Drepturile ûi libert !ile fundamentale ale omului în magisteriul …caiete.ftcub.ro/2009/Caiete...

Drepturile i libert ile fundamentale ale omului în magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea

Vizita Sanctit ii Sale în România

Maximilian Pal

ABSTRACT

The dignity of the human person is a transcendent value, al-ways recognized as such by those who sincerely search for the tru-th. Indeed, the whole of human history should be interpreted in the light of this certainty. Every person, created in the image and lik-eness of God (Gen 1,26-28) and therefore radically oriented to-wards the Creator, is constantly in relationship with those posses-sed of the same dignity. To promote the good of the individual is thus to serve the common good, which is that point where rights and duties converge and reinforce one another.

The history of our time has shown in a tragic way the danger which results from forgetting the truth about the human person. Before our eyes we have the results of ideologies such as Marxism, Nazism and Fascism, and also of myths like racial superiority, nationalism and ethnic exclusivism. No less pernicious, though not always as obvious, are the effects of materialistic consume-rism, in which the exaltation of the individual and the sel sh sa-tisfaction of personal aspirations become the ultimate goal of life. In this outlook, the negative effects on others are considered com-pletely irrelevant. Instead it must be said again that no affront to human dignity can be ignored, whatever its source, whatever actu-al form it takes and wherever it occurs.

Keywords: Pope John Paul II, religious freedom, human ri-ghts, human dignity

Caietele Institutului Catolic VIII (2009, 1) 91-112

Maximilian Pal92

Introducere

La cump na ultimelor dou milenii, la Bucure ti s-a consu-mat, acum 10 ani, un eveniment considerat, în unanimitate, istoric: vizita primului pap într-o ar majoritar ortodox . Este vorba despre Papa Ioan Paul al II-lea, care a efectuat o vizit în capitala României, între 7-9 mai 1999, la invita ia Pa-triarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist.

Dup aproape un mileniu de desp r ire ne reasc , Sancti-tatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a participat la o slujb divin la Catedrala Patriarhiei, a numit ara noastr , în repetate rân-duri, cu sintagma înc rcat de simbol i semni ca ie Gr dina Maicii Domnului.

La coborârea din avion, la Otopeni, Papa a s rutat p mân-tul rii, iar în cuvânt rile de la Bucure ti a omagiat foarte multe personalit i de talie european , pe ierarhii, preo ii i laicii închi i în temni ele comuniste, rolul civilizator i cre tin al României, dovedind a un bun cunosc tor al istoriei româ-nilor:

„Cu mare bucurie sosesc în România, na iune mult drag mie i pe care de mult vreme doream s o vizitez. Cu profund emo ie i-am s rutat p mântul...

dup iarna cumplit a domina iei totalitare a început prim vara speran ei. O dat cu evenimentele din 1989 i România a început un proces de restaurare a statului de drept în respectarea libert ilor, între care cea religioas . Este vorba desigur de un proces nu lipsit de obstacole, care trebuie continuat zi de zi, salvgardând legalitatea i conso-lidând institu iile democratice. Urez ca, în acest efort de re-înnoire social , na iunea voastr s nu e lipsit de spriji-nul politic i nanciar al Uniunii Europene, din care Ro-mânia face parte prin istorie i cultur .

Pentru a vindeca r nile unui trecut crud i dureros este nevoie de r bdare i chibzuin , de sprijin întreprinz tor i onestitate. Aceast îndatorire, grea dar în l toare le revine tuturor; este o provocare mai presus de toate pentru voi, dragi tineri, care sunte i viitorul acestui generos popor. Nu


Vizita Sanctit ii Sale Ioan Paul II în Romania 93

v e team s v asuma i cu curaj responsabilit ile i s privi i spre viitor cu încredere. Din partea sa, Biserica Cato-lic este gata s - i ofere contribu ia str duindu-se prin ori-ce mijloc posibil s contribuie la formarea unor cet eni aten i la adev ratele exigen e ale binelui comun.

Românie, ar -punte între Orient i Occident, punct de r scruce între Europa Central i cea Oriental , Românie, pe care tradi ia o nume te cu frumosul titlu de „Gr dina Maicii Domnului” vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu i al Preas ntei Fecioare Maria. În pra-gul unui nou mileniu, întemeiaz - i viitorul mai departe pe stânca Evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei protago-nista unei noi perioade de entuziasm i curaj. Vei na iune prosper , p mânt roditor de bine, popor solidar i f c tor de pace. Dumnezeu s te ocroteasc i s te binecuvânteze mereu!”1.

Acum 10 ani, la celebrarea S ntei Liturgii din Parcul Izvor, românii au scandat, spontan, „Unitate, Unitate”. Deci unita-tea lumii cre tine a fost solicitat la Bucure ti ca un ecou al tuturor documentelor Conciliului al II-lea din Vatican i i care s-a concretizat mai apoi în glasul spontan al poporului român. Papa i-a amintit cu deosebit satisfac ie despre aceast cerin-

a unit ii cre tinismului, la Roma, în ianuarie 2000, cu pri-lejul inaugur rii Marelui Jubileu. Dintre toate vizitele efectu-ate Papa a amintit doar de vizita în România, anun ând pele-rinilor din Pia a San Pietro c la Bucure ti românii au scandat „Unitate, Unitate”. Întreaga asisten prezent a scandat atunci, în limba român , „Unitate, Unitate!”

„s izbucneasc din Biserica Ortodox Român i din cea Catolic o singur cântare de pream rire a Numelui Domnului! S formeze o simfonie de glasuri exprimând fr -ietatea cordial a tuturor credincio ilor. Întemeiate pe suc-

cesiunea apostolic , Biserica Ortodox Român . i cea Ca-tolic au acela i Cuvânt al Domnului, p strat în S ntele

1 IOAN PAUL II, Cuvântul Sfântului P rinte, Papa Ioan Paul al II-lea rostit în limba român la sosirea în România, în Ioan Paul al II-lea binecuvânteaz Rom nia, Ed. ARCB, Bucure ti 1999, p. 23.


Maximilian Pal94

Scripturi i acelea i Taine sau Sacramente. În special, con-serv aceea i Preo ie i celebreaz unicul Sacri ciu al lui Cristos, prin care El edi c i face s creasc Biserica Sa…Marele Jubileu al anului 2000 solicit cre tinii s priveasc spre viitor mai con tien i de provoc rile pe care le ridic venirea noului mileniu. Printre acestea, se impune c utarea unit ii celor ce cred în Cristos. Exprim urarea ca al treilea mileniu cre tin s ne g seasc dac nu total uni i, cel pu in mai aproape de comuniunea deplin ”

În amintirea acelor zile am ales s evoc în acest articol efor-tul pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a f cut pentru ap rarea drepturilor fundamentale ale omului. Numai în felul acesta vom în elege cu mai mult claritate discursurile Suveranului Pontif pe care le-a pronun at în acele zile de neuitat, la Bucu-re ti.

În temeiul legii naturale, non scripta sed nata lex cum o numea Cicero2, omul dintoteauna a reclamat i reclam mereu dreptul la existen , lege pe care Sfântul Apostol Paul o recu-noa te în to i oamenii care, «fac din re lucrurile Legii» (Rm. 2,14). În acest sens, cre tinismul de i proclam primatul lui Dumnezeu asupra întregii crea ii3, în aceast ordine a lucrurilor

2 CICERO, Pro Milone, 4, 10; cfr. R. PIZZORNI, Il diritto naturale dalle origini a S. Tommaso d’Aquino, ed. 2a , Roma 1985, pp. 79-97.

3 «... Atunci Domnul Dumnezeu a f cut pe om din râna p mântului, i-a su at în n ri su are de via , i omul s-a f cut astfel un su et viu». Expresia “ in a vie” este redat prin cuvântul ebraic nef s i “su area” prin nešamah. Deci, în ecare persoan exist o su are de via f r de care nu ar putea tr i. Aceast su are r mâne în om atât timp cât el tr ie te. Semni cativ, în acest sens, este Psalmul 104, 29-30 unde g sim urm toarea a rma ie: «Dac î i ascunzi fa a, ele î i pierd puterea, dac le iei su area, ele mor i se întorc în rân . Tu î i trimi i duhul t u i ele vor create i vei reînnoi fa a p mântului». Pl m dit din p mânt ’ad m, omul devine persoan uman dup ce a primit su are de via dependent de cel care i-a d ruit-o, adic de Dumnezeu. Al turi de aceast su are, Dumnezeu i-a mai d ruit omului i o încredere total . Prin urmare, omul nu are fric de Dumnezeu i se simte în pace cu el pân la prima sa c dere. Cfr. P.E. BONNARD, La Sagesse en Personne annoncée et venue, Jesus Christ, [Lectio divina, 44], Paris 1966; M. GILBERT (ed.), La Sagesse de



create, persoana uman ocup primul loc. Împlinirea complet a persoanei umane, realizat în Cristos prin harul Duhului, se dezvolt în istorie i este mijlocit de rela iile personale cu cei-lal i oameni, rela ii care, la rândul lor, ajung la perfec iunea proprie datorit responsabilit ii asumate pentru a face o lume mai bun , în dreptate i pace. i acest lucru este necesar s -l a rm m ast zi, când oamenii au devenit poate prea sensibili atunci când le este tirbit demnitatea i le sunt lezate dreptu-rile fundamentale. De aceea, Biserica, expert în umanitate4, cum o numea papa Paul al VI-lea, r mânând del misiunii sale în lume nu a încetat s vorbeasc i s ac ioneze ca drep-turile naturale ale omului, în special libertatea religioas i li-bertatea de exprimare s e recunoscute, a rmate, respectate i puse în practic de toate institu iile na ionale i interna io-

nale5.Aceast a rmare a demnit ii umane nu se aseam n nici

pe departe cu instituirea unei etici a egalit ii între oameni: diversitatea de statut politic i social al omului, nu atinge nici-decum demnitatea sa ontologic , ci, dimpotriv aceast diver-sitate contribuie la împlinirea omului ca persoan 6.

Dar nu numai atât, pe lâng faptul c demnitatea persoanei umane are un con inut ontologic, ea mai are i un con inut

l’Ancien Testament (BETL, LI), Gembloux 1979 ; P. BLLINI, Diritti fonda-mentali dell’uomo. Diritti fondamentali del cristiano, EJCan 34 (1978), nr. 3-4, pp. 211-246.

4 PAUL VI, Discorso all’Assemblea delle Nazioni Unite (4 octombrie 1965), în Insegnamenti di Paolo VI (1965), vol. III, nr. 1, p. 517.

5 Cfr. Card. PIETRO PAVAN, La dichiarazione conciliare Dignitatis hu-manae a 20 anni dalla pubblicazione, [Collana Concilio Vaticano II, 13],Piemme, Milano 1986, pp. 33-34. Cu privire la doctrina social a Bi-sericii Romano-Catolice vezi: AA.VV. Diritti dell’uomo e società multicul-turale, Vita e Pensiero, Milano 1983; S. ABOU, Diritti e culture dell’uomo, Sei, Torino 1995; N. BOBBIO, L’età dei diritti, Einaudi, Torino 1992; S. CASSESE, I diritti umani nel mondo contemporaneo, Laterza, Roma-Bari, 1988 (1994); G. CONCETTI, I diritti umani. Dottrina e prassi, Ed. Ave, Roma 1982; L. CORRADINI- A. PEIRETTI- S. SERIO, I diritti umani. Presente e futuro dell’uomo, Pellegrini, Cosenza 1985.

6 Cfr. F. BIFFI, I diritti umani da Leone XIII a Giovanni Paolo II, în I diritti umani. Dottrina e prassi, pp. 199-243.


Maximilian Pal96

etic, care poate inclus în drepturile strict personale ale omu-lui i de care orice societate civil trebuie s in cont. Chiar dac aceste drepturi se exprim în mod concret prin interme-diul rela iilor interpersonale dintr-o anumit societate, aceste drepturi au existat dintotdeauna chiar i independent de ea. A adar, drepturile fundamentale ale omului i în special drep-tul la libertate religioas i la libertatea de exprimare se de -nesc în raport cu persoana i nu cu societatea7, numai c soci-etatea are rolul de a crea humus-ul favorabil de manifestare a acestora.

În acest sens, elocvente sunt interven iile Papei Ioan Paul al II-lea pe care le-a f cut pentru a revendica, a rma i promo-va drepturile i demnitatea omului, în special: dreptul la via , dreptul la libertate civil i religioas , dreptul la cultur , la pace, pentru ca societatea civil s respecte în om acele exigen e nesuprimate ce sunt legate de con tiin a i de demnitatea sa ca persoan . În acest sens, fostul secretar de stat al Vaticanului, cardinalul Agostino Casaroli, a rma: «promovarea drepturilor omului i a popoarelor de c tre Papa Ioan Paul al II-lea a fost i este o încurajare i o sus inere puternic pentru to i aceia

7 Pentru a aprofunda acest argument, vezi CONGREGA IA PENTRU EDUCA IA CATOLIC I A SEMINARIILOR, Orientamenti per lo studio e l’inse-gnamento della dottrina sociale della Chiesa nella formazione sacerdota-le, din 30-12-1988; Card. JOACHIM MEISNER, Teologia, antropologia ed eco-nomia, în Cristianità, XVIII, nr. 178, februarie 1990, pp. 9-10; JEAN-YVES CALVEZ S.J. i JACQUES PERRIN S.J., Chiesa e società economica. L’insegna-mento sociale dei Papi da Leone XIII a Giovanni XXIII (1878-1963), [Centro Studi Sociali], Milano 1965, pp. 7-117; HERVÉ CARRIER, S.J., Dot-trina sociale. Nuovo approccio all’insegnamento sociale della Chiesa, 2a ed., San Paolo, Cinisello Balsamo (Milano) 1996; G. CANTONI, Dottrina sociale e lavoro umano nel messaggio della „Laborem exercens”, în Cri-stianità, IX, nr. 78-79, octombrie-noiembrie 1981, pp. 1-20, mai ales pp. 3-5; La buona battaglia di Alleanza Cattolica per la maggiore gloria di Dio anche sociale, ibid., XI, nr. 100, august-septembrie-octombrie 1983, pp. 3-5; La „rivalutazione” della dottrina sociale della Chiesa, ibid., XIV, nr. 133, mai 1986, pp. 3-5; Dottrina sociale, teologia morale e coscienza, ibid., XVII, nr. 165, gennaio 1989, pp. 5-7.



care revendic respectarea drepturilor omului în fa a statului i a Organiza iilor interna ionale»8.

Din acest motiv, mi s-a p rut oportun s trec în revist câ-teva din interven iile sale cu privire la drepturile fundamenta-le ale omului pân la instaurarea regimurilor democratice în Europa R s ritean .

A. Discursuri

În Discursul inut la Puebla pentru inaugurarea celei dea III-a Conferin e generale a episcopatului latino-american, (C.E.L.A.M), Ioan Paul al II-lea a rma: «Nu din oportunism i nici din dorin a de a promova ceva nou, Biserica expert în umanitate ap r drepturile omului, care datorit misiunii sale evanghelice primit de la Cristos st al turi de cei oprima i i nevoia i»9.

Vorbind reprezentan ilor Institutului Interna ional pentru drepturile omului rea rm rolul pe care Biserica îl are în ap -rarea i promovarea drepturilor religioase ale omului spunând c un asemenea angajament se inspir din Evanghelie unde g sim expresia cea mai profund a demnit ii persoanei i mo-tivul eforturilor pentru a promova drepturile sale10.

În discursul rostit în fa a Adun rii generale ale Na iunilor Unite, la New-York, amintea c toate drepturile religioase ale omului sunt substan ial legate de demnitatea sa. Prin urmare, orice amenin are a drepturilor sale, atât materiale cât i spiri-tuale, aduc prejudicii p cii, pentru c orice amenin are îl pri-ve te pe om în întregime. Pentru aceasta Declara ia Universal a Drepturilor omului din 10 decembrie 1948 este o piatr mi-lenar a ezat în drumul lung i anevoios al speciei umane…o

8 Card. A. CASAROLI, Discorso all’Università di Cracovia (2 iunie 1990), în L’Osservatore Romano, 4-5 iunie 1990, p. 6.

9 IOAN PAUL II, Discorso per l’inaugurazione della III Conferenza Ge-nerale dell’Episcopato Latino-Americano (28 ianuarie 1979), în Insegna-menti di Giovanni Paolo II (1979), vol. II, nr. III, 3, p. 224.

10 IOAN PAUL II, Discorso ai Dirigenti dell’Istituto internazionale per i diritti dell’uomo (28 martie 1979), în Insegnamenti, cit., (1979), vol. II/1, pp. 693-694.


Maximilian Pal98

piatr milenar care s contribuie la dezvoltarea progresului moral al umanit ii11.

În Scrisoarea adresat e lor de state cu privire la liberta-tea religioas i a Documentului nal de la Helsinki, din 1 septembrie 1980, scria: «cu privire la drepturile omului i în special problema care prive te libertatea de con tiin i de religie, Biserica Catolic , bazat pe experien a zilnic a credin-cio ilor ei din toate rile, a f cut în aceste ultime decenii o re ec ie profund asupra importan ei universale a drepturilor omului i demnit ii sale, factor esen ial pentru promovarea p cii, a drept ii i a bun st rii între oameni prin care s se asigure dezvoltarea rela iilor de prietenie i a colabor rii între statele lumii»12.

În Discursul adresat juri tilor Cur ii europene, Ioan Paul al II-lea îi îndemna pe membrii acesteia s nu înceteze «s apere demnitatea persoanei umane i s -i sus in drepturile sale in-violabile13, mai ales dreptul la via , în toat extensiunea sa, dreptul la libertate religioas …Ap r torul demnit ii umane i ale drepturilor omului trebuie s e Statul c ruia dreptul

natural îi încredin eaz o misiune precis , binele comun, i prin urmare, recunoa terea drepturilor naturale ale omului din partea statului este o condi ie sine qua non de a exista»14.

Dac binele comun reproduce la nivelul societ ii o garan ie global a drepturilor fundamentale a persoanei umane, con i-nutul s u normativ prive te în acela i timp modul în care aces-te drepturi sunt actualizate la nivelul infrastructurilor sociale

11 IOAN PAUL II, Discorso dell’Assemblea generale delle Nazioni Unite (2 octombrie 1979), în Insegnamenti, cit., (1979) vol. II/2, nr. 13, p. 532; A. MARTINES BLANCO, Derechos humanos y derechos de los eles en el orde-namento canonico, în Atti del II congresso internazionale di diritto cano-nico: Pamplona, 10-15 octombrie 1976, II, Pamplona 1979, pp. 345 . u.

12 IOAN PAUL II, Lettera ai Capi di stato sulla libertà religiosa e sul documento nale di Helsinki, (1 septembrie 1980) nr. 1, în L’Osservatore Romano, 15 noiembrie 1980.

13 IOAN PAUL II, Discorso ai Giuristi e Giudici della Corte europea, (10 noiembrie 1980) în Insegnamenti, cit., (1980), vol. III/2, nr. 1, pp. 114-116.

14 IDEM, pp. 117-118.



i, mai ales, la nivelul rela iei persoan -comunitatea politic . Dac societatea este în eleas ca societate a persoanelor înte-meiat pe respectul demnit ii ec rui membru, raporturile ce se stabilesc în cadrul acesteia indiferent de ax , ele sunt guver-nate de justi ie. Astfel Ioan Paul al II-lea recupereaz întreaga tradi ie scolastic cu privire la justi ia legal pentru a îngloba justi ia comutativ i distributiv în conceptul de justi ie soci-al , menit s guverneze raporturile sociale15.

În Discursul adresat Colegiului Cardinalilor, amintind cele spuse Corpului Diplomatic cu ocazia vizitei Sanctit ii Sale în Kenia a rma: «Statul trebuie s refuze tot ceea ce este împo-triva libert ii religioase i a drepturilor fundamentale ale omului, atent ind la toate aspectele: abuzul de autoritate, co-rup ia, dominarea celui s rman, refuzul de a participa la via a politic , tirania, folosirea violen ei16. Numai în felul acesta se respect adev rul despre om, despre demnitatea i destinul s u ve nic»17.

În discursul din 29 martie 1981, referindu-se la reuniunea cu privire la Siguran i Cooperare în Europa care se desf u-ra la Madrid, a rma: «Lucr rile acestei reuniuni s se desf -oare în a a fel încât s garanteze i s consolideze pacea în

Europa, având în vedere respectul fa de toate na iunile cât i fa de drepturile fundamentale ale omului: în special liberta-tea religioas i libertatea de con tiin »18.

Membrilor Institutului Interna ional al drepturilor omului le amintea c : exist «drepturi care fac parte din natura omului

15 Pentru aprofundarea acestui argument, vezi teza de doctorat în drept canonic sus inut la Universitatea Ponti cal din Lateran a lui AGOSTINO CACCIAVILLAN, ast zi cardinal al Bisericii Romano-Catolice, Le nozioni di “bonum commune”, “bonum publicum”, “ordo publicus”, [Ponti cia Universitas Lateranensis – Institutum Utriusque Juris], sub conducerea ilustrului profesor român Petru Toc nel, Roma 1959 i bibli-ogra a aferent .

16 IOAN PAUL II, Discorso al Sacro Collegio dei Cardinali, (22 decem-brie 1980), în Insegnamenti, cit., (1980), vol. III/2, nr. 5, p. 1761.

17 IOAN PAUL II, ibidem, nr. 5, p. 1761.18 IOAN PAUL II, Discorso (29 martie 1981), în Insegnamenti, cit.,

(1981), vol. IV/1, pp. 805-806.


Maximilian Pal100

i care preced legisla ia statelor, iar autorit ile statului au obliga ia s respecte aceste drepturi atât în rela iile interna i-onale cât i fa de proprii cet eni»19.

În discursul adresat Uniunii Juri tilor catolici italieni rea- rma c principiile supreme ale moralei trebuie s e izvor

genuin de drept: «Prin aceast a rma ie nu trebuie s se fac confuzie între moral i drept, dar dorim s aducem dreptul la izvorul s u genuin care s e în sintonie cu acele principii su-preme f r de care sau împotriva c rora ar înceta s mai existe dreptul. Dac Sfântul Toma de Aquino ne aminte te c legea uman pentru a dreapt trebuie s fac referin la legea natural (în III Sent., d. 37, q. 1, a. 3), Conciliul Vatican II con rm acest principiu conform c ruia norma suprem a vie-ii umane se identi c cu legea divin , etern , obiectiv i uni-

versal , dându-le legilor umane propria valoare i propria tu-tel în ordine moral »20.

În discursul adresat participan ilor la Congresul interna i-onal organizat de c tre Societatea Sfântul Toma de Aquino a rma: «în antropologia sfântului Toma de Aquino g sim atât analiza subtil i sistematic cât i justi carea celor mai înalte valori morale ale persoanei – ast zi atât de invocate – cum ar : con tiin a moral , drepturile inalienabile ale omului, drept-

atea, pacea; toate acestea in s clari ce adev ratul bine al omului r scump rat de Cristos pentru a- i dobândi demnita-tea pierdut i credin a de u a lui Dumnezeu» 21.

În discursul adresat participan ilor la Congresul interna i-onal de Teologie moral a rma: «deoarece omul este persoan chemat la comuniune cu Dumnezeu, el are scris în inima sa o lege (Rom. 2,15 i DH 3) care exprim exigen ele imutabile ale sale întrucât este creatur ie it din mâinile lui Dumnezeu,

19 IOAN PAUL II, Discorso ai Membri dell’Istituto internazionale di di-ritto umanitario (18 mai 1982), în Insegnamenti, cit., (1982), vol. V/2, p. 1751.

20 IOAN PAUL II, Discorso all’Unione Giuristi cattolici italiani (4 de-cembrie 1982), în Insegnamenti, cit., (1982), vol. V/3, nr. 3, p. 1515.

21 IOAN PAUL II, Discorso ai Partecipanti al Congresso internazionale della società “San Tommaso” (4 ianuarie 1986), în Insegnamenti, cit., (1986) vol. IX/1, nr. 5, p. 23.



dotat cu demnitate in nit superioar celorlalte creaturi. Aceast lege nu este format numai din principii generale con-di ionate de diferite situa ii istorice dar ea este format i din legi morale ce au un con inut imutabil i necondi ionat. A nega existen a acestor norme i valoarea lor înseamn a nega ade-v rul despre persoan , a nega natura imutabil a omului bazat pe acea În elepciune creatoare care d m sur oric rei rea-lit i»22.

În întâlnirea pe care a avut-o la Assuncion cu Pre edintele Paraguayului, cu autorit ile statale i cu membrii corpului diplomatic, a rma: «respectarea drepturilor omului nu este o problem de convie uire politic , ci ea deriv din demnitatea persoanei în virtutea condi iei sale de creatur a lui Dumne-zeu, chemat la un destin transcendental. De aceea orice ofens adus unei persoane este i o ofens adus Creatorului»23.

Cu ocazia aceleia i vizite în Paraguay adresându-se Confe-rin ei Episcopale la sediul Nun iaturii amintea: «Biserica ex-pert în umanitate este chemat ast zi s se pun în slujba omului, s -i apere libertatea religioas i caracterul transcen-dental al acesteia pentru ca drepturile sale esen iale s e res-pectate de toate institu iile statului»24.

În discursul inut la Strasbourg, în fa a Cur ii drepturilor omului, a rma: «drepturile omului î i g se te vigoarea i e -cacitatea în r d cina profund a cre tinismului care a avut un rol important în cultura european »25.

Participan ilor la Adunarea plenar Iustitia et Pax având ca tem Biserica i drepturile omului rea rma caracterul universal

22 IOAN PAUL II, Discorso ai partecipanti al Congresso Internazionale di teologia morale (10 aprilie 1986), în Insegnamenti, cit., (1986), vol. XI/1, nr. 10, p. 64.

23 IOAN PAUL II, Discorso al presidente, alle autorità e al corpo diplo-matico ad Assuncion (16 mai 1988), în Insegnamenti, cit., (1988), vol. XI/2, nr. 4, p. 1486.

24 IOAN PAUL II, Discorso nell’incontro con la Conferenza episcopale del Paraguay nella Nunziatura Apostolica (16 mai 1988), în Insegnamen-ti, cit., (1988), vol. XI/2, nr. 6, pp. 1494-1495.

25 IOAN PAUL II, Discorso alla Corte dei Diritti dell’uomo (8 octombrie 1988), în Osservatore Romano, 9 octombrie 1988.


Maximilian Pal102

i spiritual al acestora: «De la un continent la altul, de la un context cultural la altul devenim tot mai con tien i de acest patrimoniu pre ios pe care îl avem i care în fond este omul. Persoana uman este capabil s e liber în virtutea naturii comune a tuturor oamenilor, a ec rei societ i i toate împre-un pot crea condi ia pentru a exercita acel drept fundamental pe care noi îl numim libertate religioas …Biserica a rm c misiunea sa esen ial este aceea de a proclama demnitatea omului creat dup chipul i asem narea lui Dumnezeu i c tie c este iubit de El întrucât a fost mântuit de Isus Cristos.

Din acest motiv cre tinii trebuie s lupte neîncetat pentru a da valoare demnit ii pe care omul o prime te de la Creatorul s u i s - i uneasc propriile energii i ale altora pentru a le ap ra i promova26… i în lumea de ast zi avem noi eroi ai credin ei

care ne amintesc, printr-un efort f r rezerve, care este pre ul libert ii religioase. M rturia lor ne invit s în elegem cât de esen ial este aceast libertate a ilor lui Dumnezeu pentru ca demnitatea lor s e salvat »27.

În Mesajul adresat pentru cel de-al XL-lea aniversar a De-clara iei universale a drepturilor omului rea rma interesul constant al Bisericii pentru ap rarea demnit ii omului care î i g se te fundamentul solid numai în Dumnezeu: «Biserica a primit de la Isus Cristos dreptul s proclame demnitatea egal a tuturor persoanelor întrucât to i suntem ii lui Dumnezeu. Ea, în decursul acestor 40 de ani nu a încetat s a rme c drepturile omului sunt transcendentale. Dup înv tura Bi-sericii drepturile omului îl au la baz pe Dumnezeu Creatorul, El i-a dat ec rei persoane inteligen i libertate, El a voit ca organizarea societ ii s e pus în slujba omului»28.

Vorbind membrilor Uniunii Juri tilor Catolici italieni care au organizat la Roma un Congres pe tema: Dreptul natural.

26 IOAN PAUL II, Discorso alla Plenaria di Iustitia et Pax e al Coloquio su: La Chiesa e i diritti dell’uomo (15 noiembrie 1988), nr. 4, în L’Osser-vatore Romano, 17 noiembrie 1988, p. 6.

27 IOAN PAUL II, ibidem, nr. 5, p. 6. 28 IOAN PAUL II, Messaggio per il XL anniverssario della Dichiarazio-

ne universale dei diritti dell’uomo (6 decembrie 1988), în L’Osservatore Romano, 9-10 decembrie 1988, p. 7.



Spre noi perspective, a rma: «Voi sublinia i valoarea pur , ca-litatea proceselor care sunt necesare pentru a rmarea dreptu-lui i observarea drept ii. Procedura civil va deveni mai cre-dibil dac î i va asuma norme mai respectuoase fa de drep-turile fundamentale ale omului i a demnit ii sale»29. În felul acesta a i realizat «o re ec ie fundamental cu privire la drep-tul natural – pe care noi îl consider m divin – cunoa terea sa clar , aplicarea lui ponderat în societ ile na ionale i în or-ganiza iile interna ionale de ast zi, care trebuie s g seasc expresia unui drept natural, care s exprime i s protejeze drepturile i obliga iile acestei societ i universale pentru a recunoa te mai bine drepturile persoanei umane care tr ie te într-o lume mult mai deschis i mai organizat . O lume care trebuie s respecte demnitatea persoanei umane, libertatea ei religioas i libertatea de con tiin prin care s -i asigure indi-vidului bun stare i o rela ie mai s n toas cu Dumnezeu în familie, în societatea unde tr ie te, pentru a promova cultura i binele statului în raport cu alte state ale lumii. În acest caz,

Biserica poate servi ca punct de referin , pentru c este o so-cietate universal , cu ierarhia, cu legile i structurile sale, cu Legiuitorul ei care este Cristos»30.

De aceea, este bine ca ast zi s rea rm m c ecare ordina-ment juridic este pus în slujba persoanei, a respect rii dreptu-rilor sale inviolabile. Un astfel de sistem juridic are logica sa proprie i trebuie s protejeze demnitatea persoanei umane care se bazeaz pe egalitatea dintre oameni31. Prin urmare, -ecare ordinament trebuie pus în slujba persoanei umane. O misiune grea, care se desf oar într-o societate pluralist , dar necesar dac se vrea cu adev rat s vin în ajutorul omului asigurându-i o via social echilibrat , just , inspirat de o moral s n toas . O misiune de care are nevoie societatea in-terna ional , dac dorim s facem din ea o societate just i demn de acest nume.

29 IOAN PAUL II, Discorso ai Giureconsulti Cattolici d’Italia, nel XL anniverssario della fondazione del loro Sodalizio (10 decembrie 1988), nr. 2, în A.A.S., 81 (1989), VI, p. 764.

30 IOAN PAUL II, ibidem, nr. 3, p. 764.31 IOAN PAUL II, ibidem, nr 4, p. 764.


Maximilian Pal104

Pentru a realiza acest ideal trebuie s cunoa tem omul, demnitatea sa, drepturile i obliga iile sale, aspira iile sale zil-nice, dorin ele sale, nevoile sale, posibilit ile sale de ac iune i dezvoltare, inând cont de ambientul în care tr ie te, de resur-sele de care dispune, de ajutorul material i moral de care are dreptul. Norma obiectiv , dreptul pozitiv trebuie s r spund la aceast imagine a omului, ca expresie a dreptului natural: trebuie s in seama de acele perspective noi pe care re ec ia lozo c i tiin i c cât i con tiin a individual îi permite:

aceste dou aspecte sunt iluminate de Revela ia divin i de Magisteriul Bisericii32.

În sfâr it, Ioan Paul al II-lea amintea c un studiu aprofun-dat al drepturilor naturale ale persoanei umane, o punere în practic a acestui drept divin i o traducere mai del a lui în dreptul pozitiv „marcheaz progresul pe care dori i s -l formu-la i cât mai bine”, i încheia discursul s u amintind c adev -rul se impune cre tinului: dreptatea autentic este animat de caritate, dreptul este o structur de comuniune, dreptul pozi-tiv pus în slujba omului este un urcu lent spre Dumnezeu”33.

În discursul s u adresat participan ilor la al IX-lea Congres tomistic interna ional, desf urat la Roma în perioada 24-29 septembrie 1990 rea rma c : «etica este tiin a care dirijeaz actele umane în func ie de ra iunile eterne”. Din acest motiv eticii secularizate îi lipse te acest caracter deoarece este legat de principiile lozo ei antireligioase în cadrul unei concep ii despre via , a drepturilor i obliga iilor omului, pe care ast zi o numim laic …O astfel de concep ie p c tuie te deja la nive-lul conceptului de natur , întrucât creat de Dumnezeu, tinde spre începuturile ei34.

Din acest motiv exist o criz a eticii i care depinde de sl -birea sensului pentru adev r în min ile i con tiin ele care au pierdut baza adev rului însu i. De aici, referin a la Dumnezeu i în zadar se încearc mascarea realit ii sau refugiu de la

32 IOAN PAUL II, ibidem, nr. 5, p. 765. 33 IOAN PAUL II, ibidem, nr. 6, pp. 765-766. 34 IOAN PAUL II, Discorso ai Partecipanti al IX Congresso Tomistico

Internazionale (29 septembrie 1990), nr 2 în Osservatore Romano, 30 septembrie 1990, p. 5.



acest nod central al cauzei: f r Dumnezeu nu exist o baz a crea iei, f r Adev r ra iunea ultim a acestor adev ruri uma-ne se întunec i prin urmare se compromite validitatea cultu-rii care de i se îmbog e te de con inut lozo c, tiin i c i li-terar, nu oglinde te i nici nu ajut omul. A adar, în situa ia în care se g se te umanitatea, care poart în sine consecin ele p catului original, atât în ordinea cunoa terii cât i în ordinea practic harul este necesar pentru a ajunge pe deplin, pe de parte la cunoa terea lui Dumnezeu prin ra iune, pe de alt parte prin ceea ce dreptul natural prevede»35.

De aceea nu numai Biserica Catolic ci i comunit ile reli-gioase din teritoriu au menirea s e f uritoare de pace, de solidaritate i de fraternitate, astfel încât s nu se prezinte ca antagoniste ci drept colaboratoare în vederea realiz rii binelui comun l sând la o parte opozi iile, pasiunile i ideologiile care au încercat s prevaleze asupra persoanelor, asupra comunit -ilor locale i asupra principiilor de libertate i de adev r. Valo-

rile care stau la baza vie ii sociale sunt demnitatea persoanei i libert ile sale fundamentale mai cu seam libertatea religi-

oas i libertatea de con tiin . În acest sens, citim în discur-sul Papei Ioan Paul al II-lea adresat autorit ilor civile i reli-gioase la Palatul Cotroceni:

Patruzeci de ani de comunism ateu au l sat urme i cica-trici în trupul i în memoria poporului vostru i au instaurat un climat de neîncredere; toate acestea nu pot disp rea f r un efort real de convertire a cet enilor, în via a lor personal i în rela iile cu ansamblul comunit ilor na ionale. Fiecare

trebuie s întind mâna fra ilor s i, astfel încât promovarea i dezvoltarea s e în favoarea tuturor, în special a celor care

au îndurat efectele nefaste ale diferitelor crize din trecut. Po-porul vostru este bogat în resurse neb nuite, de încredere în sine i de solidaritate. Con tient de aceste valori, el este che-mat s dezvolte o art de a tr i împreun care este un supli-ment de su et i de umanitate36.

35 IOAN PAUL II, ibidem, nr. 4. 36 Ioan Paul II, Fiecare este responsabil de fra ii s i i de viitorul rii,

[Cuvânt rostit de Sfântul P rinte la întânirea cu autorit ile civile i po-


Maximilian Pal106

B. Enciclici

În Enciclica Dives in misericordia vorbind despre surse de îngrijorare noteaz c : «În ciuda tuturor declara iilor despre drepturile omului nu putem spune c pericolul care amenin aceste valori apar in doar trecutului. Nu e greu de constatat c , în lumea de azi, sim ul drept ii s-a trezit pe scar larg i, f r îndoial , el scoate mai mult în relief ceea ce se opune drep-t ii, e în rela iile dintre oameni, grupuri sociale sau „clase”, e între popoare i state i, în sfâr it, între sisteme politice

întregi i între a a-zisele lumi. Acest curent profund i multi-form, la baza c ruia con tiin a uman contemporan a a ezat dreptatea, atest caracterul etic al tensiunilor i luptelor ce invadeaz lumea. Biserica împ rt e te cu oamenii timpului nostru aceast dorin erbinte i profund de via dreapt sub toate aspectele i nu omite s supun re ec iei diferitele aspecte ale drept ii pe care o cere via a oamenilor i a societ -ilor. Acest lucru este con rmat de dezvoltarea doctrinei socia-

le catolice în timpul ultimului secol. Din aceast înv tur se inspir atât educarea i formarea con tiin elor umane în spiri-tul drept ii, cât i ini iativele private ce se dezvolt în acest spirit, mai ales în cadrul apostolatului laicilor. Totu i, ar greu s nu observ m c , adesea, programele întemeiate pe ide-ea de dreptate i care trebuie s slujeasc la realizarea ei în via a social a persoanelor, a grupurilor i a societ ilor umane sufer , în practic , deform ri. De i continu s se proclame aceea i idee de dreptate, experien a demonstreaz c , adesea, for e negative, cum sunt ranchiuna, ura i chiar cruzimea, pre-valeaz asupra drept ii. În acest caz, dorin a de a nimici ad-versarul de a-i limita libertatea, sau chiar de a-i impune o de-penden total devine motivul fundamental de ac iune; i acest lucru se opune esen ei drept ii care, prin natura ei, tin-de s stabileasc egalitatea i echilibrul între p r ile a ate în con ict. Acest mod de a abuza de ideea de dreptate i alterarea ei practic v desc în ce mare m sur ac iunea uman se poate

litice cu reprezentan i ai comunit ilor religioase i ai corpului diploma-tic la Palatul Cotroceni], în Ioan Paul al II-lea binecuvânteaz România, cit., pp. 44-49.



îndep rta de dreptate, chiar i atunci când e întreprins în nu-mele acesteia».

În Enciclica Familiaris consortio constatând c institu ii i legi amenin pe nedrept drepturile inviolabile ale familiei i a persoanei umane i societatea agreseaz cu violen valorile sale fundamentale a rm c din acest motiv Biserica ap r deschis drepturile familiei de uzurp rile intolerabile ale socie-t ii i ale Statului i elaboreaz carta drepturilor familiei care va publicat apoi în 1983.

Considera ii nale

În toate aceste interven ii pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a f cut cu diferite ocazii recunoa tem in uen a decisiv pe care a avut-o Declara ia Drepturilor omului promulgate acum mai bine de 58 de ani de ONU pe care Biserica le-a a rmat, le-a ap r rat i le-a promovat înc de la început. Doctrina cre -tin a pus pe primul loc un concept ignorat total de lumea an-tic , concept care a început s e ghidul oric rei organiza ii social-politice37, valoarea autonom , demnitatea moral i sa-cr a omului întrucât este persoan i u al lui Dumnezeu,

37 Con tiin a propriei demnit i pe care oamenii au dobândit-o în epo-ca modern s-a exprimat prin revedincarea drepturilor fundamentale ale persoanei în fa a puterii politice. Aceste drepturi se dobândesc dreptat în func ie de situa ia socio-economic i politic a statelor europene pe care le împ r im în dou faze. Prima faz : jum tatea secolului al XVIII-lea i prima jum tatea a veacului al XIX-lea; aceste drepturi sunt concepute ca zone rezervate sau sfere în cadrul c reia ecare poate respira dup ritmul care îi este acordat, adic se poate mi ca în mod autonom din proprie ini iativ pentru a- i atinge propriile obictive. Din aceast concep ie se va inspira mai târziu Declara iile unor state din America de Nord: Virgi-nia, Pennsyilvania, Maryland, North Carolina) elaborate în a doua jum tate a secolului al XVIII-lea; Bill of Rights introdus în Constitu ia federal a Statelor Unite (1791); Declara ia francez cu privire la dreptu-rile omului i a cet eanului din 1789.

A doua faz , datorit progreselor tehnico- tiin i ce, cumprinde do-bândirea drepturilor de egalitate atât cât prive te natura cât i demnita-tea omului care vor numite mai târziu drepturile fundamentale ale persoanei i care mai târziu vor introduse în toate constitu iile statelor contemporane. Cfr. Card. PIETRO PAVAN, Scritti, vol. I, L’anelito dell’uomo


Maximilian Pal108

creat dup chipul i asem narea sa; ceea ce îl f cea pe Sfântul Pavel s spun : Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte b rb teasc , nici parte femeiasc , indc to i sunte i una în Cristos Isus38. Grandoarea omului const tocmai în recunoa terea i tutela acestei demnit i care a fost revelat pe deplin de c tre Cre ti-nism. Poate se exagereaz atunci când se a rm c problema drepturilor fundamentale ale omului s-a fondat odat cu cre -tinismul i dup cum a rm Benedetto Croce: “Cre tinismul a fost cea mai mare revolu ie pe care omenirea a înf ptuit-o vreodat ”39. În felul acesta, înv tura i ini iativele Bisericii

alla libertà (scelti e presentati da Mons. Franco Bif ), Città Nuova, Roma 1989, pp. 54-55.

38 Sfântul Paul, Gal. 3,28: «Non est Judeus, neque Grecus; non est servus, neque liber; non est masculus neque femina: omnes enim vos unum estis in Christo Jesu». Cu privire la acest text este interesant s not m ceea ce Diogene Laerzio (Vite dei loso , I, 33, în traducere italian realizat de M. GIGANTE, Bari 1975, 31) care a rm c Ermippo în opera sa Vite îi atribuie lui Talet ceea ce unii spuneau despre Socrate: « obi nuia s spun c mul ume te zeilor pentru trei motive: primul c s-a n scut om i nu animal, al doilea pentru c s-a n scut b rbat i nu femeie i al treilea pentru c s-a n scut grec i nu barbar ». Aceast a rma ie nu di-fer de cea a lui Platon care mul umea naturii pentru c în primul rând s-a n scut om i nu animal mut; al doilea pentru c s-a n scut b rbat i nu femeie i al treilea pentru c s-a n scut grec i nu barbar i în sfâr it c s-a n scut la Atena pe timpul lui Socrate. (PLUTARC, Vita Marii, 48; cfr. LACTANTIUS, De divinis institutionibus, III, 19; PL, VI, pp. 412-423. Pen-tru grecii din antichitate valora mai mult cuvântul liber, b rbat decât cuvântul om pe care cre tinismul în baza tradi iei veterotestamentare îl a eaz în centrul crea iei i a mântuirii. În acest sens vezi: R. PIZZORNI, Giustizia e carità, ed. 2a, Roma 1980 i nota nr. 2.

39 B. CROCE, Perché non possiamo non dirci cristiani, în La Critica, 20 noiembrie 1942, extras, Bari 1944, pp. 5-7. P. COURCELLE, Un vers d’Epiménide dans le «Discours sur l’Aréopage» (etiam ad Tit. 1,12), în REG, 76, 1963, pp. 404-413; M. DELANGE, Résonances grecques dans les disco-urs de Saint Paul à Athenes, în Bulletin de l’Association Guillaume Budé, Serie 4,3 (oct. 1956), pp. 49-69; J. DUPONT, Le discours à l’Aréopage (Act. 17,22-31), lieu de rencontre entre christianisme et hellenisme, în Bibl. 60/4, 1979, pp. 530-546; C. GHIDELLI, L’ignoranza di Dio nei pagani se-condo il discorso di Atene (Fap. Ap., 17,22-31), în Parole di Vita, 9, 1964, pp 321-344; H. HOMMEL, Platonisches bei Lukas, Zu Act. 17,28a (Leben-



au fost decisive pentru promovarea i ap rarea drepturilor omului de-a lungul veacurilor i mai ales în ultimele decenii.

În acest sens Garaudy a scris: «Cre tinismul a creat o nou dimensiune a omului: acea de persoan . Aceast no iune era atât de str in ra ionalismului clasic încât p rin ii greci nu erau capabili s g seasc în lozo a greac categoriile i cu-vintele care s cuprind aceast nou realitate. Gândirea grea-c nu era în stare s conceap c in nitul i universalul s-ar putea exprima într-o persoan »40.

Recunoa terea omului ca persoan era legat e de ras , e de o clas social sau de destinul politic: a valoare absolut nu era un drept al tuturor, dar un privilegiu al celor pu ini. i deci, Cre tinismul a fost acela care în mijlocul acestor îndoieli propune în mod de nitiv no iunea de persoan i mai ales no-iunea de demnitate a persoanei. Nu în elegem nici ast zi de ce

aceast no iune a r mas un scandal pentru gândirea greac 41.

Bewegungsein), în ZNW, 48, 1957, pp. 193-200; E. HOWELL, St. Paul and the Greek world (Acts 17,23,28, 19,21; 21,39), în ExpT, 71, 1951, pp. 328-332; R. LAPOINTE, Que sont les Kairoi d’Act. 17,26? Etude sémantique et stylistique, în Eglise et Théologie, 3, 1972, pp. 323-338; E. LERLE, Die Predigt in Lystra (Act. 14,15-18), în NTSt, 7, 1960, pp. 46-55; M. PO-HLENZ, Paulus und die Stoa, în ZNW, 42, 1949, pp. 69-104; J. RUETHER, Stoisches zur Areopagrede des Paulus, în Theologie und Glaube, 3, 1911, pp. 228-230; E. ZELLER, Klassische Parallelen zu neutestamentlichen Stel-len (Apg 5,29; 14,11 ss.; 17,18,28), în Zeitschrift wiss. Theologie, 10, 1867, pp. 198-208.

40 R. GARAUDY, Qu’est-ce que la morale marxiste?, Paris 1963, p. 63.41 E. MOUNIER, Il personalismo, trad. italian , Roma 1966; cfr. B.

MONDIN, Una nuova cultura per una nuova società, Milano 1981, pp. 154-159, 272-279. Folositoare r mâne i ast zi analiza cu privire la persoana uman în gândirea lozo c modern i contemporan . În acest sens cfr. C. PIAT, La personne humaine, Paris 1897, A. MICHEL, L’evolution du concept de personne dans les rapports de la philosophie chrétienne avec la theologie, în Rev. de Philosophie, 1919, p. 3 i urm. ; A. CARLINI, Il pro-blema della personalità nella storia della loso a, în Il mito del rea lismo, Firenze 1936; P. DESCOQS, Individu et personne, în Arch. Philos., 1938, nr. 2; C.H. RATSCHOV, Die Einheit der Person, Halle 1938; C. ZAMBONI, La persona umana, Verona 1940; A. MESSINEO, Essenza e valore della perso-na umana, în Civ. catt., 1943, III, pp. 327-36; G. LA PIRA, Il valore della persona umana, Milano 1947; G. GUSDORF, La découverte de soi, Paris


Maximilian Pal110

Biserica a rmând continuu drepturile fundamentale ale omului le-a dat o baz de nezdruncinat, amintind oamenilor c ei au o origine comun , pentru care to i, nimeni nu este exclus, sunt i trebuie s e considera i fra i, i ai aceluia i Tat care este în ceruri i numai pe aceste baze se poate vorbi de un nou progres al omului.

O dovad a acestor ecouri profunde o g sim în doctrina Conciliului Vatican II, în înv tura suveranilor ponti ai Bi-sericii Catolice i în înv tura papei Ioan Paul al II-lea, care nu are alt putere decât cea moral i religioas atunci când a f cut apel la acele principii morale i de drept natural necesare pentru o dezvoltare i un progres integral a vie ii, a p cii, a drepturilor omului, a bun st rii individuale i sociale. Aceste principii expuse mai sus pot atacate numai de acele curente care exalt individul în dauna societ ii precum i acele per-soane care vor s oprime demnitatea omului punând mai mult accent pe colectivitate i economie42.

În fa a viol rilor frecvente i sistematice ale drepturilor omului Ioan Paul al II-lea i-a asumat misiunea s rea rme i

1948; H. BOUCHET, Introduction à la philos. de l’individu, Paris 1949; O. DERISI, La persona, su esencia, su vida y su mondo, La Plata 1950; R. GUARDINI, Welt und Person, Würzburg 1950; L. STEFANINI, Meta sica della persona., Pa dova 1950; Idem., Il problema della persona in sant’ Agostino e nel pensiero contemoraneo, în S. Agostino e le grandi correnti della lo-so a contemporanea, Roma 1954, pp. 54-68 i în R. Etud. aug. 1955, nr. 1; A. DAVID, La structure de la personne humaine. Limite actuelle entre la personne et la chose, Paris 1955; K. LUGMAYER, Philosophie der Person, Salzburg 1956; G. PALUMBO, La fondazione critica del problema della per-sona, Palermo 1956; A. MUNOZ ALONSO, La persona humana. Aspectas -loso co, social y religioso, Saragozza 1962; C. ARATA, Persona ed evidenza nella prospettiva classica, Milano 1963; AA.VV., Dialectik und Dynamik der Person, Köln 1963; U. DEGL’IN NOCENTI, Il problema della persona alla luce di S. Tommaso, Roma 1967; A. DEHÒ, Alla scoperta della persona umana, Padova 1967; G. GIRARDI, Ente e persona in ontologia, în L’essere, coordonator I. MANCINI, Roma 1967, pp. 368-408. L. PAREYSON, Esistenza e persona, 3a ed., Torino 1966.

42 Cfr. R. PIZZORNI, Il diritto naturale fondamento della dottrina socia-le della Chiesa, în Aquinas, XII (1965), I, 100-122; Idem, La Chiesa e i diritti naturali dell’uomo, în Aquinas, XII, (1969) II, pp. 349-366; Idem, Giustizia e carità, cit.; Idem, Filoso a del diritto, 2a ed., Roma 1982.



s ilumineze bazele unui ordinament juridic care s e con-form cu dreptatea i caritatea evanghelic în care drepturile persoanei umane i demnitatea ei s e ap rate i promovate în armonie cu Declara ia universal ale Drepturilor omului i cu alte Documente ale Comunit ii Interna ionale la care Bi-serica este parte i care de multe ori î i aduce aportul cu preci-z ri i aprofund ri tematice.

De fapt, a a cum a a rmat în Discursul adresat Corpului Diplomatic cu ocazia schimbului de felicit ri din 1989, vorbind despre „dimensiunea transcendental i izvorul autentic a demnit ii i drepturilor inviolabile ale omului, ast zi mul i sunt de p rere c Declara ia drepturilor omului din 1948 nu are baze antropologice i etice i din acest motiv Biserica Cato-lic i alte familii spirituale au ceva de oferit pentru c în con-cep ia lor izvorul demnit ii umane se g se te în dimensiunea transcendental a omului. În acest sens: „Biserica este convin-s s slujeasc cauzei drepturilor omului când del credin ei i misiunii sale, proclam c demnitatea persoanei umane î i

g se te fundamentul în calitatea sa de creatur f cut dup chipul i asem narea sa cu Dumnezeu. Atunci când contempo-ranii no tri caut pe care baze doresc s fondeze drepturile omului, ei ar trebui s g seasc în credin a credincio ilor i în sensul moral fundamentele transcendentale indispensabile din partea puterii43.

Ioan Paul al II-lea, în toate interven iile pe care le-a f cut ne arat c numai prin observarea legii naturale i prin res-pectul acordat drepturilor naturale ale omului, cu to ii vom putea contribui printr-o colaborare sincer i leal pentru a recompune rela iile unei convie uiri paci ce, fondat pe ade-v r, dreptate, pe iubire i libertate.

În acest sens, papa Ioan Paul al II-lea în fa a viol rilor frec-vente i aproape sistematice i-a luat misiunea nobil s rea r-me i s clari ce în lumina dreptului natural i al revela iei bazele unui ordinament construit pe dreptate i caritate în care drepturile omului s e ap rate i promovate în armonie

43 IOAN PAUL II, Discorso al Corpo Diplomatico per lo scambio degli auguri per il nuovo anno 1989 (9 ianuarie), nr. 7 în L’Osservatore Romano(Supplemento), 13 ianuarie 1989, IV.


Maximilian Pal112

cu Declara iile universale ale drepturilor omului i a tuturor Organiza iilor interna ionale la care Biserica particip .

Orice form de negare, limitare, control, discriminare, a li-bert ii persoanei umane este o violare a dreptului natural i a dreptului pozitiv în eles în mod democratic, este negarea p cii i a convie uirii armonioase.

Cu toate acestea, multe situa ii politice, multe puteri eco-nomice, multe integralisme chiar i religioase neag aceste principii de libertate prin opresiuni de tot felul, viol ri ale demnit ii omului, emarginarea lui la toate vârstele, de la co-pii pân la b trâni, pentru c nu mai sunt productivi în siste-mele economice actuale.

Într-o lume din ce în ce mai uni cat i integrat în diferite componente, sistemul normativ i comportamental al demni-t ii i libert ii omului se bazeaz pe egalitate i respect.

România cu tot patrimoniu istoric, cultural profund euro-pean pe care îl are, cu poten ialul s u religios ortodox i catolic adânc în pt în tradi ia poporului poate s aduc o contribu ie fundamental Europei de ast zi care prin normele prev zute de Carta Drepturilor Omului, poate s contribuie la un nou Umanism în acest început de mileniu bazat pe pace, solidarita-te, fraternitate, dreptate, începând de la o reînnoire intern . Dac vom ti s gândim i s ac ion m împreun vom putea adev ra ii constructori a unei Europe unite i a unei lumi mai bune, a a cum a voit-o Ioan Paul al II-lea.


Drepturile ûi libert !ile fundamentale ale omului în magisteriul …caiete.ftcub.ro/2009/Caiete...

Documents

Transcript of Drepturile ûi libert !ile fundamentale ale omului în magisteriul …caiete.ftcub.ro/2009/Caiete...