Gestiunea Financiara a Intreprinderii

Gestiunea financiara a ıntreprinderii

Diana Tagaduan

2 decembrie 2006

Cuprins

Capitolul 1.Gestiunea financiara a ıntreprinderii.Consideratii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

1.1. Definirea gestiunii financiare . . . . . . . . . . . . . . . 7

1.2. Evolutia gestiunii financiare. . . . . . . . . . . . . . . . 8

1.3. Continutul gestiunii financiare a ıntreprinderii . . . . 10

1.4. Importanta gestiunii financiare . . . . . . . . . . . . . . 12

1.5. Obiectivele si sarcinile gestiunii financiare . . . . . . . 14

Capitolul 2.Intreprinderea si fluxurile sale . . . . . . . . . . . . . 17

2.1. Abordarea sistemica a ıntreprinderii . . . . . . . . . . 17

2.1.1. Definirea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

2.1.2. Clasificarea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

2.2. Relatia ıntreprindere-mediu exprimata prin fluxuri . 19

Capitolul 3.Capitalul ıntreprinderii. Surse de finantare . . . 23

3.1. Notiuni generale privind capitalul ıntreprinderii . . . 23

3.2. Modalitati de finantare a capitalului . . . . . . . . . . 24

3.2.1. Surse de procurare a capitalului . . . . . . . . . . 24

3.2.2. Sursele proprii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

3.2.3. Sursele externe (ımprumutate) . . . . . . . . . . . 30

3.2.4. Alegerea structurii financiare optime acapitalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

3.3. Capacitatea si efectul de ındatorare . . . . . . . . . . . 35

Capitolul 4.Gestiunea capitalului imobilizat. . . . . . . . . . . . 37

4.1. Capitalul angajat si imobilizat supus amortizarii . . 372

3 CUPRINS

4.2. Amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale . 39

4.3. Elementele de calcul ale amortizarii . . . . . . . . . . . 42

4.4. Metode (regimuri) de amortizare . . . . . . . . . . . . 45

4.4.1. Amortizarea liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

4.4.2. Metoda calculului degresiv . . . . . . . . . . . . . . 45

4.4.3. Metoda amortizarii accelerate . . . . . . . . . . . . 47

4.4.4. Metoda sumei cifrei anilor (Metoda Softy) . . . . 48

4.5. Rolul amortizarii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Capitolul 5.Analiza financiara realizata pe baza bilantuluicontabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

5.1. Bilantul contabil, instrument al analizei financiare . 50

5.2. Retratarea bilantului contabil . . . . . . . . . . . . . . 56

5.2.1. Reclasificari ın functie de perioada . . . . . . . . . 57

5.2.2. Eliminarea non-valorilor . . . . . . . . . . . . . . . 59

5.2.3. Reevaluarile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

5.3. Analiza echilibrului financiar . . . . . . . . . . . . . . . 61

5.3.1. Situatia neta a ıntreprinderii . . . . . . . . . . . . 61

5.3.2. Fondul de rulment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

5.3.3. Necesarul de fond de rulment . . . . . . . . . . . . 67

5.3.4. Trezoreria neta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

5.3.5. Analiza indicatorilor echilibrului financiar . . . . 70

5.3.6. Fondul de rulment minim necesar . . . . . . . . . 71

5.4. Metoda ratelor folosita ın studiul bilantului. . . . . . 73

5.4.1. Rate de structura a bilantului . . . . . . . . . . . . 73

5.4.2. Ratele de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

5.4.3. Ratele de sinteza (ratele echilibrului financiar) . 77

5.4.4. Avantajele si limitele metodei ratelor . . . . . . . 80

Capitolul 6.Analiza rezultatelor ıntreprinderii . . . . . . . . . . 83

6.1. Contul de rezultate al ıntreprinderii. . . . . . . . . . . 83

6.2. Soldurile intermediare de gestiune . . . . . . . . . . . . 90

CUPRINS 4

6.3. Capacitatea de autofinantare a ıntreprinderii . . . . . 95

6.4. Analiza pragului de rentabilitate. . . . . . . . . . . . . 97

Capitolul 7.Tablourile de finantare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

7.1. Necesitatea utilizarii unui tablou de finantare . . . . 100

7.2. Tabloul de finantare utilizari si resurse . . . . . . . . . 101

7.2.1. Continutul tabloului de utilizari si resurse . . . . 101

7.2.2. Constructia tabloului de utilizari si resurse . . . 102

7.2.3. Interpretarea tabloului de utilizari si resurse. . . 104

7.2.4. Punctele nevralgice ale tabloului de utilizari side resurse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

7.3. Tabloul de trezorerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

7.3.1. Utilitatea tabloului de trezorerie . . . . . . . . . . 109

7.3.2. Intocmirea situatiei (tabloului) fluxurilor detrezorerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

7.3.3. Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie. . . . . 115

Capitolul 8.Analiza activitatii firmei . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

8.1. Viteza de rotatie a capitalurilor prin cifra de afaceri 117

8.2. Calculul ratelor de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

8.3. Vitezele de rotatie prin elementele componente alecifrei de afaceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

8.4. Utilitatea indicatorilor exprimati sub forma derate de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

8.4.1. Ratele de rotatie - instrument de analiza almanagementului financiar . . . . . . . . . . . . . . . 123

8.4.2. Previzionarea structurii activului si pasivului . . 123

8.4.3. Metoda normativa de previziune a echilibruluifinanciar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

8.4.4. Previziunea indicatorilor financiari prinsimulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Capitolul 9.Decizii de repartizare a profitului . . . . . . . . . . 127

9.1. Politica de dividend . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

5 CUPRINS

9.2. Neutralitatea politicii de dividend . . . . . . . . . . . . 129

9.3. Teoria reziduala a dividendului. . . . . . . . . . . . . . 130

9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii de dividende . 133

9.5. Dividendul - semnal al performantelor viitoare alefirmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

Capitolul 10.Gestiunea ciclului de exploatare . . . . . . . . . . . 137

10.1. Necesitatile de finantare ale activitatiiıntreprinderii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137

10.2. Continutul gestiunii ciclului de exploatare . . . . . . 141

10.3. Determinarea necesarului de finantare a cicluluide exploatare (NFCE). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

10.4. Surse de finantare a ciclului de exploatare . . . . . . 145

10.4.1. Surse proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

10.4.2. Datoriile de exploatare (surse atrase) . . . . . . 146

10.4.3. Surse ımprumutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

Capitolul 11.Gestiunea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

11.1. Notiuni generale privind stocurile ıntreprinderii . . 150

11.1.1. Definirea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

11.1.2. Caracteristicile stocurilor . . . . . . . . . . . . . . 152

11.1.3. Principalele categorii de stocuri . . . . . . . . . . 155

11.2. Optimizarea marimii stocurilor . . . . . . . . . . . . . 158

11.2.1. Obiectivele contradictorii ale gestiuniistocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

11.2.2. Modelarea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

11.2.3. Modelul marimii lotului simplu (Wilson -Whitin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

11.2.4. Gestiunea stocurilor ın conditii deincertitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

11.2.5. Metoda ABC de gestiune a stocurilor . . . . . . 170

Capitolul 12.Gestiunea clientilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172

12.1. Continutul gestiunii clientilor . . . . . . . . . . . . . . 172

CUPRINS 6

12.2. Componentele gestiunii clientilor . . . . . . . . . . . . 174

12.3. Alegerea, urmarirea si controlul clientilor . . . . . . 177

12.3.1. Analiza clientilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177

12.3.2. Metoda scorului folosita pentru alegereaclientilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178

12.3.3. Metoda celor 5 C-uri . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

12.3.4. Urmarirea si controlul clientilor . . . . . . . . . . 180

Capitolul 13.Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC . . . . . . 182

13.1. Programul de gestiune Copal . . . . . . . . . . . . . . 182

13.1.1. Lansarea comenzii de executie . . . . . . . . . . . 182

13.1.2. Crearea unui articol nou de aprovizionare . . . 185

13.1.3. Crearea unui nou articol de vanzare . . . . . . . 188

13.1.4. Crearea unei noi liste de piese . . . . . . . . . . . 189

13.1.5. Crearea unui nou plan de lucru . . . . . . . . . . 190

13.1.6. Inregistrare comenzi clienti . . . . . . . . . . . . . 190

13.1.7. Procesul de gestionare a comenzilor ınCOPAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191

13.1.8. Intocmirea / modificarea comenzilor deproductie ın COPAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192

13.1.9. Aprovizionarea cu materiale (materia prima) . 194

13.1.10. Miscarile de magazii materiale si produsefinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

13.1.11. Operare Copal - gestionarea comenzilor deproductie si magazii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Capitolul 1

Gestiunea financiara aıntreprinderii. Consideratiigenerale

1.1. Definirea gestiunii financiare

Notiunea de gestiune provine de la latinescul ”gestio” saufrantuzescul ”gestion” cu ınteles de organizarea administrarii unui patri-moniu ın toata complexitatea sa. Prin gestiune ın sens larg se ıntelegeansamblul normelor privitoare la conservarea, administrarea si dreptul ladispozitie asupra unui patrimoniu . Conform Dictionarului Explicativ alLimbii Romane, prin gestiune se ıntelege:”administrarea bunurilor uneiıntreprinderi, institutii sau persoane; raspunderea pastrarii bunurilor si amanuirii fondurilor unei ıntreprinderi, institutii sau persoane; ansamblulde operatii privind primirea, pastrarea si eliberarea unor bunuri materialeapartinand altcuiva”.

Pe langa gestiunea de ansamblu putem discuta si de gestiuni specifice,tipuri, sectiuni ale gestiunii de ansamblu. GESTIUNEA FINANCIARA-ca parte a gestiunii de ansamblu- cuprinde activitati de constituire, dez-voltare, sporire sau reducere ale capitalului si ale fondurilor ıntreprinderii,utilizarea eficienta a acestora, obtinerea, repartizarea si utilizarea rezul-tatelor financiare, a profitului. Gestiunea financiara se refera la:

• fluxurile dimensionarii si asigurarii capitalului si fondurilor necesare;

• fluxurile atragerii de capital;7

Capitolul 1. Gestiunea financiara a ıntreprinderii. Consideratiigenerale 8

• fluxurile folosirii fondurilor, obtinerii rezultatelor si repartizarii lor.

Gestiunea financiara curprinde, prin urmare, totalitatea operatiilorprin care se asigura:

• capitalul si fondurile necesare indiferent de sursa si modalitatea deprocurare;

• obtinerea si repartizarea rezultatelor financiare;

• modalitatea utilizarii fondurilor si a capitalului ıntreprinderii.

Prin urmare gestiunea mai poate fi definita ca un ansamblu de de-cizii, operatiuni si modalitati de organizare a activitatii financiare ın ved-erea procurarii si utilizarii capitalurilor ın scopul obtinerii, repartizariisi utilizarii cat mai eficiente a profiturilor ıntreprinderii. In prezent ınlocul notiunii de gestiune financiara se foloseste tot mai mult notiuneade ”management financiar”, acest lucru datorandu-se faptului ca deciziilefinanciare se iau la nivelul conducerii firmelor.

1.2. Evolutia gestiunii financiare

Atunci cand gestiunea financiara apare ca un domeniu separat destudiu, la ınceputul anilor 1900, accentul era pus pe aspectele legaleprivind operatiunile de fuziuni, formarii de noi societati precum sidiferitelor tipuri de finantari la care poate sa recurga o societate pen-tru a-si spori capitalul. In perioade de criza ın economie, accentul erapus pe rezolvarea problemelor de lichiditate ale firmei, reorganizari sifalimente. In continuare pana prin anii ‘50, finantele continuau sa fieprivite mai mult din punct de vedere al unui analist extern, decat dinpunct de vedere al managementului firmei. O schimbare majora a bazelorteoretice ale gestiunii financiare a avut loc la sfarsitul anilor ‘50 si a de-terminat focalizarea acesteia catre deciziile manageriale privind alegereamodalitatilor de finantare sau de investitii ın stransa corelatie cu obiec-tivele firmei privind maximizarea valorii ei. Concentrarea gestiunii finan-ciare pe evaluari a continuat pana prin anii ‘90, dar analiza a fost extinsapentru a include si:

• inflatia si efectele sale ın luarea deciziilor financiare;

9 1.2. Evolutia gestiunii financiare

• diversificarea institutiilor financiare si a serviciilor pe care le oferadiferitelor ıntreprinderi;

• folosirea pe scara larga a tehnicilor computerizate ın analiza si trans-ferul electronic al datelor si informatiilor;

• continua tendinta de globalizare a pietelor de afaceri.

Dintre aceste tendinte cele mai importante sunt globalizarea si com-puterizarea.

Globalizarea afacerilor. Patru factori au dus ın principal la acce-le-rarea globalizarii afacerilor:

• ımbunatatirea comunicatiilor si a transporturilor care au dus lausurarea desfasurarii tranzactiilor internationale;

• ınclinatia consumatorilor catre produse ieftine si de calitate, care audus la ridicarea barierelor protectioniste din calea tranzactiilor, careprotejau ineficienta si produsele autohtone realizate la preturi mairidicate;

• tehnologia a devenit tot mai avansata, costul dezvoltarii unor pro-duse noi a sporit astfel ıncat trebuie sa sporeasca numarul de unitativandute, daca firma vrea sa reuseasca sa-si acopere costurile fixe si sarealizeze profit. In consecinta firmele trebuie sa ıncerce sa-si vandaprodusele si pe pietele externe.

• ıntr-o lume unde exista numeroase firme multinationale capabile sa-si mute unitatile de exploatare acolo unde realizeaza costurile celemai scazute, o firma care opereaza restrictiv pe piata interna, s-arputea sa nu realizeze aceleasi costuri scazute si sa fie ınlaturata depe piata.

Ca rezultat al acestor patru factori, sansele de supravietuire si dez-voltare ale unei firme depind si de posibilitatea ei de a produce sauvinde pe pietele externe. Companiile de servicii, incluzand bancile,agentiile de publicitate, firmele de contabilitate, sunt adesea fortate sase adapteze globalizarii deoarece astfel pot sa serveasca mai bine clientiilor multinationali (daca si ele au activitatea extinsa pe mai multe piete).Ele pot ın acelasi timp sa fie companii nationale, dar nu trebuie sa uitam


ca cele mai dinamice cresteri, cele mai mari oportunitati de afaceri suntoferite de companiile multinationale.

Tehnologiile computerizate. Sfarsitul anilor ‘90 se caracterizeazaprintr-o ”explozie” a computerizarii si comunicatiilor, si aceste tehnologiivor revolutiona modul ın care sunt adoptate deciziile financiare. Com-paniile trebuie sa-si creeze retele de computere, utilizatorii sa fie conectatiıntre ei atat ın cadrul firmei precum si ın exterior cu clientii sau furni-zorii firmei, cu unitatile bancare, etc. Managerii financiari pot sa consultedatele de care au nevoie fara sa se deplaseze la companiile respective,sau sa realizeze teleconferinte prin intermediul internetului. Abilitateade a accesa si a analiza date ın timp real ınseamna deasemenea ca anal-izele cantitative vor fi folosite ıntr-o modalitate de rutina pentru a testadiferitele cursuri alternative de actiune. Ca o rezultanta, generatia vi-itoare de manageri financiari vor avea nevoie de computere performantesi calificare superioara ın folosirea lor fata de cea ceruta ın trecut.

1.3. Continutul gestiunii financiare a

ıntreprinderii

Continutul problemelor financiare la care trebuie sa faca fataıntreprinderea, precum si solutiile care pot fi gasite, sunt legate ın modevident de caracteristicile mediului sau financiar, precum si de propriilesale caracteristici. Gestiunea financiara va trebui sa fie adaptata, sau celputin nuantata, ın functie de situatiile ın care se aplica. Astfel, problemelepuse gestiunii financiare apar extrem de diferentiate, dupa cum e vorba,de exemplu:

• de tratarea problemelor unei microıntreprinderi dintr-o tara ın cursde dezvoltare, aproape lipsita de orice suprastructura financiara;

• de problemele de investitii ale unei ıntreprinderi industriale mijlociiaflata pe o piata bogata ın lichiditati si ın institutii care o potfinanta;

• de problemele de finantare a unei ıntreprinderi multinationale, careare acces la pietele internationale de capital.

11 1.3. Continutul gestiunii financiare a ıntreprinderii

1) In primul caz, acela al microıntreprinderilor din tarile ın curs dedezvoltare, aspectele financiare ale activitatii ıntreprinderii raman embri-onare. Ele se limiteaza la luarea deciziilor financiare privind:

• investitiile (ın cladiri, utilaje, instalatii, masini,etc.);

• aprovizionarea cu materii prime, materiale;

• vanzarea produselor sau prestarea serviciilor.

In acest caz gestiunea financiara se ocupa cu gestionarea platilor (ca ocontraprestatie financiara pentru aprovizionarile efectuate) si a ıncasarilormonetare (contravaloarea marfurilor sau produselor finite livrate si a ser-viciilor prestate). Aceasta conceptie ”minimala” asupra gestiunii finan-ciare se ıntalneste ın multe ıntreprinderi din tarile ın curs de dezvoltare.Ea se ınscrie ın contextul unui sistem financiar putin structurat si putindiferentiat.

2) In cazul ıntreprinderilor mijlocii aflate ıntr-o tara cu sistem fi-nanciar dezvoltat, mediul financiar ofera o gama larga de instrumentefinanciare. In aceste cazuri gestiunii financiare ıi revine rolul de a alegeıntre numeroasele modalitati de finantare pe care le are la dispozitie firma.Dar, ın functie de marimea ei, ıntreprinderea poate sa nu fie interesata sausa nu aiba acces de/la anumite instrumente financiare, piete sau circuitefinanciare. Astfel, ıntreprinderile care nu sunt organizate sub forma de so-cietati pe actiuni, nu pot lua ın considerare o finantare externa proprie pepiata de capital (emiterea de actiuni sau obligatiuni) si trebuie, ın cazul ıncare autofinantarea nu este suficienta, sa se ındrepte ın mod necesar catreresursele ımprumutate (propuse de banci sau alte institutii financiare-institutiile de leasing). In plus, o ıntreprindere de acest tip este adeseaputin interesata de problemele complexe ale finantelor internationale siale investitiilor financiare. In schimb, ea se preocupa ın general de prob-leme de finantare legate de operatiunile sale industriale si comerciale, derelatiile cu furnizorii de la care ıncearca sa obtina conditii cat mai bunede plata (un termen de plata cat mai relaxant), precum si de relatiilecu clientii, urmarind reducerea cat mai mult a termenelor de ıncasare acreantelor.

3) In cazul marilor ıntreprinderi cu activitati larg internationalizate,domeniul gestiunii financiare se largeste pentru a ıngloba ansamblul prob-lemelor financiare ale ıntreprinderilor si cuprinde:


• ıncasarile si platile efectuate ın moneda nationala sau ın valuta;

• cautarea mijloacelor de finantare pe pietele de capital si la banci, ınpropria tara sau ın strainatate.

• stapanirea riscurilor financiare legate de operatiunile efectuate pe opiata straina.

Aceste riscuri se refera ın principal la:

• riscurile referitoare la evolutia cursului de schimb valutar (ınlegatura cu operatiunile efectuate ın moneda straina);

• riscurile referitoare la evolutia ratei dobanzilor (legate deımprumuturi, de plasamente sau participatii financiare);

• riscurile de tara (administrative si politice).

Cu toate aceste caracteristici specifice, exista cateve elemente comunecare ar putea constitui baza universala a teoriei si practicii gestiunii finan-ciare care sunt legate de caracteristicile tuturor economiilor care practicaschimbul monetar si sistemele de credit. Astfel, o ıntreprindere de orice fel,trebuie sa abordeze probleme de gestiune financiara de fiecare data candurmeaza sa ia decizii financiare privind achizitionarea, detinerea sau ce-sionarea de bani sau de titluri financiare. In consecinta, orice ıntreprinderecare face parte dintr-o economie ın care exista o circulatie a banilor saua altor creante, e confruntata cu oportunitati si constrangeri financiare sitrebuie sa-si puna la punct proceduri adecvate de gestiune financiara.

In consecinta, abordarea gestiunii financiare face necesara luarea ınconsideratie a influentelor pe care aceasta le sufera, datorita caracter-isticilor inerente sistemului financiar. Aceste influente privesc obiectulgeneral si scopurile recunoscute ale gestiunii financiare precum si respon-sabilitatile operationale care-i sunt atribuite.

1.4. Importanta gestiunii financiare

Pana nu demult directorii de marketing se ocupau de programareavanzarilor, inginerii si directorii de productie se ocupau de realizarea acelorproduse cerute de piata determinate pe baza studiilor de marketing, iarmanagerii financiari aveau simpla misiune de a asigura sumele de bani

13 1.4. Importanta gestiunii financiare

necesare realizarii activitatii de exploatare. Aceasta situatie nu mai exista.Deciziile trebuie luate ıntr-o maniera mult mai coordonata, iar managerulfinanciar este ın mod general direct responsabil de controlul proceselor deluare a deciziilor.

Pentru a ilustra rolul si importanta gestiunii financiare si a efectelordeciziilor financiare, putem folosi exemplul celor doua companiilor aerieneamericane Eastern Airlines si Delta. In anii 1960 actiunile companieiEastern se vindeau cu 60 dolari/actiune iar cele ale companiei Delta cu 10dolari/actiune. Pornind de la aceasta situatie care era evident ın favoareacompaniei Eastern, s-a ajuns ca ın anii ‘90 Delta sa devina una din celemai puternice companii aeriene din lume, ın timp ce Eastern a falimentatsi a fost scoasa de pe piata. Cu toate ca mai multi factori combinati auprodus aceste rezultate contradictorii, deciziile financiare luate au avutun rol hotarator. Deoarece compania Eastern a avut o politica conformcareia ısi realiza ın mod traditional finantarea pe baza creditelor, a ajunssa aiba datorii foarte mari, pe cand Delta care se baza pe autofinantarenu avea datorii. Costurile companiei Eastern au ınceput sa creasca foartemult, profiturile ın mod automat au ınceput sa scada si ele ın momentulın care rata dobazii pe piata a ınceput sa creasca foarte mult ın SUA ınperioada 1970-1980. Aceasta sporire a ratei dobanzii la credite a avut doarun efect minor asupra companiei Delta. Mai departe, atunci cand pretulcombustibilului a crescut mult si a devenit imperativ pentru companiileaeriene sa achizitioneze noi avioane mai performante, Delta a reusit safaca acest lucru, Eastern nu. In final Delta a ajuns sa-si dezvolte afacereasi sa se extinda ın timp ce Eastern a falimentat.

Exemplele ar putea continua. Important este ca ıntreprinderile saconstientizeze importanta deosebita si rolul esential al gestiunii financiareın conducerea unei firme. De asemenea este tot mai important ca angajatiidin alte servicii (marketig, contabilitate, productie, resurse umane, etc.)sa ınteleaga importanta sectorului financiar. De exemplu personalul dinmarketing trebuie sa ınteleaga cum deciziile luate de ei afecteaza si suntafectate de fondurile disponibile, de nivelul stocurilor depozitate, etc.In mod similar, contabilii trebuie sa ınteleaga cum datele oferite de eisunt folosite ın analizele finaciare si ın luarea deciziilor financiare si sa laadapteze acestor necesitati. De fapt ın orice decizie de afaceri exista ınmod virtual o implicatie financiara si personalul ”nonfinanciar” trebuie saaibe cel putin atatea cunostiinte de finante pentru a tine cont de acesteimplicatii ın analiza personala pe care o realizeaza.


1.5. Obiectivele si sarcinile gestiunii finan-

ciare

Obiectivele gestiunii financiare sunt subordonate obiectivelor gen-erale ale firmei. Deciziile financiare nu sunt luate pur si simplu. Decizi-ile sunt luate avand ın vedere obiective specifice. Obiectivul esential aloricarei companii ıl reprezinta maximizarea averii proprietarilor, ceea cese poate traduce ın maximizarea pretului actiunilor firmei. Firmele audesigur si obiective specifice si deasemenea managerii care iau decizii suntsi ei interesati ın satisfacerea propriilor nevoi, ın bunastarea angajatiilorsi a societatii ın general dar aceste obiective sunt ın general subordonateobiectivului privind maximizarea valorii firmei. Proprietarii firmei alegconsiliul director care va alcatui echipa de conducere. Acestia ın schimbse presupune ca vor opera ın interesul actionarilor, marind valoarea firmeilor.

Urmatoarea problema care se pune ın fata gestiunii financiare aıntreprinderii ar fi ”ce actiuni trebuie ıntreprinse pentru a determina max-imizarea averii proprietarilor?”. In primul rand se pune ıntrebarea dacamaximizarea profitului duce la cresterea valorii actiunilor firmei. Este ev-ident ca o activitate rentabila va duce la cresterea valorii actiunilor. Deciın primul rand gestiunea financiara a ıntreprinderii trebuie sa urmareascamaximizarea profitului (prin astfel de actiuni care sa duca la maximizareavenitului sau minimizarea cheltuielilor). Maximizarea valorii necesita maiıntai ca patrimoniul sa fie angajat ın proiecte de investitii care sa-l val-orifice, gratie rentabilitatii lor viitoare. In acest sens, gestiunea finan-ciara trebuie sa asigure calitatea si nivelul performantelor realizate deıntreprindere ın diversele sale proiecte si activitati, deci sa coordonezepolitica de investitii a firmei.

Maximizarea valorii implica protejarea si conservarea sa. De aceeagestiunea financiara are ca scop sa evite risipirea patrimoniului cauzatade un faliment si trebui deci sa vegheze la mentinerea solvabilitatii sau aechilibrului financiar al ıntreprinderii. Dar riscul falimentului nu consti-tuie decat o forma particulara a riscului financiar. Intreprinderea e su-pusa unor riscuri multiple legate de instabilitatea mediului sau financiar.Este deci sarcina gestiunii financiare sa puna la punct instrumentele deacoperire adecvate, pentru a asigura stapanirea riscurilor financiare.

Riscul precum si rentabilitatea unei activitati sunt determinate si de

15 1.5. Obiectivele si sarcinile gestiunii financiare

modalitatea lor de finantare. Din acest punct de vedere gestiunii financiareıi revine sarcina de a alege modalitatea de finantare a investitiilor(autofinantare, finantare proprie externa, credite, etc.), astfel ıncat sa re-alizeze un echilibru ıntre rentabilitatea si riscul oricarei surse de finantare.

O alta problema a gestiunii financiare este, odata ce rezultatul ac-tivitatii este obtinut, sa aleaga o modalitate sau alta de reparti-zare a profitului. Sa fie repartizat sub forma de dividende actionarilor,asociatilor, sau sa fie reinvestit pentru dezvoltare? Actionarii doresc saprimeasca dividente ca remunerare pentru investitia lor de capital, dar ınacelasi timp s-ar putea sa renunte la o parte din acestea daca au convin-gerea ca banii lor vor fi ”sporiti” ın firma pe baza rentabilitatii ei interne.Managerii financiari trebuie sa decida exact cat din profitul curent serepartizeaza pentru dividende si cat se retine ın unitate, aceasta deciziepurtand denumirea de decizia de dividend. Politica optima de dividendeste cea care maximizeaza valoarea actiunilor firmei si prin urmare avereaproprietarilor.

Un alt aspect care trebuie luat ın considerare ıl reprezinta re-sponsabilitatea sociala. Trebuie sa se actioneze strict ın interesulactionarilor, proprietarilor firmei, sau firma este deasemenea responsabilade bunastarea angajatilor sai, a clientilor si a comunitatii ın care op-ereaza ın general? Binenteles, firmele au si responsabilitati de ordin etic,promovand securitatea locului de munca, evitand poluarea mediului, pro-ducand produse nedaunatoare, etc. toate aceste actiuni de ordin eticgenereaza costuri ceea ce determina automat reducerea profitului si sepune ıntrebarea daca firmele vor urmari de bunavoie aceste aspecte saunu. Daca unele firme actioneaza ıntr-o maniera responsabila (din punctde vedere al obiectivelor etice), ın timp ce altele nu, ar parea ca cele careurmaresc doar profitul vor beneficia de un avantaj suplimentar (un profitmai mare). Cu toate acestea de multe ori firmele care realizeaza astfel deactiuni s-ar putea sa beneficieze de pe urma renumelui bun pe care si l-aucastigat, si prin aceasta sa-si atraga mai multi clienti decat companiilecare nu promoveaza actiuni sociale.

Urmatoarea ıntrebare care se pune este: ”daca o firma urmarestesa ısi maximizeze valoarea firmei, este acesta un lucru bun pentru so-cietate sau nu?”. In general este un fapt pozitiv tinand cont de faptulca maximizarea profitului necesita o eficienta sporita a afacerii, echipa-mente performante care sa produca bunuri de un ınalt nivel calitativ laun pret cat mai scazut, servicii de calitate de care beneficiaza clientii


firmei. In al doilea rand maximizarea valorii firmei presupune dezvoltareaacelor produse sau servicii de care consumatorul are nevoie, astfel ıncatobiectivul privind maximizarea profitului va determina retehnologizareaunitatilor, reınnoirea produselor si crearea de noi locuri de munca. Inconcluzie de actiunile luate pentru a mari profitul unei firme beneficiazasi societatea ın ıntregul ei. Acesta este faptul pentru care o economielibera de piata este mai prospera decat sistemele economice socialiste saucomuniste. Deoarece gestiunea financiara joaca un rol crucial ın obtinereaprosperitatii unei firme, iar prosperitatea firmelor este absolut necesarapentru a avea o economie sanatoasa, este foarte usor de observat rolulgestiunii financiare si din punct de vedere social.

Capitolul 2

Intreprinderea si fluxurile sale

2.1. Abordarea sistemica a ıntreprinderii

2.1.1. Definirea sistemelor

Teoria sistemelor a fost prima data aplicata ın stiinta si inginerie.Aplicarea teoriei sistemelor ın economie a avut loc la sfarsitul anilor 1950 sia fost una din contributiile scolii cantitative. Abordarea sistemica nu esteo multime de linii de ghidare sau principii de conducere, ci o modalitatede gandire asupra ıntreprinderii. Pentru a ıntelege mai bine cum ne ajutaabordarea sistemica sa ıntelegem mai bine ıntreprinderea trebuie primadata sa definim sistemul.

Un sistem poate fi definit ca si un ansamblu de elemente ıninteractiune ıntre ele ınsele, dar egale ca dezvoltare ın mediu si coordo-nate ın functie de o finalitate. Intreprinderea privita ca un sistem estealcatuita din:

1. variabile ın interactiune,

2. dintr-un proces de transformare,

3. dintr-un conducator

La nivelul variabilelor ın interactiune exista patru categorii devariabile:

• variabile de intrare - acestea sunt date provenite din exteriorul sis-temului necesare si suficiente pentru ca acesta sa poata functiona;

17

Capitolul 2. Intreprinderea si fluxurile sale 18

• variabile de iesire - sunt rezultate produse de functionarea sistemuluipentru exterior

• variabile esentiale - sunt iesiri care constituie criterii de aprecierea obiectivelor fixate.Ele reprezinta ratiunea de functionare aıntreprinderii.

• variabile de actiune - ele corespund unor intrari pe care se poatelucra.

Procesul de transformare contine capacitatile manageriale sitehnologice ale ıntreprinderii care sunt puse ın functiune pentru a trans-forma intrarile ın iesiri.

Conducatorul are urmatoarele atributii:

• stabileste obiectivele ce trebuie realizate (variabilele de iesire),

• determina ce intrari (variabile de intrare si de actiune) sunt necesarepentru a obtine rezultatele,

• fixeaza actiunile ce trebuie ıntreprinse pentru ca intrarile sa poatafi transformate ın iesirile programate,

• asigura feedback-ul luand masurile de corectie necesare atunci candiesirile nu corespund obiectivelor fixate initial.

2.1.2. Clasificarea sistemelor

Sistemele pot fi clasificate dupa mai multe criterii: complexitatealor, deschiderea sistemului spre exterior, adaptabilitatea si determinareasistemului.

Un sistem poate detine multiple stari, fiecare stare putand fi reperatade exemplu prin valorile de intrare si valorile corespunzatoare de iesire.In plus numarul de stari posibile poate fi mare, sistemul fiind complex,dificil de cunoscut si de controlat. Din acest punct de vedere sistemelepot fi simple sau complexe. Intreprinderile sunt sisteme complexe.

Sistemele pot fi ınchise sau deschise. Un sistem ınchis este un sistemcare nu atrage nici un element din mediul extern. Un sistem este deschisdaca ıntre el si mediul ınconjurator exista un schimb permanent de energiesi informatii. Intreprinderea este un sistem deschis - ıntre ıntreprindere simediul sau exterior exista un permanent schimb de energie si informatii.

19 2.2. Relatia ıntreprindere-mediu exprimata prin fluxuri

Adaptabilitatea sistemului este capacitatea unui sistem de areactiona la schimbarile survenite ın mediul exterior. Din acest punctde vedere sistemele pot fi adaptabile sau inadaptabile. Intreprinderea esteun sistem adaptabil; ın conditiile actuale ale evolutiei mediului externsupravietuirea unei ıntreprinderi depinde de capacitatea ei de a se adaptaschimbarilor survenite ın mediu.

Din punct de vedere al deciziei un sistem este determinat atunci candpoate repera toate starile tuturor variabilelor.El este nedeterminat candnu poate fi cunoscut ın ıntregul sau. Un sistem determinat trebuie sa aibacapacitatea de a cunoaste relatiile din interiorul sau dar si de a prevedeaevolutia mediului cu certitudine si de a controla ın totalitate rapoartelede schimb. Intreprinderea este un sistem partial determinat.

2.2. Relatia ıntreprindere-mediu exprimata

prin fluxuri

Dupa cum am precizat anterior, ıntreprinderea este un sistem deschis.Acest lucru ınseamna ca ıntre ıntreprindere si mediu exista un permanentschimb de materiale, energie si informatii. De fapt ıntre ıntreprindere simediul exterior, ca si ın interiorul ıntreprinderii au loc fluxuri. Acestefluxuri pot fi de doua feluri:

• reale, materiale;

• financiare.

Fluxurile reale, materiale sunt ınsotite ın sens invers de fluxuri finan-ciare ca o contraprestatie. Fluxurile se nasc si se desfasoara si ın interiorulıntreprinderii. Fluxurile reale, materiale antreneaza fluxuri monetare, darsi fluxuri financiare (fluxuri de creante-datorii).

La ınfiintare ıntreprinderea are nevoie de capital. In acest momentare loc primul flux material - de la asociati (actionari) catre societateanou ınfiintata. Astfel se formeaza capitalul social al ıntreprinderii. Incontreprestatie, asociatii vor primii de la societate dividende, ca remuner-are a capitalului depus (acestea reprezinta fluxul financiar generat ın sensinvers).

Daca asociatii nu dispun de suficient capital pentru dezvoltareafirmei, vor trebui sa apeleze la resurse ımprumutate (credite bancare).


In acest caz va avea loc un flux dinspre unitatea bancara catre firma si unflux financiar invers, dobanda platita de firma bancii ca o contraprestatiepentru capitalul banesc pus la dispozitie. In cazul ın care firma dispune delichiditati neutilizate, le va depune ın banca. In acest caz fluxul materialare loc dinspre firma, catre banca (depunerea banilor) iar fluxul financiarse manifesta ın sens invers, de la banca catre firma (plata dobanzii).

In desfasurarea activitatii lor, firmele intra ın relatie cu numeroasealte firme, fie ın calitate de furnizori fie ın calitate de clienti. Atuncicand ne referim la relatia cu furnizorii, fluxul material ıl reprezintaaprovizionarile de materii prime, materiale, marfuri, sau servicii. Fluxulfinanciar care se manifesta ca o contraprestatie poate fi unul monetar(atunci cand plata furnizorilor se face pe loc) sau un flux de datorii (atuncicand aprovizionarile se realizeaza pe credit comercial, plata urmand sa serealizeze ulterior). Si ın cazul relatiei firmei cu clientii sai se manifesta celedoua tipuri de fluxuri. Fluxul material ıl reprezinta livrarea produselor,marfurilor sau prestarea serviciilor catre clienti, iar fluxul financiar ıl poatereprezenta ıncasarea contravalorii acestora sau nasterea unei creante (cese va ıncasa ulterior).

Fluxuri materiale si financiare au loc si ıntre ıntreprindere si stat,precum si ıntre ıntreprindere si angajati sai. Fluxurile reale determinafluxuri financiare ca o contraprestatie. Fluxurile financiare cuprind flux-uri monetare si fluxurile de creante-datorii generate de decalajul ıntremomentul livrarii sau prestarii serviciului si momentul platii contraval-orii acesteia. Fluxurile financiare sunt cunoscute valoric ın mod directdin documentele justificative ale operatiilor respective (bilete de banca,cecuri, facturi, bonuri de livrare, etc.).

Fluxurile pot fi interne sau externe.Cele externe sunt cele mai im-portante ıntreprinderea participand nu numai ca agent economic dar si casubiect de drept, fluxurile avand si un continut juridic. Fluxurile internesunt legate de transformari, de exploatare, dar si de natura financiara.Cele de natura financiara privesc rezultatele activitatii ıntreprinderii.Fluxul fundamental este excedentul brut de exploatare care reprezintadiferenta dintre valoarea adaugata si celelelte cheltuieli platibile gener-ate de activitatea de exploatare a firmei, la care se aduna subventiile deexploatare.

E.B.E.=V.A.-chelt.platib.expl.+ subventii

21 2.2. Relatia ıntreprindere-mediu exprimata prin fluxuri

Valoarea adaugata masoara partea pe care o realizeaza societatea ın val-orificarea bunurilor create, transformate sau distribuite. Ea constituie uninstrument de masura a efortului ıntreprinderii, un model de apreciere autilizarii averii, masa de resurse care va servi la remunerarea diversilorfactori de productie. Valoarea adaugata sta la baza calculului unei taxepentru care statul se comporta ca un detinator al unei parti din potentialulıntreprinderii dupa care preleva o retinere proportionala cu efortul deproductie. Valoarea adaugata se calculeaza scazand din cifra de afaceri(totalul vanzarilor) consumurile externe

V.A. = CA− CE

Unde CA= cifra de afaceri, CE= consumuri externe.

TVA colectata = CA · tva%

TVA deductibila = CE · tva%

TVA de plata = (CA− CE) · tva% = V A · tva%

Din valoarea adaugata urmeaza sa fie remunerati toti factorii care aucontribuit la realizarea ei (salariatii-prin salarii, mijloacele fixe-amortizari,asociatii- dividende, societatea-autofinantare). O alta marime care ex-prima relatia ıntreprinderii cu mediul, este si rata de eficacitate economica(REE) definita de raportul:

REE =venituri de repartizat

nevoia de venit

Veniturile de repartizat reprezinta de fapt valoarea adaugata iar nevoiade venituri este data de necesitatea remunerarii tuturor factorilor ce aucontribit la realizarea ei. Interesul pentru aceasta definire rezida din fap-tul ca rata astfel calculata este independenta de modul de repartizare aveniturilor. Fiecare ıntreprindere poate, ıntre anumite limite, sa adopteun mod de ımpartire a excedentului de venituri create care, ın functiede strategia sa, sa avantajeze unul sau altul din factorii de productie. Oıntreprindere poate fi judecata ca fiind ”foarte productiva” daca veniturilede repartizat cresc mai rapid decat nevoia de venit a factorilor angajati,dar ın acelasi timp ”o fac rentabila” daca acest venit este utilizat pentrua favoriza investitiile sau salariatii.


O exprimare suficient de buna o da indicele de acoperire (ia) care secalculeaza prin raportarea variatiei relative a veniturilor de repartizat lavariatia relativa a nevoii de venit.

Ia =V R1−V R0

V R0

NV1−NV0

NV0

Indicele de acoperire este un indicator cu putere de exprimare a di-namicii echilibrului, masurand raspunsul comportamentului unui elementdependent, unei variabile dependente fata de variabila independenta.Prin multimea valorilor ce le poate lua, el devine un mijloc puternic deinfluentare a deciziilor de echilibrare cand nevoile cresc:

• valori subunitare, cuprinse ıntre 0 si 1 exprima o staresubproportionala, de nedorit, deoarece gradul de acoperire este sub-unitar (nevoile de venit cresc mai repede decat veniturile de repar-tizat);

• valoarea 1 exprima o evolutie progresiva a veniturilor de repartizatın raport cu nevoile, o subacoperire a necesitatilor de fonduri;

• valoarea 0 exprima venituri de repartizat nevariabile la o variatie anevoilor de venit cu implicatii negative asupra echilibrului;

• valori negative pot aparea atunci cand veniturile de repartizat scadın timp ce nevoile cresc, aspect cu implicatii profunde asupra echili-brului.

Capitolul 3

Capitalul ıntreprinderii. Sursede finantare

3.1. Notiuni generale privind capitalul

ıntreprinderii

Capitalul unei ıntreprinderi poate fi abordat si tratat din mai multepuncte de vedere. In primul rand capitalul poate fi definit ca fiind aceacategorie economica exprimata sub forma de bani sau bunuri destinatedesfasurarii activitatilor economice, ın urma carora se obtin alte bunurisi servicii, cu scopul de a obtine profit. Conform definitiilor date ın man-ualele de contabilitate, capitalurile reprezinta componente ale Pasivuluidestinate sa finanteze de o maniera durabila Activul.

Mai ıntalnim notiunile de capital social, capital propriu, capitalımprumutat, capital permanent si capital de lucru (fond de rulment).

Capitalul social reprezinta totalitatea sumelor puse la dispozitiafirmei ın mod permanent si definitiv, de catre proprietarii ei (asociatisau actionari). Ca marime acesta este format din sumele subscrise sivarsate la ınfiintarea firmei de catre proprietari, precum si din sumelereprezentand majorarile ulterioare de capital. El este neexigibil, nu sepune problema rambursarii lui. Capitalul social este egal cu valoareanominala a actiunilor sau partilor sociale, respectiv cu valoarea aportului,ın numerar (ın bani) sau ın natura (ın bunuri), a rezervelor ıncorporate sia profitului repartizat pentru majorarea capitalului. Marimea lui minimaeste reglementata de lege.

23

Capitolul 3. Capitalul ıntreprinderii. Surse de finantare 24

Capitalul propriu reprezinta acea parte a capitalului care nu esteexigibila. El cuprinde pe langa capitalul social si rezervele constituite,provizioanele reglementate, precum si rezultatul exercitiului. Capitalurileproprii pot avea valoare negativa atunci cand societatea ınregistreaza opierdere care nu este acoperita pe baza capitalului social si a rezervelor.Capitalurile proprii negative reprezinta un puternic factor de fragilitateal ıntreprinderii, si, ın situatia ın care nu sunt luate masuri pentru echili-brarea lor, pot indica o situatie prefalimentara.

Capitalul ımprumutat reprezinta acele sume de bani provenite dinımprumuturile pe termen lung (cu durata de rambursare de peste un an).Ele pot proveni din ımprumuturi din emisiunea de obligatiuni, credite petermen mediu si lung, leasinguri financiare, si din alte surse de finantarestabile.

Capitalul permanent reprezinta acele sume de bani aflate ladispozitia societatii pe termen de cel putin un an. El este alcatuit dincapitalul propriu si capitalul ımprumutat.

Capitalul de lucru reprezinta acea parte a capitalului permanentcare nu este imobilizata, care nu a fost folosita pentru procurarea unor ac-tive stabile si care va fi folosita, ”rulata”ın ciclul de exploatare. Acest cap-ital este cunoscut sub denumirea de fond de rulment (working capital)si reprezinta excedentul capitalului permanent peste activele imobilizatenete.

3.2. Modalitati de finantare a capitalului

3.2.1. Surse de procurare a capitalului

Atunci cand o ıntreprindere se ınfiinteaza sau are loc expansiunea,dezvoltarea unei ıntreprinderi existente, ea are nevoie de capital.Surselede procurare a capitalului sunt interne si externe.

Sursele interne - difera daca ne referim la ınfiintarea uneiıntreprinderi sau la dezvoltarea uneia existente.

La ınfiintare de asemenea sursele difera ın functie de:

1. natura proprietatii:

• publica

• privata

25 3.2. Modalitati de finantare a capitalului

2. forma de organizare a ıntreprinderii:

• societate ın nume colectiv

• societate ın comandita simpla

• societate ın comandita pe actiuni

• societate pe actiuni

• societate cu raspundere limitata

3. sursa:

• interna, nationala

• externa tarii

La ınfiintare, o ıntreprindere se formeaza prin aportul de capital sau cap-ital subscris ın functie de forma sa juridica. O regie autonoma a statului(societate publica), are capitalul statului. Una comerciala poate avea cap-ital mixt: de stat sau particular sau mixt ın sensul capitalului autohtonsi cel strain.

La ıntreprinderile ın functiune sursele pot fi:

• proprii

• externe

Sursele proprii pot fi la randul lor surse proprii interne si surse pro-prii externe. Sursele proprii interne se refera la acea parte din profitulfirmei care este lasata la dispozitia ei pentru dezvoltare (autofinantarea)Daca investitiile aduc un venit net superior costului atragerii capitaluluiatunci actionarii au satisfactia oportunitatii renuntarii la o parte din div-idend ın folosul dezvoltarii ıntreprinderii. Orice crestere a acumularilortrebuie ınsotita de precizarea profitabilitatii pe care o ofera investitia re-spectiva si prin prisma recuperarii acesteia. Sursa interna o reprezintavolumul brut al numerarului generat de operatiile ıntreprinderii si ın carecash-flowul este de o importanta foarte mare. Tot sursa interna este sivanzarea unor active fixe sau a unor stocuri peste valoarea lor contabila.

Sursele proprii externe se refera la asocieri, emiterea de noiactiuni, sau alte forme de marire a capitalului social. Caracterul ”pro-priu” al sursei rezulta din faptul ca aceste sume nu trebuie rambursate.


Ele sunt ”externe” deoarece reprezinta o intrare de numerar din exteriorulsocietatii.

Sursele externe se refera la surse ımprumutate. Acestea pot fi:

• creditele bancare pe termen mediu si lung;

• ımprumutul obligatar;

• leasingul (credit-bail)

3.2.2. Sursele proprii

Sursele proprii interne. Autofinantarea

Autofinantarea poate fi definita ca fiind surplusul monetar dega-jat de ıntreprindere din activitatea sa si folosit pentru finantarea dez-voltarii sale ulterioare. Autofinantarea este cea mai raspandita forma definantare. Toate firmele folosesc aceasta forma de finantare, ıntr-o masuramai mica sau mai mare. Putem spune ca autofinantarea reprezinta pivotulfinantarii firmelor si, pentru unele dintre ele, sursa exclusiva a finantarii ınfazele decisive ale dezvoltarii. In sustinerea acestor afirmatii pot fi aduseurmatoarele argumente:

• constituie un mijloc sigur de finantare;

• o sursa independenta si stabila de fonduri;

• reprezinta elementul ın baza caruia finantarea externa va putea fisolicitata si obtinuta de catre ıntreprindere;

• creeaza capacitatea de rambursare a ımprumuturilor firmei si da omasura a riscului pe care si-l asuma institutiile financiare care aucreditat firma.

Faptul ca autofinantarea reprezinta o sursa independenta de fonduriconduce la stabilirea unei legaturi ıntre autofinantare si autonomia fi-nanciara a ıntreprinderii. De fapt, autofinantarea fiind obtinuta ınurma activitatii desfasurate de ıntreprindere, apare ca singura garantiepentru autonomie si stabilitate financiara. Si celelalte surse proprii(cresterile de capital social) asigura autonomia societatii, dar este foarteputin probabil ca o ıntreprindere care prezinta o autofinantare insuficienta


va reusi sa obtina capital suplimentar de la actionarii existenti sau saatraga alti actionari (asociati). Referindu-ne la legatura care exista ıntreautofinantare si posibilitatea de obtinere a unor finantari externe (ın prin-cipal credite bancare pe termen mediu si lung), putem afirma ca indica-torul fundamental luat ın considerare de institutiile de credit atunci candanalizeaza capacitatea de rambursare a creditelor este raportul dintre da-toriile pe termen mediu si lung si marimea autofinantarii. Intreprinderilepentru care acest indicator este mai mic de 2 (aceasta ınsemnand ca pebaza autofinantarii ısi pot rambursa integral datoriile pe termen mediu silung ın mai putin de doi ani) dispun de o capacitate buna de rambursarea creditelor si sunt ın masura sa solicite (si sa primeasca) noi credite farasa-si puna ın pericol autonomia si solvabilitatea. Intreprinderile pentrucare acest indicator este peste 3, au o capacitate slaba de rambursare adatoriilor, afectand posibilitatea lor de a contracta noi credite.

Autofinantarea are doua componente: autofinantarea de mentineresi autofinantarea neta (sau de crestere). Autofinantarea de mentinerecorespunde resurselor necesare pentru reconstituirea capitalurilor angajateın mod permanent ın activitatea firmei (respectiv pentru reınnoirea mi-jloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare). Aceasta partea autofinantarii se constituie ın principal din amortizari si provizioane. Autofinantarea neta (de crestere) reprezinta acea parte dinautofinantarea bruta din care se formeaza sursele proprii ale ıntreprinderiipeste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, avand ca efect ocrestere a patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie ın principaldin profitul net repartizat pentru dezvoltare, adica profitul care ramanedupa distribuirea dividendelor.

In ceea ce priveste costul autofinantarii, ar parea la o prima vedereca autofinantarea este gratuita. Dar nu este asa. Autofinantarea este con-stituita ın principal din profitul net reinvestit. Deci costul autofinantariieste costul profitului reinvestit. Daca profitul este reinvestit, ınseamna caasociatii vor renunta la o parte din dividende. In acest fel costul acestuiprofit este de fapt suma pe care proprietarii o asteapta ca plata pentrucapitalul lasat la dispozitia firmei. Daca actionarii, asociatii retrag profitulfirmei sub forma de dividende, ei ar putea sa investeasca banii respectiviın actiuni ale altor societati, obligatiuni sau, pur si simplu, sa ıi depunala o banca. Intreprinderea trebuie sa asigure pentru profitul reinvestit uncastig cel putin egal cu castigul pe care ıl pot obtine actionarii folosindın alt mod banii (cel putin egal cu dobanda practicata de banci pentru


depozitele banesti).

Sursele proprii externe

Principala sursa proprie externa de finantare o reprezinta asocierilela capitalul social. In functie de natura ıntreprinderii acestea pot fi:

• participarea cu parti sociale ıntr-o societate cu raspundere limitata,societate ın nume colectiv sau ın comandita simpla;

• participarea cu actiuni ıntr-o societate pe actiuni sau ın comanditape actiuni.

Cresterea de capital se realizeaza la societatile pe actiuni prin emi-siunea de noi actiuni. Actiunea este un titlu reprezentand cantitateade participare la capitalul unei societati, conferind detinatorului sau cal-itatea de actionar si avand dreptul la o parte proportionala din benefi-ciu ın functie de activele sociale. Veniturile cuvenite sunt variabile ınfunctie de beneficiul exercitiului. Acestea sunt dividendele. Emisiuneaactiunilor se realizeaza la un pret de emisiune cuprins ıntre cursul bursieral actiunii si valoarea nominala. Operatia produce o crestere a disponi-bilitatilor (a activului) concomitent cu o crestere a capitalurilor (a pa-sivului). Plasarea pretului de emisiune ıntre valoarea nominala si cur-sul bursier al titlului este legata, pe de o parte, de necesitatea ıncasariide catre ıntreprindere cel putin a sumelor care sa acopere drepturile deproprietate conferite cumparatorilor, iar pe de alta parte, de a atragepotentialii investitori, care vor putea cumpara actiunile sub pretul lorbursier. Protectia vechilor actionari este asigurata prin detinerea de catreacestia a drepturilor preferentiale de subscriere (DS) care se ataseaza ti-tlurilor. Drepturile de subscriere sunt valori negociabile ın bursa. Sub-scriptorii noilor actiuni pot fi atat vechii actionari, care utilizeaza drep-turile lor, cat si noi actionari, cu conditia ca acestia sa cumpere drepturilepreferentiale de subscriere la nivelul paritatii necesare. Aceste actiunipoarta denumirea de actiuni comune.

Finantarea obiectivelor de investitii printr-o noua emisiune de actiunicomune prezinta anumite avantaje cum ar fi:

• nu obliga firma la plati periodice fixe;


• ofera posibilitatea unei finantari viitoare prin ındatorare, fara costurifoarte mari (avand un capital majorat va putea obtine credite ınconditii mai avantajoase);

• protejeaza trezoreria firmei prin faptul ca, ın general, actiunile co-mune nu au maturitate.

Totodata, finantarea prin emiterea de actiuni prezinta si anumitedezavantaje:

• noua emisiune de actiuni poate induce un efect de dilutie a controlu-lui ın firma detinut de fiecare actionar ın parte (ın cazul cooptariiunor noi actionari);

• dividendele viitoare obtenabile dupa noua emisiune se vor ımpartiiıntre mai multi actionari;

• noua emisiune de actiuni determina o scadere a cursului bursier;

• pierderea economiilor fiscale determinate de deductibilitateadobanzii din profitul impozabil (dividendele platite pentru actiuniledetinute nu se scad din profitul impozabil, pe cand dobanzile lacredite da).

In categoria titlurilor financiare care pot fi emise pentru finantareaproiectelor de investitii ale firmei se includ si actiunile preferentiale.Aceste actiuni reprezinta o forma de finantare ”hibrida”. Ele reprezintaun hibrid deoarece prezinta atat caracteristici specifice obligatiunilor, catsi caracteristici specifice actiunilor comune. La fel ca si obligatiunile,actiunile preferentiale au o valoare nominala si o valoare fixa a remunerariilor, care va trebui sa fie realizata ınainte de a fi platite dividendele pentruactiunile comune. Similar cu actiunile comune au faptul ca remunerarealor este tot sub forma de dividende din profit, iar, daca acesta nu esterealizat, ele pot sa nu fie platite, fara ca firma sa intre ın stare de faliment(ca ın cazul ın care nu sunt platite dobanzile la obligatiuni). De asemeneaactiunile preferentiale, la fel ca si cele comune, nu prezinta maturitate.


3.2.3. Sursele externe (ımprumutate)

Creditele bancare pe termen mediu si lung

Cea mai raspandita sursa externa de finantare a ıntreprinderilor oreprezinta creditele bancare pe termen mediu si lung. Aceasta modalitatede finantare este accesibila tuturor ıntreprinderilor, indiferent de forma deorganizare ( societati pe actiuni sau parti sociale).

Creditul bancar poate fi definit ca fiind acea suma de baniavansata de catre o societate bancara sau o institutie financiara de creditunui agent economic persoana fizica sau juridica ın schimbul promisiuniide rambursare a acestei sume la scadenta si platii unei dobanzi. Termenulmediu sau lung presupune ca aceste credite nu vor trebui sa fie rambursateıntr-o perioada mai mica de un an. Aceste credite pe termen mediu si lungsunt folosite pentru a finanta nevoi pe termen lung (active imobilizate),sau nevoi ce trebuie ın permanenta reınnoite.

Creditele bancare prezinta cateva avantaje fata de celelalte surse definantare a ıntreprinderilor:

• dobanda platita pentru sumele de bani ımprumutate este deductibilafiscal (ın anumite limite impuse de Codul Fiscal);

• creditorii percep o plata fixa pentru capitalul pus la dispozitiaıntreprinderii de catre ei, astfel ıncat asociatii sau actionarii nu suntnevoiti sa-si ımparta castigul lor (ın cazul ın care firma realizeazaprofit);

• nu se diminueaza controlul detinut ın firma de catre asociati (esteun capital pasiv);

• pot fi obtinute si de alte societati, nu doar de cele pe actiuni (cumeste cazul finantarii prin emitere de actiuni sau ımprumuturilorobligatare).

Dar creditele bancare au si cateva dezavantaje:

• trebuie rambursate la scadenta, si dobanda trebuie platita indifer-ent de rezultatele firmei, astfel ıncat, daca firma nu are lichiditativa pierde bunurile cu care a garantat ımprumutul sau chiar va fali-menta;


• chiar daca perspectivele unei firme sunt bune, s-ar putea ca bancilesa nu accepte amanarea rambursarii creditului pana ın perioada ıncare firma va obtine profit;

• procedura de obtinere a creditelor este de multe ori anevoioasa sidescurajanta pentru multe firme;

• ımprumuturile dau incertitudine asupra dreptului de proprietateprivind bunurile firmei ın cazul unor esecuri.

Costul acestei surse de finantare o reprezinta dobanda platita pen-tru sumele de bani ımprumutate. Acest cost depinde de nivelul dobanziipracticate de finantator, de procentul de deductibilitate al cheltuielilor cudobanda la calculul impozitului pe profit, precum si de procentul impozi-tului pe profit.

Costulcreditului = D −D%impoz.profit

Unde: D = dobanda Astfel de exemplu contractarea unui credit cu odobanda de 10% reprezinta ın acest fel o cheltuiala de 8,4% pentru firma(10% - 1,6% = 8,4%). Acest calcul este aplicabil doar ıntreprinderilorcare nu se ıncadreaza ın categoria microıntreprinderilor si care realizeazaprofit.

Imprumutul obligatar

Imprumutul obligatar reprezinta o forma deosebita a creditului petermen lung care consta ın emisiunea si vanzarea publica a obligatiunilor.

Obligatiunea este un titlu de creanta reprezentat printr-o plata petermen lung din partea ıntreprinderii emitente. Obligatiunea este ram-bursabila. Obligatiunea confera dreptul la un venit fix, independent derezultatele firmei. Dobanda este trecuta sub titlu. De obicei obligatiunilesunt emise de societatile cu actiuni putine. Obligatiunile nu conferadetinatorilor nici o putere de decizie ın societatea respectiva si nu per-mite acestora sa beneficieze de cresterea societatii, asa cum se ıntamplaın cazul actiunilor. Pornind de la aceste caracteristici ale obligatiunilorputem sa deducem principalele avantaje si dezavantaje ale lor. Dintreavantaje am putea remarca:

• costul datoriilor este limitat ın principiu la plata dobanzilor, dacase emit obligatiuni cu dobanda fixa;


• se evita dilutia puterii ın firma;

• se obtin avantaje fiscale din deductibilitatea dobanzii.

Dezavantajele sunt urmatoarele:

• platile la scadente fixe implicate de plata dobanzilor afecteaza tre-zoreria firmei;

• dobanzile sunt cheltuieli fixe care pot afecta marimea profitului;

• emisiunea de obligatiuni majoreaza costul datoriilor determinandastfel scaderea autonomiei financiare si inducand astfel crestereariscului de faliment.

Pentru un investitor, detinerea de obligatiuni garanteaza castiguristabile si putin riscante precum si prioritate absoluta asupra activelorfirmei ın caz de lichidare. Acestia ınsa nu au drept de vot, pot ınregistracastiguri mici ın cazul obligatiunilor cu dobanzi fixe. Costul acestei sursede finantare o reprezinta dobanda platita, a carei marime este legata di-rect de rata dobanzii ımprumutului si se plateste ın fiecare an la o datastabilita, pe baza unui cupon detasabil din corpul obligatiunii.

Leasingul (credit-bail-ul)

Leasingul reprezinta o forma de finantare care are caracteristici co-mune atat contractelor de ınchiriere si contractelor de creditare bancaracat si contractelor de cumparare cu plata ın rate. In cazul leasingului, oinstitutie financiara sau o banca de credit pe termen lung achizitioneazaun bun ales de ıntreprinderea care doreste sa investeasca si ıl ofera aces-teia prin intermediul unui contract. Astfel investitorul nu obtine uncredit propriu-zis, dar evita sa avanseze suma necesitata de achizitionareabunului. Leasingul poate fi ıntalnit ın principal ın trei forme diferite:

1. Leasingul financiar

2. Leasingul operational

3. Leaseback-ul


Leasingul financiar este operatia prin care o parte, denumita loca-tor, transmite celeilalte parti denumite utilizator, contra unei plati peri-odice, denumita rata de leasing, dreptul de proprietate si folosinta al unuibun al carui proprietar este. In acest caz utilizatorul devine proprietarulbunului. El trebuie sa plateasca societatii de leasing o redeventa lunaracare cuprinde cota parte din valoarea de intrare a bunului si dobanda deleasing. Cheltuiala cu dobanda este o cheltuiala deductibila din punct devedere fiscal. Aceasta forma de leasing este cea care prezinta cele maimulte similaritati cu contractul de credit.

Leasingul operational presupune cumpararea bunului de catre so-cietatea de leasing si ınchirierea lui societatii beneficiare. Bunul ramanepana la sfarsitul contractului ın proprietatea societatii de leasing. Utiliza-torul plateste o redeventa lunara (care va acoperi cheltuielile cu amorti-zarea bunului si va asigura un beneficiu societatii de leasing) ca o ”chirie”pentru dreptul de a folosi bunul. La sfarsitul contractului de leasing, elva putea opta pentru achizitionarea bunului la valoarea ramasa.

Leasback-ul este o forma mai speciala de leasing. In acest caz ofirma care are ın proprietate active stabile (cladiri, masini, utilaje, saualtele), le va vinde societatii de leasing pentru a obtine lichiditati, si ınacelasi timp ıncheie un contract de leasing pentru a le achizitiona ınapoi.Leasback-ul reprezinta o alternativa a creditului ipotecar.

3.2.4. Alegerea structurii financiare optime a capi-talului

Alegerea uneia sau alteia din modalitatile de finantare pe care oıntreprindere le are la dispozitie va avea influenta asupra structurii finan-ciare a capitalului acesteia. Structura financiara reprezinta configuratiapasivului din bilant, combinarea diferitelor surse de finantare a activului.In general problema structurii financiare este abordata pe baza unei de-limitari globale ıntre ansanblul datoriilor (D) si capitalurile proprii (S).Rata D/S este un indicator sintetic care exprima raportul dintre fondurileımprumutate si fondurile proprii. In aceste conditii problema structuriifinanciare se reduce la alegerea combinatiei datorii/capitaluri proprii ceamai avantajoasa pentru ıntreprindere.

Teoriile clasice privind structura financiara a firmei precizau faptulca structura financiara optima este aceea care corespunde unei combinaria resurselor astfel ıncat sa fie minimizat costul capitalului. Atunci cand se


discuta despre alegerea unei structuri financiare pentru o firma ın ansam-blu sau pentru un proiect individual al acesteia, ın primul rand se ”inven-tariaza” potentialele surse de capital la care firma are acces, ajungandu-seapoi invariabil la problema costurilor implicate de fiecare sursa ın parte.Scopul urmarit de managementul unei ıntreprinderi ın general este identifi-carea acelor surse de finantare usor accesibile si cat mai putin costisitoare,astfel ıncat sa se tinda catre un cost mediu ponderat al capitalului cat maimic, cu un impact favorabil asupra valorii firmei.

Teoriile privind structura financiara a capitalului au fost fundamen-tal schimbate ıncepand cu anul 1958, cand profesorii Franco Modigliani siMerton Miller au publicat ceea ce a fost denumit ”cel mai important arti-col financiar scris vreodata” .Cei doi mari profesori au fost rencompensaticu Premiul Nobel pentru activitatea lor. Teoria Modigliani-Millerdemonstreaza, sub retinerea unui set restrictiv de presupozitii, ca, cos-tul capitalului si valoarea ıntreprinderii sunt independente de structura safinanciara. Astfel ei afirma ca, costul capitalului ar ramane relativ con-stant, chiar daca ıntreprinderea beneficiind de o diminuare a ratei dobanziiadopta o politica de ındatorare, ıntrucat ın contrapartida costul capi-talurilor proprii va creste datorita riscului indus de noile ımprumuturi.Teoria porneste avand la baza cateva presupozitii:

• nu exista costuri de intermediere a ımprumuturilor;

• persoanele juridice pot lua ımprumuturi ın aceleasi conditii ca sipersoanele fizice;

• creditele sunt neriscante, indiferent de volumul lor;

• marimea profitului din exploatare nu influenteaza capacitatea deımprumut a firmelor.

Deoarece cateva din aceste presupozitii sunt ın mod evident nereal-iste, teoria Modigliani Miller, reprezinta doar ınceputul cercetarii struc-turii financiare a capitalului. Cercetarile ulterioare au extins bazele teorieifolosind niste presupozitii mai realiste. Alti cercetatori au ıncercat satesteze modelul teoretic folosind date empirice, pentru a vedea cum cos-tul diferitelor surse de capital este afectat de structura financiara. Atatrezultatele teoretice, cat si cele empirice au determinat mai buna ıntelegerea structurii financiare a capitalului, dar nici un studiu nu a putut de-termina o structura optima. Cu toate acestea cercetarile au determinaturmatoarele observatii:

35 3.3. Capacitatea si efectul de ındatorare

• datorita faptului ca dobanda este o cheltuiala deductibila la calcululimpozitului pe profit, costul creditului este de obicei mai mic ınrealitate;

• presupunerile care stau la baza teoriei Modigliani-Miller, nu suntıntalnite ın realitate. In primul rand rata dobanzii creditelor crestecu cat riscul afacerii este mai mare. In al doilea rand posibilitateaunei firme de a primi credite este conditionata de profitul firmei. Deasemenea riscul de faliment al firmelor creste pe masura ce scadeautonomia financiara.

Din cele prezentate mai sus am putea concluziona faptul ca estedeosebit de important ca decizia ın ceea ce priveste optarea pentru oanumita sursa de finantare sa fie bine fundamentata. Un ımprumut areun cost specific mai mic decat cel implicat de actiuni ın ”echitate” saucomune. Dobanzile platite se scad din beneficii sau din venituri, ınaintede impozitare (sunt deductibile la calcul impozitului pe profit), pe canddividendele la actiuni nu. Dar ımprumuturile dau si incertitudine asupradreptului de proprietate privind bunurile firmei ın cazul unor esecuri. Decieste necesara o anumita precautie ın stabilirea ponderii ımprumuturilorfirmei. Prin urmare, un nivel optim al ımprumuturilor duce la situareacosturilor pentru obtinerea capitalului la un nivel scazut, sau cel mai micposibil.

3.3. Capacitatea si efectul de ındatorare

Atunci cand o societate comerciala hotareste sa apeleze la resurseımprumutate trebuie sa aiba ın vedere doua aspecte principale si anume:

• daca are capacitatea de a primi creditul;

• daca creditul pe care urmeaza sa ıl primeasca este rentabil.

Altfel spus ıntreprinderea va urmari daca are capacitate deındatorare, si daca va obtine un efect pozitiv de ındatorare. Capac-itatea de ındatorare reprezinta posibilitatea unei societati comercialede a primi credite care sa fie garantate si a caror rambursare, inclusivplata dobanzilor sa nu creeze greutati financiare de nesuportat. In sta-bilirea acestui indicator sunt interesate atat societatea care doreste sa


contracteze creditul cat si societatea finantatoare. Ca indicatori ai ca-pacitatii de ındatorare se folosesc:

• coeficientul ındatorarii globale (CIG);

• coeficientul ındatorarii la termen (CIT).

Cei doi indicatori se calculeaza pe baza urmatoarelor formule:

CIG =Datoriitotale

Capitalpropriu≤ 2

CIG =Datoriitotale

Pasivtotal≤ 2

3

CIT =Datoriilatermen

Capitalpropriu≤ 1

CIT =Datoriilatermen

Capitalpermanent≤ 1

2

Daca ıntreprinderea atinge valorile maxime ale indicatorilor anteriori,ınseamna ca are capacitatea de ındatorare saturata si nu mai poate priminoi credite. In acest sens, este suficient ca un singur indicator sa fie depasitpentru ca societatea sa nu mai poata obtine alte credite.

Efectul de ındatorare reprezinta rezultatul financiar pozitiv saunegativ pe care-l obtine un agent economic ca urmare a folosirii credituluiın calitate de capital. El se obtine comparand rentabilitatea economica aıntreprinderii (Re) cu costul capitalului ımprumutat (D).

Efectul de ındatorare = (Re−D)Datorii

Capitalpropriu

Daca Re > D vom avea un efect pozitiv de ındatorare sau favorabil.Daca Re < D vom avea un efect negativ de ındatorare sau nefavorabil.Raportul Datorii/Capital propriu poarta denumirea de ”levier”, astfel caefectul de ındatorare este un efect al levierului.

Capitolul 4

Gestiunea capitaluluiimobilizat ın active corporalesi necorporale

Agentii economici care sunt persoane juridice romane, sucursalele sialte subunitati cu sediul ın Romania, apartinand unor persoane juridicestraine, precum si persoanele juridice fara scop lucrativ care au dreptulsa desfasoare activitati economice, angajeaza si imobilizeaza capital ınactive corporale si necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau ıntimp. Corespunzator acestor deprecieri, ei calculeaza si ınregistreaza ıncontabilitate uzura fizica si morala a acestora, pentru refacerea capitaluluiangajat. Persoanele juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitatieconomice, amortizeaza capitalul imobilizat numai pentru acele activitatidesfasurate ın scopul obtinerii de profit si pentru care au, potrivit legiiobligatia de a calcula si platii impozitul pe profit. Toate persoanele ju-ridice, mentionate mai ınainte, calculeaza, ınregistreaza ın contabilitate sirecupereaza uzura fizica si morala a imobilizarilor corporale si necorporale,pentru refacerea capitalului imobilizat.

4.1. Capitalul angajat si imobilizat supus

amortizarii

Capitalul angajat si imobilizat supus amortizarii este reflectat ınpatrimoniul agentilor economici prin bunurile si valorile destinate sa de-

37

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat 38

serveasca activitatea pe o perioada de timp mai mare de un an, si carese consuma treptat. Capitalul angajat si mobilizat supus amortizarii segrupeaza ın doua categorii distincte si anume:

1. Active corporale

2. Active necorporale

Activele sau imobilizarile corporale sunt activele care:

• sunt detinute de o persoana juridica pentru a fi utilizate ın productiaproprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi ınchiriatetertilor sau pentru a fi folosite ın scopuri administrative;

• sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;

• au o valoare mai mare decat limita prevazuta de reglementarile legaleın vigoare (ın prezent 1500RON).

Active corporale sunt:

1. terenurile;

2. constructiile;

3. instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii;

4. mobilier si aparatura birotica.

Pentru obiectele care sunt folosite ın loturi, seturi sau formeaza unsingur corp, la ıncadrare se are ın vedere valoarea ıntregului lot sau set.Prin Hotarari ale Guvernului valoarea de 1500RON lei poate fi corectata ınfunctie de evolutia preturilor ın economie. Sunt de asemenea, consideratemijloace fixe supuse amortizarii urmatoarele:

• investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie de la agentiieconomici, acestea urmand regimul de amortizare al mijloacelor fixela care s-au executat lucrarile respective;

• investitiile (capacitatiile) puse ın functiune, total sau partial, caroranu li s-au ıntocmit formele de ınregistrare ca mijloace fixe. Acestease cuprind la grupa la care se vor ınregistra ca mijloace fixe, lavaloarea rezultata prin ınsumarea cheltuielilor efective ocazionatede realizarea lor;

39 4.2. Amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale

• investitiile efectuate pentru descoperta, ın vederea valorificarii desubstante minerale utile. Acestea se asimileaza mijloacelor fixe dingrupa ”Constructii”;

• investitiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, baltilor, iazurilor,terenurilor care nu sunt rezultatul unei investitii. Durata de amor-tizare a investitiilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, baltilor,iazurilor, terenurilor si alte lucrari similare care nu se concretizeazaın mijloace fixe este cel mult de 10 ani, iar regimul de amortizarefolosit este cel liniar.

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, farasuport material si detinut pentru utilizare ın procesul de productie saufurnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi ınchiriat tertilor sau pentruscopuri administrative. Activele necorporale cuprind:

• cheltuielile de constituire;

• cheltuielile de dezvoltare;

• concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si ale valori sim-ilare;

• fondul comercial;

• programele informatice create de unitate sau achizitionate de la terti;

• imobilizarile necorporale ın curs.

Duratele normale de functionare, precum si clasificatia imobilizarilorsunt aprobate prin Hotararea Guvernului. La determinarea lor s-atinut seama de duratele tehnico-economice stabilite de proiectanti si pro-ducatori prin cartile sau documentatiile tehnice ale mijloacelor fixe respec-tive, precum si de efectele uzurii morale. Aceste durate vor fi revizuiteperiodic, dar nu mai tarziu de 5 ani.

4.2. Amortizarea imobilizarilor corporale si

necorporale

Intr-o abordare patrimoniala, amortizarea reprezinta expresia val-orica a deprecierii unui activ ca urmare a utilizarii lui, a progresului tehnic


sau a altor cauze ale caror efecte sunt considerate ireversibile. In contabil-itate, amortizarea apare, pe de o parte, ca o cheltuiala (costul produselortrebuind sa includa si amortizarea), care afecteaza obligatoriu contul deprofit si pierdere al exercitiului, iar, pe de alta parte, ca un element recti-ficativ al valorii de intrare a bunului amortizabil. In bilant imobilizarile secuprind la valoarea lor neta numita si valoare ramasa neamortizata (val-oarea de intrare din care se scade amortizarea cumulata). In abordareafinanciara, amortizarea apare ca un proces financiar de recuperare treptataa valorii imobilizate ın active corporale si necorporale si ca o componentaa capacitatii de autofinantare a ıntreprinderii. Fondurile iesite din ciclulde exploatare ın momentul investitiei se reıntorc, prin intermediul amor-tizarii, ın ciclul de exploatare, fiind disponibile pentru o noua investitie.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza de la punerea ın functiunesi pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelornormate de functionare. Data punerii ın functiune ın vederea calculariiamortizarii se stabileste astfel:

• activele fixe independente care nu necesita montaj si nici probetehnologice se considera puse ın functiune la data achizitionarii lor,pe baza procesului verbal de receptie;

• utilajele care necesita montaj, dar care nu necesita probe tehnolog-ice, se considera puse ın functiune la data terminarii montajului,respectiv de la data terminarii constructiei, pe baza procesului ver-bal de receptie provizorie;

• utilajele si instalatiile care necesita montaj si probe tehnologice seconsidera puse ın functiune la terminarea probelor tehnologice, pebaza procesului verbal de punere ın functiune;

• sondele folosite la extractia titeiului si gazelor, sondele de injectie,precum si sondele provenite din lucrari geologice care au dat rezul-tate se considera puse ın functiune la darea lor ın productie, pe bazaprocesului verbal de constatare final.

Amortizarea imobilizarilor este obligatorie chiar ın cazul fie ainsuficientei, fie a lipsei profitului. Absenta amortismentelor constituie”un element de delict” ın prezentarea conturilor anuale care conduce laprezentarea unei imagini nefidele a ıntreprinderii sau altfel formulat nu serespecta principiul imaginii fidele. In economia ıntreprinderilor francezepotrivit Planului Contabil General exista doua categorii de amortismente:

41 4.2. Amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale

• amortismentele pentru depreciere care reprezinta o diminuare deactiv (respectiv o crestere de pasiv) si o crestere a cheltuielilor;

• amortismente derogatorii care reprezinta fractia de amortizare ce nucorespunde obiectului normal al amortismentelor pentru depreciere(date de amortizarea economica ), adica marimea cotei parti dinamortismentele practicate pentru a beneficia de avantaje fiscale fiindconsiderate ca o crestere de pasiv si o crestere a cheltuielilor deexploatare nedeductibile fiscal.

Amortismentul pentru depreciere este privit ca un proces de corectarea evaluarii activelor, ca un proces de repartizare a costurilor. Amortizareaactivelor fixe concesionate, ınchiriate sau date ın locatie de gestiune se cal-culeaza de catre agentul economic care le are ın proprietate. Amortizareaaferenta activelor fixe concesionate se regaseste ın redeventa anuala a con-cesiunii, a activelor fixe ınchiriate ın contravaloarea chiriei, iar a celor dateın locatie de gestiune ın cheltuielile de locatie.

Reglementarile referitoare la amortizare, ca element al redeventei seaplica si ın cazul operatiunilor de leasing. In cazul leasingului financiaramortizarea este calculata de catre utilizator care, ın acest caz este siproprietarul bunului, iar ın cazul leasingului operational este calculata decatre societatea finantatoare si cuprinsa ın rata de leasing. Amortizareaactivelor date ın folosinta ın cazul asocierilor ın participatie se calculeazade asociatul care le are ın patrimoniu si se transmite asociatului carecontabilizeaza operatiunile asociatiei ın vederea ınregistrarii pe cheltuieli.

Amortizarea cheltuielilor de investitii si a modernizarilor efectuate laactivele fixe concesionate, ınchiriate sau date ın locatie de gestiune este ınsarcina agentului economic care a efectuat investitia. Recuperarea acestorcheltuieli se face prin includerea ın cheltuielile de exploatare pe perioadainitiala a contractului de concesiune, ınchiriere sau locatie de gestiune, sauconform clauzelor contractuale. La ıncetarea contractului de concesion-are, ınchiriere sau locatie valoarea investitiilor, nediminuata cu amorti-zarea calculata se cedeaza proprietarului, pentru a majora corespunzatorvaloarea de intrare a activelor fixe. In procesul verbal de predare-primirea investitiei se va mentiona si amortizarea calculata de beneficiar, pentruca proprietarul sa poata ınregistra uzura corespunzatoare noii valori deintrare.

Activele necorporale aferente capitalului imobilizat se amortizeazaastfel:


• cheltuielile de constituire precum si cheltuielile de cercetare-dezvoltare se vor amortiza ıntr-o perioada de cel mult cinci ani;

• cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substante minerale utile,neconcretizate ın active la zacamintele puse ın exploatare, se amor-tizeaza ın maxim cinci ani;

• brevetele, licentele, know-how-ul, marcile de fabrica, de comert si deserviciu si celelalte drepturi de proprietate industriala si comercialasimilare, subscrise ca aport sau achizitionate pe alte cai, se amor-tizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre agentuleconomic care le detine;

• programele informatice create de agentii economici sau achizitionatede la terti se amortizeaza ın functie de durata probabila de utilizare,care nu poate depasi o perioada de cinci ani.

Durata efectiva de amortizare a activelor necorporale prevazute maisus se stabileste de catre consiliul de administratie, respectiv de catreresponsabilul cu gestiunea patrimoniului; imobilizarile necorporale denatura concesiunii si a uzufructului se amortizeaza pe durata contrac-tului. Amortizarea calculata se include ın cheltuielile de exploatare aleagentilor economici, ın directa corelatie cu gradul de utilizare al activelorfixe. Gradul de utilizare al activelor se determina ın functie de activelecare definesc activitatea de baza a agentilor economici. Aceasta se cal-culeaza ca raport ıntre capacitatea de productie realizata si capacitateaproiectata si se exprima ın procente. Diferenta de amortizare rezultata caurmare a aplicarii gradului de utilizare al activelor de baza se va evidentiaca o cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit.

Terenurile se ınregistreaza ın contabilitate la intrarea ın patrimoniu,la valoarea stabilita, ın functie de clasele de calitate, suprafata, amplasaresi/sau alte criterii legale, la valoarea de achizitie sau la valoarea aportuluiın natura, dupa caz. Terenurile nu sunt supuse amortizarii.

4.3. Elementele de calcul ale amortizarii

Amortizarea este calculata ın functie de:

• durata de serviciu normata;

43 4.3. Elementele de calcul ale amortizarii

• valoarea de amortizat;

• norma (cota) de amortizare.

Durata normala de functionare reprezinta durata de utilizarea activului respectiv ın care exploatare acestuia aduce profit, respec-tiv veniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile necesare pentrufunctionare, ıntretinere si reparare. In consecinta, durata normala de uti-lizare este mai redusa decat durata de viata fizica a activului respectiv.Ea este o variabila dependenta de o multime de factori. Durata normalaeste calculata ın functie de caracteristicile constructive, de conditiile deexploatare ale mijlocului fix, de influenta uzurii morale si se exprima ınani, iar pentru cladiri si constructii speciale ale minelor saline s.a. du-rata este limitata de durata rezervelor. Duratele normale de functionarea mijloacelor fixe se publica ın Catalogul privind clasificarea si duratelenormale de functionare a mijloacelor fixe aprobat prin hotararea Guver-nului.

La determinarea duratelor normale se tine seama de durateletehnico-economice stabilite de proiectanti si producatori prin cartile saudocumentatiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum si de efecteleuzurii morale. Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai tarziude 5 ani. Daca pe parcursul vietii activului, agentul economic constataca durata de functionare normala stabilita conform catalogului nu esteadecvata, atunci aceasta se va putea corecta, la sfarsit de an, pe bazaunei analize pertinente, cu aprobarea consiliului de administratie. Astfel,durata de functionare normala se poate prelungi cu pana la 20% fata dedurata prevazuta ın catalog, ca urmare a efectuarii unor cheltuieli ulte-rioare privind activul, care au condus la ımbunatatirea parametrilor defunctionare fata de valorile initiale, sau ca urmare a unei politici eficientede ıntretinere si de reparatii, adoptata de agentul economic, care poateasigura o durata mai mare de functionare rentabila, cu venituri mai maridecat cheltuielile de exploatare. De asemenea, durata de functionare nor-mala se poate reduce cu pana la 20% fata de durata prevazuta ın catalog,daca schimbarile tehnologice sau schimbarile ın structura pietei impunacest lucru.

Valoarea de amortizat poate fi definita diferit dupa cum ne referimla amortizarea prestabilita sau la amortizarea efectiva. In cazul amortizariiplanificate valoarea de amortizat este valoarea medie anuala, iar ın cazulamortizarii efective valoarea de amortizat este valoarea de ınregistrare a


mijlocului fix existent ın functiune, respectiv valoarea de intrare. Valoareade intrare este:

• valoarea ramasa actualizata aferenta fiecarui mijloc fix care a fostreevaluat ın conformitate cu Hotarari ale Guvernului;

• pretul de achizitie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;

• costul de productie pentru mijloacele fixe construite sau produse deunitatea patrimoniala;

• valoarea actuala sau de piata pentru activele dobandite cu titlugratuit, estimata la ınscrierea lor ın activ pe baza propunerilorfacute de specialisti si cu aprobarea Adunarii Generale a Asociatilorsau Actionarilor, la societatile comerciale, respectiv a Consiliuluide Administratie la regiile autonome sau institutii publice, tinandseama de valoarea activelor cu caracteristici identice sau similare, side gradul de uzura al mijloacelor fixe primite;

• valoarea de aport acceptata de parti pentru activele intrate ın patri-moniu cu ocazia asocierii, fuziunii,etc., conform statutelor sau con-tractelor de asociere, determinata prin expertiza;

• ın cazul investitiilor puse ın functiune total sau partial, carora nuli s-au ıntocmit formele de ınregistrare ca active stabile, valoareadeterminata prin ınsumarea cheltuielilor efective pentru realizarealor, inclusiv cota-parte din cheltuielile comune efectuate ın limitasumelor prevazute ın devizul general. Aceasta valoare se stabilestepe baza procesului-verbal de predare-primire ıncheiat ıntre con-structor si beneficiar. La terminarea investitiilor si trecerea lor ıncategoria imobilizarilor corporale, valoarea de intrare se determinaprin adaugarea eventualelor cheltuieli efectuate ıntre data punerii ınfunctiune si data ıntocmirii procesului verbal de predare primire.

• pentru imobilizarile aflate ın administarea institutiilor publice ladata de 1 ianuarie 1994 si transferate societatilor comerciale cu cap-ital integral sau majoritar de stat precum si regiile autonome, val-oarea reevaluata de catre agentii economici primitori ın conformitatecu prevederile Hotararilor Guvernului.

45 4.4. Metode (regimuri) de amortizare

Norma de amortizare sau cota de amortizare se exprima deregula procentual si este ın functie de marimea duratei de serviciu nor-mata exprimata ın ani. Pentru unele ramuri ale industriei, ın special celeextractive, norma de amortizare se calculeaza ca o rata ıntre valoarea deamortizat si rezerva exploatabila. Revenind la norma procentuala, aceastase determina prin formula:

Na% = 100/DN

Na= norma de amortizare DN=durata normala de utilizare din catalog

4.4. Metode (regimuri) de amortizare

4.4.1. Amortizarea liniara

Amortizarea liniara consta ın includerea uniforma ın cheltuielilede exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de anidin durata normala de utilizare a mijlocului fix. Amortizarea liniara an-uala se calculeaza prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la val-oarea de intrare a mijlocului fix.

Data ınceperii amortizarii este data punerii ın functiune a bunului.Daca intrarea ın functiune difera de 01.ianuarie, atunci prima anuitateva fi redusa cu decalajul de la ınceputul exercitiului si data punerii ınfunctiune. Prorata temporis se calculeaza ın zile dar poate fi calculata siın luni cand regula de amortizare o specifica.

Fiscal, amortizarea liniara reprezinta normalitatea daca nu sunt altereglementari specifice. Pentru activele de natura constructiilor, amorti-zarea anuala se calculeaza numai ın regim liniar.

4.4.2. Metoda calculului degresiv

Metoda calculului degresiv consta ın aplicarea unei rate con-stante la o valoare degresiva, adica la valoarea ramasa de amortizat(diferenta dintre valoarea precedenta si anuitatea curenta).

Rata sau norma de amortizare se obtine prin multiplicarea cotelorde amortizare liniara cu unul dintre urmatorii coeficienti degresivi:

• 1,5 pentru o durata normala de utilizare ıntre 2-5ani;


• 2,0 pentru o durata normala de utilizare ıntre 5-10ani;

• 2,5 pentru o durata normala de utilizare mai mare de 10ani.

Modificarea acestor coeficienti determina o serie de efecte ıneconomie. Majorarea lor favorizeaza investitiile si determina relansareaeconomica, iar micsorarea lor franeaza inflatia si investitiile ın economie.Utilizarea regimului de amortizare degresiva se aproba de consiliulde administratie al agentului economic, respectiv de responsabilul cugestiunea patrimoniului. Aceasta metoda de amortizare are doua vari-ante:

• fara luarea ın calcul a uzurii morale (AD1);

• cu luarea ın calcul a uzurii morale (AD2).

A. Varianta fara luarea ın calcul a uzurii moralePentru calculul amortizarii prin utilizarea regimului de amortizare

degresiva varianta AD1, se procedeaza astfel: ın primul an de functionarese aplica cota de amortizare, multiplicata cu unul dintre cei trei coeficienti,la valoarea de intrare a mijlocului fix, pentru anii urmatori se aplica aceeasicota, dar de fiecare data la valoarea ramasa. Acest calcul se continua panaın anul de functionare ın care amortizarea anuala rezultata este egala saumai mica cu/decat amortizarea anuala liniara, calculata pentru perioadade functionare ramasa. Din acel an si pana la expirarea duratei normalede functionare, se trece la amortizarea anuala liniara.

B. Varianta cu luarea ın calcul a uzuri moraleIn cazul metodei ın care se ia ın considerare influenta uzurii morale

ın calculul amortizarii anuale, amortizarea valorii de intrare a activelorfixe se realizeaza ıntr-o perioada de timp mai mica decat marimea durateinormale de utilizare. Diferenta ın ani reprezinta influenta uzurii morale.

Agentii economici care utilizeaza aceasta varianta a regimului deamortizare degresiva nu sunt obligati sa scoata din functiune activeleamortizate ınainte de expirarea duratei normale de utilizare prevazutaın ”Catalogul duratelor normale” ınsa nu vor mai calcula amortizarea an-uala aferenta perioadei de timp care corespunde cu uzura morala. Pentruactivele care au o durata normala de utilizare de pana la 5 ani inclusivnu se mai calculeaza influenta uzurii morale. Amortizarea medie anualase determina ın functie de numarul de ani de utilizare ın regim degresivsi numarul de ani de utilizare ın regim liniar.

47 4.4. Metode (regimuri) de amortizare

In cazul luarii ın calcul a influentei uzurii morale, pentru calcululduratei de utilizare ın aceste conditii, se determina mai ıntai durata deutilizare ın cadrul careia se realizeaza amortizare integrala, atat cea de-gresiva cat si cea liniara. Durata de utilizare se determina ın functie deutilizarea ın regim liniar recalculata pe baza cotei medii anuale de amor-tizare degresiva prin scaderea acesteia din durata normala de utilizare

Pentru duratele normale de utilizare cuprinse ıntre 2-5ani nu se cal-culeaza uzura morala. Durata de utilizare ın cadrul careia se realizeazaamortizarea integrala pentru aceste durate, este egala cu durata normalade utilizare. Efectul uzurii morale are influenta asupra marimii duratelorde utilizare cu regim de amortizare degresiva si regim de amortizare liniaraın sensul reducerii primei durate si majorarii celei de-a doua ca numar deani. Durata de utilizare ın regim de amortizare degresiva ın varianta luariiın calcul a uzurii morale va fi mai mica decat ın varianta amortizarii de-gresive fara luarea ın calcul a uzurii morale, iar durata de utilizare cuamortizare liniara va fi mai mare ın varianta cu luarea ın calcul a uzuriidecat ın varianta fara luarea ın calcul a uzurii morale.

Indiferent de varianta de calcul a amortizarii, includerea ei ın cos-turile (cheltuielile) de exploatare deductibile se face ın corelatie cu gradulde utilizare al activelor. Diferentele de amortizare rezultate se evidentiazaın cheltuielile de exploatare ale agentilor economici si nu sunt deductibilefiscal (nu se iau in calculul determinarii profitului impozabil).

4.4.3. Metoda amortizarii accelerate

Amortizarea accelerata consta ın includerea ın primul an deamortizare, ın cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de 50% din val-oarea mijlocului fix iar pentru exercitiile urmatoare cota anuala se deter-mina dupa metoda liniara ın functie de numarul de ani de utilizare ramasi.Trebuie facuta precizarea ca regimul de amortizare este strict reglemen-tat. Amortizarea liniara este cea de referinta. Acest regim de amortizare,ımpreuna cu amortizarea degresiva sunt de competenta adunarii generalea asociatilor sau a consiliului de administratie la regiile autonome. Amor-tizarea accelerata, conform Codului Fiscal al Romaniei se poate folosi ıncazul echipamentelor tehnologice, masinilor, uneltelor si instalatiilor.


4.4.4. Metoda sumei cifrei anilor (Metoda Softy)

Metoda Softy consta ın determinarea unei rate anuale fie de-screscatoare fie crescatoare care se aplica la o valoarea de intrare dandamortizarea anuala. Aceasta metoda are doua variante: varianta de-screscatoare si varianta crescatoare. Varianta descrescatoare a ratelor seobtine din raportarea numarului de ordine ”n” al anului, pe scara durateide viata, la suma cifrei anilor. Ratele astfel obtinute se aplica la val-oarea de intrare a activului. In varianta crescatoare ratele se calculeazaidentic ca ın prima metoda cu diferenta ca ın timp ce ın prima metodaprima rata se calculeaza pornind de la ultimul an, ın aceasta metoda seıncepe cu anul ıntai. Sistemul anuitatilor poate fi utilizat de contabilitate,dar ıntreprinderea suporta consecintele fiscale generate de diferenta dintreamortizarea admisa de reglementarile fiscale si cea a anuitatilor regresive(descrescatoare).

4.5. Rolul amortizarii

Cu toate ca amortizarea reprezinta doar o cheltuiala calculata de con-tabilitate (fara sa determine un flux financiar exterior), ea prezinta o mareimportanta si din punct de vedere financiar. In analiza financiara, amor-tizarea apare ca un element component al capacitatii de autofinantare(CAF). Aceasta trebuie sa permita ıntreprinderii, ın primul rand, refacereacapitalului consumat si acoperirea riscului aparitiei unor pierderi probabilesau cheltuieli, iar ın al doilea rand, finantarea dezvoltarii societatii. Apare,astfel un conflict de interese ıntre ıntreprindere care tinde spre o asigurarea capacitatii de autofinantare pe seama amortizarii (crescand cheltuialacu amortizarea) si fiscalitate, interesata de dezvoltarea ıntreprinderii, deun profit mai mare si implicit si un impozit mai mare (scazand cheltuialacu amortizarea deductibila fiscal).

Este deosebit de importanta decizia privind alegerea metodei deamortizare folosita. Daca se foloseste o metoda de amortizare care im-plica ıncarcarea pe costuri a unor sume mai mici, scad costurile, cresteprofitul (si impozitul pe profit), creste rata rentabilitatii estompand even-tualele pierderi, se fac distribuiri de dividende necuvenite, iar fondul deamortizare devine insuficient pentru ınlocuire. Daca din contra, amor-tizarea este supraevaluata, cresc costurile, scad beneficiile, este afectatarepartitia dividendelor si volumul impozitului pe profit, dar se formeaza

49 4.5. Rolul amortizarii

un fond de amortizare suficient pentru dezvoltarea societatii. Prin ur-mare politica de amortizare promovata de societate trebuie sa corespundastrategiilor pe termen lung urmarite de ea, dar acest lucru trebuie realizatın limitele impuse de fiscalitate.

Capitolul 5

Analiza financiara realizata pebaza bilantului contabil

5.1. Bilantul contabil, instrument al analizei

financiare

In ciuda caracteristicilor specifice, functia financiara a ıntreprinderiia facut ın mod semnificativ apel la tehnica contabila. Aceasta dinurma ıi furnizeaza informatii necesare cunoasterii situatiei financiare aıntreprinderii, atat din punct de vedere al echilibrului financiar, cat si alrentabilitatii. Dintre documentele contabile de sinteza, analiza financiarafoloseste cel mai des bilantul contabil.

Bilantul contabil este tabelul contabil care reflecta ın expresiebaneasca starea la un moment dat a utilitatilor si a resurselor patrimo-niale, oferind utilizatorilor o imagine fidela a situatiei economice si fi-nanciare ale ıntreprinderii.1 Dintre acesti utilizatori fac parte si analistiifinanciari care vor trebui sa foloseasca datele oferite de bilantul contabil.

Actuala societate romaneasca care se afla ıntr-o perioada de tranzitie,ıncearca sa solutioneze problemele sale prin aderarea la solutiile propusede normele contabile internationale, astfel Ministerul Finantelor Publicea elaborat reglementari contabile de armonizare a sistemului contabilromanesc cu prevederile Directivei a IV-a Europeana si cu StandardeleInternationale de Contabilitate. In cadrul acestor reglementari a fost

1D.Camenita, C.Nicolaescu, P.Belean, Bazele contabilitatii, Editura Multimedia,Arad 1998

50

51 5.1. Bilantul contabil, instrument al analizei financiare

aprobat si noul model de bilant prin Ordin nr. 1752 din 17 noiembrie2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directiveleeuropene. Potrivit acestor reglementari formatul bilantului contabil esteurmatorul:

A. Active imobilizateI.Imobilizari necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active sim-ilare, daca acestea au fost achizitionate cu titlu oneros

4. Fondul comercial, ın masura ın care acesta a fost achizitionat cutitlu oneros

5. Avansuri si imobilizari necorporale ın curs de executie

II. Imobilizari corporale

1. Terenuri si constructii

2. Instalatii tehnice si masini

3. Alte instalatii, utilaje si mobilier

4. Avansuri si imobilizari corporale ın curs de executie

III. Imobilizari financiare

1. Actiuni detinute la entitatile afiliate

2. Imprumuturi acordate entitatilor afiliate

3. Interese de participare

4. Imprumuturi acordate entitatilor de care compania este legata ınvirtutea intereselor de participare

5. Investitii detinute ca imobilizari

6. Alte ımprumuturi

Capitolul 5. Analiza financiara realizata pe baza bilantuluicontabil 52

B. Active circulanteI. Stocuri

1. Materii prime si materiale consumabile

2. Productia ın curs de executie

3. Produse finite si marfuri

4. Avansuri pentru cumparari de stocuri

II. Creante (Sumele care urmeaza sa fie ıncasate dupa o perioada maimare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)

1. Creante comerciale

2. Sume de ıncasat de la entitatile afiliate

3. Sume de ıncasat de la entitatile de care compania este legata ınvirtutea intereselor de participare

4. Alte creante

5. Capital subscris si nevarsat

III. Investitii pe termen scurt

1. Actiuni detinute la entitatile afiliate

2. Alte investitii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banciC. Cheltuieli ın avansD. Datorii: sumele care trebuie platite ıntr-o perioada de

pana la un an

1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separatımprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri ıncasate ın contul comenzilor

4. Datorii comerciale - furnizori


5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate entitatilor afiliate

7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata ın virtuteaintereselor de participare

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarilesociale

E. Active circulante nete/datorii curente neteF. Total active minus datorii curenteG. Datorii: sumele care trebuie platite ıntr-o perioada mai

mare de un an

1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separatımprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri ıncasate ın contul comenzilor

4. Datorii comerciale - furnizori

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate entitatilor afiliate

7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata ın virtuteaintereselor de participare

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarilesociale

H. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii si obligatii similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte provizioane


I. Venituri ın avansJ. Capital si rezerve

I. Capital subscris

1. Capital subscris varsat

2. Capital subscris nevarsat

II. Prime de capitalIII. Rezerve din reevaluareIV. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve statutare sau contractuale

3. Alte rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(a)VI. Profitul sau pierderea exercitiului financiar

Formatul bilantului prescurtat este urmatorul:A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporaleII. Imobilizari corporaleIII. Imobilizari financiare

B. Active circulanteI. StocuriII. Creante

(Sumele care urmeaza sa fie ıncasate dupa o perioada mai mare deun an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)III. Investitii pe termen scurtIV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli ın avansD. Datorii: sumele care trebuie platite ıntr-o perioada de

pana la un anE. Active circulante nete/datorii curente neteF. Total active minus datorii curenteG. Datorii: sumele care trebuie platite ıntr-o perioada mai

mare de un anH. ProvizioaneI. Venituri ın avans


J. Capital si rezerveI. Capital subscris (prezentand-se separat capitalul varsat si capitalul

nevarsat)II. Prime de capitalIII. Rezerve din reevaluareIV. RezerveV. Profitul sau pierderea reportat(a)VI. Profitul sau pierderea exercitiului financiar

In prima etapa a reformei contabilitatii romanesti, normalizatoriiromani au optat pentru un model de bilant inspirat din mediul contabilfrancez, iar ın cea de-a doua etapa a reformei, din dorinta de alinierela Standardele Internationale de Contabilitate, pentru un nou model debilant, apropiindu-se mai mult de modul de structurare si prezentare tipicmodelelor contabile anglo- saxone.

Indiferent de modelele de elaborare, bilanturile sunt ıntotdeauna con-struite pe baza unor reguli comune de prezentare si anume drepturile pat-rimoniale (de proprietate sau de creanta) care alcatuiesc activul bilantier,apar separat de angajamentele patrimoniale (pasivul bilantier). Aceastaseparare se face cel mai adesea printr-o prezentare a bilantului sub formade tablou cu doua coloane reprezentand activul si pasivul. Intr-o altavarianta, activul si pasivul sunt prezentate sub forma de lista.

Deasemenea structura interna a activului si pasivului este ın gen-eral prezentata pe baza criteriului duratei activelor si pasivelor. Posturilebilantiere sunt ordonate dupa lichiditatea activelor si exigibilitatea pa-sivelor. Prin aceasta ordonare se ajunge la obtinerea unui bilant financiar.

a. Ordonarea activelor dupa lichiditate.Lichiditatea unui activ exprima capacitatea sa de a fi transformat

ın bani. Lichiditatea este o proprietate comuna tuturor activelor. Dinpunct de vedere al lichiditatii, activele cuprinse ın bilantul unei societaticomerciale se ımpart ın active imobilizate si active circulante.

Activele imobilizate (stabile) reprezinta acele active ce suntfolosite o perioada mai mare de un an, participand la mai multe cicluri deexploatare. Valoarea imobilizata ın ele se recupereaza de asemenea pe par-cursul mai multor ani (prin intermediul amortizarii). Activele imobilizatesunt:

• Imobilizari necorporale

• Imobilizari corporale


• Imobilizari financiare

Activele circulante sunt acele categorii de active care vor fi trans-formate ın bani ıntr-o perioada mai mica de un an, sau sunt sub formade bani (banii ın casa sau banca). Activele circulante sunt:

• Stocurile (materii prime, materiale, obiecte de inventar, produse ıncurs de fabricatie, produse finite si marfuri). Stocurile sunt celemai putin lichide din categoria activelor circulante, deoarece panala transformarea lor ın bani mai trebuie sa sufere modificari si sa fievandute.

• Creantele reprezinta sume de bani ce trebuie ıncasate de la terti.Ele sunt mai lichide decat stocurile deoarece trebuie doar ıncasate.

• Disponibilitatile banesti sunt cele mai lichide, de fapt ele se afla subforma de bani.

b. Ordonarea pasivelor dupa exigibilitate.Exigibilitatea unui pasiv reprezinta necesitatea de a fi rambursat

la o anumita scadenta. Pornind de la aceasta caracteristica a pasivelor,ın cadrul bilantului financiar se delimiteaza:

• Capitalul permanent (stabil), care cuprinde capitalul pro-priu (capital social varsat, rezerve, rezultatul reportat, rezultatulexercitiului, repartizarea profitului) si datoriile pe termen mediu silung (cu exigibilitate mai mare de un an)

• Datoriile ciclului de exploatare (DEX) care cuprind datoriile petermen scurt, care au o exigibilitate mai mica de un an.

5.2. Retratarea bilantului contabil

Functia financiara nu dispune de un dispozitiv independent alınregistrarilor datelor financiare. Acest dispozitiv este format din docu-mente contabile de sinteza, ın particular, bilantul contabil care este cel maiadesea utilizat de gestiunea financiara. Astfel, analiza este desfasurata ıntermeni de stocuri, desi problema financiara fundamentala este ajustareafluxurilor financiare. Este foarte important sa nu se uite ca informatiilecare servesc ca baza de analiza financiara sunt prezentate de cele mai multe

57 5.2. Retratarea bilantului contabil

ori prin conventii care rezulta din fundamentele tehnicii contabile. Totusigestiunea financiara nu este o simpla contabilitate ın termeni monetari.Este necesar ca informatiile contabile sa fie ıntelese pentru a le putea uti-liza si interpreta, ceea ce nu trebuie sa genereze confuzia ıntre analiza con-tabila si analiza financiara. Contabilitatea este o tehnica de ınregistrare, ocodificare bazata pe constatarea faptelor, ın timp ce gestiunea financiaraeste o actiune. Sistemul de codificare contabila si forma documentelorcontabile nu pot raspunde adecvat preocuparilor financiare si prin urmarebilantul contabil va trebui retratat ınainte de a fi folosit ın analiza finan-ciara.

Ceea ce intereseaza cel mai mult ın gestiunea financiara este ca pebaza bilantului contabil sa poata fi apreciata ıntreprinderea din punctde vedere al lichiditatii si al solvabilitatii. Bilantul prezentat ın formaceruta de lege nu realizeaza ıntotdeauna o structurare perfecta din punctde vedere al lichiditatii, respectiv al exigibilitatii. Pentru aceasta el trebuieretratat pentru a permite analiza lichiditatii si solvabilitatii ıntreprinderii.Prin ordonare riguroasa dupa gradul de lichiditate si exigibilitate se ajungela bilantul financiar. Actualul model de bilant contabil adoptat si de ref-orma din tara noastra si aprobat prin OMF nr. 1752 din 17 noiembrie2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directiveleeuropene, se orienteaza cu preponderenta spre analizele de tip ”lichiditate-solvabilitate”, fiind ın concordanta cu prevederile Directivei a IV-a a Co-munitatii Economice Europene. El este foarte apropiat de structura unuibilant financiar si astfel retratarile ce trebuie facute sunt mult mai putinedecat ın vechiul model de bilant.

Principalele retratari ce trebuie sa le suporte bilantul contabil pentrua corespunde necesitatilor analizei financiare se refera la:

• Reclasificari ın functie de perioada;

• Eliminarea non-valorilor;

• Reevaluarile.

5.2.1. Reclasificari ın functie de perioada

A.Reclasificari ın cadrul activuluiIn cadrul bilantului contabil se prevede ımpartirea activelor ın active

imobilizate si active circulante. De multe ori ınsa ın categoria activelor


imobilizate se vor regasi active cu o lichiditate mai mica de un an. Acestlucru apare deseori ın categoria imobilizarilor financiare, unde unii con-tabili includ si creante pe mai putin de un an (de exemplu depozitelebanesti constituite pentru plata drepturilor vamale ın cazul importurilor.Desi aceste depozite banesti se constituie pe perioada a cateva zile, a in-trat ın rutina mai multor contabili sa le includa ın contul de imobilizarifinanciare).

In cadrul activului imobilizat nu trebuie sa se cuprinda decatcreantele pentru mai mult de un an. Astfel imobilizarile financiare sub unan vor trebui deduse din activul imobilizat si reclasificate ın activul circu-lant. La fel, creantele pentru mai mult de un an, contabilizate ın activulcirculant vor trebui sa fie reintegrate ın activul imobilizat din bilantulfinanciar.

In cadrul postului privind disponibilitatile banesti ale ıntreprinderiisunt cuprinse si avansurile spre decontare. Acestea reprezinta sume debani scoase din caserie, urmand sa fie decontate ulterior. Din cauza calegea ın vigoare nu precizeaza pentru societatile comerciale termene pre-cise pentru decontarea acestor sume, ele ar trebui retratate ın functie deperioada ın care vor trebui decontate. In functie de perioada ın care seprevede decontarea lor, aceste avansuri ar putea fi reclasificate astfel:

• daca se prevede decontarea lor imediata, ele vor putea ramane lapostul de disponibil;

• daca se prevede decontarea sumelor ulterior, dar ıntr-o perioada maimica de un an, ele ar trebui sa fie asimilate creantelor pe termenscurt;

• daca ele se vor deconta ıntr-o perioada de peste un an, ele se vorinclude ın categoria imobilizarilor financiare.

In activul circulant figureaza contrapartea capitalului subscris sinevarsat. Acest post se analizeaza ca o creanta asupra actionarilor careva trebui sa fie reclasificata:

• ın imobilizari financiare, pentru suma care va trebui sa fie varsataıntr-o perioada de peste un an;

• ın activul circulant, va ramane doar suma care va trebui sa fievarsata ıntr-o perioada care nu va depasi un an.

59 5.2. Retratarea bilantului contabil

O alta solutie, referitoare la aceasta categorie de capital, consta ıneliminarea din activ a sumei nevarsate si diminuarea corespunzatoare acapitalului din pasiv.

B. Reclasificarea pasivuluiIn analiza financiara, trebuie sa se delimiteze:

• capitalurile proprii, adica resursele ce raman la dispozitiaıntreprinderii pe toata durata de viata;

• datoriile pe termen lung sau mediu, adica resursele rambursabileıntr-o perioada de peste un an;

• datoriile pe termen scurt, adica resursele rambursabile ıntr-o pe-rioada de sub un an.

Problema care apare cel mai des ın ceea ce priveste pasivul bilantiereste ca, completarea lui se face de cele mai multe doar transpunand sol-durile din balanta ın rubricile de bilant tinand cont doar de simbolul con-turilor. Astfel conturile din clasa ”1” de conturi vor fi cuprinse ın cadrulcapitalului permanent, iar cele din clasa ”4” cu sold creditor ın datoriilepe termen scurt. Sunt totusi de multe ori datorii cuprinse ın clasa ”1” cevor trebui reclasificate ın datorii pe termen scurt si datorii din clasa ”4” deconturi ce se vor rambursa ıntr-o perioada mai mare de un an. Un astfelde exemplu (cel mai des ıntalnit) ıl reprezinta sumele provenite din cred-itarea firmei de catre asociati, (cuprinse ın contul 455 ”Asociati-conturicurente”). Cele care nu sunt susceptibile sa fie rambursate ınainte de unan, trebuie sa fie corect repartizate de catre ıntreprindere ın datorii depeste un an. Aceeasi este situatia cu sumele primite de catre o societate,ın cadrul operatiilor de finantare interna a grupului careia ıi apartine.

5.2.2. Eliminarea non-valorilor

Imobilizarile necorporale cuprind active fictive sau ”non-valori”.Cheltuielile de constituire si cheltuielile de cercetare sunt ınscrise ın ac-tiv, dar numai cu scopul de a putea repartiza aceste cheltuieli pe maimulte exercitii cu ajutorul amortismentelor (maximum 5 ani). Acestenon-valori vor trebui excluse cand se elaboreaza bilantul financiar, ceea ceduce la: deduceri din activ si deduceri din capitalurile proprii, deoareceele reprezinta cheltuieli ”amanate” care diminueaza rezultatele viitoare.


De asemenea cand se face analiza financiara a unei societati trebuieverificate inventarele pentru ca stocurile care apar ın bilant sa existe ınrealitate si sa fie valorificabile. Bunurile care apar ın inventar dar numai pot fi valorificate trebuie elimitate, atunci cand se realizeaza analizafirmei. Acelasi lucru trebuie realizat cu creantele. Este obligatoriu derealizat o confruntare cu clientii si ceilalti debitori ai firmei, sa se verificedaca sumele cuprinse ın bilant sunt posibil de ıncasat.

5.2.3. Reevaluarile

Pentru stocuri si creante, deprecierile ınregistrate (ın principiu subforma provizioanelor) nu corespund ın mod obligatoriu realitatii eco-nomice, fie ca ele au fost diminuate, chiar total omise, fie mai rar, caele au fost supraevaluate. Aceste variatii ale activului, datorate acestorminusvalori (sau plusvalori) sunt compensate ın pasiv prin ınscrierea uneisume egale, diminuand (sau majornd capitalurile proprii). Deasemenea sidatoriile trebuie reevaluate. Astfel trebuie tinut cont de datoriile fiscalelatente. Prin datorie fiscala latenta se ıntelege:

• impozitul amanat asupra provizioanelor reglementate, al carui regimfiscal poate prevede reıntregirea beneficiilor;

• impozitul amanat asupra subventiilor pentru investitii, neintegrateınca ın contul de rezultate.

In anexa se poate prevedea indicatia, pentru ıntreprindere, datorariiimpozitului amanat care provine din decalajele ın timp ıntre regimulfiscal si prelucrarea contabila a venitului si cheltuielilor. O alta prob-lema care se pune retratarii bilantului o reprezinta operatiunea de leas-ing operational. Operatiunea de credit-bail(leasing) operational este ooperatie de finantare, care permite ıntreprinderii sa dispuna de un bunfara a avea capitalurile necesare pentru achizitionarea acestuia, cu aju-torul achitarii unei chirii. Fiind diferit de operatia de ımprumut, contrac-tul de leasing prezinta anumite analogii cu operatiunea de locatie. Chiriaplatita de ıntreprindere cuprinde cheltuielile de amortizare, costul capi-talurilor imobilizate, pretul serviciilor furnizate de institutia financiara si oprima de risc. Contractul nu este ınsotit de garantii financiare. In activuldin bilantul contabil nu figureaza decat bunuri care apartin, din punct devedere juridic, ıntreprinderii. De aceea bunurile detinute ın virtutea unui

61 5.3. Analiza echilibrului financiar

contract de leasing operational nu apar ın bilant. Acest mod de finantareconduce la ocultarea unei parti din imobilizari si cu aceeasi valoare, a uneiparti a ındatorarii. Acest inconvenient este evitat procedand la o retratareprin care operatia de leasing este divizata ıntr-o operatie de achizitionare(pentru suma deja achitata) si o operatie de credit (pentru suma ramasade plata).

O alta problema o reprezinta preluarea ın cont a efectelor scon-tate si nescadente. Pe plan contabil, scontarea efectelor este tratataca o cesiune a unui element de activ contra numerar. Dar ın practica,ıntreprinderea poate ramane, fata de banca, responsabila pentru plataefectelor scontate ın caz de gol de trezorerie a debitorului la scadenta.Rezulta ca pe plan financiar, scontul se analizeaza ca un credit bancar.La ınchiderea exercitiului, bilantul trebuie sa fie corectat reportand sumaefectelor remise pentru scontare si nescadente ınca:

• la activ, ın activul circulant la postul ”clienti si conturi asimilate”

• la pasiv, ın datoriile financiare sub un an, ın contul ”alteımprumuturi si datorii asimilate”.

Ca si ın cazul angajamentelor de credit-bail suma efectelor ajunse lascontare si ınca nescadente va figura ın anexa.

5.3. Analiza echilibrului financiar al

ıntreprinderii realizata pe baza

bilantului

5.3.1. Situatia neta a ıntreprinderii

Analiza bilantului financiar permite identificarea starii de echilibru lanivelul firmei analizate. Acest echilibru financiar este evidentiat de rapor-tul dintre activele si pasivele pe termen lung si scurt. In bilantul financiaractivele sunt ordonate dupa lichiditatea crescanda a lor, iar pasivele dupaexigibilitatea lor. Inseamna ca echilibrul financiar va fi evidentiat princompararea realizata ıntre lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor.

In principiu activele pe termen lung ar trebui sa fie finantate dinpasive pe termen lung, ca o exprimare a echilibrului pe termen lung alıntreprinderii, iar activele pe termen scurt ar trebui finantate din pasive


pe termen scurt evidentiind echilibrul pe termen scurt al ıntreprinderii.Analiza pe baza bilantului financiar este o analiza lichiditate-exigibilitate,numita si analiza patrimoniala.

O prima si principala evaluare a echilibrului ıntreprinderii, la dataınchiderii exercitiului, o da situatia neta care reprezinta diferenta din-tre activul total si datoriile totale contractate de ıntreprindere. Aceastaecuatie fundamentala a bilantului, reda averea neta a actionarilor (ac-tivul neangajat ın datorii). Situatia neta este cel mai adesea pozitiva sicrescatoare ca efect al unei gestiuni economice sanatoase. Acesta situatiemarcheaza, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, sianume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finantatdin aceste capitaluri. Cresterea situatiei nete este consecinta reinvestiriiunei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari: provizioanereglementate, reportari din exercitiul precedent, subventii, etc.

Situatia neta poate avea, ın cazuri prefalimentare, valoare negativa.Aceasta semnifica o depasire a activului real, de catre datoriile contractatede ıntreprindere. O astfel de situatie este consecinta ıncheierii cu pierderia exercitiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral cap-italurile proprii, iar partea neacoperita ramane ın sarcina creditorilor, carezultat al asumarii riscului de insolvabilitate al ıntreprinderii. Deci putemspune ca valoarea negativa a situatiei nete reprezinta, de fapt, marimeariscului de insolvabilitate. Situatia neta poate indica, deci, o ımbogatire(o crestere a capitalurilor proprii), ın cazul realizarii si reinvestirii de ben-eficii sau dimpotriva o saracire (o micsorare a capitalurilor proprii), ıncazul ıncheierii exercitiului financiar cu pierderi.

5.3.2. Fondul de rulment

Analiza financiara recurge la doua tipuri de agregate: primele suntderivate din bilantul financiar si constituie relatia fundamentala a tre-zoreriei, secundele provin din contul de profit si pierdere si formeaza sol-durile intermediare ale gestiunii. Relatia fundamentala a trezoreriei oferaindicatii asupra structurii financiare a ıntreprinderii, ın timp ce soldurileintermediare de gestiune informeaza asupra gestiunii sale, dupa cum sug-ereaza ınsasi denumirea lor. Pentru a determina relatia fundamentala atrezoreriei trebuie determinati pe baza datelor din bilant trei indicatori,denumiti indicatori ai echilibrului financiar:

• fondul de rulment(FR);


• nevoia de fond de rulment(NFR);

• trezoreria neta(TN).

Pentru a fi calculati acesti indicatori, se poate reprezenta bilantulfinanciar ın mod simplificat prin gruparea activelor dupa lichiditatea lorın active imobilizate (lichiditate peste un an) si active circulante (cu olichiditate sub un an) si a pasivelor dupa exigibilitatea lor ın capitaluripermanente si capitaluri circulante (datorii ale ciclului de exploatare),rezultand urmatoarea schema de bilant:

Capitaluri permanente ( CP )

Active circulante ( AC )

PASIVActive imobilizate nete (AIN)

ACTIV

Datoriile ciclului de exploatare (DEX )

Fond de rulment net

Figura 5.1: Bilant simplificat

Aceste posturi din bilant sunt folosite la calculul fondului de rulment.Fondul de rulment este un element fundamental pentru aprecierea struc-turii financiare a unei ıntreprinderi. El serveste la masurarea conditiilorechilibrului financiar care rezulta din confruntarea ıntre lichiditatea ac-tivelor si exigibilitatea resurselor pe termen lung. Pentru ınceput suntdefinite urmatoarele doua notiuni:

capitalurile permanente (C.P.) regrupeaza resursele a caror duratade detinere de catre ıntreprindere este superioara unui an. Acesteasunt egale cu suma capitalurilor proprii si datoriilor pe cel putin unan.

C.P. = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung

pasivul exigibil (P.E.) corespunde resurselor externe ale ıntreprinderiiopus capitalului propriu, fiind egal cu datoriile pe cel putin un an sidatoriile pe cel mult un an.

P.E. = Datorii pe termen lung+ Datorii pe termen scurt


Fondul de rulment reprezinta, preluand elementele din partea desus a bilantului, excedentul capitalurilor permanente fata de activul imo-bilizat net, altfel spus, partea capitalurilor permanente afectata finantariiactivului circulant.

F.R. = Capitaluripermanente− Activeimobilizatenete

Acest fond de rulment mai poarta denumirea si de fond de rulmentnet si poate fi reprezentat schematic ca ın figura urmatoare:

PASIVActive imobilizate nete (AIN)

ACTIV

Active circulante ( AC )

Datoriile ciclului de exploatare (DEX )

Capitaluri permanente ( CP )

(capital propriu + datorii pe termen lung)

Figura 5.2: Fondul de rulment

Fondul de rulment net mai poate fi calculat si pe baza elementelordin partea de jos a bilantului, reprezentand astfel excedentul activului cir-culant fata de datoriile pe termen scurt:

F.R. = ActiveCirculante−Datoriipetermenscurt

Fondul de rulment net ofera doua categorii de informatii:

• analizat prin partea de sus a bilantului, arata modalitatile definantare a investitiilor si realizarea echilibrului financiar pe termenlung;

• analizat prin partea de jos a bilantului, permite apreciereaconditiilor echilibrului financiar pe termen scurt.

Prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate potrezulta trei situatii:


1.

Capitaluri permanente > Active imobilizate ⇒ FR > 0

Daca fondul de rulment este pozitiv, capitalurile permanentefinanteaza ın totalitate activele stabile. Atentia acordata secu-ritatii si prudentei financiare conduce la enuntarea regulei conformcareia utilizarile durabile vor trebui sa fie finantate prin resurse dura-bile, adica prin capitaluri permanente. Aceasta reprezinta de faptregula de baza a echilibrului financiar. Fondul de rulment pozi-tiv corespunde marimii capitalurilor permanente care permite sa sefinanteze activele circulante, dupa finantarea ın totalitate a imobi-lizarilor. Un fond de rulment pozitiv trebuie ınteles ca un fond derezerva din care se pot finanta deficitele ce pot aparea ıntre alocarilesi resursele de finantat pe termen scurt. Pentru a nu ne ındepartade o gestiune performanta, dimensiunile fondului de rulment pozi-tiv nu trebuie exagerate ıntrucat costurile capitalurilor procurate petermen lung sunt superioare celor pe termen scurt.

2.

Capitaluri permanente < Active imobilizate ⇒ FR < 0

Un FRN negativ exprima faptul ca o parte din activul imobilizateste finantat prin resurse pe termen scurt.O asemenea situatie esteconsiderata ca fiind un factor important de fragilitate.

3.

Capitaluri permanente = Active imobilizate ⇒ FR = 0

Aceasta situatie, care este foarte putin probabil sa fie ıntalnita, ex-prima o armonizare totala a structurii resurselor cu utilizarea lor.Aceasta reprezinta o stare de echilibru perfect, ın care activele sipasivele sunt perfect corelate din punct de vedere al termenelor. Oastfel de gestiune ar presupune ca toate scadentele platilor si aleıncasarilor sa fie corelate, respectiv sa se poata asigura zilnic unechilibru perfect ıntre ıncasari si plati.

Tot pentru asigurarea securitatii financiare, o a doua problema carese pune este a sti daca FRN trebuie sa finanteze ciclul de exploatare si,daca da, ın ce masura. In general se poate considera ca un indicator alunei bune sanatati financiare un FRN:


• egal cu jumatate din stocuri;

• si cuprins ıntre 1 si 3 luni din cifra de afaceri medie, fara impozite.

Astfel FRN permite sa se enunte urmatoarele concluzii:

• un FRN pozitiv este un semnal favorabil ın ceea ce priveste solvabil-itatea;

• un FRN nul exprima o tensiune asupra lichiditatii si corespunde uneianumite fragilitati, referitor la solvabilitate;

• un FRN negativ semnaleaza dificultati mari ın ceea ce priveste solv-abilitatea, ın lipsa interventiei de corectare printr-o ameliorare astabilitatii finantarii.

Fondul de rulment poate fi analizat, ın continuare, ın functie de struc-tura capitalurilor permanente:

• capitaluri proprii;

• capitaluri financiare (datorii pe termen lung).

Aceasta analiza ar pune ın evidenta masura ın care echilibrul finan-ciar se asigura prin capitalurile proprii, respectiv gradul de autonomieal ıntreprinderii. Indicatorul care releva gradul de autonomie, de liber-tate ın luarea unor decizii de investitii privind dezvoltarea ıntreprinderii,este fondul de rulment propriu, adica excedentul de capitaluri propriifata de imobilizarile nete, excedent determinat dupa repartitia profitului,rezultat la ınchiderea exercitiului financiar. El se determina deci duparelatia:

FRP = CPR− IMO

Se ıntelege ca rezultatul acestei relatii de calcul poate lua si valori negativesi ın acest caz, se evidentiaza masura ındatorarii pe termen lung, pentrunevoi de finantare pe termen scurt, gradul de dependenta a activitatiide exploatare fata de piata de capitaluri. De aceea, numim rezultatulnegativ de mai sus fond de rulment ımprumutat. Fondul de rulmentımprumutat reprezinta diferenta dintre fondul de rulment si fondul derulment propriu. El este egal cu datoriile pe termen lung.

FRI = FR− FRP


Nu ıntotdeauna existenta unui fond de rulment pozitiv reprezinta unechilibru financiar, ın conditii de autonomie financiara. In fapt fondulde rulment s-ar putea sa fie un fond de rulment ımprumutat, iar marjade siguranta pe care acest fond o asigura pentru finantarea activitatii deexploatare, pune la adapost ıntreprinderea numai ın privinta scadenteiacestei datorii (care este mai ındepartata ) dar nu o acopera, ın perspec-tiva, de riscul de insolvabilitate.

5.3.3. Necesarul de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment net evidentiaza nevoia de finantare gen-erata de ciclul de exploatare. Necesarul (nevoia) de fond de rulment(NFR) este dat de diferenta ıntre necesitatile de finantare ale ciclului deexploatare si datoriile ciclului de exploatare.

NFR = AC(fara disponibil)−DEX

Daca aceasta diferenta este pozitiva, atunci ea semnifica un surplusde nevoi temporare (ciclice), ın raport cu sursele temporare posibile demobilizat. O atare situatie poate fi judecata ca fiind normala daca esterezultatul unei politici de investire privind cresterea nevoii de finantare aciclului de exploatare. Altfel nevoia de fond de rulment poate evidentia undecalaj nefavorabil ıntre lichiditatea stocurilor si exigibilitatea datoriilorde exploatare (s-au ıncetinit ıncasarile si s-au urgentat platile).

Daca NFR este negativa atunci ea semnifica un surplus de surse tem-porare (ciclice) ın raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circu-lante. Ea poate fi apreciata pozitiv daca este rezultatul accelerarii rotatieiactivelor circulante si a angajarii de datorii cu scadente mai relaxante. Incaz contrar, aceasta poate fi consecinta unor ıntreruperi temporare ınaprovizionarea si reınnoirea stocurilor. In general ıntreprinderile trebuiesa faca unei nevoi de fond de rulment net. Numai ın anumite circumstanteexceptionale ele se pot gasi ın situatia unui excedent net de resurse finan-ciare. Aceasta situatie se poate ıntalni ındeosebi ın marile magazine devanzare cu amanuntul care ıncaseaza marfa pe loc (nu au creante), ınschimb platesc furnizorii dupa un anumit termen de plata. Prin compara-rea nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment degajat ın partea desus a bilantului se poate aprecia echilibrul financiar ın partea de jos abilantului.

• Daca FR < NFR - dezechilibru pe termen scurt;


• Daca FR > NFR - echilibru pe termen scurt.

5.3.4. Trezoreria neta

Daca fondul de rulment, la un moment dat, de obicei (al ıncheieriiexercitiului financiar), este superior nevoii de fond de rulment, atunciexcedentul de finantare se regaseste sub forma unei trezorerii nete, con-cretizata ın disponibilitati banesti, ın conturi bancare si ın casa. Deciputem spune ca trezoreria neta (TN) reprezinta diferenta ıntre fondulde rulment si nevoia de fond de rulment:

Trezoreria neta = FR−NFR

Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii uneiactivitati eficiente. Inregistrarea unei trezorerii nete pozitive ın cadrul maimultor exercitii succesive, demonstreaza succesul ıntreprinderii ın viataeconomica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banestipentru ıntarirea pozitiei ei pe piata. Trezoreria neta pozitiva este rezul-tatul ıntregului echilibru financiar al ıntreprinderii. Exercitiul financiars-a ıncheiat cu un surplus monetar, expresie concreta a profitului net dinpasivul bilantului. Acest excedent de trezorerie urmeaza sa fie plasat efi-cient si ın deplina siguranta pe piata financiara. Plasamentul financiarsau monetar urmareste trei obiective:

• lichiditatea valorilor mobiliare de plasament cumparate;

• rentabilitatea;

• securitatea lor.

Obiectivul gestiunii financiare nu trebuie sa fie asigurarea unei tre-zorerii nete cat mai mari, aceasta demonstrand incapacitatea managerilorde a identifica solutii viabile de valorificare a capitalurilor disponibile. Deaceea se recomanda cumpararea unor valori mobiliare de plasament usornegociabile si cu o buna reputatie pe piata de capital.

Trezoreria neta negativa evidentiaza un dezechilibru financiar laıncheierea exercitiului. Deficitul monetar, astfel constatat, a fost acoperitprin angajarea de noi credite de trezorerie. In aceasta situatie se urmaresteobtinerea celui mai mic cost al noilor credite, prin negocierea mai multorsurse de astfel de capital.


Cresterea trezoreriei nete, pe perioada exercitiului financiar,reprezinta ”cash-flow”-ul perioadei, respectiv fluxul monetar net alexercitiului:

CF = TN1 − TN0

In conditiile constantei nevoii de fond de rulment, cash-flow-ul ar fiegal cu profiturile nete si amortizarile acumulate si ar exprima disponibili-tatea monetara efectiva pentru dezvoltarea si prosperitatea ıntreprinderii.Un cash-flow pozitiv se interpreteaza ca o crestere a capacitatii reale definantare a investitiilor. Aceasta reprezinta o ımbogatire a activului real,o confirmare a majorarii averii proprietarilor. Un cash-flow negativ sug-ereaza o diminuare a capacitatii reale de finantare a investitiilor. Inconsecinta aceasta semnifica o saracire a activului net real, o reducerea valorii proprietatii. In acest moment al analizei financiare, se poateconcluziona ca trezoreria este determinata de rentabilitatea economica.

Totodata se remarca dependenta trezoreriei si fata de variatia nevoiide fond de rulment, respectiv a decalajelor ıntre ıncasarile creantelor siplatile datoriilor scadente. In aceste conditii, o ıntreprindere rentabila,care ıncheie exercitiul cu profit, nu are, ın mod automat, si o trezorerieneta pozitiva (disponibilitati ın banca si ın casa). Aceasta se datoreaza ınprimul rand decalajului dintre ınregistrarea ın contabilitate a veniturilor sicheltuielilor si ıncasarea sau plata lor efectiva, decalaj ce poate fi hotaratorpentru soarta financiara a ıntreprinderii. Statistic s-a dovedit ca majori-tatea ıntreprinderilor intra ın stare de faliment datorita slabiciunilor ıngestiunea financiara a firmei. Trezoreria neta corespunde confruntarii din-tre utilizari si resurse legate de operatiunile financiare pe termen scurt.

Daca trezoreria neta este pozitiva, NFR este ın ıntregime finantatadin capitaluri permanente(pe baza fondului de rulment). Aceasta situatieeste un indiciu al unei bune soliditati financiare, ın afara cazului candea rezulta dintr-un exces de capitaluri permanente. Aceasta este situatiacand, de exemplu, contrapartea trezoreriei nete pozitive este reprezentatade disponibilitatile inutilizate sau plasamente a caror rentabilitate esteinferioara aceleia oferite de activitatea ıntreprinderii.

Daca trezoreria neta este negativa, vor trebui cautate modalitatide finantare a trezoreriei, stiind ca ea corespunde fractiunii din NFRneacoperita de capitalurile permanente. Utilizarea creditelor pentruoperatiuni de productie este un mijloc bun de finantare a NFR. Cu privirela creditele de trezorerie utilizarea lor conjuncturala este motivata pentrua face fata unei cresteri temporare a NFR. Altfel, recursul la aceste credite


ın mod permanent poate fi considerat un factor de fragilitate.Majoritatea ıntreprinderilor prezinta situatii de trezorerie negativa,

aceasta ınsa nu pune ın pericol solvabilitatea ıntreprinderii daca aceastapoate justifica reınnoirea ımprumuturilor bancare. Adevarata problemase pune ın termenii dependentei fata de banci, care furnizeaza marea partea resurselor de trezorerie.

5.3.5. Analiza indicatorilor echilibrului financiar

In principiu ca regula generala a echilibrului financiar alıntreprinderii, o parte din capitalurile permanente este destinata acopeririinevoilor ciclice temporare, reınnoibile permanent ın cadrul ciclurilor deexploatare succesive ale ıntreprinderii. Asa cum am mai amintit ınainte,stocurile si creantele, care se reconstituie permanent, pot fi consideratenevoi stabile (permanente ca si activele fixe) si care, prin urmare, necesitasurse stabile de finantare. Aceasta regula specifica de finantare a ac-tivelor circulante este realizata prin existenta fondului de rulment, partedin capitalurile permanente degajate de partea de sus a bilantului, pentrua acoperii nevoi de finantare din partea de jos a bilantului. Acesta pozitiestrategica a fondului de rulment, de a face legatura ıntre partea de sus sipartea de jos a bilantului, ıi confera o valoare informativa deosebita, con-ducand la aprecierea, aproape unanima a analistilor financiari, ca fondulde rulment reprezinta cel mai important indicator al echilibrului finan-ciar al ıntreprinderii. In cele din urma el este rezultatul arbitrajului ıntrefinantarea pe termen lung si finantarea pe termen scurt.

Sunt analisti financiari care aprecieaza ca, dimpotriva, nevoia defond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului finan-ciar, ıntrucat evidentiaza acele nevoi temporare reınnoibile permanent ıncadrul ciclurilor de exploatare succesive ale ıntreprinderii. Aceste nevoiau ramas neacoperite din surse temporare si reınnoibile ın cadrul acelorasicicluri de exploatare. Aceasta apreciere porneste de la analiza calitativa aciclului de exploatare, privind capacitatea acestuia de a-si echilibra nevoileciclice din surse ciclice de capital. Partea ramasa neacoperita financiartrebuie sa fie egala sau inferioara fondului de rulment, altfel calitateanecorespunzatoare a activitatii de exploatare conduce la un dezechilibrufinanciar care va afecta exercitiile financiare viitoare sau care pune ınpericol integritatea capitalurilor proprii.

Desigur daca vorbim despre importanta indicatorilor financiari nu


trebuie sa omitem trezoreria neta, care este elementul esential si to-todata principala restrictie a gestiunii financiare. In ea se concretizeazarezultatele modului de realizare a activitatii si de respectare a cerintelorechilibrului financiar. Teoretic, trezoreria este definita ca fiind surplusulde surse de finantare ce se degaja din ıntreaga activitate economica, re-spectiv diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment,ce sta la baza teoriei echilibrului financiar al ıntreprinderii.

In starea de echilibru financiar fondul de rulment ar trebui sa fieegal cu nevoia de fond de rulment si sa degaje o trezorerie neta pozitiva,respectiv sa echilibreze partea de jos a bilantului:

FR = (AC −DPB)− (DEX − CRT )

unde AC- active circulante, DPB- disponibil, DEX- datoriile cicluluide exploatare, CRT- credite de trezorerie.

Din relatia de mai sus rezulta prin comutativitate, ca fondul de rul-ment este egal cu nevoia de fond de rulment plus trezoreria neta, oricarear fi situatia acesteia (pozitiva sau negativa):

FR = (AC −DEX) + (DPB − CRT )

Din ultima relatie se desprinde ideea ca principala componenta aechilibrului financiar este nevoia de fond de rulment, indicator a caruimarime este dependenta, ın mod direct proportional, de cifra de afac-eri si poate fi previzionata ın functie de politica viitoare a conduceriiıntreprinderii privind vanzarile. Daca nu intervin modificari importanteın partea de sus a bilantului, aceasta corespondenta a nevoii de fond derulment cu cifra de afaceri are o anumita stabilitate, ceea ce permite obuna previziune a echilibrului financiar al ıntreprinderii.

5.3.6. Fondul de rulment minim necesar

Fondul de rulment poate varia foarte mult de la o perioada la alta ıncadrul aceleiasi ıntreprinderi. Astfel se pot ıntalni urmatoarele cazuri:

• ın perioade de expansiune ale ıntreprinderii, valoarea activelor sta-bile creste. Daca nu creste ın aceiasi masura si capitalul permanent,se va observa o scadere a fondului de rulment;

• o dezvoltare echilibrata a ıntreprinderii va determina un fond derulment relativ stabil;


• daca nu au loc investitii importante si nici operatiuni financiare petermen lung, putem asista la o crestere progresiva a fondului derulment, ca urmare a acumularilor de profituri nete nerepartizate sia scaderii valorii nete a imobilizarilor pe baza amortizarii.

In cazul cresterii progresive a fondului de rulment, daca nevoia defond de rulment nu ınregistreaza aceeasi evolutie progresiva, putem asistala o crestere, de asemenea, progresiva a trezoreriei nete care, ın lipsaunui plasament rentabil, se poate regasi sub forma unor disponibilitatilenese (trandave). Desi este o situatie de echilibru financiar, cu sufi-cienta marja de siguranta fata de riscurile activitatii economice, totusifondul de rulment excedentar are un cost de oportunitate ridicat, respec-tiv o diferenta semnificativa ıntre rentabilitatea activitatii economice aıntreprinderii si rentabilitatea plasarii, pe termen scurt, a trezoreriei netepozitive. Aceasta situatie este rezultatul unei politici generale de prudentasi de ıntarire a autonomiei.

Dimpotriva, ın cazul unei politici ofensive de crestere a capacitatilorde productie sau de diversificare a activitatii, prin cumpararea departicipatii la alte societati, capitalurile permanente, absorbite ın acesteactive fizice sau financiare, degaja un fond de rulment inferior nevoiide fond de rulment. Acoperirea deficitului de fond de rulment necesitaapelarea la credite pe termen scurt, al caror cost este ridicat atat ın ceeace priveste rata mai ridicata a dobanzii cat si exigibilitatea ridicata a aces-tora. Aceste credite pun ın permanenta problema renegocierii conditiilorde creditare. O asemenea situatie de deficit a fondului de rulment aparesi ın cazul unor activitati economice cu rentabilitate insuficienta, pen-tru acoperirea costurilor capitalurilor proprii (dividendele) si ale celorımprumutate (dobanzi, comisioane).

In general este recomandata acea politica de echilibru care sa mentinafondul de rulment la nivelul mediei fluctuatiilor nevoii de fond de rulment,aceasta fiind marimea minim necesara a fondului de rulment. Fondul derulment optimal este cel care mentine echilibrul financiar al ıntreprinderiila cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor. Aceasta ultima politicade echilibru, ıntre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment, este sicea care asigura cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabil-itate si lichiditate: diminuarea disponibilitatilor ”lenese” va determinacresterea rentabilitatii, iar reducerea solicitarii la credite pe termen scurtva determina cresterea capacitatii de plata, respectiv cresterea autonomieifinanciare a ıntreprinderii.

73 5.4. Metoda ratelor folosita ın studiul bilantului

5.4. Metoda ratelor folosita ın studiul

bilantului

Analiza bilantului mai poate fi facuta si pe baza metodei ratelorcare consta ın calcularea pe baza bilantului a ratelor de structura si expri-marea lui ın acest fel pe baza unor marimi relative, calcularea unor rate derotatie a diferitelor elemente de activ sau de pasiv si a ratelor de sinteza(ratele echilibrului financiar).

5.4.1. Rate de structura a bilantului

Ratele de structura a bilantului se obtin prin raportarea fiecaruipost de activ sau pasiv la totalul activului, respectiv pasivului. Astfel sepoate proceda la exprimarea ıntregului bilant sub forma de rate, ınlocuindmarimile absolute ale elementelor de activ si de pasiv cu marimile lorrelative, exprimand ponderea elementelor respective ın totalul activului,respectiv pasivului.

Interesul pentru o asemenea prezentare a bilantului consta ın primulrand ın faptul ca ın acest mod pot fi identificate principalele caracteristiciale structurii bilantului. In al doilea rand, ın cazul ın care se urmaresc ındinamica aceste rate, se poate aprecia mai bine evolutia diferitelor posturi,decat daca ar fi fost comparate marimile absolute.

In afara prezentarii posturilor din bilant ın marimi relative, se poatetrece la reprezentarea indicatorilor echilibrului financiar ın marimi rela-tive. Astfel se poate calcula ponderea fondului de rulment, a necesaruluide fond de rulment si a trezorerie nete ın totalul bilantului prin raportareamarimii lor absolute la totalul bilantului. Prin metoda ratelor se pot cal-cula rate de structura ale activului si rate de structura ale pasivului.

Rate de structura ale activului

Dintre ratele de structura ale activului, cinci prezinta o mai mareimportanta si semnificatie pentru analiza financiara, si anume: rata imo-bilizarilor corporale, rata imobilizarilor financiare, rata stocurilor, rataactivelor de trezorerie si rata clientilor.

1.Rata imobilizarilor corporale =Imobilizari corporale/Activ to-tal.


Aceasta rata reflecta ponderea imobilizarilor ın totalul patrimo-niului ıntreprinderii. Ea este dependenta de caracteristicile activitatiiıntreprinderii (va fi mai mare, de exemplu, la o societate cu activitatede productie fata de una cu activitate de comert).

2.Rata imobilizarilor financiare = Imobilizari financiare/ Activtotal. Aceasta rata exprima marimea imobilizarilor financiare ın cadrulpatrimoniului ıntreprinderii. Daca ea reprezinta un procent important ıntotalul activului ıntreprinderii, ınseamna ca acea ıntreprindere are puter-nice legaturi cu alte ıntreprinderi ın care detine participatii.

3.Rata stocurilor = Stocuri/Activ total.Aceasta rata exprima pon-derea stocurilor ın totalul activului, fiind deasemenea dependenta denatura activitatii desfasurate de ıntreprindere. Ea mai depinde si de polit-ica de stocare adoptata de firma. O politica prudenta, de aversiune fata derisc va determina stocarea unor cantitati mai mari de materiale, marindponderea stocurilor ın totalul activelor, ın timp ce o politica agresiva vadetermina un volum mic al acestora si ın consecinta si o rata mai micaa stocurilor. Pentru aprofundarea analizei se poate urmari si pondereadiferitelor categorii de stocuri ın totalul acestora.

4.Rata activelor de trezorerie = Disponibil/Activ total. Omarime mica a acestei rate denota o lichiditate redusa a ıntreprinderii,iar o marime prea mare poate fi interpretata ca o incapacitate a man-agerilor de a identifica solutii viabile de investire a sumelor disponibile.Aceasta rata certifica o stare de echilibru financiar, dar numai ın masuraın care se situeaza la niveluri rezonabile.

5.Rata clientilor = Clienti/Activ total. Aceasta rata reflecta polit-ica ıntreprinderii ın relatia cu clientii sai ın ceea ce priveste atat volumulcreditelor comerciale acordate, cat si termenele de ıncasare negociate cuacestia.

Rate de structura ale pasivului

Ratele referitoare la structura pasivului reflecta ın principal structurafinanciara a capitalului, compozitia resurselor ıntreprinderii. Ele exprimapolitica de finantare adoptata de ıntreprindere, prin combinarea diverselorsurse aflate la dispozitia ei. Calculul ratelor de structura ale pasivuluiofera ın principal doua mari categorii de informatii referitoare la finantareasocietatilor:

• Stabilitatea resurselor;


• Autonomia financiara a ıntreprinderii.

Stabilitatea resurselor se apreciaza pe baza ratei capitalurilor per-manente, iar autonomia financiara este reflectata prin rata capitalurilorproprii si rata datoriilor.

1.Rata capitalurilor permanente = Capitaluri permanente/Pasivtotal

Aceasta rata exprima ponderea capitalurilor cu o exigibilitate supe-rioara unui an (capitaluri proprii si datorii pe termen lung), ın ansamblulresurselor. Ea mai poarta denumirea si de rata stabilitatii financiare, sise apreciaza ca fiind optima daca este cuprinsa ıntre 1/3 si 2/3.

2.Rata capitalurilor proprii = Capitaluri proprii/Pasiv total.Aceasta rata exprima ponderea capitalurilor proprii ın totalul fon-

durilor ıntreprinderii. Ea reflecta autonomia financiara a firmei purtandsi denumirea de rata a autonomiei financiare globale. Tot legat de cap-italurile proprii se poate calcula si rata autonomiei financiare la termenpornind de la urmatoarea relatie de calcul:

Rata autonomiei financiare = Capitaluri proprii/Datorii3.Rata datoriilor =Datorii/ Pasiv totalAceasta rata este complementara ratei capitalurilor proprii, ex-

primand gradul de dependenta financiara a ıntreprinderii, ponderea da-toriilor indiferent de originea sau durata lor. Ea mai poarta denumirea derata a ındatorarii globale. In general, pentru ca o firma sa fie consideratasigura, acest indicator trebuie sa ınregistreze un nivel sub 50%. De aseme-nea mai pot fi calculate rata ındatorarii la termen si rata independenteifinanciare.

Rata ındatorarii la termen = Datorii / Capital propriuRata independentei financiare = Capital propriu / Capital per-

manent.Rata de ındatorare mai poarta numele de ”levier”.

5.4.2. Ratele de rotatie

Ratele de rotatie furnizeaza informatiile calitative cele mai bogate ınsemnificatii pentru analiza bilantului. Aceste rate exprima ritmul ın carediferite elemente ale bilantului sunt reınnoite, ın cadrul activitatii curentea ıntreprinderii. Aceste rate se refera ın principal la rotatia stocurilor, acrentelor si a datoriilor ciclului de exploatare. Conform noilor reglementari


contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Eu-ropene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, situatiile finan-ciare anuale ıntocmite de ıntreprinderi ıncepand cu anul 2003 (pentru ceamai mare parte a ıntreprinderilor romanesti) trebuie sa cuprinda si cal-culul acestor rate. Pentru a calcula aceste rate este nevoie sa fie folositeatat date din bilantul contabil, cat si date din contul de profit si pierdere.

Ratele de rotatie a stocurilor

Ritmul de reınnoire, de rotatie al stocurilor poate fi determi-nat pornind de la stocul mediu existent ın ıntreprindere si valoareaaprovizionarilor. Stocul mediu se calculeaza facand media aritmeticaa stocului existent la ınceputul exercitiului si a stocului de la sfarsitulexercitiului. Ratele de rotatie a stocurilor sunt:

• viteza de rotatie a stocurilor;

• durata de rotatie a stocurilor.

Viteza de rotatie a stocurilor = Aprovizionari/ Stoc mediu.Aceasta rata stabileste viteza de rotatie a stocului, adica numarul dereaprovizionari dintr-un an, de cate ori a fost reınnoit stocul ıntr-un an.

Durata medie de rotatie a stocului =Stoc mediu x 356 zile/Aprovizionari. Aceasta rata exprima ın zile durata medie de rotatiea stocurilor, arata ın medie la cate zile a fost reınnoit stocul.

Ratele de rotatie a creantelor

Creantele comerciale reprezinta drepturi pe care le are ıntreprindereafata de clientii sai ca urmare a acordarii creditelor comerciale. De cateori ıntreprinderea acorda termene de plata clientilor sai, apar creantelecomerciale. Marimea soldului creantelor depinde atat de volumul lor catsi de durata termenelor de plata acordate, de fapt de politica de clientiadoptata de societate. Ca si ın cazul stocurilor se pot calcula cele douarate:

• viteza de rotatie a creantelor;

• durata rotatiei creantelor (durata de ıncasare a creantelor).


Viteza de rotatie a creantelor = Vanzari (cifra deafaceri)/Creante.

La fel ca si ın cazul stocurilor, la numitor se va folosi soldul mediubilantier. Aceasta rata arata de cate ori ıntr-un an sunt pot fi reınnoitecreantele.

Durata rotatiei creantelor = Creante x 356 zile/ Vanzari(cifrade afaceri).

Aceasta rata arata la cate zile se ıncaseaza ın medie creantele. Eatrebuie neaparat comparata cu durata de acordare a creditelor comercialestipulata ın contractele cu clientii pentru a analiza modul de respectaredin partea clientilor a termenelor contractuale, eficacitatea ıntreprinderiiın colectarea creantelor sale. De asemenea este bine ca aceasta rata sa fiecomparata cu durata de achitare a furnizorilor.

Ratele de rotatie a datoriilor fata de furnizori

Datoriile fata de furnizori reprezinta cea mai mare parte a datoriilorciclului de exploatare. Ele corespund resurselor atrase temporar de soci-etate atunci cand beneficiaza de termene de plata la cumparari de bunurisau prestari de servicii de la furnizori.

Viteza de rotatie a furnizorilor = Aprovizionari/Furnizori (soldmediu bilantier).

Aceasta rata corespunde numarului de reınnoiri a marimii datoriilorfata de furnizori pe parcursul unui an, arata de cate ori ıntr-un an sereınnoiesc datoriile la furnizori.

Durata de plata a furnizorilor = Furnizori x 365 zile/Aprovizionari.

Durata de plata a datoriilor la furnizori arata la cate zile se achita ınmedie furnizorii. Ea masoara exigibilitatea acestor datorii, adica termenulacordat de catre furnizori ıntreprinderii pentru a efectua plata lor. Dacaacest termen este mare, va indica o buna reputatie a ıntreprinderii, cuconditia sa nu se datoreze unor ıntarzieri repetate ın achitarea datoriilor.

5.4.3. Ratele de sinteza (ratele echilibrului financiar)

Ratele de sinteza se calculeaza de asemenea pornind de la elementeale bilantului, comparand ın principal anumite elemente ale activului cucomponente de pasiv. Se grupeaza ın principal ın doua mari categorii:


• rate de lichiditate;

• rate de finantare.

Ratele de lichiditate

Ratele de lichiditate caracterizeaza situatia financiara a ıntreprinderiipornind de la elemente din partea de jos a bilantului si au ın general rolulde a masura capacitatea de plata a ıntreprinderii, solvabilitatea sa petermen scurt. Cele mai des folosite rate de lichiditate sunt:

• lichiditatea curenta (generala);

• lichiditatea imediata (rapida);

• lichiditatea la vedere;

• solvabilitatea generala.

Lichiditatea curenta (generala) este definita de raportul dintre ac-tivele circulante si datoriile curente.

Lichiditatea curenta = Active circulante / Datorii curente.Acest indicator este unul dintre cei doi indicatori de lichiditate

specificati de OMF nr.1752/2005, ce trebuie calculati ın anexa situatiilorfinanciare anuale, alaturi de lichiditatea imediata. Acest indicator trebuiesa aiba valori supraunitare care sa conduca la ideia ca, daca toate datoriilepe termen scurt ar trebui rambursate, ele s-ar putea rambursa prin val-orificarea activelor pe termen scurt. Pentru a se asigura o certitudine cuprivire la aceasta posibilitate, acest indicator trebuie sa ınregistreze valorimai ridicate (de pana la 2-2,5), deoarece de multe ori ın cadrul activuluicirculant al unei societati se regasesc numeroase produse greu vandabile,sau chiar nevalorificabile.

Pentru a putea identifica rapid starea de lichiditate la nivelul uneiıntreprinderi se calculeaza cel de-al doilea indicator de lichiditate si anume,lichiditatea imediata (rapida).

Lichiditatea imediata se determina ca raport ıntre suma dintrecreante si disponibil de trezorerie si datorii curente.

Lichiditatea imediata= (Creante + Active de trezorerie) / Datoriicurente

Diferenta dintre acest indicator si cel de lichiditate curenta se poateobserva ca o reprezinta lipsa stocurilor de la numarator. Stocurile, desi


constituie active circulante, sunt caraterizate printr-o lichiditate mai re-dusa si ıntr-o oarecare masura, incerta. Firma trebuie sa se asigure capoate face fata platilor scadente pe termen scurt numai pe seama ac-tivelor usor transformabile ın lichiditati (facand abstractie de stocuri).Nivelul recomandat pentru acest indicator este de cel putin 0,8. Cu toateca, creantele sunt mai lichide decat stocurile, s-a demonstrat ca de foartemulte ori ele nu pot fi transformate ın moneda (ıncasate). Aceasta situatie,fie a ıntarzierilor ın ıncasarea clientilor, fie a neıncasarii lor, a determinatnecesitatea exprimarii unui alt indicator de lichiditate si mai restrictiv, sianume lichiditatea la vedere.

Lichiditatea la vedere reprezinta raportul ıntre activele de trezoreriesi datorile curente.

Lichiditatea la vedere = Active de trezorerie / Datorii curente.

Calculul acestui indicator poarta, ın literatura de specialitate, denu-mirea de ”testul acid” sau ”proba focului”. Ca marime a acestui indica-tor se poate considera ca o lichiditate le vedere de 0,2 este satisfacatoare,situarea lui la un nivel inferior indicand un risc ridicat ın ceea ce privesteposibilitatea acoperirii datoriilor imediate.

Solvabilitatea generala exprima gradul acoperirii datoriilor totalecatre terti, ın cazul falimentului, pe baza activelor totale. Ea cuantificariscul de incapacitate de plata a datoriilor.

Solvabilitatea generala = Active totale / Datorii curente

Ratele de finantare

Ratele de finantare pun ın evidenta modalitatea de finantare ainvestitiilor. Cele mai des utilizate ın analiza financiara sunt rata definantare a imobilizarilor si rata fondului de rulment propriu. Ratade finantare a imobilizarilor sau rata fondului de rulment, evidentiazaconditiile de finantare a imobilizarilor si se exprima ca raport ıntre capi-talul permanent si activele imobilizate nete

Rata de finantare a imobilizarilor= Capital permanent / Activeimobilizate nete

O valoare supraunitara a acestui indicator semnifica faptul ca esterespectata regula fundamentala a echilibrului financiar, activele pe termenlung sunt finantate din resurse pe termen lung.

Rata fondului de rulment propriu exprima autonomia ıntreprinderiiın ceea ce priveste finantarea investitiilor si se determina ca raport ıntre


capitalurile proprii si activele imobilizate nete.Rata fondului de rulment propriu = Capitaluri proprii / Active

imobilizate nete. O marime supraunitara a acestei rate semnifica existentaunui fond de rulment propriu, aratand faptul ca activele stabile au fost ınıntregime finantate pe baza fondurilor proprii.

5.4.4. Avantajele si limitele metodei ratelor

Analiza pe baza ratelor este folosita ın principal de trei mari grupuride utilizatori:

• managerii care folosesc ratele ın activitatea lor de analiza si control,pentru a ımbunatati performantele ıntreprinderii;

• analistii de credit care analizeaza ratele pentru a avea certitudineaca firma are capacitatea de a-si rambursa creditele;

• potentialii investitori care sunt interesati ın a cunoaste situatiafirmei ın care urmaresc sa investeasca.

Analiza pe baza ratelor poate oferi informatii utile ın ceea ce privesteoperatiile firmei si situatia sa financiara, dar ın mod inerent se ıntalnescsi probleme si limitari care necesita multa atentie ın interpretarea lor.Cateva potentiale probleme pot aparea:

1.Corporatiile mari cuprind mai multe firme care opereaza ındiferite ramuri de activitate, iar ın astfel de cazuri este foarte dificil safie dezvoltat un set semnificativ de rate pentru a le compara cu valorileoptime, deoarece acestea sunt stabilite de obicei ın functie de domeniulde activitate. Metoda ratelor poate fi astfel folosita cu rezultate mai bunede catre ıntreprinderile mici cu activitate redusa la un domeniu decat deıntreprinderile mari care opereaza ın mai multe ramuri de activitate.

2.Multe firme vor sa aiba rezultate mai bune decat mediape ramura, astfel ıncat doar atingerea performantelor medii nu este sufi-cienta. Ca un obiectiv al unui nivel de performanta, firmele se pot concen-tra asupra ratelor ınregistrate de ”leaderii” ramurii respective. Tehnicilede ”banchmarking” ajuta mult ın aceasta directie.

3.Inflatia induce puternice distorsiuni ın cadrul soldurilor bilantiereale firmei - valorile ınregistrate ın contabilitate sunt deseori substantialdiferite fata de valorile reale. Deoarece inflatia afecteaza si costul ma-teriilor prime si al materialelor, profiturile sunt de asemenea afectate. O


analiza comparativa a ratelor ınregistrate la aceiasi firma pe o anumitaperioada de timp, sau comparatiile realizate ıntre firme ın perioade diferitede timp trebuie interpretata corect,tinand cont si de efectele inflatiei.

4.Anumiti factori sezonieri induc de asemenea distorsiuni ın anal-iza ratelor. De exemplu, rata de rotatie a stocurilor pentru o ıntreprinderecu activitate sezoniera, va avea marimi diferite daca se calculeaza imediatınainte de deschiderea sezonului (cand valoarea stocurilor este foarte mare)fata de marimea ei calculata dupa incheierea sezonului (cand stocurile seapropie de zero). Pentru a contracara aceste distorsiuni, se vor folosisoldurile medii bilantiere ın calculul ratelor.

5.Firmele pot apela de multe ori la tehnica ”aranjarii bilantului”(”window dressing”) pentru a face ca situatiile financiare sa arate ”maibine” decat ın realitate. De exemplu o firma care contracteaza un creditpe 18 luni la sfarsitul anului (luna decembrie), poate sa pastreze acestibani sub forma de lichiditati pana la ınceputul anului urmator. Astfellichiditatea imediata calculata pe baza bilantului de la sfarsitul anului vaarata o situatie mai buna a firmei decat ın realitate. Aceasta ımbunatatireeste doar temporara deoarece ıntr-o luna va trebui ınceputa rambursareacreditului, iar suma de bani ımprumutata va trebui cheltuita conformdestinatiei pentru care a fost atrasa.

6. Diferitele metode de evaluare contabila folosite pot deasemenea distorsiona comparatiile. Metodele de evaluare a stocurilor simetodele de contabilizare a deprecierilor, pot afecta soldurile bilantieresi distorsiona comparatiile efectuate ıntre ratele unor firme asemanatoaredin punct de vedere al obiectului de activitate, dar cu diferente mari ınceea ce privesc metodele de evaluare folosite.

7.Este foarte dificil de a generaliza si a cataloga o rata ca fiind”rea” sau ”buna”. De exemplu o rata de lichiditate ridicata poate indicao foarte buna solvabilitate, ceea ce este un lucru pozitiv pentru firma, darın acelasi timp poate indica o ”trezorerie lenesa”, excesiva, ceea ce esteun lucru negativ. In mod similar, o durata de rotatie scazuta a stocurilor,poate indica faptul ca stocurile sunt utilizate cu eficacitate, sau faptul cafirma nu are stocuri suficiente pentru a-si desfasura activitatea.

8.O firma poate avea rate care ”arata bine” si rate care ”arata rau”,astfel ca este dificil de apreciat firma ca fiind performanta, puter-nica sau slaba. Pe baza unor procedee statistice pot fi folosite ın analiza”efectele nete” combinate ale tuturor ratelor. Multe institutii financiare(banci) folosesc aceste proceduri pentru a interpreta ratele de rotatie sau


de structura si, pe baza acestor analize, clasifica firmele ın functie deprobabilitatea lor de a ıntampina greutati financiare.

Analiza ratelor este utila, dar analistii trebuie sa tina cont de prob-lemele care pot aparea si sa faca ajustarile necesare. Metoda ratelor apli-cata ıntr-o maniera mecanica, fara un rationament corect, este periculoasa,dar folosita inteligent, poate aduce ımbunatatiri importante ın operareafirmelor.

Capitolul 6

Analiza rezultatelorıntreprinderii

6.1. Contul de rezultate al ıntreprinderii

Fiecare ıntreprindere are obligatia sa ıntocmeasca situatii financiareanuale, din care face parte si contul de profit si pierdere, care trebuie saofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei ıntreprinderiipentru respectivul exercitiu financiar. Daca bilantul exprima starea pat-rimoniala la care s-a ajuns la ınchiderea exercitiului, atunci contul derezultate exprima cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala,care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli care au marcat traiectoriaevolutiei ıntreprinderii de la ınceputul pana la sfarsitul exercitiului. Con-tul de rezultate simbolizeaza fluxurile economice, respectiv cheltuielile siveniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare,financiara si extraordinara.

Cheltuielile reprezinta ansamblul elementelor de costuri, supor-tate de ıntreprindere ın cursul exercitiului : consumuri de materii prime(cumparari plus stoc initial minus stoc final), cheltuieli de personal, amor-tizari si provizioane calculate ın cursul exercitiului, servicii executate deterti, valoarea contabila a elementelor de activ cedate, distruse sau lipsala inventar, etc.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de ımbogatire (legala)a ıntreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta.Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri real-izata de ıntreprindere cu tertii, ın cursul exercitiului activitatii sale nor-

83

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ıntreprinderii 84

male si curente. La venituri se cuprind vanzarile, cresterea stocurilor deproductie neterminata, si a stocurilor de produse finite, reluari asupraprovizioanelor, dobanzi, subventii repartizate, etc.

Rezultatul exercitiului reprezinta diferenta dintre veniturile sicheltuielile aferente unui exercitiu financiar. Acest rezultat poate fi profitsau pierdere. Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, rezultatulva reprezenta un profit, iar daca cheltuielile sunt mai mari decat veniturilefirma va ınregistra pierdere.

Avand libertatea de a desfasura orice activitate economica legalacare sa conduca la o rentabilitate scontata, ıntreprinderea concentreaza ocomplexitate de actiuni economice si financiare. Drept urmare, veniturilesi cheltuielile sunt generate ın principal de trei domenii de activitate:

1. de exploatare - activitatea de baza, privind sectoarele industrial,investitional, comercial;

2. financiara - privind participatiile la capitalurile altor societati sialte actiuni de plasament. Ambele formeaza activitatea curenta aıntreprinderii;

3. extraordinara - privind calamitatile si alte evenimente de aceiasinatura.

Contul de profit si pierdere adoptat de reforma din tara noastraımparte toate cheltuielile si veniturile ıntreprinderii pe aceste trei domeniide activitate. Astfel din categoria cheltuielilor vom avea cheltuieli de ex-ploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare, iar veniturile larandul lor sunt grupate ın venituri de exploatare, venituri financiare sivenituri extraordinare. Cont de profit si pierdere, asa cum este el regle-mentat de OMF 1752/2005, se prezinta ın urmatoarea forma:

1. Cifra de afaceri neta2. Variatia stocurilor de produse finite si a productiei ın curs de

executie3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si

capitalizata4. Alte venituri din exploatare5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabileb) Alte cheltuieli externe6. Cheltuieli cu personalul:a) Salarii si indemnizatii

85 6.1. Contul de rezultate al ıntreprinderii

b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distincta a celor refer-itoare la pensii

7. a) Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si imobi-lizarile necorporale

b) Ajustari de valoare privind activele circulante, ın cazul care aces-tea depasesc suma ajustarilor de valoare care sunt normale ın entitatea ıncauza

8. Alte cheltuieli de exploatare9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distincta a celor

obtinute de la entitatile afiliate10. Venituri din alte investitii si ımprumuturi care fac parte din

activele imobilizate, cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatileafiliate

11. Alte dobanzi de ıncasat si venituri similare, cu indicarea distinctaa celor obtinute de la entitatile afiliate

12. Ajustari de valoare privind imobilizarile financiare si investitiiledetinute ca active circulante

13. Dobanzi de platit si cheltuieli similare, cu indicarea distincta acelor privind entitatile afiliate

14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta15. Venituri extraordinare16. Cheltuieli extraordinare17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinara18. Impozitul pe profit19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus20. Profitul sau pierderea exercitiului financiarVeniturile si cheltuielile de exploatareVeniturile din vanzarea marfurilor : sunt ıntalnite la ıntreprinderile

comerciale, dar si la ıntreprinderile cu activitate de productie care dispunde magazine proprii de desfacere. Ele constituie pentru ıntreprinderilecomerciale, principala sursa de venituri. Vanzarile de marfuri sunt evalu-ate la pret de vanzare, exclusiv taxa pe valoarea adaugata.

Veniturile din productia vanduta : includ veniturile din vanzareade produse finite, semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrari,prestarile de servicii, venituri din studii si cercetari, venituri din redevente,locatii de gestiune si chirii, venituri din activitati anexe. Vanzarile demarfuri si productia vanduta, evaluate la pret de vanzare, exclusiv re-ducerile de pret acordate clientilor direct pe factura si TVA, duce la


obtinerea indicatorului cifra de afaceri, utilizat ın caracterizarea marimiiıntreprinderii si ın analiza situatiei economico-financiare a acesteia.

Variatia stocurilor (veniturile din productia stocata) reprezintavariatia ın plus (cazul stocajului, cand stocul final> stocul initial) sauın minus (cazul destocajului, cand stocul final < stocul initial), ıntre val-oarea la cost de productie a stocurilor de produse si productie ın curs defabricatie, de la finele perioadei si valoarea initial a acestor stocuri, faraa lua ın considerare provizioanele constituite pentru depreciere. Variatiilede productie stocata se determina pentru fiecare forma de produse stocate(produse finite, semifabricate, produse reziduale) cat si pentru productiaın curs de executie.

Productia realizata de entitatereprezinta costul lucrarilor si cheltu-ielilor efectuate de unitatea patrimoniala, pentru ea ınsasi, si ınregistrateca active imobilizate corporale si necorporale. Productia stocata siproductia imobilizata sunt venituri care nu genereaza ıncasari monetareıntr-o perioada imediat urmatoare. Deoarece ele reprezinta surse deımbogatire virtuala pentru ıntreprindere, ele sunt evaluate, din ratiunide prudenta, la nivelul costurilor de productie.

Alte venituri de exploatare se refera la veniturile din creante reacti-vate si alte venituri din exploatare, altele decat cele prezentate anterior(cuprind si veniturile care ın vechiul plan de conturi erau cuprinse ca veni-turi exceptionale, cu exceptia veniturilor din subventii pentru evenimenteextraordinare care sunt trecute separat)

Dupa descrierea veniturilor din exploatare, ın contul de rezultate suntprezentate cheltuielile de exploatare.

Cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile se referala consumurile din aceste materiale. Ele se pot determina si pornind de lamarimea aprovizionarilor realizate de ıntreprindere ın decursul exercitiuluifinanciar si variatia stocurilor.

Aprovizionarea reprezinta totalitatea bunurilor pe careıntreprinderea le cumpara ın cursul exercitiului: materii prime, fur-nituri consumabile (combustibil, produse de ıntretinere, furnituri deatelier, accesorii de birou), ambalaje, materiale si furnituri nestocabile(materiale de ıntretinere, furnituri administrative), ınscrise la valoarea lorneta (valoarea ramasa dupa deducerea remizelor si reducerilor obtinutede la furnizori). Aceste ”reduceri” se justifica prin importanta comenzii,prin calitatea neadecvata a produselor sau prin ıntarzierea platii.

Variatiile stocurilor: dintre bunurile cumparate, unele vor fi sto-


cate ınainte de a fi utilizate (materii prime) sau ınainte de a fi vandute(marfurile). Contul de rezultate respecta principiul independenteiexercitiului potrivit caruia nu va ınregistra decat cheltuielile care suntefectiv consumate sau executate ın cursul anului.

Cheltuielile cu energia si apa reprezinta costul de achizitie al energieisi apei consumate. Cheltuielile privind marfurile (sau costul marfurilorvandute) sunt constituite din pretul de cumparare, taxele nerecuperabile,cheltuielile de transport- aprovizionare si alte cheltuieli accesorii legate deachizitia marfurilor.

Alte cheltuieli materiale includ costul de achizitie al obiectelor deinventar consumate sau uzura acestora, cheltuieli privind baracamentele siamenajarile provizorii, costul de achizitie al materialelor nestocate, trecutedirect asupra cheltuielilor, si costul de achizitie al animalelor si pasarilor.

Cheltuielile privind prestatiile externe reprezinta cheltuielile cu ser-viciile prestate de catre terti cum ar fi: ıntretinerea si reparatiile,redevente, chirii, locatii de gestiune, studii si cercetari, cheltuieli cuprimele de asigurare, cu colaboratorii, comisioane platite, cheltuieli de pro-tocol, reclama, publicitate, transportul de bunuri si personal, deplasari,detasari, cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, servicii bancare, etc.

Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate: toate impozitelesi taxele ınregistrate ın anul curent si care nu depind de rezultatulexercitiului, cu exceptia taxei pe valoarea adaugata, care nu constituieo ”greutate” pentru ıntreprindere. Datorita faptului ca ıntreprindereajoaca rolul de intermediar, taxa pe valoarea adaugata nu o afecteaza decinu poate fi ınregistrata ca fiind o cheltuiala. Dintre acestea amintim im-pozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa de firma,etc.

Cheltuielile cu personalul : toate salariile anuale brute pe care leplateste ıntreprinderea, la care se adauga cheltuielile privind asigurarilesi protectia sociala legate de personal. Salariile brute cuprind salariilenete (ceea ce obtine salariatul) si cheltuielile sociale. Acestea reprezintaretinerile sociale prelevate din salariile brute care asigura salariatuluiajutor ın conditii de somaj, boala, pensie etc. Deoarece cheltuielilesociale salariale nu sunt suficiente pentru a acoperi asigurarile socialeale salariatilor ın ansamblu, firmele sunt obligate sa verse la bugetulasigurarilor sociale sume calculate pe baza salariului brut, denumite chel-tuieli privind asigurarile si protectia sociala (cheltuieli sociale achitate depatronat). Cheltuielile de personal reprezinta ansamblul tuturor cheltu-


ielilor anuale ın ceea ce priveste salariile, fie ca sunt platite sau nu.Compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare

permite obtinerea rezultatului din exploatare care poate fi profit saupierdere.

Venituri si cheltuieli financiareOperatiunile financiare desfasurate de o unitate patrimoniala

genereaza venituri si cheltuieli financiare, structurate ın contul de rezul-tate. In primul rand sunt descrise veniturile financiare.

Veniturile din interese de participare: dividendele pe careıntreprinderea le primeste de la societatile ın cadrul carora detineparticipatii la capitalul social.

Venituri din alte investitii financiare si creante care fac parte dinactivele imobilizate, reprezinta veniturile nete rezultate din vanzarea ti-tlurilor de plasament, atunci cand pretul de vanzare al acestor titluri estesuperior valorii lor de achizitie.

Veniturile din dobanzi includ dobanzile primite pentru disponi-bilitatile din conturile bancare si pentru ımprumuturile acordate.

In categoria alte venituri financiare se cuprind veniturile din:

• diferentele de curs valutar rezultate ın urma lichidariiımprumuturilor si datoriilor ın valuta ale unitatii sau aferentedisponibilitatilor ın devize existente ın caserie, precum si existentu-lui ın conturile de acreditare ın devize;

• sconturi obtinute de la furnizori ın cazul achitarii datoriilor lascadenta sau ınainte de termenul prevazut, sau ın cazul cumparariiunor cantitati mai mari;

• venituri din provizioane financiare care reprezinta veniturile din relu-area provizioanelor constituite ın legatura cu activitatea financiaraa ıntreprinderii cum sunt provizioanele pentru deprecierea imobi-lizarilor financiare si pentru deprecierea titlurilor de plasament;

• veniturile nete din cedarea valorilor mobiliare de plasament: elecorespund plusvalorilor realizate prin cedarea valorilor mobiliare deplasament (curs de vanzare superior cursului de cumparare).

Cheltuielile financiare sunt formate din:Dobanzi si cheltuieli asimilate: reprezinta dobanzile platite bancilor

formate din: dobanzile aferente ımprumuturilor, dobanzile operatiunilor


de refinantare (sconturile) si dobanzile aferente creditelor bancare. Scon-tul reprezinta o reducere financiara pe care ıntreprinderea o acorda unuiclient ın schimbul platii imediate sau anticipate.

Pierderile de curs de schimb valutar : atunci cand o ıntreprinderelucreaza cu strainatatea, ın cazul unei evolutii dramatice a cursului deschimb valutar, ıntreprinderea poate ınregistra pierderi de schimb valutarcare sunt diferentele de schimb valutar negative ıntre data contractuluisi data regularizarii (pierdere reala). In schimb diferentele de conversiereprezinta diferentele de schimb ıntre data din contract si data ıntocmiriibilantului, fiind riscuri de variatie a cursului de schimb valutar.

Cheltuielile nete din cedarea valorilor mobiliare de plasament :atunci cand cursul actiunilor cedate este inferior cursului de cumparare,ıntreprinderea ınregistreaza o plusvaloare de cedare contabilizata la chel-tuieli.

Diferenta dintre veniturile si cheltuielile financiare o reprezintarezultatul financiar (profit sau pierdere). Rezultatul din ex-ploatare ımpreuna cu rezultatul financiar alcatuiesc rezultatul curent alexercitiului.

Venituri si cheltuieli extraordinare

Cheltuielile extraordinare sunt formate din cheltuieli privindcalamitatile naturale si alte evenimente extraordinare.

Veniturile extraordinare sunt formate din venituri din subventiipentru evenimente extraordinare si altele similare. Diferenta dintre veni-turile si cheltuielile extraordinare o reprezinta rezultatul extraordinar.Prin adunarea la rezultatul curent a rezultatului extraordinar se obtinerezultatul brut din care scazand impozitul pe profit (venit ) se obtineın continuare rezultatul net al execitiului. Datele prezentate de contulde profit si pierdere trebuie sa fie:

• relevante pentru nevoile utilizatorilor ın vederea luarii deciziilor;

• credibile ın sensul ca: reprezinta fidel rezultatele si pozitia finan-ciara a ıntreprinderii, reflecta substanta economica a evenimentelorsi tranzactiilor si nu doar forma juridica;

• sunt neutre adica nepartinitoare, sunt prudente si sunt complete subtoate aspectele semnificative.


6.2. Soldurile intermediare de gestiune

Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indica-tori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii ıntreprinderii. Seimpun cateva precizari ıntre interpretarea contabila si cea financiara aveniturilor si cheltuielilor:

• o vanzare de produs finit reprezinta din punct de vedere al con-tabilitatii un venit chiar daca acesta creanta va fi ıncasata mai tarziusau ın exercitiul urmator. In schimb, ıncasarea unei creante, consti-tuita ın exercitiul anterior nu va crea un nou venit (contabil): se vaınregistra ıncasarea si se va stinge creanta;

• un consum de energie este o cheltuiala pentru ıntreprindere, chiardaca furnizorul nu va fi platit pana la sfarsitul exercitiului. Platafurnizorului, ın exercitiul urmator, nu va genera o noua cheltuiala(contabila) pentru acest exercitiu, ci va reprezenta doar stingereaunei datorii;

• amortizarea anuala a imobilizarilor se ınregistreaza la cheltuieli deexploatare, dar nu are nici o incidenta asupra trezoreriei, decat dacaıntr-o zi se impune, de exemplu ınlocuirea unei masini complet amor-tizata, iar pentru aceasta se va efectua o plata;

• ajustarile de valoare (provizioanele)realizate pentru acoperirea ın vi-itor a deprecierii unor active sau pentru acoperirea unor riscuri, sevor contabiliza la cheltuieli si vor diminua rezultatele exercitiului,fara consecinte asupra trezoreriei. Daca ın viitor riscurile au de-venit efective, atunci va avea loc o plata. Daca ınsa riscul este totalacoperit provizionul ramane fara obiect si atunci el se va ınregistraıntr-un cont de venituri. El va majora rezultatul exercitiului, dar nuva influenta trezoreria (decat sub incidenta unor aspecte fiscale).

Din cele precizate mai sus se poate observa ca veniturile si cheltuielilece apar ın contul de rezultate al unei ıntreprinderi pot fi ımpartite ın:

1. venituri si cheltuieli financiare (ıncasabile, respectiv platibile, adicaacele venituri si cheltuieli care au determinat, sau vor determina unflux financiar de ıncasari sau plati);

91 6.2. Soldurile intermediare de gestiune

2. venituri si cheltuieli calculate (acele venituri sau cheltuieli calculateprin tehnici contabile, care nu au determinat si nici nu vor determinafluxuri financiare).

Constructia ın trepte a indicatorilor, pornind de la cel maicuprinzator si ıncheind cu cel mai sintetic a sugerat denumirea seriei lor decascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold interme-diar reflecta rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectiva de acu-mulare si se calculeaza ca diferenta ıntre doua valori.Prin scaderi succesivese obtin indicatori de caracterizare a rentabilitatii si gestiunii firmei(uniise regasesc ca atare ın Contul de Profit si Pierdere, iar altii se determinaın situatia soldurilor intermediare de gestiune - SIG ).

Soldurile intermediare de gestiune au ca obiectiv sa explice formarearezultatului ıntreprinderii ın scopul aprofundarii analizei evolutiei gestiuniisale. Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare economicaa contului de rezultate. De fapt, aceste solduri sunt indicatori denumitisi marje de acumulare, care pun ın evidenta etapele formarii rezultatuluiexercitiului.

Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune este, ın practica con-tabila europeana, impusa de doua cerinte majore: analiza economico-financiara a ıntreprinderii si functionarea contabilitatii nationale. Dinperspectiva contabilitatii nationale, aceste solduri sunt considerate un in-strument esential al uniformizarii continutului informatiei la nivel micro-contabil si puntea de legatura ıntre acest nivel si conturile nationale.

Principalele solduri intermediare de gestiune utilizate ın anal-iza financiara sunt: marja comerciala, productia exercitiului,valoareaadaugata, excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatulcurent, rezultatul extraordinar, rezultatul net.

Marja comerciala (MC)

Acest sold nu exista decat ın ıntreprinderile comerciale sau laıntreprinderile producatoare si se refera la partea de activitate pur com-erciala efectuata de acestea. Ea exprima rezultatul operatiunilor devanzare/cumparare de marfuri si se poate determina ca diferanta ıntrevanzarile de marfuri si costul marfurilor vandute.

In determinarea acestui sold de gestiune remarcam urmatoarele as-pecte: exista posibilitatea ca o parte din cheltuielile accesorii generatede achizitia stocurilor de marfuri sa nu fie ınregistrate ca o componentaa costului de achizitie. Este cazul cheltuielilor interne cu transportul,


cheltuielilor de personal etc., aferente achizitiilor de marfuri, dar contabi-lizate drept cheltuieli dupa natura lor. De asemenea, marja comerciala nuinclude subventiile de exploatare iar aceste subventii constituie, ın anu-mite cazuri, un adevarat complement al pretului de vanzare al marfurilor(este cazul subventiilor acordate de stat pentru unele produse de strictanecesitate, ın vederea mentinerii unor preturi ).

Marja comerciala raportata la veniturile din vanzarea marfurilorreprezinta practic adaosul practicat de firma, si ea trebuie apreciataın functie de tipul retelei de distributie ales de ıntreprindere. Ast-fel, marja comerciala ridicata corespunde ıntreprinderilor specializate ıncomertul produselor de lux sau ın cel traditional care asigura un ”ser-vice” dupa vanzare, iar cea mai putin ridicata se ıntalneste de exemplu ınıntreprinderile care au metode de distributie bazate pe mari suprafete siautoservire din partea clientilor. Ea permite de asemenea sa se identificepolitica practicata de firma: - preturi mari - rulaj mic; - preturi mici -rulaj mare.

Este evident faptul ca marja comerciala trebuie sa fieıntotdeauna pozitiva pentru a exprima faptul ca din operatiunilede vanzare/cumparare de marfuri se obtine un rezultat favorabil pentrusocietate.

Pentru o societate este important nu doar ca marja comerciala sa fiepozitiva, ci si ca evolutia ei ın timp sa fie favorabila. De aceea este bine sase calculeze marja comerciala pe mai multi ani. Ea este cu atat mai semni-ficativa ca informatie cu cat este determinata mai detaliat, pe produse saugrupe de produse. Este interesant, de asemenea, sa comparam marja com-erciala a societatii cu media marjelor comerciale ale ıntreprinderilor dinacelasi sector de activitate pentru a verifica ce pozitie detine ıntreprindereaın raport cu concurenta.

Productia exercitiului (PE)

Acest sold se refera strict la ıntreprinderile industriale si carac-terizeaza activitatea globala a acestora. Calculat anual, el permite ocomparatie pe o perioada lunga sau cu alte ıntreprinderi. El reflectaansamblul bunurilor pe care le-a realizat ıntreprinderea, si anume: produsefinite vandute, produse finite aflate ın depozitele ıntreprinderii, produse ıncurs de realizare si produse finite ”conservate” pentru activitatea propriea ıntreprinderii. El se calculeaza adunand productia vanduta cu variatiastocurilor si cu veniturile din productia de imobilizari.

Valoarea adaugata (VA)

93 6.2. Soldurile intermediare de gestiune

Valoarea adaugata este un sold de gestiune introdus ın practica con-tabilitatii de ıntreprindere ca urmare a ”presiunii” contabilitatii nationale.Ea se calculeaza adunand la marja comerciala productia exercitiului siscazand alte cheltuieli externe.

Intr-o prima abordare, valoarea adaugata exprima valoarea creatade ıntreprindere. Termenul ”creata (adaugata)” permite raspunsul laıntrebarea ”Prin ce aduce ıntreprinderea un plus la ceea ce ea deja ainvestit?” Termenul de ”bogatie (valoare)” reprezinta o bogatie adusaın interiorul ıntreprinderii prin fabricarea produselor finite, vanzareamarfurilor sau prestarea serviciilor. Aceasta bogatie este produsa de:

• salariati (factorul munca),

• masini si utilaje (factorul capital),

• statul (guvernul este cel care asigura toata infrastructura),

• bancile (care permit expansiunea economica a ıntreprinderii prinımprumuturi),

• asociatii sau actionarii (care sunt la originea creerii ıntreprinderii),

• ıntreprinderea ınsasi.

Toti acesti factori contribuie la adaugarea de valoare si, prin inter-mediul valorii adaugate, se permite (sau cel putin ar trebui sa permita)remunerarea lor. Deci ıntr-o a doua abordare (modelul destinatiei) val-oarea adaugata reprezinta acea suma din care vor fi remunerati cei careau concurat la realizarea ei:

• personalul si organismele de asigurari si protectie sociala, sub formacheltuielilor de personal (salarii si contributii patronale la asigurarilesociale si fondul de somaj);

• aportorii de capitaluri, sub forma cheltuielilor financiare (pentrucapitalurilor ımprumutate) si dividendelor (pentru capitalurile pro-prii);

• statul, sub forma impozitelor, taxelor si varsamintelor asimilate,legate de productie, importuri si impozitul pe profit;


• intreprinderea, sub forma autofinantarii (provizioane si profituricapitalizate);

• capitalul fix prin amortizari.

Utilizarea VA ca instrument de gestiune trebuie sa se realizeze cu oanumita precautie deoarece: o crestere a ei nu demonstreaza un progresın gestiune decat daca structura ıntreprinderii ramane neschimbata si ocrestere a ei nu trebuie sa fie ınsotita de o scadere a rentabilitatii.

Excedentul brut din exploatare (EBE)Se calculeaza adunand la valoarea adaugata subventiile de exploatare

si scazand cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate (faraimpozitul pe profit) si cheltuielile cu personalul.

Acest indicator masoara eficacitatea capitalului economic (reprezintaVA de capitalul economic). Acest indicator nu este influentat de politicaprudentiala a firmei (amortizari si provizioane) si de politica financiara(venituri si cheltuieli financiare).

EBE este ceea ce ramane ıntreprinderii pentru a-si asigura finantareainvestitiilor (cheltuieli cu amortismentele), finantarea activitatilor sale(cheltuieli financiare) si, daca raman bani, remunerarea ıntreprinderii,actionarii si asociatii. Acest sold reprezinta un excelent indicator derentabilitate economica pentru ca el nu include politicile de finantare side investitii si permite sa se vada daca activitatea proprie a ıntreprinderiieste sau nu rentabila.

Rentabilitatea economica a ıntreprinderilor constituie un criteriusemnificativ de comparatie ıntre ıntreprinderi. Acest sold reprezintafinantarea generata de exploatare deoarece toate veniturile si cheltuielilede exploatare ın amonte de acest sold sunt ıncasabile sau platibile, pe candamortizarile si provizioanele precum si reluarile asupra provizioanelor, ınaval, nu vor fi platibile sau ıncasabile (sunt numai calculate).

Atunci cand EBE este negativ, vorbim de insuficienta bruta de ex-ploatare (IBE), caz ın care o astfel de ıntreprindere se gaseste ıntr-osituatie oarecum delicata deoarece trebuie sa faca fata unor cheltuieli de-loc neglijabile, generate de investitii si de finantarea activitatii iar acestecheltuieli se fac ın detrimentul rentabilitatii si al trezoreriei. IBE provinedin:

• Pierderi din vanzari: ıncasarile nu permit acoperirea cheltuielilorfixe, iar aceste pierderi sunt datorate unei proaste politici comerciale,

95 6.3. Capacitatea de autofinantare a ıntreprinderii

unui produs ın faza de declin fata de un alt produs ınlocuitor sauunei insuficiente de calitate a produsului vndut.

• Cheltuieli cu personalul mari: caz ın care trebuie comparatasituatia ıntreprinderii cu cea a sectorului iar ca solutii de ameliorarea situatiei avem: concedierea, substituirea capitalului cu factorul demunca, diminuarea sau cresterea salariilor (pentru marirea randa-mentului) si reorganizarea muncii.

• Valoarea adaugata mica presupune: consumurile tertilor prostgestionate, preturi de vanzare inadecvate si proasta strategie com-erciala.

Rezultatul exploatarii (RE)Rezultatul exploatarii reprezinta diferenta dintre totalul veniturilor

din exploatare (ıncasabile sau calculate) si cheltuielilor din exploatare(platibile sau calculate). El se poate calcula pornind de la excedentulbrut de exploatare la care se adauga veniturile calculate din activitateade exploatare si alte venituri din exploatare, si se scad cheltuielile calculatedin exploatare si alte cheltuieli din exploatare.

Rezultatul exploatarii este calculat si raportat de catre ıntreprindereın cadrul situatiilor sale financiare si reprezinta diferenta existenta ıntreveniturile si cheltuielile totale implicate de activitatea de exploatare afirmei. Rezultatul exploatarii este un excelent criteriu de comparatie ıntreıntreprinderi deoarece el masoara performantele ıntreprinderilor privindactivitatea lor proprie (fara a lua ın calcul operatiile financiare si extra-ordinare).

Celelalte solduri intermediare de gestiune, rezultatul curent, rezul-tatul extraordinar, rezultatul brut si rezultatul net, sunt calculate si ıncadrul contului de rezultate al ıntreprinderii, nefiind indicatori specificigestiunii financiare.

6.3. Capacitatea de autofinantare a

ıntreprinderii

Pornind de la informatiile oferite de contul de rezultate se poatedetermina, capacitatea de autofinantare (CAF). Aceasta reflectapotentialul financiar de crestere economica a ıntreprinderii, respectiv sursa


financiara, generata de activitatea industriala si comerciala a firmei, dupascaderea tuturor cheltuielilor platibile la o anumita scadenta.

Capacitatea de autofinantare exprima practic diferenta ıntre ven-iturile ıncasabile ale ıntreprinderii si cheltuielile platibile ale acesteia. Eanu poate evidentia situatia ıncasarilor si platilor efective cu aceeasi clari-tate ca si o situatie a trezoreriei, dar, ın absenta altor surse de informare,se poate constitui ca o posibila aproximare a situatiei acestora. Avandın vedere faptul ca acest indicator masoara numerarul potential creat deıntreprindere prin intermediul activitatii sale, ın determinarea sa nu seiau ın calcul elementele de venituri si cheltuieli care nu presupun intrarisau iesiri de numerar din trezoreria firmei. In aceasta categorie intratoate veniturile si cheltuielile calculate de ıntreprindere ca amortizarea siprovizioanele pentru evidentierea uzurii sau a deprecierii valorii activelordin proprietatea sa.

Capacitatea de autofinantare se poate determina prin metoda directascazand din veniturile ıncasabile din contul de rezultate suma cheltielilorplatibile sau prin cele doua metode indirecte (aditionala si deductiva).

Tinan cont de faptul ca rezultatul net al exercitiului se calculeazaca diferenta ıntre toate veniturile si toate cheltuielile ıntreprinderii (atatcele ıncasabile/platibile, cat si cele calculate de contabilitate), ınseamnaca diferenta dintre acesta si capacitatea de autofinantare o reprezintaveniturile si cheltuielile calculate. Astfel se poate calcula capacitatea deautofinantare pornind de la rezultatul net. Aceasta este o metoda indi-recta de calcul care poarta numele de metoda sau procedeul aditional.In procedeul aditional se porneste de la rezultatul net al exercitiului lacare se aduna (ınapoi) cheltuielile calculate (amortizari, provizioane, etc),neplatibile la o anumita scadenta (care au fost initial scazute atunci cands-a calculat rezultatul net), dupa ce s-au scazut din acestea veniturilecalculate ( reluari asupra provizioanelor).

Pornind de la faptul ca ın capacitatea de autofinantare sunt cuprinsesi veniturile de ıncasat (care nu au fost ınca ıncasate) si cheltuielile deplatit (care nu au fost ınca platite), ea exprima un surplus financiar dega-jat de activitatea rentabila a ıntreprinderii, care nu are decat un caracterpotential daca nu este sustinut de mijloace financiare efective.

CAF permite: finantarea unor nevoi ale gestiunii curente, crestereafondului de rulment, finantarea totala sau partiala a noilor investitii, ram-bursarea ımprumuturilor si remunerarea capitalurilor investite.

Deoarece CAF nu reprezinta decat o autofinantare potentiala, nu

97 6.4. Analiza pragului de rentabilitate

se poate pune semnul ” = ” ıntre CAF si autofinantare deoareceautofinantarea nu reprezinta decat o parte din CAF:

Autofinantarea = CAF −Dividende

6.4. Analiza pragului de rentabilitate

Calculul rezultatului net si a capacitatii de autofinantare nu estesingura modalitate de analiza a rezultatelor ıntreprinderii. Astfel mai potfi ıntalnite:

• analiza functionala a contului de rezultate;

• analiza prin cheltuieli directe pe produs;

• analiza prin cheltuieli variabile ın raport cu cifra de afaceri (analizapragului de rentabilitate).

Analiza functionala evidentiaza rezultatele pe functiuni aleıntreprinderii: de productie, comerciala, cercetare-dezvoltare, de tre-zorerie, etc. O functiune reuneste un ansamblu de actiuni care conducspre acelasi scop, dar care se intercoreleaza cu celelalte functiuni, pentrurealizarea obiectivului general al ıntreprinderii.

Analiza prin cheltuielile directe, porneste de la identificarea cheltu-ielilor legate direct de fabricarea unui produs si a celor indirecte, comunemai multor produse, care sunt repartizate fiecarui obiect al calculatieiproportional cu cheltuielile directe.

Analiza pragului de rentabilitate porneste de la separarea cheltuielilorın variabile ın raport cu cifra de afaceri si fixe, independente de cifra deafaceri. Pragul de rentabilitate reprezinta cantitatea de produse ce tre-buie realizata de ıntreprindere astfel ıncat ıncasarile obtinute din vanzarealor sa acopere cheltuielile variabile si fixe, iar profitul sa fie nul. Cu catcheltuielile fixe ale ıntreprinderii sunt mai mari, cu atat nivelul praguluide rentabilitate este mai ridicat, ceea ce implica pentru firma respectivamajorarea volumului de produse sau marfuri ce trebuie vandute pentruca aceasta sa devina profitabila. Pragul de rentabilitate se calculeaza pebaza urmatoarei formule:

CApr =CF

1− CVCA


unde:CApr = cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;CF = cheltuieli fixe;CV = cheltuieli variabile;CA = cifra de afaceri.Analiza pragului de rentabilitate poate fi completata cu studiul

variabilitatii nivelului profitului ıntreprinderii determinat de evolutiaproductiei sau cifrei de afaceri realizate. Aceasta analiza poarta denu-mirea de analiza efectului de levier al exploatarii. Aceasta analizadetermina levierul operational si levierul financiar.

Levierul operational masoara variabilitatea rezultatului de ex-ploatare ın raport cu cifra de afaceri. El are urmatoarea formula de calcul:

lo =∆RERE0

∆CACA0

=CA0

CA0 − CApr

unde:CA0 = cifra de afaceri initiala;RE0 = rezultatul din exploatare corespunzator nivelului initial al

CA;∆CA= variatia cifrei de afaceri;∆RE= variatia rezultatului din exploatare ca urmare a modificarii

cifrei de afaceri;CApr= cifra de afaceri pentru care rezultatul din exploatare este nul.Marimea levierului operational este data de nivelul costurilor fixe.

Daca costurile fixe reprezinta un procent ridicat ın totalul costurilorıntreprinderii, spunem ca ıntreprinderea are un grad ridicat al levieruluioperational. In alte cuvinte, si o scadere mica a cifrei de afaceri poate de-termina o scadere considerabila a rezultatului din exploatare. De fapt, ıngeneral, riscul unei afaceri depinde ıntr-o masura considerabila de marimeacosturilor fixe ale ıntreprinderii.

Levierul financiar masoara variabilitate rezultatului curent alexercitiului ın raport cu cifra de afaceri. In rezultatul curent este inclussi rezultatul financiar, deci levierul financiar va fi influentat de politicade finantare a firmei. Levierul financiar se calculeaza pe baza urmatoareiformule:

lf =∆RCRC0

∆CACA0

=CA0

CA0 − CA‘pr

99 6.4. Analiza pragului de rentabilitate

unde:CA0 = cifra de afaceri initiala;RC0 = rezultatul din exploatare corespunzator cifrei de afaceri

initiale;∆CA= variatia absoluta a marimii cifrei de afaceri;∆RC= variatia absoluta a rezultatului curent ca efect al modificarii

cifrei de afaceri;CA‘

pr= cifra de afaceri pentru care rezultatul curent este nul.Analiza pragului de rentabilitate permite obtinerea unor informatii

de gestiune utile pentru previziunea bugetului ıntreprinderii, referitoarela:

• cifra de afaceri, pentru care rezultatul ıntreprinderii este nul(vanzarile sunt egale cu cheltuielile variabile si fixe);

• cifra de afaceri pentru a obtine un beneficiu dorit;

• beneficiul previzional la o variatie data a cifrei de afaceri;

• marimea necesara a cifrei de afaceri pentru a mentine un beneficiudorit, ın conditiile ın care cresc cheltuielile fixe.

Analiza pe baza pragului de rentabilitate, ofera posibilitatea deter-minarii unor informatii de gestiune interesante din punct de vedere al cal-culului economic, dar mai putin pertinente din punct de vedere al realitatiieconomice. Separatia ın cheltuieli variabile si cheltuieli fixe, nu ramaneconstanta ın timp si nici pentru variatii mai mari ale cifrei de afaceri. Deaceea metoda da bune rezultate numai la ıntreprinderile de marime mica,la nivel de atelier si la ıntreprinderile comerciale la care aceasta separatienu suporta modificari sensibile. De asemenea este folosita la ıntocmireaunui plan de afaceri.

Capitolul 7

Tablourile de finantare

7.1. Necesitatea utilizarii unui tablou de

finantare

Din cate s-a putut constata, bilantul confera o viziune statica asuprastructurii financiare, iar contul de profit si pierdere, o viziune dinamicaasupra activitatii. Bilantul descrie situatia ıntreprinderii la un momentdat, ca rezultat al fluxurilor fizice si financiare, iar contul de rezultateınregistreaza cheltuielile si veniturile ocazionate de aceste fluxuri. Darnici bilantul, nici contul de profit si pierdere nu permit obtinerea unei viz-iuni dinamice asupra structurii financiare, adica asupra evolutiei acesteistructuri. O atare viziune cade sub incidenta interesului atat al analis-tului financiar extern ıntreprinderii, cat si al managerilor acesteia. Unconducator de ıntreprindere este adesea determinat sa se ıntrebe si sagaseasca raspuns asupra localizarii beneficiului ın structurile patrimoni-ale (trezorerie, stocuri, imobilizari etc.) si sa acorde un interes deosebitposibilitatilor de investire si mijloacelor pe care le poate pune ın practica.

Separand cheltuielile platibile ın cursul exercitiului financiar, de celea caror plata este scadenta ın exercitiile urmatoare si veniturile ıncasabileın cursul exercitiului de cele ıncasabile ın viitor, se poate determinasituatia trezoreriei, respectiv fluxul monetar net al exercitiului (cash-flow-ul). Pentru a surprinde fluxurile nete de trezorerie practica financiara aelaborat tabloul de finantare pe baza bilantului si a contului de rezultate.El a ımbracat de-a lungul timpului mai multe forme, dar doua par sa ficastigat aderenta normalizatorilor si practicienilor: tabloul de utilizari si

100

101 7.2. Tabloul de finantare utilizari si resurse

resurse si tabloul fluxurilor de trezorerie.Desi sistemul contabil romanesc este mai degraba pregatit pentru

adoptarea unui tablou de utilizari si de resurse, totusi OMFP 94/2001pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directive a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationalede Contabilitate si OMF 1752/2005 a stabilit ca societatile comercialeromanesti au obligatia sa ıntocmeasca situatii financiare anuale care vortrebui sa cuprinda si tabloul fluxurilor de trezorerie. Incepand cu exercitiulfinanciar al anului 2005 aceasta situatie va fi obligatorie pentru aproapetoate societatile romanesti.

7.2. Tabloul de finantare utilizari si resurse

7.2.1. Continutul tabloului de utilizari si resurse

Scopul elaborarii acestui al treilea document informational importanteste de a explica formarea fondului de rulment si relatia acestuia cu soldulde trezorerie, prin intermediul fluxurilor monetare de ıncasari si plati aleexercitiului ıncheiat. Se stabileste ın principal pe baza a doua bilanturisuccesive si explica legatura ıntre partea de sus si partea de jos a bilantului,prin intermediul variatiei fondului de rulment. Prima parte a tabloului definantare analizeaza modul cum s-a realizat ın dinamica echilibrul struc-tural ıntre elementele stabile ale bilantului (utilizari si resurse stabile), iara doua parte analizeaza modul cum s-a utilizat fondul de rulment ın asigu-rarea echilibrului functional ıntre elementele ciclice ale bilantului (utilizarisi resurse ciclice) si al echilibrului monetar dintre ıncasari si plati. Ecuatiafundamentala pe care o explica tabloul de finantare este urmatoarea:

∆FR = ∆NFR + ∆TN

respectiv variatia fondului de rulment rezultata ın partea de sus abilantului este reconstruibila prin cumularea variatiei nevoii de fond derulment cu variatia trezoreriei nete. Modificarea nevoii de fond de rul-ment determina ameliorarea sau degradarea fondului de rulment. Pentruelaborarea tabloului de finantare se parcurg doua etape:

1. determinarea variatiei fondului de rulment, ca urmare a modificariistructurii capitalurilor si a activelor stabile (ın partea superioara abilantului);

Capitolul 7. Tablourile de finantare 102

2. determinarea variatiei trezoreriei nete, ca urmare a modificarii nevoiide fond de rulment (partea de jos a bilantului), articulata cu variatiafondului de rulment.

Prin intermediul tabloului de finantare se evidentiaza fluxurile deresurse financiare mobilizate de ıntreprindere din autofinantare, din aportde capital si din ımprumuturi si utilizarea acestor resurse pentru investitii,plata dividendelor, rambursarea ımprumuturilor. Analiza acestor fluxurifinanciare porneste de la constatarea, ın bilanturi succesive a unui fluxde resurse. Atunci creste un post de pasiv (spre exemplu ca urmare aunui aport nou de capital) sau scade un post de activ (de exemplu amor-tizarea mijloacelor fixe). In cazul unui flux de alocare a capitalurilorbanesti, creste un post de activ (de ex.cumpararea de materii prime) sauscade un post de pasiv (de ex. achitarea unei datorii). Se retine astfelca trezoreria se modifica nu numai ca efect al cheltuielilor si veniturilorexercitiului, ci si ca urmare a variatiei stocurilor de active si a soldurilorde datorii, la sfarsitul perioadei fata de ınceputul perioadei de gestiune.In cursul exercitiului devin platibile cheltuieli efectuate ın exercitiul ante-rior. Tot astfel devin ıncasabile ın cursul exercitiului venituri ınregistrateın exercitiul anterior. De asemenea venituri si cheltuieli ale exercitiuluivor putea deveni realizabile ın exercitiul urmator.

In plus trezoreria ıntreprinderii fiind unica variaza si ın raport decheltuielile platibile pentru investitii si ca urmare a fluxurilor de capi-tal si de dobanzi rezultate din operatiile financiare si extraordinare aleıntreprinderii, ın cursul exercitiului. In sinteza tabloul de finantare re-flecta fluxurile de resurse financiare stabile si cele pe termen scurt, fiindastfel un instrument principal al gestiunii financiare pentru analiza si pre-viziunea variatiei fondului de rulment si a variatiei trezoreriei nete.

7.2.2. Constructia tabloului de utilizari si resurse

In elaborarea unui tablou de utilizari si resurse trebuie sa se facadistinctie ıntre fluxurile patrimoniale, financiare si monetare. Fluxurilepatrimoniale nu au ın mod obligatoriu un impact asupra disponibilitatilorıntreprinderii. Este motivul pentru care se procedeaza la clasificarea aces-tora ın trei categorii:

1. fluxurile patrimoniale care au un impact imediat asupra disponi-bilitatilor. Exemple: toate cumpararile (de imobilizari, de marfuri,


etc.) platite imediat, toate vanzarile ıncasate imediat. In contin-uare le vom numi fluxuri monetare. Daca ne referim la venituri,acestea vor fi venituri ıncasate, iar daca reprezinta cheltuieli, chel-tuieli platite.

2. fluxurile patrimoniale care nu au un impact imediat asupra disponi-bilitatilor, dar vor avea ın viitor. Exemple:cumpararile si vanzarilepe credit. Ele reprezinta fluxuri financiare (venituri ıncasabile saucheltuieli platibile)

3. fluxurile care nu au, nici imediat, nici ulterior, un impact asupradisponibilitatilor, cum ar fi amortizarile sau provizioanele (calculatesau reluate). Acestea pot fi denumite fluxuri contabile (venituri sicheltuieli calculate). Binenteles fluxurile monetare sunt la randullor si fluxuri financiare.

Tabloul de utilizari si resurse are ca obiect prezentarea fluxurilorfinanciare, ın timp ce fluxurile monetare, luate separat, fac obiectultabloului fluxurilor de trezorerie. Constructia tabloului de utilizari siresurse se face pornind de la doua bilanturi succesive si contul de profit sipierdere.

Preluarea datelor din bilanturile contabilePrin comparare a doua bilanturi succesive, se pot determina variatiile

pozitive si negative suportate de diferitele rubrici sau posturi. Prin gru-parea acestor variatii se poate ıntocmi o situatie care permite identificareaa patru tipuri de modificari:

Unele posturi de pasiv au suportat o crestere (↑ P ): angaja-mentele suplimentare pe care o ıntreprindere le contracteaza apar cao contrapartida a aporturilor primite, deci ca o expresie a cresteriifondurilor puse la dispozitia sa. Aceste cresteri, care afecteaza anu-mite posturi de pasiv, sunt considerate resurse.

Unele posturi de activ au suportat o crestere (↑ A): variatia loreste rezultatul intrarii anumitor bunuri sau constatarii (angajarii)de drepturi. Achizitionarea de bunuri si angajarea de creante noise realizeaza ın contrapartida unei decontari, deci a unei utilizari defonduri.

In mod simetric, alte posturi de pasiv au suportat diminuari (↓ P ),ca urmare a stingerii anumitor angajamente pe care ıntreprinderea


le contractase anterior. Dar aceasta stingere de angajamente esteconsecinta unei decontari, se deduce ca diminuarile unor posturi depasiv solicita, de obicei, utilizari de fonduri.

Alte posturi de activ au suportat diminuari (↓ A): cu exceptiaunor evenimente exceptionale (incendii, inundatii etc.), acestevariatii sunt consecinta realizarii (ıncasarii) contravalorii anumitorbunuri (imobilizari corporale, titluri, stocuri) detinute anterior deıntreprindere. Ele degaja fonduri suplimentare, altfel spus, resurse.

Preluarea datelor din contul de rezultateDin contul de rezultate, ın constructia tabloului de utilizari si resurse

se foloseste capacitatea de autofinantare. Ea corespunde surplusului finan-ciar degajat de activitatea rentabila a societatii. Calculul ei se poate faceprin una din cele doua metode cunoscute (metoda directa sau metoda indi-recta). Se poate deduce ca relatia ıntre contul de rezultate si tabloul de uti-lizari si resurse este realizata prin intermediul capacitatii de autofinantare.

Daca se are ın vedere criteriul ” maturitatii”, atat ın clasificare flux-urilor de utilizari si resurse identificate pe baza bilanturilor, cat si a ca-pacitatii de autofinantare, reprezentand resursa financiara identificata pebaza contului de profit si pierdere, se permite disocierea miscarilor careafecteaza ”partea de sus a bilantului”, de cele care influenteaza ”partea dejos a bilantului”. Primele definesc utilizarile si resursele pe termen lungsi mediu, celelalte, utilizarile si resursele pe termen scurt. Astfel tabloulde finantare s-ar putea prezenta ın urmatoarea structura: 7.1

Daca se detaliaza structura acestui tablou pe principalele fluxuri deutilizari si resurse, vom obtine urmatoarea forma a tabloului de utilizarisi resurse 7.2

7.2.3. Interpretarea tabloului de utilizari si resurse

Excedentul brut al exploatarii evidentiat ın contul de rezul-tate reprezinta sursa potentiala pentru capacitatea de autofinantarea ıntreprinderii. Capacitatea de autofinantare apare, la randul sauca o sursa stabila care permite finantarea investitiilor, rambursareaımprumuturilor financiare contractate ın anii anteriori si plata dividende-lor catre proprietarii ıntreprinderii. Plata dividendelor reprezinta deci oalocare definitiva de fonduri ın partea de sus a bilantului, iar cele neplatitese regasesc ın fondul de rulment, pentru finantarea ciclului de exploatare.


Active circulanteDatorii pe termen scurtNFR

UTILIZARI

TN

RESURSE

Active imobilizateCapitaluri permanenteFR

Capitaluri permanenteActive imobilizate

Utilizari pe termen lung si mediu(UTLM)

Resurse pe termen lung si mediu(RTLM)

Utilizari pe termen scurt(UTS)

Resurse pe termen scurt(RTS)

Datorii pe termen scurtActive circulante

Figura 7.1: Structura tabloului de finantare

III VARIATIA TREZORERIEI NETE ( FR- NFR )

Cresterea datoriilor financiare

Reduceri de stocuri si creante de exploatare

I VARIATIA FONDULUI DE RULMENT

RESURSE (DEGAJARI)Capacitatea de autofinantareCesiunea sau reducerea elementelor deactivCresterea capitalurilor proprii

INTREBUINTARI (NEVOI)

II VARIATIA NEVOII DE FOND DE RULMENTCresterea NFR ( )

Cresterea fondului de rulment ( )

Achizitionarea elementelor de activReducerea capitalurilor propriiRambursarea datoriilor financiare

Dividente datorate in exercitiul precedent(platite)

Cresterea stocurilor si creantelor de exploatare

FR

Cresterea datoriilor de exploatareCresterea datoriilor in afara exploatarii

Reducerea datoriilor de exploatareReducerea datoriilor catre alti creditori

NFR

Figura 7.2: Tablou de finantare

Daca autofinantarea nu este suficienta pentru nevoile de finantare stabilementionate mai sus, atunci ıntreprinderea va solicita noi surse externe sta-bile: aport nou de capital, ımprumuturi financiare noi, cesiuni de active


fixe, etc.

Intreaga politica financiara, privind partea de sus a bilantului, se vareflecta ın variatia fondului de rulment, respectiv, ın conditiile de finantarea activitatii de exploatare si mai departe se va reflecta ın variatia tre-zoreriei nete. In fond variatia fondului de rulment nu reprezinta decat oinfluenta potentiala asupra trezoreriei nete. Aceasta din urma este depen-denta, ın egala masura de variatia stocurilor si creantelor pe termen scurtale ıntreprinderii si de variatia creditelor de trezorerie.

Cresterea fondului de rulment este dovada ımbunatatirii structuriifinanciare a ıntreprinderii, respectiv cresterea resurselor stabile, ın ra-port cu nevoile permanente. Aceiasi crestere demonstreaza capacitateaıntreprinderii de a degaja lichiditati atat ın partea de sus a bilantului catsi ın cea de jos si de a-si ımbunatatii sensibil situatia trezoreriei.

Dimpotriva, scaderea fondului de rulment este dovada unui dezechili-bru financiar: nevoi permanente sunt finantate cu resurse pe termen scurt.Aceasta situatie, corelata cu cresterea nevoii de fond de rulment, conducela un dezechilibru cronic al trezoreriei, la cresterea riscului de faliment alıntreprinderii.

In concluzie pentru a judeca situatia financiara a ıntreprinderii, seanalizeaza bilanturile succesive care permit aprecierea starii si evolutieiechilibrului financiar si a ındatorarii acesteia. Pentru a cerceta cauzeleacestei situatii financiare, pentru a ıntelege evolutia sa si pentru a facepreviziuni, se studiaza:

• fluxurile de venituri si cheltuieli din contul de rezultate (studiulrentabilitatii economice);

• fluxurile de investitii, ın active fixe si circulante, si de finantare aacestora din tabloul de finantare;

• decalajele ıntre fluxurile financiare si realizarea lor efectiva ın cadrultrezoreriei, evidentiate, de asemenea, ın tabloul de finantare.

Situatia financiara din bilantul de la ınchiderea exercitiului, este,deci, consecinta situatiei financiare de la ınceputul exercitiului si afluxurilor financiare realizate de ıntreprindere ın cadrul exercitiului sievidentiate ın contul de rezultate si ın tabloul de finantare.


7.2.4. Punctele nevralgice ale tabloului de utilizari side resurse

Am vazut anterior ca tabloul de utilizari si de resurse (modelul plan-ului contabil general francez, adaptabil si ın contabilitatea romaneasca)presupune relevarea unui echilibru financiar, apreciat pe baza relatiei detrezorerie. Acest echilibru este respectat atunci cand ıntreprinderea estecapabila sa-si finanteze cresterea fara sa-si degradeze trezoreria neta, faptcare presupune ca marirea fondul de rulment sa acopere partea structurala(permanenta) a cresterii necesarului de fond de rulment. Spre deosebirede ”partea permanenta” a activitatii, care se finanteaza din fondul de rul-ment, variatiile sezoniere sau conjuncturale pot fi acoperite din creditelede trezorerie.

Daca resursele stabile sunt mai mari decat utilizarile stabile,ıntreprinderea dispune, ın principiu, de o trezorerie pozitiva, deoarecevariatia fondului este mai mare decat variatia necesarului ın fond de rul-ment privind exploatarea. In caz contrar, va trebui sa se recurga la cred-ite de trezorerie, ceea ce conduce la o trezorerie neta negativa. Utilizareacreditelor de trezorerie pentru finantarea partii structurale (permanente)a necesarului ın fond de rulment privind exploatarea conduce la o stare devulnerabilitate a ıntreprinderii. Pentru mentinerea echilibrului financiar,ea va trebui sa ısi reınnoiasca aceste credite, asumandu-si astfel riscurisuplimentare.

Sub influenta inflatiei, care a cuprins economiile occidentale ın anii‘70, abordarea financiar- functionala a ınceput sa fie pusa sub semnulıntrebarii. Norma privind finantarea totalitatii necesarului ın fond de rul-ment structural din fondul de rulment s-a dovedit inadecvata. Practicilebancare au contribuit la o noua imagine a finantarii necesarului ın fond derulment structural: partial din fondul de rulment si partial din creditelebancare pe termen scurt. Mai mult, ele au probat ca, de fapt, creditele detrezorerie nu constituie o resursa exceptionala, asa cum prevedea regula deechilibru financiar, ci o resursa permanenta. Criteriul de stabilitate carea stat la baza clasificarii fluxurilor ın tabloul de utilizari si de resurse afost criticat pentru ambiguitatea si imprecizia sa, deoarece, ın lipsa unordefinitii riguroase, a confundat notiunile de maturitate si permanenta.Fondul de rulment net, calculat ca diferenta ıntre resursele durabile si uti-lizarile stabile, este un concept si o marime afectata de conventii imprecisesi influentate de politicile contabile alese.


In sfarsit, limitele tabloului de utilizari si de resurse sunt date side utilizarea capacitatii de autofinantare. Acestui indicator i se potaduce cateva critici: CAF nu este decat un surplus monetar potential,deoarece nu ia ın consideratie decalajele de plata. Ea nu devine un fluxdisponibil de trezorerie decat dupa ıncasarea veniturilor si plata cheltu-ielilor. Caracterul potential al CAF este si mai mult ıntarit de integrareaajustarilor(provizioanelor) ın continutul acestei resurse. Integrarea lor ın”zona exploatarii” pune sub semnul ıntrebarii caracterul de stabilitateal CAF, cu exceptia situatiei ipotetice a reınnoirii cu regularitate si cuaceeasi marime a acestor provizioane.

De asemenea, trebuie relevat ca o parte a beneficiului este distribuitasub forma de dividende actionarilor. Un argument ın plus pentru a afirmaca aceasta resursa (CAF) nu este integral disponibila pentru finantareaıntreprinderii. CAF este influentata de politicile contabile si fiscale aleıntreprinderii. Daca, de exemplu o ıntreprindere, prin ”optiunile” sale con-tabile sau fiscale, procedeaza la ”netezirea” profiturilor, o astfel de prac-tica de ”ımpodobire a bilantului” goleste de continut informational CAF.Fiind determinata dupa impozitarea profitului, CAF este influentata deimplicatiile fiscale ale politicilor de amortizare si de provizioane. In acelasisens sunt apreciate si implicatiile alegerilor privind evaluarea stocurilor,evaluarea lucrarilor executate de ıntreprindere pentru sine si capitalizareaunor cheltuieli ın activul bilantului. Multitudinea de puncte nevralgiceredate mai sus a condus la ınceputul anilor ‘80 la aparitia de noi abordariale analizei solvabilitatii si riscului de faliment si explica interesul acor-dat astazi tablourilor de flux de trezorerie care, ın mod just, pun accen-tul pe variatia de trezorerie si originile sale. Tabloul de utilizari si deresurse, ın voga pana spre sfarsitul anilor ‘70, desi a sedus prin elegantarationamentelor sale, s-a dovedit vulnerabil ın confruntarea cu fenomeneleinflationiste din deceniul al optulea si cu manifestarea tot mai pregnantaa economiilor de credit. Usor- usor, el a trebuit sa cedeze locul celeilalteforme, tabloul de trezorerie, tinand cont de avantajele ei incontestabile.

109 7.3. Tabloul de trezorerie

7.3. Tabloul de trezorerie

7.3.1. Utilitatea tabloului de trezorerie

Principala critica adusa tabloului de utilizari si de resurse este datade disimularea fluxurilor monetare. El nu permite relevarea influenteifenomenelor de stocaj si a decalajelor temporare care pot exista ıntre con-tabilitatea unui flux financiar si a consecintelor sale monetare, dupa caz,ıncasare sau plata, asupra disponibilitatilor. Analiza financiara devinemai pertinenta daca se separa fluxurile financiare pe tipuri de activitati(de exploatare, de investitii) si pe modalitati de finantare (autofinantaresau ındatorare).

Indicatorul central al analizei financiare devine, astfel excedentulde trezorerie al exploatarii (ETE). Excedentul de trezorerie al ex-ploatarii reprezinta surplusul efectiv de trezorerie degajat de activitatea deexploatare si masoara capacitatea ıntreprinderii de a face fata nevoilor deautofinantare a investitiilor, privind cresterea ıntreprinderii si a nevoilorde rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a platilor pentru impozite sipentru dividende. Din aceasta perspectiva, analiza fianciara porneste de larezultatul brut din activitatea de exploatare, care are o influenta directaasupra trezoreriei, respectiv de la veniturile de exploatare ıncasabile si dela cheltuielile platibile. Veniturile ıncasabile cuprind veniturile ıncasateın cursul exercitiului si veniturile ıncasabile ın exercitiul urmator. Drepturmare, excedentul brut de exploatare se determina ca diferenta ıntrevenituri si cheltuieli astfel:

EBE = Venituri ıncasabile din exploatare-

-Cheltuieli platibile din exploatare

Dar veniturile si cheltuielile realizabile ın exercitiul urmator suntexpresia resurselor temporare pentru exploatare, respectiv a necesaruluide active circulante care, articulate cu situatia soldului lor la ınceputulexercitiului, conduc la determinarea variatiei nevoii de fond de rulment.Asadar, excedentul brut de exploatare exprima fluxul real de trezorerie alexploatarii rezultat dupa acoperirea variatiei nevoii de fond de rulment:

EBE = ETE + ∆NFR


ETE = EBE −∆NFR

In continuare excedentul de trezorerie al exploatarii este desti-nat acoperirii cheltuielilor financiare, rambursarii ımprumuturilor finan-ciare, platii impozitului pe profit si a dividendelor. Fluxul de trezorerieramas disponibil dupa aceste prelevari obligatorii va reprezenta sursa deautofinantare a investitiilor. Daca ETE este mai mare decat cheltu-ielile financiare, reprezentand costul capitalurilor ımprumutate, atunci elindica o situatie de echilibru financiar ın sensul ca ıntreprinderea este ınmasura sa faca fata ındatorarii sale actuale. Daca ETE este mai micdecat cheltuielile financiare, ıntreprinderea este nevoita sa se ımprumutepentru a putea plati costul capitalului ımprumutat. Acest dezechilibruindica ınceputul unei stari falimentare. Daca ETE este acoperitor pen-tru toate datoriile financiare scadente ale exercitiului atunci el indica ap-titudinea ıntreprinderii de autofinantare a investitiilor.

Exista un prag al cresterii interne autofinantata prin excedentulde trezorerie al exploatarii. Obiectivul politicii de crestere interna estecresterea cifrei de afaceri ın conditiile constantei cheltuielilor fixe. Inaceste conditii nevoia de fond de rulment, dependenta de cifra de afac-eri, creste mai repede decat EBE dependent de marja asupra cheltuielilorvariabile (MCV = CA−CF −EBE). Peste o anumita limita de cresterea cifrei de afaceri EBE este insuficient pentru acoperirea cresterii nevoiide fond de rulment si, ın consecinta, ETE devine negativ. Este ceea ce secheama efect de foarfece al cresterii nevoii de fond de rulment ın raport cucresterea EBE. Daca acceptam constanta cheltuielilor fixe si dependentadirect proportionala a cheltuielilor variabile si a nevoii de fond de rulmentın raport cu cifra de afaceri, atunci ETE poate fi determinat ın functie decifra de afaceri initiala si de ratele de crestere a variabilelor de mai sus.

Pe baza tabloului fluxurilor de trezorerie se poate determina alaturide excedentul de trezorerie al exploatarii si fluxul de trezorerie din activ-itatea de investitii si fluxul de numerar din activitatea de finantare. Prinınsumarea celor trei fluxuri vom obtine marimea fluxului net de trezorerie(cash-flow - ul). Un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor:

• sa evalueze capacitatea ıntreprinderii de a degaja lichiditati;

• sa determine necesitatile de lichiditati;

• sa prevada scadentele si riscul ıncasarilor viitoare;


• sa compare rezultatele ıntreprinderii, prin eliminarea efectelor uti-lizarii diferitelor metode contabile pentru aceleasi operatii si eveni-mente.

Tinand cont ca tabloul fluxurilor de trezorerie se construiesteseparand activitatile ıntreprinderii ın activitati de exploatare, de investitiisi de finantare, informatiile furnizate de acesta pot sa serveasca, de aseme-nea, la evaluarea relatiilor ıntre cele trei genuri de activitati. Una si aceiasioperatie (mai complexa) poate sa presupuna miscari de trezorerie incluseın categorii diferite. Astfel, atunci cand rambursarea unui ımprumut serefera atat la dobanzi cat si la capital, partea corespunzatoare dobanzilorpoate sa fie clasificata ın categoria fluxurilor aferente activitatilor de ex-ploatare, ın timp ce partea aferenta capitalului corespunde fluxurilor ac-tivitatii de finantare. Suma tuturor celor trei fluxuri de numerar se varegasi ın trezoreria ıntreprinderii; variatia marimii sale ın sensul cresterii(soldul final ¿ decat soldul initial) va indica intrari de numerar mai maridecat iesiri.

Din analiza structurii fluxurilor de numerar se pot identifica factoriicare au dus la aceasta situatie. Astfel, majorarea numerarului din tre-zoreria ıntreprinderii poate fi rezultatul:

• unei activitati de exploatare eficiente, cu costuri mici, respectiv orentabilitate ridicata a resurselor investite;

• unei gestiuni mai bune a creantelor comerciale si a stocurilorıntreprinderii;

• vanzarii unei imobilizari corporale, necorporale sau financiare dinproprietatea ıntreprinderii;

• atragerii de resurse financiare de la actionari sau creditori.

Primele doua situatii constituie premiza unei evolutii pozitive petermen lung, ultimele doua avand efect benefic doar pe termen scurt,mentinerea trezoreriei la un nivel ridicat depinzand de deciziile manage-mentului privind investirea surplusului de numerar.


7.3.2. Intocmirea situatiei (tabloului) fluxurilor detrezorerie

Conform OMF 1752/2005, persoanele juridice care la data bilantuluidepasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite ın contin-uare criterii de marime:

• total active: 3.650.000 euro;

• cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;

• numar mediu de salariati ın cursul exercitiului financiar: 50

ıntocmesc situatii financiare anuale care cuprind:

• bilant;

• cont de profit si pierdere;

• situatia modificarilor capitalului propriu;

• situatia fluxurilor de trezorerie;

• note explicative la situatiile financiare anuale.

Se observa ca situatia fluxurilor de trezorerie reprezinta un documentobligatoriu de ıntocmit pentru o anumita categorie de societati comerciale.Pentru societatile comerciale care nu ıntrunesc cel putin doua din celetrei criterii de marime, ıntocmirea situatiei fluxurilor de trezorerie esteoptionala.

Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr: 1752/2005 consacradoua metode de ıntocmire a acestei situatii financiare: metoda directa,respectiv metoda indirecta. Diferenta dintre acestea consta ın modul dereflectare a fluxurilor de numerar implicate de activitatea de exploatare aıntreprinderii.

Metoda directa de ıntocmire a situatiei fluxurilor de trezorerie de-taliaza intrarile si iesirile de numerar aferente activitatii ıntreprinderii.Intocmirea acesteia presupune reunirea informatiilor ce se regasesc ınsituatiile financiare anuale ale ıntreprinderii (Bilantul si Contul de profitsi pierdere), uneori fiind necesara chiar o detaliere a rubricilor cu ajutorulbalantei de verificare.

In primul rand ın situatie sunt cuprinse fluxurile de trezorerie dinactivitati de exploatare, cuprinzand:


• Incasari de la clienti;

• Plati catre furnizori si angajati;

• Dobanzi platite;

• Impozit pe profit platit;

• Incasari din asigurarea ımpotriva cutremurelor.

Activitatile de exploatare sunt principalele activitati generatoare devenituri si orice alte activitati cu exceptia celor definite ca fiind activitatide investitii sau de finantare. Marimea miscarilor de trezorerie legate deexploatare este un indicator cheie al masurii ın care ıntreprinderea a dega-jat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursaımprumuturile sale, a mentine capacitatea sa de exploatare, a varsa div-idende si a realiza noi investitii, fara sa recurga la alte surse externe definantare. Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de exploatare sunt, ınmod esential, consecinta principalelor activitati generatoare de venituriale ıntreprinderii. Ca urmare, putem spune ca ele sunt, ın general, rezul-tatul operatiilor si evenimentelor care concura la formarea rezultatuluinet.

In continuare sunt cuprinse fluxurile de numerar din activitateade investitii:

• Plati pentru achizitionarea de actiuni

• Plati pentru achizitionarea de imobilizari corporale

• Incasari din vanzarea de imobilizari corporale

• Dobanzi ıncasate

• Dividende ıncasate

Fluxurile care rezulta din activitati de investitii indica ın ce masuraplatile au fost efectuate pentru achizitionarea de active destinate sagenereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare. Fluxurile de trezorerieale activitatilor de investitii ofera informatii privind maniera ın careıntreprinderea ısi asigura perenitatea si cresterea.

Fluxurile de numerar din activitatea de finantarecuprind:


• Incasari din emisiunea de actiuni;

• Incasari din ımprumuturi pe termen lung;

• Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar;

• Dividende platite.

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneazaschimbari ın marimea si structura capitalurilor proprii si a capitalurilorımprumutate ale ıntreprinderii. Prezentarea separata a acestor fluxuriın tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor ın previz-iunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile(capitalurile) viitoare.

Prin aplicarea metodei indirecte rezultatul este acelasi, ceea ce diferaeste modalitatea de analiza si determinare a fluxurilor de trezorerie dinactivitatea de exploatare. Astfel, ın loc sa se adune toate intrarile denumerar din activitatea de exploatare, din care sa se scada toate platiledin exploatare, se porneste de la rezultatul net la care se aduna ajustarilepentru elementele nemonetare si alte elemente incluse la activitatile deinvestitii sau de finantare, si se scad modificarile pe parcursul perioadeiale capitalului circulant.

Practicarea unei contabilitati de angajamente, precum si luarea ıncalculul profitului ıntreprinderii a unor elemente de venituri si cheltuielinemonetare (care nu presupun intrari sau iesiri de numerar din trezoreriaıntreprinderii) adancesc diferenta dintre marimea rezultatului realizat sicea a numerarului din trezoreria societatii comerciale. Astfel, principaleleajustari sunt:

• eliminarea efectelor contabilitatii de angajamente prin luarea ın cal-cul a variatiei capitalului de lucru net. In acest sens, din rezultatulexercitiului vor fi scazute variatia elementelor de stoc (sold final-soldinitial) respectiv variatia creantelor (sold final-sold initial) si se vaadauga variatia datoriilor (sold final-sold initial);

• eliminarea elementelor de venituri si cheltuieli nemonetare (amor-tizarile si provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prinadunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea si provizioaneleconstituite si scaderea veniturilor din reluarea provizioanelor -ceea ce este echivalent cu adunarea valorii tuturor rubricilor de


ajustari (este vorba despre ”Ajustarea valorii imobilizarilor cor-porale si necorporale”,”Ajustarea activelor circulante”, ”Ajustariprivind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli”, ”Ajustarea val-orii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute caactive circulante”) din cadrul noului format al Contului de profit sipierdere;

• eliminarea elementelor de venituri si cheltuieli care nu sunt legatede activitatea de exploatare a intreprinderii. Desi pare mai dificil deaplicat, metoda indirecta castiga teren ın fata celei directe, poate sidatorita faptului ca are o logica de calcul mai apropiata de formaraportarilor contabile.

Desi pare mai dificil de aplicat, metoda indirecta castiga teren ınfata celei directe, poate si datorita faptului ca are o logica de calcul maiapropiata de forma raportarilor contabile. In acest sens au fost dezvoltateformule mai simplificate de calcul, ce pot fi aplicate mai ales atunci candstructura Bilantului si Contului de profit si pierdere nu este foarte dez-voltata.

7.3.3. Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie

Desi considerat net superior tabloului de utilizari si resurse, tabloulfluxurilor de trezorerie nu a scapat criticilor. Limitele sale vizeaza, cupredilectie urmatoarele aspecte:

• definirea si rolul trezoreriei;

• continutul functiei de exploatare si modul de calcul al fluxurilor careıi sunt asociate;

• evaluarea performantelor, prin fluxurile de trezorerie;

• insuficienta sa ın aprecierea evolutiei situatiei financiare a uneiıntreprinderi;

In modelul prezentat al tabloului de trezorerie definitia si rolul tre-zoreriei au fost criticate, deoarece aceasta este considerata un sold rezid-ual, o variabila dependenta de operatiile de exploatare, investitii si definantare. Nu exista o definitie precisa a functiei de exploatare. Clasi-ficarea fluxurilor care o compun este influentata de o logica contabila,


ın conformitate cu care fluxul net de trezorerie din exploatare trebuie sareflecte efectele operatilor care participa la formarea rezultatului, asupratrezoreriei. De aici si limita ca, ın functia de exploatare, sunt incluse, sicheltuielile financiare a caror marime si evolutie depind de politica finan-ciara a ıntreprinderii. Acest fapt limiteaza utilitatea fluxului de trezoreriedin exploatare ın diagnosticul financiar.

Includerea dobanzilor platite de ıntreprinderi ın functia de exploatareda nastere, la numeroase polemici. Este cunoscut ca, pe plan financiardobanzile constituie remunerarea creditorilor, asa dupa cum dividendelereprezinta remunerarea actionarilor. De aici rezulta ca att dobanzile catsi dividendele varsate ar trebui sa fie incluse ın functia de finantare. Unastfel de tratament unic ar permite sa se evite disocierea dobanzilor devariatia capitalurilor ımprumutate, fapt ce ar permite sa se aprecieze ınmod direct adevaratul rol al creditorilor ın finantarea cresterii. Se stieca nu pot fi identificate toate fluxurile de trezorerie care stau la origineaexploatarii. Cu atat mai mult, recursul la metoda indirecta, ımpiedicaorice clasificare a fluxurilor pe baza naturii activitatii. Ori, se stie caaceasta metoda este cel mai des utilizata de ıntreprinderi, din motivelegate de organizarea sistemului de informare contabila.

Cat priveste aprecierea performantelor ıntreprinderii, cu ajutorultabloului fluxurilor de trezorerie din exploatare, aceasta nu poate sa aibao valoare operationala decat pe perioadele medii si lungi. Volatilitateafluxurilor de trezorerie interzice utilizarea lor ca indicator al performanteipe perioade scurte. Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie sunt date side masura ın care acesta permite aprecierea evolutiei situatiei financiarea unei ıntreprinderi. Ori este cunoscut ca, prin acest tablou nu sunt luateın consideratie o serie de operatii care nu au o incidenta asupra struc-turii capitalurilor si angajamentelor ıntreprinderii, dar care au o influentadirecta asupra trezoreriei. Astfel de operatii, ın special cele care sunt in-cluse ın categoria angajamentelor financiare ın afara bilantului tind sa seprolifereze sub influenta dezvoltarii tehnicilor de inginerie financiara.

Capitolul 8

Analiza activitatii firmei

8.1. Viteza de rotatie a capitalurilor prin

cifra de afaceri

In permanenta ıntreprinderea este strabatuta de numeroase fluxurifinanciare care determina modificarea structurilor ei patrimoniale. Astfeltrecerea ıntreprinderii de la o stare patrimoniala initiala la o alta starepatrimoniala se face prin procese financiare succesive.

Pe de o parte :

• se aloca fonduri banesti ın procese productive (achizitii de active,de materii prime, materiale, combustibil, marfuri, etc.)

• se achita obligatii banesti (achitari de furnizori, salarii, impozite,taxe, rambursari de credite)

Pe de alta parte:

• se recupereaza aceste fonduri din ıncasarea vanzarilor sau din surseımprumutate.

Aceste procese sincrone de mobilizare si alocare de fonduri, deıncasare a creantelor si de plata a datoriilor exprima manifestarea di-namica a echilibrului financiar al ıntreprinderii. Cel mai sigur echilibrufinanciar este cel care se realizeaza pe seama ıncasarilor din vanzarile pro-prii. In aceste ıncasari se regasesc toate posibilitatile de acoperire a chel-tuielilor de fabricatie, de reınnoire a masinilor si utilajelor, de rambursarea creditelor si de acoperire a altor nevoi de dezvoltare si stimulare.

117

Capitolul 8. Analiza activitatii firmei 118

Cifra de afaceri ıncorporeaza componentele valorice necesare pentruacoperirea tuturor destinatiilor mentionate, ceea ce conduce spre o nouastare patrimoniala a ıntreprinderii. Drept urmare, fiecare element de ac-tiv este reınnoit ıntr-un anumit timp prin cifra de afaceri.Totodata fiecaredatorie este achitabila ıntr-un interval de timp specific prin componentavalorica corespunzatoare din cifra de afaceri. Acesti timpi necesari pen-tru reınnoirea activelor si pentru plata datoriilor sunt numiti durate derotatie ale capitalurilor pe seama cifrei de afaceri (lunara, semes-triala sau anuala).

Starea patrimoniala finala este deci o rezultanta a alocarii succesivea unor parti corespunzatoare din cifra de afaceri pentru plata datoriilorsi pentru reınnoirea activelor. Aceasta constatare este foarte importantapentru previziunea financiara pe termen scurt si mediu. Prin urmare, dacanu au loc modificari sensibile ın conditiile de exploatare ale ıntreprinderii,se poate estima ca o crestere a cifrei de afaceri se traduce sau se va traduceıntr-o stare patrimoniala noua cu o crestere, ın aceeasi proportie, a imo-bilizarilor, a stocurilor, a creantelor si a datoriilor ıntreprinderii. Acestraport de proportionalitate presupune constanta urmatoarelor corelatii:

ACTIV E

CA= CONSTANT

DATORII

CA= CONSTANT

Exprimarea acestor raporturi s-ar face deci sub forma unor coeficientiabstracti. Dar ele se pot prezenta si sub forma duratei (ın zile) de rotatiea capitalurilor prin cifra de afaceri:

ACTIV E(DATORII)

CA· 360zile

Acest raport arata numarul de zile ın care cifra de afaceri reınnoiesteactivele sau achita datoriile. Se porneste de la urmatoarea regula de treisimpla: daca cifra de afaceri este realizata ın 360 de zile, atunci reınnoireaactivelor sau plata datoriilor se va face ıntr-un numar X zile, de unde Xeste dat de urmatoarea formula:

X =ACTIV E(DATORII)

CA· 360zile

In acest fel se pot calcula durate de rotatie pentru fiecare elementde activ sau pasiv din bilantul unei ıntreprinderi. Mai putem spune ca

119 8.2. Calculul ratelor de rotatie

aceste rapoarte arata durata ın zile ın care postul analizat de activ saude pasiv se transforma ın lichiditati. Rata de rotatie a capitalurilor princifra de afaceri mai poate fi exprimata si ca numar de rotatii prin cifrade afaceri. Numarul de rotatii prin cifra de afaceri se calculeaza conformrelatiei urmatoare:

Nr.rotatii =CA

ACTIV E(DATORII)

Acest indicator exprima de cate ori un element de activ sau de pasivse transforma ın lichiditati pe parcursul perioadei de gestiune analizate.Indicatorii au preponderent un caracter teoretic, ıntrucat pornesc de lapresupunerea ca ıntreaga cifra de afaceri va fi folosita pentru reınnoireaunui element de activ sau rambursarea unei datorii. Folosirea lor esteutila mai ales ın comparatie cu indicatorii medii din sectorul de activitaterespectiv sau cu cei caracteristici firmelor concurente.

8.2. Calculul ratelor de rotatie

Ratele de rotatie (exprimate fie sub forma de durate de rotatie, fieca numar de rotatii ) pot fi calculate pentru toate elementele de activsau pasiv ale firmei, dar se poate constata ca, pentru anumite posturi debilant, calculul lor nu are continut economic:

• pentru disponibilitatile ın casa si banca, indicatorii ar arata ın ceperioada de timp se transforma ın lichiditati, respectiv de cate oriıntr-un an. Ori ele aflandu-se sub forma de bani nu se pun problemereınnoirii lor, lichiditatii lor.

• pentru capitalul propriu, ratele ar indica ın cat timp ar putea fi elrambursat, respectiv de cate ori ıntr-un an ar putea fi rambursat pebaza cifrei de afaceri. Dupa cum se stie capitalul propriu nu esteexigibil, deci nu se pune problema rambursarii lui decat ın cazullichidarii firmei.

Valorile elementelor de activ sau pasiv folosite la calculul ratelor suntprezentate la nivelul valoric ınregistrat la momentul raportarilor contabile.Din acest motiv, dimensiunea ınregistrata ın bilant nu reflecta situatiacaracteristica firmei pentru ıntreaga perioada. In aceste conditii este re-comandata utilizarea unei valori medii ponderate ın functie de perioada


ın care dimensiunea unui anumit indicator s-a situat la un anumit nivel.Principalele rate de rotatie utilizate ın analiza financiara sunt cele referi-toare la activele imobilizate, la stocuri, creante si furnizori.

1.Rata de rotatie a activelor imobilizate se poate calcula con-form urmatoarelor formule:

Durata de rot.a activelor imobil. =Active imobilizate

Cifra de afaceri· 360

Nr.de rotatii =Cifra de afaceri

Active imobilizate· 360

Aceste rate evidentiaza eficienta utilizarii activelor imobilizate. Ovaloare ridicata a numarului de rotatii, respectiv o durata redusa de rotatiea activelor imobilizate, exprima capacitatea firmei de a genera o cifra deafaceri de dimensiune corespunzatoare, ın conditiile utilizarii unui nivelal activelor imobilizate dimensionate la nivelul minim necesar. Ratelede rotatie a activelor imobilizate evalueaza eficacitatea managementuluiactivelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate deo anumita cantitate de active imobilizate.

2.Rata de rotatie a stocurilor constituie unul din cei mai relevantiindicatori ce caracterizeaza activitatea ıntreprinderii si se calculeaza pebaza urmatoarelor formule:

Durata de rot.a stocurilor =Stocuri



Stocuri· 360

In conditiile desfasurarii unei activitati eficiente, este recomandabilca durata de rotatie a stocurilor sa fie limitata la nivelul duratei normalede rotatiei a ciclului de exploatare. Aceasta reprezinta o durata normalacumulata a perioadelor de stocare a materiilor prime si materialelor nece-sare, a perioadei ciclului de productie si a perioadei de formare a loturilorde produse finite ce trebuie livrate clientilor. Pentru a detalia analiza sepoate trece la calculul ratelor pentru fiecare categorie de stocuri ın parte.

3. Rata de rotatie a soldului-clienti constituie un indicator rele-vant pentru firmele ce realizeaza vanzari pe credit comercial. Se vor folosiurmatoarele formule de calcul:

1218.3. Vitezele de rotatie prin elementele componente ale cifrei

de afaceri

Durata de rot.a clientilor =Clienti



Clienti· 360

Cu ajutorul acestui indicator se poate aprecia durata medie deıncasare a creantelor, si astfel se poate aprecia eficienta serviciului decolectare a creantelor.

4. Rata de rotatie a soldului - furnizori se calculeaza dupa formulele:

Durata de rot.a furnizorilor =Furnizori



Furnizori· 360

Durata de rotatie a soldului furnizori exprima durata medie deachitare a acestora. Spre deosebire de ratele calculate pentru elementelede activ, ın acest caz o durata de rotatie mai ındelungata este mai avan-tajoasa pentru firma, semnificand obtinerea unor termene de plata avan-tajoase (cu conditia sa nu rezulte din nerespectarea termenelor de plata).

O mai buna interpretare a ratelor se obtine din compararea lor. Astfeltrebuie urmarite urmatoarele corelatii:

• durata de rotatie a furnizorilor > durata de rotatie a stocurilor.Daca aceasta corelatie este respectata, ınseamna ca ıntregul ciclu deexploatare este finantat pe seama resurselor atrase temporar de lafurnizori;

• durata de rotatie a furnizorilor > durata de rotatie a creantelorfata de clienti. Termenele de plata negociate cu furnizorii reprezintadiferente favorabile de plati, ın timp ce creditele acordate clientilorreprezinta diferente nefavorabile de plati. Daca inegalitatea esterespectata, ıntreprinderea va beneficia de un excedent financiar.

8.3. Vitezele de rotatie prin elementele com-

ponente ale cifrei de afaceri

Ratele de rotatie prin intermediul cifrei de afaceri sunt usor de cal-culat si interpretat. Dezavantajul folosirii lor provine din faptul ca ele


pornesc de la niste premize superficiale. Astfel ele pornesc de la consid-erentul ca ıntreaga cifra de afaceri a unei ıntreprinderi este folosita pen-tru reınnoirea unui activ sau achitarea unei datorii. Orice ıntreprinderefoloseste cifra de afaceri pentru acoperirea unui numar semnificativ dedestinatii. Astfel numai o anumita componenta a cifrei de afaceri estefolosita pentru reınnoirea fiecarui element de active sau pentru achitareaunui element de datorie. Pornind de la aceasta logica, se pot calcula ratespecifice pentru fiecare element de activ sau datorie. Ratele de rotatievor putea fi astfel descompuse ın rate de rotatie prin elementele speci-fice componente ale activelor, respectiv ale datoriilor si ın componentelevalorice ale cifrei de afaceri. Se obtin astfel durate de rotatie specificepentru fiecare element de activ, respectiv de datorie, ın raport cu parteacorespunzatoare din cifra de afaceri:

R =Componenta valorica ın cifra de afaceri

Elementul de activ(datorie)· 360︸︷︷︸ ·

Elementul de activ(datorie)

Cifra de afaceri︸︷︷︸

Prima rata raporteaza fiecare element de activ sau datorie la com-ponenta lui specifica din cifra de afaceri: imobilizarile corporale la amor-tizari, stocurile de materii prime la consumurile de la terti, soldul clientilorla cifra vanzarilor etc. Aceasta rata, ponderata cu 360, conduce la deter-minarea duratei de rotatie a posturilor din bilant ın raport cu cifra deafaceri. Se poate calcula astfel: durata de amortizare a imobilizarilor, du-rata de rotatie a stocurilor materiale, durata de achitare a furnizorilor,etc.

A doua rata exprima ponderea fiecarui element din cifra de afaceriasociata posturilor din bilant fata de cifra de afaceri totala. Ea se numeste,de aceea, rata de structura sau coeficient de pondere caci aceasta indicastructura costurilor ıntreprinderii. Pentru identificarea elementelor com-ponente ale cifrei de afaceri corespunzatoare fiecarui element bilantier esteutil de urmarit structura costurilor de achizitionare, de prelucrare sau delivrare a elementelor de activ, a ciclurilor de productie la care elemen-tul respectiv de activ participa, iar pentru cele de pasiv - modalitatea derecuperare a fondurilor investite.

1238.4. Utilitatea indicatorilor exprimati sub forma de rate de

rotatie

8.4. Utilitatea indicatorilor exprimati sub

forma de rate de rotatie

8.4.1. Ratele de rotatie - instrument de analiza almanagementului financiar

Sistemul de indicatori exprimati ın numar de zile (pe care ıl denumimsistem de rate cinetice) prezinta numeroase avantaje fata de indicatoriiexprimati ın marimi absolute sau ın marimi relative.

In primul rand pentru ca indicatorii financiari ın marimi absoluteau o putere informativa redusa ca urmare a comparabilitatii reduse cunivelurile realizate de alte ıntreprinderii. Comparatia dintre activele, da-toriile sau cifra de afaceri ale unei ıntreprinderi alimentare cu cele aleuneia constructoare de masini nu serveste unei analize pertinente.

In al doilea rand, indicatorii financiari ın marimi relative au o put-ere informativa mai mare prin cresterea gradului de comparabilitate, darın continut raman totusi niste marimi abstracte care nu pot fi redate ıntermeni concreti ai realitatii economice. Ratele cinetice au o putere infor-mativa superioara atat prin gradul ridicat de comparabilitate cat si prinexprimarea lor sub forma de marimi concrete: durata amortizarii, duratade ıncasare a clientilor, durata platii furnizorilor,etc. Aceasta exprimarea lor (ın marimi concrete) fac ca ele sa fie relevante si pentru utilizatoriifara pregatire financiara. Astfel si managerilor ”non-financiari”, le vor fiutile ın vederea aprecierii activitatii ıntreprinderii. Ratele cinetice con-stituie un instrument util pentru aprecierea nivelului de performanta almanagementului firmei. Dupa ce se apreciaza nivelul de performanta, totpe baza ratelor de rotatie se pot oferi si solutii pentru ımbunatatirea aces-tuia. Foarte usor pot fi identificate ratele necorespunzatoare si se poatetrece la ımbunatatirea acestora.

8.4.2. Previzionarea structurii activului si pasivului

Ratele cinetice se obtin prin ınmultirea duratei rotatiei fiecarui postde bilant cu coeficientul de pondere corespunzator. Ansamblul corelat altuturor ratelor cinetice formeaza un sistem de indicatori financiari dinam-ici prin care se surprinde foarte bine echilibrul financiar al ıntreprinderii.Relevanta acestor indicatori ıi recomanda pentru calculele de previziune fi-


nanciara ın conditii de stabilitate economica a ıntreprinderii. Practic, prinintermediul acestor indicatori se poate realiza previzionarea necesitatilorde finantare a ciclului de exploatare pentru perioada viitoare, precum sia unei parti a resurselor de finantare a acestora.

Pe baza unor studii de marketing, se poate previziona cifra de afaceria ıntreprinderii. In conditiile ın care duratele de rotatie ale elementelorde activ sau de pasiv se mentin la nivelul ınregistrat ın exercitiul anterior(nu se prevede modificarea termenelor de plata obtinute de la furnizori,nici a celor acordate clientilor, nu se accelereaza rotatia stocurilor, nu vortrebui platite mai repede creditele, etc.) fiecare post bilantier se poatedimensiona conform urmatoarei relatii de calcul:

Elementul de activ(pasiv) =Durata de rotatie · Cifra de afaceri

360

Durata de rotatie cuprinsa la numarator, va fi durata de rotatie dinperioada precedenta pentru fiecare element de activ sau pasiv, iar cifra deafaceri va fi cea prognozata pentru perioada viitoare.

In cazul ın care ın exercitiul precedent s-a constatat ca sunt nece-sare ımbunatatiri ale rotatiei diferitelor elemente, care pot fi realizate ınexercitiul viitor (accelerarea ıncasarii clientilor, ıncetinirea plati furnizo-rilor, accelerarea duratei de rotatie a stocurilor, etc.), durata de rotatieluata ın calculul numaratorului va fi corectata cu acesti coeficienti de ac-celerare sau ıncetinire.

Ca regula se poate observa ca trebuie sa se ıncerce:

1. accelerarea duratei de rotatie a elementelor de activ;

2. ıncetinirea duratei de rotatie a elementelor de pasiv.

8.4.3. Metoda normativa de previziune a echilibruluifinanciar

Daca pe baza duratelor de rotatie se pot prognoza activele si fon-durile lor de finantare, ınseamna ca ın continuare vor putea fi prognozatiindicatorii echilibrului financiar. Pornind de la proportionalitatea dintrecresterea cifrei de afaceri si cei doi termeni ai echilibrului financiar (ac-tive si datorii), metoda normativa foloseste acest sistem de rate cineticepentru a stabilii:

1258.4. Utilitatea indicatorilor exprimati sub forma de rate de

rotatie

1. structura normativa (de obtinut ın mod normal) a echilibrului fi-nanciar la o cifra de afaceri previzionata (prin studii de marketing)pentru exercitiul urmator;

2. modificarile ın cifra de afaceri ca urmare a modificarii duratei sto-cajului, a duratei de ıncasare a clientilor, a duratei de plata a furni-zorilor etc. sau ca urmare a modificarii structurii costurilor aferentevanzarilor;

3. cifra de afaceri obtenabila la un capital social dat sau prevazut sacreasca ın exercitiul urmator.

Metoda face apel la posturile din bilant la ıncheierea exercitiului,ceea ce determina unele limite ca urmare a caracterului static al situatieipatrimoniale luata ca baza de referinta. Pentru a evita acest inconvenientse pot face urmatoarele ajustari:

• se vor folosi posturile de bilant la marimile medii ale soldurilorınregistrate la ınceputul si la sfarsitul exercitiului;

• se va folosi o structura medie a cifrei de afaceri care sa caracterizezeıntreprinderea pe mai multe exercitii.

- -se va folosi o structura medie a cifrei de afaceri care sa caracterizezeıntreprinderea pe mai multe exercitii. In acest fel se elimina caracterullimitat al ratelor fundamentate pe o situatie bilantiera la un moment dat,iar calculele de previziune devin mult mai realiste.

Metoda normativa permite efectuarea diferitelor simulari alecorelatiei ”cifra de afaceri-echilibru financiar” din care se pot trage con-cluzii pentru politica financiara a ıntreprinderii. De asemenea, metodapermite compararea echilibrului financiar al ıntreprinderilor de marimidiferite, eliminandu-se influenta volumului specific de activitate.

8.4.4. Previziunea indicatorilor financiari prin simu-lare

Dinamica vietii economice a ıntreprinderii si/sau obiectivele conduc-erii acesteia conduc adesea la modificarea duratelor de rotatie a capi-talurilor si a structurii valorice a cifrei de afaceri. In aceste conditii, ratelecinetice, ın formula lor analitica, devin instrumente deosebit de utile ın


calculele de simulare a marimii indicatorilor financiari ın diferitele ipotezeale rotatiei capitalurilor si ale structurilor costurilor. Complexitatea cal-culelor de simulare poate fi usor depasita prin utilizarea calculatoarelorsi a unor programe specializate. In fapt simularea poate avea ın vederefiecare durata de rotatie si fiecare rata de structura. Aceasta metoda per-mite, de asemenea, mai buna previzionare a evolutiei gestiunii fonduluide rulment.

Simularea echilibrului financiar poate avea ca baza de fundamentarecalcule de previziune oferite de metoda analizei pragului de rentabilitate.Aceasta ar da posibilitatea alegerii variantei de echilibru financiar caresa conduca la obtinerea unui profit dorit. Totodata simularea echilibru-lui financiar permite previziuni pertinente pentru societatile comerciale ıncurs de constituire cu un profil de activitate apropiat celor ın functiune. Inscopul orientarii politicii financiare a societatilor comerciale, atat ın fazade constituire cat si ın cea de functionare, este util sa se determine si sa sefaca publice ratele cinetice medii caracteristice diferitelor ramuri si sub-ramuri economice din tara (evident ın conditii de stabilitate economica).Un astfel de studiu al Bancii Frantei a permis, de exemplu, clasificareasectoarelor economice ın 4 grupe ın functie de rata cinetica privind nevoiade finantare a ciclului de exploatare.

Capitolul 9

Decizii de repartizare aprofitului

9.1. Politica de dividend

Decizia de repartizare a profitului net este considerata de anumitispecialisti o tema marginalizata ın managementul financiar, fiind asadartratata sumar. Uneori, datorita faptului ca aceasta decizie este luata deactionari sau asociati, prin adunarea generala, se poate considera ca eanici nu trebuie sa-i preocupe pe managerii financiari, pentru ca nu este lalatitudinea acestora sa ia decizii legate de aceasta problema. Realitateaconfirma ca, de multe ori, managerul are nu numai o putere de convin-gere deosebita asupra unui numar semnificativ de proprietari ci, mai alespentru firmele europene, el poseda un procent semnificativ din capitalulfirmei.

Conceptia economistilor clasici era ca profitul se cuvine investitoruluide capital. Adam Smith, ın ”Avutia natiunilor” ın 1976, scria ca valoareaa fost creata cu concursul a trei factori - munca, natura si capitalul - iarfiecare dintre acestia este ındreptatit sa primeasca o parte constitutiva aacesteia, materializata ın salariu, renta si, respectiv, profit (dividende).Odata cu evolutia economiei apar tot mai mult ca destinatii ale profituluinet nu numai dividendele, ci si rezervele si alte fonduri proprii, ce se con-stituie ca amanari ale recuperarii sumelor investite initial, dar si elementece remunereaza factorul munca ın teoriile clasice: participarea salariatilorla profit si cota de participare la profit a managerului. Problema repar-tizarii profitului net ınceteaza astfel a mai reprezenta o problema minora

127

Capitolul 9. Decizii de repartizare a profitului 128

ın finantele ıntreprinderii, capatand tot mai mult caracterul unei deciziifundamentale pentru viata firmei si complexitatea unei probleme dificilede politica financiara.

Deciziile privind repartizarea profitului net al ıntreprinderii deter-mina politica de dividend, avand implicatii directe asupra autofinantariisi remunerarii capitalurilor proprii.

Politica de dividend reprezinta ansamblul deciziilor si tehnicilorfolosite pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuiteactionarilor. In cadrul acesteia, se pune problema de a opta ıntre dis-tribuirea dividendelor sau reinvestirea unei parti cat mai mari din profit,de catre firma respectiva. Politica de dividend este influentata de maimulti factori incluzand:

• oportunitatile de investitii ale firmei;

• sursele alternative de capital;

• preferintele actionarilor ın ceea ce priveste un venit sigur ın prezentsau unul ın viitor presupus mai mare.

Intr-o societate pe actiuni repartizarea profitului net se face, ın prin-cipal, pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare si plata dividendelor. Inacelasi timp, fondatorii, administratorii si personalul societatii vor partic-ipa la profit numai daca aceasta se prevede ın mod expres ın contractulde societate sau statut, ori se aproba de catre adunarea generala extra-ordinara. Distribuirea dividendelor priveaza ıntreprinderea de lichiditati,dar pe de alta parte, asigura un venit actionarilor determinand cresterearandamentului la plasamentul financiar initial. Distribuirea are ca efectopozitia dintre societate ca entitate economica si actionari a caror interesnu se masoara dect ın termeni de plasament financiar. Aceasta opozitiese estompeaza ın timp, pe masura ce acumularea devine sursa de obtinerea profitului pe termen lung.

Desi s-au realizat cercetari numeroase ın ceea ce priveste politica dedividend, nu s-a ajuns la o solutie optima de aplicat de orice ıntreprindere;mai degraba au putut fi identificate trei curente principale:

• de neutralitate;

• de favorizare a repartizarii de dividende;

• de descurajare a distribuirii de dividende.

129 9.2. Neutralitatea politicii de dividend

9.2. Neutralitatea politicii de dividend

Teoria privind neutralitatea politicii de divident apare pentru primadata ın lucrarile economistilor Meerton Miller si Franco Modigliani. Con-form acestei teorii politica de dividend nu are nici o influenta asupra val-orii firmei sau asupra costului capitalului, deci este irelevanta. Valoareafirmei se presupune a fi determinata doar de marimea profitului realizatpe baza activelor sale, si nu de modalitatea ın care acesta este ımpartit.Argumentatia celor doi profesori americani se bazeaza pe postulatul casuma profiturilor reinvestite se va reıntoarce la actionari, ıntrucat acestesume vor fi utilizate la nivelul firmei numai pentru proiecte profitabile, ıninteresul proprietarilor. Cu alte cuvinte, se respecta, la nivelul firmei, fap-tul ca obiectivul major al finantelor firmei ıl reprezinta maximizarea averiiproprietarilor. In plus, necesitatile de resurse financiare pe termen scurtpe care le pot manifesta actionarii ın anumite momente pot fi acoperiteın permanenta, la un pret just, prin vanzarea propriilor actiuni detinutepe piata de capital.

Miller si Modigliani presupun cazul a doua firme, identice din toatepunctele de vedere, cu exceptia dividendelor platite ın perioada curenta.In final se va observa ca valoarea firmelor va fi egala. In demonstratia celordoi autori se porneste de la ipoteza unui mediu financiar ideal. Acestapresupune urmatoarele presupozitii:

• inexistenta impozitarii, atat ın cazul rezultatului, cat si ın cazulplusvalorilor sau a dividendelor;

• ıntreprinderile au acces liber la piata financiara;

• cresterile de capital se fac fara costuri si investitorii sunt de acordsa subscrie oricare ar fi suma ceruta;

• nexistenta constraagerilor juridice ın ceea ce priveste distribuireadividendelor; (se considera ca ıntreprinderile sunt libere sa distribuieorice suma sub forma de dividende);

• investitorii dispun de aceleasi informatii privind activitateaıntreprinderii ca si conducatorii acesteia, deci ıntlnim inexistentaasimetriei informationale;


• conducatorii ıntreprinderii ıncearca sa maximizeze valoarea fon-durilor proprii ale actionarilor;

• existenta neutralitatii ıntre finantarea prin fonduri proprii si cea prinındatorare.

Doua firme identice, dar cu politici de dividend diferite, vor aveaaceeasi valoare deoarece:

• rata rentabilitatii ceruta de investitori (r) trebuie sa fie identica pen-tru ca firmele au acelasi risc;

• valoarea la finele perioadei, a celor doua firme depinde numai deinvestitiile realizate, de dividende si de cash-flow-ul operational, carede asemenea sunt presupuse a fi identice.

Avand ın vedere ca valoarea actuala a celor doua firme este egala sedemonstreaza ca politica de dividend este irelevanta, deoarece nu afecteazaaverea actionarilor, binenteles ın conditiile ideale presupuse initial. Cheiaargumentului celor doi profesori americani este faptul ca deciziile deinvestitie sunt considerate total independente de politica de dividend:ıntreprinderea poate plati orice nivel al dividendelor fara a afecta po-litica de investitii. Daca dividendele depasesc marimea diferentei dintrecash-flow si investitii, atunci resursele vor fi procurate din vanzarea denoi actiuni, considerate ca fiind o solutie de finantare practic nelimitata.De asemenea dorinta mentinerii unui anumit nivel al dividendelor nu vaafecta deloc decizia de investitie.

9.3. Teoria reziduala a dividendului

Intr-un articol publicat ın anul 1996, J. E. Walter sustinea ca, ınrepartizarea profitului, trebuie urmarita realizarea cu prioritate a politi-cilor de investitii si de finantare, afirmandu-se astfel implicit ca politicade dividend nu este una majora, ci una reziduala. Conform acestei teorii,investitorii rationali vor prefera sa vada firma conservandu-si resurselefinanciare decat sa primeasca dividende, cu singura conditie ca rentabili-tatea fondurilor astfel reinvestite sa fie superioara rentabilitatii pe care arputea sa o obtina, pe cont propriu, din investitii de risc egal.

131 9.3. Teoria reziduala a dividendului

In practica, politica de dividend este foarte mult influentata de opor-tunitatile de investitii si disponibilitatea fondurilor care ar putea finantaproiectele de investitii. Aceasta teorie poarta denumirea de politica rezid-uala care presupune ca firmele sa urmeze urmatorii pasi atunci candurmeaza sa decida politica de dividend ce urmeaza sa o adopte:

• sa-si stabileasca proiectele de investitii viitoare;

• sa determine sumele de capital necesare pentru finantarea acestorproiecte;

• sa foloseasca profitul obtinut pentru a finanta aceste proiecte;

• sa plateasca dividende daca profitul este mai mare decat necesitatilede capital pentru investitii.

Politica reziduala are ca efect generarea unui flux de dividende an-uale fluctuante, acestea fiind platite numai dupa satisfacerea finantariiproiectelor de investitii, ın conditiile pastrarii unui raport dorit ıntre da-torii si capitaluri proprii. Practica evidentiaza ca nu ıntotdeauna se poaterealiza o distribuire a dividendelor nule, piata financiara reactionand un-eori extrem de negativ la asemenea decizii. O ameliorare a acestei politiciar constitui-o asigurarea unei limite minime (ın suma absoluta) de repar-tizare a dividendului.

Aplicarea acestei politici ar trebui conditionata de o noua limitare,respectiv aceea ca firma sa nu distribuie un dividend mai mic decat cel dinanul anterior pentru ca, altfel, sub efectul de semnalizare al dividendului,s-ar considera ca firma nu functioneaza la fel de performant ca ın trecut.Unica solutie viabila a aplicarii modelului lui Walter ın cazul unei societaticotate la bursa ar parea ca o reprezinta aplicarea unei politici a dividen-dului constant si repartizarea sumei ramase pentru aceasta destinatie caextradividend, care este lipsit de caracteristica de plata continua si decifara implicatia repetarii platii ın viitor. Se constata ca, ın practica firmelorcotate nu ar trebui sa apara repartizarea profitului ın forma clasica pro-pusa de Walter ci, pentru ınceput, distribuirea unui dividend asemanatordin punct de vedere al comportamentului cu dividendul statutar, iar apoi,din disponibilitatile ramase, investitiile si, daca mai exista resurse, ex-tradividendul.

In concluzie, din punct de vedere practic, se observa ca politica rezid-uala s-ar asemana cu o politica de stabilitate care presupune repartizarea


unor sume constante ca dividende. In conditiile aplicarii politicii rezid-uale, cat timp vor exista oportunitati de investitii caracterizate printr-ovaloare actuala neta pozitiva ın cadrul ıntreprinderii, firma nu va repartizadividende. Se considera asadar ca actionarii vor fi remunerati ın viitor,pe seama unor cash-flow-uri majorate. Politica este practic incompatibilacu logica bursiera a investitorilor, care vor receptiona ın general reducer-ile sau chiar renuntarea la repartizarea dividendelor ca semnale ale unorperformante necorespunzatoare ale firmei, dar ea a fost practicata ın mo-mentele de start ale unor mari ıntreprinderi de astazi.

Principalele argumente ın favoarea necesitatii repartizarii unui divi-dend minimal sau chiar a absentei acestuia sunt:

• cota impozitului pe dividende este superioara celei aplicatecastigurilor din cresteri de curs bursier;

• prin faptul ca nu repartizeza dividende firma are la dispozitie fon-duri suficiente, ceea ce o favorizeaza ın desfasurarea activitatii salecurente;

• daca ar trebui sa finanteze investitiile din surse ımprumutate, firmelear trebui sa suporte si cheltuielile financiare generate de aceste cred-ite.

Criticile aduse acestei politici privesc:

• reactiile negative ale pietei financiare la variabilitatea (sau chiarinexistenta) dividendelor;

• faptul ca este posibila modificarea comportamentuluiactionariatului, care sa devina preocupat obsesiv de speculatiibursiere;

• incertitudinea asupra viitorului, ın contextul asimetriei deinformatii;

• faptul ca managerii pot utiliza profitul nedistribuit actionarilor pen-tru proiecte neviabile si poate chiar pentru propriul interes.

Teoria lui Walter, ca si celelalte teorii ce sustin necesitatea unei dis-tribuiri minimale, par tentante pentru orice practician. O serie de studii

133 9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii de dividende

empirice asupra efectelor aplicarii unei astfel de politici au evidentiatrezultate favorabile numai pentru asociatii familiale. Dimpotriva, pentrufirmele cotate pe piata de capital americana, o societate care nu distribuiedividende nu ısi creste cursul bursier, ci, mai mult, si-l reduce substantial.

9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii

de dividende

Una din presupozitiile pe care se bazeaza teoria irelevantei politicii dedividend este ca aceasta nu afecteaza costul capitalului. Myron Gordon siJohn Lintner argumenteaza ca, costul capitalului propriu scade daca divi-dendele cresc, deoarece investitorii au certitudinea obtinerii unui castig cao remunerare pentru capitalul pus la dispozitia ıntreprinderii. Nu trebuieuitat ca, prin intermediul dividendului, actionarii ısi pot recupera cel maicomod suma investita odata cu achizitionarea actiunii. Eventuala vanzarea actiunii poate fi interpretata ca o posibila ”sanctiune”, ca o renuntare lainvestitia initiala, din cauza absentei perspectivelor acesteia si, de aceea,ıncasarea de dividende apare ca o cointeresare pentru pastrarea titlului ınportofoliu.

De fapt, perspectivele unei firme se pot intui cel mai bine dinobtinerea unor venituri substantiale ca urmare a detinerii unui titlu deproprietate al acesteia. In plus, dividendele ridicate pot fi interpretateca semnale ale performantelor viitoare mai ridicate ale firmei. Aceastapolitica care sustine necesitatea distribuirii de dividende mai poarta den-umirea si de teoria ”pasarii din mna” (”Bird-in-the-hand theory”).

Eventualele contra argumente ale acestei teorii se leaga de posibili-tatea obtinerii de castiguri viitoare sporite, fie din dividende din ce ın cemai mari, fie din vanzarea actiunilor. Cu toate acestea prima solutie tinemai mult de asigurarea sperantei actionarilor, iar cea de a doua revinela problema instabilitatii actionarilor ın cadrul firmei. Aparent, cu catdividendele si rata de crestere a acestora vor fi mai mari, cu atat valoareaactiunilor este mai mare si deci este necesara distibuirea unui procent catmai ridicat din profitul net. Capcana ce apare consta ın faptul ca un div-idend de o marime mare ridica probleme pe termen lung ın functionareaıntreprinderii, anihiland perspectivele de crestere ale acesteia.

Practica, respectiv analistii financiari si observatorii de la bursa,demonstreaza adesea ca dividendele distribuite si cresterea lor fata de


anii precedenti par a fi principalii factori explicativi ai evolutiei cursuriloractiunilor. Toate aceste argumente sugereaza aplicatibilitatea acestuimodel. Cu toate acestea, ideea cresterii perpetua a dividendelor este ne-realista, ın primul rand ca presupune ca firma evolueaza constant, iar ınal doilea rand pentru ca totusi o firma nu poate sa se dezvolte la infinit.

9.5. Dividendul - semnal al performantelor

viitoare ale firmei

Pozitiile clasice ın legatura cu politica optima de dividend sunt di-vergente - se recomanda fie o distributie maximala, fie una minimala, fiese afirma irelevanta acestui aspect. Ceea ce nu pot explica teoriile clasiceıntr-o maniera indubitabila este de ce totusi anumite firme cu perspectivefinanciare vizibile distribuie dividende, ın loc sa reinvesteasca profiturileın proiecte atractive de investitii sau, dimpotriva, de ce unele firme desucces au reticente o lunga perioada ın a distribui dividende. Teoria sem-nalului are meritul de a duce dezbaterile teoretice pe terenul mult mairealist al aplicatiilor practice. Dupa cum remarcau Ross, Westerfiel siJordan, se poate considera ca, ın general, ın S.U.A. pretul actiunii crestecand dividendul repartizat este majorat inexplicabil si scade cand acestascade inexplicabil.

Totusi, doua ıntrebari raman ın discutie:

• pentru ce ıntreprinderile distribuie dividende din moment ce, pentrufinantarea cresterii lor, ele trebuie sa procure sumele varsate cu titlude dividend din surse ımprumutate si sa suporte asadar cheltuielileridicate implicite?

• pentru ce actionarii doresc atat de mult distribuirea de dividende,din moment ce, din punct de vedere economic, o distribuire ridi-cata nu este deloc semnul unui management financiar superior, iarfiscalitatea favorizeaza plusvaloarea din cresteri de curs bursier?

Aparent, am avea de-a face cu un comportament irational. Normal,aceasta explicatie nu poate fi acceptata. Un argument extrem de solideste dat de teoria semnalului. Conform acestei teorii, dividendul poateconstitui un semnal prin care se pot diferentia firmele performante de cele

1359.5. Dividendul - semnal al performantelor viitoare ale firmei

lipsite de perspectiva. Distribuirea de dividende genereaza un nivel al cos-turilor pentru ıntreprindere, fortata sa suporte concomitent diferenta deimpozitare dintre dividende si castigurile din plusvaloarea cursului bursiersi, totodata, cheltuielile de emisiune a noilor actiuni, pentru compensareapierderii de autofinantare generate de varsarea dividendului.

Intreprinderile reduc numai cu mare dificultate dividendele, iaratunci cand totusi o fac, este semn ca se confrunta cu dificultati. Aceastareducere nu reprezinta o modificare planificata, voluntara a politicii dedividend, ci practic, este vorba despre faptul ca managementul consideraca actuala politica nu va putea fi mentinuta. Ca atare, scaderea sumeidividendului repartizat nu face decat sa evidentieze ınrautatirea situatieiperspectivelor firmei, ceea ce va genera o scadere a veniturilor asteptate deactionari. De exemplu, o firma americana, a renuntat la plata dividendu-lui regulat trimestrial, fenomen surprinzator pentru o societate de marimemare printre firmele din ramura de activitate respectiva si cu ındelungatatraditie ın distribuirea de dividende. De asemenea, decizia parea cu atatmai surprinzatoare, pentru o analiza bazata pe informatiile din trecut, ınconditiile ın care veniturile firmei erau suficient de ridicate la data respec-tiva pentru a plati dividendul. A doua zi, ordinele de vanzare a actiunilorau fost atat de numeroase ıncat piata nu a putut fi stabilizata ın decurs decateva ore, iar cand tranzactiile au reınceput sa se desfasoare ın conditiide echilibru, valoarea unei actiuni ınregistra o pierdere de aproximativ30% fata de valoarea din ziua anterioara.

In sens invers, o crestere a dividendelor repartizate denota un semnalpozitiv, rezultat al unor estimari privind veniturile viitoare, cash-flow-urilesi perspectivele generale ale firmei de crestere fata de prezent. Ca atare, eareprezinta un semnal favorabil, ca firma merge bine. In mod ideal, aceastacrestere a dividendelor se va realiza cu o rata constanta, fenomen ce poatefi interpretat ca o confirmare a unei cresteri economice permanentizate,ca o ımbunatatire an dupa an a situatiei generale a firmei. Astfel a pututfi observat faptul ca, practic, cursul busier al actiunii reactioneaza poz-itiv pentru ca se asteapta dividende viitoare de o marime sporita, si nupentru ca, ın prezent, firma le-a crescut marimea. Acest semnal este de-numit de Ross, Westerfield si Jordan ”efectul informational continutde dividend”, definit ca reactie a pietei la o modificare a politicii dedividend.

Referiri la rolul jucat de dividende ın calitate de semnalizator alperformantelor firmei apar ın teoria financiara de foarte timpuriu. Se


pot aminti ın aceasta directie numeroase exemple precum cele ale luiJohn Lintner (1956), care arata ca managerii sunt extrem de reticentifata de modificarile sumei dividendului pe actiune repatizat, sau ale luiMiller si Modigliani (1961), ce admiteau ca investitorii pot interpretamodificarile ın dividendele repartizate ca fiind o reflectare a modificarilorprofiturilor, anticipate de catre manageri. Rolul dividendelor ca semnal alperformantelor viitoare ale firmei pare a fi o explicatie plauzibila pentruexistenta lor ın conditiile economiilor de piata dezvoltate. Teoria sem-nalului considera dividendul ca avand un unic rol, cel de informare alactionarilor ın legatura cu perspectivele firmei: cata vreme societatea dis-tribuie dividendele la nivelul obisnuit, sau chiar ın crestere se confirma caea merge bine; daca dividendul repartizat scade, se evidentiaza ca aceastase confrunta cu dificultati, deci are perspective sumbre.

Referitor la efectele modificarilor dividendelor asupra cursuriloractiunilor, majoritatea acestor studii confirma faptul ca modificarile div-idendelor, de fapt anuntarea acestora, determina schimbari similare ıncursul actiunilor. Dimpotriva, scaderile de dividende sunt urmate descaderi semnificative ale cursurilor. De asemenea, se constata ca impactulnegativ al unei scaderi a dividendului este mult mai puternic decat celpozitiv, rezultat al unei cresteri a acestuia. De asemenea este interesantde urmarit impactul primului dividend distribuit asupra cursului bursier,constatandu-se ca preturile actiunilor cresc ın medie cu 3,7% ın momentulın care firmele platesc primul dividend. In ceea ce priveste modificarile ınasteptarile pietei, studiile au demonstrat ca piata ısi modifica asteptarilepe baza modificarilor ın dividendele distribuite. De asemenea analistiifinanciari revizuiesc previziunile proprii cu privire la profiturile viitoarecu o suma strans legata de marimea modificarii dividendului. In acestmoment teoria financiara a ınceput sa fie relativ sceptica ın legatura cuaplicabilitatea teoriei semnalului ın ceea ce priveste explicarea politicii dedividend, tot mai multe studii infirmand faptul ca dividendele ar puteaconstitui un instrument de previziune a performantelor viitoare ale firmei.

Capitolul 10

Gestiunea ciclului deexploatare

10.1. Necesitatile de finantare ale activitatii

ıntreprinderii

Activitatea financiara precede activitatea tehnico-organizatorica decreare si punere ın functiune a unei ıntreprinderi. De aceea este necesarca mai ıntai sa se faca o evaluare asupra capitalurilor de care aceasta arenevoie pentru investitii si pentru exploatare. Orice actiune de ınfiintarea unei societati noi sau de dezvoltare a uneia existente determina undezechilibru financiar potential. Inainte de a declansa formarea noii struc-turi patrimoniale se apeleaza ın mod necesar la finante.

Principala contributie a finantelor la fundamentarea deciziei deınfiintare a unei ıntreprinderi noi consta ın depasirea dezechilibrului finan-ciar initial, ın echilibrarea necesarului de fonduri banesti solicitat de nouastructura patrimoniala cu surse de capital corespunzatoare. In afara desumele necesare pentru realizarea investitiei initiale, ıntreprinderea trebuiesa dispuna de capital necesar pentru finantarea exploatarii. Pentrudesfasurarea activitatii de exploatare, ıntreprinderea trebuie sa finantezeactivele circulante (curente).

Activele circulante cuprind:

1. Stocurile, respectiv stocuri de materii prime, materiale, produse ıncurs de executie, produse finite, marfuri, ambalaje, etc;

137

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare 138

2. Creantele, reprezentand sume de ıncasat de la clienti, debitoridiversi, furnizori-debitori, etc;

3. Titlurile financiare detinute de ıntreprindere pe termen scurt;

4. Disponibilitatile, respectiv lichiditatile efective detinute deıntreprindere ın casa sau ın banca.

Din aceste patru categorii de active circulante, ıntreprinderea tre-buie sa finanteze primele trei, acestea dand expresia necesarului definantare a ciclului de exploatare. Acesta mai poarta denumireasi de capital de lucru brut . Din desfasurarea activitatii de exploatareıntreprinderea atrage resurse pe termen scurt (pasive curente) de la furni-zori, de la salariati (datorii salariale), de la stat (datorii fiscale), de laactionari (datorii privind dividendele), astfel ca o parte a acestor activecirculante este finantata pe baza acestor datorii. Valoarea investitiei real-izate de ıntreprindere ın activele temporare reprezinta partea din activelecurente ramasa nefinantata din pasivele temporar atrase. Aceasta parte aactivelor circulante ramasa neacoperita poarta denumirea de nevoie defond de rulment sau capital de lucru net. Capitalul de lucru netreprezinta deci diferenta dintre activele pe termen scurt si pasivele tempo-rare, exprimand investitia neta realizata de ıntreprindere ın active tempo-rare.

Pot exista urmatoarele situatii:

• capitalul de lucru net este mai mare ca zero, caz ın care activelecirculante sunt finantate atat din resurse pe termen scurt cat si dinresurse pe termen lung;

• capitalul de lucru net este egal cu zero, caz ın care ıntreprinderearealizeaza un echilibru perfect atat pe termen scurt, cat si pe termenlung;

• capitalul de lucru net este mai mic ca zero, caz ın care ıntreprindereafinanteaza o parte din activele permanente din resurse pe termenscurt.

Elementele determinante ale capitalului de lucru net sunt :

139 10.1. Necesitatile de finantare ale activitatii ıntreprinderii

• valoarea stocurilor - reprezinta investitia ıntreprinderii ın ma-terii prime, materiale consumabile, productie ın curs de executie,semifabricate, produse finite, marfuri, ambalaje, etc. necesaredesfasurarii activitatii de exploatare. Aceasta investitie se va re-cupera abia dupa finalizarea procesului de productie, ın momentulıncasarii vanzarilor de produse finite sau de marfuri. Caracteruluicontinuu al productiei si desfacerilor i se opune, din motive eco-nomice, caracterul discontinuu al aprovizionarilor. Detinerea destocuri ın cantitati mari genereaza costuri, ın primul rand de de-pozitare, iar ın al doilea rand de oportunitate (rata de rentabilitatece s-ar fi obtinut prin investirea ın alte active, din aceeasi clasa derisc), ınsa exista si beneficii, ın general indirecte. Astfel, marimeaoptima a stocurilor va fi determinata la nivelul pentru care costurilemarginale sunt egale cu beneficiile marginale;

• clientii reprezinta o componenta importanta a activelor circulante;valoarea acestora este influentata de volumul vanzarilor si de polit-ica ıntreprinderii respective privind vanzarea pe credit a produselor;astfel valoarea din bilant a clientilor poate creste fie prin crestereavanzarilor, fie prin prelungirea perioadei de ıncasare; nu este rarasituatia ın care pentru cresterea cifrei de afaceri se apeleaza la re-laxarea termenelor de ıncasare a creantelor-clienti, astfel ca valoareainvestitiei ın acestea creste sub impactul ambilor factori de influenta

• titlurile financiare (valorile mobiliare de plasament) detinute deıntreprindere pe termen scurt reprezinta plasamente sigure sifoarte lichide ale disponibilitatilor ıntreprinderii, al caror scop esteobtinerea de rentabilitati (prin fructificarea la o rata de rentabilitatepozitiva a lichiditatilor); acestea sunt incluse ın categoria activelorde trezorerie, alaturi de disponibilitatile ıntreprinderii, deoarece sepot transforma foarte repede ın bani lichizi (prin vanzare);

• disponibilitatile ıntreprinderii reprezinta lichiditatile efectivedetinute de ıntreprindere ın casa sau ın banca, a caror valoareeste determinata de ritmul ıncasarilor si platilor, astfel ıncat nureprezinta expresia profitabilitatii ıntreprinderii; un nivel ridicatal disponibilitatilor reduce riscul ca, din cauza unor decalajenefavorabile ıntre ritmul ıncasarilor si platilor, ıntreprinderea saapeleze la ımprumuturi pe termen scurt pentru a putea onora platile


scadente, dar ın acelasi timp comporta un cost de oportunitate prinneinvestirea acestora ın alte forme de active;

• furnizorii reprezinta sumele atrase de ıntreprindere prin cumpararide materii prime, materiale, marfuri, etc. a caror plata se va re-aliza ulterior, ın functie de contractele ıncheiate cu cei de la careıntreprinderea se aprovizioneaza, astfel ca ın perioada dintre mo-mentul aprovizionarii si momentul platii ıntreprinderea beneficiazade aceste resurse ın mod gratuit (resursele devin costisitoare dacaıntreprinderea ar fi beneficiat de reduceri (discounturi) prin plataanticipata, sau cand este depasit termenul de plata si se percep pe-nalizari de ıntarziere).

• alte datorii de exploatare reprezinta alte fonduri atrase deıntreprindere pe termen scurt de la stat - datorii fiscale - prin plataamanata a impozitelor, de la salariati - datorii salariale - prin platacu ıntarziere a salariilor, de la actionari - dividende - prin plataamanata a dividendelor cuvenite acestora; trebuie mentionat caaceste resurse, aparent gratuite, pot genera costuri foarte mari pen-tru ıntreprindere ( amenzile si penalitatile aplicate pentru neplatala termen a acestor datorii);

• daca firma practica ıncasari ınainte de livrari, aceste sume vorreprezenta surse atrase pe termen scurt, cuprinse ın categoria clienti-creditori ;

• ın cadrul datoriilor financiare pe termen scurt se ınscriu cred-itele contractate de firma pe termen mai mic de un an, sumelereprezentand rambursarea creditelor pe termen lung si dobanzile pecare firma trebuie sa le plateasca pentru resursele atrase sub formade credite.

In raport cu caracteristicile ciclului de exploatare, nevoia de fondde rulment (capitalul de lucru net) are incidente variabile cu trezoreria.De exemplu nevoia de finantare creste odata cu cresterea volumului si du-ratei de mentinere a stocurilor, precum si cu cresterea volumului si durateicreditelor acordate clientilor. Nevoia de finantare va scadea (chiar panala degajarea unei trezorerii disponibile) odata cu cresterea volumului siduratei datoriilor si creditelor primite de la furnizori. Altfel spus, fragili-

141 10.2. Continutul gestiunii ciclului de exploatare

tatea sau, dimpotriva, stabilitatea unei ıntreprinderii (ın ceea ce privestefinantarea ciclului de exploatare) depinde ın principal de trei factori:

• stocurile si intervalul lor de stocare;

• clientii si intervalul lor de ıncasare;

• furnizorii si intervalul lor de plata.

10.2. Continutul gestiunii ciclului de ex-

ploatare

Ciclul de exploatare reprezinta perioada de timp dintre achizitionareaunui activ circulant ın vederea intrarii lui ıntr-un proces de transformaresau vanzare, si finalizarea acestuia ın numerar. Ciclul de exploatare seprezinta astfel ca o succesiune de stocuri ın diferitele faze ale exploatarii,de marimi fizice diferite si de valori crescatoare pe unitate de masura.Valoarea unei unitati de stoc este crescatoare pe masura ınaintarii ın ciclulde exploatare, la valoarea initiala adaugandu-se cheltuieli de stocare sicele de prelucrare sau de circulatie a acesteia pana la ıncasarea clientilorbeneficiari.

Un ciclu de exploatare ıncepe deci cu aprovizionarea pentru formareastocurilor si se ıncheie cu ıncasarea clientilor pentru marfurile vandute,pentru produsele finite livrate, sau serviciile prestate acestora. Finantareaciclului de exploatare este, poate, cea mai importanta sectiune a finantelorıntreprinderii, ın primul rand datorita ponderii ridicate (peste 50%) aactivelor si pasivelor circulante ın totalul bilantului ıntreprinderilor si ınal doilea rand, datorita faptului ca operatiile ciclului de exploatare suntcotidiene cu un mare grad de repetabilitate si cu o reflectare imediataasupra situatiei financiare, asupra rentabilitatii ıntreprinderii.

Obiectivul urmarit de finantare ciclului de exploatare este cel aloricarei investitii de capital: cea mai eficienta alocare a capitalului, ınconditii de diminuare a riscului. Armonizarea relatiei rentabilitate risc serealizeaza, ın cea mai mare parte, ın cadrul echilibrului dintre necesarulde active circulante si sursele mobilizate pentru finantarea acestuia.

Finantarea ciclului de exploatare cuprinde doua domenii comple-mentare de activitate:


• determinarea necesarului de active circulante;

• determinarea modalitatii de finantare a acestuia.

O marime mare a stocurilor determina costuri mari de stocare si deoportunitate ın ceea ce priveste capitalul investit ın ele, dar ın acelasitimp asigura desfasurarea ritmica si continua a proceselor de exploatare.Stocarea unor cantitati mai reduse, va diminua costurile, dar va cresteriscul rupturii de stoc. Determinarea necesarului de activelor circu-lante urmareste eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichiditati, pre-ocupare ınsotita de cresterea costurilor de exploatare si de diminuarearentabilitatii. In privinta pasivelor circulante se urmareste permanentasurselor de finantare, autonomia financiara a ciclului de exploatare, pre-ocupari ınsotite de cresteri ale costului procurarii capitalurilor necesare.Principala caracteristica a activelor circulante este lichiditatea ridicata aacestora si, deci, posibilitatea acoperirii operative din ıncasari a datori-ilor, a efectuarii unor plasamente de trezorerie si a pastrarii unei rezervelichide ın cont si ın casa.

Exista un raport specific fiecarei ıntreprinderi ıntre vanzari si nivelulactivelor necesare pentru realizarea acestora. Pornind de la acest raport,se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare, ın ceeace priveste determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare,cu efecte diferite asupra rentabilitatii si riscului:

1. O politica agresiva (ofensiva), indiferenta fata de risc, care ısipropune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Rentabil-itatea ridicata, intentionata prin aceasta politica, este ınsotita deriscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichiditati si de in-solvabilitatea ıntreprinderii;

2. O politica defensiva, a conducatorilor prudenti, care ısi prop-une realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate.Rentabilitatea va fi ın acest caz, afectata de stocurile suplimentareale prudentei ın asigurarea cu stocuri a continuitatii activitatii deexploatare. Aceasta este o politica de aversiune fata de risc

3. O politica echilibrata, intermediara, este cea care armonizeazarelatia contradictorie dintre rentabilitate si risc. Potrivit acesteipolitici, cresterea volumului activitatii (cifrei de afaceri) se realizeazacu un stoc curent de marime corespunzatoare noii cifre de afaceri, pe

14310.3. Determinarea necesarului de finantare a ciclului de

exploatare (NFCE)

cand stocul de siguranta este determinat la acel nivel care egalizeazacosturile determinate de lipsa de stoc si costurile stocurilor excesive.

Si ın ceea ce priveste finantarea activelor circulante, putem sa iden-tificam cele trei politici. Intr-o politica agresiva accentul cade, ın prin-cipal, pe sursele atrase temporar de la terti (datorii de exploatare) careau cele mai mici costuri de procurare a lor, dar care determina si o pre-ocupare stresanta de a le reınnoi, existand riscul unei lipse de capital.Politica defensiva presupune finantarea activelor circulante, ın princi-pal, din surse permanente (fondul de rulment), considerate surse propri,care au costuri de procurare mult mai mari dar si o acoperire suficientaımpotriva riscului de reınnoire a creditelor si a cresterii ratei dobanzii.O politica neutra consta ın sincronizarea perfecta dintre scadentele ac-tivelor si pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea si riscul, ce ar ınsotiformarea activelor si pasivelor circulante, au sensuri contrare si se neutral-izeaza ıntr-o oarecare masura. Fondul de rulment ar reprezenta, marja desiguranta pentru finantarea activelor circulante si pentru autonomia fi-nanciara a ıntreprinderii. Alegerea unei sau alteia dintre cele trei politicieste determinata atat de specificul activitatilor desfasurate, cat si de ori-entarile conducerii ıntreprinderii.

10.3. Determinarea necesarului de finantare

a ciclului de exploatare (NFCE)

Necesarul de finantare a ciclului de exploatare exprima nevoiatotala de capitaluri pentru procurarea stocurilor si asigurarea unui soldoptim de creante care sa asigure desfasurarea normala a ciclului de ex-ploatare. Determinarea NFCE urmareste realizarea obiectivului gestiuniiciclului de exploatare: cresterea rentabilitatii ıntreprinderii ın conditii dediminuare a riscului. In practica de fundamentare a NFCE se ıntalnesc ınprincipal doua categorii de metode:

• metode analitice;

• metode sintetice.

Ambele categorii de metode au ca indicatori de fundamentare fiecosturile exploatarii, fie cifra de afaceri, previzionate pentru perioada vi-itoare.


Determinarea NFCE pe baza costurilor exploatarii, este justificata defaptul ca nevoia de capitaluri, pentru procurarea si detinerea activelor cir-culante, este determinata de cheltuielile de achizitie, manipulare si trans-port a materialelor, de fabricatie si livrare a produselor, precum si detimpul ıntre doua reconstituiri succesive ale stocurilor exploatarii.

Determinarea NFCR, pe baza cifrei de afaceri, este motivata denevoia recuperarii operative a capitalurilor avansate pentru procurarea sidetinerea stocurilor de active circulante. Dar recuperarea ın cel mai scurttimp a capitalurilor are loc prin componentele valorice ale cifrei de afac-eri, dand expresie preocuparii ıntreprinderii pentru cresterea lichiditatiiactivelor circulante.

Metodele analitice presupun determinarea marimii NFCE pe el-emente de stocuri de materii prime si materiale, de produse ın curs defabricatie, produse finite si de produse expediate sau marfuri. La fiecareelement de stoc, calculul analitic se desfasoara pe fiecare material sauprodus nominalizat si pe fiecare fel de stoc (stoc curent, de siguranta, deconditionare, de iarna si de transport interior). Intrucat calculul marimiinevoii de finantare, la acest nivel de detaliere, presupune calcule complexesi un cost ridicat al operatiilor de fundamentare, aceste metode sunt re-comandate de regula doar ın anumite cazuri, si anume:

• modificari structurale considerabile ale activitatii ıntreprinderii;

• pentru determinarea nevoii de finantare medii anuale a stocurilor,urmand ca pentru fundamentarea nevoii trimestriale de finantare sase utilizeze metode sintetice.

Metodele sintetice presupun determinarea nevoii de capitaluri cir-culante pe totalul acestora, ın functie de volumul planificat al activitatiide exploatare si de viteza de rotatie ınregistrata ın exercitiul anterior.Metodele sintetice se folosesc, cu foarte bune rezultate, ın perioadele destabilitate economica. Cel mai adesea se folosesc modelele liniare deproportionalitate directa a marimii financiare a stocurilor, ın raport cuvolumul de activitate. Pentru a corecta acesta liniaritate se introduc ıncalcul anumiti coeficienti de ajustare ın functie de marimile dorite sauprevizionate pentru perioada viitoare. O alta alternativa o reprezinta uti-lizarea metodelor neliniare, pe baza legilor statistice ce s-au manifestat ınevolutia activelor circulante, ın corelatie cu volumul de activitate.

145 10.4. Surse de finantare a ciclului de exploatare

10.4. Surse de finantare a ciclului de ex-

ploatare

Obiectul acestei decizii ıl constituie selectia si mobilizarea operativaa surselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procurarii aces-tora, ın conditii de reducere a riscului. Decizia de finantare a cicluluide exploatare da finalitate ıntregii gestiuni a capitalurilor circulante, re-spectiv echilibrului, ce trebuie asigurat, ıntre nevoia de finantare a ci-clului de exploatare si sursele de finantare a acesteia. Finantarea ciclu-lui de exploatare se poate face din surse proprii, surse atrase sau surseımprumutate.

10.4.1. Surse proprii

Capitalurile permanente ale ıntreprinderii sunt folosite ın princi-pal pentru acoperirea nevoilor permanente (active stabile). Daca acestecapitaluri exced nevoile permanente, surplusul poate fi folosit pentrufinantarea ciclului de exploatare. Chiar daca o parte a acestor capitaluripot sa reprezinte capitaluri ımprumutate, datorita faptului ca ele se aflala dispozitia ıntreprinderii o perioada de timp de cel putin un an, ele suntasimilate surselor proprii. Surplusul de surse permanente, degajat dinfinantarea pe termen lung a nevoilor permanente, ıl constituie fondul derulment.

Fondul de rulment se determina ca diferenta ıntre capitalurilepermanente (capitaluri proprii si datorii financiare) si activele fixe nete.Acest fond de rulment asigura o marja de siguranta pentru activitatea deexploatare deoarece aceasta sursa este sigura, stabila si pentru care nu ex-ista preocupare de a fi reınnoita. Cu toate avantajele pe care le presupuneaceasta sursa de capital, trebuie avut ın vedere costul sau destul de ridicat,astfel ıncat se pune problema stabilirii unui fond de rulment minim nece-sar. Intrucat toti termenii relatiei de calcul sunt variabili, marimea fon-dului de rulment ınregistreaza variatii pe toata perioada viitoare. Acestevariatii sunt determinate de fluxurile de alocari si resurse ın partea desus a bilantului: cresteri de ımprumuturi pe termen lung, rambursareaımprumuturilor anterioare, profituri nerepartizate, provizioane constitu-ite, rezerve, achizitii sau vanzari de active fixe, etc. In aceste conditii,previziunea fondului de rulment va face apel la rezultatele tabloului de


finantare. In functie de previziunea bugetului investitiilor, ale bugetelorexploatarii, se poate aprecia marimea fondului de rulment pentru anulviitor.

Afectarea unei parti din capitalurile permanente, pentru acoperireanevoilor ciclice este motivata de caracterul continuu reınnoibil al stocurilorsi creantelor, care fac din aceste active temporare, o necesitate cvasiperma-nenta de capitaluri banesti. Fiind o sursa permanenta este recomandabilca marimea FR sa fie egala cu o nevoie cvasipermanenta din domeniul ex-ploatarii, ori, se stie ca ın cadrul ciclului de exploatare stocurile si creantelesunt reınnibile ın permanenta. Pentru reınnoire, ıntreprinderea are per-manent nevoie de capitaluri ca sa-si constituie un stoc optim de materialesi de produse. Deci caracterul reınnoibil al stocurilor face ca si ın ciclulde exploatare sa se manifeste o nevoie permanenta de capitaluri. Odatacu reınnoirea stocurilor si a creantelor ın pasivul bilantului se reınnoiesc,ın aceeasi proportie si datoriile catre furnizori. Diferenta dintre crestereastocurilor si a creantelor si cresterea datoriilor la furnizori reprezinta onevoie neta de capitaluri sau, asa cum a mai fost definita, nevoia de fondde rulment (NFR). Aceasta nevoie de fond de rulment ar trebui sa fieacoperita din fondul de rulment degajat ın partea de sus a bilantului. FRoptim ar fi cel necesar pentru acoperirea nevoii de fond de rulment minimasi permanenta. NFR este relativ fluctuanta, ın raport cu variatiile cifreide afaceri. Pentru realizarea unei cifre de afaceri mai mare decat cea an-terioara se vor angaja stocuri si creante mai mari. Acestea pot determinao crestere a NFR chiar si atunci cand are loc cresterea concomitenta adatoriilor de exploatare.

10.4.2. Datoriile de exploatare (surse atrase)

O parte a necesarului de finantare a ciclului de exploatare esteacoperita, asa cum s-a mai precizat, pe baza datoriilor ciclului de ex-ploatare, deci pe baza acelor surse temporare atrase de la terti. Datoriiledin exploatare rezulta din relatiile contractuale ale ıntreprinderii cu tertii(care asigura furnizarea de materii prime, materiale, marfuri, manopera,etc.) sau cu statul. Pe intervalul de la intrarea si receptia materialelor,serviciilor, manoperei sau de la nasterea datoriilor catre stat si pana lamomentul platii efective a acestei datorii, ıntreprinderea beneficiaza de osursa de capitaluri ın mod gratuit.

Cea mai mare parte a datoriilor de exploatare se refera la sumele


datorate furnizorilor pentru produsele achizitionate sau serviciile prestatede acestia. Aceste datorii mai poarta denumirea de ”credit comercial” sireprezinta de obicei peste 40% din datoriile pe care le are o ıntreprinderile.Acest procent este mai ridicat la ıntreprinderile mici care de obicei nuau acces la alte forme de finantare. Creditul comercial reprezintao sursa spontana de finantare, ın sensul ca ea decurge din desfasurareatranzactiilor curente ale unei ıntreprinderi. Chiar daca este considerataın mod traditional o sursa gratuita de capital, creditul comercial are defapt si o componenta ”costisitoare”. Aceasta componenta apare ın cazulın care furnizorii acorda discounturi pentru plata ıntr-un anumit intervalde timp a facturilor. Astfel creditul comercial ar putea fi ımpartit pe celedoua componente:

• creditul comercial gratuit, care implica creditul obtinut pe perioadaacordarii discountului;

• creditul comercial costisitor, care presupune creditul comercial acor-dat peste perioada ın care se primeste discountul.

Costul implicat de acest credit ıl reprezinta chiar pierderea discoun-tului daca furnizorul ar fi platit mai repede. Creditul comercial gratuittrebuie folosit ıntotdeauna, dar cea de-a doua componenta va fi acceptatadoar ın urma unei analize atente, pornind de la procentul de discountcare se pierde, comparand costul acestuia cu costul altor eventuale sursede capital ce ar putea fi atrase.

Pe langa datoriile catre furnizori, sursele atrase se mai refera si ladatoriile fiscale (ın principal catre bugetul statului ), datoriile catrepersonalul ıntreprinderii, avansurile primite de la clienti, precumsi datoriile catre alti creditori ai ıntreprinderii rezultate din desfasurareaactivitatii de exploatare a ıntreprinderii. Avand ın vedere caracterulavantajos al acestei surse de capital, ıntreprinderea ar putea profita princresterea ca volum a acestor datorii si prin amanarea termenului efectivde plata. Cum ınsa angajarea acestor datorii este reglementata prin con-tracte sau prin legile de impozitare, ıntreprinderea va fi penalizata ın cazuldepasirii termenului de plata.

Un serviciu de trezorerie activ va cauta sa angajeze ıntotdeauna da-torii cu scadente relaxante ın raport cu ıncasarile. Daca trezorierul vaajunge sa aiba datorii de exploatare mai mari decat stocurile si creanteleıntreprinderii, el va reusi sa realizeze o NFR negativa, adica sa aiba un


surplus de pasive circulante provenita gratuit de la terti. In literatura despecialitate sursele atrase de capitaluri circulante sunt denumite pasivestabile, respectiv datorii ale ıntreprinderii catre terti atrase pe o perioadacvasipermanenta de timp, ca urmare a reınnoirii continue a acestora. Inmarime efectiva, acestea se evalueaza la nivelul soldurilor datoriilor deexploatare din bilant, iar ca marimi previzionate se estimeaza dupa douametode:

• analitica;

• sintetica.

Metoda analitica se foloseste pentru estimarea surselor atrase dindatorii, cu termene fixe de plata si cu solduri crescatoare, pna ın momentulplatii acestora. Sunt grupate ın categoria pasivelor stabile-1 si se referala datoriile cu salariile, impozitele, cu energia, cu asigurarile sociale, etc.Pasivele stabile-1 se planifica dupa metoda ınsumarii soldurilor zilnice carenecesita parcurgerea a 6 etape:

1. alegerea trimestrului cu activitate minima, ıntrucat pasivele sta-bile calculate pentru acest trimestru se vor regasi cu siguranta siın cadrul celorlalte trimestre;

2. determinarea datoriei zilnice;

3. determinarea soldului la ınceputul unei luni din trimestrul minim;

4. calculul soldurilor din fiecare zi ale lunii luate ın calcul;

5. ınsumarea soldurilor din fiecare zi de la toate pasivele stabile-1;

6. alegerea soldului zilnic total cel mai mic din luna de calcul.

Metoda sintetica se foloseste pentru previzionarea surselor atrasedin celelalte decalaje de platii ale ıntreprinderii, care nu au termene fixe deplata si care au sold variabil pe parcursul unei luni de zile. Sunt grupateın categoria pasive stabile- 2 si se refera la datoriile fata de furnizorii demateriale, marfuri, etc. Pasivele stabile-2 se planifica dupa metoda globalaın functie de nivelul trimestrial total al acestor datorii si de durata medie adecalajului de plati. In fapt este o estimare ın functie de viteza de rotatiea acestor pasive.

unde t = durata medie a decalajului de plati.


10.4.3. Surse ımprumutate

In completarea surselor proprii si atrase, ıntreprinderea apeleaza lacredite bancare pe termen scurt (de trezorerie sau de mobilizare).Acestea au rol de amortizor ıntre cresterea sau reducerea nevoii de capi-taluri circulante si diminuarea sau majorarea surselor proprii si atrase decapitaluri circulante. Creditele de trezorerie se acorda ıntreprinderilor decatre bancile comerciale, ın limita unui plafon stabilit anterior. Acestecredite mai sunt ıntalnite sub denumirea de ”facilitate de casa”. Facili-tatea de casa (de regula linie de credit) este destinata acoperirii dezechili-brelor, decalajelor care apar ın trezoreria ıntreprinderii. Facilitatea per-mite pe termen scurt a face fata platilor ce depasesc disponibilitatile tre-zoreriei, urmand a fi rambursate la intrarea ın normal, peste cateva zile.

Nevoile financiare apar de regula la finele lunii sau cu ocaziaplatii salariilor. Necesarul creditelor de trezorerie se stabileste de catreıntreprindere pornind de la diferenta ıntre stocuri si cheltuieli pe de o partesi fondul de rulment, sursele atrase si ıncasarile proprii pe de alta parte.Astfel se va constata un excedent sau un deficit de trezorerie. Deficitul vaputea fi acoperit pe baza creditelor de trezorerie. La contractarea acestorcredite trebuie avut ın vedere costul mare pe care ıl implica aceasta formade finantare a ciclului de exploatare.

In cazul ın care deficitul de trezorerie este mai mare decat plafonulde creditare acceptat de banca, ıntreprinderea poate apela la creditelede mobilizare. Creditele de mobilizare se constituie de fiecare data cando banca accepta sa mobilizeze creante detinute de o ıntreprindere. Cuocazia derularii operatiunilor lor comerciale, ıntreprinderile acumuleazacreante de fiecare data cand acorda un termen de plata clientilor. Prinurmare, ele trebuie sa astepte scurgerea acestui termen pentru a-si ıncasavanzarile. Dar situatia financiara a ıntreprinderii poate sa nu permitaasteptarea termenului, care poate fi dupa o perioada de 60 pana la 90 zile.In astfel de situatii intervin bancile care ”mobilizeaza”aceste creante. Elepun la dispozitia ıntreprinderii imediat o suma de bani care corespundevalorii creantei, diminuata cu o suma care reprezinta remunerarea bancii(dobanda si comision). Pentru ındeplinirea obiectivelor sale, decizia definantare a ciclului de exploatare va face un arbitraj ıntre creditele detrezorerie si creditele de mobilizare posibil de atras de la banci, pentruacoperirea deficitului de trezorerie. Selectia uneia sau altuia dintre creditese va face pe baza analizei temeinice a costului real al acestora.

Capitolul 11

Gestiunea stocurilor

11.1. Notiuni generale privind stocurile

ıntreprinderii

11.1.1. Definirea stocurilor

Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale care se acu-muleaza ın depozitele si magaziile agentilor economici, firmelor, ıntr-un anumit volum, pe o perioada determinata, cu un scop bine precizat,reprezentand rezultatul activitatii de asigurare materiala si desfacere.Intr-o alta abordare, ce doreste sa surprinda mai bine rolul ındeplinitde stocuri, acestea pot fi considerate cantitati fizice de resurse mate-riale, necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare, pentru a asiguradesfasurarea continua si ritmica a activitatii de exploatare.

Scopul formarii stocurilor este diferit:

• guvernul constituie stocuri sub forma rezervei pentru a pune econo-mia nationala la adapost de influenta factorilor perturbatori ce potsa apara;v

• organizatiile formeaza stocuri de resurse materiale pentru alimenta-rea continua a locurilor de consum ın vederea unei bune desfasuraria proceselor de exploatare.

Gestiunea stocurilor asigura alimentarea continua a procesului deproductie cu resurse materiale necesare, asigura existenta acestora ın

150

151 11.1. Notiuni generale privind stocurile ıntreprinderii

depozitele agentului economic, acumularea lor, astfel ıncat la primireacomenzii sa poata deservi imediat locurile de consum.

Stocurile ındeplinesc ın principal doua functii generice:

1. functia de regularizare, prin intermediul carei se realizeaza absorbtiadecalajelor ıntre fluxul de vanzare si cel de reasigurare, ıntre vanzaresi consum pe de o parte, si ıntre producere si achizitie pe de altaparte. Aceste actiuni se realizeaza ın ritmuri si cu intensitati diferitefiind deci necesara armonizarea lor. Din acest punct de vedere,stocurile au rol de tampon;

2. -functia de protectie ce vizeaza ın principal eliminarea consecintelorpe care le-ar putea avea asupra organizatiilor actiunea unor factorialeatori, imprevizibili.

Ratiunea principala pentru care sunt mentinute stocurile este aceeaca este fizic imposibil si economic nepractic ca fiecare element al stocu-lui sa ajunga exact unde este necesar, atunci cand este necesar. Chiardaca ar fi fizic posibil ca un furnizor sa realizeze aprovizionarea cu ma-terii prime la interval de cateva ore, aceasta ar fi totusi prohibitiv descumpa. Producatorul trebuie deci sa pastreze stocuri suplimentare dematerii prime pentru a le folosi cand sunt necesare ın procesul de conver-sie. Controlul si ıntretinerea stocurilor reprezinta o problema comuna atuturor organizatiilor din toate sectoarele economiei. Problema stocurilornu este restransa doar la societatile comerciale ci ın acelasi mod ea seregaseste si ın cazul societatilor nonprofit si organizatiilor nonguverna-mentale. Stocurile se regasesc si ın ferme, gospodarii, ıntreprinderi indus-triale, societati de comert cu ridicata sau cu amanuntul, spitale, biserici,ınchisori, gradini zoologice, universitati, unitati administrative locale saunationale.

Stocurile se regasesc deasemenea si ın gospodariile individuale-mancare, ımbracaminte, medicamente, articole gospodaresti, etc.Stocurile se pot regasi sub forma de furnituri, materii prime, materiale,produse neterminate, produse finite si marfuri.

Furniturile (cele folosite ın productie sunt prescurtate MRO-maintenance, repair and operating) sunt articole de inventar ce se consumaın timpul proceselor de fabricatie si care nu se regasesc ın produsul finitrealizat cu ajutorul lor.Cele mai des ıntalnite sunt rechizitele, materialelede ıntretinere, materialele gospodaresti, s.a.

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor 152

Materiile prime reprezinta articole de stocuri utilizate ın cadrulproceselor de productie care fiind modificate si transformate se regasescın produsele finite fabricate pe baza lor.

Productia ın curs reprezinta produse care au parcurs anumite fazeale proceselor de productie fiind partial transformate si care urmeaza samai suporte transformari pana ajung la forma de produs finit. Produselefinite sunt cele care au parcurs toate fazele procesului de productie si suntgata pentru a fi vandute, distribuite sau stocate, depozitate. Marfurilereprezinta articole de inventar care sunt cumparate cu scopul de a firevandute.

Studierea inventarului pentru oricare din aceste categorii depindede entitatile studiate anterior. Aceasta deoarece un produs finit dintr-ocategorie poate fi materie prima pentru un altul.

11.1.2. Caracteristicile stocurilor

Cateva proprietati ale stocurilor sunt universale. Cererea,reaprovizionarea, constrangerile, costurile, sunt cele mai des ıntalnite.

Cererile reprezinta unitati consumate din stocuri;reaprovizionarile reprezinta unitati care sunt adaugate stocurilor;costurile reprezinta cheltuieli determinate de existenta sau din contrade inexistenta stocurilor iar constrangerile reprezinta limitarile impusecererii, aprovizionarii de costurile de management ori conditiile fizice, demediu.

Marimea cererii se refera la magnitudinea cererii si se exprima can-titativ. Cand marimea este aceiasi de la o perioada la alta spunem ca esteo cerere constanta, ın caz contrar ea este variabila. Cand marimea cereriieste cunoscuta, atunci spunem ca avem un sistem determinat. Atunci candmarimea cererii nu este cunoscuta, sistemul este nedeterminat. In astfelde cazuri este posibil uneori sa se stabileasca o distributie probabilisticaa cererii care poate fi continua sau discreta.

Cererea unitara este de fapt marimea cererii pe unitate de timp. Felulcererii se refera la modul ın care sunt scoase resursele din stoc. Articolelepot fi date ın folosinta-scoase din stoc la ınceputul perioadei, la sfarsitulperioadei, uniform pe tot parcursul perioadei, sau ın alte moduri.

Reaprovizionarea poate fi clasificata ın functie de marime, model sitimpul de aprovizionare. Marimea reaprovizionarii se refera la cantitateasau marimea comenzii care va fi receptionata. Marimea lotului poate fi


constanta sau variabila, depinde de tipul de gestiune a stocului. Atuncicand lotul de resurse materiale este receptionat, de regula el este introdusın depozit si devine o parte a inventarului organizatiei.

Tipul aprovizionarii se refera la modul ın care se desfasoara ea: in-stantaneu, uniform sau pe loturi. Aprovizionarea instantanee indica fap-tul ca ıntregul lot este receptionat ın stoc ın acelasi timp. Timpul dereaprovizionare reprezinta intervalul de timp ıntre momentul luarii de-ciziei de aprovizionare a unei resurse materiale si momentul ın care resursamateriala intra ın stoc, si poate fi constant sau variabil.

Constrangerile sunt limitarile sistemului de stocare. Constrangerilereferitoare la spatiul fizic de depozitare pot limita cantitatea depozitata;constrangerile de capital limiteaza volumul de bani imobilizati ın stocuri;facilitatile, echipamentele si personalul deasemenea limiteaza capacitateade a stoca sau opera stocurile. Politicile manageriale (cum ar fi aceeapotrivit careia nu trebuie sa existe niciodata ruptura de stoc) sau decizi-ile administrative (cum ar fi contractele reciproce de aprovizionare), potlimita managementul materialelor ın nenumarate moduri.

Costurile stocarii reprezinta ansamblul cheltuielilor determinate deexistenta respectiv inexistenta stocurilor. Obiectivul esential al gestiuniistocurilor materiale este de a stoca o cantitate adecvata de resurse ma-teriale, la locul potrivit, ın momentul potrivit si la cele mai mici costuri.Costurile cu stocurile sunt asociate operatiilor de stocare si sunt rezultatulactiunii sau din contra a lipsei de actiune a managementului ın ceea cepriveste organizarea sistemului.

Exista parametrii economici de baza ın orice model decizional destocare iar cei mai relevanti sunt urmatorii:

• costul de aprovizionare;

• costurile de lansare a comenzii sau de organizare a aprovizionarii;

• costul de stocare (de depozitare);

• costul cu ruptura de stoc.

Costul de aprovizionare al unei resurse materiale este pretul uni-tar de aprovizionare obtinut ın cazul ın care resursa este aprovizionatade la o sursa externa. In cazul ın care resursa materiala respectiva esterealizata ın unitate, costul de aprovizionare reprezinta costul unitar deproductie. Costul unitar trebuie totdeauna privit ca un cost al articolului


asa cum apare el ın inventar. Pentru articolele aprovizionate, acest pret in-clude alaturi de pretul de aprovizionare si orice alte cheltuieli de transporta articolelor respective. Pentru resursele materiale fabricate ın interiorulorganizatiei, costul unitar include cheltuielile directe de personal, materi-ale directe si cheltuielile de regie. Costul de aprovizionare se modifica ınfunctie de nivelele cantitative de comanda atunci cand furnizorii acordadiscounturi financiare.

Costurile de comanda se refera la cheltuielile de distributie platiteunui furnizor extern sau costurile suportate ın cazul aprovizionarii interne.Acest cost variaza de obicei direct proportional cu numarul de comenzilansate si nu ın aceiasi masura cu cantitatea comandata. Costul cu co-manda include articole de cost cum ar fi: costuri cu formarea comenzii,receptia materialelor, controlul materialelor, urmarirea comenzii, etc. Incazul ın care resursa materiala este fabricata ın interiorul organizatiei acestcost cuprinde cheltuielile cu producerea articolelor comandate. Costurilede stocare, cuprind cheltuieli asociate cu investitia ın stocuri si investitiaın depozite si ıntretinerea acestora. Acestea ıncorporeaza elemente de costcum ar fi: costurile de capital, taxe, asigurari, manipulare, ınmagazinare,costuri cu deteriorarea, degradarea sau pierderea resurselor materiale.

Costurile de capital se refera fie la pierderea eventualelor veniturice ar putea fi obtinute prin investirea sumelor respective ın alta afacere(costul de oportunitate), fie la dobanzile ce trebuie platite ın cazul ıncare capitalul este obtinut prin ımprumuturi. In multe tari, stocurile sunttratate ca o proprietate taxabila: cu cat stocurile sunt mai mari, cu atattaxele ce trebuie platite pentru detinerea lor sunt mai ridicate. Costurilecu asigurarea stocului sunt dependente de suma primei de despagubire cear fi primita ın cazul degradarii stocurilor. Prima de asigurare variaza di-rect proportional cu marimea investitiei ın stocuri. De asemenea ın timpulstocarii resursele materiale se pot degrada, ısi pot pierde unele proprietati,se pot pierde sau chiar fura. O teorie uzuala din cadrul managementuluimaterialelor ar fi ca aceste costuri de stocare sunt direct proportionale cumarimea investitiei ın stocuri. In general se poate aproxima costul anualcu stocarea ca fiind ıntre 20 si 40% din valoarea stocului.

Costurile cu ruptura de stoc reprezinta consecintele economiceale lipsei de stoc. Ruptura de stoc poate aparea din cauza ıntarzierilorın aprovizionare sau fabricatie. Ruptura de stoc poate determina oprireaproductiei cu toate costurile ce pot fi antrenate, inclusiv pierderea prof-iturilor ce ar fi fost obtinute prin vanzarea produselor finite ce acum nu


pot fi fabricate. La acestea se adauga eventuala pierdere a unor clienti ıncazul ın care nu exista produse finite pe stoc sau nu pot fi ınlocuite cu alteproduse. Cuantificarea acestor costuri este foarte dificil de realizat. Existacazuri ın care lipsa de stoc nu duce la pierderea comenzii, a clientului cinumai la amanarea ei (”backordering”). In aceasta situatie costul rupturiide stoc consta ın cheltuielile suplimentare generate de aceasta comandaamanata. Un obiectiv major (dar nu singurul) al gestiunii stocurilor esteminimizarea acestor costuri. Doar costurile care se modifica odata cumodificarea nivelului stocului trebuie analizate.

11.1.3. Principalele categorii de stocuri

Un alt mod de a explica scopul gestiunii materialelor este de a intro-duce o clasificare functionala a stocurilor. Bazat pe utilitatea lor, stocurilepot fi ıncadrate ın una sau mai multe din urmatoarele categorii:

1. Stoc curent;

2. Stoc de siguranta;

3. Stoc de conditionare;

4. Stoc de transport;

5. Stoc de iarna;

6. Stoc psihologic.

1.Stocul curent. Reprezinta cantitatea de resurse materiale desti-nata pentru asigurarea continuitatii si desfasurarii normale a productiei,ın intervalul de timp dintre doua livrari succesive. Stocul curent depindede consumul mediu zilnic si de intervalul mediu de timp ıntre doua livrarisuccesive. In procesul formarii si miscarii lui, stocul curent este de treifeluri si anume:

• stoc curent maxim;

• stoc curent mediu;

• stoc curent minim.


Stocul curent maxim, reprezinta cantitatea de resurse materiale exis-tenta ın depozit, ın momentul primirii unei comenzi de resurse materialede la furnizor. Stocul curent mediu, este egal cu stocul curent maximımpartit la doi. Stocul curent minim, teoretic este zero.

2.Stocul de siguranta (adesea denumit si stoc tampon) reprezintacantitatea de resurse materiale destinata asigurarii procesului de productieın cazul eventualelor ıntreruperi ın asigurarea materiala, ceea ce seıntampla atunci cand intervin anumite anomalii ın procesul de asigu-rare materiala sau ın desfasurarea procesului de desfacere al furnizorului.Stocul de siguranta se constituie obligatoriu pentru toate resursele mate-riale achizitionate prin forma de asigurare tranzit, dar este recomandabilsa nu depaseasca 50% din stocul curent. Peste aceasta limita, cu foarterare exceptii se justifica o asemenea pondere. Este posibila si majorareastocului de siguranta, dar numai ın cazuri cu totul speciale si cu justifi-carea tehnico-economica respectiva. Pentru resursele materiale asigurateprin forma depozit nu se calculeaza stocuri de siguranta. Pentru unitatiındepartate (santiere de constructii, montaje, exploatari miniere, etc.)se pot constitui stocuri de siguranta suplimentare pentru o perioada decateva zile sau ca procent (ınsa mai mic) din stocul curent, dar numai pen-tru acele resurse materiale care conditioneaza ın mod deosebit procesul deproductie.

3.Stocul de conditionare reprezinta stocul constituit pentru pe-rioada ın care resursele sunt pregatite pentru intrarea ın exploatare. Suntunele resurse materiale care necesita o pregatire prealabila intrarii lor ınproductie (de exemplu uscarea lemnului ın industria mobilei). Sunt asim-ilate operatiilor de conditionare si operatiile de analiza de laborator, acolounde este cazul. De asemenea se asimileaza conditionarii si operatiile dedebitare (croire) a resurselor materiale, dar cu conditia ca acestea sa sedesfasoare ın depozitele firmei. In acest caz intervine ın calculul stocurilorde resurse materiale si stocul de conditionare. Stocul de conditionare sestabileste prin ınmultirea consumului mediu zilnic cu timpul necesar pen-tru pregatirea resursei materiale ınainte de intrarea ın productie.

Aceste stocuri se constituie numai pentru resursele materiale pentrucare sunt prevazute norme tehnice de conditionare aprobate de forurilecompetente, cu posibilitatea revizuirii lor pe masura perfectionarii proce-selor de fabricatie.

4.Stocul pentru transport-interior. Acest stoc se stabileste pen-tru perioada necesara transportarii resurselor materiale de la depozitul


central de asigurare materiala la punctele unde acestea se vor consuma.5.Stocul de iarna. Este stocul ce se determina pentru perioada ın

care conditiile climaterice nu fac posibila exploatarea si transportul unorresurse materiale de baza ın conditii normale si se adauga, ın aceastaperioada, la stocul normat.

6.Stocul sezonier. In mediul economic functioneaza si agenti eco-nomici cu activitate sezoniera, care se caracterizeaza si printr-o activitatede asigurare materiala sezoniera. Pentru acesti agenti economici stocul to-tal de resurse materiale care asigura continuitatea proceselor de productiepentru perioada cat acestia ısi desfasoara activitatea se compune din:

• stocul sezonier propriu-zis;

• stocul de siguranta.

Stocul sezonier propriu-zis este stocul care asigura continuitateadesfasurarii normale a activitatii economice cu resurse materiale nece-sare pentru ıntregul sezon, pana la sezonul urmator. Stocul sezonier(sau stocul anticipat) poate reprezenta si cantitatea de resurse mate-riale aprovizionata pentru a acoperi varfurile de cerere sezoniera saucerintele aleatorii (de exemplu programe promotionale) sau deficientelecapacitatilor de productie. El este aprovizionat ınaintea aparitiei cerinteisi este consumat ın timpul perioadei de maxima cerere, pentru a pastranivelul productiei si a evita ruptura de stoc.

7.Stocul psihologic (specific activitatilor comerciale) este stoculexpus de catre comerciantii cu amanuntul pentru a stimula cererea avandrol de ”vanzator mut”.El sporeste sansa ca un produs sa se vada si sa sevanda. Rafturile pline sporesc vanzarile prin expunerea ın fata clientilor acat mai multa marfa, pentru a crea o vizibilitate cat mai mare. Rafturile”sarace”, la fel ca si ruptura de stoc determina scaderea vanzarilor sipierderea clientilor. In timp ce celelalte tipuri se stocuri sprijina reducereacosturilor de operare, stocul psihologic este un stoc generator de venituri.

Exista o preocupare ın legatura cu generarea veniturilor prin stimu-larea cererii versus minimizarea costurilor. Se pune ıntrebarea care esteorientarea aprovizionarii. Stocurile nu sunt pastrate de dragul lor, ci elereprezinta mijloace de a obtine rezultatele finale. Desigur sunt tipuri mul-tiple de stocuri pentru a servi unor scopuri de asemenea variate. Astfelca nu se poate vorbi de o gestiune a stocurilor indiferent de felul lor,dar ele toate trebuie supravegheate si ıntretinute pentru a corespunde


functiilor specifice. Stocarea reprezinta un proces necesar oricarei afaceri.In timp ce factorii functionali si clasificarile functionale explica existentastocurilor, aceasta nu ınseamna ca ıncercarea de a le reduce nu trebuicontinuata. Stocarea poate sa ascunda probleme operationale sau sa de-termine usurarea problemelor. Este mai usor sa fie eliminate problemeledecat sa fie ascunse prin stocuri excesive. O strategie ar fi ıncercarea dea reduce stocurile prin minimizarea sau eliminarea piedicilor operationalecare dicteaza existenta lor.

11.2. Optimizarea marimii stocurilor

11.2.1. Obiectivele contradictorii ale gestiuniistocurilor

Scopurile asociate gestiunii stocurilor resurselor materiale nu suntunice si nici macar nu sunt usor de definit si delimitat. Obiectiveleesentiale ale gestiunii resurselor materiale sunt minimizarea capitaluluiinvestit ın stocuri, maximizarea satisfacerii clientilor si minimizarea cos-turilor de fabricatie. Cateva din subobiectivele de baza sunt: un costunitar redus, accelerare a duratei de rotatie a stocurilor, o ınalta calitatea resurselor si asigurarea continuitatii aprovizionarii. Se poate observa caaceste obiective nu sunt ıntotdeauna ın interdependenta ci chiar pot sa fieın conflict direct. In perioade de criza a economiei simplul act de a gasi,de a localiza surse de aprovizionare s-ar putea sa devina cel mai impor-tant obiectiv. Aceasta se ıntampla si ın cazul ın care cel mai importantfurnizor nu mai poate realiza aprovizionarea din cauza unor dificultati deproductie. In cazul ın care apar dezvoltari neasteptate ale cererii pot sadetermine presiuni considerabile asupra surselor de aprovizionare.

In companiile tinere, ın conditiile cresterii foarte rapide,exponentiale, disponibilul este antrenat tot timpul ın aprovizionari scurte.Cele mai multe venituri si capitaluri ımprumutate sunt reinvestite ıncrestere si echipament. Stocurile de resurse materiale sunt esentiale, ex-istand preocuparea de a mentine stocurile la un nivel scazut pentru adisponibiliza numerar pentru alte scopuri. A cumpara ın cantitati micipresupune a pierde discounturile care ar fi putut fi primite. Comenzilesi livrarile numeroase sunt necesare pentru a fi foarte operativi. Acesteconditii determina o accelerare a vitezei de rotatie a stocurilor de resurse

159 11.2. Optimizarea marimii stocurilor

materiale care poate determina efecte negative, daunatoare.

Echilibrul este supraconsiderat cand telurile si obiectivele sunt sub-considerate. Concentrarea poate fi pe un obiectiv ıntr-o anumita perioadasi pe un alt obiectiv ın alta perioada si contrapartida trebuie luata ınconsiderare. Concentrarea pe accelerarea rotatiei stocurilor poate deter-mina costuri unitare ridicate datorita cantitatilor mici aprovizionate lao livrare. Din contra concentrarea pe un cost unitar mai mic determinaloturi mai mari de aprovizionare, care reduc viteza de rotatie a stocurilor.Un agent de aprovizionare poate sa acorde o atentie exagerata unui cost deaprovizionare scazut si sa ignore continuitatea sau calitatea aprovizionarii.Un manager al productiei s-ar putea sa urmareasca doar continuitatearesursei materiale ın detrimentul unui cost scazut al resurselor aprovizion-ate.

Gestiunea resurselor materiale este o sursa de conflict ıntre diferitimanageri ıntr-o organizatie. Aceste conflicte sunt alimentate din faptulca diferiti manageri au diferite roluri ın organizatie care implica stocurile.Suboptimizarea este termenul folosit pentru a descrie subsistemul opti-mizarii si costurile scopurilor sistemului. Suboptimizarile rezulta din con-flictul rolurilor pe care le joaca managerii. Multe dintre proiectele desisteme de control al materialelor au esuat din cauza rivalitatilor inter-departamentale si actiunilor contradictorii. Conflictul rolurilor manager-ilor trebuie sa nu permita subminarea organizatiei ca ıntreg. Politicamanagementului materialelor trebuie sa fie consacrata obtinerii celui maimic cost global. Gestiunea resurselor materialelor este o preocupare co-muna, dar de asemenea se ıntalnesc cazuri ın care preocuparea tuturoreste de fapt responsabilitatea nimanui. Responsabilitatea stocurilor estefrecvent divizata ıntre departamente cu interese individuale. Departa-mentul aprovizionarii preia grija aprovizionarii resurselor materiale, de-partamentul de fabricatie are grija de materialele ın curs de fabricatie,iar departamentul de marketing controleaza stocurile de produse finite.Alocarea responsabilitatilor apare logic dar este putin probabil ca talen-tul si expertiza ceruta pentru un control eficient, adecvat este disponibilaın toate departamentele. Este de multe ori mai dezirabil sa fie alocatetoate responsabilitatile managementului materialelor ıntr-un singur de-partament sub conducerea unui manager al materialelor.

Conflictele ıntre departamente si suboptimizarile sunt mai putinprobabil sa apara atunci cand stocurile sunt urmarite de un manager almaterialelor. Managerul materialelor ıncearca sa consolideze activitatile,


sa ımbunatateasca coordonarea, sa prevada o singura sursa de raspunderepentru toate materialele. El poate spori eficienta promovand legaturimai scurte ıntre activitatile asociate. Atunci cand aceste activitati aso-ciate sunt dispersate de-a lungul organizatiei se pot produce conflicte, sepot genera competitii epuizante. Problemele gestiunii materialelor nu potfi manuite separat. Ele se afla ıntr-o ımbinare continua cu problemeledistributiei, depozitarii, productiei, manipularii materialelor, marketingu-lui si problemele financiare. Cand activitati dependente sunt conduseca niste activitati independente se genereaza conflicte ıntre activitati cuefect ın reducerea performantelor organizatiei ca ıntreg. Aprovizionarea,productia si distributia nu sunt activitati independente si ele trebuie deciintegrate. Gestiunea materialelor este o parte din sistemul de operare sitrebuie sa faciliteze ındeplinirea obiectivelor organizatiei.

Gestiunea materialelor necesita un punct de vedere larg si nu tre-buie tratat ca o serie de decizii independente sau elemente individuale.Stocurile nu sunt ca o insula de sinestatatoare, ele trebuie sa serveascaobiectivelor, scopurilor organizatiei. Stocurile trebuie managerizate, prob-lema lor nu trebuie delegata unei persoane din cadrul personalului derutina. Pentru a ınvinge trecutul zbuciumat, gestiunea stocurilor a fostlargita ın managementul materialelor care nu cuprinde doar activitatide stocare a materialelor, ci toate functiunile materialelor cum ar fiaprovizionarea, transportul, logistica, controlul materialelor si stocarea,depozitarea.

Gestiunea materialelor este realizata independent pe acelasi nivel cufinantele, marketingul si managementul productiei. Este sarcina gestiuniimaterialelor, numita si ”managementul materialelor” de a face tot posi-bilul pentru atingerea obiectivelor managementului general si pentru a nudeveni ”copilul vitreg” al oricarei alte zone functionale.

11.2.2. Modelarea stocurilor

Marimea optima a stocurilor se poate obtine folosind metode de mod-elare matematica. Modelarea stocurilor reprezinta acea metoda canti-tativa de obtinere a doctrinei de operare a costului minim. Modelele potfi deterministe sau stochastice (aleatoare, probabilistice).

Modelul determinist reprezinta modelul ın care variabilele sunt cunos-cute cu siguranta. Modelul stochastic este modelul ın care valorile vari-bilelor sunt probabilistice. Scopul situatiilor de modelare a stocurilor este


obtinerea unei doctrine de operare, ın care sunt implicate patru etapesimple:

1. Examinarea cu atentie a situatiei stocurilor, enumerand caracteris-ticile si ipotezele legate de respectiva situatie;v

2. Elaborarea ecuatiei costurilor totale anuale relevante ın forma lit-erara;

3. Transformarea ecuatiei costurilor totale anuale relevante din formaliterara ın limbaj matematic concis;

4. Optimizarea ecuatiei costurilor, determinand optimul cantitatii co-mandate si momentul de reaprovizionare.

In elaborarea modelelor de stocare trebuie avute ın vedereurmatoarele variabile:

• N= cererea anuala totala (ın unitati);

• Q= cantitatea comandata (ın unitati);

• Q∗= cantitatea comenzii optime (ın unitati);

• R = punct de realizare a unei noi comenzi (ın unitati);

• R∗= punct optim de realizare a unei noi comenzi (ın unitati);

• T= timp total (ın unitati de timp);

• Ca= cost de demarare sau lansare a comenzii (per comanda);

• cd%= costul costul de depozitare exprimat procentual;

• K = cost de epuizare a stocului per unitate scoasa din stoc;

• dl= cererea per unitate de timp pe durata TTL (timp de livrare ),(ın unitati);

• Dl= cererea totala pe durata TTL (ın unitati);

• CT = costuri totale anuale relevante;

• CT*= costuri anuale relevante minime totale.


Metoda consta ın minimizarea costului total. Pentru fiecare tip degestiune se va elabora un model matematic adecvat, prin cuantificareaconvenabila a tuturor elementelor care apar ın problema de gestiune, pre-cum si prin precizarea expresiei functiei care urmeaza sa fie minimizata.Unul dintre principalele ratiuni ale stocarii este neputinta unei organizatiide a cumpara sau produce articole ın loturi economice. Organizatiile uti-lizeaza marimea lotului economic frecvent atunci cand doresc sa mentinaun stoc regulat de articole avand o cerere uniforma, independenta.

Modelele de stocare pot fi deterministe sau probabilistice (stochas-tice), dupa cum cererea si timpul de aprovizionare sunt sau nu cunoscute.

Modele deterministe se aplica direct ın conditii de cerere uni-forma. Aceste modele determina marimea lotului economic (optim) ınconditii de cerere independenta de articole cumparate de la terti sau pro-duse ın unitate. Pentru a determina politica optima de stocare, suntnecesare informatii referitoare la urmatorii parametrii:

1. Cererea;

2. Costurile de stocare;

3. Timpul de reaprovizionare.

In modelele deterministe toti parametrii si variabilele sunt cunoscutisau pot fi calculati cu exactitate. Cererea unitara de articole, precumsi costul asociat acestora sunt cunoscuti. Timpul de aprovizionare estedeasemenea presupus a fi constant si independent fata de cerere. Inrealitate aceaste modele se ıntalnesc foarte rar si este mai rezonabilareprezentarea ın termeni probabilistici (cum este cazul modelelor stochas-tice ın care unele sau toate variabilele sunt probabilistice). Oricum mod-elele deterministe sunt frecvent aproximari excelente sau cel putin un bunpunct de pornire pentru a descrie fenomenul stocarii.

In cazul modelelor stochastice, uzual este mai usor sa se lucreze cumodele de stocare daca variabilele pot fi tratate ca fiind continue decatdiscrete. In cazul ın care cererea este suficient de ridicata, variabilele potfi considerate continue. Aceste modele presupun proprietati continue sitrebuie simplificata sarcina rezolvarii unui asemenea model prin gasireaunei politici optime de stocare. Cele doua ıntrebari fundamentale puseoricarui sistem de stocare sunt ”cat” si ”cand” sa fie comandat. Raspunsuldepinde de tipul de cerere si de parametrii folositi pentru a defini sistemul.


In modelul determinist cu cerere constanta se presupune ca cerereaeste cunoscuta, constanta si continua. Aceasta ınseamna ca acelasi numarde unitati sunt comandate tot timpul si intervalul dintre doua comenzieste constant. Nivelul stocului este modificat cu fiecare tranzactie, iarde fiecare data cand atinge un punct prestabilit este lansata o comandapentru un numar constant de unitati. Deci, cei doi parametrii care definescmodelul sunt: punctul de recomanda si marimea comenzii. Acest modelmai poarta denumirea si de Q-sistem, deoarece marimea comenzii Q estefixata pentru fiecare reaprovizionare. Modelele deterministe de stocuripot fi construite atunci cand intrarile si iesirile pe o perioada fixata potfi cunoscute cu exactitate (ın mod cert). Cel mai des ıntalnite modeledeterministe sunt:

• modelul marimii lotului simplu (EOQ)-model cu perioada fixa,cerere constanta, fara ruptura de stoc (acest model va fi prezentatdetaliat);

• modelul ınlocuirii graduale;

• modelul cu perioada fixa, cerere constanta, cu ruptura de stoc (back-ordering);

• modelul cu cerere constanta ın conditiile acordarii discounturilorcantitative;

• modelul economic ın cazul vanzarilor la preturi speciale;

• modelul economic-cresteri anuntate de preturi;

11.2.3. Modelul marimii lotului simplu (Wilson -Whitin)

Formula marimii lotului simplu, numita si formula Wilson,reprezinta acel model determinist de stocuri caracterizat printr-un sin-gur punct de stoc, nici o lipsa de stoc, o cerere constanta si cunoscuta, untimp total de livrare si un cost unitar constante. Prima versiune a ceea ceeste adesea denumita formula marimii lotului simplu a fost elaborata deFord Harris ın 1915 . In aparenta, a fost din nou obtinuta independent deR.H.Wilson, care a popularizat-o, ea fiind ıntalnita cel mai des sub denu-mirea de denumita formula Wilson. Modelul clasic de stocare presupuneo situatie ideala reprezentata ca ın figura 11.2.3.


Figura 11.1: Modelul clasic de stocare

Curba costurilor totale este reprezentata ın figura urmatoare: ??.

Figura 11.2: Curba costurilor totale

In cazul acestui model, lipsa de stoc nu este permisa, nu exista in-certitudine. Costul de achizitie anual este egal cu costul de achizitie percomanda ınmultit cu numarul anual de comenzi iar costul anual de de-pozitare este egal cu costul unitar de depozitare ınmultit cu cantitateadepozitata. Numarul anual de comenzi poate fi exprimat ın functie de


cererea anuala si cantitatea comandata.

Numarul anual de comenzi =Cererea anuala

Cantitatea comandata

Cantitatea depozitata este data de stocul mediu per ciclu. Deoarece onoua comanda se face doar cand stocul este complet epuizat, cea mai micavaloare este zero iar cea mai mare este stocul maxim, adica stocul existentın momentul aprovizionarii. Acest model, ın care stocurile variaza de lamaxim la minim si apoi revin la maxim, este denumit un ciclu. Pentruorice ciclu, stocul mediu este media stocului maxim si a stocului minim:

Stocul mediu per ciclu =Stocul maxim+Stocul minim

2

Pentru situatia utilizarii constante, soldul mediu anual per ciclu estedeci:

Stocul mediu per ciclu =Stocul maxim+0

2=

Q

2

In modelul Wilson-Whitin, care optimizeaza marimea stocului, seporneste de la relatia costului total pentru formarea lui :

CT = Ca + Cd =N

S· ca +

S · pa2

· cd

Minimul costului total se obtine ın punctul ın care derivata ıntai a costuluitotal, ın raport cu marimea stocului, este egala cu zero :

∂CT

∂S= 0

∂CT

∂S= −N

S· ca +

pa

2· cd = 0

S2 =2N · capa · cd

S =

√2N · capa · cd

ın care:

S= marimea optima a stocului;


N= necesarul anual din materialul, produsul sau marfa de aprovizionat;

ca= costul fix unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari;

pa= pret unitar de aprovizionare;

cd= costul de depozitare.

In continuare se pot determina numarul de comenzi de aprovizionare(Nr) si intervalul dintre aprovizionari (i) :

Nr =N

S; i =

S · TN

In care: T = nr.de zile calendaristice din perioada considerata.Acest model poate fi extins si pentru optimizarea stocurilor de pro-

duse ın curs de fabricatie si a celor de produse finite. Variabilele Ca si Cdau semnificatii apropiate:

• Ca = cheltuieli de aprovizionare cu loturi de produse ın curs si depregatire a fabricatiei acestora si respectiv cheltuielile de lansare aunei noi comenzi de livrare de produse finite;

• Cd = cheltuieli de pastrare a stocurilor de produse ın curs si finitesi costul de oportunitate al capitalurilor imobilizate, pe durata destationare a acestor stocuri.

Prin aplicarea modelului, se obtin marimi optime ale loturilor defabricatie si de expediere a produselor, ın conditii de minimizare a cos-turilor ce ınsotesc formarea si pastrarea stocurilor de produse ın curs sia celor de produse finite. Modelul clasic EOQ este bazat pe urmatoarelepresupozitii:

1. Marimea cererii este cunoscuta, constanta si continua;

2. Timpul de livrare este cunoscut si constant;

3. Intreaga cantitate comandata este adaugata dintr-odata ın stoc;

4. Nu exista ruptura de stoc, atata timp cat timpul de livrare estecunoscut si respectat;

5. Structura costului este cunoscuta:


• costul cu lansarea comenzii este independent de marimeacomenzii;

• costul de depozitare este o functie liniara determinata pe bazastocului mediu si costul unitar de aprovizionare este constant(nu exista discounturi cantitative);

6. Exista spatiu, capacitate suficiente precum si capitalul necesar pen-tru a procura cantitatea optima;

7. Articolul este privit ca un produs de sine statator, el neaflandu-se ıninteractiune cu alte articole (nu este vorba de o cerere dependentapentru articolul respectiv).

Sensibilitatea modelului EOQAnaliza sensibilitatii modelului determina felul ın care iesirile pot fi

influentate de datele de intrare (parametrii modelului). Daca un para-metru de intrare poate avea o serie de valori fara a afecta considerabiliesirile modelul este considerat insensibil. Daca o mica schimbare a datelorde intrare are un efect considerabil asupra iesirilor, modelul este consideratsensibil.

Sensibilitatea unui model dicteaza precizia parametrilor ceruti ınmodelu. Cu cat modelul este mai sensibil, cu atat este ceruta o preciziemai mare ın ceea ce priveste datele de intrare pentru a nu denatura rezul-tatele. Modelul EOQ presupune ca cererea anuala, costurile de stocare side aprovizionare sunt determinate cu exactitate. Erorile de managementın determinarea acestor parametrii cauzeaza variatii ın iesiri.

In continuare vom determina impactul acestor erori de estimare.Analiza sensibilitatii poate fi realizata ın mai multe feluri. In primulrand toti parametrii folositi ın model trebuie estimati, asa ıncat este binede stiut ın ce fel erorile de estimare pot afecta deciziile si costurile finale.Analiza sensibilitatii poate releva daca procedurile curente de estimaresunt adecvate, sau alte proceduri de o mai mare acuratete sunt necesare.In al doilea rand datele de intrare s-ar putea modifica ın timp, astfelıncat analiza sensibilitatii poate ajuta ın luarea deciziei ın ceea ce privestealegerea momentului ın care este necesar ca aceste valori de intrare safie revizuite. In al treilea rand conditiile existente ar putea dicta o val-oare a comenzii mai mare sau mai mica decat cantitatea optima, pentru atine cont de anumiti factori cum ar fi capacitatea limitata de depozitare,restrictii de ambalare, de capital, etc.


Analiza sensibilitatii poate fi folosita pentru a determina efectele val-orice ale unei asemenea ajustari. Una dintre datele de iesire urmarite ıncadrul modelelor de stocare este costul anual total. Putem analiza sensi-bilitatea modelului EOQ studiind cum variatii ale cantitatilor comandatefata de cantitatea optima influenteaza costurile totale anuale. Putem com-para sensibilitatea costurilor totale (CT) pentru orice sistem de operare cucosturile minime totale ale sistemelor CT ∗ cu raportul CT/CT ∗. Pentrua determina Q∗ s-a ales acea valoare a Q care a avut ca rezultat minimulCT, CT ∗. Astfel, CT ∗ este calculat folosind Q∗ ca valoarea Q ın ecuatiaCT.

CT

CT ∗ =N ca

Q+ cd · paQ

2

N caQ∗ + cd · paQ∗

2

Inlocuind cu Q∗ ın ecuatie si rezolvand algebric, obtinem:

CT

CT ∗ =1

2(Q∗

Q+

Q

Q∗

Se poate observa ca raportul costurior totale din aceasta ecuatie esteexprimat numai ın termenii Q si Q∗. Daca cantitatea comenzii existenteQ este foarte apropiata de Q∗ optima, raportul CT/CT ∗ este putin maimare decat unu. Pe masura ce Q se ındeparteaza de Q∗, ne asteptam caCT/CT ∗ sa creasca de asemenea. Daca am reprezenta grafic relatia dintreQ/Q∗ si CT/CT ∗ pentru cazul marimii lotului simplu am observa carac-terul plat al curbei ın jurul punctului de minim. Daca Q este dublulsau jumatatea lui Q∗ costurile cresc doar cu 25% . Acest lucru areimplicatii practice importante. Pentru cazurile care corespund ipotezelormodelului marimii lotului simplu, modificarea cantitatilor comandate nuva economisi multi bani.

Modelele clasice de stocare sunt uneori privite cu suspiciune datoritapresupozitiilor lor restrictive. O situatie ın care atat cererea cat si costurilesunt cunoscute cu exactitate si ın care cererea este ıntradevar constantasunt foarte rar ıntalnite ın practica. Din fericire, modelele clasice de sto-care nu sunt foarte sensibile la erori ın masurarea parametrilor. Variatiimari ale nivelului cererii si a costurilor de aprovizionare si stocare nu de-termina variatii la fel de mari ın ceea ce priveste parametrii de iesire. Pesteo valoare considerabila, curba costului total cu comanda este plana, ceeace indica ca, ın cazul unor modificari substantiale ale cererii, costul de


lansare a comenzii ori costul de stocare nu vor suferi modificari de aceiasivaloare. Cand modelele EOQ sunt construite pe baza unor estimari im-precise erorile sunt atenuate de prezenta radicalului din formula marimiistocului optim. Deci utilitatea acestui model nu este diminuata daca nueste disponibila o informatie exacta, precisa.

Insensibilitatea relativa a modelului la erorile parametrilor este oproprietate foarte avantajoasa. Deoarece costul total este doar ıntrucatvasporit de o abatere mare fata de conditiile optime, modelul clasic nureclama revizuiri frecvente. Daca valoarea cantitatii comandate este maimica decat valoarea optima, costul de lansare a comenzii va fi mai mare elvariind invers proportional cu cantitatea comandata, iar costul de stocareva fi mai mic, el varind direct proportional cu cantitatea comandata sideci stocata si invers. In final costul total nu va fi influentat ın aceiasimasura. Tot ceea ce este necesar este ca valorile sa fie cuprinse ıntr-uninterval rezonabil si solutiile bune pot fi obtinute cu date restranse ınceea ce priveste costurile. Modelele EOQ pot fi folosite fara pierderi sem-nificative ın economie. Cererea poate fi marita sau micsorata la cea maiapropiata cantitate ambalata sau marime a containerelor de aprovizionare.De asemenea intervalul ıntre doua aprovizionari succesive poate fi prelun-git sau scurtat la urmatorul interval convenabil de timp.

11.2.4. Gestiunea stocurilor ın conditii de incertitu-dine

Modelul matematic de optimizare a fost construit pe un caz partic-ular de aprovizionare: intervale constante ıntre aprovizionari, constituireinstantanee a stocului si darea lui treptata ın consum pana la epuizareatotala exact ın momentul unei noi reaprovizionari. Cazul mai general algestiunii este cel al stocurilor, cu intervale variabile de aprovizionare, in-tervalul convenit prin contract nefiind totdeauna respectat. In acest caz serepune ın discutie relatia contradictorie rentabilitate-risc pentru alegereaunei politici sau alta de gestiune a stocurilor .

O politica prudenta, de aversiune fata de risc, va determina consti-tuirea unui stoc de siguranta suficient de mare pentru a acoperi rupturade stoc curent, ın cazuri de ıntrzieri ın aprovizionare sau modificari acererii. Politica este recomandabila atunci cand costurile antrenate deruptura de stoc, respectiv cele ce decurg din ıntreruperea activitatii deexploatare sunt foarte mari. Rezulta deci, o marime mai mare decat a


stocului curent. In cazul acestei politici defensive se ınregistreaza ınsacosturi mari de depozitare si de oportunitate cu stocuri excesive, pestenevoile curente ale exploatarii. Stocul de siguranta se determina, aplicandaceasta politica, la nivelul maxim de zile de ıntarziere din perioada prece-denta dupa urmatoarea formula:

O politica agresiva, indiferenta fata de risc, va conduce la deter-minarea unui stoc mediu de siguranta ca medie aritmetica a stocurilor desiguranta corespunzatoare fiecarei situatii de ıntarzieri ın aprovizionare(inclusiv situatia fara ıntarzieri).

O politica mai realista, ar fi cea echilibrata care ar optimizacosturile ocazionate de fiecare din politicile anterioare, costuri care pot fimasurabile. Se parcurg doua etape:

1. Se determina costurile ocazionate de fiecare nivel al stocului desiguranta, ın toate situatiile posibile de ıntarzieri ın aprovizionare;

2. Se determina o matrice a consecintelor, determinate de fiecare nivelal stocului de siguranta asupra gestiunii stocurilor. Este necesar,ın acest caz sa se utilizeze frecventele (ınregistrate statistic) deaparitie a ıntrzierilor ın aprovizionari si sa se construiasca matriceaconsecintelor considernd ca aceste frecvente urmeaza legea normalade distributie.

Aceste modele se construiesc pornind de la premiza ca perioada deaprovizionare T si cererea u urmeaza o lege de probabilitate de tip discretcunoscuta. Stocul optim trebuie astfel determinat ıncat costurile totalepe perioada T sa fie minime.

11.2.5. Metoda ABC de gestiune a stocurilor

In cadrul preocuparilor de determinare a marimii optime a stocurilor,activitatea de planificare economica si financiara a trebuit sa rezolveo relatie contradictorie (care corespunde principiului paretian al ”releidistributii”). Astfel, urmarind distributia dupa valoarea stocurilor de ac-tive circulante din majoritatea ıntreprinderilor, s-a observat ca circa 70%din numarul articolelor existente ın stocuri reprezinta numai circa 10% dinvaloarea totala a acestora, ın timp ce aproximativ alte 10% din numarularticolelor detin circa 70% din valoarea totala a stocurilor. In aceasta


situatie nu se mai justifica din punct de vedere financiar urmarirea si con-trolul detaliat al stocurilor de valoare mica dar care detin o pondere mareca numar de articole, folosindu-se ın acest scop metode globale.

O strategie eficienta de gestiune a stocurilor a fost fundamentata de”metoda ABC” care ımparte stocurile de active circulante ın trei grupe:

• grupa A-putine dar valoroase-articole de active circulante de val-oare mare pe unitate de masura dar cu pondere mica ın numarultotal de active;

• grupa B-articole de active circulante de valoare medie si cu ponderemedie ın numarul total de articole;

• grupa C-multe dar marunte-articole de valoare mica pe unitate demasura, dar cu pondere ridicata ın numarul total de articole.

Metoda ABC permite:

• o urmarire detaliata a stocurilor din grupele A si B si o determinarea marimii matematice optime a acestora, astfel ca necesarul de cap-italuri, pentru formarea si pastrarea lor sa fie minim. Pentru acestegrupe se justifica folosirea metodelor analitice de fundamentare anevoii de finantare pe tipuri de stocuri (curent, de siguranta, etc.),pe categorii de stocuri (de materiale, de produse ın curs, de produsefinite) si chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare felde materiale, de produse ın curs si de produse finite).

• -o urmarire globala a stocurilor din grupa C care se vor aprovizionaın loturi mari, pentru perioade mari de timp, pentru a reduce, ınacest fel, cheltuielile de transport-aprovizionare.

Capitolul 12

Gestiunea clientilor

Clientii reprezinta creante ale ıntreprinderii, rezultate din livrarea debunuri sau prestarea de servicii, care au o anumita scadenta de ıncasare.In functie de scadenta, clientii pot fi:

• cu ıncasare imediata, ın numerar

• cu ıncasare la termen dupa o perioada de timp convenita ıntre agentiieconomici.

In functie de respectarea sau nu a termenelor de plata pot sa aparasi clienti cu ıntarzieri la plata facturilor sau clienti insolvabili care nu potfi ıncasati.

Creditul comercial este forma cea mai reprezentativa a creditului ıneconomia de piata, constand ın acordarea reciproca a unei amanari a platii,de catre agentii economici activi, cu prilejul vanzarii marfurilor. El aparedin faptul ca, ın timp ce unii agenti economici dispun deja de marfurifabricate, gata spre a fi vandute, alti agenti economici care au nevoiede aceste marfuri nu dispun ”o perioada de timp” de mijloacele banestipentru a le achizitiona. Astfel prin intermediul creditului comercial pro-cesul de transformare a marfii ın bani este favorizat, punand ın evidentacapacitatea acestei firme de credit de a accelera circulatia marfurilor.

12.1. Continutul gestiunii clientilor

Gestiunea clientilor reprezinta ansamblul metodelor si instru-mentelor de utilizare cat mai eficienta a capitalurilor imobilizate ın credite

172

173 12.1. Continutul gestiunii clientilor

comerciale. Creditele comerciale au o acceptiune mai larga decat cea aclientilor, si cuprind:

1. creditele vanzator reprezentand vanzarile de marfuri pe credit.Intreprinderea apare ın doua ipostaze, si anume: cea de ımprumutatprin creditele furnizor, si cea de ımprumutator prin creditele clienti.

2. creditele cumparator, reprezentand platile ın avans. Si ın acest cazıntreprinderea poate fi atat beneficiara a avansurilor primite de laclientii sai, cat si platitor de avansuri catre furnizorii sai.

Volumul creditelor comerciale este impresionant, depasind ın multecazuri pe cel al creditelor bancare. Dintre toate formele creditului com-ercial, creditele-clienti si avansurile catre furnizori reprezinta o alocare decapitaluri ale ıntreprinderii si exprima, pentru gestiunea viitoare, o nevoiede finantare. In ceea ce priveste creditele-furnizori si avansurile primite dela clienti, acestea reprezinta o sursa de finantare, de catre terti, a cicluluide exploatare al ıntreprinderii.

Obiectivele gestiunii clientilor pot viza ın principal doua categorii deobiective:

1. In ceea ce priveste durata creditului ( perioada de creditare):

• fie reducerea perioadei de creditare, dar cu cat este mai stransafinantarea acestor active circulante, cu atat clientii vor fimai nemultumiti si vor determina reducerea cifrei vanzarilorıntreprinderii;

• fie prelungirea duratei de acordare a creditelor-clienti, ceea ceeste de natura sa stimuleze clientii, iar acestia sa determinecresterea cifrei de afaceri. Insa, prelungirea duratei de ıncasarea clientilor antreneaza costuri ridicate cu cresterea alocariide capitaluri ın soldul clientilor si riscuri de insolvabilitate aclientilor.

2. In ceea ce priveste acordarea discounturilor de pret (sau politicade discount):

• fie acordarea discountului si, pe aceasta baza renuntarea la oparte din profit, ın vederea cresterii volumului vanzarilor (ru-lajelor) si accelerarii ıncasarii clientilor (atunci cand acordareadicountului este legata de un anumit termen de plata);

Capitolul 12. Gestiunea clientilor 174

• fie neacordarea discounturilor, si astfel atragerea nemultumiriiclientilor, cu tot ceea ce rezulta din acest fapt.

Chiar si din formularea acestor obiective contradictorii se releva com-plexitatea gestiunii clientilor care necesita tot mai mult autonomizareaunui serviciu strict specializat pentru clienti sau contractarea serviciilorunei firme specializate de afacturare (de factoring). Firma de afacturarecumpara facturile ıntreprinderii la valoarea lor, mai putin comisionul deafacturare, si se ocupa de gestiunea lor pana la ıncasare. Intreprindereapoate fi interesata ın astfel de servicii, ıntrucat realizeaza ıncasarea ime-diata a unei a unei creante la termen, este scutita de gestiunea clientilorsi de riscurile acesteia si ısi pastreaza clientii prin facilitatile de decontarepe care le acorda.

In afara stabilirii perioadei de creditare si a politicii de discount, ınsarcina gestiunii financiare revine si stabilirea politicii de creditare. Po-litica de colectare reflecta modalitatea de colectare a creantelor - clienti,care implica monitorizarea tuturor clientilor, pentru a analiza viteza deconversie a creantelor ın numerar si stabilirea tehnicilor de recupararea creantelor care au depasit termenele de ıncasare; firma va adopta oanumita politica de colectare, urmarind ca beneficiile marginale aferenteschimbarii politicii de colectare sa nu depaseasca costurile marginale afer-ente.

12.2. Componentele gestiunii clientilor

Creditele-clienti reprezinta o adevarata investitie de capital aıntreprinderii, care poate aduce acesteia o anumita rentabilitate. Pornindde la aceasta caracteristica, se evidentiaza componentele gestiuniiclientilor:

1. investitia de capital pentru constituirea soldului de credite-clienti;

2. rentabilitatea aferenta vanzarilor suplimentare, obtinute princresterea duratei de ıncasare acordate clientilor;

3. costul marginal al cresterii investitiei de capital ın credite - clienti;

4. riscurile de insolvabilitate a clientilor;

5. profitul marginal net.

175 12.2. Componentele gestiunii clientilor

1) Investitia de capital pentru constituirea creditului acordatclientilor. Creditul acordat unui singur client ne apare ca o alocare decapitaluri pe termen scurt. Creditele acordate tuturor clientilor ne apar,ınsa ca o alocare permanenta de capitaluri ale ıntreprinderii, reprezentando investitie care trebuie sa fie finantata continu. Marimea acestei investitiieste determinata de cifra de afaceri si de durata medie a creditelor-clienti,dupa relatia:

Credite clienti =Cifra de afaceri ·Durata de acordare a creditului

360

In corelatia directa CA-soldul clientilor se manifesta intens si relatiainversa de influentare a cifrei de afaceri de catre durata creditelor pen-tru clienti. Astfel, cu cat termenul de plata acordat este mai relaxantpentru clienti, cu atat vor creste comenzile acestora si va spori cifra deafaceri a ıntreprinderii. Comenzile pot veni de la clientii actuali cat side la alti clienti potentiali, interesati ın prelungirea termenului de plata.Sporind vanzarile precum si durata de ıncasare a clientilor se observa cava creste marimea capitalului investit ın aceste credite, determinand simarirea costurilor determinate de aceasta investitie. In continuare vortrebui analizate si comparate rentabilitatea aferenta cresterii vanzarilor,dar si costurile de capital implicate de aceasta crestere, precum si crestereariscului de insolvabilitate a clientilor.

2) Rentabilitatea aferenta vanzarilor suplimentare. Prelun-girea duratei de ıncasare a clientilor va determina cresterea cifrei de afac-eri si prin aceasta se va degaja o rentabilitate aferenta vanzarilor su-plimentare, care poate motiva suficient de bine o astfel de politica ıngestiunea clientilor. Evaluarea acestei rentabilitati este mai dificil de facutasupra ıntregii gestiuni a clientilor. De aceea, se masoara rentabilitateamarginala a unei modificari a duratei creditelor-clienti. Pe unitate de pro-dus vandut suplimentar se considera rentabilitatea efectiva marimea mar-jei asupra costurilor variabile. Costurile fixe raman constante la variatiilecifrei de afaceri. Ele sunt absorbite de vanzarile initiale, iar cele aferentevanzarilor suplimentare se regasesc ca elemente de rentabilitate, alaturi debeneficiul corespunzator acestor vanzari. Se presupune ca cresterea cifreide afaceri prin prelungirea duratei clientilor nu antreneaza modificari destructura a productiei.

Intr-o evaluare mai stransa a rentabilitatii se poate conta numai pebeneficiile nete ale vanzarilor suplimentare.


3) Costul marginal al cresterii investitiei de capital.Rentabilitatii marginale a vanzarilor suplimentare i se contrapune un costmarginal al cresterii investitiei de capital ın aceste credite, prin prelun-girea duratei. Masurarea acestui cost poate fi facuta ın functie de sursade finantare a acestei investitii:

• din surse ımprumutate la nivelul costului de procurare a capitalurilorreprezentat de dobanda platita;

• din surse proprii la nivelul costului de oportunitate, de remunerarea sumelor imobilizate ın soldul clientilor.

Acest cost de oportunitate se stabileste la nivelul costului mediu pon-derat al capitalului, egal cu rentabilitatea economica ceruta de investitoriiıntreprinderii pentru remunerarea capitalului lor. Tot din categoria cos-turilor marginale face parte si costul aferent discounturilor acordate siacest cost trebuie comparat cu profitul aferent vanzarilor suplimentare,datorate acordarii acestor discounturi.

4)Durata de ıncasare a clientilor. Prelungirea duratei de ıncasarea clientilor este ınsotita, ın mod inevitabil, pe langa cresterea cifrei de afac-eri, si de cresterea riscului de insolvabilitate a clientilor. Intr-o economieconcurentiala, ın plin proces de concentrare, numarul falimentelor esteridicat si riscul de insolvabilitate este mai mare pe o perioada de timpmai mare.

5) Profitul marginal net. Profitul marginal net este principalacomponenta a gestiunii clientilor, care orienteaza politica financiara aıntreprinderii ın privinta prelungirii duratei clientilor, si acordarii discoun-turilor financiare. Profitul marginal net se determina ca diferenta ıntrerentabilitatea vanzarilor suplimentare, pe de o parte si costul cresteriicreditelor-clienti, costul discounturilor acordate si riscul insolvabilitatiiclientilor pe de alta parte. De asemenea ın determinarea profitului mar-ginal net trebuie sa se tina cont si de celelalte cheltuieli ocazionate deprelungirea duratei clientilor. Decizia ın politica creditelor-clienti, de-pinde de natura acestui profit marginal net: daca este pozitiv, se va hotarıprelungirea duratei creditului-clienti; daca este negativ se va cauta o altamodalitate de cointeresare a clientilor, daca acestia accepta reducerea ter-menului de plata a facturilor.

Politica de creditare mai depinde, ın afara profitului marginal net, side caracteristicile firmei, si anume de gradul de utilizare a capacitatii de

177 12.3. Alegerea, urmarirea si controlul clientilor

productie si marja de profit. Gradul de utilizare a capacitatii de productieinfluenteaza politica de creditare ın sensul ca:

• daca capacitatea de productie nu este utilizata la maxim, se poateprelungi durata de acordare a creditelor, sau se pot creste discoun-turile, pentru eficientizarea investitiilor realizate ın echipamente deproductie. Aceiasi situatie apare ın cazul ın care oferta de productiea firmei este mai mare decat cererea de produse;

• daca ıntreprinderea functioneaza la ıntreaga capacitate, nu se jus-tifica cresterea termenelor de plata sau a discounturilor.

Marja de profit practicata de firma influenteaza politica de creditareastfel:

• cresterea perioadei de creditare este mai avantajoasa pentru o firmacu o marja ridicata a profitului;

• pentru firmele cu marja mica a profitului nu este recomandata, ıngeneral, cresterea perioadei de creditare.

12.3. Alegerea, urmarirea si controlul

clientilor

12.3.1. Analiza clientilor

Toate ıntreprinderile care practica vanzarile pe credit doresc ın modnormal clienti solvabili. Prin urmare, majoritatea companiilor ısi creazaprocedee de analiza a potentialilor clienti pentru a mari probabilitateavanzarilor catre clienti care ısi vor onora obligatiile la scadenta. In gen-eral, departamentul de credite va cauta informatii privind resursele fi-nanciare, situatia economico-financiara, a pozitiei concurentiale, etc., aacestora. Cea mai mare parte a informatiilor privind clientii se obtin prinintermediul bancilor ale caror servicii de specialitate pot oferi clasificaride ordin general, nu si date precise sau cifre, pentru a nu afecta secretulprofesional. Aceste clase de ıntreprinderi se refera la:

• clienti cu scadente dificile;

• clienti cu plati neregulate;


• clienti cu proteste pentru neplata cambiilor;

• clienti cu incapacitate de plata.

O alta sursa de informatii pertinente privind clientii o constituieregistrele ıntocmite de organisme specializate, care privesc anumite carac-teristici ale ıntreprinderilor (registrul comercial, registrul de protestari laplata cambiilor, etc.) Pe baza acestor informatii se calculeaza o gama deindicatori semnificativi pentru analiza situatiei clientului: solvabilitatea,fidelitatea, marimea ıntreprinderii, calitatea echipei de conducere, formajuridica.

12.3.2. Metoda scorului folosita pentru alegereaclientilor

Teoria si practica financiara occidentala a elaborat metode de esti-mare a probabilitatii ajungerii unui client ın stare de faliment. Acestemetode poarta denumirea de metoda sau functia scor. Mult timpfunctiile scor au fost folosite de banci pentru trierea clientilor lor. Ideiacentrala care a stat la baza constructiei acestei functii, a fost separareafirmelor solvabile de cele insolvabile, falimentare, pornind de la valorileınregistrate de diferiti indicatori financiari calculati pentru acestea. Pen-tru construirea functiilor scor se urmareste evolutia ın timp a unor indica-tori calculati pentru mai multe ıntreprinderi pe o perioada de timp. Pen-tru analiza sunt alese atat ıntreprinderi performante, cat si ıntreprindericu probleme. Functia scor rezulta din prelucrarea statistica a bazei dedate formate din indicatorii financiari calculati pentru fiecare ıntreprinderesi cercetarea functiei matematica, prin care se surprinde cel mai binecorelatia acestor indicatori cu starea de faliment a ıntreprinderii.

O astfel de functie scor a fost dezvoltata de Edward Altman ın cazuleconomiei americane:

Z = 3, 3Rezultatul din exploatare

Activ total+1, 2

Active circulante nete

activ total+1, 0

Cifra de afaceri

Activ total+0, 6

Capitalizare bursiera

Valoarea contabila a datoriilor+1, 4

Profitul reportat

Activ total

Un scor mai mic de 2,675 arata ca o ıntreprindere are 95% sansesa devina falimentara ın termen de un an. Treptat, din cauza eror-ilor inevitabile ce intervin ın clasificarile firmelor dupa scorul obtinut,aceste modele de analiza au fost ınlocuite sau completate si cu altetipuri de evaluari. De asemenea, reprezentand o analiza din exteriorul


ıntreprinderii, aceasta metoda ar trebui sa fie ınsotita si de alte informatiicalitative mai discrete, cum ar fi scaderea competitivitatii, a produc-tivitatii, investitii nerentabile, etc.

12.3.3. Metoda celor 5 C-uri

Indiferent de abordarile folosite, metodele de selectare a clientilortrebuie sa aiba ın vedere cinci aspecte considerate de mare importantapentru a determina credibilitatea unui client. Aceste cinci aspecte suntdefinite prin cuvinte ce ıncep cu litera ”C”, de unde si denumirea metodeide ”Sistemul celor C-uri”. Acestea sunt:

1. Caracterul se refera la probabilitatea ca, clientul sa ıncerce sa-sionoreze obligatiile. Acest factor este considerat foarte important,deoarece orice tranzactie efectuata pe credit implica o promisiunede plata: ”Va depune clientul ın mod real un efort pentru a-si onoraobligatiile, sau va ıncerca ıntr-un fel sau altul sa se eschiveze?” Man-agerii de credit experimentati insista ın mod frecvent asupra fac-torului moral ca fiind o importanta asigurare ın cadrul activitatii deevaluare a clientilor. Raportul ıntocmit referitor la clienti trebuieastfel sa cuprinda informatii de ansamblu, informatii care sunt deobicei procurate de la banci, alti furnizori, clienti sau chiar de lacompetitori.

2. Capacitatea reprezinta o judecata subiectiva a capacitatii deplata a clientului. Ea este masurata pornind de la realizariletrecute ale clientului, metodele folosite ın desfasurarea afacerilor.Aceasta analiza este completata de o observare fizica a unitatilorde fabricatie, magazinelor, birourilor, si a altor unitati apartinndclientului. Din nou analistul de credite va trebui sa apeleze la di-verse surse pentru a obtine aceste informatii. Capacitatea reprezintao judecata subiectiva a capacitatii de plata a clientului. Ea estemasurata pornind de la realizarile trecute ale clientului, metodelefolosite ın desfasurarea afacerilor. Aceasta analiza este comple-tata de o observare fizica a unitatilor de fabricatie, magazinelor,birourilor, si a altor unitati apartinand clientului. Din nou analistulde credite va trebui sa apeleze la diverse surse pentru a obtine acesteinformatii.


3. Capitalul presupune masurarea capacitatii efective de plata aıntreprinderii pornind de la situatiile financiare (bilant, cont derezultate, etc.). O atentie deosebita se va acorda ındeosebi indi-catorilor de lichiditate si de risc.

4. Cautiunea (garantiile), este reprezentata de bunurile cu care clien-tul este dispus sa gireze creditul.

5. Conditiile se refera atat la tendinta economica generala, cat si laconditiile speciale din fiecare regiune sau sectoare ale economiei carear putea afecta capacitatea clientilor de a-si onora obligatiile.

12.3.4. Urmarirea si controlul clientilor

Urmarirea si controlul clientilor, desi necesita o activitate laborioasa,sunt indispensabile unei gestiuni sanatoase a clientilor. Acestea pot fi in-strumentate cu tehnica de calcul adecvata pentru evidentierea exceptiilorde la o conduita a clientilor, acceptabila pentru gestiunea ıntreprinderii.Ca si ın cazul gestiunii stocurilor, se poate utiliza metoda ABC deurmarire a clientilor dupa care acestia se clasifica ın:

• grupa A, clienti foarte importanti, reprezentand circa 60% din sol-dul total al clientilor si circa 10% din numarul lor;

• grupa B, clienti importanti (30%/30%);

• grupa C, clienti de mica importanta (10%/60%).

In conformitate cu aceasta repartitie se impune o nuantare a politi-cilor de gestiune a clientilor:

1. clientii din grupa A vor fi supravegheati atent si permanent;

2. clientii din grupa B vor fi si ei supravegheati, dar nu atat de ınamanumt;

3. cei din grupa C vor fi supravegheati ın general global, iar analizeleindividuale se vor practica doar prin sondaj.


Pentru controlul clientilor din grupa A si B se pot stabili plafoane alesoldului creantelor a caror depasire sa declanseze imediat actiuni fermede restabilire a situatiei de echilibru. O alta posibilitate de control oconstituie calculul duratei medii de ıncasare a unui client. Aceasta sedetermina dupa relatia ratei cinetice a clientilor:

R =Soldul mediu al clientului X

Cifra de afaceri realizata cu clientul X· 360

Rezultatul obtinut se compara cu durata generala de ıncasare aclientilor, iar depasirile peste anumite limite rezonabile trebuie sa de-clanseze aceleasi actiuni operative de corectare a abaterilor.

Capitolul 13

Optimizarea stocurilor deresurse materiale la SCSYSMEC ROMANIA SRL

13.1. Programul de gestiune Copal

13.1.1. Lansarea comenzii de executie

Intreaga strategie de productie la SYSMEC ROMANIA SA este de-terminata de catre comanda primita de la clienti. Este un sistem ”pull”.Aceasta comanda poate fi una cadru sau punctuala.

Comenzile cadru se refera la ıncheierea unor contracte cu anumiticlienti pentru o cantitate anuala de produse ce vor trebui livrate. Incazul acestor contracte se stabileste o cantitate minima si una maximade produse finite. Cantitatea minima se refera la cantitatea de produsece trebuie sa existe ın fiecare moment ın depozitele de produse finite, iarcantitatea maxima se refera la acea cantitate pe care clientul se obliga sao achizitioneze chiar daca hotaraste sistarea colaborarii.

O atentie deosebita se acorda clientului VAT, modul de conlucrarecu acesta realizandu-se folosind metoda Kan-Ban, ın cazul acestui clientse precizeaza prin contract si numarul de containere ın circulatie.

Un alt tip de comenzi sunt comenzile punctuale. Acestea se referala acele comenzi singulare care nu au la baza un contract cadru si carese caracterizeaza printr-o comanda ferma pentru o anumita cantitate deproduse finite.

182

183 13.1. Programul de gestiune Copal

Operarea programului de gestiune ıncepe la primirea comenzii de laclient. In acel moment ea este introdusa ın sistemul Copal si ın acelasi timpcopii dupa comanda ajung la responsabilul cu planificarea, director tehnic,tehnologii implicati ın stabilirea ordinii operatiunilor si la responsabilii cucontrolul tehnic de calitate. Tehnologii analizeaza comanda care cuprindeo lista de materii prime din care se realizeaza produsul finit si urmarescdaca exista baza materiala (scule, dispozitive, program, etc.) necesarrealizarii comenzii. In acest moment putem avea doua situatii:

• nu exista scule si dispozitive. In acest caz trebuie sa fie lansata ocomanda de scule si dispozitive necesare si trebuie urmarit procesulde achizitionare a lor;

• exista sculele si dispozitivele necesare, caz ın care comanda comple-tata este returnata la planificator ın maxim 48 de ore.

Responsabilul cu planificarea trece la analiza comenzii pentru a plan-ifica productia si a stabili costul la care poate fi oferit produsul si timpulde livrare. Pentru aceasta urmareste ın lista privind ıncarcarea masiniicum ar putea sa planifice productia si insereaza datele ın aceasta lista siın raportul de productie.

Dupa aceasta se salveaza datele ın raportul de productie, se expe-diaza un e-mail la proiectant si un desen. In acelasi timp se anunta com-partimentul de control tehnic de calitate despre noua comanda (tot prine-mail).

Debitarea materialului ıncepe cu anticipatie de minim o saptamanaacolo unde este posibil. De asemenea este necesara pregatirea sculelorın timpul prelucrarii reperului anterior. Lansarea comenzii ın productiese realizeaza la termenul din raportul de productie. In acest moment seaplica pe desen stampila ”Valabil din data de...” si se distribuie la ingineriitehnologi, inginerii de productie si la cei responsabili de controlul tehnicde calitate.

In continuare fluxul tehnologic difera daca ne referim la un produsnou respectiv unul produs vechi dar cu modificari sau la un produs carea mai fost executat exact ın aceiasi forma.

Daca produsul nu este nou sau cu modificari, este automat distribuitın productie conform procedurii de fabricatie, iar din punct de vedereal controlului tehnic de calitate este distribuit ın productie extrasul cumarimile critice din planul de control al procesului tehnologic si fisa pro-dusului. Dupa aceasta se trece la executarea capului de lot, se verifica

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC 184

daca corespunde, se urmaresc eventualele ımbunatatiri ce pot fi realizateın ceea ce priveste procedura de fabricatie si se ıntocmesc documentele decontrol. Dupa aceasta etapa se trece la executarea ın serie a produsului.

In cazul ın care ne referim la un produs nou sau la unul vechi dar cumodificari, trebuie ın primul rand sa se ıntocmeasca un program masinasi o procedura de fabricatie ın forma primara. Din punct de vedere al con-trolului tehnic de calitate, se analizeaza daca este cazul sa se ıntocmeascaun program pe masina de masurat. Daca este cazul, acesta este ıntocmit,de asemenea este stabilita si procedura de control precum si planul de con-trol al procesului tehnologic. Dupa aceasta se ıntocmeste fisa produsului,dupa care se parcurg aceleasi etape de executie ale produsului ca si la celevechi.

In cazul ın care nu corespunde se impun remedieri, corectii sibinenteles ın continuare trebuie verificate piesele executate de la ultimaverificare.

Pe parcursul executiei ın serie a produsului, trebuie urmarita efec-tuarea autocontrolului conform planului de control pe operatii. Dacacorespunde, controlul tehnic de calitate va face verificari prin sondaj lacotele verificate de operatorii CTC. De asemenea se mai realizeaza veri-ficarea CTC acolo unde se prevede ın planul de control pe operatii. Dinnou putem avea ca doua situatii: situatia ın care produsele corespund sisituatia ın care ele nu corespunda planului. Daca nu corespund trebuieverificate piesele executate de la ultima verificare, iar daca corespund seıntocmeste un formular cu masuratorile si se transmit clientului (doarpentru produsele noi.).

In acest moment se ıncheie seria, produsele se spala si se ambaleazaconform cerintelor clientilor. Dupa aceasta mai are loc un control final ınurma caruia produsele bune sunt livrate clientilor iar cele care nu core-spund sunt remediate (acest control include si verificarea modului de am-balare). Dupa livrarea produselor se arhiveaza documentatia de productiesi control.

Planificarea unei comenzi pentru executie este facuta de catre re-sponsabilul cu planificarea, care prin intermediul fisierului Produktionsre-porting.xls, aflat ın reteaua informatica o face cunoscuta colaboratorilordin productie. Pe timpul procesului de productie, ın special dupa exe-cutarea capului de lot se actualizeaza documentatia de productie si con-trol, se insereaza poze cu diferite faze de lucru, moduri de prindere, etc.Se poate ıncepe executia unui produs nou fara ca documentatia sa fie


ıntocmita ın totalitate, dar numai cu acceptul si sub directa ındrumarea inginerului tehnolog care se ocupa de acel produs. Autocontrolul esteconsiderat ca parte integranta a procesului de productie, pe fluxul defabricatie apelandu-se la controlul tehnic de calitate doar ın cazurile ıncare nu se poate face controlul la masina (nu dispune de instrumente pen-tru masurarea anumitor cote).

O schematizare a fluxului procesului de productie se poate realizaconform figurii urmatoare:

fig1Produsele realizate sunt caracterizate de:

• un numar de identificare,

• o descriere - acestea doua corespunzand cu datele furnizate de client,

• o lista de piese (materia prima)- care poarta si ea un numar deidentificare intern, de aceasta data,

• o descriere,

• un plan de lucru.

13.1.2. Crearea unui articol nou de aprovizionare

Corespunzator listei de materiale aferenta fiecarui produs finit ceeste necesar a fi realizat, trebuie sa fie create articolele de aprovizionare,resursele materiale din care va fi obtinut produsul finit.

Pentru a crea un nou articol de aprovizionare necesar realizarii uneinoi comenzi, se acceseaza din meniu fereastra Artickelstamm, iconita Ar-tikel einfgen.

In acest camp sunt introduse datele de baza ale articolului creat sianume:

• numar articol - este un numar generat de program;

• descriere articol - se descrie tipul de profil (de ex. : bara rotunda,platbanda, teava etc.);

• dimensiunea materialului - diametru ın cazul barelor si tevilor saudimensiunea latime/grosime etc;


• specificatia materialului - conform normei DIN (ex ; 1.4435 otel inox,etc);

• tipul de articol - de aprovizionare (beschafungsteil)sau de productie.Aceasta pornind de la faptul ca pentru realizarea unor produse fi-nite resursele sunt realizate ın unitate. Functie de aceasta descrierepropunerile vor fi de achizitie si nu de productie;

• unitatea de masura - m, kg, bucati;

• statutul articolului - liber sau blocat etc.;

fig.2, fig.3

Pentru a selecta un articol creat se deschide ferestra Disposition,iconita Dispositionsdaten einfgen

In acest modul se introduc date privind gestionarea articolului ıncauza, cele mai importante fiind dupa cum urmeaza:

• cantitatea de aprovizionare - este cantitatea minima pe care sis-temul o propune a fi achizitionata si care se stabileste ın functiede cantitatea concordata cu furnizorul si functie de necesitatile so-cietatii la care se obtine cel mai mic pret de achizitie;

• cantitatea de siguranta - care se poate calcula ın functie de rari-tatea produsului pe piata si de necesitatile productiei (un camp maiputin folosit);

• stocul minim - cantitatea care trebuie sa fie mereu asigurata sieste stabilita ın functie de consumul acelui articol pentru realizareaunor produse gestionate pe baza unor contracte cadru;

• punctul de comanda - este nivelul de stoc la care sistemul va prop-une o noua aprovizionare cel putin cu cantitatea de aprovizionare;

• timpul de aprovizionare, timpul necesar de la lansarea comenziisi pana la intrarea materialului ın unitate;

• timpul de siguranta, stabilit pentru a contracara eventualeleıntarzieri ın aprovizionare.


In ceea ce priveste cantitatea de aprovizionare trebuie facuta pre-cizarea ca aceasta nu este stabilita prin program ceea ce se poate apreciaca fiind o deficienta a acestuia care ar trebui remediata. Astfel ar trebuiintroduse ın sistemul de calcul anumite variabile referitoare la costul deaprovizionare si costul de depozitare pentru a putea fi calculata cantitateaoptima de materiale ce trebuie aprovizionate. De asemenea ar trebui tinutcont de pragurile de pret si de discounturile pe care le acorda furnizorii.

In general ın stabilirea marimii lotului de aprovizionare se tine contde unitatea de ambalare a produsului.

Atunci cand se aprovizioneaza un material nou se cer oferte de la celputin trei furnizori. Aceste oferte sunt comparate ca si pret (ın primulrand), modalitate de plata, termene de plata acordate.

Cantitatea de siguranta este stabilita pentru a contracara efectulunor eventuale rebuturi printre materialele aprovizionate. Tinand contca productia se realizeaza la cerere pe baza comenzii de la client si secunoaste exact consumul din fiecare resursa materiala pentru obtinereafiecarui produs finit ar parea ca aprovizionarile se pot realiza direct lacantitatea necesara.

In Sysmec Romania SRL se urmareste implementarea sistemu-lui japonez de aprovizionare ”Just in Time” (JIT), care ar presupuneaprovizionarea doar a ceea ce este strict necesar si exact ın momentul ıncare este necesar. In acest moment apare o contradictie ıntre ceea ce sepresupune ca vrea sa faca unitatea si ceea ce face. Astfel prin calcul s-astabilit un procent mediu de rebuturi de 4 procente. Din acest consid-erent s-a hotarat ca la fiecare aprovizionare pe langa stocul curent sa seaprovizioneze ın plus 5 procente pentru a contracara efectul eventualelorrebuturi asupra productiei. Ori astfel se face ceea ce modelul JIT criticacel mai frecvent si anume se acopera deficientele prin stocuri excesive.Rebuturile nu trebuie acoperite prin stocuri mai mari decat este strictnecesar. Rebuturile trebuie eliminate. In fapt modelul japonez degestiune a stocurilor nu poate fi implementat fara a fi implementat si unsistem de control si supraveghere a calitatii ın fabricatie, este necesar altfelspus sa fie implementat ın acelasi timp si managementul calitatii totale.Astfel rebuturile vor fi eliminate si se va putea aproviziona cantitateaefectiv necesara ın productie.

fig4, fig.5

Tot ın aceasta faza sunt completate si date referitoare la pretul siconditiile de achizitie ale articolului creat. Pentru aceasta se deschide


ferestra Einkauf, iconita Einkaufsdaten einfgen. Aceste date sunt preluatedin ofertele furnizorilor.

fig.6, fig.7In momentul ın care se introduce un nou articol, trebuie specificat

magaziile ın care se va lucra cu articolul nou creat. Aceasta informatieeste introdusa deschizand ferestra Lager, iconita Lagerort einfgen.

In SYSMEC ROMANIA se lucreaza cu urmatoarele tipuri de maga-zii:

• ro1 = magazia din Romania de produse finite;

• ro2 = magazia din Romania de materiale si materie prima;

• ro3 = magazia de produse neconforme;

• ch1;ch-ext = magaziile din Elvetia de produse finite;

• ch2 = magazia din Elvetia de materiale si materie prima;

• ch3 = magazia din Elvetia de produse neconforme.

fig.8, fig.9Magazia principala ın cazul produselor achizitionate se alege

ıntotdeauna ro2 iar pentru cele finite ch-ext sau ch1 functie de client.Astfel se va asigura descarcarea automata a magaziei de materie prima odata cu prelevarea materialului pe ordinul de productie si a magaziei deproduse finite din Elvetia o data cu livrarea la clientul final.

13.1.3. Crearea unui nou articol de vanzare

Pentru a introduce ın fabricatie un nou articol ”de vanzare” respectivcele ce urmeaza a fi produse ın S.C. SYSMEC ROMANIA S.R.L. se intraın fereastra Artickelstamm, iconita Artikel einfgen.

fig.10, fig.11Dupa ce este introdus noul articol, el este selectionat si apoi se trece

la ınregistrarea infomatiilor referitoare la pretul de vanzare al articoluluirespectiv. Aceste informatii se ınregistreaza ın fereastra Vertrieb, iconitaVertiebsdaten einfgen.

fig.12, fig.13


Tinand cont de faptul ca articolele pot fi gestionate ın mai multemoduri, ın momentul ın care sunt introduse noile articole trebuie precizatsi modul de gestiune. Pentru aceasta se selecteaza noul articol creat si sedeschide fereastra Disposition, iconita Dispositionsdaten einfgen.

Articolul poate fi gestionat:

• ın sistem ”stoc minim” - pentru articolele cuprinse ın contractecadru;

• ın sistem ”ordin punctual” - pentru articolele comandate sporadic.

fig.14, fig.15Parametri pentru determinarea Losgrsse (cantitatea lotului de

productie):

• Acoperirea minima a necesarului clientului: 1 luna;

• Timpul minim de ocupare a masinii: 1 schimb (8 ore).

Pentru alegerea lotului corect de productie, trebuie sa fie consideratitimpul de setare si costul materiei prime.

definirea magaziilorfig.16, fig.17

13.1.4. Crearea unei noi liste de piese

Crearea listei de piese presupune ca pentru fiecare articol deproductie sa fie stabilita o lista ce cuprinde articolul de materie primafolosit pentru realizarea sa precum si consumul acestuia.

Pentru aceasta se selectioneaza iconita ”Neue Stckliste einfgen” si sealege articolul de vanzare dorit (acesta trebuie sa fie creat ınainte).

fig.18fig.19Completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.20Analog cu alegerea articolului de vanzare pentru care se vrea sa se

creeze lista de piese, vor fi importate automat datele articolului care sevrea sa se insereze ın pozitia din lista de piese:

fig.21Completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.22


13.1.5. Crearea unui nou plan de lucru

Articolul de productie este caracterizat de un plan de lucru (o succe-siune de faze de productie). Evident fiecare faza de lucru are distribuita oresursa (umana sau masina-unealta), caracterizata de un cost (tarif orar)precum si un timp de realizare a unei piese conform ofertei facute clien-tului. Astfel, ın baza planului de lucru coroborat cu celelalte informatiilegate de articolul de productie si cel de aprovizionare, sistemul va putea:

• face propuneri referitoare la aprovizionare ıntr-un timp optim;

• determina gradul de ocupare al fiecarei resurse;

• planifica realizarea produsului ın functie de termenul solicitat declient;

• prezinta informatii referitoare la castigul sau pierderea ınregistratape fiecare comanda de productie ın parte;

• stabili valoarea productiei ın curs la cost de productie.

Pentru crearea planului de lucru se intra ın fereastra Stammdaten,Arbeitsplne si se alege articolul de vanzare dorit.

fig.23Stammdaten, Arbeitsplne, Operationen, Neue Standardoperation

EinfgenFiecare operatie are atribuita o resursa (care poate fi interna, de

productie sau externa, transport tratament). Kurz 1 / Kurz 2 aratadescrierea operatiei: transport, debitare, strunjire, frezare, debavurare,transport, tratament.

fig.24Se completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.25

13.1.6. Inregistrare comenzi clienti

Auftragsbearbeiteung, iconita Auftrag einfgen, alege ıntre NeuerEinzelauftrag si Neuer Rahmenauftrag

Modul de introducere a datelor difera daca ne referim la cazul uneicomenzi punctuale client sau a unui contract cadru. De notat ca o co-manda client poate avea una sau mai multe pozitii de articole la acelasitermen sau la termene diferite, iar ele se introduc astfel ın sistem.


fig.26Neuer Einzelauftrag - noua comanda clientfig.27Completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.28Salvati datele. Se deschide automat fereastra Neue Auftragspositiuon

einfgen:fig.29Completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.30Neuer Rahmenauftrag - nou contract cadrufig.31Completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.32fig.33Completeaza campurile (bold=obligatoriu):fig.34

13.1.7. Procesul de gestionare a comenzilor ın CO-PAL

Vom descrie modul ın care Sysmec Romnia realizeaza procesul degestionare a comenzilor primite de la client, a comenzilor de materiale sia comenzilor de productie ın programul COPAL. De asemenea prin acestproces se urmareste evitarea aparitiei de propuneri duble de materiale siproductie. Vom folosi urmatoarele termene:

PA - comanda interna de productie;

LT - Liefertermin;

ST - Solltermin;

ET - End Termin.

fig.35Observatii:

1. In situatia ın care nu exista pe stoc materiale necesare sau produsefinite, propunerile se fac de catre COPAL ıncepand de la zero, daca


ınsa exista materiale sau produse finite pe stoc, COPAL calculeazadiferenta dintre necesar si cantitatea existenta pe stoc, si face prop-uneri ın consecinta.;

2. Se studiaza posibilitatea de realizare a produsului ın termenul cerutde client. Durata de analiza nu trebuie sa depaseasca 2-3 zile;

3. Exceptie VAT (la acest client nu se trimite confirmarea comenzii);

4. Aceste propuneri notate cu 2 sunt de fapt propunerile 1 la care s-aumodificat termenele;

5. Este vorba de clientul pentru care s-a deschis comanda care faceobiectului prezentului flux, nu despre clientii de la care s-a solicitatulterior acceptarea modificarii termenelor odata confirmate;

6. Prin acest punct ”D” se face referire la fluxul referitor la aparitiaunei situatii neprevazute si se refera la clientii implicati si cu care s-aajuns la o ıntelegere referitoare la schimbarea termenelor de livrareale acestora, odata confirmate. Pentru acesti clienti se urmarestefluxul ıncepand de la punctul ”D”, cu observatia ca se trece pestecasutele de informare a clientului si de obtinere a acordului aces-tuia, deoarece acest client este deja informat si a fost de acord cuschimbarea termenului de livrare;

7. Este singurul caz ın cadrul acestui proces, ın care apar propuneriduble.

13.1.8. Intocmirea / modificarea comenzilor deproductie ın COPAL

Programul COPAL se poate deschide dupa conectarea la server.Prima fereastra din COPAL ilustreaza toate sectiunile disponibile, fiecaresectiune avand mai multe foi. La o noua sectiune se poate ajunge prinapasarea butonului de sub ”datei” ın forma de racheta.

fig.36

Intocmirea comenzilor de productie pe baza propunerii deproductie afisata

Scurte explicatii privind functionarea programului COPAL:


1. In situatia inserarii datelor unei comenzi client: - COPAL face au-tomat o propunere de productie, cu data de terminare a productieica fiind termenul clientului, considerand termenul de transport =0,iar cantitatea ce trebuie produsa ca fiind diferenta dintre cantitateacomandata si cantitatea din acelasi reper existenta ıntr-o magaziede produse finite (ch1 sau ro1);

2. In situatia reperelor pentru care este ıncheiat un contract cadru: -Copal face propunerile de productie ın functie de ”punctul de co-manda” care reprezinta cantitatea minima de produse finite ce tre-buie sa existe ıntr-o magazie, date ce sunt inserate de catre respon-sabilii de clienti. Propunerea poate fi facuta si daca clientul solicitao cantitate mai mare dintr-un reper decat cantitatea minima cerutaprin contractul cadru pentru acel reper, caz ın care functioneaza cala primul punct.

Intocmirea comenzii de productie urmareste urmatorii pasi:

• se alege sectiunea ”Werkstat” si apoi foaia ”Produktionsauslosung”care cuprinde ferestrele ”Vorschlag”, ”Auftrage” (fiind cele folosite)

• se selecteaza pozitiei dorite din lista de propuneri - fereastra”Vorschlag”

fig.37

Dupa aceasta se acceseaza semnul ”pagina noua” - neu.

fig.38

Se alege optiunea ”neuer auftrag”, ın fereastra deschisa aparandtoate comenzile de productie aflate ın lucru (deschise).

Se deschide o noua fereastra corespunzatoare unei comenzi deproductie (PA0X-000ABC) ın care se completeaza termenul ”endtermin”cu data ın care produsele la care se refera noua comanda vor ajunge laSysmec ch - Quartino si cu cantitatea de produse dorita dupa care sesalveaza (butonul discheta).

fig.39

Comanda odata creata se trimite prin e-mail pentru a fi ınregistrataın sistemul Sysmec RO.


Intocmirea comenzii de productie fara existenta unei propuneride productie

Aceasta solutie se adopta numai ın cazul ın care se doreste creareaunui stoc, altfel este de evitat.Pe pagina ”Auftrage” se alege ”neu”aparand o fereastra ın care ınsa este completat doar numarul comenziide productie. Se introduce numarul articolului pentru care se dorestecrearea comenzii, termenul ”endtermin” si cantitatea dorita a se produce,dupa care se ınchide fereastra salvand datele introduse.

Comanda astfel creata se va trimite prin e-mail accesand butonulimprimanta dupa care se alege pozitia 2 ”Werkstattauftrag SYS-ROM(mitRef.KndMat)

fig.40Se deschide automat o fereastra si se alege optiunea ”druken” dupa

care ın fereastra urmatoare se introduce adresa de e-mail la care se dorestetrimiterea comenzii ın format pdf. si prin accesarea optiunii ”invia”aceasta se trimite.

fig.41fig.42

Stergerea unei comenzi ın cazul ın care a fost creata gresit sidatele nu pot fi corectate (nu se mai doreste producerea aceluiarticol sau trebuie sa contina date care nu pot aparea decat dacase creeaza o alta comanda)

Se selecteaza comanda care se doreste a fi stearsa din foaia ”auftrage”si se acceseaza butonul din stanga celui reprezentand un binoclu. Apareo caseta de dialog ın care se alege optiunea ”si”. Astfel comanda estestearsa.

fig.43fig.44

13.1.9. Aprovizionarea cu materiale (materia prima)

Aprovizionarea se face ın baza propunerilor facute de sistem ”bestel-lvorschlage” care se prezinta dupa cum urmeaza:

fig.45Aici gasim tot necesarul de materiale generate de planificare. Per-

soana responsabila cu comandarea materialului trebuie sa rezolve prop-


unerile ın baza ”Ausl.Termin” care este termenul pana ın care comandatrebuie sa fie eliberata si trimisa la furnizor pentru a putea mentine ter-menul livrarii ”Soll Termin”. Aceasta procedura de lansare a comenzilorde aprovizionare, cum am spus deja, trebuie sa fie zilnica si vor trebui safie lansate doar comenzile care au termenul ”Ausl.Termin” egal cu ziuaverificarii, si bineınteles cele ın ıntarziere.

Daca luam exemplul din tabel, trebuie lansate comenzile de la primulrand pana la ultima pozitie raportata la termenul de 17.06.04. Singurelepozitii din tabelul Copal mai sus mentionat, nu trebuie sa devina ınrosu pentru ca aceasta ar semnifica o ıntarziere a emiterii comenzii cuconsecinte de ıntarziere a livrarii produsului finit.

Cum se lucreaza ın tabelul Bestellvorschlge si cum se elibereaza prop-unerile de aprovizionare.

Eliberarea propunerilor se face cu tasta ”Neue einfgen”. Aici apare ofereastra cu toate informatiile despre articol, si deci furnizorul, comenziledeschise, etc. In cazul ın care ar fi fost o ”Rahmen” acord cadru, pozitiaeste ın albastru.

fig.46

De aici se creaza doua clase de comenzi, fereastra arata daca va fi ocomanda punctuala sau o rechemare de comanda cadru.

Daca articolul eliberat pentru comanda este un articol cu Rahmen,responsabilul cu comenzile de material. Trebuie sa admita ca cantitateaın ”Noch offen” sa fie egala sau mai mare ca si doua loturi de rechemare,daca aceasta nu este cazul, deci cantitatea este mica, trebuie sa incerce sarelanseze un contract cadru cu cantitatea corecta si conditiile corecte.

Daca articolul eliberat pentru comanda este un articol punctualsi deci nu are un contract cadru, trebuie verificat ultimul pret deaprovizionare, uitandu-se prima data ın ”Artikelstamm” sub ”StandardEink. Preis” si ulterior controleaza printarea ”Artikel in Bestellungen”care se gaseste pe aceeasi fereastra din Copal, sub iconita de printare. Cuaceasta printare se poate usor citi data ultimului pret de aprovizionaresi ultimul pret de aprovizionare, acesta trebuie sa fie ıntotdeauna egal cupretul din Artikelstamm ”Standard Eink.Preis” daca nu este cazul, se vacorecta imediat.

Pentru acest tip de comanda, nu se poate accepta nici un tip decrestere a pretului, dar daca acesta se ıntampla ın unele cazuri, trebuieprima data sa se asigure ca pretul care l-a primit sa fie un pret real pepiata, iar pentru a face aceasta, trebuie sa contacteze rapid alti 2-3 furni-


zori si sa ceara o oferta (telefonic, sau prin e-mail, dar ın maxim o zi).Daca s-a clarificat situatia cu pretul, se elibereaza comanda.

Exemplul de mai jos prezinta o situatie conforma, deci ultimul pretde aprovizionare este egal cu ”Standard Eink.Preis”:

fig.47 fig.48Gestionarea confirmarilor si verificarea termenelor de furnizare.De la emiterea comenzii pana la primirea confirmarilor trebuie sa

treaca maxim 3 zile. Dupa aceasta furnizorul trebuie sa fie solicitat, pentrua monitoriza pozitiile pentru care nu s-au primit ınca o confirmare folosindprintarea propunerii din Copal, ”Unbesttigte Bestellungen”.

fig.49Aceasta printare permite achizitorului sa verifice pentu care comanda

emisa nu are ınca o confirmare. Pentru urmarirea termenelor de livrare,se selectioneaza sub acelasi meniu ”Erinnerungs und Mahnliste”. Aceastaultima printare trebuie sa fie controlata constant pentru a evita ca furni-zorii fa fie prea ın ıntarziere cu livrarile.

Achizitionarea uni nou articolPrin aceasta se ıntelege un articol, creat special pentru o oferta

la client, dar niciodata achizitionat. Aceasta se poate vedea imediat,urmarind ca pe printarea ”Artikel in Bestellungen” exemplificata mai susnu exista nici o comanda si nici un pret. In acest caz se va avea unpret de aprovizionare ın Artikelstamm ”Standard Eink. Preis” primit ınmomentul cererii de oferta facuta la furnizor. Acest pret, din diverse mo-tive, ar putea sa nu fie prea actual (cantitate diversa, oferta prea veche sideci depasita, etc) pentru acest motiv achizitorul va analiza daca ıncheiecontract cu furnizorii si ın ce conditii.

13.1.10. Miscarile de magazii materiale si produsefinite

In cele ce urmeaza vom descrie modul ın care se ıncarca/descarcamagaziile de materiale si produse finite folosindu-se programul ”Copal”pe baza fluxului de mai jos.

fig.50fig.51fig.52fig.53fig.54


fig.55

13.1.11. Operare Copal - gestionarea comenzilor deproductie si magazii

Vom descrie modul ın care Sysmec Romania gestioneaza comenzilePA si magaziile definite de sistem cu scopul de a oferi o situatie claraasupra costurilor din magaziile firmei si a situatiei WIP(work in progress)-valoarea productiei ın curs.

In primul rand trebuie facute unele precizari. La Sysmec sunt definiteurmatoarele magazii:

• CH1 - magazia de produse finite din Elvetia;

• CH2 - magazia de produse cumparate, materii prime din Elvetia;

• CHext - magazia de produse finite Vetch;

• CH3 - magazia de produse neconforme remediabile din Elvetia;

• RO1 - magazia de produse finite din Romania;

• RO2 - magazia de produse cumparate, materii prime din Romania;

• RO3 - magazia de produse neconforme remediabile din Romania;

• PA - comanda de productie;

• WIP - Work In Progress (produse ın curs de executie)

• Warenausgang Produktion - iesire din magazia de materiale saucomponente montaj;

• Wareneingang Produktion - iesire din productie si intrarea ın mag-azie;

• Lagerumbuchung - scoatere dintr-o magazie si intrare ın alta maga-zie;

• TimeAs - program de ınregistrare timpi. productie


Precizari: Referitor la WIP:Pentru orice miscare Warenausgang Produktion, costurile materialu-

lui sunt ıncarcate pe PA. Fiecare timp de productie este ınmultit cu costulpostului de lucru si ıncarcat pe PA. Valorile din WIP corespund cu valorilecare se vad ın PA.

Considerarea timpilor (costurilor) de productie ın WIP nu depindede faptul ca faza de lucru este terminata sau nu. Costurile sunt ıncarcateın WIP ın mod continuu, pe baza timbrarilor de timpi. Costurile demateriale vor aparea ın WIP imediat ce se face miscarea de materiale.Costurile de productie sunt ıntotdeauna calculate din timpii efectivi delucru. Daca facem o Wareneingang Produktion de un PA ıntr-o magazie,valoarea marfii ramane ıntotdeauna ın WIP pana ın momentul ın care PAeste terminata si inchisa.

Alte precizari:

La debitarea materialului pentru o anumita comanda, se tine cont side eventualele rebuturi care se vor face pe fluxul de productie, dinaceasta cauza exista diferente ıntre nr. de piese comandate de clientsi nr. de piese debitate de Sysmec. Nr. de piese debitate depindede fiecare tip de piesa la care se refera comanda, de complexitateapiesei, de experienta anterioara, dar ın medie se debiteaza e, dinaceasta cauza exista diferente ıntre numarul de piese comandate declient si numarul de piese debitate de Sysmec. Numarul de piesedebitate depinde de fiecare tip de piesa la care se refera comanda,de complın medie se debiteaza cu 10% mai mult, cu conditia cavaloarea materialului debitat sa nu depaseasca 300 Chf.

PA se modifica ın functie de numarul de bucati de material debitatepentru o comanda, deci PA nu corespunde cu comanda clientului,din punct de vedere cantitativ.

La livrarea cantitatii cerute de client, sau multiplii de loturi de livrare ıncazul unui contract cadru, se ınchide comanda.

Diferenta de piese bune realizate pe ultima masina unealta (daca pieselerespective nu au tratament termic) se ıncarca ın RO1 pe comandarespectiva, ınainte de ınchiderea acestei comenzi.

Avansarea pe faze se face dupa cum urmeaza: - transport CH RO seopereaza de responsabilul Time As ın momentul ın care avanseaza operatia


de debitare. - Fazele de prelucrari mecanice pna la transport se avanseazade responsabilul Time As astfel: ZILNIC: o Se asigura de corectitudineatimbrarilor de catre operatori, mergandu-se pana la numararea pieselorbune si a rebuturilor o Trebuie sa pregateasca datele si sa le importe dinTime As ın COPAL. o Trebuie sa se asigure ınchiderea fazelor ın COPAL,de ındata ce ele s-au finalizat. o Asigurarea ın COPAL a corespondenteiıntre termenele de pe PA din COPAL cu cele din Produktionsreporting.Modificarile sunt marcate cu rosu de catre responsabilul planificare. oVerificarea si ıntocmirea noilor comenzi aparute - consulta Produktion-sreporting si trebuie create ın COPAL ” Se verifica si se corecteaza dacaeste cazul Arbeitsplane ın functie de calculatia ofertata (facuta de respon-sabilul cu ıntocmirea ofertelor), introduce timpii pentru fiecare faza dinCOPAL. ” Creaza PA o Intocmeste un Raport din Time As cu comenziledeschise ınainte de data de 01.01.2006 care s-au produs ın ziua precedentasi trimite acest raport la responsabilul cu magazia si cu livrarile. Comen-zile create dupa data de 01.01.2006 (PA06-00XXXX), nu se cuprind ınraport.

Responsabilul cu magazia si cu livrarile efectueaza urmatoareleoperatii: ZILNIC - scade materialul pe comanda pentru ceea ce s-a taiatcu o zi ınainte. Acest lucru se face manual ın COPAL, ın modulul Lagerın Lagerbuchungen. In Warrenausgang Produktion se scade materialul pecomanda. Informatia despre ceea ce s-a taiat si ct material a mai ramasın magazie o ia din formularul de ınregistrare a timpilor de productie aflatla debitare.

In acest moment avem doua situatii: a) Pentru PA cu avansarilecorecte, emise ınainte de 01.01.2006, ıncarca intermediar ın RO1 ceea ces-a produs la ultima masina din fluxul de productie. Aceasta informatieo primeste sub forma tabelara din Time As, tabel pe care-l primeste de laresponsabilul Time As. Operatia se executa ın COPAL, ın Lagerbuchun-gen - Wareneingang Produktion. In acest caz valoarea WIP+produsefinite este valoarea care se gaseste ın RO1+valoarea materialului prele-vat deja pe comanda (operat manual). b) Pentru PA emise dupa data de01.01.2006 (de tipul PA06-00XXXX), nu se vor mai ıncarca piesele ın mag-azia Ro1 dupa ultima operatie mecanica executata pe masina. In acest cazvaloarea WIP+produse finite este valoarea din WIP+ valoarea din RO1totala (WIP+produse finite). (COPAL calculeaza doar PA din 2006).Valoarea totala pentru cazurile ın care avem ambele situatii prezentatemai sus, va fi suma celor doua valori (PA emise ınainte de 01.01.2006, si


PA emise dupa aceasta data).

Pe masura trecerii timpului, comenzile PA emise ınainte de01.01.2006 vor fi ınchise si se va lucra doar cu cazul b).

- La fiecare export avanseaza faza de transport RO-CH pentru arti-colele ce urmeaza a fi exportate, pe baza listei primite de la responsabilulplanificare. - Se ıntocmeste factura ın mod automat. Pentru o mai bunaıntelegere a procedurii consideram urmatorul exemplu: clientul a coman-dat 100 buc., au fost debitate 110 buc, au fost executate 106 produsefinite bune si 4 rebuturi. - Pentru cazul comenzilor emise ınainte de datade 01.01.2006, dupa efectuarea exportului, daca este posibil ın aceeasi zisau daca nu ın ziua lucratoare urmatoare, responsabilul cu magazia trans-fera produsele exportate din RO1 ın CHext sau CH1 (dupa caz). Aceastaoperatie se face ın Lagerbuchungen, ın Lagerumbuchung. In cazul comen-zilor emise dupa data de 01.01.2006 (PA06-00XXXX), dupa ıntocmireafacturii introduce manual numarul de piese ın plus (cele 6 din ex. nostru)ın magazia RO1 si apoi ınchide faza de transport. Automat se va deschidefereastra Wareneingang Produktion, introduce apoi numarul de piese ex-portate ın magazia CH 1 sau Chext si ınchide astfel comanda. In cazulın care se face doar o livrare partiala, va proceda manual la ıncarcareamagaziei CH1 sau CHext, urmnd a se ınchide comanda la livrarea ıntregiicantitati comandate. Atentie: piesele ın plus (ın ex: 6), vor fi ıncarcateın RO1 ın momentul ınchiderii comenzii (nu la livrarile partiale). - Con-sideram cazul urmator: primim o noua comanda de 20 buc. pentru pro-dusul luat ca exemplu. Propunerea facuta de sistem este de a produce 14buc. (6 avnd deja ın magazie). Se poate ıntocmi o comanda de 16 buc.,considernd ca 2 piese sunt rezervate pentru rebut. In aceasta situatie,considernd ca s-au obtinut ın final 16 piese bune, faza de transport se vaınchide cu 20 piese (16 produse + 4 luate din cele 6 din magazie). Inaceasta situatie, ın momentul ınchiderii comenzii se vor ıncarca ın mag-azie CH1 (sau Chext) doar 16 bucati, chiar daca ın faza de transports-au avansat 20 buc. Apoi, celelalte 4 buc. se vor transfera din magaziaRO1 unde au fost ıncarcate pe comanda anterioara (6 buc) ın magaziaCH1 (sau Chext), folosind COPAL - Lagerumbuchung. Astfel, la sfrsitulcomenzii vom avea ın CH - 20 buc si ın RO 2 buc. - Pe masura ce setransporta ultima cantitate, responsabilul cu livrarea ınchide comandaPA - ATENTIE: cu nr. de bucati din comanda clientului (ın ex. nostrucomanda PA se ınchide cu 100 buc). Restul de piese conforme produse ınplus (ın exemplul nostru 6) sunt ıncarcate de responsabilul cu magazia ın


RO1, ın baza raportului datelor din COPAL - cantitatea avansata la fazaanterioara a PA. Aceste produse ramn ın RO1 ca produse finite rezultatedin comanda PA respectiva. Inchiderea comenzii trebuie sa se faca dupace s-a facut factura, deoarece daca ınchide comanda ınainte de emitereafacturii, nu apare pozitia respectiva pe factura.

Bibliografie

202

Gestiunea Financiara a Intreprinderii

Documents

Transcript of Gestiunea Financiara a Intreprinderii