Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

319

Section: Literature

ELEMENTS OF FEMINISM DISTINCTIVENESS

Carmen Mihaela Guia (Potlog) PhD Student, ”Al. Ioan Cuza” University of Iași

Abstract: There are several aspects that separate rather than bind different perspectives about

feminism. Women redefine and free themselves through their work. Feminists also talk about the

marginal position of women and their struggle for integration.The presence of women in history and literature takes testimonies from powerful women placed in the shadow of great men, a

history that acknowledges their presence, but never gives them a central role. We found these

comparisons interesting and fruitful for understanding the way men and women behave toward

each other, especially, feminine imagery.

Keywords: feminism, woman, history, distinctiveness, voices

Scriitura feminină descrie strategii și metode folosite într-un sistem patriarhal,

privind integrarea poziției femeii într-un context larg, evidențiată și de aspecte sociale;

tratează schimbarea completă a poziției femeii de la obiect textual, supus, tăcut la subiect

textual și autor (se analizează pe sine, ca personaj, în propria scriitură/ propriul text), sau

mai bine spus diferența care produce schimbarea în ceea ce privește femeia care scrie

literatură sau femeia care este scrisă.

Se scrie mult, în toată lumea, despre feminism și totodată despre femeie, pledându-

se pentru implicarea femeii în Ŗarhitecturaŗ lumii. Din punct de vedere literar figurile și

structurile / construcțiile capătă semnificații multiple, oferind cu insistență rigori textuale.

Dominante , pe fondul libertăților compoziționale, par a fi raporturile interne, pentru

pătrunderea în sensurile uneori ascunse, alteori revelatoare ale operei, cele care oferă

unicitate.

Din punct de vedere cultural feminismul poate fi interpretat fie ca Ŗemancipareŗ (

mișcarea către centru), fie ca Ŗidentitateŗ (păstrarea sinelui în interiorul mișcării).

Dacă admitem că feminismul e o mișcare socială care urmărește dobândirea

egalității în drepturi a femeilor cu bărbații1, trebuie menționat faptul că detaliul care

motivează apariția feminismului ca ideologie începe într-un mod neașteptat în prima

jumătate a secolului al douăzecilea, îl constituie industrializarea. Tonul e dat, se pare, de

accesul la educație. Termenul feminism nu a mizat niciodată pe popularitate. Totuși,

țintele politice au supraviețuit în ciuda disconfortului utilizării acestui termen, a climatului

politic ostil, dând naștere, astfel, unui criticism intern, întrucât, feminismul s-a redefinit

constant pe sine.2

Fie că vorbim de așa-numitul feminism al negrilor, feminismul asiatic sau american,

de cel lesbian, cel masculin, de ecofeminism, de feminismul creștin, iudaic, sau islamic

aparent aceste forme par a îmbrăca o politică contradictorie . Pentru ca această viziune să

1Marcu, Florin, Marele dicționar de neologisme,Ed. A IX-a, revăzută, augmentată și actualizată, Ed.Saeculum Vizual, București, 2007, p. 385 2 Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.21

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

320

Section: Literature

capete o politică mai radicală, scriiitoarea afro-americană Alice Walker a creat, a inventat

structuri precum Ŗfeminismul negruŗ sau Ŗfeminismul de culoareŗ. 3

Dacă am ignora această ierarhizare intersectată și ne-am referi la feminismul care

servește doar interesul femeilor care au un privilegiu, am relua practic discuțiile despre

inegalitățile sociale care ar dezavantaja atât femeile , cât și bărbații în numele

îmbunătățirii șanselor oferite femeilor.4 . Putem vorbi chiar de așa-zisul ochi al

feminismului, însă fără a universaliza femeia, oferindu-i diferențe de ordin național sau

cultural întrucât ar trebui să ne punem întrebări de genul: dar femeia?, care femeie?

Chiar dacă femeile au fost acceptate ca egali ai bărbaților, mișcările feministe

au considerat acest demers ca fiind înspăimântător, amenințător sau pur și simplu inutil.

Putem vorbi chiar de o proclamare aŖmorții feminsimuluiŗ5 și chiar de o așa-zisă teamă de

feminism.6

Termenul ŗfeminismŗ e unul în mare măsură controversat datorită asocierii sale cu

radicalismul, etichetat negativ.

Atunci când se vorbește de feminism reapar în discuție întrebări precum: Ce

diferență generează genurile? Cum experiența feminină schimbă viață noastră socială și

politică? Și cum diferă /cum se diferențiază femeile între ele? Ce scot la lumină politicile

feministe din punct de vedere istoric și cum s-au schimbat în timp și spațiu? Ce vor

feminiștii și cum interpretările feminine asupra inegalității conduc la noi moduri de

gândire și acțiune. În ce direcții merge feminismul și ce strategii promovează?

Feminismul a supraviețuit doar ca urmare a multiplelor schimbări economice și

politice, prin adaptarea la diverse situații/ medii culturale, prin accelerarea schimbării

gândirii populare. Viitorul femeilor depinde de cum vom continua să redefinim și să

implementăm obiectivele/ scopurile.

Trebuie luat în considerare faptul că bărbații au avut dintotdeauna mai multă putere

decât femeile, fapt menționat în înțelepciunea populară sau chiar în textele sacre unde

aflăm de virtuțile fiilor și valoarea mai puțin importantă a fiicelor ( o fată era doar o

buruiană7). În Vechiul Testament, atunci când Domnul îi vorbește lui Moise dublează

valoarea unui bărbat în comparație cu cea a unei femei.8. Un proverb danez aseamănă o

casă plină de fete cu un beci în care s-ar regăsi bere amară, în timp ce coreenii învață că o

fată (fiică) te părăsește de 2 ori, o dată la naștere și a doua oară când se căsătorește. Chiar

și în contemporaneitate părinții adesea preferă să aibă fii, situația fiind mult mai

categorică în state precum India sau China. Pe scară largă putem vorbi de o asimetrie

sexuală universală9 , acolo unde societatea e diferențiată pe genuri este accentuată

valoarea masculinității. Un alt exemplu ce ilustrează evidența patriarhatului ni-l oferă un

fenomen / caz (real) din Noua Guinee, unde 2 culturi de cartofi dulci au fost date

consumului, în mod simbolic, în funcție de lucrătorii care au lucrat pe câmp. Recolta

3Ibidem, p.21

4Ibidem p.23 5 in 1980 the New York Times assured readers that the Ŗradical days of feminism are goneŗ (Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.25) 6 ŖWhy is feminism highly unpopular, even vilified, when first articulated? I suspect that the answers to these questions lie in part in what might be called Ŗfear of feminism.ŗŗ (Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.26) 7Ibidem, p.31

8 According to the Old Testament, ŖThe Lord said to Moses, ŘSet the value of a male between ages of twenty and sixty at fifty shekels . . . and if it is a female, set the value at thirty shekels.ř (Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.31) 9 Freedman, Estelle B., Op.cit., p.31

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

321

Section: Literature

realizată de bărbați era destinată consumului festival, în timp ce recolta realizată de

bărbați a fost destinată consumului zilnic, de subzistență.

În culturile occidentale, pe vremea civilizațiilor grecești și romane, a vechiului

istoricism, a bibliei israelite, doar bărbații aveau putere politică, în timp ce femeile aveau

puțină autoritate acasă, dar niciodată în spațiul public. În creștinism, Fecioara Maria

devenise un intermediar pentru Dumnezeu, și nu o zeitate/ zeiță în sine.

Pentru femeile de culoare, afro-americane, feminismul a fost adesea în competiție

cu mișcările pentru justiția rasială. În fostele colonii și în țările în dezvolatare,

suspiciunile, dacă nu temerile asupra feminismului s-au suprapus prin asocierea cu

colonialismul occidental. În unele culturi, feminismul capătă chiar forme de agresiune.10

În Statele Unite ale Americii anumite mișcări condamnă și neagă mobilitatea spirituală a

altora, în special a femeilor. Interpretări mult mai variate oferă dimanicii genurilor, raselor

și puterii, uneori chiar reflectând antipatie odată cu inegalitatea de șansă și mitul egalității

favorabile, conform căruia în America oricine poate izbuti ( avea succes) dacă n-ar fi

obstacole precum genul, clasa socială sau rasa.

Există două teorii ale manifestării patriarhale care ne ajută să înțelegem acest

proces. Una dintre ele, formulată de Friedrich Engels în On the Origin of the Family,

Private Property and the State, argumentează că subjugarea femeii ia naștere odată cu

creșterea economică, considerând că ierarhizarea socială este de fapt ceea care a dus la

asuprirea femeii. Un alt studiu, The Creation of Patriarchy, scris de Gerda Lerner

împărtășește opinia enunțată mai sus, însă accentuează faptul că rolul bărbatului în

societate crește asemeni ierarhizării elitelor militare, bazat pe importanța rolului tatălui

într-o familie. Sacralitatea masculină, monoteismul au înlocuit treptat ceea ce autorul

numește Ŗearlier female deitiesŗ11

, punctând în același timp și faptul că procedeul/

capacitatea de reproducere e de fapt o formă de subordonare a bărbatului față de femeie.

Din punctual său de vedere copiii sunt cei care ajută la îmbunătățirea recoltei. (Se

vorbește și de faptul că pentru a se asigura paternitatea, femeia trebuie adesea să fie castă

înaintea nunții.)

Unii partizani/ adepți ai egalității femeilor au susținut cazurile acestora exploatând

stereotipuri rasiale atât ale afro-americanilor, cât și ale maselor catolice sau iudaice ale

imigranților veniți din Europa. Ei au pus pentru început problema votului femeilor

educate întrucât și negrii sau imigranții obținuseră deja acest drept.

Femeile afro-americane au fost nevoite să lupte pe mai multe fronturi : pentru drept

de vot, pentru îmbunătățirea condițiilor propriei rase, dar și pentru egalitatea de șansă cu

femeile albe formând WCTU (Womanřs Christian Temperance Union), opunându-se în

forță discriminării rasiale, problemei linșării afro-americanilor. Tot ele au încercat să

risipească( să demonteze) câteva mituri despre rasă și sexualitate, precum cel prin care se

cosidera că toate femeile de culoare sunt imorale (din punct de vedere sexual) și

disponibile oricărui bărbat, o așa-zisă moștenire a vulnerabilității femeilor din vremea

sclavismului. Anna Julia Cooper vorbește de o prejudecată cinică care pretindea că o

femeie de culoare nu poate fi o doamnă (ŖA Negro woman cannot be a ladyŗ). Condiția

femelor de culoare și noțiunea controversată de Ŗînrudire universalăŗ 12

presupun o

potrivire/ o legătură a politicii occidentale cu cea a restului lumii, fără a se raporta la

condițiile locale. Contrar tuturor acestor bune intenții s-a ajuns la concluzia că genul nu

poate fi singurul determinant în acest context politic.

10Ibidem, p.26 11Ibidem, p.35 12 Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.135

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

322

Section: Literature

Agricultorii și femeile din clasa muncitoare din Africa, Asia și America Latină au

constituit o piedică , astfel încât economia, justiția, împreună cu suveranitatea națională au

devenit priorități ale feminismului, în contrast cu Europa și America de Nord care au

militat pentru drepturi individuale, acești activiști au accentuat identitatea domestică

feminină și nevoile familiei și ale comunității. Dar pentru a se putea bucura de toate

acestea femeile au făcut un apel la educație, au solicitat să se educe una pe cealaltă,

întrucât trebuie să se vorbească despre toate problemele lor, nevoia de a autoriza femeia

ca participant direct la mișcările sociale și politice. Astfel, putem vorbi de două tipuri de

eliberare: unul al celor care credeau că femeile vor fi libere doar atunci când vor egala

bărbații în toate viciile, imperfecțiunile ( precum fumatul etc), în timp ce alții considerau

că femeile trebuie respectate ca ființe umane, care-și pot rezolva singure problemele și să

participe la tot Ŕ cultură, artă, literatură, politică, mișcări sindicale, o eliberare care

înseamnă că opinia le este respectată acasă și în afara casei. ŖEchoing materialistŗ credeau

în superioritatea morală a femeii, insistând asupra faptului că femeia este mai gânditoare,

mai fermă în luarea unei poziții, mai onestă și, în consecință, critică față de mișcările

clasei muncitoare. Politicile ei prevestesc o schimbare critică în scoaterea la lumină a

feminismului transnațional: de la axarea pe drepturi și îndatoriri, până la lupta pentru

împuternicirea femeilor ca agenți ai schimbării.13

Tot despre importanța educației vorbește (se întreabă dacă femeile și bărbații au

parte de educație în aceeași măsură, sau dacă au aceeași perspectivă/ oportunitate de a

găsi un loc de muncă bine plătit; mesajul său a avut o influență extrem de puternică

asupra lumii) și Mary Wollstonecraft, Vincation of the Rights of Woman despre rolul

important de asemenea atribuit consimțământului, votului.14

Dincolo de această perspectivă, o întâlnim pe cea a Simonei de Beauvoir, unde

referințele la femeie se constituie în sintagma Ŗthe otherŗ ( celălalt). O altă poziție adoptă

Betty Friedan în The Feminine Mystique care amintește de frustrările femeilor casnice din

America Ŗproblemele fără numeŗ. Din toate aceste confruntări au ieșit la lumină câteva

dintre caracteristicile feminismului: recunoașterea unui dezechilibru între puterea celor

două sexe, credința că femeia e construită social și, prin urmare, ea poate fi schimbată și

scoasă în relief (autoritatea feminine). Femeia poate fi văzută/ percepută ca o

individualitate și ca o mișcare socială care a schimbat atitudinea în raport cu inegalitatea

genurilor, motivate inițial de un tip de discriminare istoric, întrucât femeia tradițională e

doar un personaj periferic într-o poveste patriarhală.

Atunci când se referă la feminism Kristeva consideră că termenul acesta implică și o

altă formă de dogmatism, dar și de rolul mamei în formarea unui copil, în perioada de

formare, creștere, în special ceea ce numim scriitura feminină și înfăptuirea artei

feminine.15

Temele cheie ale acestei ideologii sunt : schimbările făcute de feminiști cu

precădere cele despre locul femeii Ŗwomanř s placeŗ16

( admiterea diferențierii dintre

spațiul privat și cel public), relația compexă dintre egalitate și diferență. O altă temă este

înrudirea (Ŗsisterhoodŗ), prin negociere, chiar compromis. A fost de asemenea exploatată

relația dintre feminism și naționalism, atrăgând atenția asupra rasismului și

egocentrismului. Pentru descifrarea acestora au fost folosiți termini precum Ŗliberal

feministřsŗ, Ŗradical feministŗ, Ŗwomenř soppressionŗ , Ŗsexualitateŗ, Ŗrasăŗ sau Ŗclasăŗ.

13Ibidem, p.135

14June Hannam, Feminism, Pearson Education Limited, Longman, Harlow, 2007, p.16 15Third Wave Feminism. A Critical Exploration Expanded Second Edition, Edited by Stacy Gillis, Gillian Howie and Rebecca Munford, Palgrave Macmillan, New York, 2007, p.40 16June Hannam, Feminism, Pearson Education Limited, Longman, Harlow, 2007, p.28

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

323

Section: Literature

Aceste discuții despre feminism și feminitate sunt adesea surprinse în textele

comparatiste, unde sunt amintite femeile care-și proclamă singure drepturile pentru a-și

defini propriul loc în societate,

Femeile au luat asupra lor îndatorirea de a depăși barierele legale, acolo unde ele au

existat, convingerile religioase, interesele economice sau sistemele politice ce au stat în

calea lor. Ba mai mult, unele femei au cerut ca vocile să le fie auzite/ ascultate. O serie de

dezbateri filologice și politice au făcut ca cunoașterea să fie rațională. Vorbim aici de

critica din partea monarhiei și a bisericii, de argumentele în favoarea schimbării bazate pe

premise istorie, sociale sau științifice în defavoarea celor religioase, optimismul

potențialului uman capabil să înțeleagă lumea. Un alt semnal foarte puternic asupra

feminității l-a constituit Ŗcodulŗ din 1804 care atribuia soțului drepturi asupra soției și

copiilor, fapt care a dus la ceea ce putem numi emancipare ( înțeleasă ca un fel de intrare

a femeii în istorie, o mască a feminității, un tipar de perpetuare a unei culturi).

Un alt concept a fost cel al celor 2 sfere, întrucât femeile și bărbații sunt realități

contradictorii, diferențiate.

Atunci când vorbim de feminism presupunem atingerea celor trei mari obiective

culturale: redescoperirea identității feminine culturale, reinterpretarea culturii tradiționale

dintr-o perspectivă feministă și descoperirea propriu-zisă a unui univers feminist care în

mod natural a fost marginalizat de istoria patriarhală (atât cea a timpului linear, cât și cea

specifică timpului monumental despre care vorbește Julia Kristeva în Timpul femeilor).

Representative pentru scriitura feministă rămân studiile Virginiei Woolf, Un spațiu

propriu ( care introduce conceptul de integritate artistică, cultură androgină), Simonei de

Beauvoir, Al doilea sex (care introduce conceptele de mediatrix și celălalt) și a lui Elaine

Showalter, Către o poetică feminist (care identifică trei etape în istoria feminismului: a

imitației, a rebeliunii, a creației).

BIBLIOGRAPHY

Women, Feminism, and Femininity in the 21st Century: American and French

Perspectives, Edited byBéatrice Mousli andEve-Alice Roustang-Stoller, Oxford

University Press Inc, New York, 2009

Estelle B. Freedman, No Burning back. The History of Feminism and the Future of

Women, Random House Publishing Group, New York, 2002

Ann Brooks, Postfeminism. Feminism, cultural theory and cultural forms, Taylor &

Francis e-Library, New York, 2003

Anne E. Fernald, Virginia Woolf. Feminism and the Reader, Palgrave Macmillan,

New York, 2006

Beauvoir, Simone de, Al doilea sex (volI-II), București,Editura Univers,1998

Chilla Bulbeck, Re-orienting Western Feminisms. Womenřs Diversity in a

Postcolonial World, Cambridge University Press, Cambridge, 2003

Feminism in Literature. A Gale Critical Companion, vol 3: 19th Century, Authors,

Thomson Gale, 2005

Joan Wallach Scott, Feminism & History, Oxford University Press Inc, New York,

1996

Peter F. Murphy, Feminism & Masculinities,Oxford University Press Inc, New

York, 2004

June Hannam, Feminism, Pearson Education Limited, Longman, Harlow, 2007

Third Wave Feminism. A Critical Exploration Expanded Second Edition, Edited by

Stacy Gillis, Gillian Howie and Rebecca Munford, Palgrave Macmillan, New York, 2007