DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

Subiectul I : Noiunea i caracterizarea general a dreptului comerului internaional.

1.1 Definii noiunea de drept al comerului internaional ca ramur de drept.

In doctrina juridical conceptual de drept al CI a primit mai multe definitii. Intro prima conceptie DCI este constituit din ansamblu normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale cu character de comercialitate si internationalitate incheiate intre pers f si j care intrunesc calitatea de subiect de drept pentru operatiunea de export-import inclusive intre asemenea personae si stat si raporturi in care persoanele se afla pe pozitie de egalitate juridica. Altii autoru definesc DCI ca fiind un ansamblu de norme conflictuale norme de drept civil de drept commercial si norme de drept material uniform iar in anumite limite si norme de drept international public prin care se reglementeaya raporturi de comenrt international si de cooperare economica

1.2 Formulai i caracterizai criteriile de definire a caracterului internaional al raporturilor juridice ce constituie obiectul dreptului comerului internaional.

Din definitie DCI => ca acesta are ca obiect comertul international in sens larg adica raporturile de comert int-l si de cooperare economica si tehnico stiintifica internationala.Toate raporturile juridice patrimoniale care se formeaza in sfera relatiilor comerciale internationale sunt obiect al dreptului comertului intern,dar numai acelea,care se caracterizeaza prin 2 atribute coexistente si anume:comercialitatea si internationalitatea.Calificativul international al raporturilor juridice este de mntionat faptul ca acesta fiind prezent intr-un raport juridic intern,ii atribuie celui din urma caracter international,transformindul intrun raport cu element de extranietate.Deci caracterul international al raporturilor de DCI este determinat de prezenta in cadrul acestor raporturi a unuia sau ale mai multor elemente de extranietate.

1.3 Argumentai conceptul privind caracterul pluridisciplinar al dreptului comerului internaional.

Reieind din considerentul c dreptul comerului internaional este o materie pluridisciplinar foarte complex, este de menionat faptul c investigaiile tiinifice n ceea ce privete determinarea obiectului acestuia se confrunt pn n prezent cu un ir de probleme. Aceast stare de lucruri, de fapt, este ceva firesc, fiindc ne aflm n prezena unui proces de dezvoltare i diversificare continu a relaiilor de colaborare i cooperare economic i tehnico-tiinific internaional, fapt ce condiioneaz apariia unor categorii de relai i noi, necunoscute pn n prezent, care necesit o apreciere juridic just.

Este necesar de menionat c naterea, derularea, modificarea I stingerea raporturilor juridice cornerciale internaionale se nfptuiete cu ajutorul unui complex de instrumente juridice, care la fel se gsesc ntr-un proces continuu de dezvoltare, diversificare i perfecionare. Chiar i elementele extracontractuale, cum ar fi: mbogirea fr just temei, plata nedatorat, rspunderea extracontractual .a., n prezent, dac sunt tangente unor fapte de comer internaional, completeaz obiectul dreptului comerului internaional.

Subiectul II: Contractul comercial de vnzare - cumprare internaional.

Subiectul II: Contractul comercial de vnzare - cumprare internaional.

2.1. Definii i caracterizai obiectul contractului de vnzare - cumprare internaional.

Obiectul constituie prestatia, actiunea sau inactiunea la care partile sau un dintre ele se oblige prin contract. Prestatia poate fi pozitiva sau negative(concurenta neloeala). Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si moral

2.2. Expunei etapele de desfiiurare a licitaiei.

Principalele etape de desfasurare a unei licitatii sunt urmatoarele: a) Publicitatea. Publicitatea se face prin mijloacele de informare ni masa de catre organizatorul licitatiei, cu cateva luni inainte de icrmenul fixat pentru primirea ofertelor. De asemenea, inainte de a avea loc licitatia se elaboreaza caietul de sarcini care cuprinde conditiile tehnice de livrare i de cooperare, diferite conditii comerciale de plata, de transport etc. in care se poate incheia tranzactia.

b) Pregatirea ofertelor. Ofertele se intocmesc pe fortmulare speciale, procurate de la organizator. Se intocmesc doua tipuri de oferte: oferta tehnica si oferta comerciala, fiecare introducandu-se in plicuri separate. Ambele oferte se prezinta organizatoprului licitatiei in termenul prevazut in prospectul de licitatie sau in caietul de sarcini. Uneori ofertantii prezinta si un curriculum vitae.La baza intocmirii ofertelor stau datele luate din caietul de sarcini. Daca se pot oferi parametri tehnico-calitativi superiori celor indicati in caietul de sarcini, se recomanda ca acest lucru sa fie mentionat separat, pentru a nu complica comparatia ofertelor. Abaterile de la prevederile caietului de sarcini micsoreaza sansele de castigare a licitatiei, chiar daca se ofera un produs superior celui solicitat de beneficiar.

c)Plata de catre ofertant a garantiei de participare. Pentru a aveagarantia participarii ofertantului la licitatie organizatorul percepede la ofertant o suma in numerar exprimata in valuta convertibila.Aceasta suma poate fi inlocuita printr-o scrisoare de garantie bancara,emisa de o banca indicata de organizator sau de o banca cu renumemondial

d)Tinerea licitatiei in ziua si la ora precisa, la locul anuntat. Inaintarea ofertelor catre organizator se face in plicuri inchise, intermenul indicat. Se constituie o comisie de licitatie care deschide plicurile in prezenta ofertantilor sau a reprezentantilor delegati. Se face o prima ierarhizare a ofertelor, de regula in functie de nivelul de pret, la parametrii tehnici si de calitate egali..In faza a doua se face o analiza de fond. In cazul produselor cu mare complexitate tehnica, se aprofundeaza comparatia si se definitiveaza ierarhizarea ofertelor. Rezultatele se comunica participantilor la licitatie

2.3. Analizai rspunderea contractual a vnztorului i cumprtorului conform prevederilor Conveniei de la Viena asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri din Il aprilie 1980 i Codului civil al Republicii Moldova.

9.2.3.1. Mijloace de care dispune cumparatorul in caz de contravenfie la contract de catre vanzator (art.45-52). Daca vanzatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin din contractul de vanzare sau din conventie, cumparatorul are dreptul:

a)sa ceara vanzatorului executarea obligatiilor sale, cu exceptiacazului in care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceasta

cerere;

b)daca marfurile nu sunt conforme cu contractul, cumparatorulpoate cere vanzatorului sa repare lipsa de conformitate, in afara decazul in care acesta ar fi nerezonabil, tinand seama de toate

imprejurarile;

c) cumparatorul poate acorda vanzatorului un termen supli-mentar, de o durata rezonabila, pentru executarea obligatiei sale;

d) sa declare contractul rezolvit;

e) in caz de lipsa de conformitate a marfurilor cu contractul, chiar daca pretul a fost sau nu platit, cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care marfurile efectiv predate o aveau in momentul predarii i valoarea pe care marfurile conforme ar fi avut-o in acel moment;

f) daca vanzatorul preda marfurile inainte de data stabilita, cumparatorul are facultatea de a le prelua sau de a le refuza;

g)daca vanzatorul preda o cantitate superioara celei prevazutein contract, cumparatorul poate accepta sau refuza preluareacantitatii predate excedentar;

h) sa ceara daune-interese.

9.2.3.2. Mijloace de care dispune vanzatorul in caz de contra-venfie la contract din partea cumparatorului. In cazul in care cumparatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin din contractul de vanzare, vanzatorul este indreptatit:

a) sa ceara cumparatorului plata pretului, preluarea marfii pre-date sau executarea altor obligatii ale cumparatorului in afara de cazul in care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri;

b) sa acorde cumparatorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea obligatiilor sale;

c) sa declare contractul rezolvit;

d) daca contractul prevede ca cumparatorul trebuie sa specifier forma, masura sau alte caracteristici ale marfurilor s,i nu face aceasta specificare la data convenita sau intr-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vanzatorului, acesta poate, fara a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, sa efectueze singur aceasta specificare, potrivit cu nevoile cumparatorului, care i-ar putea fi cunoscute;

e) sa ceara daune-interese.

Daunele-interese pentru o contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suferita i castigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea cunostinta ca fiind consecintele posibile ale contraventiei la con-tract (art. 74).

Subiectul I : Izvoarele dreptului comerului internaional.

2 Enumerai categoriile izvoarelor dreptului comerului internaional.

Izvoare interne

Studierea izvoarelor interne este importanta prin faptul, ca de cele mai multe ori, dupa ce s-a solutionat problema conflictuala i s-a determinat legea aplicabila {lex causae), aceasta va fi o lege nationala.

1. Dreptul comun general constituie izvor de drept al comertului international numai in masura in care legea comerciala pe care el o completeza este ea insa$i un asemenea izvor.

2. Legea comerciala nationala. Legile interne constituie un important izvor al dreptului comertului international atata timp cat nu exista inca in aceasta materie undrept uniform care sa excluda conflictele de legi si aplicarea legilor nationale. Iar cu privire la legile nationale este important sa cunoatem care dintre ele au un caracter imperativ sj, deci, dispozitiile lor nu pot fi inlaturate de catre partile contractante, si care legi au caracter supletiv, adica se aplica numai in masura in care partile contractante nu au exprimat o vointa contrara.

a) izvoare specifice, care contin in marea lor majoritate norme destinate reglementarii raporturilor din comertul international si

b) izvoare nespecifice, constituite din actele normative care intereseaza in primul rand alte ramuri de drept, dar care contin si norme de drept ale comertului international.

Sistemul germano-elvepano-italian are la baza Codul civil german din 1900, Codul civil elvetian din 1907 si Codul obligatiilor din 1911, Codul civil italian din 1942 si care au influentat substantial codurile unor state, printre care Brazilia, Japonia, Turcia, Grecia s.a.

3. Uzantele comerciale. Deoarece exista o vadita tendinta a legii scrise de a-si extinde domeniul de aplicare asupra unui numar tot mai mare de relatii comerciale, ponderea uzantelor si a cutumei in acest domeniu se afla intr-un continuu regres. Totusi, doctrina juridica retine printre izvoarele interne si uzurile sau uzantele.

Uzantele comerciale constituie condensarea si sedimentarea unor clauze convenite candva si acceptate tacit dupa aceea.O definitie a uzantelor partilor si o precizare a rolului lor juridic sunt facute de Codul Comercial Uniform al S.U.A. in art.l-205(l), unde se mentioneaza ca prin "uzanta a partilor (denumita "course of dealing") se intelege o serie de activitati intre parti, anterioare unei tranzactii, care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind intre ele o baza comuna de interpretare a expresiilor si actelor lor".

Locale speciale si generale.

In functie de intinderea aplicarii lor in spap.u si dupa sfera lor decuprindere, uzantele pot fi:

In functie de criteriul ce tine seama deforma juridica a uzantelor,distingem uzante normative si uzante conventionale. Uzantele conventionale nu pot indeplini functia de lex causae (adica de drept aplicabil contractului). Rolul lor se limiteaza la determinarea, precizarea si completarea continutului contractului ori de cate ori au omis sa faca aseasta chiar ele insele, sau facand-o incomplet, au invocat uzantele pentru a corecta insuficienta, imprecizia sau incertitudinea datorate unei atare imprejurari.

iz internationale.

1. Conventia internationala. Conventia internationala constituie principalul izvor international al dreptului comertului international. Conventia internationala este acordul de vointa intre doua sau mai multe state prin care se reglementeaza o anumita sfera de relatii internationale, creand norme, modificand sau abrogand norme existente. In doctrina juridica80 s-a mentionat, ca conventia constituie documentul ce controleaza relatiile intre natiuni.

Conventia internationala constituie izvor al dreptului comertului international numai cand stabileste norme ce reglementeaza relatii din domeniul comertului international i de cooperare economica i tehnico stiintifica internationala.

A. Conform criteriului ce are in vedere numarul statelor semna-tare, deosebim:

conventii bilaterale

conventii multilaterale.

B. Potrivit criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile internationale, criteriu ce se refera doar la conventiile multilaterale, conventiile se clasifica in:

conventii prin care se formuleaza norme de drept material uni-form(Conventia ONU asupra contractelor de vanzare internationala Conventia europeana de arbitraj comercial international

conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uni-form.( Conventia ce reglementeaza unele conflicte de legi in materie de cambie si bilet la ordin (Geneva, 7 iunie 1930).Conventia care reglementeaza unele conflicte in materie de cec (Geneva, 19 martie 1931).

2. Uzante comerciale uniforme internationale

Doctrina juridica82 a definit uzantele comerciale uniforme internationale ca fiind reguli prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe care practica comerciala internationala le-a pus in valoare, operand o anumita standardizare i unificare a lor, realizata prin diverse metode, precum: adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte model cu privire la grupe speciale de marfuri, includerea intr-un anumit contract comercial international a unor conditii generale de livrare.

INCOTERMS International Rules for the Interpretation of Trade Terms Reguli Internationale pentru Interpretarea Uzantelor de Comert- Aceste uzante au o larga aplicare in contractele comerciale de vinzare-cumparare in zona europeana.

Corespunzator acestor reguli, in SUA i Canada se aplica uzantele R.A.ET.D. The Revised American Foreigh Trade Definitions Definitiile Revizuite de Comert Exterior American.

1.2. Caracterizai particularitile uzanelor comerciale internaionale ca izvor al dreptului comerului internaional.

Uzantele comerciale sunt nistepractici reguli utilizate de catre partile contractante.Doctrina distinge mai multe categorii de uzane, clasificate n funcie de mai multe criterii:1. n funcie de ntinderea aplicrii lor n spaiu i dup sfera lor de cuprindere, uzanele pot fi: -locale - speciale i - generale. Uzanele locale sunt determinate dup un criteriu geografic, iar aplicarea lor este limitat la o anumit pia comercial, port, localitate sau regiune. Uzanele specia le cuprind numai o ramur de activitate comercial (de exemplu, uzahele statomicite n comerul cu cafea, cele existente n comerul cu zahr, cereale, lemn), contractele al cror obiect l formeaz o anumit operaiune comercial (uzanele n domeniul contractelor de vnzare-cumprare comercial, de prestri de servicii), sau o profesiune anume, precum cea a agenilor de burs etc.Uzanele generale se aplic la ntreg ansamblul de relaii comerciale. Aa este, de exemplu, uzana potrivit creia atunci cnd din contractul comercial lipsete o stipula ie privind calitatea mrfii, aceast calitate se determin la p,arametrii, calitii locale i comerciale, n armonie cu uzanele ce definesc concurena loial.2. nfunci.e de criteriul ce ine seama de fora juridic a uzanelor, distingem uzane normative i uzane convenionale.Uzanele normative sunt acelea care, trgndu-i fora juridic

1.3. Argumentai necesitatea armonizrii legislaiei Republicii Moldova privind comerul internaional cu reglementrile internaionale n materie.

Posibilitatea ca o lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare raporturilor juridice de comert international sa fie aplicata la un raport stabilit depinde de urmatoarele circumstante:"''

subiectii raportului juridic respectiv sa nu desemnat ca lex

contractus o alta lege nationala sau o norma juridica de drept mate-rial uniform;

unul din subiectii acelui raport juridic sa fie resortisant al tarii din ordinea juridica nationala a careia face parte integranta legea respectiva, deoarece orice lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare la raporturile de comert international este predestinat! sa se aplice prioritar (sau chiar prin excelente) la raporturile juridice in care sunt implicati subiecti de drept resortisanti in tara respectiva sj aplicarea legii nationale vizate sa fie acceptata de ambii subiecti ai raportului juridic de comert international.

Conform unor opinii ponderea cea mai mare o are cerinta ca ambii subiecti ai raportului juridic de comert international sa consimta ca o anumita lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare in comertul international sa guverneze acel raport juridic

Subiectul I: Subiectele ce apartin ordinii juridice internaionale - participante la raporturile de comer internaional.

1.1. Expunei noiunea de subiecte ce aparin ordinii juridice internaionale.

Organizatiile interguvernamentale

1.2. Numii i caracterizai subiectele de drept internaional, participante la raporturile juridice de comer internaional.

Subiecii raporturilor juridice de comer internaional pot fi clasificai n funcie de ordinea juridic de apartenen n dou grupe distincte, i anume: - subieci de drept ce aparin ordinii juridice naionale a diverselor state i - subieci de drept ce aparin ordinii juridice internaionale. Din prima grup fac parte ageni economici i uniunile economice internaionale fr caracter guvernamental. Cei care alctuiesc a doua grup sunt statele i organizaiile internaionale. O a treia categorie de subieci de drept, care prin statutul lor juridic ocup un loc aparte ntre participanii la raporturile de comer internaional, sunt societile transnaionale sau multinaionale.Subiecii de drept internaional.

Subiecii de drept internaional pot fi clasificai n dou subgrupe, i anume:

Statele i Organizaiile internaionale de stat cu caracter interguvernamental.

Uneori statul particip la raporturile de cooperare economic i tehnico-tiinific internaional. n cadrul acestor raporturi statul apare n dubla sa calitate de titular de suveranitate i de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de comerciant i nici nu-i revendic o atare calitate, deoarece avnd capacitate juridic, el poate s se implice n orice operaiuni economice cu strintatea.

Statul este o persoan juridic. Raporturile de comer internaional sunt compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi i obligaii. Cu toate acestea Republica Moldova particip numai rareori n nume propriu la raporturile juridice internaionale. Atunci cnd o face acioneaz prin intermediul Ministerului Finanelor. Personalitatea juridic a statului nu este supus regulilor privind dobndirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire Ia celelalte persoane juridice. Deoarece personalitatea juridic a statului are caracter complex, raporturile juridice internaionale n care se implic statul SUnt diferite ca natur: atunci cnd statul stabilete asemenea raporturi n calitate de titular de suveranitate, acestea sunt de drept internaional public. Raporturile la care statul particip n calitate de titular al propriului patrimoniu i n exercitarea gestiunii acestui patrimoniu, sunt de drept al comerului internaional. Organizaiile interguvernamentale. Organizaiile interguvernamentale sunt create prin acordul de voin al statelor interesate.

Organizaiile interguvernamentale sunt subieci de drept derivai ai ordinii juridice internaionale. Chiar de la constituire ele au un statut juridic propriu, care le stabilete competena i genurile de activitate ce urmeaz s le desfoare pentru atingerea scopurilor propuse de ctre statele fondatoare ale acestora. Organizaiile interguvernamentale sunt entiti internaionale lipsite de suveranitate, de teritoriu propriu i de o populaie asupra creia s se exercite atribuii de putere.

1.3. Stabilii deosebirile ntre statutul juridic al subiectelor ce aparin ordinii juridice internaionale si statutul subiectelor ce aparin ordinii juridice naionale.

Punctul 2+ Participanii cel mai des ntlnii la raporturile juridice de comer internaional sunt subieci de drept naional - persoane fizice i persoane juridice. Dup cum s-a remarcat n doctrin,41 "subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi dect oamenii, fie individual, fie grupai n forme organizate".Pentru desemnarea calitii de comerciant legislaia Republicii Moldova utilizeaz noiune a de antreprenor.Conform prevederilor Legii cu privire la antreprenoriat i ntreprinderi, antreprenori pot fi: cetenii Republicii Moldova, cetenii strini, apatrizii, fie individual, fie n comun, orice persoan juridic, iar Statul i autoritile administraiei publice locale sunt considerai antreprenori speciali. n concepia legislatorului forma organizatorico-juridic a activitii ele antreprenoriat este "ntreprinderea". 43 Utilizarea acestei noiuni n contextul menionat a fost criticat n literatura de specialitate.n Republica Moldova activitatea de antreprenor poate fi practi-

cat sub una din urmtoarele forme juridice -ntreprindere individual;-societate n nume colectiv;-societate n comandit;-societate pe aciuni;-societate cu rspundere limitat;-cooperativa de producie;-ntreprindere de arend;- ntreprindere de stat i ntreprindere municipal.Oricare ar fi statutul juridic al comercianilor n diferite sisteme de drept exist, totui, trsturi comune ce caracterizeaz profesia de comerciant i anume:1. Exercit acte de comer obiective prin natura lor sau prin forma lor.2. Execut acte de comer n mod sistematic, permanent, cu titlu de profesiune obinuit. 3. Acioneaz n numele i pe contul su, ceea ce nseamn o independen corespunztoare i asumarea unui risc.

Subiectul I: Subiecii dreptului comerului internaional.

1.1. Expunei notiunea de subieci ai dreptului comerului internaional.

n cazul Dreptului comerului internaional, subiectele participante la raporturile comerciale internaionale sunt acele persoane care au comerul ca profesiune obinuit, societile comerciale, precum i alte forme organizatorice cu personalitate juridic.

1.2. Clasificai subiecii dreptului comerului internaional.

Unul din criteriile de baz, folosit la clasificarea subiectelor dreptului comerului internaional ar fi ordinea juridic de apartenen a lor. n funcie de acest criteriu, participanii la raporturile de drept al comerului internaional se mpart n:

- subiecte de drept ce aparin ordinii juridice naionale;

- subiecte de drept ce aparin ordinii juridice internaionale;

- societi transnaionale.

Un alt criteriu de clasificare al subiectelor dreptului comerului

internaional ar fi cel al activitii. Prin prisma acestui criteriu deosebim: - subiecte specializai n producerea de mrfuri;

- subiecte specializai n prestarea serviciilor;

- subiecte ce nfptuiesc o activitate mixt.

n funcie de ntinderea rspunderii pentru obligaiile ntreprinderii sale sau conform criteriului formei organizatorico-juridice, distingem:

- comerciani - persoane fizice;

- societi comerciale.

1.3. Sunt oare societile transnaionale subieci ai ordinii juridice naionale sau ai ordinii juridice internaionale? Argumentai rspunsul.

n doctrina juridic societile transnaionale sau multinaionale au fost definite ca societi comerciale, care chiar de la constituirea lor se fundeaz pe elemente fr caracter naional, cum sunt: capitalul ce provine de la asociai din diferite ri, stabilirea uneori a mai multor sedii principale n ri diferite etc. i care sunt lipsite de o legtur juridic cu un anumit stat, astfel c n privina lor nu primete vocaie nici una din legile naionale, iar litigiile izvorte din interpretarea i aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase (total sau parial) din competena instanelor naionale, pentru a fi date spre soluionare unor instane speciale.

Subiectul II: Contractul comercial internaional.

2.1. Expunei noiunea i caracterele juridice ale contractelor comerciale internaionale.

Contractul comercial international este acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multi subiecti ai dr comertului international din state diferite in scopul de a crea,modifica sau stinge raporturile juridice de comert international. contractele comerciale internaionale:

a) Sunt contracte cu titlu oneros. Toate contractele comerciale internaionale urmresc ca finalitate obinerea unui profit. Prile la ncheierea unui contract comercial internaional urmresc scopul obinerii unui profit.Sunt contracte sinalagmatice perfecte. Contractul sinalagmatic, sau bilateral, creaz obligaii reciproce, fiecare parte avnd i drepturi i obligaii. Sunt contracte comutative, ntruct existena i ntinderea prestaiilor asumate de pri sunt certe i determinate (sau determinabile) din chiar momentul ncheierii contractului.

2.2. Clasificai contractele comerciale internaionale dup criteriile specifice comerciale internaionale.

Clasificri mult mai importante ale contractelor comerciale internaionale sunt date de criteriile specifice acestui domeniu. a) n raport cu, subiecii de drept care particip la ncheierea contractului, se disting: - contracte perfectate ntre subiecii de drept aparinnd ordinii juridice naionale din state diferite. Specific acestor contracte este faptul, c partenerii contractuali au caliti i natur juridic similar, precum comerciani-persoane juridice i comerciani-persoane fizice.- contracte perfectate ntre subieci de drept aparinnd ordinii juridice internaionale i subieci aparinnd ordiniijuridice naionale din diferite state. Aceste contracte sunt numite "State Contracts", la care una din pri este un stat, ce acioneaz de jure gestionis, iar cealalt parte este o persoan fizic sau juridic ce aparine ordinii . juridice interne a unui alt stat. n doctrinajuridic aceste contracte au fost numite semiinternaionale sau mixte.b) n funcie de obiect, contractele comerciale internaionale au fost clasificate n doctrina juridic n cinci grupe i anume:

Contracte translative de drepturi. Contracte pentru prestri de servicii; Contracte de executare de lucrri; Contracte de cooperare economic internaional; Contracte de apott valutar;c) In funcie de complexitatea contractelor; distingem: Contracte unitare; Contracte complexe;d) Pe baza dwatei pentru care se ncheie, contractele comerciale internaionale se clasific n Contracte de scurt durat-executarea imediata sau nu depaseste 1an;Contracte de durata medie perioada pina la 5ani;contracte de lunga duratade la 5ani-25

2.3. Evideniai particularitile privind condiiile de validitate ale contractelor comerciale internaionale.

Subiectul I: Oferta de a contracta.

1.1. Definii oferta de a contracta.

Oferta nu este altceva dect propunerea pe care o persoan fizic sau societate comercial o adreseaz altcuiva n vederea ncheierii unui contract. Din punct de vedere ai dreptului comercial, oferta este o manifestare de voin a persoanei care ia iniiativa ncheierii unui contract sinalagmatic.

1.2. Enumerai i argumentai condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc oferta de a contracta.

Pentru a putea fi considerat drept ofert propunerea de contractare trebuie s ntruneasc un cumul de condiii, dup cum urmeaz:- oferta trebuie s fie adresat unei persoane determinate sau unui cerc determinat de persoane (fizice sau juridice). Dac propunerea de contractare nu ndeplinete respectiva condiie, atunci aceasta nu este ofert, ci o publicitate comercial;- oferta trebuie s conin condiiile de baz ale contractului (obiectul i cantitatea mrfii, preul etc.), adic aceasta trebuie s fie precis i complet. Respectiva condiie permite ca contractul spre a crui perfectare tinde ofertantul s fie ncheiat prin simpla acceptare a ofertei;- oferta trebuie s conin intenia ofertantului de a intra n raporturi juridice cu destinatarul ofeltei n cazul acceptrii ultimei.

1.3. Considerai oportun sau inoportun posibilitatea revocrii ofertei? Argumentai rspunsul.

Vorbind despre revocarea ofertei, menionm c, n cazul ncheierii contractului ntre persoane prezente, o atare problem, n principiu, nu se abordeaz, deoarece, acceptarea se exprim pe loc. Dac totui ofertantul a a,cordat destinatarului ofertei un termen anumit pentru ca ultimul s se gndeasc, oferta se consider a fi irevocabil n cadrul acestui termen.Revocarea ofertei impune anumite probleme n cazul contractelor ncheiate ntre abseni, deoarece o atare modalitate de ncheiere a contractelor presupune scurgerea unei anumite perioade de timp ntre momentul emiterii ofeltei i cel al ajungerii acceptrii la cunotina ofertantului

Subiectul I: Acceptarea ofertei.

1.1. Definii acceptarea ofertei i enumerai condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc acceptarea pentru a produce efectele care i sunt specifice.

Acceptarea constituie o declaratie sau o alta manifestare a destinatarukui,care exprima acordul sau la o oferta. Din punct de vedere al dreptului comerului internaional, acceptarea ofertei prezint manifestarea voinei de a contracta, concretizat ntr-o declaraie sau n orice alt comportare a destinatarului ofertei, exprimnd acordul acestuia n legtur cu coninutul ofertei. Pentru ca acceptarea tacit, echivalent acceptrii cxprese, s produc efecte juridice, trebuie s existe urmtoarele condiii:a) oferta trebuie s presupun executarea imediat a contractului;b) oferta nu trebuie s conin cerina cu privire la vreun rspuns prealabil de acceptare;c) din natura contractului trebuie s rezulte necesitatea unui atare rspuns. De la regula menionat exist excepii, n sens c n unele cazuri simpla tcere poate valora cu acceptarea. AceStea sunt urmtoarele: cazurile cnd prile au conferit tcerii forjuridic; cazurile cnd legea nsi recunoate'tcerii anumite efecte juridice; c) cazurile cnd tcerea are for juridic n baza uzanelor comerciale internaionale.

1.2. Caracterizai efectele acceptrii tardive.

Se numete tardiv acceptarea expres, care ajunge la ofertant dup expirarea termenului prestabilit de el sau n lipsa unui 'asemenea termen, ntr-o perioad de timp rezonabil ca durat, considerat de la data expedierii ofertei.

Se consider tardiv i acceptarea, care a fost expediat de destinatarul ofertei n limitele termenului de acceptare (fie el prestabilit sau rezonabil), dac ajunge la cunotina ofertantului dup expirarea acelui termen. Nu se ia n considerare circumstana care a ocazionat ntrziere a sosirii comunicrii, fie c a fost cauza unei dereglri n funcionarea serviciului potal, cauzat de o grev a funcionarilor potali, fie c a fost o culp a oficiului potal de expediere sau de destinaie etc.

De regul, acceptarea tardiv este lipsit de efecte juridice, adic nu duce la ncheierea contractului. Potrivit reglementrii uniforme, o acceptare tardiv produce, totui, efecte ca acceptare, dac ofertantul fr ntrziere l informeaz pe destinatar fie verbal, fie printr-un aviz trimis n acest scop. Dac scrisoarea sau alt nscris, coninnd o acceptare tardiv, denot c a fost exped,iat n astfel de condiii nct, dac transmiter~a ar fi fost regulat, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardiv produce efecte ca o acceptare, n afar de cazul n care, fr ntrziere, ofertantul l informeaz verbal pe destinatarul ofertei c el consider c oferta sa a devenit caduc sau dac i adreseaz un aviz n acest scop.

1.3. Considerai oportun sau inoportun posibilitatea revocrii acceptrii? Argumentai rspunsul.

. Revocarea acceptrii. O acceptare poate fi retractat, dac revocarea ei ajunge la ofertant mai nainte ca acceptarea s fi produs efecte sau, cel mai trziu, n acel moment.

Cu privire la problema retragerii acceptrii, exist divergene ntre diferite sisteme de drept. Legislaiile care adopt teoria dec1araiunii sau a expedierii nu admit posibilitate a revocrii acceptrii odat ce a fost declarat sau expediat. Exist, totui, cteva legislaii care admit posibilitatea retragerii acceptrii, cu condiia ca revocarea s ajung la ofertant naintea acceptriP66.

Legislaiile care adopt teoria recepiei sau a informrii, acord acceptantului facultatea de a-i retrage acceptarea atta timp, ct aceasta nu a ajuns la cunotina sau mcar n sfera de aciune a ofertantului.

Subiectul I: Momentul i locul ncheierii contractului comercial internaional.

1.1. Comparai diferite concepii referitoare la momentul ncheierii contractului inter absentes.

Perfectarea contractului comercial international constituie finalizarea procedurii de formare a acestui contract. Determinarea momentului incheierii contractului este una din cele mai controver-sate probleme in doctrina juridica de drept privat.

Contractul comercial international poate fi incheiat intre parteneri care se afla in prezenta sau separati de mari distante.

A.Sistemul emisiunii acceptarii (sau al declaratiunii). Potrivit.icestui sistem contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul accepta oferta, adica i-a manifestat vointa de acceptare, chiar daca nu a comunicat aceasta acceptare, deoarece in acel mo-ment coexista cele doua consimtaminte.

B.Sistemul expedierii acceptarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care acceptantul a expediat raspunsul sau printr-un trimis, scrisoare sau telegrama incredintata postei ori alt mijloc de comunicare. In sistemul expedierii acceptarii raspunsul de acceptare iese de sub puterea destinatarului ofertei I de sub riscul de a fi inlaturat oricand, asa cum se intampla in sistemul precedent. Dar i in acest sistem exista posibilitatea ca aceptantul sa revina asupra acceptarii pana in momentul in care aceasta ajunge la ofertant. Un alt dezavantaj este acela, ca ofertantul ia cunostinta de incheierea contractului ulterior, cand primeste corespondenta

C.Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant. Potrivit acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care ofer- tantul primeste raspunsul de acceptare, indiferent daca a luat saunu cunostinta de acest raspuns. S-a apreciat, ca in sistemul receptiei, contractul se considera incheiat fara ca ofertantul sa cunoasca acceptarea din partea destinatarului159. Aceasta obiectie va fi de cele mai multe ori teoretica, deoarece cunoasterea continutului corespondentei are loc, de regula, la primirea ei.

d. Sistemul informarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia cunostinta de raspunsul de acceptare. i acest sistem este susceptibil de critica:

a) ofertantul poate arbitrar sau din neglijenta sa amane cunoa$te-rea raspunsului i, deci, incheierea contractului;

b) nu se poate cunoaste cu certitudine momentul in care ofertantul a cunoscut raspunsul de acceptare.

Pentru a evita, cel putin partial, aceste neajunsuri in practica, se considera ca ofertantul a luat cunostinta de raspuns la primirea corespondentei

Ofertantul este liber sa faca dovada, ca fara nici o culpa din partea sa, a luat cunostinta despre continutul acceptarii ulterior datei la care aceasta i-a parvenit la sediu.

1.2. Determinai locul ncheierii contractului inter absentes.

Locul incheierii contractului comercial international. Determinarea locului incheierii contractului depinde de conceptia adoptata cu privire la determinarea momentului incheierii contractului. Deasemenea, este important sa facem distinctie intre situatiile cand contractul se perfecteaza inter praesentes sau acesta se incheie inter absentes.

Atunci cand contractul se incheie intre persoane prezente, locul perfectarii lui este acela unde are loc semnarea contractului.

In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii acestuia difera in functie de conceptia adoptata:

in sistemul emisiunii si cel al expedierii acceptarii, contractul comercial international se considera incheiat la locul unde vorbeste acceptantul;

in sistemul receptiei acceptarii i cel al informarii, contractul se considera incheiat la locul unde vorbeste ofertantul.

in cazul contractelor incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in functie de conceptia adoptata cu privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel, in sistemul emisiunii i cel al expedierii acceptarii, locul incheierii contractului este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii i cel al informarii, contractul se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul.

in cazurile in care contractul se incheie fara a fi necesara comuni-carea acceptarii, contractul se considera incheiat la locul unde se afla acceptantul.

In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau, dupa caz, resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant privind valabilitatea acceptarii tardive.

1.3. Argumentai importana determinrii momentului i locului ncheierii contractului comercial internaional.

Determinarea momentului incheierii contractului prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:

a) la momentul respectiv se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia contractul. Astfel, o societate comerciala, care nu era inmatriculata in acel moment in registrul comertului nu avea capacitatea de a contracta (cu unele exceptii);

b) viciile vointei, respectiv cauzele de nulitate absoluta i nulitate relativa, se determina in raport de momentul incheierii contractului;

c) pana in momentul incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau acceptarea;

d) de regula, efectele contractului se produc din momentul incheierii contractului, deci efectul translativ de drepturi reale ?i problema riscului se rezolva in raport cu acest moment;

e) momentul incheierii contractului intereseaza pentru calculul prescriptiei extinctive;

f) in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina legea aplicabila;

g) legea in vigoare la data incheierii contractului, lege care este normal aplicabila, urmeaza sa guverneze contractul in raport cu principiul tempus regit actum, aplicarea sa extinzandu-se pe intreaga durata a executarii obligatiilor generate de contract;

h) vor putea exercita actiune pauliana impotriva contractului numai creditorii a caror creanta este anterioara momentului perfec-tarii contractului;

i) in contractele translative de drepturi cum este, de exemplu, vanzarea unui bun determinat, transmiterea dreptului real de la vanzator la cumparator, opereaza la momentul incheierii contractului i tot din acel moment, in armonie cu principiul res perit domino, se transmit la cumparator si riscurile pieirii sau avarierii lucrului;

1) in cazul ofertei adresata unor persoane nedeterminate, momen-tul incheierii contractului in raport cu prima acceptare primita face ca acceptarile ulterioare sa ramana fara efect;

m) in functie de acest moment, se determina locul incheierii contractului.

Locul incheierii contractului prezinta interes sub urmatoarele aspecte:

- in situatia in care partile nu au desemnat lex contractus, se va ,aplica a principiul locus regit actum, potrivit caruia legea competenta sa guverneze contractul este lex loci contractus, adica legea in vigoare la locul incheierii contractului in momentul perfectarii acestuia;

- daca partile nu au prevazut in contract arbitrajul competent ..i solutioneze eventualele litigii ce pot aparea intre ele in legatura . ii executarea contractului, jurisdictia competenta sa solutioneze .neste litigii va fi determinata in raport cu prevederile legii in vigoare l.i locul incheierii contractului;

pentru interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul incheierii contractului

Subiectul I: Coninutul contractului comercial internaional.

1.1. Definii i caracterizai clauza primului refuz.

in baza clauzei primului refuz o parte contractanta A se obliga fata de cealalta beneficiar B, de a-i propune sa realizeze in viitor o anumita operatie impreuna cu preferinta fata de orice alt client; iar in cazul unui refuz al benefiziarului (B), celalta parte (A) este libera sa trateze cu oricare alt client. Beneficiarul va avea, deci, optiunea de a participa la aceasta operatiune, cu preferinta fata de oricare alt client, iar in cazul unui refuz din partea sa (primul refuz),cealalta parte va putea sa contracteze acea operatie cu oricare alt client.

Aceasta clauza exprima un antecontract unilateral, afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla din partea promitentului. Ea contine un antecontract unilate-ral, deoarece da nastere obligatiei promitentului de a acorda prefe-rinta beneficiarului fata de alti clienti ai sai. Promisiunea se poate referi la orice operatiune comerciala pe care promitentul ar intentiona sa o incheie in viitor sau numai la o anumita operatiune, mai exact un anumit contract, aceasta din urma situatie fiind cea mai frecvent intalnita in practica.

1.2. Analizai clauzele asiguratorii mpotriva riscurilor nevalutare.

in practica executarii contractelor comerciale internationale, riscurile nevalutare cel mai frecvent se manifesta sub forma riscului de pret. Pe piatii se produce o fluctuatie permanenta a preturilor, care uneori este cauzata de fluctuatia monetara, alteori de diferite imprejurari ce pot surveni intre momentul incheierii contractului si cel al Analizarii executarii lui. Astfel, se poate modifica raportul dintre cerere si oferta datoritaunor factori conjuncturali, care prin actiunea lor pot influenta pozitiv sau negativ, cererea sau oferta la anumite marfuri (sau servicii), care constituie obiectul contractului.

Pentru neutralizarea riscului de pret, partile pot stipula in continutul contractului lor clauze de recalculare sau de postcalculare a pretului.

Partile pot evita aceste riscuri, stipuland in contract unele clauze de adaptare a acestuia la noile imprejurari si anume: clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza de hardship sau de impreviziune, clauza de for|a majora, clauze preventive fatii de diverse masuri de protectie a concurentei.

Clauze de recalculcare sau revizuire.In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite si clauze de indexare a pretului, clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret, mobil.

Clauza de revizuire a pretului este stipulatia contractuala prin care partile stabilesc, ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in situatia in care intre momentul incheierii si executarii contractului au intervenit modificari semnificative ale pretului materiilor prime, energiei, formei de munca sau ale altor elemente avute in vedere la stabilirea pretului contrac-tual (de exemplu, primele de asigurare, tarifele de transport etc.). Scopul acestei clauze este de a proteja partile impotriva riscurilor nevalutare, prin mentinerea puterii de cumparare a monedei de plata.

In functie de complexitatea elementului de referinta (etalonului), clauzele de revizuire a pretului (de indexare nemonetara) au fost clasificate in doctrina in trei variante si anume:

a) Clauza de revizuire cu indexare unica (sau speciala). In aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de masura uzuala, al unui produs determinat, de exemplu al unei tone de carbune, al unui baril de petrol, al unei tone de cereale, al unui kw/ora energie electrica etc.

b) Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa). Aceasta clauza se utilizeaza pentru varianta cand pretul contractului depinde de valoarea unei pluralitati de elemente de referinta privite cumulativ. De exemplu, materii prime, materiale, fortta de munca necesare pentru realizarea obiectului contractului.

Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa) se utilizeaza, mai ales, in contractele de antrepriza pentru lucrari de constructii-montaj, cu precadere atunci, cand antreprenorul foloseste materiale si forta de munca din fara beneficiarului.

c) Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala. Aceasta varianta presupune raportarea pretului contractual la valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata. In acest caz, elementul de referinta este un indice sta-tistic relevant pentru evolutia preturilor la nivelul macroeconomic pe intreaga tara, pe ansamblul economiei unui oras etc.

Clauza de indexare generala ce are drept scop mentinerea puterii globale de cumparare a monedei de plata este mai putin utilizata in practica contractuala internationala.

Clauze de postcalculare a pretului. Aceste clauze sunt mai rar utilizate in practica. Clauzele de postcalculare a pretului au aceeasj finalitate ca i clauzele de revizuire a pretului sj anume: mentinerea pretului marfii (serviciului sau lucrarii) la parametrii conjuncturii existente pe piata in momentul Analizarii executarii prestatiei asumate de debitor. Clauza cost + fee prezinta pentru beneficiar avantajul ca poate obtine ameliorarea produsului sau lucrarii pe toata perioada executarii contractului, in functie de ultimele inovatii tehnologice. Doctrina juridica a mentionat239, ca stipulatia cost f fee ii impune cumparatorului toate riscurile de instabilitatte a preturilor sj nu este recomandabila la import.

Clauza ofertei concurente.Potrivit unei opinii, prin clauza ofertei concurente promitentul (vanzatorul, prestatorul de servicii) se obliga sa acorde cocontractan-tului conditiile mai avantajoase oferite acestuia de catre un tert in cadrul unei operatiuni similare.Formularea sub care aceasta clauza a fost cel mai des intalnita este urmatoarea: "Daca in cursul executarii contractului, cumpa-ratoru! notifica vanzatorului primirea unei oferte concurente, emanand de la un furnizor cunoscut si serios, facuta la un pret infe-rior pretului contractului, toate celelalte elemente ale contractului, in special cele referitoare la calitate, cantitate si termene de livrare ramanand aceleasi, vanzatorul trebuie ca in termen de 10 zile de la primirea notificarii scrise din partea cumparatorului, sa accepte conditiile din oferta concurenta. In lipsa acordului vanzatorului cu cumparatorul, acesta din urma este eliberat de obligata de a cumpara de la vanzator, iar contractul va inceta sa produca efecte in termen de 10 zile de la primirea raspunsului".

Clauza clientului cel mai favorizat. Clauza clientului cel mai favorizat este stipulatia contractuala prin care promitentul (vanzatorul, furnizorul de bunuri sau de servicii) se obliga sa acorde celuilalt contractant (cumparator, beneficiar) cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda eventual unui tert; cu privire la contracte avand acelasi obiect.

Uzual in practica aceasta clauza este formulata astfel: "Daca vanzatorul va consimti fata de un tert conditii mai favorabile in ansamblu decat cele stipulate in prezentul contract pentru cantitate si calitate comparabila, le va acorda de asemenea cumparatorului din acest contract cu incepere din ziua in care devin aplicabile in raporturile cu terta persoana".245

Clauza de hardship este stipulatia contractuala in temeiul careia devine posibila modificarea continutului contractului atunci cand pe parcursul executarii sale se produc, fara culpa contractantilor, evenimente ce nu puteau fi prevazute in momentul stabilirii raportului juridic de oblgatie, dar care, schimbind substantial datele i elementele avute in vedere de parti in momentul contractarii, creeaza pentru unul dintre contractanti consecinte mult prea oneroase pentru a fi echitabil ca acesta sa le suporte singur.Clauza de hardship este o creatie a practicii anglo-saxone din domeniul dreptului comertului international. Doctrina juridica a remarcat, ca aceasta clauza corespunde notiunii de "situatie difi-cila" sau de "duritate".Efectele juridice ale clauzei de hardship variaza dupa ordinea juridica, fiind recunoscute in unele sisteme juridice si necunoscutein altele. Clauza dehardship se deosebeste de clauza de forta majora. Astfel, clauza de hardship nu pune problema exonerarii de raspundere a unei parti, ci a reactualizarii, reechilibrarii prestatiilor. Pe de alta parte, in timp ce forta majora este o clauza de neexecutare a obliga-tiilor, evenimentele care pun in miscare clauza de hardship nu impiedica executarea, caci aceasta este posibila, dar in conditii impovaratoare pentru debitor.

1.3. Formulai asemnrile i deosebirile dintre clauza de hardship i clauza de for major.

clauza de forta majora este definita drept o stipulatie contractuala, avand caracterul unui succedaneu sau substitut de clauza de adaptare atunci, cand contine prevederea potrivit careia contractul se suspenda in caz de forua majora, urmand ca el sa continue dupa perioada de suspendare, in noile conditii care vor fi negociate intre timp.De asemenea se cere ca debitorul sa aiba fat;a de evenimentele invocate un comportament activ. Astfel el trebuie sa-l informeze pe creditor si sa depuna toate eforturile pentru a readuce relatiile contractuale la situatia normala sau, cel putin, sa se mai salveze ceva

caractere: carac-terul imprevizibil, insurmontabil (sau irezistibil) si exterior celui care il invoca al unor fapte intervenite ulterior incheierii contractului si care au impiedicat executarea acestuia, fara nici o vina din partea debitorului, aflat intr-o imposibilitate absoluta de a executa contrac-tul.

Clauza cu privire la forta majora trebuie sa cuprinda si cerinta enuntarii imediate a cazului de forta majora si modul in care trebuie sa se faca aceasta. Daca anuntarea cazului de forta majora nu se face in termenul prevazut in contract, partea respectiva va fi obligata sa dezdauneze pe cocontractantul sau de pagubele provocate prin neprimirea avizului, cu exceptia cazului daca insasi anuntarea a fost impiedicata printr-un fapt exonerator.

Subiectul I: Clauze viznd aspectul juridic al contactului comercial internaional.

1.1. Definii i explicai semnificaia clauzelor ce vizeaz aspectul juridic al contractelor comerciale internaionale.

In aceasta categorie doctrina jur a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor,la legea aplicabila contractelor,la jurisdictia competenta sa solutioneze litigiile intre parti.Omiterea acestor clause din cadrul contractelor nu duce la nulitatea acestora,dar poate determina unele dificultati in stabilirea raspunderii contractanilor sau determinarea legii aplicabile contractului etc. A.Clauze privind raspunderea contractantilor. Clauzele privindraspunderea contractantilor trebuie sa contina precizari referitoare la sanctiunile aplicabile partilor care nu-si executa obligatiile contractuale. Sanctiunile se prezinta sub forma de penalitati,despagubiri etc.

In continutul contractului comercial international poate fi stipulata o clauza de exonerare de raspundere, mai ales clauza de forta majora. Partile sunt libere sa prevada si clauze privind rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiilor de catre oricare dintre ele (pacte compromisorie).

In unele contracte partile prevad o clauza ale carei consecinte se rasfrang pe taramul raspunderii contractuale si anume clauza solve et repete. Conform acestei clauze debitorul unei prestatii contrac-tuale (mai ales, a pretului) nu poate inainta o actiune in rezolutiune si nici opune exceptii bazate pe neexecutarea obligatiei corelative a celeilalte parti, atata timp cat el insusi nu si-a indeplinit obligatia contractuala. Efectul acestei clauze consta in stabilirea unei ordini de efectuare a prestatiilor. Astfel, mai intai trebuie platit pretul (solve); i apoi se pot face obiectiuni privind neexecutarea obligatiei de catre cealalta parte cu posibilitatea celui care a platit pentru a-si recupera) prestatia (repete).

B.Clauze referitoare la legea aplicabila contractului. De obicei,partile stipuleaza in contract o clauza prin care desemneaza sistemul de drept aplicabil contractului lor cu referire la aspectele de fond si efectele acestuia. Clauza prin care se realizeaza alegerea dreptului aplicabil (electio juris) se numeste pactum de lege utenda. In situatia in care partile nu desemneaza lex contractus, aceasta va fi determinata de catre organul de jurisdictie competent pe baza normei conflictuale incidenta in cazul dat.

C. Clauze privind solutionarea litigiilor. Uzual in contractele comerciale internationale partile stipuleaza o clauza de arbitraj, prin care se exprima vointa comuna a partilor (negotium juris) ca un eventual litigiu ce ar putea aparea in legatura cu executarea contractului, sa fie solutionat pe calea arbitrajului, in cuprinsul clau-zei de arbitraj partile stabilesc felul arbitrajului (institutionalizat sau ad-hoc), puterile conferite arbitrajului de a solutiona litigiul i alte elemente necesare pentru solutionarea litigiului. Functiile esentiale ale clauzei de arbitraj sunt urmatoarele:

sa produca efecte obligatorii pentru parti. Daca s-a semnat un contract care cuprinde o clauza de arbitraj, partile s-au legat sa respecte sentinta ce se va da;

sa inlature interventia instantelor judecatoresti ordinare cu privire la solutionarea litigiului (cel putin pana la pronuntarea sentintei);

s3 acorde arbitrilor puteri in sensul solutionarii litigiului dintre partile contractante;

sa permita organizarea unei proceduri care sa conduca, in cele mai bune conditii de eficienta, la pronuntarea unei sentinte susceptibile de executare fortata.

In contractele comerciale internationale, mai ales in cele complexe si pe termen lung, partile stipuleaza o clauza de preintampinare a litigiilor. In acest scop partile convin sa organizeze periodic intalniri intre reprezentantii lor, pentru a evalua modul de desfasurare a executarii contractului, de a analiza eventualele dificultati aparute in legatura cu executarea obligatiilor asumate si a lua masurile necesare pentru atenuarea sau eliminarea acelor dificultati. Daca, totusi, litigiile nu pot fi evitate, este preferabil ca acestea sa fie solutionate pe cale amiabila. In acest sens, partile stipuleaza in con-tract o clauza speciala, prin care se obliga sa rezolve eventualul litigiu pe calea concilierii.

D. Alte clauze stipulate in contract. Pe langa clauzele mentionate mai sus, partile sunt libere sa includa in contract orice clauze speciale, determinate de particularitatile marfii ori serviciului si/sau de conditiile executarii contractului. Astfel, in contract poate fi stipulata o clauza prin care sa se interzica transmiterea catre terte persoane de catre una din partile contractante, a bunurilor ce formeaza obiectul contractului, fara consimtamantul celeilalte parti. Parole pot stipula o clauza prin care isi asuma obligata de a se informa reciproc in caz de reorganizare sau schimbare a atributelor de identificare (denumire, sediu, forms organizatorico-juridice). De asemenea, partile pot insera in contract o clauza prin care sa declare caduce, la data incheierii contractului, documentele preparatorii intocmite in timpul negocierilor, cu exceptia celor pe care partile le mentioneaza expres ca facand parte integranta din contract.

Este obligatorie inserarea in contract a urmatoarelor mentiuni finale:

numarul de exemplare in care se incheie contractul (mini-mum doua) i mentiunea ca fiecare parte primeste cate un exem-plar;

limba in care se redacteaza contractul $i exemplarul de referin-tii pentru ipoteza aparitei unor neintelegeri intre parti privind inter-pretarea contractului;

data (luna ?i anul) i locul incheierii contractului. Este vorba de data semnarii contractului de catre parti, daca s-a incheiat intre persoane prezente; daca contractul se incheie inter absentes, se va preciza data ofertei i respectiv data acceptarii.

Contractele incheiate atat inter praesentes, cat si cele incheiate inter absentes, trebuie sa fie semnate de catre parti sau de reprezentantii lor autorizati, in cazul contractelor intre absenti, semnaturile apar, in principiu, pe oferta i acceptare.

O clauza specifica contractelor comerciale internationale este clauza "best efforte". Conform acestei clauze debitorul se obliga sa depuna efortul maxim pentru a realiza prestatia la care s-a obligat fati de creditor, in practica internationala aceasta clauza se intilneste mai cu seama in contractele de consignatie, de publicitate comerciala, de agentie exclusiva, de service, de vanzare exclusiva.

1.2. Enumerai i caracterizai clauzele cu privire la sanciunile aplicabile prilor pentru neexecutarea sau executarea necorespunztoare a obligaiilor asumate.

angajarea raspunderii este subordonata existentei cumula-tive a patru conditii, adaugand la cele trei mentionate in prima opinie si existenta unei fapte ilicite, care consta in nerespectarea obligatiei asumate prin contract.Fapta ilicita a debitorului constituie neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei. Drept consecinta a unei asemenea conduite a debitorului, creditorul suporta un prejudiciu pe care debitorul este obligat sa-l repare, platind o suma de bani, sau executand o alta prestatie cu titlu de despagubiri.De regula, obligarea debitorului la plata despagubirii se face printr-o hotarare arbitrala, sau printr-o sentinta judecatoreasca.

Obligarea la daune-interese nu este conditionata de punerea prealabila a debitorului in intarziere de catre creditor.Debitorul care nu plateste la scadenta, se foloseste intre timp de sumele ce i le datoreaza creditorului, imbogatindu-se fara justa cauza. Datorita neexecutarii la timp a obligatiilor contractuale, creditorul suporta prejudicii, deoarece in comert operatiunile de credit sunt in mod obisnuit interdependente.

Prejudiciul. Debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii acesteia. Insa, obligarea lui la despagubirea creditorului este subordonata existentei unui prejudiciu, care sa se fi produs in detrimentul creditorului. In situatia in care nu exista prejudiciu, actiunea in despagubire provocata de creditor, urmeaza a fi respinsa ca fiind lipsita de interes.

Culpa debitorului. Neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa fie imputabila debitorului, adica sa se datoreze culpei sau relei lui credinte. Daca debitorul nu a putut executa obligatia datorita cazului fortuit sau de forta ma-jora, deci, unei cauze straine (din care face parte si culpa creditorului), el nu va fi obligat la despagubiri. Aceste clauze exo-nereaza de raspundere. Efectul exonerator de raspundere al cazului fortuit sau de forta majora se produce numai atunci cand evenimentul se consuma dupa incheierea contractului. Fiind o imprejurare de fapt, acest eveniment este supus aprecierii tribunalului arbitral sau, dupa caz, instantei de drept comun.

Daca producerea cazului fortuit sau de forja majora are loc la o etapa anterioara incheierii contractului, se va considera ca debitorul, aflandu-se in cunostinta de cauza, a apreciat ca poate executa la timp, chiar in conditiile existente prestatia asumata. Drept consecinta, el nu va putea fi exonerat de raspundere pentru neexecutare sau pentru executare intarziata.

Cazul fortuit sj de forta majora ii pierde efectul exonerator de raspundere si atunci cand producerea lui are loc din cauza culpei debitorului. Eficienta unei asemenea culpe atrage raspunderea debitorului in orice imprejurari.

Fapta unui tert, se subsumeaza conceptului de cauza straina si produce efect exonerator de raspundere pentru debitor numai in cazul cand prin felul in care a fost savarsita intruneste cerintele cazului fortuit sau de forta majora.

Conventiile asupra raspunderii in contractele comer-ciale internationale. Partile contractante pot sa agraveze sau sa diminueze intinderea raspunderii debitorului. Dar pentru ca o ase-; menea conventie sa fie eficienta din punct de veder juridic, ea trebuie perfectata anterior producerii prejudiciului suportat de creditor.

Creditorul poate renunta la despagubire i dupa producerea prejudiciului. Dar o atare renuntare dobandeste o alta semnificatie ' juridica, decat aceea a unei conventii limitative de raspundere. Clauzele limitative de raspundere au ca efect degrevarea (totala sau partiala) a debitorului de raspundere in conditiile in care acesta este vinovat pentru neexecutarea obligatiei sale, in timp ce clauzele de forta majora exonereaza pe debitor de raspundere numai daca acesta nu este in culpa.

Modificarea conditiilor generale ale raspunderii se poate face actionandu-se in diferite planuri, precum:

a) prin transformarea de catre parti a unei obligatii de rezultat intr-o obligatie de diligenta sau prudenta;

prin instituirea de catre parti a unor decaderi din dreptul creditorului de a reclama neexecutarea sau executarea defectuoasa de catre debitor a prestatiei asumate, stabilindu-se termene foarte scurte in acest sens.

Repararea prejudiciului. In mod normal repararea daunelor consta in echivalentul banesc al pierderii efective suportate de creditor, cat i a castigului nerealizat, stabilite in limita pagubei directe si previzibile. Evaluarea daunelor-interese se poate face pe trei cai, si anume:-legala, adica prin lege;-judiciara, adica de tribunalul arbitral sau de catre instanta judecatoreasca de drept comun si ;-conventionala, adica de catre parti prin contractul lor.

Executarea silita in natura. Regula in ce priveste executarea contractelor comerciale internationale este executarea voluntara, in natura a prestatiei asumate de debitor. Exista, insa, posibilitatea ca debitorul sa nu-si execute voluntar obligatia ce-i revine, intr-o atare ipoteza, creditorul poate cere executarea silita a obligatiei neexecutata voluntar.

Executarea silita a obligatiei are semnificatia unei plati, caci creditorul obtine pe aceasta cale obiectul creansei sale. O astfel de plata, nefiind executata de buna-voie este o plata silita.

Numai in situatia in care executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila, nici pe cale silita, se va proceda la executarea prin echivalent a acesteia.

Stingerea obligatiilor comerciale internationale altfel decat prin plata. Modul firesc de stingere a oricarei obligatii comerciale internationale este plata. Prin plata se realizeaza creanta creditorului.Acesta, obtinand prestatia datorata de debitor, dreptul sau de creanta se stinge.

Insa, obligatiile comerciale internationale pot fi stinse i altfel decat prin plata. Un alt mod de stingere a obligatiei, decat prin plata este compensatia.

Compensatia este un mod de stingere a doua obligatii reciproce intre doua persoane, pana la concurenta celei mai mici dintre ele.

Compensatia poate fi legala, conventionala sau judiciara. In toate cazurile, insa, ea produce acelasi efect ca si plata, adica stingerea obligatiei.

Obligatiile comeriale internationale mai pot fi stinse si prin darea in plata. Prin darea in plata se intelege acea operatiune juridica, potrivit careia debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decat aceea care a format obiectul obligatiei, de exemplu, in loc de o suma de bani se preda un lucru de o valoare echivalenta.

Darea in plata (dado in solutum) se poate face numai cu consimta-mantul creditorului, deoarece acesta nu poate sa primeasca alta prestatie decat aceea care formeaza obiectul obligatiei.

in comertul international primesc aplicare i unele dintre modurile de stingere a obligatiilor, care nu duc la realizarea creantei credi-torului. A?a sunt remiterea de datorie fi imposibilitatea fortuita de executare.

Remiterea de datorie este renuntarea creditorului cu titlu gratuit la prestatia care formeaza obiectul obligatiei, adica iertarea de datorie. Daca iertarea creditorului n-ar fi cu titlu gratuit, n-ar mai fi remitere de datorie, ci novatie, sau dare in plata.

Obligatia se poate stinge cand executarea ei a devenit imposibila datorita unui caz fortuit sau de forta majora, deci independent de vre-o culpa din partea debitorului.

1.3. Evideniai n ce condiii pot fi solicitate i primite daune - interese.

Subiectul I: Coninutul contractului comercial internaional.

1.1. Expunei semnificaia principiului libertii prilor n stabilirea coninutului contractului comercial internaional i indicai limitele principiului libertii contractuale.

Continutul contractului comercial international constituie totalitatea clauzelor contractuale, drepturile si obligatiile partilor, care sunt stipulate in contract prin acordul de vointa al contrac-tantilor.

In contractele comerciale internationale principiul libertatii conventiilor are valente juridice suplimentare fatji de dreptul comun, partile putand include in contractul lor cele mai diverse clauze. Doctrina juridica a remarcat pe buna dreptate, ca multitudinea de stipulatii contractuale, susceptibile de a fi incluse in continutul unui astfel de contract, nu trebuie privita ca un conglomerat incoerent in cadrul caruia nu exista o ordine prestabilita, bazata pe o ierarhizare valorica a lor in functie de importanta i chiar existenta raportului juridic obligational dat. Astfel, de prezenta unor clauze in contract depinde insasi valabilitatea acestuia, de asemenea certitudinea si securitatea juridica a tranzactiei. Aceste clauze au fost numite in doctrina juridica clauze necesare sau clauze generale.

1.2. Analizai clauzele asiguratorii mpotriva riscurilor valutare.

De regula, prevenirea riscurilor valutare are loc prin inserarea de catre parp in contractul comercial international a unor clauze asiguratorii specifice si anume: clauza aur, clauzele valutare, clauza de optiune a monedei liberatorii etc. In situatia in care partile omit stipularea clauzelor asiguratorii, riscurile pot fi evitate prin utilizarea unor metode extracontractuale. De exemplu, incheierea de catre creditorul prestatiei pecuniare a unei operatiuni de hedging valutar. Hedging-ului in sens larg inseam-na toate tehnicile pe care le pot utiliza firmele pentru a neutraliza, a minimaliza sau evita riscul valutar.

Clauzele valutare. Doctrina juridica a definit clauza valutara ca stipulatia contractuala ce face parte din grupa clauzelor de mentinere a valorii contractului si care urmareste ca scop protejarea partilor din contractul comercial international impotriva riscului aferent monedei de plata in raport cu moneda de cont, aleasa de comun acord de catre contractanti. In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite clauze de consolidare valutara. Clauzele valutare se caracterizeaza prin faptul, ca partile stabilesc doua monede una de plata, iar alta de cont. Prin corelarea acestor monede se determina reperul principal al echilibrului contractual.

Exista trei categorii de clauze valutare:1)monovalutare;2)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un cos valutar stabilit de parti;3)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un cos valutar (unitate de cont) institutionalizat .

1)Clauza monovalutara presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite: una de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai pupn stabila, mai expusa fluctuatiei si deprecierii, iar moneda de cont este mai puternica, mai stabila sj mai putin fluctuanta.

Moneda de cont desemneaza moneda aleasa de parti, permi-tand sa se determine cantitatea de unitati monetare pe care o va primi vanzatorul, cu ajutorul ei stabilindu-se valoarea obligatiei monetare, datorata de debitor.

Moneda de plata este instrumentul utilizat de catre debitor pentru a-si onora obligatia de plata. Aceasta moneda permite sa se deter-mine cantitatea si natura semnelor pe care la va primi vanzatorul. In alp termeni, moneda de plata se refera la modul de plata ca in-strument prin care obligatia monetara va fi rambursata de catre debitor (cum, in ce moneda), respectiv moneda tarii unde se efec-tueaza plata217.

Moneda de cont poate sa coincida cu moneda de plata. Astfel, in cazul in care obligatia monetara este exprimata in moneda in care ea trebuie rambursata (datoria unei sume in dolari a carei plata trebuie efectuata in dolari) se poate mentiona, ca moneda de cont coincide cu moneda de plata. Aceasta inseamna, ca prin aceeasi moneda se masoara cuantumul obligatiei si se efectueaza si plata sa.

Prin clauza monovalutara partile arata ca pretul marfii (lucrarii, serviciului etc.) a fost stabilit, luand in considerare un anumit curs de schimb intre moneda de plata si moneda de cont la data incheierii contractului.

Clauza monovalutara este eficenta numai daca moneda de calcul este stabila. Subiectii raporturilor de comert international evita sa stipuleze in contracte clauza monovalutara, deoarece ea a devenit riscanta, existand pericolul ca actiunea ei intr-o situatie data sa fie total ineficienta.

2)Clauza multivalutara, bazata pe un cos valutar stabilit de parti. Sintagma cos valutar este denumirea conventional atribuita mai multor valute luate la un loc si utilizate ca etalon monetar in relatiile internationale. Necesitatea cosului valutar a aparut in conditiile in care nu a mai putut fi utilizat etalonul aur, iar celelalte etaloane (dolarul S.U.A., lira sterlina) au devenit instabile.

Stabilirea cosului valutar poate fi efectuata de catre parti printr-o clauza contractuala, sau de catre un organism international specializat. In ambele cazuri, insa, ea presupune alegerea valutelor care urmeaza sa fie cuprinse in cosul valutar sj determinarea ponderii pentru fiecare valuta in cosul valutar.

Utilizarea metodei cosului valutar pune urmatoarele probleme:

alegerea monedelor care vor forma cosul de valute. Monedelese aleg in functie de importanta acestora pentru incasarile si platilefirmei respective sau in functie de importanta valutelor pe piatavalutara si financiara internationala;

stabilirea ponderii acestora in cos care poate fi egala sau diferentiata de monede;

stabilirea modului de utilizare a cosului de valute pentru eventuala corectare a pretului.

Importanta coului monetar este dubla: pe de o parte face posibila masurarea mai corecta a sensului modificarii unei anumite monede (a monedei tranzactiei), iar pe de alta parte, deoarece deprecierile si aprecierile pot sa se compenseze, total sau partial, in cadrul cosului poate rezulta mai multa stabilitate.

Atunci cand stabilirea coului valutar este facuta de catre parti, operatiunea se concretizeaza intr-o clauza contractuala multivalu-tara. Monedele pot avea pondere egala sau inegala in cos.

3)Clauza multivalutara (sau plurivalutara) bazata pe un cos institutionalizat (sau unitate de cont institutionalizata).

Continutul clauzei multivalutare bazata pe un co institutiona-lizat, precum si modalitatea de calcul a modificarilor de curs, sunt stabilite de un organ international specializat, formand o unitate de cont institutionalizata. Introducerea acestei unitati in practica valutara, rezida in necesitatea sporirii lichiditati! statelor si de creare a unor instrumente de evidenta i de decontare cu mai mare stabili-tate. Cele mai cunoscute unitati de cont institutionalizate sunt: D.S.T, EURO, A.M.U.

D.S.T. (Drepturi Speciale de Tragere/ Special Drawing Rights/ Droit Speciales de Tirage) a fost introdusa in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar International, incepand cu anul 1969. D.S. T. este un ban de cont ce nu are acoperire reala. Este emisa de EM.I. in transe periodice, alocate in conturile tarilor membre proportional cu cote de participare la fond219.

D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent in operatiunile comerciale internationale, si anume: dolarul S U.A., marca germana, lira sterlina, francul francez si yenul japonez. Fiecare din aceste valute are un anumit coeficient de ponderatje in calcularea valorii unitatii de cont in discutie. Marimea D.S.T. este calculata si publicata zilnic de catre Fondul Monetar International.

Deoarece D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent ni operatiunile comerciale internationale, partile unui contract de vanzare internationala pot recurge, in scop de consolidare valutara. Li circuitul dintre D.S.T. sj moneda tranzactiei.

In cazul unor relatii comerciale cu tarile Uniunii Europene, in locul D.S.T. se utilizeaza EURO, care a fost lansata la 1 ianuarie 1999, inlocuind E.C.U

In practica internationala se mai utilizeaza sj AM. U. (Asian Mone-lary Unity). Aceasta constituie unitatea monetara de cont, care se utilizeaza, incepand cu anul 1974, in cadrul Uniunii Asiatice de Clea-ring. Valoarea A.M.U. este egala cu 1 D.S.T.

Clauza aur. Potrivit acestei clauze debitorul are obligatia sa determimine volumul datoriei in functie de paritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.

Doctrina juridica a remarcat, ca aceasta clauza imbraca doua forme si anume:

clauza valoare-aur (gold-value clause), care se utilizeaza in cazul in care pretul contractual este exprimat intr-o valuta, iar aural este luat ca etalon al valorii acestei valute sj

clauza moneda aur (gold coin value), caracterizata prin aceea, ca pretul este exprimat direct in aur si urmeaza a fi platit in moneda de aur.

Dintre acestea numai clauza valoare aur, denumita in continuare clauza aur, se inscrie in mecanismul clauzelor de mentinere a valorii contractului. Specificul acestei clauze este faptul, ca moneda de plata se raporteaza la etalonul aur. Conform clauzei aur, moneda de plata are o anumita paritate oficiala in aur la momentul incheierii contractului. Daca acea paritate se va modifica (va creste sau va scadea) pana la data platii, pretul contractual se va modifica in mod corespunzator. Inevitabil acest pret; va fi rectificat in asa fel, incat echivalentul lui in aur de la data platii sa fie egal cu echivalentul lui in aur existent la data perfectarii contractului.

Stipularea clauzei aur in contractele comerciale internationale este in interesul ambelor parti: ea il protejeaza pe debitor impotriva revalorizarii monedei de plata, totodata, il ocroteste pe creditor con-tra riscului de devalorizare a acestei monede.

In majoritatea cazurilor, partile contractuale stabilesc, ca meca-nismul clauzei aur va functiona automat, din moment ce se produce schimbarea valorii monedei de plata exprimata in aur. Uneori, insa, partile prevad, ca rectificarea pretului originar se va face numai printr-un nou acord.

Clauza de optiune a locului de plata. Aceasta clauza ii confera creditorului dreptul de a incasa la scadenta valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in locul ales de acesta (de creditor) dintre cele convenite. Debitorul ete obligat sa efectueze plata in moneda locului ales de creditor.

Astfel, daca partile au convenit ca pretul sa fie exprimat in dolari S.U.A. sj au stabilit ca locuri posibile de plata intre care poate alege creditorul Paris i Londra, in cauza vor exista doua monede de plata: francul francez si lira sterlina. Doctrina a remarcat, ca alegerea de catre debitor a locului de plata, presupune implicit sj alegerea monedei de plata, care in toate cazurile va fi moneda locala.

Clauza de optiune a monedei liberatorii. Prin aceasta clauza partile exprima prenil convenit in doua sau mai multe monede de plata, avand in vedere paritatea existenta intre acestea la data contractarii si prin care se autorizeaza creditorul, ca la scadenta sa aleaga intre acele monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda astfel aleasa.

Partea care beneficiaza de aceasta clauza va astepta un moment apropiat de data scadentei pentru a decide, in functie de evolutia monedelor in intervalul respectiv, care va fi moneda ce va servi drept moneda de plata. In literatura juridica s-a relevat, ca asemenea clauze sunt, in general, in continutul contractelor in favoarea creditorilor carora le confera mari avantaje. Dar, in practica, tinand seama de inconvenientele corespunzatoare pe care le prezinta pentru debitor, ele nu cunosc o mare utilizare.

Daca nu este stipulate a cui este alegerea optiunii atunci se prezuma ca ea apartine creditorului.Clauza de optiune a monedei liberatorii are functia de mentinere a valorii contractului.

1.3. Formulati clauze asiguratorii menite s contracareze riscurile nevalutare.

- in practica executarii contractelor comerciale internationale, riscurile nevalutare cel mai frecvent se manifesta sub forma riscului de pret. Pe piatii se produce o fluctuatie permanenta a preturilor, care uneori este cauzata de fluctuatia monetara, alteori de diferite imprejurari ce pot surveni intre momentul incheierii contractului si cel al Analizarii executarii lui. Astfel, se poate modifica raportul dintre cerere si oferta datoritaunor factori conjuncturali, care prin actiunea lor pot influenta pozitiv sau negativ, cererea sau oferta la anumite marfuri (sau servicii), care constituie obiectul contractului.

Pentru neutralizarea riscului de pret, partile pot stipula in continutul contractului lor clauze de recalculare sau de postcalculare a pretului.

Partile pot evita aceste riscuri, stipuland in contract unele clauze de adaptare a acestuia la noile imprejurari si anume: clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza de hardship sau de impreviziune, clauza de for|a majora, clauze preventive fatii de diverse masuri de protectie a concurentei.

Clauze de recalculcare sau revizuire.In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite si clauze de indexare a pretului, clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret, mobil.

Clauza de revizuire a pretului este stipulatia contractuala prin care partile stabilesc, ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in situatia in care intre momentul incheierii si executarii contractului au intervenit modificari semnificative ale pretului materiilor prime, energiei, formei de munca sau ale altor elemente avute in vedere la stabilirea pretului contrac-tual (de exemplu, primele de asigurare, tarifele de transport etc.). Scopul acestei clauze este de a proteja partile impotriva riscurilor nevalutare, prin mentinerea puterii de cumparare a monedei de plata.

In functie de complexitatea elementului de referinta (etalonului), clauzele de revizuire a pretului (de indexare nemonetara) au fost clasificate in doctrina in trei variante si anume:

a) Clauza de revizuire cu indexare unica (sau speciala). In aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de masura uzuala, al unui produs determinat, de exemplu al unei tone de carbune, al unui baril de petrol, al unei tone de cereale, al unui kw/ora energie electrica etc.

b) Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa). Aceasta clauza se utilizeaza pentru varianta cand pretul contractului depinde de valoarea unei pluralitati de elemente de referinta privite cumulativ. De exemplu, materii prime, materiale, fortta de munca necesare pentru realizarea obiectului contractului.

Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa) se utilizeaza, mai ales, in contractele de antrepriza pentru lucrari de constructii-montaj, cu precadere atunci, cand antreprenorul foloseste materiale si forta de munca din fara beneficiarului.

c) Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala. Aceasta varianta presupune raportarea pretului contractual la valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata. In acest caz, elementul de referinta este un indice sta-tistic relevant pentru evolutia preturilor la nivelul macroeconomic pe intreaga tara, pe ansamblul economiei unui oras etc.

Clauza de indexare generala ce are drept scop mentinerea puterii globale de cumparare a monedei de plata este mai putin utilizata in practica contractuala internationala.

Clauze de postcalculare a pretului. Aceste clauze sunt mai rar utilizate in practica. Clauzele de postcalculare a pretului au aceeasj finalitate ca i clauzele de revizuire a pretului sj anume: mentinerea pretului marfii (serviciului sau lucrarii) la parametrii conjuncturii existente pe piata in momentul Analizarii executarii prestatiei asumate de debitor. Clauza cost + fee prezinta pentru beneficiar avantajul ca poate obtine ameliorarea produsului sau lucrarii pe toata perioada executarii contractului, in functie de ultimele inovatii tehnologice. Doctrina juridica a mentionat239, ca stipulatia cost f fee ii impune cumparatorului toate riscurile de instabilitate a preturilor sj nu este recomandabila la import.

Clauza ofertei concurente.Potrivit unei opinii, prin clauza ofertei concurente promitentul (vanzatorul, prestatorul de servicii) se obliga sa acorde cocontractan-tului conditiile mai avantajoase oferite acestuia de catre un tert in cadrul unei operatiuni similare.Formularea sub care aceasta clauza a fost cel mai des intalnita este urmatoarea: "Daca in cursul executarii contractului, cumpa-ratoru! notifica vanzatorului primirea unei oferte concurente, emanand de la un furnizor cunoscut si serios, facuta la un pret infe-rior pretului contractului, toate celelalte elemente ale contractului, in special cele referitoare la calitate, cantitate si termene de livrare ramanand aceleasi, vanzatorul trebuie ca in termen de 10 zile de la primirea notificarii scrise din partea cumparatorului, sa accepte conditiile din oferta concurenta. In lipsa acordului vanzatorului cu cumparatorul, acesta din urma este eliberat de obligata de a cumpara de la vanzator, iar contractul va inceta sa produca efecte in termen de 10 zile de la primirea raspunsului".

Subiect II: Efectele contractului de comer internaional.

2.1. Definii principiul forei obligatorii a contractului de comer internaional.

Forta obligatorie in raport dintre parti se concretizeaza prin urmatoarele:

partile contractante sunt obligate una fata de cealalta sai execute in tocmai prestatiile asumate;

nuci una din parti nu poate revoca prin vointa sa unilaterala contr incheiat;

executarea obligatilor contr trebuie sa aduca la indeplinirea cu buna credinta;

imposibilitatea modificarii pe cale unilaterala de catre una dintre parti a contr commercial; restringerea obligativitatii

interventia unui caz de forta majora nu are ca urmare emediata incetarea efectelor contr, ci suspendarea temporara a fortei obligatorie a contr;

forta oblig poate fi afectata de imprejurari exterioare fointe( intuite peronale,contr mandate, anterpriza);

principiul obligativitatii deseori este limitat sau inlaturat de parti prin serarea cuprinsul acestora a unor clause asiguratorii in potriva riscului.

2.2. Enumerai i caracterizai efectele neexecutrii contractului de comer internaional.

Efectele neexecutarii

1. executarea silita in natura a oblig contr ale convent de la Viena dreptul de a cere executarea oblig contr e pe primu loc in modalitatile presupuse pentru obtinerea executarea ce nu sa efectuat. Privind oblig vizarii de livrare execut in natura presupune 2 posib: repararea lipsei de conformitate cu conditia san nu fie nerezonabila, livrarea marfurilor de inlocuire cind lipsa da conformitate sa fie incalcare esentiala la contr

3.Rezilierea constituie sanctiunea concretizata in disfiintarea cu efecte numai pentru viitor a contract sinalgatice cu executarea succesiva care se aplica in caz de neexecutarea culpabila a oblig de catre una dintre parti. Rezilierea ca si rezolutiunea poate opera fie deplin drept fie in temeiul unui pact compromisoriu

2. Rezolutiunea- consta in desfiintarea retroactive a contr com intre cu titlu de sanctiune la cererea parti care sea executat prestatia pe motivul ca cealalta parte nu sia executat culpabil obligatiile. Efectele: se desfiintaza retroactive din momentul inchierii, partile sunt repuse in situatia anterioara, contractantul care sea executat prestatia asumata ori sea declarat gata sa o execute si poate proba aceasta imprejurare este in dreptatit sa pretinda sis a obtina despagubiri de la cealalta parte pentr u acoperirea prejudiciul suportat

2.3. Formulai o clauz penal.

Subiectul II: Contractul comercial de vnzare cumprare internaional.

2.1. Expunei noiunea i caracterele juridice ale contractului de vnzare - cumprare internaional.

Contractul comercial de vnzare-cumprare internaional este un contract n baza cruia vnztorul se oblig s predea mrfurile, s transfere proprietatea acestora i, dac este cazul, s remit documentele referitoare la marf cumprtorului, iar acesta din urm se oblig s plteasc preul i s preia mrfurile predate. Prile contractante trebuie s aib sediul n state diferite. Contractului de vnzare internaional i sunt specifice caracterul comercial i caracterul internaional.Contractul de vnzare-cumprare internaional are urmtoarele caractere juridice:

- esteun contract sinalagmatic, deoarece d natere la obligaii att pentru vnztor, ct i pentru cumprtor, reprezentarea intelectual a uneia din pri constituind cauza obligaiilor celeilalte pri;

- este un contract cu titlu oneros, fiecare din pri urmrind la ncheierea lui un avantaj patrimonial: vnztorul - obinerea preUlui, iar cumprtorul - transmiterea proprietii i livrarea mrfii;

- este un contract consensual, deoarece poate fi ncheiat prin simplul acord de voin al prilor;

- este un contract comutativ, deoarece existena i ntinderea obligaiilor reciproce sunt cunoscute chiar din momentul ncheierii contractului;

- este un contract translativ de proprietate, vnztorul fiind obligat s transmit cumprtorului dreptul de proprietate.

2.2. Caracterizai modalitile de stabilire a daunelor interese n cazul rezoluiunii contractului de vnzare cumprare internaional.

Conventia de la Vienastabileste mijloacele de care dispune fiecare din parti in cazul incalcarii obligatiunilor sale de catre cealalta perte.Cumparatorul dispune de mijloace diverse printre care si acea sa ceara achitarea de catre vinzator a daunelor-interese pentru intirzierea executarii (Ex cu marfa corabia tir);Vinzatorul dispune de de mijloace sa-i acorde un termen suplimentar cumparatorului pt indeplinirea obligatiunilor sale. In acest caz vinzatorul isi pastreaza dreptul de a cere daune-interese.

2.3. Analizai prevederile Conveniei de la Viena asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri din 11 aprilie 1980 i Codului civil al Republicii Moldova referitoare la obligaiile vnztorului.

ARTICOLUL 34 Daca vanzatorul este tinut sa remita documentele care se refera la marfuri, el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazute de contract. In caz de remitere anticipata, vanzatorul pastreaza, pana la momentul prevazut pentru remitere, dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu cauzeze cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totusi, cumparatorul pastreaza dreptul de a cere daune-interese in conformitate cu prezenta conventie.

ARTICOLUL 31Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfurile intr-un loc special, obligatia sa de predare consta:

a) cand contractul de vanzare implica transportul marfurilorin remi-terea marfurilor primului transportator pentru a le transmite cumparatorului;

b)cand, in cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat ori produs si cand, in momentul incheierii contractului, partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate ori produse intr-un loc special in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in acel loc;

c) in celelalte cazuriin punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau la momentul incheierii contrac-tului.

ARTICOLUL 32 1. Daca in conformitate cu contractul sau prezenta conventie, vanzatorul remite marfurile unui transportator $i daca marfurile nu sunt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte mijloace, vanzatorul trebuie sa tri