Interpretarea analizelor de laborator in hepatopatii

Antoniu Petris MD, PhD, FESCAntoniuAntoniu PetrisPetris MD, PhD, FESCMD, PhD, FESC

“St. Spiridon” Hospital Iasi, Romania“St. Spiridon” Hospital Iasi, Romania

UMF “Gr. T. Popa” Iasi, RomaniaUMF “Gr. T. Popa” Iasi, Romania

sindromul de citoliza hepatica, care exploreazaperturbarile survenite in functia de membrana a hepatocitului sub actiunea diferitilor factori agresivi (infectii, toxice, medicamente, stari dismetabolice, tulburaricirculatorii).

Prin inlocuirea transporturilor active transmembranare cu difuziunea pasiva va creste permeabilitatea membraneicelulare si concentratia serica a unor enzime eliberate din hepatocit (ALAT, ASAT, GLDH, LDH) ca si a

fierului, cuprului, vitaminei B12,

a unor electoliti (ex: potasiul si magneziul sunt inlocuiti in celule prin sodiu si calciu).

http://iopscience.iop.org/1758-5090/5/4/045008/pdf/1758-5090_5_4_045008.pdf

sindromul hepatopriv care evalueaza perturbarile survenitein functiile metabolice ale hepatocitului, cum ar fi reducereasintezei de albumina, de colinesteraza hepatica, de protrombina, cresterea nivelului seric a acizilor biliari etc. in hepatite si mai ales in ciroze.

sindromul inflamator care investigheaza raspunsulinflamator nespecific la agresiunile de orice natura cu pozitivarea testelor de disproteinemie (VSH, gama-globuline, timol, Kunkel, Takata etc.).

sindromul de colestaza care determina perturbarilesurvenite in functia de excretie biliara a hepatocitului sau in fluxul biliar, ca si modificarile serice si urinare consecutive ale compusilor secretati de ficat.

Cresterea enzimelor de colestaza (fosfataza alcalina, gama-GT) asociata frecvent cu hiperbilirubinemia predominentconjugata, caracterizeaza sindromul fara a putea diferentiaforma intrahepatica de cea extrahepatica a colestazei.

Colestaza intrahepatica poate apare in evolutia afectiunilorhepatice de orice natura, dar este specifica cirozei biliareprimitive.

Hiperbilirubinemia izolata(libera sau conjugata) fara colestazasi fara modificarea altor teste hepatice caracterizeaza icterelefamiliale disenzimatice.

sindromul imunologic evalueaza totalitatea reactiilormezenchimului hepatic (celule Kupffer si sistem limfoid ) aparute ca raspuns la agresiunile acute sau cronice de orice natura.

Cresterea marcata a gamaglobulinelor si aparitiadiferitelor tipuri de autoanticorpi specifici (LE, antinucleari, antimuschi neted etc.) sau nespecifici (crioglobuline, factori reumatoizi etc.) sunt expresia alterariimecanismelor imune.

Aceste dezechilibre imunologice se pot produce in hepatitele toxice, medicamentoase, virale (indeosebi C) dar sunt caracteritice hepatitelor autoimune.

In ciroza biliara primitiva determinarea anticorpilorantimitocondriali este un criteriu diagnostic esential.

Analiza enzimelor serice

Analiza enzimelor serice poate da informaţii despre tipulafecţiunii: hepatocelulară sau colestatică, fără a puteadiferenţia tipurile de hepatite sau colestaza intrahepatică de cea extrahepatică.

Testele enzimatice cele mai frecvent utilizate:

1. Transaminazele.Acestea sunt enzime implicate, în metabolismul proteic, în

transferulunei grupări amino (-NH2) de la un aminoacid pealfacetoglutarat.

Aspartataminotransferaza (ASAT, AST, GOT, TGO) este o enzimă mitocondrială, nespecifică ficatului, fiind prezentă înmiocard, muşchii striaţi, creier şi rinichi. Nivelul plasmatic al acesteia creşte în distrucţiile tisulare acute din aceste organeprin eliberarea din celule.

Valori normale: 0-35 U/L

Alaninaminotransferaza (ALAT, ALT, GPT, TGP) este o enzimă citoplasmatică prezentă mai ales în ficat, dar şi alteţesuturi precum miocardul sau musculatura scheletică. Proporţia sa este mai mare în ficat comparativ cu alteorgane, astfel creşterea serică este mai specifică pentruafecţiunilehepatice decât creşterea ASAT.

Valori normale: 0-35 U/L

Valori crescute ale ALAT şi ASAT:• necroza hepatică (hepatite acute, intoxicaţii, ischemie)• colestază (litiaza coledociană)• metastaze tumorale hepatice• steatoza hepatică (obezitate, diabet zaharat)• abuz de alcool• deficitul de alfa 1-antitripsină• hemocromatoză• infarct miocardic• insuficienţa cardiacă congestivă• afecţiuni musculare

Raportul TGO/TGP poartă numele de indice Rittis şi are valoarea normală de 1,3. Valori peste 2 ale acestuia suntsugestive pentru diagnosticul hepatitelor şi al cirozeloralcoolice.

Un numar mare dintre bolnavii cu fibroza hepatica marcata sau chiar cu ciroza pot avea valori normale ale transaminazelor datorita reducerii progresive a capacitatii hepatocitelor de a resintetiza enzimelepierdute.

Este in general adevarat ca bolnavii cu hepatita activa siboala progresiva au valori crescute ale enzimelorhepatice, dar nu si ca cei cu transaminaze normale nu arprezenta leziuni hepatice.

Valori mari ale transaminazelor se intalnesc in hepatopatiile alcoolice.

Coeficientul de Ritis peste 2 este sugestiv pentrudiagnosticul hepatitelor si cirozelor alcoolice. Aceastacrestere mai ales a ASAT se datoreste nu numaidistructiei hepatocitare ci si deficitului de piridoxal-5-fosfat (vitamina B6).

In stadiile timpurii ale colestazei acute in deosebi din litiaza coledociana si in insuficienta circulatorie pot apare valori crescute ale transaminazelor.

In metastazele tumorale hepatice transaminazele crescparalel cu dezvoltarea acestora.

Cresteri neasteptate si izolate ale transaminazelor: datorate adesea obezitatii, diabetului zaharat, abuzuluide alcool, reactiilor hepatice medicamentoase, oriinsuficientei cardio-circulatorii. Cauzele mai rare includdeficitul de alfa-1-antitripsina si hemocromatoza.

Enzime de colestaza

Fosfataza alcalina (ortofosforic-monoester-fosfohidrolaza, FA) are trei izoenzime: hepatica, osoasa si intestinala. In timpul sarcinii aparetranzitoriu si o forma placentara.

Fosfataza alcalina hepatica este implicata in transporturile de la polul biliar si sinusoidal al hepatocitelor.

In colestaza intra si extrahepatica nivelul FA sericecreste prin intensificarea sintezei in celulele limitante ale cailor biliare mici din ficat (canalicule biliare) prinfisurarea jonctiunilor cu scurgerea din canalicule in sinusoide si/sau prin cresterea eliberarii sale din membrana hepatocitara.

Deoarece diferentierea izoenzimelor nu se face de rutina, confirmarea originii hepatobiliare a FA crescute o face cresterea paralela a gama-GT.

In tumorile hepatice primare si secundare FA sericacreste mult chiar in absenta icterului.

Cele mai mari valori (peste 1.000 UI) se intalnesc in metastazele hepatice si in ciroza biliara primitiva.

Aceeasi crestere izolata a FA, fara hiperbilirubinemieapare si in alte procese infiltrative sau inlocuitoare de spatiu: amiloidoza, abcese, granuloame sau leucemie.

Cresteri mici, nespecifice apar si in insuficientacardiaca posibil prin staza cu obstructie a canalelorbiliare intrahepatice.

FA GGT B

Gama-glutamil-transpeptidaza (gama GT) este o enzima microzomala.

Enzima este larg distribuita in mai multe organe, darcresterile activitatii sale plasmatice se datoreaza de obiceileziunilor hepatice sau inductiei prin medicamente (ex.: fenitoin, barbiturice), alcool, boli pancreatice si cardiace, diabet zaharat.

In colestaza gama GT creste paralel cu FA (cale de excretiesimilara).

Nivelul gama GT fiind influentat si de alti factori cresterilesale nu sunt specifice.

Determinarea gama GT poate identifica persoanele alcoolice, desi la 1/3 dintre acestea valorile pot fi normale. Nivelulcrescut al enzimei face insa necesara extindereainvestigatiilor la persoanele nealcoolice sau consumatoareocazionale de alcool.

Alte enzime de colestaza:

5-nucleotidaza prezenta in toate tesuturile darmai ales in membranele capilarelor biliare si sinusoidelehepatice, creste paralel cu FA si nu este influentata de afectiunile osoase.

Leucin-amino-peptidaza (LAP) prezenta in membrana celulara care delimiteaza capilarele biliare, creste in obstructiile biliare. Dozarea acestor enzime nu a intrat in uzul de rutina.

Colinesteraza (pseudocolinesteraza) este o esterazanespecifica sintetizata in ribozomii celulei hepatice si care are mai multe izoenzime. Colinesteraza serica este de obiceinormala in steatoza si variaza inconstant in tumorilemetastatice hepatice. In hepatitele cronice si indeosebi in ciroze scaderea colinesterazei reflecta reducerea sintezei sinutritia deficitara.

Glutamatdehidrogenaza (GLDH) este o enzimamitocondriala ce creste in hepatitele acute severe, in distrofiaacuta si in puseele de necroza din hepatitele cronice si ciroze. In obstructiile biliare precede si depaseste in intensitatecresterile fosfatazei alcaline serice.

Lactatdehidrogenaza (LDH, cu cele cinci izoenzime) prezintacresteri asemanatoare transaminazelor in hepatitele acute, cronice si in ciroze (LDH5). Cresteri marcate apar si in neoplaziile hepatice. Cresteri ale izoenzimelor LDH1 si LDH2survin in bolile cardivasculare, renale, cerebrale si in anemii.

Tulburari ale metabolismului proteinelor

Metabolismul aminoacizilor

In insuficienta hepatica metabolizarea metioninei in exces la metil-mercaptan determina aparitia foetor-uluihepatic, iar la nivelul celulei nervoase excesul de aminoacizi aromatici fata de cei ramificati determinaproducerea de falsi neurotransmitatori si instalareacomei hepatice.

Chiar si bolnavii cu leziuni hepatice minime prezintamodificari ale aminoacizilor, indeosebi o scadere a prolinei plasmatice, care reflecta cresterea productiei de colagen.

In hepatitele fulminante apare o aminoacidurie marcata, indeosebi de cistina si tirozina, cu semnificatie de prognostic infaust.

UreogenezaSinteza ureei din amoniacul rezultat prin metabolismulaminoacizilor in ciclul Krebs-Henseleit, reprezintamodalitatea principala a detoxifierii amoniacale.

In hepatopatiile cronice, rata sintezei de uree scadesemnificativ in cazul afectarii extinse a parenchimuluihepatic (peste 85%) si inaintea cresterii concentratieiserice si urinare a aminoacizilor.

Cresterea amoniacului seric reflecta afectarea cicluluiureogenetic si apare in cirozele decompensate cu encefalopatie hepatica. Hiperamoniemia apare si in hemoragiile digestive din ciroze sau de alte cauze.

Sinteza proteica

Proteinele plasmatice produse de hepatocite suntsintetizate in ribozomii reticulului endoplasmatic rugos.

Scaderea concentratiei serice a acestora reflecta de regula diminuarea functiei hepatice.

In ficat se produc: albumina, pseudocolinesteraza, ceruloplasmina, transferina, fibrinogenul si unii factori aicoagularii (protrombina, proaccelerina, proconvertina, factorul IX Christmas, factorul X Stuart-Prower, factorul XI si factorul XII Hageman), alfa-1-antitripsina, haptoglobina, componente ale complementului (C3, C6 si C1).

Unele dintre acestea (fibrinogenul, haptoglobina, alfa-1-antitripsina, C3, ceruloplasmina) reprezinta proteine de faza acuta si cresc in procesele inflamatorii tisulare, chiarin prezenta bolilor hepatocelulare.

Albumina

Zilnic ficatul normal sintetizeaza aproximativ 10 g de albumina in ribozomii atasati reticulului endoplasmaticdin hepatocit. Concentratia serica normala este de 4-5 g/dl.

Scaderea concentratiei plasmatice se face lent, timpul de injumatatire al albuminei fiind de aproximativ 22 de zile. Astfel in suferintele hepatice acute, albumina este putinmodificata.

In hepatita cronica / ciroza hepatica hipoalbuminemiaeste pronuntata si corespunde severitatii alterarilorhepatice, fiind un indicator prognostic.

Valorile normale care contrasteaza cu manifestarileclinice severe pot fi consecinta regenerariihepatocelulare eficiente.

In obstructiile biliare albuminemia scade tardiv.

Ceruloplasmina este o metalo-enzima ce contine cupru siare activitate de oxidare a Fe2+ in Fe3+.

Concentratii plasmatice scazute apar la 95% din homozigotii si 10% dintre heterozigotii cu boala Wilson, valorile normalizandu-se dupa transplantul hepatic. Valori reduse se inregistreaza si in cirozele severe. Nivelul seric creste in sarcina, dupa tratament cu estrogeni si in obstructiile biliare importante.

Transferina este proteina care transporta fierul.

La bolnavii cu hemocromatoza idiopatica netratata, transferina plasmatica este saturata cu fier in proportiede peste 90% (fata de 30% in mod normal).

Valorile scad in ciroza hepatica.

Factorii de coagulareFibrinogenul (factorul I) scade in bolile hepatice cu distrofiesevera, fiind un indicator prognostic in cirozele hepatice.

Timpul de protrombina (Quick) este testul de coagulare cel maifrecvent utilizat deoarece evalueaza global complexulprotrombinic (protombrina = factorul II, proaccelerina= factorul V; proconventina =factorul VII; factorul X Stuart-Prower). Datoritatimpului de injumatatire scurt, reprezinta un marker sensibil al functiei hepatice de sinteza si are valoare prognostica atat in afectiunile acute cat si in cele cronice ale ficatului.

Pentru diferentierea sintezei hepatocitare de carenta vitaminica se utilizeaza testul Koller (administrare de 10 mg i.v. vit K sirepetarea TQ dupa 2 zile). In prezenta icterului, daca timpul de protrombina se amelioreaza este vorba de un icter obstructiv, iardaca ramane nemodificat este o suferinta hepatica cu reducereasintezei.

Haptoglobina poate scaderea in hepatopatii cronicesevere si in crizele hemolitice. Exista si un deficit ereditar.

Deficitul de alfa-1-antitripsina este determinat genetic.

Componentul C3’ al complementului scade in ciroze, estein limite normale in hepatitele cronice active si creste in ciroza biliara primitiva compensata.In insuficienta hepatica fulminanta si ciroza alcoolicavalorile scazute reflecta reducerea sintezei hepaticecorelandu-se cu prelungirea timpului de protrombrina siscaderea albuminemiei.In stadiile timpurii ale hepatitei acute B, scaderile tranzitoriiale C3’ apar prin fixarea in complexele imune.

Alfa-1- globulinele separate electroforetic sauimunelectroforetic contin glicoproteine si globuline care leagahormonii.

Acestea scad in bolile hepatocelulare in paralel cu albumina sicresc in starile acute febrile precum si in bolile maligne.

Deoarece alfa-1-antitipsina reprezinta majoritatea alfa-1 globulinelor, acestea sunt absente in deficitul de alfa-1-AT.

Alfa-1- fetoproteina prezenta in serul fetal si care dispare la cateva saptamani dupa nastere (la adult concentratia sericaeste sub 20 microg/ml) reapare in sange la titruri foartecrescute la bolnavii cu hepatocarcinom primitiv. La bolnavii cu hepatite cronice B, cresterea valorilor alfa-1-FP reprezinta un indicator pentru dezvoltarea carcinomului hepatocelular.Deoarece numai 60-70% dintre hepatocarcinoame se asociaza cu cresterea alfa-FP, este necesara sisupravegherea ecografica.

Alfa-2 si beta-globulinele contin lipoproteine care cresc in sindroamele colestatice.

Gama- globulinele cresc in ciroza hepatica prin stimulareasintezei de catre infiltratul limfo-plasmocitar hepatic simedular.

In ciroze se produce o fuziune beta-gama (bloc beta-gama).

Hipergamaglobulinemia importanta este caracteristicahepatitelor cronice autoimune.

Modificarea raportului albumine; -alfa-1- globuline/beta; gama; alfa-2 globuline determina destabilizarea echilibruluicoloidal al proteinelor plasmatice si pozitivarea testelor de disproteinemie (timol, Kunkel etc.).

Imunoglobulinele IgG, IgM si IgA sunt sintetizate de catrecelulele B din sistemul limfoid.

IgG cresc in hepatitele cronice active. In hepatiteleautoimune cresterea IgG este semnificativa la fel siscaderea sub tratamentul cu glicocorticoizi. In hepatitelevirale IgG cresc lent si persistent.

IgM prezinta o crestere marcata si caracteristica in cirozabiliara primitiva si o crestere moderata in hepatitele sicirozele virale.

Cresterea IgA se produce mai ales in cirozele alcoolice. IgAsecretorie este imunoglobulina predominanta in bila. Cresterea ei in ser poate apare in comunicarile canaliculelorbiliare cu spatiile Disse si deci cu spatiile portale.

Tulburari ale metabolismului lipidelor silipoproteinelor

ColesterolulIn plasma si in unele tesuturi (ficat, suprarenale, piele) colesterolul se gaseste si sub forma esterificata cu aciziigrasi. Din totalul colesterolului sanguin 60-80% esteesterificat.

Colesterolemia creste moderat in colestaza acuta si foartemult in icterele obstructive si ciroza biliara primitiva.

In bolile hepatocelulare proportia colesterolului esterificatscade datorita sintezei reduse a LCAT, iar in ictereleobstructive datorita cresterii marcate a colesterolului liber.

Valori scazute apar in cirozele decompensate si in comelehepatice.

FosfolipideleSunt sintetizate in majoritate in mitocondriile hepatocitelor, fiind constituienti importanti ai membranelor celulare si luandparte la numeroase reactii chimice. Cel mai important fosfolipid plasmatic si membranar estelecitina.In hepatopatiile cronice fosfolipidele cresc mai mult decatcolesterolul.

TriglicerideleEle reprezinta surse de energie utilizate in metabolismelehepatice, dar si mijloc de transport al energiei de la intestinsi ficat spre tesuturile periferice. Trigliceridele serice cresc in hepatitele acute si in ictereleobstructive, valori scazute intalnindu-se in ciroze si in coma hepatica.

LipoproteineleReprezinta forma principala de transport a grasimilordeoarece colesterolul, fosfolipidele si gliceridele suntinsolubile in apa si nu exista in plasma in stare libera.

Lipoproteinele se sintetizeaza in ficat si se diferentiaza dupadensitate si compozitie chimica in alfa-lipoproteine (cu densitate inalta = HDL), beta-lipoproteine (cu densitate joasa= LDL) si prebeta-lipoproteine (cu densitate foarte joasa = VLDL). Chilomicronii, al patrulea tip de lipoproteine cu continut mare de trigliceride, se formeaza in intestin si aparin plasma dupa ingestia de pranzuri grase.

LDL si VLDL sunt catabolizate in ficat.

In lipoproteinele plasmatice se gasesc variate subunitatiproteice care se numesc apoproteine si se sintetizeaza tot in ficat, la nivelul ribozomilor. Apoproteina Apo-A-1 activeazaLCAT din plasma, iar Apo-C-11 activeaza lipoprotein-lipaza.

Lipoproteinele

In afectiunile hepatocelulare cronice si in icterele obstructive scad alfa si prebeta lipoproteinele si cresc fractiunile beta.

Lipoproteina X, o lipoproteina patologica bogata in colesterolliber si lecitina, cu aspect de discuri bilamelare la microscopul electronic, apare in colestaza.

In insuficienta hepatica si in hepatita toxica la tetraciclina, incarcarea grasa a ficatului se produce prin reducereasintezei hepatice a apoproteinelor care determina scadereaeliberarii triglicerilor si stocarea lor in ficat.

Acizii biliari

Sunt sintetizati numai in ficat.

Acizii biliari primari - colic si chenodezoxicolic- se formeazadin colesterol.

Acizii biliari primari sunt conjugati in ficat cu glicina si taurina(aminoacizi). Prin conjugare se formeaza sarurile biliare care sunt excretate din ficat prin difuziune facilitata dependenta de potentialul de membrana.

Sarurile biliare alcatuiesc micelii impreuna cu colesterolul sifosfolipidele asigurand digestia si absorbtia lipidelor.

In litiaza biliara intervine o perturbare a excretiei biliare. Alterarea metabolismului intrahepatic al sarurilor biliare aparein colestaza. Concentratia serica de acizi biliari totali reflectadisfunctia celulei hepatice, respectiv echilibrul dintre absorbtiaintestinala si preluarea in ficat.

Tulburari ale metabolismului glucidic

Explorarea participarii ficatului in metabolismul glucidic se face prin testul tolerantei la galactoza care reflecta functiahepatocelulara, rezultatele fiind independente de secretia de insulina.

Se administreaza p.o. 40 g galactoza a jeun si se masoaracantitatea eliminata prin urina in 24 ore (proba Bauer), care normal nu depaseste 2 g si este crescuta in hepatopatiilecronice. Determinarile pot fi facute si din sange dupaadministrare i.v. prin calcularea fractiei de substractie (T de injumatatire) a galactozei eliminate extrahepatic pe parcursula 2 ore.

Si testele de toleranta la glucoza p.o. si i.v. sunt modificatein ciroza prin diminuarea capacitatii ficatului de a reglahomeostazia glucidica.

Tulburari ale metabolismului pigmentilor biliari

BilirubinaBilirubina rezultata din catabolismul hemului, neconjugata sitransportata pe albumina, este preluata in hepatocit, conjugata in microzomi cu acidul glicuronic sub actiuneaenzimei UDP-glicuroniltransferaza si excretata in bila.

In colon, sub actiunea bacteriilor, bilirubina se transforma in UBG din care o parte (20%) este absorbit si reintra in circuitulenterohepatic, restul fiind eliminat prin fecale si in mica proportie prin urina .

Urobilinogenul urinar apare in afectiunile hepatice in paralelcu hiperbilirubinemia.

In obstructiile complete ale canalelor biliare in care bilirubinanu ajunge in intestin, ca si in bolile hepatice severe in care nuse mai produce conjugarea bilirubinei, UBG-ul urinar poatelipsi. UBG-ul urinar are o valoare predictiva redusa pentruafectiunile ficatului.

Testele de traversare hepatica

Testele de traversare hepatica

Pentru investigarea capacitatii de epurare a ficatului se utilizeaza diferite tipuri de coloranti: bromsulfonftaleina (BSP), roz-bengal, verde de indocianina.

Testul cu BSP exploreaza capacitatea de conjugare, stocaresi functia excretorie a hepatocitelor, avand un circuit metabolic analog bilirubinei. Colorantul injectat i.v. estetransportat de albumina, preluat la polul sinusoidal al hepatocitului, conjugat reversibil mai ales cu glutanionul sieliminat prin bila de unde este partial resorbit in intestin. Excretia colorantului este influentata si de factoriextrahepatici (transport plasmatic, debit circulator) saumedicamente care inhiba preluarea, conjugarea sau secretiaBSP. Tehnica este abandonata in ultimul timp datoritacomplexitatii, costului si reactiilor imprevizibile la BSP.

Antigenele si anticorpii virali

Pentru infectia cu virus hepatitic B (VHB) persistentaAgHBs in ser indica starea de purtator, evidentierea AgHBesi mai ales a ADN-ului VHB se coreleaza cu replicarea viralaactiva.

Pentru virusul hepatitei D (VHD) detectarea in ser a IgManti-VHD si a ARN-ului VHD au semnificatia infectiei active acute sau cronice.

In hepatita virala C, replicarea activa a virusului esteatestata de prezenta anticorpilor anti-VHC si a ARN-ului VHC in ser.

Autoanticorpii

Desi pentru ficat nu exista anticorpi specifici care sa se determine de rutina, anumiti autoanticorpi (determinati prinhistoimuno-fluorescenta) apar in mod caracteristic in unelehepatopatii cronice.

95% dintre bolnavii cu ciroza biliara primitiva au anticorpiantimitocondriali.

Anticorpii antinucleari apar in peste 80% dintre hepatitelecronice autoimune.

Anticorpii antimuschi neted apar in 70% dintre hepatiteleautoimune, dar si in ciroza biliara primitiva, si la titruri joasein hepatitele acute virale A, B sau mononucleoza infectioasa.

Anticorpii antimicrozomi hepatici si renali (LKM) suntcaracteristici tipului II de hepatite autoimune, iar cei anti antigen hepatic solubil (SLA) tipului III. Acesti autoanticorpireprezinta markeri serologici indispensabili pentru diagnostic.

Modificari generale hematologice

Cresterea rezistentei la fluxul sanguin prin ficatul ciroticpoate duce la devierea fluxului sanguin catre splina.

Se produce astfel splenomegalie si hipersplenism.

Cea mai frecventa manifestare a hipersplenismului o reprezinta trombocitopenia. Bolnavii cu ciroza hepatica au frecvent trombocitele scazute sub 100.000/mm3 siuneori chiar sub 50.000/mm3.

Totusi, bolnavii cu hipersplenism nu prezinta decatrareori sangerari, de obicei atunci cand coexista situlburari de coagulare.

Trombocitopenia trebuie luata in considerare daca se anticipeaza un tratament cu interferon, deoarece unuldintre efectele secundare ale acestuia poate fi scadereatrombocitelor, mai ales la bolnavii cu hipersplenism.