L a u r a C h i I n i c e a n

baRvh MAICII bOMNVITVIlegende crest ine

v F?*t?????3t?vF? ?Vt ' rV i

9.." i. .$."Fi\.S"#."'{pt{.,f.,r'ilr,$rirS""T:,,r11--1-*,rt

ffi'w'v':1-'i'dv+i'.r*,r,iF*{\-rfrar+#t*t_rf\-{aJt.i*!Fi\rf,+_*,_.*+d*v"iL,*F$r*f '.....1-...':t'..1y'#'frffr,f"*rlr'ff ,,fog*pS1f,'ff"*,,.-H''r#...4fu^t :*4**4*+4***a*******

bARVb MAICII bOMNVbVIlegenda locurilor Si locuri de legendd

' lC h i I n i c e a n L aur a

*

bARVh MEIfiI bOMNVbVI. legenda locurilor Si locuri de legendd

,

- Iegende cregtine

-

ffiARAD2012

corecturd / Georgiana Pirvuleftehnoredactare Si copertd / Botau Ioan Florian

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiCHILNICEAN, LAURA

Darul Maicii Domnului : legenda locurilor qi locuride legendi : legende cregtine / Laura Chilnicean.

- Arad :

lcona,2012rsBN 978-606-93124-7 -6

232.931821.135.1-97

Legendaria sau Cuvdnt de bun-gdsit

rma$i ai strlmogilor biblici,care i l cereau semneMdntuitorului pentru a crede

in ceva, oamenii din toate timpurile ausimfit nevoia identificdrii locurilor girelaliondrii acestora cu divinitatea.Printre multe altele, a$a, poate, au luatfiinJd9i legendele.

Adev[rate sau mai pul inadev[rate, Mdntui torul Hr istosobignuia, ori de cdte ori aveaocazia,sdle vorbeascd oamenilor in pilde: acelepovestioare pe in{elesul tuturor,desprinse din via{a de zi cu zi, pentru ale transmite o invdf[turd morall.Legendele sunt gi ele povestioare,istorioare cu tdlc, din in{elepciuneapoporului, care scot in evidenf[calithtrile sau virtulile omeneqti, de celemai multe ori cu sacrificiul suprem,pentru realizarea unui scop nobil gimoral.

Dicl ionarul Explicativ alLimbii Romdne defineqte legenda cafiind ,,lucruri de citit" (din latinI), o

-povestire fantastici cu elementeistorice reale, transmisl prin viu grai.Ea combind fapte reale cu intdmpldriimaginare, aceasta fiind spus[ pentru aexplica originea unor fiinfe, plante,animale, pdsdri, locuri sau producereaunor fenomene ori evenimente, precumqi desfdqurarea unor momente istoricesau faptele unor eroi. Legenda, cu altecuvinte, este o narafiune popular[, inprozd sau in versuri, in care seimpletesc deopotrivd realitatea cuficliunea.

Cartea de fafd iqi propune sd iiofere cititorilor, in special copiilor, untip mai aparte de legende: legendecreStine. Inspirate din denumirile unorlocuri din lara noastrd - fbcdnd excepfiedoar doui dintre ele, ,,Darul MaiciiDomnului" gi ,,Boul Domnului gipustnicul necunoscut" - unde nu sunttdlcuite locuri -vin s[ scoatdin evidenldcomportamentul religios, dorit pentrufiecare cregtin: ruglciunea, leg[fura cuduhovnicul q i cu biser ica, pr inparticiparea la slujbele acesteia, faptele

bune, virtulile, moralitatea, astfel incdt,citite fiind, s[ creeze atdt certitudinearealitdtrii, cdt gi o mai strdnsd relafie cuintreg spafiul religios, sub toate formelelui.

Toate legendele sunt citite cumult[ pl[cere qi cu mult interes; ele aufarmecul lor irezistibil: atrag prinpersonajele imaginare - zmei, balauri,zAne sau ciclopi - prin bog[fia deevenimente extraordinare in caretotdeauna binele invinge riul qi princare, in fi.nal, se explicd originea a ceeace s-a dorit.

insd, legendele cregtine dincartea de fald vin s5 aducd reahtateaduhovniceasc[ a existenfei umane,plecdnd de la existenfa unor locuritradilionale, ddndu-le o valoare strictreligioas6.

In n[dejdea cd ele igi vor atingescopul propus, bun-g[sit in Legendariasau in lumea legendelor creqtine !

Autoarea

Darul Maicii Domnului

n tradifia Bisericii, dar gi intradif ia poporului, MaicaDomnului este unul dintre

personajele cele mai indrdgite gi maiiubite, pentru care se inalld, duplDumnezeu, cele mai multe rugdciuni;dovad[ fiind numirul cel mai mare depersoane din intrega lume ce-i poart[numele, dar qi de biserici gi de mdn[stiricu hramul slrb6torilor acesteia.

Legenda de fa[d" nu istoriseqtepovestea vreunui loc anume, ci nerelateazd cum aici, pe pimdnt, MaicaDomnului gi-a l[sat unul dintre darurilesale, intr-un mod deosebit. in wemuriindepdrtate, la inceputurile credinfei,cOnd aceasta era mult mai curatd, maisincerd, dupd cum spune gi o zical[romdneascd,,,omul sfin{eqte locul',,cdnd pdmdntul nu era a$a de pervertit gide intinat de pdcatele oamenilor,Dumnezeu qi sfinfii S6i obiqnuiau s6coboare pe pdmdnt, printre oameni, sdle incerce credinfa gi sd le r[spl[teasc[(9i aici), dupl faptele lor.

Aga se face cd,intr-o zi, MaicaDomnului, dup[ ce $i-a ales gr[dinaminunatd in Muntele Athos,plimbdndu-se pe pimdnt, ar fi poposit gipe meleagurile fdrii noastre. Se gtiefoarte bine c0t de mult o iubesc copiiipe Maica Domnului, dar gi cdt de mult iiocrotegte Ea gi le poartl de grijd, inc[dinainte de botez.

$i uite aqa, ?ntr-o dupd-arniazdcald[ de var[, undeva, intr-un sdtucinconjurat de dealuri gi de pdduri, pe oulicoar1, pe lavi{a (bdncu{a) de lapoartaunei case, cinci copii-trei fete gidoi b[ieli - cu vdrste cuprinse intrepatru gi zece ani, povesteau, rAdeau...Vdntul adia ugoq aducdnd miresmeparfumate din livezile dimprejur. Peulicioard se vedea venind incet obefianicA. Avea mersul atdt de ugor, deparcd nici nu atingea plmdntul. Se opriin dreptul copiilor, le d6du bine{e gi leceru o can[ cu ap[. Copiii, bucurogi, oprimirdinjurullor.

- Nu pare afi fi de pe aici, spusebdie{elul cel mai mare, privindu-i

i

hainele lungi ce imp[rtiqeau un mirospldcutdetimdie.

- Ei, cam aga este! spuse cu unglas pdtrunzdtor de bl6nd b[trinica. Vinde departe, dar sunt obignuitl cudnrmurile. Tu cine egti?

B[iefelul cel mare simti ocdlduri imensd in inimi cdnd b6kdnicail mdngdie pe cap gi, l5sdndu-qi sfioscapul injos, ii r[spunse aproape qoptit:

- Gheorghili,, iar el e fratelemeq $tefrnel, adiugl apoi, cu maimult curaj, ardtdnd cdtre celdlalt bdiefelmaimic.

Maica Domnului il mdngdie qipe el pe cap ca o binecuvintare, ca dealtfel, pe rdnd, pe tofi copiii cdndaceqtia igi spuneau numele. Fiecare, inparte, au simfit in inimile lor o clldurdplind de dragoste gi depace sufleteascd.

- $i noi suntem surori, iarimpreun[, vecini, de pe-aici, spuse ceamai mare dintre fete, Ilenuca, frcdndroatd cu mdna, cuprinzdnd, patcd, toatecasele dinjur.

- Aqa ieqim noi in fiecarc zila

poafia casei sI ne juc[m... prinse curajgi fata mij locie, Irina.

- ...9i s[ povestim, ii lud vorbadin gurd surorii sale, cea mai micldintre copii, Ana, cu o voce cristalinl giuqor peltic[, aproape cuibiritd inbrafele b[trdnicii.

- Ave{i nume foarte frumoase,spuse cu aceeaqi bldnde{e in glas MaicaDomnului, qi apoi continud privind-ope cea mic6: gi pe mama mea tot Ana ocheam[.

- Daaa... mama matale maitrdieqte? se mirl $tefdnel.

- Cum s[ nu? Acolo sus, laStdpdnul nostru, zdmbi bdtrdnica,ar[tdnd cu privirea cltre cer. Voi gtiJicine este St[pdnul nostru?

- Pei, Dumnezeu, nu? Cinealtul? spuse sfios Gheorghil[, care dedeparte se vedea c[ invdla bine la gcoal6qi gtia multe despre Dumnezeu.

- Da, dragii mei, Dumnezeu-Mdntuitorul Iisus Hristos...

- Vrei sd ne spui o poveste cuIisus Hristos?, indrlzni qi Irina, care

parcl intuise gdndul Maicii Domnului.- Vre{i s[ mai trec pe la voi?,

inhebl b[trdnica, z0mbind.To{i copiii aprobarlin cor, plini

de bucurie gi de entuziasm. Din ziuaaceea, zi de zi, pdnd la ldsarea serii,timp de o vard intreagd, copiii seintdlneau cu Maica Domnului, fbrd sIgtie cine este, bucurdndu-se sincer deprezenfa Ei, acum pe lavitra vreuneicase, acum la fdntdna satului, lamarginea pdduricii din apropiere, inlivad[, sub aroma fructelor pdrguite,sau in poienila insoritl de pe malurileunui pdrdia$ ce se unduia r[coros inrazele calde ale soarelui . Cdndbltrdnica povestea, parcd toatd sufl areadin jur - p[s[rele, gdze, animale - seoprea in loc, ascultdnd-o.

- Astdzi, voi incepe o istorioarldespre un tdndr foarte curajos, care aomordt un balaur infricogltor.

- Sfhntul Gheorghe, recunoscll,bucuros de ce gtia, Gheorghitd.

in fiecare zi, incepdnd cunumele copiilor, Maica Domnului le

spunea cdte o istorioari din vie{ilesf in l i lor , dar qi despre v iaJa 9iinvdldturile Fiului Sdu. La plecare, iimOngdia bl6nd cu mdna pe cap qi fi ecaresimJea o mireasm[ nedescris dep11cut5, iztrordtd parcd, din mdna ei.Zllele treceau unele dup[ altele, iarcopii i , cu f iecare zi, se umpleauduhovnicegte gi parcd, undeva, insufletul fiecdruia, simfeau ceva ce nuputeau sd exprime. Dar intr-o zi, cdndtoamna igi anunla venirea cu alai defrunze galbene, vdnt ascu{it qi stropi deploaie, batranica le spuse copiilor c[nuva mai veni la ei, trebuind sd mearg[ giprin alte pd4i, probabil la altri copii.

- $i c0nd o sd te mai vedem?intrebl nedumeritd Ilenuca.

- Oricdnd veli wea, merge{i labiser.ica voastrd din sat qi m[ vefi intdlnicu siguran!1 acolo.

- $i po... poveqtile matale atdtde frumoase? se fhstdci $tefbnel.

- Spune{ i - le voi de-acumtuturor copiilor gi oricui vrea sd vdasculte.

9

- Las6-ne un dar inainte deplecare, o rug[ Irina, apuc0nd-o dernOndpe b[trdnic6.

- Toate aceste istorioare, Pe carevi le las sd le spunefi gi voi mai departe,sunt darul meu cel mai de pret. Sd lespune{i gi sd inv6{ati din faPteleminunate ale sf in l i lor q i a leMdntuitoruluiHristos.

- Dar vrem o amintire, teruglm ! spuse cu lacimi in ochi, Ana.

Maica Domnului oft6 ugor 9iqopti mai mult ca pentru sine: ,,Dintotdeauna oamenii au vnrt semne!"Bdtrdnica le deschise ochii 9i aceqtia orecunoscurd pe Maica Domnului, agacum o gtiau de la biseric[, din icoane.Apoi, zdmbicu bldndefe, ii binecuvdntdpe fiecare ca de obicei, ldsdnd in juracea mireasm[ dulce gi foarte pl6cut5,dupd care, trecdnd cu mdna Prin aerroatd, parcl binecuvintdnd toate celedin jur, se fdcu nevdzutd pe ulicioarasatului ce ducea spre dealurile dinzare,la ingem[nar ea zllei cu seara.

Copii i au r[mas pe cdrare

privindu-O cu lacrimi in ochi gipromildnd c6, de acum incolo, in fiecareseard, vor aduna gi a l l i copi i ,povestindu-le ce au auzit de lab[trdnic6. A doua zi de diminea\6,copiii au zdrit in aproape toate curliledin sat, pe la ferestre, pe la garduri, tuferdzle\e de flori gingage, galbene cu alb.Chiar in seara urmitoare, ei s-au adunatlapovestit, cdnd, deodat6, au simlitacelparfum, acea mireasm[ ce veneatotdeauna atunci cdnd erau mdngdiafi.

- E Maica Domnului, gopti, plinde emo{ie, Gheorghil[.

-Da, da, da! Ea este, spuserd incor toli ceilalli, spre nedumerireacelorlal{i copii. Dar nu o vedem?

- Poate ne-a l6sat ca darmireasma ei, spuse in tain6, Ilenuca.

, - Venili, venili! Strig6, cuprinsd

de emo{ie, lina, aflath l6ngd o tufb deflori misterioase, pe care nu se maisltura mirosindu-le.

To{i copiii s-au adunat ldngdtufr , mirosind fl orile parfumate.

- E mAna, m6na Maici i

11t0

Domnului, exclamd Ana, cuprins6 deun fior de emo{ie, aduc6ndu-qi amintecum mirosea mdna blhanicii cdnd iimdngdia.

- Da, mdna Maicii Domnului. Elucrarea Ei... Aceste flori minunate suntdarul Maicii noastre, cu mireasma ei,l6sate noud oamenilor ca aducere-aminte ci a trecut pe Pdmdnt, spuse,foarte hotdrdt gi plin de credinJ[,Gheorghi!6.

$i intr-adev[r, de atunci, acesteflori pe care toatl lumea le cunoaqte cudenumirea de , ,Mdna Maici iDomnului" iqi revarsd mireasma lorimbdt[toare doar seara, in zilele devard, ca, milcar rostind numele Maiciilui Dumnezeu, oamenii ce o miros sdiqiaduclaminte deEi.

Lacul Sfintei Ana

oate cineva s6-qi imaginezefaptul cd, atunci cdnd a creatlumea, Dumnezeu gi-a ales un

loc pe pimdnt de unde s6 picteze ceeace crease? La inceputul creafiei, \Lrile,a$a cum le qtim azi, nu erau incddelimitate. Astfel c6, Dumnezev,alegdndu-qi un loc pe pdmOnt, trasd cudegetul Sdu un contur, ce avea s[ fiepaleta Sa de pictor, o umplu de culori gitot cu degetul Sdu, foarte inspirat,incepu s[ coloreze Universul, cu toateformele de relief qi cutot ceea ce este peel. tnmuie in albastru qi color6 cerul giapele rdurilor, ale lacurilor, ale fluviilor,ale mdrilor gi pe cele ale oceanelor; inverde qi dldu viafl cdmpiilor, livezilor,pddurilor; in galben colori dealurile qinisipurile intinse din degert, iar in maro,plmdntul gi mun{ii mari qi mici. Restul,Dumnezeu le-a l6sat de la sine, dupdordnduirea Sa, s[ igi combine celelalteexisten{e. ,,$i a privit Dumnezeu latoate cdte le fbcuse si iatd erau bunefoarteo' (Fac.1,31).

1312

Acum, legenda noastrd mergemai departe, pe wemea Sfinfilor 9i aDumnezeieqtilor Plrinfi Ioachim 9iAna, care, aga cum gtim, I se rugauneincetat lui Dumnezeu Pentru a ledlrui un copil. Deqi Sfdnta Ana erafoarte inaintatd in vArstd pentru a maiputea nagte, totuqi ea nu gi-a pierdutnicio clipd n[dejdea c[ Dumnezeu nu leva asculta ruglciunile. in dorintra de a-Ll[uda pe Creator pentru mlreliile Sale,Ana se hotdri, impreun[ cu soful ei, s[cdlStoreascd in lumea intreagi pentru ase minuna, dar qi pentru a se bucura detot ceea ce Dumnezea le-a fEcutoamenilorpe pdmdnt.

$i au mers cale lung6, s[ le-ajungd, auvdztrt gi au invdlat multe, i-au ajutat uneori qi pe oameni qi n-auuitat nicio cl ip[ rugdciunea. Totmergdnd aga, s-au hotdrAt s lpoposeasc6 intr-un loc liniqtit, ldngd opddure, unde Sfintei Ana i s-a Plrut cdeste atrasd intr-un mod deosebit. Erachiar locul unde Dumnezeu PictaseUniversul. Acesta i$i retrdsese doar

culorile, rdmlndnd forma paletei depictor. Aici au poposit cei doi cdl[tori.

Sfdnta Ana, deseori igi insolearugdcinile sale cu ochii plini de lacrimi,lucru care s-a intdmplat qi aici. Numaic6, minune! Locul fiind oarecum sfinlitde Dumnezeu, de indat[ ce SfdntaAnaincepu s[ pl6ng[, qi locul acela,parcd,se addncea gi incepea sd se umPle Pedatl cu o apd limpede, limpede (qifoarte curatd). in acea noapte, ea a visat

. cd, plimbdndu-se pe malul lacului, deacum format, se privi in undelecristaline. Numai cd, in loc sd-qi vad6chipul oglindit pe suprafafa acestuia,z[ri chipul unei fete foarte frumoase. Inf iecare dimineafd, cu gdndul laDumnezeu, Sfdnta Ana se spdla pe fa!6cu apa curat[ a lacului. Msul s-a repetatnoapte de noapte, timp de patruzeci dezlle, pdnd cflnd a simtit in P6ntece oadiere ca de fluture. Sfdnta Ana s-aincredinlat cd a fost lucrarea luiDumnezeu qi peste alte qapte luni gijumltate avea s[ nascl o fetild, cuchipul celei pe care o vdzuse Pe

15t4

suprafa{alacului.Sfinlii Ioachim qi Ana s-au

intors in [na lor unde au ndscut-o peFecioara Maria. inainte de a pleca dinacel loc binecuvdntat pentru ea, SfdntaAna se mai rug[ Creatorului sdu ca acellacminunat...

- Doamne, Dumnezeul meu,Atotputernic qi mult Milostiv, fd caaceast6 ap[ s[ nu sece niciodatl, s[rlmdn[ apa cea mai curat[ din lume,dar sd nu poatd bea nimeni din ea, niciom, nici alti viefuitoare sau s[ trdiascdvreo suflare in ea, cdci mult am pldns qisunt lacrimile mele de rugdciune.

Pe pajigtea din Preajma lacului,se afla qi o stdnd, iarplstorul ce-gi duceaturma prin locuri m[noase, i-a vdzutzilnic pe cei doi batrani, pdnl in ziua ceaceqtia au plecat. Ba se spune chiar clcei doi sfin{i au 9i ajutat cu multdbucurie la treburile st0nei, iar pentruhrana ce le-au oferit-o ztlnic, aceqtia ausporit laptele gi brdnza pentru a nu seimpufina niciodat[ pentru el qi pentrufamilia sa cu mul{i copii drigdlaqi 9i

gll6gioqi.Dupl plecarea celor doi sfin{i

betrani, p[storul gi familia sa au numitlacul dupd numele sfintei, iar in urmaistorisirii tuturor celor ce-i intdlneaudespre minunile Petrecute acolo,oameni i locului 1-au numit incontinuare, pdnd azi, ,,Lacul SfdntaAna".

Astdzi, acesta este singurul lacde origine vulcanicd din lara noasff[,iar privit de la in[lfime, el are exactforma unei palete de pictor. Apa sa esteextrem de curatd qi de limPede, fiindconsiderat cel mai curat lac din intreagalume, dar din cavza liPsei s[rurilorminerale qi a oxigenului, apa nu poate ficonsumatd. Din bdtrdni, se sPune c6,afunci cdnd plou6, Dumnezeu stropeqtecu agheasmd sau cl Pl6ng sfin{ii dininl l l ime. Poate din acest motiv,fenomen foarte interesant, neavdndizxoarc care s[-1 alimenteze,lacul iqicompleteazl rezewa de aP[ doar dinprecipitalii; din lacrimile Sfintei An4care maipldnge qi acum.

t7t6

Podul lui Dumnezev

realra lui Dumnezeu plstreaziin interiorul ei , ,urmele"p[mdnteqti ale prezen]ei

Acestuia, aproape in fiecare creaturd: inplante, in viet[{i, in pietrele ce nuvorbesc etc.

Aqa se intdmpld c[, demult, taredemult, igi avea sdlagul intr-o pegter[ dela marginea unei pdduri, un pustnic.Oamenii de prin plrfile locului ilcredeaunebun. De altfel, to(i adevdrafii,,nebuni" dupd Dumnezeu erau sfinliincl de pe p[mdnt, pentru faPtele qipentru ostenelile 1or. Dar ei nu fbceaudecdt ceea ce erau datori si fac[(Lc.17,10).

Legenda spune cum cd oameniiaceqtia, care nu erau deloc credinciogi,ziceau despre pustnicul din peqterd cdzi:ua rdmdnea un b[trdn alb de vreme,care se hrdnea cu buruieni, cu fructe qicu bureli din pddure, petrecdndu-gitoatd ziua inaddncul peqterii, neqtiut denimeni, iar noaptea lua chipul unuitdndr chipeq, care imbr[ca haine

clluglreqti, slujind toatd noaptea laminlstirea din apropiere. Gurile relespuneau c[ b[tr6nul pustnic avea cu eltot timpul un toiag cu care fbcea sldispard noaptea pe$tera in care stdteaziua, intrucdt mulli voinici curajoqi s-auincumetat nopfi la rOnd sd g[seascdpeqtera, dar nimeni nu o Putea glsiniciodatd no aptea. Mai mult, li se pireacd o prdpastie addnc[nu-i 16sa sltreacispre locul unde blnuiau ei cd trebuia sdfiepeqtera.

in sdtucul de lAng[ m[ndstire,intr-o cdsu{6 sdr6cdcioas[, dar frumosingrijitd, tr[ia un fecior curat la suflet qifoarte credincios, pe nume Constantin'Feciorul nostru se hot[ri intr-o zi slmeargS la mlndstire qi s[ vorbeasci cup[rintele duhovnic despre frdm6ntareape care o avea. Plec[ diminealadevreme, cflnd abia mij eau zorile 9i...

- Binecuvdntali, Pdrinte, sPuseConstantin, sirutdndu-i dreaPta.

- Domnul, fiule, dar ce-i cutineaqa cu noaptea-trcap? Ori te-a luat qi petine gdndul s6 caufi peqtera pustnicului'

r918

noaptea? intrebd pdrintele, care tocmaidescuia biserica.

Constantin tres6ri qi, duP[ ceflcu trei m[t[nii mari la icoanaMdnfuitorului, se aqezdpe un scluneldin pronaosul bisericii.

- Nu vreau s[ caut Peqtera,plrinte. Vreau sl aflu misterul acestuiloc. Vreau s[ aflu ceea ce nimeni nupoate afla, numai dacl m[ ajufi Sfin1iaTa...

P[rintele oft[, mdngdindu-gibarbaalb6:

- Cum s[te ajut?- Spune-mi cine e bdtrdnul

pustnic! Vreau s[ ajung la el qi s6-ivorbesc .De ce nu li se arat[ mereuoamenilor? De ce nu i se arat[ oricui?Ce fel de om e?

- in cur0nd voi incepe SfdntaLiturghie gi pe urm[ vom mai vedea, iir[spunse pdrintele, inhdnd in SfdntulAltar.

Patruzeci de zlle incheiate l-aamdtat pdrintele pe Constantin,spundndu-i de fiecare datd sd vin[ a

doua zi, devreme, la slujb[, dar cuconditria sd nu mdndnce nimic Pdn[searaz iar seara sd guste doar un colf depdine qi trei inghilituri de apd, apoi, larug[ciunile lui obiqnuite, slmai adaugedoar atdt: ,,Doamne, lumineazd-mimintea qi m[ miluiegte!" $i lucrul celmai important, sd nu sPunl nimdnuinimic dinceeace face.

Cu f iecare zr ce t recea,Constantin se simfea mai puternic, 9ifizic, in ciuda pufinei hrane pe care omdnca, dar gi sufletegte, mai intlrit laminte, mai liniqtit gi mai infelept.Vecinii din sat l-auvdzut mai retras inaceastd perioadl gi au incercat s[-1iscodeascd, dar Constantin gtia foartebine ce vrea gi, mai ales, qtia cd trebuiesd asculte de duhovnicul s[u, prin carevorbda Dumnezeu gi de la care aqteptaajutorul pe care il ceruse.

Chiar in cea de-a Patnnecea zi,imediat dup6 terminarea slujbei dedimineafd, in timp ce Constantin seinchina la icoane, inainte de a plecaacasd, plrintele duhovnic il chemd la el

2l20

$111spuse:- Fiule, au trecut Patruzeci de

zile de cdnd ai venit la mine, cerdndu-mi s[ te ajut. Eu nu qtiu sl te ajut altfel'decdt cu rugdciunea 9i cu sfatul meu dela Dumnezeu. Tu, insl, ai descoperit intine puteri de neimaginat pe care {i ledau rugSciunea, ascultarea, Posful qicredin{a ta in puterea qi in ajutorul luiDumnezeu. Tot ceea ce lumea vorbeqtesunt vorbe degarte, daci nu au credin{[in Cel de Sus. Aldturi de El ne vin inajutor qi Maica Domnului qi sfin(ii Lui'Aqa c1, dragul meu, ca s6 fii ldmurit dedeqertIciunea lumii, dar qi de mdre{ia qide puterea lui Dumnezeu' in toatdaceasti Perioadi te-ai inarmat cuarmele credin{ei q i Pof i cubinecuvdntareamea s[ mergi in pdduresd te intAlneqti cu b[trdnul pustnic' Darnu uita ! tine-te neincetat de rugiciune !

- Adev[rat? Exclamd, cuPrinsde o nespusibucurie qi emolie, feciorulnostru. Se sim{ea mai puternic Ai maifericit caniciodatl.

- Pleac[ la drum duPS ce se lasd

seara qi nu te teme cdci, daci {ii drumul,el te va duce direct la peqterl, iar cdndpleci de acolo, treci pe la mine sd-mispui cum a fost.

Pdrintele ii citi o ruglciune qi,ddndu-i binecuvdntarea, il 16sd sEplece.

Drumul Prin Pldwe fu extremde ugor, dar Constantin tot nu Puteainlelege de ce oamenii nu apeleazd laajutorul lui Dumnezeu ca sd poatd trececu uqurinfd peste toate greutdfile. Luatde gdnduri, dar intorcdndu-se mereu larugdciune, b[iatul se trezi chiar in falaintr[rii inpeqterl. Constantin se inchindqi p[gi cu sfia16 in16untru. Undeva, inaddncul pegterii, zdti o luminil[ cepdlpdia firav. Se apropie incet 9i ochii iidddur[ s[ vad[ in lumina palidd a unuimuc de lumdnare, un bl t rAningeriunche at in falaunei mici icoane aMaicii Domnului cu Pruncul Iisus.

- Te-am agtePtat, sPuse b[trdnulcu o voce scdzut5.dar cald6, ridicAndu-se inpicioare.

in fala lui Constantin stdteaacum un bdtrdn drept, cu o infrtriqare

2322