Documentatie Vipere

Click here to load reader

  • date post

    25-Oct-2015
  • Category

    Documents

  • view

    20
  • download

    0

Embed Size (px)

description

Documentatie Vipere

Transcript of Documentatie Vipere

  • CRESTEREA VIPERELOR PENTRU

    VENIN

    DOCUMENTATII 2004

    1

  • 2

    DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE

    ISTORICUL CERCETRILOR

    Bazele cercetrilor herpetologice din tar au fost puse de C. Kiritescu (1901-1930 ) care a fcut inventarul faunistic al reptilelor din Romnia si a schiat zoogeografia lor, insistnd asupra unor probleme de sistematic. R.Martens (1921-1923) studiaz un material colectat personal n Romnia , interpretndu-Mn spiritul sistematicii moderne.

    Cercetrile sale cuprind indicaii interesante care au putut fi valorificate ulterior si de ali herpetologi.

    R. Clinescu (1931) introduce nomenclatura ternar dup lista lui Martens si Muller, alctuiete pentru prima dat hri amnunite de rspndire a reptilelordin tar si face analiza zoogeografic si ecologic a herpetofaunei.

    Publicaiile Iui Bcescu (ncepnd din 1933) reflect o armonioas mbinare a nsuirilor de sistematician cu cele de ecolog vdind o adnc cunoatere a terenului si a biologiei reptilelor n natur. Studiile sale asupra soprlei Eromias arguta de la Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor si colubridelor din tar sunt deosebit de valoroase. Fauna de reptile din sudul Ddbrogei este amnunit cercetat de LLepsi (1927).

    I. E. Funh (ncepnd din1932) Funh si Martens (1959) au urmrit studiul variabilittii si ecologiei - la diferite lacertide; pentru a le ncadra n unitile subspeciei corespunztoare, indicnd totodat afinitile n comparaie, cu rasele geografice vecine. St. Vancea (ncepnd din 1934) folosind aceleai metode moderne ale sistematizrii, a continuat studiul viperidelor iniiat de Bcescu.

  • 3

    B. Stugren (1955, 1957 -1960, 1961) s-a ocupat de particularitile viperei de step din fnetele Clujului, de rspndirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, de sistematica speciei Lacerta praticola ntr-o lucrare de sintez a schiat originea herpetofaunei din Romnia in lumina glaciatiunii. Aplic pentru prima oar metode statistice din studiul variabilittii reptilelor. B. Stugren si I. Ghira, (1987 , 1988) studiaz distribuia reptilelor pe zone altitudinale n Munii Retezat si mpreun cu B. Kiss (1981) studiaz productivitatea secundar la soprla de cmp.

    n 1961, Fuhn si Vancea public n cadrul "Faunei R.P.Romne", editat de Academia R.P.Romn , un studiu monografic asupra reptilelor din Romnia, n care trateaz morfologia extern,.anatomia, ecologia, filogenia; rspndirea geografic si sistematic a acestor animale . Pn la ora actual acesta este cel mai.complet studiu despre reptilele din Romnia.

    BIOLOGIA SPECIILOR DE VIPERE

    Sistematica speciilor de vipere. Viperele fac parte din ordinul Serpentes, grup provenit din Sauria, cu urmtoarele caractere distinctive: absenta membrelor (sau cel puin a celor anterioare) si a centurii, scapulare, lipsa pleoapelor mobile, lipsa deschiderii externe a urechii si a unui aparat auditiv funcional, absenta arcului temporal superior si a scvamozalului, absenta lacrimalului jugalului, quadratojugalului, epipterigoidului si postfrontalului. Cutia cranian este complet nchis prin procesele descendente ale frontalelor si parietalului. Sunt prezente articulaiile vertebrale zigosfrene - zigantrice. Apofizele hemale ale vertebrelor caudale nu se unesc ventral. :

    Familia Viperidae (Bonaparte -1840) are urmtoarele caractere generale primitive: dinii pre-

  • 4

    maxilari, coronoidul, elementele centurii pelviene si plmnul stng, lipsesc. Cte un singur dinte canaliculat, situat pe maxilarele extrem de scurte de lungime egal, fr ali dini si mobile, putnd s se ndrepte perpenticular fat de epipterigoid.

    Palatinele si pterigoidele sunt de asemenea mobile. Ectopterigoidul este alungit, hipapofizele lungi; oasele prefrontale nu au proces anterior si nu sunt n contact cu oasele nazale; plcile cefalice sunt adesea foarte modificate, dei speciile generalizate posed complexul colubriform al plcilor cefalice (5 plci mari). Ochiul. este separat de solzii supralabiali prin solzi iniei.. Pupila este vertical. Plcile ventrale .acoper toat lungimea abdomenului. Nu exist gheare n regiunea anala. Placa anal este ntreag. Coada este scurt. De obicei pe spate exist un desen nchis n form de. zig-zag. Viperele sunt ovovivipare.

    Sunt speciile cele mai periculoase pentru om, datorit veninului lor.

    Familia Viperidae ocup un areal, vast n toate continentele cu excepia Australiei. Unii autori includ n aceast familie si Crotainele, astfel c Viperidele cuprind 2 subfamilii : Viperinae si Crotalinae.

    Viperinele triesc in Africa si Eurasia si cuprind 10 genuri: . ---Vipera (Europa , Asia , Africa) ---Bits (Africa) ---Causus (Africa) ---Echis (Africa , Asia) ---Atractaspis (Africa , Israel/Sinai) ---Cerastes (Africa , Asia ) ---Pseudocorastes (Israel., Iran ) ---Atheris (Africa) ---Eristicophis (Belucistan)

  • 5

    ---Aseziops (sud-estul Asiei) Se cunosc n total 65 de specii.

    Crotalinele triesc n America si Asia si cuprind 6 genuri ( Agkistrodea, Trimeresurus, Iachesis, Sisturus, Crotalus, Bothropa ) cu 91 de specii. Unii autori consider genurile Bothropa si Trimeresurus ca subgenuri de Lachesis.

    Genul Vipera cuprinde 14 specii, care au urmtoarele caractere comune.: ---capul, n general mai muit sau mai puin distinct de gt, acoperit de plci diferite ca form si dimensiuni, cele din regiunea s.upraocular sunt mai mari dect cele din jur. : ---ochiul de mrime mijlocie cu pupil eliptic vertical si separat de scuturile labiale superioare si de un numr variabil de plcute. ---nrile situate lateral si n contact cu placa rostral sau separat de aceasta prin placa nasorostral. ---corpul subcilindric , acoperit cu scvame carenate. ---coada scurt. ---placa anal unic. ---glanda veninoas de dimensiuni mici. Dintre aceste 14 specii, n Europa triesc doar 9 specii: 1. Vipera ammodytes (Linnaeus. 1758) ---V. a. ammodytes (Linnaeus , 1758) ---V. a. montandoni (Boulenger, 1904) ---V. a. meridionalis (Boulenger, 1903) ---V. a. ruffoi (Bruno , 1968) ---V. a transcaucaziana (Boulenger, 1913) 2. Vipera aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. atrax (Meisner, 1820) ---V. a. balcanica (Buresch et Zonkov, 1934) ---V. a. francisciredi (Laurenti, 1768 ) ---V. a. zinnikeri (Kramer, 1958).

  • 6

    3. Vipera berus (Linnaeus , 1758 ) cu subspeciile : ---V. b. berus (Linnaeus , 1758) ---V. b. bosniensis (Boettger, 1889). 4. Vipera Kaznakovi (Nikolskij, 1909) 5. Vipera latastei (Bosca , 1878) cu subspeciile : ---V. I. latastei (Bosca , 1878); ---V. I. gaditana (Saint-Girons , 1977) 6. Vipera lebetin (Linnaeus , 1758 ) ---V. I. lebetin (Linnaeus , 1758) ---V. I. obtusa ( Dwigubskij, 1832) ---V. I. schweizari (Werner, 1935) 7. Vipera seoanei (Lataste , 1879 ) cu subspeciile: ---V. s. seoanei (Lataste ,1879 ); ---V. s. cantabrica ( Brana et Bas , 1982) 8. Vipera ursini (B.dnaparte , 1835) ---V. u. ursini (Bonaparte , 1835) ---V. u. eriwanensis (T. Rous.s , 1933) ; ---V. u. rakosiensis ( Mehely, 1894 ) ; ---V. u. renardi ( Christoph , 1849); 9. Vipera xanthina (Grav , 1849 ); cu subspeciile : ---V. x. xanthina ( Gray , 1849 ); ---V. x. raddei ( Boettger, 1890).

    Caracteristicile morfologice ale viperelor. n ceea ce privete viperele din Europa , la acestea se manifesta numeroase stadii ale evoluiei Viperidelor care continu nc la grupul lebetina - xanthina si culmineaz cu genul african Bitis. Aparent la taxonii europeni, caracterele morfologice tipice ale Viperinelor se accentueaz progresiv de la Vipera ursini la Vipera ammodytes. Existenta unei proeminente nazale (creterea numrului de plci apicale) este proprie grupului ursini - ammodytes si nerecunoscut la grupul lebetina - xanthina. Alturi de aceast variaie a plcilor cefalice, a formei capului si a corpului, este

  • 7

    evident si o tendin dificil de interpretat, de cretere a dimensiunilor corpului, a numrului vertebrelor, a plcilor ventrale si a numrului de solzi ventrali de la mijlocul corpului.

    La viperele europene se observ o corelare pozitiv ntre lungimea corpului si numrul plcilor ventrale. Presiunea seleciei n favoarea unei reduceri a lungimii corpului este important.

    Aceasta a redus de la 21 la 19 numrul de solzi dorsali la mijlocul corpului, dar numrul de plci ventrale nu s-a modificat. Se presupune c mrimea taliei este n strns legtur cu numrul de ventrale.

    Se observ pe de alt parte, c n cadrul speciilor asemntoare, evoluia a acionat frecvent asupra numrului ventralelor, mult mai rar asupra segmentrii plcilor cefalice si niciodat asupra ctorva' caractere laolalt. De notat c la speciile politipice, populaiile septentrionale sunt adesea mai mari si dein un numr mai mare de plci ventrale dect populaiile meridionale, contrar caracterelor erpilor n general.

    Coloritul viperelor europene este foarte variabil si tenta de fond se aseamn uneori cu aceea a substratului, din cauza presiunii seleciei exercitat de prdtorii care descoper prada cu ajutorul vzului. Coloritul dorsal este n medie mai constant n cadrul speciilor asemntoare. Zig-zagul dorsal, care poate fi mai mult sau mai puin lit si romboidal sau circular, se transform n bare transversale la 3 taxoni care sunt, mult difereniai din punct de . vedere morfologic si ecologic : v. ammodytes transcaucaziana, v. aspis francisgiradi si v. berus bosniensis.

    Hemipenisurile viperelor europene, globulare si foarte bifidate, ofer puine variaii la marea majoritate a speciilor. Singura diferen apreciabil este forma mai alungit a : hemipenisului la Vipera berus. La celelalte

  • 8

    specii, nu s-au gsit diferente semnificative. Totui forma net globuloas a hemipenisului la Vipera lebetina, sugereaz o tendin de ngrosare.

    Se poate lansa ipoteza c numai Vipera berus a conservat un caracter mai mult sau mai puin primitiv, din acest punct de vedere. Craniul vipe