CURS Contabilitate Institutii de Credit
-
Upload
mihaisimionescu4 -
Category
Documents
-
view
33 -
download
0
description
Transcript of CURS Contabilitate Institutii de Credit
1
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
Departamentul de Învăţământ laDistanţă şi Formare Continuă
Facultatea de Ştiinţe Economice
Coordonator de disciplină:Lector univ. dr. Marinela-Daniela MANEA
2
Suport de curs – învăţământ la distanţăContabilitate şi informatică de gestiune, Anul II, Semestrul I
Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor și orice folosire altadecât în scopuri personale este interzisă de lege sub sancțiune penală
ISBN 978-973-712-413-5
UVTCONTABILITATEA
INSTITUŢIILOR DE CREDIT
3
SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR
F= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE
= TEST DE AUTOEVALUARE
= BIBLIOGRAFIE
= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITĂŢI DEÎNVĂŢARE
= INFORMA II SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PEPLATFORMA ID
4
CUPRINS - Studiu individual (S.I.)
Modul I. Noţiuni introductive privind instituţiile de credit / pag. 6Obiective / pag. 6
UI 1. Contabilitatea instituţiilor de credit – no iuni generale, practici i tehnici laîntocmirea situa iilor financiare/ pag. 7Bibliografie / pag. 10
Modul II. Contabilitatea decontărilor bancare / pag. 11Obiective / pag. 11
UI 2. Forme şi instrumente de plată / pag. 12UI 3. Decontări intrabancare / pag. 14UI 4. Decontări interbancare / pag. 16 4.1. Decontări între instituţiile de credit / pag. 16 4.2. Împrumuturi acordate reciproc între instituţiile de credit / pag. 18 4.3. Împrumuturi de refinanţare acordate de BNR / pag. 20UI. 5. Creanţe interbancare restante şi îndoielnice / pag. 21Bibliografie / pag. 23
Modul III. Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie / pag. 24Obiective / pag. 24
UI 6. Noţiuni generale privind operaţiunile de trezorerie / pag. 25 6.1. Operaţiuni de casă în lei i devize/ pag. 25 6.2. Operaţiuni cu cecuri / pag. 28 6.3. Operaţiuni efectuate cu cărţi de plată / pag. 29
Modul IV. Contabilitatea operaţiunilor cu clientela / pag. 31Obiective / pag. 31UI 7 Repere generale privind operaţiunile cu clientela. Creditul – definiţie şi funcţii /pag. 32UI. 8.Riscul – element intrinsec al creditului bancar/ pag. 37 8.1. Noţiuni generale despre risc, clasificarea riscurilor bancare/ pag. 37 8.2. Riscul de creditare / pag. 40 83. Riscul de piaţă /pag. 44 84. Riscul de lichiditate / pag. 49 85. Riscul operaţional / pag. 55 86. Riscul juridic / pag. 60 8.7. Riscul reputaţional / pag. 64UI 9 Contabilitatea creditului bancar / pag. 67 9.1. Creditul de scont / pag 68 9.2. Creditul de factoring / pag 70 9.3. Creditele de trezorerie / pag. 75 9.4. Creditele de consum i vânzări în rate / pag. 80 9.5. Credite pentru finan area opera iunilor de comer exterior / pag. 84 9.6. Credite pentru finan area stocurilor i pentru echipamente / pag. 88
5
9.7. Credite pentru investi ii imobiliare / pag. 91 9.8. Alte credite acordate clientelei / pag. 95UI. 10 Contabilitatea depozitului bancar / pag. 96 10.1. Defini ie, tipologie, clasificare / pag. 96 10.2. Conturi curente în lei/valută persoane juridice / pag. 97 10.3. Conturi curente în lei/valută persoane fizice / pag. 103 10.4. Conturile de economii în lei i valută / pag. 106 10.5. Certificatele de depozit / pag. 109 10.6. Conturi de depozite / pag. 112 10.6.1. Depozitul la termen în lei/valută / pag. 115 10.7. Conturi de depozite colaterale / pag. 121 10.7.1. Scrisoarea de garan ie / pag. 121 10.7.2. Acreditivul / pag. 124
Bibliografie / pag. 127
Modul V. Contabilitatea operaţiilor cu titluri / pag. 128Obiective / pag. 128UI 11 Contabilitatea operaţiilor cu titluri / pag. 129 11.1. Structura titlurilor / pag. 129 11.2. Contabilitatea titlurilor de tranzacţie / pag. 129 11.3. Contabilitatea titlurilor de plasament / pag. 131 11.4. Contabilitatea titlurilor de investiţii / pag. 132Bibliografie / pag. 132
MODUL VI. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor / pag. 133Obiective / pag. 133UI 12 Contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor / pag. 134Bibliografie / pag. 137
6
MODUL INoţiuni introductive privind instituţiile de credit
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 1. Contabilitatea instituţiilor de credit – noţiuni generale,practici şi tehnici la întocmirea situaţiilor financiare
= 1 oră
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privindorganizarea contabilităţii la instituţiile de credit.
� Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor generale privindfuncţia financiar-contabilă la instituţiile de credit, elaborarea situaţiilorfinanciare, etc.
7
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT – NOŢIUNI
GENERALE, PRACTICI ŞI TEHNICI LA ÎNTOCMIREA SITUAŢIILORFINANCIARE
Sistemul bancar românesc are două componente: 1) Banca Naţională a
României, ca bancă centrală şi de emisiune; 2) Instituţiile de credit reprezentate de
băncile comerciale.
În cadrul instituţiilor de credit, contabilitatea este organizată la nivelul unui
compartiment distinct, condus de către directorul economic. Membrii organelor de
administraţie, conducere şi supraveghere ale instituţiei de credit au obligaţia colectivă
de a asigura că situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor sunt întocmite
şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională.
Contabilitatea instituţiilor de credit asigură informaţii şi descrie modul în care
se gestionează şi controlează lichiditatea şi solvabilitatea, precum şi spectrul total de
riscuri asociate operaţiunilor derulate, inclusiv:
ü riscul de lichiditate şi riscurile din fluctuaţiile cursului valutar, din
mişcările ratei dobânzii, din modificarea preţurilor de piaţă şi din eşecul părţilor co-
contractante;
ü ratele medii de dobândă, active purtătoare de dobândă medie şi datorii
purtătoare de dobândă medie pentru perioada respectivă;
ü mărimea depozitelor şi a facilităţilor sub ratele de piaţă şi efectul acestora
asupra profitului şi pierderii;
ü perioadele de scadenţă efective, mai degrabă decât cele contractuale şi
modul în care conducerea gestionează şi controlează riscurile şi expunerea la riscuri
asociată cu diferite profile de scadenţă şi de rată a dobânzii.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,
gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute din activitatea instituţiilor de credit, trebuie să asigure
înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi pentru utilizatorii externi:
FFuncţia
financiar-contabilă la
nivelulinstituţiilor de
credit
8
creditorii, clienţii, alţi participanţi de pe piaţă dar şi alţi utilizatori (organismele
financiare internaţionale).
Contabilitatea se ţine în limba română şi în monedă naţională. Contabilitatea
operaţiunilor în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru
reflectarea operaţiilor economico-financiare în contabilitatea instituţiilor publice este
necesară justificarea fiecărei operaţii printr-un document justificativ.
Bilanţul la instituţiile de credit trebuie să grupeze activele şi datoriile după
natura lor şi să le prezinte în ordinea lichidităţii lor relative.
Activele bilanţiere includ cel puţin elementele: a) numerarul şi soldul cu banca
centrală; b) bonurile de tezaur şi alte titluri ce pot fi rescontate la banca centrală; c)
titlurile emise de guvern şi alte titluri deţinute pentru tranzacţionare; d) plasamentele
şi creditele acordate altor instituţii de credit; e) alte plasamente pe piaţa monetară; f)
creditele şi avansurile acordate clienţilor; g) titlurile de plasament.
În structura pasivelor – datoriilor se disting: a) depozitele de la alte instituţii
de credit; b) alte depozite pe piaţa monetară; c) sumele datorate altor deponenţi; d)
certificatele de depozit; e) biletele la ordin şi alte datorii scriptice; f) alte fonduri
împrumutate.
Instituţiile de credit vor prezenta, în notele la situaţiile financiare, o analiză a
activelor şi pasivelor grupate după scadenţă, cum ar fi de exemplu: a) până la 1 lună;
b) de la 1 lună la 3 luni; c) de la 3 luni la 1 an; d) de la 1 an la 5 ani; e) peste 5 ani.
Din perspectiva gestionării riscului de lichiditate, scadenţele pot fi exprimate
în raport cu perioada rămasă până la data rambursării sau cu perioada iniţială până la
data rambursării. Din perspectiva gestionării riscului ratei dobânzii, scadenţele pot fi
exprimate în raport cu perioada rămasă până la data următoare la care rata dobânzii
poate fi schimbată. Conducerea instituţiei de credit trebuie să prezinte, în comentariul
său, informaţii despre perioadele efective şi despre modul în care gestionează şi
controlează riscurile asociate cu diverse scadenţe şi rate ale dobânzii. Se prezintă, de
asemenea, concentrările semnificative de active, pasive şi elemente extrabilanţiere în
raport cu aria geografică, grupe de clienţi sau de sector sau alte concentrări de risc.
Instituţiile de credit trebuie să prezinte şi valorile nete expuse la risc valutar
semnificativ.
Contul de profit şi pierdere al instituţiilor de credit grupează veniturile şi
cheltuielile după natură, incluzând cel puţin:
FSituaţiile
financiare lanivelul
instituţiilor decredit
9
ü Dobânzi şi venituri similare;
ü Cheltuieli cu dobânzi şi alte cheltuieli similare;
ü Venituri din dividende;
ü Venituri din comisioane şi speze;
ü Cheltuieli cu comisioane şi speze;
ü Câştigurile minus pierderile din titlurile tranzacţionabile;
ü Câştigurile minus pierderile din titlurile de plasament;
ü Câştigurile minus pierderile din tranzacţii în valută;
ü Alte venituri din exploatare;
ü Pierderile din depreciere la credite şi avansuri;
ü Cheltuieli administrative generale;
ü Alte cheltuieli din exploatare.
Elementele de venituri şi cheltuieli nu trebuie compensate, cu excepţia celor
care se referă la acoperirea riscurilor şi la active şi datorii care au fost compensate în
bilanţ. Următoarele câştiguri şi pierderi sunt raportate, în mod normal, pe o bază netă:
a) vânzările şi modificările valorii contabile a titlurilor tranzacţionabile; b) vânzările
de titluri de plasament; c) tranzacţiile în valută.
În notele la situaţiile financiare instituţiile de credit prezintă cel puţin
următoarele contingenţe şi angajamente:
ü Natura şi valoarea angajamentelor de a acorda credite care sunt
irevocabile;
ü Natura şi valoarea datoriilor contingente şi angajamentelor care decurg din
elemente extrabilanţiere, precum: a) substitutele operaţiunilor de creditare directă,
inclusiv garanţiile generale pentru datorii, garanţiile pentru acceptele bancare şi
acreditivele stand-by care servesc drept garanţii financiare pentru împrumuturi şi
titluri de valoare; b) anumite datorii contingente legate de tranzacţii, incluzând
garanţiile de performanţe, garanţiile pentru licitaţii, alte garanţii şi acreditivele stand-
by pentru anumite tranzacţii; c) datoriile contingente, pe termen scurt, ce se
autolichidează şi legate de activitatea de bază, care iau naştere din fluxul de bunuri,
cum ar fi acreditivele documentare în care marfa transportată este folosită drept
garanţie; d) elementele corelate cu rata dobânzii sau cursul valutar, incluzând
operaţiunile de swap, opţiunile şi contractele futures; e) alte angajamente, asigurarea
titlurilor şi creditele revolving.
10
Utilizatorii situaţiilor financiare au nevoie de informaţii care să îi ajute la
evaluarea poziţiei financiare şi performanţei unei instituţii de credit, a gestionării
riscurilor, în aşa fel încât să poată lua decizii economice (bazate pe această evaluare).
De o foarte mare importanţă este o evaluare realistă a activelor, inclusiv senzitivitatea
la evenimente viitoare şi evoluţii adverse şi o recunoaştere corectă a veniturilor şi
cheltuielilor. La fel de importantă este şi evaluarea întregului profil de risc al unei
instituţii de credit, inclusiv elementele din bilanţ şi din afara bilanţului; adecvarea
capitalului; capacitatea de a rezolva problemele pe termen scurt şi capacitatea de a
genera capital suplimentar.
Analiza riscului unei instituţii de credit presupune o analiză detaliată a
acesteia. Analiza bazată pe risc include factori calitativi importanţi şi plasează
indicatorii financiari într-un cadru larg de evaluare şi gestionare a riscurilor şi
modificări sau tendinţe ale acestor riscuri, ca şi sublinierea aspectelor instituţionale
relevante. Asemenea aspecte includ: a) calitatea şi stilul guvernanţei corporative şi a
conducerii; b) adecvarea, completitudinea şi consecvenţa politicilor şi procedurilor
bancare; c) eficienţa şi comprehensivitatea controalelor interne şi, d) oportunitatea şi
corectitudinea sistemelor de informaţii şi a suporturilor informaţiilor manageriale.
Care sunt elementele componente ale situaţiilor financiare în contabilitateainstituţiilor de credit? (vezi pag. 8-9)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2) ***Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
11
MODUL IIContabilitatea decontărilor bancare
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 2. Forme ş instrumente de plată� UI 3. Decontări intrabancare� UI 4. Decontări interbancare� UI 5. Decontări prin utilizarea conturilor de corespondent� UI 6. Împrumuturi acordate reciproc între instituţii de credit� UI 7. Contabilitatea împrumuturilor de refinanţare cu BNR� UI 8. Contab. creanţelor interbancare restante şi îndoielnice
= 10 ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind decontărilebancare: forme şi instrumente de plată, tipuri de decontări: intra şiinterbancare, prin conturi de corespondent, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea de cunoştinţe referitoare larecunoaşterea formelor de decontare – acceptarea, asigurarea cu anticipaţiea sumelor necesare efectuării plăţii, respectiv a instrumentelor de plată –ordinul de plată, cec-ul, cambia, biletul la ordin. Dobândirea de cunoştinţeprivind contabilitatea decontărilor bancare, respectiv a împrumuturilor derefinanţare cu BNR şi a creanţelor interbancare restante şi îndoielnice.
12
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2FORME ŞI INSTRUMENTE DE PLATĂ
Decontarea este o operaţiune bancară prin care se virează mijloace băneşti din
şi în contul unităţilor patrimoniale sau al persoanelor fizice deschise la instituţiile de
credit. În urma acestei oepraţiuni se sting creanţe şi datorii între părţi.
Principalele forme de decontare dintre părţi sunt:
ü acceptarea;
ü asigurarea cu anticipaţie a sumelor necesare efectuării unei plăţi.
Acceptarea este o formă de decontare prin care plăţile dintre agenţii
economici se efectuează pe baza consimţământului plătitorului, dat prin depunerea la
instituţia de credit a documentelor de decontare emise de către plătitor sau acceptate
de către acesta în urma iniţierii de către beneficiar. Acceptarea poate fi: a) expresă,
atunci când plătitorul îşi dă acordul scris prin care ordonă instituţiei de credit să
plătească, din contul său, suma de bani cuvenită beneficiarului; b) parţială, atunci
când acordul plătitorului se referă la o plată parţială; c) tacită, atunci când plătitorul
nu s-a adresat instituţiei de credit în interiorul termenului de prezentare pentru a
autoriza efectuarea plăţii.
Asigurarea cu anticipaţie a sumelor necesare efectuării plăţii se face de
către plătitor în următoarele forme:
ü acreditivul;
ü scrisoarea de garanţie.
Acreditivul estec o formă de decontare prin care plăţile se efectuează pe
măsura livrării mărfurilor, a executării lucrărilor sau a prestării serviciilor, dintr-o
sumă rezervată în acest scop şi aflată la dispoziţia băncii furnizorului.
Scrisoarea de garanţie este un document prin care banca plătitorului
confirmă, la cererea acestuia, că în anumite cazuri bine precizate va asigura, pentru o
anumită perioadă de timp şi în limita unei sume determinate, efectuarea plăţilor
prevăzute în scrisoarea din credite bancare, în cazul în care la data solicitării plăţii
plătitorul nu are altă disponibilitate.
Ca şi instrumente de decontare amintim:
ü ordinul de plată;
ü cecul;
ü cambia;
FForme dedecontare
FForme dedecontare
13
ü biletul la ordin.
Ordinul de plată – instrument care atestă iniţiativa decontăriidin partea
plătitorului. Ordinul de plată este dispoziţia necondiţionată, dată de către emitentul
acestuia unei instituţii de credit, de a pune la dispoziţia unui beneficiar o sumă de
bani la o anumită dată. Ordinul de plată pune în legătură emitentul, care este persoana
ce emite ordinul, plătitorul, care este clientul instituţiei de credit, şi o terţă persoană,
care este clientul partener al plătitorului.
Cecul este un ordin scris, dat unei instituţii de credit, de a plăti valoarea
menţionată. Este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu
disponibilul corespunzător în aceste conturi. Cecul pune înlegătură trei persoane:
trăgătorul, trasul, beneficiarul. Trăgătorul emite ordinul, beneficiarul (vânzătorul) îl
încasează, iar trasul îl plăteşte.
Cambia este un instrument de plată prin care o persoană, denumită trăgător,
dă ordin altei persoane, denumită tras, de a plăti, la vedere sau la termen, o sumă de
bani unei terţe persoane, denumite beneficiar (sau la ordinul acesteia), respectiv unei
alte terţe persoane indicate de beneficiar. Cambia pune în legătură trei persoane:
trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Trăgătorul emite cambia, trasul este debitorul iar
beneficiarul va primi banii.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, denumită emitent, se
obligă să plătească unei alte persoane, denumită beneficiar, sau la ordinul acesteia, o
sumă de bani la scadenţă. In biletul la ordin intervin două părţi: 1) emitentul
(debitorul), cel care este dator şi se obligă la plată; 2) beneficiarul (creditorul), cel
care urmează să încaseze suma.
Tema de autoevaluare nr. 1
Care sunt cele trei persoane pe care le pune în legătură cec-ul ca instrument deplată ? Dar cambia? Există diferenţe între ele ? (vezi pag. 12-13)
14
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3DECONTĂRI INTRABANCARE
Decontările intrabancare sunt rezultatul relaţiilor dintre clienţi care au conturi
la unităţi bancare ce aparţin aceleiaşi reţele. Reflectarea în contabilitate a decontărilor
intrabancare se face diferit, după cum partenerii de decontare au cont la aceeaşi
instituţie de credit sau la unităţi cu amplasare teritorială diferită, dar care aparţin
aceleiaşi entităţi.
Dacă partenerii au cont la aceeaşi instituţie de credit, dar la sucursale diferite,
intervine contul 341 „Decontări intrabancare”:
ü Unitatea bancară care iniţiază operaţiunea este sediul A;
ü Unitatea bancară care primeşte şi finalizează operaţiunea este sediul B.
Sediul A este instituţia de credit care primeşte de la clienţii săi documentele
pe baza cărora se iniţiază operaţiunea de decontare. Înregistrarea generică pentru
operaţiunile de plată iniţiate este:
CONT PLĂTITOR = CONT DECONTĂRI INTRABANCARE analitic Instituţia de credit X (sediul B)
Sediul B este instituţia de credit care primeşte ordinul de plată şi execută
operaţiunea.
Înregistrarea generică pentru operaţiunile de plată primite spre executare este:
CONT DECONTĂRI INTRABANCARE = CONT BENEFICIAR analitic Instituţia de credit Y (sediul A)
În baza documentului primit de la clienţi, instituţiile de credit iniţiatoare emit
un document intern, care se numeşte aviz inter-sediu (OIS).
În funcţie de poziţia sediului A, avizul OIS poate fi:
ü aviz de creditare;
ü aviz de debitare.
Avizul de creditare se emite pe baza documentelor întocmite din iniţiativa
plătitorului. În acest caz, instituţia de credit iniţiatoare a operaţiei este pe poziţia de
sediu A; ea este întotdeauna banca plătitorului. Din punct de vedere contabil, avizul
de creditare implică creditarea contului 341 „Decontări intrabancare”.
Avizul de debitare se emite pe baza documentelor întocmite din iniţiativa
beneficiarului, care fac obiectul unei operaţii de încasare (cec, efect de comerţ). În
acest caz, instituţia de credit aflată pe poziţia de sediu A este banca beneficiară a
FDecontări
intrabancare
FAvize
inter-sedii
15
sumei. Din punct de vedere contabil, avizul de debitare implică debitarea contului
341 „Decontări intrabancare”.
Transmiterea documentelor între sedii
ü Transmiterea letrică este cel mai utilizat mod de transmitere şi prezintă
avantajele: transmiterea decontării este autentică şi se face cu cost redus. Are
dezavantajul că se prelungeşte timpul de decontare.
ü Transmiterea telegrafică prezintă avantajul costului redus, dar are
dezavantajul transmiterii unui volum insuficient de informaţii.
ü Transmiterea prin fax prezintă ca avantaje volumul mare de informaţii,
posibilitatea transmiterii elementelor de identificare ale instituţiei de credit iniţiatoare
şi ale clientului, iar ca dezavantaj costul relativ ridicat.
ü Transmiterea prin swift presupune interconectarea tuturor instituţiilor de
credit şi a clienţilor acestora la un centru unic de calcul.
Evidenţa contabilă este ţinută de conturile: 111 „Cont curent la BNR” şi 341
„Decontări intrabancare”.
Contul 341 „Decontări intrabancare” este cont bifuncţional. Se creditează prin debitul
conturilor: 2511”Conturi curente”, cu sumele virate de alte subunităţi ale instituţiei de
credit din contul clienţilor, respectiv 111 „Cont curent la BNR”, cu sumele încasate
prin BNR de la clienţi ai subunităţilor. Se debitează prin creditul conturilor
2511”Conturi curente”, cu sumele virate de alte subunităţi ale instituţiei de credit în
contul clienţilor, respectiv 111 „Cont curent la BNR”, cu sumele plătite prin BNR
pentru clienţi ai subunităţilor. Soldul debitor sau creditor reprezintă sume privind
decontări intrabancare.
Societatea comercială ALFA are cont deschis la BRD Târgovişte şi dispune
achitarea unui ordin de plată de 35.000 lei unui beneficiar cu cont deschis la BRD
Bacău. Să se efectueze operaţiile la ambele sedii.
ü La sediul A (BRD Tgv.) Aviz de creditare iniţiat pentru BRD Bacău în
valoare de 35.000 lei
2511/plătitor „Conturi curente”
= 341„Decontări intrabancare”
35.000
ü La sediul B (BRD Bacău) Virare sumă în contul clienţilor
341„Decontări intrabancare”
= 2511/beneficiar „Conturi curente”
35.000
FTransmitereadocumentelor
FEvidenţacontabilă
FExemplificare
16
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4DECONTĂRI INTERBANCARE
Decontările interbancare au loc între parteneri cu conturi deschise la instituţii
de credit diferite. În funcţie de entităţile care intră în relaţie, decontările interbancare
pot fi:
ü Decontări între instituţiile de credit pentru efectuarea plăţilor şi încasărilor
generate de operaţii ale clienţilor acestora;
ü Împrumuturi pe care instituţiile de credit şi le acordă reciproc;
ü Decontări cu Banca Naţională a României.
4.1. Decontări între instituţiile de credit
Sistemul conturilor de corespondent accelerează decontările interbancare. În
funcţie de apartenenţă conturile de corespondent pot fi:
ü contul „nostro” operabil la instituţia de credit proprietară a disponibilului
din cont;
ü contul „loro” sau „vostro”, operabil la instituţia de credit ce gestionează
disponibilităţile altei instituţii.
Contul „nostro” evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere ale unei
instituţii de credit la altă instituţie de credit, după cum contul „loro” evidenţiază
depunerile de disponibilităţi la vedere aparţinând altor instituţii de credit, gestionate
de una din instituţiile componente ale sistemului bancar român.
Contul „nostro” este un cont de plasamente, deci este un cont de activ, în timp
ce contul „loro” evidenţiază surse atrase de către instituţia de credit rezidentă şi este
cont de pasiv.
Contul 121 „Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)” se
debitează prin creditul conturilor: a) 2511”Conturi curente” – cu încasările în contul
clienţilor prin contul de corespondent; b) 253 „Conturi de depozite” – cu constituiri
de depozite şi deschideri de acreditive prin contul de corespondent; c) 142
„Împrumuturi primite de la instituţii de credit” – cu împrumuturile obţinute de la alte
instituţii în contul de corespondent; d) 7019 „Comisioane” – cu comisioanele încasate
pentru operaţiile efectuate în conturile de corespondent; e) 7012 „Dobânzi la conturile
de corespondent” – cu dobânzile încasate pentru disponibilul din ct de corespondent.
FDecontări
interbancare
FDecontări întreinstituţiile de
credit
FEvidenţăcontabilă
17
Se creditează prin debitul conturilor: a) 2511”Conturi curente” – cu retragerile
şi plăţile din conturile clienţilor prin contul de corespondent; b) 253 „Conturi de
depozite” – cu plăţile din acreditivele deschise şi din depozitele constituite; c) 142
„Împrumuturi primite de la instituţii de credit” – cu împrumuturile rambursate; d)
6019 „Comisioane” – cu comisioanele plătite din contul de corespondent.
Soldul debitor reflectă disponibilităţile la vedere în lei şi valută, în contul
corespondent la instituţii de credit din ţară şi străinătate.
Contul 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)” este
cont de pasiv şi are funcţiune inversă lui 121 „Conturi de corespondent la instituţii de
credit (nostro)”.
Banca Comercială Română deschide un cont de corespondent prin virarea
sumei de 900.000 lei prin BNR la Banca Română de Dezvoltare. Se primeşte de către
BCR un ordin de plată în vederea achitării sumei de 100.000 lei unui beneficiar cu
cont deschis la BRD. Se plăteşte de către instituţia de credit gestionară a
disponibilităţilor o dobândă în valoare de 13.000 lei. Efectuaţi operaţiile la instituţia
de credit proprietară.
ü Deschidere cont de corespondent de către BCR
121 „Cont de coresp. la instde credit (nostro)”
= 111„Cont curent la BNR”
900.000
ü Plată sumă către beneficiarul cu cont la BRD
2511/plătitor „Conturi curente”
= 121 „Cont de coresp. la inst decredit (nostro)”
100.000
ü Încasare dobândă pentru disponibilităţile din cont
121 „Cont de coresp. la instde credit (nostro)”
= 7012„Dobânzi la conturile de
corespondent ”
13.000
Tema de autoevaluare nr. 2
Efectuaţi operaţia nr.3 – plata dobânzii pentru disponibilităţile gestionate deBRD.
Rezolvare: 6012 = 122 13.000
”Dobânzi la conturile „Ct de corespondent ale IC (loro)”” de corespondent”
FExemplificare
18
4.2. Împrumuturi acordate reciproc între instituţiile de credit
Necesitatea menţinerii unei înalte capacităţi de creditare presupune, în
anumite perioade, obţinerea de lichidităţi pe baza împrumuturilor între componentele
sistemului instituţiilor de credit.
În funcţie de entitatea ce acordă împrumuturile acestea pot fi:
ü împrumuturi de refinanţare a activităţii bancare acordate reciproc între
instituţiile de credit;
ü împrumuturi de refinanţare acordate de BNR.
După scadenţa împrumuturilor acestea pot fi pe termen scurt, mediu şi lung.
Evidenţa contabilă a împrumuturilor se realizează diferit, după cum instituţiile
de credit pot fi debitoare sau creditoare. În cazul instituţiilor de credit debitoare (care
primesc împrumutul) contabilitatea este asigurată de contul 142 „Împrumuturi primite
de la instituţii de credit”, dezvoltat pe analitice de gradul II, după cum urmează: 1421
„Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit”, 1422 „Împrumuturi
la termen primite de la instituţii de credit”.
Contul 142 „Împrumuturi primite de la instituţii de credit” este cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea împrumuturilor primite şi se debitează cu împrumuturile
rambursate. Soldul creditor reprezintă împrumuturile de rambursat.
Împrumuturile primite sunt generatoare de dobânzi, care reprezintă datorii
ataşate şi, în acelaşi timp, o cheltuială cu dobânzile înregistrate în contul de cheltuieli
6014 „Dobânzi la împrumuturile de la instituţii de credit”.
Contul 1427 „Datorii ataşate” este un cont de pasiv. Se creditează cu dobânda
calculată şi neajunsă la scadenţă în corespondenţă cu contul 6014 „Dobânzi la
împrumuturile de la instituţii de credit” şi se debitează cu dobânzile plătite în
corespondenţă cu conturile 111, 121, respectiv 122. soldul creditor reprezintă
dobânzile calculate şi neachitate.
Pentru instituţiile de credit creditoare (care acordă creditul) evidenţa contabilă
este asigurată de contul 141 „Credite acordate instituţiilor de credit”, cont de activ.
Contul se debitează cu valoarea creditelor acordate altor instituţii de credit,
respectiv se creditează cu creditele rambursate la scadenţă. Soldul debitor reprezintă
creditele acordate şi nerambursate.
FÎmprumuturi
acordatereciproc întreinstituţiile de
credit
FEvidenţăcontabilă
19
Instituţia de credit X obţine de la o altă instituţie de credit un împrumut în
valoare de 400.000 lei pe termen de 2 luni. Împrumutul a fost obţinut la 01.06. 2011
şi se rambursează în rate egale la 01.07, respectiv 01.08.2011 când se achită şi
dobânda de 9%/an. Efectuaţi operaţiile la instituţia de credit debitoare.
ü Primire împrumut la 01.06.2011 prin cont de corespondent
111 „Cont curent la BNR”
= 1422„Împrumuturi la termenprimite de la instituţii de
credit”
400.000
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă la 30.06.2011
6014„ Dobânzi la
împrumuturile de lainstituţii de credit ”
= 1427„ Datorii ataşate ”
3.000
ü Rambursare rată împrumut şi dobândă, la 01.07.2011
% 1422
„Împrumuturi la termenprimite de la instituţii de
credit” 1427
„ Datorii ataşate ”
= 111 „Cont curent la BNR”
403.000200.000
3.000
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă la 31.07.2011
6014„ Dobânzi la
împrumuturile de lainstituţii de credit ”
= 1427„ Datorii ataşate ”
1.500
ü Rambursare rată împrumut şi dobândă, la 01.08.2011
% 1422
„Împrumuturi la termenprimite de la instituţii de
credit” 1427
„ Datorii ataşate ”
= 111 „Cont curent la BNR”
201.500200.000
1.500
Tema de autoevaluare nr. 3
Efectuaţi operaţia de înregistrare a dobânzii de încasat din credite acordate,neajunsă la scadenţă, la instituţia creditoare.
Rezolvare 1417 = 7014
„Creanţe ataşate” „Dobânzi de la creditele acordate IC”
FExemplificare
20
4.3. Împrumuturi de refinanţare acordate de BNR
Banca Naţională a României, ca bancă a băncilor, este obligată să susţină
financiar instituţiile de credit. Acest lucru se realozează prin acordarea
împrumuturilor de refinanţare, pentru care BNR stabileşte periodic rata refinanţării.
Împrumutul de refinanţre se acordă în condiţii speciale, în general pe termen scurt, de
regulă pe o durată de maxim 90 de zile calendaristice.
În funcţie de condiţiile/modul de acordare, împrumutul de refinanţare poate fi:
ü împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare;
ü împrumuturi lombard;
ü alte împrumuturi.
Dintre acestea o formă cu totul specială de refinanţare este împrumutul
lombard (overdraft) – se acordă instituţiilor de credit pentru asigurarea plăţilor
zilnice. Nivelul valoric al împrumutului este determinat de soldul creditor, la
încheierea zilei, al contului curent al instituţiei de credit, la BNR, adică de plăţile
efectuate ce depăşesc disponibilităţile. Împrumutul lombard se acordă în limita unui
plafon de 75% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, rata dobânzii acestuia
stabilindu-se de către conducerea BNR. Dobânda se calculează şi se plăteşte lunar, pe
baza nivelului valoric al împrumutului şi a ratelor stabilite.
Contabilitatea împrumuturilor acordate de BNR este ţinută de contul 112
„Împrumuturi de refinanţare de la BNR”, cont de pasiv, dezvoltat pe analitice de
gradul II. Se creditează cu sumele primite de la BNR reprezentând împrumuturi de
refinanţare în corespondenţă cu contul 111 „Cont curent la BNR”. Se debitează cu
sumele rambursate sau retrase de BNR în corespondenţă cu contul 111 „Cont curent
la BNR”. Soldul creditor reprezintă împr. de refinanţare primite şi nerambursate.
Pentru împrumuturile de refinanţare primite de la BNR, instituţiile de credit
datorează dobânzi evidenţiate în contul 1172 „Datorii ataşate” – cont de pasiv.
Instituţia de credit X obţine de la BNR un împrumut lombard la 01.07.2011 în valoare
de 300.000 lei pentru 30 de zile. Dobânda este de 7%/an şi se achită la scadenţă
împreună cu împrumutul. Efectuaţi operaţiile la instituţia de credit X.
ü Primire împrumut la 01.07.2011 prin cont de corespondent
FÎmprumuturi de
refinanţareacordate de
BNR
FEvidenţăcontabilă
FExemplificare
21
111 „Cont curent la BNR”
= 1122„Împrumuturi lombard”
300.000
ü Calcul dobândă neajunsă la scadenţă la 31.07.2011
6011 „Dobânzi la BNR”
= 1172„Datorii ataşate”
1.750
ü Rambursare împrumut şi plată dobândă la 01.08.2011
% 1122 „ Împrumuturi lombard”
1172 „Datorii ataşate”
= 111 „Cont curent la BNR”
301.750300.000
1.750
Tema de autoevaluare nr. 4
Evidenţiaţi dobânda de încasat pentru împrumutul lombard la BNR.Rezolvare: 1171 = 7011 1.750
”Creanţe ataşate” „Dobânzi de la BNR”
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5CREANŢE BANCARE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
În cadrul relaţiilor interbancare pot apărea creanţe restante şi îndoielnice.
Creanţele restante sunt formate din credite interbancare nerambursate la termen,
precum şi dobânzile neachitate, iar creanţele îndoielnice sunt formate din credite
nerambursate la termen şi din dobânzile aferente care au un grad de risc, iar debitorul
a fost acţionat în justiţie.
Contabilitatea creanţelor restante este ţinută de contul 181 „ Creanţe restante”
dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 1811 „Creanţe restante”, 1812
„Dobânzi restante”, 1817 „ Creanţe ataşate”. Toate sunt conturi de activ. Se debitează
cu creditele interbancare şi dobânzile aferente nerambursate la scadenţă. Se
creditează cu: a) creditele restante încasate în corespondenţă cu contul 111 „Cont
curent la BNR”; b) creditele restante devenite îndoielnice în corespondenţă cu contul
1821 „Creanţe îndoielnice”; c) dobânzile restante devenite îndoielnice în
corespondenţă cu contul 1822 „Dobânzi îndoielnice”.
FCreanţe
restante şiîndoielnice
FEvidenţăcontabilă
22
Contabilitatea creanţelor îndoielnice este ţinută de contul 182 „ Creanţe
îndoielnice” dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 1821 „Creanţe
îndoielnice”, 1822 „Dobânzi îndoielnice”, 1827 „ Creanţe ataşate”. Are funcţie de
pasiv, similară lui 181 „ Creanţe restante”, cu precizarea că se pot constitui creanţe
îndoielnice direct din creanţele curente, respectiv din cele înregistrate în credite
restante.
O instituţie de credit a acordat altei instituţii un credit pe termen de două luni
în valoare de 600.000 lei, creanţele ataşate sunt de 70.000 lei. Creditul şi dobânda nu
sunt rambursate la scadenţă, ele devenind restante. Se calculează provizioane de
depreciere de 50%. După o întârziere de 45 de zile pentru care se calculează o
dobândă majorată de 15% se trec valorile nerecuperate pe pierderi ca urmare a
insolvenţei debitorului. Efectuaţi operaţiile la creditor.
Observaţie: Provizioanele constituite pentru creanţe din operaţiuni
interbancare sunt evidenţiate de contul 191 „Ajustări pentru deprecierea creanţelor
din operaţiuni interbancare”. Este cont de pasiv.
ü Contabilizare împrumut restant
1811 „Creanţe restante”
= 1422„Împr. la termen primite de
la instituţii de credit”
600.000
ü Contabilizare dobândă restantă
1812 „Dobânzi restante”
= 1427„Datorii ataşate”
70.000
ü Contabilizare provizioane pentru risc de cerdit, respectiv dobândă
6611„Chelt. cu ajustări ptrdeprecierea creditelor”
= 1911„Ajustări pentru deprecierea
creditelor”
300.000
6612„Chelt. cu ajustări ptr
deprecierea dobânzilor”
= 1911„Ajustări pentru deprecierea
dobânzilor”
35.000
ü Dobândă penalizatoare pentru creanţe şi dobânzi restante
1817 „Creanţe ataşate”
= 7018„Dobânzi din creanţe
restante şi îndoielnice”
12.563
D = (670.000 x 15% x 45)/360 = 12.563 lei
ü Contabilizare dobândă restantă
1812 „Dobânzi restante”
= 1427„Datorii ataşate”
70.000
FExemplificare
23
ü Trecerea creanţelor restante pe pierderi
667„Pierderi din creanţe
nerecuperabile acoperitecu ajustări pt depreciere”
= % 1811
„Creanţe restante” 1812
„Dobânzi restante”
335.000300.000
35.000
668„Pierderi din creanţe
nerecuperabileneacoperite cu ajustări pt
depreciere”
= % 1811
„Creanţe restante” 1812
„Dobânzi restante” 1817
„Creanţe ataşate”
347.563300.000
35.000
12.563
ü Anulare provizioane constituite
1911„Ajustări pentru
deprecierea creditelor”
= 7611„Ven din ajustări ptr
deprecierea creditelor”
70.000
1912„Ajustări pentru
deprecierea dobânzilor”
= 7611„Ven din ajustări ptr
deprecierea dobânzilor”
35.000
Tema de autoevaluare nr. 5
Ce se întâmplă cu creanţele restante, respectiv îndoielnice nerecuperateneacoperite de provizioane?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2) ***Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
24
MODUL IIIIContabilitatea operaţiunilor de trezorerie
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 6. Noţiuni generale privind operaţiunile de trezorerie
= 3 ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunilereferitoare la operaţiunile de trezorerie derulate în cadrul instituţiilor decredit.
� Obiective operaţionale: Însuşirea operaţiunilor specificecontabilităţii de trezorerie la instituţiile de credit precum: operaţiuni decasă în lei şi valută, operaţiuni cu cec-uri, operaţiuni efectuate cu cărţi deplată.
25
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6NOŢIUNI GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE TREZORERIE
Operaţiunile de trezorerie au o pondere însemnată în totalul operţiunilor
bancare şi o importanţă deosebită în ceea ce priveşte stabilitatea şi circulaţia
monetară. Acestea se grupează în:
ü operaţiuni de casă;
ü operaţiuni cu cecuri;
ü operaţiuni efectuate cu cărţi de plată.
6.1. Operaţiuni de casă în lei şi devize
Deşi numerarul are o pondere mică încirculaţia bănească, el beneficiază de
reglementări şi structuri organizatorice importante. În conformitate cu reglementările
BNR şi cu necesităţile băncilor se întâlnesc structurile:
ü fond de rezervă;
ü case de circulaţie.
Fondul de rezervă este structură specifică centralelor şi sucursalelor la nivelul
cărora se centralizează excedentul de numerar existent în reţeaua bancară.
Casele de circulaţie sunt specifice unităţilor operative prin care se efectuează
operaţiuni cu numerar ordonate de clienţi. Casele de circulaţie se împart în:
ü casele operative de încasări – se ocupă cu operaţiuni de primire a
numerarului în urma încasărilor sau pentru retragere din circulaţie a bancnotelor sau
monedelor metalice uzate. Primiea numerarului se face pe baza documentelor: a)
foaie de vărsământ cu chitanţă se foloseşte pentru depunerea numerarului de către
clienţi. Chitanţa rămasă la aceştia reprezintă dovada efectuării operaţiunii; b) ordin de
încasare se utilizează în cadrul operaţiunilor de depunere interne băncii; c) borderou
însoţitor apare atunci când agenţii economici depun numerar la casierie în genţi
sigilate; d) documente de casă emise de sistemul informatic al băncii.
ü case operative de plăţi – se ocupă cu eliberarea de numerar la cererea
clienţilor. Casele operative de încasări şi plăţi pot fi deschise pentru operaţiuni în lei
sau valute. Eliberarea numerarului se face pe baza documentelor: cec simplu, ordin de
plată, cambie, bilet la ordin, cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
FOperaţiuni de
casă
26
ü case speciale – sunt specifice sucursalelor bancare şi derulează operaţiuni
cu numerar în cadrul reţelei bancare. De asemenea, pot vinde imprimate bancare;
ü case pentru operaţiuni cu metale preţioase, pietre preţioase şi alte valori.
Operaţiunile de casă sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului 101 „Casa”.
Este cont de activ. Se debitează cu sumele încasate şi se creditează cu sumele plătite
în numerar. Soldul debitor al contului arată sumele aflate în casierie.
Contabilitatea operaţiunilor de casă în lei:
ü Depunere de numerar în valoare de 70.000 lei de către clienţi
101 „Casa”
= 2511 „Conturi curente”
70.000
ü Constituirea unui depozit la termen prin depunere de numerar, în valoare de
150.000 lei
101 „Casa”
= 2532„Depozite la termen”
150.000
ü Transfer de numerar de la alte subunităţi ale instituţiei de credit în valoare
de 500.000 lei
101 „Casa”
= 341„Decontări intrabancare”
500.000
ü Obţinere de numerar de la BNR, în valoare de 450.000 lei
101 „Casa”
= 111„Cont curent la BNR”
450.000
ü Obţinere de numerar din cont, în valoare de 95.000 lei
2511„Conturi curente”
= 101 „Casa”
95.000
ü Lichidarea unui depozit la vedere în valoare de 57.000 lei
2531„Depozite la vedere”
= 101 „Casa”
57.000
ü Plata dobânzii la un cont de depozit la vedere în valoare de 1.700 lei
2537„Datorii ataşate”
= 101 „Casa”
1.700
ü Sume depuse la BNR în valoare de 260.000 lei
111„Cont curent la BNR”
= 101 „Casa”
260.000
ü Transfer de numerar către alte subunităţi ale instituţiei de credit în valoare
de 190.000 lei
341„Decontări intrabancare”
= 101„Casa”
190.000
FEvidenţacontabilă
27
ü Minus în casierie de 5.000 lei
3556 „Debitori diverşi”
= 101 „Casa”
5.000
Operaţiunile de casă în devize apelează la contul 372 „Conturi de ajustare” – B, cu
două analitice 3721 „Poziţie de schimb” şi 3722 „Contravaloare poziţie de schimb”.
Contul 3721 „Poziţie de schimb” se creditează cu operaţiile care duc la creşterea
cantitativă şi valorică a devizelor. Contul se debitează cu operaţiile care duc la
scăderea cantitativă şi valorică a devizelor.
Contul 3722 „Contravaloare poziţie de schimb”ţine evidenţa contravalorii în lei a
operaţiunilor în devize. Are funcţiune inversă contului 3721 „Poziţie de schimb”.
Contabilitatea operaţiunilor de casă în devize:
ü Cumpărare devize – 1.000 u.m., curs 4,2 lei/u.m.
101/devize „Casa”
= 3721„ Poziţie de schimb”
1.000
ü Contravaloare în lei a devizelor cumpărate – 1.000 u.m., curs 4,2 lei/u.m.
3722„ Contravaloare poziţie de
schimb”
= 101/ROL„Casa”
4.200
ü Vânzare devize – 500 u.m., la un curs 4,5 lei/u.m.
3721„ Poziţie de schimb”
= 101/devize „Casa”
500
ü Contravaloare în lei a devizelor vândute – 500 u.m.
3722„ Contravaloare poziţie de
schimb”
= 101/ROL„Casa”
2.250
ü La sfârşitul lunii se stabilesc diferenţele de curs: BNR a stabilit un curs de
4,3lei/u.m.
3722„ Contravaloare poziţie de
schimb”
= 7061/„Casa”
200
Tema de autoevaluare nr. 1
Ce sunt casele operative de încasări şi plăţi?Care este contul ce eviden iază în contabilitate opera iunile de casă ?
Vezi paginile nr. 25 - 26.
FOperaţiuni decasă în devize
FExemplificare
28
6.2. Operaţiuni cu cecuri
Cecul este un instrument de plată prin care o persoană, numită trăgător, dă
ordin băncii sale, în calitate de tras, să achite o sumă de bani unei terţe persoane
numită beneficiar. Cecurile se pot clasifica după două criterii:
ü după beneficiar: a) cec nominativ – când beneficiarul plăţii este o persoană
clar stabilită; b) cec la purtător – când lipseşte numele beneficiarului, iar transmiterea
cecului se face prin simpla remitere de la o persoană la alta.
ü după modul de încasare: a) cec nebarat – se plăteşte în numerar sau în cont
fără nici un fel de restricţii, la dorinţa beneficiarului; b) cec barat – se poate încasa
decât dacă se apelează la serviciile unei bănci; c) cec de virament – nu se poate plăti
decât într-un cont al beneficiarului; d) cec certificat – este cecul pentru care banca
plătitoare a blocat suma necesară plăţii până la prezentarea legală la plată; e) cec
circular – este un cec emis de bancă în relaţiile cu subunităţile sale sau cu alte bănci;
f) cec de călătorie – are caracteristici specifice bancnotei; este emis în sume fixe, în
lei sau în devize.
Pentru reflectarea operaţiunilor cu cecuri se apelează la contul 2511 „Conturi
curente”, principala opera iune la achitarea unei sume de bani prin CEC fiind
următoarea:
2511„ Conturi curente”/analitic
plătitor
= 2511„Conturi curente”/analitic
beneficiar
Suma X
FOperaţiuni cu
cecuri
FEvidenţacontabilă
29
6.3. Operaţiuni cu cărţi de plată
Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul
cărruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la
bancă. Cărţile de plată se clasifică, după funcţiile îndeplinite, în:
ü carte de credit;
ü carte de debit;
ü cartea pentru retragere de numerar;
ü cartea de garantare a cecurilor;
ü cartea multifuncţională sau derivată.
Decontările operaţionale cu cărţi bancare se realizează apelând la sistemul
electronic de transfer al fondurilor. Acest sistem se bazează pe elementele:
ü distribuitorul automat de numerar;
ü automatul bancar (ATM);
ü terminalele la punctele de vânzare.
Evidenţa contabilă a retragerilor de numerar prin cărţile de plată este ţinută de
conturile 2511”Conturi curente” şi 367 „Alte stocuri şi asimilate”.
Contul 367 „Alte stocuri şi asimilate” este cont de activ. Se debitează cu
alimentările de numerar a automatelor bancare şi se creditează cu retragerile de
numerar prin automatele bancare.
Contabilitatea operaţiilor cu cărţi de plată
ü Alimentarea cont cărţi de plată pe baza numerarului depus – 90.000 lei
101„ Casa”
= 2511/card„Conturi curente”
90.000
ü Alimentarea contului cărţi de plată pe baza disponibilului din cont curent –
100.000 lei
2511„Conturi curente”
= 2511/card„Conturi curente”
100.000
ü Incasarea preţului cărţii de plată – 100 lei
2511„Conturi curente”
= 7085„Venituri privind
mijloacele de plată”
100
ü Incasarea comisionului la eliberarea cărţii de plată – 10 lei
2511„Conturi curente”
= 7085„Venituri privind
mijloacele de plată”
10
FCărţi de
plată
FEvidenţacontabilă
FExemplificare
30
ü Alimentarea cu numerar a automatului bancar – 190.000 lei
367„ Alte stocuri şi asimilate”
= 101„ Casa”
190.000
ü Retragere de numerar de către clienţii băncii – 127.000 lei
2511„Conturi curente”
= 367„ Alte stocuri şi asimilate”
127.000
Tema de autoevaluare nr. 2
O instituţie de credit achiziţionează devize – 10.000€ la un curs de4,2lei/€, respectiv 20.000$ la un curs de 3,5lei/$. Instituţia de credit vinde încursul lunii 5.000 € şi 15.000 $ la următoarele cursuri: 1€ = 4,6lei/€, 1$ =3,7lei/$. La sfârşitul lunii cursul devizelor de la BNR este următorul: 1€ =4,4lei/€, 1$ = 3,6lei/$.
Efectuaţi operaţiile privind devizele de la achiziţie până la finele luniicând stabiliţi şi diferenţele de curs aferente disponibilităţilor existente.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2) ***Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
31
MODUL IVContabilitatea operaţiunilor cu clientela
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI. 7. Repere generale privind operaţiunile cu clientela.Creditul – definiţie şi funcţii
= 1 oră
� UI. 8. Riscul – element intrinsec al creditului bancar
= 2 ore
� UI. 9. Contabilitatea creditului bancar
= 5 ore
� UI. 10. Contabilitatea depozitului bancar
= 3 ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privindoperaţiunile cu clientela la instituţiile de credit, precum: riscul – tratamentşi proceduri de administrare, strategia riscului la nivelul reţelei, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea procedeelor de lucru şirecunoaşterea în contabilitate a elementelor proprii creditului şi depozituluibancar.
32
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7REPERE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE CU CLIENTELA.
CREDITUL – DEFINIŢIE, CONŢINUT ŞI TRĂSĂTURI
Ponderea cea mai însemnată în volumul activităţii desfăşurate de unităţile
operative ale instituţiilor de credit o au operaţiunile cu clientela. Operaţiunile cu
clientela sunt operaţiuni efectuate de persoanele fizice şi juridice, sub formă de
credite, de depozite sau de cont curent în lei şi devize.
Operaţiunile cu clientela cuprind:
ü operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei;
ü operaţiuni de mobilizare a disponibilităţilor băneşti ale clientelei în conturi
de depozite;
ü operaţiuni de creditare a clientelei nefinanciare;
ü operaţiuni de creditare a clientelei financiare;
ü operaţiuni de schimb valutar prin conturile curente.
Literatura de specialitate oferă diverse definiţii ale conceptului de credit
bancar. Economiştii francezi1 referindu-se la creditul bancar specific întreprinderilor
mici şi mijlocii îl definesc ca fiind „suma de bani pe care o obţine o întreprindere de
la o bancă atunci când activul circulant din bilanţ nu este finanţat integral prin
încasările de la furnizori şi de la diverşi creditori şi când această insuficienţă nu este
acoperită de fondul de rulment”. O definiţie mai cuprinzătoare a creditului este dată
în documentele Băncii Centrale Europene: ”....relaţia bănească între o persoană
fizică sau juridică numită creditor, care acordă unei alte persoane numită debitor, un
împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă
stabilită în funcţie de riscul pe care şi-l asumă creditorul sau de reputaţia
debitorului”2.
În România, definiţia oficială a creditului este redată în Legea nr. 58/1998
republicată – Legea bancară, astfel: „Creditul reprezintă orice angajament de plată a
unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la
plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă, sau orice prelungire
1 Masson, J. - Les credits bancaires aux entreprises, La Revue Banque, Paris 1988.2 Statutul Băncii Centrale Europene, cap. Credite
FOperaţiuni cu
clientela
FDefinireacreditului
33
a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care
incorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.”3
Pentru definirea creditului bancar se pot parcurge, de asemenea, gradual, trei
opinii ce s-au conturat cu privire la acest concept:
ü Creditul ca încredere;
ü Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;
ü Creditul ca formă a relaţiilor de schimb.
ü Creditul ca încredere: este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de
credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora.
Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui
concept. Termenul credit îşi are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere”
care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică această încredere se
concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să
prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.
ü Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb, reprezintă „un acord prin care
anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei
promisiuni de plată viitoare.” Unei asemenea abordări a creditului îi sunt aduse
contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit căruia creditul nu este o
formă a schimbului – nici d.p.d.v. al scopului, nici al conţinutului material al valorii.
ü Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire reprezintă o abordare care
porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei
părţi din produsul social de la unii din participanţii la circuitul economic către alţi
participanţi la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de redistribuire
a veniturilor, ca de exemplu impozitele şi taxele, ce au un caracter definitiv, creditul
este o formă particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar al transferului din
economie.
Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi
corelarea acestor trei abordări, conducând la formularea următoare: creditul
reprezintă o categorie economică care exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din
PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie
3 Legea nr. 58/1998 republicată – Legea bancară
34
disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul
satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii
economice. În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale
contra unei valori monetare viitoare. Conţinutul şi semnificaţia acestui concept
rezultă şi din funcţiile care sunt atribuite creditului, grupate după cum urmează: a)
funcţia de repartiţie; b) funcţia de control; c) funcţia de emisiune; d) funcţia de
mobilizare şi de redistribuire; e) funcţia de purtător de dobândă.
Pentru evidenţierea conţinutului şi a caracteristicilor creditului este necesară
parcurgerea şi prezentarea elementelor incluse în relaţiile de credit, astfel:
ü participanţii la raportul de credit;
ü promisiunea de rambursare;
ü garantarea;
ü scadenţa;
ü dobânda.
Creditul aduce în planul relaţiilor economice două subiecte distincte: creditorul
– cel care dă cu împrumut sau vinde pe credit şi are de primit o valoare la scadenţă şi
debitorul – cel care primeşte împrumutul sau marfa şi trebuie să restituie suma
primită sau să plătească, la scadenţă, valoarea bunului primit. În literatura de
specialitate creditorul şi debitorul sunt denumiţi „subiecte ale raportului de credit”.
Analiza participanţilor la raportul de credite evidenţiază marea diversitate a
acestora şi dimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea
creditorilor şi debitorilor se disting trei mari categorii: populaţia, statul şi agenţii
economici.
Agenţii economici deţin o importantă poziţie în rândul creditorilor, în cazul în
care obţin rezultate financiare pozitive, pentru care caută cele mai eficiente modalităţi
de plasare pe piaţa monetară sau de capital. Disponibilităţile monetare degajate de
întreprinderi se constituie în resurse de creditare a activităţilor unităţilor deficitare, fie
în mod direct, fie prin intermediul băncilor şi al altor instituţii financiare. Potenţialul
de economisire, implicit de creditare al întreprinderilor poate fi evidenţiat prin analiza
disponibilităţilor în depozite la termen şi ale portofoliilor de titluri deţinute ca
participaţii la capitalul social al altor agenţi economici şi ca subscriptori la titlurile
emise de stat.
FConţinutul şi
trăsăturilecreditului
FParticipanţii la
raportul decredit
35
Populaţia participă la procesul de creditare în dubla calitate, de creditor şi
debitor, remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de creditare.
Participarea statului în calitate de creditor nu poate fi analizată decât în
situaţia înregistrării de excedente bugetare şi a disponibilizării în economie a unor
importante sume, dirijate către sistemul asigurărilor şi protecţiei sociale ori către alte
destinaţii. Calitatea de debitor a statului este bine definită în toate economiile
contemporane, ca urmare a înregistrării de deficite bugetare.
Promisiunea de rambursare la o dată reciproc convenită reprezintă
angajamentul debitorului de a rambursa valoarea capitalului împrumutat plus
dobânda, ca preţ al creditului. Element esenţial al raportului de credit, promisiunea de
rambursare presupune riscuri şi necesită angajarea unor garanţii. Datorită unei
conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla în încapacitate de
plată, sau poate întârzia plata sumelor ajunse la scadenţă. Din acest motiv este necesar
ca la nivelul creditorului să se adopte măsurile necesare pentru prevenirea şi
eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiză temeinică a solicitantului de
credite, din mai multe puncte de vedere: poziţia pe piaţa internă şi în cadrul ramurii,
situaţia financiară, gradul de îndatorare, forma juridică şi raportul cu ceilalţi
participanţi pe piaţă.
Garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea
acestora. După natura elementelor ce constituie obiectul garanţiei distingem garanţii
reale şi garanţii personale.
Garanţia reală are la bază garantarea sau „gajarea” creditului cu valori
materiale, prin a căror valorificare se pot obţine sumele necesare achitării creditului.
O formă distinctă de garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care debitorul
acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare. Garanţia personală
reprezintă angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti suma ajunsă la scadenţă, în
cazul incapacităţii de plată a debitorului. Cea mai adecvată formă de garantare a
creditelor o constituie garantarea financiară, fapt care este posibil prin asigurarea în
viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de
rambursarea creditului şi dobânda aferentă. În acest scop, se procedează la garantarea
creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului – active fixe şi circulante. În
practică se utilizează metoda garantării creditelor pe seama portofoliului de efecte
comerciale deţinute de agentul economic solicitant de credite.
FPromisiunea de
rambursare
FGarantarea
36
Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcţie
de particularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii
beneficiarilor de credite. Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24
ore (în cazul pieţei interbancare) până la durate medii şi lungi (20 sau 30 ani) în cazul
împrumuturilor obligatare.
Între scadenţă şi modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelaţie,
astfel: creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la sacdenţă, în timp ce
creditele pe termen mijlociu şi lung implică rambursare eşalonată.
Dobânda reprezintă preţul capitalului utilizat sau chiria pe care o plăteşte
debitorul pentru dreptul care i se acordă de a folosi capitalul împrumutat.
Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie
într-un instrument de influenţare a cererii şi ofertei de credite. Un nivel redus al ratei
dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determină efecte favorabile
asupra producţiei şi economiei, după cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rată
a dobânzii ridicată, generează diminuarea cererii de credite. Luarea în considerare a
ratei inflaţiei, comparativ cu rata dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la
constatarea faptului că în perioadele cu inflaţie sporită, creditele constituie pentru
debitori o modalitate perfectă de finanţare. În funcţie de acelaşi element, inflaţia, se
utilizează în raporturile de credit, două tipuri de dobândă: fixă şi variabilă.
Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă pe întreaga
durată a creditului. Dobânda variabilă se modifică periodic în funcţie de presiunile
inflaţioniste şi de evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă. Pentru conturile curente ale
clienţilor se calculează atât dobândă debitoare cât şi dobândă creditoare, ca preţ plătit
de client, sau de bancă pentru utilizarea unei anumite sume.
Tema de autoevaluare nr. 1
Delimitaţi şi particularizaţi elementele incluse în relaţiile de credit. (vezi pag. 34 -36)
FScadenţa
FDobânda
37
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8
RISCUL – ELEMENT INTRINSEC AL CREDITULUI BANCAR
8.1. Noţiuni generale despre risc, clasificarea riscurilor bancare
Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate
nu se poate obţine profit fără risc. De aceea orice entitate încearcă să-şi maximizeze
profitul prin gestionarea riscului specific domeniului său de activitate şi prin evitarea
sau transferarea riscului pe care aceasta nu doreşte să-l preia. Este evident că o
strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât şi proceduri de
gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimizarea probabilităţii
producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale a băncii. Acest lucru rezultă din
obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, după cum obiectivul central al
activităţii bancare îl constituie obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.
Însă, nu întotdeauna cele două obiective – general şi sectorial – se află în
concordanţă. S-ar putea ca, în anumite situaţii, costul implementării şi exploatării
procedurilor care vizează gestiunea riscului să fie mai mare decât expunerea
potenţială la risc. Ceea ce nu înseamnă că aceste programe trebuie selectate în funcţie
de criterii de eficienţă. În alte cazuri s-ar putea ca strategia băncii să implice asumarea
unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. În acest caz trebuie luată decizia
întotdeauna având în vedere şi cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea
unei protecţii corespunzătoare şi pierderile potenţiale mai mari. Însă minimizarea
riscurilor nu trebuie să se transforme într-un obiectiv în sine.
De altfel obiectivele managementului bancar sunt trei – maximizarea
rentabilităţii, minimizarea expunerii la risc şi respectarea reglementărilor bancare în
vigoare, astfel că importanţa gestiunii bancare nu se rezumă doar la minimizarea
cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizarea expunerii la
risc are efecte pozitive şi asupra comportamentului salariaţilor care devin mai riguroşi
şi mai conştiincioşi în îndeplinirea sarcinilor; nu este de neglijat nici efectul
psihologic de descurajare a unor activităţi frauduloase. Existenţa unor programe
adecvate pentru prevenirea şi controlul riscurilor bancare contribuie şi la impunerea
instituţiei în cadrul comunităţii bancare, nu de puţine ori existenţa unor astfel de
FNoţiuni generale
despre risc
38
programe condiţionând admiterea sau participarea instituţiei de credit respective la
asociaţii interbancare sau obţinerea de calificative superioare din partea autorităţilor
bancare. În sfârşit, o gestiune eficace a riscurilor bancare îşi va pune amprenta şi
asupra imaginii publice a băncii. Clienţii doresc o bancă sigură, la fel şi acţionarii.
Soliditatea unei bănci îi atrage pe deponenţi în condiţiile în care depozitele nu sunt
asigurate în mod obligatoriu.
Fără a concluziona se poate considera că, deoarece riscurile bancare sunt o
sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea lor adecvată poate stabiliza veniturile în
timp, având rolul unui amortizor de şoc. În acelaşi timp, consolidarea valorii
acţiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu pieţele financiare
şi implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.
În literatura de specialitate există o serie de clasificări după cum urmează:
1) În funcţie de caracteristica bancară: a) riscuri financiare (riscul de
lichiditate, riscul de capital); b) riscuri de prestare (riscul operaţional, riscul
tehnologic, riscul introducerii de noi produse); c) riscuri ambientale (riscul de fraudă,
riscul economic, riscul legal).
2) În funcţie de geneză: a) risc de exploatare; b) risc financiar; c) risc de
faliment.
3) În funcţie de natura lor: a) riscuri comerciale; b) riscuri provocate de
cauze de forţă majoră; c) riscuri politice; d) riscuri valutare (de schimb valutar, rată a
dobânzii).
4) În funcţie de expunerea la risc: a) riscuri pure = riscuri a căror expunere
este generată de activităţi şi procese bancare cu potenţial de a produce evenimente
care să se soldeze cu pierderi : a1) riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii); a2)
riscuri financiare (generate de operaţiunile bancare tradiţionale); a3) riscuri criminale
şi frauduloase (fraude, furturi, deturnări de fonduri); a4) riscuri de răspundere
(nerespectarea normelor bancare); b) riscuri lucrative (speculative) = expunerea la
risc este generată de încercarea de a obţine profit maxim: b1) riscuri de piaţă (variaţia
condiţiilor de piaţă); b2) riscuri de afacere; b3) riscuri de lichiditate (incapacitatea de
a finanţa operaţiunile bancare curente).
5) În funcţie de caracteristica bancară: riscuri financiare (generate de
operaţiile bancare tradiţionale): a1) riscul de creditare (probabilitatea neîncasării
FClasificarea
riscurilorbancare
39
creditelor acordate); a2) riscul de lichiditate; a3) riscul de piaţă (variaţia ratei
dobânzilor, riscul valutar, etc.).
O clasificare a riscurilor bancare în conformitate cu prevederile Băncii
Reglementelor Internaţionale vizează următoarele delimitări:
1) Riscuri financiare: a) riscul ratei dobânzii; b) riscul cursului de schimb; c)
riscul de lichiditate; d) riscul titlurilor cu venit variabil.
2) Riscuri legate de parteneri: a) riscul clientelei; b) riscul apărut pe piaţa
interbancară; c) riscul de ţară; d) riscul de credit (furnizor, piaţă).
3) Riscul comercial: a) riscul de produse; b) riscul serviciilor; c) riscul de
piaţă; d) riscul de imagine.
4) Riscuri legate de forţa de muncă.
5) Riscuri operaţionale şi tehnice: a) calitatea operaţiunilor; b) nivelul de
informatizare şi telecomunicaţii.
6) Riscul gestiunii interne: a) riscul de reglementare; b) riscul de deontologie;
c) riscul de strategie; d) riscul de insuficienţă funcţională; e) riscul resurselor umane;
f) riscul de comunicare; g) riscul controlului intern total şi financiar.
Tema de autoevaluare nr. 1
După expunerea la risc identifica i tipurile de riscuri pure, respectiv lucrative. (vezipag. 38)
FClasificarea
riscurilorbancare
40
8.2. Riscul de creditare
Principala operaţiune bancară este creditarea. Într-adevăr, între plasamentele
băncilor pe primul loc se află creditele. Modul în care banca alocă fondurile pe care le
gestionează poate influenţa în mod hotărâtor dezvoltarea economică atît la nivel local
cât şi naţional. Pe de altă parte, orice instituţie de credit îşi asumă, într-o oarecare
măsură, riscuri atunci când acordă credite şi, în mod cert, toate băncile înregistrează
în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci când unii debitori nu îşi
onorează obligaţiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la
portofoliul de credite pot fi minimizate dacă operaţiile de creditare sunt organizate şi
gestionate cu profesionalism. Astfel, pornind de la acest punct de vedere cea mai
importantă funcţie a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de
credite. Slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare,
delimitând următoarele posibile speţe: a) neatenţia în formularea normelor de
creditare; b) existenţa unor condiţii de creditare prea generoase, cuplate cu lipsa unor
normative clare; c) nerespectarea normelor interne de creditare de către personalul
băncii; d) concentrarea riscantă a creditelor pe anumite piese/produse bancare; e)
labul control exercitat asupra personalului (inspectorilor); f) creşterea excesivă a
valorii portofoliului de credite, peste posibilităţile rezonabile ale băncii de a acoperi
riscurile; g) sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;
h) necunoaşterea fluxurilor de trezorerie a clienţilor; i) creditarea preferenţială (sub
condiţiile de piaţă).
Pentru a depăşi deficienţele sistemice şi procedurale de acest gen, care duc la
creşterea pierderilor la portofoliul de credit, băncile trebuie să conceapă şi să
implementeze politici de creditare performante şi să angajeze/pregătească un personal
de un profesionalism ireproşabil, care să înţeleagă şi să respecte disciplina acestor
norme. Pentru aceasta este necesar să existe un feed-back permanent prin care
conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului de control al calităţii
creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie detectate şi corectate din timp.
Pentru ca o politică bancară de creditare să se dovedească şi utilă, nu doar un
exerciţiu academic, ea trebuie să îndeplinească condiţii de formulare corectă şi
conţinut complet. Se poate aprecia ca fiind corectă acea politică de creditare care a
acordat prioritate atingerii următoarelor obiective:
Ø selecţia unor credite sigure şi cu o probabilitate maximă de rambursare;
FPolitica
bancară decreditare
FPolitica
bancară decreditare
41
Ø selecţia unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;
Ø încurajarea extinderii creditelor ce corespund nevoilor pieţelor pe care
operează banca.
Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare. Din această
perspectivă, (a fluxului de încasări), orice credit comportă riscul ca aceste încasări să
nu se realizeze deloc sau parţial. Acest risc este cunoscut ca risc de insolvabilitate a
debitorului; el este esenţial în activitatea bancară deoarece principala funcţie a unei
bănci o reprezintă acordarea de credite. Pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai
importantă etapă a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare. În
această fază comportamentul unei bănci poate fi astfel prezentat: un credit nu se
acordă decât dacă se poate estima dacă probabilitatea de rambursare o depăşeşte pe
cea a nerambursării. Aprecierea acestei capacităţi de rambursare se poate face
utilizând proceduri diferite în funcţie de debitor – agent economic, persoană privată,
stat. Elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare sunt:
capacitatea de plată, capitalul – averea debitorului, garanţia (reală sau personală),
condiţiile de mediu. Dintre aceşti cinci factori primul este cel mai important.
Se apreciază că principalele slăbiciuni în gestiunea riscului de creditare sunt
unele de ordin intern: selecţia defectuoasă a dosarelor şi supravegherea internă
improprie a evoluţiei (practic a involuţiei) calităţii debitorilor. Riscul de selecţie
improprie a dosarelor poate fi minimizat prin: rigoare în conţinutul dosarelor,
aprecierea internă a calităţii clienţilor pe baze unitare, prin punctaj, dubla avizare a
deciziei de creditare şi stabilirea unei marje corespunzătoare a dobânzii percepute.
Riscul de credit comportă patru nivele de risc şi anume: 1) risc scăzut; 2) risc
moderat; c) risc mediu; d) risc mare.
Pragurile de la care indicatorii calculaţi pentru riscul de credit sunt considerate
semnificative sunt redate în tabelul următor:
Riscul de credit
Indicatori/Praguri semnif. de risc Scăzut Moderat Mediu RidicatPondere provizioane în totalcredite
< 0,70 Între 0,70 şi1,56
Între 1,57 şi2,22
>2,23
Pondere credite şi dobânzirestante în total credite
< 0,77 Între 0,78 şi1,23
Între 1,24 şi1,49
>1,50
Pondere credite şi dobânziextrabilanţiere în total credite
< 0,29 Între 0,30 şi1,00
Între 1,01 şi1,85
>1,86
FLimitareariscului de
credit
42
Pragul de la care indicatorii calculaţi pentru determinarea riscului de credit
este considerat semnificativ este:
Ø pondere provizioane în total credite – 2,23%,
Ø pondere credite şi dobânzi restante în total credite – 1,50%,
Ø pondere credite şi dobânzi extrabilanţiere în total credite – 1,86%
Sub aspect economic riscul de credit este definit de trei activităţi principale, şi
anume: 1) activitatea de analiză, care presupune estimarea cât mai corectă a riscului
pe baza parametrilor iniţiali ai stării clientului şi ai tranzacţiei pentru care se solicită
finanţarea; 2) activitatea de prevenire a producerii riscului pentru a diminua efectele
sau chiar a le înlătura; 3) activitatea de stăpânire a costurilor şi de reducere a
pierderilor potenţiale generate de riscuri.
Strategia instituţiilor de credit în politica de creditare vizează următoarele
obiective:
ü creşterea calităţii portofoliului de credite ale instituţiilor de credit prin
monitorizarea următorilor indicatori calculaţi în conformitate cu procedurile proprii
elaborate în acest sens: a) ponderea creditelor “restante” şi “îndoielnice” în total
portofoliu de credite (valoarea brută) să nu depăşească 2%; b) ponderea creditelor
“restante” şi “îndoielnice” în total capitaluri proprii (valoarea brută) să nu depăşească
5%; c) ponderea creditelor clasificate în categoria “îndoielnic” şi “pierdere” (valoarea
brută) în total portofoliu de credite să nu depăşească 10%.
ü menţinerea unei marje procentuale nete a dobânzii determinatî ca raport
între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive de
minimum 1,5.
Strategia riscului de creditare vizează: a) categoriile de credit pe care
instituţiile de credit le promovează; b) tipul expunerii; c) forma de proprietate
acceptată; d) sectoarele economice de activitate ale clienţilor care au acces la credite;
e) rezidenţa şi aria georgrafică; f) moneda; g) durata, scadenţele de rambursare a
ratelor şi de plată a dobânzilor; h) costul creditului; i) garantarea creditelor.
În strategia riscului de credit, instituţiile de credit urmăresc revizuirea
procesului de creditare dacă cerinţele o impun urmărindu-se în principal:
ü analiza formularisticii utilizate;
ü analiza criteriilor de aprobare şi acordare a creditului;
FStrategia
riscului la nivelde reţea
FLimitareariscului de
credit
43
ü analiza politicii de garantare a creditului şi a practicilor de evaluare a
garanţiilor;
ü diversificarea portofoliului de credite pe produse specifice tipurilor de
clienţi;
ü actualizarea normelor şi reglementărilor ce privesc activitatea de creditare;
ü revizuirea normelor şi procedurilor de gestionare a creditelor
neperformante;
ü dezvoltarea şi perfecţionarea aplicaţiilor IT şi a sistemului de comunicaţii
cu privire la furnizarea rapoartelor privind creditele si dobânzile restante;
ü efectuarea periodică a analizelor riscului de credit, a calităţii portofoliului
de credite şi informarea nivelelor superioare de decizie;
ü urmarirea creditelor şi dobânzilor neachitate la scadenţă utilizând diferite
metode (negocierea cu clientul, reabilitatea creditelor şi urmărirea în justiţie,
executare silită);
ü asigurarea creditelor astfel incât riscul să fie transferat parţial sau total de
la creditor;
ü obligarea solicitanţilor, coplătitorilor şi garanţilor de a se angaja la plata
creditului şi a celorlalte obligaţii ce decurg din acestea cu întreaga lor proprietate
mobiliară sau imobiliară;
ü întărirea nivelului de pregătire profesională a personalului implicat în
activitatea de creditare prin organizarea de cursuri de pregătire în domeniul analizei
de credit cât şi în tehnica de negociere şi vânzări.
Tema de autoevaluare nr. 2
Identifica i cele patru nivele de risc de credit i prezenta i strategia la nivel dere ea. (vezi pag. 41 - 42 )
44
8.3. Riscul de piaţă
Riscul de piaţă cu care se pot confrunta instituţiile de credit în desfăşurarea
activităţii curente îmbracă mai multe forme dintre care mai importante sunt:
Ø riscul ratei dobânzii,
Ø riscul valutar.
Riscul de piaţă apare ca urmare a modificării variabilelor de pe piaţă,cum ar fi
ratele dobânzilor,cursurile valutare,etc.
Riscul ratei dobânzii se determină şi se monitorizează în scopul determinării
impactului potenţial negativ asupra venitului net din dobânzi, ca urmare a necorelării
ratelor dobânzii la sursele atrase şi împrumutate cu ratele dobânzii la plasamentele
efectuate, precum şi a eventualelor pierderi în patrimoniul net.
Nivelul şi dinamica ratei dobânzii sunt rezultatul acţiunii concomitente,
convergente şi contradictorii, a mai multor factori generali şi specifici cu influienţe
directe sau indirecte cum sunt: rata profitului, raportul dintre cererea şi oferta de
credite pe piaţă, riscul pentru cel care acordă credite, durata creditului, preţul de
procurare a surselor atrase, volumul surselor proprii neinvestite în imobilizări, nivelul
inflaţiei, politica monetară, etc.
Riscul ratei dobânzii, are două componente şi anume:
Ø riscul venitului adică riscul de a realiza pierderi în ceea ce priveşte venitul
net din dobânzi urmare a faptului că mişcarea ratelor dobânzii la împrumuturile luate
nu este perfect sincronizată cu mişcarea ratelor dobânzii la cele acordate;
Ø riscul investiţiei generat de posibilele pierderi în patrimoniul net.
Riscul de dobandă aferent activităţii se datorează faptului că dobanda la
credite şi la resursele atrase se modifică continuu datorită cotaţiilor fluctuante ale
pieţei, excepţie facând doar instrumentele de atragere de resurse, pentru care se
utilizează o dobandă fixă. In gestiunea riscului ratei dobânzii se efectuează periodic o
analiză a structurii resurselor atrase şi a plasamentelor, precum şi urmărirea acestora.
Minimalizarea riscului ratei dobânzii se urmăreşte prin calculul raportului
dintre activele purtătoare de dobânzi şi pasivele purtătoare de dobânzi. Valoarea
raportului trebuie să fie cât mai aproape de unu.
FRiscul de piaţă
FRiscul ratei
dobânzii
45
Sensibilitatea instituţiilor de credit la variaţia dobânzii pe piaţă este
caracterizată de măsura în care marja dobânzii entităţii este afectată de creşterea sau
scăderea (de regulă cu 1%) a nivelului dobânzii pe piaţă.
Marja dobânzii instituţiei de credit se calculează ca diferenţă între veniturile
încasate din dobânzi şi cheltuielile cu plata dobânzilor.
Este necesară imunizarea instituţiilor de credit la variaţia dobânzii pe piaţă ca
modalitate de structurare a activelor şi pasivelor entităţii în măsură să garanteze
stabilitatea marjei dobanzii, indiferent de sensul şi amplitudinea modificării
dobânzilor pe piaţă.
Altfel sensibilitatea unei instituţii de credit neimunizate la variaţia dobânzii pe
piaţă este diferită ca urmare a acţiunii factorilor endogeni şi exogeni.
Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece
ei pot fi gestionaţi şi, acţionându-se asupra lor, se poate minimiza expunerea la risc.
Principalii factori endogeni sunt:
Ø structura activelor şi pasivelor organizaţiei cooperatiste,
Ø calitatea şi eşalonarea scadenţelor creditelor,
Ø scadenţa fondurilor atrase.
Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice care se
reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. Ei nu pot fi controlaţi sau influenţaţi de
organizaţiile cooperatiste de credit, dar pot fi anticipaţi cu destul de mare precizie.
Tot ca o componentă a riscului de piaţă se poate identifica, monitoriza şi
gestiona şi riscul valutar. Riscul de poziţie valutară apare ca rezultat al
dezechilibrului dintre active şi pasive într-o anumită valută sau între cumpărările şi
vânzările într-o anumită valută. In eventualitatea unei astfel de situaţii, instituţia de
credit este expusă unui risc de schimb valutar ca urmare a modificării cursului la care
se face reevaluarea poziţiei valutare.
Riscul valutar rezultă din variaţiile cursurilor valutare, adică a diferenţelor
dintre valorile activelor şi a pasivelor exprimate în diferite monede. În situaţia când
moneda naţională se întăreşte este recomandabil ca valoarea activelor în valută să nu
depăşească valoarea pasivelor în valută, iar când moneda naţională slăbeşte este
indicat ca valoarea activelor în valută să depăşească valoarea pasivelor în valută.
Operaţiunile valutare efectuate de organizaţiile cooperatiste de credit se rezumă la
cele de schimb valutar, iar impactul acestora de a produce un risc valutar este ca şi
FRiscul valutar
46
inexistent având în vedere volumul foarte redus al acestor operaţiuni. Deşi riscul de
piaţă este un risc normal pentru activitatea desfăşurată, concentrarea excesivă a
acestuia poate constitui o ameninţare pentru veniturile şi capitalul organizaţiilor
cooperatiste de credit.
Procedurile de administrare a riscului de piaţă implică evaluarea, măsurarea
şi monitorizarea riscului ratei dobânzii.
Riscul ratei dobânzii este măsurat fie prin raportul între activele şi pasivele
sensibile la dobandă, fie prin diferenţa între acestea.
Pentru evaluarea, masurarea si monitorizarea riscului ratei dobanzii se
calculeaza urmatorii indicatori de risc:
ü riscul ratei dobânzii, care se determină ca raport între activele productive
şi pasivele purtătoare de dobânzi;
ü marja absolută a dobânzii instituţiei de credit, exprimată prin veniturile
nete din dobânzi, reflectă capacitatea instituţiei de a acoperi cheltuielile cu dobânzile
din veniturile obţinute prin încasarea dobânzilor la creditele acordate;
ü marja procentuală brută a dobânzii instituţiei de credit, rezultă din
raportarea marjei absolute la activele productive;
ü marja procentuală netă a dobânzii organizaţiei cooperatiste, se calculează
ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii
pasive.
O abordare avansată folosită pentru evaluarea, măsurarea şi monitorizarea
riscului ratei dobânzii presupune calcularea unor indicatori cu privire la sensibilitatea
institutiei de credit la variaţia ratei dobânzii pe piaţa, astfel:
ü Ecartul se calculează ca diferenţă între activele şi pasivele sensibile la un
moment dat.
E = (Active sensibile – Pasive sensibile)
ü Indicele de sensibilitate se calculează prin raportarea aceloraşi elemente.
Is = Active sensibile / Pasive sensibile
Folosind aceşti indicatori, strategia entităţilor de credit în domeniul riscului de
variaţie a dobânzii se poate formula astfel: în orice moment ecartul trebuie să fie nul
sau, echivalent, indicele trebuie să fie egal cu 1. Marja dobânzii variază în funcţie de
valoarea acestor indicatori de sensibilitate şi de sensul de variaţie a dobânzilor pe
piaţă.
FProceduri de
administrare ariscului
47
Riscul de piaţă comportă patru nivele de risc şi anume:
Ø risc scăzut,
Ø risc moderat,
Ø risc mediu,
Ø risc mare.
Pragurile de la care indicatorii calculaţi pentru riscul de piaţă sunt considerate
semnificative sunt redate în tabelul următor:
Riscul de piaţă
Indicatori/Praguri semnif.de risc
Scăzut Moderat Mediu Ridicat
Dobânda medie activă Între 15,00şi 19,83
Între 19,84 şi21,23
Între 21,24 şi23,39
>23,40
Dobânda medie pasivă Între 5,00şi 7,14
Între 7,15 şi7,63
Între 7,64 şi8,27
>8,28
Riscul ratei dobânzii Între 0,90şi 1,19
Între 1,20 şi1,25
Între 1,26 şi1,40
>1,41
Pragul de la care indicatorii calculaţi pentru determinarea riscului de piaţă este
considerat semnificativ este:
Ø dobânda medie activă – 23,40%
Ø dobânda medie pasivă – 8,28%
Ø riscul ratei dobânzii – 1,41%.
La nivelul reţelei bancare obiectivele strategiei riscului de piaţă constau în:
Ø minimizarea riscului ratei dobânzii în funcţie de raportul dintre activele
purtătoare de dobânzii şi pasivele purtătoare de dobânzi, urmărind ca valoarea
acestuia să fie cât mai aproape de unu;
Ø asigurarea unui management coerent al riscului ratei dobânzii prin
supravegherea sistematică şi adecvată a fenomenului de către factorii decizionali în
scopul minimizării riscului prin stabilirea unor limite care să asigure realizarea unei
profitabilităţi acceptabile.
Pentru atingerea obiectivelor privind riscul de piaţă, strategia reţelei şi a
instituţiilor de credit afiliate include următoarele prevederi:
ü expunerea la riscul ratei dobânzii se va menţine la un nivel corespunzător
naturii şi complexităţii activităţilor instituţiilor de credit în cadrul limitelor stabilite de
administraţia acestora;
ü dezvoltarea şi aplicarea unor sisteme de măsurare şi monitorizare a
riscului atât la nivelul reţelei cât şi la nivelul fiecărei entităţi de credit;
FLimitareariscului de
piaţă
FStrategia
riscului la nivelde reţea
48
ü diversificarea produselor bancare şi a comisioanelor conexe activităţii de
bază în scopul reducerii riscului ratei dobânzii în cazul reducerii acestora;
ü evaluarea corectă a raportului dintre risc şi câştig în condiţiile de
concurenţă de pe piaţa bancară;
ü aplicarea unor proceduri de administrare şi supraveghere a riscului încât să
se obţină o marjă a dobânzii cât mai mare şi mai stabilă în timp, iar profitabilitatea şi
valoarea capitalului să nu se modifice în mod semnificativ ca urmare a variaţiei
neaşteptate a ratelor dobânzii;
ü adaptarea capitalului instituţiilor de credit la cerinţele Basel II şi la nivelul
de risc al acestora pentru a gestiona inter-relaţionarea dintre riscul de credit, riscul de
piaţă şi riscul operaţional;
ü identificarea cu acurateţe a nevoilor pieţei locale şi diversificarea ofertei
bancare în scopul menţinerii poziţiei strategice de pe această piaţă;
ü revizuirea periodică a ratelor dobânzii la operaţiunile active şi pasive în
funcţie de analizele şi prognozele efectuate de Comitetul de administrare a
activelor/pasivelor pe baza informaţiilor privind ratele dobânzii de pe piaţă;
ü organizarea de seminarii şi informări pentru pregatirea profesională a
directorilor entităţilor de credit în managementul riscului;
ü realizarea unei activităţi performante în domeniul marketingului bancar
care să asigure o comunicare permanentă între instituţia de credit şi client, pentru a
facilita schimbul de mesaje, informaţii şi idei;
ü efectuarea tranzacţiilor pe piaţa monetară interbancară numai cu
contapartidele agreate, respectându-se limitele de tranzacţionare.
Tema de autoevaluare nr. 3
Prezenta i succint riscul ratei dobânzii i strategia riscului la nivel de re ea.(vezi pag. 44, 47)
49
8.4. Riscul de lichiditate
Reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor
estimate şi rezultă din incapacitatea instituţiilor de credit de a face faţă descreşterii de
surse sau necesităţii sporite de finanţare a plasamentelor, fără ca aceasta să implice
costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate. Politicile de management privind
lichiditatea cuprind de regulă o structură de luare a deciziilor, un model de abordare a
operaţiunilor de finanţare şi obţinere a lichidităţii, un set de limite pentru expunerea la
riscul de lichiditate şi un ansamblu de proceduri pentru planificarea lichidităţii după
scenarii alternative, inclusiv în situaţii de criză. Metodologia folosită în evaluarea
riscului de lichiditate constă în principal în previzionarea fluxurilor de numerar pe
benzi de scadenţă pe o perioadă de previziune.
Fără a se constitui într-o listă exhaustivă, în cadrul managementului riscului
de lichiditate se acordă o atenţie deosebită următoarelor elemente:
ü cunoaşterea structurii maturităţii fondurilor atrase ce asigură un nivel
superior al calităţii prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
ü volatilitatea fondurilor atrase care este dependentă de structura clienţilor
entităţii, de cunoaşterea particularităţilor comportamentale a acestora ce poate
constitui un atuu al managementului lichiditatii;
ü diversificarea surselor de fonduri şi a maturităţii acestora care conduce
atât la evitarea dependenţei de anumiţi clienţi, cât şi la diminuarea riscului de pierderi
de resurse importante în termen foarte scurt.
Managenentul riscului de lichiditate este un proces complex datorită
interconexiunilor cu alte riscuri ale instituţiilor de credit. Pentru măsurarea riscului de
lichiditate se utilizează un sistem de indicatori sintetizaţi ca fiind indicatori utilizaţi
pentru echilibrul poziţiilor bilanţiere pe fiecare bandă de scadenţă. Nivelul şi tendinţa
indicatorului de lichiditate pe benzi de scadenţă şi pe total trebuie să aibă limita
minimă 1. Principiul este identificarea intrărilor şi ieşirilor de numerar pe fiecare
bandă de scadenţă şi apoi analiza acestora cu scopul anticipării modificărilor care pot
apărea.
Benzile de scadenţă sunt: a) D <= 1 lună; b) 1 lună < D <= 3 luni; c) 3 luni <
D <= 6 luni; d) 6 luni < D <= 12 luni; e) D > 12 luni; f) Total.
Indicatorul de lichiditate este definit ca raport între lichiditatea efectivă şi
lichiditatea necesară pe fiecare bandă de scadenţă şi pe total.
FRiscul delichiditate
FRiscul delichiditate
50
Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea pe fiecare bandă de scadenţă
a activelor bilanţiere şi a angajamentelor primite evidenţiate în afara bilanţului.
Lichiditatea necesară se determină prin însumarea pe fiecare bandă de
scadenţă a obligaţiilor bilanţiere şi a angajamentelor date evidenţiate în afara
bilanţului.
Excedentul/deficitul de lichiditate reprezintă diferenţa pozitivă/negativă dintre
lichiditatea efectivă şi lichiditatea necesară. In cazul înregistrării unui excedent de
lichiditate în oricare dintre benzile de scadenţă cu excepţia ultimei benzi, acesta se va
adăuga la nivelul lichidităţii efective aferent benzii de scadenţă urmatoare.
In urma previziunilor fluxurilor de numerar se determină indicatorul de
lichiditate pe benzi de scadenţă şi pe total, ca şi riscul de lichiditate faţă de o singură
persoană. Risc mare de lichiditate faţă de o singură persoană există atunci când
obligaţiile de plată faţă de persoana respectivă reprezintă cel puţin 10% din valoarea
obligaţiilor bilanţiere. Nivelul şi tendinţa indicatorului de lichiditate imediată trebuie
să aibă o limită mai mare decât pragul de la care acesta este considerat semnificativ.
Pentru evaluarea şi monitorizarea riscului de lichiditate se au în vedere şi alţi
indicatori specifici, printre care:
Ø indicatori specifici privind volatilitatea pasivelor precum: Nivelul şi
tendinţa indicatorului disponibilităţi şi depozite la vedere/depozite la termen şi
colaterale a cărui limită arată gradul de volatilitate al pasivelor la vedere şi
probabilitatea ca aceste sume să fie retrase;
Ø indicatori specifici privind plasamentele vulnerabile precum: a) Nivelul şi
tendinţa indicatorului credite restante şi îndoielnice/total credite la valoare brută ale
carui limită trebuie să fie mai mică de 2,23%; b) Nivelul şi tendinţa indicatorului
credite restante şi îndoielnice /surse atrase la valoare brută ale carui limită trebuie să
fie mai mici de 2.5%; c) Nivelul şi tendinţa creditelor neperformante şi dobânzilor
aferente scoase în afara bilanţului în total portofoliu de credite a cărui limită trebuie
să fie sub pragul semnificativ de risc (1.86);
Ø lista cu furnizorii de fonduri şi surse şi identificarea concentrării acestora
pentru evaluarea riscului mare de lichiditate faţă de o singură persoană.
Administrarea zilnică a lichidităţii se face la nivelul instituţiilor de credit de
către conducerea acestora, iar la nivelul reţelei şi al Băncii Centrale de către Direcţia
Trezorerie Decontări, având ca sarcină principală administrarea rezervei minime
FIndicatori de
lichiditate
51
obligatorii şi administrarea lichidităţii curente pe baza scadenţelor contractuale zilnice
a elementelor de activ şi pasiv ajustate cu coeficienţii statistici de realizare, împreună
cu ipoteze de lucru.
Riscul de lichiditate comportă patru nivele de risc şi anume:
Ø risc scăzut,
Ø risc moderat,
Ø risc mediu,
Ø risc mare.
Pragurile de la care indicatorii calculaţi pentru riscul de piaţă sunt considerate
semnificative sunt redate în tabelul următor:
Risc de lichiditate
Indicatori/Praguri semnif. de risc
Scăzut Moderat Mediu Ridicat
Lichiditatea imediată Între45,5 şi 25,5
Între25,6 şi 22,5
Între22,6 şi 19,00
< 19,00
Credite acordateclientelei
Între 75şi 121
Între122 şi 142
Între143 şi 169
> 169
Pragul de la care indicatorii calculaţi pentru determinarea riscului de
lichiditate este considerat semnificativ este:
Ø lichiditatea imediată – 19,00%,
Ø credite acordate clientelei în depozite atrase de la clienţi – 169%.
Sarcina principală a managementului bancar este de a estima şi acoperi deplin
nevoile de lichiditate optimă. Atingerea şi menţinerea optimului de lichiditate este o
adevarată artă managerială, a cărei valoare este confirmată numai de practică,
avându-se în vedere nenumăratele implicaţii generate de fluctuaţia riscului de
lichiditate ,atât asupra profitabilităţii,cât şi asupra celorlalte riscuri conexe activităţii
instituţiilor de credit.
Menţinerea unei lichidităţi adecvate influenţează activitatea instituţiilor de
credit contribuind la:
ü desfăşurarea normală a activităţii bancare prin fluidizarea procesului de
intermediere financiară;
ü protejarea intereselor clienţilor şi ale asociaţilor;
ü asigurarea unei capacităţi rezonabile de rambursare a depozitelor către
clienţi;
FLimitareariscului delichiditate
FStrategiariscului
la nivelul reţelei
52
ü asigurarea independenţei entităţii faţă de sursele de împrumut de pe piaţă;
ü evitarea lichidării forţate a unor plasamente neajunse la scadenţă;
ü evitarea împrumuturilor de ultimă instanţă;
ü constituirea unei marje de securitate pentru a face faţă dificultăţilor.
Obiectivul reţelei privind riscul de lichiditate îl reprezintă menţinerea unui
nivel de lichiditate adecvat activităţii fiecarei instituţii de credit în condiţiile asigurării
cu sursele necesare pentru susţinerea prevederilor din buget (planul de afaceri) şi
creşterea programată a portofoliului de credite.
Pentru atingerea obiectivului privind riscul de lichiditate, strategia reţelei şi a
instituţiilor de credit afiliate include următoarele prevederi:
ü creşterea capitalurilor şi a fondurilor proprii de nivel I cu cel puţin 20%
faţă de nivelul acestora înregistrat în anul precedent, iar în cadrul acestora creşterea
părţilor sociale cu cel puţin 35% faţă de anul anterior;
ü creşterea surselor atrase de la clienţii nebancari în medie cu 25% ,iar în
cadrul acestora a depozitelor de la persoanele fizice cu 20% şi a depozitelor
persoanelor juridice cu 30% prin introducerea a noi produse de economisire cu grad
mare de stabilitate pe perioade medii şi lungi, care vor beneficia de dobânzi
competitive şi de o promovare adecvată;
ü realizarea de către instituţiile de credit a unei valori a indicatorului de
lichiditate mai mare ca 1 pe fiecare bandă de scadenţă calculat în conformitate cu
procedura de lucru emisă de centrala bancară;
ü nivelul indicatorului de lichiditate imediată realizat trebuie să fie mai mare
decât limita stabilită prin procedurile centralei bancare;
ü activele totale ale instituţiei vor creşte anual cu cel puţin 20%;
ü centrala bancară va menţine în plasamente cu grad mare de lichiditate
suma reprezentând rezerva mutuală de garantare la nivelul reţelei, plus 5% din nivelul
rezervei minime obligatorii în scopul diminuării riscului pentru situaţii neprevăzute la
instituţiile de credit afiliate;
ü menţinerea unor relaţii stabile cu furnizorii surselor de finanţare şi a unei
poziţii active pe piaţa interbancară;
ü optimizarea raportului cost–risc–profit atât la nivelul fiecărei instituţii de
credit cât şi la nivelul reţelei;
53
ü acordarea de credite pe maturităţi într-o mai bună corelare cu maturitatea
reală a surselor şi diversificarea produselor de creditare pentru a asigura o creştere
anuală a portofoliului de credite cu cel puţin 25%;
ü diversificarea surselor de fonduri şi a maturităţii acestora pentru a conduce
atât la evitarea dependenţei de anumiţi clienţi, cât şi la diminuarea riscului de pierderi
de resurse importante în termen foarte scurt şi diminuarea expunerii la riscul de
lichiditate;
ü determinarea volatilităţii surselor funcţie de exigibilitatea lor reală şi nu
cea juridică, precum şi de structura clienţilor, de cunoaşterea particularităţilor
comportamentale a acestora, aceasta constituind un atuu al managementului
lichidităţii instituţiilor de credit;
ü strategia riscului de lichiditate va fi modificată de fiecare dată când
condiţiile mediului de afaceri o impun;
ü gestionarea eficientă a riscului reputaţional şi dezvoltarea reţelei în mod
corespunzător, în scopul apropierii instituţiilor de credit de clienţi;
ü desemnarea unui conducator al instituţiei de credit care va coordona
permanent activităţile în domeniul lichidităţii;
Componenta zilnică privind strategia de administrare a lichidităţii instituţiilor
de credit include:
Ø monitorizarea zilnică de către conducerea entităţii de credit a fluxului de
numerar ţinând cont de următoarele elemente: a) maturitatea depozitelor
plasate/atrase aferente clienţilor cât şi instituţiilor financiare şi de credit; b)
intrări/ieşiri aferente tranzacţiilor fără numerar ale clienţilor sau în nume propriu; c)
intrări/ieşiri aferente tranzacţiilor în numerar; d) intrări /ieşiri aferente creditelor; e)
nivelul rezervelor minime obligatorii;
Ø monitorizarea zilnică de către conducătorul desemnat al centralei bancare
ca valoarea depozitelor atrase de pe piaţa interbancară să nu depăşească 50% din
nivelul rezervei minime obligatorii.
Tema de autoevaluare nr. 4
Care este strategia re elei referitoare la riscul de lichiditate? (vezi pag. 51-53)
54
Criza de lichiditate apare atunci când există posibilitatea ca instituţia de credit
să nu fie capabilă de a rambursa o parte din obligaţiile sale şi/sau există semne de
pierdere a încrederii clienţilor în instituţia respectivă, în reţea sau în sectorul bancar în
general.
Principalele elemente care pot afecta nivelul lichidităţii sunt:
ü retrageri de depozite peste limita normal cunoscută, pierderi semnificative
provenite din credite, frauda;
ü probleme de lichiditate ale instituţiilor de credit contrapartidă, în reţea sau
în sistemul bancar în general;
ü semne ale unei crize economice şi/sau politice;
ü ştiri negative făcute publice despre instituţia de credit sau despre reţea;
ü evenimente neprevăzute.
Simptomele unei crize de lichiditate sunt urmatoarele:
ü retragerea timpurie a depozitelor de către titularii acestora;
ü incapacitatea de a împrumuta fonduri de pe piaţa interbancară;
ü creşterea bruscă a marjei dobânzii de către partenerii de afacerii;
ü insuficienţa surselor lichide pentru plata obligaţiilor scadente sau pentru
susţinerea creşterii programate a plasamentelor şi investiţiilor.
În condiţiile unei crize specifice de lichiditate sursele de finanţare ar putea fi
următoarele:
ü utilizarea rezervelor de surse menţinute de centrala bancară în depozite pe
piaţa interbancară;
ü atragerea de depozite de pe piaţa interbancară;
ü utilizarea facilităţtilor de credit contractate şi netrase încă;
ü utilizarea sumelor existente în conturile de rezervă minimă obligatorie
deschise la BNR;
ü atragerea de noi depozite de la clienţii nebancari;
ü temperarea activităţii de creditare şi de investiţii;
ü utilizarea unor pârghii bancare (comisioane, dobânzi) în scopul menţinerii
disponibilităţilor şi depozitelor în contul clienţilor.
FStrategia
managementuluilichidităţiiîn condiţiide criză
55
8.5. Riscul operaţional
Comitetul de la Basel defineşte riscul operaţional ca fiind riscul înregistrării
de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, determinat de factori interni
(derularea neadecvată a unor activităţi interne, existenţa unui personal sau unor
sisteme necorespunzătoare) sau de factori externi (condiţii economice, schimbări in
mediul bancar, progrese tehnologice etc.). Conceptul de risc operaţional se poate
extinde prin includerea, în evaluarea şi cuantificarea riscului, a riscului reputaţional
rezultând din întreruperea activităţii. Sub noile criterii reglementate de Acordul de la
Basel, riscurile operaţionale trebuie să fie gestionate în mod activ separat de alte
riscuri. Aceasta impune să se facă distincţie între diferite categorii de risc.
Evenimentele ale căror cauze urmează a fi alocate riscului operaţional, aşa
cum el este definit, sunt înregistrate atât sub alte zone de risc (risc de credit/piaţă) cât
şi sub managementul riscului operaţional. Deoarece tipul pierderii, de exemplu
creanţe irecuperabile, nu indică în mod automat o categorie de risc, va fi necesar în
viitor a se clasifica pierderile după cauze – şi în consecinţă după tipul de risc –
indiferent de zona în care ele se produc. Numai pentru pierderile financiare efective
datorate creanţelor irecuperabile este necesară diferenţierea între tipurile de risc.
In practică, este greu de făcut distincţia clară între riscurile operaţionale şi
riscurile de credit, deoarece în teorie, toate pierderile din credite neperformante au
drept cauză un risc operaţional şi datorită duratelor lungi asociate împrumuturilor,
timpul care se scurge între cauză şi evenimentul de pierdere poate fi considerabil,
făcând greu de efectuat o analiză după eveniment.
Prin urmare, la stabilirea cauzelor unei creanţe irecuperabile, pierderile
financiare delimitate ca operaţionale sunt doar cele care pot fi identificate în mod clar
şi explicit conform definiţiei riscului operaţional.
Lista riscurilor operaţionale în operaţiuni de creditare poate fi folosită ca bază
pentru identificarea tipului de risc. Fără a considera exhaustivă lista de mai jos,
exemple de riscuri operaţionale pot fi:
ü nerespectarea normelor privind acordarea de credite;
ü acordarea împrumuturilor (principiul 4 ochi);
ü aprobarea garanţiilor suplimentare;
ü depăşirea limitei aprobate;
ü erori în documentare;
FRiscul
operaţional
FExemple de
riscurioperaţionale
56
ü erori în date;
ü erori în interpretarea juridică;
ü erori în procedură;
ü erori în verificarea identităţii;
ü document incorect;
ü semnătură incorectă sau lipsă;
ü prezenţa clientului – societatea nu este încă înregistrată;
ü nu există prevederi privind reprezentarea / împuternicirea;
ü erori în gestionarea creditului;
ü depăşirea termenului pentru înregistrarea garanţiilor;
ü autorizare şi termen fără acoperire;
ü neluarea în calcul a schimbărilor juridice (de exemplu în structura
corporativă);
ü erori în interpretarea deciziilor;
ü nerespectarea sau încălcarea condiţiilor;
ü frauda de credit din partea personalului;
ü frauda de credit din partea clienţilor.
Demersul acordării creditelor poate înregistra următoarele erori ale întocmirii
documentaţiei precum:
ü lipsă semnături pe contract;
ü nume incorect sau lipsa denumirii societăţii;
ü taxe aplicate incorect sau taxe neaplicate;
ü date personale incorecte sau înregistrate incomplet;
ü anexe lipsă sau incorecte;
ü perioada / condiţii de dobândă lipsă sau incorecte;
ü erori în garanţia suplimentară;
ü nu există acord de garanţie sau este întocmit greşit;
ü contract de garanţie nesemnat sau incorect semnat de persoana desemnată;
ü contract de garanţie nesemnat sau incorect semnat de client;
ü acord de gaj lipsă sau incorect;
ü declaraţie de gaj (pentru asigurare) lipsă sau incorectă;
ü nu există dată sau data este greşită pentru expirarea asigurării;
ü poliţe lipsă sau incorecte;
FRiscul
operaţional
57
ü ipoteca neînregistrată în Registru Funciar;
ü ipoteca nu poate fi înregistrată;
ü rangul garanţiei înregistrat greşit;
ü nu există intrare privind solvabilitatea;
ü documente de gaj greşit desemnate;
ü nu există evaluarea proprietăţii, lipsă control sau control incorect;
ü nerespectarea manualelor /circularelor de lucru.
Toate celelalte pierderi datorate creanţelor irecuperabile sunt alocate (în mod
exclusiv) riscului de credit. Pierderile ce rezultă din erori în decizii de creditare
reprezintă de asemenea în mod clar un risc de credit, deoarece în aceste cazuri în
general nu este posibil în practică să se analizeze cauzele, datorită unei lipse a
informaţiilor din trecut. Deoarece cauza pierderii este identificată, informaţiile
privind o pierdere datorată factorilor operaţionali trebuie să fie transmisă Serviciului
de administrare a riscurilor semnificative şi Serviciului credite.
Administrarea riscului operaţional cuprinde:
ü evaluarea, etapa în care are loc identificarea operaţiunilor vulnerabile la
riscul operaţional şi a cauzelor generatoare de astfel de riscuri;
ü monitorizarea nivelului riscului operaţional, proces care se asigură, în
permanenţă, de către conducerea fiecărei instituţii de credit, prin urmărirea/
interpretarea informaţiilor furnizate de un sistem de indicatori. In situaţia constatării
de abateri de la nivelurile stabilite, se vor adopta măsuri de corectare a acestora,
necesare menţinerii /creşterii calităţii activităţii;
ü reducerea efectelor urmare a manifestării riscului, precum şi adoptarea de
acţiuni de prevenire a acestuia – pentru eliminarea posibilităţilor de apariţie a
factorilor de risc.
Având în vedere felul şi natura operaţiilor pe care le implică activitatea
fiecărei instituţii de credit, este necesară identificarea operaţiunilor ce pot fi afectate
de riscul operaţional. Conducerea entităţilor de credit au sarcina supravegherii
activităţii pentru a identifica imediat cauzele care conduc la manifestarea riscului şi să
stabilească măsurile necesare pentru limitarea pierderilor potenţiale.
Activităţile desfăşurate în cadrul instituţiilor de credit vulnerabile la riscul
operaţional pot fi sintetizate astfel:
FAdministrarea
risculuioperaţional
58
ü acordarea creditelor urmărind în permanenţă respectarea regulilor de
prudenţă ale entităţii şi normelor de creditare emise centrală;
ü analiza documentaţiilor de creditare având în vedere competenţele de
aprobare;
ü întocmirea contractului de credit şi a accesoriilor acestuia;
ü stabilirea plafoanelor de credite şi surse, precum şi urmărirea realizării
indicatorilor stabiliţi;
ü elaborarea de analize, studii şi rapoarte privind monitorizarea riscurilor
aferente activităţii de creditare;
ü întocmirea şi transmiterea în termenele legale a raportărilor;
ü tratamentul aplicat clienţilor precum şi procesarea defectuoasă a datelor
legate de activitatea acestora;
ü activităţile angajaţilor cu probleme.
Proceduri de administrare a riscului operaţional
În baza informaţiilor deţinute se analizează şi se identifică activităţile, cauzele
şi evenimentele generatoare de risc operaţional.
Categoriile de risc operaţional vizează structuri precum: a) organizare; b)
salariaţi; c) tehnologie; d) influenţe externe.
Organizare – în această categorie se cuprind toate riscurile care apar din erori
în structura organizatorică sau din funcţionarea inadecvată a proceselor.
Salariaţi – această categorie de risc cuprinde riscurile şi pierderile cauzate, cu
sau fără bună ştiinţă, de către salariaţii unităţilor operative din cadrul reţelei.
Cele mai importante tipuri de risc operaţional aferent personalului propriu
implică rupturi în controlul intern şi guvernanţa corporativă. Astfel de rupturi pot
genera pierderi financiare prin erori, fraude sau eşecuri realizate în timp sau
compromit interesele instituţiilor de credit într-un alt mod, de exemplu, prin casieri,
inspectori de credit sau conducere, ce abuzează de autoritatea pe care o au sau conduc
afacerea într-o manieră neetică sau riscantă.
Tehnologie – se regăsesc aici toate riscurile / pierderile legate de sistemul de
tehnologie (hardware sau software) sau de dezvoltarea acestuia. Erorile de concepţie
sau de realizare, întârzierile în punerea în aplicare a tehnologiilor noi, insuficienţa
stăpânire a sistemelor din ce în ce mai complexe constituie riscuri importante, cu
consecinţe directe asupra rentabilităţii şi calităţii serviciilor.
FProceduri de
administrare ariscului
operaţional
59
Riscurile aferente activităţii informatice pot fi clasificate pe trei niveluri:
ü riscul informatic 1 cuprinde categoria de riscuri legate de studiile
informatice. Este reprezentat de probabilitatea existenţei unor erori în conceperea
programelor informatice. Expunerea la risc potenţială poate fi mare, fiind dificil de
cuantificat. El nu se poate estima decât prin costul unei noi dezvoltări informatice, în
scopul de a pune la punct un sistem eficient, sau indirect, prin pierderile de rezultat
datorate calităţii neadecvate a gestiunii produselor/ serviciilor clienţilor;
ü riscul informatic 2 este cel legat de probleme de funcţionare a aplicaţiilor
în sistemele informatice sau a sorturilor. Se mai numeşte risc de sistem şi afectează
atât modul propriu-zis de tratare a datelor, cât şi actualizarea fişierelor magnetice.
Prejudiciul potenţial se echivalează cu pierderi de fonduri sau printr-o diminuare a
câştigurilor;
ü riscul informatic 3 priveşte telecomunicaţiile. Este vorba de pericolele
legate de probabilitatea unor erori, pierderi sau alterări ale datelor şi informaţiilor
transmise prin telefon, telex, poştă şi bazele de date. O eroare de destinaţie, o citire
greşită a unei transmisii de la un client sau utilizarea frauduloasă a unei reţele pot
conduce la pierderi importante pentru instituţia de credit, cuantificabile indirect, ca şi
cele de mai sus.
Influenţe externe – se identifică aici riscurile operaţionale care apar din factori
externi care afectează reţeaua.
Tema de autoevaluare nr. 5
Prezenta i succint procedurile de administrare a riscului opera ional. (vezi pag.58)
60
8.6. Riscul juridicRiscul juridic apare ca urmare a neaplicării sau aplicării defectuoase a
dispoziţiilor legale ori contractuale, care afectează negativ operaţiunile sau situaţia
instituţiilor de credit.
Administrarea riscului juridic cuprinde:
ü evaluarea, etapa în care are loc identificarea operaţiunilor vulnerabile la
riscul juridic şi a cauzelor generatoare de astfel de riscuri;
ü monitorizarea nivelului riscului juridic, proces care se asigură, în
permanenţă, de către conducerea centralei bancare şi conducerile din reţea. În situaţia
constatării de astfel de riscuri, se vor adopta măsuri de corectare a acestora, necesare
menţinerii /creşterii calităţii activităţii;
ü reducerea efectelor urmare a manifestării riscului, precum şi adoptarea de
acţiuni de prevenire a acestuia – pentru eliminarea posibilităţilor de apariţie a
factorilor de risc.
Având în vedere felul şi natura operaţiilor pe care le implică activitatea
fiecărei instituţii de credit, este necesară identificarea operaţiunilor ce pot fi afectate
de riscul juridic atât la nivelul băncilor centrale cât şi la nivelul instituţiilor din reţea.
Gestionarea riscului juridic se efectuează în mod continuu la nivelul fiecărei instituţii
de credit şi se ţine seama de factorii de risc. Pe baza informaţiilor deţinute se
analizează şi se identifică activităţile, cauzele şi evenimentele generatoare de risc
juridic.
Activităţile desfăşurate în cadrul instituţiilor de credit vulnerabile la riscul
juridic sunt următoarele:
ü încheierea de contracte cu respectarea dispoziţiilor legale;
ü încheierea de angajamente faţă de terţe persoane fizice sau juridice cu
respectarea dispoziţiilor legale;
ü desfăşurarea activităţii curente respectând şi aplicând corect prevederile
actelor normative în vigoare, normele şi reglementările emise de Banca Naţională a
României şi centrala proprie;
ü acordarea creditelor urmărind în permanenţă respectarea regulilor de
prudenţă şi a normelor de creditare emise de centrala bancară şi aplicarea corectă a
acestora;
ü întocmirea corectă a contractului de credit şi a accesoriilor acestuia;
FRiscul juridic
FAdministrareariscului juridic
61
ü analiza creditelor evidenţiate în afara bilanţului şi adoptarea de măsuri de
recuperare a creditelor;
ü elaborarea de către centrală de norme, proceduri şi alte reglementari
interne care privesc activitatea desfăşurată de entităţile din reţea;
ü întocmirea şi transmiterea în termenele legale a raportărilor;
ü activităţile angajaţilor cu probleme.
La nivelul instituţiilor de credit pot fi identificate următoarele posibile cauze
generatoare de risc juridic:
ü personal insuficient şi /sau fără experienţă suficientă;
ü greşeli/omisiuni în întocmirea contractelor, inclusiv contractele de credit;
ü documentaţie de creditare incompletă;
ü deteriorarea / distrugerea sistemelor informatice;
ü neaplicarea / aplicarea defectuoasă a dispoziţiilor legale;
ü control intern desfăşurat necorespunzător;
ü aplicarea necorespunzătoare a normelor şi procedurilor centralei bancare
de desfăşurare a activităţii.
Datorită posibilelor cauze enumerate mai sus pot avea loc următoarele
evenimente generatoare de risc juridic, care pot conduce şi la litigii:
ü analizarea / acordarea creditelor fără a ţine cont de prevederile legale;
ü nerespectarea reglementărilor băncii centrale privitoare la activitatea
curentă, inclusiv cea de creditare;
ü nerespectarea / depăşirea competenţelor pentru aprobarea şi acordarea
creditelor, precum şi constituirea depozitelor;
ü netransmiterea în termenul stabilit a referatelor spre aprobare / ratificare în
Consiliul de administraţie al Băncii Centrale şi /sau al instituţiilor din reţea;
ü frauda internă ca urmare a primirii de mită;
ü utilizarea abuzivă a informaţiilor confidenţiale deţinute în legătură cu
clientela;
ü administrarea defectuoasă a portofoliului de credite;
ü frauda internă (raportarea cu rea credinţă a poziţiilor, furtul, încheierea de
către salariaţi de tranzacţii pe cont propriu);
FAdministrareariscului juridic
62
ü practici defectuoase legate de clientelă, produse şi activităţi desfăşurate de
instituţiile de credit din reţea (utilizarea necorespunzătoare a informaţiilor
confidenţiale deţinute în legătură cu clientela, spălarea banilor, etc.);
ü frauda externă (tâlhăria, falsificarea, spargerea unor coduri aferente
sistemelor informatice);
ü punerea în pericol a activelor corporale (acte de terorism, vandalism,
incendii, cutremure, etc.).
Pentru cuantificarea riscului juridic la nivelul instituţiilor de credit, se
stabilesc următorii indicatori specifici:
ü numărul, frecvenţa erorilor de redactare a documentelor şi contractelor;
ü numărul şi frecvenţa incidentelor provocate de conducerile şi personalul
instituţiilor de credit datorită neaplicării sau aplicării defectuoase a dispoziţiilor
legale ori contractuale;
ü numărul de masuri disciplinare luate în cazuri de desfăşurare de activităţi
neautorizate de către personalul implicat în activitatea curentă;
ü numărul sancţiunilor primite de instituţiile de credit şi cauzele acestora;
ü numărul de litigii cu clienţii ori terţe persoane.
Evenimentele generatoare de risc juridic (incidente cu/fără pierderi) în
activitatea desfăşurată vor fi raportate de entităţile de credit la Serviciul de
administrare a riscurilor constituit la nivelul Băncii Centrale, până la data de 15 ale
lunii următoare pentru trimestrul expirat. În cazul producerii unor evenimente
generatoare de risc juridic, raportarea se face în termen de 24 de ore.
Conducerile instituţiilor de credit răspund de întocmirea şi transmiterea
trimestrială a raportului privind pierderile de risc juridic (litigii, clienţi insolvabili,
sancţiuni şi amenzi aplicate de organele de drept, fraude, tâlhării, furturi, etc.), cât şi a
incidenţelor fără pierderi. În cazul în care pierderile înregistrate pot fi probate cu
documente constatatoare acestea se anexează la rapoartele transmise în formă letrică.
Monitorizarea riscului juridic se realizează prin intermediul indicatorilor de
apreciere a nivelului riscului juridic stabiliţi mai sus.
Reducerea riscului juridic se realizează prin măsuri preventive, la nivelul
instituţiilor de credit, cum ar fi:
ü actualizarea, îmbunătăţirea, aplicarea şi urmărirea respectării permanente a
prevederilor reglementărilor Băncii Centrale;
FAdministrareariscului juridic
FReducerea
riscului juridic
63
ü instruirea şi perfecţionarea personalului implicat în activitatea desfăşurată
de instituţiile de credit;
ü exercitarea controlului intern, atât în cadrul centralelor, cât şi la nivelul
agenţiilor;
ü delimitarea responsabilităţilor având în vedere asigurarea compatibilităţii
angajaţilor cu sarcinile atribuite;
ü desfăşurarea activităţii curente cu încadrarea în limitele stabilite prin
procedurile privind administrarea riscurilor elaborate de centrală, monitorizarea
permanentă a acestor limite.
În vederea monitorizării riscului juridic agenţiile vor transmite lunar, în
format electronic, la Serviciul de administrare a riscurilor, următorii indicatori – lunar
şi cumulat de la începutul anului:
ü erori de redactare a documentelor şi contractelor;
ü incidente provocate de conducerile agenţiilor şi personalul propriu datorită
neaplicării sau aplicării defectuoase a dispoziţiilor legale ori contractuale;
ü măsuri disciplinare luate în cazuri de desfăşurare de activităţi neautorizate
de către personalul implicat în activitatea curentă;
ü sancţiuni primite de agenţii şi cauzele acestora;
ü litigii cu clienţii ori terţe persoane.
Tema de autoevaluare nr. 6
Care sunt indicatorii specifici necesari pentru cuantificarea riscului juridic lanivelul instituţiilor de credit? (vezi pag. 62)
64
8.7. Riscul reputaţional
Riscul reputaţional este definit ca fiind riscul înregistrării de pierderi sau al
nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a lipsei de încredere a publicului în
integritatea instituţiilor de credit.
Administrarea riscului reputaţional cuprinde:
Ø evaluarea, etapa în care are loc identificarea operaţiunilor vulnerabile la
riscul reputaţional şi a cauzelor generatoare de astfel de riscuri;
Ø monitorizarea nivelului riscului reputaţional, proces care se asigură, în
permanenţă, de către conducerea centralei şi conducerile agenţiilor, prin
urmarirea/interpretarea informaţiilor furnizate de un sistem de indicatori. În situaţia
constatării de abateri de la nivelurile stabilite, se vor adopta măsuri de corectare a
acestora, necesare menţinerii/creşterii calităţii activităţii;
Ø reducerea efectelor urmare a manifestării riscului, precum şi adoptarea de
acţiuni de prevenire a acestuia – pentru eliminarea posibilităţilor de apariţie a
factorilor de risc.
Proceduri de administrare a riscului reputaţional la nivelul băncilor din
cadrul reţelei
Activităţile desfăşurate în cadrul instituţiilor de credit vulnerabile la riscul
reputaţional sunt următoarele:
ü pierderea încrederii în soliditatea unei instituţii de credit, datorată
încălcării grave a securităţii acesteia în urma unor atacuri interne sau externe asupra
sistemului informaţional;
ü publicitatea negativă, conformă sau nu cu realitatea, făcuta practicilor de
afaceri şi /sau persoanelor legate de acestea;
ü întâmpinarea de către clienţi a unor probleme în utilizarea anumitor
produse, fără a avea suficiente informaţii despre acestea şi fără a cunoaşte procedurile
de remediere a problemelor respective.
La nivelul instituţiilor de credit pot fi identificate următoarele posibile cauze
generatoare de risc reputaţional:
ü personal insuficient şi /sau fără experienţă suficientă;
ü înregistrarea eronată în sistemul informatic a datelor referitoare la evidenţa
clienţilor;
FRiscul
reputaţional
FAdministrarea
risculuireputaţional
65
ü erori în întocmirea notelor contabile;
ü neaplicarea /aplicarea defectuoasă a dispoziţiilor legale;
ü greşeli /omisiuni în întocmirea referatelor de credite, raportărilor sau altor
informări privitoare la activitatea instituţiei;
ü documentaţie de creditare sau de constituire a depozitelor incompletă;
ü sisteme /programe informatice concepute/configurate greşit;
ü utilizare necorespunzătoare sau întreţinere defectuoasă a sistemelor
informatice şi bazelor de date;
ü deteriorarea /distrugerea sistemelor informatice;
ü prelucrarea /utilizarea necorespunzătoare a datelor primite;
ü informaţii/precizări transmise eronat/incomplet către punctele de lucru;
ü control intern desfăşurat necorespunzător;
ü aplicarea necorespunzătoare a normelor şi procedurilor de desfăşurare a
activităţii.
Datorită posibilelor cauze enumerate mai sus pot avea loc următoarele
evenimente generatoare de risc reputaţional:
ü nerespectarea reglementărilor privind activitatea instituţiilor de credit;
ü utilizare incorectă a informaţiilor;
ü transmiterea eronată a datelor/raportărilor sau nerespectarea termenelor de
transmitere a acestora;
ü informaţii /precizări transmise eronat sau incomplet către punctele de
lucru sau sediile secundare;
ü utilizarea abuzivă a informaţiilor confidenţiale deţinute despre clientelă;
ü sistarea temporară a desfăşurării activităţii datorată unor cauze externe
(exemplu, întreruperea temporară a furnizării energiei electrice);
ü practici defectuoase legate de clientelă, produse şi activităţi desfăşurate de
băncile din reţea (utilizarea necorespunzătoare a informaţiilor confidenţiale deţinute
în legătură cu clientela, spălarea banilor, etc.);
ü frauda internă (raportarea cu rea credinţă a poziţiilor, furtul, încheierea de
către salariaţi de tranzacţii pe cont propriu);
ü frauda externă (tâlhăria, falsificarea, spargerea unor coduri aferente
sistemelor informatice);
FAdministrarea
risculuireputaţional
66
ü punerea în pericol a activelor corporale (acte de terorism, vandalism,
incendii, cutremure, etc.).
Strategia riscului reputaţional la nivelul reţelei
Impactul potenţial al riscului reputaţional asupra activităţii instituţiilor de
credit poate consta în: a) deteriorarea imaginii sau pierderea încrederii în instituţii a
clienţilor, terţilor, bănci contrapartidă, mass- media etc.; b) producerea unor pierderii
financiare directe/indirecte, cuantificabile/nu; c) eşecul lansării unor produse/sevicii
noi; d) nerealizarea profiturilor estimate şi/sau reducerea cotei de piaţă.
Pentru buna gestionare a riscului reputaţional de către instituţiile de credit,
obiectivele urmărite sunt: 1) îmbunătăţirea imaginii reţelei şi a instituţiilor afiliate şi
evitarea prejudicierii directe sau indirecte a imaginii şi reputaţiei acestora; 2) evitarea
dezvăluirii de informaţii secrete sau confidenţiale precum şi a utilizării informaţiilor
de către personalul propriu pentru obţinerea unor beneficii personale sau pentru
denigrarea instituţiilor de credit şi/sau reţelei.
Pentru a atinge obiectivele privind riscul reputaţional strategia instituţiilor de
credit poate include: 1) definirea atributelor imaginii instituţiilor de credit şi a reţelei
precum şi a mijloacelor de îmbunătăţire a imaginii, în concordanţă cu strategia şi
valorile definitorii ale acestora; 2) revizuirea periodică a politicilor şi procedurilor de
cunoaştere a clientelei cu scopul evitării intrării în relaţii de afaceri cu clienţi care au
un trecut fraudulos implicaţi în operaţiuni de spălare a banilor, incidente majore de
plăţi, răi platnici, sau implicaţi în actvităţi ilegale; 3) dezvoltarea aplicaţiei
informatice în vederea îmbunătăţirii procesului de indentificare a tranzacţiilor
neobişnuite şi/sau suspecte; 4) pregătirea personalului din front-office pentru
consilierea clienţilor în luarea unor decizii informate, corecte şi în concordanţă cu
necesităţile acestora privitoare la achiziţionarea sau la utilizarea de produse şi servicii
bancare oferite de instituţiile de credit; 4) elaborarea unei proceduri de lucru pentru
primirea reclamaţiilor de la clienţi şi modul de soluţionare a acestora; 5) întocmirea
codului de conduită a personalului instituţiilor de credit.
Tema de autoevaluare nr. 7
Ce activită i cuprinde administrarea riscului reputa ional la nivelul instituţiilor
de credit? (vezi pag. 64)
FStrategia riscului
reputaţional lanivelul reţelei
FStrategia riscului
reputaţional lanivelul reţelei
67
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9CONTABILITATEA CREDITULUI BANCAR
Creditele comerciale sunt rezultatul cesiunii de creanţe sub forma scontului şi
a factoringului.
Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care, în schimbul unui efect de
comerţ – cambie, bilet la ordin – instituţia de credit pune la dispoziţia clientului său
valoarea efectului, mai puţin agio, fără a aştepta scadenţa efectului respectiv.
Factoringul este contractul încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare
de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau o instituţie financiară
specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea, urmărirea
creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului,
cu titlu de vânzare, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii
pentru terţi4.
Aderentul poate apela la factoring doar pentru creanţele plătibile la termen
scurt (de regulă până la 120 zile şi doar excepţional 180 zile), iar operaţiunea poate fi
efectuată şi cu recurs asupra vânzătorului. Se elimină astfel riscul insolvabilităţii
partenerului comercial al aderentului, un atare risc asumându-şi factorul. În cazul
operaţiunii de factoring fără recurs, factorul îşi va asuma acest risc, eliminând astfel
cheltuielile din contul de profit şi pierdere implicate de riscul insolvabilitate. Factorul
efectuează toate operaţiunile legate de facturile aderentului, le procesează
introducându-le în sistemul său informaţional, alături de încasarea acestora. La finele
fiecărei luni acesta întocmeşte rapoarte financiare complexe privind operaţiunile
efectuate.
Mobilizarea creanţelor scadente la termen are loc în cuantum de cel mult 80%
din valoarea totală a creanţei, diferenţa decontându-se la scadenţă din valoarea plăţii
dispuse de către aderent prin intermediul factorului, după deducerea valorii dobânzii
şi a comisioanelor datorate (agio).
Agio = Scont + Comision
Scont = (Valoare nominală x taxă de scont x nr. zile)/360 x 100
4 Legea nr. 469, art. 6, alin 2, pct. b) din 9 iulie 2002 ,privind unele măsuri pentru întărirea disciplineicontractuale
FCreditelecomercale
68
Contabilitatea creditelor comerciale se ţine cu ajutorul contului de gradul I
201 „Creanţe comerciale”, care se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II şi III după
cum urmează:
201 „Creanţe comerciale”
2011 „Creanţe comerciale”
20111 „Scont”
20112 „Factoring cu recurs”
20113 „Forfetare”
20114 „Factoring fără recurs”
20119 „ Alte creanţe comerciale”
2017 „Creanţe ataşate”.
9.1. Creditul de scont
Apărut din nevoia de finanţare a agenţilor economici confruntaţi permanent cu
lipsa lichidităţilor, creditul de scont reprezintă o cesiune de titluri de valoare – efecte
de comerţ – către o instituţie de credit care, în schimbul unui comision, pune la
dispoziţia clientului său contravaloarea respectivelor titluri. Succesul unui astfel de
demers este condiţionat în principal de doi factori:
ü existenţa lichidităţilor în portofoliul instituţiei de credit care să-i permită
achitarea creanţelor clientului înainte de scadenţă,
ü profitabilitatea acestei activităţi pentru instituţia de credit.
Venitul instituţiei de credit din activitatea de scontare se concretizează în: a)
dobânzile aferente perioadei de creditare a agentului economic; b) taxe de consultanţă
şi verificări de bonitate a agenţilor economici solicitanţi a creditului de scont; c) alte
taxe stabilite de instituţia de credit; d) comisioanele percepute de entitatea de credit în
funcţie de clauzele contractului de scont.
La rândul său, comisionul instituţiei de credit este condiţionat de: a) valoarea
crenţelor achiziţionate; b) termenele de decontare; c) clauzele contractului de scont.
Contabilitatea operaţiunilor de scontare este asigurată de contul 20111
„Scont” – de activ şi se debitează cu valoarea nominală a efectelor de comerţ
scontate la valoarea lor nominală (inclusiv agio perceput), în corespondenţă cu contul
2511 „Conturi curente”.
FCreditul de
scont
69
Respectivul cont se creditează cu valoarea efectelor de comerţ încasate în
corespondenţă cu conturile 2511 „Conturi curente”, 111 „Cont curent la BNR”, 121
„Cont de corespondent la bănci (nostro)”, 122 „Cont de corespondent ale băncilor
(loro)”. Soldul debitor reflectă valoarea efectelor de comerţ aflate în portofoliul
entităţii de credit.
Dobânzile pentru creditul acordat, reţinute cu anticipaţie, se înregistrează în
contul 376 „Venituri înregistrate în avans”, iar comisionul, la fel ca şi pentru creditele
acordate clienţilor, în contul 7029 „Comisioane”, prin reţinerea din contul curent.
Înregistrări determinate de operaţiunile de scontare a efectelor de comerţ:
ü Evidenţiere efecte de comerţ scontate la valoare nominală
20111„Scont şi operaţiuniasimilate”
=2511
„Conturi curente”
ü Agio perceput – taxă de scont + comision
2511„Conturi curente” =
%376
„Venituri înregistrate înavans”
7029„Comisioane”
ü Dobânzi reţinute în avans eşalonate lunar la veniturile curente
376„Venituri înregistrate în
avans”=
70211„Dobânzi de la operaţiunile
de scont”ü Încasare efecte de comerţ la scadenţă
2511„Conturi curente” SAU
111„Cont curent la BNR” SAU
121/122„Conturi de corespondent”
=
20111
„Scont şi operaţiuni
asimilate”
Tema de autoevaluare nr. 1
Societatea comercială ALFA prezintă instituţiei de credit X la 17.09.2009 un efect de
comerţ de 75.000 lei cu scadenţă la 20.10.2009. Entitatea de credit acordă un credit
de scont percepând o dobândă de 13%, respectiv comisioane de 1,5%. La scadenţă
efectul de comerţ nu se încasează şi este trecut pe credit restant. Să se efectueze
operaţiile.
FExemplificare
70
9.2. Creditul de factoring
Libertatea comerţului – în dimensiunile sale moderne – a condus la extinderea
şi diversificarea formelor contractuale la care recurg operatorii economici în scopul
maximizării profitului. Diversificarea şi dezvoltarea contactelor comerciale,
amploarea schimburilor de bunuri şi servicii pun, cu şi mai mare acuitate, problema
nevoii de mijloace financiare. În contextul necesităţii crescânde de finanţare a
activităţii agenţilor economici care nu dispun de lichidităţi factorul preia creanţele de
la aderent şi îi pune la dispoziţie acestuia disponibilităţile aferente creanţelor preluate,
mai puţin valoarea comisioanelor negociate.
Factoringul reprezintă operaţiunea prin care un client, numit aderent, transferă
proprietatea creanţelor pe care le deţine din facturi comerciale către o altă enitate,
numită factor (instituţie de credit sau instituţie financiară nebancară), în vederea
obţinerii de finanţare imediată. În demersul iniţiat factorul are rol de finanţator, astfel
că dacă contractul de factoring poate fi considerat o modalitate rapidă de finanţare,
implicit operaţiunea este generatoare de credite pe termen scurt. Aderentul urmăreşte
astfel să-şi încaseze preţul facturilor înainte de scadenţă iar factorul urmăreşte să
obţină un beneficiu, de obicei un anumit procent din facturile pe care le decontează în
avans. În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare a
operaţiunilor de factoring, spre exemplu, în funcţie de: a) sfera de cuprindere; b)
momentul efectuării plăţilor; c) participanţii la operaţiunea de factoring.
În viziunea profesioniştilor contabili factoringul este clasificat în funcţie de
dreptul de regres pe care insitituţia de credit/instituţia financiară nebancară îl poate
exercita asupra aderentului, în:
Ø factoring cu regres – în caz de neplată factorul îşi recuperează sumele
neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres şi anume prin debitarea
contului curent al aderentului sau valorificând garanţia;
Ø factoring fără regres – apare atunci când factorul plăteşte aderentului un
procent din contravaloarea acceptată a facturilor (factoring disponibil), restul fiind
încasat la scadenţă sau într-un termen prestabilit de la aceasta.
Fluxul informaţional al tranzacţiilor de factoring implică parcurgerea
următoarelor etape:
FCreditul defactoring
FEtape ale creditului
defactoring
71
ü livrarea bunurilor/prestarea serviciilor de către aderent – vânzător (client de
factoring) în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu o terţă parte –
cumpărător (debitorul de factoring);
ü reglementarea tranzacţiei de factoring dintre aderent şi factor (societatea de
factoring) printr-un contract de factoring încheiat între cele două părţi;
ü vânzarea efectivă a creanţelor aderentului şi încasarea acestora mai puţin
costurile şi comisioanele cuvenite factorului şi agreate prin contract;
ü recuperarea crenţelor de către societatea de factoring la termenele fixate de
la cumpărător – debitorul de factoring.
Cum rentabilitatea activităţii factorului depinde în mare măsură de bonitatea
clienţilor şi debitorilor de factoring, se va stabili astfel o limită maximă de finanţare a
aderenţilor în permanenţă urmărindu-se respectarea acesteia. Succesiunea operaţiilor
de factoring este următoarea:
ü primirea facturilor aderentului,
ü finanţarea facturilor în baza limitei aprobate – factoring disponibil,
diferenţa este admisă la finanţare fie la scadenţă fie la încasarea creanţelor (factoring
indisponibil),
ü reţinere garanţie de risc constituită pe baza finanţării,
ü încasarea comisioanelor de către factor,
ü dobândă percepută de factor pentru operaţiunea de factoring,
ü încasarea creanţei de la debitorul de factoring,
ü restituire garanţie.
Contabilitatea operaţiunilor de factoring este asigurată de conturile:
§ 20112 „Factoring cu recurs”
§ 20113 „Forfetare”
§ 20114 „Factoring fără recurs”.
Acestea sunt conturi de activ şi se debitează cu valoarea nominală a creanţelor
mobilizate în corespondenţă cu 2521 „Conturi de factoring”. Respectivele conturi se
creditează cu valoarea creanţelor comerciale încasate în corespondenţă cu 2511
„Conturi curente”, 111 „Cont curent la BNR”, 121 „Cont de corespondent la
bănci(nostro)”, 122 „Cont de corespondent ale băncilor (loro)”. Soldul debitor
reflectă valoarea creanţelor comerciale neîncasate încă.
72
Pe numele aderentului se deschide contul de datorii 2521 „Conturi de
factoring” care se creditează cu valoarea nominală a facturilor primite de factor şi se
debitează cu factoringul finanţat. Soldul creditor reprezintă factoringul nefinanţat.
Reflectarea contabilă a operaţiunilor generate de contractul de factoring
implică articolele contabile următoare:
ü Înregistrarea extrabilanţieră a contravalorii facturilor achiziţionate la data
semnării contractului de factoring
90319„Alte angajamente în
favoarea clientelei”=
999„Contrapartida”
ü Evidenţiere creanţă de factoring
20112„Factoring cu recurs” =
2521„Conturi de factoring”
ü Reflectarea extrabilanţieră a factoringului finanţat
999„Contrapartida” =
90319„Alte angajamente în
favoarea clientelei”ü Finanţare facturi în limita aprobată şi reţinere garanţie de risc + agio
2521„Conturi de factoring” =
%2511
„Conturi curente”376
„Venituri înregistrate înavans”
25336„Alte depozite colaterale”
ü Comisioane şi dobânzi reţinute în avans din factoringul finanţat trecute la
venituri curente ale perioadei
376„Venituri înregistrate în
avans”=
%70212
„Dobânzi de la operaţiunile defactoring”
7029„Comisioane”
ü Încasare facturi la scadenţă
2511„Conturi curente” SAU
111„Cont curent la BNR” SAU
121/122„Conturi de corespondent”
=20112
„Factoring cu recurs”
FExemplificare
73
ü Restituire garanţie după încasarea facturilor de către factor
25336„Alte depozite colaterale” =
2511„Conturi curente”
ü Nerecuperarea creanţelor la scadenţă de la debitorul de factoring necesită
trecerea lor în categoria restante, respectiv îndoielnice
%2811
„Creanţe restante”2812
„Creanţe îndoielnice”
=20112
„Factoring cu recurs”
Tema de autoevaluare nr. 2
O instituţie de credit achiziţionează la data de 20 septembrie N facturi de la un
client în valoare de 10.000 lei. Contractul de factoring prevede: finanţare imediată
70%, comision de factoring 5% din valoarea facturii, încasat la data finanţării,
dobânda 12% din valoarea finanţată, încasată la data scadenţei facturii, garanţie de
risc 15% din valoarea nominală a facturii, scadenţa 20 decembrie N. Să se
eviden ieze opera iile în contabilitatea factorului.
În contabilitatea factorului sunt evidenţiate înregistrările:
ü Înregistrarea extrabilanţieră a contravalorii facturii achiziţionată la data
semnării contractului de factoring
90319“Alte
angajamente în favoareaclientelei”
= 999„Contrapartida”
10.000
ü Contabilizare creanţă de factoring
20112„Factoring curecurs”
= 2521„Conturi de
factoring”
10.000
ü Finanţare factoring disponibil – 70%
2521„Conturi de
factoring”
= % 2511„Conturi curente la
instituţii de credit”25336
„Alte dep colaterale”376
„Venituri în avans”
7.5001.900
1.500
4.100
D = 10.000 x 12% x 3 luni = 3.600 lei; C = 10.000 x 5% = 500 lei
FRezolvare
74
G = 10.000 x 15% = 1.500 lei
ü Diminuare în evidenţa extrabilanţieră a factoringului finanţat
999„Contrapartida”
= 90319“Alte angajamente
în favoarea clientelei”
7.500
ü Eşalonare la venituri curente a dob aferente zilelor din luna spetembrie
376„Venituri
înregistrate în avans”
= 70212“Dobânzi la
operaţiunile de factoring”
400
D = 1.200 x 10/30 = 400
ü Eşalonarea contravalorii comisionului la venituri curente
376„Venituri în
avans”
= 7029“Comisioane”
500
ü Eşalonare la venituri curente a dobânzii aferente lunii octombrie
376„Venituri
înregistrate în avans”
= 70212“Dobânzi la
operaţiunile de factoring”
1.200
ü Eşalonare la venituri curente a dobânzii aferente lunii noiembrie
376„Venituri în
avans”
= 70212“Dobânzi la
operaţiunile de factoring”
1.200
ü Eşalonare la venituri curente a dob aferente celor 20 zile din decembrie
376„Venituri în avans”
= 70212“Dobânzi la
operaţiunile de factoring”
800
ü Încasare factură la scadenţă
2511„Conturi curente
la instituţii de credit”
= 20112„Factoring curecurs”
10.000
ü Diminuare în evidenţa extrabilanţieră a factoringului indisponibil
999„Contrapartida”
= 90319“Alte angajamente
în favoarea clientelei”
2.500
ü Finanţare factoring indisponibil
2521„Conturi de
factoring”
= 2511„Conturi curente la
instituţii de credit”
2.500
ü Restituire garanţie de risc
25336„Alte depozite
colaterale”
= 2511„Conturi curente la
instituţii de credit”
1.500
FRezolvare
75
9.3. Creditele de trezorerie
Se acordă clientelei pe termen scurt în vederea acoperirii necesarului de
lichidităţi privind activitatea de exploatare. Există două forme ale creditului de
trezorerie şi anume:
Ø avansuri în cont curent ale titularilor în cadrul unei limite convenite,
confirmate cunoscute şi sub denumirea descoperit de cont sau overdraft;
Ø credite de trezorerie specializate.
Descoperitul de cont este destinat finanţării situaţiei globale a trezoreriei unui
agent economic, prin natura ei fluctuantă şi uneori insuficientă pentru a acoperi
singură nevoile legate de desfăşurarea activităţii curente.
Creditele de trezorerie sunt, în special, destinate finanţării operaţiunilor precis
identificate circumscrise în timp ce nu pot fi acoperite prin formule de mobilizare
creanţe – client. Pentru acordarea creditelor de trezorerie, agenţii economici prezintă
instituţiilor de credit “Planul de trezorerie”, întocmit în baza ultimului bilanţ
contabil, a programului de activitate şi de valorificare a producţiei potrivit
contractelor şi comenzilor de aprovizionare şi desfacere.
După verificarea de către inspectori a “Planului de trezorerie” se stabileşte de
către instituţia de credit excedentul sau deficitul de trezorerie:
Ø excedentul de trezorerie reprezintă volumul de credite ce urmează a se
rambursa eşalonat, în cursul perioadei următoare;
Ø deficitul de trezorerie cuantificând volumul creditelor noi de care poate
beneficia agentul economic în perioada următoare.
Beneficiari ai creditului de trezorerie pot fi clienţii persoane juridice care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
ü nu figurează în CIP în interdicţie bancară cu cecuri;
ü nu figurează în CIP cu incidente de plată majore cu bilete la ordin
înregistrate în ultimele 30 zile;
ü încasează în mod curent documente de natura celor care stau la baza
solicitării creditului respectiv; nu figurează la Centrala Riscurilor Bancare cu restanţe
faţă de alte instituţii de credit, iar în cazul în care figurează fac dovada achitării
FCreditele detrezorerie
76
restanţelor respective pe baza unor documente justificative emise de aceste instituţii
de credit;
ü primesc/emit documente de la/către societăţile care nu fac parte din acelaşi
grup cu beneficiarul creditului;
ü se încadrează în clasele de risc A sau B, conform încadrării efectuate pe
baza datelor cuprinse în situaţiile financiare anuale/semestriale aferente ultimei
perioade de raportare, vizate de autorităţile fiscale.
Nivelul maxim al ctreditului de trezorerie îl reprezintă % din valoarea
documentelor remise la încasare, astfel: a) 90% pentru credite de maxim 30 de zile; b)
85% pentru credite între 31 – 60 zile; c) 80% pentru credite între 61 – 90 zile.
În funcţie de documentele care stau la baza acordării creditului, perioada de
creditare se calculează de la data solicitării creditului şi poate fi: a) maxim 60 de zile
calendaristice pentru cecuri barate în lei; b) maxim 90 de zile calendaristice pentru
bilete la ordin în lei, corelat cu scadenţa biletului la ordin; c) maxim 45 de zile
calendaristice ptr facturi interne, corelat cu data plăţii.
Clientul persoană juridică poate utiliza creditul în cel mult un an de la data
intrării în vigoare a contractului de credit sau în funcţie de termenul de realizare a
proiectului care face obiectul finanţării, într-o singură tranşă sau în mai multe tranşe.
Scadenţa creditului va fi stabilită în funcţie de documentele ce stau la baza acordării
acestuia; este posibilă rambursarea în avans a creditului din alte încasări, la solicitarea
clientului.
Evidenţa contabilă a creditelor de trezorerie este asigurată de conturile:
2021 „Credite de trezorerie”
20211 „Utilizări din deschideri de credite permanente”
20212 „Credit global de exploatare”
20213 „Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor”
20219 „Alte credite de trezorerie”
2027 „Creanţe ataşate”.
Contul 2021 „Credite de trezorerie” este cont de activ şi se debitează cu
valoarea creditelor de trezorerie acordate clientelei persoane fizice şi juridice în
corespondenţă cu conturile: 2511 „Conturi curente”, 122 „Conturi de corespondent
ale instituţiilor de credit (loro)”, 367 „Alte stocuri şi asimilate”.
FCreditele detrezorerie
77
Contul 2021 „Credite de trezorerie” se creditează prin debitul conturilor 2511
„Conturi curente” – cu creditele de trezorerie rambursate; 2811 „Creanţe restante” –
cu creditele de trezorerie nerambursate; 514 „Rezerva generală pentru riscul de
credit” – cu sumele utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit. Soldul
debitor al contului reflectă creditele de trezorerie acordate şi nerambursate.
Contul 2027 „Creanţe ataşate” evidenţiază dobânzile calculate la creditele de
trezorerie acordate şi neajunse la scadenţă. Se debitează cu veniturile din dobânzi în
corespondenţă cu contul 70213 „Dobânzi de la creditele de trezorerie” şi se creditează
la încasarea dobânzilor prin intermediul contului 2511 „Conturi curente”. Soldul
debitor reflectă dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă.
Înregistrări determinate de acordarea şi rambursarea creditelor de trezorerie:
ü Credite de trezorerie acordate clientelei
2021„Credite de trezorerie” =
2511„Conturi curente”
ü Comision perceput pentru creditul acordat
2511„Conturi curente” =
7029„Comisioane”
ü Dobânzi calculate şi neajunse la scadenţă, la finele lunii
2027„Creanţe ataşate” =
70213„Dobânzi de la creditele de
trezorerieӟ Credite scadente devenite restante
2811„Creanţe restante” =
2021„Credite de trezorerie”
ü Dobânzi scadente devenite restante
2812„Dobânzi restante” =
2027„Creanţe ataşate”
ü Credite curente, restante şi dobânzi aferente achitate
2511„Conturi curente” =
% 2021
„Credite de trezorerie” 2811 „Creanţe restante” 2812 „Dobânzi restante” 2027 „Creanţe ataşate”
FExemplificare
FCreditele detrezorerie
78
Se acordă unei persoane juridice un credit de trezorerie prin intermediul
cărţilor de plată pentru acoperirea necesităţilor temporare de trezorerie, în vederea
desfăşurării activităţii de bază în valoare de 70.000 lei pe termen de 60 zile la
07.08.N. Pentru creditul acordat instituţia de credit percepe comision de acordare de
1,2% şi dobândă de 14% pe an. Rambursarea creditului se face lunar în tranşe egale,
inclusiv dobânda. La scadenţa celei de-a doua luni se întârzie rambursarea cu 7 zile
percepându-se o dobândă penalizatoare majorată cu 3%. Se cere evidenţierea în
contabilitate a operaţiunilor de la acordarea creditului până la rambursarea finală.
În contabilitatea instituţiei de credit se evidenţiază:
ü Credite de trezorerie acordate clientelei
2021„Credite de
trezorerie”
= 367„Alte stocuri şi
asimilate”
70.000
ü Comision perceput pentru creditul acordat
367„Alte stocuri şi
asimilate”
= 7029„Comisioane”
840
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă, la finele lunii august
2027„Creanţe ataşate”
= 70213„Dobânzi de la
creditele de trezorerie”
653
D = (70.000 x 14% x 24zile)/360 = 653 lei
ü Rambursare prima rată a creditului inclusiv dobânda aferentă la 07.09.N
367„Alte stocuri şi
asimilate”
= % 2021
„Credite detrezorerie”
70213„Dobânzi de la
creditele de trezorerie” 2027
„Creanţe ataşate”
35.81635.000
163
653
D = (70.000 x 14% x 6zile)/360 = 163 lei
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă, la finele lunii septembrie
2027„Creanţe ataşate”
= 70213„Dobânzi de la
creditele de trezorerie”
327
D = (35.000 x 14% x 24zile)/360 = 327 lei
ü Credit scadent devenit restant la 07.10.N
2811 = 2021 35.000
79
„Creanţe restante” „Credite detrezorerie”
ü Dobândă scadentă devenită restantă la 07.10.N
2812„Dobânzi restante”
= % 70213
„Dobânzi de lacreditele de trezorerie”
2027„Creanţe ataşate”
40982
327
D = (35.000 x 14% x 6zile)/360 = 82 leiü Dobândă penalizatoare calculată pentru 7 zile întârziere
2817
„Creanţe ataşate”
= 7028
„Dobânzi din creanţe
restante şi îndoielnice”
117
D = (35.409 x 17% x 7 zile)/360 = 117 lei
ü Creditul curent devenit restant şi dobânzile aferente achitate la 14.10.N
367„Alte stocuri şi
asimilate”
= % 2811
„Creanţe restante” 2812„Dobânzi restante”
2817„Creanţe ataşate”
35.52635.000
409
117
Tema de autoevaluare nr. 3
Care este nivelul maxim al creditului de trezorerie în % pentru diversele tipuri decredite de trezorerie? vezi pag. 76.
80
9.4. Credite de consum şi vânzări în rate
În funcţie de destinaţia lor, creditele particulare pe termen scurt sunt credite
personale şi credite de consum.
Creditele personale sunt, de regulă plafonate absolut – indiferent de veniturile
clientului şi destinaţia creditului, pentru că aceste informaţii nici nu sunt solicitate de
către instituţia de credit. Ea împrumută o anumită sumă de bani (ofertă limitată, de
regulă, la de două – trei ori valoarea veniturilor medii lunare) cu o scadenţă precisă şi
cu o rată a dobânzii relativ mare; clientul poate folosi banii după bunul său plac, cu
condiţia să ramburseze la scadenţă; este o piaţă în dezvoltare, pe care instituţiile de
credit concurează agresiv.
Creditele de consum sunt acordate pentru cumpărări de mărfuri cu plata în
rate, mărfuri care constituie, de regulă, şi garanţia creditului. Pe piaţa acestor credite
instituţiile de credit sunt puternic concurate de societăţi de credit de consum şi de
cooperativele de credit.
În practică regula care se aplică (formalizată sau nu în politica de creditare)
este aceea că ratele lunare nu trebuie să depăşească 25% din veniturile lunare ale
solicitantului. Nici ea nu protejează perfect căci acestea pot să nu fie veniturile nete şi
după contractarea creditului, s-ar putea ca până la scadenţă clientul să contracteze alte
datorii care să determine creşterea ponderii ratei de rambursat faţă de veniturile nete.
De aceea se stabileşte de regulă doar 25% deşi pot fi suportate fără probleme
şi rate de rambursat relativ mai ridicate. În stabilirea acestui procent importantă este
şi structura bugetelor de familie, serios perturbată în perioade de inflaţie ridicată, mai
ales pentru familiile cu buget mic.
Evidenţa contabilă a creditelor de consum/vânzări cu plata în rate este
asigurată de conturile:
203 „Credite de consum şi vânzări în rate”
2031 „Credite de consum”
20311 „Credite de consum pentru nevoi personale”
20312 „Credite de consum pentru achiziţionarea de bunuri”
FCreditele de
consum
FEviden ăcontabilă
81
2032 „Vânzări în rate”
2037 „Creanţe ataşate”.
Contul 203 „Credite de consum şi vânzări în rate” este cont de activ şi se
debitează cu valoarea creditelor de trezorerie acordate clientelei persoane fizice şi
juridice în corespondenţă cu conturile: 2511 „Conturi curente”, 122 „Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro)”.
Contul 203 „Credite de consum şi vânzări în rate” se creditează prin debitul
conturilor 2511 „Conturi curente”– cu creditele de consum şi vânzări în rate
rambursate, respectiv 2811 „Creanţe restante”– cu creditele de consum şi vânzări în
rate nerambursate. Soldul debitor al contului reflectă creditele de consum şi vânzări în
rate acordate şi nerambursate.
Contul 2037 „Creanţe ataşate” evidenţiază dobânzile calculate la creditele de
consum şi vânzări în rate acordate şi neajunse la scadenţă. Se debitează cu veniturile
din dobânzi în corespondenţă cu contul 70214 „Dobânzi de la creditele de consum şi
vânzări în rate” şi se creditează la încasarea dobânzilor prin intermediul contului 2511
„Conturi curente”. Soldul debitor reflectă dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă.
Înregistrări determinate de acordarea şi rambursarea creditelor de consum şi
vânzări în rate:
ü Credite acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii nevoilor
personale ale solicitantului şi/sau ale familiei acestuia
20311„Credite de consum
pentru nevoi personale”=
2511„Conturi curente”
ü Credite acordate persoanelor fizice în vederea achiziţionării de bunuri,
altele decât cele care se circumscriu unei investiţii imobiliare
20312„Credite de consum pentru pentruachiziţionarea de bunuri”
=2511
„Conturi curente”
ü Credite acordate persoanelor juridice destinate finanţării vânzării de bunuri
în rate şi care se rambursează prin vărsăminte periodice, cel mai adesea lunare
2032„Vânzări în rate” =
2511„Conturi curente”
ü Comision perceput pentru creditul acordat
2511 7029
FÎnregistrări
generice
82
„Conturi curente” = „Comisioane”
ü Dobânzi calculate şi neajunse la scadenţă, la finele lunii
2037„Creanţe ataşate” =
70214 „Dob. de la creditele de consum”
ü Credite de consum scadente devenite restante
2811„Creanţe restante” =
2011„Credite de consum”
ü Dobânzi scadente devenite restante
2812„Dobânzi restante” =
2037„Creanţe ataşate”
ü Credite din vânzări în rate curente, restante şi dobânzi aferente achitate
2511„Conturi curente” =
% 2032
„Vânzări în rate” 2811 „Creanţe restante” 2812 „Dobânzi restante” 2037 „Creanţe ataşate”
Se acordă unei persoane fizice la 01.05.N un credit de consum pentru nevoi
personale în valoare de 12.700 lei pe termen de 6 luni pentru care se percepe
comision de acordare de 1,3% şi o dobândă de 14,5% pe an. Creditul se rambursează
în tranşe lunare egale, dată la care se achită şi dobânda aferentă.
În contabilitatea instituţiei de credit se evidenţiază:
ü Credit de consum pentru nevoi personale acordat persoanelor fizice
20311„Credite de
consum”
= 2511„Conturi curente”
12.700
ü Comision perceput pentru creditul acordat
2511„Conturi curente”
= 7029„Comisioane”
165
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă, la finele lunii mai
2037„Creanţe ataşate”
= 70214„Dobânzi de la
creditele de consum”
153
D = (12.700 x 14,5% x 1 lună)/12 = 153 lei
FExemplificare
83
ü Rambursare prima rată a creditului inclusiv dobânda aferentă la 01.06.N
2511„Conturi curente”
= % 20311
„Credite de consum pentrunevoi personale”
2037 „Creanţe ataşate”
2.2702.117
153
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă, la finele lunii iunie
2037„Creanţe ataşate”
= 70214„Dobânzi de la
creditele de consum”
128
D = (10.583 x 14,5% x 1 lună)/12 = 128 lei
ü Rambursare a doua rată a creditului inclusiv dobânda aferentă la 01.07.N
2511„Conturi curente”
= % 20311
„Credite de consum pentrunevoi personale”
2037 „Creanţe ataşate”
2.2452.117
128
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă, la finele lunii iulie
2037„Creanţe ataşate”
= 70214„Dobânzi de la
creditele de consum”
102
D = (8.466 x 14,5% x 1 lună)/12 = 102 lei
ü Rambursare a treia rată a creditului inclusiv dobânda aferentă la 01.08.N
2511„Conturi curente”
= % 20311„Credite de consum” 2037 „Creanţe ataşate”
2.2192.117
102
Tema de autoevaluare nr. 4
Precizaţi distincţia între creditele de consum pentru achiziţionarea de bunuri,respectiv cele pentru nevoi personale.
84
9.5. Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
Creditele pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior sunt credite pe
termen scurt – maxim 12 luni – destinate necesităţilor curente sau excepţionale ale
clienţilor ocazionate de aprovizionări cu materii prime şi materiale, semifabricate,
subansamble, combustibili, energie, etc. din ţară şi din import în vederea realizării de
produse cu desfacere asigurată la export. Se delimitează în:
ü credite pentru import,
ü credite pentru export.
Solicitanţii eligibili sunt persoanele juridice, volumul creditului determinându-
se pe baza documentaţiei cerute de entitatea de credit şi a analizei fluxului de
numerar.
Creditul pentru export se acordă cu respectarea următoarelor prevederi:
ü existenţa contractelor de export sau a comenzilor ferme încheiate direct cu
partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari care fac obiectul creditului
solicitat din care să rezulte: cantitatea şi felul mărfii, condiţiile şi graficul de livrare,
modalitatea şi termenele de plată, preţul mărfii în valută la valoarea CIF sau FOB,
după caz;
ü prezentarea comunicării de la o entitate de credit din ţară sau străinătate
agreată de instituţia de credit ce asigură finanţarea, a deschiderii acreditivului de
export irevocabil în favoarea beneficiarului de credit, respectiv a altor forme de plată
garantate bancar (scrisoare de garanţie bancară, efect de comerţ avalizate de entităţi
de credit agreate de finanţator, etc.);
ü dacă respectiva finanţare vizează realizarea de produse contractate la
export pentru care acreditivul urmează să fie deschis ulterior, entitatea de credit poate
onora cererea numai dacă în contractele de export este precizată o modalitate de plată
asiguratorie (acreditiv, scrisoare de garanţie bancară, etc.);
ü acordarea creditelor este condiţionată de asigurarea acestora împotriva
riscului comercial de neplată atunci când se consideră necesar de către entitatea
finanţatoare, pe toată perioada de creditare;
ü pentru contractele încheiate cu parteneri din alte ţări este obligatorie
asigurarea împotriva riscului de ţară.
FCreditele pentru
export
85
Creditul pentru import cunoaşte două forme importante: a) incassoul
documentar, b) acreditivele de import.
Incassoul documentar reprezintă o facilitate prin intermediul căreia
exportatorul poate obţine plata pentru bunurile exportate (sau un angajament de plată
la scadenţă) prin intermediul instituţiilor de credit. Documentele aferente bunurilor
exportate sunt remise la bancă importatorului prin intermediul băncii exportatorului.
Importatorul plăteşte bunurile imediat sau la o dată viitoare numai la primirea
documentelor care evidenţiază exportul. Banca importatorului este principala
responsabilă în faţa exportatorului pentru manipularea documentelor, chiar dacă
exportatorul nu este client al acesteia. Acceptarea cambiei sau a biletului la ordin
constituie acceptarea formală a datoriei importatorului către exportator. În anumite
cazuri documentele se eliberează importatorului numai în urma emiterii unei garanţii
de plată de către banca importatorului. Metoda de plată Incasso Documentar
presupune că bunurile se livrează importatorului fără a cere de obicei, plata în avans
sau garanţii. Importatorul va plăti numai atunci când banca sa primeşte dovada
documentară a efectuării exportului. Decizia de plată aparţine importatorului.
Incassoul documentar poate oferi acces la credite comerciale ieftine. Exportatorii sunt
deseori mai doritori să extindă termenele de plată când importatorul este pregătit să
accepte formal cambia sau să emită un bilet la ordin, availzate (garantate) de banca
importatorului.
Acreditivul documentar de import reprezintă angajamentul unei instituţii de
credit de a plăti furnizorului o anumită sumă de bani în numele clientului său cu
respectarea întocmirii documentaţiei aferente. Acreditivul este o garanţie de plată
condiţionată, furnizată exportatorului de banca importatorului. Garanţia de plată este
îndeplinită dacă sunt prezentate documentele care atestă livrarea mărfurilor.
Acreditivele sunt de obicei irevocabile, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi
modificate/anulate fără aprobarea părţilor, oferind vânzătorului siguranţa încasării
contravalorii bunurilor exportate şi cumpărătorului certitudinea că plata va fi făcută
numai în condiţiile stipulate în acreditiv. Banca importatorului garantează
exportatorului plata fie imediat, fie la o anumită scadenţă după primirea documentelor
conforme. Capacitatea acreditivelor de a garanta plata în viitor, poate permite
importatorului să negocieze cu exportatorul termene de plată amânate. De exemplu
plata exportatorului se poate efectua la 60 de zile de la vederea de către banca
FCreditele pentru
import
86
importatorului a documentelor de livrare sau 90 zile de la data emiterii documentului
de transport. Exportatorul primeşte în scris angajamentul de plată al băncii
importatorului de a plăti o anumită sumă de bani, la primirea cererii scrise a
exportatorului, prin care acesta declară că marfa a fost livrată, dar nu a fost plătită de
importator. Cererile de plată nu pot fi mai mari decât suma declarată de banca
importatorului în garanţie.
Contabilitatea creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
este ţinută de contul 204 care se detaliază în trei conturi sintetice de gradul II:
2041 „Credite pentru import”
2042 „Credite pentru export”
2047 „Creanţe ataşate”.
Contul 204 „Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exrerior” este
cont de activ. Se debitează prin creditul conturilor 111 „Cont curent la BNR”,
121/122 „Conturi de corespondent”, 2511 „Conturi curente”, cu creditele acordate
clienţilor pentru operaţiuni de comerţ exterior. Se creditează cu creditele rambursate.
Soldul debitor reflectă creditele acordate neajunse la scadenţă.
Înregistrări determinate de acordarea şi rambursarea creditelor pentru
operaţiuni de comerţ exterior:
ü Scontare cambii trase de exportatori şi acceptate de banca importatorului
2042„Credite pentru export” =
2511„Conturi curente”
ü Agio perceput de către instituţia de credit – taxă de scont plus comision
2511„Conturi curente” =
%376
„Venituri înregistrate înavans”
7029„Comisioane”
ü Eşalonare la venituri curente a dobânzilor evidenţiate în avans
376„Venituri înregistrate în
avans”=
70215„Dobânzi de la creditele
pentru fin activităţii de comerţexterior”
ü Credite pentru export rambursate la scadenţă
2511„Conturi curente” =
2042„Credite pentru export”
ü Credite pentru export scadent şi nerambursat trecut în categoria restant
FEvidenţăcontabilă
FÎnregistrări
generice
87
2811„Creanţe restante” =
2042„Credite pentru export”
În baza unui efect de comerţ avalizat la 27.06.N o instituţie de credit
finanţează un agent economic prin scontarea titlului de valoare. Finanţarea cunoaşte
următoarele condiţii: valoarea nominală a efectului 230.000 lei, comision de
aranjament 2,2%, taxă de scont 15% pe an, data scadenţei 19.07.N. Efectul de comerţ
nu se încasează la scadenţă.
În contabilitatea instituţiei de credit se evidenţiază:
ü Efect de comeţ scontat
2042„Credite pentruexport”
= 2511„Conturi curente”
230.000
ü Agio perceput – taxă de scont + comision
2511„Conturi curente”
= %376
„Ven. înregistrate în avans” 7029
„Comisioane”
7.1682.108
5.060S = (230.000 x 15% x 22zile)/360 = 2.108
C = 230.000 x 2,2% = 5.060
ü Eşalonare la venituri curente a dobânzii înregistrată în avans aferentă
zilelor din luna iunie N
376„Venituri
înregistrate în avans”
= 70215„Dobânzi de la
creditele pentru finanţareaactivităţii de comerţ
exterior”
383
S = 2.108/22 x 4 = 383 lei
ü Eşalonare la ven. curente a dob. înreg în avans aferentă zilelor din 07.N
376„Venituri
înregistrate în avans”
= 70215„Dobânzi de la
creditele ptr fin activităţii decomerţ exterior”
1.725
S = 2.108/22 x 18 = 383 lei
ü Efect de comerţ restant la 19.07.N
2811„Creanţe restante”
= 2042„Credite pentruexport”
230.000
Tema de autoevaluare nr. 5
FExemplificare
88
Delimita i i detalia i creditele pentru import. (vezi pag. 85 - 86)
9.6. Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamante
Creditele pentru finanţarea stocurilor se acordă clientelei pentru finanţarea
operaţiunilor cu caracter ciclic: credite de campanie, credite de stocare de cereale,
warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere, etc.
Creditele pentru echipamente sunt acordate, în general, pe termen mijlociu şi
lung, pentru finanţarea investiţiilor productive: cumpărări de materiale, achiziţii,
construcţii sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional (cu excepţia
investiţiilor imobiliare), achiziţii de imobilizări necorporale etc.
Contabilitatea creditelor pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
este ţinută de contul 205 care se detaliază în trei conturi sintetice de gradul II:
2051 „Credite pentru finanţarea stocurilor”
2052 „Credite pentru echipamente”
2057 „Creanţe ataşate”.
Contul 205 „Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente” este
cont de activ şi se debitează cu valoarea creditelor acordate clientelei persoane
juridice în corespondenţă cu conturile: 2511 „Conturi curente”, 122 „Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro)”. Contul 205 „Credite pentru finanţarea
stocurilor şi pentru echipamente” se creditează prin debitul conturilor 2511 „Conturi
curente”– cu creditele rambursate, respectiv 2811 „Creanţe restante”– cu creditele
nerambursate. Soldul debitor al contului reflectă creditele pentru finanţarea stocurilor
şi pentru echipamente acordate şi nerambursate.
Contul 2057 „Creanţe ataşate” evidenţiază dobânzile calculate la creditele
acordate şi neajunse la scadenţă. Se debitează cu veniturile din dobânzi în
corespondenţă cu contul 70216 „Dobânzi la creditele pentru finanţarea stocurilor şi
pentru echipamente” şi se creditează la încasarea dobânzilor prin intermediul contului
2511 „Conturi curente”. Soldul debitor reflectă dobânzile calculate şi neajunse la
scadenţă.
Înregistrări determinate de acordarea şi rambursarea creditelor:
ü Credite pentru echipament acordate clienţilor din categoria A
FEvidenţăcontabilă
FÎnregistrări
generice
89
2052„Credite pentru
echipament”=
2511„Conturi curente”
ü Dobânzi calculate neajunse la scadenţă, la finele lunii
2057„Creanţe ataşate” =
70216„Dobânzi la creditele pentru
finanţarea stocurilor şi pentruechipamente”
ü Achitare rată şi dobândă la scadenţă
2511„Conturi curente” =
%2052
„Credite pentru echipament”2057
„Creanţe ataşate”ü Credite nerambursate la scadenţă trecute la credite B – în observaţie
2811„Creanţe restante” =
2052„Credite pentru echipament”
ü Dobânzi nerambursate la scadenţă trecute la dobânzi restante
2812„Dobânzi restante” =
2057„Creanţe ataşate”
ü Dobânzi suplimentare pentru creditele şi dobânzile restante calculate şi
neajunse la scadenţă la finele lunii
2817„Creanţe ataşate” =
7028„Dobânzi aferente creanţelor
restante din operaţiuni cu clientela”ü Provizioane de risc calculate pentru creditul în observaţie, în conformitate
cu reglementările în vigoare
6621„Cheltuieli cu ajustări
pentru deprecierea creditelor”=
2911„Ajustări pentru deprecierea
creditelor”ü Provizioane de risc calculate pentru dobânzi restante
6622„Cheltuieli cu ajustări
pentru deprecierea dobânzilor”=
2912„Ajustări pentru deprecierea
dobânzilor”
Se acordă de către o instituţie de credit la 01.02.N unui agent economic din
agricultură pentru finanţarea activităţilor ciclice un credit de campanie în valoare de
90.000 lei scadent la 01.07.N. Condiţii de acordare: comision de acordare 1,5%,
dobândă 13% pe an, rambursarea creditului se face integral la scadenţă, dobânda se
achită lunar.
FExemplificare
90
În contabilitatea instituţiei de credit se evidenţiază:
ü Credit pentru finanţarea stocurilor acordat
2051„Credite pentru
finanţarea stocurilor”
= 2511 „Conturi curente”
90.000
ü Comision perceput pentru creditul acordat
2511„Conturi curente”
= 7029„Comisioane”
1.350
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă, la finele lunii februarie
2057„Creanţe ataşate”
= 70216„Dobânzi la creditele
pentru finanţarea stocurilor”
975
D = (90.000 x 13% x 1 lună)/12 = 975 lei
ü Plată dobândă aferentă lunii februarie la 01.03.N
2511„Conturi curente”
= 2057 „Creanţe ataşate”
975
Obs: Pentru următoarele cinci luni se vor calcula şi plăti sumele reprezentând
dobânda datorată similar înregistrărilor de mai sus
ü Rambursare credit la scadennţă inclusiv dobânda datorată
2511„Conturi curente”
= % 2051
„Credite pentrufinanţarea stocurilor”
2057 „Creanţe ataşate”
90.97590.000
975
Tema de autoevaluare nr. 6
Precizaţi distincţia între creditele pentru finanţarea stocurilor, respectiv creditelepentru echipamente.
91
9.7. Credite pentru investiţii imobiliare
Se acordă, în general, pe termen mijlociu şi lung fiind utilizate pentru: a)
dobândirea, sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei
construcţii, realizate sau care urmează să se realizeze; b) amenajări, reabilitarea,
modernizarea, consolidarea sau extinderea unei construcţii, sau c) viabilizarea unui
teren. Pe piaţa creditelor pentru locuinţe este necesară o delimitare a creditului
ipotecar, faţă de cel imobiliar. Ambele credite, ipotecar şi imobiliar, sunt credite
pentru locuinţe. Cu ajutorul lor se poate achiziţiona un apartament sau o casă, se
poate construi sau renova un imobil şi se poate achiziţiona pământ pentru construire
ulterioară.
Creditul ipotecar este reglementat de legea 190/1999, iar băncile din dorinţa
de a adăuga totuşi facilităţi la aceste produse au introdus în portofoliul lor un altul cu
condiţii de acordare mai flexibile, nereglementat sau restricţionat în mod special
printr-o lege – creditul imobiliar.
Creditul ipotecar este de fapt o categorie a creditului imobiliar. Diferenţele
dintre cele două tipuri de credite constau, în principal, în următorii trei factori :
Øgaranţiile solicitate. Împrumutul ipotecar se garantează numai cu imobilul
finanţat (proprietatea viitoare, care se ipotechează în favoarea băncii), iar cel
imobiliar se poate garanta cu alte locuinţe (proprietatea solicitantului sau a unei alte
persoane), depozite colaterale etc. Prin lege (10/2005) valoarea garanţiilor trebuie să
acopere 133% din valoarea finanţată;
Ømărimea cotei finanţate. În cazul creditului ipotecar, finanţarea este de
maximum 75% din valoarea imobilului fiind obligatorie contribuţia proprie de 25%
(constituită ca avans), în schimb creditul imobiliar poate fi acordat fără a solicita
împrumutatului un avans minim obligatoriu din preţul de achiziţie al imobilului.
Astfel finanţarea în cazul creditului imobiliar poate ajunge până la 95% din valoarea
proprietăţii, ca în cazul băncii Finansbank;
Øasigurările solicitate. De asemenea, în cazul creditului ipotecar asigurarea
de viaţă şi cea a imobilului este obligatorie în timp ce pentru creditele imobiliare
FCreditul ipotecar
92
băncile au devenit mai permisive, nesolicitând asigurări de viaţă, cum este cazul
Băncii Transilvania, San Paolo IMI Bank sau ProCredit Bank. De asemenea sunt
bănci la care asigurarea de viaţă este gratuită. De fapt, aceste bănci încheie o poliţă de
asigurare de viaţă pentru client şi costul cu asigurarea se include în comisioanele
creditului. Această facilitate este oferită de băncile: Unicredit, BCR, Alpha Bank,
Piraeus Bank, HVB-Tiriac Bank, Volksbank. Altfel, dacă asigurarea locuinţei este
oricum obligatorie începând din 2008, diferenţa de costuri apare între creditele cu sau
fără asigurare de viaţă.
Evidenţa contabilă a creditelor imobiliare este asigurată de contul 206
„Credite pentru investiţii imobiliare” delimitat pe următoarele sintetice de gradul II:
2061 „Credite pentru investiţii imobiliare”
20611 „Credite ipotecare”
20619 „Alte credite pentru investiţii imobiliare”
2067 „Creanţe ataşate”.
Contul 206 „Credite pentru investiţii imobiliare” este cont de activ şi se
debitează cu valoarea creditelor acordate clientelei persoane fizice şi juridice în
corespondenţă cu conturile: 2511 „Conturi curente”, 122 „Conturi de corespondent
ale instituţiilor de credit (loro)”.
Contul 206 „Credite pentru investiţii imobiliare” se creditează prin debitul
conturilor 2511 „Conturi curente”– cu creditele rambursate, respectiv 2811 „Creanţe
restante”– cu creditele nerambursate. Soldul debitor al contului reflectă creditele
pentru investiţii imobiliare acordate şi nerambursate.
Contul 2067 „Creanţe ataşate” evidenţiază dobânzile calculate la creditele
acordate şi neajunse la scadenţă. Se debitează cu veniturile din dobânzi în
corespondenţă cu contul 70217 „Dobânzi la creditele pentru investiţii imobiliare” şi
se creditează la încasarea dobânzilor prin intermediul contului 2511 „Conturi
curente”. Soldul debitor reflectă dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă.
Metodologia de reflectare în contabilitate a operaţiilor privind acordarea şi
rambursarea creditelor pentru investiţii imobiliare implică:
ü Credite ipotecare acordate clientelei pentru amenajări, reparaţii sau
construcţii de locuinţe
20611„Credite ipotecare” =
2511„Conturi curente”
FÎnregistrări
generice
93
ü Dobânzi calculate neajunse la scadenţă, la finele lunii
2067„Creanţe ataşate” =
70217„Dobânzi la creditele pentruinvestiţii imobiliare”
ü Rambursare credite şi dobânzi scadente
2511„Conturi curente” =
%20611
„Credite ipotecare”2067
„Creanţe ataşate”ü Credit ipotecar nerambursat la scadenţă devenit restant
2811„Creanţe restante” =
20611„Credite ipotecare”
ü Dobânzi nerambursate la scadenţă trecute la dobânzi restante
2812„Dobânzi restante” =
2067„Creanţe ataşate”
ü Dobânzi suplimentare pentru creditele şi dobânzile restante calculate şi
neajunse la scadenţă la finele lunii
2817„Creanţe ataşate” =
7028„Dobânzi aferente creanţelor
restante şi îndoielnice din operaţiunicu clientela”
Se acordă de către o instituţie de credit la 01.10.N unei persoane fizice un
credit ipotecar în valoare de 790.000 lei pentru 25 ani. Condiţii de acordare: comision
de acordare 1,5%, dobândă 9,5% pe an, rambursarea creditului se face lunar, în tranşe
egale, împreună cu dobânda aferentă. La 01.08.N+2 nu se rambursează creditul
scadent, respectiv dobânda aferentă. Se calculează de către entitatea de credit
dobândă penalizatoare majoartă cu 3% pentru 10 zile întârziere aferente creditului şi
dobânzii devenite restante. Ulterior se rambursează creditul, dobânda restantă şi
penalizatoare.
În contabilitatea instituţiei de credit se evidenţiază:
ü Credit ipotecar acordat
20611„Credite ipotecare”
= 2511 „Conturi curente” 790.000
ü Comision de acordare reţinut
2511„Conturi
curente”
= 20611„Credite ipotecare”
11.850
ü Dobânzi calculate, neajunse la scadenţă la finele lunii octombrie
FExemplificare
94
2067„Creanţe ataşate”
= 70217„Dobânzi la creditele
pentru investiţii imobiliare”
250
D = (790.000 x 9,5% x 1lună)/300 = 250 lei
ü Rambursare credit şi dobândă scadentă la 01.11.N
2511„Conturi
curente”
= %20611
„Credite ipotecare”2067
„Creanţe ataşate”
2.8832.633
250
Obs: Ultimele două înregistrări se repetă în contabilitatea instituţiei de credit
lunar până la 01.08.N+2, cu reflectarea sumelor corespunzătoare fiecărei tranşe.
ü Dobândă calculată, neajunsă la scadenţă la 31.07.N+2
2067„Creanţe ataşate”
= 70217„Dobânzi la creditele
pentru investiţii imobiliare”
267
D = (790.000 x 9,5% x 1 lună)/281 luni = 267
ü Credit ipotecar nerambursat la scadenţă devenit restant
2811„Creanţe restante”
= 20611„Credite ipotecare”
2.633
ü Dobânzi nerambursate la scadenţă trecute la dobânzi restante
2812„Dobânzi restante”
= 2067„Creanţe ataşate”
267
ü Dobândă penalizatoare calculată pentru creditele şi dobânzile restante
2817„Creanţe ataşate”
= 7028„Dobânzi aferente
creanţelor restante şiîndoielnice din operaţiuni cu
clientela”
121
D = (2.900 x 12,5% x 10 zile)/30 = 121 lei
ü Rambursare credit şi dobânzi restante şi penalizatoare
2511„Conturi
curente”
= %2811
„Creanţe restante”2812
„Dobânzi restante”2817
„Creanţe ataşate”
3.0212.633
267
121
Tema de autoevaluare nr. 7
Care sunt diferen ele între creditul ipotecar i cel imobiliar? (vezi pag. 91).
95
9.8. Alte credite acordate clientelei
Se identifică aici alte credite acordate clientelei şi care nu se regăsesc în
conturile de credite de la grupa 20 „Credite acordate clientelei”. Evidenţa contabilă
este asigurată de următoarele conturi de gradul II:
2091 „Alte credite acordate clientelei”
2097 „Creanţe ataşate”.
Metodologia de reflectare în contabilitate a operaţiilor privind acordarea şi
rambursarea altor credite acordate clientelei implică:
ü Alte credite acordate clientelei
2091„Alte credite acordate
clientelei”=
2511„Conturi curente”
ü Dobânzi calculate neajunse la scadenţă, la finele lunii
2097„Creanţe ataşate” =
70218„Dobânzi de la alte crediteacordate clientelei”
ü Rambursare credit la scadenţă
2511„Conturi curente” =
2091„Alte credite acordateclientelei”
Tema de autoevaluare nr. 8
Ce se întâmplă cu dobânzile restante, provenite din alte credite acordateclientelei nerecuperate la scadenţă ?
FEvidenţăcontabilă
96
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10CONTABILITATEA DEPOZITULUI BANCAR
10.1. Definiţie, tipologie, clasificare
Depozitul bancar se concretizează în sume de bani, hârtii de valoare, obiecte
de valoare depuse spre păstrare şi fructificare la o instituţie de credit şi restituite la
solicitarea depunătorului. Instituţiile de credit atrag bani de la persoane fizice şi
juridice prin conturi bancare, depozitele băneşti ale clientelei reprezentând principala
sursă de atragere de disponibilităţi, în vederea plasării ulterioare a acestora de către
instituţiile de credit, respectiv prin acordarea de credite.
Principalele conturi pe care instituţiile de credit le pun la dispoziţia clienţilor
săi sunt:
ü conturi curente, numite şi conturi de disponibilităţi sau conturi la vedere,
în care titularii conturilor pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi curente;
ü conturi de depozit – la vedere/termen, în care depunerile se fac pe o
perioadă de timp prestabilită;
ü conturi de depozite colaterale – ptr acreditive,garanţii,ordine de plată, etc.;
ü conturile de economii,
ü certificatele de depozit,
ü librete de economii (CEC).
Conturile curente se pot delimita în:
ü conturi curente pentru persoane fizice;
ü conturi curente pentru persoane juridice.
Conturile de depozit, după modul de achitare a dobânzii se clasifică în:
ü depozite cu plata periodică a dobânzii (de exemplu lunar);
ü depozite cu dobânda în avans;
ü depozite cu plata dobânzii la scadenţă.
Conturile de economii şi certificatele de depozit sunt destinate clientelei
persoane fizice şi pot fi în lei şi valută – conturile de economii, respectiv la purtător –
certificatele de depozit.
FDepozitul
bancar
FTipologie depozit
bancar
97
10.2. Conturi curente în lei/valută persoane juridiceContul curent este principalul instrument al instituţiei de credit; este un produs
bancar oferit clienţilor, persoane fizice/juridice, destinat efectuării operaţiunilor
curente de încasări şi plăţi. In contul curent se înregistrează, distinct şi cronologic,
toate tranzacţiile generate de relaţia client – instituţie de credit.
Conturile curente ale clientelei persoane juridice în lei şi valută prezintă
următoarele caracteristici:
ü cont deschis de clienţii din categoria microîntreprinderilor, prin care se
derulează operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament şi care evidenţiază
disponibilităţile clientului;
ü poate fi deschis cu sold zero şi poate fi alimentat, atât prin depuneri de
numerar, cât şi prin virament;
ü instituţia de credit efectuează în conturile curente, deschise clienţilor săi,
operaţiuni dispuse de titularul de cont, numai în limita disponibilului existent;
ü sumele înregistrate în aceste conturi sunt purtătoare de dobânzi, dobânda
practicată de instituţia de credit fiind cea aferentă disponibilităţilor la vedere, care
variază în funcţie de dobânda pieţei bancare;
ü la deschiderea contului curent sau ulterior, clientul poate opta pentru
eliberarea unui card de debit din oferta de produse a instituţiei de credit, în moneda
contului respectiv, care va permite acestuia accesul la contul curent;
ü se pot deschide numai în valutele cotate de BNR şi acceptate de instituţie;
ü operaţiunile prin virament derulate prin contul curent se fac pe baza
documentelor specifice acestor operaţiuni sau potrivit funcţionalităţii cardului.
Deschiderea, alimentarea, administrarea, respectiv retragerea de numerar din
conturile curente ale clientelei în lei şi valută implică următoarele costuri:
ü deschiderea contului – comision zero;
ü alimentarea conturilor de către titulari nu se comisionează;
ü administrare cont curent: 5–7 lei (echivalent în valuta contului)/ cont
curent/ lună;
FConturi curente
persoane juridice
FCaracteristici,
costuri, avantaje
FCaracteristici,
costuri, avantaje
98
ü retrageri de numerar pentru contul curent în lei: a) în ziua planificată în
structura de cupiuri disponibilă la unitatea instituţiei de credit: 0,2% - 0,4%; b) în ziua
planificată în structura disponibilă de bancnote, fără moneda metalică în proporţie de
cel puţin 1%: 0,8%; c) în aceeaşi zi în structura de cupiuri disponibilă la unitatea
instituţiei de credit: 1,0%; d) în aceeaşi zi în structura disponibilă de bancnote, fără
moneda metalică în proporţie de cel puţin 1%: 1,8%;
ü retrageri de numerar pentru contul curent în valută: a) 0,3% – 0,5% din
suma retrasă, minim 2 EUR pentru sume mai mici de 100.000 EUR; b) 1% din suma
retrasă pentru sume peste 100.000 EUR.
ü plăţi prin virament, dispuse pentru operaţiuni comerciale şi necomerciale:
a) pentru plăţile în sistem intrabancar: 3 – 5 EUR; b) pentru plăţile în sistem
interbancar: până la 15.000 EUR, inclusiv 20 – 25 EUR, iar pentru sumele ce
depăşesc 15.000 EUR se aplică un procent de 0,15% – 0,25% (minim 25 EUR,
maxim 800 EUR);
ü dobânda la disponibilităţile la vedere: 0,10% – 0,20% /an/cont curent în
lei; 0.25% – 0,30% /cont curent valută.
Conturile curente prezintă următoarele avantaje:
ü deschiderea contului curent nu se comisionează;
ü nu se percepe comision la depuneri de numerar în cont;
ü instituţia de credit bonifică lunar dobânda la vedere în contul de
disponibilităţi;
ü posibilitatea ataşării de contul curent a unui card de debit.
La deschiderea conturilor curente persoane juridice în lei/valută sunt necesare
documentele:
ü pentru contul curent în lei clientul trebuie să prezinte cererea de
deschidere de cont, fişa specimenelor de semnături în două exemplare, delegaţia
pentru persoanele desemnate să efectueze operaţiuni bancare, la care se vor anexa, în
original şi în copie, actele de înfiinţare a societăţii şi certificat constatator;
ü pentru contul curent în valută clientul va prezenta formularele „Informaţii
iniţiere relaţii de afaceri”, „Cerere deschidere de cont”, „Reguli de autorizare”,
precum şi delegaţia persoanelor desemnate să efectueze operaţiuni bancare, dacă este
cazul, la care se vor anexa, în original şi în copie, actele de înfiinţare a societăţii şi
certificat constatator, precum şi formularele „Cerere de produse bancare pe
FConturi curente –
documentaţie
FCaracteristici,
costuri, avantaje
99
cont/subcont", în cazul în care clientul solicită produse bancare care să funcţioneze pe
contul curent.
Pot solicita deschiderea de cont curent numai persoanele desemnate de către
persoana juridică să o reprezinte în relaţiile cu instituţia de credit.
În cazul persoanelor juridice străine, rezidente şi nerezidente, se prezintă
instituţiei de credit suplimentar, împuternicirea dată de persoana juridică străină unei
persoane fizice/juridice, care să o reprezinte în România, tradusă şi legalizată de un
notar public.
Pe baza documentaţiei complete prezentată, se întocmeşte Convenţia-cadru, în
două exemplare: un exemplar se va înmâna clientului, iar al doilea exemplar este
păstrat la dosarul juridic al acestuia. Dosarul juridic al clientului se va actualiza în
permanenţă, clientul având obligaţia de a înştiinţa instituţia de credit asupra
modificărilor apărute.
Conturile curente în lei şi valută pot fi închise astfel:
ü conturile curente în lei la cererea titularului de cont;
ü dacă titularul de cont nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la
deschiderea şi funcţionarea conturilor menţionate în convenţia-cadru;
ü dacă titularul a produs incidente majore de plăţi;
ü în situaţia în care în decurs de 6 luni, contul curent in lei nu prezintă altă
mişcare decât operaţiuni reprezentând dobânda bonificată la disponibilităţile
existente, iar soldul contului curent este mai mic decât limita minimă stabilită de
instituţia de credit;
ü pentru conturile curente în valută dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii: nu a înregistrat altă mişcare decât cea generată de contabilizarea
dobânzilor şi comisioanelor, nu are ataşate alte produse/servicii/operaţiuni bancare în
derulare, inclusiv tranzacţii nefinalizate sau alte sume blocate şi nu are sold la data
analizei.
Evidenţa contabilă a conturilor curente persoane juridice este asigurată de
contul 251 ”Conturi curente” detaliat pe următoarele analitice de gradul II:
2511“Conturi curente”,
2517 “Creanţe şi datorii ataşate”
25171 “Creanţe ataşate”,
25172 “Datorii ataşate”.
FConturi curente –
procedura deînchidere
FEvidenţacontabilă
100
Contul 2511“Conturi curente” este cont bifuncţional. Se creditează cu
încasările de sume reprezentând depuneri de numerar, încasări prin virament, credite
obţinute, valoarea devizelor vândute, dobânzi acordate, diferenţe nefavorabile de curs
valutar aferente operaţiunilor de schimb valutar. În debit se înregistrează sume
ridicate în numerar, plăţi efectuate prin virament, rambursarea creditelor, comisioane
percepute de entitatea de credit, etc. Soldul creditor reflectă disponibilităţile în lei şi
devize ale titularului de cont. Soldul debitor reflectă creditele în cont curent
(overdraft) acordate de instituţia de credit pe termen scurt.
Contul 2517“Creanţe şi datorii ataşate” este cont bifuncţional detaliindu-se
pe două sintetice de gradul III – 25171 “Creanţe ataşate”, 25172 “Datorii ataşate”.
Contul 25171 “Creanţe ataşate” evidenţiază dobânzile de încasat de către
instituţia de credit pentru descoperirea de cont curent a clienţilor săi. Se debitează cu
dobânzile de încasat în corespondenţă cu contul 7024 „Dobânzi de la conturile
curente”. Se creditează la încasarea efectivă a dobânzilor în corespondenţă cu
2511“Conturi curente”, respectiv cu dobânzile trecute la restante/îndoielnice în
corespondenţă cu conturile 2812 „Dobânzi restante”, 2822 „Dobânzi îndoielnice”.
Soldul debitor reflectă dobânzile neîncasate încă.
Contul 25172 “Datorii ataşate” evidenţiază dobânzile de plătit de către
instituţia de credit pentru disponibilităţile existente în contul curent la sfârşitul
perioadei. Se creditează cu valoarea dobânzilor de plătit în corespondenţă cu contul
6024 „Dob la conturile curente”. Se debitează la achitarea dobânzii în corespondenţă
cu contul 2511“Conturi curente”. Soldul creditor reflectă dobânzile neachitate încă.
Înregistrări determinate de constituirea conturilor curente persoane juridice,
contabilizarea dobânzilor, plăţi efectuate din conturile curente constituite, respectiv
lichidarea acestora:
ü depuneri de numerar
101„Casa”
= 2511“Conturi curente”
ü încasare sume în contul clientului cu cont la aceeaşi instituţie de credit
2511“Conturi
curente”/beneficiar
= 2511“Conturi curente”/furnizor
ü încasare sume în contul clientului cu cont la altă instituţie de credit
111“Cont curet la Banca
= 2511“Conturi curente”
FÎnregistrări
generice
101
Naţională a României”ü ridicare numerar din contul curent
2511
“Conturi curente”
= 101
„Casa”
ü plată beneficiar cu cont deschis la altă instituţie de credit
2511“Conturi curente”
= 111“Cont curet la Banca
Naţională a României”ü plată beneficiar cu cont deschis la altă unitate a aceleiaşi instituţii de credit
2511“Conturi curente”
= 341“Decontări intrabancare”
ü înregistrarea periodică a dobânzii creditoare la contul curent
6024„Dobânzi la conturile
curente”
= 25172“Datorii ataşate”
ü plata dobânzii
25172“Datorii ataşate”
= 2511“Conturi curente”
ü înregistrarea dobândă pentru soldul debitor al contului curent
25171“Creanţe ataşate”
= 7024“Dobânzi la conturile curente
debitoare”ü încasare dobândă pentru soldul debitor al contului curent
2511“Conturi curente”
= 25171“Creanţe ataşate”
ü dobânzi neîncasate pentru SD al contului curent trecute la dobânzi restante
2812“Dobânzi restante”
= 25171“Creanţe ataşate”
ü dobânzi restante pentru soldul debitor al contului curent neîncasate şi
trecute la dobânzi îndoielnice
2822“Dobânzi îndoielnice”
= 2812“Dobânzi restante”
Tema de autoevaluare nr. 1
Care sunt documentele necesare la deschiderea conturilor curente persoanejuridice în lei/valută? (vezi pag. 98)
La 01.07.2011 societatea comercială ALFA dispune în contul curent de suma
de 25.000 lei. În cursul lunii iulie au loc operaţiile: a) se încasează de la un client cuFExemplul nr. 1
102
cont deschis la aceeaşi instituţie de credit suma de 12.000 lei; b) se depune numerar
de 7.000 lei; c) se achită unui furnizor cu cont la altă instituţie de credit suma de
40.000 lei; d) pentru soldul creditor al contului curent se încasează o dobândă de
3.500 lei.
1) Încasare de la plătitor cu cont deschis la aceeaşi instituţie de credit
2511„Conturi
curente”/plătitor
= 2511„Conturi
curente”/beneficiar
12.000
2) Depuneri de numerar în cont curent
101„Casa”
= 2511„Conturi curente”
7.000
3) Plată furnizor cu cont deschis la altă instituţie de credit
2511„Conturi curente”
= 341„Decontări
intrabancare”
40.000
4) Dobânzi calculate de instituţia de credit pentru soldul creditor al contului
curent
6024„Dobânzi la
conturile curente”
= 25172„Datorii
ataşate”/beneficiar
3.500
5) Încasare dobânzi
25172„Datorii
ataşate”/beneficiar
= 2511„Conturi
curente”/beneficiar
3.500
Tema de autoevaluare nr. 2
La 01.08.2011 societatea comercială ALFA dispune în contul curent de suma
de 7.000 lei. În cursul lunii august au loc operaţiile: a) se achită unui furnizor cu cont
deschis la alte unităţi ale aceleiaşi instituţii de credit suma de 55.000 lei; b) se
încasează de la un plătitor cu cont deschis la alte unităţi ale aceleiaşi instituţii de
credit suma de 8.000 lei; c) pentru soldul debitor al contului curent se calculează o
dobândă de 6.000 lei.
1) Achitare furnizor cu cont deschis la alte unităţi ale aceleiaşi instituţii
2511„Conturi
curente”/plătitor
= 341„Decontări
intrabancare”
55.000FRezolvare
103
2) Încasări în contul curent de la plătitori cu cont la alte unităţi ale aceleiaşi
instituţii de credit
341„Decontări
intrabancare”
= 2511„Conturi
curente”/beneficiar
8.000
3) Dobânzi calculate de instituţia de credit pentru SD al contului curent
25171„Creanţe
ataşate”/plătitor
= 7024„Dobânzi de la
conturile curente”
6.000
4) Dobânzi neachitate trecute în categoria celor restante
2812„Dobânzi restante”
= 25171„Creanţe ataşate”/plătitor
6.000
10.3. Conturi curente în lei/valută persoane fizice
Conturile curente ale clientelei persoane fizice în lei şi valută prezintă
următoarele caracteristici:
ü cont deschis de clienţii persoane fizice (persoanele fizice minore pot
deschide conturi curente numai cu încuviinţarea reprezentanţilor legali (părinţi, tutore
sau curator), prin care se derulează operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar şi prin
virament şi care evidenţiază disponibilităţile clientului;
ü poate fi deschis cu sold zero şi poate fi alimentat, atât prin depuneri de
numerar, cât şi prin virament;
ü instituţia de credit efectuează în conturile curente, deschise clienţilor săi,
operaţiuni dispuse de titularul de cont/împuterniciţi, numai în limita disponibilului
existent.
La deschiderea conturilor curente persoane fizice în lei/valută sunt necesare
documentele:
ü pentru persoanele fizice rezidente documentele de identitate pentru titular
şi/sau împuternicit, după caz, care atestă domiciliul în România şi, pe cale de
consecinţă, calitatea de persoană fizică rezidentă din punct de vedere valutar, sunt
după cum urmează: a) pentru cetăţenii români: buletinul de identitate/cartea de
identitate, respectiv cartea de identitate provizorie care menţionează domiciliul în
Romania; b) pentru cetăţenii străini şi apatrizi – cu domiciliul/reşedinţa în România
FConturi curentepersoane fizice
FCaracteristici,
documente,costuri
104
permisul de şedere permanentă în România, document eliberat de Autoritatea pentru
străini pentru o perioadă de 5 ani.
ü pentru persoanele fizice nerezidente documentele de identitate pentru
titular şi/sau împuternicit, după caz, care atestă domiciliul în străinătate şi, pe cale de
consecinţă, calitatea de persoană fizică nerezidentă din punct de vedere valutar, sunt
după cum urmează: a) pentru cetăţenii români: paşaportul în care se menţionează o
ţară de domiciliu diferită de România sau paşaportul şi cartea de identitate provizorie
în care se menţionează domiciliul în străinătate; b) pentru cetăţenii străini şi apatrizi:
documentele de trecere a frontierei de stat acceptate de România, cu condiţia ca
acestea să ateste identitatea şi cetăţenia (art. 10 din OUG nr. 194/2002) şi, dacă este
cazul permisul de şedere temporară în România.
Deschiderea, alimentarea, administrarea, respectiv retragerea de numerar din
conturile curente ale clientelei persoane fizice în lei şi valută implică costurile:
ü deschidere cont în lei – gratuit;
ü deschidere cont în valută: 1 – 3 EUR/echivalentul ;
ü închidere cont lei/valută – gratuit;
ü extrase de cont – gratuit;
ü Internet Banking (IB) – gratuit;
ü transferuri între conturi ale aceluiaşi client – gratuit;
ü duplicate ale extraselor de cont: 8 – 10 RON /copie;
ü eliberarea certificatelor privind disponibilităţile din conturi şi alte
informaţii: 10 – 15 lei ;
ü retragere numerar: în valută 0,5% – 0,8%, minim 2 EUR, respectiv în
RON 0,5% – 0,8% , minim 5 RON;
ü ordine de plată în valută: 0,15% – 0,2% , minim 15 EUR, max. 1.000 EUR
(la care se adaugă spezele SWIFT);
ü speze SWIFT: 10 – 20 EUR;
ü ordine de plată în RON în favoarea clienţilor altor instituţii de credit: între
2 RON şi 10 RON în funcţie de suma (plăţile efectuate prin Internet Banking au o
reducere de 25% faţă de comisionul plătit pentru ordinele de plată prezentate la
ghişeele instituţiei de credit).
FÎnregistrări
generice
105
Înregistrări determinate de constituirea conturilor curente persoane fizice,
contabilizarea dobânzilor, plăţi efectuate din conturile curente constituite, respectiv
lichidarea acestora:
ü depuneri de numerar
101„Casa”
= 2511“Conturi curente”
ü încasare sume în contul clientului cu cont la aceeaşi instituţie de credit
2511“Conturi curente”/furnizor
= 2511“Conturi curente”/ beneficiar
ü ridicare numerar din contul curent
2511“Conturi curente”
= 101„Casa”
ü înregistrarea periodică a dobânzii creditoare la contul curent
6024„Dobânzi la conturile curente”
= 25172“Datorii ataşate”
ü plata dobânzii
25172“Datorii ataşate”
= 2511“Conturi curente”
Tema de autoevaluare nr. 3
La 15.08.2011 clientul X – persoană fizică, dispune în contul curent de suma
de 1.000 lei. În cursul lunii august au loc operaţiile: a) se achită facturi privind
utilităţile în sumă de 1.400 lei, furnizorii având conturi deschise la aceeaşi
instituţie de credit; b) pentru soldul debitor al contului curent se calculează
dobândă de 12%/an pentru 30 zile, achitându-se aceasta la 15.09.2011.
La 15.08.2011 clientul X – persoană fizică, dispune în contul curent de suma
de 1.000 lei. În cursul lunii august au loc operaţiile: a) se achită facturi privind
utilităţile în sumă de 1.400 lei, furnizorii având conturi deschise la aceeaşi instituţie
de credit; b) pentru soldul debitor al contului curent se calculează dobândă de 12%/an
pentru 30 zile, achitându-se aceasta la 15.09.2011.
1) Achitare facturi plătitor cu cont deschis la alte unităţi ale aceleiaşi instituţii
de credit
2511„Conturi
= 2511„Conturi
1.400
FRezolvare
106
curente”/client X curente”/beneficiar2) Evidenţiere dobândă de plată pentru 30 zile
6024„Dobânzi la conturile
curente”
= 25172“Datorii ataşate”
4
D = (400 x 12% x 30)/360 = 4 lei
4) Plată dobândă la 15.09.2010
25172“Datorii ataşate”
= 2511“Conturi curente”
4
10.4. Conturile de economii în lei şi valută
Conturile de economii sunt destinate clientelei persoane fizice rezidente sau
nerezidente cu vârsta de până la 18 ani sau peste 18 ani, care deţin suma minimă de
constituire a contului de economii. Acestea sunt produse de economisire care oferă
posibilitatea de a retrage sau depune numerar în orice moment.
Contul de economii este constituit pe o perioadă nedeterminată. Pentru contul
de economii instituţiile de credit oferă în general o dobânda mai avantajoasă decât cea
de la contul curent, dar mai mică decât cea a unui depozit la termen. De obicei,
conturile de economii nu permit şi efectuarea de tranzacţii ca în cazul conturilor
curente. De exemplu, dacă se doreşte plata utilităţilor, mai întâi va trebui a se
transfera banii din contul de economii în contul curent şi apoi se va efectua plata.
Conturile de economii ale clientelei persoane fizice în lei şi valută prezintă
următoarele caracteristici:
ü cont deschis de clienţii persoane fizice;
ü moneda – lei, EUR, USD;
ü suma minimă de constituire: RON – 500, EUR – 250, USD – 250;
ü alimentări/retrageri de numerar permise peste suma minimă de constituire;
ü este necesară deţinerea unui cont curent;
ü depuneri/alimentări – oricând, în sume minime prin depunerea de
numerar, virament intra şi interbancar, transfer de fonduri din contul curent ataşat
cardului de debit în lei (de la ATM-urile instituţiei de credit), alimenatarea de la
extern, etc. În situaţiile în care sumele reprezentând alimentarea contului de economii
FConturi deeconomii
FCaracteristici,
costuri, avantaje
107
sunt inferioare valorilor minime stabilite, se va proceda la refuzul acestora, excepţie
fac alimentările contului prin intermediul cardului de debit.
ü retrageri – oricând, orice sumă în numerar, virament în contul curent cu
sau fără card de debit ataşat şi/sau în contul de card de credit al titularului,
constituirea de depozite la termen, etc.
În situaţia în care soldul zilnic al contului de economii scade sub nivelul
soldului minim, se va proceda la virarea acestuia în contul curent şi lichidarea
contului de economii.
De asemenea, coborârea soldului contului sub suma minimă de constituire se
consideră desfiinţare, astfel: pentru desfiinţarea înainte de un an de la data
constituirii, se percepe un comision de penalizare de 0,3% – 0,5% aplicat sumei
minime de constituire, iar pentru desfiinţarea după un an de la constituire nu se
percepe comision.
ü dobânda este variabilă şi este diferenţiată pe tranşe valorice;
ü dobânda se bonifică lunar la conturile de economii în lei, respectiv
trimestrial la conturile de economii în valută.
Nivelurile de dobândă vor fi bonificate cu condiţia menţinerii soldului minim
obligatoriu cel puţin o lună de la data deschiderii conturilor de economii în lei,
respectiv 3 luni pentru conturile de economii în valută. În situaţia în care soldul
contului de economii scade sub nivelul minim stabilit pe parcursul primei luni
calendaristice, pentru conturile în lei, respectiv primelor 3 luni pentru conturile în
valută, nivelul dobânzii practicate va fi cel la vedere, pentru perioada scursă de la
data deschiderii şi până la data diminuării soldului.
Se identifică următoarele costuri ale conturilor de economii:
ü comision pentru deschidere cont de economii – gratis;
ü comision de administrare a contului de economii: 3 – 5 lei/lună pentru
conturile de economii în lei, respectiv 0,5 – 1,5 EUR/lună pentru conturile de
economii în valută;
ü comision pentru retragere numerar, la ghişeele instituţiei de credit: 0,4% –
0,8%, minim 5 lei, respectiv 0,5% – 1%, minim 3 EUR aplicabil la sume mai mici de
100.000 EUR şi 2,5% – 3% pentru sume mai mari de 100.000 EUR.
Conturile de economii ale clientelei în lei şi valută beneficiază de cel puţin
următoarele avantaje:
108
ü dobânda deosebit de atractivă, semnificativ mai mare decât la conturile
curente, apropiată de cea a depozitelor la termen;
ü flexibilitate prin acces rapid la sumele economisite, cu condiţia menţinerii
soldului minim, transfer de sume între contul de economii şi contul curent prin
serviciul de efectuare de operaţiuni prin canale alternative, alimentarea contului de
economii prin intermediul cardurilor de debit în lei (de la ATM-urile instituţiei de
credit);
ü un plus de valoare pentru cei ce economisesc mai mult, dobânda fiind
diferenţiata pe tranşe valorice;
ü siguranţa oferită de garantarea de către Fondul de Garantare a Depozitelor
a sumelor economisite.
La deschiderea conturilor de economii în lei/valută sunt necesare
documentele: a) BI/CI; b) convenţie de cont de economii în lei/valută pentru
persoane fizice sau convenţie de cont de economii în lei/valută pentru persoane fizice
minore, respectiv c) convenţie de cont curent pentru persoane fizice, după caz.
Înregistrări determinate de constituirea conturilor de economii în lei/valută,
respectiv lichidarea acestora:
ü depuneri de numerar
101„Casa”
= 2511“Conturi curente”
ü ridicare numerar din contul curent ataşat conturilor de economii
2511“Conturi curente”
= 101„Casa”
ü înregistrarea periodică a dobânzii creditoare la contul curent
6024„Dobânzi la conturile
curente”
= 25172“Datorii ataşate”
ü plata dobânzii
25172“Datorii ataşate”
= 2511“Conturi curente”
Tema de autoevaluare nr. 4
FÎnregistrări
generice
109
Clientul X – persoană fizică constituie la 01.06.2010 un cont de economii,
prin depunere de numerar la o instituţie de credit pentru suma de 10.000 lei, pe o
perioadă de 2 ani. Dobânda este de 8%/an, cu capitalizare.
1) Constituire cont de economii persoană fizică
101„Casa”
= 2511„Conturi
curente”/client X
10.000
2) Evidenţiere dobândă lunară la 30.06.2010
6024„Dobânzi la conturile curente”
= 2511„Conturi curente”/client X
66,6
D = (10.000 x 8% x 30)/360 = 66,6
3) Evidenţiere dobândă lunară la 31.07.2010
6024„Dobânzi la conturile
curente”
= 2511„Conturi
curente”/client X
67,11
D = (10.067 x 8% x 30)/360 = 67,11
4) Evidenţiere dobândă lunară la 31.08.2010
6024„Dobânzi la conturile
curente”
= 2511„Conturi
curente”/client X
67,56
D = (10.134,11 x 8% x 30)/360 = 67,56
Obs: În fiecare lună, până la scadenţă, la 31.05.2010, se procedează similar,
dobânda adăugându-se contului de economii.
10.5. Certificatele de depozit
Certificatul de depozit este un produs de plasament sub forma unei hârtii de
valoare emisă de către instituţia de credit atestând depunerea unei sume de bani la o
rată a dobânzii fixă pe o anumită perioadă de timp. Acestea pot fi nominative, deci
netransmisibile sau nenominative, adică la purtător. In plus, certificatul este garantat
de stat prin Fondul de Garantare a depozitelor în Sistemul Bancar, şi poate fi folosit
drept garanţie pentru un credit sau altă operaţiune bancară.
Certificatele de depozit au opţiunea la cele mai multe instituţii de credit de a fi
vândute înainte de scadenţă şi fără a fi percepute penalizări şi cu acordarea dobânzii
din momentul achiziţiei până la data răscumpărării certificatului. În general, nu se
FRezolvare
FCertificatele de
depozit
110
percep comisioane la cumpărarea şi răscumpărarea la scadenţă de către entitate a
certificatelor de depozit.
Dobânda se plăteşte lunar, trimestrial, semestrial sau anual, în funcţie de
precizările "de emisiune" ale instituţiei de credit emitente. Cele mai numeroase sunt
certificatele de depozit la purtător. Acestea reprezintă titluri de credit pe termen,
emise de instituţia de credit, care atestă depunerea unei sume de bani pe baza cărora,
la scadenţă, se poate încasa atât suma depusă cât şi dobânda aferentă. Se stabileşte o
parolă, ca element de identificare, pe baza căreia la scadenţă, împreună cu certificatul
de depozit, clientul poate răscumpăra valoarea acestuia.
Certificatele de depozit la purtător prezintă următoarele caracteristici:
ü se adresează persoanelor fizice;
ü certificatul de depozit se obţine contra unei sume egale cu valoarea
nominală a acestuia;
ü se poate opta pentru un termen de: 3, 6, 12 luni;
ü valoarea de vânzare este multiplu de 100 lei sau multipli;
ü se stabileşte o parolă, ca element de identificare, pe baza căreia la
scadenţă, împreună cu certificatul de depozit, clientul poate răscumpăra valoarea
acestuia;
ü certificatul de depozit cu parolă se poate răscumpăra şi înainte de
scadenţă, dobânda modificându-se diferenţiat: până la 30 de zile de la data
cumpărării, instituţia de credit nu bonifică dobânda, iar peste 30 de zile dobânda
primită este jumătate din dobânda stabilită şi înscrisă pe certificat, calculată la durata
efectivă a depozitului;
ü nu se bonifică dobânda după scadenţa certificatului de depozit cu parolă.
Costurile aferente certificatelor de depozit, suportate de persoana fizică sunt
următoarele:
ü comision pentru cumpărare – zero;
ü comision pentru răscumpărare în numerar: 0,25% – 0,75%;
ü comisionul de transmitere a certificatelor de depozit la purtător de la o
persoană fizică la alta, prin intermediul instituţiei de credit, este de 10 – 15 lei.
Pentru dobândirea unui certificat de depozit persoana fizică va prezenta
instituţiei de credit documentele:
ü BI/CI;
FCaracteristici,
costuri, avantaje,documente
111
ü cerere de cumpărare/răscumpărare de certificate de depozit.
Ca şi avantaje ale deţinerii de certificate de depozit la purtător amintim:
ü se poate utiliza certificatul de depozit la purtător ca obiect al garanţiei
pentru creditele sau scrisorile de garanţie bancară solicitate de entitate, prin
deposedare, precum şi pentru instrumentele derivate (forward pe cursul de schimb,
forward rate agreements, swap pe devize, swap pe rata dobânzii);
ü dobânda acordată de entitate rămâne fixă pe toată perioada depozitului;
ü instituţia de credit nu percepe taxe şi nici comisioane la vânzarea
certificatelor;
ü instituţia de credit oferă siguranţa şi confidenţialitatea economiilor
clientului prin utilizarea parolei.
Evidenţa contabilă a certificatelor de depozit este asigurată de contul 254
”Certificate de depozit, carnete şi librete de economii” detaliat pe următoarele
analitice de gradul II:
2541“Certificate de depozit”,
2542 “Carnete şi librete de economii”,
2547 “Datorii ataşate”.
Conturile 2541“Certificate de depozit”, 2542 “Carnete şi librete de
economii” sunt conturi de pasiv şi se creditează cu valoarea depozitelor constituite
prin depuneri în numerar, respectiv prin viramente din alte conturi. În debitul
conturilor se înregistrează retragerile de numerar din depozite, respectiv plăţi prin
virament. Soldul creditor reflectă disponibilul existent în depozitele bancare.
Contul 2547 “Datorii ataşate” este cont de pasiv. Se creditează cu dobânda
calculată de plătit pentru titlurile de valoare achiziţionate, în corespondenţă cu contul
6026 „Dobânzi la certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii”. Se
debitează cu dobânzile plătite în corespondenţă cu contul 101 „Casa”.
Soldul creditor evidenţiază dobânda neachitată încă.
Înregistrări determinate de emisiunea titlurilor de valoare sub forma
certificatelor de depozit, carnete/librete de economii, respectiv contabilizarea
dobânzilor şi restituirea sumelor la scadenţă:
ü achiziţionare certificat de depozit
101 = 2541
FEvidenţă contabilă
FÎnregistrări
generice
112
„Casa” “Certificate de depozit”ü înregistrarea periodică a dobânzii
6026„Dobânzi la certificatele de
depozit, carnetele şi libretele deeconomii”
= 2547“Datorii ataşate”
ü rambursare certificate de depozit şi plata dobânzii aferente
%2541
“Certificate de depozit”2547
“Datorii ataşate”
= 101„Casa”
Tema de autoevaluare nr. 5
Se depune de către o persoană fizică la 01.05.2011 suma de 7.000 lei pentru
achiziţionarea de certificate de depozit la o dobândă fixă de 9% pe an. La scadenţă,
peste şase luni, se răscumpără de către instituţia de credit certificatele de depozit şi se
plăteşte dobânda.
1) Achiziţie certificate de depozit (01.05.2011)
101„Casa”
= 2541„Certificate de
depozit”
7.000
2) Dobânzi calculate la certificatele de depozit
6026„Dobânzi la certificate
de depozit şi librete deeconomii ”
= 2547„Datorii ataşate”
315
D = (7.000 x 9% x 6)/12 = 315
3) Certificate de depozit răscumpărate de către instituţia de credit şi plata
dobânzii (01.12.2011)
%2541
„Certificate de depozit”2547
„Datorii ataşate”
= 101„Casa”
7.3157.000
315
10.6. Conturi de depozite
Depozitele bancare pot fi la vedere (banii pot fi retraşi oricând) sau la termen
(banii pot fi retraşi doar la expirarea termenelor pentru care au fost constituite).
FRezolvare
FConturi de
depozite
113
Pentru depozitele la vedere, instituţiile de credit plătesc o dobânda mai mică decât
pentru cele la termen.
Depozitul la vedere este suma de bani constituită sub forma unui depozit
bancar pentru o durată iniţiala de cel puţin o zi lucrătoare.
Depozitul la termen e suma constituită într-un cont special, care, la un termen
precis stabilit, poate fi transformată în lichiditate şi pentru care, la scadenţă,
deponentul percepe o dobândă.
Care sunt diferenţele între depozite şi conturile de economii?
ü în general, dobânzile la conturile de economii sunt mai scăzute decât
dobânzile la depozitele la termen;
ü spre deosebire de contul de economii, dacă banii sunt retraşi dintr-un
depozit înainte de scadenţă se vor aplica penalităţi, diminuându-se astfel câştigul
potenţial;
ü în general, spre deosebire de depozitele la termen, în contul de economii
se pot depune şi retrage bani ori de cate ori se doreşte.
Care sunt diferenţele între depozite şi certificatele de depozit?
ü constituirea unui depozit este condiţionată de deschiderea unui cont curent
şi beneficiază de prelungire automată, fără a mai fi necesară deplasarea clientului la
sediul instituţiei de credit ca în cazul certificatului de depozit;
ü în schimb, certificatul de depozit oferă avantajul că instituţia de credit
permite răscumpărarea lui înainte de scadenţă, fără penalizări;
ü sumele depuse de clienţi în certificate de depozit sunt garantate de stat
prin Fondul de Garantare, un certificat de depozit putând fi folosit drept garanţie
pentru un credit sau altă operaţiune bancară.
Depozitul la termen este un produs de economisire tradiţional, care oferă
posibilitatea de a plasa o sumă de bani (lei sau valută) pe o perioadă prestabilită. Cele
mai frecvente termene sunt 1, 3, 6 si 12 luni, rata dobânzii crescând în funcţie de
mărimea perioadei. Pentru a avea un depozit la termen, este necesară deschiderea
unui cont curent, care oferă, ca avantaje, adaptabilitatea la cerinţele clientului. De
regulă, produsul beneficiază de garanţia Fondului de Garantare a Depozitelor în
FConturi dedepozite –
114
Sistemul Bancar. Produsul se poate prelungi la scadenţă automat, lucru ce reprezintă
avantajul că nu mai este necesară deplasarea clientului la sediul instituţiei de credit.
În funcţie de modalitatea de plată a dobânzii pot fi:
ü depozit cu capitalizare, care este periodic şi la care dobânda se adaugă la
suma depusă iniţial;
ü depozit fără capitalizare: lunar, dobânda se constituie într-un cont curent
care-i asigură titularului acces la aceasta. În situaţia în care suma depusă este retrasă
înainte de scadenţa depozitului, dobânda aplicată va fi mai mică (dobânda pentru
conturile curente).
În funcţie de opţiunea de reînnoire a depozitului pe acelaşi termen ca cel
iniţial:
ü depozitul de prelungeşte automat, dacă se optează pentru reînnoirea
automată. În plus, dacă depozitul are opţiunea de capitalizare a dobânzii, aceasta din
urmă se adaugă la suma depusă iniţial. În acest caz, pentru următoarea perioadă, rata
dobânzii se adaugă la suma depusă inţial plus dobânda obţinută până atunci;
ü dacă nu se doreşte reînnoirea automată, depozitul va avea scadenţa unică,
ceea ce înseamnă ca la sacdenţă suma depozitului se va transfera în contul curent
(pentru care se va calcula dobânda la vedere) sau suma va ramâne în acelaşi cont, fără
dobândă.
În funcţie de dobândă există:
ü depozite cu dobândă variabilă – instituţia de credit poate modifica rata
dobânzii pe perioada depozitului, în funcţie de evoluţia pieţei ;
ü depozite cu dobânda fixă, caz în care este asigurată o rată fixă a dobânzii
pe perioada depozitului, independent de evoluţia pieţei.
Tema de autoevaluare nr. 6
Care sunt diferenţele între depozite şi conturile de economii?
115
10.6.1. Depozitul la termen în lei/valută
Depozitele la termen în lei/valută prezintă următoarele caracteristici:
ü se delimitează în sume de bani în lei/valută puse la dispoziţia instituţiei de
credit de către client, rambursabile în totalitate împreună cu dobânda aferentă, la
cerere sau la un termen convenit de ambele părţi;
ü moneda: RON, USD, EUR, GBP, CHF;
ü termene multiple de constituire: 1, 3, 6, 9, 12 şi 18 luni pentru depozitele
la termen constituite în RON, USD şi EUR, 2 luni pentru depozitele la termen
constituite în RON şi respectiv 3, 6 şi 12 luni pentru depozitele la termen constituite
în GBP şi CHF;
ü suma minimă de constituire variază de la o instituţie de credit la alta;
ü se constituie numai prin virament;
ü rata dobânzii la termen este variabilă/fixă pe perioada cuprinsă între
momentul constituirii depozitului şi scadenţa lui, în funcţie de evoluţia dobânzii pe
piaţa bancară;
ü în funcţie de tipul produsului şi de solicitarea clientului, depozitele la
termen pot fi cu sau fără capitalizarea dobânzii;
ü în funcţie de tipul produsului şi de solicitarea clientului, la data scadenţei
depozitele la termen pot fi prelungite automat pe o nouă perioadă de valabilitate;
ü pentru depozitele la termen fără capitalizare, dobânda se bonifică în contul
curent lunar/periodic sau la scadenţă, la data egală cu data constituirii depozitului la
termen; în cazul depozitelor la termen de 12 luni în valută, bonificarea dobânzii se
FCaracteristici,
costuri, avantaje,documentaţie
116
poate face şi lunar în contul de tip cont curent, în funcţie de opţiunea acestuia
exprimată la deschiderea depozitului la termen;
ü pentru depozitele la termen cu capitalizare, dobânda se calculează lunar şi
se bonifică la data scadenţei în depozitul la termen respectiv;
ü sumele depuse pot fi retrase înainte de scadenţa depozitului, obţinând
dobânda corespunzătoare disponibilităţilor la vedere, ţinând cont de evoluţia în timp a
acesteia;
ü orice solicitare de retragere a unei sume din depozitul la termen, înainte de
data scadenţei sau la data scadenţei depozitului la termen, conduce la lichidarea
depozitului respectiv.
Depozitele la termen implică următoarele costuri:
ü operaţiunea de deschidere cont depozit la termen nu este, în general,
comisionabilă, însă constituirea depozitului este condiţionată de deschiderea unui
cont, ceea ce poate implica anumite comisioane;
ü operaţiunea de alimentare a conturilor de depozit la termen nu este
comisionabilă;
ü comisionul de administrare, în cazurile în care există, poate ajunge până la
2 EUR/lună;
ü la retragerea de numerar se percepe un comision, care, dacă depozitul este
pe termen scurt, poate devansa dobânda bonificată. Acest risc există în special la
depozitele în valută, dar poate afecta şi depozitele în lei, pe măsură ce inflaţia se
reduce.
Deschiderea depozitelor la termen necesită următoarea documentaţie:
ü convenţia de depozit la termen se încheie în două exemplare şi va fi
semnată de persoanele desemnate să reprezinte clientul în relaţiile cu instituţia de
credit;
ü depozitul la termen se constituie prin completarea unei Cereri de către
persoanele desemnate să reprezinte clientul în relaţiile cu instituţia de credit, potrivit
fişei specimenelor de semnătură;
ü constituirea depozitului la termen în lei se poate face şi pe baza ordinului
de plată/dispoziţiei de transfer întocmită de client; acesta poate menţiona în ordinul
de plată/dispoziţia de transfer şi termenul pentru care se solicită constituirea
FCaracteristici,
costuri, avantaje,documentaţie
117
depozitului respectiv, caz în care nu mai este necesară completarea Cererii pentru
deschiderea depozitului la termen;
ü pentru a fi utilizat ca obiect al garanţiei pentru credite, scrisori de garanţie,
avaluri solicitate de instituţia de credit şi tranzacţii cu instrumente financiare derivate,
se semnează o convenţie de depozit colateral constituit în scopul garantării şi/sau
rambursării creditului contractat.
Ca şi avantaje ale depozitului la termen în lei/valută identificăm:
ü posibilitatea de a opta pentru o gamă variată a termenelor pentru depozite
(1, 3, 6, 9, 12 si 18 luni);
ü nu se percepe comision la deschiderea şi alimentarea contului de depozit
la termen;
ü clientul poate solicita, după scadenţă, constituirea unui cont de depozit cu
altă sumă şi pe alt termen;
ü la expirarea termenului depozitului constituit, în funcţie de opţiunea
clientului, instituţia de credit virează suma în contul curent sau prelungeşte automat
depozitul pe un nou termen egal cu cel stabilit prin convenţia iniţială;
ü poate fi utilizat atât pentru garantarea creditelor, scrisorilor de garanţie sau
a avalurilor solicitate de instituţie, cât şi pentru garantarea tranzacţiilor cu instrumente
financiare derivate.
Ce trebuie să ştii …înainte de a-ţi deschide un depozit:
ü dobânda oferită de instituţia de credit;
ü comisionul de retragere;
ü încrederea pe care instituţia de credit o inspiră clienţilor.
Evidenţa contabilă a conturilor de depozit este asigurată de contul 253
”Conturi de depozite” detaliat pe următoarele analitice de gradul II:
2531“Depozite la vedere”,
2532 “Depozite la termen”,
2533 “Depozite colaterale”
25331 “Depozite pentru deschiderea de acreditive”,
25332 “Depozite pentru emiterea de scrisori de garanţie”,
25333 “Depozite pentru cecuri certificate”,
25334 “Depozite pentru ordine de paltă cu scadenţă”,
25335 “Depozite pentru garanţii gestionari”,
FCaracteristici,
costuri, avantaje,documentaţie
FEvidenţăcontabilă
118
25336 “Alte depozite colaterale”
2537 “Datorii ataşate”.
Contul 253“Conturi de depozite” este cont de pasiv. Se creditează cu
depozitele constituite prin depuneri în numerar sau prin viramente din alte conturi. Se
debitează cu retragerile de numerar din depozite sau plăţi prin virament. Soldul
creditor reflectă disponibilul existent în depozitele bancare.
Contabilitatea dobânzilor datorate titularilor de depozite se ţine cu ajutorul
contului de pasiv 2537 “Datorii ataşate”. Se creditează cu dobânzile evidenţiate, de
plătit pentru depozitele constituite în corespondenţă cu contul 6025 „Dobânzi la
conturile de depozite”. Se debitează cu dobânzile plătite în corespondenţă cu
conturile 101„Casa”, 2511 “Conturi curente”. Soldul creditor reflectă dobânzile
datorate neachitate încă.
Dobânzile plătite pot fi cu sau fără capitalizare. Dobânzile cu capitalizare se
adaugă la suma depozitului, rezultând un depozit mai mare care include şi dobânzile
aferente. Dobânzile fără capitalizare se înregistrează în contul de dobânzi adiacent.
Înregistrări determinate de constituirea conturilor de depozite, contabilizarea
dobânzilor, respectiv lichidarea acestora:
ü constituire depozit la vedere în numerar
101„Casa”
= 2531“Depozite la vedere”
ü constituire depozit la vedere în cont curent
2511“Conturi curente”
= 2531“Depozite la vedere”
ü constituire depozit la termen în cont curent
2511“Conturi curente”
= 2532“Depozite la termen”
ü înregistrare dobândă depozit la termen
60252„Dobânzi la depozitele la
termen”
= 2537“Datorii ataşate”
ü înregistrare dobândă capitalizată la depozit la termen
60252„Dobânzi la depozitele la
termen”
= 2532“Depozite la termen”
ü plată dobândă la depozite la termen
2537 = 2511
FÎnregistrări
generice
119
“Datorii ataşate” “Conturi curente”ü dobânzi plătite anticipat la depozite la termen constituite
375“Cheltuieli înregistrate în
avans”
= 2511“Conturi curente”
ü dobânzi anticipate la conturile de depozite la termen reluate periodic pe
cheltuieli
60252„Dobânzi la depozitele la
termen”
= 375“Cheltuieli înregistrate în
avans”ü diminuare depozit la vedere în numerar
2531“Depozite la vedere”
= 101„Casa”
ü diminuare depozit la vedere în cont curent
2531“Depozite la vedere”
= 2511“Conturi curente”
ü lichidare depozit la termen la scadenţă
2532“Depozite la termen”
= 2511“Conturi curente”
Un client persoană fizică deschide la o instituţie de credit un cont de depozit
la termen prin depunere de numerar, la 17.06.2010 pentru trei luni. Suma depusă este
de 25.000 lei, dobânda este cu capitalizare la o rată de 8% pe an.
1) Constituire depozit la termen – 17.06.2010
101“Casa”
= 2532“Depozite la termen”
25.000
2) Calcul dobândă lunară
60252„Dobânzi la depozitele
la termen”
= 2532“Depozite la termen”
77,77
D = (25.000 x 8% x 14 zile)/360 = 77,77 lei
3) Calcul dobândă pe 30 zile pentru următoarele două luni
60252„Dobânzi la
depozitele la termen”
= 2532“Depozite la termen”
166,67
D = (25.000 x 8% x 30 zile)/360 = 166,67 lei
4) Calcul dobândă pentru zilele rămase din luna septembrie 2010
60252„Dobânzi la depozitele
la termen”
= 2532“Depozite la termen”
88,89
D = (25.000 x 8% x 16 zile)/360 = 88,89 lei
FExemplul nr. 1
120
5) Rambursare depozit şi plată dobândă
2532“Depozite la termen”
= 101“Casa”
25.500
Tema de autoevaluare nr. 7
Acelaşi exemplu ca în aplicaţia precedentă cu specificaţia că dobânda nu se
capitalizează. Să se efectueze operaţiile de la constituirea depozitului până la
scadenţă.
1) Constituire depozit la termen – 17.06.2010
101“Casa”
= 2532“Depozite la termen”
25.000
2) Calcul dobândă luna iunie
60252„Dobânzi la depozitele
la termen”
= 2537“Datorii ataşate”
77,77
D = (25.000 x 8% x 14 zile)/360 = 77,77 lei
3) Calcul dobândă pe 30 zile pentru luna iulie
60252„Dobânzi la
depozitele la termen”
= 2537“Datorii ataşate”
166,67
D = (25.000 x 8% x 30 zile)/360 = 166,67 lei
4) Calcul dobândă pe 30 zile pentru luna august
60252„Dobânzi la
depozitele la termen”
= 2537“Datorii ataşate”
166,67
D = (25.000 x 8% x 30 zile)/360 = 166,67 lei
5) Rambursare depozit şi plată dobândă la 17.09.2010
%2532
“Depozite la termen”2537
“Datorii ataşate”60252
„Dobânzi la depozitelela termen”
= 101“Casa”
25.50025.000
411,11
88,89
FRezolvare
121
10.7. Conturi de depozite colaterale
Depozitele colaterale se constituie pentru acreditive, scrisori de garanţie,
ordine de plată, etc. în condiţiile în care atât instituţia de credit cât şi clientul
agreează acest tip de garanţie, între părţi încheindu-se un contract de garanţie
(instituţia de credit va păstra garanţia în numerer furnizată de client într-un cont
special de depozit colateral). Clientul nu va avea nici un drept de retragere din contul
special de depozit colateral, care va fi ţinut şi administrat de instituţia de credit drept
depozit colateral în favoarea sa, conform contractului de garanţie.
10.7.1. Scrisoarea de garanţie
Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă o modalitate de garantare de către
instituţia de credit a unei plăţi/prestaţii, şi se caracterizează prin:
ü se adresează persoanelor juridice;
ü se poate opta pentru un termen scurt, mediu sau lung;
ü are următoarele destinaţii: a) garanţii de plată; b) garanţii pentru
participarea la licitaţii; c) garanţii de bună execuţie; d) garanţii pentru restituirea
avansurilor acordate; e) garanţii pentru plata taxelor şi impozitelor către diverse
autorităţi; f) emiterea de garanţii pe baza unor contragaranţii primite de la client; g)
garanţii în favoarea altor instituţii de credit;
ü garanţia acceptată de către instituţia de credit se delimitează fie într-un
depozit bancar (cash colateral), fie asigurarea de risc financiar de neplată.
În vederea obţinerii scrisorii de garanţie bancară asigurată cu cash colateral
clientul va depune următoarea documentaţie:
FDepozitecolaterale
FCaracteristici,
costuri, avantaje,documentaţie
122
ü cerere pentru eliberarea scrisorii de garanţie bancară;
ü rapoartele financiare, încheiate pentru 3 perioade: pentru ultimii 2 ani şi
pentru ultima perioadă de gestiune (trimestru), cu descifrarea articolelor din bilanţ ;
ü situaţia prognozată a plăţilor şi încasărilor (cash–flow) aferentă perioadei
de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară;
ü contractele economice care stau la baza afacerii pentru care se solicită
scrisoarea de garanţie bancară;
ü descrierea modalităţilor de garantare a scrisorii de garanţie solicitată;
ü declaraţia titularului de depozit din care să rezulte că în situaţia în care
clientul nu-şi respectă obligaţiile asumate prin acordul de garanţie, acesta (garantul)
împuterniceşte instituţia de credit să utilizeze sumele constituite în contul de depozit
pentru rambursarea datoriei respective;
ü orice alte documente necesare, solicitate de instituţia de credit.
Costurile aferente emiterii scrisorii de garanţie, modificărilor ulterioare, etc.
sunt următoarele:
ü avizare scrisoare de garanţie: 0,25% din valoarea scrisorii (50 EUR);
ü verificare semnături/analiză text: 25 – 30 EUR;
ü comision execuţie/plată: 0,15% – 0,25% pe trimestru (minim 50
EUR/echivalent + taxe curier);
ü comision emitere scrisoare garantată cu depozite colaterale: 0,3% – 0,5%
(minim 100ron/an);
ü comision mărire valoare/extindere valabilitate scrisoare de garanţie:
0,25% – 0,30% pe trimestru;
ü comision privind modificări aduse termenilor scrisorii de garanţie: 25 – 50
EUR (echivalent)/modificare;
ü comision de plată în executarea SGB-urilor: 0,25% – 0,40% din valoarea
scrisorii de garanţie (minim 100 EUR/echivalent);
ü comision anulare scrisoare de garanţie: 0,20% din valoarea scrisorii de
garanţie (25EUR).
Ca şi avantaje ale scrisorii de garanţie bancară asigurată cu cash colateral
amintim:
ü eliminarea riscului legat de neonorarea obligaţiilor asumate prin contract;
123
ü elimină neîncrederea dintre partenerii de afaceri, în cazul în care aceştia
sunt la începutul colaborării sau contractul se derulează pe o perioadă mare de timp;
ü îmbunătăţesc imaginea clientului din punct de vedere al performanţei şi
standing-ului financiar;
ü documentaţie simplificată (cerere şi declaraţie a titularului de depozit) în
cazul asigurării scrisorii de garanţie cu depozite colaterale în lei şi valută.
Înregistrări determinate de operaţiunile de constituire a depozitelor colaterale
– scrisoare de garanţie bancară şi, respectiv utilizarea de sume:
ü depozite deschise pentru emiterea de scrisori de garanţie, la banca
cumpărătorului
%2511
“Conturi curente”2021
“Credite de trezorerie”
= 25332“Depozite pentru emiterea descrisori de garanţie”
ü plăţi către beneficiari din depozite ptr care s-au emis scrisori de garanţie
25332“Depozite pentru emiterea
de scrisori de garanţie”
= %111
“Cont curent la BNR”341
“Decontări intrabancare”121-122
“Conturi de corespondent”
În vederea eliminării riscului legat de neonorarea obligaţiilor asumate prin
contractul comercial, o instituţie de credit deschide unui client al său – persoană
juridică, un cont de depozit bancar (cash colateral) în sumă de 1.700 lei la data de
17.07.2011 prin emiterea unei scrisori de garanţie. Ulterior se achită din depozitul
constituit unui beneficiar suma de 1.500 lei.
1) Depozit deschis de către instituţia de credit pentru un client al său
2511“Conturi curente”
= 25332“Depozite pentru
emiterea de scrisori degaranţie”
1.700
2) Plată către un beneficiar cu cont la altă instituţie de credit din aceeaşi reţea
2511“Conturi curente”
= 25332“Depozite pentru
1.500
FExemplificare
FÎnregistrări
generice
124
emiterea de scrisori degaranţie”
Tema de autoevaluare nr. 8
Care sunt avantajele scrisorii de garanţie bancară asigurată cu cash colateral?(vezi pag. 122)
10.7.2. Acreditivul
Acreditivul este un instrument de plată, utilizat frecvent în comerţul
internaţional care oferă vânzătorului un angajament irevocabil de plată din partea
instituţiei de credit şi, în acelaşi timp, îi oferă cumpărătorului siguranţa că plata se va
efectua numai contra prezentării documentelor, ce atestă livrarea mărfurilor şi
executarea lucrărilor/prestarea serviciilor, în strictă conformitate cu termenii şi
condiţiile acreditivului.
Printre caracteristicile de bază ale acreditivului menţionăm:
ü poate fi deschis în lei şi valută;
ü deschiderea acreditivului se realizează la cererea cumpărătorului din
disponibilităţile proprii sau împrumut bancar;
ü domicilierea acreditivului poate fi efectuată la sediul instituţiei de credit a
cumpărătorului, a furnizorului sau la o terţă instituţie de credit;
ü în toate etapele derulării acreditivului, toate părţile iau în considerare
documentele şi nu mărfurile, serviciile şi/sau alte prestaţii la care doc. se referă;
ü instituţia de credit nu îşi va asuma nici o responsabilitate cu privire la
forma, autenticitatea, legalitatea documentelor;
ü încetarea valabilităţii acreditivului are loc în cazul: a) expirării termenului
de valabilitate; b) prin anulare, la cererea cumpărătorului şi cu acordul beneficiarului
şi al entităţii confirmătoare.
Documentaţia necesară deschiderii acreditivului presupune prezentarea de
către client a:
ü cererii de deschidere acreditiv, completată în corelare cu datele din
contractul comercial/confirmarea de comandă/factura proformă, ce stă la baza
operaţiunii;
FCaracteristici,
costuri, avantaje,documentaţie
125
ü originalul şi o copie a contractului comercial şi/sau a facturii proforme
şi/sau a confirmării de comandă pentru ca instituţia de credit să consemneze
conformitatea copiei cu originalul documentului.
Costurile aferente deschiderii de acreditive sunt:
ü pentru acreditivul de export: 1) avizare acreditiv – 0,10% din valoare
(minim 50 EUR); 2) confirmare acreditiv – minim 0,25% din valoare (min 75 EUR);
3) remitere acreditiv – minim 0,25% din valoare (min 75 EUR); 4)
modificare/anulare/investigare acreditiv – minim 30EUR;
ü pentru acreditivul de import: 1) emitere/mărire valoare/extindere
valabilitate pe bază de depozit colateral – 0,15% pe trimestru (minim 50 EUR); 2)
modificare acreditiv : 25 – 40 EUR; 3) plată acreditiv – 0,15% din valoare (minim 50
EUR); 4) anulare acreditiv: 25 – 40 EUR.
Avantajele acreditivului sunt cel puţin următoarele:
ü clientul beneficiază de siguranţa plaţilor efectuate în tranzacţia comercială,
deoarece plata se efectuează numai contra documentelor solicitate în cadrul
acreditivului, ce trebuie să fie în strictă conformitate cu termenii şi condiţiile
acreditivului;
ü se asigură uniformitate, protecţie si adaptabilitate, exprimată prin
ajustarea şi corespunderea normelor internaţionale;
ü se asigură confidenţialitate şi promptitudine în derularea operaţiunilor
stipulate prin acreditiv.
Înregistrări determinate de operaţiunile de constituire a depozitelor colaterale
– acreditive şi, respectiv utilizarea acestora:
ü constituire acreditiv unui furnizor de bunuri, în baza uni ordin de plată
(operaţie evidenţiată la banca cumpărătorului)
2511“Conturi curente”
= %111
“Cont curent la BNR”341
“Decontări intrabancare”ü constituire acreditiv unui furnizor de bunuri, în baza uni ordin de plată
%111
“Cont curent la BNR”
= 25331“Depozite pentru deschiderea
de acreditive”
FÎnregistrări
generice
126
341“Decontări intrabancare”ü plăţi efectuate din acreditive pe baza documentelor prezentate de furnizor,
care atestă livrarea bunurilor
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= 2511“Conturi curente”
ü sume din acreditiv neutilizat virat băncii cumpărătorului
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= %111
“Cont curent la BNR”341
“Decontări intrabancare”
Se constituie la o instituţie de credit de către cumpărătorul X, prin virarea
sumei de 17.000 lei, deschiderea unui acreditiv în favoarea unui furnizor extern – Y
cu cont deschis la altă instituţie de credit din reţea. În baza documentelor prezentate
de furnizor prin care se atestă livrarea bunurilor se efectuează plata sumei de 12.000
lei din acreditivul constituit. Ulterior, suma neutilizată din acreditiv se virează băncii
cumpărătorului.
1) Constituire acreditiv – la banca furnizorului
341“Decontări
intrabancare”
= 25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
17.000
2) Constituire acreditiv – la banca cumpărătorului
2511“Conturi curente”
= 341“Decontări
intrabancare”
17.000
3) Plată efectuată din acreditivul constituit
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= 2511“Conturi curente”
12.000
4) Sume din acreditiv neutilizate virate băncii cumpărătorului
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= 341“Decontări
intrabancare”
5.000
Tema de autoevaluare nr. 9
FExemplificare
127
Care sunt avantajele acreditivului? (vezi pag. 125)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
2) Marinela – Daniela Manea, Rada Postolache, „Creditul bancar. De la teorie la
practică”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, paginile 152 -193;
3) Rada Postolache coordonator, Ilioara Genoiu, Steluţa Ionescu, Marinela
Manea, Manuela Niţă „Contractul de depozit şi varietăţile acestuia.”, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2010, paginile 156 - 187;
4) Regulamentul BNR nr. 3 din 19 martie 2009 privind clasificarea creditelor şi
plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit; Regulamentul BNR nr. 3 din 23 ianuarie 2008 privind
tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit potrivit abordării standard;
5) Ordinul comun nr. 6/43 din 23.07.2009 pentru aprobarea Regulamentului BNR şi
al CNVM nr. 12/5 din 23.07.2009 privind tratamentul riscului de credit pentru
instituţiile de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;
6) Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
128
MODUL VContabilitatea operaţiilor cu titluri
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 11. Contabilitatea operaţiilor cu titluri
= 2ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind titlurileprecum: structura titlurilor, contabilitatea opera iunilor cu tiluri, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea cuno tin elor privindtranzac ionarea titlurilor după natura lor, eviden a contabilă iexemplificări pentru titlurile cunoscute: titluri de tranzac ie, titluri deplasament, titluri de investi ii.
129
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11CONTABILITATEA OPERAŢIILOR CU TITLURI
11.1. Structura titlurilor
Principalele operaţiuni cu titluri sunt: vânzări şi cumpărări de titluri, dări şi
primiri în pensiune, împrumuturi cu titluri, emisiuni de titluri. Titlurile care fac
obiectul operaţiunilor bancare pot fi clasificate după mai multe criterii:
ü În funcţie de calitatea emitentului distingem: a) valori mobiliare emise în
ţară şi în străinătate; b) titluri de stat; c) titluri de piaţă interbancare; d) alte titluri
negociabile.
ü În funcţie de veniturile pe care le generează identificăm: a) titluri cu
venituri variabile; b) titluri cu venituri fixe.
ü În funcţie de intenţia de deţinere exprimată în momentul achiziţionării, cu
privire la durata de acţiune distingem: a) titluri de tranzacţie; b) titluri de plasament;
c) titluri de investiţie; d) titluri de participare; e) titluri ale activităţii de portofoliu.
11.2. Contabilitatea titlurilor de tranzacţie
Titlurile de tranzacţie sunt în general titluri cotate, achiziţionate, pentru care la
data cumpărării nu a fost manifestată intenţia cu privire la termenul de deţinere.
Titlurile de tranzacţie trebuie să îndeplinească simultan trei condiţii:
ü tranzacţionarea să se realizeze într-un termen care nu trebuie să
depăşească şase luni;
ü să fie tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare pentru a fi cotate;
ü preţul de piaţă să fie accesibil terţilor.
Contabilitatea titlurilor de tranzacţie se realizează cu ajutorul contului 302
„Titluri de tranzacţie” dezvoltat în trei conturi sintetice de gradul II în funcţie de
FStructuratitlurilor
FTitluri detranzacţie
FEvidenţăcontabilă
130
provenienţa titlurilor, după cum urmează: 3021 „Titluri de tranzacţie”, 3025 „Titluri
date cu împrumut”, 3026 „Titluri luate cu împrumut”, 3027 „Datorii privind titlurile”.
Contul 3021 „Titluri de tranzacţie” este un cont de activ. Se debitează cu
valoarea de intrare a titlurilor provenite din cumpărări, formată din preţul de achiziţie
plus cheltuielile de achiziţie. Se creditează cu valoarea titlurilor de tranzacţie vândute.
Se achiziţionează prin societăţile de bursă 1.000 titluri de tranzacţie, preţ de
achiziţie 75 lei/titlu, cheltuieli de achiziţie 25.000 lei, la 10.06.N. Se dau cu împrumut
la 18.06.N 500 de titluri pe termen de o lună, dobândă 7%/an. La 31.07.N un titlu
valorează 110 lei. Se vând 450 titluri pe 10.08.N la un preţ negociat de 105 lei/titlu.
Efectuaţi operaţiile de la achiziţia titlurilor până la vânzarea lor.
ü Achiziţie titluri la 10.06.N
3021„Titluri de tranzacţie”
= 333“Conturile societăţilor de
bursă”
100.000
ü Titluri date cu împrumut la 18.06.N
3025 „Titluri date cu împrumut”
= 3021„Titluri de tranzacţie”
50.000
ü Calcul dobândă aferentă titlurilor împrumutate la 18.07.N
30257„Creanţe ataşate”
= 7032“Venituri din titluri de
tranzacţie”
292
D = (500 x 100 x 7% x 30)/360 = 292
ü Restituirea titlurilor de tranzacţie date cu împrumut şi încasarea dobânzii
3021„Titluri de tranzacţie”
= 3025 „Titluri date cu împrumut”
50.000
2511„Conturi curente”
= 30257 „Creanţe ataşate”
292
ü Contabilizare diferenţe de creştere a cursului la 31.07.N
3021„Titluri de tranzacţie”
= 7032“Venituri din titluri de
tranzacţie”
10.000
ü Vânzare 450 titluri la 10.08.N
% 333
“Conturile societăţilor debursă”
6032“Pierderi din titlurile de
tranzacţie”
= 3021„Titluri de tranzacţie”
49.50047.250
2.250
FExemplificare
131
Tema de autoevaluare nr. 1
Care sunt cele trei condi ii pe care trebuie să le îndeplinească titlurile pentru a ficonsiderate de tranzac ie? (vezi pag. 129)
11.2. Contabilitatea titlurilor de plasament
Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a fi păstrate o
perioadă mai mare de şase luni, însă nu până la scadenţă. Preţul de achiziţie şi de
evidenţă a titlurilor de plasament este costul de achiziţie, mai puţin cheltuielile de
cumpărare ce se înregistrează în conturile de cheltuieli, dobânda aferentă calculată
înregistrându-se în contul „creanţe ataşate”.
Contabilitatea titlurilor de plasament se realizează cu ajutorul contului 303
„Titluri de plasament” dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 3031 „Titluri
de plasament”, 3025 „Titluri date cu împrumut”, 3036 „Vărsăminte de efectuat
privind titlurile”, 3037 „Creanţe ataşate”. Cu excepţia contului privind vărsămintele
de efectuat, care este cont de pasiv,celelalte sunt conturi de activ.
Se achiziţionează prin societăţile de bursă 500 titluri de plasament, preţ de
achiziţie 50 lei/titlu, cheltuieli de achiziţie 25.000 lei, achitate pentru 75% din valoare
la 01.08.N. Se achită diferenţa la 20.08.N şi se vând titlurile la 31.11.N la un preţ
negociat de 65 lei/titlu. Efectuaţi operaţiile de la achiziţia titlurilor până la vânzare.
ü Achiziţie titluri la 01.08.N
3031„Titluri de plasament”
= % 333
“Conturile societăţilor debursă”3036
„Vărsăminte de efectuatprivind titlurile”
25.00018.750
6.250
ü Contabilizare cheltuieli de achiziţie
6031 „Cheltuieli de achiziţie”
= 333“Conturile societăţilor de
bursă”
25.000
ü Achitare vărsăminte neefectuate privind titlurile la 20.08.N
3036„Vărsăminte de efectuat
= 333“Conturile societăţilor de
6.250
FTitluri deplasament
FEvidenţăcontabilă
FExemplificare
132
privind titlurile” bursă”ü Vânzare titluri
333“Conturile societăţilor de
bursă”
= % 3031
„Titluri de plasament”
70336
„Venituri din cesiune”
32.50025.000
7.500
11.2. Contabilitatea titlurilor de investiţii
Titlurile de investiţii sunt titluri cu venit fix cumpărate cu intenţia de a fi
păstrate o perioadă lungă, de regulă până la scadenţă. Preţul de achiziţie şi de
evidenţă a titlurilor de investiţii este costul de achiziţie.
Contabilitatea titlurilor de investiţii se realizează cu ajutorul contului 304
„Titluri de investiţii” dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 3041 „Titluri de
investiţii”, 3045 „Titluri date cu împrumut”, 3047 „Creanţe ataşate”. Toate sunt
conturi de activ.
Înregistrări determinate de operaţiunile cu titluri de investiţii
ü Achiziţie titluri la preţul de cumpărare
3041„Titluri de investiţii”
= 333“Conturile societăţilor de bursă”
ü Titluri de investiţie date cu împrumut
3045„Titluri date cu împrumut”
= 3041 „Titluri de investiţii”
ü Dobânzi calculate pentru titlurile date cu împrumut
3047„Creanţe ataşate”
= 70341 “Dobânzi”
Tema de autoevaluare nr. 2
Ce sunt titlurile de investi ii? (vezi pag. 132)
FTitluri deinvestiţii
FEvidenţăcontabilă
FÎnregistrări
generice
133
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Marinela – Daniela Manea, Rada Postolache, „Creditul bancar. De la teorie la
practică”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, paginile 152 -193;
MODUL VIContabilitatea cheltuielilor şi veniturilor
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 12. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor
= 1 oră
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind cheltuielilei veniturile unei institu ii de credit, cunoa terea structurii veniturilor i
cheltuielilor, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea opera iunilor specificeveniturilor i cheltuielilor la institu iile de credit.
134
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 12CONTABILITATEA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR
Activitatea desfăşurată de entităţile de credit determină structura cheltuielilor
după natura lor, astfel:
ü cheltuieli de exploatare bancară, ocazionate de operaţiunile de trezorerie
şi interbancare, operaţiunile cu clientela, operaţiunile cu titluri, operaţiunile de
leasing, operaţiunile cu datorii subordonate, operaţiunile de schimb valutar, cheltuieli
privind operaţiunile din afara bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare
derivate, cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare, alte cheltuieli de exploatare
bancară;
ü cheltuieli cu personalul includ cheltuielile cu remuneraţiile personalului,
cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
ü impozite şi taxe cuprind cheltuielile cu impozitul pe clădiri, taxe şi
vărsăminte asimilate;
ü cheltuielile cu materialele, lucrările şi serviciile efectuate de terţi cuprind
cheltuielile cu materialele, cheltuielile cu obiectele de inventar, cheltuieli privind alte
stocuri, cheltuielile cu lucrările şi serviciile efectuate de terţi, cheltuieli de protocol,
reclamă, publicitate;
ü cheltuieli diverse de exploatare includ cota-parte din cheltuielile sediului
social, cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale, pierderi din cesiunea
imobilizărilor, alte cheltuieli diverse din exploatare;
ü cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale
includ cu amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale;
ü cheltuili cu ajustări pentru depreciere, provizioane şi pierderi din creanţe
nerecuperabile includ cheltuieli cu ajustări pentru deprecierea creanţelor din
FStructura
cheltuielilor
135
operaţiuni interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri, ajustări pentru
deprecierea valorilor imobilizate, cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
cheltuieli cu pierderile din creanţe nerecuperabile;
ü cheltuieli extraordinare includ cheltuieli privind calamităţile şi alte
evenimente similare;
ü cheltuieli din operaţiuni între instituţii fin nebancare şi instituţii de credit;
ü cheltuieli cu impozitul pe profit.
Înregistrări determinate de operaţiunile de efectuare a cheltuielilor:
ü cheltuieli cu dobânzile la depozitele constituite de alte instituţii de credit
6013“Dobânzi la depozitele
instituţiilor de credit”
= 1327“Datorii ataşate”
ü cheltuieli cu comisioanele pentru operaţiunile interbancare
6019“Comisioane”
= 111“Cont curent la BNR”
ü cheltuieli cu salariile personalului
611“Cheltuieli cu salariilepersonalului”
= 3511“Personal – salarii datorate”
ü cheltuieli privind contribuţia instituţiei la asigurările sociale
6121“Contribuţia unităţii la
asigurările sociale”
= 35211“Contribuţia unităţii la
asigurările sociale ”ü impozit pe clădiri şi alte taxe
621“Cheltuieli cu alte impozite
taxe şi vărsăminte asimilate”
= 3536“ Alte impozite taxe şi
vărsăminte asimilate”ü cheltuieli cu materiale diverse – materiale consumabile, piwsw de schimb
631“Cheltuieli cu materialele”
= 362“Materiale”
ü cheltuieli de întreţinere şi reparaţii, cheltuieli cu energia şi apa
634“Cheltuieli cu lucrările şi
serviciile executate de terţi”
= 3566“Alţi creditori diverşi”
ü cheltuieli de reclamă şi publicitate plătite în numerar
635“Cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate”
= 101“Casa”
ü valoarea la preţ de înregistrare a materialelor/imprimatelor vândute
649 = 363
FInregistrări
generice
136
“Alte cheltuieli diverse” “Obiecte de inventar”ü cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor corporale
652“Chelt cu amortizarea IC”
= 4612“Amortizarea IC”
ü constituire de ajustări de valoare pentru deprecierea titlurilor
6631“Cheltuieli cu ajustări
pentru deprecierea titlurilor”
= 391“Ajustări pentru deprecierea
titlurilor”ü amenzi şi penalităţi plătite
6491“Despăgubiri, amenzi şi
penalităţi”
= 2511“Conturi curente”
ü pierderi din calamităţi privind materialele
671“Cheltuieli privind calamităţile”
= 362“Materiale”
Potrivit legii, contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, care se
grupează după natura lor astfel:
ü venituri din activitatea de exploatare bancară, includ venituri din
operaţiuni de trezorerie şi interbancare, din operaţiunile cu clientela, operaţiunile cu
titluri, operaţiunile de leasing, venituri din credite subordonate, operaţiunile de
schimb valutar, venituri din operaţiuni din afara bilanţului şi operaţiuni cu
instrumente financiare derivate, venituri din prestaţiile de servicii financiare, alte
venituri de exploatare bancară;
ü venituri diverse de exploatare includ cota-parte din cheltuielile sediului
social, venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale, venituri din cesiunea
imobilizărilor, venituri accesorii, alte venituri diverse din exploatare;
ü venituri din ajustări pentru depreciere, provizioane şi pierderi din
creanţe nerecuperabile includ venituri din ajustări pentru deprecierea creanţelor din
operaţiuni interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri, ajustări pentru
deprecierea valorilor imobilizate, venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
venituri din recuperări de creanţe amortizate;
ü venituri extraordinare includ venituri din subvenţii pentru evenimente
extraordinare;
FStructuraveniturilor
137
ü venituri din operaţiuni între instituţii financiare nebancare şi instituţii de
credit.
Înregistrări determinate de operaţiunil de efectuare a veniturilor:
ü venituri din dobânziocazionate de operaţiuni cu BNR
1171“Creanţe ataşate”
= 7011“Dobânzi la BNR”
ü venituri din comisioane pentru operaţiunile cu clientela
2511“Conturi curente”
= 7029“Comisioane”
ü venituri din producţia de imobilizări
432 “Imobilizări corporale în curs”
= 7494“Venituri din producţia de
imobilizări”ü venituri din provizioane pentru deprecierea stocurilor
393“Provizioane pentru
deprecierea stocurilor”
= 7633“Venituri din austări pentru
deprecierea stocurilor”ü amenzi şi penalităţi plătite
6491“Despăgubiri, amenzi şi
penalităţi”
= 2511“Conturi curente”
ü pagube materiale de recuperat de la debitori
3556“Alţi debitori diverşi”
= 74991“Venituri din despăgubiri,
amenzi şi penalităţi”
Tema de autoevaluare nr. 1
Cum se ine, potrivit legii, contabilitatea veniturilor la institu iile de credit?(vezi pag. 136)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
FInregistrări
generice
138
1) Marinela – Daniela Manea, Rada Postolache, „Creditul bancar. De la teorie la
practică”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, paginile 152 -193.