MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALEold.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...

1

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Universitatea ,,Transilvania” din Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Ing. Postolache-Costorel Magdalena Gabriela (căs. Meda)

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA STRUCTURII ARBORETELOR DE

PE CLINA NORDICĂ A MUNȚILOR SEMENIC ASUPRA TĂIERILOR DE

TRANSFORMARE SPRE GRĂDINĂRIT

RESEARCH ON THE INFLUENCE OF THE FOREST STAND

STRUCTURE ON TRANSFORMATION PROCESS TO SELECTION

SYSTEM IN THE NORTHERN SIDE OF THE SEMENIC MOUNTAINS

Rezumatul tezei de doctorat

Summary of the PhD Thesis

Conducător științific

Prof. dr. ing. DUMITRU ROMULUS TÂRZIU

Membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice

Brașov

2013

2

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE


Brașov, B-dul Eroilor nr:29, 500036, Tel. 0040-268-413000, Fax 0040-268-410525

RECTORAT

D-lui (D-nei)…………………………………………………………

Vă aducem la cunoștință că în ziua de joi, 28.11.2013, ora 1330

, în sala SI2, la Facultatea

de Silvicultură și Exploatări Forestiere, va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat

intitulată CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA STRUCTURII ARBORETELOR DE PE

CLINA NORDICĂ A MUNȚILOR SEMENIC ASUPRA TĂIERILOR DE

TRANSFORMARE SPRE GRĂDINĂRIT, elaborată de ing. POSTOLACHE-COSTOREL C.

Magdalena Gabriela (căs. MEDA), în vederea obținerii titlului științific de DOCTOR, în

domeniul fundamental Științe Agricole și Silvice, domeniul Silvicultură.

COMPONENȚA COMISIEI DE DOCTORAT Numită prin Ordinul Rectorului Universității ,,Transilvania” din Braşov nr.

6029/12.09.2013

Președinte: Conf.univ. dr.ing. Lucian CURTU

Decan al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere


Conducător științific: Prof. univ. dr. ing. Dumitru Romulus TÂRZIU


Referenți: Prof. univ. dr. ing. Ioan MILESCU

Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava

Cercet. șt. gr. I., dr. ing. Romică TOMESCU

I.C.A.S. București

Prof. univ. dr. ing. Valeriu Norocel NICOLESCU


În cazul în care doriți să faceți aprecieri sau observații asupra conținutului tezei vă rugăm

să le transmiteți, în timp util, pe adresa: Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din

Brașov, Str. Șirul Betethoven nr.1, 500123, Brașov, Fax: 0268-475705 sau pe adresa de e-mail:

[email protected]

3

CUPRINS

Teză Rezumat

CUVÂNT ÎNAINTE 1 5

INTRODUCERE 2 6

1. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND APLICAREA

TĂIERILOR DE TRANSFORMARE SPRE GRĂDINĂRIT 2 6

1.1. Istoricul aplicării tratamentului tăierilor grădinărite în străinătate 2 6

1.2. Istoricul aplicării tratamentului tăierilor grădinărite în ţara noastră 6 10

I. Bazele teoretice ale tratamentului codrului grădinărit 11

II. Bazele teoretice ale tăierilor de tansformare spre grădinărit 20

2. SCOPUL, LOCUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR 25 11

3. MATERIALUL ŞI METODA DE CERCETARE 26 12

4. ANALIZA CONDIȚIILOR STAȚIONALE ÎN CARE VEGETEAZĂ

ARBORETELE DE PE VERSANȚII MUNȚILOR SEMENIC 31

4.1. Aşezarea geografică 31

4.2. Condiții geologice și geomorfologice 31

4.3. Condiții hidrografice 36

4.4. Condiții climatice 37

4.5. Condiții edafice 41

4,6, Tipuri de stațiune 48

5. ANALIZA VEGETAȚIEI FORESTIERE 56

5.1. Distribuția vegetației forestiere 56

5.2. Formații forestiere și tipuri de pădure 58

5.3. Structura arboretelor 60

6. CERCETĂRI ÎNTREPRINSE ŞI REZULTATE OBŢINUTE 69 17

6.1. Analiza evoluției organizării amenajistice 69

6.1.1. Funcțiile pădurii și țeluri de gospodărire 69

6.1.2. Scurt istoric 70

6.2. Cercetări privind aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit 74

6.2.1. Natura și scopul tăierilor aplicate în perioada 1961 - 2013 74

6.2.2. Cercetări privind aplicarea experimentală a tăierilor de

transformare spre

grădinărit în arboretele gestionete de O.S.Văliug

85 17

6.2.3 Calculul posibilității și stabilirea rotației 155

6.2.4. Punerea în valoare a masei lemnoase și marcarea arborilor 184

6.2.5 Evoluția regenerării naturale 201

7. CONCLUZII GENERALE ŞI CONTRIBUŢII ORIGINALE 218 37

7.1. Concluzii generale 218 37

7.2. Contribuții originale 221 40

BIBLIOGRAFIE 223 42

4

CONTENTS

Preface 1 5

INTRODUCTION 2 6

1. STATE OF THE ART OF APPLYING THE TRANSFORMATION

PROCESS TO SELECTION SYSTEM 2 6

1.1. History of applying the selection system abroad 2 6

1.2. History of applying the selection system in our country 6 10

I. Theoretical grounds of the selection system 11

II. Teoretical grounds of the transformation felling to selection system management 20

2. GOAL, LOCATION AND RESEARCH OBJECTIVES 25 11

3. MATERIAL AND RESEARCH METHOD 26 12

4. ANALYSIS OF SITE CONDITIONS OF THE STANDS LOCATED ON

THE SEMENIC MOUNTAIN SLOPES 31

4.1. Geografical settlement 31

4.2. Geological and geomorfological conditions 31

4.3. Hidrographic conditions 36

4.4. Climate conditions 37

4.5. Edaphical conditions 41

4.6. Forest site type 48

5. ANALYSIS OF FOREST VEGETATION 56

5.1. Forest vegetation distribution 56

5.2. Forest formations and forest types 58

5.3. Stand structure 60

6. RESEARCH STUDIES AND OUTCOMES 69 17

6.1. Evolution analysis of the forest management planning 69

6.1.1. Forest functions and management goals 69

6.1.2. Brief history 70

6.2. Research on the applying the transformation felling to selection system 74

6.2.1. Nature and purpose fellings applied during 1961 - 2013 74

6.2.2. Research on the experimental application of the transformation process to

selection system in stands managed by O.S. Văliug 85 17

6.2.3 Calculation of allowable cut and felling cycle 155

6.2.4. Timber cruising 184

6.2.5 Evolution of natural regeneration 201

7. GENERAL CONCLUSIONS AND ORIGINAL CONTRIBUTIONS 218 37

7.1. General conclusions 218 37

7.2. Original contributions 221 40

REFERENCES 223 42

5

CUVÂNT ÎNAINTE

Preface

Cercetările efectuate în cadrul tezei de doctorat ,,Cercetări privind influența structurii

arboretelor de pe clina nordică a Munților Semenic asupra tăierilor de transformare spre

grădinărit”se înscriu pe linia preocupărilor pentru gospodărirea durabilă a pădurilor, în scopul

asigurării polifuncționalității acestora.

Desfășurarea cercetărilor și elaborarea lucrării s-au realizat sub îndrumarea domnului

profesor dr. ing. Dumitru Târziu, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, căruia îi

datorez întreaga mea recunoștiință pentru sugestiile și îndrumările metodologice oferite pe

parcursul elaborării tezei.

Datorez mulțumiri domnului profesor dr. ing. Norocel Nicolescu și domnului ing. Ilie

Odorescu care mi-au pus la dispoziție un bogat material bibliografic, domnului profesor dr. ing.

Iosif Leahu pentru lucrările științifice elaborate cu privire la aplicarea codrului grădinărit și

pentru ideile exprimate în acestea.

Pentru efortul de a examina lucrarea de față, aduc mulțumiri domnilor profesor dr. ing.

Norocel Nicolescu, profesor dr. ing. Nicolae Șofletea, professor dr. ing. Ioan Milescu, cercet. șt.

dr. ing. Romică Tomescu.

De un mare folos în formularea unei atitudini legate de problematica lucrărilor de

transformare a arboretelor echiene în arborete pluriene mi-au fost discuțiile purtate cu domnul dr.

ing. Filimon Carcea inițiatorul aplicării tratamentului de codru grădinărit în arboretele

O.S.Văliug și cu domnul dr. ing. Florian Dorin Cojoacă, cărora le mulțumesc foarte mult.

Datorez mulțumiri colegilor mei care își desfășoară activitatea la Ocolul Silvic Văliug

pentru modul în care m-au sprijinit și s-au implicat în activitatea de cercetare și experimentare și

în mod deosebit prietenei mele Elena Mihăilă de al cărei sprijin moral am beneficiat în

permanență.

Vreau să mulțumesc de asemenea familiei mele, pentru sprijinul, dragostea, răbdarea și

înțelegerea de care a dat dovadă în toți acești ani.

6

INTRODUCERE

INTRODUCTION

În ultimele decenii a crescut proporția pădurilor cu rol de protecție, în special a celor de

protecție a apelor și solurilor și a celor de interes estetic, igienic și sanitar. Aceste modificări ale

funcțiilor pădurilor și ale țelurilor de gospodărire impun adoptarea unor soluții tehnice care să

favorizeze menținerea continuității pădurii în vederea satisfacerii exigențelor de protecție.

Dintre tratamentele aplicate în țara noastră care asigură continuitatea pădurii și a funcțiilor

de protecție, tratamentul tăierilor grădinărite este cel mai corespunzător.

Cap. 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND APLICAREA

TĂIERILOR DE TRANSFORMARE SPRE GRĂDINĂRIT

STATE OF THE ART OF APPLYING THE TRANSFORMATION PROCESS TO

SELECTION SYSTEM

1.1. Istoricul aplicării tratamentului tăierilor grădinărite în străinătate

History of applying the selection system abroad

Fiind vorba despre un tratament intensiv, codrul grădinărit s-a născut şi a evoluat mai ales

în ţările cu suprafaţă păduroasă mai restrânsă şi cu populaţie mai densă, unde silvicultorii şi-au

concentrat atenţia cu precădere asupra aspectului cultural în procesul de gospădărire a pădurilor

(Costea, 1962).

Tratamentul codrului grădinărit a fost aplicat la început în forma sa empirică, ceea ce

însemna recoltarea arborilor pe alese, prin tăieri pe diametru (extragerea arborilor ce depăşeau un

anumit diametru). Nu există documente despre acest mod de gospodărire până la cel de la 29

august 1730, care făcea referire la amenajarea pădurilor de brad din regiunea Franche – Comtė,

unde exploatarea în grădinărit se făcea pas cu pas, pe suprafeţe egale, cu reveniri la intervale de

timp regulate (10 ani) (Gurnaud în Nicolescu, 2003). Bazele ştiinţifice ale tratamentului codrului

grădinărit s-au pus după mai bine de un secol, în 1878, când Adolphe Gurnaud a prezentat prima

forma a metodei controlului.

7

În 1901, această metodă a fost completată şi perfecţionată de către Henry Bioley. Acesta a

introdus în practică grădinăritul cultural, diferit de forma sa empirică, care s-a aplicat până atunci

(Filipescu, 2001).

În Franţa, între secolele XV şi XVII, în păduri de brad, brad şi molid, fag şi pin, molid,

larice şi zâmbru, s-a aplicat iniţial un grădinărit empiric, prin care se extrăgeau, în primă fază,

arborii la alegere, iar mai târziu, arborii care au atins un anumit diametru (în jur de 1 m) fără a

urmări realizarea unei structuri optime, ci doar obţinerea de recolte egale. În secolul al XIX-lea

au început să se aplice forme ale grădinăritului cultural, care presupuneau extragerea arborilor pe

buchete şi grădinăritul pe cupoane. Tot aici, au existat încercări de a aplica codrul grădinărit la

stejar, prin conducerea unor păduri din crâng compus, care au rămas fără rezultate, tocmai

datorită faptului că grădinăritul nu crează condiţii pentru regenerarea şi dezvoltarea stejarului,

specie exigentă faţă de lumină (Costea, 1962).

În Germania, aplicarea tratamentului codrului grădinărit a început din a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, punctual, caracterizându-se prin extragerea acelor arbori care ajungeau la

diametrul exploatabil (Costea, 1962). S-a aplicat în regiunea munţilor înalţi (grădinărit de

protecţie) şi în jurul oraşelor (grădinărit de agrement). Aici, Duesberg propunea împărţirea

pădurii în hexagoane, în fiecare hexagon urmând să fie realizat un amestec de vârste şi

dimensiuni în mod grupat (Costea, 1962). Ideea lui nu a fost însă materializată în practică.

Forme originale de tăieri grădinărite s-au aplicat şi în alte ţări. În vechea Rusie şi

U.R.S.S. tratamentul codrului grădinărit a fost aplicat sub diferite forme, cum ar fi: tăieri

grădinărite pe alese (în care se exploatau doar arborii de foarte bună calitate pentru furnire sau

instrumente muzicale), tăieri grădinărite impuse (care presupuneau extragerea arborilor care au

depăşit un anumit diametru), tăieri grădinărite gospodăreşti sau intensive (în pădurile cu rol de

protecţie a solului şi a apelor) (Costea, 1962). Primele două variante aveau caracter empiric, doar

ultima variantă asimilându-se cu grădinăritul cultural.

Experienţa Elveţiei în domeniul aplicării tratamentelor intensive şi îndeosebi a codrului

grădinărit bazat pe metoda controlului prezintă un mare interes pentru silvicultura europeană,

inclusiv cea românească. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a luat

mare amploare aplicarea tratamentelor codrului grădinărit cultural şi al codrului cu tăieri

cvasigrădinărite.

8

Principiul fundamental al silviculturii elveţiene era raportul susţinut, în absenţa oricărei

scheme, cu durata mare a procesului de producţie (Leibundgut, citat de Ciobanu şi Vlase, 1983).

Cunoaşterea pădurii virgine şi a asociaţiilor forestiere naturale constituiau fundamentele esenţiale

ale silviculturii elveţiene. Schimbarea de orientare provocată de K. Gayer, după 1880, care cerea

să se ţină seama de caracterul condiţiilor staţionale, precum şi de procesele care condiţionează

existenţa fitocenozelor forestiere şi condiţiile interne, a grăbit printre altele şi reconsiderarea şi

perfecţionarea tratamentului codrului grădinărit, care se aplicase până atunci în formă

rudimentară.

Iniţiatorii aplicării şi perfecţionării tratamentului codrului grădinărit bazat pe metoda

controlului sunt silvicultorul francez Adolphe Gurnaud şi silvicultorul elveţian Henry Biolley, iar

leagănul variantei perfecţionate de grădinărit, pădurile cantonului Neuchâtel. Metoda de

amenajare a controlului a fost pusă la punct în perioada 1852 – 1879 de către silvicultorul francez

în pădurile de brad de pe versantul francez al munţilor Jura. El a lansat ideea asocierii

grădinăritului cu metoda controlului, pe care a dezvoltat-o şi a transmis-o posterităţii în formă

definitivă în 1878, cu ocazia expoziţiei universale de la Paris. Ideile sale au întâmpinat

neînţelegerea şi opoziţia contemporanilor, nu atât din cauza concepţiilor, cât mai ales a

dificultăţilor de aplicare în practică. Doctrina sa a fost pusă în practică în Elveţia, începând din

1881, pe celălalt versant al Munţilor Jura, de către Henry Biolley, proaspăt absolvent al Facultăţii

de Silvicultură din Zűrich. Cea mai perfecţionată variantă, pe care a fundamentat-o în 1901, a fost

numită grădinărit cultural sau grădinărit cultural controlat (Ciobanu și Vlase, 1983).

În 1901, conducerea cantonului Neuchâtel recunoştea metoda controlului ca unul din

procedeele oficiale de amenajament, iar din 1919, ca unică metodă de amenajament admisă pe

raza cantonului. O conjunctură favorabilă a făcut ca Biolley să-şi continuie activitatea în aceleaşi

păduri timp de 46 de ani (1881 – 1927). Lucrările sale au fost continuate de E. Favre între 1904 şi

1947, iar după aceea de către L.A. Favre (Ciobanu și Vlase, 1983).

În anul 1971, în urma unei vizite făcute în pădurile Elveției, N. Constantinescu, menționa:

,,Transformarea, care se practică de 90 de ani, se urmărește și în prezent, structura grădinărită se

evidențiază în toate parcelele, dar desăvârșirea ei încă mai durează. Codrul grădinărit, aplicat aici,

nu are reguli rigide, ci variază după circumstanțele locale: cu stațiunea, cu originea și structura

arboretelor și, în fine, în timp”.

9

La începutul secolului XXI, la nivel european, codrul grădinărit era extins în diverse

ţări (Germania, Austria, Slovenia etc.), dar pe o scară redusă, fiind aplicat pe cca 500 000 ha în

brădete montane pure sau în amestec cu fagul şi, uneori, cu molidul (Nicolescu, 2003). Din

acestea, cca 320 000 ha se află în Europa Centrală şi de Vest. Ca exemplu: în Franţa se aplică pe

aproximativ 150 000 ha, în Germania şi Austria pe câte 60 000 ha în fiecare din ele, iar în Elveţia

şi Slovenia, pe câte 100 000 ha. Merită amintită aplicarea sa, pe o scară mult mai redusă, în

Slovacia (3 000 – 4 000) ha, în Bulgaria (3 000 ha), Slovenia, Croaţia şi Bosnia (câteva zeci de

mii hectare), Grecia, Italia şi România.

În afara continentului european, tratamentul codrului grădinărit se mai aplica în S.U.A., în

păduri amestecate de foioase de umbră (Matthews, în Nicolescu, 2003), în Canada, în provincia

Québec, unde se aplică din 1983, pe circa 40 000 ha/an, în păduri neregulate cu specii de foioase

de umbră (Majcen şi Bédard, în Nicolescu, 2003), în Japonia, în arborete cu specii de răşinoase

de umbră (Nigi, în Nicolescu, 2003).

În prezent, există tendința de renunțare la ideea de gospodărire a pădurilor în grădinărit,

cel puțin în Europa, aceasta ca urmare a faptului că tratamentul codrului grădinărit este un

tratament pretențios, care necesită continuitate susţinută în lucrări, personal numeros şi cu înaltă

calificare, o reţea de transport dezvoltată (Negulescu ş.a., 1973), care îi limitează aplicarea pe

suprafeţe mari.

Timp de mai bine de 100 de ani, în regiunea Munților Dinarici, managementul pădurilor

neregulate a cunoscut modificări: de la tratamentul codrului gradinărit aplicat în mod rigid,

trecând prin tratamentul tăierilor cvasigradinarite, la aşa numitul sistem freestyle (care combină

practicile diferitelor tratamente). În primă fază, în grădinăritul clasic, principala problemă a

constat în faptul că trebuia atinsă, controlată și menținută o structură optimă. Dar, nu există nici o

certitudine că, atât timp cât structura arboretului este diferită de structura optimă, îndepărtarea

surplusului din anumite categorii de diametre, îmbunătățește structura. Ca atare, stabilirea unei

structuri țintă nu are rost (Boncina, 2011). După autorul mai sus menționat, ,,o căutare continuă a

structurii și o mai bună gestionare bazată pe monitorizarea și evaluarea modificărilor din

arborete, ar putea fi soluția”.

În anii ’70 s-a lansat ideea că aplicarea unui sistem de selecție rigid a contribuit la

scăderea calității arborilor. Regenerarea și recoltarea arborilor au fost deficitare și împreună au

10

condus la degradarea arboretelor. Din cercetări a rezultat că sistemul codrului neregulat (Mlinsek

în Boncina, 2011) a fost mult mai potrivit pentru o mare parte a pădurilor din Munții Dinarici.

Tocmai datorită aplicării acestui sistem, în anii ’90 pădurea apărea ca un puzzle alcătuit

din arborete de dimensiuni neregulate, cu structuri diferite, cu compoziții diferite și s-a considerat

că ar fi nepotrivită abordarea unui sistem silvic rigid definit de exponențiala lui Meyer.

Dimensiunile pieselor de puzzle au variat de la câteva sute de metri pătrați la câteva hectare.

Limitele acestora s-au modificat în timp datorită măsurilor silviculturale, creșterii, regenerării,

perturbațiilor naturale (Boncina, 2011).

1.2. Istoricul aplicării tratamentului tăierilor grădinărite în ţara noastră

History of applying the selection system in our country

Formele de grădinărit prezentate în subcapitolul anterior s-au aplicat şi la noi în ţară.

Astfel, după anul 1860, o serie de silvicultori români ca Milan Tănăsescu, Th.C. Pietraru şi V.

Cîrnu-Munteanu au început să recomande acest tratament, indicând recoltarea arborilor pe alese

şi a celor mai groşi de 20 – 25 cm, fără să se urmărească asigurarea regenerării naturale. Această

formă de grădinărit, tăieri pe diametru, s-a dovedit a fi necorespunzătoare (Costea, 1962).

După 1900 s-a practicat aşa numitul grădinărit pe jumătate de volum, prin care se

extrăgea din arborete exploatabile, de cele mai multe ori virgine sau cvasivirgine, 50% din

volumul pe picior. Pe lângă faptul că se exploata mult prea mult, erau extraşi şi arborii cei mai

frumoşi şi mai groşi, ceea ce s-a concretizat într-o aplicare neraţională a acestui tratament.

În Transilvania, legile silvice austro-ungare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea

prevedeau pentru pădurile din jurul oraşelor, al staţiunilor balneoclimaterice şi pentru pădurile

situate pe terenuri cu pante mari, aplicarea unui grădinărit de protecţie, în cadrul căruia se

extrăgeau numai arborii uscaţi, atacaţi de insecte sau doborâţi de vânt. După anul 1920,

grădinăritul de protecţie a fost indicat frecvent în parcelele în care se cerea conservarea pădurii.

Prin legea pădurilor de protecţie din anul 1935, apreciindu-se că grădinăritul sub forma

lui culturală este un tratament pretenţios şi greu de aplicat, i s-a restrâns aplicarea numai în

următoarele situaţii: în pădurile de protecţie care se pretează la grădinăritul propriu-zis şi, în rest,

numai în pădurile de brad sau în amestecurile unde predomină bradul şi acesta este de

productivitate ridicată.

11

După naţionalizarea pădurilor, în anul 1948, şi mai ales după zonarea pădurilor în 1953,

sub imboldul preocupărilor dr. Popescu-Zeletin privind intensificarea modului de gospodărire a

acestora s-au creat condiţii mai bune pentru aplicarea codrului grădinărit. Cu toate acestea, au

fost destul de puţine păduri amenajate în grădinărit un exemplu îl constituie pădurea Cheia din

O.S. Măneciu unde unitatea stabilită spre a fi gospodărită în grădinărit a avut o suprafață de 574

hectare (Carcea, Leahu și Guiman, 2013). La O.S. Văliug, primul amenajament după

naţionalizare a fost întocmit în anul 1951, concomitent cu începerea construirii unui sistem

hidrotehnic de importanţă naţională, lacuri de acumulare, canale, tuneluri şi conducte de apă,

pentru alimentarea cu apă a Reşiţei şi a Combinatului Siderurgic care funcţiona la aceea vreme

(Smejkal, 1986).

Extinderea grădinăritului după 1960 se datorează inițiativelor lăudabile ale prof. Ioan

Popescu Zeletin, dr. Radu Dissescu, dr. Filimon Carcea (Duduman, 2011). S-au intensificat

cercetările privind productivitatea arboretelor tratate în codru grădinărit și s-a pus problema

extinderii aplicării grădinăritului la pădurile pluriene naturale (Giurgiu în Duduman 2011).

În 1980 suprafața totală a pădurilor gospodărite în grădinărit reprezenta 5% din suprafața

fondului forestier la nivel de țară.

Lucrări de transformare spre grădinărit s-au aplicat și în U.P.V Noua și în U.P.VI Brașov

din O.S. BraȘov, sub îndrumarea cadrelor didactice de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări

Forestiere.

După 1990, codrul grădinărit a cunoscut o perioadă mai puțin favorabilă, înregistrându-se

o reducere semnificativă a suprafețelor de pădure incluse în SUP G (cu peste 70%).

Datorită renunțării treptate la subunitățile de codru grădinărit în favoarea celor de codru

regulat, prin amenajamentele întocmite în perioada 2008-2010 (Duduman, 2011), suprafața pe

care se aplica tratamentul grădinărit a continuat să scadă. Principala cauză a fost lipsa

infrastructurii corespunzătoare și, în consecință, accesibilitatea redusă a fondului forestier (6,2

m/ha).

CAP 2. SCOPUL, LOCUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR

GOAL, LOCATION AND RESEARCH OBJECTIVES

Prin cercetările întreprinse la tema de față s-a urmărit cunoașterea modului de aplicare a

tăierilor de transformare spre grădinărit în arboretele de pe versanții nord vestici ai Munților

12

Semenic, gestionate de Ocolul Silvic Văliug și a posibilităților de extindere a acestora în viitor.

Alegerea acestui subiect se explică prin faptul că în aceste arborete, începând din anul 1960, s-au

practicat tăieri de transformare spre grădinărit atât în făgete pure cât și în amestecuri de rășinoase

cu fag, timp de peste cinci rotații.

Pentru îndeplinirea scopului cercetărilor s-a propus realizarea următoarelor obiective:

- cunoașterea condițiilor staționale în care vegetează arboretele de pe versanții Munților

Semenic,

- cunoașterea structurii arboretelor incluse în subunitatea de codru grădinărit,

- analiza influenței structurii arboretelor asupra aplicării tăierilor de transformare spre

grădinărit,

- analiza evoluției mărimii și structurii fondului de producție pe perioada 1960 – 2012,

- analiza rezultatelor obținute prin aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit în

perioada 2003 – 2011.

Cap. 3 MATERIALUL ŞI METODA DE CERCETARE

MATERIAL AND RESEARCH METHOD

Materialul de cercetare l-au constituit arboretele gestionate de gestionate de O.S.Văliug

în suprafaţă de 9 050 hectare, în care s-au aplicat tăieri de transformare spre grădinărit, începând

din 1960.

Cercetările au vizat: cunoașterea cadrului organizatoric creat de amenajament, respectiv

organizarea procesului de producție și stabilirea bazelor de amenajare, constituirea cupoanelor,

stabilirea rotației și a posibilității, precum și a modului concret în care s-au aplicat tăierile pe

durata celor cinci rotații.

Alegerea arboretelor în care au fost amplasate cercetările s-a realizat prin eşantionaj

deliberat. Criteriul de amplasare al suprafețelor de probă a fost structura arboretelor. S-a urmărit

amplasarea suprafețelor experimentale în arborete cu structuri, compoziții, vârste şi volume la

hectar diferite, care vegetează în condiții staționale diferite.

Metodele de cercetare folosite au fost: cercetarea și documentarea bibliografică,

observația directă și prin măsurători și experimentația. În anumite situații s-a folosit și modelarea

matematică.

13

Prin documentare s-au consultat şi utilizat lucrările de specialitate în care au fost tratate

codrul grădinărit şi lucrările de transformare spre grădinărit (Antonescu, P., 1892, Bončina, A.,

Diaci, J., Cencic, 2002, Bončina, A., 2011, Carcea, F., 2009, Constantinescu, N., 1971.,

Constantinescu, N., 1973, Duduman, G., 2008, 2011, Filipescu, C., 2001, Guiman, Gh., 2003,

2007, Konnert, V., Ciobanu, P., 1983, Schütz, J-Ph., 1999, 2002, 2006, Smejkal, G., 1983).

Cadrul geografic, formaţiile geologice şi unităţile geomorfologice s-au stabilit după datele din

literatura de specialitate şi amenajamentele ocolului silvic. Datele climatice au fost preluate de la

staţiile meteorologice din zonă, completate cu elemente din literatura de specialitate.

Investigaţiile privind gospodărirea arboretelor în trecut au căutat să scoată în evidenţă tendinţele

de dezvoltare şi oportunitatea măsurilor silvotehnice în acţiunea de transformare a arboretelor de

la structuri echiene la structuri pluriene.

Observaţiile din teren s-au referit la caracterizarea cadrului natural (geografie, geologie,

geomorfologie, soluri, climă, staţiuni forestiere) şi a vegetaţiei forestiere (tipuri de pădure,

vegetaţie forestieră naturală, caracteristici biometrice etc).

Pentru analiza lucrărilor de transformare spre grădinărit au fost instalate suprafeţe de

probă experimentale cu caracter permanent. În vederea amplasării suprafeţelor experimentale, din

cele 8 tipuri de staţiuni identificate, pentru cercetări au fost alese 4, considerate ca reprezentative:

- 4332 – Montan - premontan de făgete, Bm, luvosol edafic mijlociu cu Festuca (1 % din

total suprafaţă analizată);

- 4420 – Montan premontan de făgete, Bm, eutricambosol şi districambosol cu mull edafic

mijlociu cu Asperula - Dentaria (51 % din total suprafaţă analizată);

- 4430 – Montan - premontan de făgete, Bs, eutricambosol şi districambosol edafic mare,

cu Asperula - Dentaria (47 % din total suprafaţă analizată);

- 5242 – Deluros de fagete, Bm, eutricambosol edafic mijlociu, cu Asperula - Asarum (1

% din total suprafaţă analizată).

Au fost alese doar staţiunile de bonitate mijlocie şi superioară, cele inferioare fiind slab

reprezentate (sub 1% din total suprafaţă analizată).

Pentru experimentarea modului de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit s-au

amplasat 14 suprafeţe de probă a 3000 mp fiecare, în care s-au efectuat toate lucrările necesare

pentru aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit. Acestea au fost amplasate în unităţi

amenajistice diferite în funcţie de: tipul de pădure, compoziţia arboretului (făgete pure sau

14

amestecuri de fag cu răşinoase), structura arboretului (echienă, relativ echienă, relativ plurienă,

plurienă) (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

Table 3.1.

Date generale de caracterizare ale arboretelor unde au fost amplasate

suprafeţe experimentale

General description of stands with experimental plots

Nr. crt.

U.P. u.a. Supra-

faţa (ha)

Tip staţiune

Tip pădure

CLP Con-

sis-

tenţa

Vârsta (ani)

Compo-

ziţia Struc-

tura

1 II 2A 5.6 4430 4 11.1 2 0.8 105 9FA1DT Relativ

echien

2 II 12B 9.2 4420 2 21.2 3 0.8 120 5FA4BR

1MO Relativ

echien

3 III 7G 3.0 4430 2 21.1 2 0.7 130 9FA1BR Relativ

plurien

4 IV 11 9.3 4420 4 11.4 3 0.7 115 9FA1BR Relativ

echien

5 V 19B 3.8 4430 4 11.1 2 0.9 110 10FA Relativ

echien

6 V 20B 1.4 4430 4 11.1 2 0.9 100 7FA3BR Relativ

echien

7 VI 28A 1.1 4420 4 13.2 2 0.9 120 6PI2DR 1FA1LA

Relativ

plurien

8 VI 28E 0.3 4420 4 13.2 3 0.7 100 7FA2BR

1DT Relativ

plurien

9 VIII 2 15.9 5242 4 21.2 3 0.6 145 9FA1DT Relativ

echien

10 IX 21 39 4430 4 11.1 2 0.8 105 9FA1BR Relativ

plurien

11 XI 25B 12.5 4332 4 14.1 3 0.8 90 10FA Relativ

echien

12 XII 20B 5.4 4420 4 11.2 3 0.8 100 6MO4FA Relativ

echien

13 XII 24B 5.1 4420 4 11.2 2 0.8 100 9MO1FA Echien

14 XII 25G 3.9 4420 4 11.2 2 0.8 105 7MO3FA Relativ

echien

Amplasarea suprafeţelor de probă temporare a permis asigurarea unei baze largi de

cunoaştere a structurii şi stării arboretelor, precum şi a modului în care acestea au fost îngrijite şi

gospodărite. Desigur că aceste suprafețe amplasate experimental nu pot fi reprezentative pentru

întregul arboret. Pe viitor vor fi necesare inventarieri succesive în suprafețe de probă permanente.

15

În fiecare din unitățile amenajistice cuprinse în tabelul 3.1 au fost materializate suprafețe

de probă cu o mărime de 0,3 hectare fiecare. În unitatea amenajistică 28E din U.P.VI Crivaia a

fost realizată inventarierea integrală. Delimitarea suprafețelor și însemnarea arborilor a fost

făcută cu vopsea. Pentru fiecare arbore cu diametrul mai mare de 6 cm au fost notate următoarele:

numărul curent, specia, diametrul de bază în milimetri, rezultat din media a două diametre

măsurate la 1,30 m de la sol, clasa de calitate a arborelui conform clasificării calitative în raport

cu proporția lemnului de lucru, ținând cont și de defectele vizibile, înălțimea totală și înălțimea

elagată în metri, cu o precizie de 0,5 m, diametrul proiecției coroanei cu precizia de ± 10 cm,

rezultat ca media a două diametre (pe curba de nivel și pe linia de cea mai mare pantă).

Procedeele și aparatele folosite la măsurarea caracteristicilor dendrometrice ale arborilor

răspund cerințelor actuale în domeniu și sunt prezentate în tratatele clasice de dendrometrie, iar

măsurarea propriu-zisă, s-a făcut cu respectarea tehnicii cunoscute din literatura de specialitate.

În faza de birou s-a trecut la despuierea datelor din teren și apoi la analiza structurii

arboretelor în raport cu diametrul și la determinarea volumelor.

Pentru caracterizarea structurii în raport cu diametrul s-a recurs la funcții de frecvență

recomandate în literatura de specialitate și anume: funcția Beta și funcția exponențială Meyer.

Structurile obținute în raport cu numărul de arbori au fost analizate prin intermediul parametrilor

distribuției experimentale: minima, maxima, amplitudinea, media, varianța, abaterea standard a

mediei, coeficientul de asimetrie, coeficientul de exces. Datele de teren au fost înregistrate și

prelucrate prin programe informatice: Excel Microsoft Office.

Analiza distribuţiilor experimentale a numărului de arbori pe categorii de diametre în

arboretele luate în studiu, propuse a fi transformate din arborete echiene în arborete pluriene, a

fost realizată prin modelarea acestora cu ajutorul distribuţiei teoretice exponenţiale de tip Meyer

şi a distribuţiei Pearson tip Beta. Pentru a compara distribuțiile experimentale cu cele teoretice au

fost folosite teste de conformitate ϰ2 și Kolmogorov Smirnov.

Astfel, pentru fiecare arboret, a fost calculată suprafaţa de bază existentă în momentul de

faţă, Greal/hectar, şi apoi a fost calculat diametrul mediu al suprafeţei de bază dg pentru arboretele

echiene și diametrul central al suprafeței de bază dgM pentru arboretele pluriene. În continuare au

fost măsurate 10 – 15 înălţimi, corespunzătoare a 10 – 15 arbori aleși de pe toată suprafața

arboretului cu diametre cât mai apropiate de diametrul mediu al suprafeței de bază dg, în cazul

arboretelor echiene, şi de diametrul central al suprafeţei de bază dgM, în cazul arboretelor

16

pluriene. În funcţie de înălțimile măsurate pe teren a fost calculată înălțimea medie hg pentru

fiecare specie din compoziţia arboretului, iar aceasta a fost pusă de acord cu diametrul mediu al

suprafeței de bază calculat și rotunjit până la numere întregi, pentru care sunt calculate serii de

înălțimi relative (Giurgiu, V., Decei, I., Drăghiciu, D., 2004). A fost stabilită seria de înălțimi

relative și au fost calculate înălțimile în valori absolute pentru fiecare categorie de diametre, iar

apoi au fost stabilite volumele unitare și volumele pentru fiecare categorie de diametre, prin

însumare obținându-se volumul total. Pentru arboretele pluriene, au fost măsurate înălțimile și

diametrele a 10 – 15 arbori cu diametre cât mai apropiate de diametrul central dgM calculat. În

baza măsurătorilor s-au stabilit mediile dgM și hgM. Înălțimea arborelui central a fost pusă apoi

de acord cu diametrul indicator de 50 cm, care este parametrul de referință al seriilor de înălțimi

relative pentru arborete pluriene. Au fost calculate înălțimile în valori absolute pentru fiecare

categorie de diametre și apoi volumele unitare, în funcție de specie, diametru și înălțime. Prin

urmare, a fost calculat Vreal, prin metoda seriilor de înălţimi relative (Giurgiu, V., Decei, I.,

Drăghiciu, D., 2004).

Pentru fiecare suprafaţă de probă au fost calculate, folosind compensarea liniei

logaritmice a distribuției reale printr-o dreaptă, distribuția optimă a numărului de arbori pe

categorii de diametre, la situația din acest moment, Goptim şi Voptim, pe specii şi apoi pe total

arboret.

Determinarea posibilității în arboretele supuse transformării spre grădinărit s-a făcut prin

procedeul aproximațiilor succesive, deoarece această metodă ține cont de structura fondului de

producție pe categorii de diametre. Astfel, creșterea nu a constituit unicul criteriu de determinare

a posibilității, ci s-au luat în calcul și alți factori care să ducă la optimizarea fondului de

producție. Creșterea în volum s-a determinat în funcție de procentul creșterii în înălțime redusă la

vîrsta de 120 de ani, vârstă la care volumul fondului de producție optim la codru regulat

echivalează cu volumul fondului de producție optim la codru grădinărit. Aşadar, s-a eliminat

influența vârstei și s-a obținut o creștere care reflectă mărimea și structura fondului de producție

real, ca rezultat al măsurilor silvotehnice aplicate. După Giurgiu (1972) înălțimea medie este cel

mai important element dendrometric cu care se face intrarea în tabelele de producție. Prin urmare,

pentru fiecare arboret în parte, creșterea a fost extrasă din tabele de producție pe clase de

producție absolute, după înățimea medie hg pentru arborete echiene sau după înălțimea h50 pentru

arborete pluriene (Giurgiu și Drăghiciu, 2004).

17

Rotația a fost stabilită în funcție de posibilitatea calculată pentru fiecare suprafață de

probă, astfel încât să nu se ajungă la intensități prea mari. Variind rotația, variază și creșterea

arboretului în intervalul de timp corespunzător rorației, fapt pentru care, prin calcul, folosind

rotații diferite, am obținut intensități diferite, dintre care am ales-o pe cea mai convenabilă (astfel

încât să fie respectate prevederile normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor).

Posibilitatea a fost repartizată pe clase de diametre, atât în funcție de raportul dintre

numărul real de arbori Nr și numărul optim No, cât și în funcție de calitatea arborilor, exprimată

prin raportul dintre numărul real de arbori Nr și cel al arborilor de lucru Nl.

Cercetările întreprinse în ceea ce privește regenerarea au presupus observații și măsurători

cu privire la instalarea și dezvoltarea regenerării naturale. Astfel, în fiecare piață de probă au fost

amplasate 15 suprafețe de 10/10 m în care s-au efectuat măsurători cu privire la apariția

regenerării, desimea puieților, calitatea acestora. A fost măsurată înălțimea puieților și a fost

apreciat gradul de prejudiciere al acestora folosind următoarea clasificare : D – distrus, R – rupt

(dacă lipsesc părți din coroană), Z – zdrelit (dacă puietul a fost zdrelit la tulpină în urma

procesului de exploatare a masei lemnoase), S – sănătos (dacă puietul este viabil, fără vătămări).

Pentru fiecare suprafață s-a stabilit gradul de răspândire (% din suprafața totală) și s-a notat

modul de instalare (în buchete, uniform sau în pâlcuri).

Cap. 6. CERCETĂRI ÎNTREPRINSE ŞI REZULTATE OBŢINUTE

RESEARCH STUDIES AND OUTCOMES

6.2.2. Cercetări privind aplicarea experimentală a tăierilor de transformare spre

grădinărit în arboretele gestionate de O. S. Văliug

Research on the experimental application of the transformation fellings to

selection system in stands managed by O.S. Văliug

Structura arboretelor în raport cu diametrul. Principala caracteristică a arboretelor

tratate în codru grădinărit este structura plurienă, concretizată în descreşterea continuă a

numărului de arbori pe categorii de diametre.

Distribuţia numărului de arbori pe categorii de diametre reflectă structura arboretelor în

plan orizontal şi caracterizează raporturile de competiţie ca efect al poziţiei pe care o ocupă

arborii în arboret. Valorile înregistrate în tabelele de mai jos evidenţiază unele deosebiri între

18

structurile celor 14 arborete luate în studiu. Menţionăm că structura acestora sub raportul

numărului de arbori pe categorii de diametre este rezultatul interacţiunii dintre condiţiile

staţionale şi măsurile de gospodărire practicate de 4 – 5 decenii în urmă.

Rezultatele inventarierii totale a arborilor în suprafețele de probă amplasate şi a

prelucrării ulterioare a datelor sunt prezentate în tabelul 6.9.

Tabelul 6.9

Table 6.9

Frecvenţa experimentală a numărului de arbori pe categorii de diametre în

arboretele luate în studiu

Experimental frequency of the trees number by diameters categories in the studied

forest stands

Cate

go-

ria de

dia-

me- tre

(cm)

Numărul de arbori pe categorii de diametre (N/ha)

U.P.

II, u.a. 2A

U.P.

II, u.a. 12B

U.P.

III, u.a. 7G

U.P.

IV, u.a.

11

U.P.

V, u.a. 19B

U.P.

V, u.a. 20B

U.P.

VI,

u.a.

28A

U.P.

VI, u.a. 28E

U.P.

VIII

u.a.

1A

U.P. IX, u.a. 21

U.P. XI, u.a. 25B

U.P. XII, u.a. 20B

U.P.

XII, u.a. 24B

U.P.

XII, u.a. 25G

8 16 28 169 188 30 11 601 228 74 227 176 0 15 34

12 24 44 115 68 0 30 351 71 41 110 357 75 63 45 16 24 20 79 45 4 19 270 35 33 30 289 142 85 109 20 52 40 79 11 8 46 216 28 29 45 248 142 107 98 24 36 40 29 23 11 99 104 16 33 38 304 142 89 120 28 79 40 14 26 27 42 39 12 29 45 143 110 55 135 32 52 40 29 68 38 65 8 15 21 64 53 99 78 109 36 64 8 36 79 53 65 8 8 45 42 19 43 59 68 40 83 36 22 41 46 80 31 39 62 57 19 51 59 83 44 24 40 14 38 65 49 50 16 70 42 8 16 48 60 48 24 32 18 38 49 34 62 43 54 38 8 43 41 26 52 20 32 32 15 38 4 27 8 50 23 0 35 30 4 56 12 20 18 11 15 0 39 8 41 11 4 4 11 11

60 8 16 22 11 8 4 46 0 17 26 4

64 0 18 4 19 12 4 11 4

68 0 3 4 0 4 0 4 0

72 8 0 7 12 8 4 4

76 8 3 4 0

80 4 4 8

84 4 TO

TAL 518 460 700 678 392 546 1890 653 607 813 1628 914 740 902

Caracterizarea distribuţiilor numărului de arbori pe categorii de diametre pentru arboretele

luate în studiu este realizată în tabelul 6.10.

19

Tabel 6.10

Table 6.10

Parametrii statistice ai distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre

Statistical parameters of the trees number distribution by categories of diameter

Specificaţii U.P.II U.P.II U.P.III U.P.IV U.P.V U.P.V U.P.VI U.P.VI U.P.VIII U.P.IX U.P.XI U.P.XII U.P.XII U.P.XII

u.a.

2A u.a.12B u.a.7G u.a.11 u.a.19B u.a.20B u.a.28A u.a.28E u.a.2 u.a.21 u.a.25B u.a.20B u.a.24B u.a.25G

Minima 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8

Maxima 60 84 76 72 60 60 80 80 72 68 56 72 56 56

Amplitudine 52 76 68 64 52 52 72 72 64 60 48 64 48 48

Media 32.09 34.43 24.03 26.34 38.15 31.17 19.7 23.05 34.1 25.27 18.84 27.19 28.77 27.88

Varianta 140.79 318.2 298.8 280.6 156.11 114.04 241.16 311.6 275.2 279.2 60.63 134.16 147.95 113.8

Abaterea standard 11.87 17.84 17.28 16.75 12.49 10.68 15.53 17.65 16.59 16.71 7.79 11.58 12.16 10.67

Coeficientul de variatie

% 36.98 51.8 71.92 63.6 32.75 34.26 78.81 76.58 48.65 66.11 41.33 42.6 42.28 38.27

Abaterea standard a

mediei 0.52 0.83 0.65 0.64 0.63 0.46 0.36 0.69 0.67 0.59 0.19 0.38 0.45 0.36

Coeficientul de

asimetrie 0.05 0.5 1.03 0.5 -0,86 -0.08 1.71 1.19 -0.19 0.61 0.96 1 0.36 0.25

Coeficientul de exces -0.45 -0,30 -0.16 -0.72 0,39 -0.63 1.98 0.64 -1.16 -0.81 1.57 0.7 -0.9 -0.55

Pentru a avea o imagine clară asupra structurii orizontale, adică a distribuţiei numărului de

arbori pe categorii de diametre, au fost întocmite grafice pentru fiecare suprafaţă luată în studiu.

Structurile reale au fost apoi comparate cu ditribuțiile experimentale Meyer și Pearson tip Beta

(figurile 6.15 – 6.28).

Fig. 6.15 Compararea distribuției experimentale a numărului de arbori cu distribuțiile

teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.II, u.a. 2A

Figure 6.15 Comparison of trees number experimental distribution with Meyer and Beta

teoretical distributions in forest stands from U.P.II, u.a. 2A

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică Meyer

Distribuția

teoretică Beta

Categoria de diametre (cm)

Numărul de arbori/ha

20


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.II, u.a. 12B


teoretical distributions in forest stands from U.P.II, u.a. 12B


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.III, u.a. 7G


teoretical distributions in forest stands from U.P.III, u.a. 7G

0

10

20

30

40

50

60

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 84

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta


Numărul de arbori

/ha

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta



21


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.IV, u.a. 11


teoretical distributions in forest stands from U.P.IV, u.a. 11


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.V, u.a. 19B


teoretical distributions in forest stands from U.P.V, u.a. 19B

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică

Beta



0

10

20

30

40

50

60

70

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică

Beta



22


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.V, u.a. 20B


teoretical distributions in forest stands from U.P.V, u.a. 20B


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.VI, u.a. 28A


teoretical distributions in forest stands from U.P.VI, u.a. 28A

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

110

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică

Beta



0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

550

600

650

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 84

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică

Beta



23


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.VI, u.a. 28E


teoretical distributions in forest stands from U.P.VI, u.a. 28E


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.VIII, u.a. 2


teoretical distributions in forest stands from U.P.VIII, u.a. 2

0

50

100

150

200

250

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 84

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică

Meyer

Distibuția

teoretică Beta



0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta



24


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.IX, u.a. 21


teoretical distributions in forest stands from U.P.IX, u.a. 21


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.XI, u.a. 25B


teoretical distributions in forest stands from U.P.XI, u.a. 25B

0

50

100

150

200

250

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta



0

50

100

150

200

250

300

350

400

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta



25


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.XII, u.a. 20B


teoretical distributions in forest stands from U.P.XII, u.a. 20B


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.XII, u.a. 24B


teoretical distributions in forest stands from U.P.XII, u.a. 24B

0

20

40

60

80

100

120

140

160

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta



0

20

40

60

80

100

120

140

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60

Distribuția

experimentală

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică Beta



26


teoretice Meyer și Beta, pentru arboretul din U.P.XII, u.a. 25G


teoretical distributions in forest stands from U.P.XII, u.a. 25G

Din analiza graficelor de mai sus, se observă că arboretele din U.P.II, u.a.2A; U.P.V.,

u.a.19B, U.P.V, u.a.20B, U.P.XII, u.a.24B şi U.P.XII, u.a.25G, prezintă distribuţii asemănătoare

cu cele ale arboretelor echiene (tip clopot), cu menţiunea că apare tendinţa de modificare a curbei

şi de evoluţie a acesteia spre o structură neregulată, mai ales în ceea ce priveşte clasele de

diametre extreme (arbori subţiri şi arbori foarte groşi). Aşa cum s-a arătat, aceste arborete se află

abia după a doua, a treia sau chiar după prima intervenţie de aplicare a tăierilor de transformare

spre grădinărit, fapt pentru care nu se pot aştepta rezultate surprinzătoare.

Arboretele din U.P.III, u.a.7G, U.P.IV, u.a. 11, U.P.VI, u.a. 28A, U.P.VI, u.a. 28E şi din

U.P.IX, u.a. 21, prezintă distribuţii asemănătoare cu distribuţia teoretică pentru codru grădinărit,

au structuri şi tendinţe clare de evoluţie spre arborete cu structură grădinărită. Menţionăm că ele

se află la a patra rotaţie de aplicare a tratamentului.

Un caz aparte îl reprezintă arboretele din U.P.II, u.a. 12B şi din U.P.VIII, u.a. 2A, U.P.XI,

u.a.25B şi U.P.XII, u.a. 20B, la care structura se află în plin proces de transformare, neavând

caracteristici nici de arboret echien şi nici de arboret grădinărit. Deşi se află după a patra rotaţie şi

respectiv a cincea intervenţie de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit (cu excepția

0

20

40

60

80

100

120

140

160

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60

Distribuția

experimental

ă

Distribuția

teoretică

Meyer

Distribuția

teoretică

Beta



27

ultimelor două), rezultatele nu sunt evidente ca în cazul arboretelor de mai sus. Considerăm că

aceasta depinde foarte mult de sensul extragerilor din arboret al intervenţiilor viitoare.

Deşi în unele situaţii distribuţia Pearson tip Beta modelează mai bine numărul de arbori

pe categorii de diametre, pentru a determina structura optimă a arboretelor luate în studiu s-a

folosit distribuţia exponenţială de tip Meyer, care, prin logaritmare, devine mult mai uşor de

aplicat : y = k.e

-αx care, într-un sistem de reprezentare grafică semilogaritmică, devine o dreaptă.

S-au determinat coeficienții distribuției Meyer pentru fiecare din suprafețele de probă luate în

studiu: k, α, q și diametrul limită la care se ajunge pornind de la distribuțiile reale actuale și s-au

obținut următoarele rezultate:

Tabelul 6.13

Table 6.13

Coeficienţii modelului matematic ai distribuţiei teoretice exponenţiale tip Meyer a

numărului de arbori pe categorii de diametre

Meyer theoretical exponential distribution mathematical model coefficients of trees

number by diameters categories

Spe- cifi- caţii

Arboretul

U.P.

II, u.a.

2A

U.P.

II, u.a.

12B

U.P.

III, u.a. 7G

U.P.

IV, u.a.

11

U.P.

V, u.a.

19B

U.P.

V, u.a.

20B

U.P.

VI,

u.a.

28A

U.P.

VI, u.a.

28E

U.P.

VIII

u.a.

1A

U.P. IX, u.a. 21

U.P. XI, u.a. 25B

U.P. XII, u.a. 20B

U.P.

XII, u.a. 24B

U.P.

XII, u.a. 25G

k

47,09 68,95 155,53 123,37 9,035 70,24

403,85 126,54 89,04 161,16 1414,3 177,17 80,01 166,51

α

0,0139 0,0302 0,0456 0,0412

-

0,0229 0,0303

0,0559 0,0436 0,0304 0,0406 0,1079 0,0493 0,0159 0,0379

q

1,057 1,1284

1,2001

1,1792

0,9125

1,1288

1,2506

1,1905

1,1293

1,1763

1,5397

1,2180

1,0657

1,1637

Analizând valorile coeficienților (k și α) din ecuațiile distribuțiilor teoretice de tip Meyer

observăm că acestea pot fi împărțite în două grupe: prima cu un k mai mare de 100 pentru

arboretele din U.P.III, u.a. 7G, U.P.IV, u.a.11, U.P.VI, u.a. 28A, U.P.VI, u.a. 28E, U.P.IX, u.a.

21, U.P.XII, u.a. 20B și U.P.XII, u.a. 25G, valori cărora le corespunde un α cu valori între

0,0379, în U.P.XII, u.a. 25G și 0,0559, în U.P.VI, u.a.28A și a doua grupă cu un k cuprins între 0

și 100, în care se încadrează arboretele din U.P.II, u.a.2A, U.P.II, u.a. 12B, U.P.V, u.a. 20B,

U.P.VIII, u.a. 1A, și U.P.XII, u.a. 24B. Pentru arboretele din această grupă observăm că α ia

valori cuprinse între 0,0139 și 0,0304.

Din literatura de specialitate reiese că valorile ridicate ale coeficientului k (în jur de 100)

ar indica o regenerare naturală în proporție ridicată și de calitate superioară (Guiman, 2007).

28

Din prima grupă fac parte arborete în care s-a intervenit până acum de minim patru ori,

ale căror structuri s-au modificat în timp, ajungând să fie relativ pluriene. Excepție fac arboretul

din U.P.XII, u.a. 20B, care a suferit doar o singură intervenție, și arboretul din U.P.XII, u.a. 25G,

în care s-a intervenit de două ori. Acestea sunt arborete tinere, în care valoarea maximă a

diametrului este de 56 cm, care prezintă o structură relativ echienă și care, teoretic, ar putea fi

condusă și modelată destul de ușor spre o structură relativ plurienă, având în vedere valorile pe

care le iau cei doi coeficienți. Trebuie intervenit în așa fel încât să se asigure regenerarea naturală

în ochiuri mici, pâlcuri sau buchete.

Din cea de a doua grupă fac parte arborete cu structuri relativ echiene și chiar echiene,

parcurse cu maxim două intervenții.

Diametrele maxime obținute prin calcul pornind de la structurile reale sunt prezentate în

tabelul 6.18.

Tabelul 6.18

Table 6.18

Valori maxime pentru diametre, obținute prin calcul pornind de la structurile reale

Maximum values for diameter obtained by calculation from real structures

Spe- cifi- caţii

Arboretul U.P.

II, u.a. 2A

U.P.

II, u.a.

12B

U.P.

III, u.a. 7G

U.P.

IV, u.a.

11

U.P.

V, u.a.

19B

U.P.

V, u.a. 20B

U.P.

VI,

u.a.

28A

U.P.

VI, u.a.

28E

U.P.

VIII

u.a.

2

U.P. IX, u.a. 21

U.P. XI, u.a. 25B

U.P. XII, u.a. 20B

U.P.

XII, u.a. 24B

U.P.

XII, u.a. 25G

Dmax

146.78

93.9

82.64

84.76

-37.81

96.26

83.22

79,63

101.0

92.44

54.97

77.2

193.4

100

Din tabelul de mai sus se poate trage concluzia că pentru unele suprafețe: U.P.II, u.a.2A,

U.P.V, u.a.19B, U.P.V, u.a. 20B, U.P.VIII, u.a.2, U.P.XII, u.a.24B, U.P.XII, u.a. 25G nu este

cazul să se stabilească diametre limită, acestea fiind încă departe de realizarea structurii

grădinărite.

Modelele matematice ale distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre exprimă

stări provizorii, cu obiective provizorii care se modifică în timp, până la atingerea structurii

optime grădinărite.

Tipurile de structură concepute (intermediare) sunt destinate orientării acţiunii de

conducere a arboretelor, astfel încât să se poată realiza o adaptare a structurii reale a fiecărui

29

arboret la o structură finală optimă care va fi obţinută după n rotaţii de aplicare a tăierilor de

transformare.

Pentru fiecare suprafaţă de probă au fost calculate, folosind compensarea liniei

logaritmice a distribuției reale printr-o dreaptă, distribuția optimă a numărului de arbori pe

categorii de diametre, la situația din acest moment, Goptim şi Voptim, pe specii şi apoi pe total

arboret. Datele obţinute, au fost sintetizate în tabelele 6.20 – 6.33, unde sunt prezentate atât

fondul real, cât și fondul optim, în momentul de față.

În cele ce urmează se prezintă un exemplu de calcul:

Determinarea coeficienţilor funcţiei exponenţiale Meyer pentru suprafaţa de probă din

U.P.II, u.a. 2A

Determination of the Meyer exponential function coefficients from the experimental plot

within UPII, u.a. 2A

D Nr arbori în D ln Ni N/ha

cm suprafața experimentală cm

8 4 8 1.386294 16

12 6 12 1.791759 24

16 6 16 1.791759 24

20 13 20 2.564949 51

24 9 24 2.197225 35

28 20 28 2.995732 79

32 13 32 2.564949 51

36 16 36 2.772589 63

40 21 40 3.044522 83

44 6 44 1.791759 24

48 6 48 1.791759 24

52 5 52 1.609438 20

56 3 56 1.098612 12

60 2 60 0.693147 8

Total 514

30

ln k = 2,4805 de unde rezultă k = 47,09 la hectar

α = 0,0139

Dmax= k/ α lne = 146,7 cm

q = e^(αx) = 1,057

Distribuția optimă pentru suprafața de probă din U.P.II, u.a. 2A

Optimal distribution of forest stands in experimental plot U.P.II, u.a. 2A

D Nr ln Ni D Nr N/ha D N/ha

cm arb cm arb

cm

8 10.69007604 2.3693 8 11 43.3583 8 43

12 10.11192547 2.3137 12 10 39.41663 12 39

16 9.565042969 2.2581 16 10 39.41663 16 39

20 9.047737473 2.2025 20 9 35.47497 20 35

24 8.558409372 2.1469 24 9 35.47497 24 35

28 8.095545565 2.0913 28 8 31.53331 28 32

32 7.657714786 2.0357 32 8 31.53331 32 32

36 7.243563177 1.9801 36 7 27.59164 36 28

40 6.851810097 1.9245 40 7 27.59164 40 28

44 6.48124417 1.8689 44 6 23.64998 44 24

48 6.130719531 1.8133 48 6 23.64998 48 24

52 5.799152291 1.7577 52 6 23.64998 52 24

56 5.485517176 1.7021 56 5 19.70832 56 20

60 5.188844365 1.6465 60 5 19.70832 60 20

y = -0,0139x + 2,4805 R² = 0,1074

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

0 20 40 60 80

Series1

Linear (Series1)

31

Tabel 6.20

Table 6.20

Fondul real şi fondul optim ca suprafaţă de bază şi ca volum U.P.II., u.a.2A

Stand basal area and volume for real and optimally growing stock in U.P.II, u.a.2A

Categoria Fondul real Fondul optim

de specia fag specia fag

diametre Numărul Suprafața Volumul Numărul Suprafața Volumul

cm de de de de

arbori bază arbori bază

ni mp/ha m.c. ni mp/ha m.c.

8 16 0.080425 0.304 43 0.216142 0.817

12 24 0.271434 1.536 41 0.4637 2.624

40 0.351859 1.84 84 0.679842 3.441

16 24 0.48255 4.128 38 0.764037 6.536

20 51 1.602216 16.677 36 1.130976 11.772

24 35 1.583366 18.27 34 1.538127 17.748

110 3.668132 39.075 108 3.43314 36.056

28 79 4.864453 59.961 33 2.031987 25.047

32 51 4.101673 52.836 31 2.493174 32.116

36 63 6.412634 85.554 29 2.951847 39.382

193 15.37876 198.351 93 7.477008 96.545

40 83 10.43011 142.511 28 3.518592 48.076

44 24 3.649283 51.144 26 3.953389 55.406

48 24 4.342948 62.04 25 4.523904 64.625

131 18.42234 255.695 79 11.99589 168.107

52 20 4.247443 61.86 23 4.88456 71.139

56 12 2.955617 43.44 22 5.418632 79.64

60 8 2.261952 33.8 21 5.937624 88.725

40 9.465012 139.1 66 16.24082 239.504

Total 514 47.2861 634.061 423 39.8267 543.653

Se poate observa că, în cazurile în care structura arboretului este echienă sau relativ

echienă și se îndepărtează mult de ceea ce ar însemna un optim din punct de vedere al structurii

pluriene, fondul optim dă valori mult prea mici. În aceste situații nu este cazul să se propună un

diametru limită. Apoi, cu cât arboretele respective se abat mai mult de la structura grădinărită la

care dorim să ajungem, cu atât diferența dintre fondul optim și cel real este mai mare.

De aici se poate concluziona că, într-o situație dată, pe o stațiune dată, putem conduce

arboretul spre mai multe tipuri de structură grădinărită în funcție de obiectivele urmărite, de

32

producția dorită (creșterea exprimată în m.c./an/ha) sau de diametrul maxim pe care dorim să-l

atingem în acel arboret.

De asemenea, se poate vedea că există și arborete care după diagrama de distribuție a

arborilor pe categorii de diametre se apropie foarte mult de structura plurienă, dar în realitate au

un fond de masă lemnoasă mult prea mare față de optim, fapt care înseamnă că starea de maximă

eficacitate funcțională nu a fost atinsă încă. Cu un fond real mai mare decât cel optim arboretul

este mult prea închis, regenerarea chiar dacă există în procent mare se pierde, nu va putea rezista

și nu se va putea dezvolta foarte multă vreme sub masiv. Astfel de situații se întâlnesc în U.P.III,

u.a. 7G, U.P.IV, u.a.11, U.P.VI, u.a.28A, U.P.VI, u.a.28E, U.P.IX, u.a.21. Tocmai de aceea

normativele propun o realizare a structurii în mozaic, în ochiuri mici, cu elemente de arboret,

cumva echiene, pe suprafețe mici de 0,1 – 0,2 hectare, dar pe total suprafață să existe o structură

mozaicată, de vârste și dimensiuni diferite, astfel încât să se poată realiza structura grădinărită.

Dacă s-ar obține regenerarea uniform pe toată suprafața, arboretul ar rămâne destul de închis, mai

ales în cazul făgetelor care își închid rapid coronamentul și nu s-ar putea dezvolta corespunzător,

întârziind trecerea dintr-o categorie de diametre la alta superioară și, încet, încet, avantajul avut în

momentul de față, dat de existența unei structuri apropiate de optim , ar dispărea în timp.

Fondul optim, pentru starea actuală a arboretelor supuse transformării, = 295 - 708 m³/ha.

Arboretele se împart, în raport cu perioada de aplicare a lucrărilor de transformare, astfel:

– prima grupă - arborete în care tăierile de transformare s-au aplicat timp de 4

decenii;

• prezintă în momentul de față structuri relativ pluriene

• fondul real al acestor arborete = 688 - 1041 m³/ha

• fondul optim calculat = 407 - 708 m³/ha

– a doua grupă în care sunt încadrate arborete în care tăierile de transformare s-au

aplicat doar de două, trei decenii;

• prezintă structuri relativ echiene sau chiar echiene.

• fondul real al acestor arborete = 557 - 723 m³/ha

fondul optim calculat = 295 - 545 m³/ha.

În cazul transformării unor arborete echiene în arborete pluriene, fondul real este mult mai

mare decât fondul optim, deoarece, datorită extragerilor de mică intensitate cu care se intervine,

masa lemnoasă se acumulează în arboret mai ales atunci când nu se intervine la timp.

33

În aplicarea codrului grădinărit, pe lângă mărimea fondului de producţie la hectar, o mare

importanţă prezintă şi structura acestuia caracterizată prin repartiţia sa pe clase de grosimi.

Au fost consultate amenajamentele întocmite de-a lungul a 60 sau chiar 70 de ani, cu

privire la Fondul real şi Fondul optim, pe număr de arbori şi pe volum, în %, în arboretele luate în

studiu, şi au fost întocmite tabelul 6.34 şi grafice privind evoluţia structurii şi mărimii fondului de

producţie (figurile 6.29 – 6.38).

34

Se constată că există cazuri de evoluții corespunzătoare, acolo unde lucrările s-au executat

corect, de exemplu în U.P.III, u.a. 7G și cazuri de evoluții necorespunzătoare, în U.P.V, u.a. 20B.

În arboretele echiene și relativ echiene, aflate în transformare spre grădinărit, este

necesară cunoașterea posibilității pe clase de diametre, în funcție de raportul dintre Nr –numărul

real de arbori și No – numărul optim de arbori, dar și în funcție de raportul dintre Nr – numărul

real de arbori și NL – numărul arborilor de lucru. Astfel, se impune extragerea arborilor din

categoriile de diametre excedentare și a celor care nu corespund din punct de vedere calitativ.

Un exemplu de calcul este prezentat în tabelul 6.38.

Tabel 6.38

Table 6.38

Calculul posibilității și stabilirea rotației pentru U.P.II, u.a. 2A

Calculation of the allowable cut for U.P.II, u.a. 2A

Clasa D

Nr/ Nr ∑Vr/ ∑Vr Nl 4(n-

j+1) No ∑Vo/ Nr²/Nl*No ∑Vr u.a. ∑Vo Px P

de cm ha la /ha la la la ha 4(n-j+1) 4(n-j+1) (mc) (mc)

diam. u.a. u.a. ha ha

110 616 39.1 3540.4 96 524.3 3.5297908 414

16-24 16 24 134 4.13 23.117 18 48 39 0.8205128

20 51 286 16.7 93.391 46 44 35 1.615528 73.759 10.923 78.94989

24 35 196 18.3 102.31 32 40 35 1.09375

193 1081 198 3321.6 174 487.9 7.0007448

28-36 28 79 442 60 335.78 71 36 32 2.746919

32 51 286 52.8 295.88 46 32 32 1.7669837 92.267 13.552 156.5838

36 63 353 85.6 479.1 57 28 28 2.4868421

131 734 256 2210.9 110 392.4 5.9414822

40-48 40 83 465 143 798.06 71 24 28 3.4652918

44 24 134 51.1 286.41 21 20 24 1.1428571 92.119 16.350 132.8915

48 24 134 62 347.42 18 16 24 1.3333333

40 224 139 778.96 36 231.1 2.0376142

˃52 52 20 112 61.9 346.42 18 12 24 0.9259259

56 12 67 43.4 243.26 11 8 20 0.6545455 64.913 19.261 45.57477

60 8 45 33.8 189.28 7 4 20 0.4571429

Total 474 2654 632 3540.4 416 524.3 18.509632 323.058 60.085 414

Posibilitatea a fost repartizată pe clase de diametre astfel : Px =

35

Creșterea nu mai constituie astfel unicul criteriu de determinare a posibilității, ci se iau în

calcul și alți factori care să ducă la optimizarea fondului de producție.

Pentru majoritatea cazurilor, rotația optimă s-a fixat la 10 ani și a fost adoptată așa pentru

a nu perturba cadrul organizatoric creat de amenajament. Intensitatea intervenției variază între 8

și 16%.

Din tabelele 6.38 – 6.51, cu calculul posibilității, se poate observa următorul aspect: cu cât

structura actuală a arboretului este mai îndepărtată de cea optimă, cu atât intensitatea intervenției

necesare este mai mare, iar rotația mai mică, deci sistemul de lucru necesar este mult mai activ

decât în cazul unui arboret cu structură apropiată de cea optimă grădinărită.

Pe baza datelor obținute din calculul posibilitîții s-a procedat la punerea în valoare a masei

lemnoase pentru fiecare arboret Examinarea graficelor distribuției numărului de arbori la hectar

pe categorii de diametre, înainte și după ce arboretele au fost parcurse cu tăieri de transformare,

poate furniza o idee mai clară asupra modului cum structurile acestora au fost influențate prin

intervențiile practicate.

Fig. 6.39 Distribuția numărului de arbori la hectar pe categorii de diametre, înainte

și după intervenție în U.P.II, u.a. 2A

Fig. 6.39 Distribution of the number of trees per hectare on categories of diameters

before and after intervention in U.P.II, u.a. 2A

Posibilitatea dirijării structurii spre una grădinărită este destul de redusă la primele

intervenții. După cum se poate observa, structura arboretului din U.P.II, u.a. 2A nu a suferit

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64

Distribuția

numărului de

arbor la hectar pe

categorii de

diametre înainte

de intervenție

Distribuția

numărului de

arbori la hectar pe

categorii de

diametre după

intervenția



36

modificări mari, astfel că în loc să se intervină asupra categoriilor excedentare de diametre, s-a

păstrat practic aceeași structură de arboret relativ echien, pentru că s-a considerat că este mai

importantă provocarea și promovarea regenerării.

Fig. 6.43 Distribuția numărului de arbori la hectar pe categorii de diametre, înainte

și după intervenție în U.P.III, u.a. 7G

Fig. 6.43 Distribution of the number of trees per hectare on categories of diameters

before and after intervention in U.P.III, u.a. 7G

Distribuția arborilor pe categorii de diametre arată că în U.P.III, u.a. 7G sunt cele mai

mari posibilități de evoluție spre structura grădinărită (fig. 6.43). Categoriile de arbori subțiri sub

20 cm sunt foarte bine reprezentate, ceea ce înseamnă că în viitor, pot alimenta fără probleme

clasele mijlocii de diametre.

În acest arboret s-a urmărit menținerea structurii relativ pluriene prin punerea în lumină a

semintișului existent pentru ca acesta în viitor să poată constitui sursa de alimentare cu arbori

pentru primele categorii de diametre.

Mai mult, pentru unitatea amenajistică cu numărul 7 din U.P.III Băile, în viitor s-ar putea

renunța la constituirea de subparcele, deoarece dacă într-una din subparcele structura arboretului

se apropie de cea grădinărită este posibil ca și în celelalte subparcele să existe aceeași situație și,

pe ansamblu să se obțină o structură grădinărită.

Din analiza regenerării a rezultat că intensitatea tăierilor și caracterul intervenției sunt

factori hotărâtori atât în ce privește densitatea semințișului instalat, cât și dezvoltarea ulterioară a

acestuia până la punerea în lumină.

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80

Distribuția numărului de arbori la hectar înainte de intervenție

Distribuția numărului de arbori la hectar după intervenție


37

7. CONCLUZII GENERALE ȘI CONTRIBUȚII ORIGINALE

GENERAL CONCLUSIONS AND ORIGINAL CONTRIBUTIONS

7.1. Concluzii generale

General conclusions

Cercetarea influenței structurii arboretelor de pe clina nordică a Munților Semenic, care

sunt situate în O.S. Văliug, asupra aplicării tăierilor de transformare spre grădinărit a condus la

următoarele concluzii generale:

1. Analiza condițiilor staționale în care vegetează arboretele de pe clina nordică a

Munților Semenic a scos în evidență o relativă uniformitate geologică dar mai ales

climatică și edafică a acestui teritoriu. Astfel, în condițiile unui substrat geologic

alcătuit din șisturi cristaline cu o dominație a micaşisturilor și a unui climat

temperat continental cu influențe mediteraneene s-au format soluri din clasa

cambisoluri cu o pondere mare a districambosolurilor.

În aceste condiții tipurile de stațiune dominante sunt 4420 – Montan premontan de

făgete, Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula Dentaria (50,7%), din etajul montan

premontan de făgete și 4430 – Montan premontan de făgete, Bs, brun edafic mare

cu Asperula Dentaria (46.8%).

2. Cadrul ecologic stațional se oglindește în distribuția vegetației forestiere și a

tipurilor de pădure. Ponderea cea mai mare o dețin făgetele (peste 80%) cu

următoarele tipuri de pădure: 4111 – Făget normal cu floră de mull, Ps, (45%) și

4114 – Făget montan pe sol schelet cu floră de mull, Pm, (41%). Din punct de

vedere al încadrării tipologice arboretele corespund tipului de pădure: 4111 -

,,Făget normal cu floră de mull, 4112 – ,,Făget sudic de altitudine mare cu floră de

mull, 4114 – ,,Făget montan pe soluri schelete, cu flora de mull, 4132 – ,,Făget

montan cu floră de mull, 4141 – ,,Făget cu Festuca altissima, într-o suprafață

avem 4331 – ,,Făget amestecat din regiunea de dealuri, iar în alte două 2212 –

,,Brădeto-făgete cu floră de mull.

38

3. Toate cele peste 9000 de hectare de pădure gestionate în codru grădinărit se

încadrează în grupa I funcțională și anume în zona pădurilor de protecție a apelor

din lacurile de acumulare: Gozna, Trei Ape, Breazova și Secu.

4. Cu toată marea omogenitate stațională și a vegetației forestiere, structura actuală a

arboretelor prezintă o mare variabilitate ca rezultat al modului de gospodărire din

trecut. Această variabilitate se manifestă în special sub raportul de frecvență a

diametrelor și a vârstei și a distribuției pe vârste.

5. Sub raportul distribuției arborilor pe categorii de diametre, apar atât arborete cu

structură normală de tip Gauss cu asimetrie de dreapta, cât și arborete cu tendința

de structură bietajată și arborete cu o distribuție exponențială tipică sau cu

excedent de arbori groși și foarte groși.

6. Sub raportul vârstei și al distribuției pe vârste se întâlnesc atât arborete echiene sau

relative echiene cât și arborete relative pluriene.

7. Modelarea distribuției reale cu ajutorul distribuțiilor exponențiale de tip Meyer și a

distribuției Beta a evidențiat o mare variabilitate a acestor structuri, începând de la

arborete cu structură exponențială, până la arborete cu structură normală de tip

Gauss. Cele mai multe arborete prezintă structuri reale foarte diferite față de

structura optimă grădinărită fapt ce se răsfrânge asupra naturii și caracterului

tăierilor de transformare spre grădinărit ca scop și intensitate.

8. În aceste arborete s-au aplicat începând din 1960 tăieri de transformare spre

grădinărit, unele aflându-se la a-IV-a sau a-V-a rotație, altele la a-II-a sau a-III-a

rotație.

9. Tăierile aplicate au fost foarte variate ca natură, scop și intensitate, în funcție de

structura actuală a arboretelor. Astfel, în arborete tinere în faza de nuieliș și

prăjiniș s-au aplicat curățiri, în cele de păriș sau codrișor, rărituri cu caracter de

selecție și în cele de codru mijlociu și codru, au fost aplicate tăieri de recoltare și

regenerare.

10. Prin tăierile aplicate s-a urmărit în special ameliorarea calității arboretelor și mai

puțin conducerea structurilor actuale spre structuri optime grădinărite.

11. Ordinea de parcurgere cu tăieri a cupoanelor a fost perturbată de apariția

doborâturilor de vânt.

39

12. Tăierile aplicate în primele rotații s-au efectuat pe arbori individuali, iar ulterior pe

grupe mici de arbori de 0,1 până la 0,2 hectare.

13. Aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit pe grupe mici de arbori nu a dus

la realizarea unei structuri grădinărite tipice, ci la structuri de codru neregulat.

14. Modelele matematice ale distribuției normale a numărului de arbori pe categorii de

diametre exprimă stări provizorii cu obiective provizorii, care se modifică în timp

până la realizarea structurii grădinărite optime.

15. Analiza evoluției volumelor și structurii arboretelor de-a lungul a patru sau cinci

rotații de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit a scos în evidență

faptul că s-au modificat foarte puțin ca rezultat al unor intervenții prea timide ca

intensitate, fapt ce a favorizat și o creștere a fondului de producție real care se

îndepărtează și mai mult de mărimea fondului de producție optim.

16. Posibilitatea se poate calcula în funcție de creștere, dar și în funcție de raportul

dintre numărul real de arbori și numărul optim de arbori, pe de o parte și de

raportul dintre numărul real de arbori și numărul arborilor de lucru, pe de altă

parte, astfel încât să se poată extrage arborii din categoriile de diametre

excedentare și arborii necorespunzători din punct de vedere calitativ. Creșterea nu

mai constituie astfel unicul criteriu de determinare a posibilității.

17. Fără un control riguros asupra structurii arboretelor supuse transformării prin

inventarieri succesive în suprafețe de probă permanente nu se poate ajunge la

structuri grădinărite.

18. În urma aplicării lucrărilor de transformare s-a ajuns în majoritatea arboretelor la o

proporție foarte mare de arbori groși, de peste 83% din volum, ceea ce

demonstrează că prin aplicarea tratamentului codrului grădinărit se poate obține

lemn de sortimente superioare.

19. Prin analiza actelor de punere în valoare s-a demonstrat că lemnul extras prin tăieri

de transformare spre grădinărit este superior calitativ celui extras din arborete

tratate în regim de codru regulat, ajungând și la 75% procent de lemn de lucru.

20. Intensitatea tăierilor este factorul hotărâtor atât în ce privește densitatea

semințișului instalat, cât și dezvoltarea ulterioară a acestuia.

40

21. Instalarea și dezvoltarea regenerării naturale reprezintă o condiție esențială pentru

aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit întrucât aceasta este sursa de

alimentare a categoriilor inferioare de diametre pentru realizarea structurii optime

grădinărite.

22. Este de preferat să se obțină o regenerare în ochiuri, să se deschidă ochiuri mici pe

întreaga suprafață (grupe, buchete), care să nu mai fie lărgite ulterior și care să

alterneze cu zone compacte din arboret.

7.2. Contribuții originale

Original contributions

Cercetările întreprinse au urmărit realizarea unei analize a lucrărilor de transformare a

unor arborete echiene în arborete cu structuri pluriene.

Prin cercetările de față, privind transformarea arboretelor echiene în arborete pluriene,

prin tăieri de transformare aplicate în zona Munților Semenic, se relevă următoarele contribuții

personale mai importante:

1. S-a făcut o sinteză a stadiului actual al cunoștințelor privind aplicarea tratamentului

tăierilor grădinărite în Europa și în țara noastră.

2. S-au prezentat particularitățile stațiunilor forestiere de pe versanții nord vestici ai

Munților Semenic.

3. S-a evidențiat marea variabilitate a arboretelor incluse în unitățile de producție

gestionate în codru grădinărit.

4. S-a scos în evidență dependența dintre structura actuală a arboretelor și natura și

caracterul tăierilor de transformare aplicate în făgetele de pe versanții Munților

Semenic.

5. S-a prezentat pentru prima dată în țară evoluția fondului de producție și a structurii

unor arborete de fag gestionate în regim de codru grădinărit timp de patru sau cinci

rotații.

6. S-au analizat rezultatele obținute prin aplicarea tăierilor de transformare spre

grădinărit în făgetele echiene și relativ echiene pe grupe mici de arbori.

7. S-au fundamentat sub raport științific bazele teoretice ale aplicării tăierilor de

transformare spre grădinărit în făgetele pure.

41

8. S-au aplicat experimental, în 14 suprafețe de probă a câte 3000 de metri pătrați

fiecare, tăieri de transformare spre grădinărit parcurgându-se toată metodologia de

aplicare a tratamentului începând cu determinarea mărimii și structurii fondului de

producție real, a fondului de producție optim, calculul rotației și al posibilității, al

intensității tăierilor și efectuarea marcărilor pentru extragerea posibilității din unitatea

amenajistică respectivă.

9. S-au analizat instalarea și evoluția regenerării naturale ca urmare a aplicării tăierilor

de transformare spre grădinărit timp de patru sau cinci rotații.

Cercetările efectuate nu reprezintă decât o primă etapă a investigațiilor necesare pentru

transformarea unor arborete echiene în arborete pluriene.

42

BIBLIOGRAFIE

REFERENCES

Abrudan, I.V., 2006 – Împăduriri. Editura Universitatii Transilvania din Brasov.

Antonescu, P., 1892 – Tratamentul grădinărit și aplicațiunea sa în România. Litografia Ed

Wiegand, C.Săvoiu & Co., București.

Badea, , M., 1966 – În problema tăierilor de transformare la codrul grădinărit. Revista Pădurilor,

nr. 11.

Bagneris, G., 1878 – Elements de Sylviculture. 2eme edition. Imprimerie Berger-Levrault et Cie.

Nancy.

Beldie, Al., Chiriță, C., 1967 – Flora indicatoare în pădurile noastre. Editura Agro-Silvică,

București.

Boncina, A., Diaci, J., Cencic, 2002 – Comparison of the two main types of selection forest in

Slovenia: distribution, site conditions, stand structure, regeneration and management.

Forestry, nr.4.

Boncina, A., 2011- History, current status and future prospects of uneven-aged forests

management in the Dinaric region: an overview. Forestry, published on-line 11 July,

doi:10,1093/forestry/cpr023.

Carcea, F., 1961 – În legătură cu amenajarea și gospodărirea pădurilor virgine și cvasivirgine.

Revista Pădurilor, 5.

Carcea, F., 2009 – O jumătate de secol de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit în

pădurile Ocolului Silvic Văliug. Revista Pădurilor, nr. 6.

Carcea, F., Leahu, I., Guiman, V., 2013 – Realități și perspective în aplicarea codrului grădinărit

în pădurile României. Revista Pădurilor, nr: 2.

Chiriţă, C., Vlad, I., Păunescu, C., Pătrăşcoiu, N., Roşu, C., Iancu, I., 1977 – Soluri şi staţiuni

forestiere. Vol. II.- Staţiuni forestiere. Editura Academiei Republicii Socialiste România,

Bucureşti.

Ciobanu, P., Vlase, Il., 1983 – Un secol de aplicare a tratamentului codrului grădinărit bazat pe

metoda controlului în pădurile Elveţiei. Comunicare prezentată la sesiunea jubiliară a

Facultăţii de Silvicultură din 28 – 29 octombrie, Braşov.

Constantinescu, N., 1971 – Aspecte ale silviculturii elvețiene. Revista Pădurilor, 11.

43

Constantinescu, N., 1973 – Regenerarea arboretelor. Ediția a-II-a. Editura Ceres, București.

Costea, C., 1959 – Cercetări în legătură cu modul de conducere spre grădinărit a arboretelor de

brad şi fag în funcţie de structura lor actuală. Revista Pădurilor, 1.

Costea, C., 1962 – Codru grădinărit. Editura Agro – Silvică, Bucureşti.

Dincă, I., 1983 – Resursele forestiere ale Europei. Editura Ceres, Bucureşti.

Dissescu, R., Purcelean, Şt., Florescu, I.I., 1968 a – Metoda de transformare a pădurilor pluriene

naturale în arborete grădinărite. Studii şi cercetări, vol. XXVI, caietul 1, CDF, Bucureşti.

Dissescu, R., Sava, A., Florescu, I., 1968 b – Contribuţii la studiul eficacităţii economice a

codrului grădinărit. Studii şi cercetări, Silvicultura, vol. XXVI, Bucureşti.

Dissescu, R., 1987 – Codru grădinărit şi protecţia mediului înconjurător. Revista Pădurilor, 1.

Duchiron, Marie-Stella, 1994 – Gestion des futaies irregulieres et melangees. Edition par

l`auteur. Nancy et Paris.

Duduman, G., 2008 – Rezultate ale aplicării codrului grădinărit în arboretele din ocoalele silvice

Văliug și Sinaia – studii de caz. Revista Pădurilor, nr.3.

Duduman, G., 2011 – Silvicultura pădurilor neregulate din România: aplicarea codrului

grădinărit. Revista Pădurilor, nr. 2.

Filipescu, C.N., 2001 – Codrul grădinărit – puncte de vedere. Revista Pădurilor, nr.2.

Filipescu, C.N., 2001 – Cercetări privind evoluția unor arborete parcurse cu lucrări de

transformare spre grădinărit din zona Brașov. Revista Pădurilor, nr.4.

Florea, N., Munteanu, I., Rapaport, C., Chiţu, C., Opriş, M., 1968 – Geografia solurilor

României. Editura ştiinţifică, Bucureşti.

Florescu, I.I, 1991 – Tratamente silviculturale. Editura Ceres, București.

Florescu, I.I., Nicolescu, N.-V., 1998 – Silvicultură. Vol.I – Studiul pădurii. Editura Universităţii

Transilvania din Braşov, Braşov.

Florescu, I.I., Nicolescu, N.-V., 1998 – Silvicultură. Vol.II – Silvotehnică. Editura Universităţii

Transilvania din Braşov, Braşov.

Giurgiu, V., 1972 – Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Editura Ceres,

Bucureşti.

Giurgiu, V., 2005 (sub redacţia), Silvobiologie, vol. IV B – Amenajarea pădurilor la începutul

Mileniului al III-lea, Editura Academiei Române, Bucureşti.

44

Giurgiu, V., Drăghiciu, D., 2004 – Modele matematico – auxologice şi tabele de producţie pentru

arborete. Editura Ceres, Bucureşti.

Giurgiu, V., Decei, I., Drăghiciu, D., 2004 – Metode şi tabele dendrometrice. Editura Ceres,

Bucureşti.

Guiman, Gh., 2003 – Structura unor arborete de fag din bazinul Argeșului, gospodărite în codru

grădinărit. Revista Pădurilor, nr.5.

Guiman, Gh., 2007 – Cercetări asupra creșterii și calității arboretelor pluriene de fag gospodărite

în codru grădinărit. Revista Pădurilor, nr.6.

Guiman, Gh., 2007 – Optimizarea structurii arboretelor prin aplicarea tratamentului codrului

grădinărit în făgete din bazinul mijlociu şi superior al Argeşului. Rezumatul tezei de

doctorat. Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava.

Haralamb, At., 1967 – Cultura speciilor forestiere. Editura Agro-Silvică, Bucureşti.

Konnert, V., Ciobanu, P., 1983 – Analiza tăierilor de transformare la grădinărit a unor păduri din

Ocolul Silvic Valiug. În Probleme ale silviculturii zonale din Banat (sub redacția V.

Giurgiu), ASAS Secția de Silvicultură, București, ICAS, Filiala Caransebeș.

Leahu, I., 1984 – Metode și modele structural funcționale în amenajarea pădurilor. Editura Ceres,

București.

Leahu, I., 1994 – Dendrometrie. Ministerul Învățământului. Editura Didactică și Pedagogică,

București.

Leahu, I., 2001 – Amenajarea pădurilor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Leibundgut, H., 1946 – Femelschlag und Plenterung. Journal Gorestier Suisse, Juillet.

Mălăescu, A, 1940 – Pădurile U.D.R. și administrația lor. Conferință ținută la Cercul de Studii

Forestiere din București.

Milescu, I., 1997 – Istoria pădurilor - introducere în silvicultură. Editura Universităţii Suceava.

Nicolescu, N.-V., 2003 – Silvicultura. Editura Aldus, Braşov.

Negulescu, E.G., Stănescu, V., Florescu, I.I., Târziu, D., 1973 – Silvicultură, vol.2, Editura Ceres,

Bucureşti.

Paşcovschi, S., Leandru, V., 1958 – Tipuri de pădure din Republica Populară Română. Editura

Agro-Silvică de Stat, Bucureşti.

45

Paşcovschi, S., Avram, C., Constantinescu, N., Petrescu, L., Popa, G., 1964 – Complexe de

măsuri silvotehnice pentru tipuri de pădure din Republica Populară Română. Editura

Agro-Silvică, Bucureşti.

Purcelean, Şt., Paşcovschi, S., 1968 – Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor

fundamentale de pădure din România. Centrul de Documentare pentru Economia

Forestieră, Bucureşti.

Reininger, H., 1997 – Silvicultura pe glob. Pădurea seculară românească, arhetip pentru o

silvicultură pe baze ecologice. Revista Pădurilor, 4.

Rucăreanu, N., Leahu. I., 1965 – Cercetări privind importanța practică a distribuțiilor tip pentru

îndrumarea arboretelor spre structura grădinărită normală, în lucrarea Stiința Silvică,

Institutul Politehnic Brașov VII.

Schutz, J.-Ph., 1981 – Que peut apporter le jardinage a notre sylviculture? Journal Forestier

Suisse, nr.4.

Schutz, J.-Ph., 1989 – Le regime du jardinage. Document autographique du cours de sylviculture

III (regeneration des forets). Chaire de sylviculture, ETH – Zurich.

Schutz, J.-Ph., 1999 – Close-to-nature silviculture: in this concept compatible with species

diversity? Forestry, nr.4.

Schutz, J.-Ph., 2002 – Sylvicultural tools to develop irregular and diverse forest structures.

Forestry, nr.4.

Schutz, J.-Ph., 2006 – Modelling the demografic sustainabilityof pure beech plenter forests in

Eastern Germany. Annals of Forest Science, nr.1.

Smejkal, Gheza., 1983 – Probleme actuale și de perspectivă ale amenajării și gospodăririi

pădurilor tratate în codru grădinărit din Banat. În Probleme ale silviculturii zonale din

Banat (sub redacția V. Giurgiu), ASAS Secția de Silvicultură, București, ICAS, Filiala

Caransebeș.

Smejkal, G., 1986 – Contribuţii ale amenajamentului la trecerea de la codru regulat, la codru

grădinărit, a unor arborete din Ocolul Silvic Valiug. Revista Pădurilor, 3.

Soran, V., Toniuc, N., 1980 – Rolul pădurii în protecţia ambianţei umane. Revista pădurilor, 1.

Stănescu, V., Parascan, D., 1982 – Pădurea în concepția ecosistemică. Probleme actuale și de

perspectivă. În probleme moderne de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică,

București.

46

Stănescu, V., Șofletea, N., Popescu, O., 1997 – Flora forestieră lemnoasă a României. Editura

Ceres. București.

Târziu, D., 1970 - Cercetări privind condițiile de aplicare a tratamentului tăierilor succesive în

făgetele din masivul Parâng și posibilități de ameliorare a acestora în viitor. Teză de

doctorat. Universitatea Brasov.

Târziu, D., 1982 – Cuprivire la viitorul făgetelor pluriene naturale din Munții Parângului. Revista

Pădurilor, 2.

Târziu, D., 1994 – Ecologie. Reprografia Universității Transilvania, Brașov.

Târziu, D., 1994 – Elemente de geologie și geomorfologie. Universitatea Brașov.

Târziu, D., 2006 – Pedologie şi staţiuni forestiere. Editura Silvodel, Braşov.

Toma, G., 1957 – Procedeu de stabilire a posibilităţii în codru grădinărit. Revista pădurilor, 1.

Vlad, I., Chiriţă, C., Doniţă, N., Petrescu, L., 1997 – Silvicultura pe baze ecosistemice. Editura

Academiei Române, Bucureşti.

Vlad, I., 1973 – Aspecte ale gospodăririi molidişurilor cu funcţii multiple, cu privire specială

asupra realizării unei structuri neregulate a acestora. Revista Pădurilor, 6.

Vlad, I., 1975 – Consideraţii privitoare la sistemele integrate a tăierilor de transformare în

amestecurile de răşinoase şi de răşinoase cu fag. Revista Pădurilor, 2.

Vlad, I., 1983 – Îngrijirea şi conducerea arboretelor de tip grădinărit şi clasificarea arborilor din

aceste arborete. Revista Pădurilor, 2.

Vlase, Il., 1986 – Cercetări privind tăierile de transformare la codru grădinărit. Centru de material

didactic şi propagandă agricolă, Ministerul Silviculturii, Institutul de Cercetări şi

Amenajări Silvice.

* * * , 1951 a – Amenajamentul Marei Unităţi Forestiere, Bazin Bârzava Pogănici, U.P.VI, VII,

Ministerul Gospodăriei Silvice, Institutul de Proiectări Silvice

* * * , 1951 b – Amenajamentul Marei Unităţi Forestiere, Bazin Timişul Superior, U.P.X Păroasa

- Semenic, Ministerul Gospodăriei Silvice, Institutul de Proiectări Silvice

* * * , 1959 – Amenajamentul Ocolului Silvic Văliug, partea generală. Filiala I.S.P.F., Timişoara.

* * * , 1960 – Monografia geografică a Republicii Populare Romîne. Editura Academiei,

Bucureşti.

* * * , 1961 – Amenajamentul Ocolului Silvic Văliug, U.P.I, II, III, IV, V, VI, VIII, IX, X, XI,

XII, Bucureşti

47

* * * , 1966 – Instrucţiuni privind aplicarea tratamentelor. Centrul de documentare tehnică

pentru economia forestieră, Bucureşti.

* * * , 1967 – Buletinul institutului politehnic din Brașov, Seria B – Economie forestieră, Vol

IX, Amenajament. Exploatări forestiere. Organizarea și planificarea producției forestiere,

Brașov.

* * * , 1969 – Instrucțiuni de amenajare a pădurilor. Centrul de documentare tehnică pentru

economia forestieră, Bucureşti.

* * * , 1971 – Amenajamentul Ocolului Silvic Văliug, studiul general, Bucureşti.


XII, Bucureşti

* * * , 1980 – Situaţia la nivel de ţară şi orientări în aplicarea tăierilor grădinărite. Manuscris.

* * * , 1980 – Norme tehnice pentru Amenajarea Pădurilor. MEFMC, Departamentul Pădurilor.

București.



XII, Bucureşti.

* * * , 1983 – Geografia României. Vol. I. Geografia fizică, Editura Academiei R.S.R.,

București.

* * * , 1983 – Probleme ale silviculturii zonale din Banat. Academia de Stiinţe Agricole şi

Silvice, Secţia Silvicultură şi Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, Filiala

Caransebeş, Caransebeş.

* * * , 1986 – Norme tehnice pentru Alegera și Aplicarea tratamentelor. Ministerul Silviculturii,

București.

* * * , 1986 – Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor. Ministerul Silviculturii,

Bucureşti.

* * *, 1989 – Făgetele din România. Cercetări ecologice.Editura academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti.

* * * , 1990 – Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Seria a II-a. Centrul de material

didactic şi propagandă agricolă. Bucureşti.


XII, Bucureşti.

48

* * * , 1995 – Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Societatea ,,Progresul

Silvic”.

* * * , 2000 – Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor. Ministerul Apelor,

Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti.

* * * , 2000 – Norme tehnice pentru Amenajarea Pădurilor. Ministerul Apelor, Pădurilor și

Protecției Mediului, București.



XII, Bucureşti.



XII, Bucureşti.

49

Rezumatul tezei

Teza a avut ca scop cunoașterea modului de aplicare a tăierilor de transformare spre

grădinărit în arboretele de pe versanții nord vestici ai Munților Semenic, gestionate de Ocolul

Silvic Văliug și a posibilităților de extindere a acestora în viitor. Alegerea acestui subiect se

explică prin faptul că în aceste arborete, începând din anul 1960, s-au practicat tăieri de

transformare spre grădinărit atât în făgete pure cât și în amestecuri de rășinoase cu fag, timp de

peste cinci rotații.

Teza cuprinde 222 pagini text, 85 tabele, 54 figuri, 7 fotografii, și o bibliografie cu 101

titluri de lucrări citate în text.

Teza conține 7 capitole : 1. Stadiul actual al cunoștiințelor (24 p.), 2. Scopul, locul și

obiectivele cercetărilor (1 p.), 3. Materialul și metoda de cercetare (5 p), 4. Analiza condițiilor

staționale în care vegetează arboretele de pe versanții Munților Semenic (23 p.), 5. Analiza

vegetației forestiere (13 p), 6. Cercetări întreprinse și rezultate obținute (149 p), 7. Concluzii

generale și contribuții originale (5 p.)

În capitolul ,,Stadiul cunoștiințelor,, se prezintă istoricul tratamentului tăierilor grădinărite

de la începuturi, până în prezent, în străinătate și la noi în țară.

Metodele de cercetare folosite au fost: cercetarea și documentarea bibliografică,

observația directă și prin măsurători și experimentația. În anumite situații s-a folosit și modelarea

matematică. Pentru analiza lucrărilor de transformare spre grădinărit au fost instalate suprafeţe de

probă experimentale cu caracter permanent.

În capitolele 4 și 5 sunt prezentate date privind condițiile fizico - și biogeografice ale

teritoriului în care s-au efectuat cercetările (geologice, geomorfologice, climatic, edafice, tipurile

de stațiune și tipurile de pădure stabilite prin amenajamentele silvice, zonele și etajele de

vegetație).

Capitolul 6 conține rezultatele cercetărilor. Pentru experimentarea modului de aplicare a

tăierilor de transformare spre grădinărit s-au amplasat 14 suprafeţe de probă a 3000 mp fiecare, în

care s-au efectuat toate lucrările necesare pentru aplicarea tăierilor de transformare spre

grădinărit. Acestea au fost amplasate în unităţi amenajistice diferite în funcţie de: tipul de pădure,

50

compoziţia arboretului (făgete pure sau amestecuri de fag cu răşinoase), structura arboretului

(echienă, relativ echienă, relativ plurienă, plurienă). Pentru fiecare suprafață s-a efectuat

inventarierea integrală a arboretului și partial a regenerării. Folosind datele obținute la

inventarieri, au fost analizate structurile reale ale arboretelor luate în studiu prin modelarea

distribuțiilor experimentale cu ajutorul distribuțiilor teoretice exponențiale de tip Meyer și a

distibuției Pearson tip Beta. Compararea distribuțiilor experimentale cu cele teoretice a fost

realizată prin testele statistice de ajustare x2 și Kolmogorov- Smirnov. Pentru fiecare dintre

arborete s-a încercat optimizarea structurii prin stabilirea unui model intermediar destinat

orientării acţiunii de conducere a arboretelui, astfel încât să se poată realiza o adaptare a structurii

reale la o structură finală optimă care va fi obţinută după n rotaţii de aplicare a tăierilor de

transformare. Volumul real la hectar al arboretelor luate în studiu, calculat pe baza datelor

obţinute prin inventarieri în suprafeţele experimentale. Volumul normal s-a calculat pe baza

datelor obținute prin compensarea distribuției logaritmice printr-o linie.

Pentru fiecare arboret s-a urmărit evoluția fondului real începând din 1960 până în

prezent, pe baza datelor culese din amenajament.

Posibilitatea a fost calculată în funcție de creștere dar și în funcție de raportul dintre

numărul real de arbori și numărul optim de arbori și de raportul dintre numărul real de arbori și

numărul arborilor de lucru, astfel încât să se poată extrage arborii din categoriile de diametre

excedentare și arborii necorespunzători din punct de vedere calitativ. Pe baza datelor obținute s-a

intervenit apoi în fiecare arboret în vederea ameliorării structurii prin lucrări de punere în valoare.

A fost analizat stadiul renerării pentru fiecare suprafață experimentală.

În capitolul 7 sunt prezentate 22 de concluzii.

Prin cercetările de față, privind transformarea arboretelor echiene în arborete pluriene,

prin tăieri de transformare aplicate în zona Munților Semenic, se relevă următoarele contribuții

personale mai importante:

1. S-a făcut o sinteză a stadiului actual al cunoștințelor privind aplicarea tratamentului

tăierilor grădinărite în Europa și în țara noastră.

2. S-au prezentat particularitățile stațiunilor forestiere de pe versanții nord vestici ai

Munților Semenic.

3. S-a evidențiat marea variabilitate a arboretelor incluse în unitățile de producție

gestionate în codru grădinărit.

51

4. S-a scos în evidență dependența dintre structura actuală a arboretelor și natura și

caracterul tăierilor de transformare aplicate în făgetele de pe versanții Munților

Semenic.

5. S-a prezentat pentru prima dată în țară evoluția fondului de producție și a structurii

unor arborete de fag gestionate în regim de codru grădinărit timp de patru sau cinci

rotații.

6. S-au analizat rezultatele obținute prin aplicarea tăierilor de transformare spre

grădinărit în făgetele echiene și relativ echiene pe grupe mici de arbori.

7. S-au fundamentat sub raport științific bazele teoretice ale aplicării tăierilor de

transformare spre grădinărit în făgetele pure.

8. S-au aplicat experimental, în 14 suprafețe de probă a câte 3000 de metri pătrați

fiecare, tăieri de transformare spre grădinărit parcurgându-se toată metodologia de

aplicare a tratamentului începând cu determinarea mărimii și structurii fondului de

producție real, a fondului de producție optim, calculul rotației și al posibilității, al

intensității tăierilor și efectuarea marcărilor pentru extragerea posibilității din unitatea

amenajistică respectivă.

9. S-au analizat instalarea și evoluția regenerării naturale ca urmare a aplicării tăierilor

de transformare spre grădinărit timp de patru sau cinci rotații.

Cercetările efectuate nu reprezintă decât o primă etapă a investigațiilor necesare pentru

transformarea unor arborete echiene în arborete pluriene.

SUMMARY

The thesis aims to know the way to apply the transformation felling to selection system in

the forest stands from the north-western slopes of the Semenic Mountains, managed by the Forest

District Văliug, as well as the possibilities to extend such felling in the future.

The choice of this topic is a result of the fact that, in both forest stands of pure European

beech and mixed stands of European beech – resinous sp., this transformation felling to selection

system beginning, over five felling cycles, starting from 1960, has been realized.

The thesis covers 222 pages full text, 85 tabels, 54 figures, 7 photos and a 101 title-

bibliography quoted in text.

52

The thesis contains 7 chapters: 1. State-of-the-art of applying the transformation process

to selection system (24 p.); 2. Goal, scope and location and research objectives (1 p.); 3. Material

and research method (5 p.); 4. Analysis of site conditions of the forest located on the Semenic

Mountain slopes (23 p.); 5. Analysis of forest vegetation (13 p); 6. Research studies and

outcomes (149 p.); 7. General conclusions and original contributions (5 p.).

The chapter ”State-of-the-art of applying the transformation process to selection system”

shows the history of applying the selection system abroad as well as in our country.

The research study and consulting the bibliographical references, direct observation,

measuring and testing are the main research methods. When appropriated, a mathematical model

has been used. Permanent experimental plots to analyze the transformation felling to selection

system have been set up.

Chapters 4 and 5 present data regarding physical, biological and geographical conditions

of the area where the geological, geomorfological, climate, edaphic, forest type site and natural

forest type research studies have been carried out.

Chapter 6 comprises the research outcomes.

To test the application of the transformation process to selection system 14 experimental

plots of 3000 square meters each have been set up, in which all the works required for applying

transformation process to selection system have been carried out.

They were placed in different forest management unit depending on the following: type of

forest, stand composition, pure or mixed (European beech - resinous sp.) forest stands, stand

structure (even-aged, relatively even-aged, relatively uneven-aged, uneven-aged).

For each plot a full inventory of tree-stand and a partial inventory of regeneration have

been carried out.

Using the data from the inventory actual structures of the studied forest stands have been

analyzed by means of Beta Pearson and Meyer theoretical distributions testing.

χ2

and Kolmogorov-Smirnov statistics have been used to test for the experimental and

theoretical distributional differences.

The structure of each forest stand has been optimized by establishing an intermediate

model for a specific stand tending in order to adjust the actual structure to an optimal final

structure which will be best achieved after n felling cycles of transformation process to selection

system.

53

The real volume per hectare of the studied stands was calculated based on the inventory

data in the experimental plots. The average volume was calculated based on the data obtained by

adjusting logarithmic distribution with a compensatory line.

For each stand the evolution of the real growing stock has been recorded since 1960 up to

date, based on data collected from the management plan.

The allowable cut has been calculated based on the increment as well as on the ratio of the

actual number of trees and the optimum number of trees, and the ratio of the actual number of

trees and the number of round wood trees so as to be able to extract excess diameter category

trees and the trees unsuitable in terms of quality. Based on these data, the structure of stands was

improved by selective felling.

Regeneration stage has been analyzed for each experimental plot.

Chapter 7 presents 22 conclusions.

The present research on the transformation of even-aged stands in uneven-aged stands by

transformation felling to selection system applied in the Semenic Mountains area reveals the

following major contributions:

1. The state of the art of applying the transformation process to selection system abroad

and in our country has been summarized.

2. Peculiarities of forest sites on the northwestern Semenic Mountains slopes have been

presented.

3. The great variability of forest stands included in the forest production unit managed in

the selection system has been highlighted.

4. The dependence between the current structure of forest stands and the nature and

character of the transformation felling to selection system applied in the European

beech forests on the Semenic Mountains slopes has been revealed.

5. For the first time in our country the dynamics of the growing stock and the structure

of the European beech stands managed for four or five felling cycles in the selection

system have been presented.

6. The results obtained by applying the transformation process to selection system in

even-aged and relatively even-aged beech forests within small groups of trees have

been analyzed.

54

7. The theoretical foundations of the application of the transformation felling to selection

system in pure European beech forests has been proved scientifically.

8. In 14 experimental plots, each of 3000 square meters, transformation felling to

selection system has been experimentally applied by getting through the whole

implementation methodology of treatment method starting with determining the size

and structure of the real and optimal growing stock, computation of felling cycle,

allowable cut and felling intensity and tree mark-up for the allowable cut in the forest

management unit.

9. The establishment and dynamics of natural regeneration as a result of the application

of the transformation felling to selection system for four or five felling cycles has

been analyzed.

The research carried out is only a first stage of investigations needed to transform some

even-aged forest stands into uneven-aged stands.

55

CURRICULUM VITAE

1. Date personale:

- Nume de familie: MEDA (înainte de căsătorie POSTOLACHE – COSTOREL)

- Prenumele: Magdalena Gabriela

- Data și locul nașterii: 3 mai 1971, Tecuci, jud. Galați.

- Cetățenia: Română

- Stare civilă: căsătorită

- Adresa locului de muncă: Strada Ateneului, nr: 2A, Reșița; [email protected]

2. Studii:

- Liceale: 1986-1990; Liceul Industrial nr:2 Tecuci – secția matematică-fizică,

- Universitare: 1990-1995; Universitatea ,, Transilvania” Brașov – Facultatea de

Silvicultură și Exploatări Forestiere

3. Specializări:

- Master în ,, Biotehnologii silvice”: 1995-1996; Universitatea ,, Transilvania” Brașov –


- Silvicultura și Management Forestier: 2000; Universitatea ,, Transilvania” Brașov –


4. Activitatea profesională:

- 1995-2006: inginer la O.S.Văliug,

- 2006-prezent: consilier la ITRSV Timișoara –ISV Caraș Severin

5. Activitatea științifică:

- Lucrări publicate în baza de date internațională (B.D.I): 2 în Revista Pădurilor.

6. Limbi străine: Rusă, franceză.

mailto:[email protected]

56

CURRICULUM VITAE

1. Personal data:

- Surname: MEDA (before marriage POSTOLACHE – COSTOREL)

- First name: Magdalena Gabriela

- Date of birth: 3.05.1971

- Place of birth: Tecuci, jud. Galați

- Marital status: married

- Office address: Strada Ateneului, nr: 2A, Reșița; [email protected]

2. Studies:

- High school studies: 1986-1990; Industrial Highschool No.2 – Mathematics -

Physics, Tecuci

- Higher education studies: 1990-1995; Faculty of Silviculture and Forest

Engineering, Transilvania University of Braşov

3. Specialization:

- Master studies ,,Forest biotechnology”: 1995-1996; Faculty of Silviculture and Forest


- Silviculture and Forest Management: 2000; Faculty of Silviculture and Forest


4. Professional activity:

- 1995-2006: engineer at Forest District Văliug,

- 2006-present: counselor at Forestry and Hunting Inspectorate (ITRSV) Timișoara –

ISV Caraș Severin

5. Scientific activity:

- Papers published in indexed international database (B.D.I): 2 (one author) in „Revista

Pădurilor”.

6. Foreign languages: Russian, French.

mailto:[email protected]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALEold.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...

Documents

Transcript of MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALEold.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...