III. ACTUALITATE LEGISLATIVĂ - Revista Universul...

Actualitate legislativă 67

III. ACTUALITATE LEGISLATIVĂ ABSTRACT In December 2018, several amendments were made to the New Code of civil procedure, to Law

no. 2/2013 regarding some measures for the relief of some courts of law, as well as for preparing the enforcement of Law no. 134/2010 of the Civil Procedure Code, G.E.O. no. 51/2008 concerning the judicial public aid in civil matters, based on the same regulation, as well as to the Fiscal Code, based on two distinct regulations.

In the same month, Law no. 360/2002 regarding the Statute of police servants, Law no. 80/1995 on the status of military personnel, Law no. 384/2006 on the status of professional soldiers and graduated professionals were amended.

Moreover, in December 2018, the following laws were also amended: Law of national education no. 1/2011, Regulation on the organization and operation of the Superior Council of Magistracy, Law no. 76/2002 on the unemployment insurance system and employment incentives of labour force.

ART. 453 LIT. B) COD FISCAL – MODIFICĂRI (LEGEA NR. 285/2018)

De Redacţia ProLege

Actul modificat Actul modificator Sumar Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 688 din 10 septembrie 2015; cu modif. ult.)

Legea nr. 285/2018 pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 1028 din 3 decembrie 2018)

– modifică: art. 453 lit. b)

În M. Of. nr. 1028 din 03 decembrie 2018, s-a publicat Legea nr. 285/2018

pentru modificarea art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2018, pp. 67-68

68 Actualitate legislativă

Astfel, respectivul act modifică art. 453 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 688 din 10 septembrie 2015; cu modif. ult.). Dispoziţiile modificate se referă la definiţia dată termenului „clădire”.

Vă prezentăm, în continuare, modificările aduse Codului fiscal. Art. 453 lit. b) din Codul Fiscal (modificat prin Legea nr. 285/2018) Art. 453 lit. b) din Codul fiscal (modificat prin Legea nr. 285/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 453, lit. b) prevedea: „În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) b) clădire – orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul

acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, mate-riale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite;”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 453, lit. b) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) b) clădire – orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia,

indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene;”.


LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE NR. 1/2011 – MODIFICĂRI (LEGEA NR. 289/2018)


Actul modificat Actul modificator Sumar Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (M. Of. nr. 18 din 10 ianuarie 2011; cu modif. ult.).

Legea nr. 289/2018 (M. Of. nr. 1028 din 3 decembrie 2018)

– modifică: art. 11

În M. Of. nr. 1028 din 3 decembrie 2018, s-a publicat Legea nr. 289/2018 pentru

modificarea art. 11 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (M. Of. nr. 18 din 10 ianuarie 2011; cu modif. ult.).

Art. 11 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (modificat prin Legea

nr. 289/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 11 prevedea: „(1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc

români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu

Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în univer-sităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 11 se modifică şi va avea următorul conţinut: „(1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc cetăţeni

de etnie română, cetăţeni români cu domiciliul în acele state sau minorităţi vorbitoare de limbă română, oricare ar fi denumirea acestora, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. De asemenea, Guvernul poate sprijini înfiinţarea de unităţi şcolare, cu predare în limba română, în conformitate cu legislaţia statului respectiv.



(2) Ministerul Educaţiei Naţionale poate organiza, anual, un examen de bacalaureat pentru românii de pretutindeni. Absolvenţii de liceu care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) pot să fie înscrişi la examenul de bacalaureat în România.

(3) Lista probelor, conţinutul programelor, calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, printr-o metodologie specifică.

(4) Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească”.


REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A CSM (HOTĂRÂREA CSM NR. 1073/2018)


Actul publicat în Monitor Sumar Hotărârea CSM nr. 1073/2018 (M. Of. nr. 1044 din 10 decembrie 2018)

Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM

În M. Of. nr. 1044 din 10 decembrie 2018 s-a publicat Hotărârea CSM

nr. 1073/2018 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CSM.

Structura – Cap. I („Dispoziţii generale”); – Cap. II („Structura Consiliului”); – Cap. III („Conducerea Consiliului”); – Cap. IV („Funcţionarea şi atribuţiile Consiliului”); – Secţ. 1 („Constituirea Consiliului”); – Secţ. a 2-a („Plenul Consiliului Superior al Magistraturii”); – Secţ. a 3-a („Secţia pentru judecători”); – Secţ. a 4-a („Secţia pentru procurori”); – Cap. V („Statutul membrilor Consiliului”); – Cap. VI („Aparatul propriu al Consiliului”); – Cap. VII („Personalul din cadrul aparatului propriu al Consiliului”); – Secţ. 1 („Personalul de specialitate juridică”); – Secţ. a 2-a („Personalul contractual”); – Secţ. a 3-a („Funcţionarii publici”); – Secţ. a 4-a („Numirea şi delegarea în funcţii de conducere în cadrul

aparatului propriu al Consiliului”); – Secţ. a 5-a („Evaluarea personalului din aparatul propriu al Consiliului”); – Secţ. a 6-a („Răspunderea disciplinară a personalului din aparatul propriu”); – Cap. VII („Dispoziţii finale”).



Prezentare generală Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziţii ale

Regulamentului de organizare şi funcţionare a CSM. Potrivit art. 1 alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) reprezintă

un organ constituţional şi face parte din autoritatea judecătorească, fiind garantul independenţei justiţiei. Acesta are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti, fiind de asemenea, independent şi supunându-se în activitatea sa numai legii.

În activitatea CSM sunt incluse următoarele atribuţii: – apărarea judecătorilor şi procurorilor împotriva oricărui act de natură să

aducă atingere independenţei sau imparţialităţii acestora în înfăptuirea justiţiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea;

– apărarea reputaţiei profesională a judecătorilor şi procurorilor; – asigurarea respectării legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională

în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor; – întocmirea şi păstrarea dosarelor profesionale ale judecătorilor, procurorilor

şi magistraţilor- asistenţi, în condiţiile legii; – coordonarea activităţii Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii

Naţionale de Grefieri; În ceea ce îi priveşte pe membrii CSM, aceştia răspund în faţa judecătorilor şi

procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului. Referitor la structura consiliului se remarcă dispoziţiile art. 9. Astfel, CSM este

compus din 19 membri, care alcătuiesc Plenul CSM, după cum urmează: – 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi

procurorilor; – 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se

bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; – 3 membri de drept: preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, repre-

zentant al puterii judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ministrul justiţiei.

De asemenea, se observă şi existenţa a două secţii ale Consiliului, respectiv Secţia pentru judecători şi Secţia pentru procurori. Astfel, prima secţie este alcă-tuită după cum urmează:

– 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; – 3 judecători de la curţile de apel, inclusiv Curtea Militară de Apel; – 2 judecători de la tribunale, inclusiv tribunale specializate şi tribunale

militare; – 2 judecători de la judecătorii. În ceea ce priveşte Secţia pentru procurori, aceasta este compusă din: – un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de

la Direcţia Naţională Anticorupţie sau de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;


– un procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel, inclusiv Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel;

– 2 procurori de la parchetele de pe lângă tribunale, tribunale specializate şi tribunale militare;

– un procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii. Conform art. 10, CSM este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte,

aleşi pentru un mandat de un an, iar mandatul preşedintelui nu poate fi reînnoit. De asemenea, Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului fac parte din secţii diferite, iar membrii judecători şi procurori care doresc să candideze pentru funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte îşi depun candidaturile, însoţite de un proiect privind obiectivele urmărite, în Secţia pentru judecători, respectiv în Secţia pentru procurori. Principalele atribuţii ale Preşedintelui CSM sunt urmă-toarele:

a) reprezintă Consiliul în relaţiile interne şi internaţionale; b) coordonează activitatea Consiliului şi repartizează lucrările pentru Plen şi

secţii; c) prezidează lucrările Plenului, cu excepţia cazului în care la lucrări participă

Preşedintele României; d) propune Plenului măsurile necesare pentru ocuparea locurilor devenite

vacante, ca urmare a încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii înainte de expirarea mandatului;

e) semnează actele emise de Consiliu; f) sesizează Curtea Constituţională în vederea soluţionării conflictelor juridice

de natură constituţională dintre autorităţile publice; g) desemnează membrii Consiliului Superior al Magistraturii care pot fi

consultaţi pentru elaborarea unor proiecte de acte normative, la propunerea Plenului;

h) prezintă în şedinţa publică a Plenului raportul asupra activităţii Consiliului, care se transmite instanţelor şi parchetelor şi se dă publicităţii;

i) prezintă Camerelor reunite ale Parlamentului României, până la data de 15 februarie a anului următor, raportul anual privind starea justiţiei şi raportul anual privind activitatea Consiliului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de internet a Consiliului;

j) are calitatea de ordonator principal de credite, care poate fi delegată vicepreşedintelui, secretarului general, secretarului general adjunct sau directorului economic;

k) stabileşte atribuţiile secretarului general adjunct, la propunerea secretarului general al Consiliului;

l) coordonează activitatea Compartimentului de audit public intern; m) coordonează activitatea Biroului de informare publică şi relaţii cu

mass-media.


Conform art. 13, CSM funcţionează ca organ cu activitate permanent, iar membrii săi desfăşoară activitate permanentă şi nenormată şi nu exercită activi-tatea de judecător sau procuror, cu excepţia membrilor de drept. Astfel, perioada în care judecătorul sau procurorul este membru al Consiliului constituie vechime în aceste funcţii, iar Plenul şi secţiile Consiliului emit hotărâri, iar preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului emit decizii, potrivit dispoziţiilor legale şi regula-mentare. Hotărârile Consiliului se iau în Plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care le revin acestora.

Lucrările Plenului se desfăşoară în prezenţa a minim 15 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de vicepreşedinte. În lipsa preşedintelui şi a vicepreşedintelui, Plenul alege un preşedinte de şedinţă dintre judecători sau procurori, cu votul majorităţii celor prezenţi. Este important de precizat şi faptul că Preşedintele României prezidează, fără drept de vot, lucrările Plenului la care participă, în timp ce reprezentanţii societăţii civile participă, cu drept de vot, la lucrările Plenului. Hotărârile Plenului se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi care nu s-au abţinut, şi totodată, acestea se iau prin prin vot direct şi secret şi se motivează.


LEGEA NR. 360/2002 PRIVIND STATUTUL POLIŢISTULUI ŞI ALTE ACTE NORMATIVE – MODIFICĂRI

(LEGEA NR. 288/2018)


Actul modificat Actul modificator Sumar Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002; cu modif. ult.)

Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative (M. Of. nr. 1036 din 6 decembrie 2018)

– introduce: art. 31 alin. (1^2)-(1^4).

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (M. Of. nr. 155 din 20 iulie 1995; cu modif. ult.)

– introduce: art. 20^1 alin. (2^1)-(2^3).

Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti (M. Of. nr. 868 din 24 octombrie 2006; cu modif. ult.)

– modifică: art. 8 alin. (2) lit. a); – introduce: art. 8 alin. (2^1).

În M. Of. nr. 1036 din 6 decembrie 2018, s-a publicat Legea nr. 288/2018 pentru

modificarea şi completarea unor acte normative. Astfel, respectiva lege aduce modificări, dar şi completări următoarelor acte

normative: – Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie

2002; cu modif. ult.); – Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (M. Of. nr. 155 din 20

iulie 1995; cu modif. ult.); – Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti (M.

Of. nr. 868 din 24 octombrie 2006; cu modif. ult.). Modificările aduse Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului constau în

introducerea unor dispoziţii referitoare la situaţia poliţistului care îndeplineşte



condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe. Astfel, acesta beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. Compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la art. 31 alin. (1), dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar.

Vă prezentăm, în continuare, modificările şi completările aduse fiecăruia

dintre cele trei acte normative. Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului Art. 31 alin. (1^2)-(1^4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

(introdus prinLegea nr. 288/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări la art. 31, după alin. (1^1) se introduc trei noi

alineate, alin. (1^2)-(1^4), cu următorul conţinut: „(1^2) Poliţistul care îndeplineşte condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru

chirie potrivit alin. (1) şi (1^1) şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar.

(1^3) În situaţia prevăzută la alin. (1^2), compensaţia lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei. Compensaţia lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situaţia prevăzută la alin. (1) şi (161) şi pentru situaţia prevăzută la alin. (1^2), caz în care poliţistul optează pentru una dintre aceste situaţii.

(1^4) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1^2), sumele pot fi justificate cu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe”.

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare Art. 20^1 alin. (2^1)-(2^3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor

militare (introdus prin Legea nr. 288/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări la art. 20^1, după alin. (2) se introduc trei noi

alineate, alin. (2^1)-(2^3), cu următorul conţinut: „(2^1) Cadrele militare care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare

pentru chirie potrivit alin. (1) şi (2) şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar


destinat achiziţionării unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar.

(2^2) În situaţia prevăzută la alin. (2^1), compensaţia lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei. Compensaţia lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) şi pentru situaţia prevăzută la alin. (2^1), caz în care cadrul militar optează pentru una dintre aceste situaţii.

(2^3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (2^1), sumele pot fi justificate cu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe”.

Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti Art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi

gradaţilor profesionişti (modificat prin Legea nr. 288/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 8 alin. (2), lit. a) prevedea: „(2) Soldaţii şi gradaţii profesionişti pot beneficia, în condiţiile stabilite prin

ordin al ministrului apărării, de: a) compensaţie lunară pentru chirie, în cuantum de până la 50% din solda

lunară;”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări la art. 8 alin. (2), lit. a) se modifică şi va avea urmă-

torul conţinut: „(2) Soldaţii şi gradaţii profesionişti pot beneficia, în condiţiile stabilite prin ordin al

ministrului apărării, de: a) compensaţie lunară pentru chirie, în cuantum de până la 50% din solda lunară, în

mod similar cu cea acordată cadrelor militare în activitate;”. Art. 8 alin. (2^1) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi grada-

ţilor profesionişti (introdus prin Legea nr. 288/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări la art. 31, după alin. (2) se introduce un nou alineat,

alin. (2^1), cu următorul conţinut: „(2^1) Pentru persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a), sumele pot fi justificate cu un

contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe”.


NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ – MODIFICĂRI (LEGEA NR. 310/2018)


Actul modificat Actul modificator Sumar Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (NCPC) (M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015; cu modif. ult.)


– modifică: art. 13 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 64 alin. (3)-(4), art. 80 alin. (5), art. 83, art. 84 alin. (3), art. 94 pct. 1 lit. b), art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3, art. 127 alin. (1)-(2), art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2)-(3), art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 144 alin. (2), art. 154 alin. (4) şi alin. (6), art. 165 pct. 3, art. 183 alin. (1) şi alin. (3), art. 200 alin. (4), art. 201 alin. (2)-(4), art. 213, art. 231 alin. (1) şi alin. (4)-(5), art. 240, art. 244, art. 261 alin. (1), art. 323 alin. (1), art. 398 alin. (3), art. 402, art. 415 pct. 3, art. 426 alin. (1) şi alin. (5), art. 444 alin. (1), art. 450 alin. (3), art. 457 alin. (2), art. 471 alin. (3)-(4), art. 474, art. 483 alin. (2)-(4), art. 484 alin. (7), art. 486 alin. (1) lit. a) şi lit. e), art. 486 alin. (2)-(3),



art. 490, art. 496 alin. (1), art. 497, art. 503 alin. (3), art. 509 alin. (2), art. 513 alin. (4), art. 517 alin. (4), art. 521 alin. (3), art. 713 alin. (2), art. 906 alin. (4), art. 915 alin. (2) – introduce: art. 94 pct. 1 lit. j^1)-j^3), art. 127 alin. (2^1), art. 154 alin. (6^1), art. 163 alin. (11^1), art. 200 alin. (4^1), art. 321 alin. (6)-(7), art. 413 alin. (1) pct. 1^1, art. 471^1, art. 517 alin. (1^1) – abrogă: art. 84 alin. (2), art. 105, art. 322 alin. (3), art. 471 alin. (5)-(8), art. 475, art. 484 alin. (3) pct. 2, art. 484 alin. (6), art. 493, art. 660 alin. (3), art. 666 alin. (8)


pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Astfel, respectivul act normativ aduce unele modificări, dar şi completări Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015; cu modif. ult.).

Potrivit uneia dintre completările aduse Codului de procedură civilă, dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu o va încuviinţa. Astfel instanţa va trece în încheierea de şedinţă atât numele părţii şi întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încu-viinţată. Pe de altă parte, dacă întrebarea este încuviinţată, întrebarea, împreună cu numele părţii care a formulat-o, urmată de răspunsul martorului, se vor consemna literal în declaraţia martorului conform dispoziţiilor art. 323 alin. (1).

Vă prezentăm, în continuare, modificările, dar şi completările aduse Codului de procedură civilă.


Art. 13 alin. (2) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 13, alin. (2) prevedea: „(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după

caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 13, alin. (2) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz,

asistate în condiţiile legii”. Art. 41 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 41, alin. (1) prevedea: „(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin

care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare”.


conţinut: „(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a

soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs”.

Art. 64 alin. (3)-(4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 64, alin. (3)-(4) prevedeau: „(3) Încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu

fondul. (4) Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi

atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei compe-tente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâm-pinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de


cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmi-sibilă a cererii de intervenţie”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 64, alin. (3)-(4) se modifică şi vor avea

următorul conţinut: „(3) Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul. (4) În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a

respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia”.

Art. 80 alin. (5) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 80, alin. (5) prevedea: „(5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre

judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispoziţiile art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile”.


conţinut: „(5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecăto-

rească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie”. Art. 83 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 83 prevedea: „Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice (1) În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi repre-

zentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte per-soane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept.

(3) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).

(4) În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător”.


Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 83 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice (1) În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi repre-

zentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept.

(3) În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător”.

Art. 84 alin. (2) din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 84, alin. (2) se abrogă. Art. 84 alin. (3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 84, alin. (3) prevedea: „(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor

arătate la art. 56 alin. (2)”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 84, alin. (3) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art. 56

alin. (2)”. Art. 94 pct. 1 lit. b) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 94 pct. 1, lit. b) prevedea: „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după

caz, neevaluabil în bani: (…) b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 94 pct. 1, lit. b) se modifică şi va avea urmă-

torul conţinut: „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz,

neevaluabil în bani:


(…) b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în

competenţa instanţelor judecătoreşti;”. Art. 94 pct. 1 lit. j^1)-j^3) din NCPC (introdus prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 94 pct. 1, după lit. j) se introduc trei noi

litere, lit. j^1)-j^3), cu următorul conţinut: „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz,

neevaluabil în bani: (…) j^1) cererile în materie de moştenire, indiferent de valoare; j^2) cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare; j^3) cererile în materia fondului funciar, cu excepţia celor date prin lege specială în

competenţa altor instanţe;”. Art. 95 pct. 3 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 95, pct. 3 prevedea: „Tribunalele judecă: (…) 3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 95, pct. 3 se modifică şi va avea următorul

conţinut: „Tribunalele judecă: (…) 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de

judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;”.

Art. 96 pct. 3 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 96, pct. 3 prevedea: „Curţile de apel judecă: (…) 3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 96, pct. 3 se modifică şi va avea următorul

conţinut:


„Curţile de apel judecă: (…) 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribu-

nale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;”.

Art. 105 din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 105 se abrogă. Art. 127 alin. (1)-(2) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 127, alin. (1)-(2) prevedeau: „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa

instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecă-toreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”.


următorul conţinut: „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei

la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Art. 127 alin. (2^1) din NCPC (introdus prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 127, după alin. (2) se introduce un nou alineat,

alin. (2^1), cu următorul conţinut:


„(2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

Art. 129 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 129 alin. (2), pct. 2 prevedea: „(2) Necompetenţa este de ordine publică: (…) 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa

unei instanţe de alt grad;”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 129 alin. (2), pct. 2 se modifică şi va avea

următorul conţinut: „(2) Necompetenţa este de ordine publică: (…) 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei

instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat;”. Art. 130 alin. (2)-(3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 130, alin. (2)-(3) prevedeau: „(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată

de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 130, alin. (2)-(3) se modifică şi vor avea urmă-

torul conţinut: „(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi

ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâm-pinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de jude-cată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii”.

Art. 131 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 131, alin. (1) prevedea: „(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei

instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă


instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.


conţinut: „(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei

instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.

Art. 142 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 142, alin. (1) prevedea: „(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de

competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formu-larea cererii de strămutare”.


conţinut: „(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de compe-

tenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare”.

Art. 144 alin. (2) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 144, alin. (2) prevedea: „(2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă”.



conţinut: „(2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă”. Art. 154 alin. (4) şi alin. (6) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 154, alin. (4) şi alin. (6) prevedeau: „(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va

face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.

(…) (6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa

instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indi-carea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespon-denţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări la art. 154, alin. (4) şi alin. (6) se modifică şi vor avea

următorul conţinut: „(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face

prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.

(…) (6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi

prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică extinsă a instanţei care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei. Fiecare instanţă va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citaţii şi acte de procedură”.


alin. (6^1), cu următorul conţinut:


„(6^1) Citaţiile şi celelalte acte de procedură menţionate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta”.

Art. 163 alin. (11^1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

(introdus prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 163, după alin. (11) se introduce un nou

alineat, alin. (11^1), cu următorul conţinut: „(11^1) Atunci când comunicarea actelor s-a realizat potrivit prevederilor art. 154

alin. (6) mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista şi se va ataşa la dosarul cauzei”.

Art. 165 pct. 3 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 165, pct. 3 prevedea: „Procedura se socoteşte îndeplinită: (…) 3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit

art. 154 alin. (6), procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia impri-mată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 165, pct. 3 se modifică şi va avea următorul

conţinut: „Procedura se socoteşte îndeplinită: (…) 3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit prevederilor

art. 154 alin. (6), procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea”.

Art. 183 alin. (1) şi alin. (3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 183, alin. (1) şi alin. (3) prevedeau: „(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin

scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

(…) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi

înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”.


Noua reglementare Potrivit noii reglementări la art. 183, alin. (1) şi alin. (3) se modifică şi vor avea

următorul conţinut: „(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare

recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

(…) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi

înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”.

Art. 200 alin. (4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 200, alin. (4) prevedea: „(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt înde-

plinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii”.


conţinut: „(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la

art. 194 lit. a)- c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii”.


alin. (4^1), cu următorul conţinut: „(4^1) Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de

chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei”.

Art. 201 alin. (2)-(4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 201, alin. (2)-(4) prevedeau: „(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să

depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.


(3) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecă-torul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecă-torul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor”.


următorul conţinut: „(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la

întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.

(3) În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor”.

Art. 213 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 213 prevedea: „Desfăşurarea procesului fără prezenţa publicului (1) În faţa primei instanţe cercetarea procesului se desfăşoară în camera de

consiliu, dacă legea nu prevede altfel. (2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar

aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), au acces în camera de consiliu ori în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 213 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Desfăşurarea procesului fără prezenţa publicului (1) În cazurile în care cercetarea procesului sau dezbaterea fondului în şedinţă publică

ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca acestea să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului.


(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), au acces în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, inter-preţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces”.

Art. 231 alin. (1) şi alin. (4)-(5) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 231, alin. (1) şi alin. (4)-(5) prevedeau: „(1) Grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu

desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preşedinte. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor.

(…) (4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată. În caz de contestare de către

participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată.

(5) La cerere, părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată în ceea ce priveşte cauza lor”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 231, alin. (1) şi alin. (4)-(5) se modifică şi vor

avea următorul conţinut: „(1) Grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşu-

rarea procesului. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor. (…) (4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată. (5) Instanţa va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată: a) părţilor, pe cheltuiala acestora, în ceea ce priveşte cauza lor; b) procurorului, pentru cauza în care participă”. Art. 240 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 240 prevedea: „Locul cercetării procesului (1) Cercetarea procesului are loc în faţa judecătorului, în camera de consiliu, cu

citarea părţilor. Dispoziţiile art. 154 sunt aplicabile. (2) În căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă

publică”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 240 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Locul cercetării procesului Cercetarea procesului se desfăşoară în şedinţă publică, cu citarea părţilor, dacă legea nu

prevede altfel. Dispoziţiile art. 154 sunt aplicabile”.


Art. 244 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 244 prevedea: „Terminarea cercetării procesului (1) Când judecătorul se socoteşte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea

procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.

(2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redac-teze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.

(3) Părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen.

(4) Cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 244 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Terminarea cercetării procesului (1) Când judecătorul se socoteşte lămurit, declară cercetarea procesului încheiată şi

poate fixa un alt termen pentru dezbaterea fondului, din oficiu sau la cererea părţilor. (2) În cazul în care s-a dispus dezbaterea fondului la un alt termen, judecătorul poate

pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale”.

Art. 261 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 261, alin. (1) prevedea: „(1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în

camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 261, alin. (1) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă

publică, dacă legea nu dispune altfel”. Art. 321 alin. (6)-(7) din NCPC (introdus prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 321, după alin. (5) se introduc două noi

alineate, alin. (6)-(7), cu următorul conţinut:


„(6) Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu o va încuviinţa. În această situaţie, instanţa va trece în încheierea de şedinţă atât numele părţii şi întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încuviinţată.

(7) Dacă întrebarea este încuviinţată, întrebarea, împreună cu numele părţii care a formulat-o, urmată de răspunsul martorului, se vor consemna literal în declaraţia martorului conform dispoziţiilor art. 323 alin. (1)”.

Art. 322 alin. (3) din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 322, alin. (3) se abrogă. Art. 323 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 323, alin. (1) prevedea: „(1) Mărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecă-

torului delegat, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă”.


conţinut: „(1) Mărturia se va scrie de grefier, care va consemna întocmai şi literal declaraţia

martorului, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă”.

Art. 398 alin. (3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 398, alin. (3) prevedea: „(3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în

complet de divergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a preşedintelui instanţei sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşedinte”.


conţinut: „(3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de

divergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a unui judecător din plani-ficarea de permanenţă”.


Art. 402 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 402 prevedea: „Pronunţarea hotărârii Sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunţa în şedinţă

publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 402 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Pronunţarea hotărârii Hotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezba-

terile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei”.

Art. 431 alin. (1) pct. 1^1 din NCPC (introdus prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 431 alin. (1), după pct. 1 se introduce un nou

punct, pct. (1^1), cu următorul conţinut: „1^1. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată

cu o cerere de decizie preliminară;”. Art. 415 pct. 3 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 415, pct. 3 prevedea: „Judecata cauzei suspendate se reia: (…) 3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de

către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene;”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 415, pct. 3 se modifică şi va avea următorul

conţinut: „Judecata cauzei suspendate se reia: (…) 3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea

hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;”.


Art. 426 alin. (1) şi alin. (5) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 426, alin. (1) şi alin. (5) prevedeau: „(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în

compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

(…) (5) Hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pro-

nunţare. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 426, alin. (1) şi alin. (5) se modifică şi vor avea

următorul conţinut: „(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în

compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari sau magistraţi-asistenţi, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

(…) (5) Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data

pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen”.

Art. 444 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 444, alin. (1) prevedea: „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt

de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”.


conţinut: „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de

cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare”.


Art. 450 alin. (3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 450, alin. (3) prevedea: „(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile

art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”.


conţinut: „(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719

alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător”. Art. 457 alin. (2) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 457, alin. (2) prevedea: „(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac

deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.


conţinut: „(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă

contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei”.

Art. 471 alin. (3)-(4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 471, alin. (3)-(4) prevedeau: „(3) În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de

lege, preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta care primeşte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi va cere apelantului să completeze sau să modifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trimis prin poştă, fax, poştă electronică sau curier. Completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă preşedintele sau persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se depună completarea sau modificarea cererii.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care motivele de apel se depun separat de cerere”.



următorul conţinut: „(3) Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de

apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.

(4) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442 – 444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri”.

Art. 471 alin. (5)-(8) din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 471, alin. (5)-(8) se abrogă. Art. 471^1 din NCPC (introdus prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, după art. 471 se introduce un nou articol, art. 471^1,

cu următorul conţinut: „Pregătirea judecăţii apelului (1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primeşte

dosarul, va lua măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată. (2) În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,

completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.

(3) După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.

(4) Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.

(5) În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezo-luţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

(6) În cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.

(7) Dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.


(8) Apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit”.

Art. 474 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 474 prevedea: „Depunerea apelului incident şi a celui provocat (1) Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu

întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6). (2) Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la

art. 473, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471 alin. (6), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 474 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Depunerea apelului incident şi a celui provocat (1) Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea

la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471^1 alin. (4). (2) Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473,

acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei”.

Art. 475 din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 475 se abrogă. Art. 483 alin. (2)-(4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 483, alin. (2)-(4) prevedeau: „(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie exami-narea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.


(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.


următorul conţinut: „(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a) – j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

(4) Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată”.

Art. 484 alin. (3) pct. 2 din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 484, alin. (3), pct. 2 se abrogă. Art. 484 alin. (6) din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 484, alin. (6) se abrogă. Art. 484 alin. (7) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 484, alin. (7) prevedea: „(7) Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării

acordate, dispoziţiile alin. (3)-(5) şi (6) aplicându-se în mod corespunzător”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 484, alin. (7) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(7) Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării

acordate, dispoziţiile alin. (3) – (5) aplicându-se în mod corespunzător”. Art. 486 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 486 alin. (1), lit. a) şi lit. e) prevedeau: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se

exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care


formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

(…) e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13

alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 486 alin. (1), lit. a) şi lit. e) se modifică şi vor

avea următorul conţinut: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită

recursul, sau, după caz, numele, prenumele şi domiciliul reprezentantului convenţional, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consi-lierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

(…) e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al

părţii sau a consilierului juridic”. Art. 486 alin. (2)-(3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 486, alin. (2)-(3) prevedeau: „(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţio-nate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 486, alin. (2)-(3) se modifică şi vor avea urmă-

torul conţinut: „(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii,

precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consi-lierului juridic.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.


Art. 490 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 490 prevedea: „Depunerea recursului (1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei

hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84.

(2) Dispoziţiile art. 471 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la art. 471 alin. (5) se dublează în cazul recursului. Întâmpinarea trebuie redactată şi semnată de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar răspunsul la întâm-pinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prin aceste acte de procedură se va menţiona dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către com-pletul de filtru prevăzut la art. 493”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 490 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Depunerea recursului (1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre

se atacă, sub sancţiunea nulităţii. (2) Dispoziţiile art. 471^1 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la

art. 471^1 alin. (3) şi (5) se dublează în cazul recursului. La redactarea şi semnarea întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, dispoziţiile art. 83 şi art. 84 alin. (1) rămân aplicabile”.

Art. 493 din NCPC (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 493 se abrogă. Art. 496 alin. (1) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 496, alin. (1) prevedea: „(1) În cazul în care recursul a fost declarat admisibil în principiu, instanţa,

verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui”.


conţinut: „(1) Instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl

poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui”.


Art. 497 din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 497 prevedea: „Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă

judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 497 se modifică şi va avea următorul conţinut: „Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite, o singură dată în cursul

procesului, cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă”.

Art. 503 alin. (3) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 503, alin. (3) prevedea: „(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor

instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 503, alin. (3) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel

care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”. Art. 509 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

(modificat prinLegea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 509, alin. (2) prevedea:


„(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul”.


conţinut: „(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza

judecătorului, pct. 4, pct. 7 – 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul”. Art. 513 alin. (4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 513, alin. (4) prevedea: „(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau

în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite”.


conţinut: „(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în

parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat”.


alin. (1^1), cu următorul conţinut: „(1^1) Cauzele similare aflate pe rolul instanţelor la data sesizării Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, în care soluţionarea acestora depinde de dezlegarea problemelor de drept ce fac obiectul recursului în interesul legii, pot fi suspendate până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, conform alin. (4)”.

Art. 517 alin. (4) din NCPC (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 517, alin. (4) prevedea: „(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru

instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 517, alin. (4) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării

deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.


Art. 521 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (modificat prinLegea nr. 310/2018)

Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 521, alin. (3) prevedea: „(3) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru

instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 521, alin. (3) se modifică şi va avea următorul

conţinut: „(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei

în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei”.

Art. 660 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

(abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 660, alin. (3) se abrogă. Art. 666 alin. (8) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

(abrogat prin Legea nr. 310/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 666, alin. (8) se abrogă. Art. 713 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

(modificat prinLegea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 713, alin. (2) prevedea: „(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu

decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”.


conţinut: „(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o

hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun”.


Art. 906 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (modificat prinLegea nr. 310/2018)

Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 906, alin. (4) prevedea: „(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a

penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor”.


conţinut: „(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii

debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părţilor. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă”.

Art. 915 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

(modificat prinLegea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. 915, alin. (2) prevedea: „(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot

conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti”.


conţinut: „(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni

expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti”.


LEGEA NR. 2/2013 PRIVIND UNELE MĂSURI PENTRU DEGREVAREA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI, PRECUM ŞI PENTRU PREGĂTIREA PUNERII ÎN APLICARE

A LEGII NR. 134/2010 PRIVIND CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ – MODIFICĂRI (LEGEA NR. 310/2018)


Actul modificat Actul modificator Sumar Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013; cu modif. ult.)


– modifică: art. XVII alin. (1) şi alin. (3), art. XVIII alin. (2); – abrogă: art. XI.



Astfel, respectivul act normativ aduce unele modificări, dar şi completări Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013; cu modif. ult.).

Vă prezentăm, în continuare, modificările, dar şi completările aduse Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.



Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (abrogat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. XI prevede: „În aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă, republicată, în cazul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, în recurs, cererile şi concluziile pot fi formulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic ori de către judecătorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de conducătorul parchetului”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. XI se abrogă. Art. XVII alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 2/2013 (modificat prin Legea

nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. XVII, alin. (1) şi alin. (3) prevedeau: „(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei

hotărâre se atacă, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată.

(…) (3) Dispoziţiile art. XIV alin. (2)-(4) şi ale art. XV alin. (2)-(5) se aplică în mod

corespunzător, cu excepţia recursului care este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul prevăzut la art. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului. Întâmpinarea trebuie redactată şi semnată de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar răspunsul la întâmpinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. XVII, alin. (1) şi alin. (3) se modifică şi vor

avea următorul conţinut: „(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotă-

râre se atacă. (…) (3) Dispoziţiile art. XIV alin. (2)-(4) şi ale art. XV alin. (2)-(5) se aplică în mod

corespunzător, cu excepţia recursului care este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul prevăzut la art. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului”.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, la art. XVIII, alin. (2) prevedea: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi

până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul


de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. XVIII, alin. (2) se modifică şi va avea

următorul conţinut: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.


O.U.G. NR. 51/2008 PRIVIND AJUTORUL PUBLIC JUDICIAR ÎN MATERIE CIVILĂ – MODIFICĂRI (LEGEA NR. 310/2018)


Actul modificat Actul modificator Sumar O.U.G. nr. 51/2008 (M. Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008; cu modif. ult.)


– abrogă: art. 13^1



Astfel, Legea nr. 310/2018 modifică următoarele acte normative: – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (rep. M. Of. nr. 247

din 10 aprilie 2015; cu modif. ult.); – O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă (M. Of.

nr. 327 din 25 aprilie 2008; cu modif. ult.) aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013; cu modif. ult.).

Vă prezentăm, în continuare, modificarea adusă O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prin Legea nr. 310/2018:

Art. 13^1 din O.U.G. nr. 51/2008 (modificat prin Legea nr. 310/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 13^1 prevedea: „(1) Dacă hotărârea pronunţată în cauza pentru care s-a încuviinţat ajutorul public

judiciar este supusă recursului, ajutorul public judiciar acordat în etapa procesuală imediat anterioară în forma prevăzută la art. 6 lit. a) se extinde de drept pentru redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi pentru exercitarea şi susţinerea acestuia.



(2) Hotărârea pronunţată cu drept de recurs, însoţită de copia încheierii de încuviin-ţare a ajutorului public judiciar se comunică de îndată baroului de avocaţi, în vederea verificării şi confirmării sau, dacă este cazul, desemnării unui avocat cu drept de a pleda în faţa instanţei de recurs. Pentru recurs avocatul are dreptul la onorariu distinct, stabilit, potrivit legii, de instanţa de recurs.

(3) Dacă partea nu a beneficiat de ajutor public judiciar în etapa procesuală anterioară recursului, solicitarea ajutorului public judiciar se face potrivit art. 13.

(4) De la data desemnării sau confirmării avocatului potrivit alin. (2) începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac a recursului. Dispoziţiile art. 13 alin. (4) teza finală sunt aplicabile în mod corespunzător.

(5) Instanţa de recurs verifică dacă se menţin condiţiile pentru ajutorul public judiciar acordat conform alin. (1). Dacă instanţa constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile, dispune, prin încheiere, încetarea acestuia şi obligarea părţii la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de stat sub formă de onorariu de avocat, potrivit alin. (2). Dispoziţiile art. 21 sunt aplicabile”.

Noua reglementare Potrivit noii reglementări, art. 13^1 se abrogă.


LEGEA NR. 76/2002 PRIVIND SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ ŞI STIMULAREA OCUPĂRII FORŢEI

DE MUNCĂ – MODIFICĂRI (LEGEA NR. 335/2018)


Actul modificat Actul modificator Sumar Legea nr. 76/2002 (M. Of. nr. 103 din 6 februarie 2002; cu modif. ult.)


– modifică: art. 66 alin. (4)


pentru modificarea art. 66 alin. (4) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigu-rărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă (M. Of. nr. 103 din 6 februarie 2002; cu modif. ult.).

Vă prezentăm, în continuare, respectiva modificare: Art. 66 alin. (4) din Legea nr. 76/2002 (modificat prin Legea nr. 335/2018) Vechea reglementare În vechea reglementare, art. 66 alin. (4) prevedea: „(4) Persoanele aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni până la

ultima zi de executare a pedepsei pot urma un program de formare profesională organizat de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cheltuielile necesare pregătirii profesionale fiind suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj”.


conţinut: „(4) Persoanele private de libertate, începând cu finalul perioadei de carantină şi până

la ultima zi de executare a pedepsei ori a măsurii educative sau până la data la care sunt propozabile pentru liberare condiţionată ori pentru înlocuirea internării cu măsura asistării zilnice, pot urma un program de formare profesională organizat de agenţiile pentru ocu-parea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cheltuielile necesare formării fiind suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj”.

Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2018, p. 111


CODUL FISCAL – COMPLETARE (LEGEA NR. 354/2018)

De Redacţia ProLege În M. Of. nr. 1110 din 28 decembrie 2018, s-a publicat Legea nr. 354/2018

pentru completarea art. 105 alin. (2) din Codul fiscal. Vă prezentăm, în continuare, respectiva completare: Art. 105 („Venituri neimpozabile”) alin. (2) Cod fiscal (modificat prin Legea

nr. 354/2018) Noua reglementare Potrivit noii reglementări, la art. 105 alin. (2), se introduce un număr curent,

numărul curent 14, care va avea următorul conţinut: „Veniturile definite la art. 103 alin. (1) sunt venituri neimpozabile în limitele

stabilite potrivit tabelului următor: Nr. crt. Produse vegetale Suprafaţă

14. Plante medicinale si aromatice până la 2 ha”

Intrare în vigoare Potrivit art. II, prin derogarea de la prevederile art. 4 din Codul fiscal,

respectiva lege intra în vigoare la 1 ianuarie 2019.

Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2018, p. 112

III. ACTUALITATE LEGISLATIVĂ - Revista Universul...

Documents

Transcript of III. ACTUALITATE LEGISLATIVĂ - Revista Universul...