenind filiae loco, aparinând familiei soului13.
Astfel, în dreptul roman, cstoria consta în transferul lui manus, membrii familiei fiind sub autoritatea lui pater familias (pater la romani fiind cel mai btrân supravieuitor al familiei) iar copiii legitimi (matrimonium iustum) erau sub aceeai autoritate patern14. Astfel, familia ca numr de persoane era, prin lege, potrivit juristului Ulpian, subiectul puterii (potestas) unei singure persoane:
8 William Smith, A Smaller Dictionary of Greek and Roman Antiquities, London, 1868, p. 250. 9 Graham Anderson, Greek and Roman Folklore: A Handbook, Greenwood Press, London, 2006, p. 147. 10 Henry George Liddell, Robert Scott, Henry Drisler, A Greek-English Lexicon, volumul IX, 1883, p. 1539. 11 James Parsons, op. cit., p. 470. 12 Bruce W. Frier, Thomas A. J. McGinn, Thomas A. McGinn, A Casebook on Roman Family Law, Oxford University Press, New York, 2004, p. 89. 13 Ibidem, p. 288. 14 Ibidem, p.159, 298.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
293
pater familias, mater familias (dac soia era subiectul lui manus)15. Descendenii i cei care erau adoptai depindeau legal de pater familias fiind alieni iuris. Dup Ulpian, familia reprezenta legturile între persoanele libere care aveau un strmo comun. Juristul Gaius afirma c urmaii devenau sui iuris dup moartea lui pater familias iar cel mai în vârst descendent devenea imediat pater16.
În epoca imperial conceptul de cstorie cuprindea i un contract dintre dou persoane libere pe baza principiului nuptiae consensu contrabentium fiunt adic consimmântul este cel care face nunta. Astfel convieuirea cu o femeie liber nu însemna concubinaj ci cstorie.
În aceast perioad de început a cretinismului cetenii romani cretini încercau s respecte legile Imperiului dup cum reiese din Epitola ctre Diognet17. Dei în primele secole nu exist nici un document care s ateste o slujb a cstoriei, totui hotrâri ale sinoadelor cuprindeau canoane cu privire la cstorie iar din
15 „Familiae appellatio refertur et ad corpores cuiusdam Familiae appellatio refertur et ad corporis cuiusdam significationem, quod aut iure proprio ipsorum aut communi universae cognationis continetur. Iure proprio familiam dicimus plures personas, quae sunt sub unius potestate aut natura aut iure subiectae, ut puta patrem familias, matrem familias, filium familias, filiam familias quique deinceps vicem eorum sequuntur, ut puta nepotes et neptes et deinceps. Pater autem familias appellatur qui in domo dominium habet, recteque hoc nomine appellatur, quamvis filium non habeat: non enim solam personam eius, sed et ius demonstramus: denique et pupillum patrem familias appellamus. Et cum pater familias moritur, quotquot capita ei subiecta fuerint, singulas familias incipiunt habere: singuli enim patrum familiarum nomen subeunt. Idemque eveniet et in eo qui emancipatus est: nam et hic sui iuris effectus propriam familiam habet. Communi iure familiam dicimus omnium adgnatorum: nam etsi patre familias habent, tamen omnes, qui sub unius potestate fuerunt, recte eiusdem familiae appellabuntur, qui ex eadem domo et gente proditi sunt”, apud ibidem, p. 18. 16 Brian K. Harvey, Daily Life in Ancient Rome: A Sourcebook, Indianapolis, 2016, p. 45-46 17 Epitola ctre Diognet, V, 1-10, în Scrierile Prinilor Apostolici, trad. de Pr. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1995, p. 413.
Young People in Church and Society
294
scrierile Sfinilor Prini ai Bisericii reiese c existau anumite binecuvântri, cstoria oficiindu-se dup liturghie.
La sfâritul secolului I i începutul secolului al II-lea cretinii încercau s se distaneze de ritualurile pgâne, cstorindu-se cu aprobarea i binecuvântarea episcopului, dup cum reiese din scrierile Sfântului Ignatie de Antiohia: „Fr episcop nu este îngduit a se svâri nici cstoria. Trebuie ca cele ce se cstoresc i cei ce se însoar s fac unirea lor cu aprobarea episcopului”18.
Caracterul sacru al cstoriei era evideniat i de Tertulian care afirma c o cstorie realizat fr aducerea la cunotina episcopului constituia o abatere grav, taina cstoriei era pecetluit prin Jerfa Euharistic.
Continuând concepia Sfântului Apostol Pavel prin care cstoria simboliza unirea dintre Mântuitorul Iisus Hristos i Biseric (Efeseni 5, 32), Prinii Bisericii considerau tinerii cstorii drept un singur trup în care slluia Duhul Sfânt.
Dup edictul de la Milano (Edictum Mediolanense) din 313 i libertatea acordat cretinismului încep s apar locauri de cult, cretinii putând participa la slujbele Bisericii. Astfel cstoria trece de la un simplu ritual familial la un ritual cretin constând, în funcie de provincia imperial, din binecuvântarea episcopului sau a preotului, din velatio nuptialis - înmânarea voalului dup cum afirma Sfantul Ambrozie, din στεφνωμα (încoronare) în Orient, care însemna victoria tinerilor asupra patimilor, dup cum afirma Sfântul Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului sau din dextrarum iunctio (intrarea mirilor în camera nupial)19 în Apus etc.
În secolul al IV-lea este atestat ceremonia binecuvântrii coroanelor. Acesta era un obicei practicat în Grecia prin care tatl, dup ce-i ddea fiica în cstorie, punea pe capetele tinerilor câte o coroan ca simbol al victoriei. În Armenia, în timpul patriarhului
18 Sfântul Ignatie Teoforul, Ctre Policarp, 5, 1, în Scrierile Prinilor Apostolici, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1979, p. 188. 19 Jean Gaudémet, Le mariage en Occident: les moeurs et le droit, Les Éditions du Cerf, Paris, 1987, p. 228.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
295
Narses cel Mare (363-372), preoii binecuvântau coroanele mirilor. Din Armenia aceast practic a trecut i în Capadocia unde era atestat la sfâritul secolului al IV-lea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare i Sfântului Grigorie de Nazianz înaintea cstoriei era oficiat logodna. Astfel logodna însemna consimtmântul public al persoanei care era însoit de o garanie a bunei credine, arrha sponsaliciaa adic arvun de logodn20 urmat de schimbarea inelului, srutul, unirea mâinilor i binecuvântarea coaroanei21. Sfântul Ioan Gur de Aur îi sftuiete pe credincioi ca s mearg la preoi “i s se încheie cstoria prin rugciuni i binecuvântri”22.
Mutarea capitalei Imperiului de la Roma la Constantinopol, dar i problemele militare, demografice, sociale i economice cu care s-a confruntat Imperiul, au dus la o scdere a aplicrii legislaiei imperiale i la o prevalare a dreptului cutumiar. Astfel tiina juridic ca i disciplin de sine stttoare dispare, în darea legilor implicându- se imperatorul, autoritile administrative locale sau episcopii.
În Imperiul de Rsrit era legiferat arrha sponsalicia, constând într-un contract legal i cu consecine legale23, cstoria fiind împrit în dou seciuni cuprinzând logodna ( gr. ρραβν- dar, angajament, sau μνστρα-logodn) i cstoria propriu-zis (gr. στεφνωμα –încoronare)24.
În timpul lui Justinian (527-565) exista deja obiceiul ca logodna s fie oficiat împreun cu cstoria, împratul dispunând prin Novelele 77 i 117 ca nobilii s treac în contract dotalicia
20 Gabriel Le Bras, Jean Gaudemet Sirey, Histoire du droit et des institutions de l'Église en Occident, volumul III, Paris, 1955, p. 523. 21 St. Gregory of Nazianz, Lettres, trad. P. Gallay, Paris, 1967, p. 122-123. 22 Pr. Lector Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine i problema intercomuniunii, în Ortodoxia, nr. 1-2(1978), p. 310. 23 Lucien Anné Desclée, Les rites des fiançailles et la donation pour cause de mariage sous le Bas-Empire, Louvain, 1941, p. 115. 24 Ibidem.
Young People in Church and Society
296
instrumenta25. Pentru cei sraci cstoria era considerat valid dac exista oficierea (affectio nuptialis) sau consimmântul (consensus)26.
Justinian i-a dorit înc de la început, prin Novela 77, ca toi cetenii cretini s-i înregistreze cstoria la un defensor ecclesiae (εκδικηση της εκκλησιας)27.
La sfâritul secolului al VI-lea, cstoria împratului Mauriciu (582-602) oficiat de patriarhul din Constantinopol era prezentat în documentele vremii ca fiind o tain divino-uman (θεανδρικων μυστηρον μετδωκεν)28.
Leon al III-lea Isaurul (717-741) întrete caracterul sacru al cstoriei afirmând c pentru cetenii sraci care nu-i puteau permite încheierea unui contract, aceasta avea un caracter legal numai dac existau consimmântul i binecuvântarea Bisericii29.În Ecloga el distinge dou maniere de cstorie: cstorie scris, înregistrat (γαμος εγγρφως)30 i cstorie nescris, neînregistrat (γαμος αγραφος), realizat în Biseric, prin declararea în faa preotului i cu binecuvântarea acestuia ( νεκκλησα...δι ευλογας)31. Astfel, în Ecloga 2.9.1 este prezentat viziunea imperial asupra cstoriei, care era o unire indisolubil a celor care triau în Domnul, brbatul i femeia formând un singur trup32. Logodna nu mai avea caracterul de promisiune ci ea era un matrimonium initiatum. De asemenea Biserica, prin canonul 98 al sinodului Trulan (692) stabilea c o persoan nu se poate cstori cu alt persoan logodit cu
25 Ibidem. 26 Alexander P. Kazhdan ed., The Oxford Dictionary of Byzantium, vol. I, New York, 1990, p. 185. 27 A. Arjava, Women and Law in Late Antiquity, Oxford, 1996, p. 206-207. 28 Theophylactus Simocattas, Historiae, I, 10, 2-4, ed. C. de Boor, Leipzig, 1887, p. 57. 29 M. T. G. Humphreys, Law, Power, and Imperial Ideology in the Iconoclast Era: C.680-850, oxford, 2015, p. 71-73, 250-251. 30 Ecloga Leonis et Constantini, Epanagoge Basilii Leonis et Alexandri, în Collectio Librorum Juris Graeco-Romani, ed. Carolus Eduardus Zachariae a Lingenthal, Lipsiae, 1852, p. 6-19. 31 Ibidem. 32 Ibidem, p. 20.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
297
altcineva, considerând-o adulter33. Tradiia este continuat i de împratul Vasile I Macedoneanul (867-886) care dispunea ca taina cununiei s fie oficiat de ctre un preot în faa mai multor credincioi sau martori. În tratatul juridic al împratului Vasile I, Epanagoga, existau dou alternative pentru cstorie: binecuvântarea i încoronarea (ετε δι ευλογας ετε δια στεφανματος)34. Binecuvântarea ecleziastic devenea principalul criteriu pentru validitatea cstoriei, contractul (δια συμβολαου) fiind opional pentru cei care nu erau cretini35. În aceast perioad misionarii greci din Bulgaria practicau binecuvântarea pentru cununie, aceast practic înlocuind celelalte forme legale36.
Împratul Leon al VI-lea (886-912) prin Novela 89 hotrte ca binecuvântarea preotului s fie singura cale prin care cstoria s fie valid, dând curs cutumei relizate de cretini înc primele secole37. Astfel Leon al VI-lea considera omiterea legalizrii cstoriei religioase de ctre predecesorii si drept indiferen38. Logodna fcea parte din actul cstoriei având consecine canonice i legale. În Novel sunt exprimate clar: “noi ordonm cstoria s fie confirmat prin evidena binecuvântrii sacre” (“τη μαρτυρα της ιερς ευλογας ρρωσθαι”)39. Cei care nu îndeplineau aceast procedur i se cstoreau prin alte forme erau considerai concubini. Aceast hotrâre a împratului Leon al VI-lea este întrit i în
33 P. P. Joannou, Discipline generale antique, tome I, Les canons des conciles oecuméniques (II-IX s.), Grottaferrata, 1982, p. 235. 34 Epanogoga 16,1, în Ecloga Leonis et Constantini, Epanagoge Basilii Leonis et Alexandri, p.106-107. 35 Ibidem. 36 Peter L´Huillier, Novella 89 of Leo the Wise on Marriage: An Insight into its Theoretical and Practical Impact, în „Greek Orthodox Theological Review”, vol. 32, nr. 2, 1987, p. 156. 37 A. Dain, Les Nouvelles de Leon VI le Sage, Paris, 1944, p. 297. P. L´Huillier, op. cit., p. 156-162; John Meyendorff, Cstoria perspectiva ortodox, ediia a doua, traducere de Cezar Login, Cluj Napoca, Editura Renaterea/ Editura Patmos, 2012, p. 121. 38 P. Noailles - A. Dain, Les Novelles de Léon VI le Sage, Paris, 1944, p. 295- 296. 39 P. L´Huillier, op. cit., p. 158.
Young People in Church and Society
298
Novela 100. Aceast hotrâre era aplicabil numai cetenilor Imperiului exceptând sclavii.
Din secolul al X-lea Biserica ia hotrâri importante referitoare la cstorie, prin patriarh i sinod, interzicând cstoria a patra40. Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1055) a continuat tradiia predecesorului su printr-un τυπικν, rezervând binecuvântarea nupial episcopului sau preoilor41.
În 1066 patriarhul Ioan al VIII-lea Xiphilinus a prezidat un sinod prin care situa slujba logodnei ca fiind obligatorie i trebuia svârit înaintea cununiei. Aceast hotrâre sinodal a fost introdus în legea civil în luna iunie a anului 1084, de ctre împratul Alexios I Comnenul, care prin Novela 24 hotra ca logodna s fie oficiat cu binecuvântarea preotului, separat de cstorie, lipsa acesteia invalidând cstoria42. Astfel logodna alturi de cstorie cpta statut juridic, validând cstoria. Prin Novela 35 împratul hotra ca toi locuitorii Imperiului (aici fiind inclui oamenii liberi i sclavii) s realizeze cstoria în Biseric, deoarece este un singur Dumnezeu, o singur credin, un singur botez43.
Dup cderea Constantinopolului sub turci în 1453, domnitorii rilor române s-au erijat în continuatorii împrailor bizantini, adoptând ideea de imperium in imperio. Acetia au preluat o parte din legislaia bizantin i din canoanele ecleziastice, utilizau sigiliul cu vulturul bizantin bicefal, se cstoreau cu domnie din fostele dinastii imperiale, fceau numeroase donaii mnstirilor din Muntele Athos i ajutau patriarhia ecumenic i alte mnstiri de sub stpânirea otoman, asigurând azil politic refugiailor din Constantinopol i creând un climat de cultur elin la curile lor. Domnitorii români erau reprezentai în iconografie cu coroan i
40 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislaie i administraie bisericeasc, vol. II, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1990, p. 76. 41 V. Grumel, Les Regestes des actes du Patriarchat de Constantinople, Le patriarcat byzantin, series 1, Constantinople, 1936, 2; 923. 42 K. Ritzer, Le Mariage dans les Eglises chrétiennes du Ier au IX siècle, Paris, 1962, p. 179-190. 43 P. L´Huillier, op. cit., p. 158.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
299
veminte de basilei, fiind uni de patriarhul ecumenic din Constantinopol44. Aceast continuitate se observ i în titulatura de domn (lat. dominus) ca având o putere de sorginte divino-uman. La curile lor, domnitorii români utilizau sistemul juridic bizantin, folosindu-se de Ecloga i de regulile juridice i ecleziastice ale clugrului grec Matthaios Blastares: Hexabiblos, Nomocanonul i Syntagma (Σνταγμα κατ στοιχεον τν μπεριειλημνων ποθσεων τος κα ερος κνοσι)45.
Adoptarea legilor bizantine în rile române s-a fcut mult mai uor datorit caracterului lor general care cuprindea o îmbinare între dreptul fiscal, canonic, privat etc. Astfel sistemul juridic s-a caracterizat prin îmbinarea dreptului bizantin cu cel canonic i cutumiar, concretizat în 1632 printr-o traducere a acestora în limba român de ctre logoftul Eustatie sub titlul de Pravila aleas46 i
44 Nicolae Iorga, Byzance après Byzance, Continuation de l´Histoire de la vie byzantine, Bucarest, 1971, p. 253-275; idem, Vasile Lupu ca urmätor al împrailor de Rsrit în tutelarea Patriarhiei de Constanlinopole i a Bisericii ortodoxe, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913- 1914), p 207-210; idem, Muntele Athos în legtur cu rile noastre, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913 -1914), p. 448- 515; idem, Fundaiile religioase ale domnilor români în Orient, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913-1914), p. 863-870; idem, Donaiile româneti pentru mnstirile din Marea Marmara, în Revista istoric, nr. 7(1921), p. 143-147 ; idem, Legturile româneti cu Muntele Sinai, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 3 (1932-1933), p. 335- 346; idem, Domnitorii români Vasile Lupu, erban Cantacuzino i Constantin Brâncoveanu în legtur cu patriarhii Alexandnei, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, seria a Ill-a, nr. 13 (1932-1933), p. 140-147; Valentin A. Georgescu, L'idée impériale byzantine et la réaction des réalités roumaines (XIVe-XVIIIe siècle). Idéologie politique, structuration de l'Etat et du droit, în Byzantina, nr. 3 (1971), p .325; idem, Byzance et les institutions roumaines jusqu à la fin du XV e siècle, în Actes du XlVe Congrès international des études byzantines, Bucarest, 1971, p. 103-145. 45 Pan. J. Zepos, Byzantine Law in the Danubian Countries, în Balkan Studies, 7 (1966), p. 343-356. 46 Cartea este intitulat: Pravil aleas, scoas i tocmit i dentru multe svinte scripturi cercat i gsit, carea de toi preaînelepii i bunii credincioi iastecinstit i priimit, pentru c îndeamn pre toi pravoslavnicii spre
Young People in Church and Society
300
care cuprinde mai multe reglementri juridice privitoare la logodn i cstorie care erau fcute în Biseric precum i interzicerea anumitor grade de rudenie la cstorie47. Aceast carte a stat la baza unei alte opere a mitropolitului Varlaam, eapte Taine, aprut la Iai, în 1744 i care confirm sacralitatea oficierii cstoriei.
Cstoria a continuat s fie o tain divino-uman, un contract religios aceast concepie fiind întrit i prin hotrârile sinodului de la Trei Ierarhi din Iai, inut în anul 1642, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Membrii sinodului hotrau ca slujba cununiei s fie inut în Biseric, deoarece aceasta este o tain.
În anul 1646 a fost tiprit, la Trei Ierarhi, Pravila lui Vasile Lupu intitulat Carte romîneasc de învtur de la pravilele împrteti i de la alte giudeae unde exist numeroase dispoziii
cunotiina vieii i celor nedeprin cu tocmala cretintii, tuturor le arat în toate fealiurile calea pocinii i celora ce pre ceast lume poftesc s lcuiasc de toate pre voie, le spune cum la ceaea de apoi vor s fie sufletele lor la mare nevoie i pentru îndrznire s vor aduce pre sine la mare perire i cu nesocotina vor s- piiardz toat nevoina,pentru c ceia ce nu vor îmbla pre urma cestora dumnedzieti învturi,aceia vor s fie ca o turm de oi fr de pstori, cum scrie i Svânta Evanghelie: C oile ceale de turm îneleg i cunosc glasul pstoriului su, apud Lucian Predescu, Contribuie la viaa i opera lui Drago-Eustratie Logoftul, în „Glasul Bisericii”, nr. 28 (1969), nr. 9–10, p. 1027–1069; Alin-Mihai Gherman, Profil cultural. Eustratie Logoftul, în Un veac de aur în Moldova (1643–1743), Bucureti-Chiinu, 1996, p. 135- 164. 47 Pravila cuprinde urmtoarele capitole privitoare la cstoria în Biseric preluate din scrierile lui Matthaios Blastares, Balsamon i Harmenopulos: „Pentru nunta, când va s fac netine, cumu s cade s fie amândoo obrazele deopotriv, ce s dzice de o vârst, dup cum scrie pravila; Pentru rândul nuntei, cum nu s cade pre svântul Postul cel Mare ca s s fac, nice o tocmal sau alt legtur”; Pentru nunta cea dintâiu i ce iaste nunta i pentru nunta ce s chiam cu leage; Pentru tocmala nuntei ce s face fr de blagoslovenia arhiereului i fr de alte molitve i sviniri, ce s fac la nunt” apud idem, Câteva observaii despre Pravila aleas a lui Eustratie Logoftul, în Revista Român, anul LX, nr. 1 (2011), p. 74.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
301
privind familia, statutul juridic al cstoriei i acordarea de penitene de ctre Biseric48.
În ara Româneasc a fost tiprit sub îndrumarea lui Michele Moxalio, Pravila Mic (Parvus Codex Iuris), tiprit la mnstirea Govora, în anul 1640. Aceasta cuprindea învturi privitoare la gradele de rudenie i la cstorie care trebuia s se fac în Biseric dup taina Spovedaniei i numai cu “blagoslovcenie” (glava 90)49.
Dup mai bine de un deceniu apare, la Târgovite, Pravila Mare sau Îndreptarea Legii cu Dumnezeu, un amplu cod de legi de inspiraie bizantin, dup nomocanoanele lui Manuil Malaxos, Matthaios Blastares i Alexie Aristen, fiind traduse din limba greac de Andrei Panoneanu, Pantelimon Ligardi i Ignatiu Petrizi, cuprinzând norme de drept civil i penal dar i canoane bisericeti. Astfel în glava 198 se hotrte c: “se mai chiam însurarea cce c se împreun i se fac amîndoi un trup, dup cum au zis domnul nostru Isus Hristos, cu molitve i cu cununie pre leage de la preot”50.
Potrivit mitropolitului Andrei aguna cstoria era taina care se svârea în Biseric, înaintea preotului i a credincioilor, validitatea cstoriei inând de respectarea canoanelor bisericeti51.
Conform Codului de legi al domnitorului Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818), aprut în 1818, starea civil a fiecrui cetean
48 Carte romîneasc de învtur 1646, ediie îngrijit de Andrei Rdulescu, Bucureti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1961, p. 257. Aceste canoane sunt întâlnite i în Manualul lui Manuil Malaxos dar i în Pravila aleas a logoftului Eustatie din 1632 care era în uz la acea vreme. 49 Pravila bisericeasc numit cea mic, în Coleciune de legiuirile României vechi i celei noui, ed. de Ioan M. Bujoreanu, vol. III, Bucureti, Tipografia Academiei Române, 1885, p. 111 50 Îndreptarea Legii 1652, colecie îngrijit de Acad. Andrei Rdulescu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureti, 1962, p. 195. 51 „Validitatea cstoriei atârn dela observarea prescriselor bisericeti i civile, care sunt astfel de momentoase, încât neobservându-se acelea, cstoria este invalid i ilegal, i trag dup sine i nimicirea cstoriei” apud Andreiu aguna, Compendiu de drept canonic al unei Sântei Soborniceti i Apostoleti Biserici, ed. a III-a, Sibiu, 1913, p. 53.
Young People in Church and Society
302
al rii Româneti se pstra în registre de ctre mitropolie i episcopii eparhioi, fiind completate de preoi i protopopi:
„Art. 1 Înscrisurile strii civile slujescu spre dovada celor trei mai de frunte întemplri ale vieii omului, adic a nacerii, însurrii i morii sale. Curata ciini a acestor întemplri este neapratu de trebuini ca se se cunosc starea civil a fiecrui omu, adic loculu i rangulu ce ine elu între cei-l´ali ceteni i în familia sa ... Deci de acum înainte se va ine în totu cuprinsulu Valachiei condici pentru starea civil. Art. 2 Îngrijirea acestei prii este a Mitropolitului i a Episcopilor eparchioi, quare vor priveghea stranicu ca protopopi i preoi s o severiasc cu tot scumpetatea cea cerut de pravil. Fie-ce preotu va fi îndatoratu s alciesc înscrisurile nacerii, însurrii i a morii celor din enoria sua. Aceste înscrisuri vor coprinde anulu, luna i dio-a întru quare se vor alctui, numele, porecla, locaulu, versta i meseria tutulor celor ce se vor numi într ´ensele; în urm se vor iscli de preotu i de prile interesate”52.
În Codica ivil a Principatului Moldovei, publicat iniial în limba greac (Κδιξ πολιτικς του πριγκιπτου της Μολδαβας) la Iai, în anul 1816 sub patronajul domnitorului Scarlat Calimach, tradus i revizuit la solicitarea logoftului domnesc Costache Conachi care a prezidat o comisie compus din Petrache Asachi, preedintele tribunalului din Botoani i juritii Christian Flechtenmacher i Damaschin Bojinca53, în Partea I, intitulat Pentru dritul persoanelor, logodna era considerat ca fiind legal numai dac era svârit în cadrul slujbei cununiei (ιερολογα-ierologhia):
„Art. 64. Logodna este fgduina pentru urmtórea însoçire, i se face desvêrit sé ne-desvêrit. Art. 65. Desvêrit se face prin íerologie, i are ma tot aceea putere ca ênsu cununia neputêndu-se deslega fr de cât pentru cuviinciós pricin. 66. Nedesvêrit se face prin góle tocmele i dare de arvun atunc când nu urmêz vre u legiuit îndétorire spre neaprat svêrirea
52 Legiuirea Caragea, Tipografia Naional a lui tefan Rassidescu, Bucureti, 1865, 205-206. 53 Ioan M. Bujoreanu, Coleciune de legiuirile României câte s au promulgatu pene la finele anului 1870, Noua Typographie a Laboratoriloru Români, Bucuresci, 1873, p. 556.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
303
nune, ci pricinuesce numa, pagub logodite persóne ace ce se lapd de cununie fr cuviinciós i drépt pricin”54.
În Manualu de pravila bisericeasc séu legiuir trase din canónele Sfinilor Apostol, ale Sfintelor Sobóre i ale altor Sfin Prin editat 1851, în în subcapitolul despre nunt i formele ei se preciza c:
„Nunta este u tan prin care duo feçe învoite adic brbat i muere se unesc de biseric ca s triasc în tot viaa lor împreun spre rodire de fi. Nunta nu se svêresce de ct cu priimirea amêndurora feçelor i binecuvêntarea prinilor lor. Fiind c acest unire se ine i se întresce prin dragoste i religie, persónele învoite trebue s mrturisesc aplecarea unuia ctre altul i s împlinésc formele cerute de biseric. Or-ce brbat înse vrênd a intra în nunta legiuit trebue mai nainte de tote s aib calitile cerute de biseric pentru a se însura”55.
Dup publicarea Codului Civil al lui Alexandru Ioan Cuza, cstoria devenea un act civil, fiind oficiat de ctre funcionari publici ca ofieri de stare civil, cu toate c, în acea perioad, în multe state europene (Grecia Rusia, Bulgaria, Muntenegru, Scoia etc.), cstoria rmânea un act religios.
„Art. 49 Înaintea celebrri cstorie oficiârul stâri civil va face dou publicaiun, în interval de opt dile, în di de Duminic, înaintea ue biserice enorie i la ua case comunal. Aceste publicaiun i actul ce se va încheia întru acésta, vor cuprinde prenumele, numele profesiunea i domiciliul ambor fiitorilor so, calitatea lor de major sa minor, i prenumele, numele, profesiunea i domiciliul tailor i mamelor. Acest act va ma cuprinde i dlilele, locul i ora în car s'au fcut publicaiunile; el se va înscrie pe un singur registru, care va fi numerotat i, parafat, precum este prescris la articolul 28, i care la finele anulu urmez a se depune la grefa tribunalulu de ântêia, instan. ... Art. 61. În diua otrât de pârile ce voesc a se însoi, dup espirarea
terminulu de publicaiun, oficiârul stâri civil, în casa comunale, în presena de patru martur, rude sa strin, va da cetire pârilor de actele sus menionate, relative la statul civile al pârilor i la
54 Ibidem, p. 562. 55 Ibidem, p. 798.
Young People in Church and Society
304
formalitile cstorie, i le va ceti capitolul VI, al titlulul Despre cstori, Despre drepturile i datorie e respective ale soilor; el va interpela pe fiitori so precum i persónele cari autorisèz cstoria, de vor fi de f, s declare dac s'a fcut vre-un contract de cstori i, la cas de afirmativ, data acestu contract, precum i numele i residina autoritâii, care l'a legalisat. Oficiarul stâri civili va priimi, dup acèsta, declaraiunea fi-câri pâr, una dup alta, câ voesc a se cstori. El va pronuna în numele legi câ pârile sunt unite prin cstori i va redege îndat, act despre acèsta”56.
Prevederile importante privind cstoria din Codul civil al lui Cuza au rmas neschimbate pân în perioada comunist.
În ceea ce privete Transilvania i Bucovina de sub stpânire strin a fost aplicat legislaia austriac. Dac la început statul sprijinea Biserica în oficierea cstoriilor, Iosif al II-lea sub influena iluminismului protestant, reformeaz statul i diminueaz competenele ecleziastice privitoare la cstorie i divor, trecându-le în sfera administraiei civile. Înc din 1786, printr-un decret imperial privitor la regimul cstoriilor din Transilvania, caracterul sacru al acestora era omis fiind considerate un simplu contract civil. Legea a fost abrogat dup moartea lui Iosif al II-lea (20 februarie 1790) i pân în 1894 statul a colaborat cu Biserica în ceea ce privete legislaia cstoriei, lucru care reiese i din: Legea cstoriilor (1850), Codul civil austriac (1853), Legea despre cstoriile catolicilor în Imperiul Austriac (1856). De la 1 octombrie 1895 în Transilvania au fost introduse registrele de stare civil care erau pstrate de funcionarii publici subordonai prefectului comitatului care verifica i legaliza aceste registre pân în 1904 când aceste atribuii au fost transferate în sarcina notarului. Dup Unirea din 1918 a fost introdus treptat, legislaia din Principate57.
56 Alecsandru Ion I., Codice civile, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1865, p. 12- 14. 57 Mircea Brie, Reglementri juridice privitoare la familie în legislaia austriac i maghiar din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, în vol. Politici imperiale în estul i vestul spaiului românesc, Editura Universitii din Oradea/Editura Cartdidact, Oradea/Chiinu, 2010, p. 301-310.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
305
II. Cstoria religioas în state membre UE
În Cehia, cstoria religioas oficiat, în condiiile prevzute de lege, de autoritile bisericeti autorizate în acest scop are efecte legale. Baz legal o constituie Legea familiei58. În procedura preliminar, obligatorie în faa organelor statului se examineaz îndeplinirea condiiilor legate de capacitatea de a încheia cstoria, precum i existena sau inexistena unui obstacol legal la cstorie spre exemplu o alt cstorie sau consangvinitate. Cstoria religioas se oficiaz de persoana autorizat de orice biseric sau societate religioas înregistrat de stat, în prezena persoanelor care urmeaz s se cstoreasc i a 2 martori. În termen de 3 zile lucrtoare de la oficierea cstoriei, preotul oficiant are obligaia de a înregistra cstoria la biroul de stare civil competent teritorial. Ofierul de stare civil înregistreaz cstoria în registrul cstoriilor i elibereaz soilor certificatul de cstorie.
Cstoria se încheie pe baza consimmântului liber i complet al brbatului i al femeii referitor la încheierea acesteia. Declaraia se face în faa funcionarului municipal la biroul de stare civil sau în faa unei autoriti bisericeti. Declaraia se face public, în cadrul unei ceremonii, în prezena a 2 martori. Cu privire la castoria religioas, aceasta se oficiaz în locul stabilit de reglementrile bisericii iar în cazul în care viaa unuia dintre logodnici este în pericol, cstoria poate avea loc în orice alt loc.
În Cipru, cstoria religioas are validitate legal i se oficiaz conform normelor canonice ale bisericii, cu respectarea prevederilor legale cuprinse în Constituie i în Legea 104(I)2003 privind cstoria. Astfel, conform Constituiei59, în baza art.22, dac viitorii soi aparin Bisericii ortodoxe greceti sau aceleiai comuniti religioase, cstoria este guvernat de prevederile din Constituie. În situaia în care doar unul din viitorii soi aparine Bisericii ortodoxe greceti, iar cellalt nu aparine acestei Biserici i
58 http://host.uniroma3.it/progetti/cedir/cedir/Lex-doc/Cz_l-94-63.pdf (accesat în ianuarie 5, 2016) 59 http://www.kypros.org/Constitution/English/ ((accesat în ianuarie 13, 2016)
Young People in Church and Society
306
nu este membru al Comunitii Turceti, cstoria este guvernat de Legea 104(I)/2003 privind cstoria. Totui, viitorii soi pot opta pentru cstoria reglementat de Constituie. Dac unul din viitorii soi aparine unui grup religios, iar cellalt nu aparine aceluiai grup religios i nu este membru al Comunitii Turceti, cstoria este guvernat de Legea 104(I)/2003 privind cstoria. Totui, prile pot opta pentru cstoria reglementat de Constituie. Dac nici unul din viitorii soi nu aparine Bisericii ortodoxe sau unui grup religios i nici Comunitii Turceti, cstoria este guvernat de Legea 104(I)/2003 privind cstoria.
În art. 3 al Legii 104(I)/2003, cstoria semnific uniunea, prin contract matrimonial, dintre o femeie i un brbat, celebrat de un ofier de stare civil în conformitate cu prevederile acestei legi sau de un cleric autorizat60 în conformitate cu canoanele Bisericii ortodoxe greceti sau ale doctrinelor cultelor religioase recunoscute de Constituie. Cstoria se oficiaz prin declararea simultan a consimmântului la cstorie de ctre persoanele care intenioneaz s se cstoreasc i citirea de ctre ofierul de stare civil a textului legal în acest sens. Declaraia se face în public i formal, în prezena a cel puin 2 martori, în faa ofierului de stare civil, care are obligaia de a întocmi certificatul relevant. Imediat dup celebrarea cstoriei, ofierul de stare civil emite, un certificat, în 3 examplare, semnat de el însui, de pri i de cel puin 2 martori. Un exemplar se înmâneaz prilor la cstorie, al doilea se transmite, în termen de 7 zile, registratorului i cel de-al treilea se îndosariaz la registrul inut de registratorul de cstorii. De remarcat faptul c, la cererea persoanei în cauz, certificatul de cstorie poate fi emis în limba englez. Locul desfurrii ceremoniei cstoriei poate fi ales de miri
60 Ministrul de interne poate înregistra, la cerere, clerici nou autorizai sau recunoscui de orice religie, cult sau organ religios, dup verificarea efectuat de eful cultului recunoscut cruia îi aparin. Numele clericilor autorizai se înregistreaz într-un registru special i se public în Gazeta Oficial a Republicii în luna ianuarie a fiecrui an. În orice moment, ministrul de interne poate radia din registru numele clericului autorizat, în colaborare cu eful cultului cruia îi aparine clericul în cauz.
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
307
i poate fi la sediul municipalitii sau la locul indicat de orice alt ofier de stare civil61.
În Danemarca, cstoriile religioase sunt guvernate de Legea privind încheierea i desfacerea cstoriei62. Cstoriile religioase au efecte civile legale i pot fi oficiate, în condiiile legii, în cadrul celor 3 categorii de comuniti religioase: Biserica evanghelic luteran (Biserica Naional), comunitile religioase recunoscute i autorizate, alte comuniti religioase i societi cu caracter religios. Fiecare dintre acestea este guvernat de prevederi legale specifice. Ceremonia de cstorie se desfoar obligatoriu în prezena a cel puin 2 martori. Cstoriile religioase oficiate în afara Bisericii evanghelice-luterane pot fi celebrate de preoii special autorizai în acest scop de Ministerul pentru probleme religioase, autorizarea reprezentând o condiie de validitate a efectului legal al cstoriei religioase.
În Finlanda, cstoria religioas este guvernat de prevederile Legii privind cstoria63, precum i de normele religioase proprii Bisericii evanghelice luterane, Bisericii ortodoxe greceti sau comunitii religioase din care fac parte viitorii soi. Biroul de stare civil are obligaia de a verifica existena sau inexistena impedimentelor legale la cstorie. De asemenea, verificarea impedimentelor la cstorie poate fi efectuat de parohia Bisericii evanghelice luterane sau a Bisericii ortodoxe greceti, dac viitorii soi sau unul dintre acetia aparin Bisericii respective. Dac persoana care examineaz impedimentele la cstorie constat c nu exist nici un impediment legal la cstorie, aceasta elibereaz un certificat în acest sens. Certificatul se elibereaz dup expirarea unui
61 Orice persoan care, cu bun tiin, oficiaz sau pretinde c oficiaz o cstorie fr a avea competena legal în acest sens, comite o infraciune i este sancionat cu închisoare de pân la 5 ani, cu amend de maximum 8.500 € sau cu ambele pedepse. 62 The Formation and Dissolution of Marriage Act, http://host.uniroma3.it/progetti/cedir/cedir/Lex-doc/Dk_marrig.pdf (accesat în februarie 3, 2016) 63 http://www.finlex.fi/fi/laki/kaannokset/1929/en19290234.pdf (accesat în februarie 10, 2016)
Young People in Church and Society
308
termen de 7 zile de la depunerea cererii de examinare a impedimentelor la cstorie. Totui, dac exist motive întemeiate, certificatul poate fi eliberat mai devreme. Ceremonia de cstorie, atât civil cât i religioas, se desfoar în prezena rudelor sau a altor martori. Ceremonia religioas poate fi oficiat într-o biseric evanghelic luteran, într-o biseric greceasc ortodox sau într-o alt comunitate religioas creia Ministerul Educaiei i-a aprobat licena de oficializare a cstoriilor.
În Germania, pân în anul 2009, conform art.1310 din Codul civil, cstoria civil era obligatorie. De la 1 ianuarie 2009, conform modificrilor aduse Legii privind starea civil, cstoriile religioase au efecte legale. Pentru prima dat dup 134 de ani, cstoria religioas nu trebuie precedat de cstoria civil. Efectele legale ale cstoriei religioase sunt mai restrânse fa de cele ale cstoriei civile. Astfel, cuplurile cstorite religios nu beneficiaz de dreptul de motenire sau pensie alimentar în caz de divor i nici de facilitile fiscale acordate persoanelor cstorite civil.
În Grecia, în baza art.1367 din Codul civil64, cstoria poate fi oficiat atât de autoritile civile competente, cât i de autoritile religioase. Pân în 1982, cînd a fost adoptat Legea nr.125065, care a introdus validitatea cstoriei civile, numai cstoria religioas avea efecte legale. Cstoria religioas poate fi oficiat de preotul bisericii ortodoxe sau de oficiantul unei alte religii recunoscute în Grecia. Preotul ortodox care oficiaz cstorii trebuie abilitat în acest sens de ctre autoritile competente ale bisericii. Independent de forma cstoriei, civil sau religioas, fiecare din viitorii soi trebuie s depun dosarul de cstorie la primria locului de domiciliu. În aceeai zi, cererea de cstorie este afiat la sediul primriei. Dac viitorii soi domiciliaz într-un ora mare, dosarul trebuie s cuprind i un exemplar al ziarului local aferent domiciliului solicitantului, în care s-a publicat anunul de cstorie. În cazul existenei unui
64 Commission Internationale de l’État Civil, Guide pratique international de l’état civil - Grèce http://www.ciec1.org/GuidePratique/index.htm (accesat în februarie 18, 2016) 65 Legea nr.1250/1982 privind cstoria
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
309
impediment la cstorie sau al neîndeplinirii unei condiii legale, orice persoan poate face opoziie la cstorie. Opoziia, însoit de elementele de motivare, se face în termen de o sptmân de la publicarea cererii de autorizare a cstoriei. Dup constatarea îndeplinirii condiiilor legale necesare pentru încheierea cstoriei i dup efectuarea publicitii, viitorilor soi li se elibereaz autorizaia de cstorie.
Orice cstorie religioas66 trebuie transcris în registrele de stare civil, pe baza prezentrii certificatului eliberat de preotul care a oficiat cstoria, în termen de 40 de zile de la data celebrrii acesteia. Funcionarul de stare civil poate înregistra cstoria i dup expirarea acestui termen, în cel târziu 3 luni de la oficierea cstoriei. Conform art.31 din Legea nr.344/197667, certificatul de cstorie trebuie s conin, suplimentar datelor prevzute de lege pentru toate actele de stare civil, unele informaii, spre exemplu, în cazul cstoriei religioase, sunt indicate religia i ritualul celebrrii, numele i prenumele preotului care a oficiat cstoria, precum i referinele privind autorizaia de încheiere a cstoriei. Dei legea din 1982 a anulat unele din impedimentele la cstorie prevzute de Codul civil, pentru cstoria religioas, Biserica Greciei a hotrât meninerea mai multor impedimente. De exemplu, sunt considerate impedimente la cstoria religioas: faptul c unul din viitorii soi nu este ortodox; existena a trei cstorii anterioare; apariia, dup cretinare, între viitorii soi, a unei relaii strânse de afinitate; faptul c viitorii soi au fost condamnai pentru adulter, prin hotrâre judectoreasc (dei adulterul nu mai este incriminat de legea penal); interdicia la cstorie aplicat preoilor i clugrilor; dreptul unei femei de a se recstori numai dup expirarea unui termen de 10 luni de la desfacerea cstoriei anterioare.
66 Charalambos K. Papastathis, Greece: A Faithful Orthodox Christian State. The Orthodox Church in the Hellenic Republic, International Center for Law and Religious Studies http://www.iclrs.org/content/blurb/files/Greece.2.pdf (accesat în februarie 23, 2016) 67 Legea nr.344/1976 privind actele de stare civil. A se vedea i Decretul prezidenial nr.850/1976 privind modalitile de aplicare a Legii nr.344/1976
Young People in Church and Society
310
În Irlanda, cuplurile se pot cstori civil sau religios. Cstoria religioas este recunoscut de lege ca fiind un contract civil. Baza legal o regsim în legea din anul 2004 privind înregistrarea civil68. Cstoria religioas se încheie conform tradiiilor i ritualurilor comunitii religioase creia îi aparin viitorii soi, cu respectarea condiiilor prevzute de legea civil. Cstoria religioas poate fi oficiat numai de episcopul, pastorul sau preotul înregistrat în Registrul oficianilor de cstorii inut de Biroul general de stare civil i autorizat în acest scop de registratorul general. În registru figureaz atât ofierii de stare civil, cât i membrii comunitilor religioase nominalizai de acestea ca oficiani de cstorii. Ceremonia religioas trebuie s se desfoare în prezena a 2 martori care au împlinit vârsta de 18 ani, într-o biseric sau aezmânt religios autorizat, certificat sau înregistrat pentru oficierea cstoriilor. De regul, cstoria în bisericile catolice, are loc în biserica din parohia miresei.
Cu 3 luni înainte de data cstoriei, viitorii soi trebuie s notifice personal intenia de cstorie la biroul de stare civil teritorial competent. Neîndeplinirea acestei condiii are ca efect invalidarea cstoriei. Dac la oficiul de stare civil se trimite o singur notificare, aceasta trebuie semnat de ambii viitori soi. De asemenea, în faa funcionarului de stare civil, fiecare din viitorii soi semneaz o declaraie privind inexistena impedimentelor la cstorie. În cazul în care constat c au fost prezentate toate informaiile necesare i c nu exist nici un impediment la cstorie, funcionarul de stare civil înmâneaz fiecruia din viitorii soi formularul de înregistrare a notificrii inteniei de cstorie. În momentul celebrrii cstoriei, formularul document se prezint oficiantului. Formularul, semnat de ambii soi, de cei 2 martori i de oficiant imediat dup încheierea ceremoniei religioase, se trimite, în termen de o lun, pentru înregistrare, la biroul de stare civil.
68 Civil Registration Act, http://www.irishstatutebook.ie/2004/en/act/pub/0003/index.html (accesat în februarie 29, 2016)
311
În Italia, pân în anul 1929, anul încheierii Tratatului (Concordatului) dintre Sfântul Scaun i Republica Italian, din cauza separaiei rigide dintre Biseric i Stat, cstoria religioas nu era recunoscut de ctre stat. Conform art.8 din Tratat (Recunoaterea cstoriei), preotul catolic care oficiaz cstoria religioas are competena de a elibera certificatul de cstorie, care, ulterior, se depune la registratura municipal. Cstoria religioas este valid din momentul oficierii religioase, nu din momentul eliberrii certificatului. Tratatul prevede impedimentele canonice la cstorie, precum i condiia publicitii cstoriei la primrie. Cstoria religioas catolic se desfoar conform unei proceduri similare cu cea a ceremoniei civile de cstorie. Cstoria religioas trebuie transcris în registrul de stare civil al statului. Transcrierea confer cstoriei efecte legale iar în absena transcrierii, cstoria nu are efecte civile.
Încheierea cstoriei este precedat de publicarea anunului privind intenia de cstorie de ctre funcionarul biroului de stare civil competent teritorial. Cererea de publicitate se face de viitorii soi. La depunerea cererii, se depun documentele necesare dovedirii libertii matrimoniale precum i o declaraie pe proprie rspundere privind inexistena gradelor de rudenie. Anunul privind intenia de cstorie este afiat la primrie pe o perioad de minimum 8 zile, care trebuie s includ dou duminici succesive. Dac nu se primete nici o notificare de opoziie la cstorie i nu sunt impedimentelor la cstorie, viitorilor soi li se elibereaz un certificat în acest sens. Bisericile catolice impun cerina ca ambele pri s fi fost cretinate i confirmate ca membri ai bisericii catolice. De asemenea, viitorii soi trebuie s urmeze un curs prematrimonial religios, curs care dureaz cel mult 2 luni i este organizat de biseric.
În cazul cstoriei celebrate conform dreptului canonic, preotul catolic oficiant are i calitatea de funcionar de stare civil al statului. Ca parte a ceremoniei, în faa cuplului i a martorilor oficiali, acesta citete drepturile i îndatoririle soilor, aa cum apar în Codul civil. Dup încheierea ceremoniei, preotul elibereaz, în 2 exemplare, certificatul de cstorie, semnat de ambii soi i de martori. Un exemplar se înmâneaz soilor, iar cel de-al doilea este
Young People in Church and Society
312
trimis, în termen de 5 zile, la biroul de stare civil teritorial competent, în vederea înregistrrii. Transcrierea în registru a cstoriei se face în 24 de ore de la primirea documentului i este notificat preotului oficiant.
În Letonia, conform art.51 din Codul civil69, viitorii soi care aparin uneia din religiile: evanghelice luterane, romano-catolice, ortodoxe, vechi credincioi, metodiste, baptiste sau adventiste de ziua a 7-a pot fi cstorii religios de preotul autorizat, în acest scop, de liderul comunitii religioase în cauz. Dac nu au fost ridicate obiecii la cstorie sau dac acestea au fost respinse, cstoria poate fi oficiat la oficiul de stare civil sau, pe baza cererii privind intenia de a se cstori care conine o noti referitoare la publicitate, poate fi oficiat de preotul unei biserici sau la un alt oficiu de stare civil. Oficierea cstoriei este guvernat de prevederile Codului civil i ale Legii privind starea civil70, precum i de reglementrile religioase specifice comunitii creia îi aparin viitorii soi. În termen de 40 de zile de la oficierea cstoriei, i pentru fiecare cstorie oficiat, preotul transmite oficiului de stare civil din raza teritorial în care a avut loc cstoria, informaiile necesare pentru înregistrarea în registrul de cstorii. Preotul care nu îndeplinete aceast obligaie poate rspunde administrativ.
În Malta, Acordul încheiat între Sfântul Scaun i Republica Malta privind recunoaterea efectelor civile ale cstoriilor canonice i a deciziilor autoritilor i tribunalelor ecleziastice asupra acestor cstorii reglementeaz efectele civile ale cstoriilor oficiate conform normelor canonice ale bisericii catolice. Principiile consacrate în Acord au fost transpuse în legislaia intern de Legea din anul 1995 pentru modificarea Legii privind cstoria. Oficierea cstoriei trebuie precedat de publicarea anunului de cstorie. Publicarea anunului de cstorie const în afiarea acestuia la biroul
69 The Civil Law, http://www.ur.gov.lv/faili/ENGLISH%20Normativie%20akti/civillikums.doc (accesat în februarie 22, 2016) 70 Civil Status Documents Law http://www.vvc.gov.lv/export/sites/default/docs/LRTA/Likumi/Civil_Status_D ocuments_Law.doc (accesat în februarie 26, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
313
de stare civil, pe o perioad de minimum 8 zile consecutive, fr a fi incluse zilele de sâmbt, duminic sau alte zile de srbtoare legal. De asemenea, anunul se afieaz în oraul, satul sau parohia din Malta în care domiciliaz fiecare dintre viitorii soi. Anunul de cstorie se public pe baza cererii semnate de viitori soi.
Cstoria se poate încheia în form civil71, sau în form religioas. Cstoria civil sau religioas este valid numai dac sunt îndeplinite sau respectate toate prevederile prezentei legi aplicabile acesteia sau cstoriei, în general. Toate cstoriile se încheie în prezena a cel puin 2 martori. Cstoria religioas se încheie conform ritualurilor i uzanelor unei biserici sau religii recunoscut i creia îi aparin unul sau ambii din viitorii soi sau în cadrul creia profeseaz unul sau ambii viitori soi. Actul de cstorie se completeaz i se transmite pentru înregistrare, imediat dup cstorie. Preotul parohiei trimite actul de cstorie la biroul public de stare civil, pentru înregistrare, în termen de 5 zile lucrtoare de la oficierea cstoriei. Dup înregistrarea actului de cstorie, directorul biroului public de stare civil notific înregistrarea preotului parohiei care a transmis actul de cstorie.
În Marea Britanie conform Legii din anul 1949 privind cstoria, exist 4 tipuri de ceremonii de cstorie ale cror efecte legale sunt recunoscute: cstoria civil, cstoria oficiat conform riturilor Bisericii Angliei, cstoria prin ceremonie religioas non- anglican i cstoriile evreieti i cele ale sectei protestante Quaker. Cstoria trebuie înregistrat în registrul de cstorii al bisericii. Certificatul de cstorie trebuie semnat de ctre soi, de cel puin 2 martori i de persoana autorizat care a oficiat cstoria. În lipsa acestei autorizaii, la cstoria religioas este necesar prezena funcionarului de stare civil.Toi preoii bisericilor anglicane sunt autorizai s înregistreze cstoriile religioase pe care le oficiaz.
Cstoria poate avea loc într-o biseric anglican dac se face dovada c:
71 Civil Code, http://www.justiceservices.gov.mt/DownloadDocument.aspx?app=lom&itemid =8580 (accesat în martie 3, 2016)
Young People in Church and Society
314
- unul din soi: a locuit în parohie o perioad de minimum 6 luni sau a fost botezat în respectiva parohie sau s-a pregtit pentru confirmare în respectiva parohie sau a participat la serviciile religioase obinuite ale bisericii o perioad de cel puin 6 luni. - unul din prinii viitorilor soi, în orice perioad de dup naterea acestuia: a locuit în parohie o perioad de cel puin 6 luni sau a participat la serviciile religioase obinuite ale bisericii o perioad de cel puin 6 luni. - unul din prinii sau bunicii unuia din viitorii soi s-a cstorit în biserica respectivei parohii.
Anunul privind intenia de cstorie trebuie citit în biserica fiecruia dintre viitorii soi, precum i în biserica în care urmeaz a avea loc cstoria, dac aceasta este diferit de una din bisericile mai sus menionate. Anunul se citete în biseric în 3 duminici în perioada de 3 luni care preced cstoria. Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani este necesar consimmântul prinilor iar minorii sub 16 ani nu au dreptul s se cstoreasc. Pentru a fi legal, cstoria trebuie s aib loc între orele 8,00 i 16,00, în orice zi a sptmânii, în prezena a 2 martori. De regul, cstoriile au loc duminica. Din anul 2002, în anumite circumstane, biserica poate accepta oficierea religioas a cstoriei unei persoane care a fost cstorit religios i a divorat. Oficierea cstoriei de ctre un alt preot decât cel al bisericii în care are loc ceremonia este posibil, cu condiia ca acesta s aparin bisericii anglicane, i cu acordul preotului bisericii în care se oficiaz cstoria.
În Polonia, s-a revizuit Codul familiei în anul 1998, ca urmare a ratificrii Tratatului cu Sfântul Scaun. S-a introdus, astfel, posibilitatea viitorilor soi de a opta între o cstorie civil i o cstorie canonic. Cstoria canonic are efecte civile legale. În baza art.10 din Tratat, cstoria canonic catolic are aceleai efecte pe care le are cstoria încheiat conform legii poloneze. Cstoria religioas are efecte civile72 dar în cazul cstoriei religioase,
72 Commission Internationale de l’État Civil, Guide pratique international de l’état civil – Pologne http://www.ciec1.org/GuidePratique/index.htm (accesat în martie 5, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
315
certificatul de cstorie se întocmete de ofierul de stare civil. În absena înregistrrii, cstoria religioas nu are efecte civile.
Oficierea cstoriei religioase având efecte legale nu este limitat numai la biserica catolic, ci poate avea loc i în cadrul altor comuniti religioase: ortodox, evanghelic-Augsburg, evanghelic reformat, evanghelic metodist, baptist, adventist de ziua a 7-a, penticostal i evreiasc. Cstoriile încheiate în aezmintele religioase musulmane sunt considerate ca fiind ceremonii religioase fr caracter legal i obligatoriu. În consecin, pentru a avea efect legal, cstoria religioas trebuie precedat de cstoria civil. Ministrul de interne public lista reprezentanilor fiecrei biserici sau asociaii de cult care au competena oficierii de cstorii religioase cu efecte civile.
Ceremonia catolic de cstorie prevede obinerea certificatului de constatare a inexistenei impedimentelor la cstorie. Ofierul de stare civil competent elibereaz viitorilor soi care doresc oficierea unei cstorii religioase, un certificat constatator al inexistenei impedimentelor la cstorie, dup o verificare prealabil. În lipsa acestui certificat constatator, cstoria religioas nu îi produce efectele civile. Deasemenea, viitorii miri depun la biserica în care urmeaz a avea loc cstoria, certificatul de constatare a inexistenei impedimentelor la cstorie, certificatul de cretinare, declaraia privind libertatea matrimonial, certificatul de anulare a cstoriei de ctre biserica catolic, în cazul unei cstorii anterioare desfcute, hotrârea de divor, în cazul unei cstorii anterioare desfcute pe cale judectoreasc, declaraiile a 2 martori, certificatul de confirmare religioas, cartea de identitate i certificatul de participare la cursul precanonic organizat de biseric.
Cstoria religioas trebuie înregistrat, în registrul de cstorii, de ofierul de stare civil competent teritorial, imediat dup primirea certificatului pe care oficiantul cstoriei îl trimite în termen de 5 zile de la oficierea cstoriei. Preoii care oficiaz cstorii rspund civil pentru nerespectarea condiiilor legale referitoare la încheierea cstoriei religioase.
În Portugalia, ceremoniile de cstorie romano-catolice pot avea loc în orice biseric autorizat în acest scop, conform legilor
Young People in Church and Society
316
canonice. Cstoria romano-catolic nu trebuie precedat de cstoria civil. Potrivit art.1070 din Codul civil73, legea canonic “definete i reglementeaz condiiile i efectele spirituale ale cstoriei”, în timp ce legea civil “definete i reglementeaz condiiile i efectele temporale ale cstoriei.”
Ceremoniile de cstorie oficiate de alte biserici sau culte sunt precedate de cstoria civil, în urma creia se emite certificatul de cstorie (art.1057 din Codul civil). Precizm c apare textual menionat în codul civil, la art.1056: Cstoria este un contract permanent între dou persoane de sex diferit, încheiat în scopul constituirii legitime a unei familii. Catolicii celebreaz cstoria în forma stabilit de Biserica catolic. Cei care nu sunt catolici celebreaz cstoria în faa ofierului de stare civil, în condiiile i în formele stabilite de legea civil. Preotul care oficiaz o cstorie prin înclcarea dispoziiilor legale, este sancionat cu pedepsele prevzute de legea penal.
În Slovacia, cstoria religioas oficiat, în condiiile prevzute de lege, de autoritile bisericeti autorizate în acest scop, are efecte legale. Cstoria religioas se oficiaz, în prezena a 2 martori, de persoana autorizat de aezmântul religios înregistrat, în condiiile dreptului canonic. Conform art.10 din Tratatul încheiat, în anul 2000, cu Vaticanul, oficierea cstoriilor catolice este guvernat de legea canonic. În termen de 3 zile de la oficierea cstoriei, preotul oficiant obligaia de a trimite certificatul de cstorie la biroul de stare civil competent teritorial, în vederea înregistrrii.
În Spania, legea organic nr.7/1980 privind libertatea religioas prevede dreptul comunitilor religioase de a încheia acorduri cu statul pentru reglementarea unor instituii religioase specifice, printre care i cstoria religioas cu efecte legale. În anul 1992, trei comuniti religioase (protestant, evreiasc i musulman) au încheiat acorduri de cooperare cu statul. Astfel, legea recunoate legalitatea i validitatea cstoriilor religioase catolice, protestante,
73 Code Civil Portugais, http://www.juristoria.com/resources/CODE+CIVIL+PORTUGAIS.doc (accesat în martie 9, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
317
evreieti i musulmane.74 Conform Codului civil75 i acordurilor încheiate de comunitile religioase cu statul, cstoria religioas îi produce efectele legale din momentul oficierii. Pentru recunoaterea deplin a efectelor legale, certificatul cstoriei religioase eliberat de biseric trebuie înregistrat în registrul de stare civil competent teritorial.
În Spania, ar majoritar catolic, s-a pstrat tradiia catolic. Cstoria catolic nu necesit proceduri civile preliminare. În vederea încheierii cstoriei religioase, viitorii soi trebuie s prezinte preotului oficiant autorizat certificatele de natere, certificatele de cretinare i certificatele de libertate matrimonial. În termen de o sptmân de la oficierea cstoriei religioase, certificatul de cstorie religioas trebuie trimis la biroul de stare civil competent teritorial pentru înregistrare. Solicitarea înregistrrii poate fi fcut atât de ctre soi, cât i de preotul oficiant. Neînregistrarea cstoriei nu aduce atingere validitii cstoriei.
Cuplurile care se cstoresc în cadrul unei ceremonii protestante, islamice sau evreieti trebuie s obin întâi autorizaia de cstorie emis de autoritile de stare civil competente. Anterior oficierii cstoriei, viitorii soi trebuie s se prezinte la funcionarul biroului de stare civil competent teritorial. Dup verificarea capacitii civile de cstorie a prilor contractante, acesta elibereaz certificatul de capacitate care permite viitorilor soi s oficieze cstoria având efecte civile, în termen de 6 luni de la emitere, în faa preotului comunitii religioase în cauz i a 2 martori. Înregistrarea cstoriei oficiate în Spania în form religioas se efectueaz prin simpla înregistrare a certificatului emis de respectiva biseric, care trebuie s conin elementele prevzute de legislaia privind registrul de stare civil.
74 A se vedea Zoila Combalia, Maria Roca, Religion and the Secular State of Spain, International Center for Law and Religious Studies http://www.iclrs.org/content/blurb/files/Spain.2a.pdf (accesat în martie 5,
2016) 75 Spanish Civil Code, www.mjusticia.gob.es/ (accesat în martie 15, 2016)
Young People in Church and Society
318
În Suedia, comunitile religioase înregistrate în condiiile Legii privind comunitile religioase76, au dreptul de a oficia cstorii religioase cu efecte legale depline. Conform dispoziiilor legale, statul poate delega unei comuniti religioase, competena administrativ de drept public a oficierii cstoriei religioase cu efecte civile depline. Ceremonia religioas se efectueaz în conformitate cu procedura de cstorie specific comunitii religioase în cauz. Cstoria religioas oficiat într-un aezmânt al Bisericii naionale, Biserica luteran, poate fi oficiat numai dac unul sau ambii viitori soi sunt membri ai bisericii luterane. Bisericile au competena emiterii certificatelor de cstorie.
În România, Constituia prevede în art.48 faptul c poate fi celebrat cstoria religioas doar dup cstoria civil. Astfel, cstoria poate fi una civil i religioas, cstoria religioas fiind facultativ.
Deputatul UDMR Szab dn este iniiatorul unei propuneri legislative, alturi de ali trei parlamentari UDMR i un parlamentar din grupul minoritilor naionale, propunere prin care se dorete modificarea Legii 119/1996 cu privire la actele de stare civil. Propunerea de modificare vizeaz posibilitatea ca viitorii soi care doresc celebrarea cstoriei civile i a celei religioase în acelai loc, într-un lca de cult, s poat s fac acest lucru. Astfel, toate documentele necesare si toat procedura preliminar rmân valabile doar c, viitorii soi pot opta ca ofier de stare civil s fie preotul care oficiaz cstoria religioas, în lcaul de cult.
Legea cultelor nr.486/2006 privind la libertatea religioas i regimul general al cultelor este aceea care specific în mod clar, cultele religioase recunoscute în România, astfel înct lca de cult în care s-ar putea celebra cstoria religioas este unul care aparine cultelor recunoscute. Pe de alta parte i condiia prezenei celor doi martori rmâne una valabil. Se schimb doar locul oficierii cstoriei i persoana care face acest lucru. Modelul urmat este cel al
76 Act on religious communities signatures nr.1987:230 http://www.government.se/content/1/c6/02/78/31/04636561.pdf (accesat în martie 22, 2016)
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
319
Sloveniei. Iniiatorul proiecului, deputatul UDMR Szab dn arat c, potrivit prevederilor legale, ofieri de stare civil pot fi efii misiunilor diplomatice i ale oficiilor consulare de carier ale României, comandanii de nave i aeronave, deci cu atât mai mult, susine el, clericii, în baza modificrilor legale, pot deveni ofieri de stare civil fr a deveni funcionari publici sau personal aflat în subordinea autoritilor administrative locale.
Consiliul Legislativ al României, în luna ianuarie 2015 a avizat favorabil propunerea legislativ cu câteva observaii i propuneri. În esen, viitorii soi pot astfel opta pentru celebrarea casatoriei civile i a celei religioase de aceeai persoan, un preot sau personal clerical al unui cult recunoscut în România. Testul propunerii legislative arat c documentaia necesar încheierii cstoriei cuprinde chiar actul de cstorie completat de ofierul de stare civil de la serviciul public comunitar de eviden a persoanelor dar fr semnaturile celor doi martori i a preotului care oficiaz cstoria. Odat celebrat cstoria, în termen de trei zile lucrtoare, soii trebuie s depun actul de cstorie cu toate semnturile pentru a le fi înmânat dup înregistrarea în registru, certificatul de cstorie. Dac nu se respect aceasta obligaie se consider cstoria ca fiind neîncheiat i fr efecte juridice. Consiliul Legislativ a avizat favorabil dar propune ca preotul care oficiaz castoria s o înregistreze provizoriu într-un registru special inut de unitatea de cult, urmând ca ea s produc efecte juridice i s aibe caracter definitiv doar dup întocmirea actului de stare civil la serviciul public comunitare de eviden a persoanelor.
Considerm c este fericit soluia care ar da posibilitatea ca certificatul de cstorie s fie remis imediat mirilor dup celebrare, de ctre preot, astfel încât s produc efecte juridice imediat dup exprimarea consimmântului la cstorie. Preotul transmite certificatul si toate meniunile legale autoritii dar, înregistrrile ulterioare nu afecteaz valabilitatea casatoriei ce îi produce efecte imediat. Desigur trebuie modificate amplu prevederile legii actelor de stare civil sub aspectul întocmirii certificatului de cstorie ca act valabil în condiiile în care preotul este ofier de stare civil.
Young People in Church and Society
320
În martie 2015, Guvernul României i-a exprimat un punct de vedere raportat la propunerea legislativ. Punctul de vedere este unul negativ i invoc motivele pentru care nu poate fi ofier de stare civil preotul i nu consider propunerea ca fiind una sustenabil ci una care ls loc interpretrilor i ambiguitilor. La data de 04.05.2015 propunerea legislativ a fost respins în Senat iar la data curent, ea este transmis Camerei Deputailor pentru a fi supus dezbaterii. Camera Deputailor este camer decizional.
III Concluzii
În unele state membre UE doar cstoria civil produce efecte legale, cstoria religioas nefiind legal recunoscut. Astfel, cstoria civil, efectuat de autoritile de stare civil teritorial competente, poate fi urmat sau nu de o ceremonie religioas. Aceast situaie o regsim în Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Frana, Lituania, Luxemburg, Olanda, Slovenia.
În Cehia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Germania (din 2009, în anumite condiii), Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Malta, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania i Suedia cstoria religioas are efecte civile legale. Încheierea cstoriei religioase este guvernat atât de legislaia statului, cât i de reglementrile religioase specifice.
În România, remarcm faptul c tinerii, în condiiile în care societatea a urmat un anume parcurs de tehnologizare, sunt supui unor influene care nu sunt percepute cu întregul lor efect. Legat de cstoria religioas, deseori acetia nu îneleg semnificaia profund a acesteia i o percep doar ca pe o formalitate care trebuie îndeplinit. Considerm cu atât mai mult c se impune ca viitorii miri s îi asume responsabilitile în cunotin de cauz i nu din inerie. Educaia religioas cu privire la cununia religioas este o necesitate iar propunerea legislativ iniiat de deputatul Szab dn este binevenit i îndrznim chiar s afirmm c are o alt semnificaie DA-ul rostit într-un lca de cult, în faa unui ofier de stare civil,
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
321
preot. Pe de alt parte, autoritatea legislativ ar trebui s ia în calcul posibilitatea de a conferi recunoatere legal actului de cununie religioas ca act civil cu efecte juridice depline.
Bibliografie
1. Martine Segalen, Historical Anthropology of the Family, Melbourne, 2002
2. Arnold von Ghennep, The Rites of Passage, London, 2004 3. Pierre Sauzeau, André Sauzeau, La quatrième fonction: altérité et
marginalité dans l idéologie des Indo-Européens. Vérité des mythes, Les Belles Lettres, Paris, 2012
4. James Parsons, The Ancient Commonwealth, în American Law Register, vol XX, Philadelphia, 1972
5. Michael Fontaine, Adele C. Scafuro, The Oxford Handbook of Greek and Roman Comedy, Oxford University Press, New York, 2014
6. Marcus Tullii Ciceronis, De Legibus Libri, II, 19, ediie îngrijit de Iohannis Vahleni, Berolini, 1883
7. William Smith, A Smaller Dictionary of Greek and Roman Antiquities, London, 1868
8. Graham Anderson, Greek and Roman Folklore: A Handbook, Greenwood Press, London, 2006
9. Henry George Liddell, Robert Scott, Henry Drisler, A Greek-English Lexicon, volumul IX, 1883
10. Bruce W. Frier, Thomas A. J. McGinn, Thomas A. McGinn, A Casebook on Roman Family Law, Oxford University Press, New York, 2004
11. Brian K. Harvey, Daily Life in Ancient Rome: A Sourcebook, Indianapolis, 2016
12. Epitola ctre Diognet, V, 1-10, în Scrierile Prinilor Apostolici, trad. de Pr. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1995,
13. Sfântul Ignatie Teoforul, Ctre Policarp, 5, 1, în Scrierile Prinilor Apostolici, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1979
14. Jean Gaudémet, Le mariage en Occident: les moeurs et le droit, Les Éditions du Cerf, Paris, 1987
15. Gabriel Le Bras, Jean Gaudemet Sirey, Histoire du droit et des institutions de l'Église en Occident, volumul III, Paris, 1955
16. St. Gregory of Nazianz, Lettres, trad. P. Gallay, Paris, 1967
Young People in Church and Society
322
17. Pr. Lector Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine i problema intercomuniunii, în Ortodoxia, nr. 1-2(1978)
18. Lucien Anné Desclée, Les rites des fiançailles et la donation pour cause de mariage sous le Bas-Empire, L
19. Alexander P. Kazhdan ed., The Oxford Dictionary of Byzantium, vol. I, New York, 1990
A. Arjava, Women and Law in Late Antiquity, Oxford, 1996 20. Theophylactus Simocattas, Historiae, I, 10, 2-4, ed. C. de Boor,
Leipzig, 1887 21. M. T. G. Humphreys, Law, Power, and Imperial Ideology in the
Iconoclast Era: C.680-850, oxford, 2015 22. Ecloga Leonis et Constantini, Epanagoge Basilii Leonis et Alexandri,
în Collectio Librorum Juris Graeco-Romani, ed. Carolus Eduardus Zachariae a Lingenthal, Lipsiae, 1852
23. P. P. Joannou, Discipline generale antique, tome I, Les canons des conciles oecuméniques (II-IX s.), Grottaferrata, 1982
A. Dain, Les Nouvelles de Leon VI le Sage, Paris, 1944, 24. John Meyendorff, Cstoria perspectiva ortodox, ediia a doua,
traducere de Cezar Login, Editura Renaterea/ Editura Patmos, Cluj Napoca, 2012
25. P. Noailles - A. Dain, Les Novelles de Léon VI le Sage, Paris, 1944 26. Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislaie i
administraie bisericeasc, vol. II, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1990
27. V. Grumel, Les Regestes des actes du Patriarchat de Constantinople, Le patriarcat byzantin, series 1, Constantinople, 1936
28. K. Ritzer, Le Mariage dans les Eglises chrétiennes du Ier au IX siècle, Paris, 1962
29. Nicolae Iorga, Byzance après Byzance, Continuation de l´Histoire de la vie byzantine, Bucarest, 1971; Vasile Lupu ca urmätor al împrailor de Rsrit în tutelarea Patriarhiei de Constanlinopole i a Bisericii ortodoxe, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913-1914); Muntele Athos în legtur cu rile noastre, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913 -1914); Fundaiile religioase ale domnilor români în Orient, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 36 (1913-1914); Donaiile româneti pentru mnstirile din Marea Marmara, în Revista istoric, nr. 7(1921); Legturile româneti cu Muntele Sinai, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, nr. 3 (1932-1933); Domnitorii români Vasile Lupu, erban Cantacuzino i Constantin Brâncoveanu
15th International Symposium on Science, Theology and Arts
323
în legtur cu patriarhii Alexandnei, în Academia Român. Memoriile seciunii istorice, seria a Ill-a, nr. 13 (1932-1933)
30. Valentin A. Georgescu, L'idée impériale byzantine et la réaction des réalités roumaines (XIVe-XVIIIe siècle). Idéologie politique, structuration de l'Etat et du droit, în Byzantina, nr. 3 (1971), Byzance et les institutions roumaines jusqu à la fin du XV e siècle, în Actes du XlVe Congrès international des études byzantines, Bucarest, 1971
31. Pan. J. Zepos, Byzantine Law in the Danubian Countries, în Balkan Studies, 7 (1966)
32. Lucian Predescu, Contribuie la viaa i opera lui Drago-Eustratie Logoftul, în Glasul Bisericii, nr. 28 (1969), nr. 9–10
33. Alin-Mihai Gherman, Profil cultural. Eustratie Logoftul, în Un veac de aur în Moldova (1643–1743), Bucureti-Chiinu, 1996
34. Carte romîneasc de învtur 1646, ediie îngrijit de Andrei Rdulescu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureti, 1961
35. Pravila bisericeasc numit cea mic, în Coleciune de legiuirile României vechi i celei noui, ed. de Ioan M. Bujoreanu, vol. III, Tipografia Academiei Române, Bucureti, 1885
36. Îndreptarea Legii 1652, colecie îngrijit de Acad. Andrei Rdulescu, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureti, 1962
37. Andreiu aguna, Compendiu de drept canonic al unei Sântei Soborniceti i Apostoleti Biserici, ed. a III-a, Sibiu, 1913
38. Legiuirea Caragea, Tipografia Naional a lui tefan Rassidescu, Bucureti, 1865
39. Ioan M. Bujoreanu, Coleciune de legiuirile României câte s au promulgatu pene la finele anului 1870, Noua Typographie a Laboratoriloru Români, Bucuresci, 1873
40. Alecsandru Ion I., Codice civile, Imprimeria Statului, Bucuresci, 1865 41. Mircea Brie, Reglementri juridice privitoare la familie în legislaia
austriac i maghiar din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, în vol. Politici imperiale în estul i vestul spaiului românesc, Editura Universitii din Oradea/Editura Cartdidact, Oradea/Chiinu, 2010
42. Charalambos K. Papastathis, Greece: A Faithful Orthodox Christian State. The Orthodox Church in the Hellenic Republic, International Center for Law and Religious Studies
43. Zoila Combalia, Maria Roca, Religion and the Secular State of Spain, International Center for Law and Religious Studies
Young People in Church and Society
324
Legislaie: 44. Codul Civil din Germania, Grecia, Irlanda, Letonia, Spania, Portugalia 45. Codul Familiei din Polonia 46. Legea privind cstoria din Cehia, Danemarca, Cipru, Finlanda, Marea
Britanie, Grecia 47. Tratatele Sloveniei, Italiei, Poloniei i Malta cu Vaticanul 48. Commission Internationale de l’État Civil, Guide pratique international de
l’état civil - Grèce