8/17/2019 deficienta motorie

1/5

II. 3. TERAPIA PRIN JOC LA COPIII CU DEFICIENŢE MOTORII

  Pentru copiii cu afecţiuni motorii se foloseşte frecvent terapia prin joc. Specialiştii trebuie să

intervină stimulând copilul pentru a efectua un anumit exerciţiu în timpul jocului. Jocurile trebuie

alese în aşa fel încât să corespundă gesturilor terapeutice necesare, dar fără să solicite un efort de

gândire. erapia prin joc capătă un rol din ce în ce mai mare în cadrul activităţilor recuperatorii ,

mai ales la vârste mici. Se pot folosi jocuri individuale, recomandate copiilor imobili!aţi la pat

sau jocuri colective. "Popescu, #$%&'

  (n cadrul jocurilor colective se vor folosi acele jocuri care asigură reeducarea unui anumit

organ sau simţ)

* jocurile ritmice leagă sunetul de un anumit gest recuperator+

* jocurile pe fond mu!ical+

* jocurile competitive stimulea!ă copii în executarea unor anumite reguli+* jocurile în diverse medii apă, nisip, diferite paste.

  -ceste jocuri favori!ea!ă compensările, permit educarea şi de!voltarea preensiunii,

stimulea!ă apariţia deprinderilor motrice. /a copiii cu deficienţe fi!ice, jocul permite stimularea

şi reeducarea, dar în acelaşi timp asigură de!voltarea imaginaţiei şi oferă copilului o activitate, 0o

supapă1acceptată de pedagogi.

  (n grupurile de copii cu deficienţe fi!ice, jocurile pot fi spontane, organi!ate sau dirijate.

2recvent este necesară organi!area şi dirijarea jocului, deoarece copiii evită să se angaje!e în joc

de teama accidentelor.

  Jocurile spontane sunt organi!ate de copii fără intervenţia adulţilor. 3le apar frecvent în

 perioadele de relaxare. Jocurile organi!ate de pedagogi sunt pregătite de aceştia, dar apoi ei se

retrag sau continuă să dirije!e jocul. Pornind de la aceste jocuri organi!ate, copilul reuşeşte să*şi

îmbogăţească experienţa, să înveţe mişcări noi.

  (n jocurile dirijate, pedagogul urmăreşte permanent acţiunea, deoarece este un joc de

reeducare. 4neori intervenţia pedagogului este prea intensă, astfel că acesta ajunge să joace în

locul copiilor. "-ufauvre, #$%5'

  Pentru copiii cu afecţiuni motorii, mişcarea este foarte importantă, de aceea ne interesea!ă

comportamentul copilului în timpul jocului. 3l poate reacţiona prin inactivitate, ordonare, jocuri

de repetiţie, imitaţie, construcţie, jocuri de grup şi cu reguli.

8/17/2019 deficienta motorie

2/5

• 6nactivitatea desemnea!ă absenţa mişcării cu de!interes faţă de situaţie şi de mediul

înconjurător, cu interes faţă de anumite acţiuni sau pentru jocul altor copii. 6nactivitatea apare

frecvent la începutul programului terapeutic şi educativ, dar dispare treptat.

• 7rdonarea jucăriilor înseamnă reaşe!area lor într*o altă ordine, deoarece nu poate să o

facă sau este de!interesat. 7rdonarea apare frecvent în cadrul programului terapeutic şi

educaţional, dar lipseşte sau este rară în timpul liber.

• Jocurile de repetiţie a mişcărilor ocupă un loc important în cadrul programelor de

reeducare. 8epetiţia mişcărilor se face cu ajutorul unei jucării, dar fără a se acorda atenţie

materialului din care este făcută şi în absenţa intenţiei.

  -tenţia copilului este îndreptată către explorarea propriului corp sau către explorarea unei

situaţii. -cţiunea este dirijată asupra situaţiilor de joc în ansamblu, precum şi asupra explorării

 propriului corp în diverse situaţii. ot în cadrul jocurilor de repetiţie se foloseşte explorarea şi

experimentarea materialului. (n explorarea materialului atenţia este îndreptată asupra materialului

din care este confecţionată jucăria, pe când în experimentarea materialului se urmăreşte ce se

 poate face cu o jucărie.

• Jocurile de imitaţie apar frecvent în reeducare, atunci când copilul nu se limitea!ă la

cunoaşterea mişcării, ci ajunge la semnificaţia ei. (n acest sens, se folosesc jocuri de reali!are a

mişcării, de identificare a ei şi de orientare. 8eali!area mişcării presupune reproducerea unor 

evenimente simple ale vieţii de !i cu !i, cu sau fără jucării. Jocurile de identificare presupunreproducerea unor evenimente ale vieţii cotidiene, reproducere reali!ată cu ajutorul jucăriilor şi

explicată verbal. Jocurile de orientare presupun punerea în scenă a unor evenimente din realitate,

 punere în scenă în care copilul joacă simultan mai multe roluri. "-ufauvre, #$%5'

• Jocurile de construcţii sunt rar folosite liber de copii şi în programele terapeutice, dar apar 

frecvent în cadrul programelor educative. Se folosesc jocuri de ansamblare, de combinare, de

îmbinare şi de construcţie într*un context.

•

Jocurile de grupare sunt foarte rar folosite liber sau în cadrul programului terapeutic, dar stimulea!ă intervenţia educativă. Se folosesc jocuri în care elementele componente sau

ansamblate şi ordonate în aşa fel încât să reproducă realitatea. Jocurile de construcţie şi de

grupare sunt puţin folosite la copiii cu deficienţe fi!ice, deoarece presupun o abilitate motrică fină

la nivelul membrelor superioare. (n situaţia în care preensiunea este dificilă, aceste jocuri sunt

evitate deoarece produc sentimente de eşec."-ufauvre, #$%5'

8/17/2019 deficienta motorie

3/5

• Jocul cu reguli presupune jocul în grup, cu respectarea unor anumite reguli stabilite iniţial.

-ceste jocuri sunt puţin folosite în reeducare. Jocul presupune folosirea jucăriilor, aşadar,

interacţiunea copiilor cu obiecte fără viaţă. 9e!voltarea cognitivă a copiilor este strâns legată de

varietatea şi accesibilitatea obiectelor studiate de un copil, experimentate şi apoi cunoscute de

acesta. :opilul cu di!abilităţi are aceleaşi nevoi ca şi cel sănătos+ el are nevoie însă de mai mult

ajutor pentru cunoaşterea mediului înconjurător. 9e aceea, copiii cu deficienţe vor fi ajutaţi în

selectarea jucăriilor şi a activităţilor stimulative.

• Jocurile creative unii copii cu di!abilităţi nu agreea!ă activităţile murdare şi se tem să se

 joace în nisip, să picte!e cu degetele, să taie ârtia sau să se joace cu aluat. 3i trebuie încurajaţi să

simtă, să atingă, să modele!e şi să se joace.

• Jocurile imaginative sunt apreciate mai ales de copiii internaţi în spital. -ctivitatea lor se

desfăşoară doar în spaţii limitate. "Joansson, #$$;'

• Jocurile de comunicare încurajeată limbajul şi stimulea!ă dorinţa de a vorbi.

• Jocurile sociale sunt esenţiale pentru copii cu di!abilităţi, întrucât le oferă şansa de a se

 juca cu alţi copii. Se consideră că în activiatea copiilor cu di!abilităţi este necesar să se folosească

cât mai multe recompense materiale, sub formă de obiecte preferate de copil, destinate să*l

motive!e pentru executarea sarcinii pe o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Jocul rămâne pentru copiii cu di!abilităţi forma permanentă a procesului de recuperare,

 pentru că oferă mişcare, plăcere, eliberarea emoţiilor, contact uman, scoaterea din i!olare şi face posibilă comunicarea pentru copiii pentru care educaţia intelectuală nu este o opţiune.

  Dezvoltarea psihootri!it"#ii a !opil$l$i !$ %e&i!ie'#e !$ a($tor$l (o!$l$i

Jocul sen!orio*motric

/a copilul cu deficienţe de orice fel, aceste simţuri în parte nu funcţionea!ă după deplina lor 

capacitate, din cau!a unor deficienţe fie organice, fie psiice. Pedagogul de recuperare trebuie sădepiste!e deficienţele, pentru a le semnala unor specialişti, iar apoi să încerce să ameliore!e

andicapul, cât acesta permite, cu ajutorul unor exerciţii, sub formă de joc. -stfel se poate ajunge

la distingerea culorilor a unor sunete, a spaţiului, toate cu scopul de a 0abilita1 deficientul mintal

sau de orice fel, în vederea unor sociali!ări.

7biectivele urmărite sunt)

8/17/2019 deficienta motorie

4/5

#. abilitarea deficientului pe planul sen!orial, motric, perceptiv, intelectual al limbajului+

8/17/2019 deficienta motorie

5/5

9e!voltarea percepţiei spaţiale copilul cu di!abilităţi are probleme în înţelegerea relaţiilor 

spaţiale. 3l nici măcar nu*şi pune problema dacă un lucru se află sub sau lângă alt lucru. -desea

el inversea!ă aceste relaţii ceea ce se oglindeşte în desenele unui astfel de copil. /ui îi este

absolut indiferent dacă pomul pe care îl desenea!ă stă în picioare, culcat sau cu tulpina în sus.

Poate că aşa vede, acest lucru nu îl vom putea dovedi niciodată. /a urma urmei, este şi indiferent

dacă pomul desenat de copilul cu deficienţe mintale stă cum trebuie sau nu. 9ar dacă

distorsionea!ă obiectele va distorsiona şi literele, cifrele, nu le înşiră pe rând, nu va învăţa să

scrie, să citească. 6ată dificultăţile, şi iată motivul pentru care un pedagog de recuperare trebuie să

 pună mare preţ pe învăţarea relaţiilor spaţiale. 9e aceea recuperarea copilului cu deficienţe

mintale se poate face prin exerciţii joc.

9e!voltarea capacităţii de desprindere a obiectului de fondul perceptiv orice individ normal

este capabil să perceapă, la un moment dat, un obiect, ca separat şi distinct, desprin!ându*l dintrecelelalte obiecte, adică din fondul perceptiv. 7biectul perceput se scimbă în raport cu interesele

individului. :eea ce, până acum, constituia obiectul de prim interes, devine un obiect al fondului,

iar un alt obiect poate să*i ia locul. Putem spune că, în acel moment, atenţia se focali!ea!ă asupra

obiectului nou.

/a copilul cu deficienţe mintale apar dificultăţi de diferenţiere a obiectului de fond. 3l nu

sesi!ea!ă obiectul care, la momentul respectiv, ar trebui să ocupe primul loc în atenţia sa,

tratându*le pe toate cu acelaşi interes sau cu aceeaşi lipsă de interes. 4n asemenea defect de

 percepere, uneori, poate să ducă la accidente, dar, în orice ca!, va duce la o greşită organi!are a

cotidianului şi a vieţii.

Pentru a feri copilul cu deficienţe mintale de astfel de primejdii, pedagogul de recuperare

trebuie neapărat să încerce ca să*i descidă copilului atenţia asupra a ceea ce, la momentul

respectiv, este de luat în seamă. Jocurile exerciţii recomandate în acest context, necesită

material didactic tridimensional.