DINAMICA DESPĂDURIRILOR ÎN ZONA MONTANĂ BUCEGI

Masterand Cristina-Andreea HODOROG

Deforestation dynamics in the Bucegi Mountains. In Romania, since the years '90s wood

exploitation was seen as a process framed in the forest culture cycle. Thus, the way of regeneration or improvement

of forest fund, permanent forest as the source of raw materials and essential environmental protection factor are

also in view. In this way, the Bucegi Mountains area was suggested for the protection from 1936, being declared a

Natural Park through Law 5/2000. However, illegal deforestation is massive. Bucegi Natural Park has an area of

about 32,000 ha which takes place in the administrative territory of 3 counties: Dâmboviţa, Prahova, Braşov. Half of

this area is located on the territory of Dâmboviţa County and the other half is divided roughly equally between

Prahova and Braşov counties. Also, the study is to analyze the dynamics of deforestation over the period 1984-2017

in the Bucegi Mountains. The methods that were used for the elaboration of the study are: the observation used to

perceive the evolution of the forests since 1984 with the help of satellite images, the description of the natural

environment of both the mountains and the areas that fall within the Natural Park, the realization maps in Qgis. The

results of the study consisted of analyzing the changes that occurred during the analyzed period of the forest fund in

the Bucegi Mountains.

Key words: wood exploitation, protected areas, illegal deforestation, Geographic Information

System, Bucegi Mountains.

Introducere

În trecut, apartenenţa Grupei Bucegi (inclusiv a Munţilor Bucegi) a fost contestată de diferiţi

geografi şi geologi (De Martonne, 1981, Papiu V., 1963), astfel că unii au considerat că această grupă face

parte din Carpaţii Meridionali, iar alţii că ar face parte din Carpaţii Orientali sau Carpaţii de Curbură. De

exemplu, Papiu Victor C. afirmă că lanţul munţilor din Carpaţii Orientali „se întinde până la valea

Dâmboviţei, cuprinzând deci şi Munţii Bucegi, iar ultimul său eşalon apusean este enorma stâncă a Pietrei

Craiului” (Papiu, 1963, p. 192). Conform afirmaţiei lui E. de Martonne: „În toţi Carpaţii Meridionali nu

există nici o regiune atât de fragmentată ca regiunea Munţilor Bucegi” (De Martonne, 1981, p. 251). Se

deduce faptul că aceşti munţi fac parte din Carpaţii Meridionali.

În prezent, poziţia lor este determinată în partea de est a Carpaţilor Meridionali (Fig. 1), cu

înălţimi cuprinse între 620 m (unde se află confluenţa Ialomiţa-Ialomicioara) şi 2.505 m (unde se află Vârful

Omu). Treapta hipsometrică 1500-2000 m este cea mai reprezentativă, ocupând o suprafaţă de

aproximativ 97 km². De asemenea, cea mai predominantă orientare a versanţilor este cea vestică şi estică

(Păunescu, Murătoreanu, 2010).

Din punct de vedere al dinamicii reliefului, în Munţii Bucegi are loc o eroziune diferenţiată

observată prin intermediul abrupturilor, dar şi prin relieful carstic.

Munţii Bucegi se remarcă prin două tipuri de relief predominate: petrografic, glaciar şi carstic, care

le asigură complexitatea structurală, dar şi atractivitatea turistică.

Relieful petrografic se desfăşoară pe şisturi cristaline, conglomerate, gresii, marne, strate de Sinaia,

calcare. Sunt prezente forme specifice pe gresii (sfincşi, babe: Muntele Babele), pe conglomerate

75

Universitatea Ovidius din Constanţa, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinţe Agricole, Departamentul de Ştiinţe

Naturale, Aleea Universităţii, nr. 1B, Constanţa, cod poştal 900470

E-mail: hodorog.cristina@yahoo.com

(abrupturi: abruptul Prahovean, turnuri, coloane, grohotişuri, ace), dar mai ales pe calcare (abrupturi:

abruptul Brănean, peşteri: Peştera Ialomiţei, chei, lapiezuri: Muntele Colţii, grohotişuri).

Relieful glaciar se găseşte în partea de nord a masivului, pe văile: Obârşia, Doamnele, Cerbului,

Şugările, Mălăieşti, Gaura, Ţigăneşti. De asemenea, se întâlnesc şi circuri glaciare, văi glaciare, praguri la

care se adaugă relieful glaciar de acumulare (o importanţă deosebită o are complexul morenelor frontale

comune Doamnele-Obârşia-Şugările (la altitudini cuprinse între 1670 - 1700 m.), respectiv morena laterală

a Ialomiţei (care se regăseşte la altitudinea de 1890 m.) (Velcea V., Savu A.,1982).

Relieful carstic este dezvoltat mai ales de-a lungul Ialomiţei în care au fost săpate cheile: Tătarul

Mic, Tătarul Mare, Peştera Urşilor, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare (Planul de Management al Parcului

Natural Bucegi, 2018).

Factorii climatici au contribuit la modelarea reliefului ruiniform. De exemplu, pe gresiile eterogene

şi conglomerate din cadrul Munţilor Bucegi au luat naştere „Ciupercile” şi „Babele” datorită acţiunii

fenomenului de şiroire, a celui de îngheţ-dezgheţ diferenţiat, dar şi a fenomenului de eroziune eoliană

(Planul de Management al Parcului Natural Bucegi, 2018).

Acest studiu are ca scop analiza dinamicii despăduririlor de-a lungul perioadei cuprinsă între 1984-

2017 în Munţii Bucegi. De asemenea, faptul că aceşti munţi au fost declaraţi Parc Natural nu constituie o

piedică în calea defrişărilor ilegale şi trebuie adus la cunoştinţă cât de importantă este prevenirea unor

activităţi de exploatare sau utilizare într-un mod intensiv a resurselor naturale care împiedică conservarea

elementelor de biodiversitate, cu ajutorul datelor preluate de pe site-ul http://www.geo-spatial.org.

76

Cristina-Andreea HODOROG - Dinamica despăduririlor în zona montană Bucegi

Fig. 1. Poziţia geografică a Munţilor Bucegi Sursă: hartă realizată în Qgis cu ajutorul datelor preluate de pe http://www.geo-spatial.org

Problema principală a acestui spaţiu geografic o constituie defrişările care au avut loc de-a lungul

timpului şi care continuă şi în perioada actuală, chiar dacă zona de studiu se bucură de titlul de Parc

Natural.

Analiza dinamicii ecosistemelor forestiere reprezintă un subiect abordat în numeroase studii

ştiinţifice, ca urmare a importanţei acestora, oferind o gamă de beneficii la nivel local, naţional şi global.

Printre cele mai importante beneficii se pot menţiona: spaţiu de habitat pentru animale, pădurile oferă

resurse importante valorificate în diferite activităţi economice, areale de recreere. Totodată, pădurile au

un rol important în protejarea mediului la nivel local şi chiar regional: asigură protecţia bazinelor

hidrografice, previn eroziunea solului şi alunecările de teren, precum şi eroziuniea marină în zona

ţărmurilor, asigură protecţie împotriva eroziunii eoline, ajută la menţinerea fertilităţii solului, protejează

plantele medicinale, atenuează schimbările climatice etc. (Primack et al., 2002, Chiriac et al., 2009, Rahman

et al., 2012, Lemprière et al., 2013, Dragoş et al., 2017, Hlotka, 2017, FAO, Klapwijk et al., 2018, Fraštia et

al., 2019).

Ecosistemele forestiere de la nivel mondial au înregistrat o presiune deosebită ca urmare a

defrişărilor, determinate de activităţile antropice, urbanizare (Iñiguez–Armijos et al., 2014, Liga et al., 2014,

Richard, Vanwey, 2015, Petrişor, 2016, Cuaresma et al., 2017, Cardoso da Silva et al., 2017, Gábor et al.,

2017, Telkenaroglu, Dikmen, 2017, Petrişor, Petrişor, 2018, Ciobotaru et al., 2019, Kucsicsa, Dumitrică,

2019).

Metodologie

Acest studiu a fost realizat cu ajutorul unor date statistice preluate de pe INSSE cu privire la

silvicultura din România. Deoarece Masivul Bucegi se extinde pe 3 judeţe (Prahova, Dâmboviţa şi Braşov),

au fost luate în vedere datele statistice (suprafaţa pădurilor, volumul de lemn recoltat pe specii: stejar, fag,

răşinoase din anul 1990 până în 2017) cu privire la acestea.

Au fost utilizate, de asemenea, date legate de despăduririle ilegale care au loc în cele trei judeţe de

pe site-ul Greenpeace care au fost de mare ajutor.

Tehnica GIS a fost o metodă foarte utilă, mai ales că au fost realizate hărţi cu privire la

poziţionarea geografică a Masivului Leaota, la tipurile de vegetaţie care predomină în această zonă

montană, dar şi în spaţiul Munţilor Bucegi.

Hărţile au fost ralizate prin mai multe etape, prima fiind aceea de a descărca datele de tip vector

pentru România de pe site-ul www.geo-spațial.org. A doua etapă a fost urmată de introducerea în

programul GIS a vectorului descărcat anterior, apoi a vectorului „limite_unităţi_de_relief”, stabilindu-se

acelaşi CRS (Sistem de Coordonate de Referinţă) ambelor strate (Fig. 2).

A treia etapă a constat în suprapunerea stratelor, selectându-se limita masivelor Leaota, respectiv

Bucegi şi se decupează. În următoarea etapă a fost selectat stilul legendei din proprietăţile stratului

decupat, iar în final, în Compozitor au fost adăugate adaugă harta, legenda, scara, titlul şi nordul, fiind

aşezate în pagină în funcţie de preferinţele autorului.

Sintetizarea informaţiilor a reprezentat o metodă, în condiţiile în care, există numeroase surse de

informare (bibliografie selectivă, hărţi de specialitate, internet, imagini).

Comparaţia a fost utilizată pentru analiza unor elemente din mai multe surse bibliografice. Cu

ajutorul acestei metode se pot descoperi anumite deosebiri la nivelul ţării în legătură cu acest fenomen al

defrişărilor pentru o mai bună înţelegere a situaţiei cu care se confruntă Masivul Bucegi.

77

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Rezultate şi discuţii

Jnepenişurile din Munţii Bucegi trebuie ocrotite, iar pentru ca acest fapt să fie pus în aplicare,

trebuie descris rolul important al acestor jnepenişuri, şi anume prevenirea eroziunii de pe versanţi, dar şi

susţinerea solului. În acest fel, trebuie menţionată nevoia rezervaţiilor naturale înfiinţate de către Comisia

Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române pentru a menţine intact vegetaţia, dar şi peisajul din

cadrul Munţilor Bucegi (aici se încadrează jnepenişurile de pe Muntele Piatra Arsă, Jepii Mici şi Jepii Mari,

dar şi întreg versantul prahovean) (Beldie, 1992).

În anul 2000, prin Legea 5/2000 este specificată suprafaţa Parcului Natural, şi anume 32.663 km².

În acel moment acesta se întindea pe teritoriul a patru judeţe: Argeş, Prahova, Braşov, Dâmboviţa. Mai

târziu, „prin Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 au fost stabilite limitele geografice ale Parcului Natural

Bucegi, numai pe teritoriul judeţelor Braşov, Dâmboviţa şi Prahova” (Planul de Management al Parcului

Natural Bucegi, p. 8, 2018).

Datorită datelor preluate de pe INSSE, au fost realizate grafice pentru a observa suprafaţa

pădurilor din Bucegi în timp (Fig.3), dar şi pentru a analiza volumul de lemn recoltat pe categorii de specii

(Fig. 4, 5, 6).

Astfel, rezultă că din anul 1990 şi până în anul 2017, în judeţul Braşov pădurile au avut cea mai

mare extindere, dar şi cele mai mari fluctuaţii. Acest fapt se datorează faptului că cea mai mare suprafaţă a

zonei de protecţie integrală se află în Braşov. În judeţul Prahova suprafaţa pădurilor s-a menţinut de-a

lungul timpului, cu unele fluctuaţii datorită faptului că dintre cele trei judeţe, acesta are cea mai mare

suprafaţă a pădurilor cuprinsă în zona de protecţie strictă. Iar în final, judeţul Dâmboviţa prezintă

suprafeţele cele mai mici de păduri, deoarece este inclusă în zona de management durabil, unde au loc

diferite exploatări (în special industriale).

78

Cristina-Andreea HODOROG - Dinamica despăduririlor în zona montană Bucegi

Fig. 2. Reprezentarea etapei a II-a de realizare a hărților în programul Qgis

Se pot observa cele mai mari recoltări în judeţul Braşov, cu o maximă în anul 2014. Acest fapt se

datorează gradului ridicat de antropizare şi a fluxului de turişti. De asemenea, putem vedea o scădere în

anul 2017, cu siguranţă datorită conştientizării a efectului negativ asupra naturii. În judeţul Prahova, cele

mai mici recoltări au avut loc în anul 1996, iar maxima a fost atinsă în 1992.

În cazul speciei de stejar se pot observa oscilaţii de la an la an în fiecare judeţ, însă comparativ cu

răşinoasele, în judeţul Dâmboviţa volumul de lemn recoltat este mai ridicat, acelaşi lucru întâlnindu-se şi în

judeţele Braşov şi Prahova.

Se poate observa o situaţie inversă în cazul judeţului Dâmboviţa, unde volumul de stejar este cel

mai mare, urmată de judeţele Braşov şi în final Prahova.

Pe lângă despăduririle legale care au loc, în acest masiv se desfăşoară şi o activitate ilegală. De

asemenea, la nivelul ţării au loc numeroase despăduriri ilegale (Fig. 7).

Se poate observa că România este foarte exploatată în mod ilegal din punct de vedere al pădurilor.

De asemenea, se remarcă că printre cele mai exploatate judeţe de la nivel naţional, se numără Prahova şi

Braşov, două din cele trei judeţe pe care se întinde masivul Bucegi. Conform Greenpeace, în perioada

2009-2011, în judeţul Braşov au fost înregistrate doar 87 de cazuri de tăieri ilegale, pe când în anul 2012

79

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Fig. 3. Suprafața pădurilor în judeţele Braşov,

Dâmboviţa şi Prahova (1990-2017). Sursa: INSSE (2018)

Fig. 4. Volumul de lemn recoltat în cazul speciei de

răşinoase în judeţele Braşov,

Dâmboviţa, Prahova (1990-2017) Sursa: INSSE (2018)

Fig. 5. Volumul de lemn recoltat în cazul speciei de

fag în judeţele Braşov,

Dâmboviţa, Prahova (1990-2017)

Sursa: INSSE (2018))

Fig. 6. Volumul de lemn recoltat în cazul speciei de

stejar în judeţele Braşov,

Dâmboviţa, Prahova (1990-2017) Sursa: INSSE (2018)

acestea au crescut substanţial (1131 cazuri). În acelaşi timp, Greenpeace afirmă că şi în cazul judeţului

Prahova în perioada 2009-2011 au fost înregistrate tăieri ilegale de peste trei ori mai puţine faţă de anul

2012 (2067 cazuri) (Greenpeace, 2012).

Pentru aceste tăieri ilegale, Greenpeace a făcut cercetări până în anul 2017 (Fig. 8), astfel putem

compara cu situaţia existentă la nivelul anului 2012. O comparaţie între anii 2012 şi 2017, permite

observarea unei discrepanţe, întrucât în judeţul Braşov în anul 2012 au fost 1131 de cazuri, pe când în anul

2017 s-au înregistrat 762 de cazuri.

În judeţul Prahova de la 2067 de cazuri în 2012, acestea au scăzut la 385 în 2017, iar în judeţul

Dâmboviţa s-a înregistrat o diferenţă de un singur caz, în 2012 fiind mai multe. Astfel, se poate concluziona

că despăduririle ilegale au scăzut mult în 2017, acest lucru datorându-se aplicării unor legi drastice,

producând efecte precum: sancţionări, contravenţii, confiscarea mijloacelor de transport.

Un alt mod de a cunoaşte dinamica despăduririlor din Masivul Bucegi este acela de a-l compara pe

acesta cu o altă zonă montană. Astfel, cea mai potrivită zonă este cea din stânga masivului, şi anume Munţii

Leaota în cadrul cărora există, de asemenea, o arie protejată care face parte din Natura 2000. Ambii munţi

fac parte din aceeaşi grupă, respectiv Grupa Bucegi şi se poate constata care este diferenţa de vegetaţie

dintre două zone montane apropiate (Fig. 9 şi 10).

Se poate identifica, în primul rând faptul că acest masiv are un grad de antropizare foarte scăzut,

ceea ce nu implică despăduririle. În al doilea rând se observă faptul că în mare parte există o suprafaţă

considerabilă de păduri de conifere, de foioase, păduri mixte, vegetaţie subalpină, dar şi pajişti naturale.

Se observă un grad ridicat de antropizare cauzat de fluxul mare de turişti, la care se adaugă

prezenţa zonei de extracţie a minereurilor din partea de vest a munţilor în corelaţie cu zona de

construcţie şi a zonei de agrement din partea de est), iar zonele de tranziţie, care sunt în general defrişate,

sunt destul de numeroase în comparaţie cu Masivul Leaota situat în proximitatea Munţilor Bucegilor.

80

Cristina-Andreea HODOROG - Dinamica despăduririlor în zona montană Bucegi

Fig. 7. Cazuri de despăduriri ilegale la nivelul României (2012)

Sursa: Greenpeace

81

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Fig. 8. Cazuri de despăduririle ilegale care au loc la nivelul României în anul 2017 Sursa: Greenpeace

Fig. 9. Harta acoperirii

terenurilor din Munţii Leaota

Sursă: realizată în Qgis, cu ajutorul

datelor preluate de pe

http://www.geo-spatial.org

Pajiştile naturale sunt prezente şi aici pe o suprafaţă întinsă. În ceea ce priveşte tipul de vegetaţie,

în Munţii Bucegi există păduri de conifere, de foioase, mixte, dar există şi areale cu vegetaţie rară (în

partea central-nordică).

Comparând aceste două zone, rezultă că Masivul Leaota este o zonă mai „sălbatică”, cu un număr

mai mic de trasee turistice, cabane aproape inexistente (cu excepţia Cabanei Leaota care prezintă un grad

de degradare avansat) faţă de Masivul Bucegi, unde există numeroase cabane (exemple: Cabana Omu,

Babele, Caraiman, Piatra Arsă etc.), dar şi numeroase trasee turistice, fapt care generează atât o

schimbare atât a peisajului, cât şi a suprafeţei pădurilor.

Concluzii

În perioada 1990-2017, suprafaţa de păduri de pe Masivul Bucegi a suferit schimbări. Astfel că,

până la exploatarea gazelor naturale de pe acest masiv, aveau loc defrişări care să asigure nevoile necesare,

acest lucru demonstrând şi suprafeţele mai mici de păduri din anul 1990.

Odată cu obţinerea titlului de Parc Natural lucrurile au început să se îndrepte pentru ca mai apoi

acest masiv să fie afectat de defrişările ilegale.

În anul 2017 desfrişările ilegale au fost mai reduse, deoarece au fost luate măsuri legislative, care s-

au soldat cu contravenţii. Este îngrijorător faptul că sunt foarte multe cazuri neînchise, deoarece nu au fost

82

Cristina-Andreea HODOROG - Dinamica despăduririlor în zona montană Bucegi

Fig. 10. Harta acoperirii terenurilor din

Munţii Bucegi Sursă: realizată în Qgis, cu ajutorul datelor

preluate de pe http://www.geo-spatial.org

prinse persoanele în cauză.

Având în vedere analiza realizată, consider că aceste zone trebuie păzite mult mai bine, iar

legislaţia trebuie să fie mult mai dură, deoarece în România această zonă nu este singura care se confruntă

cu desfrişările ilegale. Astfel că pădurile virgine din ţară au început să fie din ce în ce mai puţine.

Bibliografie

Beldie A. (1992), Să ocrotim jnepenişurile din Munţii Bucegi, Revista Pădurii, nr. 2, pp. 44-46.

Cardoso da Silva J. M., prasad S., Diniz-Filho J. A. F. (2017),The impact of deforestation, urbanization,

public investments, and agriculture on human welfare on the brazilian Amazonia, Land Use Policy, vol. 65, pp.

135-142.

Ciobotaru A.-M., Andronache I., Ahammer H., Jelinek H. F., Radulovic M., Pintilii R.-D., Peptenatu

D., Drăghici C.-C., Simion A.-G., Papuc R.-M., Marin M., Radu R. A., Grecu A., Gruia A. K., Loghin I.-V.,

Fenholt R., (2019), Recent deforestation pattern changes (2000-2017) in the Central Carpathians: a gray-level co

-occurrence and fractal analysis approach, Forest, 10, 4, pp. 1-17.

Chiriac D., Humă C., Stanciu M. (2009), Green space – a problem of current urbanization, Calitatea

vieţii, vol. 20, nr. 3-4, pp. 249-270.

Cuaresma J. C., Danylo O., Fritz S., McCallum I., Obersteiner M., See L., Walsh B., (2017),

Economic development and forest cover: evidence from Satellite Data, Scientific Reports, vol. 7, pp. 8-19.

Dragoş M., Petrescu A., Merciu G.-L. (2017), Analysis of vegetation from Satelite images correlated to

the bird species presence and the state of health of the ecosystems of Bucharest during the period from 1991 to

2006, Geographica Pannonica, vol. 21, nr. 1, 9-25.

Fraštia M., Liščák P., Žilka A., Pauditš P., Bobáľ P., Hronček S., Sipina S., Ihring P., Marčiš M. (2019),

Mapping of debris flows by the morphometric analysis of DTM: a case study of the Vrátna Dolina Valley, Slovakia,

Geografický Časopis / Geographical Journal, vol. 71, nr. 2, pp. 101-120.

Gábor M., Karlík L., Falťan V., Petrovič F. (2017), Implementation of semi-automated object-based

image land cover classification methods: a case study of the Malé Karpaty Mts. (Slovakia), Geografický Časopis /

Geographical Journal, vol. 69, nr. 2, pp. 113-128.

Hlotka D. (2017), Globalland30 LULC and global forest change geodata merging for environmental

modelling, Geografický Časopis / Geographical Journal, vol. 69, nr. 1, pp. 61-73.

Iñiguez–Armijos C., Leiva A., Frede H., Hampel H., Breuer L. (2014), Deforestation and Benthic

Indicators: How Much Vegetation Cover Is Needed to Sustain Healthy Andean Streams? PLoS ONE vol. 9, nr. 8,

e105869.

Klapwijk M. J., Boberg J., Berghc J., Bishop K., Björkman C., Ellison D., Felton A., Lidskog R.,

Lundmark T., Keskitalo E.C.H., Sonesson J., Nordin A., Nordström E.-M., Stenlid J., Mårald E. (2018),

Capturing complexity: forests, decision-making and climate change mitigation action, Global Environmental

Change, vol. 52, pp. 238-247.

Kucsicsa G., Dumitrică C. (2019), Spatial modelling of deforestation in Romanian Carpathian

Mountains using GIS and Logistic Regression, Journal of Mountain on Science, vol. 16, nr. 5, pp. 1005-1022.

Lemprière T. C., Kurz W. A., Hogg E.H., Schmoll C., Rampley G.J., Yemshanov D., McKenney

D.W., Gilsenan R., Beatch A., Blain D., Bhatti J. S., Krcmar E. (2013), Canadian boreal forests and climate

change mitigation, Environmental Reviews, vol. 21, nr. 4, pp. 293-321.

Liga J., Petrovič F., Boltižiar M. (2014), Land cover changes in Slovakia 1990-2006 related to the

distance from industrial areas and economic development, Geografický Časopis / Geographical Journal, vol. 66,

nr. 1, pp. 3-20.

83

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

De Martonne E. (1981), Lucrări geografice despre România, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti.

Păunescu E., Murătoreanu G. (2010), Turbăria Lăptici. Starea actuală a unei arii protejate din Munţii

Bucegi, disponibil la: <http://www.limnology.ro/water2010/Proceedings/63.pdf>, accesat pe 24 decembrie

2018.

Petrişor A.-I. (2016), Assessment of the long-term effects of global changes within the Romanian Natural

protected areas, International Journal of Conservation Sciences, vol. 7, nr. 3, pp. 759-770.

Petrişor A. I., Petrişor, E. (2018), Transitional dynamics based trend analysis of land cover and use

changes in Romania during 1990-2012, Present Environment Sustainable Development, vol. 12, nr. 2, 215-

231.

Primack R., Pătroescu M., Rozilowicz L., Iojă C., (2002), Conservarea diversităţii biologice, Editura

Tehnică, Bucureşti.

Rahman M., Islam M., Reza S., (2012), The importance of forests to protect medicinal plants: a case

study of Khadimnagar National Park, Bangladesh, International Journal of Biodiversity Science, Ecosystem

Services & Management, vol. 7, nr. 4, pp. 283-294.

Richard P., Vanwey L., (2015), Where deforestation leads to urbanization: how resource extraction is

leading to urban growth in the Brazilian Amazon, Annual Association of American Geographers, vol. 105,

nr.4, pp. 806-823.

Telkenaroglu C., Dikmen M. (2017), Deforestation due to urbanization: a case study for Trabzon,

Turkey, ISPRS Annals of the Photogrammetry, Remote Sensing and Spatial Information Sciences, Volume IV

-4/W4, pp. 379-382, 4th International GeoAdvances Workshop, 14–15 October 2017, Safranbolu,

Karabuk, Turkey.

Velcea V., Savu A. (1982), Geografia Carpaţilor şi a Subcarpaţilor Româneşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.

Papiu V.(1963), Geologie şi drumeţie. Trasee în Carpaţii Româneşti, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

Greenpeace, (2012), Tăierile ilegale de arbori din pădurile din România, disponibil la <https://

www.greenpeace.org/romania/PageFiles/564793/Taierile%20ilegale%20de%20arbori%20din%20padurile%

20Romaniei-2012.pdf>, accesat pe 4 ianuarie 2019.

Greenpeace, (2017), Tăierile ilegale din România, disponibil la: <https://www.greenpeace.org/

romania/Global/romania/Raportul%20tăierilor%20ilegale%20din%20pădurile%20României%20în%202017-

compressed.pdf>, accesat pe 4 ianuarie 2019

*Planul de Management al Munţilor Bucegi, 2018.

*http://www.insse.ro/cms/

*http://www.geo-spatial.org/

Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), http://www.fao.org.

Primit în redacţie: 20.01.2019

Revizuit: 17.08.2019

Publicat: 20.10.2019

84

Cristina-Andreea HODOROG - Dinamica despăduririlor în zona montană Bucegi