PO

COMU

CANON____

ONTEM

COLOCUNICAR

TIMIȘ

CULTURA__________

MRO

CVIULINREŞICUEUROEDIŢ

ȘOARA,1

AL.CANON_________

MANI

NTERNULTURĂOPEANĂ

IAAVI‐A6‐17IUN

NLITERAR__________

ITATI

AŢIONAĂÎNROĂANIE2017

R.CANONL_________

SSE

ALOMÀNIA

LINGVIST________

RVEM

A

TIC

MVS!

SVMMARIA*REZUMATE*RÉSUMÉS*RESÚMENES*RIASSUNTI*RESUMOS

Comitetuldeorganizare

ValyCEIA(PreședinteCICCRE)CălinTIMOC(SecretarCICCRE)

MirelaBONCEA LuminiţaVLEJAEminaCAPALNASAN SimonaREGEPRemusMihaiFERARU RamonaMALITASilviaMADINCEAPASCU MarianaPITAREleonoraRINGLERPASCU BogdanȚÂRA

DumitruTUCAN IolandaVASILE

Toatematerialelesprepublicarevorfitrimiselaadresa:ciccre@gmail.com

3

CUPRINS

CUVÂNT‐ÎNAINTE...............................................................................................................................................................4

CONFERINȚEÎNPLEN......................................................................................................................................................5

REZUMATE:

LATINĂ......................................................................................................................................................................................8

LIMBAROMÂNĂ..................................................................................................................................................................15

LIMBAROMÂNĂCALIMBĂSTRĂINĂ......................................................................................................................26

LITERATURAROMÂNĂ....................................................................................................................................................34

LETTERATURAITALIANA..............................................................................................................................................40

LINGUAELINGUISTICAITALIANA............................................................................................................................51

LITTÉRATURESFRANÇAISEETFRANCOPHONES.............................................................................................62

LINGUISTIQUEFRANÇAISE...........................................................................................................................................72

ESPAÑOL.................................................................................................................................................................................77

TEATRU&MUZICĂ(TEATROEMUSICA)...............................................................................................................86

ISTORIE&TEOLOGIE.......................................................................................................................................................94

  4

CUVÂNT‐ÎNAINTE 

Romània conturează cu generozitate și oferă spre reflecție Europei (și nu numai)

modele canonice, culturale, literare și lingvistice care se regăsesc sub forme artistice,

comunicaționaleșiștiințificediferite,lasecoledistanță,încontemporaneitateaimediatăalumii

şiaarteiromanice.

Organizatorii CICCRE propun participanților ediției a VI‐a să reflecteze asupra

problematicii axiologice, asupra asemănărilor şi deosebirilor între diferite tipuri de canon,

precumșiasuprafeluluiîncareacesteaseoglindescșisuntilustrateîndiferiteliteraturi,arteși

limbiromanice.

Răspunsurileposibilelaîntrebareacaresuntcărțilecuadevăratbuneși/saubinescrise

implică, dincolode considerații teoretice, o listă de autori și texte alese în funcție de anumiți

parametri.Aceastăalegerepresupune,înprealabil,unprocesdeselecțieșiunuldeierarhiecese

vorîntotdeaunariguroase,deșioatarelistănuvafiniciodatăepuizată,nicicompletă,nicimăcar

obiectivă,înciudaeforturilorcelorcareîșidausilințasăoîntocmească.Vaexistaîntotdeauna

ceva de adăugat sau ceva depășit care va trebui scos; e un perpetuummobile. Definit ca

invariantăaxiologică,generatoaredevaloareșiemulațieculturalăși/sauliterară,canonuladuce

cusineschimbareaparadigmeiesteticeșiaorizontuluideașteptarealpublicului.

În domeniul lingvisticii şi, în special, al gramaticii, echivalentul canonului literar şi

artistic se traduceprin ideea denormă sau regulă ca sistemde realizări obligatorii, dar şi ca

modeldeurmat.Normalingvisticăestecondiţionatăînmarepartedecontextulsocialşipolitic

dintr‐un anumitmoment istoric.Realizările concrete apar adesea caun joc între impunere şi

acceptare. Istoricul ideii de normă, de standardizare, diverse tipuri de norme sau reguli,

abateriledelaacesteasauexcepţiile,înlingvisticăsauînprocesuldepredareauneilimbi,iată

doarcâtevasugestiipentrueventualecontribuţii.

Comitetuldeorganizare

  5

CONFERINȚEÎNPLEN 

JoaquínRUIZDEARBULOUniversitatRoviraiVirgili,Tarraco(Tarragona)

InstitutCatalàd'ArqueologiaClàssicajoaquin.ruizdearbulo@gmail.com

Tarraco (Tarragona, España). Reconstruyendo una capital provincial romana

en época de Trajano.Tarragona es una ciudad histórica de 120.000 habitantes,a la vezindustrialyturística,conimportantesrestosmonumentalesdeépocaromanareconocidosenelaño2001por laUNESCOcomoPatrimonioMundial.Laproteccióndeestosmonumentosysumusealizaciónpasanecesariamenteporsuestudiopreviodetallado.Presentamosunproyectode larga duración que tiene como objetivo la reconstrucción de la trama urbanística de lacoloniaTarracoylacomprensióndesugranarquitecturapúblicaconpropuestasconcretasderestituciónentresdimensiones.Estametodologíapermiteacercarelpatrimoniomonumentalalos visitantes sin perder en ningún momento el carácter científico de las propuestas dereconstrucción.

Palabras clave:Tarragona,Tarraco,ciudadeshistóricas,arquitecturaromana,urbanismo

romanoTarraco (Tarragona, Spain). Rebuilding a Roman provincial capital in the time of

Trajan.Tarragona is a historic city of 120,000 inhabitants, both industrial and tourist, withimportant monumental remains of Roman times recognized in 2001 by UNESCO as WorldHeritage.Theprotectionofthesemonumentsandtheirmusealizationnecessarilygoesthroughtheirdetailedpreliminarystudy.Wepresentalong‐termprojectthataimsatthereconstructionof theurbandevelopmentof theTarracosettlementandtheunderstandingof itsgreatpublicarchitecture with concrete proposals for restitution in three dimensions. This methodologymakesitpossibletobringmonumentstothevisitorswithoutlosingthescientificnatureofthereconstructionproposals.

Keywords:Tarragona,Tarraco,historicalcities,Romanarchitecture,Romanurbanism

SmarandaBRATUELIANUniversitàdiBucarest

smaranda.elian@gmail.comImpressioni e perplessità sul canone: il caso Leopardi. La rinascita del dibattito sul

canone, dovuta in gran parte al libro di Harold Bloom Ilcanoneoccidentale, ha portato nontanto a definireun canone contemporaneoquanto ad evidenziareuna crisi culturale, ossia lamancanza di criteri per stabilire una gerarchia valorica e l’inconsistenza di tale gerarchianell’ambitodellaculturaodierna.Ilmiointervento,partendodadomandepresenti,siproponedicercaredellerispostenelpassato,piùprecisamenteinunpossibilecanonedelpoetafilosofo

  6

di due secoli fa GiacomoLeopardi, intellettuale di sterminate letture e di infiniti commenti aquelle.Leopardinonesprimemaiunaprecisagerarchizzazionedeisuoiautoripreferiti,malefolteannotazionidelloZibaldone,gliechinellesueoperedialtriautori,laselezionedeitestiperlesuedueantologiedi letteratura italianaoffronosufficienti spuntiperanalizzarequelloche,nel suo caso, io chiamo il “canone assunto” e il “canone efficiente”. La mia analisi, centratasoprattutto sulledueantologie italiane,sipropone,daunaparte,di chiariremeglio ilmetodoleopardianodilavorodentroilpatrimonioletterario,dall’altra,didestarenonpochedomandesulle gerarchie proposte dal Nostro ai suoi contemporanei e, da lì, sullo stesso concetto dicanone.Parole‐chiave:canone,Leopardi,crestomazia,canoneassunto,canoneefficienteImpressionsandPerplexitiesRegarding theCanon: the caseofLeopardi.The debate

regardingthecanon,rebornduringtheninthdecadeofthepastcenturymainlyduetoHaroldBloom’sTheWesternCanon,morethanestablishingapresentcanon,itrathersetoffacrisisofvalues,mostlyof thecriteriaaccording towhichvaluescouldbehierarchized inside thewidephenomenonofcontemporaryculture.Mypaperhavingasstartingpointthiskindofquestionsofthepresent,aimstolookforanswersinthepast,moreprecisely,inwhatseemstohavebeenthe canonofGiacomoLeopardi, the great Italianpoet andphilosopherof theXIXth century, apersonofhugeculture.InhisvastworkLeopardinevermentionedhiscanonexplicitly,thatis,hedidnotmakeavaluejudgementsscalewiththeauthorshehadpreferred.Nevertheless,hisnotesinhisfamousnotebook,Zibaldone,theechoesofotherwritersinhisworks,theselectionhemade for the two Italian literature anthologies that he published, altogether offer variousreflections upon what I would call, in his case, the assumed canon and the efficient canon,respectively.Mainlybasedonthetwoanthologieshecreated,myanalysisofthesetwopossibleaspectsofLeopardi’s canonmeans,ononehand, tobetter evincehisworksystemwithin theliterary heritage, and on the other hand, to stir quite a lot of questions with regards to thehierarchies Leopardi proposed to his contemporary readers, and hence regarding the veryconceptofcanon.Keywords:canon,Leopardi,crestomatia,assumedcanon,efficientcanon

LibušeVALENTOVÁUniversitateaCarolina,Pragalibusevalentova@seznam.cz

Relaţiileceho‐române–unexempludeapropiereprincultură.Comunicareaprezintăun

scurtistoricalrelaţiilorceho‐române,începânddinperioadapremergătoarerevoluției1848.Încea de‐a doua jumătate a secolului al XIX‐lea, oamenii politici și publiciștii cehi se interesauintensdeviațapoliticădinȚărileRomâne,convinșifiindcăapropiereaîntreceledouăpopoareva înlesni lupta lor pentru independență și autodeterminare. După formarea Cehoslovaciei șiRomânieiMari,îndomeniulcolaborăriidintreceledouăstateprevalau,celpuținlaînceput,totmotivelepolitice,faptdoveditcelmaielocventprinînființareaMiciiÎnțelegeri(1920‐1921).Dela sfârșitul anilor ´20, înmediul ceh semanifestă însă şi un interes crescând faţă de culturaromână(traduceriliterare,cursuridelimbaromână,concertedemuzicaromânească).DupăAldoileaRăzboiMondial,ţărilenoastrefacpartedinaceeaşi„tabără“dincadrulEuropeiCentraleşideEst:înafarădeinevitabilele„tratatedeprietenieşicolaborare”,relaţiiledintreceledouăţări iau o amploare desosebită şi în domeniul culturii şi învăţământului. Cu promovarealiteraturiiromâneseocupămaialesprestigioasaediturăOdeondinPraga,apoişialteedituri,iarformareaviitorilorromâniştiesteîngrijaSecţieidelimbaşiliteraturaromână,înfiinţatăîn

  7

1950 la Facultatea de Litere a Universităţii Caroline. În cursul perioadei de după cădereacomunismuluiînEuropa,publiculdinCehiaseîntoarcetreptatsprevechiiprieteni,atrasfiindînmoddeosebitdefeluloriginalîncareliteraturaşidramaturgiaromânăcontemporanăprecumşi„noulval“alcinematografieitrateazătemeleşiproblemelebinecunoscuteşicehilor.

Cuvinte‐cheie: relaţii culturale ceho‐române, legăturile dintre Cehoslovacia şi România,

traduceriîncehădinliteraturaromână,SecţiaderomânădelaUniversitateaCarolina

TheCzech‐Romanianrelations–howculturecanbecomeabridgebetweennations.MypapergivesapresentationofabriefhistoryoftheCzech‐Romanianrelations,startingwiththepre‐revolutionaryperiodof1848.Inthesecondhalfofthe19thcentury,Czechpoliticiansandpublicistswere very interested in the political life of the Romanian Principalities. Their firmconvictionwas that the building of a bridge between the two peoples was to facilitate theirstruggle for independence and self‐determination. After the formation of Czechoslovakia andtheGreatRomania,thepoliticalmotivescontinuedtoprevail,mostprovedbytheestablishmentof theLittleEntente (1920‐1921). Since the late1920s, theCzechshaveshownan increasinginterest for the Romanian culture (for instance, literary translations, Romanian languagecourses,Romanianmusic concerts). AfterWorldWar II, our countrieswerepart of the same"camp" in the Central and Eastern Europe: apart from the inevitable "friendship andcollaborationtreaties",therelationsbetweenthetwocountriesdevelopedaparticularculturaland educational dimension. For the last 50 years the Romanian literature has beensystematicallypromotedmainlybytheprestigiousOdeonPublishingHouseinPrague,butalsobyotherpublishinghouses.Theformationof the futurespecialists intheRomanianLanguageand Culture is the main objective of the Romanian Language and Literature Department,foundedin1950attheFacultyofLettersofCharlesUniversity.DuringthetimeperiodafterthefallofCommunisminEurope,thepublicintheCzechRepublicweregraduallyreturningtotheirold friends, being especially attracted to the original way in which contemporary Romanianliteratureanddramaturgy,aswellasthe"newwave"ofcinema,dealwithcontemporarythemesandissues,equallyfamiliarbothtoCzechsandRomanians.Keywords:Czech‐Romanian cultural relations; bonds between Czechoslovakia and Romania;CzechtranslationsofRomanianliterature,RomaniandepartmentfromtheCharlesUniversityofPrague;

MihaiZAMFIRUniversitateadinBucurești

Unaspectalrelațieiculturaleluso‐române.Lucrareaanalizează relaţiaspecialăexistentăînsecolul al XIX‐lea între romantismul portughez şi cel românesc, printr‐o contextualizareculturalămailargă.Cuvinte‐cheie:romantism,Portugalia,România.Anaspectoftheluso‐romanianculturalrelation.Thispresentationanalyzesthespecialrelationexistinginthe19thcenturybetweenthePortugueseandtheRomanianromanticismthroughalargerculturalcontextualization.

Keywords:romanticism,Portugal,Romania.

8

LATINĂ

FloricaBECHETUniversitateadinBucureștifloricabechet@gmail.com

Sublimul–prinmetamorfoze,lacanon,înteoriileAntichitățiigreco‐latine.Seconstatăcăpoetica ori retorica modernă, ştiinţa limbii în general, fie preiau de la antici reţete, metode,reguli, norme – pe care le aplică enunţului contemporan, adaptîndu‐le cerinţelor acestuia şidîndu‐le o nouă înfăţişare şi, uneori, un nou nume –, fie le „redescoperă” involuntar şiinconştient,realizîndastfelunperpetuudemersciclic.

Într‐o asemenea situaţie se află şi canonul antic al celor trei stiluri (înalt, umil şi mediu,aplicabildeopotrivătextuluipoeticşiprozei),carearămasoperabilpînăînvremurilemoderneşiesteîncăfolositcainstrumentestetico‐literarînştiinţatextuluiscrissaurostit,caşiînarteleplastice.

Nepropunem, înstudiulnostru,săurmărimevoluţiaacestuicanon,accentulcăzîndasuprastiluluisublim.

Cuvinte‐cheie:stil,sublimis,humilis,medius,caracteristicistilistice

TheSublime–throughMetamorphosestotheCanon intheTheoriesoftheGreek‐LatinAntiquity.It turnsout that themodernpoeticsorrhetoric, thescienceof languageingeneral,either take from the Antiquity recipes, methods, rules, norms – which they apply to thecontemporarystatement,adaptingthemtoitsrequirementsandgivingthemanewappearanceandsometimesanewname–,orthey'rediscover'themunintentionallyandunconsciously,thusachievingaperpetualcyclicendeavour.

Suchistheantiquecanonofthethreestyles(grand,humbleandintermediate,whichcanbeappliedbothtopoetryandprose),whichhasremainedvaliduptothemoderneraanditisstillusedasanaestheticandliteraryinstrumentinthescienceofthewrittenorspokentext,andintheimitativeartsaswell.

Weareproposing,inourstudy,tofollowtheevolutionofthiscanon,placingtheemphasisonthesublimestyle.

Keywords:style,sublimis,humilis,medius,stylisticfeatures

ValyCEIAUniversitateadeVestdinTimișoara

valy.ceia@e‐uvt.ro

TheCanonsofanUncanonicalPoet:OvidianMetamorphosis.Fundamentallyelegiac,lovepoems,largosensu,andTomitanpoemsrevealinOvidapoetinwhichtheexacerbatedselfandrhetoricalamplenessareindicesofhisartisticpersonality.Ithasbeensaidthat,inthiscontext,h e lacks a ph ilosoph ical inclination. However, a creation of such an abyssal depth, OvidʼsMetamorphoses h igh light h is reflexive capacity and the philosophical scope of his work.Unravelingavisionarypoet,atthesametimethestoriesofvariedmetamorphosesbreakromanmentalitycanons, featotherwiseachieved throughallofhis literarywork.Mystudy targetsasingle aspect, moderation, looking to show the frailty of an Ovidian cliché: the poetʼssuperficiality.

9

Keywords:Ovidius,moderatio,canon,Metamorphosis,vision

Canoaneleunuipoetnecanonic:metamorfozeovidiene.Structuralelegiac,poeziileiubirii,largosensu, și poemele tomitane ne relevă în Ovidiu un poet la care exacerbarea sinelului șiabundențaretoricăsuntindiciaipersonalitățiiartistice.S‐aspusînacestcontextcăpoetuluiîilipsește propensiunea filozofică. Or, creație de o adâncime abisală, Metamorfozele ovidieneevidențiazăînclinațiareflexivășidimensiunea filozoficăaopereisale.Dezvăluindu‐neunpoetvizionar, poveștile variilormetamorfozedărâmă în același timp canoanementalitare romane,așa cum, de altminteri, reușeștepoetul prin toată creația sa. Lucrareamea seoprește asupraunui singur aspect, moderația, urmărind să arate fragilitatea unui clișeu ovidian:superficialitateapoetului.

Cuvinte‐cheie:Ovidius,moderatio,canon,Metamorfoze,viziune

IoanaCOSTAUniversitateadinBucureştiioana.m.costa@gmail.com

Notesonthehistoryofwriting.Thelonghistoryofchoosingletterstomatchphonemesinvariouslanguagesisneverastraight,one‐wayjourney.Attemptsweremadeinordertofindthebest possible solutions and failures are to be accepted in order to observe the natural – andimplicitlysimple–developmentoflanguageandwriting.

Amonghugefailuresinadoptingawritingsystemistobeconsideredthesocalled“LinearB”,used for writing the oldest form of Greek language, the Mycenaean. This syllabic pattern ishighly improper for the Greek language, characterised by frequent consonant clusters andregularfinalconsonant.

Some other borrowed sets of graphemes were more successful, without ever beingcompletely suitable. Both the Greek and Latin alphabets display adjustments that sometimeshaveunexpectedresultswhencomparingtheiranalogouslistsofletters.Strikingdiscrepanciesare connected to letters H and X, present in both alphabets, with totally different phoneticvalues.

Keywords:letters,writing,Latin,Greek,orthography

Însemnări despre istoria scrierii. Istoria îndelungată a alegerii unor litere pentrureprezentarea fonemelor specifice diverselor limbi nu este niciodată un parcurs linear. Auexistatnecesareîncercărideidentificareasoluţiilorcelormaipotrivite,iareşecuriletrebuiesăfieacceptatecaatare,cuscopuldeapăstradezvoltareanaturală–şi,implicit,simplă–alimbiişiascrisului.

Aşa‐numitul „linear B”, atestat pentru cea mai veche formă de scriere a textelor greceşti(miceniana) este o exemplificare a utilizării unui sistem grafic total inadecvat fonetismuluilimbiirespective,încondiţiileîncareacestsilabaresterudimentar,neincluzândgrafemecaresăcorespundăunorgrupuriconsonanticesauunorsilabeterminateînconsoană.

Alte seturi de grafeme împrumutate au cunoscut ajustările necesare scrierii greceşti şilatineşti. Statutul literelor H şi X, prezente în ambele alfabete (cu valori diferite), ilustreazăprocesuldereutilizareşiadaptarelaspecificulfonetic.

Cuvinte‐cheie:litere,scriere,latină,greacă,ortografie

  10

RoxanaMariaFĂNUȚUniversitateadeVestdinTimișoara

roxana.fanut90@e‐uvt.roEneida vergiliană și canonul literar augustan. Codul intertextualității epopeice.

Lucrarea de față pune în discuție maniera în care Vergilius re‐crează clasicismul literar cuscopuldeaproduceoepopeenațională.Aspecteledezbătutevizeazăexplicareamoduluiîncareuntextcanonicestecreat,precumșirolulpecareintertextualitatea(aluzie,imitațieșicitare)îldobândeșteînconturareamesajuluiauctorial.Înciudafaptuluicăliteraturalatinănudefineștecuprecizieuncanonliterar,contextulistoricimpuneunmodelalorganizăriipoetice.Aeneasîșiîntâlneștepropriultrecut,iaracestactretrospectivseînscrieîntr‐olucrareliterarăîncuprinsulcăreia tradiția constituie o parte esențială a trecutului. Firul narativ urmărește prezentareaelementului politic și militar, dimpreună cu dimensiunea idealizată a propriei imagini.Multiplelefațetealememorieiceseîntrepătrundînconturareaviziuniivergilieneasupralumiiromane îșigăsescmaterializarea înepopeeanațională.Eneidavergiliană,unpoemnefinalizat,devineinstantuncanonliterar.Încuprinsulliteraturiidelimbălatinănuseremarcă,înaintedeVergilius, nici o lucrare care să îmbine aspectul mitologic cu cel istoric, fapt care oferăposibilitateascriitoruluideacreaonouămodalitatedeproducereșidezvoltateaunuisubiectepic. Mitul devine principala temă, în vreme ce istoria se transformă în subtext. În aceastămanieră se conturează fenomenul literar al intertextualității și o nouă paradigmă structuralăpoetică. Intertextualitatea poetică nu reprezintă doar procedeul stilistic prin care Vergiliusinteracțiuneazăcupropagandaaugustană,darșimanieraevocativăunicăprincaresestabileșteuncanonliterar.

Cuvinte‐cheie:epopeenațională,intertextualitate,mit,memorie,canonliterarAbstract: This presentation discusses the way in which Virgil re‐creates the literary

classicisminordertoproduceanationalepic.Theissuestobediscussedarethewayinwhichacanonicaltextisproducedandtheroleoftheintertext(allusion,imitationandquatation)intotheepiccreation.Despite the fact thatLatin literaturedoesn`tdefineaprecise literarycanon,thehistoricalcontextimposesamodelforthepoeticalorganization.Aeneasismeetinghisownpast and this act of retrospection is inscribed in a literary‐work where the tradition is anessentialpartofthepast.Thenarrativepresentstheworldofpoliticalandmilitarypowerandit`s idealizing self‐schema. Themulti‐dimensionality ofmemory enacted in theVirgilian viewover the Roman world, finds it`s materialization into the national epic. Virgil`s Aeneid, anunfinishedpoem,becomesaninstantcanonictext.BeforethetimeofVirgilthereseemstohavebeen no mythological‐historical epic work in Latin literature, which offers the possibility ofcreating a new literary approach. Myth becomes themain theme and history the subtext. Aparadigmofpoeticstructureandthephenomenonofintertextualityisnowcreated.ThepoeticsofintertextualityrepresentsnotonlyVirgil`swaytointeractwithAugustanpropaganda,butit`suniqueevocativetoolusedintotheestablishmentoftheliterarycanon.

Keywords:nationalepic,intertextuality,myth,memory,literarycanon

SimonaGEORGESCUUniversitateadinBucureștisimona_rodina@yahoo.com

The canon of lexical borrowing – Greekwords into Latin.The question we take as a

starting point concerns the notion of "canon" in the process of lexical borrowing: does the

  11

grammatical norm impose the strict preservation of the phono‐morphological aspect of thewordfromthesourcelanguageorratherrequirestheadaptationoftheborrowedwordtothephoneticandmorphologicalsystemofthetargetlanguage?

Weshall analyze from thispointof view theGreekwords thatwereborrowed in classicalLatin,takingintoaccount,ontheonehand,thediastraticvariationand,ontheotherhand,thevarious attempts of the speakers to maintain a balance between the orthography andpronunciationinthesourcelanguageandthephono‐morphologicalspecificityofLatin.Thus,wewill traceback thephoneticandmorphologicalvariations thataGreekwordmaysuffer in itsprocess of integration into Latin, as reflected in the ancient authors and especially in theclassicalandlategrammariansthatofferedvariousexplanationsofthewordsinquestion.

Inwhat formdid theseGreekwordssettle inspokenLatin?Or,bettersaid,did theyreallysettleinoneform?Ordiddiatopic,diachronicanddiastaticvariantscirculate?Toanswerthesequestions,wewillusethetestimonyoftheRomancelanguages:therearesituationswhere,forasingleGreekterm,theremustbereconstructedseveralvariants,eithersynchronous‐belongingtothevariousdiatopicvarietiesofthespokenlanguage–ordiachronicones.

Keywords: Lexical borrowing, Greek, Latin, phono‐morphological integration, Romance

inheritanceÎntrebareadelacarepornimpriveștenoțiuneade„canon”înprocesuldeîmprumutlexical:

normapretindeconservareacâtmaistrictăaformeicuvântuluidinlimbasursăsaumaidegrabăcereadaptareatermenuluinouintratînlimbălasistemulfoneticșimorfologicallimbiițintă?

Vom analiza din acest punct de vedere cuvintele grecești împrumutate de latina clasică,ținând cont, pe de o parte, de distincția diastratică (cult vs popular) și pe de altă parte, dediversele încercărialevorbitorilordeapăstraunechilibru întregrafiașipronunțiadin limbasursășispecificulfono‐morfologicallimbiilatine.Astfel,vomurmărivariațiiledeordinfoneticșimorfologic pe care le poate suferi un termende origine greacă în procesul de integrare înlimbalatină,așacumsereflectăelelaautoriianticiși,maiales,lagrămăticiidinperioadaclasicășitârziecarepropundiverseexplicațiialecuvintelorîncauză.

Înceformăs‐austabilizatacestegrecismeînlatinavorbită?Sau,maibinezis,s‐austabilizatcuadevărat?S‐auîncetățenitcuosingurăformă,sauaucirculatvariantediatopice,diacroniceșidiastratice?Pentruarăspundelaaceste întrebări,vomrecurgelamărturia limbilorromanice:existăsituațiiîncarepentruunsingurtermengrecesctrebuiereconstruitemaimultevariante,fie sincronice – aparținând diverselor varietăți diatopice ale limbii vorbite –, fie diacronice –pentrucaresepotstabiliperioadeledefuncționareînspecialcuajutorulcronologieirelative.

Cuvinte‐cheie: Împrumut lexical, greacă, latină, adaptare fono‐morfologică, moștenire

romanică

TheodorGEORGESCUUniversitateadinBucureștitheogeorgescu@yahoo.com

Thecanonoftranslation–Plautus,Bacchides/Menander,DisExapaton.Theissueofthe

influence of theNewGreek comedyonLatin comicshasbeenwidely debatedover time. TheopinionsoscillatedbetweendenyingPlautandTerentius'comediesanyoriginalityand,onthecontrary,consideringtheGreekmodelsonlyasstartingpointsfromwhichtheLatincomediansproducedtheircomediesperfectlyindependent.Thedebatewaspossibleandwasfuelledbythefatality of the absence of a Greek “original” and its transposition / translation into Latin.However,arelativelyrecentbreakthroughcanprovideafirst‐timeresponsetothisproblem.In1997apapyrus(P.Oxy,644407)datingfromtheIII‐IVcenturyAD,whichcontainedfragments

12

fromtheMenander'scomedyΔὶς ἐξαπατῶν"TwiceDeceiving"or"TheDoubleDeceiver",wasdiscoveredandpublished.ForthefirsttimeitwaspossibletoconfrontthetextofaΝewGreekcomedy and its "re‐elaboration" in Latin, more precisely in Plaut's comedy Bacchides. Wepropose to confront verses 11‐30 and 91‐112 of Menander's text with vv. 494‐560 of theplautinecomedytoappreciateinuiuothewaytheLatinauthorreportstohismodel.Wewilltrytoprovidearesponsetothethornyproblemofthe"originality"oftheLatinauthorstowards

Keywords:Plautus,Bacchides,Menander,Disexapaton,Greek‐LatinTranslation

Canonul traducerii –Plaut,Bacchides /Menandru,Dis exapaton. Problema influențeicomediei noi grecești asupra comicilor latini a fost amplu dezbătută de‐a lungul timpului.PărerileauoscilatîntreanegacomediilorluiPlautșiTerențiuoriceoriginalitateși,dimpotrivă,aconsideramodelelegreceștidoarcapeniștepunctedeplecaredelacarecomicii latiniși‐auelaborat comediile perfect independent. Dezbaterea a fost posibilă și a fost alimentată defatalitateaabsențeiunui„original”grecșiatranspunerii/traduceriisaleînlatină.Odescoperirerelativrecentăpoateoferiînsăpentruprimadatăunrăspunslaaceastăproblemă.În1997afostdescoperitșipublicatunpapirus(P.Oxy.644407)datânddinsec. III‐IVp.Chr.careconțineafragmente din piesa menandreică Δὶς ἐξαπατῶν „Cel ce înșală de două ori” sau „Dublaînșelăciune”. Înpremierăseputeaconfruntatextuluneicomediinoigreceștiși „reelaborarea”luiînlatină,maiprecisîncomediaBacchidesaluiPlaut.Nepropunemsăconfruntămversurile11‐30și91‐112dintextulluiMenandrucuvv.494‐560dincomediaplautinăpentruaapreciainuiuo felul în care se raportează autorul latin lamodelul său. Vom încerca astfel să oferim unrăspunsspinoaseiproblemea„originalității”autorilorlatinifațădemodelelorgrecești.

Cuvinte‐cheie:Plaut,Bacchides,Menander,Disexapaton,traduceregreacă‐latină

DanielHAIDUCUniversitateadeVestTimişoara

danielhaiduc@zonagri.ro

SursealeumoruluiînSatyricon‐ulluiPetronius.Deşiaurecunoscutîntâietateagrecilorînliteratură,romaniis‐aumândrit întotdeaunacu faptulcăsatira leaparţine, iarSatyricon‐ul luiPetroniuseste,fărăîndoială,unadinopereleimportantealegenului.ExistăînsăpăreriîmpărţiteînceeacepriveştecalitateaumoruluipracticatdePetronius,spreexempluuneledinelepunândîn evidenţă mulţimea aluziilor la adresa unor persoane sau evenimente contemporaneautorului, elemente‐cheie ale unui umor suculent şi grosier, menit să distreze o audienţărestrânsă, alcătuitădinpersoane capabile să recunoască imediat referinţele culturale folosite,iaralteleoprindu‐secuprecădereasuprasceneibanchetului,pentruadescoperiîneaaceltipdeumorprimitivşiuniversal,născutdinrâsulpeseamaceluilalt,cerezoneazăatâtdebineşicucititorulantic,şicucelcontemporan.Însăpentrunoi,astăzi,umorulSatyricon‐uluipoatefigăsitde asemenea în recunoaşterea anumitor tipare de gândire sau de comportament care s‐auperpetuatdinantichitatepânăastăzi.

Cuvinte-cheie:umor,satiră,parodie,roman,comedie

Abstract:AlthoughtheyacknowledgedtheprimacyoftheGreeksinliterature,theRomansalwayspridedthemselvesonthe fact thatsatirebelongsto them,andPetronius'sSatyricon isundoubtedly one of the most important works of the genre. There are, however, sharedopinions about the quality of humor practiced by Petronius, for example some of themhighlighting themultitudeofallusionstopeopleoreventscontemporarywiththeauthor,keyelementsofajuicyandcoarsehumormeanttoentertainanarrowaudiencecomposedofpeople

  13

who were able to immediately recognize the cultural references used, and others mainlyfocusingonthebanquetsceneinordertodiscoverinsidethatprimitiveanduniversalhumorofmaking fun of the other, which resonates so well with both the ancient reader and thecontemporaryone.Butforustoday,thehumorofSatyriconcanbealsofoundinrecognitionofcertain patterns of thought or behavior that have been perpetuated since ancient times untiltoday.

Keywords:humour,satira,parody,roman,comedy

GabrielaRADUUniversitateadeVestdinTimișoara

radu.gabriela2@gmail.comTheBookasaMirror–LiberManualis.LiberManualis isavaluabledocumentnotonlyasasourceofhistoricalknowledgeaboutCarolingian time,butalsoas anevidenceofeducationalstandardsachievedbyawomanlivinginMiddleAgessociety.Asagenre,LiberManualisbelongsto the category of didactic works. It is the purpose of this article to reveal whatmakes thiswritingtoleavethetemplateofadviceworks‐thefeminineandmaternalvoicethatmanagetomakeitself"heard"beyondthepattern.Althoughtheauthorfollowstwotraditionalgenres,thehandbookandthemirror,yettheformalframeisrepeatedlyeluded.ThetextoftheManualisisthe onlyway throughDuoda can utter her longing for her son. It is simultaneously, the onlymaternalimagewhichsheisabletooffertoherson.Keywords:handbook,speculum,imagery,Dhuoda,LiberManualisCarteacaoglindă–LiberManualis.LiberManualis este identificatăde către ȋnsăși autoarealui, Dhuoda, cu o oglindă (speculum), în fapt, un îndreptar de conduită din timpul perioadeicarolingiene. Deşi modelul literar al alcătuirii manualului este unul tradiţional, al cărţilor desfaturi, lucrareanu este doaruna convenţională. Cartea caoglindă reflectă chipuluneimamedintr‐osocietatepredominantmasculină.Ȋnlucrareadefață,nepropunemsăevidențiemȋncefel se conturează individualitatea și autoritatea Dhuodei, ‐ adevăratulmodel pentru fiul ei șirelaţiastrânsăpecareDhuodaostabileşteîntreeacamamă‐autoareacărţii,cupropriulfiu–destinatarșicititoralacesteicărţi,așacumeaȋnsășiodefinește:“Eu,Dhuoda,deşidesexslab,nevrednicătrăindprintrefemeivrednice,sunttotuşimamata,‐fiulmeu,Wilhelm,‐şicătretineseîntreaptăacumcuvintele[acestui]manual.”Cuvinte‐cheie:manual,speculum,imagine,Dhuoda,LiberManualis

MariaSUBIUniversitateadeVestdinTimișoara

maria.subi@e‐uvt.ro„Anatomyof the IdealWoman” inAncientRome.Being always the center of attention,

eulogizedbypoetsofalltimes,thefemininebeautyhasbeendifferentlyperceivedthroughoutthe ages, since every period had had its own standards or criteria for defining physicalperfection. Which were the exact aesthetical norms in ancient Rome? – the answer to thisquestionwillbeprovidedwithinthepagesofthecurrentpaper,intendedtoofferan„anatomyoftheidealwoman”asreflectedintheworksofLatinwriters.Thus,amajorrequirementhastodowithcorporealchromaticswhich,accordingtopublicopinionatthetime,mustbecoloredinwhite‐rosyhues(mixtumcandōrerubōrem,Ovidius),characteristic for themuchdesired lilies‐

  14

and‐rosesmingling complexion:rosaefulgentintersualilĭamixtae(Ovidius). Thehairstyle ofsuchabeautyfeatureslonghair,looselyfallinginrichwaves(crinesuberrimi),curly(flexi)andwith color streaks – from shiny gold (aurum coruscans) to dark crow‐like black (corvīnanigrēdĭne). In all this chromatic variance there is a primary color: yellow, expressed throughterms like:aurum,aurĕus,auricŏmus,flavus,flavens,fulvus,crocĕus.Bodilypurity and the fair‐hair are also combinedwith bright eyes – like the stars (utsidus) –, and aminiaturemouth(oscŭlum)whoseexquisiteshaperesemblestheoutlineofstatuarymasterpieces.Byaccruingaseriesofsuchqualities,presentedinsuperlatives,thefemininefigurebecomestheimageofanineffablebeauty,whoseperfectioncannotbedescribedinwords:Nullavoxestquaeformameiuspossitcomprehendĕre(Petronius).

Keywords:femininebeauty,corporealchromatics,hair,eyes,mouth,perfection„Anatomia femeii ideale” înRoma antică. Aflată mereu în centrul atenției, cântată de

poeții tuturor timpurilor, frumusețea femeii a fost percepută diferit de la o epocă la alta, datfiind că fiecare perioadă și‐a avut propriile standarde, propriile criterii de apreciere aperfecțiuniifizice.CaresuntacestecanoaneesteticeînspațiulRomeiantice–iatăoîntrebareceîșiaflărăspunsulînpaginilelucrăriidefață,lucraremenităsăofereo„anatomieafemeiiideale”,așa cum se reflectă ea în operele scriitorilor latini. Astfel, o primă cerință, fundamentală, sereferă la cromatismul corporal, care, pentru a corespunde gusturilor vremii, trebuia să fiezugrăvit în tonuri alb‐trandafirii (mixtum candōre rubōrem,Ovidius), definitorii pentru multrâvnitul ten de crini și roze:rosaefulgentintersualilĭamixtae(Ovidius). Podoaba capilară auneiatarefrumusețiestepărullung,careserăsfirăîncosițebogate(crinesuberrimi),ondulate(flexi) și felurit nuanțate – de la auriul strălucitor (aurumcoruscans) la negrul‐corb (corvīnanigrēdĭne). În toatăaceastăvarietatecromatică, există însăoculoarepre‐dilectă:galbenul, iartermenii emblematici pentru aceasta sunt: aurum, aurĕus, auricŏmus, flavus, flavens, fulvus,crocĕus.Candoareacorporalășiblondulpletelorseasociazădeopotrivăcuochiistrălucitori–castelele (utsidus) – și cu guramică (oscŭlum), ce amintește, cu formasa încântătoare, tipareleunor capodopere statuare. Cumulând un șir de asemenea calități, reprezentate la superlativ,imaginea femininădevineimagineaunei frumusețidesăvârșite,acăreiperfecțiunenupoateficuprinsă în limitele graiului omenesc: Nulla vox est quae formam eius possit comprehendĕre(Petronius).

Cuvinte‐cheie:frumusețefeminină,cromatismcorporal,păr,ochi,gură,perfecțiune

  15

LIMBAROMÂNĂ 

Florina‐MariaBĂCILĂUniversitateadeVestdinTimișoara

florina_bacila@yahoo.comSemnificații ale substantivului sărut în poezia lui Traian Dorz. Lucrarea de față își

propunesăiaîndiscuțiecâtevadintresemnificațiilederivatuluiregresivsărutînoperaliricăaunui scriitor român contemporan: Traian Dorz. Autor amii de poezii de facturămistică şi anumeroase volume dememorii sau demeditaţii religioase, el se înscrie în rândul scriitorilorcare aumanifestat un interes constant pentru simbolurile cu rezonanțe biblice desprinse dintextul canonic al cărții CântareaCântărilor, valorificându‐le valenţele într‐o viziune artisticăoriginală, potrivit propriului mod de percepere a mesajului. Astfel, într‐o serie de poemededicate dorului de Divinitate (și de eternitate) – principiu fundamental al existenței –,comuniunii unice cu Dumnezeu a sufletului însetat de absolutul nemuririi, sărutul (termen‐simbolși, totodată,reflectareaunei intimitățisuprafireștigeneratedeunsentimentcomplex)implică diverse ipostaze ale spiritului, legate de atingerea sacralizată a Celui deNeatins, princaredevineposibilăunireaveșnică(înconcepțiebiblică)dintreMireleIisusșiființaumană.Pelângă simpla ilustrare a unor asemenea perspective semantice care contribuie la realizareaconstrucțieitextuale,semnificațiilesubstantivuluisărutpunînluminătrăirileprofundealeeuluiauctorial, aflatmereu în ascensiune pe calea cunoașteriimistice – fapt evidențiat în secvențeselectatedincâtevacreațiiliricereprezentativepentrucrezulsăupoetic.

Cuvinte‐cheie:sărut,lexicologie,semantică,stilistică,poeziemistico‐religioasăMeaningsof thenounsărut inTraianDorz’spoetry.The current paper’s objective is to

takeintoconsiderationsomeoftheseveralmeaningsthattheback‐formationsăruthasinthework of a contemporary Romanian writer: Traian Dorz. Author of thousands of poems ofmysticalstyleandofnumerousvolumesofmemoiresandreligiousmeditations,heisoneofthewriters that showeda continuous interest for the symbolswithbiblicalechoesrevealed fromthecanonicaltextofthebookTheSongsofSongs,enhancingtheirvalues inanoriginalartisticvision,accordingtohisownwayofperceivingthemessage.Thus,inaseriesofpoemsdedicatedtothefeelingofmissingDivinity(andEternity)–afundamentalprincipleofexistence–,totheuniquecommunicationwithGodoftherestlesssoulinsearchofimmortality,sărutul–thekiss(symbolic word and, at the same time, reflection of a supernatural intimacy generated by acomplex feeling) implies several avatars of the soul, linked to the sacralised touch of theUntouchableOne, throughwhich the eternal union (in biblical terms) between Jesus and thehumanbeingbecomespossible.Beyond the simple illustrationof suchsemanticperspectives,whichcontributetothemakingofthetextual frame,themeaningsofthenounsăruthighlightthe profound emotions of the lyrical voice, always to be found deeply looking and ascendingthrough the means of mystical acknowledgement – fact which is highlighted in selectedfragmentsfromsomerepresentativeworksforhispoeticalbelief.

Keywords:kiss,lexicology,semantics,stylistics,mystical‐religiouspoetry

  16

Mirela‐IoanaBORCHINUniversitateadeVestdinTimişoara

mirelaborchin@yahoo.com

Rimele rare în poezia lui Eugen Dorcescu. Lucrarea intitulată Rimele rare în poezia luiEugenDorcescu are ca finalitate demonstrarea rolului unor combinaţii morfologice inedite,ocurente în poziţie de rimă, de a spori, prin efectul de surpriză, expresivitatea ideii poetice.Cuplulrimicastfelconstituitasociazăsemnificaţiasonorăcusensullexicalșisensulestetic,cuatâtmaimult,cucât,celmaiadesea,larimăseconcentreazășisereveleazămesajul.Caproduseale inventivităţii, degajând impresia de spontaneitate, rimele rare se întâlnesc, la EugenDorcescu,mai frecvent, înpoeziilecuformăneconvenţională.Deexemplu,figureazăînpoziţiederimă:unverbşiunsubstantivpropriu,numealDivinităţii(„Mărog,nădăjduiescsă‐Lvezi,/săai/Păstorşi‐OcrotitorpeElShaddai”;„Grădinadincareculegem,din/careprânzim./Grădinasădită cu minunile Tale,/ Yah Elohim”); o interjecţie şi un pronume personal, care, prinsimbolizare,evocăDivinitatea(„fânul/răsfiratde/zefirulhai‐hui,/fânulpur,ne‐nceput,/pealcărui covor/ mi s‐a părut/ a zări,/ când şi când,/ urma Lui”); un pronume personal, formăneaccentuată, legatădeunverb la imperativ, într‐orimă ladistanţăcuunsubstantivarticulatenclitic („Strânge‐le!”/ Şi le strâng, şi le pierd,/ şi le pierd, şi le strâng,/ odată cu vinulînnebunitor, înspumat,/ cum e sângele”); un pronume personal cu un substantiv cu valoareadjectivală („Cea caremă așteaptă ești tot tu,/ În zarea ta de siluetăgnu”); un adjectiv şi unsubstantiv propriu, nume de personaj mitic („în bezna/ complice./ Acolo, te strig și‐mi/răspunzi./Acolo‐mirăspunzi/cândtestrig:/Euridice!/E‐u‐ri‐di‐ce!”);oprepoziţieşio formăpronominală, respectiv o prepoziţie şi un substantiv, în rimă încrucişată („Orice se‐ntâmplă‐inumai pentru a/ Te desenamai clar. E numai pentru/ A decupa în vid făptura ta:/ Un cercsporindîntrunacătrecentru”)etc.Sintezasurprinzătoaremuzicalitate‐sensestefoartevizibilăîn cazul rimelor rare, unde, fără suportul sensului, sonoritățile stranii, exotice, livrești,metafiziceetc.arrămânesimpleperformanțeartizanale.

Cuvinte‐cheie:rimerare,efectsemantic,sonoritate,combinaţiimorfologice,sintezădesensuriRare rhymes in Eugen Dorcescu’s poetry. The paper entitled Rare rhymes in Eugen

Dorcescu’s poetry aims to prove the special role of surprising morphological combinations,occurringinrhymecontexts,ofincreasingthepowerofsuggestioninexpressingthepoeticidea.Thecoupleofwordsthatmaketherhymeassociatesthesignificanceofsoundswithmeaningandaestheticsense.Theseentitiesinterfere,sincetherhymerevealsandunderliesthepoem’smessage.Asproductsofcreativity,givingthe impressionofspontaneity,rarerhymesaremet,especiallyinEugenDorcescu’sunconventionalpoems.Forinstance,thefollowingcombinationsoccur in rhyme contexts: a verb and a proper noun, name of God („Mă rog, nădăjduiesc să‐Lvezi,/săai/Păstorşi‐OcrotitorpeElShaddai”;„Grădinadincareculegem,din/careprânzim./GrădinasădităcuminunileTale,/YahElohim”);aninterjectionandapersonalpronoun,symbolof God („fânul/ răsfirat de/ zefirul hai‐hui,/ fânul pur, ne‐nceput,/ pe al cărui covor/mi s‐apărut/ a zări,/ când şi când,/ urmaLui”); a personal pronoun, linked to an imperative and anoun,with a definite article („Strânge‐le!”/ Şi le strâng, şi le pierd,/ şi le pierd, şi le strâng,/odatăcuvinulînnebunitor,înspumat,/cumesângele”);apersonalpronounwithanoun(„Ceacaremăașteaptăeștitottu,/Înzareatadesiluetăgnu”);anadjectiveandapropernoun,nameof a mythical character („în bezna/ complice./ Acolo, te strig și‐mi/ răspunzi./ Acolo‐mirăspunzi/ când te strig:/Euridice!/E‐u‐ri‐di‐ce!”); aprepositionandapronoun, aprepositionand a noun, respectively („Orice se‐ntâmplă‐i numai pentru a/ Te desenamai clar. E numaipentru/Adecupaînvidfăpturata:/Uncercsporindîntrunacătrecentru”)etc.Thesurprisingsynthesis musicality ‐ meaning is very clear in the case of rare rhymes. Otherwise, if themeaning is feeble, the strange, exotic, metaphysical sonorities etc. would remain simpleexperiments.

Keywords:rarerhymes,semanticeffect,sonority,morphologicalcombinations,synthesisofmeanings

  17

AdinaCHIRILĂUniversitateadeVestdinTimișoara

chiriladina@yahoo.com

Ms.45.Notelaoediție(Iași,2016).Recent,oechipădefilologiieșenicondusădeprof.univ.dr Eugen Munteanu a realizat o grandioasă ediție a uneia dintre cele mai cunoscute și maivaloroasescrierialeculturiiromâneștivechi:Ms.45–traducereaVT,Septuaginta,versiunealuiNicolaeMilescuSpătarul.ReprezentândprimatraducereintegralăaVTînlimbaromână(1661‐1664)și,ulterior,unuldintextelecareaustatlabazaBiblieidelaBucurești(1688),Ms.45amaifost cercetat cu interes și cumare folos, dinpunctdevedere filologic și lingvistic, de,printrealții,V.Cândea,V.Arvinte,N.A.Ursu,AlexandruAndriescușiafostreprodusînvolumeleVTdinseriaMonumentalinguaeDacoromanorum, în paralel cuMs.4389 (versiunea VT executată deDaniilPanoneanul)și,desigur,versiuneatipăritălaBucurești.AparițiadesinestătătoareaMs.45 în ediția de la Iași din 2016 se constituie într‐un eveniment cultural special, care solicităatențiași stârneștespiritul criticobiectivalcercetătorilor,pe lângă irepresibilulentuziasmînfațaunuidemersceareaonoraperspectivadiacronicăînstudiulumanist.Propunem,așadar,oanalizăaedițieiMs.45,Iași,2016,dinpunctdevedereeditorial,filologicșilingvistic.Cuvinte‐cheie:Ms.45,traducerebiblică,filologieromânească,diacronie,edițiecriticăMs.45.NotestoanEdition(Iași,2016). Recently, a teamof philologists from Iași led by

Eugen Munteanu have produced an impressive edition of one of the most well‐known andvaluabletextsoftheoldRomanianculture:Ms.45–atranslationoftheOT,LXX,authoredbyNicolaeMilescu.RepresentingthefirstwholetranslationoftheOTintoRomanian(1661‐1664),and,subsequently,oneofthetextsthatwereusedinthemakingofthe1688Bible(Bucharest),Ms.45hasbeentheobjectofseveralphilologicalandlinguisticstudies,withgreatgain,carriedonbyV.Cândea,V.ArvinteN.A.Ursu,AlexandruAndriescu; itwasalsoreproduced in theOTvolumes of the Monumenta linguae Dacoromanorum series, alongside Ms. 4389 (anotherversionoftheOT,authoredbyDaniilPanoneanul)and,ofcourse,thetextprintedinBucharestin 1688. The present self‐contained issue of Ms. 45 is undoubtedly a special cultural event,which requires the attention and stirs the researcher’s unbiased critical spirit, besides theirrepressibleenthusiasminthepresenceofanachievementthatoughttohonourthediachronicperspective in humanities. Thus,my proposal consists of an analysis of the 2016 IașiMs. 45edition,fromaneditorial,philologicalandlinguisticpointofview.

Keywords:Ms.45,biblicaltranslation,Romanianphilology,diachrony,criticaledition

SimonaCONSTANTINOVICI,CălinFlorinAlexandruPOPEȚUniversitateadeVestdinTimișoara

simonadiana@hotmail.com,calin_1007@yahoo.comDingameleminorealeexprimăriisuperlativului în limbaromână.LucrareaDingamele

minore ale exprimării superlativului în limba română încearcă să surprindă modul în careantroponimedetipulZeiss,Neckermann,Rockfellerajungsăfacăpartedinexpresiicareîntreținspiritul viu al sistemului lingvistic românesc. Ele rămân cuvinte străine, nu ajung să seautohtonizeze. Se poate discuta despre reticența acestora la adaptare. Dispărând raportareaimediatălarealitateaextralingvisticăpecareoreprezintă,existărisculsăfieutilizatedinceîncemaipuțin,pânăladispariție,saucuografievizibildeformată.Folositeînregistrulcolocvialallimbii, ele intră în câmpul de acțiune al formelor românești inedite de exprimare asuperlativului. Sunt utilizate și de către vorbitorul neșcolit, deși, prin simpla lor adăugare îndiscurs, conferă contextului un anumit grad de cosmopolitism. Toate cele trei patronime auintrat, într‐un fel sau altul, în secolul al XIX‐lea, începutul secolului al XX‐lea, în conștiința

  18

lingvistică a românilor. La oraș, dar și‐n mediul rural, barbarismele Zeiss, Neckermann șiRockfeller s‐au infiltrat subtil în memoria colectivă. Biografia celor trei personalități nu eneapărat cunoscută de către vorbitorul actual de limba română, dar există un semantismdominant,delacarenuseabatediscursulcotidianîncareaparacestenume.Celetreipersonajes‐aufăcutcunoscuteprinceeaceauadusnoușivalorosîntr‐unanumitdomeniudeactivitate,prin modul cum au transgresat spațiul local, regional, național, devenind, în timp, branduriinternaționale,afaceridesucces,pestecarelingvistul,atentladinamicalexicului,nupoatetreceindiferent.

Cuvinte‐cheie:limbă,superlativ,semantism,expresie,barbarismFrom theminor scale of expressing the superlative form inRomanian language. The

paper From theminor scale of expressing the superlative form inRomanian language tries tocapturetheway inwichanthroponymssuchasZeiss,Neckermann,Rockfellerget tobepartofexpressions which maintain the vivid spirit of the Romanian linguistic system. They remainforeignwords, they do not acclimate. It can be discussed about their reluctance to adaption.Becausetheimmediatereferencetotheextra‐linguisticrealitydisappears,theriskisthattheywillbeusedlessand less,until theycompletelydisappearortheyundergographicalchanges.Used in the colloquial language, they get in the class of the unusual Romanian forms ofexpressing the superlative. They are also used by less educated people, although, by simplyadding them to a discourse, it gives the context a grade of cosmopolitanism. All threepatronymicsenteredthelinguisticconscienceoftheRomanians,inawayoranother,inthe19thcentury, the beginning of the 20thcentury. In the city, but also in the countryside, the Zeiss,Neckermann and Rockfellers barbarisms have subtly infiltrated the collective memory. Thebiographyofthethreepersonalities isnotknowntothetoday’sRomanianlanguagespeakers,butthereisadominantsemantism,fromwhichthedailydiscourseinwhichthesenamesappeardoesnotdeviate.Thethreecharactersbecameknownbybringingsomethingnewandvaluablein a specific activity domain, by how they transgressed the local, regional, national space,becoming,intime,internationalbrands,succesfulbusinesses,overwhichthelinguist,mindfulofthelexicondynamic,cannotpassindifferently.

Keywords:language,superlative,semantism,expression,barbarism

AdrianDAMȘESCUUniversitatea„Transilvania”dinBraşov

adamsescu@yahoo.esDeciziigramaticalediscutabiletransformate înnormeşicanoane implacabiledecătre

AcademiaRomână. Comunicarea îşi propune să prezinte diferite decizii discutabile luate îngramatica limbii române care o complică, sporind gradul de dificultate în înţelegerea şiînvăţarea ei. În ceea ce privește ortografia, este cunoscută discutabilitatea ultimei decizii înfolosirealuiîșialluiâ,înurmacăreiasescriucuîcuvinteprecumângerşicuâaltelecumarfiarîde, rîu, rîpă. Această ultimă regulă vine ca o consecinţă a unui mai lung şir de deciziidiscutabilepeaceastătemăşiprobabilcănus‐ar fiajunsaicidacăde la începuts‐ar fi impuspartizanii redării grafice a formelor vocalice alterate prin vocalele primitive cu unmic semnparticular,ceeacearfifăcutcalimbasăfiemailogică,mairegulată,maiasemănătoarecurestullimbilor europene. (numĕr/numere; sĕmênţă/ seminţe; tênĕr/ tineri;meu/ těu/ sĕu; a turnà/atûrnà;asuferì:sufĕr,suferi,suferĕ,suferim,suferiţi,suferě). În ceea ce priveşte verbul, vedemcum în ultimul exemplu, persoana a III‐a plural este la fel ca persoana a III‐a singular, lucruoarecum firesc, având în vedere că și în celelalte limbi romanice, chiar dacă nu sunt chiaridentice, au forme foarte asemănătoare. Logic ar fi atunci ca şi la alte verbe să existe aceeaşiconstrucţie (folosită de un număr încă destul de ridicat de vorbitori care sunt foarte aspru

  19

criticaţi)şiaceastasăfieformacorectă(elmerge/eimerge;elvede/eivedeetc.,şinuformadelapersoanaIsingularcareînnicioaltălimbăromanicănucoincidecupersoanaaIII‐aplural).Normalarfifostsăseregularizezegramatica,şinusăsedeaosumedeniederegulişideforme(aşacumseîntâmplăşicumultesubstantive).Dacăspreexempluformasearăesteceacorectă–şinusară–logicarfifostsăsepăstrezeformeleşeapte,vieaţă.Deasemeneamaicorectăpareredareaunuidiftonglafelcaîncelelaltelimbiromanice,avândîncompoziţiecelpuţinovocalăslabăsausemivocală(ia spreexemplu)şinuprintr‐unhiat, formatdindouăvocaleputernice(ex:fugiàşinufugeaetc.)Credcănuexistăniciundubiuasupradiscutabilităţiiacestordecizii;totuşiAcademiaRomânăcombatecufoartemarevehemenţăformeleconsideratedeeagreşite,spredeosebiredeceaspaniolă(spaniola=„soramaimare”aromânei,ceamaiimportantălimbăromanică)careserezumălaaconstatacăanumiteformesuntgreşite(spreexemplucăanumiteverbe,cumarfireírsaumorir,nuartrebuisăfiereflexive),fărăacombate,pânăladispariţie,respectivaformă.

Cuvinte‐cheie: decizii şi norme gramaticale, ortografie, etimologie, Academia Română,

AcademiaSpaniolăDebatable grammatical decisions converted in implacable norms and canons by

RomanianAcademy.Thecommunication istopresentdifferentcontroversialdecisionstakeninthegrammaroftheRomanianlanguagethatcomplicateandincreasethedifficultylevelinitsunderstanding and learning. Regarding orthography, it iswell known the disputability of thelastdecisioninusingîandâ,asaresultofwhichwordsasânger(„angel”)arewrittenwithîandotheroneslikearîde,rîu,rîpăwithâ.This lastrulecameasaconsequenceofa longerrowofdebatabledecisionsonthesubjectandprobablythesituationwouldhavebeendifferentiffromthebeginningthepartizansofthegraphicredactionofalteratedvoyelsbyprimitiveoneswithasmall particular sign had won. This would have made the language be more logical, moreregular,moresimilarwiththerestofEuropeanslanguages.(numĕr/numere;sĕmênţă/seminţe;tênĕr/tineri;meu/těu/sĕu;aturnà/atûrnà;asuferì:sufĕr,suferi,suferĕ,suferim,suferiţi,suferě).Regardingtheverb,aswesee inthe lastexample, theIIIrdpersonplural is identicalwiththeIIIrdpers. singular,which is somewhatnormal, considering that inotherRomance languagesthereisalsoasimilaritybetweenthem,eveniftheyarenottotallyidentical.Itwouldbelogicalthanthatthesameconstruction(usedbyastillgreatnumberofspeakerswhoarestigmatized)shouldalsoexist inotherverbsand this shouldbe thecorrectone (e.g.elmerge/eimerge;elvede/eivede etc.,andnot the Istpersonsingular formwhichdoesnotcoincidewith the IIIrdpers.pluralinanyotherRomancelanguage).Thenormalthingwouldhavebeenforgrammartoberegularized,andnottohaveagreatnumberofrulesandforms(asithappensalsowithmanynouns). If for example seară is the right form – not sară (or seamă not samă, greşeală notgreşală,zeamănotzamă, ţeavănot ţavă)– itwouldbe logical tomiantain formsasşeapteorvieaţă(notşapte,viaţă).Itseemsalsotobemorelogicaltowritethediphtongsthesameasinthe others Romance languages, with at least a weak vowel (ia for example), not a hiatus,composedfromtwostrongvowels(e.g.:fugià,notfugeaetc.).Ithinkthereisnodoubtaboutthedisputability of thosedecisions;neverthelessRomanianAcademy stronly fights against formsthat it considers wrong, unlike the Spanish one (Spanish language = „the bigger sister” ofRomanian, the most important Romance language) which is limiting herself to noticing thatsome forms are erroneous (for example that some verbs, as reír ormorir, should not to bereflexive),withoutfightingthatform.

Keywords: grammatical decisions and norms, spelling, etymology, Romanian Academy,

SpanishAcademy

  20

VasileFRĂȚILĂUniversitateadeVestdinTimișoara

fratila_v@yahoo.com

Note de toponimie bănăţeană. În articolul de faţă, autorul stabileşte etimologia unortoponimerămasefărăcomentariideaceastănaturăînDicţionarultoponimicalBanatului,vol.II,C,şivol.III,D‐E,redactatdeVioricaGoicuşiRodicaSufleţel,apărutlaTipografiaUniversităţiideVestdinTimişoaraîn1985,respectivîn1986.EstevorbadeCacoţ,Caransebeş,Căţenaş,Căpăt,Cărămida,Cerimoşnic,Chatar,Chişoda,Chizătău,Chizdia,Coreea,Costoń,Criva,Dârbdia,Ebeni.

Cuvinte‐cheie:etimologie,toponimie,Banat,numedelocalități,dicționartoponimicConsiderationsétymologiquessurquelquesnomsdelocalitésdeBanat.Danscetarticle,

l’auteurétablil'étymologiedesquelquestoponymesenregistrésdansleDictionnairetoponymiqueduBanat,vol. II, C, et vol. III, D‐E, rédigéparViorica Goicu şi Rodica Sufleţel, paru en 1985,respectivement 1986 dans la Typographie de l'Universitéde l’OuestdeTimișoara. Ils'agitdesnomsCacoţ,Caransebeş,Căţenaş,Căpăt,Cărămida,Cerimoşnic,Chatar,Chişoda,Chizătău,Chizdia,Coreea,Costoń,Criva,Dârbdia,Ebeni.

Mots‐clés:étymologie,toponymie,Banat,nomsdelocalités,dictionnairetoponymique

IleanaOANCEA,NadiaOBROCEAUniversitateadeVestdinTimișoara

nadia.obrocea@e‐uvt.roEvoluţiecanonicăşipoeticitate.ÎntreafirmaţialuiCostacheConachi:„Sănufacăstihurgicul

metaforapreasumeaţ㔺i„Poeziaestenelogicăîntr‐unmodsublim”,aparţinândluiAlexandruMacedonski,avemunîntregsecoldepoezieromânească,cesesubordoneazăladouătipurideperspective canonice, cea clasicizant‐mimetică şi cea modernă, vizionară, jalonată de câtevametatexte semnificative şi de câteva experienţe poetice care demonstrează modul în carecanonuldominantestesubminatde tulburătoareaapariţieaeminescianismului.Receptareaşiproducereapoeziei,pe fundalulmetatextual realizatdenumeroaseleretorici,poetici, stilistici,din care se remarcă Retorică pentru tinerimea studioasă a lui Dimitrie Gusti, şi cu inserţiiclasicizante în gândirea maioresciană despre poezie, atestă modul de instituire a canonuluipoetic clasicizant specific secolului al XIX‐lea, din care Mihai Eminescu, pe de o parte, şiAlexandru Macedonski, pe de altă parte, îşi fundamentează, prin poezie, dar şi prin texterevelatoare laMacedonski, canonulmodernist, promovândprimaperspectivă conflictuală dinistoriapoezieiromâneşti.

Cuvinte‐cheie: Eminescu, Conachi, Gusti, Macedonski, canon clasicizant mimetic, canon

modern‐vizionar,metatextCanonicalEvolutionandPoeticity.BetweenCostacheConachi'sstatement:“Thepoetdoes

nothave tomake themetaphore toohaughty” and “Thepoetry is illogical in a sublimeway”,belonging to AlexandruMacedonski, we have a whole century of Romanian poetry, which issubordinated to two types of canonical perspectives, the classical‐mimetic and the modern‐visionary, marked by several significant metatexts and some poetic experiences thatdemonstrate how the dominant canon is undermined by the stunning emergence of theEminescianism. The reception and the production of the poetry, based on the metatextualbackgroundmade by the numerous rhetorics, poetics, stylistics, from which Dimitrie Gusti'sRhetorics fortheStudiousYoungsstands out, and with classical insertions in theMaiorescianthinkingaboutpoetry,attesttothewayoftheestablishingoftheclassicalpoeticcanonspecificto the nineteenth century, from which Mihai Eminescu, on the one hand, and Alexandru

  21

Macedonski, on the other hand, founded, by poetry and by relevant texts atMacedonski, themodernist canon, promoting the first conflictual perspective in the history of the Romanianpoetry.

Keywords: Eminescu,Conachi,Gusti,Macedonski,classical‐mimeticcanon,modern‐visionary

canon,metatext

ElenaPETREAUniversitateadeȘtiințeAgricoleșiMedicinăVeterinară„IonIonescudelaBrad”dinIași

elenapetrea@uaiasi.roLa contribution des traductions à l’unification des normes de la langue roumaine

littérairemoderne(lecasdesBalladesdeVictorHugotraduitesparConstantinNegruzzi).Entantqu’aspectcaractéristiquedelapremièremoitiéduXIXesiècle,l’impératifdelafixationd’unelangueécriteunique–laquelleconstitueraitunfacteurdecohésionspirituelleetauraitunrôledécisifdans la réalisationde l’uniténationaledesRoumains, touten témoignantdecetteunité – a été affirmé par tous les animateurs de la vie culturelle roumaine. Outre lacorrespondance,lesarticlesetlesouvragesdel’époquetraitantdusujetenquestion,dontnousensynthétisons lesapportsthéoriques,cesont lestraductionsversleroumain,soutenuesparun projet triparti de Ion Heliade‐Rădulescu, qui permettent au chercheur d’identifier lesmanifestationspratiquesde la sélectiondes normesuniquesde la langue roumaine littérairemoderne.Résultatdel’adhésionàl’entreprisedel’éruditvalaque,latraductiondesBalladesdeVictorHugodueàConstantinNegruzziaétéunanimementappréciéepar lacritiquepoursonaspectdepionniérat.Àl’encontredesexégèsesantérieures,nousrapportonsconstammentlesfaits linguistiquesrelevésàl’étatduroumainlittérairedel’époqueoùlesversionsrespectivesontétéréalisées.Lacomparaisondesversionspubliées,entre1839et1841,danslesprincipalesrevues des trois provinces roumaines: Albinaromânească, Curierul românesc et Foaiepentruminte,inimăşiliteratură,nousautoriseàattribueràsestextesunevaleurdocumentairedansleprocessusdefixationdesrèglescommunesdelanormelittéraire.

Mots‐clés: traductions en roumain, unification des normes, particularités dialectales,

BalladesdeVictorHugo,ConstantinNegruzzitraducteurThecontributionoftranslationstounifyingthestandardsofmodernliteraryRomanian

language (the case of Victor Hugo’s Ballads translated by Constantin Negruzzi). As acharacteristic feature of the first half of the 19th century, the imperative of setting a uniquewrittenlanguage‐thatwouldbeafactorofspiritualcohesionandwouldplayadecisiveroleinforgingthenationalunityoftheRomanians,whiletestifyingofthisunity‐wasassertedbyalltheleadersofRomanianculturallife.Besidescorrespondence,articlesandbooksonthesubject,from which we synthetize the theoretical contributions, the translations into Romanian,supportedbyatripartiteprojectofIonHeliade‐Rădulescu,enabletheresearchertoidentifythepracticalachievementsoftheselectionoftheuniquenormsofthemodernRomanianlanguageduringtheperiodconcerned.AsaresultofthewillingnessoftheVlachscholar,thetranslationofVictorHugo’sBalladsduetoConstantinNegruzziwasunanimouslyappreciatedbythecriticsforitspioneeringaspect.Againstthepreviousexegesis,weconstantlyreportthelinguisticfactsnotedtothestateoftheliteraryRomanianwhenthoseversionswererealized.Thecomparisonof the published versions, between 1839 and 1841, in the main magazines of the threeRomanian provinces, Albina românească, Curierul românesc and Foaiepentruminte, inimă şiliteratură,authorizeustoattributetothosetextsadocumentaryvalueintheprocessofsettingcommonrulesoftheliterarystandard.

Keywords: translations in Romanian, unification of the standards, dialectal peculiarities,

VictorHugo’sBalladestranslatedbyConstantinNegruzzi

  22

Cecilia‐MihaelaPOPESCUUniversitateadinCraiovacecilia99_ro@yahoo.com

Reorganizarea semantică a paradigmei de viitor din limba română, un exemplu de„regramatizare”.Comunicareadefațăîșipropunesăprezinteevoluţiasistemuluiformelordeviitor (siglat în text: V) din limba română din prisma acţiunii procesului de regramatizare,înţeleasă ca reorganizareasistemuluigramaticalaluneilimbi (v. Andersen2006; Lindschouw2011). În linii foartegenerale,acestprocespoatefiastfeldescris: formelecanonicedeV,carereprezintăiniţialrezultatealeunorproceseanterioarede‘gramaticalizare’(însensuldetreceredelalexicallagramatical),ajungcutimpulsăaibăuncomportamentmorfosintacticşisemanticpolifuncţional, actualizândmaimult de o valoare gramaticală. O astfel de situație va antrenaselectareaunornoiconstituenţiîncadrulparadigmeideVșivadeterminaînmodinevitabil:(i)concurenţadintreformelecanoniceșicelenoucreate;(ii)desemantizareaşispecializareapeunanumitsegment informaţionala formelorcanonice, respectiv(iii)gramaticalizarea(totalăsauparţială) a formelor perifrastice concurente. Concret, întreaga discuţie referitoare la evoluţiaformelor constitutive aleparadigmeideVdin limbaromână trebuie repoziţionatădinprismaurmătoarelordirecţii evolutive: (a) restrângerea funcţionării formeide viitor canonic la stilulliterarşi la registrul îngrijitde limbăundeapare frecventcuvalori temporalesau temporalo‐modale;(b)constituireaunuisistemdeactualizarea[prospectivuluideictic],carecuprindeV‐Tipul 1 (voicânta), V‐Tipul 3 (amsăcânt) şi V‐Tipul 4 (osăcânt) – forme care se disting înprimulrândlaniveldiamezic,şispecializareaformelorgerundive((v)oificântând)şiaV‐Tipul2 (oicânta) în actualizarea [epistemicului probabil], acestea din urmă pierzându‐şi valoareadeicticăprospectivăînsecolulalXVII‐lea.Cuvinte‐cheie: gramaticalizare – regramatizare, viitor canonic, forme prospective deictice,epistemicprobabilThe Semantic Reorganisation of Future Tense in Romanian, an exampleof“regrammatization”.ThepresentpaperaimsatsheddingsomelightontheevolutionoftheFutureTense forms (signaled in the text: FUT) inRomanianvia a‘regrammatization‐process’,approached as the “reorganisation of the grammatical system of a language”(see Andersen2006, Lindschouw 2011). In a broad sense, this process can be described as follows: thecanonical forms of FUT that occur initially as the results of previous “grammaticalization”processes (i.e. the transition fromlexicaltogrammatical), exhibit in time a morpho‐syntacticand a multi‐functional semantic behavior, updating more than a single grammatical value.Under the circumstances, the selection of new constituents within the FUT paradigm isactivated, leading inevitably to: (i) a competition between canonical and novel forms; (ii)canonicalformsdesemantisationandtheirspecialisationonaparticularinformationalsegment,and, (iii) the grammaticalization (total or partial) of concurrent periphrastic forms. Strictlyspeaking, the evolution approach of the constituent forms of the FUTparadigm inRomanianmustbere‐mapped,fosteringthefollowingevolutionarydirections:(a)tonarrowtheuseofthecanonicalFutureTenseformonlytotheliterarystyleandfrozenregisters,duetoitrecurrenttemporalortemporal‐modalvalues;(b)tosetupanupdatingsystemofthedeicticverbalformsofprospectivereferencethatincludesFUT‐type1(Iamgoingtosing“voicânta”),FUT‐type3(Ishallsing“amsăcânt”)andFUT‐type4 (Iwillsing, “osăcânt”)– forms thataredistinguishedmainlyatthediamesiclevel,andthespecialisationofthegerundforms(Imaybesinging“(v)oifi cântând”) and the V‐type 2 (I could sing, “oi cânta”) for the updating of the [epistemicprobability],thelatterhavinglostitsprospectivedeicticvalueinthe17thcentury.

Keywords:grammaticalisation – regrammatization, canonical forms of future tense,deicticverbalformsofprospectivereference,epistemicprobability

  23

Roxana‐MarianaSTOCHIȚOIUUniversitateadeVestdinTimişoara

roxanastochitoiu@yahoo.comValorificarea tradițiilor în școalaromânească. În lucrarea de față ne propunem realizareauneiscurteprezentăriaproblematiciiobiceiurilorîncontextulsistemuluideînvățământactual.Creionarea în rândul elevilor a unui sistem de valori bazat atât pe cunoașterea tradițiilornoastre, a obiceiurilor, a valorilor arhetipale, cât și pe respectarea unor principii îndeosebimoralesedovedeșteafiunprocedeuanevoiosmaialesîncondițiileîncaresepoateobservacuușurință o descreștere a curiozității în acest sens.De‐a lungul devenirii sale, educabilul treceprin diverse experiențe de învățare impuse de normele unui curriculum care nu vizează și oeducațiepentrupăstrareaobiceiurilorpecarele‐aumoștenitdingenerațieîngenerație,eafiindadusăîndiscuțienumaiprin intermediuldisciplineloropționaleșialproiecteloreducaționale.Procesulestecuatâtmaigreoicucâtînsășilumeatradiționalătindesăfieunabipolară:pedeoparte, conservatoare a practicilor magice cu diferite ocazii, iar pe de altă parte adaptată lamodernitateavremurilor.Această „reinventare”este însăunacontroversată,unacarepoate fiacceptatăsau,dincontră, respinsăpentrucăatragenulitatearitualului,dat fiindcă înultimultimpcredințaînspiritualitateaactelordecomunicareconcureazătotmaimultcunoscutul„așatrebuie/așasefăcea”,lipsitdeesență,convingereoricredibilitate.Cuvinte‐cheie:obicei,rit,tradiții,elevi,școalaromâneascăEmphasising traditions in Romanian school. This paper aims to bring forward a briefpresentationoftheproblemofcustomsinthecontextofcurrenteducationalsystem.Contouringamong students a value system based both on knowing our traditions, our customs, ourarchetypal values and on respecting somemoral principles proves to be an arduous processespeciallywhenitiseasytoobserveadecreaseofcuriosityforthis.Throughoutitsbecoming,thestudentgoesthroughvarious learningexperiences imposedby thenormsofacurriculumthat does not involve an education for keeping the customs that they have inherited fromgenerationtogeneration,thisbeingbroughtupfordiscussiononlythroughelectivedisciplinesandeducationalprojects.Theprocessisevenmoredifficultasthetraditionalworlditselftendstobebipolar:ontheonehand,conservativeofmagicalpracticesondifferentoccasions,andonthe other hand, adapted to modern times. This ‘reinvention’ is a debatable one; it can beacceptedor,onthecontrary,rejectedbecauseitraisesthenullityoftheritesincethebeliefinthespiritualityoftheactsofcommunicationiscompetingwiththewell‐known‘thisisthewayithastobe’/‘thisishowtheyusedtodoit’,baredofessence,convictionorcredibility.Keywords:custom,rite,traditions,students,Romanianschool

GeorgeBogdanȚÂRAUniversitateadeVestdinTimișoara

bogdan.tara@e‐uvt.roDespre varietatea argumentelor în constituirea primelor norme gramaticale românești.Normarea limbii române pe baza regulilor gramaticale a fost un proces complex, relevat înlucrărileredactatedecătreprimiifilologiromâni.Aceștiaauconștientizatnunumaispecificulșiidentitatealimbiilor,cișilegăturilepecareaceastaleaveaculatina,limbadeculturăaEuropeipânăînsecolulalXIX‐lea,șiculimbileromanice,îndeosebicufrancezașiitaliana,aflateînplinăevoluțieîntr‐operioadădemodernizareaspirituluieuropean.Comunicareanoastrăîșipropunesă scoată în evidență câtevacazuri concretedeconstituireanormei gramaticale în lucrăridespecialitate din secolele XVII‐XIX. Autorii acestora aduc o seamă de argumente pentrujustificareaopțiuniilor.Întreacestea,unelețindeprestigiulcultural(modelullatin,argumentul

  24

etimologic,comparațiacualte limbieuropene),altelesereferă la tradiția limbiivorbitesaulasimpla aplicare a legii minimului efort. Nu sunt puține cazurile când, în lipsa unor dovezidiacroniceorisincronice,autoriisuntnevoițisăiadeciziiproprii.Deși,îngeneral,gramaticilelacare ne referim sunt descriptive, având ca prim scop integrarea limbii române între celelaltelimbi europene, caracterul lor normativ este implicit. Acest fapt este subliniat de atitudineafilologică a autorilor, care oscilează între cercetarea de tip comparativ și istoric și purismulspecificepocii.Cuvinte‐cheie:normăgramaticală,diacronie,sincronie,etimologie,latină,limbiromaniceOn thevarietyofargumentsusedwhenbuilding thevery firstsetofRomaniangrammarnorms. Norming the Romanian language based on grammar rules proved to be a complexprocess, and thiswas revealed in theworks of firstRomanianphilologists. Theyhadbecomeverymuch aware not only of their language specificity and identity, but also of the existingbondsbetweenRomanianandLatin,whichusedtobethelanguageofEuropeancultureuptothe 19th century. On the other hand, the relationship between Romanian and Romancelanguageshasalsosurfaced,especiallywhenreferringtoFrenchandItalian,twolanguagestodefinetheEuropeanmodernspirit.OurpaperaimstoemphasizesomeconcreteexamplesofthecreationofthegrammaticalnormworksappearingintheXVII‐XIXcentury.Theauthorsoftheseworks provide several arguments to justify their option. Some of the arguments refer to thecultural prestige (the Latin model, the etymology argument, the comparison with otherEuropean languages),whileotherspoint to the traditionof spoken language,or to thesimpleapplicationoftheminimumeffortrule.Onseveraloccasionstheauthorsarecompelledtotaketheirowndecisions,duetolackofcleardiachronicorsynchronicevidence.Inspiteofthefactthat,generallyspeaking,allgrammarbookswerefertoaredescriptive,andtheprimaryfocusistointegrateRomanianamongstEuropeanlanguages,theirnormativecharacterisneverthelessimplicit. This fact is underpinned by the philological approach of the authors, who oscillatebetweenhistorical‐comparativeresearchmethodandthepredominantpurismofthosetimes.Keywords:grammarnorm,diachrony,synchrony,etymology,Latin,Romancelanguages

IoanaVIDUniversitateadeVestdinTimișoara

ioanavid@yahoo.com

Analiza discursului publicitar. Explorarea semnelor lingvistice verbale și nonverbale faceanaliza discursului publicitar interesantă și capabiă de a fi analizată și înțeleasă. Guy Cookrăspunde la întrebările:Cinecomunicăcu cine?Dece? Înce societate și înce situație?Prin cemedia?Ce tipuridecomunicare sunt folosite și careeste relațiadintreele?Van Dijk afirmă căanaliza discursului implică toate nivelurile și metodele de analiză a limbajului, cunoașterii,interacțiunii, societății și culturii. Toate nivelurile și dimensiunile analizei trebuie să fieurmărite,delaproprietățiledesuprafațăaleprezentăriilayout‐ului,afișareagraficăîndiscursultipărit sau intonația, la caracteristicile paraverbale și nonverbale în discursul mass‐mediavorbită, pe de o parte, printr‐o analiză a structurilor sintactice, a stilului lexical sau adispozitivelor retorice, a înțelesurilor, conotațiilor sau asociațiilor „subiacente” sau apragmaticii actelor de vorbire.Analiza textuală se referă la cercetarea trăsăturilor lingvistice,cum ar fi: vocabularul, sintaxa și dispozitivele retorice folosite în reclame. Adjectiveleemoționale sau locuțiunile adjectivale pot stimula fantezia, visele și dorințele. Vocabularulreclamelor cuprine un amestec de cuvinte formale și informale. Un alt mijloc important deexprimare a semnificațiilor ideologice în text este gramatica. Tipurile de verbe folosite,timpurile, diatezele active sau pasive, pronumele au o funcție importantă într‐o realitateimpresionantă.VomanalizaoreclamălacremaNiveaQ10plus.

  25

Cuvinte‐cheie:reclamă,publicitate,analizadiscursului.limbaj,comunicareAnalysis of advertising discourse. Exploring language, verbal and non‐verbal signs, makesanalysis of advertising discourse an interesting subject to explore and understand. Guy Cookanswers the question: Who communicates with whom?Why? Inwhat society and situation?Throughwhatmedia?Whattypesofcommunicationareusedandwhatistheirrelationship?VanDijk says that discourse analysis in its full richness involves all the levels and methods ofanalysis of language, cognition, interaction, society, and culture. All levels and dimensions ofanalysis need to be attended to, from surface properties of presentation, lay‐out, graphicaldisplayinprinteddiscourse,orintonation,paraverbalandnonverbalfeaturesinspokenmediadiscourse,ontheonehand,throughananalysisofsyntacticstructures,lexicalstyleorrhetoricaldevices,tothe„underlying”meanings,connotationsorassociations,orthepragmaticsofspeechactsperformed.Thetextualanalysisrelatestoresearchquestiononthelinguisticfeaturessuchas vocabulary, syntax and rhetorical devices employed in advertisements are discussed.Emotiveadjectivesoradjectivalphrasescanstimulatefantasy,dreamsanddesires.Mostofthevocabularyusedinadvertisementscomprisesamixtureofformalandinformalwords.Anotherimportantmeanstoexpressideologicalmeaningsintextisgrammar.Thetypesofverbsused,tenses, active or passive sentences, pronouns have an important function in an impressivereality.WewillreviewaNiveaQ10pluscream.Keywords:advertisment,advertising,discourseanalysis,language,communication

  26

LIMBAROMÂNĂCALIMBĂSTRĂINĂ 

GabrielBĂRDĂȘANUniversitateadeVestdinTimișoara

gabriel.bardasan@e‐uvt.roOptimizarea dezvoltării competenței de comunicare profesională în limba română lastudențiianuluipregătitor.Studiulpecare îlpropunemurmăreșteanalizaglobalăaunuisetdeinstrumenteșideconținuturididacticeutilizabileîncadrulcursurilordelimbajspecializatdela anul pregătitor pentru formarea și dezvoltarea competenței de comunicare profesională astudenților străini care învață limba română. Competența de comunicare profesionalăreprezintă una din finalitățile programului de studiuAnulpregătitorde limbaromânăpentrucetățenii străiniîn condițiile achiziționării acestui cod lingvistic de persoane interesate săurmezestudiiuniversitare înRomânia. Studiulnostruscoate înevidențăprovocările, limitele,avantajele și utilitatea predării‐învățării limbajelor specializate în cadrul cursurilor de limbaromână ca limbă străină. Fundamentarea teoretică a limbajelor specializate din sferaterminologiei va fi reevaluată cuajutorulprincipiilordidacticii limbilor străine și al normelorCadruluiEuropeanComundeReferințăpentruLimbi.Ideilepecaresesprijinădemersulnostrude cercetare sunt ilustrate cu exemple de practici lingvistice și didactice specifice limbajuluimedical.Cuvinte‐cheie: comunicare profesională, limbaje specializate, an pregătitor, româna ca limbăstrăină,limbajmedicalOptimising the acquisition of professional communication skills in Romanian by thestudentsofthePreparatoryyear.Thestudyweproposehasasmaingoaltheglobalanalysesofasetofinstrumentsandteachingcontentsusedthroughoutthespecialisedlanguagecoursesfor the Preparatory year for acquiring and developing professional communication skills byforeign students learning Romanian. Professional communication skills represent one of themain objectives of the programme Preparatory year ofRomanian for foreign citizens, in thecontextoflanguageacquisitionbypeopleinterestedtostudyinRomania.Ourstudyhighlightsthe challenges, the limits, the advantages and the usefulness of teaching‐learning specialisedlanguages (discourses), at the courses of Romanian as a foreign language. The theoreticalbackgroundof specialised languages(terminology)willberevalued through themeansof theprinciples of foreign language didactics and of the norms which fundament the CommonEuropean Frameworkof Reference forLanguages. The ideas on which our scientific work isbasedaresustainedwithexamplestakenfrommedicalspecificdiscourse.Keywords:professionalcommunication,specializedlanguages,Preparatoryyear,Romanianasaforeignlanguage,medicaldiscourse

MarcelBÂLICIUniversitateaLiberăInternaționalădinMoldova

marcel.balici@gmail.com Piatrafundamentalăaeducației–valoarea.Lucrareavafacereferirelapublicațiileilustruluicercetător basarabean Vladimir Guțu, ale cărui publicații și concepții pedagogice au avut un

  27

deosebit impact la nivel național și internațional. Lucrările sale în domeniul pedagogieicorelează cu zeitgest‐ul profesional, astfel combinându‐se ideatic principiile pedagogieipostmodernistecucircumstanțelederealizareaactuluididacticautohton.Postmodernismulînpedagogie comportă aceleași directoare de coexistență a contrariilor, între care cel mairecunoscut element binar, fragmentarism vs unicitate. Elementul liant al corelației complexeeste principiul unificator bazat pe valoare. Articolul va analiza aspectele conceptuale aleautoruluimultiplelor lucrări de pedagogie referitoare la diversele fațete ale paradigmelor demanifestare axiomatică a personalității. Valoarea în cadrul procesului educațional poate fivăzută din perspectiva: procesului educațional, obiectivelor, finalităților și standardeloreducaționale,deasemenea,relațiaprofesor‐elevșirolulparticipanțilorlaactuleducaționalvafiinterpretatdinperspectivăvalorică.Înpofidanoilorstrategiidestudiucareglobalizeazăspațiul,timpulșicontextulînvățării,augumenteazàoportunitățiledeinformare,acționeazăconcomitentși axiomatica profesională ca și principiu care dezvăluie impactul valoric inserat înpersonalitateaumanăcașielementsinequanon.Cuvinte‐cheie:axiomaticapedagogiei,postmodernism,eficiență/proiectare/existențăvsvaloareTheFundamentalStoneofEducation–Value.Thepaperwillrefertothepublicationsof thewell‐known Bessarabian researcher Vladimir Gutu, whose publications and pedagogicalconceptshavehadagreat impactatnationaland international level.Hisworks in the fieldofpedagogy correlates with the dignity the professional gesture, thus ideally combining theprinciplesofpostmodernpedagogywiththecircumstancesofthematerialisationofthenativedidacticact.Postmodernisminpedagogyinvolvesthesamecoexistencedirectoriesofopposites,amongwhichthemostrecognizedbinaryelementisfragmentationvsuniqueness.Thebinderofcomplex correlation is the unifying principle based on value. The article will analyze theconceptual aspects of the author of multiple pedagogical works on the various facets of theparadigmsofaxiomaticmanifestationsofpersonality.Thevalueintheeducationalprocesscanbeseen fromtheperspectiveof: theeducationalprocess, theobjectives, the finalitiesand theeducational standards, the teacher‐student relationshipand theroleof theparticipants in theeducationalactwillbe interpreted fromavalueperspective.Despite thenewstudystrategiesthat globalize space, timeand contextof learning, it enhances informationopportunities, actsconcurrentlyandprofessionalaxiomaticasaprinciplethatrevealsthevalueinfluenceofhumanpersonalityasasinequanonelement.Keywords:axiomaticpedagogy,postmodernism,efficiency/design/existencevsvalue

NadejdaBÂLICIUniversitateadeStatdeMedicinăşiFarmacie„N.Testemițanu"

marcel.balici@gmail.com

Modele profesionale vs competențe fonologice. Lucrarea conține referințe la modelulprofesional Lidia Strah, nume de referință pentru cadrele didactice universitare care predaulimbaromânăstudențilorstrăini.VorfiprezentatemodeledediscursurididacticeporninddelaexperiențaprofesionalăaL.Strahpentruformareacompetențelorfonologice.Elementesențialînformareacompetențelordepronunțieșiaplicareaacestoraînprocesuldecomunicareeste–conștiința.Lecturașiscriereasuntprocesecomplexeșiau labazamultipleabilitățiadiacente,dar indispensabileprecumconștiința fonologică. Conștiința fonologică constituie abilitateadeelaborareasunetelorîncomunicareaorală,capacitateadeanalizareșiobservareamodelelordestructurare a cuvântului, lucrarea va prezenta conceptualizarea teoretico‐științifică șimetodologicăderealizareaacestorobiective.Metodaanalizatăpeparcursulîntreguluiarticolșitemeinic argumentată de viziunea profesională a L. Strah pentru achiziționarea abilitățilorenunțate este a algoritmului încadrat în arhitectura conceptualăparadigmatic constructivistă.

  28

Următorul aspect al realizării proiectului vs pronunție și comunicare este formareadexterităților la utilizatori de a descompune cuvântul conform criteriilor: silabe, grupuri desunete. Accentuarea și marcarea sunetelor conform criteriilor de monitorizare și evaluare anivelurilordepronunție seva realizape treptede complexitate: lexem, sintagmă,enunț, text.Obiectivul activităților didactice este formarea unor arhetipuri de studiu care devin parteintegrantăaexperiențeilingvisticeautilizatoruluișiconstituiebazapentrucunoaștereairadiatăpentrustudiulaltorlimbistrăine.Cuvinte‐cheie:fonodidactica,conștiințăfonologică,adnotare,conștientizareProfessionalModelsvsPhonologicalskills.Thepapercontainsreferencestotheprofessionalmodel, Lidia Strah, an essential name for university teachers teachingRomanian language toforeign students. Models of didactical speeches will be presented based on Lidia Strah'sprofessionalexperienceforphonologicalskillsformation.Anessentialelementintheformationofpronunciationskillsandtheirapplication in thecommunicationprocess is ‐consciousness.Reading andwriting are complex processes and are based onmultiple adjacent abilities, butindispensable,suchasphonologicalawareness.Thephonologicalconsciousnessistheabilitytoproducesoundsinoralcommunication;theabilitytoanalyzeandobservethestructureoftheword,thepaperwillpresentthetheoretical‐scientificandmethodologicalconceptualizationofachievingtheseobjectives.ThemethodanalyzedthroughoutthearticleandthoroughlyarguedbyLidiaStrah'sprofessionalvisionforacquiringtheabilitiesdescribedisthealgorithmframedin the constructivist paradigmatic conceptual architecture.The next aspect of theimplementationoftheprojectversuspronunciationandcommunicationistheformationofuserdexterity to decompose the word according to the criteria: syllables, sound groups. Theaccentuationandmarkingof soundsaccording to thecriteriaofmonitoringandevaluationofpronunciation levelswill be achieved based on complexity: lexeme, syntagma, sentence, text.Theobjectiveof thedidacticactivities is the formationofarchetypesofstudythatbecomeanintegralpartoftheuser'slinguisticexperienceandconstitutethebasisforirradiatedknowledgeforthestudyofotherforeignlanguages.Keywords:fonodidactics,phonologicalawareness,annotation,awareness

EminaCĂPĂLNĂȘAN,Ana‐MariaRADU‐POPUniversitateadeVestdinTimișoara

emina.capalnasan@e‐uvt.ro;ana.pop@e‐uvt.roPredareamodului conjunctiv: tipargramaticalvsmodel comunicativ‐funcțional. În ciudafaptuluicălimbaromânecalimbăstrăinăși‐acâștigatdreptuldedisciplinădesinestătătoaredemultăvreme,abiaînultimultimpauapărutmaterialemodernecaresăreflectenoiletehnicidepredare,parțialînsă,fragmentarșineunitarlanivelulunuimanual,deexemplu.Deșifaptulcă,mergând pe linia tradiției, gramatica continuă să ocupe un rol central nu este o chestiunenegativăînsine,modulîncareaceastaesteexpusăcursantuluiestedefectuos,nedepășindu‐sedecâtparțialtiparulclasicdeactualizareauneireguliînvățateprinexercițiidetipul:completați,conjugați,potrivițietc.Rolulacesteicomunicăriestedeaoferimodeledeexercițiicomunicativ‐funcționalepentruînvățareașifixareaunuimodproblematicdinperspectivalimbiiromânecalimbăstrăină–conjunctivul.Cuvinte‐cheie: limba română ca limbă străină, tehnici de predare, conjunctivul, exerciții,comunicarefuncționalăTeaching the Conjunctive: grammatical pattern vs functional communication model.Regardless of the fact thatRomanian as a foreign languagehadwon its right as independent

  29

subject for quite a while, only lately modern materials, which to convey the new teachingtechniques,appeared;however,partially–fragmentarilyandmatchlesslyifitweretorefertoanotebook, for instance. Inspiteof the fact that, following tradition,Grammarhavingacentralroleisnotanegativeaspectinitself,thewayinwhichitisexposedtothestudentisdefective,theclassicpatterntousearuleisonlypartiallycrossed;thus,youcanstillfindmanyexerciseslike:fillin,conjugate,matchetc.Thepurposeofthispaperistooffertypesofexercisesbasedonfunctional communication, useful in learning a problematic grammatical issue for foreignerslearningRomanian–theConjunctive.Keywords: Romanian as a foreign language, teaching techniques, the Conjunctive, exercises,functionalcommunication

IrinaDINCĂUniversitateadeVestdinTimișoara

iryrose@yahoo.com

Dificultăţi înpredarea limbiiromânepentruarabi. Această lucrare urmăreşte prezentareaunor dificultăţi recurente în predarea limbii române vorbitorilor de limba arabă. Premiselemetodologicealeacesteiabordărisuntoferitedeanalizaerorilorpediferitepalierelingvistice,corelată cu analiza contrastivă a unor elemente şi structuri din limba română şi limba arabăstandard.Vomselectaoseriedeelementesaustructuricareridicăproblemedenaturăfonetică,morfologică,sintactică, lexicalăşipragmatică înprocesulde înţelegereşideasimilarea limbiiromânedecătrestudenţiiarabi.Înprezentareafiecăreidificultăţivomparcurgecâtevaetapedediagnoză, urmate de câteva propuneri de strategii didactice adecvate pentru fiecare situaţie.Astfel, vomrealizaodescrierecontrastivăaunităţilorsaustructurilor lingvistice încauzădinlimbaromânăşilimbaarabăstandard,vomsemnalaasemănărileşideosebiriledintreacestea,vom nota câteva erori frecvente generate de aceste incongruenţe şi vom propune strategiiexplicative şi aplicative de facilitare a comprehensiunii şi asimilării conştiente şi active aacestora de către studenţii arabi. La nivel fonetic, ne vom focaliza pe dificultatea studenţilorarabi de a distinge unele vocale, la nivel morfologic, analiza se va opri asupra paradigmeipronumeluipersonalîncazulnominativ,iarlanivelsintacticvomsemnalatendinţastudenţilorarabideaomiteverbulcopulativ„afi”dinstructurapredicatuluinominal.Lanivellexicalvomdetectaconfuziigeneratedestructura foneticăasemănătoareaunorcuvintecusensdiferit înlimbaromânăşi limbaarabă, iar lanivelpragmaticnevomreferi la funcţiilecomunicaţionalediferitealeunorcuvinteaparentechivalentesemanticînceledouălimbi.Cuvinte‐cheie: limba română ca limbă străină, limba arabă standard, analiză contrastivă,analizaerorilor,strategiidepredareDifficulties in TeachingRomanian Language for Arabs. This paper aims to present somerecurrent difficulties in teaching the Romanian language for Arabic speakers. Themethodological premisesof this approachareofferedbyErrorAnalysis ondifferent levels oflanguage,correlatedwithContrastiveAnalysisofsomeelementsandstructuresfromRomanianandStandardArabic.Wewillselectaseriesofelementsandstructureswhichraiseproblemsofphonetic, morphological, syntactical, lexical and pragmatic nature in the process ofcomprehension and assimilation of the Romanian language by Arab students. In thepresentation of each difficulty, we will pursue some steps of diagnosis, followed by somedidactic strategies adequate for each situation. In this way, we will make a contrastivedescriptionof theanalyzedunitsandstructures fromRomanianandStandardArabic,wewillunderline similarities anddifferencesbetween themandwewillnotice some frequenterrorsgeneratedbytheseincongruities.Inadditiontothis,wewillproposeexplicativeandapplicativestrategies for facilitating the active and conscious comprehension and assimilation of theseunitsandstructuresbyArabstudents.Atthephoneticlevel,wewillfocusontheArabstudents’

  30

difficulty to distinguish some vowels, at themorphological level, the analysis will follow theparadigmof thepersonalpronoun in thenominativecase,whileat thesyntactic levelwewillnoticetheArabstudents’tendencytoomitthecopulativeverb“tobe”fromthestructureofthepredicative nominal. At the lexical level, we will detect confusions generated by the similarphonetic structure of somewordswith differentmeaning in Romanian and Standard Arabic,while at the pragmatic level we will refer to the different communicative functions of someapparentsemanticequivalentwordsinthetwolanguages.Keywords: Romanian as foreign language, Standard Arabic, Contrastive Analysis, StandardArabic,ErrorAnalysis,teachingstrategies

IsabelaIVAN,CălinFlorinAlexandruPOPEȚUniversitateadeVestdinTimișoara

isabela_ivan@yahoo.com,calin_1007@yahoo.comÎnsușireaunitățilorfrazeologicedecătrestrăini–oprovocare?!Comunicareanoastrăareuncaracter aplicativ, practic, mai puțin teoretic, dorind să aducă în prim‐plan câteva dintrenumeroaseleproblemecucaresepotconfruntastudențiistrăiniînîncercareadeaînvățacorectlimbaromână–dinpunctdevederegramatical–și,maicuseamă,înceeacepriveșteînsușireaunor frazeologisme recunoscute doar pe teren românesc, unele dintre acestea neavândcorespondent în alte limbi străine. Acest articol schematizează principalele dificultăți deînțelegere a semantismelor unor frazeologisme, precum și cauzele acestora, și își propune săoferecâtevasoluțiiînacestsens,recurgându‐selaetimologiiletermenilor‐pivoți,înjurulcărorase actualizează unitățile frazeologice în discuție și la explicarea faptului că termenii dincomponențaacestora îșipierdsensuldebază,primar, fiind întrebuințațicusensconotativ.Sevor lua în calcul nivelurile de limbă ale studenților străini cărora li se adresează învățarea –potrivitstandardelorprevăzutedeCadrulEuropeanComundeReferințăpentru limbistrăine.De asemenea, se vor oferi și câteva aplicații practice, care să ajute la predarea unor noțiunilegate de frazeologie și care să asigure comprehensiunea, într‐un procent cât mai mare, asemanticii sintagmelor în discuție, precum și posibilitatea de a le integra în coversațiilecotidiene,darșidealeintegraînstructurigramaticalesimple.Cuvinte‐cheie:frazeologie,semantism,etimologie,nivel,lexicologieThe acquisition of idioms by foreigners – a challenge?! The current study represents apractically‐basedpaper,focusedlessonthetheoretical,whichdesirestounderlinesomeofthenumerousproblemsthat foreignstudents facewhentheywant to learnRomaniancorrectly–andthisimpliesthegrammaticalside–moreover,whentheywanttoacquiresomeRomanianidioms, known only by Romanian speakers, and some of these idioms often do not have anequivalent in other languages. The current paper summarizes the main difficulties inunderstanding some Romanian idioms, together with the reasons that lead to suchmisunderstandingsand itwants tooffersomesolutions,suchas finding themeaningsof rootwordsaroundwhichsuchidiomscanformandexplainthatsuchrootwordslosetheirprimarymeaningandtakeonaconnotativemeaning.Theresearchtakesintoconsiderationthelanguagelevelof all thestudents involved in the learningprocess,according to theCommonEuropeanFrameworkofReferenceforLanguages.Furthermore, the paper includes some practical activities, which can prove helpful in theteachingofidiomsandwhichcanleadtoahigherpercentageofcomprehensionofsuchidioms,togetherwiththepossibilityofintegratingthemineverydayspeechandinsimplegrammaticalstructures.Keywords:idiom,semantism,etymology,level,lexicology

  31

SilviaNASTASIUUniversitateadeStatdeMedicinășiFarmacie„N.Testemițanu”

silvanastasiu@gmail.comModele praxiologice de formare a competențelor de comunicare la confluența est‐vest.Lucrarea are un caracter de conceptualizare teoretică șimetodologică a rolului aspectului dedecodificare al procesului comunicării. În acest sens, este relevantă descrierea tipurilor decontextualizareacomunicăriiprezentateînmanualeledelimbăromânăpentrustudențiistrăini,dinperspectivacronologică, încadrul școliipedagogicebasarabenecuunaccentuat impactalmodelelor estice și vestice de elaborare a paradigmelor de studiu. Gestionarea fluxuluicomunicativ de către emițător și receptor se va fi prezentată în funcție de contextulcircumstanțial(studiuvaevidențiamodalitateadeachiziționareacompetențelordecomunicaredecătremediciniști înbaza textelor cu limbaj specializat), contextul lingvistic (vor fidescrisearhetipurile structurale de valorificare a construcțiilor specifice unei limbi) și contextulintercultural (lucrarea va descrie aspectele de intercomprehensiune interculturală la nivelulsemioticiilingvisticeșiceleiculturale).Dinanalizapublicațiilorselectatesevaextragemodelulde analiză algoritmă de realizare a proiectelor personale, (conform metodologiilor est).Următorulpasdecomparareșistabilireasimilitudinilorestesistematizareainstrumentelordecercetare pentru efectuarea eficientă a itemilor. Constatările vor fi efectuate la nivelulcontextualizării circumstanțiale (activitățile și resursele propuse), la nivel lingvistic (vor fiinterpretate seturile de modele algoritmozate de achiziționare a dexterităților de aplicare aconstrucțiilor lingvistice specifice limbii studiate), la nivel intercultural (vor fi comentatestructuriledidacticedevalorificareaexperiențeiinterculturaledereceptareamesajului).Cuvinte‐cheie:fluxcomunicativ,decodificare,contextualizare,abordarealgoritmizatăPraxiologicalModelsofCommunicationSkillsFormationattheEast‐WestConfluence. Thepaperhasatheoreticalandmethodologicalconceptualizationoftheroleofthedecodingaspectofthecommunicationprocess.Thedescriptionoftypesofcontextualizationofcommunicationpresented in the Romanian language textbooks for foreign students from the chronologicalperspective,within theBasarabpedagogical schoolwith apronounced impact ofEastern andWesternmodelsofstudyparadigmsisrelevant.Themanagementofthecommunicationflowbythetransmitterandthereceiverwillbepresentedaccordingtothecircumstantialcontext(thestudywill highlight theway of acquiring the communication skills by themedical specialistsbasedonthespecializedlanguagetexts),thelinguisticcontext(willbedescribedthestructuralarchetypes for the capitalization of the language‐specific constructions) and the interculturalcontext(thepaperwilldescribetheintercultural intercomprehensionaspectsoflinguisticandcultural semiotics). From the analysis of the selected publications, will be extracted thealgorithmanalysismodelfortherealizationofthepersonalprojects(accordingtotheEast).Thenextsteptocompareandestablishthesimilaritiesisthesystematizationoftheresearchtoolsfor the efficient performance of the items. The findings will be made at the level of thecontextualization (the proposed activities and resources), at the linguistic level (will beinterpreted the algorithmised models of acquisition of the language skills specific to thelanguage studied), at intercultural level (will be commented the didactic structures oncapitalizingtheinterculturalreceptionexperienceofthemessage).Keywords:communicativeflow,decoding,contextualization,algorithmizedapproach

  32

ElianaPOPEȚI,Ana‐MariaRADU‐POPUniversitateadeVestdinTimișoara

eliana.popeti@e‐uvt.ro,ana.pop@e‐uvt.roPredarea limbii române studenţilor din comunităţile româneşti din Republica Serbia:caracteristicişidificultăţi.Încadrulpredăriilimbiiromânecalimbăstrăină,ocategorieaparteeste constituită de studenţii anului pregătitor, care în decursul unui an trebuie să ajungă celpuţinlanivelulB1înceeacepriveştecunoştinţeledelimbaromână.Existăomarediversitateetnicăşilingvisticăînrândulacestorstudenţi,faptcearnecesitaexistenţaunormanualecaresărăspundăşisăcorespundăspecificuluiacestora,specificdeterminatînprimulrânddelimbalormaternă. În comunicarea noastră, vom încerca să prezentăm particularităţile predării RLSstudenţilor din comunităţile româneşti din Republica Serbia înmatriculaţi în anul pregătitor.Vompornidelarezultateleobţinute înurmaunuiexperimentdidacticrealizatpeuneşantionde40destudenţi,rezultatecareneîndreptăţesc,credemnoi,săsusţinemimportanţaîntocmiriiunormaterialedidacticecaresăvină în întâmpinareanevoiloracestorcursanţi,nevoidecaremanualelegeneralepentrustrăininuţin,înmodabsolutfiresc,cont.Cuvinte‐cheie: limbaromânăca limbăstrăină, comunitățiromâneștidinSerbia, anpregătitor,experimentdidactic,materialedidactice.TeachingRomaniantostudentsfromtheRomaniancommunitiesinSerbia:characteristicsanddifficulties.When teachingRomanianasa foreign language,weneed to lookat a specialcategory, namely the Preparatory year students who have to reach a B1 level in Romanianwithinayear.Thereisgreatethnicandlinguisticdiversityamongthesestudents,whichwouldrequire the existence of textbooks to correspond to their specificity that is firstly defined bytheir mother tongue. In our communication, we will try to present the characteristics ofteachingRomanianasaforeignlanguagetofirstyearstudentsfromtheRomaniancommunitiesinSerbia.Wewillstartfromtheresultsobtainedfollowingateachingexperimentcarriedoutona sample of 40 students. We believe these results entitle us to support the importance ofcompiling teachingmaterials that shouldmeet the students’ needs,which are not taken intoconsiderationbythegeneraltextbooksforforeigners.Keywords:Romanianasaforeignlanguage,RomaniancommunitiesinSerbia,Preparatoryyear,teachingexperiment,teachingmaterials.

Elena‐TiaSANDUUniversitateadeVestdinTimișoara

elenasandutm@yahoo.comLimba română în Ungaria. Posibilități și limite. Conceptul de canon în predarea limbiiromânecalimbăaminorității(române)dinUngariaimplicădiverseconotațiilegatedeevoluțiasocio‐istoricăacomunității,depoliticilelingvisticeaplicatede‐alungultimpului,backgroundulsociolingvistic ș.a.m.d. Scopul acestei lucrări este de a prezenta, după o scurtă incursiune înistoria românilor înUngaria, aspecte esențiale referitoare la folosirea limbii române de cătreminoritatea românească, insistând asupra folosirii ei la nivel instituțional – preuniversitar șiuniversitar. Descrierea statutului românei în Ungaria are trei aspecte: în primul rând, voiîncerca să evidențiez specificul bilingvismului românilor din Ungaria, cu referire la asimetrialingvistică,darșimecanismeledeasimilaredinprezentșitrecut.Înaldoilearând,dorescsăfacreferiri, pornind de la surse scrise (lingvistice, istorice, jurnalistice etc.), la modul în careromânii din Ungaria se percep pe sine (problematica dilemei identitare). Un ultim aspectabordatsereferălamodulîncaremembriicomunitățiiistoriceseraporteazălalimbaromână.Pebazaelementelorluateînconsiderare,lucrareatrimitelaposibilitățileșilalimitelepredării

  33

româneicalimbăaminoritățiiîntr‐unstatvecin,evaluândmaterialededicatestudiuluiromânei,prinraportarealacadruleducaționaldinUngaria.Cuvinte‐cheie:limbaromânăcalimbăaminorității,bilingvism,asimilare,dilemăidentitară,sociolingvisticăThe Romanian Language in Hungary. Possibilities and Limits. The concept of canon inteachingRomanianasa languagetotheRomanianethnicminorityinHungaryimpliesdistinctconnotations related to the evolution of the socio‐historical conditions of existence of thishistoricalcommunity,thelinguisticpoliciesappliedtoitovertime,thecomplexsociolinguisticaspects and so on. The purpose of this paper is to present, after a very short history of theRomaniansinHungary,theessentialaspectsregardingtheuseoftheRomanianlanguagebytheRomanianminority,insistingonitsuseinschool,pre‐universityanduniversity.ThedescriptionofthesituationoftheRomanianlanguageinHungaryhasthreeaspects:first,Iwilltrytooutlinethe specificity of the Romanians' bilingualism in Hungary, with reference to linguisticasymmetry,butalsotothemechanismsofassimilationinthepastandpresent.Secondly,Iwillrefer,onthebasisofdifferentwrittensources(linguistic,historical,journalistic,etc.),tothewaythe Romanians in Hungary perceive themselves (the question of identity dilemma). A lastdiscussedaspectinthepaperreferstohowthemembersofthehistoricalcommunityrelatetothe Romanian language. On the basis of the elements taken into consideration, thecommunication points at the possibilities and limits of teaching the Romanian language as aminoritylanguageintheneighbouringcountry,evaluatingthecourserecordedbythemanualsdevoted to the study of the Romanian language within the educational framework of theHungarianstate.Keywords:Romanianasthelanguageofminorities,bilingualism,assimilation,identitydilemma,sociolinguistics

CristinaRalucaSICOEUniversitateadeVestdinTimișoara

tia5b@yahoo.comElementedetransferlingvisticînînvățarealimbiiromânecalimbăstrăină.Lucrareadefațăarecapunctdeplecareconstatărilenoastredintimpulactivitățiidepredarealimbiiromânecalimbăstrăinăstudențilordinanulpregătitor–deomarediversitateetnicășilingvistică.Ceeacenepropunemesteca,porninddelaexempleconcrete,sădiscutămcâtevaaspectereferitoarelanoțiuneadetransferlingvistic,pozitivșinegativ,așacumsecontureazăaceastaînprocesuldepredareaRLSstudențilordinanulpregătitor, careseaflă ladebutulprocesuluideachizițieauneinoilimbi,cualtecuvinte,într‐osituațieîncaredezechilibrulîntresistemullingvisticștiutșicelînconstrucțieestefoartemare.Cuvinte‐cheie:transferlingvistic,contactlingvistic,interferență,românacalimbăstrăinăElements of linguistic transfer within the process of learning Romanian as a foreignlanguage.Thecurrentpapertakesasstartingpointtheobservationsthatwemadeduringtheteaching of Romanian as a foreign language to the students of the Preparatory year, comingfrom different countries and cultures. Our goal is to discuss through empirical experiences(concrete examples) some of the aspects regarding the notion of positive and negative“linguistictransfer”withintheprocessoflearningRomanianasaforeignlanguagebystudentsof the Preparatory year. These students are only beginning the process of acquiring a newlanguage,whichmeanstheywillbeinmanysituationswheretheimbalancebetweenthewell‐knownlinguisticsystemandthenewoneisveryhigh.Keywords:linguistictransfer,linguisticcontact,interference,Romanianasaforeignlanguage

  34

LITERATURAROMÂNĂ 

FloricaBODIȘTEANUniversitatea„AurelVlaicu”dinArad

bodisteanf@yahoo.comUnavataralrescrierii în literaturaactualăsaudesprecuplulodiseicde laepopee la

romance:ManuelVicent,Glasulmării. În planul creaţiei şi al hermeneuticii literare actuale,rescrierea operelor canonice se circumscrie paradigmei culturale a postmodernismului şi apost‐postmodernismului care vizează destabilizarea adevărurilor „primite de‐a gata” şi aaserţiunilor categorice instituţionalizate de operele hegemonice, făcând procesul conflictuluidintre versiunile „oficiale”, puternice, şi cele „particulare”, minoritare, slabe, sau pe acela alcapacităţilor mistificatoare ori demistificatoare, dar niciodată gratuite, pe care le deţinereflectarea artistică în general şi literatura în special. Căutarea identităţii este supratemarescrieriiactualeşieaseinvesteştemaicuseamăînformedediscurssubsumabileaşa‐ziselor„genuriminore”,ceţindeliteraturadeconsum.RomanulpetemăodiseicăalscriitoruluispaniolManuelVicent,Glasulmării(Sondemar,1999),ilustreazăaceastădublădinamitare,deviziuneşidediscurs,atextuluihomericprintr‐unromanceclasic,caredecupeazădin intrigaepopeicăstrictpovesteacupluluiconjugal,reformatând‐oîntr‐onaraţiunenouă,ceîmbinămotivulmitical perechii unice, reconstituite în urma unui lung ocol, cu un ethos contemporanmotivat deraţiuni strict individuale, şi nu comunitare. Prin formula romance‐ului, din a cărui reţetă faceparte love‐story‐ul,senzualitateaşiun final,dacănuoptimist,celpuţinsatisfăcătorsubaspectemoţional, Manuel Vicent ilustrează deopotrivă schimbările în materie de gust literar,destabilizareastereotipurilorculturale–detipgender,darşimondene–,şinuînultimulrândmodulîncarepatternulmiticpoatefiadaptatlarealitateadeazi.

Cuvinte‐cheie:rescriere,literaturădeconsum,romance,mit,ethoscontemporanAnAvatarofRewritinginToday’sLiteratureorabouttheOdysseicCouplefromEpicto

Romance:ManuelVicent,Sondemar (TheSongof theSea). In the sphere of creation andcurrentliteraryhermeneutics,rewritingofcanonicalworksiscircumscribedtothepostmodernandpost‐postmodernculturalparadigmthatreferstothedestabilisationof“ready‐made”truthsandcategoricalassertionsestablishedbythehegemonicworks,challengingtheconflictbetweenthe “official”, strong versions and the “unofficial”, weak ones, or the conflict between themystifyingorde‐mystifying,butneverunfounded,capacitiesthatcharacteriseartisticreflectionin general and literature in particular. The search for identity is themajor theme of currentrewriting and takes discourse forms that are subordinated to the so‐called “minority genres”belonging to pulp fiction. Sondemar(1999), the novel based on an Odysseus theme by theSpanishwriterManuelVicent,illustrateshowboththevisionanddiscourseoftheHomerictextareshatteredinaclassicromancethatborrowsonlythestoryofthecoupleandusesitinanewnarrativecombiningthemythicalmotifoftheuniquecouple,reconstitutedafteralongdetour,with the contemporary ethos motivated by reasons that are strictly individual and neverimposedbycommunity.Usingtheromanceformula,whichinvolvesalove‐story,sensualityandanendingthatisatleastemotionallysatisfactory,ifnotoptimistic,ManuelVicentillustratesthechanges in the literary taste, the de‐stabilisation of the cultural stereotypes – both gender‐relatedandsophisticated–and,lastbutnotleast,howthemythicalpatterncanbeadaptedtotoday’sreality.

Keywords:rewriting,pulpfiction,romance,myth,contemporaryethos

  35

Elena‐LiviaCRAȘOVANUniversitateadeVestdinTimişoara

elena.crasovan@gmail.comCanoanele şi canonizările optzecismului. Ficţionarii unei geografii periferice: Daniel

Vighi & Viorel Marineasa. Concepte problematice precum „postmodernismul românesc”,„textualism”, „optzecism” au mobilizat, mai bine de două decenii, taberele criticilor şiteoreticienilor literari. Dezbaterile au generat definiţii marcate de subiectivism, cartografieriparţiale, istorii literarecontroversate.Neaflămacumlaodistanţărezonabilă faţădeanii ’80‐’90, într‐o perspectivă detaşată, din care putem comenta sine ira et studio, procesul decanonizareaGeneraţiei’80.

Ne propunem să chestionăm principiile care au fundamentat canonizările din istoriileliterarepostdecembriste,săanalizămeticheteleşiierarhiile,urmărindsituarea,peaceastănouăhartăaliteraturiiactuale,ascriitorilorbănăţeniDanielVighişiViorelMarineasa.

Angajarea estetică dublată de asumarea etică, izolarea creatoare şi implicarea civică,fascinaţia textualismului şi deliteraturizarea prozelor sunt ipostaze aparent contradictorii pecareceledouăpersonalităţitimişoreneleconciliază,furnizândastfelnoicriteriipentru„facereacanonului”,unul incluziv,policentric,aptsăpunăînvaloarepluralitateaspaţiilormarginale înraportcuexclusivismulesteticalCentrului.Cărţileprozatorilortimişorenicontinuă,înlinialuiSorinTitel,ficţionalizareauneigeografiiidiosincratice,aumileloristoriiindividualemarcatedebanalşi(aparent)nesemnificativ.

Diversitatea tematică şi polifonia stilistică susţinută/dublată de amploarea proiectelorculturaleasumatedeceidoiautorideschidoaltăliniedefugăapostmodernismuluiromânesc,integrabil firesc într‐o „Mitteleuropaaperiferiilor”, capabil săaruncepunţide legătură solidepestescindăriledintre„optzecism”,„nouăzecism”şi„douămiism”.

Cuvinte‐cheie:postmodernism,optzecism, textualism,geografie literară, canonalternativ,periferie

TheRomanianLiteraryGenerationof the1980s in the laborofCanonization.Fiction‐

Writers of a Peripheral Geography: Daniel Vighi & Viorel Marineasa. “Romanianpostmodernism”,“textualism”and“theliterarygenerationofthe1980s”havemobilizedcriticsofallhues,formorethantwodecades.Polemicswerefollowedbysubjectivedefinitions,erraticmappings and debatable literary histories. Today the researcher can place himself at a safedistance, and s/he is able to comment from a detached perspective, sine iraetstudio, on theprocessofcanonizationundertookbythewritersofthe1980s.

The aim of this paper is to question the theoretical principles that underlie the canon inliteraryhistorieswrittenafter1990,andtoanalyzethelabelsandhierarchies,byfollowingtheplacement on the current literarymapof two localwriters fromTimisoara:Daniel Vighi andViorelMarineasa.

Theaestheticidealdoubledbyethicallyassumedpositions,thewriterdoubledbythecivicleader,textualistexperimentsandreality‐basednarrativesaretraditionallycontradictoryrolesthatthetwopersonalitiesfromTimisoarareconcileintheirwork.Thissuggestsnewcriteriaforthe “making of the canon” – an inclusive, polycentric one – capable to value the plurality ofperipheralspaces,asanalternativetotheaestheticallyexclusivisticperspectiveoftheCenter.ThetwowritersfromTimisoaraadoptSorinTitelastheirmodel: theycontinueto fictionalizeidiosyncraticgeographies,humbleindividualhistories–markedbyinsignificant,everydayfacts.

Thematicdiversityandstylisticpolyphonyaresustainedbytheampleculturalprojectsthatthewritersassume.Theyopenanew,secondary line forRomanianpostmodernism,naturallyintegrated in a “Mitteleuropa of the peripheries”, a direction that throws bridges over thefracturesbetweenthe‘80s,the’90sandthewritersofthe2000sinRomanianliterature.

Keywords:postmodernism,textualism,literarygeography,alternativecanon,periphery

  36

Alina‐IulianaPOPESCUUniversitateadeVestdinTimişoaraalinaiuliana.popescu@gmail.com

PoeziaGenerației ’60 și recuperarea lirismuluipur (de la canonul ideologicalanilor

’50,lacanonulesteticalanilor’60).Dupăcontextulideologicsufocantalanilor’50,Generaţia’60 preia rolul principal, supravieţuind numeroaselor persecuţii şi reuşind, totodată, sărealizezeoresurecţiealirismuluipur,dupăoperioadăaridă,prinînlocuireapoezieididacticiste,lipsitădefiorafectivşideprofunzimeideatică,cupoeziaprinexcelențălirică,încareîșigăsescloculfanteziașiimaginația,sensibilitateașiironia,exotismulșiconfesiunea,metaforeleinedite,elementelesuprarealisteșiunnoulimbaj.Generaţieeticăşiesteticătotodată,marcatădenumeprecum:NichitaStănescu,MarinSorescu,AnaBlandiana,IoanAlexandru,A.E.Baconski,IleanaMălăncioiu,Generaţia’60reinstaureazăceeaceeuropeniipromoveazăîncădinmodernitate,şianumeafectul,prinexplorareauniversuluiafectivalomuluicontemporan,rolulsăufiindunulrecuperator.

Cuvinte‐cheie:Generația’60,poezie,canonideologic,canonestetic,lirismulpurThe ‘60’sGenerationPoetryand thepure lyricism resurrection (from the ideological

canon of the ’50s to the aesthetic canon of the ’60s). In the aftermath of the suffocatingideological context of the 1950s, the '60 Generation takes the lead role, surviving of themanypersecutionsand,atthesametime,succeedinginachievingthepurelyricismresurrection,afteranarid period, by replacing thedidacticistpoetry with a lyricpoetry, where there are fantasy andimagination,sensitivityandirony,exotism,confession,thesurrealelementsandanewlanguage.The’60Generationisanethicalandanaestheticgeneration,atthesametime,markedbynamessuch as: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A.E. Baconski, IleanaMălăncioiu, which reinvents what Europeans are promoting from Modernity: Affection, byexploringtheaffectiveuniverseofthecontemporaryman.

Keywords:Generation’60,poetry,ideologicalcanon,aestheticcanon,thepurelyricism

RoxanaROGOBETEUniversitateadeVestdinTimișoara

rsrogobete@gmail.comScriitorideorigineromânăînspațiulgermanofon(C.D.Florescu,A.Veteranyi,D.Ranga,

C.M.Florian).Discuțiile legate de canonul literar s‐au lovit, de‐a lungul timpului, de aspectulmigrației, care apresupusuneori dificultăți în ceea ceprivește situarea unor scriitori într‐uncanon național sau altul. Prezenta comunicare se va focaliza asupra unor scriitori de origineromână afirmați ca autori de limbă germană în spațiul germanofon după 1990. Cel mai desuccesdintreei,CătălinDorianFlorescu,s‐apliatpereceptareaprimităînElveția,trecândprincalificăride la„scriitorromânde limbăgermană”, „scriitoreuropeandeorigineromânășidelimbăgermană”,la„scriitorelvețiandeorigineromână”,cucareafost„canonizat”înultimiiani.AglajaVeteranyișiDanaRanga(multmaipuțincunoscutăînRomânia)semanifestănunumaiînliteratură,cișiînaltearte,întimpceClaudiuM.Florianestesinguruldintreautoriimenționațicare își rescrie textele și în limba română. Lucrarea va analiza, așadar, factorii care potargumentaîncadrareaacestorscriitoriînliteraturacontemporanădelimbăgermană,darcarepăstrează,laniveltextualsaudereceptare,coloraturaspațiuluiromânesc.

Cuvinte‐cheie: literatură de limbă germană, migrație, literatură migrantă, canon literar,

literaturăcontemporană

  37

Romanian‐born Writers in German‐Language Space (C.D. Florescu, A. Veteranyi, D.Ranga,C.M.Florian).Thedebatesregardingthe literarycanonhavedealth,duringtime,withtheaspectofmigration,whichsometimesbroughtdifficulties insituatingauthors inacertainnational canon.Thepresent study focusesonRomanian‐bornwriters establishedasGerman‐language authors in German‐speaking areas after 1990. Themost successful of them, CătălinDorianFlorescu,acceptedallhisreadingbytheSwisscritics,gatheringdifferentclassificationssuch as „Romanian‐born German writer”, „Romanian‐born European writer in Germanlanguage”, „Romanian‐born Swiss author”, the last one being used in the last years. AglajaVeteranyi andDanaRanga (much lessknown inRomania)performednot only literature, butalsootherarts,whileClaudiuM.Florianistheonlyauthorwhore‐writeshistextsinRomanian.The paper will therefore analyze elements that can argue these authors’ framing within thecontemporaryGerman‐languageliterature,whiletheycanalsostandfortheRomanianculture.

Keywords: German‐language literature, migration, migration literature, literary canon,

contemporaryliterature

MărioaraSFERAUniversitateadinNoviSadsfera.mariora@gmail.com

LiteraturaromânădinVoivodina:desprepoetulIonMiloş.Prinversurilesale,poetulIon

Miloş,originardinBanatulsârbescaoferitînoperasaoviziuneoriginalăasupraroluluipoezieişireligieiînviaţaomuluimodern.Pedealtăparte,aîncercatsăofereoreţetăoriginalăpentrucrearea unei dezbateri de idei şi de expunere interactivă a unor opţiuni axiologice. Durereapoezieişiareligieiesteotematicăcarel‐apreocupatpeIonMiloş,subsemnulcăreiaadatviaţămultor versuri. Poezia lui trebuie văzută neapărat ca parte integrantă a vastei sale angajăricultural‐literare. Răspândite pe intervalul a peste patru decenii, volumele sale de poezie înlimbaromânăevidenţiază înprimulrândcontactuldirectşipermanentcuspaţiulpoeticvest‐european.

Cuvinte‐cheie:poezie,IonMiloș,canon,literaturaromânădinBanatulSârbescRomanianliteratureinVoivodina:IonMiloș.Throughhislyrics,poetIonMilos,originated

fromtheSerbianBanat,offeredinhisworkanoriginalvisionoftheroleofpoetryandreligioninthe lifeofmodernman.Ontheotherside,hetriedtoofferanoriginalrecipe forcreatingadiscussionofideasandinteractiveexposureofsomeaxiologicaloptions.ThepainofpoetryandreligionisathemethathaspreoccupiedIonMilosunderwhosesignhegavelifetomanylyrics.His poetry must be seen necessarily as an integral part of his vast commitment of cultural‐literary. Spread over more than four decades, his volumes of poetry in Romanian languagehighlightsfirstandforemostisthedirectandpermanentcontactwithWestern‐Europeanpoeticspace.

Keywords:poetry,IonMiloș,canon,RomanianLiteraturefromSerbianBanat

DumitruTUCANUniversitateadeVestdinTimișoara

btucan@gmail.com

Literatura testimonialășiconștiințapost‐totalitară.Schițăpentruuncanonal literaturiiconcentraționareromânești. În ultimul sfert de veac s‐amanifestat un interes firesc pentruliteratura generată de spațiile concentraționare ale Europei centrale și răsăritene.Născut dinexperiențeletraumaticecolectivealesecoluluialXX‐lea,unsecolalviolențeiinstituționalizate,

  38

acestfenomenesemnuluneimemoriitraumaticecareabiadupă1989s‐apututmanifestașicareperfundamentalaluneiconștiințepost‐totalitare,prinintegrareaîncircuitulpubliceuropeanlarg a textelor memorialistice născute din trauma încarcerării în sistemele concentraționarecomuniste est‐europene. În spațiul românesc acest din urmă fenomen e amplu, însă rareoristudiatsistematicînfuncțiasadecatalizatoraluneiconștiințepost‐totalitare(carteaRuxandreiCesereanu,Gulagulînconștiințaromînească,eoexcepțienotabilă).Lucrareadefațăîncearcă,pede‐o parte, problematizarea noțiunii de literatură testimonială ca element specific alconfigurăriiuneiconștiințepost‐totalitare,iarpedealtăparteîncearcăsădescrieuncorpusdetextespecificeacesteicategorii.Cuvinte cheie: literatură concentraționară; literatură testimonială; conștiință post‐totalitară;gulagulest‐european;Romanianliterature.TheWitnessLiteratureandthePost‐TotalitarianConsciousness.TheCannonofRomanianConcentrationary Literature ‐ a BriefDescription. An increasing interest in the literaturegeneratedbythetotalitarianconcentrationaryspacesofEasternandCentralEuropehasbeenshownforthepasttwenty‐fiveyears.Bornfromthecollectivetraumaticexperiencesofthe20thcentury, regardedasacenturyof institutionalizedviolence, thisphenomenonseemstobethesignofatraumatictypeofmemorywhichcouldfinditsvoiceinthepublicspaceonlyafter1989with the publication of the personal narratives of incarceration in the Eastern and CentralEuropeanCommunistconcentrationarysystem,andthereforeitbecamethenewgroundingofthe post‐totalitarian consciousness. In Romania, this particular ‘literary’ phenomenon is vast,butithasbeenrarelystudiedsystematicallywiththeemphasisonitsfunctionofacatalystforthe post‐totalitarian consciousness (Ruxandra Cesereanu’s book TheGulag in theRomanianConsciousness is a notable exception). The present paper has two main aims: the first oneattempts to discuss the notion of ‘witness literature’ with its role of configuring the post‐totalitarianconsciousnessandthesecondaimwillfocusontheexplorationofacorpusoftextsthatcanbedefinedas‘witnessliterature’.Keywords: concentrationary literature; witness literature; post‐totalitarian consciuousness;east‐europeangulag;Romanianliterature.

IdaVALICENTIUniversitateaSapienzadinRoma/ComeniusUniversityofBratislava

ida.valicenti@uniroma1.it;ida.valicenti@alice.itCanonul literaturii concentraţionare în România. Analiza a două lucrări despre

deportarea din timpul celui de al doilea războimondial: 20 de ani în Siberia de AnițaNandriș‐CudlașiNoapteadeElieWiesel.Eposibilsăsescriedespredeportare?Nuemaidedorituitarea?Laacesteîntrebăriintenţioneazăsărăspundăcontribuţiacarevinesăumpleungolcriticşi istoriografic,teoretizândcanonul„literaturiiconcentraționare”înRomânia,acăruibogăţie testează celedouăvolume luate în considerare:20deaniînSiberia deAnițaNandriș‐CudlașiNoapteadeElieWiesel.

Ambii, români deportați în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, povestesc prinamintirile lor oribilele evenimente dramatice legate de deportări. Anița Nandriș‐Cudla,deportatăînSiberia,șiElieWiesel,deportatlaAuschwitz,neoferăprinmărturiileloroșansădeareconstruiistoricdeportărilesuferitederomâniîntimpulrăzboiului.Scriitoriiauavutnevoiedetimppentruatransformaamintirilelordinaniipetrecuțiînlagăreledeconcentrareînopereliterare,recunoscutecafiindcapodopere.AnițaNandriș‐Cudla,țărancădinBucovina,acâștigatpentru cartea ei, în1991,Premiul LucianBlagaalAcademieiRomâne, în timpceElieWiesel,scriitor care s‐a mutat în America, a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1982.Supraviețuirea lor nu este în zadar, cuvintele lor au făcut literatură și, citându‐l pe Andrea

  39

Bianco,careasupraviețuitHolocaustului,„aceastaarerădăciniadânciînsufletulumanși,prinurmare, nu poate fi o pasiune trecătoare, ci una destinată să înmugurească, oferind celemaibunefructe”.

Cuvinte‐cheie:deportări,literaturăconcentraţionară,AlDoileaRăzboiMondial,ElieWiesel,

AnițaNandriş‐Cudla.The Canon of Concentration Literature in Romania. Analysis of two works on

deportationduring SecondWorldWar:20deani în SiberiabyAnițaNandriş‐CudlaandNoapteabyElieWiesel.Can youwrite about deportation? Is SilenceNoDesirable? To thesequestions would like to answer the contribution that comes to fill a critical andhistoriographical void, theorizing the canon of “concentration literature” in Romania, whoserichness proves the two volumes examined:20deaniinSiberia by Anița Nandriş‐ Cudla andNoapteabyElieWiesel.

Both Romanians deported during the Second World War tell through their terriblememoriesthedramaticeventsrelatedtodeportations.AnițaNandriş‐CudladeportedtoSiberiaand Elie Wiesel to Auschwitz thanks to their testimonies offer the possibility to historicallyreconstruct thedeportationssufferedbytheRomaniansduringthewar.Bothofthemneededtimetotransformtheirmemoriesoftheyearsspentinconcentrationcampsintoliteraryworks,recognized as masterpieces. Anița Nandriş‐Cudla, a Bucovina peasant, won the Lucian BlagaPrizedeliveredfromtheAcademiaRomânăin1991,whileElieWiesel,whomovedtoAmerica,achievedtheNobelPrizeinLiteraturein1982.

Their survival is not vain, their words havemade literature and, as said Andrea Bianco,Shoahsurviving,“ithasdeeprootsinthehumansoulandcannotthereforebealabileandfallenpassionbutisdestinedtosprout,offeringmoreandmorebeautifulfruits”.

Keywords: deportation, literature concentration, Second World War, Elie Wiesel, Anița

Nandriş‐Cudla

  40

LETTERATURAITALIANA 

DanielaBOMBARAUniversitàdiMessina

daniela.bombara63@gmail.comPropostedi inclusionenel canonedella letteraturanovecentesca:UgoFleres. Il mio

lavoro intende sottoporre all’attenzione degli studiosi un autore che opera fra Ottocento eNovecento raramente indagatodalla critica, perquanto amicoe sodaledeibenpiùnotiLuigiPirandelloeLuigiCapuana;sitrattadelsicilianoUgoFleres(1858‐1939),intellettualedipuntadella Roma sommarugana. Autore di svariati romanzi e novelle Fleres anima un cenacolointellettuale di cui fanno parte gli scrittori sopracitati, con i quali porta avanti l’idea di unaletteraturaautenticaedensadicontenuti:unprogettochesiconcretizzanell’importanterivista“Ariel”,dall’impiantodecisamente innovativo. Il rapportoproblematico fraArteesocietà, ilconflittosemprepiùasprotracreativitàemercificazionesonoalcentrodegliscrittifleresiani,che pongono la questione superando i limiti del compiaciuto estetismo dannunziano persottolineare piuttosto la difficile sopravvivenza dell’espressione artistica di fronte aicompromessi,alleformeinsensopirandelliano,chelasocietàimpone.

In Vortice ( 1887) Fulvio si dibatte nelle maglie soffocanti di una Roma degradata, fragiornalismo rapace e diplomatici corrotti; ancora più cupo Extollat, pubblicato nello stessoanno, che presenta il quadro di una società dominata dai parvenue da una volgarità cheinformadiséanchelemanifestazioniartistiche;Gloria(1904)sceneggialoscaccocreativodiunpittore che, in uno scenario profondamente modificato, non si riconosce più nei valoritradizionalimanonriesceadattingerealnuovo.

Particolarmente significativo, pochi anni prima, l’Anello (1898): la vicenda di OttavioGandolfisedicenteartista–sièattribuitoilmelodrammadiunamicoormaidefunto‐,condottoallafolliaperl’impossibilitàdiraggiungerelagenialitàacuiaspira,mostraquantosianoormaiinattuali i sogni romantici e fa intravedere la possibilità di forme artistiche innovative, dellequaliplagioeautorialitàcondivisacostituiscanoparteintegrante.Siavvicinainvecealfantasticorazionale di Capuana il romanzoMiraggio, edito a puntate in “NuovaAntologia”, nel quale lapercezioneconfusivafrarealtàesognodeterminaun’incertezzaconoscitivacheèemblemadeitempimoderni.

Perché allora uno scrittore in grado di rappresentare la crisi dell’arte e della cultura conmodalità vicine all’universo pirandelliano è trascurato dai critici – a parte qualche lavoro diStefano Calabrese e Cinzia Gallo ‐, non rientrando quindi nel canonedella letteratura italianacontemporanea? Al di là delle scelte editoriali – Fleres pubblica troppo e in forme a voltetranseunti e di scarsa efficacia, disseminate nelle riviste dell’epoca ‐, il nostro autore è untuttologo: non solo scrittore di prosa, ma poeta, critico d’arte, bozzettista (è fra i primiillustratoridelPinocchiodiCollodi),librettista.E’proprioquest’immaginediintellettualetotale,di matrice rinascimentale, ad essere inadeguata per i tempi in cui scrive, ma anche per lasuccessiva indagine critica, che ha concordemente giudicato Fleres un artista di talento, masuperficiale.Comeisuoipersonaggi,coniqualicondivideunanalogodestinodiparzialeoblio.Parole‐chiave:UgoFleres,creatività,Pirandello,estetismo,letteraturadeldiciannovesimo

secoloProposalfortheInclusionofUgoFleresintheTwentieth‐centuryLiteraryCanon.My

research aims to bring to the attention of scholars Ugo Fleres (1858‐ 1939), a writer rarelyexamined by critics, even though he was a leading intellectual in the coeval Roman culturalenvironment,aswellasafriendandacollegueofthemuchbetterknownLuigiPirandelloand

  41

Luigi Capuana. His writings – several novels and short stories, asVortice and Extollat(1887),Gloria (1904) ‐ , focuse on the troublesome relationship beetwen art and society,creativeness and commercialisation. Fleres’works propose this crucial question overcomingthelimitsofDannunzianaestheticism,inordertohighlitetheproblematicalsurvivalofartisticexpression in front of the constraints, the Pirandellian forms, that every human communityimposes.

ParticularlyrelevantisL’Anello(1898),anovelthatstagesthestoryofaso‐calledcomposer,OttavioGandolfi,whoattributestohimselftheauthorshipofanoperacreatedbyafriendofhimwho died. The protagonist, trying to act as the genius that he pretends to be, attemptsinnovativeinventivemodalities,basedalsoonplagiarismandre‐use.

Nowadays Ugo Fleres, writer able to represent the crisis of Art and culture, as Pirandellodoes, is neglected by critics, except for some article by Stefano Calabrese and Cinzia Gallo;therefore,heisnotincludedinthecontemporaryItalianliteraturecanon.Thereasoncouldbehis wide range of interests, as he is a novelist, poet, art critic, stamp designer, librettist: anomniscient intellectual, out of fashion in the Twentieth Century, accordingly consideredsuperficialandforgettable.Keywords: Ugo Fleres, creativeness, Pirandello, Aestheticism, Twentieth‐century

literature

OanaBOȘCA‐MĂLINUniversitàdiBucarest

oana_boscamalin@yahoo.itDinuovo su Ilnomedella rosa:dalmeta‐romanzobest‐sellerdiventato canonico,al

film neogotico di nicchia. L’intervento prenderà in analisi un testo famoso e lungamenteconsiderato dagli studiosi, Ilnomedellarosadi Umberto Eco, da quattro prospettive diverse.Come meta‐romanzo, verrà messo in rapporto con altri meta‐romanzi (Il giuoco dell’oca diEduardoSanguineti,IlgiocodelmondodiJulioCortázar,Seunanotted’invernounviaggiatorediCalvino ePerIsabel.Unmandala di Tabucchi), con cui condivide la struttura del gioco di tipoquest, lapresenzadel labirinto‐mandala, laposizionedeboledell’autore e lo smascheramentodella finzione,mentre invecesenediscostaperaltrecaratteristichecherendono Ilnomedellarosa un libro canonico, vale a dire tradizionale. Comebest‐seller, si vedrà brevemente in chemisura si può parlare qui di un modello applicato o piuttosto di un ricettario di elementisapientemente amalgamati da Eco. Come libro diventato canonico, si tenterà di dimostrare,appunto,inchecosaconsisteilcarattererivoluzionarioequalidellecaratteristichedelromanzolohannoportatoafarebreccianelcanone.Finalmente,sifaràriferimentoalfilmdiJean‐JaquesAnnaud,liberamentetrattodaEco,allaricercanontantodellebanalidifferenzecontenutistichetraipotestoeipertesto,quantoallamodificadell’inquadramentogenericoeall’impoverimentointerpretativocometradimentodelsensostessodeltestoiniziale.Parole‐chiave: canone, best‐seller, trasposizione cinematografica, mandala, genere di

nicchia.AgainonTheNameoftheRose:fromtheBestsellerMeta‐novelthatBecameCanonical,

to theNeo‐gothicNicheMovie.This paper intends to discuss (again) a famous text widelyanalyzedbythecritics,TheNameoftheRosebyUmbertoEco,fromfourdifferentpointsofview.Asameta‐novel,Iwillcompareitwithothersimilarmeta‐novels(Ilgiuocodell’ocabyEduardoSanguineti,HopscotchbyJulioCortázar,Ifonawinter’snightatravelerbyItaloCalvinoandForIsabel.AmandalabyAntonioTabucchi),whichhavethesamestructureofaquestgame,usethetoposofthelabyrinth‐mandala,revealtheweakpositionoftheauthorandunmaskthefiction;ontheotherhand,unlikethequotednovels,TheNameoftheRosehasothercharacteristicsthatbringitbackintheareaofthecanonical,traditionalworks.Asabestseller,Iwilldiscussifwe

42

dealwithapatternthatisbeingappliedbyEcoorwitharecipeofelementswiselymixed.Asabookthatbecamecanonical,Iwilltrytodemonstratetherevolutionaryelementsthatbroughtthenoveltobreachintothecanon.

Finally, Iwillrefer to Jean‐JaquesAnnaud’smovie freely inspiredbythenovel,seekingnotnecessarily the plane content differences between hypo and hypertext, but rather the genrechangeandthe interpretative impoverishmentasabetrayalof themainpurposeofthe initialtext.

Keywords:canon,bestseller,filmadaptation,mandala,nichegenre

Francesca BRAVIChristian‐Albrechts‐UniversitätZuKiel francesca.bravi@romanistik.uni‐kiel.de

Canone e poesia: antologie di poesia italiana del XX secolo. Italia, Germania (BRD‐DDR)eRomaniaaconfronto.IntornoallametàdelXXsecoloirrompeprepotenteladomandase sia ancora possibile scrivere poesia. Proprio in questo periodo escono le prime antologiededicateallapoesiadelXXsecolo,siaccendeunvivodibattitosullapoesiaesiriflette,adiversilivelli,sulconcettodicanone.Inparticolarel’antologiacuratadaPierVincenzoMengaldoPoetiitalianidelNovecentodel1978èsoventeriportatacomel’ultimaantologiapoeticaaproporreuncanonecondiviso.Inchesensosipuòparlarediun’interruzioneocambiamentodelcanonedellapoesiadopolapubblicazionediquestaantologia?

Sulla base di questa domanda si cercherà di definire la parola “canone” in rapporto allapoesiadelXXsecolosecondolasovrapposizionedelladoppiaaccezionericonosciutadicuiparlatraglialtriancheRomanoLuperini.

QualèilrapportotrapoesiaitalianadelXXsecoloeilconcettodicanone?Perrispondereaquesto interrogativosi faràriferimentoalladiscussionecheanimatutto ilsecolosulrapportotrapoesiaecanoneesipresenterannoinunconfrontolescelteantologicheditrepaesidiversi:Italia,Germania(BRDeDDR)eRomania.

Siccome la scelta presente nelle antologie non è una raccolta neutra di autori e testi, saràinteressantevedereseecomeilcanonedellapoesiaitalianadelXXsecolomutainItaliaecomequestosirispecchiaovariainGermaniaeinRomania.

Parole‐chiave:canone,antologia,poesia,XXsecolo,Italia,Germania(BRD‐DDR),Romania

CanonandPoetry:Anthology‐Booksofthe20thCenturyItalianPoetry.AComparisonbetweenItaly,Germany(BRD‐DDR)andRomania. After the firsthalfof the20th century,thequestionwhetheritisstillpossibletowritepoetryisstronglydiscussed.Inthissameperiodthefirstanthologiesdedicatedto20th‐centuryItalianpoetryarepublished,adebateonpoetryis vivid and reflects, at different levels, on the concept of canon. In particular, the anthologyeditedbyPierVincenzoMengaldoPoetiitalianidelNovecentoof1978 isoftenreportedas thelastpoeticanthologytoproposeasharedcanon.Inwhatwayaninterruptionorchangeofthecanonofpoetrytakesplaceafterthepublicationofthisanthology?

On thebasis of this question theword “canon”will be defined in relation to 20th‐centuryItalian poetry according to the overlapping of the two acknowledged meanings of theworddefinedamongothersbyRomanoLuperini.

What is the relationship between Italian poetry in the 20th century and the concept ofcanon? In answering this question, a reference to the discussion taking place throughout thewholecenturyontherelationshipbetweenpoetryandcanonwillbemadeandtheanthologicalchoicesof threedifferentcountrieswillbe taken intoconsideration: Italy,Germany(BRDandDDR)andRomania.

  43

Since thechoices inanthologiesarenotaneutral collectionofauthorsand texts, itwillbeinteresting to see how the canon of 20th‐century Italian poetry changes in Italy and how itreflectsorvariesinGermanyandRomania.Keywords:canon,anthology,poetry,20thcentury,Italy,Germany(BRD‐DDR),Romania

MirunaBULUMETEUniversitàdiBucarest

mirunabulumete@yahoo.itL’elogiochenascondel’autoelogionellaliricaconcettistaitaliana.Lapresentericercasi

proponedi reperire e analizzare in un cospicuo corpusdi poesie concettistedella letteraturaitalianaunaspecificaformadiostentazionedelvaloreartistico:quelladell’elogioformulatodalpoetastessoinriferimentoaipropriversichestascrivendo.Talecontenutoautocelebrativo–cheappareingenereall’internodipoesiechecelebranovariealtrerealtàdell’universoumano,animale, vegetale o minerale – è solo raramente palese, mentre il più delle volte apparesuperficialmentecelatodacertiprocedimentiretoricioaddiritturanascosto invereeproprieanamorfosiletterarie,ossianell’ambivalenzadelleideepoetichecostruiteappostaperprestarsiaduepianidi lettura.Essocomportasemprel’emergeredi istanzeautoriflessivecheincidonosulsensocomplessivodelleliriche.Inoltre,sonopropriocertimotiviafferentiaquestatematicaelemanierespecificheincuisiarticolanoamigraredaunaliricaadaltraedaunpoetaadaltroe a generaremomenti di intertestualità e vere e proprie formule letterarie – individuabili inpoeti come Giovan Battista Marino, Giacomo Lubrano, Anton Maria Narducci, GirolamoFontanella,GirolamoPreti,GiuseppeSalomoni,GiuseppeArtaleoTommasoStigliani.Lapoesiachesiautocontemplainunaspeciedirispecchiamentonarcisisticolasciaprimaopoiaffiorarenon solo la presa di coscienza dei suoi pregi ma anche quella della sua imminenteautoconsunzione. Vista la sua ricorrenza, l’autoelogio si potrebbe definire una cifracaratterizzante della poesia marinista strettamente interconessa alle altre sue componenticanoniche.Parole‐chiave:autoelogio,concettismo,anamorfosi,autoriflessività,intertestualità.TheEulogythatHidestheSelf‐EulogyintheMarinistLyrics.Thepresentstudyaimsto

traceandanalyzeinaconspicuouscorpusofMarinistlyricsaspecificformoftheartisticvalueostentation:thepoet’seulogyofthelinesheiswriting.Thisself‐celebration–thatisgenerallycontainedinlyricscelebratingvariousotheraspectsofthehuman,animal,vegetableormineralkingdoms– isonly rarelyobvious,whilemost of the times it appears superficiallyhiddenbycertainrhetoricalproceduresorconcealedinliteraryanamorphosis,namelyintheambivalentpoeticideaswhicharedeliberatelyconstructedassuchinordertoallowatwo‐levelreading.Italwaysinvolvestheappearanceofself‐reflexiveinstanceswhichaffecttheentiremeaningoftherelatedpoems.And furthermore, there are certainmotifs relating to this subject and specificmanners inwhichtheyarestructuredthataremigratingfromonepoemtoanotherandfromone poet to another and that are generating moments of intertextuality and real literaryformulas–identifiableinpoetssuchasGiovanBattistaMarino,GiacomoLubrano,AntonMariaNarducci,GirolamoFontanella,GirolamoPreti,GiuseppeSalomoni,GiuseppeArtaleoTommasoStigliani.Thepoetrycharacterizedbyself‐contemplation,byanarcissisticself‐reflectionbringsoutnotonlytheawarenessofitsvaluebutalsotheawarenessofitsimminentself‐consumption.Givenitsreccurence,theself‐eulogycanbedefinedasapeculiarityoftheMarinistpoetrywhichishighlyinterconnectedwithitsothercanonicalfeatures.Keywords:self‐eulogy,marinism,anamorphosis,self‐referentiality,intertextuality.

  44

GiovanniCAPECCHIUniversitàperStranieridiPerugia

giocapecchi@libero.it«Untori,Dreyfus,Moro:letteraturaeaffairestraManzoni,ZolaeSciascia».L’intervento

siproponedianalizzarelaStoriadellacolonnainfamediAlessandroManzoni(iniziatanel1823epassata–perunventennio–attraversovariefasidiriscrittura),L’affaireDreyfus.LaVéritéenmarche di Émile Zola (1901) e L’affaireMorodi Leonardo Sciascia (1978) (ma anche, delloscrittoresiciliano,Mortedell’inquisitoreeLastregaeilcapitano),alfinediconfrontaretestinatiinperiodistoriciesituazioniculturalidiverse,chehannoperò,incomune,unaideabenprecisadelruolodelloscrittoreedellaletteraturanellasocietà.Questitestipermettonoditracciareuncanonedellascritturacivile:edèuncanoneche riguarda la funzionestessadellascrittura, lereazionidell’intellettualedifrontealleingiustizie(sull’assegiustizia‐ingiustiziasimuovonotuttietreivolumi),letematichetrattateedanchelesceltestilisticheelinguistiche.

Parole‐chiave:Manzoni,Zola,Sciascia,letteratura,scritturacivile«Untori,Dreyfus,Moro:LiteratureandBusinessbetweenManzoni,ZolaandSciascia».

ThepaperintendstoanalyseStoriadellacolonnainfamebyAlessandroManzoni(begunin1823andpassed throughvarious rewritingphases for twenty years),L'affaireDreyfus,LaVéritéenmarcheby Émile Zola (1901) andL'affaireMoro by Leonardo Sciascia (1978) (but also of theSicilianwriter,Mortedell’inquisitoreandLastregaeilcapitano)inordertocomparetextsbornindifferenthistoricalperiodsandculturalsituations.Allhaveincommonaclearideaoftheroleofthewriterandliteratureinsociety.Thesetextsallowtodrawacanonofcivilwriting:itisacanon thatdealswith thevery functionofwriting, the reactionsof the intellectual in frontofinjustice(allthethreevolumesmoveonthejustice‐injusticeaxis),thethemestreatedandalsothestylisticandlinguisticchoices.Keywords:Manzoni,Zola,Sciascia,literature,civilwriting

AsteriaCASADIOUniversitàdiRoma

asteriacasadio@tiscali.itUnnuovocanoneteatralediinizio Novecento.Lasceneggiatanapoletana:uninedito

diBraccoeRusso.Lasceneggiatanapoletana,natadopoladisfattadiCaporettoelachiusuradei teatri di varietà, è un genere in cui confluiscono le esperienze della farsa, del vaudeville,dellamacchietta,delcafèchantant.Lostudioanalizzaiprodromidiquellochediventòunverocanoneteatrale,ilmomentoinizialediformazionetraiduesecoli,el’apportodatoadessodallacollaborazionetrailpoetaFerdinandoRussoel’attoreNicolaMaldacea,perilqualeloscrittorecreò il genere dellamacchietta da cui derivarono atti unici in cui si intervallavano canzoni edialoghi. Un esempio significativo è costituito da una farsa, sinora inedita, del celebrecommediografoRobertoBraccoediFerdinandoRusso.

Parole‐chiave:canoneteatrale,Novecento,Napoli,sceneggiata,inedito.NewTheatricalCanonoftheEarlyTwentiethCentury.The“Sceneggiatanapoletana”:

anUnpublishedTextbyBraccoandRusso.The“Sceneggiatanapoletana”appearedafterthedefeatofCaporettoand theclosureofvariety theaters. It isagenrewhere theexperiencesoffarce,vaudeville,“macchietta”andcafèchantantconverge.Thestudyanalyzestheprodromesofatruecanon,itsinitialmomentbetweenthetwocenturies,andthecontributiongiventoitby

  45

thecollaborationbetweentheneapolitanpoetFerdinandoRussoandtheactorNicolaMaldacea.The writer created for the latter the genre of the “macchietta”, which produced unique actsinterspersed with songs and dialogues. A particularly significant example is an unpublishedfarceofthefamouscomedianRobertoBraccoandFerdinandoRusso.Keywords:Theatricalcanon,Twentiethcentury,Neaple,“sceneggiata”,unpublishedtext.

RemoCASTELLINIUniversitätWien

remocastellini@gmx.atVincenzoCardarellinelcanonenovecentescodellapoesiaitalianainSpagna,Franciae

in area germanica. L’intervento si propone di osservare lo “status” di Vincenzo Cardarellinell’ambito del canone poetico del Novecento italiano e della sua affermazione in areagermanica e in paesi romanzi quali la Francia e la Spagna. Primo obiettivo sarà quello diindividuare analogie e divergenze riguardo alla posizione occupata dal poeta Cardarelli incanoni letterari diversi da quello italiano. La relazione presenterà inizialmente un prospettosinteticodelleantologieedelletraduzionirealizzatenellelinguespagnola,franceseetedescaeriguardantilaproduzioneletterariadelpoetatarquiniese.Ilmomentosuccessivoconsisterànelriuscirea“collocare”gerarchicamenteilnostroautore,valutandocomesia“percepita”all’esterola sua esperienza letteraria e semeriti di essere ritenuto unodeimaggiori protagonisti dellapoesia italiana del ’900. A questo proposito verranno considerati due approcci analitici: inprimisla“leggibilità”dellelirichediCardarelli,siadalpuntodivistalinguisticochedellaletturacritica,equindilalorotraducibilitàdall’italianoallelingueoggettodell’indagine.

Parole‐chiave:Cardarelli,canonepoetico,Novecento,poesiaitalianaVincenzoCardarelliintheTwentiethCenturyCanonofItalianPoetryinSpain,France

andintheGermanArea.Thepaperaimstoobservethe"status"ofVincenzoCardarelliintheTwentiethCenturyItalianpoeticcanonanditsaffirmationintheGermanareaandinRomaniccountries such as France and Spain. The first goal is to explor analogies and divergencesregardingthepositionofthepoetCardarelli in literarycanonsotherthanthatof Italian. Thiswork will initially present a synthetic overview of the anthologies and translations made inSpanish, French and German, concerning the literary production of the Tarquinian poet. Thesecond step will be to "situate" hierarchically the author, considering how his literaryexperience is "perceived" abroad, and if he deserves to be considered one of the majorprotagonists of Italian poetry of the Twentieth Century. Two analytical approaches will beconsidered:first,the"readability"ofCardarelli'slyrics,bothfromalinguisticpointofviewandcritical reading, and second, their translation from Italian to the target languages of theresearch.Keywords:Cardarelli,poeticcanon,TwentiethCentury,Italianpoetry

EmilioFILIERIUniversitàdegliStudidiBari

filieri.e@libero.itPer un nuovo canzoniere. Seicento lirico fra F. Donno, A. Bruni e G. Fontanella.

L’approdo primo‐secentesco alla forma del canzoniere, modulato sul modello tassiano‐bembesco,pareprofondamenteintaccatodall’impattoconlerimemariniane.Interessantecosìappareloscorciosullaliricameridionale,chenontrascuralesedidiRomaediVenezia,mache

  46

guarda a Napoli come centro di percorsi creativi e di proposte poetiche, in versionepolitematico‐emulativa. Autori come A. Bruni, F. Donno e G. Fontanella sembrano risentireinizialmentediunamatriceprotesaaunatensionesperimentalistica,nell’ambitodiaccademiepiù disponibili alla nuova poetica della varietà‐meraviglia o all’interno di altri sodaliziimpregnati del culto riservato al mito tassiano; ma in progresso di tempo alcuni autori nondisconobbero le istanze di armonia classicistica acquisite nel contesto napoletano eripensaronoilpropriooperare,sinoaversiditeneramusicalità.Tramodimarinianiassuntiinamplificazione, con effetti di abile virtuosismo su una curiosa e libera esplorazione dellepotenzialità del codice petrarchistico‐bembesco, emergono pure linee interne, che nonobliavano la lezione del Tasso e si collegavano alla poetica del Marino in modo aperto eflessibile,inunareinterpretazioneilluminatapuredalleesperienzebiograficheindividuali,conil superamento della pedissequa imitazione e conpersonali innovazioni.Nell’assimilazione distimolieimpulsidelmilieupartenopeo,maturavanoesitioriginalidistantidall’epigonismo,conrielaborazioni feconde e vivificatrici di un archetipo, pur nella diversità dei valori estetico‐letterari.Ilprocessodicambiamentodelcanoneletterarioincontravacosìlarelativitàdelgusto,inmomentidiscartoedirecupero,ma incorrelazionecon lospiritomossoericcodelprimoSeicento.Parole‐chiave:canonepoeticodelSeicento,canzonierepetrarchesco,T.Tasso,G.B.Marino,

liricaareameridionale.ForaNewCanzoniere.17thCenturyLyricsbetweenF.Donno,A.BrunieG.Fontanella.

Thefirst‐seventeenth‐centuryportrayalofthecanzoniereform,modulatedontheTasso‐Bembomodel, appears to be deeply affected by the impactwith theMarino rhymes. Interestingly, itlookslikethesouthernopera,whichdoesnotneglectthevenuesofRomeandVenice,butlooksat Naples as the centre of creative paths and poetic proposals, in a polythematic‐emulationfashion.AuthorssuchasA.Bruni,F.Donno,andG.Fontanellaappeartobeinitiallyaffectedbyamatrix of experimental tension, within the most available academies to the new poetics ofwondervarietyorwithinothersocieties impregnatedwith thecultofTasso.During thetime,someauthorsdidnotdisregardtheinstancesofclassicistharmonyacquiredintheNeapolitancontext and rethought their work, obtaining tender verses of tender musicality. Among theMarino ways of amplification, with the effects of skilful virtuosity on a curious and freeexplorationofthepotentialsofthePetrarca‐Bembocode, internal linesemerge,whichdidnotobeythe lessonofTassoandwere linkedto thepoeticsof theMarino inanopenand flexibleway, inareinterpretation illuminatedexactlybythe individualbiographicalexperiences,withtheovercomingof“pedissequa”imitationandwithpersonalinnovations.Intheassimilationofthe stimuli and impulses of the Parthenopeanmilieu, original outcomes mature, which aredistanced from epigonism, with fruitful re‐elaborations of an archetype, in the diversity ofaesthetic‐literaryvalues.Theprocessof changing the literary canon thusmet therelativityoftaste, in timesofwasteandrecovery,but incorrelationwith thestirredandrichspiritof theearlyseventeenthcentury.Keywords: 17thcenturypoetical convention,postPetrarchan collectionofpoems,T.Tasso,

G.B.Marino,Southernlyric.

MonikaGURGULUniversitàJagellonicadiCracovia

monika.gurgul@uj.edu.plCanone, ideologia e identitàmigrante. Nell’intervento si parlerà del canone letterario

nazionale in due contesti (migratori) relativi alla letteratura “italiana” in senso largo dellaparola: 1. Il canone “chiuso”, vistonel suo aspettopolitico comedifesadei valori culturali (laproduzione letteraria italoamericananegliUSAdelXXsecolo) 2. Il canone“aperto”, costruitosoprattutto dalle mode letterarie e dalle leggi del mercato (la letteratura della migrazionenell’ItaliadelXXIsecolo).

  47

Lastoriadellaletteraturaitaloamericanadel900sembraunbuonpuntodiriferimentonellediscussioni sul canone nel contesto ideologico e identitario. In caso di letteraturemigranti lascrittura diventa un importante strumento di ricostruzione dell’identità individuale e quellacollettiva.Quando,però,nelpaesed’arrivoimodelliculturalisonoutilizzaticomestrumentodipotere,glispaziall’internodelcanonenonvengonocedutisenzabattaglieculturali.Perciò,chidesidera partecipare al processo di comunicazione sociale, dovrebbe adeguarsi al canone“locale”,ridimensionandoilpropriorapportoconlascrittura,eaccettarepressioninelprocessodi ricostruzione della propria identità. Alcuni scrittori d’origine italiana cedono di fronte allapolitica culturale americana (eliminando dalle trame il materiale autobiografico consideratoetnicooanglicizzandoiproprinomi),altridedicanoalproblemalemiglioripaginedelleproprieopereribellandosicontroilcaratterepoliticodelcanone.

Conl’evoluzionedeimodelliculturalinelXXIsecoloilproblemadiallargamentodelcanonenazionale (questa volta quello italiano) ritorna,mettendo in evidenza altri condizionamenti edifficoltàdiinserimentonelcanone.

Parole‐chiave:canone,letteraturaitaloamericana,letteraturamigranteinitaliano,ideologia,

identità.Canon, Ideology andMigrant Identity.The article deals with the literary canon in two

contextsconcerningItalianandAmericanliteratureinthe20thcentury(closedcanonperceivedas anelementofAmerican cultural policyand ideologicalpressure) andmigrant literature inthe Italian literature in the 21th century (open canon exposed to literary trends andmarketlaws). The two extremely different cultural situations confirm the difficulties to enter andremainpartoftheliterarycanon.Keywords: canon, Italian and American literature, migrant literature in Italian, ideology,

identity.

EvaMESÁROVÁUniversitàMatejBeldiBanskáBystrica,Slovacchia

emesarova@gmail.comLadimensioneeticaeumanadel testocanonico:Leduezittelle. Il canone letterario è

essenzialmenteunaquestioneconnessaalprogettoeducativochel’insegnamento,aognilivello,presuppone sempre. Landolfi, che peraltro non è certo entrato nel canone dei classici, è loscrittorechehaladotedicatturarel’attenzionedellettoreconinnegabilevaloredeisuoitesti.Ilsuo romanzo Leduezittelle (1946), prova allegorica sulla dignità delle creature e sulla loroaccettazione per quello che sono, presenta un testo di riferimento imprescindibile per laletteraturaitaliana.Ilcontributovuolesoffermarsisulromanzosottoformadeltrattatomoraleche risponde a grandi interrogativi. Il romanzo, in funzione della didattica della lettura,comprendelastessametaforaconcepitapercondannareungestoblasfemocheèstatautilizzatadalloscrittorerussoAntonČechovperconcludere,inmodosarcastico,ilsuoraccontoLalettura(1884).Nonsipuòobbligareunapersonaaleggeresenzaun’adeguatapreparazioneculturale,perché questa imposizione crea una totale repulsione del malcapitato verso i libri. Nelcontributo intendiamo metterci nelle condizioni di farci domande nuove, proporre rispostenuoveeverificarequellochepensiamodisaperegiàutilizzandounostrumentopiùsolidamenteanalizzabiledituttiquellicheabbiamoavutofinora.Parole‐chiave:letteraturaitaliana,canone,Landolfi,etica,moraleThe Ethical and Human Dimension in a Canonical Text: Le due zittelle. The literary

canonisaquestionconnectedmainlytoeducationthathasalwaysbeenprovidedbytheschoolsystem,atall levels.Landolfi, thoughcertainlynotaclassicalcanonicalwriter, isawriterwho

  48

has the talent to capture the reader's attention due to the undeniable value of his texts. Hisnovel Le Due zittelle (1946), an allegorical test to verify an attitude to the dignity of thecreaturesand theiracceptanceofwhat theyare, represents thebasic reference textof Italianliterature. The article aims to dealwith a novel in the sense of amoral debate that answersimportant questions. The novel, in termsof the didactic dimension of literature, contains thesame metaphor for the disapproval of the blasphemous gesture used by the Russian writerAntonChekhovatthesarcasticendofhisnovelReading(1884).Mancannotbeforcedtoreadwithout sufficient cultural preparation, as otherwise a complete rejection of books can beexpected. In thecontribution,wewant to focuson revealingnew facts, toasknewquestions,suggestnewanswers,andverifywhatwethinkhasbeenrevealedbytheanalysissofar.Keywords:Italianliterature,canon,Landolfi,ethics,moral

MariaChiaraMORIGHIUniversitàdiSiena

mariachiara.mor@gmail.com«Non esiste un’unanimità più perfetta del silenzio». Dalle lettere di Italo Svevo, la

prospettivadiunescluso.Questointerventosiproponedianalizzareilpuntodivistadichidalcanoneèstato inizialmenteescluso: ItaloSvevo.Scopertosoltantonegliultimissimiannidellasuavitaepresentatoalpubblicodatrecriticifrancesi,loscrittoretriestinohaprofondamentesofferto lasuacondizionedimarginalitàrispettoallasocietà letteraria italianadel tempo,chesolodopoestenuantipolemichelohaammessotralesuefila.Comeavrebbepotuto,d’altronde,essereaccoltounromanzierenatotra«l’agonizzaredelromanzomistico‐eroicodiFogazzaro»eil «sontuoso equivoco dannunziano»? Nessuna possibilità di riconoscimento nemmeno dallalunga schiera di «puristi in ritardo, manzoniani falliti, ”spiritualisti” senza gusto» (Montale,1925): i tempi, evidentemente, non erano ancoramaturi perché la sua opera potesse essereapprezzata. La corrispondenza dello scrittore costituisce un materiale prezioso e spessotrascurato ma assai utile nella ricostruzione del retroscena squisitamente privato dellacontroversa fortuna dell’autore (nota nella sua declinazione pubblica, meno in quellastrettamente confidenziale). Tale strumento scorre parallelo al “caso Svevo” e rivela come loscrittore visse i giudizi taglienti dei critici e con quale consapevolezza affrontò la propriaesclusione dalmondodelle lettere.Montale, Prezzolini, Ferrieri,M.A.Comnène tra i principalidestinatari dell’amara confessione di chi ha a lungo cercato una legittimazione e ilriconoscimentodellapropriaopera, rimastaperònel silenzio, «lapiùefficace formadi criticaitaliana»(Svevo,1966:835).

Parole‐chiave:Svevo;epistolario;esclusione;canone;critica.«Thereisnounanimitymoreperfectthansilence».TheViewpointoftheExcluded,asit

Emerges from the Letters of Italo Svevo. The purpose of this speech is to analyze theviewpointofanauthorwhoinitiallywasexcludedfromthecanon:ItaloSvevo.DiscoveredlateinhislifeandintroducedtothepublicbythreeFrenchcritics,Svevosuffereddeeplybecauseofhis marginality with respect to his contemporaries in the Italian literary society; only afterexhausting debates he was accepted among his ranks. After all, how could a novelist bornbetween«Fogazzaro’sagonizingmystic‐heroicnovel»andthe«sumptuousmisunderstandingofd’Annunzio»be accepted?Therewas no chance of himbeing acknowledged, not evenby thelarge group of «late purists, unsuccessful Manzoni followers, “spiritualists” with no taste»(Montale, 1925): evidently, it wasn’t the right moment, and his writings could not beappreciated.Thewriter’scorrespondenceprovidespreciousmaterial,althoughoftenneglected,thatcanhelprebuildtheprivatebackstageofSvevo’scontroversialluck(thoroughlyanalyzedinitspublicsphere,butnotasdeeplyinthestrictlyprivatesphere).Thismaterialunravelsalong

  49

the“Svevocase”andrevealshowtheauthorfeltaboutthecritics’harshcommentsandabouthisexclusionfromtheliteraryworld.Montale,Prezzolini,Ferrieri,M.A.Comnèneareamongthemain recipients of Svevo’s bitter confessionswho continuously sought for the legitimacy andrecognitionofhiswritings,whichinsteadweresurroundedbysilence,«themosteffectiveformofItaliancriticism»(Svevo,1966:835).

Keywords:Svevo;correspondence;exclusion;Canon;critics.

AlessandroROSSELLIUniversitàdegliStudidiSzeged

a_rosselli_szeged@yahoo.itUnacanonizzazionemancata.LaResistenzaitalianacomeguerracivileindueromanzi

italianideglianni'40e'50:Uominieno(1945)diElioVittorinieTiroalpiccione(1953)di Giose Rimanelli. I romanzi di Elio Vittorini e di Giose Rimanelli hanno in comune ladisumanizzazione dei loro protagonisti di fronte alla situazione che si creò in Italia fra ilsettembre1943el'aprile1945,notacomeResistenzaantifascistamacheinrealtàfuunaveraepropriaguerraciviletramovimentopartigianoetruppedellaRepubblicaSocialeItaliana.

Tuttavia,nellaletteraturasuccessiva‐edanchenellastoria‐èmancataunacanonizzazionedi questo periodo come guerra civile: la Resistenza italiana è stata infatti presentata con ladenominazionediSecondoRisorgimento,cheescludevaladimensionedellaguerracivile,cioèlarealtà,offertadinuovoinvecedaifilmtrattidaidueromanzi:Uominieno(1981)diValentinoOrsinieTiroalpiccione(1963)diGiulianoMontaldo.

Parole‐chiave: guerra civile; resistenza; realtà;movimento partigiano; Repubblica Sociale

ItalianaTheItalianResistanceasaCivilWarintwoItalianNovelsoftheFortiesandtheFifties:

Uominieno(1945)byElioVittoriniandTiroalpiccione(1953)byGioseRimanelli. ThenovelsofElioVittorini andGioseRimanelli have a commonpoint: thedehumanizationof theprotagonists in front of the situation created in Italy in september 1943 and april 1945. Thesituationwas known as the anti‐fascistResistance, in reality a true civilwar in the partisanmovementandthetroopsoftheItalianSocialRepublic).

InthefollowingItalianliterature,aswellasinhistory,itispossibletoseeanoncanonizationof this period as a civil war: the Italian resistance has been presented as the SecondRisorgimento,whichhasexcludeditsdimensionofcivilwar,thatisthereality,offeredagainbythefilmsbasedonthesetwonovels:Uominieno(1981)byValentinoOrsiniandTiroalpiccione(1963)byGiulianoMontaldo

Keywords:civilwar;resistance;reality;partisanmovement;ItalianSocialRepublic

FulvioSENARDIUniversitàdiPécs

fulvio.senardi@virgilio.itL’anti‐canone delle Scorciatoie di Umberto Saba. Il canone implicito dell’aforisma del

Novecentoitaliano,delperiodoprimonovecentescoefascista,vienesconvoltodalleScorciatoie(1945) di Saba. In senso formale con una scrittura stratificata quasi a rappresentare i livellidella psiche. In senso contenutistico appoggiandosi a un visione dell’uomo fino ad allora

  50

totalmente ignorata, la psicanalisi freudiana. In senso funzionale perché aduno strumentodisfogopersonaleimponeunafinalitàtransitivaepolitica.

Parole‐chiave:aforisma;Novecento;Saba;Freud;impegnoTheAnti‐canonofSaba’sScorciatoieAbstract:TheimplicitandratherstablepremisesoftheItalian20thcenturyaphorismwas

remarkablytransformedbySaba’sScorciatoie(1945).Thechangetakesplaceatthreedifferentlevels:inthefirstplacethroughastratifiedliterarystile;inthesecondplaceusingapictureofhuman nature largely unknown at that time in Italian culture: Freudian psychoanalysis, and,finally,inrelationtotheroleofliterature.Inotherwords,Sabadoesnotbelievethataphorismisabove all awayof self‐knowledge, but on the contrary, inhisopinion, it is a kindofpoliticalwritingwiththepurposeofteachinghowtochangesociety.Keywords:aphorism;TwentiethCentury;Saba;Freud;commitment

  51

LINGUAELINGUISTICA 

AlbertoD’ALFONSOUniversitàperStranieridiSiena

dalfonso@unistrasi.it«Ecco i libri che tutti dovrebbero leggere». Appunti sulla lingua di Carlo Bo. Il

contributopassainrassegnaalcunedellepaginepiùrecentidelcriticoitalianoCarloBo(1911‐2001),concentrandosisugliaspettilinguisticidellasuascrittura.L’oggettodellostudiosonolebrevirecensionienotecritichecheBoscrivesugiornalicomeil«CorrieredellaSera»einrivistecome«Gente»(daunarticolodellaqualeètrattoiltitolodell’intervento),einparticolarequelleche hanno come argomento autori e opere della letteratura italiana. Si tratta di brevi, lucidiprofiliincuilaprospettivadelcriticosifondedeliberatamenteconquelladellettore,eincuilaricercadeibuoniautoriedei libridaleggereprescindedaschemi ideologiciprecostituitiodaelementicomeilsuccessoeditoriale:nellesuenotespessoBosuggerisceletture,riscopreautoripoco frequentati o esprime i suoi giudizi su libri anche recenti. L’obiettivo è confermare ointegrare,sullabasedirilievi linguisticirelativiallenoteingiornaleeinrivista,ciòchealcunistudiosi hanno scritto sullo stile delle principali opere del critico (daLetteraturacomevita eOtto studi in poi), parlando di «catena discorsiva a tratti quasi automatica» (Aldo Rossi), di«lungo, inesauribile, irrazionale discorso» (Gianfranco Contini), di «linguaggio dimesso, senzavariazionidi tonoequasi senzapause» (SergioPautasso)o infinedi «stile alto e controllatonellaformamaanche,atratti,vibrantecomeun’improvvisazione»(LorettaDelTutto).

Parole‐chiave:linguaitaliana,letteraturaitaliana,criticaletteraria,canoneletterario,riviste

italiane.«Ecco i libri che tutti dovrebbero leggere».Notes on the Language of CarloBo.The

paperreviewssomeofthemostrecentpagesofItaliancriticCarloBo(1911‐2001),focusingonthelinguisticaspectsofhiswriting.Thesubjectofthestudyisrelatedtothebriefreviewsandcritical notes that Bo wrote in the newspapers such as the «Corriere della Sera» and inmagazinessuchas«Gente»,andparticularlythoseaboutauthorsandbooksofItalianliterature.We have studied some short, acute profiles in which the critic's perspective is deliberatelyblendedwiththeoneofthereader,andwherethesearchforgoodauthorsandbookstoreadisnotbasedonpre‐established ideologicalpatternsorelementssuchaseditorialsuccess: inhisnotesoftenBosuggestsreadings,rediscoverslittle‐knownauthors,orexpresseshisopinionsonrecentbooks.Theaimistoconfirmor integrate,with linguistic findingsrelatedtoBo’snotes,what some scholars have written about the style of the principal works of the critic (fromLetteratura comevita and Otto studi onwards), speaking of «catena discorsiva a tratti quasiautomatica» (Aldo Rossi), «lungo, inesauribile, irrazionale discorso» (Gianfranco Contini),«linguaggiodimesso,senzavariazioniditonoequasisenzapause»(SergioPautasso),and«stilealto e controllato nella formama anche, a tratti, vibrante comeun’improvvisazione» (LorettaDelTutto).Keywords: Italian language, Italian literature, literary criticism, literary canon, Italian

periodicalsandnewspapers

  52

DavideASTORIUniversitàdegliStudidiParma

davide.astori@unipr.itQuandoilMaligno(tentadi)sovvert(ir)elaLegge(linguistica).L’infrazionedelCodice

culturale‐linguistico tra afasia e ineffabilità. Esistono fondamentalmente tre modi direlazionarsi alla Legge (da qualunque punto di vista, non escludibile quello linguistico): perrifarsiallatradizioneebraicadellaHaggadahshelPesaq(elostessoèribadito,dalpuntodivistamusulmano, nella Suratu‐l‐fatiha), essa viene o riconosciuta (e dunque rispettata) oppureinfranta(perignoranzaopervolontà).

NonesisteMondo senzaLegge (inqualunque formaallotropa simanifesti:Norma,Ordine,Logica,Regola,Senso,Grammatica),EssaèlostrumentoconcuiDiohadatoformaalCreato,chegrazie aQuella ci si rende intellegibile.Gli uominipossono convivereperché regolano la loroesperienzasocialesunormecondivise.LaLeggeèlachiavedelpattosociale:ricordaRashicheun’umanità resa“una”attraversounaWeltanschauung comunepuòpermettersiaddiritturadisfidarelaDivinità.

E a quell’Ordine, che è Kosmos (anche etimologicamente), Logos, si oppone per natura ilDiabolos,nellavolontàdiistaurareilsuoImperodelChaos.ElofaribellandosicontroilSenso,cercando di sovvertirne le Leggi, da un punto di vista etico, certamente, ma nonsecondariamentedaquello linguistico(inunapossibilecarrellatadiesempi letterari romanzi,dalPlutoodalNimroddanteschialla‘litaniademoniaca’diUmbertoEco).

MaèinquelsuofolleopporsicheIlMalignoperdelasfida:puòprovareascardinareilpattosociale,puòmirareadistruggereilmondo,malaNormanonèprofanabile.Proprionell’opporsiaEssa,volenteonolente, la riconosce, la conforta.C’èunsolomodoper slegarsidallaLegge:trascendendoLa,sublimandoNelanecessità,nonopponendovisi.Comeilmistico,absolutusdalpiano della profanità, tre volte sanctus, che, tornando alla Fonte, non Ne ha più bisogno(camminagiàafiancodiDio,comeipatriarchicuinonerastatadata laTorah,perchénonneavevanoancorabisogno).

IlMalignosiopponeallaNorma, ilmisticolasuperaperchénongliserve(più): ildiavoloèafasico,Dioèineffabile.

Parole‐chiave:infrazione(linguistica),afasia,ineffabile,Maligno,Dante

WhentheEvil(Triesto)Subvertsthe(Linguistic)Law.TheViolationoftheCultural‐LinguisticCodebetweenAphasiaandIneffability.Basically threeare theways to relate tothe Law (from any point of view, without excluding the linguistic one): to recall the JewishtraditionofHaggadahshelPesaq(andthesameisemphasized,fromtheMuslimpointofview,intheSuratu‐l‐fatiha),itiseitherrecognized(andthereforerespected)orbroken(byignoranceorbywill).

There is noWorld without Law (in any allotropic form through which it manifests itself:Order,Logic,Rule,Sense/Meaning,Grammar).ItisthetoolbywhichGodshapedtheCreation,which‐thankstothat–makesitselfintelligibletoHumanity.Mencanlivetogetherbecausetheygovern their social experience on shared rules. Law is the key to the social pact: Rashiremembers thata“united”(throughacommonWeltanschauung)humanitycanevenaffordtodefytheDivinity.

TheDiabolos‐byitsnature,inthewilltoestablishitsEmpireofChaos–standsoppositethatOrder, which is Kosmos (even etymologically), Logos, rebelling against the Sense, trying tooverthrow its Laws, from an ethical, certainly, but not secondarily, from a linguistic point ofview(inapossibleoverviewofRomanceliteraryexamples,fromDante’sPlutoorNimrodtothe“demoniclitany”ofUmbertoEco).

Initsdementedrebellion,theEvillosesthechallenge:hecantrytobreakthesocialpact,hecanaimatdestroyingtheworld,buttheRuleisnotviolable.Justinopposingtoit,willingornot,the Evil recognizes, comforts the Law. There is only a way to disconnect from the Law:transcending,sublimatingitsneed,notopposing.Inthesamewaythemystic,absolutesfromthe

  53

levelofprofanity,thriceSanctus,returningtotheSource,doesnotneeditanymore(hewalksalongsideGod,likethePatriarchs,whotheTorahhasnotbeengivento,becausetheydidnotyetneedit).

TheEvilflightstheRule,themysticovercomesit,becauseitdoesnotneedit(anymore):theDevilisaphasic,Godisineffable.

Keywords:(linguistc)infraction,aphasia,ineffability,Evil,DanteAlighieri

Corina‐GabrielaBĂDELIȚĂUniversità“AlexandruIoanCuza”IAȘI

corina.g.badelita@gmail.comLa“zonagrigia”dellagrammaticaitaliana.Riflessi(oni)sull’insegnamentodellalingua

del sì a laureandi in italiano. Il panorama linguistico italiano è tanto affascinante quantocomplessoperviadellesuenumerosevarietàdiatopicheinparticolarmodo,nonchédiafasiche,diastratiche,diamesicheediacroniche.Pertanto,abbiamodecisodirestringerelanostraareadiinteresse,concentrandol’attenzionesuifenomenidisemplificazioneeristandardizzazionechesegnano l’italiano contemporaneo degli ultimi decenni, i quali, se da una parte devonorallegrarciinquantosottolineanolavitalitàdellalinguaitaliana,dall’altrasollevanononpochiproblemi per quanto riguarda l’insegnamento della stessa a discenti stranieri, per i quali lavigente tolleranza normativa può risultare alquanto confusionale, per lo meno a livelloprincipiante.

La presente proposta è frutto dei nostri occasionali approcci tentennanti nei confrontidell’insegnamentoesoprattuttodellavalutazionedellacorrettezzadicertiaspettigrammaticaliappartenenti alla “zona grigia”, ovvero alle incertezze nate dall’incongruenza tra il canonelinguisticoel’usoeffettivodellalinguaitalianainvariambientiecontesti.

L’incertezza regna anche in ambito teorico, laddove si parla di differenze tra normaprescrittiva, descrittiva e statica, tra norma esplicita e implicita, tra norma dei grammatici enorma degli utenti, tra italiano normativo e italiano comune, tra italiano standard e italianoneostandardoppuredell’usomedio.

Estrapoleremo qualche elemento “grigio” e ne seguiremo la trattazione in alcunegrammaticheadusouniversitarioescolastico,inalcunegrammatichepraticheperstranieri,sualcuniblogdedicatiallaconsulenzalinguisticaeinalcunetrasmissionitelevisive.

L’intervento si propone come spunto per ulteriori riflessioni insieme ai colleghi cheparteciperannoalconvegno.

Parole‐chiave:canonelinguistico,uso,valutazione,deviazione,tolleranzaThe “Gray Zone” of Italian Grammar. Reflections on the Teaching of Italian to

Undergraduates in this Language.The Italian language landscape is so fascinating as it iscomplexduetoitsnumerousdiatopic,diaphasic,diastratic,diamesicanddiachronicvariations.Therefore,wehavedecidedtonarrowourareaofinterestbyfocusingonthesimplificationandre‐standardizationphenomenathatcharacterizethecontemporaryItalianofrecentdecades.Onthe one hand, it rejoices us because it emphasizes the vitality of the Italian language, on theother,itraisessomeproblemsasregardsteachingittoforeignstudents,forwhichthecurrentnormativetolerancemaybesomewhatconfusing,atleastonabeginnerlevel.

Thisproposalistheresultofouroccasionalhesitantapproachestoteachingand,aboveall,toevaluating the correctness of certain grammatical aspects belonging to the Italian grammar’s“gray zone”, that is to the uncertainties arising from the incongruencebetween the linguisticcanonandtheactualuseofItalianlanguageinvariousenvironmentsandcontexts.

The uncertainty also exists in the theoretical context,where linguists speak of differencesbetween prescriptive, descriptive and static norms, between explicit and implicit norms,

  54

between linguists’ norm and users’ norm, between normative Italian and common Italian,betweenstandardItalianandneostandardormediumuseItalian.

Wearegoingtoextractsome“gray”elementsandseehowtheyaretreatedinthegrammarsfor university and school use, in the practical grammars for foreigners, on some linguisticconsultingblogsandinsometelevisionbroadcasts.

The intervention is intended as a starting point for further reflection together with thecolleagueswhowillattendtheconference.

Keywords:linguisticcanon,use,evaluation,deviation,tolerance

MirelaBONCEAUniversitàdell’Ovest,Timisoara

bonceamirela@yahoo.itStrutture paremiologiche negli sloganpubblicitari. Il presente lavoro si propone fare

un’analisidellestruttureparemiologicheeil lorousoneglispotpubblicitari.Ogginellasocietàglobalizzantee consumista in cui cisivive, il proverbio vieneridimensionato nella quantità enell’uso. Temistocle Franceschi, noto studioso della paremiologiaitaliana, affermava che ‐ puressendounadistanza fraproverbioe sloganpubblicitario, ‐ “l’attuale culturaconsumisticavasostituendo il proverbio con lo strumento commerciale detto slogan”. Ci proponiamo dipresentarequalisonoletrasformazionidaproverbiinsloganpubblicitari,cheabbianoancheunmessaggiobendeterminatodatrasmettere.

Parole‐chiave:proverbio,sloganpubblicitario,strutturaparemiologicaParemiologicalStructuresinAdvertisingSlogans.Thepresentpaperpresentsananalysis

of paremiological structures and their use in commercials. Nowadays, in the globalizing andconsumingsocietywelivein,theproverbisreducedinquantityanduse.TemistocleFranceschi,thewell‐knownscholarofItalianparemiology,statedthat,whilethereisadistancebetweenaproverbandanadvertisingslogan,"thecurrentconsumerculturereplacestheproverbwiththecommercial instrument called slogan." We intend to describe the transformations fromproverbsintoadvertisingslogans,whichalsohaveawell‐definedmessagetoconvey.

Keywords:proverb,advertisingslogan,paremiologicalstructure

LucaCEGLIAUniversitàdegliStudidiBucarest

lucaceg@gmail.comItaliano standard – Italiano canonico: il filtro della didattica nell’apprendimento

dell’Italiano LS. L’apprendimento dell’italiano come di ogni altra LS procede attraverso laprogressiva estensione dell’interlingua, che pertanto viene filtrata secondo una progressioneascendentedicomplessità.L’analisidialcunicasiematerialididatticiaiuteràadevidenziareseinquestaoperazioneintervienesoloilfiltrodellacomplessitàosiassisteallaselezionediunavarietàsociolinguisticaartificiale,docendicausa.

Parole‐chiave:apprendimento,standard,insegnamento,esposizione,filtro

  55

StandardItalian–CanonicalItalian:DidacticalFilterinItalianFLAcquisition.LearningItalian,asforanyotherFL,proceedsthroughtheprogressiveextensionofinterlanguage,whichistherefore filteredaccordingtoanascendingcomplexityprogression.Theanalysisofseveralcasesandteachingmaterialswillhelptohighlightwhetheronlycomplexityfilteringisinvolvedin this operation or we are attending to the selection of an artificial sociolinguistic variety,docendicausa.

Keywords:acquisition,standard,teaching,exposition,filter

IonelaCHIRUUniversità”AlexandruIoanCuza”diIași

ionelachiru@yahoo.comIlcanonelinguisticodellapoliticapostmodernaitaliana.Analisiretoricaelessicaledel

discorso elettorale di Matteo Renzi. La politica è una fonte inesauribile di materiali daanalizzare. Il discorso politico può essere approcciato da vari punti di vista. Le prospettiveinterdisciplinari del campo politico permettono un ampio ventaglio di analisi: pragmatiche,retoriche,psicologiche,lessicali,sociologicheecc.Ilpresentelavorosiproponedianalizzareildiscorso politico elettorale italiano attuale da una prospettiva retorica e lessicale. A talproposito,èstatosceltocomestudiodicaso,undiscorsodotatodiforticaratteristicheelettoralidiMatteoRenzi,l’expresidentedelConsigliodeiMinistridellaRepubblicaItaliana:larichiestadellafiduciaalSenato‐24.02.2014.Sonostatianalizzatiglistereotipi,leparolechiave,lefigureretoriche del discorso renziano, nonché l’effetto persuasivo di esse. Ogni discorso politico ècostruitoutilizzandostrategiemirateaconvincerel’uditorio.L’articoloquipresente,sottolineal’importanzadellestrategiecomunicativeedelletecnicheretorico‐argomentativemesseinattodapartedell’oratorealfinediraggiungereilproprioscopocomunicativo:persuadere.Tramitelostudioeffettuato,sonostateevidenziatelestrategiedipoterepolitico,ovveroleparticolaritàretoricheelessicaliimpiegateneldiscorsopolitico.Illinguaggiosaràsempreunpotentefattorepolitico per legittimare se stessi e per confermare il proprio ruolo nella società, le parole, isimboli e la retorica essendo elementi cruciali della comunicazione politica nel mondo dellaglobalizzazione.Parole‐chiave:discorsoelettorale,politica,analisiretorica,analisilessicale,MatteoRenziTheLinguisticCanonofPostmodernItalianPolitics.RhetoricalandLexicalAnalysisof

MatteoRenzi'sElectoralDiscourse.Politicsisaninexhaustiblesourceofmaterialstoanalyse.Political discourse can be approached from various points of view. The interdisciplinaryperspectives of the political field allow a broad range of analysis: pragmatic, rhetorical,psychological, lexical, sociological and so on. The present paper aims to analyse the Italianpolitical/electoraldiscoursefromarhetoricalandlexicalperspective.Inthisregard,wechoseasacasestudyaspeechwithstrongelectoralfeaturesbyMatteoRenzi,formerPresidentoftheItalianCouncilofMinisters:“larichiestadellafiduciaalSenato”‐24.02.2014.Wehaveanalysedthe stereotypes, the keywords, the rhetorical figures of Renzo's speech, and their persuasiveeffects.Everypoliticaldiscourseisbuiltusingstrategiesaimedatconvincingtheaudience.Thepresent work emphasizes the importance of communicative strategies and rhetorical‐argumentative techniques put in place by the speaker in order to reach his or hercommunicativepurpose:topersuade.Throughthisstudywehavetriedtohighlightthepoliticalpowerstrategies,therhetoricalandthelexicalparticularitiesusedbytheItaly'sformerprimeminister.Languagewillalwaysbeapowerfulpoliticalfactortolegitimizeoneselfandtoconfirmits role in society. In the same train of thought, words, symbols and rhetoric are the mostimportantelementsofpoliticalcommunicationinthisworldofglobalization.

  56

Keywords: electoral discourse, rhetorical analysis, lexical analysis, Italian politics, MatteoRenzi

AnamariaGEBĂILĂUniversitàdiBucarest

anamaria.gebaila@lls.unibuc.roI ripensamenti nel discorso politico tra vincoli normativi e strategie pragmatiche.

Quest’analisi propone lo studio del ruolo pragmatico dei ripensamenti nel discorso politico,nellavarietàdiamesicadelparlatorappresentatadaidibattitielettoraliperlapresidenzadellaRepubblicaoperleelezionipoliticheenelleintervistetelevisivedeicandidatiinFrancia,ItaliaeRomania,nelperiodo2010‐2017.

Spesso strategia comunicativa che prevede l’adeguamento alla norma grammaticale, ilripensamento può intervenire anche nelle strategie pragmatiche della cortesia, della falsacortesia, dell’ironia, della costruzione della propria immagine o dell’immagine dell’avversario(Gruber:1993),oppurecomemezzodiattenuazionediuncontenutoinformazionale.

L’analisi,distampoqualitativo,proponediindividuareiruolideiripensamentineidiscorsiedi interpretarli nella prospettiva della teoria della rilevanza di Sperber e Wilson (1986) inquanto altamente importanti per lo scopo comunicativo; essi si presentano come braniparentetici intenzionali adoperati con lo scopo di alterare un contenuto comunicativoprecedentementeespressoattraversounariformulazione.

Lostatutodiadeguamentoaduncanoneèpalesenellecorrezionigrammaticali;tuttavia,sipercepisce l’intento di raggiungere un modello di efficacia comunicativa anche nelleattenuazionidi generalizzazioni – comenell’esempio tratto daun’intervistadi FrançoisFillondel2012:

Lechômagebaissetouslesmois,presquetouslesmoisdepuisdeuxans(01/04/2012),dove presque agisce come attenuatore del contenuto proposizionale (secondo la

classificazione di Prince etal. (1982) e di Fraser (2010)) sulla generalizzazione precedente,essendocosìunvettoredellavaghezzareferenziale(Voghera:2012).

Oltre a rappresentare correzioni di stampo formale, contenutistico oppure espressivo, iripensamenti contribuiscono alla costruzione dell’immagine del locutore, quindi un’analisicontrastivametteràinrisalto,aldilàdellesceltecomunicativespecificheaciascunodeilocutori,anche certi fenomeni presenti in tutti i corpora analizzati, parti di determinate strategiepragmatiche.

Parole‐chiave:discorso politico, comunicazione canonica, ripensamenti, attenuazione,

cortesiaThe Afterthoughts in Political Discourse between Normative Constraints and

PragmaticStrategies.Thiscontributionaimstostudythepragmaticroleoftheafterthoughtsinpoliticaldiscourse,initsoralvarietyrepresentedbytheelectoraldebatesfortheelectionofthe president of the Republic or for political elections and by television interviews of thecandidatesinFrance,ItalyandRomaniabetween2007and2017.

Oftenusedasacommunicativestrategythatsetstheconformationtothegrammaticalnorm,the afterthought may also appear in the pragmatic strategies of politeness, false politeness,irony, the construction of the candidate’s own image or the construction of the opponent’simage(Gruber:1993),orevenasadevicefortheattenuationfortheinformationalcontent.

Thequalitative analysis aims to identify the roles of the afterthoughts indiscourse and tointerpret them using the relevance theory of Sperber and Wilson (1986), considering theafterthoughts highly important for communication; they are parenthetical and intentionalfragmentsusedwiththepurposeofalterationbyreformulationofanalreadyexpressedcontent.

  57

Theconformation toanorm isobvious in thegrammatical corrections,butan intentionofreachingtowardsamodelofefficacyincommunicationistobenoticedalsointheattenuationsandgeneralisations–likeintheexamplefromoneofFrançoisFillon’sinterviewsin2012:

Lechômagebaissetouslesmois,presquetouslesmoisdepuisdeuxans(01/04/2012),where presque is an attenuator of the propositional content – using the classification in

Princeetal.(1982) and Fraser (2010) – for the generalisation expressed before, thus being avectorofreferentialfuzziness(Voghera:2012).

Theafterthoughtsrepresentformal,contentorexpressivecorrections,butalsocontributetotheconstructionofaspeaker’simage;therefore,acontrastiveanalysiswillbringlightonhow,beyond communicative choices specific for each speaker, we may also encountermanifestations,partofcertainpragmaticstrategies,presentinallthreecorpora.

Keywords:politicaldiscourse,canonicalcommunication,afterthoughts,fuzziness,politeness

GeorgeDanISTRATEUniversitàdiBelleArtieDesigndiCluj‐Napoca

distrate@hotmail.comI termini della scultura. Proposta per un glossario italiano – romeno. Il vocabolario

degli artisti plastici, nel nostro caso degli scultori, come tutto il lessico degli altri linguaggisettoriali,contiene,accantoalleparolepresedallinguaggioquotidiano,terminispecializzatichesono in granparte univoci, precisi, e servono a realizzare una comunicazionenon ambigua ediretta.Proprioperquestoilsignificatodialcuniterminidelcampodellasculturapuòessereoscuroper inonadetti aquestocampo, inveceperquelli iniziati èmoltochiaro. Se imembridella stessa associazione professionale comunicano perfettamente perché usano lo stessosottocodice,glialtri,invece,hannobisognodispiegazioni,anchequandoilterminevieneusatodai parlanti chehanno la stessa linguamadre Per esempio non tutti gli italiani conoscono ilsignificato dei termini lizza,bocciarda, sgorbia,unghietto. Tanto più quando si tratta di unapersona di un’altra lingua nativa. Dunque, consideriamo utile a realizzare un breve glossarioitaliano–romenochecontengaterminiappartenentialcampodellasculturaperaiutarecolorochevoglionospecializzarsiinquestosettore.

Parole‐chiave:vocabolario,artistiplastici,linguaggisettoriali;SculptingTerms.Proposal foran Italian‐RomanianGlossary.Thevocabularyofplastic

artists,inourcasethevocabularyofsculptors,aswellasthelexiconofalltheotherspecializedlanguages, contains, along with words taken from the ordinary language, specialised termswhichare,inmostofthecases,univocal,precise,andwhichareneededinordertoachieveanactofcommunicationwhichisunambiguousanddirect.Thisisthereasonwhythemeaningofsometermspertainingtothefieldofsculptingcanbeobscuretotheoneswhoarenotfamiliarwith this field,while it is very clear to the experts. If themembers of the same professionalassociation communicate perfectly with each other due to the fact that they use the samesubcode,theothers,ontheotherhand,needexplanationsevenwhenthetermisbeingusedbythe speakers who have the same mother tongue. For example, not every Italian knows themeaningof the terms lizza,bocciarda,sgorbia,unghietto.All themoresowhenwearedealingwith a native speaker of a foreign language. Consequently, we consider that a brief Italian‐Romanian glossary would turn useful, a glossary containing terms pertaining to the field ofsculptinginordertohelptheoneswhointendtospecializethemselvesinthisparticularfield.

Keywords:vocabulary,plasticartists,sectoriallanguages

  58

SilviaMADINCEAPAȘCUUniversitàTibiscusdiTimisoarasilvia_madincea76@yahoo.com

Declino del congiuntivo o coesistenza con l’indicativo nell’italiano neostandard? La

crisi,“lasparizione”, ladecadenzao“lamorte”delcongiuntivoèstatadiscussaalungodavarilinguistiqualiMioni(1983:495‐503),Berruto(1987:71),Sabatini(1990:225),Voghera(2002:293), Serianni (2006: 555), Sgroi (2013: 13).Il presente intervento propone di analizzare latendenza di sostituire il congiuntivo con l’indicativo, con la frase infinitiva e il condizionalenell’italianoparlatocontemporaneo,sullabasediuncorpustrattodavarishowtelevisiviperunpubblico medio‐elevato. Dopo una breve descrizione delle caratteristiche normative delcongiuntivo, presentiamo un’attenta analsisi dei casi in cui il congiuntivo viene sostituitonell’italianoneostandard.Parole‐chiave:congiuntivo,indicativo,caratteristche,neostandardDeclineofSubjunctiveorCoexistencewiththeIndicativeintheNeostandardItalian?

Thecrisis,"disappearance",declineor"death"ofthesubjunctivehasbeendiscussedforalongtimeby various linguists such asMioni (1983:495‐503),Berruto (1987: 71), Sabatini (1990:225),Voghera2002:293),Serianni(2006:555),Sgroi(2013:13).Thispaperintendstoanalysethe tendency to replace the subjunctive with the indicative, with the infinitive phrase andconditional in the contemporary spoken Italian, based on a corpus drawn from varioustelevision shows for a medium‐high audience. After a brief description of the regulatorycharacteristics of the subjunctive, we present a careful analysis of the cases in which thesubjunctiveisreplacedintheneostandardItalian.

Keywords:subjunctive,indicative,characteristics,neostandard

CarmelaPANARELLOMinisteropubblicaIstruzione,LiceoGramsciFirenze

pamelching@inwind.itTrasceltepoliticheeusoquotidiano:Imposizioneoaccettazionedell’Italianodopol’

Unità?Persecolil’usodell’Italianonellaproduzioneletterariahacontribuitoatenereinsiemeinun’identità condivisaunpopolo chenonavevaun esercito, una legislazione eun’economiacomuni. Infatti, pur essendo sottoposti a dominazioni diverse, gli Italiani sempre avevanopotutoconservarelaloroculturaelelorotradizionigrazieallalingua.Conlanascitadellostatounitario, nel 1861, sembrò naturale guardare all’Italiano come elemento aggregatore chepotesseaccompagnare la formazione e la condivisionediuna coscienzanazionale e fu presocomeriferimentoilfiorentinoparlatodallepersonecolte,giàusatodaAlessandroManzoninellastesura definitiva dei Promessi Sposi. Ma l’elemento che nel passato era stato un motivo dicondivisionediventaoraunelementodidivisione:almodellodella lingua fiorentinavengonocontrapposti i dialetti parlati nelle diverse regioni e le dotte discettazioni su lingua parlata elingua letteraria; è contrastato il tentativodi introdurrenegli apparati statali la terminologiadel Regno di Sardegna, influenzata dal dialetto franco‐piemontese,ma soprattutto si devonoregistrare ricorrenti difficoltà per la maggior parte della popolazione, abituata ai dialetti, aesprimersi inItaliano,e leproblematicitàdiunsistemascolasticocheperdecennicontinuaaesserecaratterizzatodallamancanzadirisultatiuniforminell’apprendimentolinguistico.

Parolechiave:Italiano,Fiorentino,dialetti,scuola,Unitàd’Italia.

  59

Following the Birth of the Italian Kingdom: Imposing or Accepting the ItalianLanguage? From the Middle Ages, the use of Italian language in literary production hascontributedinholdingtogetherintoasharedidentityapeoplethatstilldidn’thaveacommonarmy, law, and economy. Indeed,while being subjected to different dominations, the Italianshadalwaysbeenabletopreservetheircultureandtraditionsthroughlanguage.In1861,withthe birth of the Unified Italian State, it seemed natural to use the language to support theformationofanationalconsciousness.So,theFlorentinelanguagethatwasspokenbyeducatedpeople,alreadyusedbyAlessandroManzoniinthefinalformofthePromessiSposi,wastakenasamodel toencodethenewbirthofcommon language.Asaresult, theelement that in thepasthadbeenanincentivetocohesion,hasnowbecomeanelementofseparation:themodeloftheFlorentine language isopposed to thedialects spoken invarious regionsand to theeducatedpeople discourses on spoken language and literary language; the attempt to introduce in thestate apparatus the typical terminology of the Reign of Sardinia, influenced by the Franco‐Piemontesedialect,iscontrasted;butaboveall,thebiggestobstacletothewidediffusionofthenew language was the difficulty, for most of the population still accustomed to dialects, toexpress themselves in Italian; furthermore fordecades the school systemcouldn't achieve, inthevariousregions,uniformresultsinthelearningofthenewlanguage.

Keywords:Italianlanguage,Florentine,dialects,school,UnityofItaly

PaoloRONDINELLIAccademiadellaCrusca

paolorondinelli@libero.itIl grido normativo dello slogan. Il titolo dell’intervento trae spunto dall’etimologia del

terminesloganesiproponediipotizzarneeindagarneilvaloredivenutonormativoall’internodelcanonelinguisticocontemporaneo.Loscopoèquellodiapprofondireunparticolareaspettodeldibattitosulla linguaitalianache,neglianniSessantadelXXsecolo,si feceserratoediedevita alla cosiddetta “nuova questione della lingua”, per citare il titolo del volume curato daOronzoParlangéli(Brescia,Paideia,1971).Daallorasonopassatipiùdicinquant’annieoggisiavvertel’esigenzadiriprenderelefiladiqueldibattito,chesispenseconlastessarapiditàconcui si era acceso, poiché forse in quel futuro si trovano elementi corrispondenti al nostropresente.

Parole‐chiave:slogan,norma,italiano,tecnologia,canone.TheNormativeCryoftheSlogan.Thetitleofthispaperdrawsoriginsfromtheetymology

oftheword“slogan”andaimstoinvestigateitsregulatoryvalueinthecontemporarylinguisticcanon.ThepurposeistoanalyzeoneofthemostimportantaspectsofthedebateontheItalianlanguagewhichignitedfromtheSixtiesofXXthcenturyandgaveplacetoanewlanguageissue(seeLanuovaquestionedellalingua,ed.OronzoParlangéli,Brescia,Paideia,1971).Sincethen,fiftyyearshavepassedandnowwefeeltheneedtoresumetherowofthatdebate,asmaybe,inthefuture,wecanfindelementsthatspeakaboutourpresent.Keywords:slogan,rule,Italian,technology,canon.

  60

BenedettoGiuseppeRUSSOUniverzitaPalackéhovOlomouci,Olomouc

benedetto.russo@tiscali.itModellomanzoniano, varianti letterarie e canone “risorgimentale” in alcuni libridi

lettura per le elementari (1882‐1913). L’intervento si concentra su un corpus di libri diletturaperlascuolaelementarecompostidascrittriciperl’infanziatrafineOttocentoeprimoNovecento: in un campione di pagine si intende rilevare il livello di accoglimento, dunque ilgradodiinfluenzamodellizzante,delleinnovazionifonomorfologicheedeifenomenidisintassimarcatapresentineiPromessiSposimanzoniani,prestodivenutiparadigmadiprosamodernaanche nell’ambito della testualità didattica. Dopo l’unificazione politica (1861), i testi per lascuola svolsero, con altri canali, un ruolo fondamentale nella popolarizzazione della linguaunitaria tra i bambini delle scuole popolari e le loro famiglie, prevalentemente dialettofone:comprenderesee inqualemisura le soluzionimanzoniane inciserosulleopzioni formali edistile rintracciabili in alcuni di essi può esser utile ad avanzare ipotesi suimodelli di italianoproposti alle nuove generazioni postunitarie, dunque sull’eventuale determinarsi di nuoviindirizzinormativi.Unosguardod’insieme,inoltre,sugliautoriesullalinguadeibraniinprosaein versi prevalemente ottocenteschi antologizzati nei libri di lettura prescelti permetteràqualche considerazione sul costituirsi di un canone scolastico‐identitario‐risorgimentale, inpartedifferentedaquello letterarioosservatonellescuoledigradosuperiore,ecaratterizzatoda scelte lessicali, varianti formali e costrutti oscillanti tra tendenze moderne e persistenzeauliche e arcaizzanti. In conclusione si tenterà di rilevare la coesistenza di soluzionidiafasicamente coerenti e contraddizioni stilistiche in testi pensati per educare sia a un usocolloquialedell’idiomanazionalesiaall’apprezzamentodisceltelinguisticheesteticamentepiùricercate.

Parole‐chiave: libri di lettura, modello linguistico manzoniano, canone scolastico,

Risorgimento,nuovostandardlinguisticoManzoni’s Language Model, Literary Variants and Risorgimento’s Canon in Some

Reading Books for the Primary School (1882‐1913). The paper concerns some readingbooksfortheprimaryschoolwrittenbyfemaleItalianwritersbetween1882and1913.Theaimis to observe, in a selected sample, the level of reception of thephonological, graphemic andmorphological innovations and of the phenomena of marked syntax registered in IpromessisposibyA.Manzoni,whichsoonbecameamodelofmodernprosealsofordidactictexts.Afterthepoliticalunification(1861),schoolbooks, togetherwithotherchannels,hada fundamentalrole for the spread of the national language among children of the public schools and theirfamilies,mainlyspeakingdialects:tounderstandwhetherandtowhatextentManzoni’schoicesaffectedformalandstylisticoptionsfoundinsomeofthemcouldbeusefultomakehypothesesabout themodels of Italianproposed to the new generations after 1861, therefore about thepossiblecreationofnewlanguagestandards.A lookontheauthorsandthe languageofproseandversepassages,chieflybelonging to the19thcentury,anthologized in thechosenreadingbooks will allow considerations about the formation of a scholastic canon based onRisorgimento’s culture and on the building of a national identity. It was different from thatfollowedinthehigherschools,andcharacterizedbyvocabulary,variantsandconstructsvaryingbetweenmodern tendencies andhigh‐sounding and archaic elements. The final attempt is tonotice the coexistence of consistent registers and stylistic contradictions in texts aimed ateducatingbothacolloquialuseofItalianandtheappreciationofrefinedlanguagechoices.Key‐words: readers, Manzoni’s language model, scholastic canon, Risorgimento, new

languagestandard

  61

OanaSĂLIȘTEANUUniversitàdiBucarestsalioana@gmail.com

Appunti suipercorsi traduttiviper la versione rumenadi tre Laudedi Iacoponeda

Todi.ProssimamentelepiùbelleLaudediIacoponedaTodiconoscerannoperlaprimavoltainRomaniaunatraduzioneinmetroerima.AconnetterelafiguradelpoetamisticodellafinedelDuecento al tema generale del convegno, si potrebbe parlare di una perpetua tensione fracanone teologico e anti‐canone espressivo nel Laudario del grande Tudertino. Il presenteintervento si propone di svelare alcuni degli ostacoli che il traduttore deve affrontarenell’approfondimentodiuntipoditestoassolutamenteinsondabileanchedapartedegliespertidi filologiaantica inassenzadiunbuonapparatocriticoediungenerosoglossario,partendodalledifficoltàlessicali(sovrabbondanzadiformegraficheparallele,trattamentifoneticiumbro‐meridionali, prestiti provenzali, coniazioni dell’autore, storpiature paretimologiche ecc.),semantiche (uso frequente di latinismi, dialettismi, arcaismi) e prosodiche (l'obbligo dirispettare il limitatissimo settenario o ottonario e la rima), fino a quelle legate alle realiastoriche e culturali dell’epoca. Verranno inoltre commentate le strategie traduttive adoperatenella versione romena di tre capolavori iacoponici:DonnadeParadiso,O,reginacortese eO,Signorpercortesia.Parole‐chiave:IacoponedaTodi,versionirumene,DonnadeParadiso,O,reginacortese,O,

Signorpercortesia.TranslatingStrategies intheRomanianVersionofThreeLaudebyIacoponedaTodi.

ThefirstRomanianrhymedversionofthemostbeautifulLaudebyIacoponedaTodiisabouttobe published by Humanitas Publishing House. The idea that could mainly connect the XIIIthcenturymystical poet to the general topic of this year’s Conference is the perpetual tensionbetween theological canon and expressive anti‐canon in Iacopone’s Laudarium.The essay isaimed to reveal some of the difficulties a translator has to deal with when interpretingIacopone’s textwhich nowadays is absolutely incomprehensible even to Italian specialists inphilologywithoutagoodcriticaleditionandagoodglossary.Therearefirstlexicaldifficulties(coexistence of graphic forms in free variation, Umbrian and southern Italian dialects typicalphonetic forms,words borrowed from Provence and France, brand new lexical innovations,lexical deformation by para‐etymology etc.), then semantic difficulties (large use of Latin,dialectalandarchaicforms),thenprosodicstructurestobemaintained(impellinguseofrhymeandlimitedsevenoreightunitsverse)andthenhistoricalandculturalXIIIthcenturyrealiatobedeeplyunderstood.PunctualtranslatingoptionswillbeprovidedbytheRomanianversionofthree masterpieces written by the poet of Todi: DonnadeParadiso,O, reginacorteseand O,Signorpercortesia.

Keywords:IacoponedaTodi,Romaniantranslations,DonnadeParadiso,O,reginacortese,

O,Signorpercortesia.

  62

LITTÉRATURESFRANÇAISEETFRANCOPHONES 

CristianaBULGARUUniversitéTechniquedeCluj‐Napoca

cristiana.Bulgaru@lang.utcluj.ro

Larecetteduromand’aventuresréinterprétéedansunrécitdesongedeMargueriteYourcenar, «La route au crépuscule». Rêveuse de calibre, transcriptrice et théoricienned’unecatégorieoniriqueoriginaleappelée“rêvelyriqueouhalluciné”,MargueriteYourcenarestàlafoisuneécrivaineintéresséeparlerêve.Sesécritsdesannées’30,notammentlerecueildetranscriptionsoniriquespersonnelles intituléLesSongesetlesSortsetparuen1938,assignentaurêveunrôlecomplexe,perpétuéd’ailleursdanssespériodesultérieuresdecréation:simplemotif littéraire, comme la mort, la maladie ou l’amour, outil discret d’investigation del’intériorité, au même titre que le mythe ou la légende, référence esthétique hautementvalorisée, en concurrence avec la référence artistique ou la référence géographique, formuleparticulièred’écritureoù lepoèmeenproseglissevers l’aventure, l’investigationpolicièreoul’observationhistorique.Nousnousproposonsdereconstituertoutd’abordlathéorieoniriqueyourcenarienne, centrée sur la catégorie du «rêve lyrique ou halluciné», telle qu’elle a étédressée dans préface du recueil Les Songes et les Sorts: la tentative de définition de cettecatégorie de l’onirisme nocturne, les suggestions de la rêveuse concernant la méthode detranscription et les pistes de lecture qu’elle «autorise» (le rêve comme «compte rendud’aventuresnocturnesauthentifiées»et le rêvecomme«mémoiresde [s]avie rêvée»).Nousavonschoisiunsongecentrésurl’aventurepourillustrerlesproposthéoriquesyourcenariens,maissurtoutpouranalyserlesinfluencesdequelquesgenrescanoniquessurl’écrituredurêve:leromand’aventures,avecsondynamisme,sadensitéévénementielleetsesdécors, leromanpolicier avec son atmosphère terrifiante et le jeu à l’énigme. Un songe comme «La route aucrépuscule»montre,ànotreavis,quelerécitderêveestplutôtunefictionbientenueenmainqu’une expression de l’intériorité, en dépit de l’authenticité clamée par la rêveuse‐transcriptrice.

Mots‐clés: théorie onirique, transcription onirique, poème en prose, rêve lyrique ou

halluciné.The Recipe of the Adventure Novel Reinterpreted in an Oneiric Transcription by

Marguerite Yourcenar ”La route au crépuscule”. Important dreamer, transcriptor andtheoreticianofanoriginalcategoryinthefieldofnocturnaloneiric,theso‐called“rêvelyriqueou halluciné”, Marguerite Yourcenar is at the same time a writer interested in dream. Herwritings fromthe ‘30s,especiallyhercollectionofoneirictranscriptionsof1938LesSongesetlesSorts, confer a multiple role to the dream, perpetuated for that matter, in the followingperiodsofhercreation,infictionandinautobiography:simpleliterarytopic,suchaslove,deathand illness, discrete instrument for investigating the interiority, together with the myth andlegend, aesthetic reference of great value, in competition with the artistic or geographicalanalogy,aparticulartypeofwriting,who’smarkremindsusofthepoemwritteninprose,theadventurenovel(throughthedensityofevents,dynamism,fabulousorterrifyingatmosphere)orthememoirs.ThepresentworkproposesareconstructionoftheoneirictheoryofMargueriteYourcenar, focused on the category of the lyric or hallucinating dream (“rêve lyrique ouhalluciné”),asformulatedintheprefacetothecollectionLesSongesetlesSorts:theattempttodefine that nocturnal oneiric category, the suggestions of the dreamer regarding thetranscribingmethodandthereadingtrackswhichsheauthorises(thedreamasanaccountofthe authenticated nocturnal adventures“compte rendu d’aventures nocturnes authentifiées”

  63

andthedreamasmemoiresofherdreamedlife“mémoiresde[s]avierêvée”). In thesecondpart of the paper we will illustrate the theoretical ideas of Marguerite Yourcenar on anadventure‐based transcription entitled "La route au crépuscule" and we will analyse theinfluence exerted on the writing of the dream by the adventure novel, with its dynamism,densityofevents,anditsvarieddecorations,aswellasbythedetectivenovel,withitsterrifyingatmosphereandtheenigmagameitisproposing.Suchatranscriptshows,inouropinion,thatwearedealingwitha fiction rather thananexpressionof interiority,despite theauthenticityclaimedbythedreamer.

Keywords: theory of dream, lyric or hallucinating dream, oneiric transcription, poem

writteninprose.

MarcCHEYMOL

Chercheurindépendant,Francem.cheymol@fr.refer.org

Lecanonetla«loideseuil».Entreroufairesonentréeàl’Académie,auPanthéon,dansla

BibliothèquedelaPléiade,danslePetitLarousse,c’est,pourunécrivainouunartiste,pouruneœuvre, pour unmot, unemanière de passer le seuil qui donne accès au canon artistique, aucanonlittéraire,aucanonlinguistique.Lanotiondecanon,quisembleallerdesoi,mérited’êtreexaminée à la lumière d’unepensée du seuil, et à partir d’une série d’oppositions : est‐ce unsystèmederèglesouunelisted’œuvres?Est‐ilproduitoudéduit?Doit‐ilêtreregardédansuneproblématique axiologique ou ontologique? Analyser la canonicité dans la perspective de lacritiqueanglo‐saxonne,commecontenu,oudecelledelaRomania,commestructure?Danscesdifférentesacceptions, lecanon,qui inclutetquiexclut,quiseconstitueàpartirde frontières(esthétiques,nationales,internationales),sembleobéiràuneloideseuil:ildéfinitàlafoisunelimiteet,danscettelimite,l’endroitetleprotocolequipermettentdelafranchir.Quiendécide,commentetdansquels lieux?Onsedemanderadoncquelssont lesmoyenset lesauteursdecette reconnaissance : les espaces et les instruments de canonisation et les acteurs de lacanonisation,c’est‐à‐direlesgardiensduseuil.Visiblesouinconscients,respectésouméprisés,suivis ou pris à contre‐pied, qu’ils soient franchis délibérément ou sans s’en apercevoir, lescanons,commelesseuils,sesignalentparunarrêt,unsaut,voireunecondition,unpassageetsurtoutunedoubletransformation.Commedansune initiation,celuiquiapassé leseuiln’estplus le même qu’auparavant, mais l’espace où il est entré se trouve aussi modifié par saprésence. Tel le sujet d’une nouvelle de Borges, le canon est infini, insaisissable, transitoire,proliférant:ildépenddeslieux,despeuples,descerclessociaux,descultures.Cettemultiplicitéculminedansunesorted’effacementducanondansl’universd’Internetetdesréseauxsociaux,car c’est la loi de seuil, ici amoindrie, qui confère au canon sa spécificité, et garantit sonexistencemême.

Mots‐clés: Seuil, littérature comparée, canonicité, instruments de canonisation

littéraire,acteursdelacanonisation.The canon and the Law of Threshold. Enter or make one’s entrance to the French

Academy,tothePantheon,totheBibliothèqueofthePléiade,tothePetitLaroussedictionary,is,forawriteroranartist,forawork,foraword,thewaytocrossthethresholdwhichgivesaccesstotheartisticcanon, to the literarycanon, to the linguisticcanon.Thenotionofcanon,whichseemstobeobvious,deservestobeexaminedinthelightofathoughtofthethreshold,andfromaseriesofoppositions:isitasystemofrulesoralistofworks?Isitproducedordeduced?Mustitbelookedasanaxiologicalorontologicalproblem?MustthecanonicitybeanalysedwiththeprospectoftheAnglo‐Saxoncriticism‐ascontent‐orofthatofRomania‐asstructure?Inthesevariousmeaningsofaword,thecanonseemstoobeythelawofthreshold:itdefinesatthesametimealimit,andwithinthis limit,theplaceandtheprotocolwhichmakespossibletocrossit.

  64

Thecanonconstitutesitselfbygeneratinglimits:esthetical,national,international,whetheroneoperatesdivisionsaccordingtohistoricperiods,accordingtoStatesoraccordingtogeopoliticalunits.Whodecides, howand inwhichplaces?Onewill thus askwhich are theways and theauthorsofsucharecognition,thespacesandinstrumentsofcanonizationandtheactorsofthecanonization,thatis,theguardsofthethreshold.Visibleorunconscious,respectedordespised,followedortakentooppositecourse,deliberatelyexceededorwithoutnoticingit, thecanons,likethethresholds,areannouncedbyastop,a jump,evenaneffort,acondition,byapassageandespeciallybyadoubletransformation.Asinaninitiation,theonewhocrossedthethresholdis not anymore the same thanpreviously, but the spacewhereheentered ismodifiedby itspresence. As the subject of a short story by Borges, the canon is infinite, imperceptible,transitory,proliferating:itdependsontheplaces,thepeople,thesocialcircles,thecultures.Thismultiplicity culminates in a kind of obliteration of the canon in the universe of Internet andsocialnetworks,becausethe lawofthreshold,heredecreased, istheonewhichconferstothecanonitsspecificity,andevenguaranteesitsexistence.

Keywords: Threshold, comparative literature, canonicity, ways of literary canonization,

actorsofcanonization.

Ioana‐RucsandraDASCĂLUUniversitédeCraïovarucsicv@yahoo.com

Àlarecherchedescanonslittérairesféminins.Aulongdel’histoirel’écriturefémininea

dûluttercontrelespréjugéssociaux:aucommencementlesfemmesécrivainsn’avaientledroitdecréerquedesécrits légers. Jeprésenteraiplusieursfemmesécrivainsprovenantd’époquesdistantes:ChristinedePizanestlapremièrefemmeaprèsSapphoàavoirsignédesonvrainom.DansLelivredelaCitédesDames,dialoguephilosophique,lestyleestprescriptif,carils’agitdedéfendreladignitédesfemmes.MariedeFranceestlapremièrefemmepoètedelalittératurefrançaise, qui a chanté l’amour de loin et qui a restructuré l’érudition ancienne classique, demêmeque les légendes localesdans les formes littérairesduXIIèmesiècle.AuXVIèmesiècle,Thérèse d’Avila conçoit l’âme comme un château, son livre étant un auxiliaire dédié auxmonialespourlesaideràprier.J’aiaussichoisideuxauteuresduXXIèmesiècle,quipratiquentparleurlittératureunevéritablethérapiesentimentale.NathalieAzoulaidansTitusn’aimaitpasBérénicemontrecommentseressaisiraprèsuneséparationsentimentaleàl’aidedeRacine.Ledernier ouvrage, L’autre qu’on adorait par Catherine Cusset, est un roman‐épître conçu à ladeuxième personne comme requiem après la perte d’un ancien bien‐aimé. La littératureféminineretrouveainsiunerichetradition,lecanonseforgeantaufuretàmesuredurantlesépoquesetcomme il s’agitde lacréation féminine, les sentimentset lespassionsy sontpourbeaucoup.

Mots‐clés:littératureféminine,tradition,préjugésetsentiments.Insearchoffeminineliterarycanons. During history, feminine writing had to fight

againstsocialprejudices:inthebeginningwomenwriterscouldonlycreateinaneasystyle.I’llpresentseveralwomenwriterslivingindistantepoques:ChristinedePizanisthefirstwomanafterSapphowhosignedwithherrealname.MariedeFranceisthefirstwomanpoetinFrenchliterature,who sang distant love and restructured ancient scholarly tradition aswell as locallegends in the literary forms of the XIIth century. In the XVIth century, Theresa of Avilaconceivedsoulasacastle,hermysticalbookbeingdedicatedtonuns,inordertohelpthemwithpraying. I have also chosen two authors from the XXIst century, who practised sentimentaltherapybytheirliterature.InTitusn’aimaitpasBéréniceNathalieAzoulaishowshowonecanrecover after sentimental separation thanks to Racine. The last work, Titus n’aimait pasBérénice by Catherine Cusset is a novel‐epistle conceived at the second person as a requiem

  65

afterthelossofanancientlover.Feminineliteratureenjoysarichtradition,canoncreatingitselfduringcenturiesandaswediscussaboutfeminineliterature,feelingsandpassionsplayaveryimportantrole.

Keywords:Feminineliterature,tradition,prejudicesandfeelings.

AlexandraDĂRĂU‐ȘTEFANUniversitéBabeș‐Bolyai,Cluj‐Napoca

stefanalexandra85@yahoo.comL’écritureleclézienne,au‐delàdesfrontièresgéographiquesetcanoniques.Jean‐Marie

Gustave Clézio dépasse, dans son œuvre, non seulement les frontières géographiques, maisaussilescanonsesthétiquesduXXesiècle,étantcataloguéparlacritiquecommeunécrivain«scandaleusement inclassable ». Son œuvre qui s’étale sur plus d’un demi‐siècle a connu demultiples influences littéraires exercées par l’existentialisme, le Nouveau roman, ou bien lepostmodernisme. Si l’auteurparle fièrementde l’héritageculturelexistentialiste, s’il repoussel’idéed’être encadrédans lesnormesduNouveauRoman, il nepeut aucunement échapper àl’ancragehistorique, étant considéré commepostmodernepar nombrede critiques littérairesparmilesquelsJeanOnimusouBrunoThibault.Notrebutestdedémontrerque,malgrétouscesencadrements de son écriture, Le Clézio garde sa liberté auctoriale, outil indispensable à laproductiondesonœuvrelittéraire:«L’essentielaufondc’est la liberté, l’écrivaindevraitêtrelibreetdonnerlegoûtdecetteliberté».Parlasuite,notrearticlesedonnepourdeuxièmebutdeprouverquelestextesdecet«étonnantvoyageur»queLeClézioincarnesesubordonnententotalitéuniquementàladiversitéculturellepropreaumondemétissé,quinecessedemettrel’Alteritéenlumière.

Mots‐clés:canon,frontière,métissageculturel,liberté,Alterité.Inhiswork, Jean‐MarieGustaveCléziogoesnotonlybeyondthegeographicalboundaries,

but also beyond the aesthetic canons of the 20th century, being catalogued by critics as a"scandalously unclassifiable" writer. His work, spreading overmore than half a century, hasknownmanyliteraryinfluencesexertedbyexistentialism,theNewNovel,orpostmodernism.Iftheauthorspeaksproudlyof theexistentialistculturalheritage, ifherejects the ideaofbeingframedwithinthenormsoftheNewNovel,hecaninnowayescapethehistoricalanchorage,ashe isconsideredtobepostmodernbymany literarycritics, including JeanOnimusandBrunoThibault.Ouraimistodemonstratethat,despitealltheseframesofhiswriting,LeClézioretainshis auctorial freedom, an indispensable tool for the production of his literary work: "Theessential thing is freedom, the writer should be free and pass the taste of this freedom."Consequently, our article has as second objective to prove that the texts of this “amazingtraveller”thatLeClézioincarnatesfullysubordinateonlytotheculturaldiversityspecifictothemixedworld,whichneverceasestobringOthernessintolight.

Keywords:canon,boundary,culturalmingling,liberty,Otherness.

  66

IleanaNeliEIBENUniversitédel’OuestTimişoara

ileana.eiben@e‐uvt.ro

Écrire l’Histoire.NormesettransgressiondesnormeschezFeliciaMihali. Lesbravesgens,grâceà leurprouesse,réussissentàséjournerdans levoisinagedeschosesquidurentàjamais. De ce fait, l’histoire enregistre leurs hauts faits d’armes en devenant un «magasind’exemples» d’où les écrivains empruntent souvent les sujets de leurs écrits. Les romanshistoriques raniment, en général, les figuresmarquantes, lesmortels ayant acquis un renomimmortel.Maisunsimplemortel,prisdanslecoursséculierdesévénements,qu’est‐cequ’ilpeutespérer? Pour Felicia Mihali, la routine de chaque individu est intéressante, car il est unexemplaireuniquedanslecycledumonde.Danssavision,l’histoireseraitcenséerecevoirdanssamémoiredesévénementsséculiersordinairesqueleprocessushistoriquerendsignificatifs.La conviction de l’écrivaine serait que ce ne sont pas uniquement les pays qui doivent êtredéfendus,maischaqueindividuaussi.Notrecommunicationporterasurl’écrituredel’histoiredans La reineet le soldat, Dina et Labien‐aiméedeKandahar. Pour écrire ces trois romans,FeliciaMihalis’inspired’événementsplusoumoinsrécents(laconquêtedel’AsieparAlexandrele Grand, la chute du communisme en Roumanie et la guerre en Serbie, la guerre enAfghanistan) qui constituent la toile de fonds pour le déroulement d’une autre histoire, unehistoiredevie,unerelationamoureuseentreunguerrieretunefemme,danslaplupartdescasducampadverseoud’unautremilieusocial.

Mots‐clés:Histoire,romanhistorique,histoiresdevie,fictionalisationduréel,empruntsà

laréalité.WritingHistory. Standards and breach of standards in FeliciaMihali’s novels. The

goodpeople, throughtheirprowess,succeedinstayingintheneighborhoodofthethingsthatlast forever. As a result, history records their great achievements and becomes a "store ofexamples"fromwhichwritersoftenborrowthesubjectsoftheirwritings.Historicalnovels,ingeneral,revivethestrikingfigures,themortalshavingacquiredanimmortalrenown.Butwhatcanasimplemortalcaughtinthesecularcourseofeventshopefor?FeliciaMihalithoughtthattheroutineofeachindividual is interestingbecauseheisauniqueexampleinthecycleoftheworld. In her vision, history would be supposed to receive in its memory ordinary seculareventsthatthehistoricalprocessmakesmeaningful.Thewriter'sconvictionwouldbethatitisnotonlythecountriesthatmustbedefended,buteachindividualtoo.OurcommunicationwillfocusonFiliciaMihaly’sthreenovels:LaReineetlesoldat,DinaandLabien‐aiméedeKandahar.Towritethesethreebookstheauthordrawsinspirationfrommoreor lessrecentevents(theconquest of Asia by Alexander the Great, the fall of communism in Romania and thewar inSerbia, the war in Afghanistan) as background for another history: a life story, a romanticrelationshipbetweenawarriorandawomaninmostcasesoftheopposingcamporothersocialmilieu.

Keywords:History,historicalnovel,lifestories,fictionalizedreality.

MonicaGAROIUUniversitédeTennessee‐Chattanooga,États‐Unis

mgaroiu@yahoo.com

Lesje(ux)del’autobiographiechezAssiaDjebar.Notrecommunicationtented’examinerla recherche de l’identité personnelle et collective dans L’Amour, la fantasia (1985) d’AssiaDjebar,figuredeprouedelalittératuremaghrébinefrancophone.Dansceromanquitémoigne

  67

indéniablementduprojetautobiographiquedeDjebar,ilyaunenchevêtremententreHistoire,autobiographieetdiscoursdesfemmes.Bienquel’écritureautobiographiquefonctionnecommeun fil conducteur à travers la structure complexedu récit, elle estnéed’unedouble tension:d’unepart,cellededire«je»entantquefemmedansunesociétéoùparlerdesoiestuntabou;d’autrepart, cellede s’écrireen français, langueadverse,dans le contextepostcolonial.Notrebutseraenparticulierdequestionnerlesenjeuxetlesparadoxesdel’écritureautobiographiquedjebariennequis’affirmecommeunepluralitédesinstancesautodiégétiquesmétissées.

Mots‐clés: Assia Djebar, L’Amour, la fantasia, écriture autobiographique, littérature

maghrébine,voixdesfemmes.PlurivocalAutobiographyintheWorkofAssiaDjebar.Thispaperattemptstoexamine

the search for personal and collective identity in the novel Fantasia,anAlgerianCavalcade(1985)byAssiaDjebar,aleadingfigureoftheFrancophoneNorthAfricanliterature.Testifyingto Djebar's autobiographical project, this narrative is crafted as an entanglement of History,autobiography and women's discourse. Although the autobiographical writing provides acommonthreadthroughthecomplexstructureofthenovel,itisbornoutofadualtension:ontheonehand,thatofsaying“I”asawomaninasocietywhereself‐revelationisataboo;ontheotherhand, thatofwriting inFrench, theadversary language, in thepostcolonial context.Wewill especially seek to explore the challenges and paradoxes of Djebar’s autobiographicalnarrative,affirmedasapluralityofhybridsubjectivities.

Keywords: Assia Djebar,Fantasia,anAlgerianCavalcade, autobiographicalwriting, North

Africanliterature,women’svoices.

RamonaMALITA

Universitédel’OuestTimişoaramalita_ramona@yahoo.fr

Depuisquand y a‐t‐il des «batailles canoniques»? Lesmerveilleuses aventures du

canonesthétique.Latectoniquedesgoûtslittérairesàtraverslessièclesetleursimplicationsaxiologiques font grossomodo l’objet du canon esthétique. Dans l’ensemble des cas où il semanifeste,lecanonseraitcenséeapparaîtreparlebesoindemettredel’ordredanslechaosdeslittératures.Discerner lesvaleursprésupposeraitdoncunprocessusde jugementetde tri.Lecanon esthétique est unmodèle normatif à grande valeur de généralité et un formateur desgoûts esthétiques à travers les époques. Par ses composantes normatives, il est un repèreaxiologiqued’uneépoque;enconséquence,lesauteursetlesœuvrescanoniquessontdesoutilsparl’intermédiairedesquelsonformelegoûtesthétiquedeslecteurs.Notrecommunicationsepropose quelques hypothèses de travail: 1. Le canon propose un modèle axiologique par lahiérarchie assumée, par la nomenclature autorisée, ayant pour base de tri la valeur. 2.L’échantillonnage axiologique des traductions aux côtés des œuvres originales a pour but laradiographie des modèles (à faire réfléchir). 3. La canonisation est une démarche à viséeculturelle, ayant donc des répercussions visibles dans d’autres sphères de la culture, nonuniquementenlittérature.

Mots‐clés: canon esthétique, canon littéraire, théorie axiologique, bataille canonique,

auteurcanonique.Sincewhenhave therebeen "canonicalbattles"?Thewonderful adventuresofThe

aestheticcanon.Thetectonicsofliterary“tastes”throughoutthecenturiesandtheiraxiologicalimplications are roughly the subject of the aesthetic canon. In all caseswhere it appears, thecanonwouldbe supposedby theneed to put order in the chaosof the literatures.Discerning

  68

valueswouldthereforepresupposeaprocessofjudgmentandsorting.Theaestheticcanonisanormative model with great value of generality and a trainer of the aesthetic “tastes”throughout the eras. By its normative components, it is an axiological landmark of an era;consequently, authors and canonicalworksare tools throughwhich theaesthetic tasteof thereaders is formed.Ourpaperproposes a fewworkinghypotheses: 1. The canonproposes anaxiological model by the assumed hierarchy, by the authorized nomenclature, based on thesorting of the value. 2. The axiological sampling of translations alongside the original worksaims at the radiography of the models. 3. Canonization is a cultural approach, with visiblerepercussionsinotherspheresofculture,notonlyinliterature.

Keywords: aesthetic canon, literary canon, axiological theory, canonical battle, canonical

author.

Ioana‐MariaMARCUUniversitédel’OuestTimişoara

ioana_putan@yahoo.frLa littérature issue de l’immigration maghrébine entre contre‐canon et canon

littéraire.Danslesannées1980,desindividusdontonalongtempsvouluignorerlaprésence‒lesdescendantsdes immigrésmaghrébins‒décidentque le tempsestvenude faireentendreleurs voix. Leurs parents, les immigrés authentiques, avaientmené une existence difficile ensilence, en cachette. Les « intrangers », quant à eux, ayant connu la précarité, le racisme, lesdifficultés d’adaptation à l’école, la marginalisation, la stigmatisation, le statut d’ « enfantsd’immigrés»,neveulentplussetaire.Ilsprennentlaplumepourseraconterouraconterleursproches, leurs expériences en tant qu’individus écartelés entre deux cultures, deux espaces,deuxlanguesetdeuxidentitésquiontdumalà«cohabiter»oupourinventerdeshistoiresàcaractère vraisemblable rappelant le destin de tout un groupe d’individus nés dansl’immigration de leurs parents, menant leur existence misère à la périphérie de l’espacefrançais.Ils fontdoncentrerdanslalittératureunespace,unelangue,despersonnagesetdesthématiquesspécifiques,sanslesquelsleursécrituresneseseraientpasindividualiséesdanslerichepaysagelittérairefrançais.Justement,cescaractéristiques–faireparlerunespaceetdespersonnagespériphériques (labanlieue/des immigréset leursdescendants,des jeunes fillescondamnéesaumutisme,deschômeurs,laracaille,etc.),leurprêterunelangueseréclamantdelarue,proposerdesproblématiquesempruntéesàlaréalitéquotidiennedescités(leracisme,ladélinquance,lestatutdelafemme,laconfrontationmodernité/tradition,etc.)‒ontpermisauxécrivainsissusdel’immigrationmaghrébinedecréeruncontre‐canonlittéraireparrapportàlalittératurefrançaisecirculante,norméeetsouventrigide.

Undesreprésentantslesplusappréciésdecettelittératurehors‐normesestRachidDjaidani.Championdeboxeanglaisedel’IledeFrance,ilpublieen1999sonpremierromanBoumkoeur,un phénomène médiatique vendu à plus de 90 000 exemplaires à sa sortie. Dans notreintervention,nousnousproposonsdevoircommentcerécitpolyphoniquedontlesujetestle«quartier » peut passer facilement du statut de contre‐canon littéraire (écriture fortementoralisée, personnages infâmes, espace pourri) à celui du canon littéraire (langue d’écrituretravailléeetmaîtrisée,écritureentantque«processusexpérimental»,espacesymbolique,etc.).

Mots‐clés:contre‐canonlittéraire,immigration,langue,espace,périphérie.

Abstract : In the 1980s, individuals who had long been unaware of the presence ‐ the

descendants of Maghreb immigrants ‐ decided that the time had come tomake their voicesheard.Theirparents,theauthenticimmigrants,hadledadifficultexistenceinsilence,insecret.The "intrangers", as for them, having experienced precariousness, racism, difficulties inadapting to school,marginalization, stigmatization, the status of "children of immigrants", nolonger want to be silent. They take the pen to recount their experiences as individuals torn

  69

between two cultures, two spaces, two languages and two identities who have difficulty"cohabiting"ortoinventstorieswithlikelycharacterremindingthedestinyofawholegroupofindividuals born in the immigration of their parents, leading their misery existence to theperiphery of the French space. They thus introduce into literature a specific space, language,charactersandthemes,withoutwhichtheirwritingswouldnothavebeenindividualizedintherich French literary landscape. In fact, these characteristics – to make speak a space andperipheralcharacters(thesuburbs/immigrantsandtheirdescendants,younggirlscondemnedto silence, the unemployed, the rabble, etc.), to lend them a language involvingthe street, toproposeproblemsborrowedfromthedailyrealityofthecities(racism,delinquency,statusofwomen, confrontation of modernity / tradition, etc.) ‐ allowed writers from Maghrebimmigration to createa literarycounter‐canon inrelation to thecirculatingFrench literature,normed and often rigid. One of the most appreciated representatives of this outrageousliterature isRachidDjaidani.ChampionofEnglishboxingof theIledeFrance,hepublished in1999 his first novel Boumkoeur, amedia phenomenon soldmore than 90 000 copies on itsrelease.Inourintervention,weproposetoseehowthispolyphonicnarrative,whosesubjectisthe "neighborhood", can easily be transformed from the status of a literary counter‐canon(strongly oralised writing, infamous characters, rotten space) to that of the literary canon(workedandmasteredwriting,writingasan'experimentalprocess',symbolicspace,etc.).Keywords:Literarycounter‐canon,immigration,language,space,periphery.

RoxanaMAXIMILEANUniversitéBabeș‐BolyaiCluj‐Napoca

roxi_noja@yahoo.com

LeLivredeTobitversusTobiedesmarais.Entrefidélitéetreécriture.Notretravailseconcemtre sur la relation entre le romanTobiedemarais de Sylvie Germain et le texte qui areprésenté sa source d’inspiration, Le livre de Tobit, texte deutérocanonique de l’AncienTestament qui figure dans la Septante, mais pas dans le canon hébraïque. Sylvie Germain amaintes fois témoigné son intérêt pour les écritures bibliques à travers ses œuvres quidébordentdesquestionnementssurlaspiritualitéchrétienne.Ellecroitque,aumomentoùelles’inspired’untextesaint, la littératureaccomplitunsacrilègeausenspropredumot,vold’unobjet sacré. Notre communication se propose d’identifier la manière de réécrire l’imaginairebiblique tout en ancrant l’histoire dans une autre époque, plus familière au lecteurcontemporain.Lebutdenotrecommunicationestd’analyserlafidélitéautextesourceainsiquelesinventionsetlesécartsàtraversplusieurscritères.D’abord,nousnousconcentreronssurlechangementduchronotope,surlechoixdel’écrivaind’adapterl’espaceetletempsàsonpropremondeduXXesiècle. Enplus, nous observerons leparallèle entre l’itinéraire géographique etl’itinéraire intérieur du personnage principal. Après, nous étudierons la sélection despersonnages en distinguant les personnages gardés de l’hypo‐texte de ceux inventés. Enfin,nous chercherons les symboles présents dans le livre qui renvoient au texte biblique et à laspiritualitéchrétienne.

Mots‐clés: canon biblique, réécriture, chronotope, caractérisation du personnage,

intertextualité.Abstract:OurworkfocusesontherelationshipbetweenthenovelTobiedemaraisbySylvie

Germain and the text that represented her source of inspiration, The book of Tobit, adeuterocanicaltextoftheOldTestamentwhichappearsintheSeptuagintbutnotintheJewishcanon.SylvieGermainhasrepeatedlyexpressedherinterest inbiblicalscripturesthroughherbooksthatcontainquestionsaboutChristianspirituality.Shebelievesthat,whenitisinspiredbyaholytext,literatureaccomplishesasacrilege,inthepropersenseoftheword,thetheftofa

  70

sacred object. Our communication aims to identify theway to rewrite the biblical imaginarywhileanchoringthestoryinanothertime,morefamiliartothecontemporaryreader.Weaimtoanalyze the fidelity to the source text as well as the inventions and the differences throughseveral criteria. First, wewill concentrate on the changes in the chronotope, on the writer’schoicetoadaptspaceandtimetohisownworldofthetwentiethcentury.Inaddition,wewillobserve the parallele between the geographical itinerary and the inner itinerary of themaincharacter. Afterwards, we will study the selection of the characters by distinguishing thecharacterswhoareguarded fromthehypotextof those invented.Finally,wewill look for thesymbolsthatrefertothebiblicaltextandtheChristianspirituality.

Keywords:biblicalcanon,rewriting,chronotope,characterization,intertextuality.

LucianaPENTELIUC‐COTOŞMANUniversitéTibiscusTimişoaralucianapenteliuc@yahoo.com

Michel Tournier : un écrivain canonique ? Dans le contexte civilisationnel actuel où

mondialisation et nationalismes, angoisse identitaire etmulticulturalisme, individualisme etpluralisme, unité et diversité, prolifération des productions culturelles et crise des valeurss’affrontent, sur le fond du relativisme postmoderne et des mutations (massification de laculture,uniformisation,interconnexion)qu’entraînentledéveloppementexplosifdesnouvellestechnologiesetl’omniprésencedunumérique,ledébatautourducanongardesonactualitéetsapertinence. Il toucheàuneproblématiquecomplexe,conjuguant traditionetvaleur,qualitéetclassicité, patrimoine et modèle, norme et conventions, autant de notions polarisées par ceconceptqui,pourcontroverséqu’ilsoit,constituel’undesgrandsédificessymboliquesdenotreculture.Leparcoursetl’œuvred’unécrivaincommeMichelTournier,quelacritiqueetlegrandpublic s’accordent à considérer classique, permettent de jeter quelques lumières sur lesdifférentsaspectsdecetteproblématiqueetderéfléchirauxnouvellesquestionsetconceptionstournant autour du canon littéraire. L’interrogation sur le statut de Michel Tournier donnel’occasion de s’interroger sur le canon comme structure, sur les critères et les degrés decanonicité, sur les processus, les pratiques et lesmécanismes de canonisation, sur le rapportentrel’inscriptiondansunetraditionformelleetl’originalité,laconformitéàcertainscritèresdevaleuret la libertédecréation, l’unicitéet l’universalité, l’adéquationaux traitsvalorisésd’unmodèle et la trangression de la norme. Les réflexions qui en découlent s’inscrivent dansl’horizond’unenouvelleconception,plussouple,ducanonvucommeuneréalitédynamiqueetfluctuante, perméable aux changements et adaptée à la nature plurielle des sociétéscontemporaines, fondée sur un principe d’ouverture et sur un consensus que l’on négocie etredéfinitenpermanence.

Mots‐clés:MichelTournier,classique,canonisation,traditionromanesque,intertextualité.Michel Tournier: a canonical writer? In the current civilizational context, where

globalization and nationalism, identity anxiety and multiculturalism, individualism andpluralism,unityanddiversity,theproliferationofculturalproductionsandthecrisisofvaluesclash against the backdrop of postmodern relativism and profound transformations(massificationofculture,uniformization,interconnection)causedbytheexplosivedevelopmentofnewtechnologiesandtheomnipresenceofthedigital,thedebatearoundthecanonkeepsitsinterestandrelevance.Ittouchesonacomplexproblem,combiningtraditionandvalue,qualityand classicity, heritage andmodel, norm and conventions, somany notions polarized by thisconceptwhich, for controversial though it is, constitutesoneof thegreat symbolic edificesofourculture.The journeyandworkofawritersuchasMichelTournier, thatcriticismand thegeneralpublicagreetoconsiderclassical,allowustoshedsomelightonthevariousaspectsof

  71

thisproblemandtoreflectonthenewquestionsandconceptionsrevolvingaroundtheliterarycanon.Thequestionof thestatusofMichelTourniergivesus theopportunity toquestion thecanon as a structure, the criteria and degrees of canonicity, the processes, practices andmechanisms of canonization, the relationship between inscription in a formal tradition andoriginality, conformity to certain criteria of values and freedom of creation, uniqueness anduniversality,adequacywiththevaluedfeaturesofamodeland thetransgressionofthenorm.The reflectionswhich result from this anchor themselves / register in the horizon of a new,more flexibleconceptionofthecanonseenasadynamicandfluctuatingreality,permeabletochangesandadaptedtothepluralisticnatureofcontemporarysocieties,basedonaprincipleofopennessandaconsensusthatisnegotiatedandcontinuouslyredefined.

Keywords:MichelTournier,classic,canonization,traditionalnovel,intertextuality.

  72

LINGUISTIQUEFRANÇAISE 

GoranaBIKIĆ‐CARIĆ

UniversitédeZagreb,Croatiegbcaric@ffzg.hr

Les langues romanes comme écarts et comme norme. Dans cette intervention nous

voudrionsexplorerl'idéeducanonenlinguistique,àsavoirlejeu,éternel,entrelanormeetlesécartsdansunelangue.Lesécartsparrapportàlanormeontdonnénaissanceaulatinvulgaireet,ensuite,auxlanguesromanes.Nouscroyonsqu'ilestintéressantdes'attarderd'abordsurleschangementsdans la latinitéquiontcreusé l'écartentre le latinclassiquecommenormeet lelatin vulgaire comme déviation, et, ensuite, sur l'émergence de différents dialectes romansparmilesquelscertainssontdevenusunenouvellenorme.Demême,nousvoudrionscomparer,à partir des spécificités des régions au sein de la Romania, les influences des facteurshistoriquesetsocioculturelsquiontpesésurlechoixdudialectequiallaitdevenirlestandarddansdifférentes languesromanes (portugais, espagnol, français, italien, roumain). Il s'ensuitque les facteurs linguistiques et les facteurs politiques ou socioculturels convergent dansl'évolution des langues romanes standard. Nous voudrions aussi souligner le fait que le latinclassique, tout en étant une langue "morte" et tout en représentant la norme "abandonnée",continue à influencer les "écarts" qui sont devenus de nouvelles langues romanes standard,étant donné que certaines évolutions sont entravées par le désir de retour vers le latinclassique,perçucommecanonbienau‐delàdesonusagecommelanguevivantedeRomeetdesesprovinces.Nouscroyonsquel'étudequenousnousproposonsdefairepourraitcontribueràlacompréhensiondesfacteursquiontconstituélaRomania.

Mots‐clés:languesromanes,latinclassique,latinvulgaire,Romania,standard.Romance languages as deviations and as standards. In this article we would like to

explore the idea of the canon in linguistics, namely, the eternal tension between norms anddeviationsinalanguage.ThedeviationsfromthenormgaverisetothevulgarLatinand,later,to the Romance languages. We believe that it is interesting to focus first on the changes inLatinitythatwidenedthegapbetweenclassicalLatinasanormandvulgarLatinasadeviation,andthenontheemergenceofdifferentRomandialectsamongwhichsomehavebecomeanewstandard.Similarly,wewouldliketocompare,onthebasisofthespecificitiesoftheregionsinRomania,theinfluencesofthehistoricalandsocio‐culturalfactorsthatdeterminedthechoiceofthe dialect that would become the standard in various Romance languages (Portuguese,Spanish,French,Italian,Romanian).Accordingly,linguisticfactorsandpoliticalorsocioculturalfactors converge in the evolution of the standard Romance languages.Wewould also like toemphasize the fact that classical Latin, while being a "dead" language and representing the"abandoned"norm,continuestoinfluencethe"discrepancies"thathavebecomenewstandardRomancelanguages,giventhatcertainevolutionsarehamperedbythedesiretoreturntotheclassical Latin, perceived as a canon far beyond its use as a living language of Rome and itsprovinces.WebelievethatthestudyweproposetodocouldcontributetotheunderstandingofthefactorsthatconstitutedRomania.

Keywords:Romancelanguages,classicalLatin,vulgarLatin,Romania,standard.

  73

CristinaManuelaTĂNASEUniversitédel’OuestTimişoara

mctanase@yahoo.fr

LaRéformedel'Orthographe,entrenormeettolérance.Le6décembre1990,leConseilsupérieurdelalanguefrançaisefaisaitparaîtredansleJournalofficieldelaRépubliquefrançaisele textedesapropositionderéformede l'orthographe.Celle‐ciétaitcenséecorrigercertainesanomaliesgraphiques(chariot,imbécillité),actualiserlesrèglesentenantcomptedel'évolutionde la langue et simplifier l'orthographe de certains mots. Plus précisément, elle touchait auproblème du trait d'union, des accents, de la francisation des emprunts et de l'accord duparticipepassé.Nousnousproposons,plusdevingt‐cinqansaprèslapublicationdutextedelaRéforme,dereleverlesdifférentstypesdemodifications:

‐cellesqu'onaconsidéréescommesalutaireset‐cellesquiontsuscité lemécontentementdesspécialistesetdesnonspécialistes,simples

amoureux de la langue – car considérées comme trop «audacieuses», ou trop limitées pourvraimentfaciliterl'apprentissagedufrançaisécrit(avispartagésurtoutparlesinstituteurs),outout simplement inutiles1. Nous essayerons aussi de voir dans quelle mesure la Réformes'appliquedenosjours.

_______________1. les rectifications ne venant pas toujours simplifier la graphie de certains mots, et les

exceptionsanciennessetrouvantparfoisremplacéespardenouvelles.Mots‐clés: Réforme de l'orthographe, anomalie graphique, rectifications, accueil des

modifications,applicationdelaRéforme.TheFrench spellingReform,between standardand tolerance.On December the 6th,

1990, the Supreme Council for French Language published in the FrenchRepublic'sOfficialJournal the text of its proposal for a spelling reform. This reform was supposed to correctnumber of graphic anomalies (chariot, imbécillité), to update writing rules by taking intoaccount the evolution of the language and to simplify the spelling of several words. Moreexactly,itconcernedtheuseofthehyphen,thegraphicaccents,thelinguisticadjustmentoftheloans and the agreement of the past participle.We intend,more than twenty years after thepublicationofthereformingproposal,toobservethevarioustypesofmodifications:

‐thosewhowereconsideredtobeusefuland‐ those who aroused the dissatisfaction of both the specialists and the simple language

lovers–becauseconsideredtobetoo“audacious”,ortoomuchlimitedinordertoreallyeasethe learningofFrenchwriting (opinion shared especiallyby theprimary school teachers), orsimplyuseless1.Wewouldalsotrytoseetowhatextentthespellingreformappliesnowadays.

‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐1. The rectifications do not always simplify the written form of certainwords, while the

formerexceptionsaresometimesreplacedbynewones.Keywords: spelling reform, graphic anomaly, rectifications, public echoes of the spelling

reformproposal,implementationofthespellingreform.

EugeniaMiraTĂNASEUniversitédel’OuestTimişoara

mctanase@yahoo.fr

Doit‐onaigayerourincersesrobes?‐Quandl'usagel'emportesurlanorme.Lanormelinguistique, établie sur des critères historiques, logiques et étymologiques est parfoistransgressée par l'usage répondant au besoin d'expressivité, à la loi dumoindre effort ou aumécanismedel'analogie.Cetusagesuffisammentrépandudecertainsmots,decertainesformes

  74

et constructions, de certains emplois se trouvant à la limite du système, fait l'objet desgrammaires correctives qui, en France, ont connu leur époque de gloire au XIXe siècle. Lescorrecteurs, lesredresseurs,oulesdictionnairesdeslocutionsvicieusescontiennentdeslistesdebarbarismes,desolécismesrelevésdéjà,enpartie,parlesgrammairiensdessièclesprécédents,mais aussi des innovations grammaticales et de nouveaux sens lexicaux rejetés par lesétymologistesdel'époque.

Enplusderecenser les«mauvaisusages», lesauteursdecesguidesexpliquentparfois lasource des fautes, commentent les emplois qu'ils considèrent comme abusifs et, enfin,proposent toujours des formes et des constructions jugées correctes. Une partie de cescorrections portent leurs fruits et remettent l'usage dans le (bon) chemin indiqué par lesgrammairiens. D'autres emplois, en revanche, se montrent plus influents que lesrecommandations raisonnées et finissent par s'imposer. Aussi les retrouve‐t‐on enregistrésdans les dictionnaires du XXe et du XXIe siècles, ce qui témoigne de leur survie. Qui plus est,quelques‐uns de ces emplois ont fini par être acceptés (n'étant plus marqués comme des«emplois critiqués») et ont même réussi à évincer de la langue la forme autrefoisrecommandée.Notrerecherches'enquerradeces«mauvaisusages»ayant triomphéde leurscritiques.

Mots‐clés:norme,usage,emploicritiqué,locutionsvicieuses,correcteur.Shalloneaigayeror rincer ses robes? ‐Whenusageovercomes grammatical rules.

Linguisticrulesestablishedonhistoric,logicalandetymologicalcriteriaaresometimesbrokenbytheusage,which isguidedby theneed forexpressiveness, the lawof the leasteffortorbyanalogy.Theuseofcertainwords,grammaticalformsandconstructionsthatdeviatefromthelinguistic systemmakes theobjectof correctivegrammarswhich flourished inFrance,duringtheXIXthcentury.Thelanguageandexpressionguidesandthedictionariesofmisusedexpressionscontainlistsofbarbarisms,solecismsalreadypointedoutbythegrammariansofthepreviouscenturies, as well as grammatical innovations and new lexical meanings rejected by theetymologists of the time. Besides listing linguistic “bad usages”, the authors of these guidesexplainthesourceofthefaults,commentonthewordsandtheexpressionscondemnedbytherulesand,eventually,proposeformsandconstructionsconsideredtobecorrect.Someofthesecorrectionsaretaken intoaccountby theusersandtheirexpression is improved.Someothercondemnedusagesshowthemselvesmoreinfluentialthatthereasonedrecommendations:theyaregenerallyadoptedandmanagetochangethesystem.SotheyappearinthedictionariesoftheXXthandXXIth centuries,what testifiesof theirsurvival.Someof these(mis)usagesarenomore registered as “criticized”. They have even managed to evict from the language theconstructions formerly recommended. Our research is going to deal with these “misusages”havingtriumphedovertheircriticisms.

Keywords: grammatical rule, linguistic usage, condemned usage, abusive expressions,

expressionguide.

MarianaPITARUniversitédel’OuestTimişoara

mariana.pitar@e‐uvt.ro

Terminologieetaménagementlinguistique.Si la terminologiesedéfinit,d’unemanièresimple, comme l’étude des langages spécialisés, un parallèle entre lexicologie et terminologierévèle plusieurs distinctions, parmi lesquelles la préoccupation de la terminologie pour lanormalisation. L’essor des sciences, le nombre croissant de notions qui ont besoin dedénominations dans les différentes langues, constituent la cause des préoccupations desterminologues pour ce type d’activité et l’existence de différents organismes ‐ nationaux ouinternationaux‐ qui s’occupent de cette activité. Dans notre communication nous allons

  75

présenter l’activité d’aménagement linguistique et de normalisation en étroite liaison avec lanéologie et les néonymes. Nous allons voir quelles sont les étapes de l’aménagementlinguistique et les casquinécessitent l’interventiondesorganismesde standardisation. Il y aplusieursorganismesdestandardisationauniveaunationalet international,parmi lesquels leplusconnusresteISOquis’occupedelastandardisationdesnormesetdesproduits.Nousallonsanalyser les principes de normalisation des termes de cet organisme, mais aussi l’activitéd’autres organismes responsable de la normalisation et de la diffusion des termes nouveaux,surtoutenRoumanieetenFrance.

Mots‐clés: terminologie, normalisation, aménagement linguistique, organisme de

standardisation,néonyme.Planning and management of terminology. If we accept the simplistic definition of

terminology as a disciplinewhose object of study is specialized language, drawing a parallelbetweenlexicologyandterminologyhasresultanumberofdistinctions,amongwhichtheroleof terminology to provide standardized norms. The progress of science and the increasingnumber of notionswhich require terminological coverage in different languages underlie thereasonwhyterminologydealswiththiskindofendeavourandalsoaccountfortheexistenceofvariousnationalandinternationalorganizationswhoseobjectofstudyisstandardization.InmypresentationIdiscussissuesofdevelopmentandimplementationofacomprehensivepolicyorstrategyconcerning theplanningandmanagementof terminologyconnected toneonymyandneonyms.Ioverviewthestagesoflinguisticorganizationaswellasthecaseswhichrequiretheinterventionofstandardizingorganizations,amongwhichthemostrenownedbeingISO.Iwillanalyze the standardization principles of this organization as well as the activity of otherorganizationsresponsibleforterminologypoliciesandforthedisseminationofthenewterms,byfocusingonRomaniaandFrance.

Keywords: terminology, standardization, terminology harmonization, terminology

management,organizationsforstandardization,neonymy.

EstelleVARIOTAixMarseilleUniversité,CAERestelle_variot@hotmail.com

Norme et usage, deux clefs de voûte dans l’évolution des langues et des cultures.

L’évolutiondenos languesromanes, issuesde la fragmentationdu latinsurdes territoiresdesubstrats différents, s’est faite pas à pas tout au long des siècles depuis leur naissance et asuscitéde tout temps desquestionnements ainsi quedes débats.Nousnousproposons, danscetteintervention,derevenirsurdesmoments‐clefsdecetteévolution,enparticulierpourlesdomaines français et roumain, afin d’exemplifier le rôle de la norme ainsi que certaines desmotivations internesetexternesquiontpu influersursoncours.L’objectifserademettreenévidencel’existencedecritèresconvergentsservantàédicterlanormeoulecanonetd’autresquipermettentdespécifierdansquelcadreexactonsesitue(linguistique,culturelouculturel),avantdes’attardersurlalangueetsurlaphilologie.

Mots‐clés:Académie,usage,norme,globalisation,langagespécialisé.The evolution of our romanic languages, stemmed from latin fragmentation on different

territoriesandsubstrata,hasintervenedstepbystepthroughouttheagessincetheirbirthandhas given rise to questions aswell as debates. Ourpurpose is, in this paper, to go back overthoseimportantmomentsinthisevolution,especiallyfortheFrenchandRomaniandomains,inorder to exemplify the paper that standard plays as well as some of internal or externalmotivations that may have had an impact on its progression. We aim to underscore the

  76

existence of convergent criteria which are used to make standards, to classify and of othercriteriathatpermittostatethesurroundingframework(linguistic,culturalorliterary),beforewelingeroverlanguageandphilology.

Keywords:philology,Academy,use,standard,globalization,specializedlanguage.

  77

ESPAÑOL 

RoxanaMariaCREŢUUniversidaddeOestedeTimişoara

roxana.cretu93@e‐uvt.roEntre la norma y el uso: errores frecuentes en español en los alumnos rumano. El

presenteartículoexponeloserroresfrecuentesquelosestudiantesrumanoscometenalahoradeaprenderelespañol.Cuandoseaprendeuna lenguaesnormalquealprincipiosecometanerrores,sobretodosiesunalenguaparecida,comosonlaslenguasromances.Unhablantedelenguarumana,francesaoitalianaintentaráasociarlaspalabrasqueseparecenanivelformalconotrasdesuidioma,sinsaberquenotienenelmismosignificado.Poresto,enesteestudioqueremos evidenciar los errores frecuentes que los estudiantes rumanos cometen cuandoempiezanaestudiarelespañol.Entreesoserroresdestacamos:elmalusodela“h”,lamayoríano laescribepuestoqueesmuday laconfundeconla“j”gráficamente; laconfusiónentre losverbos ser y estar y los falsos amigos como por ejemplo rom. “rană” (herida) y esp. “rana”(sapo).Palabrasclave:español;rumano;erroresfrecuentes;falsosamigos;ortografía;gramáticaBetween norm and use: themost commonmistakes in Spanishmade by Romanian

students.This study present themost commonmistakesmade by Romanian studentswhentheystartlearningSpanish.Atthebeginning,whenwestarttolearnalanguage,itisnormaltomakemistakes,especiallyif thelanguagesaresimilar, liketheRomancelanguages.Romanian,FrenchorItalianspeakerswilltrytoassociatetheSpanishwordswhicharesimilarinformwithothers in their native language, without knowing that themeaning is not the same. For thisreason, in this study we want to present the most common mistakes made by Romanianstudents when they start learning Spanish. Mistakes such as: the incorrect use of “h”, moststudentsdonotwriteit,becausetheletter“h”ismuteandtheyconfuse“h”with“j”graphically;theconfusionbetweentheverbsserandestarandthefalsfriendslikerom.“rană”(wound)andsp.“rana”(frog).Keywords:Spanish;Romanian;commonmistakes;falsefriends;orthography;grammar

MihaiENĂCHESCUUniversidaddeBucarest

mihail.enachescu@lls.unibuc.roLas relaciones de parentesco en las lenguas románicas – un enfoque diacrónico y

comparado.Estetrabajoseproponeestudiardesdeunpuntodevistadiacrónicoycomparadola evolución del campo léxico de las relaciones de parentesco del latín hasta las cinco másimportanteslenguasromances:español,portugués,francés,italianoyrumano.Aunqueeltemahasidoanalizadoensincroníaparaalgunas lenguasrománicas,hastaahoranohahabidounavisión diacrónica y comparada. Nos proponemos tanto un enfoque onomasiológico (¿Qué haocurridocon lossignificantespater,mater,filius,maritus,uxor,etc., si esquehansobrevivido?¿Ha habido continuidad léxica?) como semasiológico (¿Qué formas ocupan hoy en día loslugares de la estructura inicial? ¿Han quedado espacios vacíos? ¿El campo ha atraído otros

78

términos que inicialmente no formaban parte de la estructura? ¿Cuáles son los principalescambiosléxicos?).Seráinteresanteademásanalizarlasestructurasdivergentesenlaslenguasrománicascontemporáneasdesdeelpuntodevistadelcontenido.

Palabras clave: relaciones de parentesco; continuidad léxica; cambio léxico; lenguasrománicas;enfoquediacrónicoycomparado

KinshiprelationsinRomancelanguages:adiachronicalandcomparedapproach.ThispapersaimstostudyfromadiachronicandcomparedpointofviewtheevolutionofthelexicalfieldofkinshiprelationsstartingfromLatintofivemostimportantromancelanguages:Spanish,Portuguese,French,ItalianandRomanian.Althoughthistopichasbeenanalyzedsynchronicallyin some Romance languages, there has not been yet a diachronic and compared vision. Wewouldliketopursuenotonlyanonomosiologicalapproach(Whathappenedwiththesignificantspater,mater,filius,maritus,uxor,etc.,iftheysurvived?Istherealexicalcontinuity?),butalsoasemasiologicalone(Whatformsoccupytodaytheplacesoftheinitialstructure?Arethereanyempty spots?Did the field incorporated other terms that initiallywere not integrated in thisstructure?Whatarethemostimportantlexicalchanges?).ItisalsointerestingtocomparethedifferentstructuresintheRomancelanguagesfromthepointofviewofthemeaning.

Keywords: kinship relations; lexical continuity; lexical change; romance languages;diachronicandcomparedapproach

LeticiaGÁNDARAFERNÁNDEZUniversidaddeExtremadura

leticiagf@unex.es

Los viajes de Gulliver: una crítica a la sociedad a través del lenguaje. En estacomunicación proponemos un análisis de la importancia del lenguaje en la obra satírica LosviajesdeGulliver(1726),de JonathanSwift.Ensu relato, el autor recreadiferentesescenariosqueGullivervisitaráensusviajes, en losque también tendrá laocasióndeescucharyhablarlenguastandesconocidasyalejadascomoinsólitasyextrañas.Así,desdeesasprimeraspalabrasenelpaísdeLilliput,enelqueGulliverdespiertaamarradoenunaplaya,hastalarecreacióndelenguasmusicalesparaloshabitantesdelaisladeLaputa,sonmuchaslasalusionesallenguajeque se introducen en la novela. El análisis de dichos juegos lingüísticos nos permitirá,finalmente,observarcómola importanciadel tema lingüísticoenlanovelaseconvierteenunpretextoparaemularlaspreocupacioneslingüísticasyfilosóficasdelmomento.

Palabasclave:LosviajesdeGulliver;Swift;lenguasartificiales;lenguasutópicas;sátira

Gulliver'sTravels:ACritiqueofSocietythroughLanguage.Inthispaperwesetforthforan analysis of the importance of language in Jonathan Swift's satiricalworkGulliver'sTravels(1726). Inhis story, theauthorrecreatesdifferentscenarios thatGulliverwill visitduringhistravels,inwhichhewillalsohavetheopportunitytohearandspeaklanguagesasunknownandremoteaswellasunusualandstrange.Thus,fromthosefirstwordsinthecountryofLilliput,inwhich Gulliver awakes moored on a beach, to the recreation of musical languages for theinhabitants of the islandofLaputa,manyallusions to the language thatare introduced in thenovel.Finally,theanalysisoftheselinguisticgameswillallowustoobservehowtheimportanceofthelinguisticthemeinthenovelbecomesapretexttoemulatethelinguisticandphilosophicalconcernsofthemoment.

Keywords:Gulliver'sTravels;Swift;Artificiallanguages;Utopianlanguages;satire

79

IlincaILIANUniversidaddeOestedeTimişoara

ilincasn@gmail.com

Los escritores rumanos en la Cuba de Fidel Castro. La influencia directa que tiene lapolíticasobrelaconstrucción,enunacircunstanciadeterminada,delcanonliterarioesevidente.Sibien,delasobrasqueciertorégimenpolíticointentanpromoverporrazonesextraliterarias,pocasseconviertenenobrascanónicas,esteprocesodeseleccióncircunstancialreflejaengranmedida los valores que los dirigentes políticos desean implementar en una sociedad y susintentosdeencauzarlosgustosartísticosyliterariosdeesta.Nosproponemosestudiaruncasoconcreto de entrelazamiento entre la política y la literatura, verbigracia la selección de losautores rumanos enviados a la Cuba revolucionaria entre 1960 y 1980 que, a través de susreportajes,crónicas, librosdeprosaopoesía,dejaronconstanciasobresuviajeaesepaísa lavezexóticoporsuposicióngeográficacomocercanoporrazonesideológicas.

Palabras clave: política y literatura; literatura rumana; literatura cubana; canon; historialiteraria

TheRomanianwritersinFidelCastro’sCuba.Thedirectinfluencethatpoliticshasontheconstruction, in a certain circumstance, of the literary canon is obvious. Although, out of theworks that a certain political regime tries to promote for extra‐literary reasons, few becomecanonicalworks,thisprocessofcircumstantialselectionreflectstoagreatextentthevaluesthatthepoliticalleaderswishtoimplementinasocietyandtheirattemptstoguidetheartisticandthe literary tastes of the latter. We intend to study a concrete case of interlacing betweenpolitics and literature, for example the selection of Romanian authors sent to revolutionaryCubabetween1960and1980who, through their reports, chronicles,proseorpoetry,placedproofonrecordabouttheirtripstothiscountrywhichisbothexoticbecauseofitsgeographicalpositionandclosebecauseofitsideologicalreasons.

Keywords: Politics and literature; Romanian literature; Cuban literature; Canon, LiteraryHistory

Sanda‐ValeriaMORARUUniversidad“Babeș‐Bolyai”,Cluj‐Napoca

sandamoraru@yahoo.com;morarusanda@gmail.com

Errores frecuentes en español en los estudiantes rumanosno filólogos.El tema de loserroresdelenguapreocupaatodosteóricosde ladidácticadelespañol,a losdocentesya losdiscentes,yaqueelerrorsignificaapartarsedelonormativoyestándar,delcanonlingüísticodeunalengua.Porcircunstanciasobjetivas,duranteelcursoacadémico2016‐2017,senosbrindólaoportunidaddeimpartirclasesdeespañolalosestudiantesdelaUniversidadBabeș‐BolyaideCluj‐Napoca, de áreas tan dispares como: Derecho, Educación Física, Geografía, Historia,Pedagogía, Trabajo Social, Periodismo, Sociología, Teología. Se trata del curso obligatorio deidioma extranjero que está en los planes de estudio de todas las facultades de nuestrauniversidad.TrabajamosexclusivamenteconalumnosdenivelB1yB2.Trashabercorregidosuspruebasescritasdelaconvocatoriadeinvierno,nossurgiólaideaderedactarunaponencia

  80

o un estudio sobre los tipos de errores presentes en sus exámenes: desde acentuación yortografíadelasletrasespañolashastaerroresgramaticalesyléxicosodesaciertosdebidoalainterferencia con el rumano. Es significativo destacar con qué problemas se enfrentan losdiscentes queno cursanuna carrerade filología o traducción, y cómo se puedenpaliar estosdeslices.Debemos indicarquegranparte de los estudiantesvivió enEspañaporperiodosdetiemposuperioresadosañosoestudiaronelespañolenlosinstitutosdeRumanía.Palabrasclave:españolcomolenguaextranjera;error;acento;ortografía;gramáticaFrequent errors in Spanish made by of the Romanian students who do not study

Philology. Thethemeof languageerrorsconcernsall the theoristsof thedidacticofSpanish,both teachers and the students, since error means distancing yourself from the norm, thestandard, the linguistic canon of a language. Due to objective circumstances, during theacademicyear2016‐2017wehadtheopportunitytoteachSpanishclassestothestudentsoftheBabes‐Bolyai University of Cluj‐Napoca, whostudy different majors: Law, Sports, Geography,History, Pedagogy, Care Work, Journalism, Sociology, and Theology. We are referring to thecompulsorycourseofforeignlanguagethatispresentinthecurriculaofallthefacultiesofouruniversity.WeworkexclusivelywithstudentsofB1andB2levels.Afterhavingcorrectedtheirwrittentestsofthefall‐wintersemester,wecameupwiththeideaofwritingapaperorastudyaboutthetypesoferrorspresentintheexams:fromaccentuationandspellingofSpanishletterstogrammaticalandlexicalerrorsormistakesduetotheinterferencewiththeRomanian.It issignificant to highlightwhat problems the students face, taking into account thatthey do notstudyPhilologyorTranslation,andhowthesemistakescanbereduced.WemustindicatethatmostofthestudentslivedinSpainforperiodsoftimeexceedingtwoyearsorstudiedSpanishintheRomanianhighschools.

Keywords:Spanishasaforeignlanguage;error;stress;orthography;grammar

AdolfoRODRÍGUEZPOSADALectorMAEC‐AECID;UniversidaddeOestedeTimişoara

adolfo.rodriguez.posada@gmail.com

Cărtărescu y Bellatin: antirrealismo, transgresión y nuevo canon. Las trayectorias de

MirceaCărtărescuyMarioBellatincorrenenparalelo.Ambosalcanzangrannotoriedaden ladécada de 1990 y su literatura surge en un momento histórico marcado por los profundoscambios socialesque seproducenenelmundo tras la caídadelmurodeBerlín. Sunarrativacomparte diferentes rasgos estéticos y poéticos, hecho que se refleja, antes de nada, en elpredominantecarácterantirrealistadesuficción.LatransgresiónesasimismoeldenominadorcomúnentreelonirismodeCărtărescuylaantiescrituradeBellatin.Porotraparte,insistensusobras en la reivindicación de las figuras del otro, pero también en la deconstrucción de lasmentalidades y actitudes frente a las rígidas normas sociales de la corrección política. Talescircunstancias invitan a realizar una lectura crítica de sus obras, a través de una serie demotivos literarios ―la igura del travesti, la deformidad como tema, la representación de losmundos subterráneos―, para ijar algunos de los aspectos de un nuevo canon estético en elcontextodelaliteraturadelsigloXXIyalaluzdelpensamientoposmoderno.

Palabrasclave:Cărtărescu;Bellatin;canonoccidental;posmodernidad;ficcióntransgresivaCărtărescu and Bellatin: anti‐realism, transgression and new canon. The careers of

MirceaCărtărescuandMarioBellatinrun inparallel.Bothwritersachievedgreatnotoriety in

  81

thedecadeof1990andtheirliteraturearisesinahistoricalmomentmarkedbythedeepsocialchanges that took place in the world after the fall of the BerlinWall. Their narrative sharesdifferent aesthetic and poetic features, a fact reflected, first of all, in the predominant anti‐realistic nature of their fiction. Transgression is also acommon denominator between theCărtărescu’sOnirismandtheBellatin’santi‐writing.Ontheotherhand,theirworksinsistonthevindication of the “others”, but also on the deconstruction of mentalities and attitudes tocriticizetherigidsocialnormsandpoliticalcorrectness.Suchcircumstancesinviteustocarryoutacriticalreadingoftheirworks,bymeansofanumberofliterarymotifs―the igureofthetransvestite,thedeformityasliterarytheme,therepresentationoftheundergroundworlds―todefinesomeaspectsofanewAestheticcanoninthe21stcenturyliteratureandinthelightofpostmodernthinking.

Keywords:Cărtărescu;Bellatin;WesternCanon;Postmodernity;TrangressiveFiction

LaviniaSIMILARUUniversidaddeCraiova

lavinia_similaru@yahoo.es

Cervantesyloscánonesdebellezafemenina.Podemosafirmarsinmiedoaequivocarnosquelabellezaeslamásconstanteobsesiónhumana,oalmenosunadelasmásconstantes.Noexiste gran escritor que no haya escrito alguna frase sobre la belleza. Umberto Eco en laintroduccióndesuHistoriadelabellezaadviertequelabellezanoesabsolutaoinmutable,yhacambiado de rostro según la época, y a menudo han coexistido incluso varios modelos debelleza, varios cánones estéticos. Cervantes es un sutil conocedor del alma femenina, y granadmiradordelasmujeres.Elescritorespañolconcedeunlugarimportantealabellezafemeninaensusobras.Cervantesadoptalaconcepciónplatónica,tanpoderosadurantemuchossiglos,demaneraque,enlasobrascervantinas,labellezaestárelacionadaconlavirtud,unapersonabellaes también virtuosa, no hay belleza sin virtud. Cervantes utiliza los cánones estéticos de suépoca para describir a lasmujeres guapas: cabellos de oro, labios de coral, mejillas de rosa,dientesdeperla.EstaesladescripcióndeGalatea,delasheroínasdelasNovelasejemplares,odeDulcinea.Sinembargo,Cervantesmismopareceburlarsedeestoscánones,medianteeldiscursodelLicenciadoVidriera,quedestacalaridiculezdetalestópicosliterarios.Palabrasclave:cánones;bellezafemenina;literaturaespañola;CervantesCervantesandthecanonsoffemininebeauty.Wecansafelysaythatbeauty isthemost

constanthumanobsession,oratleastoneofthemostconstant.Thereisnogreatwriterwhohasnotwrittenasentenceaboutbeauty.UmbertoEcointheintroductionofhis"HistoryofBeauty"warnsthatthebeautyisnotabsoluteorimmutable,andhaschangeditsfaceaccordingtothetime,andoften therehaveevencoexistedseveralmodelsofbeauty, severalaesthetic canons.Cervantesisasubtleconnoisseurofthefemalesoulandagreatadmirerofwomen.TheSpanishwritergivesspecialemphasistothefemininebeautyinhisworks.CervantesadoptsthePlatonicconception,sopowerfulformanycenturies,sothatintheCervantesworks,beautyisrelatedtovirtue,abeautifulpersonisalsovirtuous,andthereisnobeautywithoutvirtue.Cervantesusesthe aesthetic canons of his time to describe beautiful women: golden hair, coral lips, rosycheeks,pearlteeth.ThisisthedescriptionofGalatea,oftheheroinesoftheExemplaryNovels,orofDulcinea.However,Cervanteshimselfseemstomakefunofthesecanons,throughthespeechofTheLawyerofGlass,whohighlightstheridiculousnessofsuchliterarytopics.Keywords:canons;femininebeauty;Spanishliterature;Cervantes

  82

Silvia‐AlexandraȘTEFANUniversidaddeBucarest

silvia.stefan@lls.unibuc.roImitatio por ʻÉl mesmo...ʼ o la autoimitación garcilasiana en las Anotaciones de

FernandodeHerreracomomecanismocanonizadordelaspautasestéticasrenacentistas.Los textosespañolesde teoría retóricaypoéticaescritosduranteel sigloXVI,quesin lugaradudascompartíansusideasconotrostextoshumanísticossimilaresdesuentornoeuropeo,seconstruyeron, según lo puso de manifiesto Begoña López Bueno (2008:14), manteniendo suactitudde“vivirenunaépoca ʻcomosiʼsevivieraenotra”,apartirdeobviasanalogı́asconelmundo grecolatino. Tales analogías, sintónicas con el contexto cultural y literario de loshumanistas,veníanalegitimarlacreaciónpoéticaenvulgaralamparodelatradiciónmodélicadelaAntigüedad.Escritosalhilodelasyahabitualesdefensasdelapoesía,lasAnotacionesalapoesíadeGarcilaso(1580)deFernandodeHerreraensalzantalesanalogíasalaparquedanunpasomásenmanifestaraprecioyadmiracióntambiénporlostextosdesucontemporaneidad.Portanto,segúnelímpetusherrerianoqueabogaporunaimitaciónactivaconfuertevalidaciónenlahistoriaycreaciónpoéticadesusiglo,elpresentetrabajoseproponeestudiarlamaneraen que las autoimitaciones garcilasianas, que consideramos cumbre de esta tendencia deratificar unas pautas estéticas como referente cultural común sobre el fondo de unpetrarquismo ya hegemónico, funcionan comomecanismo canonizador de un corpus poéticorenacentistayaúnmás, comoreferenteúnicopara laprofesionalizacióndelpapeldeescritorcanónico, tanto poeta cortesano como poeta soldado, con vistas a solucionar de tal forma launiónparadoxalyalaveznecesariaensutiempoentrearmasyletras.Palabrasclave:Renacimiento;teoríapoética;imitación;FernandodeHerrera;Garcilasode

laVegaImitatioby ʻÉlmesmo...ʼorGarcilasian self‐imitation inAnotacionesbyFernandode

HerreraasacanonizingmechanismfortheRenaissanceaestheticspatterns.SpanishtextsofRhetoricandPoeticstheory,writtenduringtheXVIthcentury,whichindeedsharedtheirideaswithsimilarotherHumanistictextsintheirEuropeansetting,wereconstructed,suchasitwasevincedbyBegoñaLópezBueno (2008:14), in tunewith their attitudeof “vivir enunaépocaʻcomo siʼ se vivieraenotra”, in analogywithGreek andLatinworld. Suchanalogies, syntonicwiththeHumanisticliteraryandculturalcontext,weremeanttolegitimatepoetrycomposedinthespokenlanguageandprotectedunderthetraditionalmodelsoftheAntiquity.Writteninthespiritofacustomarydefenceofpoetry,AnotacionesalapoesíadeGarcilaso(1580)byFernandodeHerreraenhancessuchanalogiesandatthesametimemanifestappreciationandadmirationtowards the texts of their contemporariness. Consequently, following the Herrerian impetusadvocatingforanactiveimitationwithstrongvalidationinthehistoryandpoeticcreationofhistimes,thecurrentpaperaimsatstudyingthewayinwhichtheGarcilasianself‐imitations,thatwe consider thepeakof the above‐mentioned trend to ratify aestheticpatternsas a commoncultural referent on the background of an already hegemonic Petrarchism, function as acanonizingmechanismforaRenaissancepoeticcorpusand,moreover,asauniquereferentforthepoet´sroleasaprofessionalwriter,bothascourtier‐poetandassoldier‐poet,withtheviewto furthermore solve the paradoxical and at that time necessary union between arms andletters.Keywords: Renaissance; Poetics theory; imitation; Fernando de Herrera; Garcilaso de la

Vega

  83

CristinaVARGAUniversidadBabeș‐Bolyai,Cluj‐Napoca

cristina.varga@gmail.comCaracterísticas generales y particularidades de la subtitulación en rumano. En el

campode la traducción, la traducción audiovisual es la quemás se siguedesarrollando en elpresente y atrae cada vez más a profesionales. A diferencia de otros tipos de traducción, laaudiovisuales también laqueestámássometidaanormasquerigensu fondoysuforma.Unsistema complejo de limitaciones imprescindibles condiciona este tipo de traducción y latrasformaenunodelosentornosmásdesafiantesparaelprofesionaldelcampo.EnRumania,lasubtitulaciónsiguelasnormasgeneralesimpuestasporelentornoaudiovisualdeladifusióndelossubtítulospero,almismotiempo,presentaunaseriederasgosespecíficosalespacioculturalyalidiomaalquesetraduce.

EnelpresenteartículonosproponemosanalizarydescribirlamaneraenlaquesesubtitulaenRumaniaparalatelevisión,contrastandolasnormasgeneralesquerigenlasubtitulaciónconla práctica de lamisma, tal como se presenta en la pantalla, en varias cadenas de televisiónnacionales,regionaleseinternacionalesqueemitenennuestropaís.

Enlapresenteinvestigaciónnosproponemoscontestaralassiguientespreguntas:¿CómosesubtitulaenRumania?¿Cuálessonlasnormasgeneralesdelasubtitulaciónquemásseaplican?¿CuálessonlosrasgosespecíficosdelasubtitulaciónenRumania?

Elmétododeinvestigaciónsebasaenelanálisisdedatosempíricosrecogidosdelascadenasde televisión regionales, nacionales e internacionales, contrastados con las normasgeneralmenteaceptadasenlatraducciónaudiovisualenEuropa.Elmarcoteóricoenelquesebasanuestroestudioestá formadopor los trabajosdeestudiososcomo:Bartoll (2010;2015),Orero(2012),Díaz‐Cintas(2010),Gambier(2009),Gottlieb(2005),Karamitroglou(1998)etc.

Palabras clave: subtítulos; normas de subtitulación; parámetros de la subtitulación;

subtitulaciónenRumania;subtitulaciónparalatelevisiónGeneralandSpecificFeaturesofSubtitlinginRomania.Theaudiovisual translation isa

field rapidly developing field. During the last decade, in Romania, it attracted moreprofessionals than any other area and can be considered the most dynamic sector of thetranslationservicesinRomania.

Audiovisual translation, rather than other language transfermodalities, is constrained andshapedbyacomplexsetofrules.InordertoobtainagoodqualityoftheAVT,theprofessionalsofthefieldmayknowandapplytheseconstraints,whichareconsideredthemostchallengingofall.

Asasubtitlingcountry,themajorityoftheAVTprofessionalsinRomaniaaresubtitlers,thusthemost used set of norms in our country is represented by the constraints of subtitling. Ingeneral,inRomaniantelevision,thesubtitlersfollowthegeneralsetofrules,appliedinEurope.Nevertheless,directanalysisofthesubtitlesrevealssomespecificfeaturesthatindividualisethesubtitlingpracticeinRomaniaasopposedtothepracticeinothercountries.

The current paper deals with the description of the specific features of subtitling fortelevision inRomania and is basedon the analysis of the empiricdatawe collected from theregional,national,andinternationaltelevisionsbroadcastinginourcountry.

Our analysiswill focus onwill focus on threemajor questions:which is the profile of thesubtitler in Romania? Which is the set of general constraints subtitlers apply in Romaniantelevisions?WhicharethespecificfeaturesofsubtitlinginRomania?

We will analyse the empiric data within the following theoretical framework: Gottlieb(2005),Gambier(2009),Díaz‐Cintas(2010),Orero(2012),Brümme(2008)etc.

Keywords: subtitling; norms of subtitling; parameters of subtitling; subtitling in Romania;

subtitlingfortelevision

  84

RalucaVÎLCEANUUniversidaddeOestedeTimişoara

ralu0978@yahoo.comLaprácticapedagógica–dimensión integradorade la formación inicialen lacarrera

didáctica. La formación inicial del personal didáctico representa un complejo proceso deimplementacióndeunaseriedecompetenciaspsicopedagógicasquepuedaasegurarlealfuturoprofesorlaflexibilidadylacreatividadenlaactividadeducativarealizadaconlosalumnos.

Hoy en día, en la enseñanza superior de nuestro país, la formación de las competenciaspsicopedagógicasserealizasiguiendoelmodeloeuropeo,atravésdeunapreparaciónteóricaypráctica que se desarrolla durante los tres años de cursos de licenciatura, dentro de losdepartamentos de preparación del personal didáctico. Sin embargo, el elemento clave en eldesarrollo de las competencias psicopedagógicas, aceptado, como tal, por todos los factoresdecisivos, aunque por algunos solamente a nivel declarativo, lo constituye la preparaciónpráctica en el aula, donde se forman las destrezas y habilidades pedagógicas por medio deactividades efectivas, que, como consecuencia, no deben ser formales sino de una cualidadindiscutible.

Enestesentido,conelfindemejorarlacualidaddelapreparacióndelosfuturosprofesores,esimprescindiblequesebrindemáslaposibilidaddeadquirirlashabilidadesprofesionalesdeenseñanza‐aprendizaje‐evaluación,tanrelevanteseinnovadorasdentrodelprocesoinstructivoeducativo. Un papel determinante en la preparación, la organización, el desarrollo y laevaluacióndelaprácticapedagógicalodesempeñanlosdospedagogos:elsupervisor,docentenombrado por la institución de enseñanza superior y el tutor, profesor de la enseñanzapreuniversitaria, que, aunque, aparentemente cumplen labores y misiones diferentes, serelacionane interaccionanenunprocesocomplejoconel findeconseguirelmismoobjetivo:prefigurarlosresultadosdelasactividadesdeformaciónpsicopedagógica.

Palabras clave: supervisor; tutor; competencias psicopedagógicas; formación inicial;

prácticapedagógicaPedagogicalpractice ‐ integrativedimensionof initialtraining inthedidacticcareer.

The initial trainingof the teaching staff represents a complexprocessof implementationof aseriesofpsycho‐pedagogical skills thatcanguaranteefor the future teacher the flexibilityandthecreativityneededintheeducationalactivitycarriedoutwithstudents.

Today, in the higher education of our country, the training of the psycho‐pedagogicalcompetences is carriedout following theEuropeanmodel, througha theoreticalandpracticalpreparation that is developed during the three years of undergraduate courses, within thedepartmentsofpreparationoftheteachingstaff.However,thekeyelementinthedevelopmentofpsycho‐pedagogicalcompetences,acceptedassuchbyallthedecisivefactors,thoughbysomeonlyatthedeclarativelevel,isthepracticalpreparationintheclassroom,wherethepedagogicalskillsandabilitiesareformedthroughactivities,which,asaconsequence,shouldnotbeformalbutofanindisputablequality.

Inthissense, inordertoimprovethequalityofthepreparationofthefutureteachers, it isessentialthepossibilityofacquiringtheprofessionalteaching‐learning‐assessmentskills,whichare so relevant and innovative in theeducational instructionalprocess.Adecisive role in thepreparation,organization,developmentandevaluationofthepedagogicalpracticeitisholdbythetwopedagogues:thesupervisor,ateacherappointedbytheinstitutionofhighereducationand the tutor, a professor of pre‐university education,which apparently fulfill different tasksandmissions, connect and interact in a complex process in order to achieve the same goal:prefiguringtheresultsofpsycho‐pedagogicaltrainingactivities.

Keywords:supervisor;tutor;psycho‐pedagogicalcompetences;initialtraining;pedagogical

practice

  85

LuminiţaVLEJAUniversidaddeOestedeTimişoara

lumivleja@yahoo.comLospoderescanónicosdelasnormasylosdesvíosenelléxicoespañolyrumano.Enel

mundorománicohaycasosevidentesquealgunosfenómenoslingüísticos(seaenlalenguaoraloescrita)seprodujeronenestrecharelaciónconrazoneshistóricasyculturales,nosoloconlasfuncionales.Estos fenómenospuedenser frecuentesoaisladosen lahistoria lingüísticadeunpueblo, con mucha o poca vitalidad en el habla corriente o en su literatura. En el presenteartículonosproponemosbuscar,desdeunaperspectivamásbiendescriptiva,enquémedidaenalgunaszonasdelléxicoespañolyrumanoexistendebilitaciones,marginaciones,limitacioneseinclusodesvíosdelasnormaso,porelcontrario,sisetratadealgunastendenciasgeneralesenalgunos registros. En lasdos lenguas románicasmencionadas, desde la aparición y elusodelartículo hasta fenómenos morfosintácticos más amplios (dialectalismos, incorporacionesidiomáticas de otras lenguas, desvíos en estrecha relación con el uso del sustantivo, etc.) seencuentran formas y construcciones que revelan interesantes procesos de gramaticalizaciónexperimentadosporelléxico.

Palabrasclave:norma;canon;uso;desvíos;léxicoThe canonical powers of the Norms and Deviations in the Spanish and Romanian

vocabulary.Intheworldoftheromancelanguagesthereareobviouscasesthatsomelinguisticphenomena (whether in oral or written language) were produced in close relation withhistorical and cultural reasons, not only with functional ones. These phenomena may befrequentorisolatedinthelinguistichistoryofapeople,withmuchorlittlevitalityinordinaryspeechorintheirliterature.Inthepresentstudyweproposetolook,ratherfromadescriptiveperspective, to what extent in some areas of the Spanish and Romanian lexicon existsweaknesses, marginalization, limitations and even deviations from the Norms or, on thecontrary, if it is some general trends in some registers. In the two Romance languagesmentioned,fromtheappearanceanduseofthearticletobroadermorphosyntacticphenomena(dialecticisms, idiomatic incorporations of other languages, deviations in close relation to theuse of the noun, etc.) there are forms and constructions that reveal interesting processes ofgrammaticalnessexperiencedbythevocabulary.Keywords:norm;canon;use;deviations;vocabulary

86

TEATRU&MUZICĂ(TEATROEMUSICA)

GianniCICALIGeorgetownUniversitygc227@georgetown.edu

CosimoIde’MedicielavittoriasuSiena.Unatragicomediarinascimentale.Nel1555iMedicivinse,dopounlungoassedio,laguerraconSiena,conl'aiutofondamentaledelletruppeimperiali.Undrammaturgodell’antouragemediceo,BeltramoPoggi,hascrittounadrammaincui ritrae la vittoria usando un personaggio classico: Scipio africano. Del grande generaleromano sottolinea la famosa continenza di Scipione, per presentare i vincitori comemisericordiosiepie. Ildramma,chiamatoCangenia, fupubblicatoper laprimavolta comeunmanoscritto nel 1555 e poi, nel 1561, fu pubblicato senza revisioni ma alcuni cambiamentisignificativinella"dedica".Annidopo,CosimofeceilsuoingressotrionfaleaSiena.Inquelcaso,non si presentò come il misericordioso Scipio, ma indossava un'altra maschera. Questodocumentoillustreràquestospostamentonellemascheredeivincitori,ecomeiMedicieilloroentourageavevanoabilmenteusatoquestemaschereeuncanoneclassico(quellodiScipione,eroe della Repubblica di Roma). Questo dramma e l'ingresso trionfale di Cosimo I a Siena,ancora una volta, presentano come i Medici usavano "personae" differenti in base a diversecircostanzepoliticheomilitari.Cosìfacendo,essimiranoadutilizzaretuttoilpossibilesfondoclassicoperabbellirelalorodinastiaeilloronuovostato.

Parole‐chiave:Medici,Siena,ScipioneAfricana,teatro,ereditàclassica.

Cosimo Ide’Mediciand theVictoryoverSiena.ARenaissanceTragicomedy. In 1555theMediciwon,afteralongsiege,thewarwithSiena,withthefundamentalhelpoftheimperialtroops. A playwright of the Medici's entourage, Beltramo Poggi, wrote a play in which heportraysthevictorybyusingaclassiccharacter:ScipioAfricanus.OfthegreatRomangeneral,itisunderlined the famouscontinenceof Scipio, inorder topresent thevictorsasmercifulandpious.Theplay,calledCangenia,firstcirculatedasamanuscriptin1555,andthen,in1561waspublishedwithno revisionsbut somesignificant changes in the "dedica."Years later,CosimomadehistriumphingentranceinSiena.Inthatcase,hedidnotpresenthimselfasthemercifulScipio, but hewore anothermask. Thispaperwill illustrate this shifting in themasks of thevictors, and how the Medici, and their entourage, used cunningly thesemasks, and a classiccanon(thatofScipio,herooftheRepublicofRome).Thisplay,andthetriumphingentranceofCosimo I in Sienapresent, oncemore,how theMedici useddifferent "personae" according todifferent political or military circumstances. In doing so, they aimed to use all the possibleclassicalbackgroundtoembellishtheirdynastyandtheirnewstate.

Keywords:Medici,Siena,ScipioAfricanus,Theatre,classiclegacy.

Ioana‐MiaIUGAUniversitateadeVestdinTimișoara

miaiuga@yahoo.com

Giacomo Puccini – ctitor al operei veriste şi promotor al noilor exigenţe estetico ‐stilistice izvorâte din drama wagneriană. La început de secol XX în plină ascensiune acurentului verist în literatură, ia naștere opera veristă a cărui reprezentant de seamăcompozitorulitalianGiacomoPuccinivarupelegăturiletradiționalecuoperaitaliană.

87

În noul său stil componistic se vor regăsi ecourile dramei wagneriene , atât înconstrucțiamelodieiinfinitecât și în cea a libretului prin folosirea unor noi procedee, cum arfiendecasillabo,îndezvoltareașiredareaveridicăauneirealitățidramatice.

Cuvinte-cheie:verism,opera,dramawagneriana,compozitor,libret.

GiacomoPuccini–FounderoftheVeristOperaandPromoteroftheNewAestheticandStylisticExigenciesEmerging fromWagnerianDrama.The verist opera, whose importantrepresentative,theItaliancomposerGiacomoPucciniwastobreakthetieswiththetraditionalItalianopera,wasbornatthebeginningofthe20thcentury,duringtheascendingoftheveristcurrentinliterature.TheechoesoftheWagneriandramacanbefoundbothintheconstructionoftheinfinitemelodyandthelibrettobytheuseofsomenewmethodssuchastheendecasillabo,thedevelopmentandtheveridicalrenderingofadramaticreality.

Keywords:verismo,opera,Wagneriandrama,composer,libretto.

Mihaela‐SilviaROȘCAFacultateadeMuzicășiTeatruaUVT

mihaelasilviarosca@gmail.com

Tezeșiantitezeînteatruldeoperăcontemporan.Înultimultimp,jurnaliștiieuropenișiamericanivorbesctotmaidesdespreorevoluțieîndiscursuloperisticcutrimiteri,maimultsaumai puținmotivate, la vocabularul regizoral‐scenic almultormontări pe scenele teatrelor deoperădepretutindeni.Temadezbaterilor seconcentreazăcuprecăderepe relațiadirectordescenă‐dirijor‐intepret‐opus liric. De aici derivă o serie de dileme legate de fidelitatea sauinfidelitateafațădecreatoriideopere(compozitori,libretiști);încemăsurăserespectăcoloanavertebralăalucrărilor,sau,reformulând,dacăînprocesullaboriosalexpozeuluiinterpretativsepoateignoraaceastădimensiunefunciarăapartituriideoperăpropriu‐zise.

Cronicariimuzicali contemporani se raliază, în funcție de afinități teatrale saumuzicale ladouă tabere distincte: unii susțin obligativitatea respectării ADN‐ului creației propriu‐zise,elaborate de compozitor și libretist, iar, ceilalți agreează ideea revoluționării teatruluimuzical,prin reformularea de către directorul de scenă al expozeului discursiv‐dramatic liric.Astfel,fizionomia partiturii inițiale este transfigurată, conform viziunii acestuia, iar ceilalțiparticipanți la actul creator, respectiv dirijori, soliști, coregrafi, instrumentiști, coriști sesubordoneazăînmodabsolutnouluiscenariu.

În efervescența tulburătoare a dezbaterilor,opinia melomanilornu este deloc neglijabilă,deoarece, spectacolul de operă, încăde la începuturile sale, a fost destinatpublicului, el fiindbeneficiaruldedreptalactuluidecreație.

Parcurgând etapele istorice ale operei ca genmuzical sincretic, de o complexitate greu deatinspânăînzilelenoastre,ampututsăconstatămmomentelederăscrucepecareteatrulliricle‐a făcut față și le‐a depăsit cu obstinație, sfidând predicțiile pesimiste cu privire lasupraviețuireasa.Unastfeldemomentîltraversămînprezent,privindlaimenseleprefacerișipermanentelecăutărialefăuritorilordefrumosdinacestdomeniu.

Opera, încotro?! La această întrebare este greu de dat un răspuns pertinent acum. Putemdoarsăanalizămîncemăsurătemeritateasoluțiilorinterpretative,regizoral‐muzicalearputeaoferioperspectivăasupraunuipotentialprofilalopereiviitorului.

Cuvinte‐cheie:operă,regizor,dirijor,teatrudeoperă,compozitor

Theses and Antitheses in Contemporary Theatre. Lately, European and Americanjournalists have been talking more and more about a revolution in the opera discourse ofreferences,moreorlessmotivatedtothedirectorial‐scenicvocabularyofmanyassemblieson

88

thestagesofoperatheatreseverywhere.Thethemeofthedebatesfocusesmainlyonthestagedirector‐conductor‐lyricinterpreterrelationship.Henceaseriesofdilemmasrelatedtoloyaltyor infidelity to the creators ofworks (composers, librettists) appeared: towhat extent is thebackbone of the works respected, or, in other words, if in the laborious process of theinterpretativeexhibitiononecanignorethisdimensionoftheactualoperascore.

Contemporarymusicchroniclersrely,dependingontheirtheatricalormusicalaffinities,ontwodistinctareas:somesupportthecompulsionandlibrettist'sobligationtoobservetheDNAof the actual creation, and theothersagree to the ideaof revolutionizing themusical theatrethrough the stage director’s reformulation of the lyrical‐dramatic exhibition. Thus, thephysiognomy of the original score is transfigured, according to its vision, and the otherparticipants in thecreativeact,namelyconductors, soloists, choreographers, instrumentalists,chorus,areabsolutelysubordinatedtothenewscenario.

In thedisturbingeffervescenceof thedebates, theopinionof themusic lovers isnot atallnegligible,sincetheoperaspectacle,fromitsbeginnings,wasintendedforthepublic,beingtherightfulbeneficiaryoftheactofcreation.

Goingthroughthehistoricalstagesoftheworkasasyncreticmusicalgenre,ofacomplexitythatcannotbeachieveduntilnowadays,wehavebeenabletoseethecrossroadsthatthelyricaltheatrefacedandsurpassedthem,defyingpessimisticpredictionsaboutitssurvival.Nowadays,wearegoingthroughsuchaperiod,lookingattheimmensechangesandpermanentsearchesofthebeautycreatorsinthisfield.

Opera,where to?! Right now it is difficult to give a pertinent answer to this question.Wecould only analyse to what extent the temptation of the interpretative, director‐musicalsolutionscouldprovideaperspectiveonapotentialprofileofthefutureopera.

Keywords:opera,director,conductor,operatheatre,composer

ArmandoROTONDIInstituteoftheArtsBarcelona

a.rotondi@iabarcelona.es/armando.rotondi@gmail.com

Per la definizione di un canone teatrale‐letterario europeo e italiano contemporaneo(conparticolarerisaltoalcasoitalianopost‐Pirandelloepost‐Eduardo).HaroldBloom,puropponendosiufficialmenteallapoliticizzazionedellaletteraturadatadaquellecheluidefinisce“Scuoledelrisentimento”,promuoveunaideadicanoneletterarioeculturaleoccidentalechehaimplicitamenteunvalorepolitico,tesoadimostrarelasupremaziaanglofona,primabritannicaequindiamericana.SitrattadiunCanonchehaunpregiudiziodibase,eche,comenotaAsorRosa,ruotaintornoall’ideadellacentralitàdiWilliamShakespearecomepernodellaletteraturaedellacultura.Partendodaquestacentralità,eanzinonostantelacentralitàdiShakespeare,ildibattitosudiuncanoneprettamenteteatrale‐letterarioèsottostimatorispettoaldibattitodelcanone in genere. Ciò è dovuto alla difficoltà implicita dellamateria vista nello stesso tempocome letteratura e arte performativa, con quindi la coesistenza di elementi prettamenteletterari‐linguisticiedaltricheguardanoall’aspettodellamessainscenaedellafortunadeitestisottoquestopuntodivista.AnnaBarsotti eAnnaMariaCascetta,nellacollanada lorocurata“CanoneTeatrale”perETS,fornisconotesticheconsideranofacentipartediunpossibilecanoneteatrale europeo, proponendo autori più vari da Hugo a Ibsen, sino a Pirandello e Ionesco,passando per Scipione Maffei, non fornendo quindi elementi organici che possano definire icriteridiuncanoneteatrale.

Ilcontributosisoffermaquindi,daunpuntodivistateorico,suglielementidaguardareinuncanone teatrale (letteraturaomessa inscena), soffermandosi sul caso italiano.Siprenderà inconsiderazioneprimaLuigiPirandello comecentrodiun canone teatrale italianonellaprimametàdel’900,ancheadiscapitodiautori,comeRobertoBracco,cheall’epocasembravanoaveremaggiorerisonanzanazionaleeinternazionale;quindiEduardoDeFilippoeipost‐eduardiani,

89

notandocomeilcentrodelcanoneteatraleitalianovaacorrispondere,nellafiguradiEduardo,conquellodelcanoneregionale.

Parole‐chiave: Harold Bloom,William Shakespeare, Luigi Pirandello, Eduardo De Filippo,Post‐Eduardiani

For theDefinition of a Contemporary European and ItalianTheatre‐Literary Canon(withaFocuson the ItalianCaseofpost‐Pirandelloandpost‐Eduardo).Even though heofficiallycriticizedthepoliticizationofliteraturegivenbytheso‐called"SchoolsofResentment",HaroldBloomhaspromotedhimselfanideaofWesternCanoninliteratureandculture,whichhas an implicitly political value, aimed at demonstratingAnglophone supremacy, first Britishand then American. Bloom’s Canon has amain prejudice at its base, as noted by Asor Rosa,considering as an absolute assumption the centrality of William Shakespeare as the onlyfundamental pillar of literature and culture in Western world. Despite the centrality ofShakespeare, we can see how the debate on a theatrical‐literary canon is underestimatedcomparedtothegeneraldebateonCanon.Thisisduetotheimplicitdifficultyoftheatre,atthesametimeliteratureandperformingart,withthecoexistenceofliterary‐linguisticelementsandotherswholookatthemise‐en‐scene.

Anna Barsotti and Anna Maria Cascetta, in the “Canone Teatrale” series edited for ETS,providetextsthattheyconsidertobepartofapossibleEuropeanTheatreCanon,suggestingavariegatednumberofauthorsfromHugoandIbsentoPirandelloandIonesco,passingthroughScipioneMaffei, by not providing organic elements that candefine the criteria of a theatricalcanon.

Mycontributionthereforefocuses,fromatheoreticalpointofview,ontheelementstolookatindefiningatheatricalcanon(literatureandstaging),dwellingontheItaliancase.Firstofall,analysing the Italian case, I will consider Luigi Pirandello as the centre of an Italian TheatreCanoninthefirsthalfofthe20thcentury,despiteauthors,asRobertoBracco,whoatthattimeseemed to havemorenational and international resonance; thenEduardoDeFilippoand the“post‐Eduardiani”,notingthatthecoreoftheItalianTheatreCanoncorresponded,inthesecondhalfofthelastcentury,inthefigureofEduardo,totheRegionalCanon.

Keywords:HaroldBloom,WilliamShakespeare,LuigiPirandello,EduardoDeFilippo,post‐Eduardo

Patricia‐Jana‐MariaRUZSICSKAUniversitateadeVestdinTimișoara

ianapatricia@yahoo.com

Jocuri,sărbătorișispectacole întimpul luiTitusMacciusPlautusșiCarloGoldoni.Înlucrarea de față îmi propun să prezint preferința poporului roman pentru jocuri, serbări șispectacole. Ideea de jocuri a existat la romani din cele mai vechi timpuri, dar acestea erauceremoniireligioaseconsacratezeilor.Celemaifrecventeocaziidedistracțielegăseauîn,,ludiRomani” sau ,,ludi Magni”. Substantivul ,,ludus” (pluralul ludi) denumește jocuri cu caracteroficial,religios,sauceremoniifunerare.Întimpuljocurilorsedesfășurau:cursedecare,bătăliinavale, luptedegladiatorișicuanimale.Încadrul ,,ludiMegalenses”aveaulocșireprezentațiiteatrale.Poporulromanmanifestaoatracțiedeosebităpentrutotceeravizual,adicătotceeraspectacol. Însecolulal III‐lea î.Hrauapărutprimelepiesede teatru, iarcelemaiapreciateaufostcomediile.

Poetdramatic,Plaut, folosește personajele inspiratedin farselepopulare.Acestea sunt încontinuă mișcare și antrenează prin intervenții publicul formând un adevărat ,,spectacol înspectacol”.AceeașiatmosferădeexuberanțăseregăseșteînpieseleluiCarloGoldoni.Diferențaconstăînfaptulcăînantichitatejocurileșispectacolelepopularestaulabazapieselordeteatru,pe când Goldoni a scris unele piese pentru serbările din carnaval. În Veneția, spectacolul

90

carnavalescîngăduiaoricuisăparticipedatoritămăștilor.Dramaturgulcontinuăcomedia,ceeace este omărturie a continuității tradiției latine în literatura italiană, adică regăsim aceleașifarse și satire ca și în comedia plautină. Cei doi dramaturgi au apărut pe scena teatruluiuniversal prezentând personaje bine caracterizate și teme luate din viața reală, conformprincipiuluiluiErasmuscă,,lumeaeocomedie”.

Cuvinte‐cheie:joc,serbare,spectacol,teatru,comedie

Representations, Festivals and Performances in Titus Maccius Plautus and CarloGoldoni’s Time. In this paper we intend to present the Roman people’s preference forrepresentations, festivities andperformances.The ideaof representationsappeared since theancient Rome, but these were religious ceremonies dedicated to gods. The most frequentoccasionsofentertainmentcouldbefoundin“ludiRomani”or“ludiMagni”.Thenoun“ludus”(the plural ludi) denominates representations with official and religious features or funeralceremonies.Duringtherepresentationstherewere:wagonrides,nautical fights,gladiatorandanimal fights. In “ludi Megalenses” there were also stage plays. The Romans displayed aparticularattractionforeverythingthatwasvisual,namelyeverythingthatwasashow.InthethirdcenturybeforeChristthefirststageplaysappearedandthemostappreciatedoneswerethecomedies.

Thedramaticpoet,Plaut,useshischaractersinspiredfromthepopularfarces.Theseareinacontinuousmovementandtheyengagethepublicthroughactionsbuildinganauthentic“showin a show”. The same exuberant atmosphere is found in Carlo Goldoni plays. The differenceconsists in the fact that anciently the games and popular performanceswere the base of thestage plays, while Goldoni wrote some plays for carnival shows. In Venice, the carnivalperformance allowed anybody to participate due to the masks. The dramatist continues thecomedy,whichisatestimonyofLatintraditionconsistencyintheItalianliterature,namelywefindthesame farcesandsatiresas intheplautian’scomedy.The twodramatistsappearedontheuniversal theatrescenepresentingwelldefinedcharactersand themes inspired fromreallife,accordingtoErasmus’sprinciplethat“theworldisacomedy”.

Keywords:representation,festivity,performance,theatre,comedy.

LaviniusNIKOLAJEVICUniversitateadeVestdinTimișoara

lavinius2011@hotmail.com

Folclorulromânesc înzonaBanatului istoric.ZonaBanatului rămasădincolodegranițaRomânieiastârnitinteresulunuinumărmaredecercetătoricareauîntreprinsmultipleacțiunideculegereșiclasificareacategoriilormuzicale.Primulcercetătorcares‐aocupatdefolclorulromânescdincolodegranițăafostBélaBartók,careîntreanii1908‐1918aculespeste3500demelodiidinfostaregiuneadministrativăTimiș‐Torontal,ajungândînanul1912în localitățicaAlibunar, Vladimirovaț, Seleuș, Uzdin de unde culege peste 90 de piese muzicale. În urmastudiilor întreprinse asupra folclorului din zona Banatului Sârbesc s‐a observat prezențacadențeifinale,careînmajoritateacazurilorsegăseștepetreaptaadoua(cadențabănățeană)delabazamodului,dovedindasemănareacufolclorulromânescspecificzoneiBanatului.

Cuvintecheie:folclor,BanatSârbesc,categoriifolclorice,cadențabănățeană,BélaBartók

91

RomanianFolkloreintheHistoricalBanatArea.TheBanatareathatremainsbeyondtheborder of Romania has raised the interest of a large number of researchers who haveundertakenmultipleactionsofcollectingandclassifyingmusicalcategories.ThefirstresearcherdealingwithRomanian folklorebeyond theborderwasBélaBartók,whobetween1908‐1918collectedmorethan3500songsfromtheformerTimis‐Torontaladministrativeregion,reachingin 1912 villages such asAlibunar, Vladimirovaţ, Seleus, Uzdin and collecting over 90musicalpieces.Afterdifferentstudieson the folklore in theBanatSerbian region, thepresenceof thefinalcadence,whichinthemajorityofcasesisfoundonthesecondlevel(Banat'scadence),wasobservedatthebottomoftheway,provingthesimilaritywiththeRomanianfolklorespecifictotheBanatregion.

Keywords:folklore,SerbianBanat,musicalcategories,Banatcadence,BélaBartók

MariaTatianaROTARUUniversitateadeVestdinTimișoara

mariarotaru09@yahoo.ro

VatraComuneiCernătești.Elementestructurale,culturaleșimuzicale.Amîncercatprinprezentalucraresăaducprindocumentărileşiculegerileefectuateocontribuţielacunoaştereavalorilor culturale tradiţionale, să scot la luminăo frânturădin spiritualitatea satuluidoljean.Consider un semn bun faptul că în această epocă a tehnicizării şi globalizărilor de tot felulreuşimsădescoperimîncăelementeautenticedeidentitatenaţionalăşi locală,faptcarenedăunoarecaresentimentdeîncredereînperpetuareavalorilortradiţionaleromâneşti.

Princercetărileşiculegerilefăcute,princunoaştereaunuinumărmaredeoameniînvârstă,cunoscătorişipăstrătoriaunortradiţiistrăvechi,amîncercatsăsurprindstareademomentacivilizaţieimaterialeşispiritualeacomuneiCernăteşti.

CulegereadecântecedincomunaCernăteştiprezentăînaceastălucraresedoreşteaaduceomodestă contribuţie la salvarea din teren, de la bătrânii satelor, a valorilor spiritualetradiţionaledoljene.

Cuvinte-cheie:Cernătești,valoriculturale,identitatenațională

TheHearthofCernatestiVillage.Structural,CulturalandMusicalElements.Throughourdocumntationandresearchinthepresentpaperwehavetriedtobringourcontributiontothe knowledge of traditional cultural values, and to highlight a part of the spirituality in thevillagefromDolj.Itisagoodthingthatduringperiodsoftechnicalizationandglobalizationsofallkindswecanstilldiscoverauthenticelementsofnationalandlocalidentity,whichgiveusacertainsenseoftrustintheperpetuationoftheRomaniantraditionalvalues.

Throughactivitiesofresearcandcollection,throughtheidentificationofa largenumberofelderlypeople,connoisseursandpreserversofancienttraditions,wehavetriedtocapturethemomentumofthematerialandspiritualcivilizationofCernăteştivillage.

ThecollectionofsongsfromCernăteştivillageinthepresentpaperintendstobringamodestcontributiontosavingthetraditionalspiritualvaluesinDolj.

Keywords:Cernatesti,culturalvalues,nationalidentity

92

AdrianCornelTOACȘEUniversitateadeArtedinTÂRGU‐MUREȘ

AntonPann ‐Viaţa şiactivitatea.DespreAntonPann s‐a scrismult –îndeosebi înultimavreme–darmaialesîncepriveștelaturasadescriitor,poet,folcloristșicompozitordemuzicabisericeascăaactivitațiisale.S‐aulămuritoseriededateincertedinviațașiactivitatealui,s‐asubliniat contribuția pe care aavut‐o pentru cultura românească. Scriitorul și folcloristul eradublatdemuzicianulpriceputșiplindeartă,careștiacăceeacedăviațăcânteculuibisericescsaupopular,ceeace îl faceplăcutși lesnede învățat,estemelodiapecareeloscriacumultăgrijă înnotațiavechepsaltică.Prinopera lui,AntonPannaparținepoporului,așadupăcumelînsuși își intituleză una din operele sale de căpătâi:De la lumeadunateși iarăși la lumedate.AntonPannafostrecunoscutdreptîndemânaticmânuitoralcondeiului,pomenitînnumeroasescrieri cași încântecelevremiipecare le‐a transmis în colecția lui atătdespiritual intitulatăSpitalulAmorului sau CântătorulDorului. Prezentarea, în lucrarea de față, a vieții și opereiscriitoruluisedoreștesăaducășiomaimultăînțelegereavasteisaleactivități.

Cuvinte-cheie:AntonPann,scriitor,poet,folclorist,compozitor

AntonPann–LifeandWork.Lately,a lothasbeenwrittenaboutAntonPann, especiallyaboutthewriter,poet,folkloristandchurchmusician.Aseriesofuncertaindataabouthislifeandworkwasclarified,andhiscontributiontoRomanianculturewasemphasized.Thewriterandfolkloristwasdoubledbytheskillfulandartfulmusician,whoknewthatthesonghewrotewithgreatcare intheoldpsalticnotationgavelifetothechurchorpopularsongandmadeitpleasantandeasytolearn.AntonPann'sworkbelongstothepeople,hisartisticproductionsareagoodand significant argument, ashehimselfnamedoneofhismasterpieces:GatheredfromPeopleandGivenAgaintoPeople.AntonPannwasrecognizedasaskillfulwriterandmentionedinmanywritingsaswellasinthesongsofthetimethathetransmittedinhisso‐calledspiritualcollectionentitledTheHospitalofLoveorTheSingerofLonging.Thepresentationofthewriter’slifeandworkintendstobringmoreinsightintohisgreatwork.

Keywords:AntonPann,writer,poet,folklorist,composer

LiaTWAINTeatroEbreo,Israel

lia.twain@yahoo.com

Folosirea instrumentelor dramatice în slujba comunității, în afara repertoriului deteatruprofesionistșiateatruluiterapeutic.Înprezentareameavoipuneaccentulpe"teatrulcomunitar"dinIsraelcarearelocîncadrulinformalalcomunității:centrecomunitare,spitale,populațiiaflateîntr‐osituațiesocialădificilăetc.

Voimentiona, de asemenea, activitateadepartamentului de teatrudin școlilede stat si voiprezenta câteva informații din teza mea demasterat în consilierea educației despre efecteleutilizării instrumentelor de teatru în interiorul școlii pentru a ajuta copiii care suferă desingurătatesă‐șiîmbunătățeascăabilitățilesociale.

Teatrul comunitar este folosit pentru a împuternici indivizi și grupuri, dezvoltă abilitățilesociale, spiritul comunității și sensibilitățile artistice ale celor care participă, stimuleazăschimbareasocialăprin încurajareaparticipanțilorsă identificeproblemelede interes înviațalor,cutemeiuricomuneșisădiscuteposibilelesoluții,cuotoleranțăsporită.

Prinîndrumareaunuiregizorprofesionist,actoriiarputeasătraducăsubiectelepecarele‐auinvocat înpiesadramaticăactivă, scrisădegrupșide regizor.Accentulestepuspemunca înechipășipeproces,maidegrabădecâtperezultat.

93

Parole‐chiave:comunitate,teatru,Israel,cadruinformal

TheUsageofTheatricalDramaticToolsinCommunityService,OutsideofProfessionalTheaterRepertoireandtheTherapeuticTheatre.Inmypresentation Iwould focuson the“community theater” in Israel, which takes place in informal frameworks in the community:communitycenters,hospitals,populationsinadifficultsocialsituationandmore.

Iwouldalso remark the theaterdepartment’swork inside state schools and Iwillpresentsomeinformationfrommymaster’sdegreethesisineducationcounseling,regardingtheeffectsof using theater tools inside school in order to help children that suffer from loneliness toenhancetheirsocialskills.

Community theater is used in order to empower individuals, and groups, it develops thesocial skills, community spirit, and artistic sensibilitiesof thosewhoparticipate, it stimulatessocial changeby encouraging theparticipants to identify issuesof concerns in their own life,withcommonground,anddiscusspossiblesolutions,withanenhancedtolerance.

Withtheguidanceoftheprofessionaldirectortheactorswouldthantranslatethetopicstheyhaveraisedintoactivedramaticplay,writtenbythegroupandbythedirector.Theemphasisisonteamworkandontheprocessratherthantheoutcome.

Keywords:community,theatre,Israel,informalframeworks

94

ISTORIE&TEOLOGIE

LaurenţiuNISTORESCUCentruldeStudiiDacoRomanisticeLucusTimişoara

laurentiu.nistorescu@gmail.com

Raportarea lumii geto‐dacice la sacerdoțiul dionisiac: Între canon și adaptare.Istoriografiacurentăaacreditat, fărăunfundamentsuficient subaspectmetodologic, ideeacăreligia dominantă a geto‐dacilor a fost așa‐zisul zalmoxianism. În realitate, Zalmoxes esteexpresia unei religii larg răspândite în spațiul Mediteranei Orientale și a Pontului Euxin –dionisianismul–alecăreicanoanepotfiparțialreconstituiteporninddelacunoscuteleimnurihomerice.Rămânedeschisăproblemadacăexpresiiledionisianismuluidinspațiulgeto‐dacicauprezentatsaunuelementedeinovare.

Cuvinte‐cheie:Dionisianism,canon,sacerdoțiu,geto‐daci,inovare.

Abstract:Reporting theGeto‐Dacianworld to theDionisos cult:between canon andadaptation. The current historiography accredited, without a sufficient foundation inmethodological terms, the idea that the dominant religion of the Geto‐Dacians was so‐calledZalmoxianism. In fact, Zalmoxes is the expression of awidespread religion in the area of theEastern Mediterranean and the Euxin Pontus – the Dionysianism ‐ whose canons can bepartially reconstructed from thewell‐knownHomeric hymns. The question remainswhetherthe expressions ofDionysianism in theGeto‐Dacian spacehave or not presented elements ofinnovation.

Keywords:Dionysianism,canon,sacerdocy,Geto‐Dacians,innovation.

DoinaBENEAUniversitateadeVestdinTimişoara

doinabenea@yahoo.co.uk

Cuprivire laadministraţiapoduluide laPontes–Drobeta.Construireapodului romanpeste Dunăre, în vremea celor două războaie daco‐romane (102‐105), venea să asigure olegăturădirectăîntreceledouăteritorii:provinciaMoesiaSuperiorşiteritoriulnord‐dunărean,parţialcuceritderomani.

Nu există informaţii directe asupra modului de organizare a administraţiei romane înfolosirea podului. Este evident că acest lucru intra sub incidenţa legatului (guvernatorului)provincieiMoesiaSuperior.

O inscripţie considerată falsă (CIL, III, 90*), de la Ulpia Traiana, aduce în discuţie aceastăproblemăprinmenţionareaunuicavalerM.Papirius…(cognomenuldistrus),carelaunmomentdat a deţinut funcţia de curator pontis Augusti în Moesia, ceea ce înseamnă că a fostcomandantultemporaralpoduluiimperial.

Reconstituirea textului permite câteva observaţii şi anume faptul că comandantul erasubordonat înmod evident legatuluiMoesiei Superior. Datarea evenimentului se încadrează,avândşialteelementeînperioadaevenimentelordinanii117‐119.

Deabia,dupăridicareaDrobeteilaranguldemunicipium,învremealuiHadrian,seconstatăprezenţapeambelemalurialeDunării, în castrelede laPontes şiDrobetaaştampilelorunortrupestaţionatelanorddefluviu,precumcohorsIIICampestris,apoicohorsISagittariorum.La

95

capătuldenordalpoduluisuntstaţionatedeacum,unităţiauxiliarecuefectivedemilliariacareacopereaunevoilecelordouăfortificaţii,ceeacedovedeştedependenţadecastruldelaDrobeta.Oseriedeelementenoiasigurăaceastăinterpretare.

Cuvinte‐cheie:Pontes,Drobeta,pod,Traian,curatorpontis.

AbouttheadministrationofPontesbridge‐Drobeta.WiththeconstructionoftheRomanbridge across the Danube during the two Roman‐Dacian wars (102‐105), the provinces ofMoesiaSuperiorandtheterritoryfoundNorthoftheDanube,partiallyfoundunderRomanrulewereconnected.

There is no information whatsoever in connection with the way in which the Romanadministrationwasorganizedforaproperuseoftheconstruction.WhatisacertaintyisthatitwasundertherulershipofMoesiaSuperiorgovernor.

Aninscription,consideredfalse(CIL,III,90*),foundatUlpiaTrajana,broughtthisissuestodiscussionbymentioningaknightM.Papirius…(destroyedcognomen), thatheldatacertainmoment the function of curator pontis Augusti in Moesia, meaning he was for a periodcommandingofficeroftheimperialbridge.

ThereconstructionofthetextallowsustomaketheassessmentthatthecommandingofficerwassubordinatedtoMoesiaSuperiorgovernor.Andifweweretoestablishachronologyfortheevents,theywouldbesituatedbetween117‐119.

Onlyafter,Drobetawasendowedwiththemunicipiumrank,duringHadrianonemaynoticethepresenceonbothDanubebanks,intheRomancampsfromPontesandDrobetaofstampsofthestationarytroups,likecohorsIIICampestris,latercohorsISagittariorum.Atthenorthernendofthebridge,auxiliaryunitswillbestationedhavingmilliariaunits,coveringallthenecessitiesof the two fortifications, prooving their dependence on Drobeta castrum. A series of newellementscoonfirmsthisinterpretation.

Keywords:Pontes,Drobeta,bridge,Trajan,curatorpontis.

CălinTIMOC,CarmenTIMOCMuzeulNaționalalBanatului;Şcoalageneralănr.25Timişoara

timoccalin@yahoo.com;carmentimoc@yahoo.com

Norme, tipuri, sistemedeamenajăridefensive la frontiereDacieiRomane.ProvinciaDaciaafostdelabunînceputconstituităcaunbastionavansatînlumeabarbară,curoluldeacombate invaziile barbare care ar fi urmărit să treacă Dunărea și să jefuiască teritoriile șiorașeledinzonamediteraneanăaImperiuluiRoman.ȘtimdinsurseleliterareanticecăgranițăDaciei Romane măsura 1 milion de pași și se învecina cu neamuri dușmănoase: sarmatice,germaniceșidedaciliberiîmpotrivacăroranudepuțineoriarmataromanătrebuiasăintervinăpentru a le pacifica. Totodată împotriva acestora – acolo unde nu existau bariere naturale –trebuiauridicateconstrucțiidefensivecomplexeșiextinsecaremarcautraseullimesuluiroman,granițadefactoastatuluiroman.

Asupra acestor tipuri de construcții defensivecu caracter militar dorim să ne referim înstudiul de față. Se pare că în funcție de relieful zonei, a spațiului pe care trebuiau să‐l aperesistemele liniare de apărare ridicate de romani difereau de la un segment la celălalt. Ductulacestorvalurilorromanedeasemeneaurmeazăotraiectorieadeseadictatădecurbeledenivelareliefului pe care îl traversează, dar este influențat și de cursul apelor curgătoare pe care leîntâlneșteîncale.

Cuvinte‐cheie:granițastatuluiroman,armată,invaziibarbare,provinciaDacia,limes.

96

Norms, types, defensive system constructions at the frontiers of RomanDacia. TheprovinceofDaciawasoriginallyestablishedasanadvancedbastioninthebarbarianworldtofight against barbarian invasions thatwould be pursued to cross the Danube and to rob theterritories and cities in the Mediterranean region of the Roman Empire. We know from theancientliterarysourcesthattheRomanDaciaborderwas1millionstepslongandwasborderedbyhostile tribes: theSarmatian, theGermanicandthe freeDacians,againstwhomtheRomanarmyhad to intervene inorder topacify them.At the same timeagainst them ‐where therewerenonaturalbarriers‐complexandextensivedefensiveconstructionshadtobebuiltwhichmarkedtherouteoftheRomanlimes,thedefactoborderoftheRomanianstate.

Onthesetypesofdefensedefensiveconstructionswewanttorefertothisstudy.Apparently,dependingonthereliefofthearea,thespacethattheyhadtodefendthelineardefensesystemshighbytheRomansdifferedfromonesegmenttotheother.ThelineoftheseRomanvallum'salsofollowsatrajectoryoftendictatedbythecurveslevelofthereliefthatcrossesthem,butisalsoinfluencedbytheflowoftheriversitencountersinthepath.

Keywords:Romanborder,army,barbarianinvasions,provinceDacia,limes.

RadaVARGACentruldeStudiiRomane,Universitatea“Babeş‐Bolyai”.Cluj‐Napoca

radavarga@gmail.com

Noievoluțiiînstudiulprosopografieiantice.Studiulpopulațieianticea fost întotdeaunaunpunctdemareinterespentrucercetători.Înultimeledecenii,folosindinstrumentedigitaleșimetodologii precise, domeniul a avansat foartemult, ducându‐ne la omai bună cunoaștere avechiisocietăți.

Înaceastăprezentarevomanalizacapturareadigitalăadatelorpersonaledinlumeaantică,atâtlanivelulindividului,câtșilascarapopulației.Cumsecodificădatelepersonaleșibiografice(prosopografia) în formă digitală? Ce metode avansate ne pot ajuta să punem întrebări decercetare din bazele de date personale? Cum compară și interacționează aceste formate șimetodededateîntreele?

Cuvinte‐cheie:populațiiantice,instrumentedigitale,prosopografie,bazededatepersonale.

New developments in the study of ancient prosopography. The study of ancientpopulation has always been a point of great interest for researchers. During the last fewdecades,usingdigitaltoolsandmethodology,thefieldhasadvancedgreatly,leadingustowardsabetterknowledgeofancientsociety.

In this presentation we will consider the digital capture of person‐data from the ancientworld,bothattheleveloftheindividual,andatthescaleofpopulations.Howispersonalandbiographicaldata(prosopography)encodedindigitalform?Whatadvancedmethodscanhelpus ask research questions of person databases? How do these data formats and methodscompareandinteractwitheachother?

Keywords:ancientpopulation,digitaltools,prosopography,persondatabases.

97

ImolaBODAUniversidadBabeș‐Bolyai,Cluj‐Napoca

boda_imola@yahoo.com

Estudio sobre lapoblaciónde laColonia Sarmizegetusamediante la epigrafía.En elpresentetrabajopresentaremoslapoblacióndelaColoniaSarmizegetusa,laprimeraciudaddela provincia Dacia. Se trata de un estudio de caso en elmarco del programaRomans1by1(www.romans1by1.com),unabasededatosquetieneencuentalapresentacióndelapoblacióndeDacia,MesiaSuperioryMesiaInferior.

Hastaestemomento,atravésdelacolectadetodaslasfuentesexistentes, labasededatosregistró499inscripciones(lasfichasdelasinscripcioneshansidoanotadasempezandodesde00001DS)y705depersonas(cadaunahatenidounafichapersonal,unIDúnico)delaColoniaSarmizegetusa.

El trabajo tendrá cuatro resultados – estos se presentarán mediante estadísticas – quetienen en cuenta: 1. el análisis de los 499 monumentos epigráficos; 2. la identificación eimplícitamenteelanálisisdetodaslaspersonasmencionadasenlasinscripcionesdescubiertasenlaColoniaSarmizegetusa;3.lamovilidaddelaspersonasy4.diferentestiposderelacionesmencionadosenlasfuentesepigráficas.

El trabajo constituye un micro‐resultado de todo el proyecto que ofreceráinformacionesparalos investigadoresnosolosobre lagentequevivióenlametrópoliDacia,sinoquetambiénsobreesaspersonasqueestabandepasoen laColoniaSarmizegetusa,peroque se manifestaron en la vida social, religiosa y política de la ciudad construyendo uordenandolaconstruccióndeunosmonumentosenlaciudadinvestigada.

Palabrasclave:basededatos,epigrafía,épocaromana,ColoniaSarmizegetusa.

* Este trabajo ha sido financiado por becas de parte de la Autoridad Nacional deInvestigaciones Científicas de Rumanía, CNCS‐UEFISCDI, número del proyecto PNII‐RU‐TE‐2014‐4‐0488.

Studyon thepopulationofColoniaSarmizegetusa throughepigraphy.This paperwillpresentthepopulationofColoniaSarmizegetusa,thefirstcityoftheprovinceofDacia.ThisisacasestudywithintheprojectRomans1by1(www.romans1by1.com),adatabasewhichaimstocomprisethepopulationofDacia,MoesiaSuperiorandMoesiaInferior.

So far, by collecting all existing sources, 499 inscriptionsfromColonia Sarmizegetusa havebeenrecordedinthedatabase(withinscriptiondatasheetsnumberedstartingfrom00001DS),summingup705persons(eachwithapersonaldatasheetandanuniqueID).

Thepaper’sconclusionswilloutlinethreelinesofresearch,presentedasstatisticson:1.)theanalysisofthe504epigraphicmonuments;2.)theidentificationandimplicitlytheanalysisofallthepersonsmentionedininscriptionsdiscoveredatColoniaSarmizegetusa;3.)themobilityofthepersonsandthedifferenttypesofrelationsmentionedinepigraphicsources.

Thepaper is apartial resultsof aprojectwhich,whencompleted,willprovide researcherswith informationnotonlyon thepeoplewho lived in theDacianmetropolis,butalsoon thosewho were only passing through Colonia Sarmizegetusa, but who were active in the social,politicalandreligious lifeof theColoniaanderectedorcommissionedmonuments in thecityourstudyfocuseson.

Keywords:database,epigraphy,romanperiod,ColoniaSarmizegetusa.

* This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for ScientificResearch,CNCS‐UEFISCDI,projectnumberPNII‐RU‐TE‐2014‐4‐0488.

98

Sergiu‐GabrielENACHEUniversitateadeVestdinTimișoara

s.enache90@yahoo.com

Femeia greacă şi femeia romană în antichitate. De la izolare la libertinaj? Atât înliteratură,câtşiînistoriografiaanticăgreacăşilatină,femeiaesteunsubiectdezbătutmaipuţinsaunuesteneapărat centrul relatării anumitor evenimente. În schimb, eaeste folosită atuncicând istoriografii, autori de tragedii şi de comedii, satirişti sau filozofii antici încearcă să deaexemple pozitive şi negative pentru a scoate în evidenţă fie grandoarea propriului popor, fiedecadenţa sa sau pur şi simplu ca instrument pedagogic pentru femeile epocii. Tradiţia şiizvoareleistoricenearatăofemeiegreacăfoarteîngrădităînlibertăţişiofemeieromanălafelde subordonată, dar cu o oarecare idee de independenţă. Acest scurt studiu are scopul de aidentifica punctele comune şi diferite ale celor două entităţi feminine, mai ales în perioadaanterioarăcuceririiromaneacoloniilorgreceşti,precumşidealămuriproblemalibertinajuluifemeilordupăaceastăcucerire.

Cuvinte‐cheie:femeiagreacă,femeiaromană,antichitate.

Abstract:TheGreekandRomanWomeninAntiquity.FromSeclusiontoLibertinism?Intheantiqueliteratureandhistoriography,thewomanis lessdiscussedor isnotnecessarilythe center of the events. Instead she is often used by historiographers, comedy and tragedyauthors, satirists or antique philosophers for negative or positive examples or just as apedagogicalinstrumentforthewomenofthattime.ThehistorictraditionandsourcesshowusaGreek woman with very few rights and the same Roman woman, but with some ideas ofindependence.Thisshortstudyhasthepurposetoidentifythecommonanddifferentpointsofthetwofeminineentities,especiallybeforetheRomanconquestofGreece,astoclarifytheprofofthewomenlibertinismafterthisconquest.

Keywords:Greekwoman,RomanWoman,Antiquity.

SimonaREGEPUniversitateadeVestdinTimişoara

simonaregep@yahoo.com

Import şi producţie provincială în Dacia romană. Lămpile cu cioc triunghiular şivolute. ÎnprovinciaDacia au fostdescoperiteopaiţede tipul cu cioc triunghiular şi volute îndoarcâtevaaşezări.Majoritateapeselorsuntimporturidinatelierenord‐italice,darşiproducţiiprovinciale.Pe teritoriulprovincieiDaciaau fostdescoperiteelementeceoferă indicii asupraunorproducţii localelaUlpiaTraianaSarmizegetusa(atelieridentificatpebazaunorelementespecificealepieselor)şiPorolissum(atelieratestatprinparteainferioarăatiparului).Cronologicopaiţele cu cioc triunghiular şi volute circulăpe teritoriulDaciai romane înprima jumătateasecoluluialII‐leap.Chr.

Cuvinte‐cheie:import,producţieprovincială,lămpi,ateliere,Daciaromană.

ImportandprovincialproductioninRomanDacia.Triangledbeakandvolutelamps.InRomanDacialampswithtriangularbeakandvoluteswerediscoveredinfewsettlements.MostofthemareimportsfromNorth‐Italianworkshops.TheproductionofsuchlampsisattestedatUlpia Trajana Sarmizegetusa (the workshop was identified throughout pieces found) andPorolissum (the lower part of amould proves a local production). Chronologically the lampswithatriangularbeakandvolutesareknowninthefirsthalfoftheIIcenturyAD.

Keywords:imports,provincialproduction,Romanlamps,workshop,RomanDacia.

99

RemusFERARUUniversitateadeVestdinTimişoara

remus.feraru@e‐uvt.ro

Rigoare și îngăduință înaplicareacanoanelorbisericești.Conceptuldeoikonomia îndreptulcanonicbizantin,însecoleleVII‐X.StudiulnostruarecaobiectanalizaprincipalelorsensuriteologicealeconceptuluideoikonomiașiaplicareaconcretăaacestuiprincipiudedreptcanonicînsecoleleVII‐X.Termenuloikonomiaareomultitudinedesensurișiomarebogățiedeaplicații, în domeniile teologiei. Teologii bizantini din secolele IX‐X (Teodor Studitul, NicolaeMisticul) ne furnizează ceamai riguroasă definiție a oikonomiei. În dreptul canonic bizantin,oikonomia înseamnă acomodareacanoanelor bisericeşti în funcție de circumstanțe,respectivexcepțiesaudispensăde laaplicareastrictăaacestora. Înprivințaaplicăriinormelorcanonice,Biserica s‐a orientat după două principii: pe de o parte, akribeia (rigoare), care presupuneobservarea strictă și aplicarea riguroasă a dispozițiilor canonice, pe de altă parte, oikonomia(excepție) care constă în adaptarea canoanelor la cazul personal al penitentului, fără ca acestfaptsăimpliceanulareaacestorcanoaneșiniciîncălcareaakribeia‐ei.Prinaplicareaoikonomia‐ei,Biserica este înmăsură sădiminueze rigoarea canoanelor sau chiar să suspende aplicareaacestoradacăcircumstanțeleoimpun.

Cuvinte‐cheie:canon,oikonomia,akribeia,Biserică,dreptcanonic,Bizanț.

Rigorandclemencyintheapplicationofchurchcanons.TheConceptof"Oikonomia"inByzantineCanonicLaw,7th‐‐10thCenturies.Theobjectofourstudyistheanalysisofthemain theological meanings of the concept of oikonomia and the concrete application of thisprinciple of canonic law in the 7th‐10th centuries. The term oikonomia has a multitude ofmeaningsandanentirewealthofapplicationsinthefieldsoftheology.Byzantinetheologiansofthe9thand10thcenturies(TheodoretheStudite,NicholasMystikos)giveusthemostrigorousdefinition of oikonomia. In Byzantine canonic law, oikonomiameans the accommodation ofchurchcanonsinaccordancetocircumstances,namelyexceptionorexemptionfromtheirstrictapplication.Regardingtheapplicationofcanonicnorms,theChurchfollowedtwoprinciples:onone hand, akribeia (rigor), which entailed the strict observance and rigorous application ofcanonic provisions, and on the other hand oikonomia (exception), which consists in theadaptation of canons to the personal circumstances of the penitent, without implying thecancellationofthesecanonsortheinfringementoftheakribeia.Byapplyingtheoikonomia,theChurchcandiminishtherigorofthecanonsorevensuspendtheirapplicationifcircumstancesrequireit.

Keywords:canon,oikonomia,akribeia,Church,canoniclaw,Byzantium.

AdrianoPAPO,GizellaNEMETHCentroStudiAdria‐Danubia,DuinoAurisiaapgn@libero.it,adriadanubia@gmail.com

Corografie della Transilvania del XVI secolo. Nel presente lavoro verranno esaminatialcuniesempidicorografiedellaTransilvania,ungenereletterarioalquantodiffusonell’Europadel XVI secolo. In particolare, si farà riferimento all’opera dell’umanista dalmata AntonioVeranzio, De situTranssylvaniae,Moldaviae etTransalpinae, che costituisce una delle primerappresentazionistoriche,geografiche,etnograficheesocialidelletreregionicarpatodanubiane(qui ci si limiterà alla sola Transilvania) e che anticipa opere più note e complete di questogenerequalilaChorographiaTransylvaniaediGeorgReichersdorffdel1550elaTransilvaniadelgesuita Antonio Possevino (1583‐84). Si farà pure cenno ai Commentarii di Flavio AscanioCentoriodegliOrtensii,dicuilapartecentraleèdedicataalladescrizionedellaTransilvania,che

100

l’Autoreritieneparte integrantedell’Ungheriaeallaqualeattribuisceun’indubbia importanzapoliticaestrategicaperlasuaposizionegeografica,oltrechéreligiosa,essendoessaconsiderata“chiavedellaCristianità”.Sifaràinfineunasuccintapanoramicadellerelazioniscrittedaalcuniviaggiatori, ambasciatori, artistie storici italianichehannovisitatoedescritto laTransilvanianelcorsodelXVIsecolo.

Parole‐chiave: Transilvania, corografia, letteratura di viaggio, Antonio Veranzio, AscanioCentorio.

ChorographiesofTransylvaniaofthe16thCentury.InthispaperweshallexaminesomeexamplesofchorographiesofTransylvania,a literarygenrewidelyused inEurope in the16thcentury. Inparticular, referencewillbemadeto theworkof theDalmatianhumanistAntonioVeranzio,DesituTranssylvaniae,MoldaviaandTransalpinae,whichisoneofthefirsthistorical,geographical,ethnographicrepresentationsofthethreeDanubian‐Carpathianregions(herewewillconfineourselvesonlytoTransylvania)andanticipatesmorethewell‐knownandcompleteworksofthiskind,suchastheChorographiaTransylvaniaebyGeorgReichersdorff(1550)andTransylvaniabythe JesuitAntonioPossevino(1583‐84). Inaddition,attentionwillbe focusedonCommentaries by Flavio Ascanio Centorio degli Ortensii. Its central part is devoted to thedescriptionofTransylvania,whichtheauthorbelievestobeanintegralpartofHungaryandtowhich he attaches both a political and strategic importance for its geographic position and areligiousimportanceaswell.Itisconsideredthe“keyofChristianity”.Finally,abriefoverviewof the reports written by some Italian travellers, ambassadors, artists, and historians whovisitedanddescribedTransylvaniaduringthe16thcenturywillbepresented.

Keywords:Transylvania,chorography,travelliterature,AntonVeranzio,AscanioCentorio

MihaelaVLĂSCEANUUniversitateadeVestdinTimişoara

mvlasceanu7@gmail.com

Reinterpretări ale canonului antic al sculpturii în artele evuluimediu: romanic şigotic.Porninddelaexemplealecanonuluianticalsculpturii,(raportareapărţiilaîntreg)cuoevoluţiecepoatefisurprinsăînlucrărileconsacratealesculptorilorgreciLysipşiPoliclet,arteleevului mediu: romanic şi gotic redescoperă naturalismul printr‐o observare a mediuluiînconjurător,trecândprinfazacanoanelorreligioasealeerminiilor,modelatăînpicturamuralăşimaievidentînmanuscriseleminiate,pentruasedetaşadecanoaneşireinterpretadogmaînfazagoticuluieuropeancualesaleconfigurărimistice,simbolice,încărcatedeprincipiiformale(contrapostul),cereaducînprimplanomuldarşioviziuneumanăasuprasuferinţeiluiHristos,(imaginialeportalurilorgotice).

Cuvinte‐cheie:canoanealearteiantice,erminia,principiiformaleînsculpturaevuluimediu,romanic,gotic,portal.

Reinterpretations of ancient Greek sculpture canons in the Middle Ages arts:RomanesqueandGothic.Startingwithancientexamplesoftheproportioninsculpture(LysipandPoliclet)onemaynoticearesemblanceofprinciplesintheMiddleAges,bothRomanesqueand Gothic reinterpreting formal ancient principles according to the recipient mentality:monachalsculptureoftheabbeysversusurbanGothiccathedral(withportalsadornedwiththeimageofVirDolorum).

Keywords:Ancientsculpture rules,medieval treaties, comparisonof formalprinciples inmedievalsculpture,Romanesque,Gothic,portal.

101

FlorinaCIUREMuzeul„ŢăriiCrişurilor”,Oradea

florinaciure@gmail.com

Libri veneziani del Settecento al Museo „Ţării Crişurilor” di Oradea. La relazionepresenta i libri stampati a Venezia o in altre città che erano sotto il controllo di SerenissimacustoditiattualmentepressoilMuseo“ŢăriiCrişurilor”diOradea.Nellastragrandemaggioranzasonolibrireligiosi,stampatiinlatinonelXVIIIsecolonellepiùimportantistamperiesparsesuldelterritoriodellaRepubblicadiSanMarco–Remondini,Baglioni,NiccolòPezzana,SebastianoColetti,GiuseppeBettinelli,SilvestroGatti,ExTypographiaSeminariiApudJoannemManfre.Frai libri custoditi nella collezione del museo, possiamo ricordare: Tobias Lohner, Instructiopractica de confesionibus, rite, ac fructuoase excipiendis (Padova 1731); Luc D’Achery, JeanMobillon,Acta sanctorumordinis S. Benedicti (9 volumi pubblicati inVenezia fra il 1733 e il1738);HoraeDiurnaeBreviariiRomani(Venezia1744);PierreAnnat,Apparatusadpositivamtheologiam methodicus (Venezia 1744); Andreæ Naugerii patricii Veneti oratoris et poetæclarissimiOperaomnia (Venezia1754);HonoréTournély,Praelectiones theologicaedegratiachristi, tomus secundus, tertius and quartus (Venezia 1755); Vincent Houdry, Bibliothecaconcionatoria etnices christianae praecipua continens argumenta, ordine alphabetico digesta,tomo primus, quartus e quintus (Venezia 1764); Missale romanum ex decreto sacrosancticoncilii tridentini restitutum (Venezia 1772); Gabriel Antoine, Theologia moralis universa(Venezia 1792); Paulini Chelucci a S. Josepho Lucensis, Orationes habitae in eodemArchigymnasio Accessit ejusdem Vita & index rerum Jo: Erhardo Kappio Auctore (Venezia1795).

Parole‐chiave:Venezia,Museo“ŢăriiCrişurilor”,libriantichi,Padova,Settecento.

VenetianBooks (18thCentury) in “ŢăriiCrişurilor”Museum fromOradea.This paperpresents the books printed in Venice or in other cities that were under the control ofSerenissima, housed today in “Ţării Crişurilor” Museum from Oradea. There are especiallyreligiousbooks,printedinLatininthe18thCenturyinthemostimportantprintinghousesfromthe territoryof St.Mark’sRepublic –Remondini,Baglioni,NiccolòPezzana, SebastianoColetti,Giuseppe Bettinelli, Silvestro Gatti, Ex Typographia Seminarii Apud Joannem Manfre. Forexample, thecollection includes thebooks:TobiasLohner, Instructiopracticadeconfesionibus,rite, ac fructuoase excipiendis (Padua, 1731); Luc D’Achery, Jean Mobillon, Acta sanctorumordinisS.Benedicti (9 volumes published in Venice between 1733 and 1738);HoraeDiurnaeBreviariiRomani(Venice, 1744); Pierre Annat,Apparatusadpositivamtheologiammethodicus(Venice,1744);AndreæNaugeriipatriciiVenetioratorisetpoetæclarissimiOperaomnia(Venice,1754);HonoréTournély,Praelectionetheologicaedegratiachristi, tomussecundus, tertius andquartus(Venice,1755);VincentHoudry,Bibliothecaconcionatoriaenticeschristianaepraecipuacontinens argumenta, ordine alphabetic digesta, tomus primus, quartus and quintus (Venice,1764); Missale romanum ex decreto sacrosanct concilii tridentini restitutum (Venice, 1772);Gabriel Antoine, Theologia moralis universa (Venice, 1792); Paulini Chelucci a S. JosephoLucensis, Orationes habitae in eodem Archigymnasio Accessit ejusdem Vita & index rerum Jo:ErhardoKappioAuctore(Venice,1795).

Keywords:Venice,“ŢăriiCrişurilor”Museum,oldbooks,Padua,18thCentury.

102

RaduPĂIUŞANUniversitateadeVestdinTimişoara

radu.paiusan@e‐uvt.ro

AspectealeactivităţiicomunisteînBanatlasfârşitulanului1944.Dupălovituradestatdela23august1944,cândP.C.d.R.devinepartiddeguvernare,aînceput,timid,săsemanifestecaactivitateşi înBanat.Aceastadatorită faptuluicăexistau foartepuţinimembridepartid înaceastăparteaţării,dealtfel,seestimeazăcă,întotal,înRomâniaexistauaproximativ1.000demembri.ComuniştiibănăţeniauînceputsăactivezemaialesprinSindicateleUnite,încercândsăatragădepartealormulţimembriaiacestora,îngeneralmuncitoridinoraşeleTimişoara,Arad,Lugoj,Reşiţa,Caransebeş,AninaşiOraviţa.Neputândsă‐şiasumeoactivitatepoliticăproprie,RegionalaP.C.R.dinaceastăzonăa ţăriiaactivat, îngeneral,prinsindicatelede întreprinderi,atrăgând,însă,şialţimembri,care,înainte,făcuserăpartedinpartidelepoliticeistoriceşichiardinMişcareaLegionară.

Cuvinte‐cheie:comunism,Banat,1944,activitate,PartidulComunistdinRomânia.

AspectsoftheBanatCommunistactivityattheendof1944.AfterthecouponAugust23,1944,whenP.C.R.R.becomesarulingparty,began,shy,tomanifestitselfasanactivityinBanat.This,due to the fact that therewerevery fewpartymembers in thispartof thecountry, it isestimatedthat, in total, therewereabout1.000members inRomania.TheBanatCommunistsbegan to work mainly through the United Trade Unions, trying to attract many of theirmembers,mostlyworkers fromthecitiesofTimişoara,Arad,Lugoj,Reşiţa,Caransebeş,AninaandOraviţa.Beingunabletoundertakeapoliticalactivityofitsown,theP.C.R.inthisareaofthecountry has generally been active through the tradeunions, but also attracts othermemberswhopreviouslyparticipatedinhistoricalpoliticalpartiesandevenintheLegionaryMovement.

Keywords:communism,Banat,1944,activity,CommunistPartyofRomania.

103

NORMEDETEHNOREDACTAREALUCRĂRILORPENTRUCICCREVI/2017

• Textulintegralallucrăriivafitrimispânăîndatade15noiembrie2018,laadresaciccre@gmail.comși laadreseleresponsabililordesecțiuni.

• Lucrareavafitrimisăînformatdocxdacăpentruredactares‐afolositMicrosoftWord,versiunea2010saumainouă,şidocdacăs‐afolositoversiunemaivechedeMicrosoftWordsauunalteditordetext.

• Lucrareavafiscrisăînlimbaîncareafostsusținutăcomunicareaşivaaveacelmult13pagini(cutotcuilustrațiișianexe)sauminimum17000caractereșimaximum51000caractere(cuspațiileincluse).

• Paginilelucrăriinusevornumerota.• FormatullucrăriivafiA4,cumarginidedimensiunestandard.• TitlulcomunicăriivafiscrisfolosindstilulHeading1.• Prenumele și numele autorului lucrării vor fi trecute imediat sub titlu, numele autorului (nu și

prenumele)fiindscriscumajuscule(UPPERCASE).• Afilierea instituțională va fi scrisă între paranteze rotunde, imediat sub prenumele și numele

autorului.• Rezumatul(200‐250decuvinte)șicuvintele‐cheie(5),înlimbaenglezășiînlimbacomunicării,vorfi

scrise laun rânddeafilierea instituțională (sus) și la un rândde textul lucrării (jos), folosind stilulNormal.CuvinteleAbstract,Keywords,Rezumat,Cuvinte‐cheieetc.vorfiscrisecucaractereîngroșate(Bold).

• PentrutitlurilecapitolelorșialesubcapitolelorvorfifolositestiluriîncepânddelaHeading2,Heading3,Heading4etc.

• Textulpropriu‐zisalcomunicăriivafiscrisfolosindstilulNormal.• Comentariile,explicațiileetc.vorfiscriselasubsol,folosindformatareaimplicităaeditorului.Notele

sevornumerotadela1lan.Laintroducereanotelorlasubsol,succesiuneasemneloresteurmătoarea:Text.

• Citatelevorfitrecuteîntreghilimelelespecificelimbiiutilizate:„...”–pentrulucrărileînlimbaromână,"..."–pentrulucrărileînlimbaitaliană,"..."–pentrulucrărileînlimbaspaniolă,"..."–pentrurezumateleîn limba engleză, «...» – pentru lucrările în limba franceză ș.a.m.d. La sfârșitul citatului se va punesemnuldepunctuațiecucareacestaseîncheie,iardacăcitatulesteintercalatîntr‐unenunțsauesteurmat de o trimitere, se va pune punct și la sfârșitul enunțului respectiv sau după trimitere, dupămodelul:Text:„Citat.”.sauText:„Citat?”.,respectiv„Citat.”(Trimitere).

• Caracterelecursive(Italic)vorfiutilizatepentruamarca:− cuvintestrăinesaucuvinteaparținândunuianumitdialect,limbaj,stil;− grafeme,cuvinte,expresiietc.carefacobiectuluneianumiteanalize;− cuvinteleșiexpresiileutilizateemfatic.• Trimiterilevorfiinserateîntext,dupămodelul:(Durand2000,15).• Referințele bibliografice vor fi trecute la sfârșitul lucrării, fără a se numerota, la 1 rând sub textul

propriu‐zisallucrării,dupămodelulurmător:• Cartedeautor:Durand,Gilbert.2000.Structurileantropologicealeimaginarului.Introducereînarhetipologiagenerală.

TraduceredeMarcelAderca.PostfațădeCornelMihaiIonescu.București:UniversEnciclopedic.• Cartescrisădedoiautori:Coteanu, Ion, Sala, Marius. 1987. Etimologiașilimbaromână.Principii–probleme.București:Editura

Academiei.• Capitolsaualtăpartedintr‐ocarte:Bogdan‐Dascălu,Doina.2005.Metamorfozapoeticăaștirii,inMirelaBorchin,IosifCheie‐Pantea,

AlexandruRuja(coord.),InMagistrihonōremG.I.Tohăneanu.Timișoara:EdituraUniversitățiideVest,p. 167‐170.

• Articol(dupănormelelimbiiîncareafostredactatarticolul):Borchin,Mirela‐Ioana.2010.Conjunctivulînenunțurileperformative,în„AnaleleUniversitățiideVest”,

seriaȘtiințefilologice,XLVIII,p.96‐117.