LITERATURE, MORALITY AND CENSORSHIP. THE AMERICAN … 04 56.pdf · 2017-09-13 · și povesti...

Iulian BOLDEA, Cornel Sigmirean (Editors), DEBATING GLOBALIZATION. Identity, Nation and Dialogue

462 Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, e-ISBN: 978-606-8624-01-3

LITERATURE, MORALITY AND CENSORSHIP. THE AMERICAN

PSYCHO PHENOMENON

Camelia Teodora Bunea

PhD Student, ”Transilvania” University of Brașov

Abstract: This paper deals with the way in which Bret Easton Ellisřs novel American Psycho became, from a moral point of view, one of the most criticized and rejected piece of prose - not only

in the American literary scene, but also in Australia - since the publication of Nabokovřs Lolita.

The article deals with the main factors that led to the development of what became Řthe phenomenon of American Psychoř while emphasizing on the different levels of censorship that the

book and the author faced before and after publishing.

Keywords:American Psycho, censorship, America's literary scene, morality, shame.

Bret Easton Ellis s-a nascut în Los Angeles în 1964. Scriitorul american a avut succes de

la primul roman publicat Ŕ Mai put in decât zero (1985) Ŕ scris încă din anii studentiei de la

Bennington College, Vemont, urmat de Legile atractiei apărut la doi ani distanţă . În 1991 apare

American Psycho, romanul care a dat curs unor controverse puternice , cartea pentru care se

presupune ca America nu -l va uita si nici nu -l va ierta vreodata pe Ellis . În 1994 a publicat un

volum de povestiri Ŕ Informatorii -, iar în 1999 apare Glamorama. Sunt publicate apoi Lunar

Park (2005) şi Imperial Bedrooms (2010) Ŕ netradus încă în limba romana .

1.1 Bret Easton Ellis, American Psycho

Scriitorul american Bret Easton Ellis a reus it să creeze o întreaga revoltă pornită din

momentul publicarii neautorizate a unui fragment de o violentă îngrijorătoare din cel ce urma sa

fie cel de -al treilea roman al sau , American Psycho, după cum afirma profesorul Julian

Murphet1în studiul sau Bret Easton EllisŘs American Psycho. A ReaderŘs Guide: ,,Se întâmpla în

perioada de dinaintea publica rii, anularii si apoi dupa ce a fost publicat American Psycho(1991)

ca Ellis sa intre î n scena ca cel mai cunoscut si periculos scriitor mainstream al Americii.ŗ2

Decizia editorilor de la Simon & Schuster de a nu mai publica romanul Ŕ plecând de la acuzatiile

privind violenţa extrema îndreptata asupra femeilor Ŕ a dus, în viziunea lui Murphet , la ,,cea mai

1Julian MURPHET este profesor la School of the Arts and Media, Centre for Modernism Studies, Australia. 2Julian MURPHET, Bret Easton EllisŘs American Psycho. A ReaderŘs Guide, Continuum International Publishing Group, Nw York, 2002, p.15: It was in the period surrounding the pre-publication, cancellation and publication of American Psycho (1991) that Ellis truly entered center-stage as America's most notorious and 'dangerous' mainstream writer.



animată controversă pe scena literara a Americii de la Lolita încoace.ŗ3American Psycho este

într-adevăr un roman violent cu scene care îţi rămân în memorie mult timp după citirea lui , dar

violenţa nu se îndreaptă exclusiv asupra femeilor , ci si asupra barbatilor sau a copiiilor , fapt care

nu l-a ajutat deloc pe Ellis la publicare (şi nici după ).

Donna Lee Brien4, urmărind traseul receptării romanului lui Ellis într -un articol din 2006 numit

The Real Filth în American Psycho. A Critical Reassesment5, aminteşte doar câteva dintre

etichetele puse romanului imediat dupa publicarea fragmentului cu pricina despre care vorbeste

şi JulianMurphet : ,,cretin, inutil, fără temă , lipsit de valoareŗ6sau ,,superficial, o naratiune a

tenieiŗ7 sau ,,pornografie josnica , nu literatura [...] imoral s i fa ră valoare artisticăŗ

8etc. Toate

aceste ecouri acuzatoare s i prompte au dus la întreruperea contractului lui Ellis cu cei de la

Simon & Schuster cu numai câteva luni înainte de data prevazuta pentru lansa re. Richard E.

Snyder, pe atunci CEO la Simon & Schuster, citat într-un atricol din The NewYork Time9, explica

faptul ca a fost o eroare de judecata să asocieze numele [editurii] cu o carte cu astfel de gust

[estetic] îndoielnic. Interesant este faptul că nu numai fragmentul a fost prost receptat, ci chiar si

autorul a primit numeroase ameninta ri:

,,În ianuarie am primit un telefon de la agentul meu. Ea a spus, parafrazez: Ai primit

ameninţări cu moartea, iar noi trebuie sa t i le aratăm.[...] Dacă nu ţi le aratăm și tu nu eș ti conștient de ele , dacă se întâmplă ceva , noi suntem raspunzători si parinții tăi ne pot da în

judecată. Așa ca avem de gând sa ti le trimitem într-un pachet si poti sa te uiti prin ele, să le

verifici. Aceea a fost o dupa-amiază foarte interesantă.ŗ10

Pachetul, detaliază mai apoi Ellis , conţinea tot felul de scrisori pline de ură , ameninţări si desene

de tot felul în care oamenii îi explicau ce merita sa / sau ce urmeaza sa i se întâmple , ce vor face

cu cadavrul lui etc . Ŕ lucruri asemanatoare celor pe care Patrick Bateman le povestea în

American Psycho:

,,Unele dintre aceste ameninta ri au inclus desene ale corpului meu si oameni care descriau

modul în care urmează sa ma tortureze , și ceea ce au de gând să facă cu cadavrul meu . Ei

3 Julian MURPHET, op.cit, p.16: [...] the decision by the editorial board at Simon & Schuster to drop it on the basis of these passages' excruciating violence against women, provoked the most animated controversy on America's literary scene since

Lolita. 4 Donna LEE BRIEN este profesor asociat al Central Queensland University, Rockhampton, Australia. 5 Donna LEE BRIEN, The Real Filth in American Psycho. A Critical Reassesment, M/C Journal 9.5 (2006).02 Iun.2014 http://journal.media-culture.org.au/0610/01-brien.php. 6Roger ROSEMBLATT, articolul Snuff this Book!: Will Brett Easton Ellis Get Away with Murder?dinNew York Times Book

Review 16 Dec. 1990: 3, p.16:moronic [... ]pointless [...] themeless[ ...] worthless. 7 R. Z. SHEPPARD, articolul A Revolting Development din Time, 29 Oct. 1990, p.100: superficial[...] a tapeworm narrative. 8 Brad MINER, Random Notes din National Review, 31 Dec. 1990, p.43: vile [...] pornography, not literature [...] immoral, but also artless. 9 Richard E. SNYDER citat de Edwin McDOWELL, articolul Vintage Buys Violent Book Dropped by Simon & Schuster din The New York Times,17 Nov. 1990, p.13: [...]it was an error of judgement to put our name on a book of such questionable taste. 10Bret Easton ELLIS, The Art of Fiction No. 216, interviu luat de Jon-Jon Goulian, The Paris Review, http://www.theparisreview.org/interviews/6127/the-art-of-fiction-no-216-bret-easton-ellis 9 Iun 2014 (10:48): In January I got a

call from my agent. She said, and IŘm paraphrasing, ―YouŘve been getting death threats, and we need to show them to you. Legal has talked it over. If we donŘt show them to you, and youŘre not aware of them, then if something happens to you, we are liable, and your parents can sue us. So weŘre going to send you a packet of these death threats, and you can look through them, and verify that you have seen them.‖ That was a very interesting afternoon.



urmăreau sa-mi faca aceleasi lucruri pe care au crezut ca EU le-am facut femeilor din aceasta

carte pe care ei nici macar nu o citisera î ncă.ŗ11

Se pare ca nici în 1990 relaţia dintre realitate s i fict iune nu este destul de clara pentru

marea majoritate a americanilor sau a cititorilor de oriunde . La fel cum Henry Miller a fost

suspectat si acuzat de le fi folosit pe femei ca pe obiecte, deşi într -adevăr ideea de autobiografie

fictionala poate era mai greu de înteles în anii ř 40 mai ales ca personajul purta numele autorului ,

şi personalitatea lui Bret Easton Ellis a fost direct suprapusă peste cea a lui Patrick Bateman .

Distincţia autor /narator/ personaj Ŕ pe care Gerard Genette o descrie s i explică în Introducere în

arhitext încă din 1979 Ŕ nu pare a fi fost (la sfârșitul anilor Ř 80) întru totul asimilata .

Julian Murphet subliniaza î ncă de la începutul cartii sale12

faptul ca aceasta tentatie de a

atribui violenta înspaimântatoare a textului şi detalierea de multe ori dezgustătoare și explicită a

stării mentale a lui Bret Easton Ellis este absurdă . Pâna si criticii au ramas blocati pe aceste

pasaje (care constituie mai putin d e zece la suta din text ) atacând imaginatia bolnava s i misogina

a lui Ellis - deși, de fapt , acestea sunt sectiunile cele mai mai îndepartate de propria lui

imaginație , bazate fiind pe o cercetare riguroasa: ,,Cercetarea pe care am facut -o a fost pentru a ma informa în lega tură cu secventele crimelor

deoarece, într-adevăr, n-aveam nicio idee cum sa le dezvolt . Aceste secvente , patru sau cinci împrăștiate de-a lungul cartii pe care le -am lasat goale, nu le-am scris decât dupa ce cartea a

fost finalizata; apoi m-am întors si le-am completat . Nu mi-a facut placere sa le scriu, dar am

știut că trebuie să fie acolo . Așa ca am citit o mult ime de ca rți despre criminali î n serie s i am luat detalii de la care sa pornesc [...] manualele de criminologie de la FBI , care într-adevăr

conţineau detalii grafice , anumite motive , despre crime reale comise de criminali în serie , dar

și povesti detaliate despre ce au făcut criminalii în serie cadavrelor , ceea ce le -au facut oamenilor pe care i -au ucis, în special crimele sexuale . De aceea am facut cercetare , pentru

că nu aş fi putut să inventez despre asta.ŗ13

Deci, adevărul tulbură tor este ca , departe de a fi bolnav si pervers sau un tânar tulburat , aceste

secțiuni de American Psycho sunt documentate de scriitor plecând de la cazuri reale ale unor

criminali în serie.

Romanul apare abia în martie 1991 la Random House/Knopf în seria prestigioasa a ca rţilor

cartonate Vintage Contemporary. Întrebat într-un interviu despre acest episod neplacut al

11 Bret Easton ELLIS, art.cit.:Some of these threats included drawings of my body, and people describing how they were going to torture me, and what they were going to do to my corpse. They were going to do the same things to me that they thought ―I‖ had done to the women in this book they hadnŘt even read yet. But when the book came out a few months later, the controversy stopped. The complaints, the protests, the screaming about what a monster Bret Easton Ellis supposedly was, it all stopped. People finally read the book, and they found out that it wasnŘt four hundred pages of torture and mutilation and advocating the death of women. ItŘs just some boring novel. 12 Julian MURPHET, Bret Easton EllisŘs American Psycho. A ReaderŘs Guide, Continuum International Publishing Group, Nw York, 2002, pp.12-24, capitolul The Novelist. 13 Bret Easton ELLIS, Interview with Bret Easton Ellis al lui Jaime CLARKE: The research that I did was only to inform the murder sequences because I really had no idea where to go with that. These were sequences, four or five of them scattered throughout the book, that I left blank and didn't work on until the book was completed; then I went back and filled those scenes in. I didn't really want to write them, but I knew they had to be there. So I read a lot of books about serial killers and picked up details from that and then I had a friend who introduced me to someone who could get me criminology textbooks from the FBI that really went into graphic detail about certain motifs in the actual murders committed by serial killers and detailed accounts

of what serial killers did to bodies, what they did to people they murdered, especially sex killings. That's why I did the research, because I couldn't really have made this up. http://www.jstor.org/stable/20134803, 6 Iun. 2014 (23:33).



publicării romanului American Psycho, Ellis subliniaza faptul ca nici editorul sau de la Random

House nu a fost întru totul de acord cu unele pasaje:

,,El a sustinut [că argumentele sunt de ordin ] estetic, dar am banuit ca erau de ordin moral , și

m-a enervat. Argumentul sau a fost ca aceste scene sunt atâ t de socante, așa de pe fata, că îţi pot distrage atentia de la starea de spirit generala a romanului , adică 385 de pagini despre

tânar într-o societate în care nu crede si din care totusi vrea sa faca parte . Despre asta este de

fapt romanul . Și apoi există aceste explozii de sâ nge s i viscere în anumite momente [...].

Preocuparea lui Gary a fost legata de Cum vom fi capabili sa se concentreze pe ur matoarea scena de satira sociala dupa ce am citit doua pagini despre modul în care o femeie a fost

împuscata cu pistolul de cuie, violată , etc, etc? Ei bine, cred ca se poate. Vă provoc[...] ăsta e

unul din lucrurile care mi se pare încă puternic la cartea asta.ŗ14

Cu toate acestea, Ellis nu a modificat cartea având încredere ca poate, odată publicată în

întregime, satira la adresa anilor ř 80 va fi înteleasa . După publicare , opera a fost atacata însa în

mod constant de majoritatea criticilor americani din motive morale sau estetice ; astfel, nici dupa

apariţia întregului volum , American Psycho nu primeste prea multe review-uri pozitive: criticii

au considerat-o lipsită de sens15

, respingătoare, o baie de sânge care nu serveste niciunui scop

[…] morbiditate, gunoi pur, o carte murdara a unui scriitor murdar 16

sau un gunoi17

. Donna Lee

Brien vorbeste si despre alegerea Organizatiei Nationale a Femeilor (NOW) de a selecta romanul

American Psycho ca legitimând violenta salbatică, inumană, mascată în sexualitate18

.

Pentru Julien Murphet acest scandal pornit de NOW este vazut ca fiind nu numai lipsit de

logică, ci chiar de neconceput : profesorul subliniaza diferenţa vitala dintre degradarea gratuita ,

fără motiv, a umanitaţii şi arta care arată (sau atentioneaza) înspre acest fapt. A refuza sa cumperi

sau sa citeşti romanul lui Ellis nu este modul în care sa te feres ti de ba rbaţi ca el , orice ar

însemna această asociere, şi nici nu demonstrează , după Murphet , o (re)instalare a bunului gust

în ceea ce prives te literatura: ,,[...] într-adevăr degradarea femeii are loc cu siguranță în primul rând din prima linie a

industriei modei din cauza logicii patriarhale a unei natiuni care refuza femeilor o salarizare

egală și drepturi depline asupra propriilor corpuri ; și bunul gust în ceea ce priveşte literatura nu va avea nimic de spus în acest context[...] Misoginismul lui Bateman este un reflex, un

simptom, al faptului ca gusturile lui în materie de femei se bazeaza pe un divort absolut î ntre

el s i ele la toate nivelurile : cultural, psihologic, emoțional, intelectual, profesional, etc. Și acest divort , acest abis absolut prin care femeile pot fi percepute doar ca obiecte

14Bret Easton ELLIS, The Art of Fiction No. 216, interviu luat de Jon-Jon Goulian, The Paris Review, http://www.theparisreview.org/interviews/6127/the-art-of-fiction-no-216-bret-easton-ellis 9 Iun 2014 (10:48): He claimed aesthetic but I suspected moral, and it pissed me off. His argument was that these scenes are so shocking, so in-your-face, that

they distract from the overall mood of the rest of the novel, which is pretty much 385 pages of a young man in a society he doesnŘt believe in and yet wants to be a part of. ThatŘs what the novelŘs really about. And then there are these explosions of blood and viscera at certain moments [...]GaryŘs concern was, How are we going to be able to concentrate on the next scene of social satire after weŘve read two pages about how a woman has been nail-gunned to a floor, and raped, et cetera, et cetera? Well, I think you can. I dare you. Deal with it. And thatŘs one of the things that I still find powerful about that book. 15 Cristopher LEHMANN-HAUPT, articolul Psycho: Wither Death without Life?dinThe New York Times 11 Martie 1991, C18. 16 Jonathan YARDLEY, articolul American Psycho: Essence of Trash din. The Washington Post 27 Feb. 1991, B1. 17Helen GUREY BROWN, Editorial Judgement or Censorship?: The Case of American Psycho din The Writer Mai 1991, pp.20-

23. 18National Organization for Women.Library Journal , Febr. 1991, p. 114 citat de Donna LEE BRIEN in articolul The Real Filth in American Psycho.A Critical Reassesment, M/C Journal 9.5 (2006).02 Iun.2014 http://journal.media-culture.org.au/0610/01-brien.php.



consumabile, este prescris si determinat cultural . Cultură ale ca rei standarde vor sa le vada

conservate este cea care face posibila existenţa în realitate a unui Patrick Bateman.19

Treptat, acest scandal s -a adresat direct titlurilor Knopf s i Vintage, extinzându-se asupra tuturor

produselor, companiilor sau brand-urilor care aveau de-a face Bret Easton Ellis. În acest context

tensionat, Donna Lee Brien, aminteşte şi despre faptul că în mai 1991 Biroul Australian de

Clasificare a Filmului si literaturii (OFLC) , agenția federală care administrează schema de

clasificare pentru toate filmele , jocurile pe calculator s i publicat iile, inclusiv cartil e Ŕ vândute,

închiriate sau expuse în Australia Ŕ a anuntat ca a clasificat American Psycho ca fiind o carte

restrictionata de categoria 1.Julian Murphet, în capitolul The Novel‘s Reception, accentuează

constanta reticentă a australienilor (2002):

,,[...] această carte a atins un nerv sensibil în ţările vorbitoare de limba engleză unde a fost

publicată, creând un eveniment care nu s-a stins [2002]. În unele locuri, ca de exemplu

Australia, e încă viu, materializându-se în celofanul înfăşurat şi sticker -ul cu inscriptia Restrictionat în care cartea e înfăşurată pe raft , cât mai sus , din motive de cenzura

naţională.ŗ20

Impactul asupra cititorilor a fost unul socant si neasteptat , lucru recunoscut de autorul însuşi

care, într-un interviu acordat lui Jaime Clarke , afirma: ,,A fost de -a dreptul socant . Era ultimul

lucru la care m -aş fi aşteptat să se întâ mple. Mă gândeam ca poate vor publica romanul [Simon

& Schuster] şi oamenii vor fi enervaţi , cred, dar nu m -am gândit niciodata ca nu îl vor publica

sau ca va cauza acest gen de furie . Chiar nu ma asteptam ca asa ceva sa se întâ mple.Ŗ21

Reacția

lui Ellis a fost pe masura acuzelor : romanul lui construit cu grija a fost interpretat atât de gresit ;

de neînteles pentru autor a fost faptul ca nici criticii n -au sesizat satira socio -culturală, fiind prea

ofensaţi de alte părţi ale cărţii .

Prostia si î ncăpăţânarea, ne spune Murphet, duc la degradarea notiunii de bun gust: ,,Literatura

de azi, dacă este serioasă, tinde spre o extrema numai pentru ca obiectivul urmarit Ŕ viaţa noastra

astăzi - este de asemenea extrem : violent , brutal, alunecos, plin de crime si profund

nedrept.22

Astfel Ellis , spre deosebire de Miller care nu pledeaza niciun moment pentru

transpunerea realitatii în arta fiind fidel mai degraba unei suprarealitati create de el î nsuşi Ŕ un fel

19 Julian MURPHET, op.cit., p. 69: [...]their degradation at the hands of men such as Ellis, and at the same time reinstate a clear sense of good literary taste. Yet the degradation of women surely occurs first and foremost at the frontline of the fashion industry and the patriarchal logic of a nation which refuses women equal pay and full rights over their own bodies; and 'good literary taste' not only will have nothing to say about these things, but may even positively buttress them and ensure their survival. Bateman's misogyny is a relfex, a symptom, of the fact that his 'taste' in women is based on an absolute divorce between him and 'them' at every level: culturally, psychologically, emotionally, intellectually, professionally, etc. And this divorce, this absolute abyss over which women can only be perceived as consumable objects, is culturally prescribed and determined. It is the very

culture whose 'standards' [...]want to see preserved that is making sure 'Patrick Bateman' can exist as a potential reality. 20Julian MURPHET, op.cit, p.65: [...]this book touched a nerve in the English-speaking countries where it was published, creating an 'event' which has not yet altogether passed. In some places, such as Australia, this 'event' is incarnate still in the cellophane wrapping and 'Restricted' sticker in which the book is packaged on the top shelf, for reasons of national censorship. 21 Bret Easton ELLIS, Interview with Bret Easton Ellis al lui Jaime CLARKE: It was really shocking. This was the last thing in the world I thought wouldŘve happened. I thought maybe they would publish the book and maybe people would be upset by it, I guess, but I never thought they would not publish the book, or the book would cause this kind of fury. I just didn't think this was going to happen.

http://www.jstor.org/stable/20134803, 6 Iun. 2014 (23:33). 22Julian MURPHET, op.cit., p. 72: Literature today, if it is serious, tends toward the extreme only because the object it is trackingŕour very way of lifeŕ is also extreme: violent, crude, slick, murderous and deeply unjust.



de suprarealism după James Decker Ŕ, reuşeşte să întoarcă proza înspre o realitate dura a

momentului, satirizând-o, ironizând-o, arătându-i cinismul si ipocrizia , lipsa de scrupule si

dorinţa continua de afirmare , dar mai ales cruzimea , nebunia, violenţa extrema a unei lumi care

din exterior poate parea fascinantă.

1.2 Patrick Bateman. Despre credibilitate

Primul care i -a luat apararea lui Ellis si romanului , a fost Norman Mailer într-un articol din

Vanity Fair23

apreciind că exact ceea ce e mai intorlerabil şi mai crud în arta lui Bret Easton Ellis

este, de fapt, important s i de interes . Mailer întelesese dezgustul autorului fata de cosmarul

politic si moral al Americii anilor‘ 80, dar, cu toate acestea, Murphet nu crede ca Mailer reus ise

să înteleaga subtilită ţile formale s i estetice ale operei în sine, el cerând un monstru cu o viata

interioara mai complexa pentru a fi înteles de cititori .24

Dar de ce aceasta dorinta a unui

monstru cu chip uman ? Nu era tocmai aceasta umanizare a monstruosului ceea ce i s -a reprosat

lui Nabokov?Murphet intuieste faptul ca Ellis nu s i-a dorit niciun moment sa creeze un personaj

central coerent si credibil care sa-ţi dea şansa de a-l simpatiza25

.

Patrick Bateman , personajul principal al romanului , din perspectiva caruia aflam totul , este un

tânar frumos, educat, inteligent , care ziua lucreaza pe Wall Street , iar noaptea pare a fi capabil de

fapte înspaimântatoare . Ellis nu are nimic de spus în mod direct , detaşându-şi în totalitate vocea

de cea a naratorului . Primele rânduri ale romanului sunt o trimitere directa la inscript ia de

deasupra portii Infernului lui Dante Alighieri Ŕ ,,RENUNŢAŢI LA ORICE SPERANT Ă, ĂIA

CARE INTRATI AICI scrie mâzgalit cu rosu sângeriu pe peretele de la Chemical Bank , aproape

de intersectia Strazii 11 cu Bulevardul Unu [...]ŗ26

Ŕ dar nu exista nicio prezența auctorială care sa

mai poată clarifica semnificația lor . Intuim treptat faptul ca actiunea romanului este plasata în

Manhattan-ul anilor ř80, într-o America în plina ascensiune economica si în care , vom vedea pe

parcurs, prăpastia socio-economică devine tot mai adâncă. Cititorul este deci la sat sa interpreteze

singur, să decodeze mesajul ascuns sub numeroase straturi si niveluri de limbaj care alcatuiesc

romanul, sarcină deloc uşoară mai ales în momentele infame în care visceralul27

îsi face aparit ia.

Contrar părerii generale , Murphet afirma la un moment dat faptul ca diferitele crime si acte de

tortură analizate separat nu ar avea la fel de mult impact extrase fiind din contextul romanului

pentru ca ,,American Psycho este un text pervers unificat [...]din care nouazeci la suta reprezinta

23Norman MAILER, Children of the Pied Piper: Mailer on American Psycho, Vanity Fair, Martie 1991: 124-9, pp.182-183. 24Julian MURPHET, op.cit., p. 70: [...]that the very intolerability of Ellis's material, not its artistry, was what guaranteed its worth and interest. Mailer understood Ellis's disgust with the moral and political nightmare of the 1980s in America, and applauded his animus; but this general sympathy aside, Mailer still seemed critically at sea, unable to come to grips with the formal subtleties and aesthetics of the work itself. "Since we are going to have a monstrous book with a monstrous thesis," he wrote, "the author must rise to the occasion by having a murdererwith enough inner life for us to apprehend him. 25Julian MURPHET, op.cit., p. 70: Nothing could fly so completely in the face of what Ellis had actually achieved; and it is a testament to his formal radicalism, his refusal to fashion forth anything resembling a coherent and believable central character with whom one might ultimately sympathize, that most of the critical complaints and defences alike fell foul of the habit of

comparison. 26 Bret Easton ELLIS, American Psycho, Polirom, Iași, 2005, p. 11. 27Julian MURPHET, op.cit., p. 24: Making meaning of the various inscriptions, the layers and layers of language which make up the novel, was a task made deceptively facile for some readers by the sheer visceral force of the work's most infamous passages.



doar o folie atent aleasa care sa î mbrace violent aŗ28

. Adevărul este că personajele create de Ellis

sunt lipsite personalitate , sunt piese de lego identice care se straduiesc s ă gândească la fel , se

îmbracă la fel, vorbesc aproximativ la fel , tendinţa este spre integrare , nu spre individualism, un

fel de spirit de turma care sa îi faca sa apartina unui grup anume atingând standardele cerute .

Pălăvrăgeală stupidă d espre nimic pare sa nu aiba sfârsit . Nici macar vocile personajelor nu se

mai pot distinge , par a fi simple extensii ale unui singur , interminabil monolog interior . Ellis

subliniază faptul că ideea corporatistă de conferint ă contribuie la captarea vocilor din orice

context determinabil : apeluri în asteptare , linii de telefon incrucisate , rezervări, toate se fac si se

anulează în același spațiu gol . Capitole ca Harry, Yale Club sunt dominate de acest stil satiric al

dialogului Ŕ cu toate acestea, atunci când Bateman intra într-un dialog cu o femeie , în general, în

scenele din restaurante , un alt fel de ambianta înconjoara scena, dincolo de vidul satiric, există

un ton mai veninos din partea lui împotriva femeilor . Julian Murphet vorbes te despre aceste

caractere umane nedefinite29

care ajung sa se confunde între ele în mod constant și pentru care

devine ceva obis nuit si acceptabil ca fiecare sa împrumute (din) identitatea celuilalt.

Există în carte pagini întregi, plictisitoare, cu dialoguri goale , lipsite de continut sau cu descrieri

interminabile ale mobilelor , electrocasnicelor sau produselor de îngrijire barbatesti , ale hainelor ,

parfumurilor , toate decupate Ŕ şi lipite parca cu nons alanţă direct î n roman Ŕ din reviste de

specialitate cu tot cu limbajul lor specializat . Dacă Ellis alege să îşi plictisească cititorul , este clar

că există un motiv . Julian Murphet reuseste sa argumenteze faptul ca aceasta voce narativa

aleasă de autor, deşi aparent inconsistentă, este aleasa cu un scop anume .

Ca în toate celelalte romane ale autorului , şi în American Psycho naraţiunea se face la persoana I ,

modul indicativ prezent , fundamental pentru efectul continuu de plictiseala . O astfel de voce

nemodulată creează un tip de rezistență și o monotonie în mintea cititorului , iar coerenta

monologului lui Bateman distruge cele mai multe dintre asteptarile legate de stil ale experientei

de lectura . Provocarea este aceea de a urma ri o literatura care nu explorează deloc la nivel

stilistic potențialul limbii . Naraţiunea este plană , plată şi din moment ce este la timpul prezent , se

transformă într -un solipsism pe care Murhept îl caracterizeaza ca fiind populat de brandurile

societății de consum . Vocea lui Patrick Bateman este repetitiva si vizunea este lineara , limitată ,

un monolog al non-sinelui, ,,o repetare monoreflexiva s i maniacala a unei fiintei care nu poate si

nu vrea sa iasă din coconul propriei rutine adoptând inumanul s i transformându-l într-un obicei

comunŗ30

.

În lumea lui Bateman nimic nu este nou, totul este prescris, forma, textura, ritmul si profunzimea

vocii narative nu se schimba . Monotonia vietii de zi cu zi Ŕ care, în ciuda tuturor acestor rotatii

ale modei, se repeta în mod fundamental transfromându-se într-o procesiune fara sens , urmată ca

pe un ritual caruia i -ai uitat scopul , dar pe care îl continui din inert ie Ŕ este transpusa foarte

ingenios în carte. Murphet observă și tonalitatea aspră , cinică și snobismul personajului

(Bateman) care ,,este întotdeauna gata sa traga cele mai drastice concluzii si sa faca concesii doar

in cazul propriilor intereseŗ.31

În American Psycho nu exista iubire , ci doar un antagonism absolut

28Ibidem, p.25: However, American Psycho is a perversely unified text, and the rest of the bookŕa good ninetypercent of it ŕis a carefully considered foil to the violence. 29Ibidem, p.25. 30Ibidem, p.26: [...]Ellis gives us instead the unreflexive repetition and monomania of a voice that has not escaped the cocoon of its own routine, and enacts the inhumanity of pure habit. We readers are not offered the consolations of the 'novel' as such; 31Ibidem, p.27: Tonally, the voice is packaged into a cynical and snobbish acerbity, which is always ready to draw the worst conclusions and make the least generous concessions to anything but its own interests.



între sexe: există bărbați și femei în această lume fict ională a lui Ellis care trăiesc pe părţi opuse

ale realitatii ; fiecare sex satisface celuilalt doar asteptarile preconcepute s i fixe într-o campanie

generală de asediu și de dominație , ne spune Murphet . Liniile de demarcatie fiind trasate atât de

drastic, nu poate exista nicio lega tură sau dialog real . Lista termenilor de neconceput pentru

Bateman includ cuvintele ,,căsătorieŗ și ,,copiiŗ.

Cel mai deranjant lucru în lega tură cu sexualitatea lui Bateman nu este limbajul stereotipic si

pornografic cu care reda scenele, ci violent a incredibila din câteva capitole: Două fete, Uciderea

unui copil la gradina zoologica , Încerc sa gatesc si sa manâ nc o fata , Nişte fete. Este important

de precizat ca violența sexuala apare doar în a doua jumatate a carții, primele trei acte de violenta

relatate sunt comise împotriva barbatilor si animalelor : omul fara adăpost Al s i câinele sau

Gizmo, bătrânul ciudat cu câinele lui Sharpei ș i un baiat chinez care se ocupa cu livrarile . Pâna la

punctul culminant al primului episod cu prostituatele Christie si Sabrina , Patrick nu -şi arată pe

deplin ferocitatea apetitul sexual32

, după cum o numeşte Julian Murphet :

,,După î ncă o ora , le conduc nera bdător până la uşă , amândoua î mbrăcate si plânse ,

însângerate dar bine pla tite. Mâine Sabrina o sa schiopăteze. Christie probabil ca o sa aibă un

ochi teribil de negru si niste zgârieturi adânci de -a latul feselor , provocate de umerasul

ascuţit. Eu o sa am niste servet ele Kleenex pa tate de sânge de jur împrejurul patului , plus o cutie goala de saruri de salata italienesti , cumpărată de la Dean & Deluca.ŗ

33

Chiar si aici , Bateman nu îi reda cititorului nimic la timpul prezent si astfel cuvintele lui pot sa

rămână la stadiul de potenţialitate , bine continute la nivelul unei fantezii bolnave ; dar aceasta

ipoteză este spulberata de incidentele Ŕ pironită de usă, o fată este torturata, mutilată şi ucisă ,

înjunghiata în mod repetat , îi sunt ta iate sfârcurile, limba Ŕ relatate la sfârsitul capitolului Prânz

cu Bethany, Bethany fiind o veche prietena a lui Patrick pe care a reîntâlnit -o din pura

coincidență. Dar si aici , un cititor atent poate sa -şi pună întrebări legate de alegerea victimelor

pentru ca pe Bethany nu o cunoaste nimeni din actualul anturaj al lu i Bateman , deci nu exista

nimeni care sa confirme disparit ia ei.

Bineînteles ca la nivelul limbajului Ŕ la nivelul realitatii textuale Ŕ violenţa există, se întâmpla,

cititorul este nevoit sa ia contact cu toate acele propozitii care detaliaza acte îngrozitoare., dar, cu

toate acestea, în ciuda tuturor detaliilor grafice perturbante , ar trebui înteles modul în care Ellis

îsi construieste personajul :

,, ... există o idee numita Patrick Bateman , un fel de abstractiune , dar nu si un eu real, ci doar

o entitate, ceva iluzoriu[...] eu pur si simplu nu exist. Îmi vine foarte greu sa ma fac înteles la orice palier . Sinea mea este o faca tură, o aberat ie. Eu nu sunt o fiinta umană la nivelul

contingentului . Personalitatea mea este doar schitata si neformată , lipsa mea de suflet e

persistentă şi ajunge în profunzime .[...] Nu mi -a ramas decât un singur si sumbru adevar : nimeni nu este în siguranţă, nimic nu se mântuieste.ŗ

34

BIBLIOGRAPHY

32Julian MURPHET, op.cit, p. 41. 33 Bret Easton ELLIS, American Psycho, Polirom, Iasi, 2005, p. 233. 34 Bret Easton ELLIS, op.cit., p. 487.



Helen GUREY BROWN, Editorial Judgement or Censorship?: The Case of American Psycho

din The Writer, Mai 1991.

Bret Easton ELLIS, American Psycho, Polirom, Iași, 2005.

Bret Easton ELLIS, The Art of Fiction No. 216, interviu luat de Jon-Jon Goulian, The Paris

Review, 9 Iunie 2014.

Cristopher LEHMANN-HAUPT, articolul Psycho: Wither Death without Life?din The New York

Times 11 Martie 1991.

Norman MAILER, Children of the Pied Piper: Mailer on American Psycho, Vanity Fair, Martie

1991.

Julian MURPHET, Bret Easton EllisŘs American Psycho. A ReaderŘs Guide,Continuum

International Publishing Group, Nw York, 2002.

Jonathan YARDLEY, articolul American Psycho: Essence of Trash din. The Washington Post,

27 Februarie 1991.

LITERATURE, MORALITY AND CENSORSHIP. THE AMERICAN … 04 56.pdf · 2017-09-13 · și povesti...

Documents

Transcript of LITERATURE, MORALITY AND CENSORSHIP. THE AMERICAN … 04 56.pdf · 2017-09-13 · și povesti...