51

Clusters – Evolution and Perspectivesin the Context of the COVID 19 Pandemic

AbstractThe present research is an exploratory study

aiming at presenting the measures taken by the European Union to support the creation and de-velopment of clusters and to analyze Romania’s position in relation to other Member States in terms of key factors impacting cluster devel-opment. Impact factors on the development of clusters, such as digital skills among the active population, the degree of development of inno-vative companies, the number of applications for obtaining patents per one million inhabitants, the degree of development of clusters and the share of GDP in expenditures for research, develop-ment and innovation (%) were considered. The study highlights that Romania ranks last in the European ranking, due to the lack of incentives to promote the emergence of strong innovative clus-ters, underfunding of the innovation system and the absence of a legislative framework to support small and medium enterprises.

Keywords: clusters, innovation, Covid-19, Ro-mania, European Union.

CLUSTERELE –EVOLUȚIE ȘI PERSPECTIVE ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI COVID-19

Constantin Marius PROFIROIUCorina-Cristiana NASTACĂAriana NĂSTĂSEANU

Constantin Marius PROFIROIUProf. univ. dr., Departamentul de Administrație și Management Public, Facultatea de Administrație și Management Public, Academia de Studii Economice din București, București, RomâniaTel.: 0040-21-335.46.53E-mail: profiroiu@gmail.com

Corina-Cristiana NASTACĂCadru didactic asociat, dr., Departamentulde Administrație și Management Public,Facultatea de Administrație și Management Public,Academia de Studii Economice din București, București, RomâniaTel.: 0040-754-303.579E-mail: cnastaca@gmail.com

Ariana NĂSTĂSEANUDoctorand, Școala Doctorală de Management,Academia de Studii Economice din București, București, RomâniaTel.: 0032-493-457.286E-mail: ariana.nastaseanu@gmail.com

Revista Transilvanăde Ştiințe Administrative2(47) / 2020, pp. 51-71

52

1. Introducere

Prin politicile și măsurile sale Uniunea Europeană sprijină dezvoltarea aglomerărilor competitive și asigură suportul necesar pentru ca statele membre să ia măsuri pentru stimularea dezvoltării acestor forme de asociere, precum clusterele. În România, acestea s-au dezvoltat pe fondul dinamicii și flexibilității mediului de afaceri și a oportunităților oferite de către fondurile europene.

Prezentul studiu prezintă noțiuni teoretice referitoare la clustere, rolul și contribuția acestora la dezvoltarea economică a regiunilor. Elemente precum specializările inteli-gente, internaționalizarea firmelor și creșterea productivității, au ăcut din clustere eco-sisteme inovatoare, capabile să genereze creștere economică și să sporească atractivita-tea zonelor unde sunt amplasate. Măsurarea performanței clusterelor este o preocupare constantă a Uniunii Europene, care recomandă un sistem bazat pe utilizarea metodo-logiei „stele cluster”, elaborată de Observatorul European al Clusterelor ce analizează mărimea, specializarea și productivitatea întreprinderilor membre. Studiul își propune să analizeze poziția României în raport cu statele membre în ceea ce privește princi-palii factori cu impact asupra dezvoltării clusterelor și să prezinte soluțiile propuse deUniunea Europeană pentru a diminua efectele negative ale pandemiei de Covid-19 asu-pra clusterelor europene.

2. Prezentarea conceptului de cluster în context european

2.1. Analiza literaturii de specialitate privind conceptul de cluster

Clusterele sunt considerate ecosisteme regionale aflate în relație cu anumite indus-trii și competențe caracterizând o sfera largă de interdependențe industriale (Delgado, Porter și Stern, 2014). Acestea sunt formate din industrii între care există diferite legă-turi (cunoștințe, competențe, inputuri, cerere) și organizații de sprijin. Ele sunt definite ca un grup de firme, actori economici și instituții localizate unele în apropierea altora în scopul atingerii unui nivel suficient de dezvoltare al expertizei, serviciilor, resurselor, furnizorilor. Acestea reprezintă aglomerări de activități economice conexe și sunt fac-tori cu impact important asupra dezvoltării economice regionale (Marshall, 1920; Porter, 1990; Krugman, 1991; Ellison și Glaeser, 1997). Clusterele sunt definite ca un concept, dar și un adevărat fenomen economic, precum Silicon Valley, ale căror efecte, precum rata de angajare în rândul forței de muncă, pot fi măsurate (Delgado, Porter și Stern, 2014).

Conceptul a fost pentru prima data introdus de către Michael Porter (1998), care a definit clusterele ca fiind o concentrare geografică de companii interconectate, furnizori, firme din industriile conexe și instituții asociate, precum universități sau asociații profe-sionale dintr-un anumit domeniu care concurează și cooperează în același timp. De ase-menea, autorul (Porter, 1998) a considerat că relațiile de concurență dintre organizațiile din interiorul clusterului vor conduce la creșterea productivității respectivelor firme. Această idee a fost susținută și de alți autori care au arătat că relațiile dintre organizații-

53

le ce formează un cluster nu sunt bazate doar pe cooperare, ci și pe ideea de concurență. Din acest considerent, între membrii clusterului se formează relații care generează ino-varea în cadrul acestuia (Tan, Shao și Li, 2013).

Alți autori au definit clusterele ca fiind un grup de organizații interdependente ce contribuie la dezvoltarea inovării într-o anumită industrie sau într-un anumit sector (Preissl și Solimene, 2003). În principal, clusterele sunt asocieri de întreprinderi mici și mijlocii care beneficiază de canale specializate de suport pentru afaceri, printr-un mediu propice inovării, facilitând implementarea proiectelor într-o manieră comună, creând un ecosistem stimulator pentru dezvoltarea de competențe, care să răspundă nevoilor regionale de creștere economică. Un aspect important al acestui tip de colaborare in-ter-sectorială este oportunitatea pe care o poate oferi prin punerea în comun a unor competențe și cunoștințe complementare, în vederea definirii unor produse, servicii, linii de producție noi, ajungând până la crearea unor industrii noi. De-a lungul timpu-lui, s-a vorbit și s-a reușit coagularea unor strategii pentru specializări inteligente, s-au identificat surse de finanțare care au venit în sprijinul regiunilor, în eforturile lor de a crește prosperitatea și atractivitatea zonelor (Comisia Europeană, 2010).

În literatura de specialitate se poate identifica un număr mare de studii de caz deta-liate, referitoare la diferite tipuri de clustere (Marshall, 1920; Porter, 1990, 1998; Swann, 1992; Saxenian, 1994), iar cercetările mai recente sunt studii cantitative realizate la scară largă în regiuni și industrii (Porter, 2003; Feser, 2005). Aceste studii au arătat că prezența clusterelor influențează pozitiv performanța regională și industrială, prin crearea de lo-curi de muncă, brevetarea și apariția de noi afaceri (Feldman și Audretsch, 1999; Porter, 2003; Feser, Renski, și Goldstein, 2008; Glaeser și Kerr, 2009; Delgado, Porter și Stern, 2010, 2014; Neffke, Henning și Boschma, 2011), iar alți autori au susținut că prezența acestora la nivel regional aduce multe avantaje membrilor lor (Camison, 2004). Cu toate acestea, există autori care consideră că nu există dovezi clare care să arate existența unei relații directe între nivelul de dezvoltare economică a unei regiuni și nivelul de dezvol-tare al clusterelor din respectiva regiune (O’Malley și van Egeraat, 2000).

Printre caracteristicile clusterelor se numără faptul că organizațiile din care sunt for-mate se situează în aceeași arie geografică și au impact asupra economiilor locale, regio-nale și naționale (Sala, Maticiuc și Munteanu, 2016). Deoarece se află în aceeași regiune geografică, companiile vor lupta în mod firesc pentru resursele de care au nevoie și, în acest mod, concurența dintre ele se va intensifica. Mai mult decât atât, crearea cluste-relor afectează competitivitatea prin creșterea productivității organizațiilor, dezvoltarea capacității de inovare, prin transferul de know-how între membrii clusterului și crearea unui mediu în care noile companii sau organizații să se dezvolte, prin sprijinirea pro-cesului de inovare continuă. Din acest considerent, firmele din industriile tradiționale trebuie să treacă la o altă etapă, în care să nu se mai bazeze doar pe transferul de cunoș-tințe, ci și pe inovare, aceasta reprezentând un proces interactiv în care firmele interac-ționează cu furnizorii, cu clienții lor și cu noi cunoștințe (Vinding, 2002).

Indiferent de modul în care clusterele sunt definite, acestea prezintă un set de carac-teristici comune, precum ideea de proximitate geografică și numeroasele interconexiuni

54

care le relaționează și conduc la crearea avantajului competitiv precum și faptul că spri-jină economiile regiunilor în care sunt poziționate (Sala, Maticiuc și Munteanu, 2016).

În ceea ce privește tipurile de clustere existente, literatura de specialitate prezintă diferite tipologii de clustere în funcție de anumite criterii. În funcție de structură, există patru categorii de clustere (Markusen, 1996; Paytas, Gradeck și Andrews, 2004):

1. Clustere tip rețea, caracterizate de dominația companiilor mici, concurență intensă și specializare, precum Silicon Valley sau Boston (Route 127);

2. Clustere tip „hub and spoke” (nod și legături), definite de coexistența marilor com-panii locale relaționate cu un grup mare de companii din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, precum Toyota City sau Seattle-Boeing (Markusen, 1996);

3. Clustere tip satelit, ce reprezintă legături ale unui nod extern. În cazul acestora, prin opoziție cu clusterul de tip nod și legături, există noduri situate în afara clusterului, iar, în cadrul clusterului, comerțul și cooperarea sunt reduse. Un exemplu de cluster de tip satelit este oferit de clusterul auto River Valley (USA), care acționează ca un facilitator pentru industria auto (Paytas, Gradeck și Andrews, 2004).

4. Clustere instituționale sau cluster ancorate de stat. Acestea sunt concentrate în ju-rul instituțiilor dominante, de tipul entităților publice sau non-profit, de exemplu, laboratoare de cercetare-dezvoltare, universități sau instituții publice. Marile labo-ratoare de stat pot fi un prototip de cluster instituțional, precum Albuquerque sau Los Alomos (Markusen, 1996).

Din perspectiva modelului de aglomerare (Simmie și Hart, 1999), se pot identifica patru tipuri de clustere:

1. Clustere coezive, caracterizate prin existența unui grup de organizații care colabo-rează într-o locație comună în vederea reducerii costurilor;

2. Districte industriale noi ce promovează ideea dezvoltării sistemelor bazate pe cu-noaștere;

3. Clustere inovatoare întâlnite preponderent în zonele urbane, unde există relații strânse între persoane fizice și întreprinderi; și

4. Clustere de proximitate caracterizate printr-un grad mai ridicat de eterogenitate internă în ceea ce privește organizarea producției.

Crearea clusterelor are la bază o serie de obiective precum: cercetarea și crearea de rețele, acțiunea politică, cooperarea comercială, educație și formare, inovare și tehnologie (Prodan, 2015). În ceea ce privește avantajele organizării în clustere, se pot menționa: ino-varea, accesul pe piață, dezvoltarea infrastructurii, resursele umane, resursele financiare, proximitatea, reducerea costurilor tranzacțiilor și îmbunătățirea imaginii (Tanțău, 2011).

2.2. Conceptul de cluster în context european

Uniunea Europeană a considerat dezvoltarea clusterelor ca un instrument esențial în dezvoltarea industrială a continentului, analiza clusterelor ăcând parte din Strate-gia privind competitivitate, elaborată de către Comisia Europeană, încă din anul 2009. Clusterele au impact pozitiv asupra creșterii numărului de locuri de muncă, dezvoltarea

55

IMM-urilor, specializarea regiunilor, oferind oportunități numeroase pentru ca Uniunea Europeană să-și consolideze poziția de pe piața globală ( Hollanders și Merkelbach, 2020). Din aceste considerente, UE s-a concentrat asupra organizării spațiale a întreprinderi-lor și pe elaborarea de politici inovative la nivel regional și național pentru sprijinirea clusterelor. Tendințele Uniunii Europene în ceea ce privește dezvoltarea politicilor sale arată o îndreptare a atenției asupra dezvoltării acestor aglomerări competitive, determi-nând statele membre să ia măsurile necesare pentru sprijinirea acestor forme asociative, precum clusterele sau polii de competitivitate (Fundeanu și Badele, 2014). Crearea clus-terelor a devenit un element esențial al politicii de inovare în statele membre ale Uniunii Europene, care sprijină abordarea bazată pe clusterele regionale inovatoare, nu numai în centrele urbane dezvoltate, ci și în zonele rurale și în regiunile mai slab dezvoltate (Popa și Popescu, 2013). Clusterul reprezintă unul dintre cele mai bune instrumente pentru ca organizațiile să facă față provocărilor mediului în care există și se dezvoltă (Gagnidze, 2015). În țările dezvoltate, existența clusterelor este explicată de dorința de a menține nivelul de trai ridicat, pe termen lung. În țările mai puțin dezvoltate, prin clustere se do-rește atingerea unui nivel ridicat de trai și creșterea gradului de dezvoltare economică și socială (Bardea, Arion și Szabelski, 2020). În consecință, în prezent clusterele existente la nivelul Uniunii Europene sunt grupate în 18 arii tematice, care acoperă domenii precum industria prelucrătoare avansată, imprimarea 3D, inteligența artificială și mașini umane, producția de baterii, IMM-uri către Industria 4.0 sau mobilitatea durabilă ( Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, 2020a).

Un alt demers realizat de către Uniunea Europeană pentru sprijinirea clusterelor este Parteneriatul European Strategic în domeniul clusterelor ce a fost lansat de către Comi-sia Europeană (DG GROW) prin introducerea unor măsuri stimulative precum lansarea Programului pentru Competitivitate dedicat IMM-urilor – COSME, cu scopul de a încu-raja clusterele din Europa în vederea intensificării colaborării între regiuni și sectoare de activitate ( Comisia Europeană, 2020a).

Aceste parteneriate europene de tip cluster-conglomerat sunt așteptate să pună în comun resurse și cunoștințe, în vederea elaborării unor strategii comune. Obiectivul acestor strategii comune este realizarea de acțiuni în interesul întreprinderilor membre, în vederea stimulării creșterii economice și a competitivității europene.

2.3. Măsurarea performanței clusterelor la nivel European (European Panorama)

S-a demonstrat că, în ultimii ani, clusterele industriale sunt responsabile pentru cre-area unui număr semnificativ de locuri de muncă în Europa, contribuind la creșterea economică a IMM-urilor și dezvoltarea unor specializări în cadrul regiunilor unde aceste clustere funcționează (Hollanders și Merkelbach, 2020). Măsurarea performanței cluste-relor în regiunile europene a fost realizată prin utilizarea metodologiei „stele cluster”, elaborată de Observatorul European al Clusterelor, care analizează mărimea, speciali-zarea și productivitatea acestora (Hollanders și Merkelbach, 2020). Acestora le-au fost adăugate, de către Observatorul European pentru Clustere și Schimbare Industrială,

56

două dimensiuni noi prin care se măsoară prezența IMM-urilor care au crescut rapid și prezența liderilor în inovare (Hollanders și Merkelbach, 2020).

Măsura în care clusterele regionale din sectoare industriale comerciale sau emer-gente ating o masă critică este realizată prin atribuirea unui sistem de maxim trei stele pentru fiecare dintre următoarele categorii:

– Mărimea: numărul total de angajați angajați în sistem complet (100%) în industri-ile din regiune. Acest indicator reflectă performanța generală a angajării forței de muncă.

– Specializarea: gradul de specializare măsurat de coeficientul locației. Coeficientul locației este calculat ca raportul dintre procentul de angajare al forței de muncă în industrie la nivel regional și cel al tuturor țărilor care sunt considerate în analiză. Valorile mai mari de 1 implică o regiune cu o înaltă specializare cu un coeficient al locației egal cu 2, corespunzând cu dublul numărului de angajați într-o anumită industrie decât ar fi de așteptat dacă forță de muncă ar fi distribuită în mod egal.

– Productivitatea: măsurată de media salariului per angajat (în unități de echivalență full-time) în regiunea în care clusterul s-a dezvoltat. Nivelurile de productivitate variază în Europa și, drept urmare, aceste diferențe sunt reflectate în măsurarea puterii clusterului.

– Performanța IMM-urilor: măsurată în funcție de numărul firmelor cu creștere ridi-cată (adică cele care au rate de creștere anuale de 20% pentru cifra de afaceri sau ocuparea forței de muncă pe o perioadă de 3 ani, respectând în același timp pragu-rile minime de ocupare și dimensiunea cifrei de afaceri). Cercetările sugerează că activitatea antreprenorială determină creșterea economică, iar politica antrepreno-rială în economiile foarte dezvoltate ar trebui să se concentreze asupra noilor firme cu potențial de creștere rapidă.

– Lideri de inovare: măsurați prin numărul de firme de frontieră globale, adică pri-mele 5% dintre firme în termeni de productivitate (pe baza valorii adăugate, pe angajat), calculată prin adunarea veniturilor factorilor care merg la angajați (salarii) și la proprietarii de capital (profit) în cadrul oricărei industrii emergente sau a unui cluster tranzacționat și pe durata unui an, deoarece puterea relativă a acestor firme reflectă, probabil, capacitatea lor de a inova, difuza rapid și reproduce idei de ultimă generație (Hollanders și Merkelbach, 2020).

Pentru primele trei dimensiuni, o stea este alocată regiunilor care se află în top 20 în Europa. Aceste stele sunt apoi rezumate pentru anii 2014, 2015 și 2016 pentru a ajunge la steaua finală, cu maximum trei stele pentru fiecare categorie. Pentru ultimele două dimensiuni, trei stele sunt alocate regiunilor care se află în top 20 în Europa în anii 2008-2016, două stele pentru cei din top 20-40 și una în top 40-60 interval de procente. Prin urmare, unui cluster regional industrial i se pot aloca maximum 15 „stele cluster” (Hollanders și Merkelbach, 2020).

De două ori pe an, Observatorul European pentru Clustere și Schimbare Industrială elaborează Panorama Europeană a Clusterelor și a Schimbărilor Industriale (Hollanders

57

și Merkelbach, 2020). Raportul prezintă o imagine de ansamblu a modului în care clus-terele contribuie la competitivitatea economiei europene. Acesta analizează impactul clusterelor din 51 de sectoare industriale din Europa, utilizând metodologia de tip „stele cluster”. În prezent, la nivel European există 2.950 de clustere industriale regionale, ce reprezintă aproape un sfert din locurile de muncă existente la nivel european (61,8 mi-lioane de locuri de muncă sau 23,4% din totalul locurilor de muncă) și aproximativ ju-mătate din totalul ocupării forței de muncă în industriile exportatoare (50,3%) (Comisia Europeană, 2020b). Raportul arată că nivelul de productivitate înregistrat în clustere este cu aproximativ 25% mai mare decât productivitatea medie, crescând odată cu nivelul de dezvoltare al clusterului. De exemplu, în clustere cu performanțe ridicate, productivita-tea este de de două ori mai mare decât media. În prezent, la nivel European există 198 de clustere cu performanțe ridicate care au înregistrat o performanță de 140% peste medie. Mai mult decât atât, raportul analizează rolul pe care dimensiunea firmelor o are în dez-voltarea clusterelor. Un alt aspect important relevat de către acest raport este faptul că există o corelație pozitivă între dimensiunea regiunii și numărul de clustere prezente în respectiva regiune (Comisia Europeană, 2020b).

3. Metodologia cercetării

Prezenta cercetare are drept scop analiza conceptului de cluster în context european și la nivelul României. Studiul își propune să prezinte măsurile luate de către Uniunea Europeană în vederea sprijinirii creării și dezvoltării clusterelor, să analizeze pozițiaRomâniei în raport cu statele membre în ceea ce privește principalii factori cu impact asupra dezvoltării clusterelor și să prezinte soluțiile propuse de Uniunea Europeană pen-tru a diminua efectele negative ale pandemiei de Covid-19 asupra clusterelor europene.

Obiectivele prezentului studiu sunt:

Ob.1. Analiza inițiativelor Uniunii Europene în vederea sprijinirii clusterelor și a solu-țiilor identificate de către instituțiile europene pentru diminuarea efectelor negative ale pandemiei Covid-19 asupra clusterelor europene.

Ob.2. Analiza comparativă între România și statele membre în ceea ce privește princi-palii factori de impact asupra dezvoltării clusterelor pentru a identifica măsurile care se pot lua în vederea dezvoltării și îmbunătățirii performanțelor acestor forme de asociere.

Prezenta cercetare este un studiu exploratoriu bazat pe analiza datelor secundare co-lectate din documente oficiale elaborate de către Comisia Europeană privind clusterele la nivel european și factorii de impact asupra dezvoltării acestora.

Pentru a analiza inițiativele Uniunii Europene în vederea sprijinirii clusterelor și solu-țiile instituțiilor europene pentru diminuarea efectelor negative ale pandemiei Covid-19asupra clusterelor, au fost consultate documente oficiale și platforme europene precum: Panorama Europeană a Clusterelor și a Schimbărilor Industriale, Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, Platforma programului COSME sau platforma Alianței Clusterelor Europene.

58

Pentru analiza comparativă dintre România și statele membre în ceea ce privește principalii factori de impact asupra dezvoltării clusterelor, a fost utilizat Raportul Com-petitivității Globale (2019) elaborat de Forumul Economic Mondial (2019) care măsoară competitivitatea economiilor din 141 de state ale lumii. Din acest raport au fost extrași cinci indicatori cu impact asupra dezvoltării clusterelor: competențele digitale în rândul populației active; gradul de dezvoltare a companiilor inovatoare; numărul de aplicări pentru obținerea de patente raportat la un milion de locuitori; gradul de dezvoltare al clusterelor; și ponderea în PIB a cheltuielilor cu cercetarea, dezvoltarea și inovarea (%). Pentru fiecare stat membru au fost prezentate: valoarea indicatorului, scorul atribuit de către Forumul Economic European și poziția respectivului stat în clasamentul mondial. A fost realizat un clasament al statelor membre în funcție de valorile obținute pentru fiecare indicator analizat pentru a putea observa performanțele acestor state și poziția României în acest clasament.

4. Măsurile luate de Uniunea Europeană în vederea sprijinirii activității clusterelor și combaterea efectelor pandemiei Covid-19

4.1. Analiza inițiativelor europene în domeniul clusterelor dedicate IMM-urilor

Odată cu creșterea numărului de clustere existente în Europa, s-a pus problema cre-ării unor mecanisme de cooperare între acestea. În acest scop, parteneriatele strategi-ce europene pentru clustere au fost lansate de Comisia Europeană și oferă stimulente financiare (în cadrul programului COSME) pentru a încuraja grupurile din Europa să intensifice colaborarea între regiuni și sectoare. Se așteaptă că aceste parteneriate să re-unească resursele și cunoștințele necesare în vederea colaborării concrete asupra strate-giilor comune. Obiectivul este de a întreprinde acțiuni în interesul comun al membrilor IMM-urilor lor (Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, 2020a).

4.1.1. Clusterul European pentru Excelență

Clusterul European pentru Excelență este un program ce a fost lansat de către Co-misia Europeană în anul 2014, care și-a propus să revitalizeze managementul clusterelor europene. Unul dintre obiectivele Inițiativei Europene de Excelență a Clusterelor (ECEI) este de a propune un set de indicatori comuni, agreați de experți ai grupurilor din în-treaga Europă, pentru evaluarea statutului de excelență în organizarea managementului clusterelor. Astfel, au fost elaborați 31 de indicatori folosiți în procesul de evaluare a calității managementului prin intermediul unor experți externi specializați în analiza clusterelor. Scopul acestei inițiative este de a acorda o etichetă sau un statut diferit clusterelor care au atins un anumit statut de excelență, dar și pentru a oferi manageri-lor acestora recomandări privind îmbunătățirea managementului (Hagenauer, Kergel și Stürzebecher, 2011). Prin Clusterul European pentru Excelență este recunoscută perfor-manța managementului clusterelor prin oferirea de etichete de calitate precum Bronz, Argint și Aur, de către Secretariatul European pentru Analiza Clusterelor (Bardea, Arion și Szabelski, 2020).

59

Majoritatea clusterelor europene sunt întâlnite în sudul și centrul Europei, în state precum Portugalia, Spania, Italia, Franța, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg, da-torită nivelului ridicat de dezvoltare a regiunilor din aceste state, ceea ce conduce și la existența industriilor performante. Numărul de clustere existente la nivelul unei regiuni este influențat de elemente precum: climă, relief, cultură, disponibilitatea resurselor na-turale, politica țării, existența fondurilor disponibile pentru dezvoltarea întreprinderilor și clusterelor, precum și posibilitatea de a accesa finanțare din partea Uniunii Europene sau a guvernelor. În ceea ce privește calitatea acestor clustere, se poate observa că majo-ritatea clusterelor europene care au primit eticheta de bronz, din partea SecretariatuluiEuropean pentru Analiza Clusterelor, sunt localizate în Peninsula Iberică, Balcani și Europa Centrală. Clusterele care au primit eticheta de argint sunt întâlnite în Elveția și Austria, nordul Italiei, Germania și România, iar cele care au primit etichete de aur se găsesc, în principal, în Franța, Germania, Spania și Scandinavia (Bardea, Arion șiSzabelski, 2020).

Ca urmare a apelurilor din 2014 și 2015 au fost selectate 11 proiecte care au ajutat 57 de organizații de tip cluster să-și îmbunătățească metodele de management, reprezen-tând un ajutor direct pentru 83 directori de clustere și aproximativ 11.000 de IMM-uri (Comisia Europeană, DG GROW, 2020b).

În anul 2019, Clusterul European pentru Excelență a intrat într-o nouă fază, odată cu publicarea celui de-al treilea apel pentru propuneri de proiecte care a condus la crearea a 13 clustere de excelență, însumând 69 de parteneri europeni (în 2020). Aceste partene-riate nu numai că adaugă noi direcții de conducere și strategii de analiză a performanței, oferă noi activități suport de training și mentorat, dar promovează și o nouă strategie de colaborare inter-regională (Comisia Europeană, DG GROW, 2020b).

Instrumentul folosit în cadrul Clusterului European pentru Excelență, schema pilot ClusterXchange, favorizează schimburile trans-frontaliere pe termen scurt în vederea stimulării creșterii economice și facilitează o conectare mai bună a ecosistemelor in-dustriale. Schema a fost deschisă în iunie 2020 tuturor clusterelor europene. Această schemă vizează membrii clusterului, IMM-uri, și organizații care să sprijine expansiunea (scalarea), cum ar fi: centre tehnologice, centre de cercetare, laboratoare de producție, huburi digitale inovatoare, furnizori de servicii pentru eficientizarea resurselor, incuba-toare și acceleratoare. Instrumentul pune la dispoziția paticipanților sume fixe dedicate vizitelor în alte clustere din Europa care să promoveze cooperarea între aceste ecosiste-me regionale (Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, 2020b).

4.1.2. Clusterul European pentru Specializare Inteligentă

Pornind de la definiția dată de Comisia Europeană în 2012, strategiile de specializare inteligentă se referă la strategii regionale care „generează active și capabilități unice pe baza structurilor industriale distincte și a bazei de cunoștințe a unei regiuni”. Acest concept este strâns legat de atenția acordată de UE asupra strategiilor de „creștere in-teligentă”, care se bazează în mod solid pe cunoștințe și inovare și sunt încorporate în regiuni. Comisia Europeană definește strategiile de specializare inteligentă în jurul a

60

cinci elemente-cheie (Comisia Europeană, 2014): – Se concentrează pe sprijinul politic și investițiile pe prioritățile, provocările și nevo-

ile naționale/ regionale cheie pentru dezvoltarea bazată pe cunoaștere; – Se bazează pe punctele forte, avantajele competitive și potențialul de excelență al

fiecărei țări, respectiv regiuni; – Își propun să sprijine inovarea și să stimuleze investițiile din sectorul privat; – Implică pe deplin părțile interesate și încurajează inovarea și experimentarea; și – Sunt bazate pe dovezi și includ un sistem solid de monitorizare și evaluare.

Din aceste considerente, în 2018 a fost format parteneriatul pentru Clustere Strate-gice în vederea stimulării investițiilor în specializări inteligente. Această inițiativă reu-nește 57 de membri din 19 țări europene care activează în diferite domenii de activitate.

Cel mai comun model de guvernanță tripartit bazat pe implicarea industriei, a in-stituțiilor de educație și cercetare și a guvernului este așa-numitul model Triple Helix. Conceptul de Triplu Helix a fost influențat în cercetarea pe clustere intensive în cunoaș-tere, unde institutele de cercetare și universitățile joacă un rol important. Etzkowitz și Leydesdorff (2010) susțin că modelele liniare de inovație și schimbare tehnologică sunt „insuficiente pentru a induce transferul de cunoștințe și tehnologie”. Mai degrabă, răs-pândirile de cunoștințe apar datorită interacțiunii care are loc între actorii din aceste sfere diferite. Cheia inovației a fost privită ca trecerea (sau distrugerea) barierelor care există între instituții. Acest lucru a condus la un interes considerabil pentru conceptul de „a treia misiune” pentru universități (transferul de cunoștințe și servicii către activi-tățile societății alături de predare și cercetare (Lengyel și Leydesdorff, 2011).

4.1.3. Clusterul European pentru Internaționalizare

Această inițiativă promovează cooperarea internațională a clusterelor prin intensi-ficarea colaborării între grupuri și rețele de afaceri peste granițe și granițe sectoriale în interiorul și dincolo de Europa. Drept urmare, susține parteneriatele strategice europene de grupuri, astfel încât acestea să poată conduce la cooperarea internațională în noi do-menii, ajutând IMM-urile europene să se integreze în lanțurile valorice globale (Platfor-ma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, 2020a).

Pentru a promova cooperarea internațională a clusterelor, prin intermediul Clusteru-lui European pentru Internaționalizare, au fost înființate mai multe inițiative:

Platforma europeană de colaborare în cluster (ECCP)Această platformă facilitează cooperarea clusterelor în cadrul UE și ajută clusterele

să acceseze piețele internaționale. Acest lucru permite organizațiilor europene de tip cluster să-și facă profil, să facă schimb de experiență și să caute parteneri potențiali pen-tru cooperare transnațională. ECCP include în prezent peste 1.000 de organizații cluster din întreaga Europă (Comisia Europeană, DG GROW, 2020b).

Evenimente internaționale de cooperare a clusterelorAceste evenimente oferă oportunități de cooperare pentru organizațiile cluster eu-

ropene cu parteneri din Europa și din afara Europei. Evenimentele au loc pe piețe terțe,

61

precum și în Europa. Acestea reunesc delegații din Europa și țări terțe pentru a promova oportunități de afaceri și parteneriate în domenii strategice de interes reciproc. Unele evenimente europene vizează diferite sectoare pentru a promova cooperarea intersec-torială și a contribui la crearea de noi lanțuri de valoare în Europa (Comisia Europeană, DG GROW, 2020b).

Parteneriatele strategice europene (ESCP)Aceste parteneriate sunt promovate pentru a realiza cooperarea internațională a

clusterelor în domenii noi, în special în sprijinul industriilor emergente. ESCP încura-jează clusterele europene să coopereze, să sinergizeze și să dezvolte o viziune strategică comună „europeană” cu o perspectivă globală și obiective comune către piețe terțe spe-cifice. Aceste parteneriate pot ajuta IMM-urile europene să concureze mai bine pe plan internațional în domenii strategice (Comisia Europeană, 2020b).

4.2. Răspunsuri și soluții la criza Covid-19 pe plan european

Pentru a găsi soluții în vederea combaterii crizei Covid-19, Alianța ClusterelorEuropene (ACE) a inițiat crearea unui Grup de Experți format din clustere, universități, companii și actori sociali și economici cu relații apropiate față de Comisia Europeană, formând Alianța Europeană împotriva Coronavirus (ACE). Activitățile desășurate în mod susținut au reunit peste 500 de experți în aproximativ 70 de videoconferințe, dis-cutând o gama variată de subiecte legate de Covid-19, prototipuri respiratorii și impri-mare în 3D, licitații publice, strategii de ieșire din pandemie, impact economic și social, omologare, economie socială sau soluții ICT. Alianța se bazează pe capacitatea de a corobora competențe și cunoștințe multiple, bazate pe contribuțiile inter-sectoriale din partea membrilor din toate zonele Europei (Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, 2020b).

Din martie, ACE a găzduit peste 100 de seminarii web pentru a analiza implicațiile pandemiei și a ajuta clusterele industriale să se redreseze. După ce a pus accentul inițial pe măsurile de redresare ad-hoc, Inițiativa Europeană a Alianței Clusterelor împotriva Coro-navirusului se concentrează acum pe rolul clusterelor în accelerarea redresării europene.

În septembrie 2020, grupurile au fost invitate la „Săptămâna strategiilor de speciali-zare inteligentă”, în care acestea și IMM-urile au fost învățate cum să utilizeze fondurile structurale ale UE pentru recuperare. În plus, s-au ținut sesiuni dedicate pentru fiecare dintre cele 14 ecosisteme industriale, precum și seminarii web privind integrarea cluste-relor în Planurile Europene de Redresare și în Parteneriatele Platformelor de Modernizare Industrială. În octombrie 2020, seminariile web ale ACE s-au concentrat pe cele șapte domenii emblematice stabilite de Comisia Europeană (Comisia Europeană, 2020b):

1. Pornire – promovarea tehnologiilor durabile și accelerarea dezvoltării și utilizării surselor regenerabile de energie;

2. Renovare – îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor publice și private;3. Reîncărcare și realimentare – promovarea tehnologiilor durabile pentru a accelera

utilizarea unui transport nepoluant, accesibil și inteligent, a stațiilor de încărcare și alimentare și a extinderii transportului public;

62

4. Conectare – lansarea accelerată a serviciilor rapide de bandă largă către toate regi-unile și gospodăriile, inclusiv rețelele de fibră și 5G;

5. Modernizare – digitalizarea administrației publice și a serviciilor, inclusiv a siste-melor judiciare și de sănătate;

6. Expansiune/ scale-up – creșterea capacităților europene de cloud industrial de date și dezvoltarea celor mai puternice procesoare de ultimă generație și durabile; și

7. Reconversie și modernizarea aptitudinilor – adaptarea sistemelor de educație pentru a susține abilitățile digitale și formarea profesională și educațională pentru toate vârstele.

Este de așteptat că începând cu 2021 clusterele să contribuie la strategiile regionale de specializare inteligentă 2021-2027, luând în considerare limitările datorate pandemi-ei. În acest moment, agenții regionale din Spania, de exemplu, au planificat activități care includ tranziții către digitalizare și robotizare, internaționalizare, inovație socială și schimbări de energie și materiale.

5. Analiza comparativă între România și statele membre în ceea ce priveșteprincipalii factori de impact asupra dezvoltării clusterelor

5.1. Considerente generale asupra dezvoltării clusterelor în România

Introducerea clusterelor inovatoare în Romania s-a coagulat odată cu aderareaRomâniei la Uniunea Europeană în 2007. Participarea României la Programul Cadru 7 pentru Cercetare și Dezvoltare a stimulat interesul promovării unor inițiative de tip cluster în fiecare regiune de dezvoltare. Cu toate acestea, în 2014, clusterele inovative (polii de competitivitate) erau încă imature, inclusiv pe fondul unei slabe dezvoltări a dimensiunii regionale a activităților de CDI.

Strategia națională de cercetare și dezvoltare (2014–2020) menționează susținerea finanțării unor clustere existente/ emergente prin Programul Operațional Competitivi-tate, axa CDI, în măsura în care există interes privat în acest domeniu (UEFISCDI, 2014).

La nivelul României, se evidențiază rolul clusterelor prin trei obiective orizontale (Ministerul Economiei, 2018): clusterul inovativ, instrument al unei politici economice inteligente; pondere ridicată a verigilor din România în lanțurile de valoare globale; și creștere economică inteligentă și durabilă prin inovare în industrie.

De asemenea, potrivit aceleiași strategii (Ministerul Economiei, 2018), clusterul tre-buie să cuprindă următoarele categorii de membri:

– Pilonul economic (industrie și/sau servicii): un număr semnificativ de întreprinderi din domeniul în care clusterul activează. Pe lângă acestea, clusterul poate include organizații reprezentând grupări de întreprinderi (de exemplu, asociații profesio-nale). Acesta trebuie să cuprindă minim zece IMM-uri care să adere la o viziune comună, poziționându-se pe același lanț valoric.

– Pilonul învățământ – cercetare – dezvoltare: universități, institute de cercetare (sau orice alte instituții care desășoară activități de cercetare-dezvoltare).

63

– Pilonul autorități publice, la nivel național (ex. ministere), regional (ADR-uri, con-silii județene), local (ex. consilii locale, primării).

Se consideră că este foarte util ca modelul clasic să fie completat cu organizații catali-zator: entități de transfer tehnologic și inovare, camere de comerț, firme de consultanță.

La 1 aprilie 2020, Direcția de Politici Industriale și Competitivitate, din cadrul Minis-terului Economiei, care coordonează politica de cluster, componentă a politicii industri-ale a României, menționa existența a 76 de inițiative de cluster (Ministerul Economiei, 2018). Politica în domeniul clusterelor în România a fost, de la inițierea ei, în anul 2009, o componentă a politicii industriale, neglijându-se clusterele non-industriale, cu rol im-portant în dezvoltarea unor servicii inteligente pentru dezvoltare economică și bunăsta-rea populației. Aceasta explică numărul relativ modest al clusterelor în România.

În prezent, în șase dintre cele opt regiuni de dezvoltare există strategii regionale de specializare inteligentă (RIS3), dar, din cauza faptului că acestea nu au buget, este greu de crezut că părțile interesate vor fi dispuse să acționeze în conformitate cu planul de acțiune al acestora (Hotărârea Senatului României nr. 128/2017).

Din punct de vedere al distribuției geografice și al concentrărilor tematice, clusterele din România sunt reunite sub forma unor consorții regionale și tematice, astfel: Conso-rțiul Clusterelor din Transilvania de Nord (Regiunea Nord-Vest); Consorțiul Clusterelor din Transilvania (Regiunea Centru); Consorțiul Clusterelor din Regiunea de Nord-Est; Consorțiul Clusterelor „Dunărea de Jos” (Regiunea Sud-Est); Wallachia Hub (Regiunea Sud Muntenia); Consorțiul Clusterelor din Regiunea București-Ilfov; „Noatex”, conso-rțiul tematic al clusterelor din industria textilă; Consorțiul tematic al clusterelor din industria lemnului și a mobilei (Clustero, 2020).

5.2. Poziția României în raport cu statele membre în ceea ce priveșteprincipalii factori de impact asupra dezvoltării clusterelor

În această secțiune vor fi prezentate rezultatele analizei comparative privind poziția României în raport cu statele membre în ceea ce privește principalii factori de impact asupra dezvoltării clusterelor, extrași din Raportul Competitivității Globale (Forumul Economic Mondial, 2019), în funcție de valorile obținute, scorurile atribuite și poziția statelor membre în clasamentul mondial.

Figura 1 prezintă gradul de dezvoltare al companiilor inovatoare în statele membre. Valoarea obținută de către fiecare stat arată măsura în care populația țării respective consideră că noile companii inovatoare se dezvoltă rapid, pe o scală de la unu la șapte unde, unu reprezintă faptul că noile companii nu se dezvoltă deloc rapid și șapte indică faptul că acestea se dezvoltă rapid în mare măsură. Se poate observa faptul că România a obținut o valoare mică pentru acest indicator (4,2) ceea ce o plasează pe locul 19 în cla-samentul european și pe locul 62 în clasamentul mondial. De asemenea, scorul atribuit României este destul de mic (53). La sfârșitul clasamentului se află state precum Ungaria (3,6) – scor 44, locul 105; Croația (3,4) – scor 40, locul 126; și Grecia (3,4) – scor 40, locul 124. Statele care au înregistrat cele mai mari valori sunt: Suedia (5,5) – scor 74; Olanda

64

(5,31) – scor 72; și Danemarca (5,1) – scor 68. Aceste state se situează în primele 10 po-ziții în clasamentul mondial.

020406080

100120140

SE NL DK DE EE IE LU FI LT AT FR BE PT SI CZ LVMTBGRO SK ES PL IT CY HUHR ELValoare 6 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 3 3Scor 74 72 68 68 66 66 67 66 62 59 60 59 56 56 55 55 55 53 53 52 50 49 45 44 44 40 40Pozi ie/141 3 4 9 8 15 13 12 17 26 34 31 36 43 45 49 48 52 10 62 63 78 84 99 10 10 12 12

Figura 1: Gradul de dezvoltare al companiilor inovatoareSursa: Prelucrare proprie după Raportul Competitivității Globale (Forumul Economic Mondial, 2019)

Companiile inovatoare reprezintă un element important al măsurării eficienței unui cluster, asigurând o creștere economică mai rapidă, atât al volumului tranzacțiilor cât și în timp. România ar trebui să ofere un regim fiscal mai avantajos firmelor mici, care au potențial inovator, lărgind sfera de activități, de la cele industriale la cele non-indus-triale.

0

100

200

300

DE SE FI AT DK NL FR LU BE IE IT SI CZ ES EE MTHU PT PL LT SK CY EL LV BG HR ROValoare 29 25 25 23 20 19 14 12 11 84 63 52 30 29 27 26 20 13 13 10 10 9 9 6 4 4 4Scor 10 10 10 10 98 97 92 89 87 82 76 73 63 62 61 61 56 49 48 45 44 43 43 35 31 30 28Pozi ie/141 5 6 7 8 9 11 12 14 16 21 23 25 27 28 29 30 31 33 34 35 36 37 38 42 44 45 49

Figura 2: Numărul de aplicări pentru obținerea de patente raportat la un milion de locuitoriSursa: Prelucrare proprie după Raportul Competitivității Globale (Forumul Economic Mondial, 2019)

Figura 2 prezintă numărul de aplicări pentru obținerea de patente raportat la un mi-lion de locuitori. Se poate observa faptul că România a obținut cea mai mică valoare la acest indicator (3,6) ceea ce o plasează pe ultimul loc în clasamentul european și pe locul 49 în clasamentul mondial. De asemenea, scorul atribuit României este foarte scăzut (28), dar apropiat de scorurile obținute de Croația, Bulgaria sau Letonia (30, 31, 35), state care se află la sfârșitul clasamentului european și ocupă poziții apropiate de România în clasamentul mondial. Statele în care s-au înregistrat cele mai multe aplicări în vederea

65

obținerii de patente sunt: Germania (292), Suedia (256), Finlanda (255) și Austria (234). De asemenea, aceste state au obținut scorul maxim de 100 de puncte și se situează în primele 10 poziții în clasamentul mondial.

Numărul de patente înregistrate reprezintă un indicator major al măsurării gradului de inovare al unui stat. Dacă numărul este scăzut, acest factor va influența semnificativ poziția în cadrul European Innovation Scoreboard. Drepturile de autor și licențele care trebuie plătite reprezintă costuri adiționale pentru firmele inovatoare și, ca atare, piedici în dezvoltarea lor. Poziția codașă a României reprezintă o frână în calea expansiunii, reflectând și lipsa unui ecosistem care să stimuleze creativitatea. Migrarea creierelor reprezintă, de asemenea, un factor agravant.

0102030405060708090

100

SE AT DK DE FI BE FR SI NL CZ EE IT PT IE LU ES HU EL PL BGHR LT SKMTCY RO LVValoare 3,33,12,92,92,72,52,2 2 2 1,71,31,31,31,21,21,21,2 1 1 0,80,80,80,80,60,50,50,4Scor 10010096 98 92 83 75 67 68 56 43 43 42 39 42 40 40 34 32 26 28 28 26 20 17 16 15Pozi ie/141 4 7 9 8 10 12 13 19 17 22 26 25 28 21 30 32 31 38 36 49 42 41 46 56 63 65 68

Figura 3: Ponderea în PIB a cheltuielilor cu cercetarea, dezvoltarea și inovarea (%)Sursa: Prelucrare proprie după Raportul Competitivității Globale (Forumul Economic Mondial, 2019)

Figura 3 prezintă clasamentul statelor europene în funcție de ponderea în PIB a cheltuielilor cu cercetarea, dezvoltarea și inovarea (%) în anul 2019. România a alocat 0,5% din PIB pentru acest domeniu, ceea ce o plasează pe penultimul loc în clasamen-tul european și pe locul 65 în clasamentul mondial. Cipru a alocat același procent ca și România, fiind situat pe locul 63 la nivel mondial. Pe ultimul loc se situează Letonia cu o alocare de 0,4%, situată pe locul 68 la nivel mondial. Acestor trei state le-au fost atribuite și cele mai mici scoruri: Cipru – 17, România – 16 și Letonia – 15. Statele care au obținut scorurile cele mai bune datorită alocării mari către dezvoltarea cercetării și inovării sunt: Suedia (3,3%) – scor 100, Austria (3,1%) – scor 100 și Danemarca (2,9%) – scor 96. Aceste state se situează în primele 10 poziții în clasamentul mondial, alături de Finlanda și Germania.

O alocare bugetară din PIB ridicată pentru cheltuielile de cercetare, dezvoltare și ino-vare reprezintă un prim element constitutiv al unui sistem economico-social care favo-rizează dezvoltarea. Subfinanțarea centrelor de cercetare, care sunt actori principali în cadrul clusterelor, are repercursiuni majore asupra însăși existenței acestora. România trebuie să remedieze rapid această situație, aliniindu-se politicilor europene din acest

66

domeniu și țintind către o alocare bugetară de cel puțin 1% din PIB, în perioada imediat următoare.

0

20

40

60

80

100

120

FI SE NL DK EE LU DE IE CY LT BE AT LV CZ SI BGMTSK FR PT RO PL ES IT EL HUHRValoare 6 6 6 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 4Scor 81 78 77 74 74 70 68 67 64 64 64 63 63 63 64 61 62 60 58 59 58 55 56 59 52 50 45Pozi ie/141 1 3 4 9 8 17 21 26 34 36 37 40 39 41 38 46 42 48 54 51 53 63 61 72 75 83 10

Figura 4: Competențele digitale în rândul populației activeSursa: Prelucrare proprie după Raportul Competitivității Globale (Forumul Economic Mondial, 2019)

Figura 4 prezintă clasamentul statelor europene în funcție de competențele digitale ale populației. Valoarea obținută de către fiecare stat membru arată măsura în care po-pulația țării respective consideră că deține suficiente competențe digitale, pe o scală de la unu la șapte unde: unu – deloc, șapte – în mare măsură. România a obținut o valoare de 4,5, fiind situată pe locul 21 în clasamentul european și pe locul 53 în cel mondial, fi-indu-i atribuit un scor de 58 de puncte. Pe ultimele locuri se situează: Grecia (4,1) – scor 52, Ungaria (4) – scor 50 și Croația (3,7) – scor 45. Statele care se situează pe primele lo-curi sunt: Finlanda (5,8) – scor 81, Suedia (5,7) – scor 78 și Olanda (5,6) – scor 77. Aceste state se situează pe primele 5 poziții în clasamentul mondial.

În cadrul specializărilor inteligente, aptitudinile digitale joacă un rol important în dezvoltarea forței de muncă, precum și în crearea unor noi meserii și ocupații care să răspundă provocărilor prezentului. La acest capitol, România ocupă o poziție relativ bună la nivel global, însă nu și la nivel european. Provocările aduse de pandemia Co-vid-19 au arătat că lipsa aptitudinilor digitale poate afecta serios domenii cheie de acti-vitate, cum ar fi educația.

Figura 5 prezintă clasamentul statelor europene în funcție de gradul de dezvoltare al clusterelor. Valoarea obținută de către fiecare stat membru arată măsura în care popula-ția țării respective consideră clusterele bine dezvoltate din respectivul stat ca fiind răs-pândite în domenii diverse, pe o scală de la unu la șapte unde: unu – nu există clustere, șapte – răspândite în multiple domenii. România a obținut o valoare de 3,3, fiind situată pe locul 25 în clasamentul european și pe locul 109 în cel mondial, fiindu-i atribuit un scor de 38 de puncte. După România se situează: Grecia (2,9) – scor 32, și Croația (2,8) – scor 31. Statele care se situează pe primele locuri sunt: Italia (5,5) – scor 75, Germania

67

(5,4) – scor 74 și Olanda (5,2) – scor 70. Aceste state se află în primele 10 poziții în clasa-mentul mondial, Italia clasându-se pe primul loc.

020406080

100120140

IT DE NL LU DK AT BE BG SE FI FR IE PT ESMTCY LV PL CZ SK SI HU EE LT RO EL HRValoare 6 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 3 3 3Scor 75 74 70 69 67 66 65 65 65 64 62 58 55 55 53 48 49 47 47 47 46 47 44 41 38 32 31Pozi ie/141 1 4 7 11 13 16 18 18 19 21 24 29 37 34 42 62 60 70 69 71 76 68 85 97 10 12 13

Figura 5: Gradul de dezvoltare al clusterelorSursa: Prelucrare proprie după Raportul Competitivității Globale (Forumul Economic Mondial, 2019)

Gradul de percepție foarte scăzut al nivelului de dezvoltare al clusterelor în Româ-nia reflectă lipsa de informație referitoare la existența acestor inițiative, a beneficiilor pe care le pot oferi, dar și lipsa de interes pentru susținerea acestora. România are de recuperat un decalaj serios în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru crearea unui ecosistem în măsură să conducă la un climat propice dezvoltării economice a regiunilor prin oferirea de oportunități de afaceri.

6. Concluzii

Majoritatea clusterelor existente sunt fenomene bazate pe piață. Ele apar ără ajuto-rul unei politici specifice, fie ca rezultat al acumulării spontane de avantaje competitive, fie, pur și simplu, întâmplător. Cu toate acestea, dovezile impactului lor pozitiv asupra performanțelor regionale au atras factorii de decizie politică și au condus la formularea politicilor de cluster pentru a încuraja sau replica dezvoltarea acestora. Sprijinul pentru clustere și pentru crearea de sisteme ecologice inovatoare este un element important al politicii de inovare, cu un număr tot mai mare de planuri naționale și regionale care promovează nu doar crearea de clustere și scheme de sprijin, ci și proiecte de cercetare și dezvoltare în rețele de colaborare. Aceasta promovează necesitatea de a monitoriza și evalua clusterele, precum și eficacitatea și eficiența acestor politici. Au fost propuse mai multe metode și tehnici, dar abordările standardizate nu au apărut încă.

Documentele și datele analizate relevă faptul că regiunile cu o pondere mai mare a ocupării forței de muncă în industriile care aparțin unor grupuri puternice sunt, în gene-ral, mai prospere. Dacă ocuparea forței de muncă reflectă activitățile din multe industrii care aparțin unor astfel de clustere, atunci prosperitatea crește și mai mult. Pozițiile în

68

grupuri de clustere legate prin industrii comune sau în clustere care sunt prezente și în regiunile învecinate oferă beneficii suplimentare.

În contextul pandemiei care a afectat sever economiile regiunilor și, în mod special, relațiile de business, este de așteptat ca o parte din fondurile europene destinate recon-strucției post-Covid să vizeze încurajarea activităților clusterelor. Suma de 94,4 miliarde EUR pentru următorul Program Cadru de Cercetare și Inovare al UE, Horizon Europe, va fi dedicată pentru a finanța cercetarea vitală în sănătate, reziliență și tranzițiile eco-logice și digitale.

Analiza celor cinci indicatori arată lipsa de la nivelul României, a stimulentelor care să favorizeze apariția unor clustere inovative puternice. Subfinanțarea sistemului de inovare, absența unui cadru legislativ care să susțină firmele mici și mijlocii, efectele devastatoare ale crizei sanitare cauzate de pandemie sunt bariere serioase în calea func-ționării clusterelor. Potențialul creator și competențele în domeniul IT, biomedical, efi-ciență energetică, trebuie urgent canalizate și ajutate prin fonduri bugetare și europene. O cooperare susținută între instituții de învățământ și formare continuă și întreprinderi reprezintă un prim pas în crearea unor resurse umane înalt calificate, stimulând poten-țialul antreprenorial al tinerei generații din România.

Bibliografie:

1. Bardea, F., Arion, F. și Szabelski, P., „Clusters, European Policy in Excellence of Management”, 2020, Proceedings of CBU in Economics and Business, vol. 1, pp. 8-14.

2. Camison, C., „Shared Competitive, and Comparative Advantages: A Competence-Based View of Industrial-District Competitiveness”, 2004, Environment and Planning A: Economy and Space, vol. 36, nr. 12, pp. 2227-2256.

3. Clustero, „Members” [pagină web], 2020, [Online] disponibil la adresa https://clustero.eu/members/, accesat la data de 15 noiembrie 2020.

4. Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei „Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, COM(2010) 2020 final, Bruxelles, 3.3.2010.

5. Comisia Europeană, „Strategii naționale/regionale de inovare pentru specializare inteligentă RIS3”, 2014, [Online] disponibil la adresa https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/information/publications/brochures/2014/research-innovation-strategies-for-smart-specialisation, accesat la data de 25 noiembrie 2020.

6. Comisia Europeană, „COSME. Europe’s Programme for Small and Medium-Sized Enterprises”, 2020a, [Online] disponibil la adresa https://ec.europa.eu/growth/smes/cosme_en, accesat la data de 25 noiembrie 2020.

7. Comisia Europeană, DG GROW, „Internal Market, Industry, Entrepreneurship and SMEs”, [pagină web], 2020b, [Online] disponibil la adresa https://ec.europa.eu/info/departments/internal-market-industry-entrepreneurship-and-smes_en, accesat la data de 25 noiembrie 2020.

8. Delgado, M., Porter, M.E. și Stern, S., „Clusters and Entrepreneurship”, 2010, Journal of Economic Geography, vol. 10, nr. 4, pp. 495-518.

69

9. Delgado, M., Porter, M.E. și Stern, S., „Clusters, Convergence, and Economic Performance”, 2014, Research Policy, vol. 43, nr. 10, pp. 1785-1799.

10. Ellison, G. și Glaeser, E., „Geographic Concentration in U.S. Manufacturing Industries: A Dartboard Approach”, 1997, Journal of Political Economy, vol. 105, nr. 5, pp. 889-927.

11. Etzkowitz, H. și Leydesdorff, L., „The Dynamics of Innovation: From National Systems and „Mode 2” to a Triple Helix of University–Industry–Government Relations”, 2010, Research Policy, vol. 29, nr. 2, pp. 109-123.

12. Feldman, M.P. și Audretsch, D., „Innovation in Cities: Science-based Diversity, Specialization, and Localized Competition”, 1999, European Economic Review, vol. 43, nr. 2, pp. 409-429.

13. Feser, E.J., „Benchmark Value Chain Industry Clusters for Applied Regional Research”, Regional Economics Applications Laboratory, University of Illinois at Urbana Champaign, 2005.

14. Feser, E.J., Renski, H. și Goldstein, H., „Clusters and Economic Development Outcomes: An Analysis of the Link Between Clustering and Industry Growth”, 2008, Economic Development Quarterly, vol. 22, nr. 4, pp. 324-344.

15. Forumul Economic Mondial, The Global Competitiveness Report 2019, Geneva: WEF, 2019, [Online] disponibil la adresa http://www3.weforum.org/docs/WEF_TheGlobalCompetitivenessReport2019.pdf, accesat la data de 25 noiembrie 2020.

16. Fundeanu, D.D. și Badele, C.S., „The Impact of Regional Innovative Clusters on Competitiveness”, 2014, Procedia – Social and Behavioral Sciences, vol. 124, pp. 405-414.

17. Gagnidze, I., „Cluster as a Tool for the Challenges of Development”, în Brătianu, C., Zbuchea, A., Pînzaru, F., Vătămănescu, E.M. și Leon, R.D. (editori), Strategica. Local versus Global, București: Tritonic, 2015, pp. 29-31.

18. Glaeser, E.L. și Kerr, W.R., „Local Industrial Conditions and Entrepreneurship: How Much of the Spatial Distribution Can We Explain?”, 2009, Journal of Economics & Management Strategy, vol. 18, nr. 3, pp. 623-663.

19. Hagenauer, S., Kergel, H. și Stürzebecher, D., „European Cluster Excellence Baseline. Minimum Requirements for Cluster Organisations”, European Cluster Excellence Initiative, noiembrie 2011, [Online] disponibil la adresa https://www.cluster-analysis.org/downloads/20111128_European_Cluster_Excellence_BASELINE_web.pdf, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

20. Hollanders, H. și Merkelbach, I., European Panorama of Clusters and Industrial Change, Lubembourg: Publications Office of the European Union, 2020, [Online] disponibil la adresa https://ec.europa.eu/docsroom/documents/40524, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

21. Krugman, P., „Increasing Returns and Economic Geography”, 1991, Journal of Political Economy, vol. 99, nr. 3, pp. 483-499.

22. Lengyel, B. și Leydesdorff, L., „Regional Innovation Systems in Hungary: The Failing Synergy at the National Level”, 2011, Regional Studies, vol. 45, nr. 5, pp. 677-693.

23. Markusen, A., „Sticky Places in Slippery Space: A Typology of Industrial Districts”, 1996, Economic Geography, vol. 72, nr. 3, pp. 293-313.

24. Marshall, A., Principles of Economics, London: MacMillan, 1920.25. Ministerul Economiei, „Document de politică industrială a României”, 2018, [Online] disponibil

la adresa http://www.economie.gov.ro/images/politici-industriale/SIPOCA7/Document%20de%20Politica%20Industriala%20a%20Romaniei.pdf, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

70

26. Neffke, F., Henning, M. și Boschma, R., „How Do Regions Diversify over Time? Industry Relatedness and the Development of New Growth Paths in Regions”, 2011, Economic Geography, vol. 87, nr. 3, pp. 237-265.

27. O’Malley, E. și van Egeraat, C., „Industry Clusters and Irish Indigenous Manufacturing: Limits of the Porter View”, 2000, The Economic and Social Review, vol. 31, nr. 1, pp. 55-79.

28. Paytas, J., Gradeck, R. și Andrews, L., Universities and the Development of Industry Clusters. Report Prepared for the Economic Development Administration of the U.S. Department of Commerce, Pittsburgh: Carnegie Mellon University, Center for Economic Development, 2004.

29. Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, „Clusters in the European Recovery Plans” [pagină web], 2020a, [Online] disponibil la adresa https://www.clustercollaboration.eu/news/clusters-european-recovery-plans, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

30. Platforma Europeană pentru Colaborarea Clusterelor, „Covid-19 Industrial Clusters Response Portal” [pagină web], 2020b, [Online] disponibil la adresa https://www.clustercollaboration.eu/coronavirus, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

31. Popa, I. și Popescu, D., „The Importance of Innovative Clusters’ Proliferation for Sustainable Economic Growth of Romania”, în Popa, I., Dobrin, C. și Ciocoiu, C.N. (editori), Proceedings of the 7th International Management Conference „New Management for the New Economy”, 7-8 noiembrie 2013, București: Editura ASE, 2013, pp. 583-595.

32. Porter, M.E., The Competitive Advantage of Nations, New York: Free Press, 1990.33. Porter, M.E., The Competitive Advantage of Nations, New York: Free Press, 1998.34. Porter, M.E., „The Economic Performance of Regions”, 2003, Regional Studies, vol. 37, nr. 6-7,

pp. 549-578.35. Preissl, B. și Solimene, L., „Innovation Clusters: Virtual Links and Globalization”, în

Proceedings of the 2003 Conference on Clusters, Industrial Districts and Firms: The Challenge of Globalization, Modena: University of Modena and Reggio Emilia, 2003.

36. Prodan, M., „Evoluția concepției despre clusterele economice şi avantajele clusterizării”, 2015, [Online] disponibil la adresa https://irek.ase.md/jspui/bitstream/123456789/121/1/Prodan-M_8-mai-2015.pdf-12.pdf, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

37. Sala, D., Maticiuc, M. și Munteanu, V., „Clusters Influence on Competitiveness. Evidences from European Union Countries”, în Popa, I., Dobrin, C. și Ciocoiu, C.N. (editori), Proceedings of the 10th International Management Conference: Challenges of Modern Management (IMC), 3-4 noiembrie 2016, București: Editura ASE, 2016, pp. 10-17.

38. Saxenian, A., Regional Advantage: Culture and Competition in Silicon Valley and Route 128, Cambridge, MA: Harvard University Press, 1994.

39. Hotărârea Senatului României nr. 128 din 13 decembrie 2017 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Consolidarea capacităților de inovare în regiunile Europei: strategii pentru o creștere stabilă, durabilă și favorabilă incluziunii, COM (2017) 376 final, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1003 din 18 decembie 2017.

40. Simmie, J. și Hart, D.A., „Innovation Projects and Local Production Networks: A Case Study of Hertfordshire”, 1999, European Planning Studies, vol. 7, nr. 4, pp. 445-462.

41. Swann, P., The Dynamics of Industrial Clusters, Oxford Universty Press, 1992.42. Tan, J., Shao, Y. și Li, W., „To Be Different, or to Be the Same? An Exploratory Study of

Isomorphism in the Cluster”, 2013, Journal of Business Venturing, vol. 28, nr. 1, pp. 83-97.

71

43. Tanțău, A.D. (coord.), Ghid de bună practică pentru clustere şi rețele de firme, București: Print Group, 2011.

44. UEFISCDI, Strategia națională de cercetare, dezvoltare și inovare 2014-2020, 2014, [Online] disponibil la adresa http://www.research.gov.ro/uploads/politici-cd/strategia-cdi-2014-2020/strategia-cdi-2020_-proiect-hg.pdf, accesat la data de 20 noiembrie 2020.

45. Vinding, A., Absorptive Capacity and Innovative Performance: A Human Capital Approach, teză de doctorat, Department of Business Studies, Aalborg University, 2002.