Filia ie divin ûi îndrept !ire prin credin ! dup modelul ...caiete.ftcub.ro/2009/Caiete 2009-1...

Filia ie divin i îndrept ire prin credin dup modelul Abr h m1

Mihai Afren oae2

ABSTRACT

Each person in good faith that is in search for something authentic in his own life, which has nothing in the least, to do with the Bible, if he could meet the famous biblical personage Abr h m, who was chosen by God to make by him a big nation (Gen 12, 1-3), or how our father in faith was called later, cer-tainly would not remain the same.

Therefore, Abr h m had been the study object either in the Old Testament literature or in the New Testament. According to these authors, it seems that Paul would have had a particu-lar interest to take Abr h m as the one who had the faith in God and it had been considered as justi cation for him (Gal 3, 6; Rom 4, 3).

This citation has been taken by Saint Paul from the Book of Genesis (15, 6), developing a whole treaties on justi cation through faith and not from Low’s facts, as the Jews had inter-preted. Starting from Abr h m’s interpretation on behalf of

1 Acest nume este transcris în diferite moduri, în traducerea Bibliei. Eu voi urma transliterarea dup TH. O. LAMBDIN, Introduction to Biblical Hebrew, London 1973, XV-XXV. În Vechiul Testament, acest nume este pomenit de 61 de ori sub forma Abr m i de 120 de ori sub forma Abr h m, deci 181 de men iuni. În Noul testament, se remarc 42 de men iuni, dintre care cele mai multe sunt în scrisorile pauline (de 9 ori, în Scrisoarea c tre Romani; de 9 ori, în cea c tre Galateni i o dat în Scrisoarea a doua c tre Corinteni).

2 Absolvent al Institutului Biblic din Roma, profesor de exegez biblic i limbi clasice la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

Caietele Institutului Catolic VIII (2009, 1) 27-55

Mihai Afren oae28

Saint Paul, and bearing in mind of all his exegesis on justi ca-tion, some liberal theories have given a decision on a hypothe-sis: Was Paul a follower of Jesus or the real founder of the Christian religion? After the authors of this theory, „Jesus was nothing else than a worker Jew, with reformists tendencies, who condemned the hypocrisy, the institutions and the reli-gious attitudes of his time. Instead, Paul would have been Hel-lenised in Jesus’ memorial, making Him the Son of God”.

But why, concerning the Christian identity do we interpel-late Saint Paul? Would it not be better to interpellate directly Jesus on this aspect? It is true that, for knowing the Christian, we should know Christ, but we can know Christ only from what others wrote about him. For this purpose, if we have to refer to Saint Paul, we must refer to one of the biggest converts in Christian history.

In addition, any other Christ’ disciple, in the New Testa-ment didn’t leave any written evidence that can be compared to that of Paul. The way he communicated his love for Christ is unforgottable; this aspect can be seen in his writings, where his ablazed speeches about, „The Cruci ed One”, who „redeemed us from the curse of the Law” (Gal 3, 13). This comes out more than from any other Christian author. From the event „Christ”, Paul lived only in faith, „so as Abr h m believed God, it was accounted to him for righteousness” (Gal 3, 6). In fact, through the Law, „Paul is dead to the law to live for God. He is cruci ed with Christ and he lives no longer, but Christ lives in him” (Gal 6, 14) „because in Christ Jesus either circumcision nor uncircumcision is worthless, but only works through faith is worth” (Gal 5, 6).

If it is desired, similar passages can be continually cited, but I have chosen only a few of them that will indicate to us the orientation of this study in the Sacred Scripture. Abr h m’s example, the love for Christ, and Paul’s exegetical mastery, have goaded me to point my study on Abr h m, as it comes out in Gal 3, 6-9, where our faith makes us children of God, as in Abr h m’s case.


Filia ie divin i îndrept ire prin credin ... 29

In following this desideratum, a passing in review of the way by which Paul is approaching the sacred text of the Old Testament is imposing, interpreting it with a great ability in the Letter to the Galatians. This aspect can be observed even from other Pauline passages like 1 Cor 2, 4, where Paul says: „My word and message were not based on convincing speeches of wisdom, but on the manifestation of the Holy Spirit and of his power”.

Bearing in mind the words and analysing the text in Gal 3, 6-9, which are part of the passage 3, 1-4, 7, I will try or show how, in the Letter to the Galatians, Paul would have a very clear intention, strongly exposed: we become Abr h m’s sons not through respect for the Law, but by faith adhesion to Gospel.

During this study, I will follow either the diachronical ap-proach, to see the way the texts from the Old Testament are in-terpreted in their historical context and in the Judaic litera-ture, either the synchronical approach, to see how Paul inter-prets them in the Letter to the Galatians.

For the original citations, I will use the text from N-A , for Greek, and respectively BHS , for Hebrew, trying to emphasize the manner in which Paul pegs the decisive report between faith and justi cation, making use of Abr h m’s example.

Keywords: Abr h m, St. Paul, divine liation, justi cati-on, blessing

Cuvânt introductiv

Fiecare persoan de bun credin care se a în c utarea a ceva autentic în via a sa, care are, câtu i de pu in, de-a face cu Biblia, dac ar putea s îl întâlneasc pe faimosul personaj Abr h m, ales de Dumnezeu ca s fac din el o na iune mare (Gen 12, 1-3), sau cum a fost numit mai târziu tat l nostru în credin 3, cu siguran nu ar r mâne aceea i.

3 C. M. MARTINI, Abramo – nostro padre nella fede, Roma 1981; A. G. HUNTER, „Father Abraham: A Structural and Thelogical Study of the


Mihai Afren oae30

A adar, Abr h m a fost obiect de studiu e în literatura Vechiului Testament, e în cea a Noului Testament. Conform acestor autori, se pare c Paul ar avut un interes particular s -l ia pe Abr h m ca exemplul aceluia care a avut credin în Dumnezeu i i s-a considerat aceasta ca justi care (Gal 3, 6 ; Rom 4, 3).

Acest citat a fost preluat de Sântul Paul din Cartea Genezei (15, 6), dezvoltând un întreg tratat asupra îndrept irii, prin intermediul credin ei, i nu din faptele Legii, cum interpreta-ser Iudeii4. Pornind de la aceast interpretare a lui Abr h m din partea Sfântului Paul i inând cont de toat exegeza sa asupra justi c rii, câteva teorii de natur liberal s-au pro-nun at în privin a unei ipoteze: Paul a fost un urma a lui Isus sau adev ratul fondator al religiei cre tine5? Dup autorii acestei teorii, „Isus nu ar fost decât un lucr tor evreu, cu tendin reformist , care condamna ipocrizia, institu iile i atitudinile religioase înr d cinate ale timpului s u. Paul, în schimb, ar elenizat amintirea acestuia, f când din Isus Fiul lui Dumnezeu”6.

Dar de ce s -l interpel m pe Sântul Paul în ceea ce prive te identitatea cre tin ? Nu ar mai bine s -l interpel m direct pe Cristos asupra acestui aspect?

E adev rat c , pentru a cunoa te cre tinismul, trebuie s -l cunoa tem pe Cristos, dar pe Cristos îl putem cunoa te numai

Yahwist’s Presentation of the Abraham Material”, JSOT 35 (1986) 3-27.

4 Printre altele, în 1 Mac 2, 52, îndrept irea se datoreaz delit ii lui Abr h m, chiar i în timp de ispit ; în Sir 44, 19-21, acela i Abr h m este considerat str mo ul unui mare num r de popoare, deoarece a p zit legea Celui Preaînalt.

5 Cf. D. WENHAM, Follower of Jesus or Founder of Christianity, Grand Rapids 1995. Dup Wenham, în zilele noastre, pu ini ar exprima în ter-meni atât de grosolani contrastul dintre Isus i Sântul Paul, c ci acesta din urm nu a creat, cu siguran , titluri ca Fiul lui Dumnezeu sau Dom-nul, titluri deja rati cate în cre tinismul palestinian i la cre tinii de limb semitic .

6 Cf. R. E. BROWN, Introduzione al Nuovo Testamento, Brescia 2001, 590-591. În versiunea italian , edi ia a fost îngrijit de Gastone Bosco.



din ceea ce al ii au scris despre El. În acest sens, dac este ca-zul s recurgem la Sântul Paul, trebuie s recurgem la unul din cei mai mari converti i ai istoriei cre tine7. inând cont i de faptul c Biserica Romano Catolic îi dedic un an întreg lui Paul, voi insera i acest articol în pleiada de omagii f cute Apostolului, pentru a p trunde pu in în gândirea sa, dealtfel cristologic , pentru a-l cunoa te mai bine pe singurul nostru Maestru, Cristos, i ceea ce El a f cut pentru noi.

De fapt, nici un alt discipol al lui Cristos din Noul Testa-ment nu ne-a l sat vreo m rturie scris comparabil cu cea a lui Paul8. Modul în care el comunic iubirea lui pentru Cristos este adesea de neuitat; acest lucru se poate vedea în scrierile sale, unde discursul în c rat despre Cel R stignit, care „ne-a r scump rat din blestemul Legii” (Gal 3, 13), iese în eviden mai mult decât la oricare alt autor cre tin. De la evenimentul Cristos, Paul tr ie te numai din credin , „a a precum Abr h m a crezut în Dumnezeu i i s-a considerat aceasta ca justi care” (Gal 3, 6). În realitate, prin intermediul Legii, „Paul e mort pentru Lege ca s tr iasc pentru Dumnezeu. El este r stignit cu Cristos i nu mai tr ie te el, ci Cristos tr ie te în el” (Gal 6, 14) „pentru c în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu folose te la nimic, ci doar credin a care lucreaz prin iubire” (Gal 5, 6).

Dac se dore te, se pot cita pasaje similare la nesfâr it, dar am ales numai câteva care vor s indice orientarea acestui stu-diu în Sfânta Scriptur . Exemplul lui Abr h m, iubirea pen-tru Cristos i m iestria exegetic a lui Paul m-au îndemnat s urmez un studiu asupra lui Abr h m, a a cum reiese din Gal

7 În Faptele Apostolilor, cap. 8, v. 1, Saul aproba uciderea lui tefan, ind deci, înc , împotriva bisericii din Ierusalim; pe drumul Damascu-

lui, cel mai mare persecutor al Bisericii devine Paul, marele Apostol al Neamurilor (Fap 9, 1; 22, 1; Gal 1, 13-16).

8 Dac , pe de o parte, Luca – Fapte au l sat o m rturie cantitativ mai mare decât cea a lui Paul (circa 37.800 de cuvinte, fa de 32.350 de cu-vinte în cele 13 scrisori atribuite Apostolului Neamurilor), pe de alt par-te, despre Luca tim pu ine lucruri, în timp ce personalitatea lui Paul transpare în toate scrisorile sale.


Mihai Afren oae32

3, 6-9, unde credin a ne face i ai lui Dumnezeu, asemenea lui Abr h m.

În urmarea acestui deziderat se impune o trecere în revist a modului în care Paul se apropie de textul sacru al Vechiului Testament, interpretându-l cu o m iestrie deosebit în Scri-soarea c tre Galateni. Acest lucru se poate vedea i din alte pasaje pauline, precum 1 Cor 2, 4, unde Paul spune: „Cuvântul i mesajul meu nu se bazau pe discursuri conving toare de în-elepciune, dar pe manifestarea Duhului Sfânt i a puterii

sale”. Pentru diversitatea opiniilor cu privire la genul retoric folo-

sit de Paul este su cient s trecem în revist câ iva autori9. Brown consider c ar ironic s se fac tot posibilul pentru a se descoperi tipul de art retoric greceasc folosit de Paul10. Dup Betz11 genul retoric al Scrisorii c tre Galateni este juri-dic12, pentru c Paul se ap r pe sine i Evanghelia sa. În

9 De exemplu, A. VANHOYE, La Lettera ai Galati. Seconda parte, Roma 1997, 14-16; A. PITTA, „Disposizione e Messaggio della Lettera ai Galati. Analisi retorico-letteraria”, AnBib 131 (1992) 43-54.

10 R. E. BROWN, Introduzione al NT, 606. Dup Brown, Paul nu face referire la arta de a vorbi, ci mai degrab la doctrin , citând în acest sens 2 Cor 11, 6: „Dac sunt un profan în arta vorbirii, nu sunt la fel în ceea ce prive te doctrina”. De aici, s-ar putea deduce c Paul recunoa te fap-tul c vorbe te dup regulile retoricii grece ti (în mod profan), i nu doar dup vorbirea tipic interpret rii rabinice.

11 H. D. BETZ, „The Litterary Composition and Function of Paul’s Letter to the Galatians”, NTS 21 (1975) 353-379.

12 Trebuie amintit faptul c , pe atunci, existau trei genuri retorice: a) genul juridic, al c rui ambient era tribunalul i al c rui speci c îl consti-tuia apologia; b) genul deliberativ, al c rui ambient era via a politic , având ca tr s tur particular încercarea de a determina un grup s o ia o decizie de viitor, ar tând c acest fapt este util, dorit i chiar necesar; c) genul apodictic, al c rui ambient era mai extins: educa ie, coal , religie etc. i care îndemna la respectarea anumitor valori.



schimb, dup Kennedy13 i Smit14, Scrisoarea c tre Galateni apar ine genului deliberativ, pentru c Paul încearc s -i con-ving pe Galateni s renun e la ritualul de circumciziune. Pit-ta15 i Standaert16 consider c genul retoric din Galateni ar apodictic, pentru c Paul nu caut , mai presus de toate, s îm-piedice circumcizia cre tinilor (aceasta ar doar o consecin ), dar vrea s arate c circumcizia nu apar ine Evangheliei. Aceasta este pozi ia care transpare chiar din deznod mântul argument rii Apostolului17.

Pe de alt parte, este di cil s limit m Scrisoarea c tre Ga-lateni la un singur gen retoric, a a cum voia Betz. Aceasta este i p rerea lui Vanhoye18, care, în mod în elept, scoate în evi-

den prezen a „genurilor mixte”, adic a discursurilor în care retorica extern , deliberarea i apodicticul se reg sesc simul-tan.

Este adev rat c ne putem gândi i la un gen mixt care s reuneasc inten ii diverse; totu i nu ne putem declara sceptici în privin a oportunit ii de a ne raporta la mijloacele persuasi-ve inerente în arta retoric , a a cum inten iona Dunn19.

inând cont de cele spuse i analizând textul din Gal 3, 6-9, care fac parte din pasajul 3, 1-4, 7, voi încerca s ar t modul în care, în Scrisoarea c tre Galateni, Paul ar avea o inten ie

13 G. A. KENNEDY, New Testament Interpretation through Rhetorical Criticism, Chapel Hill 1984.

14 J. SMIT, The Letter to the Galatians: A Deliberative Speech, NTS 35 (1987) 277-287.

15 A. PITTA, Lettera ai Galati, Bologna 1996, 43-46.16 B. STANDAERT, „La rhétorique antique dans l’épître aux Galates”,

Foi Vie 84 (1985) 33-40.17 Dac privim cu aten ie, Paul nu face trimitere la circumcizie în

propositio, adic în teza principal ce trebuie demonstrat (1, 11-12), dar face aluzie la aceasta, pentru prima dat , abia în 5,6; ceea ce înseamn în cea de-a treia demonstra ie (4, 8 - 5, 12), care este doar o consecin .

18 VANHOYE, Galati, 16.19 J. D. G. DUNN, A Commentary on The Epistle to the Galatians, Lon-

don 1993, 20. În acela i comentariu, Dunn a rm c logica lui Paul ar avea un „unsatisfactory character”, 183.


Mihai Afren oae34

foarte clar , expus cu fermitate: devenim i ai lui Abr h m nu prin respectarea legii, dar prin adeziunea de credin la Evanghelie.

Pe parcursul acestui studiu, voi urma e abordarea diacro-nic , pentru a vedea modul în care textele Vechiului Testa-ment sunt interpretate în contextul lor istoric i în literatura iudaic , e abordarea sincronic , pentru a vedea cum le inter-preteaz Paul în Scrisoarea c tre Galateni.

Pentru citatele în original, voi folosi textul din N-A20, pen-tru greac , i respectiv BHS21, pentru ebraic , încercând s evi-den iez maniera în care Paul stabile te raportul decisiv între credin i îndrept ire, f când apel la exemplul lui Abr h m.

1. Structura extern a pasajului din Gal 3, 6-9

A a cum o pericop este mereu introdus în contextul s u, se impune ca i pasajul în discu ie, i anume Gal 3, 6-9, s e inclus în macrostructura din care face parte, adic în pericopa 3,6-14, care la rândul ei face parte din Gal 3, 1- 4, 7.

În rândul exege ilor, se vehiculeaz diverse opinii în ceea ce prive te extensia pericopei care începe în Gal 3, 1, cu al c rei debut sunt în unanimitate de acord. Din nefericire, nu se în-tâmpl la fel i cu nalul pericopei22. Toate aceste opinii pot argumentate, dar pentru diferite motive se poate considera c sec iunea se încheie cu 4, 7.

În Gal 3, 1-4, 7, Paul scoate în eviden cum galatenii au ob inut lia iunea prin credin (3, 5) i nu prin Lege. În acest pasaj ne putem opri asupra dezvolt rii argumentului din Gal

20 E.E. NESTLE – B.K. ALAND, Novum Testamentum grecae, Stuttgart 199327.

21 A.V., Biblia Hebraica Stuttgartensia, Stuttgart 1997.22 De pild : textul din Gal 3,1-5, 12 are titlul „Argomenti dottrinali”

în A. VANHOYE, Galati, 8; la fel i pentru B. CORSANI, Lettera ai Galati, Genova 1990, 185; Gal 3, 1-6, 10 în F. MUSSNER, Lettera ai Galati, Brescia 1987, 325-326; sau 3, 1-4, 31 în H. D. BETZ, Galatians, Philadelphia 1979, 128.



3, 1-4, 7, accentuând schimbarea denumirilor i temelor speci- ce argumenta iei:

3, 1-5Apostrofa din 3, 1-5 este foarte violent : pe un ton exploziv

i interpelator (+W avno,htoi Gala,tai,. Paul începe o nou parte a Scrisorii, care se refer explicit la situa ia evocat în 1, 6. Ga-latenii î i schimb atitudinea, se îndep rteaz de Dumnezeu care i-a chemat s e p rta i la harul lui Cristos, pentru a tre-ce la o Evanghelie diferit , care nu e altceva decât o r st lm -cire a Evangheliei lui Cristos. Stilul din 3, 1-5 este unul diatri-bic: Paul se adreseaz galatenilor cu 5 întreb ri retorice (vv. 1. 2. 3. 4. 5). A adar, apelativul dojenitor, avno,htoi (3, 1. 3), ca i vocativul Gala,tai (3, 1), cauzeaz o cezur fa de textul prece-dent. Diferen a între acest paragraf i cel anterior (2, 15-21) este foarte evident . Paul vorbe te despre sine i despre rapor-turile sale cu ceilal i apostoli i cu Petru, iar apoi, pe nea tep-tate, începe s -i interpeleze pe galateni. Argumentele sunt fondate pe experien : ei au primit pe Duhul prin Credin , nu prin Lege.

3, 6-14 Aceast sec iune, cu o argumentare de tip sincronic, este

bazat pe Scriptur i este împ r it în dou subsec iuni:- în 6-9, este pus în eviden exemplul lui Abr h m care a

crezut: credin a ne face ii lui Abr h m, primind i bi-necuvântarea;

- în 10-14, se subliniaz opozi ia între Lege i îndrept ire: Cristos ne-a eliberat din blestemul Legii, ca de acum înainte s tr im din Credin .

3, 15-29Cu vocativul avdelfoi,, Paul începe o alt pericop , caracteri-

zat prin confruntarea între acea promisiune f cut lui Abr h m i Legea instituit nu mult timp dup aceasta.

O alt tem foarte important din aceast sec iune este spe,rma (semin ia lui Abr h m), care, în Galateni, se refer la


Mihai Afren oae36

Cristos (3, 16). Aici, avem o argumentare diacronic , bazat pe Scriptur ind împ r it în trei:

1. 15-18 Legea nu poate anula promisiunea f cut întâi lui Abr h m;

2. 19-25 Legea are func ie provizorie, aceea de a indica vina, de a supraveghea;

3. 26-29 Credin a ne face ii lui Dumnezeu în Cristos, descenden i ai lui Abr h m.

4, 1-7Dup fraza concluziv din 3, 29: „Acum dac voi sunte i în

Cristos, atunci sunte i descenden a lui Abr h m, mo tenitori dup promisiune”, Paul reia câteva puncte din demonstra ia lui, pentru a le completa i a prezenta astfel concluzia sa într-o lumin nou . În timp ce raportul cu sec iunea anterioar se stabile te prin prezen a cuvântului cheie klhrono,moj (în 3, 29 i 4, 1), prezen a termenilor klhrono,moj i dou/loj (în 4, 1-7) face

o incluziune, demonstrând c textul din 4, 1-7 reprezint o unitate literar distinct de unit ile anterioare i posterioare.

Cu v. 8, avem un motiv dublu pentru a a rma c Paul înce-pe o nou sec iune: pe de o parte, Paul se reîntoarce la realita-tea galatenilor i li se adreseaz direct, pentru a aplica doctri-na în cazul lor; pe de alt parte, reg sim stilul apostro c, ca în 3, 1-5, revenind la pronumele personal de persoana a doua.

În ceea ce prive te scopul propus, m voi opri mai ales asu-pra argument rii sincronice din 3, 6-9, pentru a vedea rolul credin ei, dup exemplul lui Abr h m, l sând pentru un ur-m tor studiu 3, 10-14, unde Paul a demonstrat cum binecu-vântarea lui Abr h m a ajuns la noi prin Cristos.

2. Teme i câmpuri semantice

În centrul aten iei se g se te rela ia dintre credin i lia-iunea abr h mic (Gal 3, 6-7), adic în teza fundamental

sau propositio, care este dezvoltat în toat sec iunea din Gal



3, 1-4, 723. Dac în textul din Gal 3, 6-14, câmpul semantic este dominat de raportul dintre pi,stij i no,moj, dup cum apare i în Vanhoye24, în Gal 3, 6-9, accentul este pus pe raportul dintre credin i binecuvântare. De fapt, termenul pi,stewj = credin-cios apare de trei ori (v. 7. 8. 9) i o dat în r d cina verbului evpi,steusen (v. 6); de asemenea, conceptul euvlogi,a = binecuvân-tare, apare de trei ori (vv. 8. 9. 14). Mai apare termenul Abr h m apare de patru ori (vv. 6. 7. 8. 9); di,kaioj - di,kaiosu,nh = drept - îndrept ire de dou ori (v. 6. 8); termenul Qeo,j = Dumnezeu apare de dou ori (vv. 6. 8).

Din aceast scurt analiz semantic , rezult c accentul din 3, 6-9 trebuie pus pe credin , în strâns leg tur cu Abr h m: „Abr h m a avut credin în Dumnezeu i i s-a con-siderat aceasta ca îndrept ire” (Gen 15, 6 reluat în Gal 3, 6). În acela i mod, „binecuvântarea lui Abr h m trece i la p gâni prin credin ” (v. 9), iar credin a ne face i ai lui Abr h m, i ai lui Dumnezeu.

3. Abr h m i îndrept irea prin credin - Gal 3, 6

Dup încheierea argumentului s u bazat pe experien a ga-latenilor (3, 1-5), Paul dore te s sublinieze dou aspecte ale acestuia:

1. Îndrept irea este bazat pe modelul lui Abr h m, care, conform cu Gen 15, 6, este evk pi,stewj i nu evk no,mou;

2. Fiii lui Abr h m sunt cei din credin i nu cei din lege. De altfel, termenul nici nu apare în 3, 6-9.

Testul Scripturii face s se în eleag foarte clar principiul salvi c al credin ei, pornind deja de la Abr h m, primul n scut

23 Vezi PITTA, Galati, 160. 24 VANHOYE, La Lettera ai Galati, 79-80. În realitate, Vanhoye se refe-

r la 3, 1-4, 7, unde cuvintele cele mai des întâlnite sunt pistis i nomos: pistis apare de 17 ori sub diverse forme, iar nomos tot de 17 ori.


Mihai Afren oae38

( zic) din Israel25, care este foarte onorat i respectat26. În lite-ratura rabinic , a fost adesea numit „tat l nostru”27, pentru a se dovedi importan a acestei guri biblice.

Dac Paul îl aduce ca exemplu, este pentru a demonstra c argumentul s u este del Scripturii i c modelul propus de el se a a deja în inima Iudeilor, chiar dac între el i adversarii s i existau diferen e de interpretare în acest sens. Pe când Paul era interesat s sublinieze fundamentul biblic al doctri-nei sale despre îndrept irea prin credin , iudeii proferau exact contrariul: îndrept irea vine o dat cu respectarea Le-gii. Pe baza textului din Gen 26, 6, multe tradi ii iudaice a rm c Abr h m a respectat Legea înainte ca aceasta s fost scris . De exemplu, în textul din Sir 44, 19-20, Abr h m este considerat tat l renumit al multor popoare, pentru c a respectat legea Celui Preaînalt i a r mas în alian cu El, ind însemnat în trupul s u i pentru c în încercare a fost g sit credincios28.

i în opinia lui Strack-Billerbeck, iudeii nu s-au gândit c tex-tul din Gen 15 ar putea s sugereze o contrapunere între credin i faptele Legii, considerând mai degrab credin a ca pe un fapt

meritoriu. 1 Mac 2, 52, de pild , folose te expresia din Gen 15, 6b: „i-a fost socotit ca dreptate” într-un context care insist asupra faptelor i a delit ii fa de Lege, punându-l în strâns leg tu-r , nu cu aceea i credin , dar cu voin a lui de a-l sacri ca pe Isac29.

25 Vezi H. SCHLIER, Lettera ai Galati, Brescia 1962, 133.26 Pentru recuren a numelui Abr h m în Biblie, vezi nota 2.27 De pild , în textele a a-numitei Mishna: Taanith 2, 4-5; Nedarim 3,

11; Aboth 3, 12; 5, 3. 6. 19: vezi C. M. AMADI-AZUOGU, Paul and the Law in the Arguments of Galatians, Beltz 1996, 113.

28 A a crede i IN-GYU HONG, „Does Paul misrepresent the Jewish Law? Law and convenant in Gal 3, 1-14”, NT 36/2 (1994) 166-167. Hong men ioneaz i alte texte din literatura iudaic , ce se orienteaz spre aceea i direc ie interpretativ , printre care: Jud. 16-28; 2 Bar. 57, 2 etc. La fel i în DUNN, Galatians, 161.

29 H. L. STRACK und P. BILLERBECK, Kommentar zum Neuen Testament aus Talmud und Midrash, München 1926, III, 200.



Rezumând, putem spune c , în literatura iudaic , existau dou aprecieri referitoare la Abr h m: a) el a fost considerat drept prin statornicia sa în încercare; b) credin a lui Abr h m, în Gen 15, 6, corespunde circumciziei sale (Gen 17, 4-10), ca i ac-ceptare a Alian ei. Pentru iudei, cele dou aspecte ale credin ei i ale respect rii alian ei trebuie luate în considerare atunci când se vorbe te de îndrept irea lui Abr h m 30.

Paul, cunoscând Scripturile i maniera de interpretare a iude-ilor, introduce, pe nea teptate, exemplul patriarhului Abr h m, prezentându-l ca i argumentul cel mai important în ap rarea ideii sale. De aceea, el citeaz pasajul din Gen 15, 6, care este consonant cu argumentul s u i pe care îl voi relua în cele ce urmeaz , pentru a-l analiza i a-l confrunta cu textul din Septua-ginta (LXX) i cu Textul Masoretic (TM):

TM LXX PAULhw”+hyB;¥ !mIßa/h,w>

hq”)d’c. ALß h’b,îv.x.Y:w: kai. evpi,steusen Abram tw/| qew/| kai. evlogi,sqh auvtw/| eivj dikaiosu,nhn

Kaqw.j VAbraa.m evpi,steusen tw/| qew/|( kai. evlogi,sqh auvtw/| eivj dikaiosu,nhn\

i crezu în Domnul i El îi socoti aceas-

ta (ca) dreptate.

i Abram crezu în Domnul i i s-a so-cotit ca dreptate.

A a cum Abraam a crezut în Domnul i i s-a socotit ca dreptate.

Aici, lipse te nu-mele lui Abram, pentru c este sub-în eles.

Se adaug numele lui Abram.

Conjunc ia ini ial este kaqw.j, în loc de kai,, i în loc de Abram apare Abraam.

Dup cum putem vedea, citând pasajul din Gen 15, 6, Paul folose te un limbaj aproape identic cu cel din Septuaginta, cu diferen a conjunc iei ini iale Kaqw.j i a numelui lui Abr h m, care probabil era cunoscut astfel, în tradi ia citat de apostol. Totu i, o diferen notabil se observ între verbul activ h’b,îv.x.Y:w:, din TM i cel pasiv evlogi,sqh, din LXX i din Paul. Dac nu m în el, este vorba despre acela i subiect: Domnul, pentru textul ebraic, sau Dumnezeu, pentru textul grec, pentru c este un pasiv teologic.

30 Vezi LONGENECKER, Galatians, 110-111.


Mihai Afren oae40

3.1. Sitz im Leben a textului din Gen 15, 6

În TM se vorbe te de o viziune în care exist un dialog: Abr h m î i arat mâhnirea fa de Domnul pentru c nu are un mo tenitor (15, 1-3); Domnul îl consoleaz , promi ându-i un mo tenitor (15, 3-4), apoi îi promite un neam mare (15, 5). În concluzie, conform relat rii din Gen 15, 1-5, Domnul nu i-a poruncit nimic lui Abr h m, doar i-a f cut o promisiune ne-condi ionat i neverosimil , aceea a unui neam la fel de nu-meros ca i stelele cerului. Nu conteaz dac Abr h m are sau nu ceva de f cut; dar el trebuie s aleag între a avea încrede-re în Cuvântul Domnului sau a r mâne sceptic. Abr h m a crezut în Domnul (15, 6a) i acest act de credin i-a fost soco-tit ca dreptate (15, 6b). h’b,îv.x.Y:w: este un qal imperfect, de persoa-na a III-a singular, a c rui r d cin verbal este bvx, care poate avea diferite nuan e de semni ca ie: a pre ui, a re ine (Iob 13, 24); a imputa, a socoti un p cat (Pr. 32, 2); a inventa (Am 5, 5); a avea inten ia s … (Ier 18, 8)31.

Dup cum se vede, acesta este un verb de con tiin sau de cuno tin . Subiectul, e c e un om, e c e Dumnezeu, este deplin responsabil de faptele sale.

3.1.1. Gen 15, 6 în Gal 3, 6

Paul insereaz citatul numai de la kaqw,j = ca, ce pare s aib dubl func ie: indic o asem nare i o norm . El distinge o asem nare între experien a galatenilor i cea a lui Abr h m: îndrept irea vine f r faptele Legii, prin intermediul credin-ei. În continuare, el las de în eles c acest caz al lui Abr h m

este o norm garantat de Dumnezeu, ind prezentat ca ata-re în inspira ia Scripturii. Kaqw,j ne duce cu gândul la kaqw,j ge,graptai32, introducere obi nuit la un argument din Scriptu-

31 PH. REYMOND, Dizionario di ebraico e aramaico biblici, Roma 1995, 158.

32 k apare în: Rom 1, 17; 2, 24; 3, 4.10; 4, 17; 8, 36; 9, 13. 33; 10, 15; 11, 8. 26; 15, 3. 9. 21; 1 Cor 1, 31; 2, 9; 2Cor. 8, 15; 9, 9.



r . Poate, în mod inten ionat, Paul nu explic verbul formulei introductive, pentru a-l prezenta succint pe Abr h m ca model de credin : „Dup cum Abr h m a crezut în Domnul i i-a fost socotit ca dreptate”. Aici apar dou elemente:

Poate, în mod inten ionat, Paul nu explic verbul formulei introductive, pentru a-l prezenta succint pe Abr h m ca model de credin : „Dup cum Abr h m a crezut în Domnul i i-a fost socotit ca dreptate”. Aici apar dou elemente:

a) Actul de credin corespunde cu exactitate problema-ticii lui Paul: este vorba, într-adev r de ascultare de cre-din f r a ad uga faptele. Acest aspect este cuprins în verbul evpi,steusen, care ne trimite la sintagma evx avkoh/j pi,stewj din versetul precedent. De-a lungul secolelor, exege ii protestan i au considerat c , în textele lui Paul, credin a are dou aspecte: ascultare pasiv i supunere activ . Se a rma c este o ascultare pasiv , pentru c este vorba de a accepta un cuvânt care vine din afara noastr ; dar este supunere activ , pentru c acceptarea cuvântului cuprinde un angajament energic fa de Dumnezeu care a proclamat cuvântul33. Aceast distinc-ie nu exist la Paul. Pentru el, ca i pentru Abr h m în

Gen 15, 6, actul de credin înseamn încredere total în cuvântul divin care orânduie te cursul evenimentelor, adic îndeplinirea promisiunii sale, o promisiune total gratuit , a c rei realizare depinde numai de Dumnezeu, f r a se sprijini pe vreo fapt uman 34.

Acest k poate avea o dubl func ie: asem nare i norm , adic ceea ce i s-a întâmplat lui Abr h m este emblematic pentru galateni; a a VAN-HOYE, Galati, 83.

33 De pild , S. K. WILLIAMS, „The Hearing of Faith: ’AKOH PISTEWS IN GALATIANS 3”, NTS 35 (1989) 82-93.

34 i aceasta indiferent de confesiunea catolic ori protestant , în par-ticular luteran : vezi PONTIFICIO CONSILIO PER LA PROMOZIONE DELL’UNITÀ DEI CRISTIANI, Dichiarazione congiunta sulla dottrina della giusti cazione tra la Chiesa Cattolica e la Federazione Luterana Mondiale, Torino 1999.


Mihai Afren oae42

Aletti este i mai explicit în sublinierea necesit ii cre-din ei cre tinilor etnici. Analizând actul de credin din textul paulin, Aletti demonstreaz c aici nu este su ci-ent credin a lui Abr h m pentru a îndrept i i, dar este nevoie de credin a personal , în sensul unui aban-don total în promisiunea lui Dumnezeu. Dac Abr h m, crezând, ob ine identitatea de tat , atunci to i cei care cred devin ii lui. Actul nostru de credin este o adezi-une la Dumnezeu, este credin a ca atare i se bazeaz pe actul de credin al lui Abr h m35.

b) Dreptatea ob inut poate suscita anumite întreb ri, deoarece, în contextul din Gal 3, 1-5, consecin a credin-ei nu este dreptatea, ca în Gen 15, ci darul Duhului.

Paul omite s exprime leg tura dintre Duh i îndrept i-re. Pentru el, acest lucru pare atât de evident încât nu mai crede necesar s exprime aceast corela ie. Dac , a adar, Abr h m a devenit principiu normativ pentru iudei i dac ei nu trebuiau decât s cread în vestirea evangheliei, este limpede c Paul nu citeaz Gen 15, 6 în sensul unei declara ii formale a drept ii aplicate galate-nilor, ci insist pe transformarea credincio ilor datorit interven iei Duhului.

Verbul grec ce traduce h’b,îv.x.Y:w:, este aoristul pasiv evlogi,sqh, al verbului deponent logi,zomai, a c rui semni ca ie este similar verbului ebraic, chiar dac diatezele sunt diferi-te (activ /pasiv )36. În ambele cazuri, totu i, cel care este îndrept it e în stare pasiv , subliniind astfel c îndrep-t irea este un act divin.

35 J.-N. ALETTI, „L’Acte de Croire pour l’Apôtre Paul”, RSR 77 (1989) 233-250.

36 W. F. ARNDT - F. W. GINGRICH, A Greek-English Lexicon of the New Testament and other early Christian Literature, Chicago 1979, 475-476.



Chiar dikaiosu,nh37 ne ajut s în elegem modul în care Paul interpreteaz îndrept irea. Corelând forma dikaiosu,nh cu pasivul evlogi,sqh, Paul vrea s spun c în-drept irea vine de la Dumnezeu. Prin urmare, fraza din Gen 15, 6 exprim clar acel consim mânt al patriarhu-lui care îl pune în acord cu Dumnezeu i, de aceea, i se consider ca dreptate. Paul interpreteaz în acest fel perspectiva Primului Testament.

Prin dikaiosu,nh, se în elege o ac iune divin ce se mani-fest printr-un apel i printr-o interven ie direct ; o ac-iune dirijat de o autoritate i care introduce nemijlocit

în opera salvi c , în puterea drept ii divine, pe subiec-tul ce o accept cu credin 38.

În consecin , li se cerea galatenilor s urmeze exemplul lui Abr h m, adic s se converteasc , în sensul de a cre-de în vestirea evangheliei39. Acum, sper c putem în ele-ge mai bine contextul rela iei dintre Gal 3, 6 i Gen 15, 6.

2. Fiii lui Abr h m - Gal 3, 7

Dup accentuarea ideii c îndrept irea lui Abr h m vine prin credin , deci nu pe baza faptelor Legii, pentru c pe vre-mea acestuia Legea nu fusese înc dat , Paul reia contextul din Gen 15 (în special v. 5) 40, f r a cita acel text. Apelul la Abr h m este excep ional de autoritar, deoarece el se g se te

37 Dikaiosu,nh nu este un concept abstract, raportarea la o norm ide-al , dar un concept exprimând rela ia între persoane. A a crede i MUS-SNER, Galati, 214; VANHOYE, Galati, 85.

38 G. SCHRENK, „Dikaiosu,nh” în G. KITTEL, Grande Lessico del Nuovo Testamento, Brescia 1965, 1275-1279.

39 A a VANHOYE, Galati, 83-84.40 În Gen 15, 5, Domnul îi promisese lui Abr h m c îi va d rui un

neam la fel de numeros ca i stelele cerului. În Gal 3, 7, Paul face referire la acel neam, din care fac parte i galatenii în calitate de credincio i. Vom vedea în continuare în ce sens trebuie în eleas sintagma oi` evk pi,stewj.


Mihai Afren oae44

cu adev rat la începutul istoriei mântuirii, adic înainte de cir-cumcizie. Rezult de aici c experien a lui Abr h m cu privire la îndrept irea prin credin trebuie s e modelul pentru to i ii s i41.

Pe baza acestui fond din Genez , Paul poate s exprime a doua parte din principala sa aser iune42 ori sub-propositio (v. 6-7)43: ginw,skete a;ra o[ti oi` evk pi,stewj( ou-toi ui`oi, eivsin VAbraa,mÅ Aici, inten ia lui Paul nu este atât de a polemiza cu cei care se consider ii lui Abr h m dup trup (descenden zic ori etnic ), cât de a reabilita ideea lia iunii prin credin , a a cum reiese din Gen 15, 6.

Folosirea termenului ginw,skete e important . Verbul poate considerat e un indicativ (voi cunoa te i)44, e un imperativ

(recunoa te i)45. În Gal 3, 7, li se recomand galatenilor s me-diteze pentru a recunoa te ceva ce pân atunci le era, probabil, necunoscut. Conjunc ia a;ra ne ajut s clari c m motivul pen-tru care galatenii trebuie s cunoasc . Fiind o particul conse-cutiv , pe de o parte, ea face leg tura cu v. 6, pe de alt parte, conclude a rma ia din 3, 6-7. V zut sub acest aspect, a;ra poa-te însemna: deci, atunci, a adar, în consecin 46.

Paul este foarte priceput în argument ri. Abia a început i exprim deja o concluzie, în plus, o concluzie nea teptat i

41 H. W. JOHNSON, „The Paradigm of Abr h m in Galatians 3, 6-9”, TrinJ 8 NS (1987) 179-199. Johnson ine s precizeze c acea conexiune între paradigma lui Abr h m i P gâni nu este fondat pe imitarea cre-din ei lui Abr h m. Galatenii sunt mai degrab chema i s participe la îndrept irea în Cristos, care este una soteriologic (181).

42 A a DUNN, Galatians, 162.43 A a PITTA, Disposizio, 108-109; Galati, 178.44 A a BEN WITHERINGTON III, Grace in Galatia, Michigan 1998, 226;

LONGENECKER, Galatians, 114.45 Aceasta este pozi ia adoptat de majoritatea autorilor. De pild ,

LEGASSE, Galates, 224; L. MORRIS, Galatians: Paul’s Charter of Christian Freedom, Leicester 1996; PITTA, Galati, 179; BETZ, Galatians, 141; DUNN, Galatians, 162.

46 C. BUZZETTI, Dizionario base del Nuovo Testamento, Roma 1994, 20; ARNDT & GINGRICH, Lexicon, 103-104.



care nu pare a a evident 47. Accentul este pus pe leg tura din-tre credin a lui Abr h m i consecin a acestui fapt pentru cei credincio i.

Aceasta demonstreaz c Paul vrea s aduc la cuno tin galatenilor efectul credin ei lui Abr h m în Gen 15: oi` evk pi,stewj sunt ii lui Abr h m. Prin sintagma oi` evk pi,stewj , care reia verbul evpi,steusen din 3, 6, se în elege o anumit categorie de persoane, i anume cei care apar in credin ei sau care se de nesc pornind de la credin 48, apartenen ce este v zut drept condi ie necesar i su cient pentru îndrept ire49. Acum putem în elege c punctul central din v. 7 este a rma ia: ace tia sunt ii lui Abr h m, care e un sinonim al lui oi` evk pi,stewj. Cu alte cuvinte, calitatea de i ai credin ei i de i ai lui Abr h m înseamn acela i lucru.

Expresia evk pi,stewj este crucial pentru în elegerea pasaju-lui din Gal 3, 6-9. În Scrisoarea c tre Galateni aceasta apare de 9 ori i de alte 9 ori în Scrisoarea c tre Romani. În ceea ce pri-ve te direct studiul nostru, o g sim în Gal 3, 7–8, care pare s e rul ro u ce ne orienteaz în deslu irea argument rii. Dup

Hays, evk pi,stewj se refer la credin a lui Cristos, i nu la cea a credincio ilor. Aceasta pentru c , în opinia sa, 3, 7 constituie o aluzie direct la Hab 2, 4 citat în Gal 3, 11. De i interpreteaz profe ia din Hab 2, 4 în sens mesianic, el crede c i Gal 3, 7 se refer , în mod indubitabil, la Cristos50.

Dac trebuie s apreciem intui ia lui Hays în a vedea leg -tura dintre secven ele 3, 7 i 3, 11 prin evk pi,stewj, putem a r-ma îns c , probabil, s-a pripit pu in în a atribui aceast sin-tagm lui Cristos. Aceasta deoarece trebuie s acord m aten-ia cuvenit faptului c Paul introduce fraza din 3, 7 ca i o

47 A a VANHOYE, Galati, 85.48 M. ZERWICK, Biblical Greek, Roma 1963, 134.49 ALETTI, L’Acte de Croire, 241.50 HAYS, The Faith of Jesus Christ, 150-157. Hays insist pe faptul c

evk pi,stewj s-ar referi mai degrab la delitatea lui Cristos decât la cea a cre tinului.


Mihai Afren oae46

concluzie logic pentru Gen 15, 6 care se refer la credin a lui Abr h m i la îndrept irea lui51.

3. Binecuvântarea na iunilor în S ntele Scripturi Gal 3, 8

În v. 8, Paul ne prezint Scriptura personi cat 52, deoarece ea anun ceea ce trebuia s li se întâmple p gânilor, adic s e inclu i în poporul lui Dumnezeu. În acest sens, Scriptura

a rm c Abr h m a fost îndrept it datorit credin ei (v. 6) i, de aici, se deduce c ii lui Abr h m sunt oamenii credin ei (v. 7). Scriptura spune, îns , mai mult, con rmând i clari când, astfel, a rma ia u or îndr znea a Apostolului: Dumnezeu îi va justi ca pe p gâni în baza credin ei lor i i-a prevestit lui Abr h m c , prin el, to i p gânii vor primi binecuvântarea (v. 8)53.

Pentru Paul, ceea ce spune Scriptura este ceea ce spune în-su i Domnul. Dac leg tura dintre promisiunea, descenden a i credin a lui Abr h m este nucleul argument rii pauline, la

fel de important este c promisiunea lui Abr h m îi viza i pe p gâni, înc de la început: proi?dou/sa de. h` grafh. o[ti evk pi,stewj dikaioi/ ta. e;qnh o` qeo.j (Gal 3, 8a). Paul recurge la un argument clar: formularea promisiunii lui Dumnezeu c tre Abr h m in-dic faptul c El a avut dintotdeauna inten ia de a-i accepta, înc de la început, pe p gâni, doar în baza credin ei lor, i ast-fel de a-i îndrept i.

Prin verbul dikaioi/: ind. prez. activ, pers. 3 sing., al verbului dikaio,w = a pune în rela ie corect cu Dumnezeu; a declara i a considera drept54, v.8 face leg tura cu a rma ia principal a argumentului dup Scriptur , adic 3, 6-7. Întrucât subiectul verbului dikaioi/ este Dumnezeu, p gânii sunt inclu i în aceea i

51 JOHNSON, „The Paradigm of Abr h m in Galatians 3, 6-9”, 189-190.52 Dac aici Paul prezint Scriptura ca personi cat , în alte fragmen-

te vorbe te de personi carea Legii: Gal 3,22; 4,21.30; Rom. 4, 3; 9, 18.53 A a SCHLIER, Galati, 134-135.54 BUZZETTI, Dizionario Greco del NT, 41.



categorie a oi` evk pi,stewj, îndrept i i de Dumnezeu. Acest as-pect este important, pentru c înc înainte de a accede la bine-cuvântarea lui Abr h m, p gânii sunt accepta i de Dumnezeu pentru credin a lor, ca i Abr h m (Gen 15, 6).

Dup cum am v zut, în loc de a exprima di cultatea stabi-lirii rela iei între un non-iudeu i Abr h m, Paul prezint ra-pid situa ia într-o lumin pozitiv i reu e te u or acest lucru, deoarece primul raport exprimat în Biblie între p gâni i Abr h m este un raport pozitiv55.

Acum Paul înainteaz în argumentarea sa dup Scriptur , deoarece se refer la o prevestire f cut lui Abr h m: evneuloghqh,sontai evn soi. pa,nta ta. e;qnh (Gal 3, 8b).

Strict vorbind, pasajul este un citat mixt din Gen 12, 3b: În tine vor binecuvântate toate familiile p mântului, i din Gen 18, 18b: i în el vor binecuvântate toate na iunile p mântu-lui. Procedeul nu este ilegitim, pentru c cele dou pasaje pri-vesc planul lui Dumnezeu cu Abr h m; cel de-al doilea d o interpretare biblic primului. Totu i, se impune o analiz atent a celor dou concepte vetero-testamentare:

a) Wkår>b.nIw> = i vor binecuvântate, în Gen 12, 3 i 18, 18b) B) hm’(d’a]h’ txoïP.v.m/i/#r,a’(h’ yyEïAG = (toate) familiile p mântului, în

Gen 12, 3; i (toate) na iunile p mântului, în Gen 18, 18. a) În ceea ce prive te verbul Wkår>b.nIw>, exist diverse interpre-

t ri cu semni ca ii pe cât de diferite pe atât de decisive pentru argumentarea lui Paul. Este vorba de verbul %rB: imperf. 3 pl. Semni ca ia depinde de diateza care i se atribuie, i exist trei posibilit i56: a) nifal cu semni ca-ie pasiv = a binecuvântat57; b) nifal cu semni ca ie

55 A a VANHOYE, Galati, 88.56 Vezi LAMBDIN, Introduction to Biblical Hebrew, 175-179; 248-250.57 Se g se te la diateza pasiv în versiunile: LXX, Targ. Onk; Ben Sir.

44,21; Fapte 3,25; Gal. 3,8.


Mihai Afren oae48

medie = a g si binecuvântare58; c) hitpael cu semni ca-ie re exiv = a binecuvânta pe ei în i i59.

Dac se alege semni ca ia re exiv (c), rezult c textul din Gen 12, 3 nu promite binecuvântarea întregii ome-niri, dar insist mai ales asupra faptului c Abr h m este binecuvântat i i se va recunoa te aceasta de c tre toate na iunile p mântului. Adic , na iunile se vor bine-cuvânta reciproc folosind numele lui Abr h m i vor spune: S i binecuvântat/ ca Abr h m. Alegând sem-ni ca ia medie (b), textul ar suna astfel: vor g si binecu-vântare în tine, care se apropie mai mult de inten ia din Gal 3, 8; este posibil ca i na iunile s participe la bine-cuvântarea lui Abr h m. Semni ca ia pasiv (a) se po-trive te i mai bine cu argumentarea lui Paul, i tocmai pe aceasta o alege dintre toate posibilit ile mai sus enu-merate: evneuloghqh,sontai accentueaz aspectul interven-iei lui Dumnezeu; vor binecuvântate, adic Dumnezeu

este cel care se a la originea binecuvânt rii lui Abr h m i a na iunilor.

b) Al doilea concept de clari cat se refer la termenul txoïP.v.mi = familie / trib în Gen 12, 3, în sensul de „clan” ca fami-lie patriarhal ; i ~yIAG, tradus în LXX i în Paul cu e;qnh, incluzând toate na iunile.

Paul a fost foarte inteligent în observarea diferen ei din-tre aceste concepte, în consecin , în Gal 3, 8, le citeaz pe ambele, pentru a elimina posibilitatea interpret rii exclusiviste din Exod, unde exist o puternic opozi ie între egipteni i evrei (vezi, Ex 1, 8-15)60.

58A a E. TESTA, Genesi, Roma 1976, 170.59 A a este versiunile RSV; NEB; BJ1; BJ2; TOB. 60 A a VANHOYE, Galati, 88.



4. Binecuvânta i împreun cu Abr h m - Gal 3, 9

Gal 3, 9 este argumentat în baza citatului biblic din Gen 12, 3 i 18, 18: w[ste oi` evk pi,stewj euvlogou/ntai su.n tw/| pistw/| VAbraa,m.

Conjunc ia consecutiv w[ste marcheaz începutul concluzi-ei celor demonstrate de Paul în pasajul din 3, 6-8: Aceia care provin din credin sunt binecuvânta i împreun cu Abr h m, de nit de aceast dat cu pisto,j, care ar corespunde formei active: (care) crede, i nu celei pasive: credincios61. Pentru Paul, Abr h m ar fost primul care a urmat Evanghelia îndrept i-rii prin credin i, în acest sens, el este v zut ca un prototip pentru oi` evk pi,stewj, categorie în care pot intra atât iudeii cât i p gânii. Cu alte cuvinte, dac aceast evanghelie a fost bun

pentru Abr h m, garantându-i binecuvântarea deplin , ea ar trebui s e la fel de bun i pentru galateni i pentru to i cei care provin din credin .

Verbul la prezent euvlogou/ntai nu este for at, el vrea s spu-n c promisiunea din Gen 12, 3 i 18, 18 se realizeaz pentru galatenii care cred, deci ei au parte de binecuvântare, aproape ca o consecin a credin ei lor în Evanghelie62.

Este limpede c , pentru a îndrept i i ca Abr h m, pen-tru a participa la lia iunea i la binecuvântarea sa, era nece-sar a crede. În istoria mântuirii, între îndrept irea lui Abr h m prin credin i aceea a p gânilor a intervenit Legea, pe a c rei obligativitate (respectare) insistau iudeii. Dar chiar i acest aspect, în loc s împiedice argumentarea lui Paul, con-

tribuie la a face trecerea de la credin a dup modelul lui Abr h m la credin a în Cristos, care ne-a eliberat de consecin-ele Legii, pentru a putea primi Duhul prin credin . Este ceea

ce Apostolul va argumenta în 3, 10-14.

61 Prefer activul: BRUCE, Galatians, 157; BURTON, Galatians, 162; VANHOYE, Galati, 90; PITTA, Galati, 181. În schimb, interpreteaz cu pasi-vul: DUNN, Galati, 166-167; BEN WITHERINGTON III, Grace in Galatia, 229.

62 A a LEGASSE, Galates, 227.


Mihai Afren oae50

Concluzie

La nalul acestui parcurs, este mai u or s ilustr m deplina justi care a titlului ales pentru acest studiu. Întrucât obiectul speci c al abord rii este constituit din credin în raport cu îndrept irea, care în Gal 3, 6-9 se bazeaz pe probe scripturis-tice, rezult , în mod evident i aproape sigur, faptul c în argu-mentarea lui Paul se vorbe te de un plan al lui Dumnezeu: îndrept irea p gânilor prin intermediul credin ei (Gal 3, 8) i dup modelul lui Abr h m (Gal 3, 6-7). Pentru a demonstra aceasta, Paul a crezut necesar s se întoarc la origini sau la Genez , de unde reiese cu claritate c în lia iunea lui Abr h m avem faptul cel mai evident al apartenen ei la Dum-nezeul alian ei, împlinit în Cristos. Acesta se dorea a concep-tul cheie al întregului studiu, pentru sinteza c reia devine de-terminant viziunea global a celor spuse mai sus.

La începutul acestui studiu, am presupus faptul c ecare persoan de bun credin i cu o minim cunoa tere a Bibliei trebuie s -l întâlnit pe faimosul personaj Abr h m, ales de Dumnezeu pentru a face din el un neam mare (Gen 12, 1-3). Ei bine, acela i Abr h m a fost punctul de plecare al studiului de fa . Bazându-ne pe argumentarea din Gal 3, 6-9, în cuprinsul paragrafului din Gal 3, 1-4, 7, am v zut c Paul a avut un inte-res particular în a-l aduce pe Abr h m ca exemplul celui care a avut credin în Dumnezeu i i s-a considerat ca dreptate (Gal 3, 6), acest citat ind luat din Gen 15, 6.

Pornind de la citatul sus amintit, am încercat s eviden iez modul în care Paul a avut o inten ie foarte clar i pe care a expus-o cu fermitate: devenim i ai lui Abr h m nu prin res-pectarea Legii, dar prin adeziunea de credin la evanghelie, stabilind astfel raportul pozitiv i decisiv între credin i în-drept ire.

Credin a, element de baz al fragmentului în discu ie, ne-a înso it sub diferite forme: de la verbul , care îl de- ne te pe Abr h m (Gal 3, 6), la ii s i de ni i ca

(3, 7). Fiind prev zut în planul Scripturii (Gen 12, 3), Dumnezeu



îi îndrept e te pe p gânii care se numesc, la rândul lor, (Gal 3, 8), astfel încât ind pentru totdeauna s poat primi binecuvântarea împreun cu Abr h m

cel credincios (Gal 3, 9).Pentru a demonstra m iestria exegetic a lui Paul conform

metodelor abia enumerate, am apelat e la abordarea diacro-nic , pentru a vedea cum sunt interpretate textele Vechiului Testament în contextul lor istoric i în literatura iudaic , e la abordarea sincronic , pentru a vedea cum le-a interpretat Paul în Scrisoarea c tre Galateni.

Referirea contextualizat la pasajele din VT a fost impor-tant i ne-a condus la dou concluzii: 1) pe de o parte, Paul a adaptat pasajele citate argument rii sale; 2) pe de alta, el era în deplin acord cu Scripturile, mai mult, ne-a orientat c tre voin a primordial a Legislatorului, conform c reia totul tre-buia s e des vâr it în Cristos.

Conclusion

At the end of this article, it is easier to illustrate the full ar-gumentation of the chosen title for this scienti c work.

Forasmuch the speci c object of this approach is constituted from faith in report with justi cation, which in Gal 3, 6-9 is based on scriptural evidences, it means obviously and almost surely, the fact that Paul’s argument is about one of God’s plan: pagans justi cation through faith (Gal 3, 8) following Abr h m’s model (Gal 3, 6-7).

To demonstrate, Paul thought it was necessary to go back to the origins or to Genesis, where it clearly appears, that in Abr h m’s liation we have the most obvious evidence of the alliance of God, ful lled in Christ. It wanted to be the key con-cept of the whole study, for which synthesis becomes determi-nant the overall vision said above.

At the beginning of this study, we proposed as introductive word, the fact that, each person in good faith and with a mini-


Mihai Afren oae52

mum knowledge of the Bible should meet the famous Abr h m, who was by God to make of him a big nation (Gen 12, 1-3). Well, the same Abr h m has been the starting point of this study. Being based on Gal 3, 6-9 argument, in the content of the paragraph of Gal 3, 1-4, 7, we saw Paul having a particular interest in giving Abr h m as the example of those who had faith in God and was regarded as right (Gal 3, 6), this quote being taken from Gen 15, 6.

Starting from the above quote, I tried to evidence the way in which Paul had a very clear intention and which he rmly ex-posed it: we become sons of Abr h m not keeping the Law but through the subscription of the faith to the Gospel, establishing in this way the positive and decisive report between faith and justi cation.

Faith, as the principal element of the already discussed text, had followed us under different forms: from the verb , which is de ning Abr h m (Gal 3, 6), to his sons de ned as

(3, 7). Being foreseen in the Scripture’s plan (Gen 12, 3), God justi es the pagans who are called, in their turn,

(Gal 3, 8) so that being forever they can re-ceive the blessings together with the faithful Abr h m (Gal 3, 9).

To show Paul’s exegetical mastery according to the methods already listed, we used the diacritic approach, to see how the texts are interpreted from Old Testament in their historical context and in Judaic literature, either at synchronical ap-proach, to see how Paul has interpreted them into the Letter to the Galatians.

The contextual deferments of the Old Testament were very important. They lead us to two conclusions: 1) on one way, Paul has adapted the passages to his arguments: 2) on the other way, he was in full agreement with the Scriptures, much more, he guided us on the primary will of the legislator, according to whom everything has to be accomplished in Christ.



SIGLE I ABREVIERI

AnBib Analecta BiblicaGLNT Grande Lessico del Nuovo TestamentoJSOT Journal for the Study of the Old TestamentNT Noul TestamentNT Novum TestamentumNTS New Testament StudiesRSR Recherches de Sciences Religieuses TrinJ Trinity JournalVT Vechiul Testament

BIBLIOGRAFIE

A.V., Biblia Hebraica Stuttgartensia, Stuttgart 1997.

ALETTI J.-N., „L’Acte de Croire pour l’Apôtre Paul”, RSR 77 (1989) 233-250.

AMADI-AZUOGU C. M., Paul and the Law in the Arguments of Galatians, Beltz 1996.

ARNDT W. F. – GINGRICH F. W., A Greek-English Lexicon of the New Testament and other early Christian Literature, Chica-go 1979.

BETZ H. D., „The Litterary Composition and Function of Paul’s Letter to the Galatians”, NTS 21 (1975) 353-379.

BROWN R. E., Introduzione al Nuovo Testamento, Brescia 2001.

BUZZETTI C., Dizionario base del Nuovo Testamento, Roma 1994.

CORSANI B., Lettera ai Galati, Genova 1990.

DUNN J. D. G., A Commentary on The Epistle to the Galatians, London 1993.


Mihai Afren oae54

HUNTER A. G., „Father Abraham: A Structural and Thelogical Study of the Yahwist’s Presentation of the Abraham Mate-rial”, JSOT 35 (1986) 3-27.

HONG I.G., „Does Paul misrepresent the Jewish Law? Law and convenant in Gal 3, 1-14”, NT 36/2 (1994) 166-167.

JOHNSON H. W., „The Paradigm of Abraham in Galatians 3,6-9”, TrinJ 8 (1987) 179-199.

KENNEDY G. A., New Testament Interpretation through Rhetori-cal Criticism, Chapel Hill 1984.

LAMBDIN TH. O., Introduction to Biblical Hebrew, London 1973.

MARTINI C. M., Abramo – nostro padre nella fede, Roma 1981.

MORRIS L., Galatians: Paul’s Charter of Christian Freedom, Leicester 1996.

MUSSNER F., Lettera ai Galati, Brescia 1987.

NESTLE E.E. – ALAND B.K., Novum Testamentum grecae, Stuttgart 199327.

PITTA A., „Disposizione e Messaggio della Lettera ai Galati. Analisi retorico-letteraria”, AnBib 131 (1992) 43-54.

PITTA A., Lettera ai Galati, Bologna 1996.

PONTIFICIO CONSILIO PER LA PROMOZIONE DELL’UNITÀ DEI CRISTI-ANI, Dichiarazione congiunta sulla dottrina della giusti ca-zione tra la Chiesa Cattolica e la Federazione Luterana Mondiale, Torino 1999.

REYMOND PH., Dizionario di ebraico e aramaico biblici, Roma 1995.

SCHLIER H., Lettera ai Galati, Brescia 1962.

SCHRENK G., „Dikaiosu,nh” în G. KITTEL, Grande Lessico del Nuovo Testamento, Brescia 1965, 1275-1279.

SMIT J., The Letter to the Galatians: A Deliberative Speech, NTS 35 (1987) 277-287.



STANDAERT B., „La rhétorique antique dans l’épître aux Gala-tes”, Foi Vie 84 (1985) 33-40.

STRACK H. L. – BILLERBECK P., Kommentar zum Neuen Testa-ment aus Talmud und Midrash, München 1926, III.

TESTA E., Genesi, Roma 1976.

VANHOYE A., La Lettera ai Galati. Seconda parte, Roma 1997.

WENHAM D., Follower of Jesus or Founder of Christianity, Grand Rapids 1995.

WILLIAMS S. K., „The Hearing of Faith: AvKOH PISTEWS IN GALATIANS 3”, NTS 35 (1989) 82-93.

WITHERINGTON B., Grace in Galatia, Michigan 1998.

ZERWICK M., Biblical Greek, Roma 1963.


Filia ie divin ûi îndrept !ire prin credin ! dup modelul ...caiete.ftcub.ro/2009/Caiete 2009-1...

Documents

Transcript of Filia ie divin ûi îndrept !ire prin credin ! dup modelul ...caiete.ftcub.ro/2009/Caiete 2009-1...