CERCETĂRI PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE ÎN...

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Ing. ANCA CRISTINA BABEŞ

CERCETĂRI PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA

VIŢA DE VIE ÎN UNELE ZONE DIN TRANSILVANIA

Rezumatul tezei de doctorat

RESEARCH REGARDING WATER CONSUMPTION

OF VINE IN DIFFERENT AREAS OF TRANSILVANIA

Summary of PhD Thesis

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. VIOREL BUDIU

CLUJ-NAPOCA 2011

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Ing. ANCA CRISTINA BABEŞ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA

VIŢA DE VIE ÎN UNELE ZONE DIN TRANSILVANIA

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. VIOREL BUDIU

CLUJ-NAPOCA 2011

Ing. Anca Cristina BABEŞ Teză de doctorat

1

CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................. 5 CAPITOLUL I SITUAŢIA ACTUALĂ A VITICULTURII....................................................................... 7

1.1. SITUAŢIA VITICULTURII PE GLOB............................................................................. 7 1.2. SITUAŢIA VITICULTURII ÎN ROMÂNIA...................................................................... 9

CAPITOLUL II STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE.....................................................................................................................................

10

2.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE, PE PLAN MONDIAL.........................................................................................................

11

2.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE, ÎN ROMÂNIA.................................................................................................................

14

CAPITOLUL III SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT 17 CAPITOLUL IV MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ŞI METODELE DE EXPERI-MENTARE...............................................................................................................................

19

4.1. MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT............................................................................ 19 4.2. METODELE DE EXPERIMENTARE FOLOSITE............................................................. 19

CAPITOLUL V CADRUL NATURAL DE DESFĂŞURARE A EXPERIENŢELOR................................ 21

5.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ, RELIEFUL, HIDROGRAFIA............................................... 21 5.2. STUDIUL CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE................................................................. 22 5.3. STUDIUL CONDIŢIILOR CLIMATICE.......................................................................... 22 5.4. INDICI ECOLOGICI BINARI ŞI TERNARI CU CARACTER SINTETIC................................ 26

CAPITOLUL VI REZULTATE ŞI DISCUŢII............................................................................................... 29

6.1. REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE................................................................................................................................. 29

6.1.1. Determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului apei din sol... 29 6.1.1.1. Rezultatele cercetărilor privind determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului apei din sol în anul 2006...........................

30

6.1.1.2. Rezultatele cercetărilor privind determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului apei din sol în anul 2007...........................

30

6.1.1.3. Rezultatele cercetărilor privind determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului apei din sol în anul 2008............................

31

6.1.1.4. Rezultate comparative privind consumul lunar de apă


2

determinat prin metoda bilanţului apei din sol, în anii experimentali 2006-2008.............................................................................................

32

6.1.1.5. Rezultate comparative privind consumului zilnic de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol, în anii experimentali 2006-2008........................................................................................…

34 6.1.1.6. Rezultate comparative privind consumul total de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol, în anii experimentali 2006-2008.............................................................................................

35

6.1.1.7. Sursele de acoperire a consumului de apă la cultura viţei de vie în regim fără irigare........................................................................

37

6.1.1.8. Influenţa adâncimii solului asupra consumului de apă la cultura viţei de vie................................................................................

38

6.1.1.9. Consumul de apă pe faze de vegetaţie la cultura viţei de vie.. 41 6.1.2. Determinarea consumului de apă prin metoda Thornthwaite................. 43 6.1.3. Determinarea consumului de apă prin metoda Blaney-Criddle….......... 45 6.1.4. Rezultate comparative privind consumul de apă, determinat prin metodele: bilanţului apei din sol, Thornthwaite şi Blaney-Criddle.................. 47

6.2. REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND NIVELUL ŞI CALITATEA PRODUCŢIEI.......... 50 6.2.1. Influenţa soiului şi arealului de cultură, asupra producţiei la soiurile studiate..............................................................................................................

50

6.2.2. Caracteristicile materiei prime la recoltare............................................. 54 6.2.3. Caracteristicile analitice ale vinurilor obţinute....................................... 56

CAPITOLUL VII CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.................................................................................... 59 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ........................................................................................... 65 REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ................................................................................... 70


3

TABLE OF CONTENTS INTRODUCTION.............................................................................................................. 5 CHAPTER I CURRENT SITUATION OF VITICULTURE................................................................... 7

1.1. GLOBAL SITUATION OF VITICULTURE...................................................................... 7 1.2. ROMANIAN SITUATION OF VITICULTURE................................................................. 9

CHAPTER II CURRENT STAGE OF RESEARCHES REGARDING THE WATER CONSUM-PTION OF VINE......................................................................................................................

10

2.1. CURRENT STAGE OF RESEARCHES REGARDING THE WATER CON-SUMPTION OF VINE FROM WORLDWIDE................................................................................................

11

2.2. CURRENT STAGE OF RESEARCHES REGARDING THE WATER CONSUMPTION OF VINE FROM ROMANIA.............................................................................................................

14

CHAPTER III PURPOSE AND OBJECTIVES RELATED OF THE PhD THESIS RESEARCH……... 17 CHAPTER IV THE BIOLOGICAL MATERIAL STUDIED AND EXPERIMENTAL METHODS USED 19

4.1. BIOLOGICAL MATERIAL………..…........................................................................ 19 4.2. EXPERIMENTAL METHODS...................................................................................... 19

CHAPTER V NATURAL ENVIRONMENT WHERE WERE CONDUCTED THE EXPERIENCES.. 21

5.1. GEOGRAPHICAL LOCATION, RELIEF, HYDROGRAPHY............................................. 21 5.2. STUDY OF ECOPEDOLOGICAL CONDITIONS.............................................................. 22 5.3. STUDY OF CLIMATIC CONDITION............................................................................. 22 5.4. ECOLOGICAL INDICES WITH SYNTHETIC CHARACTER…………………..…............ 26

CHAPTER VI RESULTS AND DISCUSSIONS....................................................................................... 29

6.1. THE RESEARCH RESULTS REGARDING VINES WATER CONSUMPTION…... 29 6.1.1. Water consumption determination with soil water balance method....... 29

6.1.1.1. The research results regarding determination of water consumption by soil water balance method, in 2006…………….......

30

6.1.1.2. The research results regarding determination of water consumption by soil water balance method, in 2007………………....

30

6.1.1.3. The research results regarding determination of water consumption by soil water balance method, in 2008…………............

31

6.1.1.4. Comparative results regarding monthly water consumption determination, by soil water balance method, in the experimental years, 2006-2008..................................................................................

32


4

6.1.1.5. Comparative results regarding daily water consumption determination, by soil water balance method, in the experimental years, 2006-2008..................................................................................

34 6.1.1.6. Comparative results regarding total water consumption determination, by soil water balance method, in the experimental years, 2006-2008…..............................................................................

35

6.1.1.7. Coverage sources of water consumption at vines culture, in regime without irrigation…..................................................................

37

6.1.1.8. Influence of soil depth, on the vine water consumption......... 38

6.1.1.9. Water consumption on vegetation phases at vines culture….. 41 6.1.2. Water consumption determination, by Thornthwaite method…............ 43 6.1.3. Water consumption determination, by Blaney-Criddle method............. 45 6.1.4. Comparative results regarding the water consumption determined by the methods: soil water balance, Thornthwaite and Blaney-Criddle……........ 47

6.2. RESEARCH RESULTS REGARDING THE LEVEL AND QUALITY PRODUCTION………... 50 6.2.1. Influence of the cultural area and variety on grapes production, at the studied varieties................................................................................................

50

6.2.3. Characteristics of the raw material at harvest……………..…………... 54 6.2.4. Analytical characteristics of the obtained wines……………….…...… 56

CAPITOLUL VII CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS.............................................................. 59 SELECTIVE BIBLIOGRAFY............................................................................................ 65 ENGLISH SUMMARY….................................................................................................. 70 5


5

INTRODUCERE

Cultura viţei de vie se bucură de atenţie în toate ţările care prezintă condiţii

climatice ce corespund cerinţelor biologice ale viţei de vie. Datorită plasticităţii sale

ecologice, viţa de vie este o plantă cultivată pe toate cele cinci continente. Prin cultura

viţei de vie pe terenurilor nisipoase sau parţial degradate, improprii altor culturi agricole

se obţin venituri substanţiale.

Strugurii, vinul şi celelalte produse derivate ale producţiei viti-vinicole, la

majoritatea popoarelor şi în toate timpurile, s-au bucurat de o mare preţuire din partea

populaţiei. Din gama largă de fructe existente, strugurii sunt căutaţi şi apreciaţi datorită

aspectului şi gustului plăcut, dar mai ales datorită valorii alimentare deosebite. Prin

conţinutul lor bogat în glucide, acizi organici, vitamine şi săruri de potasiu, sodiu, fier

sub forme uşor asimilabile în procesul de anabolism, strugurii constituie în alimentaţia

omului o importantă sursă de hrană.

Creşterea producţiei viti-vinicole trebuie să facă faţă unor cerinţe noi în ceea ce

priveşte calitatea vieţii oamenilor. În contextul actual precum şi în viitor, produsele viti-

vinicole „ecologice”, vor fi la mare căutare, ele influenţând într-o mare măsură calitatea

vieţii şi sănătatea consumatorilor.

Este cunoscut faptul că, nivelul de accesibilitate al viţei de vie faţă de apa din sol

în perioada de creştere a boabelor, poate provoca schimbări ale mărimii şi compoziţiei

acestora. Pentru producerea unui vin de înaltă calitate, studiile actuale arată că, există o

nevoie tot mai mare de a manipula dimensiunea boabelor strugurilor la maturitatea

tehnologică, astfel încât să se obţină un nivel optim în ceea ce priveşte conţinutul în

zaharuri, substanţe solubile, pH, acizi organici şi compuşi fenolici. O modalitate de

realizare a acestui lucru o reprezintă gestionarea, cu deosebită atenţie, a deficitului sau

excesului de apă pe parcursul fenofazelor.

La cultura neirigată a viţei de vie, care reprezintă suprafeţele cele mai mari din

ţară, aspectele legate de regimul hidric al solurilor nu sunt forte bine cunoscute, acesta

fiind şi motivul alegerii temei tezei de doctorat privind cunoaşterea fenomenului


6

evapotranspiraţiei din Transilvania.

Experienţele care stau la baza tezei de doctorat cu tema „Cercetări privind

consumul de apă la viţa de vie în unele zone din Transilvania”, au fost organizate în

perioada 2006-2008, în condiţiile climatice specifice cele două câmpuri experimentale

situate în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj

şi în plantaţia didactică a disciplinei de Viticultură de la Universitatea de Ştiinţe Agricole

şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

În cadrul cercetărilor a fost studiată comportarea a trei soiuri de struguri pentru

vinuri albe, autorizate pentru cultivare în zona Transilvaniei: Fetească regală, Riesling

italian şi Muscat Ottonel. Determinarea perioadelor critice, în care creşterea boabelor este

sensibilă la nivelul umidităţii din sol, şi corelaţia dintre consumul de apă şi compoziţia

strugurilor la maturitatea tehnologică, pot contribui la obţinerea unor tipuri diferite de vin

(vinuri seci sau cu rest de zahăr, vinuri de consum curent sau vinuri de calitate

superioară, vin spumant etc.).

Teza de doctorat este structurată în 7 capitole, cuprinzând 275 pagini, 100 tabele,

57 figuri, 215 titluri bibliografice naţionale şi internaţionale.


7

CAPITOLUL I

SITUAŢIA ACTUALĂ A VITICULTURII

1.1. SITUAŢIA VITICULTURII PE GLOB

Viţa de vie a ocupat din cele mai vechi timpuri un loc de frunte în economia ţărilor

cultivatoare. Legenda spune că la egipteni, Osiris era zeul care a descoperit viţa de vie, la

greci Dionysos, zeul fructelor şi al viţei de vie, iar la romani Bachus, zeul viei şi

vinificaţiei.

Datorită plasticităţii sale ecologice, viţa de vie este o plantă cultivată în toate cele

cinci continente. Este o cultură economică în climatele temperat (cu variantele sale,

oceanic şi continental), subtropical (mediteranean) şi tropical. În ultimele decenii s-a

răspândit şi înspre ecuator, sub forma unei benzi cuprinse între 10º latitudine nordică

(Brazilia, Columbia) şi 10º latitudine sudică (Peru) în cadrul unor areale în care viţa de vie

nu trece prin perioada de repaus sau aceasta este foarte scurtă (BRANAS, 1974).

Suprafaţa viticolă a globului a fost într-o creştere continuă, până în anul 1976,

când s-a înregistrat suprafaţa maximă de 10,3 milioane hectare. În ultimii douăzeci de

ani, tendinţa generală a fost către o reducere a suprafeţelor plantate cu viţă de vie, cu o

scădere de 10% între 1986 şi 2008 ajungându-se după ultimele statistici la 7,4 milioane

hectare (tabelul 1.1.).

Producţia mondială de vin, înregistrată la nivelul anului 2008, a fost de 27271 mii

tone, din care cea mai mare cantitate de vin s-a obţinut în Europa 17561 mii tone mare,

apoi în America 5332 mii tone, în Asia 1867 mii tone, Oceania 1355 mii tone şi Africa

1156 mii tone (tabelul 1.2.). În Europa cele mai mari producătoare de vin sunt

următoarele ţări: Italia, Franţa, Spania, Germania, Portugalia, România etc. Franţa, Italia

şi Spania îşi menţin poziţiile dominante (împreună reprezentând peste 50 % din producţia

mondială de vin). În U.E: pierderea terenului de către Franţa şi Italia din ultimii zece ani a

fost compensată de dezvoltarea puternică a Spaniei. În schimb, „vinurile din Lumea

Nouă”, provenind din Statele Unite, Argentina, China, Australia, Africa de Sud şi Chile

înregistrează o creştere impresionantă.


8

Tabelul 1.1.

Principalele ţări cultivatoare de viţă de vie din lume The main vine-growing countries in the world

Suprafaţa (mii ha) Surfaces (thousands ha.)

Nr. crt. No.

AnulYear

Ţara Country

1981-1990

1991-2000

2001-2005 2006 2007 2008

1. Spania / Spain 1542 1193 1165 1135 1158 1200 2. Franţa / France 1002 886 856 885 829 813 3. Italia / Italy 1116 914 807 749 756 770 4. Turcia / Turkey 632 558 524 514 485 483 5. China /China 100 173 397 422 441 438 6. SUA /U.S.A. 305 330 381 379 379 379 7. Iran / Iran 205 246 294 315 315 315 8. Portugalia / Portugal 263 261 219 223 223 223 9. Argentina / Argentina 284 202 206 218 220 220 10. România / Romania 239 246 215 190 188 194 11. Chile / Chile 117 125 173 180 182 182 12. Egipt / Egypt 37 52 59 147 149 154 13. Moldova / Moldova 165 144 140 138 136 14. Africa de Sud / South Africa 96 105 113 113 115 130

15. Bulgaria / Bulgaria 147 117 126 129 120 111

(Anuar F.A.O, 2009 / FAO yearbook, 2009)

Tabelul 1.2.

Producţia mondială de vin pe continente, (mii t) World production of wine by continent, (thousands to.)

Perioada / anul Period / year Continentul

Continent 1986-1990

1991-2000

2001-2005 2006 2007 2008

Mondial / World 29820 26885 27807 28004 26424 27271 Europa / Europe 23092 19708 18794 18498 17177 17561

America / America 4898 4463 5202 5119 5260 5332 Asia / Asia 452 1170 1550 1720 1813 1867

Oceania / Oceania 472 660 1315 1536 1072 1355 Africa / Africa 906 884 947 1131 1102 1156

(Anuar F.A.O. 2009/ FAO yearbook, 2009)


9

1.2. SITUAŢIA VITICULTURII ÎN ROMÂNIA

Apariţia viţei de vie în actualul spaţiul geografic al României nu poate fi plasată în

timp decât cu mare aproximaţie, admiţându-se că pe acest teritoriu au existat forme din

care au derivat specii ale genului Vitis încă de la începutul erei neozoice. A străbate

drumul parcurs de viţa de vie pe actualul teritoriu al României înseamnă, de fapt

reconstituirea trecutului acestei ţări începând din cele mai vechi timpuri.

Dezvoltarea viticulturii se datorează în special condiţiilor foarte prielnice pe care

viţa de vie le găseşte pe tot cuprinsul ţării, mai ales în zona colinară din răsăritul şi sudul

lanţului carpatic, în Transilvania, Dobrogea şi partea de vest a ţării.

Clima, solul şi expoziţia constituie, factori determinanţi ai reuşitei culturii viţei de

vie şi calităţii vinurilor. Clima favorabilă pentru viticultură, este asigurată de resursele

heliotermice bogate din perioada de vegetaţie a viţei de vie (lunile aprilie-octombrie),

care cresc din nordul spre sudul ţării, de toamnele lungi şi însorite, de lipsa precipitaţiilor

în exces, mai ales în lunile de vară şi toamnă, care ar putea crea probleme în realizarea

calităţii vinurilor.

După Anuarul Statistic al României, din 2008, la sfârşitul anului 1990 structura

patrimoniului viticol era alcătuită din 161 mii ha vii altoite pe rod şi 62,6 mii ha vii

hibride, ajungându-se la sfârşitul anului 2008 ca suprafaţa cultivată cu vii pe rod să fie de

100,9 mii ha plantaţii altoite şi de 94,1 mii ha hibrizi direct producători, deci aproape

50% din suprafaţa totală. Producţia totală de struguri în anul 2008 a fost de 1010 mii

tone, din care mai mult de 97% (984,4 mii tone) a fost obţinută în plantaţii private.

România este unul dintre cei cincisprezece producători de vin la nivel mondial şi

al şaselea producător de vinuri din Europa, după Franţa, Italia, Spania, Germania şi

Portugalia. De asemenea, ocupăm locul zece la nivel mondial şi este al cincilea în

ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie de 194 900

hectare. Producţia medie anuală de vin în anul 2008 este de 5 369,2 mii hectolitri, din

care 3139,3 mii hectolitri sunt obţinuţi din soiuri nobile. Producţia de struguri de masă

din acelaşi an a fost de 87,2 mii tone. În ultimii ani se constată o scădere destul de

accentuată a consumului anual de vin, atât în mediul urban de la 8,89 litri la 7,4 litri, cât

şi în mediul rural cu variaţii de la 22,67 litri (2001) la 15,82 litri în anul 2008. Consum

mediu anual a fost de 11,2 litri pentru o persoană (Anuarul Statistic al României, 2009).


10

CAPITOLUL II

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND

CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE

Apa, unul din factorii de vegetaţie esenţiali în desfăşurarea activităţii plantelor, se

găseşte de cele mai multe ori în cantitate insuficientă pentru creşterea şi dezvoltarea

normală a acestora. Reglând alimentarea cu apă a plantelor prin creşterea umidităţii din

sol, irigarea influenţează pozitiv nivelul de solubilizare a substanţelor nutritive şi

îmbunătăţeşte condiţiile de viaţă ale microorganismelor din sol.

Prin consum total de apă se înţelege cantitatea de apă extrasă din sol prin

transpiraţia plantelor (consumului productiv), la care se adaugă pierderile prin evaporaţia

directă a apei de la suprafaţa solului (consum neproductiv). Acest consum total, în

literatura de specialitate este numit în mod frecvent evapotranspiraţie, deoarece prin

folosirea acestui termen sunt cuprinse cele două elemente ale consumului de apă,

exceptând o cantitate neglijabilă folosită de plante pentru activităţi metabolice. Consumul

prin evaporaţia directă a apei din sol este de 2-2,5 ori mai mare decât consumul prin

transpiraţia plantelor, având un rol important în bilanţul de apă al culturilor. Pentru

creşterea eficienţei economice a unei culturi, o măsură importantă este reprezentată de

micşorarea pierderilor prin evaporaţie directă (IONESCU SISEŞTI şi colab., 1985).

Consumul de apă al culturilor este un element important pentru aprecierea

necesităţii irigaţiei, precum şi pentru stabilirea şi aplicarea corectă a regimului de irigaţie.

Deoarece consumul de apă în cadrul aceloraşi condiţii pedo-climatice variază în decursul

perioadei de vegetaţie în funcţie de particularităţile anatomo-fiziologice ale plantelor, se

impune stabilirea lui pentru fiecare categorie de plante cultivate.

Viţa de vie poate creşte şi să rodească pe terenuri în pantă, erodate, cu nisipuri şi

pietriş, în condiţiile unor precipitaţii anuale de 400-500 mm precipitaţii anuale, ca urmare

a dotării cu un sistem radicular de o mare plasticitate fiziologică, cu o presiune radiculară

ridicată de circa 1,2 atm. şi cu o mare forţă de sucţiune a frunzelor (CALÒ, 1999).


11

Consumul de apă este influenţat de o serie de factori: climatici, pedologici

biologici. Factorii climatici influenţează starea atmosferei, ce reprezintă învelişul

sistemului evapotranspirant, de exemplu: radiaţia solară, presiunea vaporilor de apă din

atmosferă, precipitaţiile, vântul (BOTZAN,1972).

Factorii pedologici sunt specifici suportului prin care se realizează aprovizionarea

cu apă a plantelor şi sunt supuşi la evaporaţie directă. Cei mai importanţi sunt următorii:

umiditatea, textura, structura, panta, culoarea şi expoziţia terenului (UDRESCU, PIROŞ,

1986; SEGUIN, 1986; 1988).

Factorii biologici sunt specifici vegetaţiei, diferenţiind plantele din punct de

vedere morfologic şi fiziologic. În funcţie de aceşti factori plantele au un consum specific

de apă. Dintre factorii biologici se pot aminti: perioada de vegetaţie, vârsta plantelor,

starea de sănătate a acestora.

2.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE, PE PLAN MONDIAL

Pe plan mondial, viţa de vie ocupă datorită plasticităţii sale ecologice, suprafeţe

importante, în ponderea culturilor agricole de pe toate continentele. Plecând de la această

răspândire, în condiţii de climă variată, unii cercetători au considerat că din punct de

vedere al necesarului de apă, viţa de vie are ca limită economică precipitaţiile de 500

mm. În condiţiile determinate (lungimea perioadei de vegetaţie, temperatura medie

anuală) se consideră că această limită poate fi scăzută la 300 mm (CARRANTE, 1963) sau

în condiţii ecoclimatice variate, această limitare a culturii poate fi anulată prin folosirea

irigaţiei. Insuficienţa apei în sol şi efectul acesteia asupra creşterii şi dezvoltării viţei de

vie a constituit una din numeroasele probleme care au făcut obiectul a numeroase

cercetări (CONSTANTINESCU şi colab., 1969).

Stabilirea unui echilibru între forţa de sucţiune a plantei şi forţa de reţinere a apei

în sol, produce o stare de stres, un dezechilibru între absorbţie şi evapotranspiraţie,

ducând la o slabă dezvoltare a ţesuturilor, o acumulare redusă a substanţelor plastice, cu

efect negativ asupra aparatului vegetativ şi în cele din urmă asupra producţiei

(CARRANTE,1963), mai ales dacă perioada de secetă se prelungeşte (HARDIE şi

CONSIDINE, 1976).


12

În anul 1994, în urma experienţelor efectuate la Bordeaux, cercetătorii francezi

RIOU, PIERI şi LE CLECH, ajung la concluzia ca evapotranspiraţia potenţială, ca sumă a

pierderilor de apă prin evaporare şi transpiraţie, poate fi studiată şi prin separarea celor

două elemente, comparându-se valoarea transpiraţiei din consumul total. În condiţii

hidrice nelimitate fluxul de vapori de apă eliminaţi de plantă pe de o parte şi zona

intercalară pe de altă parte prezintă valori comparabile, ambele fiind proporţionale cu

valorile radiaţiei solare absorbite, păstrând un raport de 1:2 în favoarea evaporaţiei.

Intensitatea transpiraţiei este influenţată de conţinutul de apă din sol, aceasta fiind

mai mare la viţele plantate pe solurile bine aprovizionate, la care stomatele sunt mai mult

timp deschise. Azotul, aplicat singur, dar mai ales, împreună cu fosforul şi potasiul,

măreşte mult gradul de utilizare al apei (HEPNER, BRAVDO, 1985; DE LORENZI, RANA,

2001)

Necesarul de apă este influenţat de o serie de factori legaţi de: climă, tipul de sol,

densitatea de plantare, forma de conducere, lucrările culturale, precum şi de combinaţia

altoi-portaltoi (VAN ZYL, VAN HUYSSTEEN, 1980). Acest necesar poate fi exprimat prin

eficienţa valorificării apei, necesar dat de diferite formule matematice. Astfel, pentru

producerea unui kilogram de struguri, viţa de vie consumă între 250-300 litri apă, până la

400 litri apă după CAVAZZA, citat de CARRANTE (1963), sau chiar 700 litri de apă după

SPINGEL şi BRAVDO (1964).

Pentru completarea deficitului de precipitaţii şi asigurarea nevoii de apă a

plantelor cercetătorii recomandă aplicarea udărilor în funcţie de nevoile culturii în diferite

faze ale perioadei de vegetaţie, ţinând cont de faptul că valorile cele mai ridicate ale

consumului de apă se găsesc în fenofazele de creştere a bobului 43%, de pârgă şi

maturare completă 45%, consumuri care însumate reprezintă 88% din totalul necesarului

de apă al plantei din perioada de vegetaţie. Până la înflorit viţa de vie consumă numai

între 1,5% şi 10% din necesarului de apă al plantei în perioada de înflorit-legare a florilor

(BUŞIN, 1960).

În tabelul 2.1. este prezentat consumul de apă, fracţionat pe principalele etape

fenologice, cunoscându-se faptul că cerinţele faţă de apă ale viţei de vie cresc pe

parcursul perioadei de vegetaţie atingând un vârf la scurt timp după legarea florilor

(WAMPLE şi SMITHYMAN, 2002).


13

Tabelul 2.1.

Consumul de apă în funcţie de fenofază Water use by stage of development

Fenofaza Stage of development

Consumul de apă procentual Fraction of annual water use

Dezmugurit – înflorit Bud break to flowering

<5%

Înflorit-legarea florilor Flowering to fruit set

15%

Legarea florilor - pârgă Fruit set to véraison

60%

Pârgă - recoltare Véraison to harvest

20%

Recoltare - căderea frunzelor Harvest to fall leaves

3-5%

(după WAMPLE şi SMITHYMAN, 2002)

Pentru realizarea unor producţii mari, de o calitate deosebită şi pentru lărgirea

direcţiilor de producţie, se impune satisfacerea consumului de apă la viţa de vie în zonele

secetoase, diferenţiat, prin aportul irigaţiei. Valorile normelor de udare şi aprovizionare,

acolo unde se impun, sunt variate de la o zonă la alta în funcţie de caracteristicile legate

de sol, de nevoile plantei la un moment dat şi de scopul urmărit.

Deficitul de apă a determinat şi o creştere a concentraţiei compuşilor fenolici din

pieliţă. Irigarea în diferite etape ale creşterii boabelor are efecte diferite asupra dezvoltării

antocianilor. Deficitul de apă în timpul perioadei cuprinse între legarea florilor şi intrarea

în pârgă a dus la cea mai mare reducere a masei boabelor la soiul Shiraz comparativ cu

plantaţia irigată (MATTHEWS şi ANDERSON, 1989).

VAN ZYL (1984) a susţinut, de asemenea, că deficitul de apă înainte de intrarea în

pârgă afectează cel mai mult creşterea boabelor, iar un efect pozitiv al irigaţiei asupra

creşterii vegetative are loc numai în cazul în care irigarea are loc după înflorire, până la

legarea fructelor. Mărimea şi compoziţia boabelor sunt influenţate de deficitul de apă,

determinând efecte şi asupra calităţii vinului (VAN ZYL, 1988). În plus, s-a demonstrat că

o singură irigare aplicată fie la legarea fructelor, fie la pârgă, creştere producţia, în timp

ce o singură normă de udare, la sfârşitul creşterii vegetative nu a avut nici un efect, în


14

comparaţie cu viţa de vie neirigată (VAN ZYL şi VAN HUYSSTEEN, 1983).

Din cercetările efectuate la viţa de vie a rezultat că aceasta reacţionează bine, prin

prisma nevoii de apă şi efectul acesteia asupra producţiei, la udările de aprovizionare

aplicate în timpul repausului relativ. GRIMES şi WILLIAMS (1990) au constatat că

remanenţa udării de aprovizionare a fost resimţită până la recoltare, ea contribuind la

creşterea numărului de rădăcini şi al numărului de lăstari fertili. Ca normă, udarea de

aprovizionare este mai mare de 1,5-2,5 ori faţă de norma de udare.

În zona Bordeaux din Franţa, HUGLIN, (1998) a stabilit că în verile secetoase 20-

40% din apa de evapotranspiraţie provine din porii fini ai subsolului (format din calcar

compact), ceea ce echivalează cu a rezervă de apă de circa 150 mm. În Australia, DRY şi

colaboratorii săi (1998, 2001), au stabilit influenta pozitivă a apei de irigare asupra

dezvoltării sistemului radicular al viţei de vie în sol.

2.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE ÎN ROMÂNIA

În România, seceta afectează aproape jumătate din suprafaţa agricolă a ţării (peste

şapte milioane hectare), fapt ce impune irigarea atât în zonele de stepă, silvostepă cât si în

zona mai umedă, a fostelor păduri de stejar din regiunile de câmpie şi colinare, acolo

unde precipitaţiile, deşi ar fi suficiente, au o distribuţie necorespunzătoare. Aşa este cazul

zonei dealurilor subcarpatice şi Podişului Transilvaniei, unde, deşi media precipitaţiilor

depăşeşte 600 mm, există perimetre în care irigarea este eficientă. Prin stabilirea şi

aplicarea unui regim de irigare raţional se urmăreşte aprovizionarea dirijată a solului cu

apă, în concordanţă cu cerinţele plantelor (NAGY şi LUCA, 1994; LUCA, 1997).

Studiul evoluţiei regimului termic şi a regimului pluviometric, în condiţiile

ecologice ale zonei de câmpie a Transilvaniei, a pus în evidenţă o creştere a deficitului de

umiditate, concomitent cu înregistrarea unor valori termice superioare mediei multianuale

(RIEUL, 1992; LUCA, 1997; LUCA, BUDIU, ANA CIOTLĂUŞ, 2008).

Cercetările privind consumul de apă total al plantelor, cu aplicaţii în practica

irigaţiilor în România, au început în anul 1945, la culturile de câmp, la Staţiunile

Mărculeşti, Studina şi Moara Domnească. Aceste cercetări s-au amplificat în timp, prin

mărirea numărului de amplasamente, ajungând să înglobeze principalele zone


15

pedoclimatice de perspectivă pentru irigaţii din ţara noastră (GRUMEZA, MERCULIEV şi

KLEPS, 1989)

S-au efectuat mai ales cercetări pentru determinarea consumului de apă în special

pentru culturile de câmp irigate. Datele sunt prezentate sub forma consumurilor zilnice

lunare şi anuale, stabilindu-se în acest fel necesarul de apă pentru cultura considerată.

Aceste cifre servesc nemijlocit pentru suprafeţele din zona de influenţă a punctelor

cercetate.

La cultura viţei de vie consumul de apă a fost studiat într-un număr mai mic de

staţiuni şi centre viticole din ţară: Valea Călugărească, Murfatlar, Greaca, Dăbuleni,

Bucureşti-Băneasa. Pentru cultura neirigată a viţei de vie, care reprezintă suprafeţele cele

mai mari din ţară, aspectele legate de regimul hidric al solurilor sunt mai puţin cunoscute

şi studiate. Primele studii asupra unor aspecte privind posibilităţile de aprovizionare cu

apă a viţei de vie în podgoria Iaşi s-au făcut de către PIŢUC, (1962, 1967), POMOHACI,

(1966). Viţele de vie tinere şi viguroase, cu un sistem radicular şi aerian bine dezvoltat,

au un consum de apă mai ridicat decât cele în vârstă ANGELA ŢÂRDEA (1969, 1972).

În anumiţi ani, în unele perioade, precipitaţiile înregistrează valori scăzute. Pe

acest fond secetos se poate suprapune o evapotranspiraţie intensă, ceea ce creează un

dezechilibru prin lipsa apei, care trebuie completată prin irigare. În ţara noastră primele

cercetări în acest domeniu s-au referit în special la podgoriile din sudul ţării, pentru

cultura irigată a viţei de vie (GRUMEZA şi colab, 1965, 1968; MOŢOC, 1967) cuprinzând

în special aspecte legate de stabilirea normelor de irigare. Norma de udare aplicată la viţa

de vie variază între 400-600 m3/ha, iar numărul mediu al udărilor între 1-3.

Viţa de vie consumă în perioada de vegetaţie cantităţi mari de apă, de peste 4000

m3/ha. Cerinţele cele mai ridicate ale viţelor au loc în faza de creştere maximă a lăstarilor

şi a strugurilor. Cel mai mare consum se înregistrează în lunile iulie şi august, în medie

de 22,8-23,3 m3/ha/zi. Repartizarea procentuală, pe faze de vegetaţie a consumului de apă

se face astfel: 15% înainte de înflorit, 10% de la înflorit până la legarea florilor, 43% în

faza de creştere a boabelor, 45% de la pârgă până la coacerea completă (MIHALACHE şi

colab, 1989).

Urmărind diferenţierea consumului de apă la soiul Cabernet Sauvignon pe

parcursul perioadei de vegetaţie la Valea Călugărească, DEJEU (1984), constată că: până

la înflorit se consumă o cantitate de 108 mm (27% din total); între înflorit şi pârgă, se


16

consumă cantitatea cea mai mare de apă, 191 mm (48 %), iar în perioada maturării

strugurilor, 90 mm, (22%), (tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2.

Valorile evapotranspiraţiei reale (ETR) pe parcursul perioadei de vegetaţie la soiul Cabernet Sauvignon la Valea Călugărească

Values of actual evapotranspiration (ETR) during the vegetation period at Cabernet Sauvignon variety, to Valea Călugărească

ETR

Minim Minimum

Maxim Maximum

Medie Mean

Perioada Period

mm % mm % mm %

Dezmugurit – înflorit Bud braking – flowering 92 28 133 25 108 27

Înflorit-pârgă Flowering – Véraison 167 51 246 46 191 48

Pârgă-maturitate deplină Véraison - ripening 65 20 141 26 90 22

Maturitate deplină-căderea frunzelorRipening - fall leaves 5 1 19 3 12 3

Total Total 329 100 539 100 401 100

(după DEJEU, 1984)

În cadrul aceleiaşi podgorii şi la acelaşi soi pot exista diferenţe privind valorile

evapotranspiraţiei în funcţie de expoziţia pe versant. Din determinările făcute pe diferite

poziţii ale versantului, POPA (1977), evidenţiază realizarea unor valori a ETR maxime pe

panta terenului terasat şi minime la baza pantei, în prima perioadă de vegetaţie. În luna

iunie a constatat o apropiere sensibilă a valorilor pe tot versantul. În luna iulie a obţinut o

valoare maximă a ETR (3,27 mm/zi), iar în august consumul de apă a fost mai mic pe

pantă faţă de baza pantei şi faţă de platou. Măsurile de reducere a consumului de apă

vizează totalitatea verigilor tehnologice, prin care se pot micşora pierderile neproductive

de apă. Se are în vedere reducerea transpiraţiei, prin reducerea suprafeţei foliare prin

lucrări în verde şi menţinerea unui rând aplatizat.


17

CAPITOLUL III

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR

AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT

Teza de doctorat abordează ca subiect unele cercetări privind consumul de apă la

viţa de vie în două zone din Transilvania, în condiţii de neirigare. În acest scop

experienţele au fost amplasate în două areale din Transilvania: în câmpul experimental al

Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Viti-Vinicolă Blaj situat în Podgoria Târnave şi în

colecţia didactică de la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca situată în Câmpia Transilvaniei.

Obiectivele urmărite prin cercetările din această teză de doctorat sunt următoarele:

încadrarea zonelor în care s-au desfăşurat experienţele din punct de geografic şi

caracterizarea condiţiilor naturale ale acestora, identificarea şi descrierea tipului de sol

din parcelele experimentale şi determinarea unor indici hidrofizici ai solului, care

influenţează reţinerea, mobilitatea şi accesibilitatea apei din sol;

studiul condiţiilor climatice din anii experimentali 2006-2008 cu interpretarea

evoluţiei factorilor climatici care influenţează în mod direct fenofazele de creştere şi

consumul de apă al viţei de vie;

stabilirea rezervei de apă din sol, a principalelor elemente ale bilanţului apei din

sol necesare pentru stabilirea consumului de apă şi întocmirea graficului dinamicii

consumului mediu zilnic de apă în ani de experimentare;

determinarea consumului de apă al viţei de vie prin metoda bilanţului apei din sol;

determinarea gradului de participare a diferitelor surse de acoperire a consumului

de apă la cultura viţei de vie în condiţii de neirigare şi calcularea coeficientului de

valorificare a apei la cele trei soiuri de struguri studiate;

stabilirea consumului de apă în timpul principalelor fenofaze din perioada de

vegetaţie la viţa de vie (dezmugurit, creşterea lăstarilor, înflorit, creşterea şi maturarea

boabelor, căderea frunzelor);


18

compararea tipurilor de sol din câmpurile experimentale, din punct de vedere al

aprovizionării cu apă la diferite adâncimi, în funcţie de regimul termic şi pluviometric

din fiecare an al cercetării;

influenţa adâncimii solului asupra consumului de apă;

determinarea consumului de apă la viţa de vie cu ajutorul metodelor indirecte

Thornthwaite şi Blaney-Criddle şi realizarea unei comparaţii între metodele directe şi

indirecte;

urmărirea evoluţiei procesului de maturare a strugurilor, cu analiza caracteristicilor

materiei prime la recoltare;

stabilirea caracteristicilor fizico-chimice şi organoleptice ale vinurilor albe

obţinute din soiurile studiate, în


19

CAPITOLUL IV

MATERIALUL BIOLOGIC ŞI METODELE DE EXPERIMENTARE

4.1. MATERIAL BIOLOGIC STUDIAT

În cadrul cercetărilor a fost studiată comportarea a trei soiuri de struguri pentru

vinuri albe, recomandate pentru cultivare în zona Transilvaniei: Fetească regală, Riesling

italian şi Muscat Ottonel. În ambele locaţii soiurile studiate altoite pe portaltoiul

Berlandieri x Riparia selecţia Crăciunel 2, sunt cultivate în sistem de cultură clasic, la o

distanţă de plantare de 2,0 x 1,2 m.

4.2. METODELE EXPERIMENTALE FOLOSITE

Experienţele care stau la baza acestei teze de doctorat, au fost organizate în

perioada 2006-2008, în condiţiile specifice condiţiilor climatice din cele două câmpuri

experimentale situate în Blaj şi Cluj-Napoca.

Stabilirea principalilor indici hidrofizici, caracterizarea agrochimică şi încadrarea

solului din parcelele experimentate, într-una din clasele de textură, s-a făcut pe baza

metodelor stabilite după sistemul elaborat de ICPA.

Observaţiile şi determinările cu privire la factorii climatici au urmărit prelucrarea

datelor înregistrate la staţiile meteorologice situate în Blaj şi Cluj-Napoca, în intervalul

1999-2008. Cu ajutorul mediilor s-au calculat unii indici ecoclimatici binari şi ternari,

specifici viţei de vie:

Organizarea experienţelor

Cercetările privind determinarea consumului de apă la viţa de vie în condiţii de

neirigare, precum şi urmărirea producţiilor obţinute de cele trei soiuri de struguri, au fost

efectuate în cadrul unei serii de experienţe pe durata a trei ani după metoda parcelelor

subdivizate, amplasate în două localităţi.


20

Modul de amplasare al experienţelor a fost adaptat la condiţiile deja existente în

plantaţie, amplasarea complet randomizată a variantelor în repetiţii nefiind posibilă. Din

această cauză amplasarea a fost lineară, pe rând alegându-se 15 butuci de viţă de vie

pentru fiecare repetiţie. Butucii din cele trei repetiţii au fost delimitaţi prin etichetare.

Interpretarea statistică s-a realizat pe baza analizei varianţei privind influenţa

interacţiunii factorilor experimentali asupra consumului de apă şi producţiilor realizate.

Metode pentru determinare a consumului de apă

Pentru determinarea consumului de apă în câmpurile experimentale au fost folosite

următoarele metode: metoda bilanţului apei din sol (metoda directă) şi două metode

indirecte (metoda Thornthwaite şi metoda Blaney-Criddle).

În vederea determinării consumului de apă prin metoda directă (metoda bilanţului

apei din sol) s-a determinat, în prealabil, umiditatea solului prin metoda gravimetrică.

Metode pentru determinarea calităţii producţiei

Aprecierea nivelului şi calităţii producţiei implică efectuarea unor observaţii şi

determinări atât asupra strugurilor obţinuţi în câmpurile experimentale, dar şi asupra

produselor obţinute din struguri, reprezentate de must şi vin.

Pentru caracterizarea şi aprecierea producţiei este indispensabilă analiza fizico-

chimică, care cuprinde un ansamblu de determinări, care conduc la stabilirea compoziţiei

acestuia. Metodele de determinare utilizate sunt următoarele:

metoda refractometrică, pentru determinarea zaharurilor din struguri sau

must;

titrare cu NaOH 0,1n, pentru determinarea acidităţii totale;

metoda ebuliometrică, pentru determinarea alcoolului;

metoda distilării prin antrenare cu vapori de apă cu aparatul „Saunier-

Cazenave” urmată de titrare, pentru determinarea acidităţii volatile;

metoda iodometrică, pentru determinarea dioxidului de sulf;

metoda evaporării la presiune normală, pentru determinarea extractului sec.


21

CAPITOLUL V

CADRUL NATURAL DE DESFĂŞURARE AL EXPERIENŢELOR

Productivitatea viţei de vie se dezvoltă atât cât permit parametrii resurselor

energetice, hidrice şi trofice, de care dispune aceasta în cadrul natural, dar şi de măsura în

care aceste resurse pot fi ameliorate şi pe deplin valorificate de către însuşirile

bioproductive influenţate de tehnologiile de cultură. Experienţele au fost amplasate în

două locaţii situate în Podişul Transilvaniei: la SCDVV Blaj şi în plantaţia didactică de la

U.S.A.M.V. Cluj-Napoca.

5.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ, RELIEFUL, HIDROGRAFIA

Podişul Transilvaniei este bine individualizat, nu numai prin structură şi alcătuire

petrografică, dar şi prin climat, înveliş bio-pedo-geografic. Acest podiş cuprinde trei

unităţi geografice complexe: Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei şi Podişul

Someşan ( BUNESCU şi colab., 2005).

Centrul viticol Blaj face parte din Podgoria Târnave şi este situat în judeţul Alba.

Podgoria Târnave face parte din zona viticolă din centrul Transilvaniei şi este

situată la 46°11' latitudine nordică şi 23°55' latitudine estică. Majoritatea plantaţiilor

viticole se găsesc amplasate la o altitudine medie de 270 m. Podgoria Târnave, o

podgorie veche de origine dacică cuprinde şase centre viticole: Blaj, cu o altitudine medie

de 352 metri, Jidvei (579 m), Mediaş (375 m), Târnăveni (395 m), Zagăr (377 m), Valea

Nirajului (375 m).

Plantaţia didactică de la USAMV este amplasată în municipiul Cluj-Napoca. Din

punct de vedere fizico-geografic, judeţul Cluj se găseşte în centrul provinciei istorice

Transilvania, într-o regiune de tranziţie, la zona de contact a trei mari unităţi geografice:

Câmpia Transilvaniei la Est, Munţii Gilăului la Vest şi Podişul Someşan la Nord (NEMEŞ

şi colab., 1968).

Câmpia Transilvaniei, unitatea majoră din Podişul Transilvaniei, situată la nord de


22

Podişul Târnavelor şi la sud de Podişul Someşean, poate fi considerată o unitate de

tranziţie între acestea (BUNESCU şi colab., 2005). Câmpia Transilvaniei, are un areal

aproape circular, străbătut aproximativ pe la mijloc de meridianul de 24º longitudine

estică şi de paralela de 47º15’ latitudine nordică. Este situată la nord de Podişul

Târnavelor şi la sud şi est de Podişul Someşan, fiind o unitate de tranziţie între acestea. În

arealul Câmpiei Transilvaniei, caracterizat printr-o uniformitate a peisajului, pot fi

deosebite două subunităţi majore: Câmpia Someşană şi Câmpia Mureşană

5.2. STUDIUL CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE

Solul influenţează creşterea şi fructificarea viţei de vie prin: tipul genetic,

orografia, particularităţile fizice, grosimea stratului edafic util, adâncimea pânzei de apă

freatică, compoziţia chimică.

În centrul viticol Blaj, însuşirile fizice ale solurilor sunt, în general, favorabile unui

regim aero-hidric optim, cu permeabilitate ridicată pentru apă, datorită conţinutului redus

în argilă (13,3 şi 15,7 % argilă, < 0,002 mm), cu valori ale densităţii aparente de 1,22 -

1,48 g/cm3, iar indicii hidrofizici prezintă valori în concordanţă cu textura solului,

capacitatea de apă utilă, având valori mijlocii, de 12,75-15,18 %.

Din datele analitice ale profilului de sol de la Cluj-Napoca rezultă că solul,

diferenţiat textural în primii 60 cm, are proprietăţi fizice tipice pentru solurile desfundate,

lucrate energic în primii 80 cm, cu valori mai mici de 1,32-1,41 g/cm3 ale densităţii

aparente şi cu porozitate mare de 47-51%. Densitatea devine puţin favorabilă la

adâncimea de 80-130 cm (Da=1,53 g/cm3), ca urmare a creşterii fracţiunii argiloase.

5.3. STUDIUL CONDIŢIILOR CLIMATICE

Influenţa climei asupra tehnologiei şi dezvoltării viţei de vie a fost foarte mult

studiată. Clima este elementul principal care condiţionează declanşarea fenofazelor şi

metabolismului de bază. CALO (1996) a evaluat unele influenţe directe ale temperaturii,

precipitaţiilor şi a radiaţiei solare asupra declanşării fenofazelor şi maturării strugurilor şi

a evidenţiat corelaţia dintre condiţiile meteorologice, de pe o parte, şi creşterea lăstarilor,

a frunzelor, acumularea zaharurilor etc., pe de altă parte.


23

Cunoscându-se şi utilizându-se raţional condiţiile climatice, se poate preciza

influenţa cantitativă asupra producţiei viti-vinicole a solului, soiurilor, sistemelor de

cultură, tehnologiei de cultură şi se poate stabili efectul interacţiunii dintre diferiţii factori

care constituie complexul agrotehnic (MULLINS şi colab.,1992). Condiţiile ecoclimatice

care influenţează cultura viţei de vie sunt: temperatura, precipitaţiile, umiditatea

atmosferică, lumina, nebulozitatea, regimul eolian, accidentele climatice, indicatorii

ecologici.

Din punct de vedere climatic, Podişul Transilvaniei, unde se găsesc cele două

câmpuri experimentale, se încadrează după sistemul Köppen, în provincia climatică

Dfbx, caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede, cu temperatura celei

mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C, iar cantitatea de apă din precipitaţii

este mai mare decât aceea pierdută prin evapotranspiraţie.

În ambele locaţii, media anuală a temperaturilor din anii 2006-2008, a fost mai

ridicată decât media multianuală, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în anii

experimentali, care au fost caracterizaţi ca fiind mai „calzi” decât cei normali din punct

de vedere termic, cu excepţia anului 2006, care în centrul viticol Blaj a fost „călduros”.

În cele două areale de cultură, regimul pluviometric din cei trei ani experimentali,

prezintă diferenţe de la un an la altul, înregistrând neuniformităţi pe parcursul aceluiaşi

an în ceea ce priveşte cantitatea de precipitaţii căzută.

În centrul viticol Blaj, anul 2006 a fost considerat „puţin mai secetos”, suma

anuală a precipitaţiilor şi cea din perioada de vegetaţie prezentând abateri de -8,5%

respectiv -5,3% comparativ cu media multianuală, pe când la Cluj-Napoca acelaşi an este

considerat per ansamblu „puţin mai ploios”, dar cu o perioadă de vegetaţie „foarte

ploioasă” datorită unui surplus de precipitaţii cu o abatere de +22.2%.

Suma precipitaţiilor anuale din anii 2007 şi 2008 a înregistrat abateri pozitive cu

valori cuprinse între +2,4 % şi +20,7 %, faţă de mediile multianuale. Ca urmare, anul

2007 a fost caracterizat pluviometric „normal” în Blaj şi „ploios” în Cluj-Napoca, în timp

ce anul 2008, a fost „ploios”, dar cu o perioadă de vegetaţie „normală” la Blaj şi „foarte

ploios”, dar cu o perioadă de vegetaţie „excesiv de ploioasă” la Cluj-Napoca.

Climatograma este reprezentare grafică a corelaţiei care există între regimul termic

şi cel pluviometric dintr-un areal viticol (podgorie, centru viticol, plai). În figurile 5.1. şi

5.2. sunt reprezentate climatogramele celor două arealele experimentale: Blaj şi Cluj-


24

Napoca.

-5

0

5

10

15

20

25

0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 120.0

Precipitatii (mm)

Tem

pera

tura

( 0C

)

multianuala 2006-2008

I

IV

II

III

V

X

VIIVI

VIII

XII

XI

X

IX

V

VIVII

VIII

IX

IV

III

I

IIXII

XI

Fig. 5.1. Climatograma centrului viticol Blaj

Fig.5.1. Climograph of Blaj wine-growing centre

-5.0

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 120.0

Precipitaţii (mm)

Tem

pera

tura

( 0C

)

multianuala 2006-2008

I

IV

II

III

V

X

VIIVI

VIII

XII

XI

X

IXV

VI

VII VIII

IX

IV

III

I

IIXII

XI

Fig.5.2. Climatograma din Cluj-Napoca

Fig.5.2. Climograph of Cluj-Napoca


25

Sunt comparate climatograma obţinută din media temperaturilor şi precipitaţiilor

anilor 2006-2008 cu cea corespunzătoare valorilor multianuale. În ambele grafice se

observă o deplasare pozitivă a climatogramei anilor experimentali, faţă de cea

multianuală, datorită valorilor medii mai mari atât a temperaturilor cât şi a precipitaţiilor

în anii 2006-2008. Reprezentarea grafică evidenţiază şi distribuţia neuniformă a

precipitaţiilor. Se constată că spre deosebire de valorile multianuale, creşte volumul

precipitaţiilor medii lunare de la începutul toamnei (septembrie-octombrie), care se

răsfrânge în mod negativ asupra calităţii producţiei mai ales în Cluj-Napoca.

În figura 5.3. este redată o comparaţie între valorile multianuale ale umidităţii

relative a aerului.

84.3

74.9

85.6

78.3 77.180.8

50.0

55.0

60.0

65.0

70.0

75.0

80.0

85.0

90.0

%

Blaj Cluj Napoca

medie 1999-2008 valori multianuale media 2006-2008

Fig. 5.3. Comparaţii privind umiditatea relativă a aerului Fig.5.3. Comparisons between relative humidity

Media umidităţii relative din perioada 2006-2008 a fost mai ridicată decât media

multianuală înregistrând abateri pozitive de 10,7 % în centrul viticol Blaj şi de 3,7 % în

Cluj-Napoca, încadrându-se în limitele optime pentru cultura viţei de vie în ambele zone

de cultură.

În centrul viticol Blaj se constată o creştere a insolaţiei reale în anii 2006-2008

(1415 ore), faţă de media multianuală (1291 ore), pe când la Cluj-Napoca, media

multianuală (1384 ore) este mai mare decât insolaţia din perioada experimentală (1210


26

ore). Ca urmare, se poate aprecia că valorile mai ridicate ale insolaţiei din ultimii ani au

creat condiţii mai favorabile de dezvoltare a viţei de vie la Blaj, în comparaţie cu cele din

Cluj-Napoca.

Graficul următor prezintă o comparaţie a valorilor insolaţiei reale din timpul

perioadei de vegetaţie a anilor studiaţi cu media multianuală, în cele două zone unde au

fost amplasate experienţele (figura 5.14.).

1327

1273

1384

1291

1415

1210

1000

1050

1100

1150

1200

1250

1300

1350

1400

1450

Blaj Cluj Napoca

ore

/ hou

rs

medie 1999-2008 valori multianuale media 2006-2008

Fig. 5.4. Comparaţii privind insolaţia reală din perioada de vegetaţie Fig. 5.4. Comparisons of real insolation during the growing season

În centrul viticol Blaj, în anii experimentali 2006-2008 bilanţul termic util

înregistrează o medie de 1498ºC şi o durată medie de 189 de zile a perioadei de vegetaţie,

în timp ce la Cluj-Napoca bilanţul termic util este mai redus Blaj, cu o valoare medie de

1322°C, iar perioada bioactivă a viţei de vie are o medie de 187 de zile

5.4. INDICI ECOLOGICI BINARI ŞI TERNARI CU CARACTER SINTETIC

Studiul multilateral al acţiunii simultane al factorilor ecologici: temperatură,

lumină, umiditate, care acţionează într-o conexiune complexă, reflectat cu ajutorul unor

indici ecologici binari şi ternari cu caracter sintetic: coeficient de temperatură, indice

heliotermic, coeficient hidrotermic, indice bioclimatic viticol şi indice al aptitudinii


27

oenoclimatice, evidenţiază gradul mai mare de favorabilitate al centrului viticol Blaj

comparativ cu Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte cultura viţei de vie.

Tabelul 5.28.

Indici ecologici cu caracter sintetic din perioada 2006-2008 Ecological indices with synthetic character from period 2006-2008

2006 2007 2008 Media 2006-2008

Blaj Cluj Blaj Cluj Blaj Cluj Blaj Cluj

∑tgº, (ºC) 3656 3527 3880 3647 3826 3728 3787 3634

∑taº, (ºC) 3305 3101 3371 3131 3349 3122 3342 3118

∑tuº, (ºC) 1406 1301 1571 1371 1519 1296 1498 1322 ∑ insolaţiei reale anuale, ∑ir (ore) 1868 1779 2122 1820 2020 1732 2003 1777

∑ insolaţiei reale per. veget., (ore) 1330 1175 1536 1357 1379 1097 1415 1210

∑ precipitaţiilor anuale, (mm) 590 625 660 675 724 713 658 671

∑ precipitaţiilor în perioada de

vegetaţie, (mm) 400 472 462 482 516 541 459 498

17.04.-16.10.

18.04.-15.10.

5.04.-15.10.

11.04.-14.10.

9.04.-17.10.

9.04.-18.10. - - Durata perioadei

de vegetaţie, Nzv (zile) 182 181 194 187 192 193 189 187

Ct 18,16 17,13 17,37 16,74 17,44 16,18 17,65 16,67

I.H. 1,87 1,53 2,41 1,86 2,09 1,42 2,12 1,60

Cp 2.20 2.61 2.38 2.58 2.69 2.80 2.42 2.66

C.H. 1,21 1,52 1,37 1,54 1,54 1,73 1,37 1,60

Ibcv 6,04 4,27 5,78 4,71 4,66 3,28 5,44 4,05

IAOe 4234 3950 4553 4131 4349 3775 4379 3952

Coeficientul de temperatură mediu (Ct) a fost de 17,65 la Blaj şi 16,67 la Cluj-

Napoca, în anul 2006 atingându-se valoarea maximă a coeficientului de temperatură în

ambele locaţii, de 18,16, respectiv 17,13.

Valoarea medie (2006-2008) a indicelui heliotermic (I.H.), care exprimă gradul de

satisfacere cu lumină şi căldură a viţei de vie, este de 2,12 la Blaj şi de 1,60 la Cluj-

Napoca, valorile încadrându-se în limitele specifice din Transilvania de 1,25-1,75.


28

Coeficientul precipitaţiilor (Cp), are valori medii între 2,42 la Blaj şi 2,66 la Cluj-

Napoca. În anul 2008 se atinge cea mai mare valoare a acestui coeficient, de 2,69 la Blaj

şi 2,80 la Cluj, ca urmare a regimului hidric superior anilor 2006 şi 2007.

În centrul viticol Blaj se remarcă faptul că, la o valoare medie a coeficientului

hidrotermic (CH) de 1,37, cu variaţii de 1,21-1,54, condiţiile din perioada 2006-2008

favorizează obţinerea unor vinuri seci de calitate superioară, pe când la Cluj-Napoca

condiţiile au fost favorabile obţinerii vinurilor de consum curent, cu o valoare medie de

1,60 a acestui coeficient.

Indicele bioclimatic (Ibcv), a variat între 3,28 (Cluj-Napoca, 2008) şi 6,04 (Blaj,

2006), valoarea medie de 5,44 indicând faptul că în centrul viticol Blaj, resursele termice

mai mari, asigură condiţii favorabile de dezvoltare viţei de vie are, spre deosebire de

Cluj-Napoca unde media Ibcv de 4,05 este la limita favorabilităţii culturii vitei de vie.

Indicele aptitudinii oenoclimatice (IAOe), din ambele zone, se încadrează în limitele

specifice pentru cultura viţei de vie, dar are valori mai mari în centrul viticol Blaj

cuprinse între 4234 şi 4553. Media de 4379, de la Blaj este specifică unui areal favorabil

obţinerii de vinuri albe şi chiar cu favorabilitate mijlocie pentru obţinerea vinurilor roşii,

în anumite zone cu microclimat favorabil. La Cluj-Napoca valoarea medie a acestui

indice, de 3952, arată favorabilitate numai pentru obţinerea vinurilor albe.


29

CAPITOLUL VI

REZULTATE ŞI DISCUŢII

6.1. REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE

Viţa de vie manifestă necesităţi diferite faţă de apă în funcţie de: particularităţile de

mediu, soi, combinaţia altoi-portaltoi şi fenofaze. În plus, alimentarea cu apă a viţei de

vie depinde de volumul precipitaţiilor, de capacitatea solului de reţinere a apei, distribuţia

şi densitatea rădăcinilor şi proprietăţile solului.

Necesitatea cunoaşterii consumului de apă pe parcursul perioadei de vegetaţie, dar

şi repartizarea lunară a acestuia în condiţiile din Transilvania, pentru stabilirea unei relaţii

între evapotranspiraţie şi producţia de struguri, au constituit premizele organizării

experienţelor din această teză.

Cercetările privind consumul de apă la viţa de vie s-au efectuat, în paralel, în

parcele experimentale în cele două locaţii alese, pe baza unui bilanţ al apei, determinat pe

parcursul perioadei de vegetaţie, începând din luna aprilie, la dezmugurit şi încheind în

luna septembrie, când, de obicei, are loc recoltarea strugurilor.

6.1.1. Determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului apei din sol

Principiul metodei directe de determinare a bilanţului de apă din sol, se bazează pe

necesitatea ca „intrările” (toate sursele de alimentare ale solului) şi „ieşirile” de apă,

(toate consumurile de apă din sol), să fie egale. Metoda bilanţului permite, calcularea

consumului de apă pe perioade scurte de timp (decadal, lunar) sau pe întreaga perioadă de

vegetaţie (MUREŞAN şi colab., 1992).

În ţara noastră, metoda este considerată de referinţă, rezultatele obţinute prin

celelalte două metode, Thorthwaite şi Blaney-Criddle, fiind comparate cu cele obţinute

pe baza bilanţului apei din sol.


30

6.1.1.1. Rezultatele cercetărilor privind determinarea consumului de apă prin metoda bilanţului apei din sol, în anul 2006

În urma analizei influenţei soiului şi arealului de cultură asupra consumului de apă

din anul 2006, se remarcă faptul că cel mai mare consum de apă a fost la soiul martor,

Fetească regală, iar soiurile Muscat Ottonel şi Riesling italian au înregistrat un consum de

apă inferior. În condiţiile anului 2006 la soiul Riesling italian consumul mediu de apă

(3976,8 m3/ha) este nesemnificativ faţă de martor (4002,2 m3/ha), pe când cel de la soiul

Muscat Ottonel (3846,6 m3/ha) este semnificativ negativ faţă de martor, cu o diferenţă de

155,6 m3/ha (tabelul 6.1.).

Tabelul 6.1.

Influenţa soiului şi arealului de cultură asupra consumului de apă, în anul 2006 Influence of variety and growing area on water consumption in year 2006

Semnificaţia diferenţei Signification of difference Soiul

Variety

ETR medie, Medium RET,

m3/ha

ETR relativă Relative RET,

%

± d

m3/ha Faţă de (e) Against(e)

Faţă de (i S x L) Against(i V x P )

Fetească regală, Mt 4002,2 100,0 - - -

Muscat Ottonel 3846,6 96,1 -155,6 o o Riesling italian 3976,8 99,4 -25,4 - - DL 5% 106,2 88,3 DL 1% 175,8 204,9 DL 0,1% 329,1 648,9


Din tabelul 6.2. se observă că, cele trei soiuri studiate au un comportament similar

cu cel din anul 2006, soiul Fetească regală, înregistrând cel mai mare consum de apă, în

timp ce soiurile Muscat Ottonel şi Riesling italian au avut un nivel al consumului inferior

martorului. În condiţiile anului 2007, la soiul Riesling italian consumul mediu de apă este

nesemnificativ faţă de martor, fiind mai mic cu 20,5 m3/ha, pe când la soiul Muscat

Ottonel diferenţa (150,1 m3/ha) este semnificativ negativă, atât în ceea ce priveşte eroarea


31

cât şi interacţiunea factorilor, soi şi loc.

Tabelul 6.2.

Influenţa soiului şi arealului de cultură asupra consumului de apă în anul 2007 Influence of variety and growing area on water consumption in year 2007


Variety


m3/ha


%

± d




Muscat Ottonel 3990,3 96,4 -150,1 o o

Riesling italian 4119,9 99,5 -20,5 - -

DL 5% 101,6 120,6

DL 1% 168,1 280,0

DL 0,1% 314,6 886,6


În ceea ce priveşte consumul de apă al soiurilor: Fetească regală, Muscat Ottonel

şi Riesling italian, variaţia acestuia a fost asemănătoare cu cea din anii 2006 şi 2007. În

tabelul 6.3. sunt redate rezultatele statistice privind influenţa soiului şi locului de cultură

asupra consumului de apă din anul 2008.

Tabelul 6.3.

Influenţa soiului şi arealului de cultură asupra consumului de apă în anul 2008 Influence of variety and growing area on water consumption in year 2008


Variety


m3/ha


%

± d




Muscat Ottonel 4305,0 97,4 -113,9 o oo

Riesling italian 4411,3 99,8 -7,7 - -

DL 5% 84,7 33,8

DL 1% 140,2 78,4

DL 0,1% 262,5 248,1


32

Soiurile Muscat Ottonel şi Riesling italian au înregistrat un consum inferior

martorului Fetească regală, cu o diferenţă de 7,7 m3/ha la Riesling italian şi 113,9 m3/ha

la Muscat Ottonel. Din punct de vedere statistic, consumul de apă la soiul Riesling italian

este nesemnificativ faţă de martor, pe când soiul Muscat Ottonel prezintă o diferenţă

distinct semnificativ negativă faţă de interacţiunea factorilor soi şi areal (iS x L).

6.1.1.4. Rezultate comparative privind consumul lunar de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol, în anii experimentali 2006-2008

Analizând consumul de apă lunar, se pot trage câteva concluzii privind dinamica

acestuia în perioada de vegetaţie şi se pot face, din acest punct de vedere, observaţii

privind deosebirile care apar între soiuri în anumite momente ale dezvoltării şi

fructificării.

Se constată că în cele două areale de cultură comportamentul soiurilor, în ceea ce

priveşte consumul lunar de apă, este asemănător pe parcursul perioadei de vegetaţie în cei

trei ani studiaţi, 2006-2008, valorile obţinute variind în funcţie de condiţiile de mediu. În

general, valorile lunare ale consumului de apă la viţa de vie cresc din luna aprilie până în

iulie, după care urmează o descreştere până în luna septembrie sau octombrie când se

încheie perioada de vegetaţie.

În luna aprilie, valorile consumului de apă la Fetească regală şi Riesling italian

sunt foarte apropiate pentru că ritmul de creştere după dezmugurire la cele două soiuri

este asemănător, în timp ce la Muscat Ottonel, soi la care pornirea în vegetaţie este mai

lentă, consumul este mai mic. Elementul preponderent care influenţează consumul la

toate soiurile este evaporaţia, care se desfăşoară în aceleaşi condiţii datorită în primul

rând faptului că transpiraţia este foarte redusă în această lună.

În luna mai, consumul de apă este mai mare tot la soiurile Fetească regală şi

Riesling italian datorită numărului sporit de lăstari porniţi în vegetaţie şi ca urmare a

suprafeţei foliare mai mari.

În luna iunie consumul de apă se diferenţiază atât între ani cât şi între soiuri. Cel

mai mare consum pentru toate cele trei soiuri a fost realizat în anul 2008, principalul

factor care a determinat diferenţierea fiind precipitaţiile. Între soiuri, Muscat Ottonel

realizează un consum mai ridicat datorită creşterii accentuate a lăstarilor, care


33

recuperează creşterile mai reduse din prima parte a perioadei de vegetaţie. Valorile

maxime sunt atinse în luna iulie când continuă dezvoltarea părţii aeriene a butucului şi

formarea strugurilor, cu un plus al consumului de apă la soiul Muscat Ottonel, la care se

continuă compensarea pornirii mai lentă în vegetaţie, prin creşteri accentuate a lăstarilor.

Excepţie face anul 2007 când datorită perioadei secetoase din iunie şi iulie, cel mai mare

consum lunar a fost în august, dar cu o valoare apropiată de a lunii iulie.

La toate soiurile consumul mediu al lunii august (media anilor 2006-2008), are

valori mai mici cu circa 150 m3/ha decât cel din iulie. În luna august (anii 2006, 2008) şi

septembrie consumul de apă scade neuniform în funcţie de condiţiile hidrotermice din

luna respectivă şi de perioada caracteristică fiecărui soi pentru intrarea în pârgă şi

maturare a strugurilor. Cel mai mic consum de apă lunar atât în centrul viticol Blaj cât şi

în Cluj-Napoca a fost înregistrat în luna septembrie, la maturarea strugurilor.

În figura 6.1. este prezentată influenţa arealului de cultură asupra dinamicii lunare

a consumului mediu de apă.

670

478

786876

750

515

753710

504

807900

497

250

500

750

1000

1250

1500

IV V VI VII VIII IX

luna/ month

m3 /h

a

0

250

500

750

1000

m3 /h

a

Blaj Cluj Napoca

Fig. 6.1. Influenţa arealului de cultură asupra consumului mediu lunar de apă Fig. 6.1. The influence of cultural area, on medium monthly water consumption

Consumul mediu din fiecare zonă a fost calculat ca medie a consumului lunar, din

perioada 2006-2008, la cele trei soiuri studiate. Se constată că media consumului

soiurilor, Fetească regală, Muscat Ottonel şi Riesling italian, din luna aprilie până în


34

august, a fost mai mare în câmpul experimental din Cluj-Napoca decât media consumului

din centrul viticol Blaj, datorită cantităţii mai mari de precipitaţii.

Septembrie e singura lună din perioada de vegetaţie în care situaţia în ceea ce

priveşte consumul de apă din cele două areale de cultură se inversează, pentru că

temperaturile mai mari din această lună în Blaj prelungesc uşor perioada de vegetaţie şi

în consecinţă determină un consum mai ridicat în acest centru viticol. Atât în centrul

viticol Blaj cât şi în Cluj-Napoca, în septembrie are loc o scădere semnificativă a

consumului de apă de 41%, respectiv 45% din consumul maxim, corespunzător vârfului

curbei de consum.

6.1.1.5. Rezultate comparative privind consumului zilnic de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol, în anii experimentali 2006-2008

Consumul zilnic al apei a fost calculat prin raportarea consumului lunar la numărul

de zile din luna sau perioada pentru care se face determinarea. Valorile zilnice ale

consumului de apă exprimă acelaşi sens dat de valorile lunare, adică o creştere din luna

aprilie până în iulie şi o scădere din luna august până în septembrie când scădere a fost

mai accentuată, în special pentru soiul Muscat Ottonel, în ambele câmpuri experimentale.

O imagine de ansamblu a influenţei arealului de cultură asupra consumului mediu

diurn, calculat ca medie a consumului de apă din anii 2006-2008 la cele trei soiuri

studiate, este prezentată în figura 6.2.

17.1

24.1

27.525.8

16.4

21.5

24.3

16.4

29.026.6

16.6

22.9

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

40.0

45.0

IV V VI VII VIII IX

luna/month

m3 /h

a/zi

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

m3 /h

a/zi

Blaj Cluj Napoca

Fig. 6.2. Influenţa arealului de cultură asupra dinamicii consumului mediu diurn de apă Fig. 6.2. Influence of cultural area, on the dynamics of medium daily water consumption


35

Se constată că valorile medii ale consumului diurn sunt mai mari în Cluj

comparativ cu cele din Blaj, din aprilie până în august cu diferenţe între 0,2-1,5 m3/ha. În

septembrie consumul de apă este mai ridicat în Blaj.

6.1.1.6. Rezultate comparative privind consumul total de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol, în anii experimentali 2006-2008

Rezultate comparative din anii experimentali 2006-2008, privind influenţa soiului

şi locului de cultură asupra consumul total de apă determinat prin metoda bilanţului apei

din sol, sunt prezentate în figura 6.3. Dintre soiurile analizate cel mai mare consum, de

4388 m3/ha, s-a înregistrat la soiul Riesling italian în anul 2008 în Cluj-Napoca, iar cel

mai mic consum de apă (3704 m3/ha) a fost atins, în 2006, la Muscat Ottonel în centrul

viticol Blaj. Influenţa condiţiilor climatice determină diferenţe între media consumului de

apă al soiurilor cultivate în cele două locaţii. Diferenţa de apă consumată la Cluj faţă de

Blaj e mai mare la Muscat şi Riesling italian cu 64, respectiv 80 m3/ha şi mai mică cu 23

m3/ha la Fetească regală.

3885

4157

4365

4136

4119

4124 40

9442

39

3704

3970

4243

3972

3989

4011

4109

4036

3860

4131

4359

4117

4094

4109

4388

4197

3500

3600

3700

3800

3900

4000

4100

4200

4300

4400

m3 /h

a

Blaj Cluj Blaj Cluj Blaj Cluj

Fetească regală Muscat Ottonel Riesling italian

2006 2007 2008 2006-2008

Fig. 6.5. Influenţa soiului şi locului de cultură asupra consumul total de apă, în anii 2006-2008

Fig.6.5. Influence of the cultural area and variety on total water consumption at vines in 2006-2008


36

Rezultatele consumului de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol au

fost analizate statistic, schema experimentală corespunzând unei serii de experienţe

bifactoriale (3 soiuri x 2 localităţi) repetată în cei trei ani de cercetare, 2006, 2007 şi

2008.

Din datele tabelului 6.4., în urma analizei statistice a influenţei combinate dintre

soi, arealul de cultură şi an asupra consumului de apă din perioada 2006-2008, se

constată faptul că soiul martor a înregistrat cel mai mare consum mediu de apă (4187,2

m3/ha), fiind urmat de Riesling italian cu un consum foarte apropiat (4169,3 m3/ha) de cel

de la Fetească regală. şi de soiul Muscat Ottonel cu un consum inferior martorului.

Tabelul 6.4.

Influenţa combinată a factorilor Soi x Loc x An asupra consumului de apă la viţa de vie, în anii 2006-2008

Combined influence of the factors Variety x Place x Year, on vine water consumption, in the years 2006-2008


Variety


m3/ha


%

± d


Faţă de (i S x L x A) Against(i S x L x A)

Fetească regală 4187,2 100,0 - - -

Muscat Ottonel 4047,3 96,7 -139,9 ooo ooo

Riesling italian 4169,3 99,6 -17,8 - o

DL 5% 44,9 16,8

DL 1% 63,0 27,8

DL 0,1% 88,9 52,1

În condiţiile anilor experimentali urmăriţi, interpretarea rezultatelor obţinute a avut

în vedere atât semnificaţia diferenţei faţă de eroare (e), cât şi faţă de interacţiunea

factorilor (iS x L x A). În ambele situaţii un consumul de apă prezintă o diferenţă

nesemnificativă faţă de martor la soiul Riesling italian, pe când la soiul Muscat Ottonel

consumul este inferior cu 139,9 m3/ha martorului, diferenţa fiind foarte semnificativ

negativă.


37

6.1.1.7. Sursele de acoperire a consumului de apă la cultura viţei de vie în regim fără irigare

Sursele de acoperire a consumului de apă la cultura viţei de vie în regim neirigat

sunt reprezentate de precipitaţii şi de rezerva de apă din sol. Apa din sol se calculează

prin diferenţa dintre rezerva iniţială (Ri) şi rezerva finală (Rf) corespunzătoare fiecărei

perioade în care se determină bilanţului apei din sol (lunar, bilunar, anual).

Se observă că principala sursă o reprezintă precipitaţiile, iar o contribuţie mult mai

redusă îi revine rezervei apei din sol. Proporţiile dintre aceste surse diferă foarte mult în

funcţie de factorii analizaţi: soi, an, loc de cultură.

Dintre soiurile analizate, soiul Fetească regală este cel care consumă cea mai mare

cantitate de apă din rezerva solului, acest soi având şi cel mai bogat aparat foliar. În

schimb la Muscat Ottonel acelaşi consum de apă din sol este cel mai redus, soiul având

creşterile vegetative mai reduse comparativ cu soiul Riesling italian şi Fetească regală.

Acest consum este influenţat mai puţin de arealul de cultură sau de anul experimental,

depinzând în mare măsură de caracteristicile biologice ale soiurilor.

O comparaţie privind repartizarea procentuală în cele două locaţii, a surselor de

acoperire a consumului de apă la viţa de vie, este redată în figura 6.5.

88.8

11.2

90.6

9.4

92.5

7.5

93.0

6.9

89.3

10.7

91.0

9.0

90.2

9.8

91.9

8.1

84.0

86.0

88.0

90.0

92.0

94.0

96.0

98.0

100.0

%


Fetească regală Muscat Ottonel Riesling italian Medie / Average

% precipitaţii / rainfall, Blaj % precipitaţii / rainfall, Cluj% apă din sol / soil water, Blaj % apă din sol / soil water, Cluj

Fig. 6.6. Repartizarea procentuală a surselor de acoperire a consumului

de apă la cultura viţei de vie, în anii 2006-2008 Fig.6.6. Percentage distribution of coverage sources to the vines

water consumption, in 2006-2008


38

În perioada studiată, 2006-2008, procentul mediu de acoperire a consumului cu apă

din precipitaţii a fost de 91,9 % la Cluj şi 90,2% la Blaj restul provenind din rezerva de

apă din sol.

6.1.1.8. Influenţa adâncimii solului asupra consumului de apă la cultura viţei de vie

Obţinerea unor producţii ridicate, de bună calitate, implică necesitatea aplicării

unor tehnologii de cultură, bazate pe cunoaşterea particularităţilor morfologice şi

anatomice ale butucului de viţă de vie, deci şi a sistemului radicular, aşa încât să se

asigure condiţii optime de creştere şi fructificare.

Cunoscând particularităţile de dezvoltare a sistemului radicular al viţei de vie,

studiul următor a avut ca scop determinarea influenţei adâncimii solului asupra

consumului de apă la viţa de vie, determinat prin metoda bilanţului apei din sol.

Adâncimea pentru care s-a calculat consumul de apă a avut două variante: de 0-80 cm şi

0-100 cm. Analizând consumul de apă lunar, se pot trage câteva concluzii privind

dinamica acestuia în perioada de vegetaţie şi se pot face, din acest punct de vedere,

observaţii privind deosebirile care apar între soiuri în anumite momente ale dezvoltării şi

fructificării.

Se constată că în cele două areale de cultură comportamentul soiurilor, în ceea ce

priveşte consumul de apă, este asemănător atât între zone, cât şi cu cel determinat

anterior pentru o umiditate momentană calculată din probe prelevate de la adâncimea de

100 cm. Pe parcursul perioadei de vegetaţie în cei trei ani studiaţi, valorile obţinute au

variat în funcţie de soi şi condiţii de mediu. În general, valorile lunare ale consumului de

apă la viţa de vie cresc din luna aprilie până în iulie, după care urmează o descreştere

până în luna septembrie, cu excepţia anului 2007 când valoarea maximă lunară a fost in

august.

În figura 6.7. este prezentată variaţia lunară a diferenţelor dintre consumul mediu

de apă din perioada 2006-2008, determinat în funcţie de umiditatea momentană calculată

la adâncimea solului de 80 şi 100 centimetri, la toate cele trei soiuri de struguri analizate.


39

28

6

2

-7

21

5

17

1

11

0

5

-5

47

5

21

0

59

-10

33

1

46

-6

46

-5

93

19

44

23

47

28

61

23

47

31

64

14

63

36

58

27

19

31

47

36 34

20

33

29

-20

0

20

40

60

80

100

Blaj Cluj Napoca Blaj Cluj Napoca Blaj Cluj Napoca Blaj Cluj Napoca

Fetească regală Muscat Ottonel Riesling italian medie/average soiuri

m3 /h

a

IV V VI VII VIII IX

Fig. 6.7. Comparaţia diferenţelor dintre consumului de apă determinat la adâncimea solului de 80 şi 100 centimetri, în perioada 2006-2008

Fig. 6.7. Comparison of differences between the water consumption determined at soil depth of 80 and 100 centimeters, during 2006-2008

Din grafic se observă diferenţe între cele două câmpuri experimentale, atât datorită

condiţiilor climatice care variază în fiecare an, dar şi datorită accesibilităţii apei din sol în

funcţie de caracteristicile pedologice. În centrul viticol Blaj, unde solul are o textură mai

nisipoasă consumul calculat pentru 100 cm este mai mare faţă de cel determinat la 80cm,

pe toată perioada de vegetaţie, mai ales în lunile iulie şi august.

În schimb, solul luto-argilos din Cluj-Napoca reţine o cantitate mai ridicată de apă

în straturile superioare ale solului aşa încât sunt luni, aprilie la soiurile Fetească regală şi

Riesling italian sau aprilie şi mai la Muscat Ottonel, când consumul de apă calculat

pentru 80 cm este mai mare faţă de cel determinat la 100cm, cu diferenţe foarte mici de

5-10 m3/ha.

În plantaţiile neirigate, pe măsura uscării solului se utilizează rezervele din

straturile inferioare, fiind evidentă variaţia pe profilul solului a umidităţii Aceasta

prezentă valori ce se află într-un raport direct proporţional cu adâncimea de recoltare a

probelor, cu cât adâncimea creşte, cu atât provizia momentană de apă din sol creşte şi


40

invers.

În tabelul 6.5. sunt sintetizate datele analizei statistice privind influenţa combinată

a factorilor Soi x Adâncime sol x An, asupra consumul de apă din cele două zone de

cultură. Cercetările au fost organizate conform unui plan unic ca două serii de experienţe,

în localităţile Blaj şi Cluj-Napoca, în anii 2006-2008, ca martor fiind luat soiul Fetească

regală.

Din tabel se remarcă faptul că soiurile au avut aceeaşi evoluţie a consumului de

apă în ambele locaţii, unde soiul martor a înregistrat cel mai mare consum mediu de apă

de 4007,2 m3/ha la Blaj şi 4170,4 m3/ha la Cluj-Napoca. Soiul Riesling italian are un

consum apropiat de cel de la Fetească regală de 3987,8 m3/ha la Blaj şi de 4148 m3/ha la

Cluj, iar soiul Muscat Ottonel are un consum inferior celor două, indiferent de zona de

cultură.

Tabelul 6.5.

Influenţa combinată a factorilor Soi x Adâncime sol x An, asupra consumul de apă din cele două zone de cultură în anii 2006-2008

Combined influence of the factors Variety x Soil depth x Year, on vine water consumption in the two cultural areas during 2006-2008

Loc Place BLAJ CLUJ-NAPOCA

Semnificaţia diferenţei Signification of

difference

Semnificaţia diferenţeiSignification of

difference Soiul

Variety

ETR medie,

Medium RET, m3/ha

ETR relativă Relative

RET, %

± d

m3/ha Faţă de (e)

Against (e)

Faţă de (i S x H x A)

Against (i S x L x A)

ETR medie,

Medium RET, m3/ha

ETR relativăRelative

RET, %

± d

m3/ha Faţă de (e) Against (e)

Faţă de (i S x H x A)

Against (i S x L x A)

Fetească regală 4007,2 100,0 - - - 4170,4 100,0 - - -

Muscat Ottonel 3874,3 96,7 -132,9 o ooo 4059,9 97,4 -110,5 oo ooo

Riesling italian 3987,8 99,5 -19,4 - o 4148,0 99,5 -22,4 - o

DL 5% 114,9 18,4 71,0 16,9 DL 1% 161,3 30,5 99,7 28,0 DL 0,1% 227,7 57,0 140,8 52,4

În condiţiile anilor experimentali urmăriţi, interpretarea rezultatelor obţinute în

ambele locaţii, a avut în vedere atât semnificaţia diferenţei faţă de eroare (e), cât şi faţă de


41

interacţiunea factorilor (iS x H x A). Se constată că în ambele locaţii, la soiul Riesling italian

diferenţă faţă de martor este nesemnificativă din punct de vedere al erorii şi este

semnificativ negativă faţă de interacţiunea factorilor studiaţi. La soiul Muscat Ottonel

consumul este inferior martorului cu 132,9 m3/ha la Blaj şi cu 110,5 m3/ha la Cluj-

Napoca, diferenţa fiind semnificativ negativă faţă de eroare şi foarte semnificativ

negativă faţă de interacţiunea factorilor.

6.1.1.9. Consumul de apă pe faze de vegetaţie la cultura viţei de vie

În climatul temperat, iarna, la viţa de vie încetează procesele de creştere a părţii

aeriene şi fotosinteza, dar unele procese ca transpiraţia, respiraţia, îşi reduc intensitatea.

Aceste procese sunt reluate când condiţiile de mediu sunt favorabile.

Totalitatea schimbărilor morfologice şi biologice cu caracter periodic prin care

trece viţa de vie în timpul unui an calendaristic reprezintă ciclul biologic şi se împarte în

două perioade: perioada repausului relativ şi perioada de vegetaţie.

În ambele areale de cultură, în perioada 2006-2008, se constată o pondere relativ

uniformă a consumului de apă pe fenofaze indiferent de soi. În perioada de la dezmugurit

până la înflorit, cel mai mare consum de apă a fost înregistrat la Riesling italian, în timp

ce pe parcursul celorlalte fenofaze la toate soiurile consumul a fost asemănător.

În figura 6.8. este reprezentat modul de repartizare, pe fenofaze, a consumului de

apă ca medie a soiurilor: Fetească regală, Muscat Ottonel şi Riesling italian, din fiecare

câmp experimental.

Se evidenţiază faptul că, pe durata anilor 2006-2008, la Cluj-Napoca consumul de

apă a fost cu 2 % mai mare în primele două fenofaze, comparativ cu cel din centrul

viticol Blaj, pentru ca în celelalte două perioade să fie cu 1-2% mai ridicat la Blaj, unde

temperaturile mai ridicate din toamnă favorizează creşterea consumului de apă şi

prelungesc perioada de vegetaţie.

La viţa de vie, din punct de vedere al consumului de apă pe fenofaze, se

recomandă o atenţie deosebită, la intrarea în vegetaţie a butucului şi în faza de creştere

intensă a boabelor, pentru că potenţialul agroproductiv al soiurilor este influenţat foarte

mult de resursele hidrice ale culturii.


42

18%

43%

33%

6% 4%

17%

35%

45%

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

40.0

45.0

50.0

Dezmugurit-Înflorit/Bud braking-Flowering

Înflorit-Pârgă/Flowering-Véraison

Pârgă-Maturitatedeplină/ Véraison-

Ripening

Maturitate deplină-Căderea frunzelor/

Ripening-Fallleaves

Fenofază / Phenophasis

ETR

%

Blaj Cluj-Napoca

Fig. 6.8. Repartizarea consumului de apă pe fenofaze în câmpurile experimentale Fig. 6.8. Distribution of water consumption on phenophasis in the experimental fields

y Cluj = 34.285x - 565.87r=0.961**

y Blaj = 34.474x - 616r=0.912**

-500

0

500

1000

1500

2000

2500

10 20 30 40 50 60 70 80

nr.zile fenofază / no.days of phenophasis

ETR

, m3 /h

a

Blaj

Cluj-Napoca

Fig. 6.9. Corelaţii dintre durata fenofazelor şi valorile ETR,

în funcţie de zona de cultură Fig. 6.9. Correlations between duration phenophasis and RET values,

depending on cultivation area

În cele două zone în care au fost amplasate experienţele, corelaţiile dintre durata

fenofazelor (exprimată prin numărul de zile al fenofazelor) şi consumul de apă la viţa de


43

vie pe parcursul acestor fenofaze sunt liniare şi distinct semnificative, cu valori ale

coeficientului de corelaţie r = 0,912** pentru Blaj şi r = 0,961** pentru Cluj-Napoca,

indicând o strânsă dependenţă a consumului de apă de lungimea fenofazelor. Se constată

că valorile ETR cresc o dată cu creşterea numărului de zile din perioada de determinare

(figura 6.9.).

6.1.2. Determinarea consumului de apă prin metoda Thornthwaite

În figurile 6.10. şi 6.11., sunt prezentate comparativ evoluţiile consumului diurn,

determinat prin metoda Thorntwaite, în anii experimentali 2006-2008, pentru fiecare din

cele două zone de cultură în parte, Blaj, respectiv Cluj-Napoca.

În grafic se observă diferenţele care apar în dinamica consumului de apă, ca

urmare a influenţei condiţiilor climatice din fiecare an experimental. Astfel, consumul

mediu diurn a fost maxim în luna iulie, în ambele zone de cultură şi a avut valori cuprinse

între: 38,4 (2008) şi 41,9 m3/ha (2007) în centrul viticol Blaj, respectiv 35,3 (2008) şi

38,5 m3/ha (2008) la Cluj-Napoca. Valorile minime ale consumului diurn sunt

înregistrate în luna septembrie şi variază între: 14,8 m3/ha (2007) şi 17 m3/ha (2006) la

Blaj, respectiv 14,4 m3/ha (2007) şi 16,7 (2006) m3/ha la Cluj-Napoca.

17.0

14.8

16.8

31.2

15.138.5

27.132.0

24.518.1

28.6

38.5

15.8

41.9

29.0

38.4

36.9

25.9

0.0

20.0

40.0

60.0

80.0

100.0

120.0

140.0

IV V VI VII VIII IX

m3 /h

a/zi

(m3 /h

a/da

y)

2006 2007 2008

luna / month

Fig. 6.10. Evoluţia consumului de apă diurn în centrul viticol Blaj,

determinat prin metoda Thorntwaite Fig. 6.10. Dynamics of daily water consumption in wine-growing

center Blaj, determined with Thorntwaite method


44

16.7

38.5

29.1

14.4

16.4

24.5

35.3

29.3

15.0

18.123.5

31.7 27.337.9

15.2

27.2

35.2

34.3

0.0

20.0

40.0

60.0

80.0

100.0

120.0

IV V VI VII VIII IX

m3 /h

a/zi

(m3 /h

a/da

y)

2006 2007 2008

luna / month

Fig. 6.11. Evoluţia consumului de apă diurn, în Cluj-Napoca

determinat prin metoda Thorntwaite Fig. 6.11. Dynamics of daily water consumption in Cluj-Napoca

determined by Thorntwaite method

În figura 6.12. este redată comparativ influenţa locului de cultură asupra

evapotranspiraţiei potenţiale (ETP), determinată prin metoda Thornthwaite, în anii

experimentali 2006-2008.

4803

4744

5160

4881

5026

4734

4996

4787

4500

4650

4800

4950

5100

5250

m3 /h

a

2006 2007 2008 Medie/ AverageAn / Year

Blaj Cluj-Napoca Fig. 6.12. Comparaţia valorilor evapotranspiraţiei potenţiale (ETP),

determinate prin metoda Thornthwaite, în anii 2006-2008 Fig. 6.12. Comparison of potential evapotranspiration values (PET),

determined with Thornthwaite method, in years 2006-2008


45

Se constată că în fiecare an luat în studiu, în centrul viticol Blaj evapotranspiraţia

potenţială a fost mai mare decât la Cluj-Napoca, cea mai mică diferenţă, de 58 m3/ha,

înregistrându-se în anul 2006, când temperaturile din cele două zone au avut valori

apropiate, iar cea mai mare diferenţă între localităţi a ETP, de 292 m3/ha, a fost atinsă în

2008. Datorită temperaturilor diferite din cele două locaţii, media evapotranspiraţiei

potenţială din perioada studiată (2006-2008), ajunge la 4787 m3/ha, în Cluj-Napoca şi la

4996 m3/ha în Blaj.

6.1.3. Determinarea consumului de apă prin metoda Blaney-Criddle

Pentru determinarea evapotranspiraţiei, metoda se bazează pe factorii geografici şi

climatici. Formula originală „Blaney-Criddle” a fost dezvoltată, începând din anul 1950,

pentru a estima evapotranspiraţia potenţială pe o perioadă determinată, ţinându-se cont de

temperatura medie a perioadei luate în studiu şi orele de strălucire a soarelui şi un

coeficient specific culturii pentru care se face determinarea (GHENA şi colab., 1965;

GRUMEZA, MERCULIEV şi KLEPS,1989). În forma iniţială metoda era adecvată doar

zonelor aride şi semiaride. Prin modificarea şi adaptarea formulei de bază (ALLEN şi

PRUITT, 1986), metoda poate fi extinsă şi în alte zone.

În teza de doctorat determinarea consumului de apă prin metoda Blaney-Criddle se

bazează pe calcularea online, pe site-ul Universităţii de Stat din San Diego, S.U.A., a

evapotranspiraţiei potenţiale (ETPBC) utilizând formula modificată de FAO, în funcţie de

datele climatice din cei trei ani experimentali 2006-2008.

Rezultatele obţinute pentru consumul diurn şi lunar de apă au fost transformate din

mm/zi în m3/ha/zi, respectiv din mm în m3/ha (pentru a putea fi comparate uşor cu

consumul de apă determinat prin metoda Thornthwaite şi prin metoda bilanţului apei din

sol), după care au fost centralizate în tabelele de sinteză 6.6. şi 6.7. pentru fiecare din cele

două zone experimentale.

În condiţiile celor trei anilor experimentali, la Cluj-Napoca, la fel ca şi la Blaj,

valorile evapotranspiraţiei optime (ETBC), determinate prin metoda Blaney-Criddle, cresc

progresiv, începând cu luna aprilie, ating un maxim în luna iulie sau august, după care

scad din nou până în septembrie, când are loc maturarea strugurilor.


46

Tabelul 6.6.

Valorile evapotranspiraţiei optime din centrul viticol Blaj determinate prin metoda Blaney-Criddle (ETBC), în anii 2006-2008

Optimal evapotranspiration values in wine-growing center Blaj determinate with Blaney-Criddle method (ETBC), in years 2006-2008

An / Year 2006 2007 2008

Luna Month

ETBC

ETBC, m3/ha

Consum diurn Daily consumption,

m3/ha/zi (day)

ETBC

ETBC, m3/ha


m3/ha/zi (day)

ETBC

ETBC, m3/ha


m3/ha/zi (day) Aprile April 448 14,9 511 16,7 453 15,1

Mai May 667 21,5 726 23,4 765 24,7

Iunie June 900 30,0 847 28,2 970 32,3

Iulie July 975 31,4 853 27,5 1163 37,5

August August 876 28,2 888 28,6 879 28,3

Septembrie September 422 14,1 471 15,7 344 11,5

Total Total 4288 4296 4574

Tabelul 6.7.

Valorile evapotranspiraţiei optime din Cluj-Napoca determinate prin metoda Blaney-Criddle (ETBC), în anii 2006-2008

Optimal evapotranspiration values in Cluj-Napoca determinate with Blaney-Criddle method (ETBC), in years 2006-2008

An / Year 2006 2007 2008

Luna Month

ETBC

ETBC, m3/ha


m3/ha/zi (day)

ETBC

ETBC, m3/ha


m3/ha/zi (day)

ETBC

ETBC, m3/ha


m3/ha/zi (day) Aprile April 446 14,9 466 15,5 468 15,6

Mai May 829 26,8 703 22,7 749 24,1

Iunie June 884 29,5 850 28,3 1015 32,7

Iulie July 921 29,7 864 27,9 1043 34,8

August August 845 27,2 879 28,3 675 21,8

Septembrie September 427 14,2 473 15,8 428 14,3

Total Total 4352 4235 4378


47

În dinamica consumului diurn de apă se constată că, diferenţele care apar ca

urmare a influenţei condiţiilor climatice din fiecare areal de cultură, între Blaj şi Cluj-

Napoca, cu valori cuprinse între 0,2 şi 2,6 m3/ha/zi, în ambele zone de cultură, consumul

zilnic mediu (media anilor 2006-2008) a fiind maxim în luna iulie şi minim în

septembrie.

6.1.4. Rezultate comparative privind consumul de apă determinat prin metodele bilanţului apei din sol, Thornthwaite şi Blaney-Criddle

Comparând consumul de apă, determinat prin metode directe şi indirecte, s-a

constatat că în ambele zone, în fiecare an din perioada 2006-2008, atât valoarea medie a

evapotranspiraţiei determinată prin metoda Thornthwaite (ETPT), cât şi cea calculată prin

metoda Blaney-Criddle (ETBC) au fost mai mari decât evapotranspiraţia reală (ETR),

determinată prin metoda bilanţului apei din sol la toate soiurile analizate. Cea mai mică

diferenţă între determinările indirecte ETPT, ETBC şi consumul de apă real s-a obţinut în

toţi anii la soiul Fetească regală, soi cu un consum mai ridicat datorită vigorii de creştere

a lăstarilor mai mari decât la soiurile Muscat Ottonel şi Riesling italian.

Rezultatele comparative privind influenţa metodei de determinare asupra valorilor

medii ale consumului de apă din întreaga perioadă de vegetaţie (media 2006-2008), sunt

prezentate în figura 6.13.

La Blaj consumul de apă determinat prin metoda bilanţului apei din sol (4075

m3/ha) are un nivel mai redus decât la Cluj-Napoca (4194 m3/ha), în timp ce

evapotranspiraţia determinată prin cele două metode indirecte, Thornthwaite şi Blaney-

Criddle, are valori mai ridicate la Blaj (4996 m3/ha; 4386 m3/ha) faţă de Cluj-Napoca

(4787 m3/ha; 4322 m3/ha). În ambele zone experimentale evapotranspiraţia determinată

prin metodele indirecte a avut valori mai mari decât consumul obţinut prin metoda

bilanţului apei din sol. Diferenţa cea mai mare, dintre consumul de apă determinat cu

metoda directă şi cele indirecte, a fost înregistrată în cazul metodei Thornthwaite, când

evapotranspiraţia potenţială a fost mai mare decât evapotranspiraţia reală cu 18,4% în

centrul viticol Blaj şi cu 12,4% la Cluj-Napoca, pe când aceste diferenţe au fost doar de

7,1%, respectiv 2,9% în cazul metodei Blaney-Criddle.


48

40754194

4996

4787

4386 4322

3000

3500

4000

4500

5000

5500

m3 /h

a

metoda bilanţului apeidin sol/ soil waterbalance method

metodaThornthwaite/Thornthwaite method

metoda Blaney-Criddle/Blaney-Criddle method

medie/ average 2006-2008 Blaj medie/ average 2006-2008 Cluj

Fig. 6.13. Comparaţia consumului de apă din perioada de vegetaţie, determinat prin metode directe şi indirecte în Blaj şi Cluj-Napoca (media 2006-2008)

Fig.6.13. Comparison of water consumption during period of vegetation determined by direct and indirect methods, in Blaj and Cluj-Napoca (average 2006-2008)

Reprezentarea grafică comparativă, a dinamicii consumului mediu zilnic de apă

(2006-2008) determinat prin cele trei metode, este redată în figura 6.14., cea de la Blaj şi

în figura 6.15., cea de la Cluj-Napoca. În cazul metodei bilanţului apei din sol comparaţia

a fost făcută luându-se în considerare media valorilor consumului de apă a soiurilor din

anii analizaţi.

29.1

16.4 17.1

24.127.525.821.516.9

26.3

15.6

35.8 39.6

28.4

32.1

30.2

23.2

15.613.8

0.0

20.0

40.0

60.0

80.0

100.0

120.0

IV V VI VII VIII IX

m3 /h

a/zi

(m3 /h

a/da

y)

metoda Blaney-Criddle / Blaney-Criddle method metoda Thornthwaite/ Thornthwaite method metoda bilanţului apei din sol / method of water balance

luna / month

Fig.6.14. Dinamica consumului de apă diurn, determinat prin

metode directe şi indirecte în centrul viticol Blaj (media 2006-2008) Fig.6.14. Dynamics of daily water consumption determined by direct and

indirect methods in wine-growing center Blaj (average 2006-2008)


49

28.5

16.6 16.4

24.329.026.622.916.6

25.1

15.4

33.7 37.2

25.8

30.830.2

24.5

15.314.8

0.0

20.0

40.0

60.0

80.0

100.0

120.0

IV V VI VII VIII IX

m3 /h

a/zi

(m3 /h

a/da

y)

metoda Blaney-Criddle / Blaney-Criddle method metoda Thornthwaite/ Thornthwaite method metoda bilanţului apei din sol / method of water balance

luna / month

Fig. 6.15. Dinamica consumului de apă diurn, determinat prin metode directe şi indirecte în Cluj-Napoca (media 2006-2008)

Fig.6.15. Dynamics of daily water consumption determined by direct and indirect methods in Cluj-Napoca (average 2006-2008)

Din cele două grafice se observă că, indiferent de arealul de cultură şi de metoda

folosită pentru determinarea consumului diurn de apă, evoluţia acestuia pe parcursul

perioadei de vegetaţie a fost asemănătoare, cu valori mai scăzute la începutul şi sfârşitul

perioadei de vegetaţie, dar atingând nivelul maxim de consum în luna iulie. În general,

cel mai ridicat consum a fost cel determinat prin metoda Thornthwaite, iar cel mai redus

cel obţinut prin metoda bilanţului apei din sol.

În figura 6.16. este reprezentată corelaţia dintre evapotranspiraţia reală (ETR)

determinată prin metoda bilanţului apei din sol şi evapotranspiraţia potenţială determinată

prin metodele Thornthwaite (ETPT) şi Blaney-Criddle (ETBC). Corelaţia între aceste

variabile a fost determinată pe baza valorilor diurne, medii lunare (aprilie-septembrie) din

perioada 2006-2008. În grafic sunt redate dreptele şi ecuaţiile de regresie (yT şi yBC)

corespunzătoare corelaţiei evapotranspiraţiei celor două metode indirecte (ETPT şi ETBC)

cu evapotranspiraţia reală (ETR).

Se constatată că, între metodele indirecte studiate şi metoda bilanţului apei din sol,

aceste corelaţii sunt liniare, distinct semnificative şi negative între cele două variabile, cu

valoarea coeficientului de corelaţie (r) de 0,977** pentru metoda Thornthwaite (ETPT), în

timp ce pentru metoda Blaney-Criddle (ETBC) coeficientul de corelaţie este uşor mai

mare, de 0,981**. Comparând aceste rezultate, rezultă faptul că datele obţinute prin


50

metoda Blaney-Criddle, în relaţie cu factorii climatici, sunt mai apropiate de

evapotranspiraţia reală.

y(T) = 1.8572x - 14.86r = 0,977**

y(BC) = 1.4765x - 9.2944r = 0,981**

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

40.0

45.0

10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0ETR-metoda bilanţului apei din sol, m3/ha/zi

(RET-water balance method, m 3 /ha/day)

ETP T,

ETB

C, m

3 /ha/

zi (P

ETT,

ETB

C, m

3 /ha/

day)

metoda Thornthwaite/Thornthwaite method

metoda Blaney-Criddle/Blaney-Criddle method

Fig. 6.16. Corelaţia dintre evapotranspiraţia reală (ETR) determinată prin metoda bilanţului apei din sol şi evapotranspiraţia potenţială determinată

prin metodele Thornthwaite (ETPT) şi Blaney-Criddle (ETBC) Fig.6.16. Correlation between real evapotranspiration (RET) from water balance,

and potential evapotranspiration by Thornthwaite and Blaney-Criddle methods

6.2. REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND NIVELUL ŞI CALITATEA PRODUCŢIEI

În viticultura modernă obţinerea unor producţii de struguri constante, ridicate din

punct de vedere cantitativ şi calitativ, fără diminuarea rezistenţei butucilor la boli,

dăunători şi alţi factori naturali critici, este determinată de aplicarea corectă a complexu-

lui agrofitotehnic. Înlănţuirea şi execuţia corectă a acestora asigură valorificarea

superioară a potenţialului de rodire a soiurilor

6.2.1. Influenţa soiului şi arealului de cultură, asupra producţiei la soiurile studiate

În urma transformărilor directe, desfăşurate în etape succesive, fertilitatea duce la

realizarea producţiei de struguri, care este elementul principal în aprecierea valorii unui

soi. Corelaţia care există între creştere şi fructificare, exprimă capacitatea de producţie a


51

soiului, interdependenţa dintre aceste două fenomene reieşind din faptul că fructificarea

se realizează prin creştere şi este condiţionată de aceasta.

Comparând datele din cele două câmpuri experimentale (figurile 6.17. şi 6.18.) se

observă un comportament asemănător al soiurilor, în ceea ce priveşte însuşirile

agrobiologice studiate: coeficienţi de fertilitate, indici de productivitate şi producţie de

struguri, în cele două areale de cultură, valori, în general, mai mici obţinându-se la Cluj-

Napoca unde condiţiile climatice pentru cultura viţei de vie sunt mai puţin favorabile

decât în centrul viticol Blaj.

6366

74

89

74

94

125

117

138

115

107

1071.

54

1.401.

591.61

1.47

1.76

1.21

0.92

1.17

1.03

0.87 0.

910

20

40

60

80

100

120

140

160

Feteascăregală

MuscatOttonel

Rieslingitalian

Feteascăregală

MuscatOttonel

Rieslingitalian

Blaj Cluj Napoca

indi

ci (i

ndic

es)

0.00

0.20

0.40

0.60

0.80

1.00

1.20

1.40

1.60

1.80

2.00

indi

ci (i

ndic

es)

Ipr Ipa Cfa Cfr

Fig. 6.17. Influenţa locului de cultură şi soiului asupra coeficienţilor de fertilitate şi indicilor de productivitate (valori medii 2006-2008)

Fig.6.17. Influence of the cultural area and variety on the fertility coefficients and productivity indices (mean values 2006-2008)

Rezultatele comparative din anii experimentali 2006-2008, privind influenţa

soiului şi locului de cultură asupra producţiei de struguri, sunt redate în figura 6.26.

Dintre soiurile analizate, cea mai mare producţie, de 11020 kg/ha, s-a înregistrat la

soiul Fetească regală la Blaj în anul 2008, iar cea mai mică producţie de 3106 kg/ha, a

fost obţinută, în 2006, la Muscat Ottonel la Cluj-Napoca.

Influenţa condiţiilor climatice determină diferenţe în comportarea soiurilor în cele

două areale. Astfel, în centrul viticol Blaj, toate soiurile au realizat producţia maximă în

anul 2008, pe când la Cluj-Napoca cea mai mare producţie s-a obţinut în 2007 la soiurile


52

Riesling italian (7546 kg/ha), Fetească regală (7147 kg/ha), şi tot în anul 2008 la Muscat

Ottonel (4116 kg/ha).

4962

3265

4570

5874

3106

5143

9766

4585

7533

7147

3807

7546

1102

080

8398

56

6527

4116

6049

8583

5311

7320

6516

3676

6246

500

2500

4500

6500

8500

10500

kg /

ha


2006 2007 2008 Medie / Average


Fig. 6.18. Influenţa soiului şi locului de cultură asupra producţiei de struguri din anii 2006-2008 Fig.6.18. Influence of the cultural area and variety

on grapes production during 2006-2008

Rezultatele privind influenţa arealului de cultură asupra producţiei de struguri la

soiurile Ferească regală, Muscat Ottonel şi Riesling italian au fost analizate din punct de

vedere statistic utilizându-se o schemă experimentală care corespunde unei serii de

experienţe bifactoriale (3 soiuri x 2 localităţi) repetată în cei trei ani de cercetare, 2006-

2008.

Din datele tabelului 6.8., în urma analizei statistice a influenţei combinate a

factorilor: soi, areal de cultură şi an asupra producţiei de struguri, din perioada 2006-

2008, se remarcă faptul că soiul martor a înregistrat cea mai mare producţie medie de

struguri, de 7549 kg/ha, fiind urmat de Riesling italian cu o producţiei apropiată de cea de

la Fetească regală (6783 kg/ha) şi de soiul Muscat Ottonel cu o producţiei mai mică cu

767 kg/ha, diferenţele fiind distinct şi foarte semnificativ negative faţă de martor.

Analizând comportarea soiurilor faţă de media experienţei, ca urmare a influenţei

combinate a factorilor luaţi în studiu, se poate afirma că cele mai bune rezultate s-au


53

obţinut la soiul Fetească regală, a cărei producţie de struguri a depăşit foarte semnificativ

media experienţei, cu 1274 kg/ha, pe când la Riesling italian diferenţa a fost

nesemnificativă (508 kg/ha), iar la soiul Muscat Ottonel se constată o producţie medie

inferioară comparativ cu media experienţei, cu 1782 kg/ha, diferenţa, în acest caz, fiind

din punct de vedere statistic foarte semnificativ negativă.

Tabel 6.8.

Influenţa combinată a factorilor Soi x Loc x An asupra producţia de struguri din anii 2006-2008

Combined influence of the factors Variety x Place x Year, on grape production in years 2006-2008

Soiul

Variety

Producţie medie,

Medium production,

kg/ha

Producţie relativă Relative

production,%

± d faţă de

Fetească regală kg/ha

Semnificaţia diferenţei

Signification of difference

(e)

Producţie relativă Relative

production, %

± d faţă de media exper. kg/ha

Semnificaţia diferenţei

Signification of difference

(e)

Fetească regală-Mt 7549 100 - - 120 1274 *** Muscat Ottonel 4494 60 -3056 ooo 72 -1782 ooo Riesling italian 6783 90 -767 oo 108 508 -

Media experienţei-Mt Experience average 6275 100 - -

DL 5% 543 543 DL 1% 738 738 DL 0,1% 989 989

În figura 6.19. este reprezentată corelaţia dintre producţia de struguri şi

evapotranspiraţia reală (ETR) determinată prin metoda bilanţului apei din sol.

Corelaţia între aceste variabile a fost determinată pe baza valorilor producţiei de

struguri şi consumului de apă din perioada de vegetaţie în anii 2006-2008, la soiurile

Fetească regală, Muscat Ottonel şi Riesling italian. În grafic este redată dreapta şi ecuaţia

de regresie (y) corespunzătoare corelaţiei producţiei cu evapotranspiraţia reală (ETR). Se

constatată că, între parametrii analizaţi corelaţia este liniară, distinct semnificativă, cu o

valoare a coeficientului de corelaţie (r) de 0,598**, care indică o strânsă dependenţă a

producţiei de struguri de consumului de apă.


54

y = 7,3946 x - 24212r = 0,598**

3500

3600

3700

3800

3900

4000

4100

4200

4300

4400

4500

3000 5000 7000 9000 11000

producţie, kg/ha

ETR

, m3 /h

a

Fig. 6.19. Corelaţia dintre producţia de struguri şi valorile ETR Fig. 6.19. Correlations between grapes production and RET values

6.2.2. Caracteristicile materiei prime la recoltare

Strugurii reprezintă, pentru prelucrarea din industria vinicolă, o materie primă

valoroasă în scopul obţinerii diferitelor produse viti-vinicole: vin, must, suc, vinuri

speciale, distilate învechite.

Pentru o completă caracterizare a strugurilor la recoltare trebuie să se cunoască

caracteristicile analitice ale acestora: zahăr, aciditate totală, masa 100 boabe etc., precum

şi starea de sănătate a recoltei. Spre deosebire de alte industrii agricole, vinificaţia nu

poate fii desprinsă de locul unde se produce materia primă (strugurii), calitatea vinului

fiind strâns legată de: arealul în care se cultivă viţa de vie, calitatea materiei prime şi

tehnologia de vinificaţie a strugurilor.

În figura 6.20. este prezentată variaţia, sub influenţa locului de cultură şi soiului, a

valorilor medii (2006-2008) ale caracteristicilor fizico-chimice ale strugurilor, la

recoltare.

Rezultatele au evidenţiat dependenţa calităţii materiei prime (conţinut în zahăr,

aciditate totală şi masa a 100 boabe) de condiţiile climatice din fiecare zonă de cultură, în

anii studiaţi. Toţi parametrii calitativi ai strugurilor, la recoltare, au un nivel mai redus la

Cluj-Napoca, evidenţiind gradul mai mare de favorabilitate al centrului viticol Blaj



55

184

18819119

8

182

187

15716

9

202

238

19320

5

4.9

6.8

5.9

4.0

6.8

6.2

100

125

150

175

200

225

250

Blaj Cluj Napoca Blaj Cluj Napoca Blaj Cluj Napoca


g, g

/l

3.0

3.5

4.0

4.5

5.0

5.5

6.0

6.5

7.0

7.5

g/l H

2SO

4

Zaharuri / Sugars Masa 100 boabe / 100 grains mass Aciditate totală / Total acidity

Fig. 6.20. Influenţa locului de cultură şi soiului asupra caracteristicilor materiei prime la recoltare (valori medii 2006-2008)

Fig.6.20. Influence of the cultural area and variety on the characteristics of raw material at harvest (mean values 2006-2008)

Corelaţia dintre concentraţia zahărului, la soiurile Fetească regală, Muscat Ottonel

şi Riesling italian şi consumul de apă al acestora (ETR), este reprezentată în figura 6.21.

y = 0.0505x + 153.97r = 0.56*

160

170

180

190

200

210

220

400 500 600 700 800 900 1000

ETR Pârgă-Maturitate deplină/ RET Véraison-Ripening , m3/ha

zahă

r ( s

ugar

), g

/l

Fig. 6.21. Corelaţia dintre concentraţia zahărului din struguri şi valorile ETR din perioada pârgă-maturitate deplină, 2006-2008

Fig. 6.21. Correlation between grapes sugar content and RET values during véraison-ripening period, 2006-2008


56

Corelaţia între aceste variabile a fost determinată pe baza concentraţiilor medii de

zahăr, obţinute în cele două zone de cultură, şi evapotranspiraţia reală din perioada de la

intrarea strugurilor în pârgă, până la maturitatea deplină (la recoltare).

În grafic sunt redate dreapta şi ecuaţia de regresie (y), constatându-se că există o

corelaţie liniară, pozitivă şi semnificativă între cele două variabile, cu o valoare a

coeficientului de corelaţie (r) de 0,56*, care evidenţiază dependenţa acumulărilor de

zahăr cu consumul de apă de pe parcursul perioadei de creştere şi maturare a strugurilor.

6.2.3. Caracteristicile analitice ale vinurilor obţinute

În Transilvania vinurile albe, ce deţin ponderea în producţia viticolă, se obţin după

o tehnologie ce are următoarele caracteristici: variaţia mare a conţinutului de zaharuri a

strugurilor şi musturilor, în funcţie de condiţiile climatice din fiecare an, un echipament

enzimatic (îndeosebi oxidazic) bogat, iar fermentarea mustului are loc în absenţa părţilor

solide ale boabelor (pieliţe şi seminţe).

Pentru caracterizarea şi aprecierea unui vin este indispensabilă analiza fizico-

chimică, care cuprinde un ansamblu de determinări, care conduc la stabilirea compoziţiei

acestuia.

Comparând datele din cele două areale de cultură, se constată că în ceea ce

priveşte caracteristicile fizico-chimice ale vinurilor, acestea au la Blaj valori care

favorizează o calitatea mai bună, comparativ cu cele de la Cluj-Napoca (figura 6.31.).

Se constată că, între valorile medii ale principalelor componente ale vinurilor

obţinute în cele două locaţii, se înregistrează diferenţe mici. În ceea ce priveşte conţinutul

alcoolic, aceste diferenţe sunt mai mari, la vinurile din Blaj, cu doar 0,13-0,33 % vol., iar

aciditatea totală prezintă o diferenţă de până la 1 g/l H2SO4, în favoarea vinurilor produse

la Cluj-Napoca.

Se remarcă faptul că extractul sec total şi zahărul rezidual au, în cele două câmpuri

experimentale, valori apropiate la toate soiurile, uşor mai ridicate în centrul viticol Blaj.


57

21.7 23

.9

21.3

21.0

24.6

21.8

10.8 11.3

10.9

10.6

11.0

10.8

5.92

3.68

5.58

6.58

6.49

4.59

1.9

3.9

2.4

4.9

2.0

2.8

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

Feteascăregală

MuscatOttonel

Rieslingitalian

Feteascăregală

MuscatOttonel

Rieslingitalian

Blaj Cluj Napoca

% v

ol.,

g/l

0.00

1.00

2.00

3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

g/l H

2SO

4, g/

l

Extract sec total, g/l Alcool, %vol. Aciditate totală, g/l H2SO4 Zahăr rezidual, g/l

Fig. 6.22. Influenţa locului de cultură şi soiului asupra caracteristicilor vinurilor obţinute (valori medii 2006-2008)

Fig.6.22. Influence of the cultural area and variety on the characteristics of obtained wines (mean values 2006-2008)

În figura 6.23. sunt reprezentate dreptele şi ecuaţiile de regresie, dar şi coeficienţii

de corelaţie dintre concentraţia alcoolică şi aciditatea totală a vinului cu consumul de apă

(ETR), la soiurile Fetească regală, Muscat Ottonel şi Riesling italian.

y(at) = - 0,0049 x + 8,7617rat = 0,473*

y(%) = 0,0024 x + 9,2535r%vol. = 0,512*

0

2

4

6

8

10

12

14

300 400 500 600 700 800 900 1000

ETR, m3/ha

% v

ol.,

g/l

H 2SO

4

Alcool, %vol. Aciditate totală, g/l H2SO4

Fig. 6.23. Corelaţiile dintre concentraţia alcoolică şi aciditatea totală

a vinului cu valorile ETR din perioada pârgă-maturitate deplină, 2006-2008 Fig. 6.23. Correlations between the wine alcohol concentration and total

acidity, with RET values during véraison-ripening period, 2006-2008


58

Corelaţia între concentraţia alcoolică şi aciditatea totală a vinului cu

evapotranspiraţia reală din perioada de la intrarea strugurilor în pârgă, până la maturitatea

deplină (la recoltare) a fost determinată pe baza valorilor medii din cele două zone de

cultură.

În grafic se observă, în ambele situaţii existenţa unor corelaţii liniare şi

semnificative între cele două variabile. Corelaţia este negativă în cazul acidităţii totale cu

o valoare a coeficientului de corelaţie (rat) de 0,473* şi pozitivă pentru concentraţia

alcoolică coeficientul de corelaţie (r %vol.) fiind de 0,512*, care evidenţiază dependenţa

variabilelor analizate de consumul de apă de pe parcursul perioadei de creştere şi

maturare a strugurilor.


59

CAPITOLUL VII

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

CONCLUZII PRIVIND CONDIŢIILE ECOPEDOCLIMATICE DIN CELE DOUĂ ZONE DE CULTURĂ

În centrul viticol Blaj, însuşirile fizice ale solurilor sunt, în general, favorabile unui

regim aero-hidric optim, cu permeabilitate ridicată pentru apă, datorită conţinutului redus

în argilă. La Cluj-Napoca solul, diferenţiat textural în primii 60 cm, are proprietăţi fizice

tipice pentru solurile desfundate, lucrate energic în primii 80 cm, cu valori mai mici ale

densităţii aparente şi cu porozitate mare, densitatea devenind puţin favorabilă la

adâncimea de 80-130 cm, ca urmare a creşterii fracţiunii argiloase.

În ambele locaţii, media anuală a temperaturilor din anii 2006-2008, a fost mai

ridicată decât media multianuală, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în timpul anilor

experimentali, care au fost caracterizaţi ca fiind mai „calzi” decât cei normali din punct

de vedere termic.

În cele două areale de cultură, regimul pluviometric din cei trei ani experimentali,

prezintă diferenţe de la un an la altul, înregistrând neuniformităţi pe parcursul aceluiaşi

an în ceea ce priveşte cantitatea de precipitaţii căzută. În centrul viticol Blaj, anul 2006 a

fost considerat „puţin mai secetos”, suma anuală şi din perioada de vegetaţie a

precipitaţiilor prezentând abateri negative comparativ cu media multianuală, pe când la

Cluj-Napoca acelaşi an este considerat per ansamblu „puţin mai ploios”, dar cu o

perioadă de vegetaţie „foarte ploioasă” datorită unui surplus de precipitaţii. Suma

precipitaţiilor anuale din anii 2007 şi 2008 a înregistrat abateri pozitive faţă de mediile

multianuale, ca urmare, anul 2007 a fost caracterizat pluviometric „normal” la Blaj şi

„ploios” la Cluj-Napoca, în timp ce anul 2008, a fost „ploios”, cu o perioadă de vegetaţie

„normală” la Blaj şi „foarte ploios”, dar cu o perioadă de vegetaţie „excesiv de ploioasă”

la Cluj-Napoca.

Studiul multilateral al acţiunii simultane al factorilor ecologici: temperatură,

lumină, umiditate, care acţionează într-o conexiune complexă, reflectat cu ajutorul unor

indici ecologici binari şi ternari cu caracter sintetic: coeficient de temperatură, indice


60

heliotermic, coeficient hidrotermic, indice bioclimatic viticol şi indice al aptitudinii

oenoclimatice, evidenţiază gradul mai mare de favorabilitate al centrului viticol Blaj


CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA CONSUMULUI DE APĂ PRIN METODA BILANŢULUI APEI DIN SOL

În cele două areale de cultură comportamentul soiurilor, în ceea ce priveşte

consumul de apă, este asemănător pe parcursul perioadei de vegetaţie în cei trei ani

studiaţi, valorile obţinute variind în funcţie de condiţiile de mediu.

În condiţiile unei aprovizionări optime cu apă a solului, consumul de apă lunar

creşte progresiv, începând cu luna aprilie, atinge un maxim în luna iulie, după care scade

din nou în septembrie, când are loc maturarea strugurilor la toate soiurile studiate. O

excepţie s-a înregistrat în anul 2007, când consumul maxim de apă a fost înregistrat în

luna august la toate soiurile, datorită secetei din iunie şi iulie.

Media consumului soiurilor, Fetească regală, Muscat Ottonel şi Riesling italian,

din luna aprilie până în august, a fost mai mare în câmpul experimental din Cluj-Napoca

decât media consumului din centrul viticol Blaj, datorită cantităţii mai mari de

precipitaţii. Septembrie e singura lună din perioada de vegetaţie în care situaţia în ceea ce

priveşte consumul de apă din cele două areale de cultură se inversează, pentru că

temperaturile mai mari din această lună în Blaj prelungesc uşor perioada de vegetaţie şi

în consecinţă determină un consum mai ridicat în acest centru viticol.

Valorile zilnice ale consumului de apă au aceeaşi dinamică cu a valorilor lunare

ale consumului de apă. În centrul viticol Blaj, în cei trei ani experimentali, consumul

zilnic de apă pe parcursul perioadei de vegetaţie a avut valori cuprinse între 16,3-31,8

m3/ha la soiul Fetească regală, 7,8-29,1 m3/ha la Muscat Ottonel şi 16,7-31,4 m3/ha în

cazul soiului Riesling italian, pe când la Cluj-Napoca a variat de la: 15,8-34,8 m3/ha la

Fetească regală, 9,5-34,6 m3/ha la Muscat Ottonel şi 16,3-32,9 m3/ha la Riesling italian.

Consumul mediu zilnic din fiecare lună are valori care diferă în funcţie de soi

astfel: 13,5-18,3 m3/ha în aprilie; 22,7-23,1 m3/ha în mai; 26-27,8 m3/ha în iunie; 28,1-

29,7 m3/ha în iulie; 23,9-24,9 m3/ha în luna august şi 14,9-17,4 m3/ha în luna septembrie.

Dintre soiurile analizate cel mai mare consum total de apă, de 4388 m3/ha, s-a

înregistrat la soiul Riesling italian în anul 2008 în Cluj-Napoca, iar cel mai mic consum


61

de apă (3704 m3/ha) a fost atins, în 2006, la Muscat Ottonel în centrul viticol Blaj.

Influenţa condiţiilor climatice determină diferenţe între media consumului de apă

al soiurilor cultivate în cele două locaţii. Diferenţa de apă consumată la Cluj-Napoca faţă

de Blaj e mai mare la Muscat Ottonel şi Riesling italian cu 64, respectiv 80 m3/ha şi mai

mică cu 23 m3/ha la Fetească regală. CONCLUZII PRIVIND SURSELE DE ACOPERIRE A CONSUMULUI DE APĂ LA CULTURA VIŢEI DE VIE ÎN REGIM FĂRĂ IRIGARE

Principala sursă de acoperire a consumului de apă, la cultura viţei de vie în regim

neirigat, o reprezintă precipitaţiile, iar o contribuţie mult mai redusă îi revine rezervei

apei din sol, proporţiile dintre aceste surse fiind foarte diferite în funcţie de factorii

analizaţi (soi, an, loc de cultură).

Consumul de apă din rezerva solului este influenţat mai puţin de arealul de cultură

sau de anul experimental, depinzând în mare măsură de caracteristicile biologice ale

soiurilor, constatându-se că dintre soiurile analizate, soiul Fetească regală, care are cel

mai bogat aparat foliar dintre soiurile analizate, consumă cea mai mare cantitate de apă

din rezerva solului, în timp ce la Muscat Ottonel, soiul cu creşterile vegetative cele mai

reduse, acest consum de apă este cel mai mic. În perioada studiată, 2006-2008, procentul

mediu de acoperire a consumului cu apă din precipitaţii a fost de 91,9 % la Cluj-Napoca

şi 90,2% la Blaj restul provenind din rezerva de apă din sol.

CONCLUZII PRIVIND INFLUENŢA ADÂNCIMII SOLULUI ASUPRA CONSUMULUI DE APĂ LA CULTURA VIŢEI DE VIE

În plantaţiile neirigate, pe măsura uscării solului se utilizează rezervele din

straturile inferioare, fiind evidentă variaţia pe profilul solului a umidităţii, care prezintă

valori direct proporţionale cu adâncimea de recoltare a probelor. Cu cât adâncimea creşte,

cu atât provizia momentană de apă din sol creşte şi invers.

Media raportului procentual, dintre consumul de apă determinat pentru adâncimile

de 80 şi 100 de centimetri, calculată la fiecare soi a fost la Blaj de: 93,7 % la Riesling

italian, 93,8 % la Fetească regală şi 95,1 % la Muscat Ottonel, pe când la Cluj-Napoca

această medie a fost mai mare, la toate soiurile, decât la Blaj, cu valori de: 97,9 % la

Riesling italian, 98,2 % la Fetească regală şi 98,5 % la Muscat Ottonel.


62

CONCLUZII PRIVIND CONSUMUL DE APĂ PE FAZE DE VEGETAŢIE LA CULTURA VIŢEI DE VIE

O situaţie comparativă, din perioada 2006-2008, între zonele experimentale, a

repartiţiei procentuale a consumului de apă pe fenofaze, în funcţie de influenţa soiului,

relevă faptul că în ambele areale de cultură există un consum relativ uniform pe fenofaze,

indiferent de soi.

Cel mai mare consum de apă este atins, la toate soiurile, în perioada în care au loc

înfloritul, legarea florilor şi creşterea boabelor, până la pârga strugurilor, iar cel mai mic,

de la maturitate deplină până la căderea frunzelor. Repartizarea pe fenofaze a consumului

mediu (2006-2008), în Blaj şi Cluj-Napoca, a fost următoarea: dezmugurit-înflorit 33-

35%; înflorit-pârgă 43-45%; pârgă-maturitate deplină 18-17% şi maturitate deplină-

căderea frunzelor 6-4%.

În cele două zone în care au fost amplasate experienţele, corelaţiile dintre durata

fenofazelor şi consumul de apă la viţa de vie pe parcursul acestor fenofaze sunt liniare şi

distinct semnificative, indicând o strânsă dependenţă a consumului de apă de lungimea

fenofazelor, valorile ETR cresc odată cu creşterea numărului de zile din fenofază.

La viţa de vie, din punct de vedere al consumului de apă pe fenofaze, se

recomandă o atenţie deosebită, la intrarea în vegetaţie a butucului şi în faza de creştere

intensă a boabelor, pentru că potenţialul agroproductiv al soiurilor este influenţat foarte

mult de resursele hidrice ale culturii.

CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA CONSUMULUI DE APĂ PRIN METODA THORNTHWAITE

Indiferent de anul analizat, evapotranspiraţia potenţială la viţa de vie, determinată

prin metoda Thorntwaite, a avut cele mai mari valori în luna iulie, nivelul maxim de 1300

m3/ha la Blaj şi de 1192 m3/ha la Cluj-Napoca, fiind în anul 2007, când temperaturile au

înregistrat cele mai ridicate valori din toată perioada 2006-2008, iar cel mai redus nivel al

consumului de apă este atins, în ambele câmpuri experimentale, în luna septembrie

valorile minime, de 432 şi 445 m3/ha, fiind înregistrate tot în anul 2007.

În ambele zone de cultură, consumul mediu diurn a avut valori maxime în iulie,

cuprinse între 38,4- 41,9 m3/ha/zi la Blaj şi 35,3-38,5 m3/ha/zi la Cluj-Napoca şi minime

în septembrie înregistrând un nivel de 14,8-17 m3/ha/zi la Blaj, respectiv 14,4-16,7


63

m3/ha/zi la Cluj-Napoca. În perioada, 2006-2008, la Cluj-Napoca evapotranspiraţia

potenţială a fost mai mare la Blaj (4996 m3/ha) decât la Cluj-Napoca (4787 m3/ha).

CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA CONSUMULUI DE APĂ PRIN METODA BLANEY-CRIDDLE

Evapotranspiraţia calculată prin metoda Blaney-Criddle (ETBC), în funcţie de

condiţiile de mediu din cele două areale de cultură are o evoluţie asemănătoare pe

parcursul perioadei de vegetaţie. Valorile consumului de apă, în general, cresc din luna

aprilie până în iulie, după care descresc până în luna septembrie.

În dinamica consumului diurn de apă, apar diferenţe, de 0,2-2,6 m3/ha/zi, între

Blaj şi Cluj-Napoca, ca urmare a influenţei condiţiilor climatice din fiecare areal de

cultură, dinamica fiind asemănătoare cu a evapotranspiraţiei medii lunare. Prin aplicarea

metodei indirecte Blaney-Criddle, consumul mediu zilnic de apă a oscilat pe parcursul

perioadei de vegetaţie, între 13,8-32,1 m3/ha Blaj şi între 14,8-30,2 m3/ha Cluj-Napoca.

CONCLUZII PRIVIND COMPARAREA CONSUMULUI DE APĂ DETERMINAT PRIN METODELE DIRECTE ŞI INDIRECTE

Comparând consumul de apă, determinat prin metode directe şi indirecte, s-a

constatat că în ambele zone, în fiecare an din perioada analizată, atât valoarea medie a

evapotranspiraţiei determinată prin metoda Thornthwaite (ETPT), cât şi cea calculată prin

metoda Blaney-Criddle (ETBC) au fost mai mari decât evapotranspiraţia reală (ETR),

determinată prin metoda bilanţului apei din sol, la toate soiurile analizate. Cea mai mică

diferenţă între determinările indirecte ETPT, ETBC şi consumul de apă real s-a obţinut în

toţi anii la soiul Fetească regală, soi cu un consum mai ridicat datorită vigorii de creştere

a lăstarilor mai mari decât la soiurile Muscat Ottonel şi Riesling italian.

În amândouă zonele de cultură, consumul de apă din anul 2008, determinat prin

metoda Blaney-Criddle şi prin metoda bilanţului apei din sol, a avut, cel mai ridicat nivel

din anii experimentali, în timp ce evapotranspiraţia determinată prin metoda

Thornthwaite, a fost maximă în 2007, an în care temperatura din perioada de vegetaţie a

fost cea mai ridicată. Indiferent de arealul de cultură şi de metoda folosită pentru

determinare, evoluţia consumului de apă diurn pe parcursul perioadei de vegetaţie a fost

asemănătoare, cu valori mai scăzute la începutul şi sfârşitul perioadei de vegetaţie, dar

atingând nivelul maxim de consum în luna iulie.


64

Corelaţiile dintre evapotranspiraţia calculată prin cele două metode indirecte,

Thornthwaite şi Blaney-Criddle, şi evapotranspiraţia reală, determinate pe baza valorilor

diurne, sunt liniare, distinct semnificative şi negative. Comparând valorile coeficientului

de corelaţie, rezultă faptul că datele obţinute prin metoda Blaney-Criddle, în relaţie cu

factorii climatici, sunt mai apropiate de evapotranspiraţia reală.

CONCLUZII PRIVIND PRODUCŢIA DE STRUGURI

Pe parcursul anilor experimentali, soiurile studiate au comportament asemănător în

ceea ce priveşte caracteristicile agrobiologice studiate, coeficienţii de fertilitate, indicii de

productivitate şi producţia de struguri, din cele două areale de cultură. Aceşti indici au, în

general, valori mai mici la Cluj-Napoca, unde condiţiile climatice pentru cultura viţei de

vie sunt mai puţin favorabile decât în centrul viticol Blaj.

Din analiza statistică a influenţei combinate a factorilor: soi, areal de cultură şi an

asupra producţiei de struguri, din perioada 2006-2008, se remarcă faptul că soiul Fetească

regală, a înregistrat cea mai mare producţie medie de struguri, de 7549 kg/ha, fiind urmat

de Riesling italian (6783 kg/ha) şi de soiul Muscat Ottonel, cu o producţiei mai mică cu

767 kg/ha, diferenţele fiind distinct şi foarte semnificativ negative faţă de martor.

CONCLUZII PRIVIND CARACTERISTICILE MATERIEI PRIME LA RECOLTARE ŞI ALE VINURILOR OBŢINUTE

Rezultatele au evidenţiat dependenţa calităţii materiei prime (conţinut în zahăr,

aciditate totală şi masa a 100 boabe) de condiţiile climatice din fiecare zonă de cultură, în

anii studiaţi. Toţi parametrii calitativi ai strugurilor la recoltare şi ai vinurilor obţinute au

un nivel mai redus la Cluj-Napoca, evidenţiind gradul mai mare de favorabilitate al

centrului viticol Blaj comparativ cu Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte cultura viţei de vie.

Între valorile medii ale principalelor componente ale vinurilor obţinute în cele

două locaţii, se înregistrează diferenţe mici. În ceea ce priveşte conţinutul alcoolic, aceste

diferenţe sunt mai mari, la vinurile din Blaj, iar aciditatea totală prezintă o diferenţă de

până la 1 g/l H2SO4, în favoarea vinurilor produse la Cluj-Napoca. Vinurile obţinute sunt

seci, fructuoase, uşor acide, de culoare galben-verzui, cu aromă specifică soiului şi un

conţinutul în zahăr mai mic de 4 g/l, la toate soiurile, excepţie făcând vinul din Muscat

Ottonel care a fost uşor demisec în anul 2007.


65

BIBLIOGRAFIE

1. ALEXANDRESCU I. şi colab., 1967, Cultura irigată a soiurilor de struguri pentru

masă pe terase, Revista de Horticultură şi Viticultură, nr. 7, Bucureşti; 2. ALLEN R.G., PRUITT W.O., 1986, Rational Use of the FAO Blaney-Criddle

Formula, Journal of Irrigation and Drainage Engineering, Vol. 112, No. 2, 139-155; 3. BABEŞ ANCA, 2006, Ampelografie-Lucrări practice, AcademicPres, Cluj-

Napoca; 4. BABEŞ ANCA, BUDIU V., NASTASIA POP, BUNEA C., 2009, Research regarding

water consumption at some grape varieties grown in Transylvania, Lucrări Ştiinţifice USAMV Iaşi, Seria Horticultură, 52: 689-694

5. BABEŞ ANCA, BUDIU V., NASTASIA POP, BUNEA C., 2009, Studies regarding water consumption at vines in Transylvania, determinate with Thornthwaite method, Bulletin of U.A.M.V., Horticulture, 66: 657;

6. BABEŞ ANCA, BUDIU V., NASTASIA POP, BUNEA C., ANAMARIA CĂLUGĂR, 2010, Considerations regarding water consumption at some grapes varieties in Blaj wine-growing center, Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, Vol. 14(3), pag.5-10;

7. BOTZAN M.,1972, Bilanţul apei în solurile irigate, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti;

8. BRANAS, J. 1974, Viticulture, E.N.S.A. Montpellier- France; 9. BRANAS, J. 1982. Des bases agronomiques de la qualité des vins, Le progrès

agricole et viticole, 99 (12): 286 – 289; 10. BROUWER, C., HEIBLOEM, M., 1986, Irrigation water management: Irrigation

water needs. FAO. Irrigation water management, Training manual 3, http://www.fao.org; 11. BUDAN C, 1974, Studiul condiţiilor ecolog-geografice în relaţiile cu viţa de vie

şi eficienţa producţiei din podgoria Ştefăneşti-Argeş, Teză de doctorat I.A.N.B. Bucureşti;

12. BUNESCU V., MIHAI GHE., BUNESCU H., IOANA MAN, 2005, Condiţiile ecologice şi solurile din Podişul Transilvaniei, Editura AcademicPres;

13. BURZO I. şi colab., 1993, Curs de fiziologia plantelor, IANB., Bucureşti, 14. BUŞIN P.M., 1960, Consumul de apă de către viţa de vie în diferite faze de

vegetaţie, Vinodelie i vinogradarstvo, nr.5, URSS; 15. CALO A., TOMASI D., CRESPAN M., COSTACURTA A., 1997, Relationship

between environmental factors and the dynamics of growth and composition of the grapevine, Acta Horticult, 427: 217-232.

16. CALO A., GIORGESSI F., SANSONE L., TOMASI D., ZERBI G., 1999, Recherches sur le rapport entre le flux de sève, la transpirtaion et la vigueur dans la vigne selon le mode de condite, Vitis, 38: 7-13;

17. CARRANTE V.,1963, Résistance de la vigne a la sécheresses, Bull. l´O.I.V.,


66

février, 36; 18. CONDEI GHE., 1986, Abordarea sistematică în concept ecologic a fertilităţii

solului în viticultură – compendiu: sol - nutriţie - fertilizare, Volum omagial SCPVV. Drăgăşani;

19. CONDEI GHE. şi colab., 1994, Cercetarea efectelor combinate ale unor verigi tehnologice asupra soiurilor Vinifera pentru vinuri de calitate superioară în principalele podgorii şi centre viticole din România, Anale I.C.V.V., vol. XIV, pag.301-317;

20. CONSTANTINESCU GHE. şi colab., 1964, Détermination de la valeur de l'indice bioclimatique de la vigne, pour les principaux vignoble de la Roumanie, Revue Romaine de Biologie, série de Botanique, vol.9, no.1;

21. CONSTANTINESCU GHE., 1969, Relaţiile între ecosisteme şi productivitatea viţei de vie, Revista de Horticultură şi Viticultură, nr.3, Bucureşti;

22. COTEA V.D. ZĂNOAGĂ C.V., COTEA V.V., 2009, Tratat de Oenchimie, Editura Academiei Române, Bucureşti;

23. DEJEU L.,1996, Cultura viţei de vie, Editura Fermierul Român, Bucureşti; 24. DE LA HERA ORTS M.L., MARTÍNEZ-CUTILLAS A., LÓPEZ-ROCA J.M., GÓMEZ-

PLAZA E., 2004, Effects of moderate irrigation on vegetative growth and productive parameters of Monastrell vines grown in semiarid conditions, Spain Journal Agriculture Research 2: 273-281;

25. DOBREI A., LILIANA ROTARU, MORELLI S., 2008, Ampelografie, Editura Solness, Timişoara;

26. GRUMEZA N., ALEXANDRESCU I., ARMĂŞESCU I., 1968, Irigarea viţei de vie, Editura Agrosilvică, Bucureşti;

27. GRUMEZA N., 1974, Regimul de irigaţie la viţa de vie pe nisipuri, Revista de Horticultură şi Viticultură, nr.5, Bucureşti;

28. GRUMEZA N., ALEXANDRU I., IONESCU P., 1979, Tehnica irigării culturilor horti-viticole, Editura Ceres, Bucureşti;

29. GRUMEZA N., DRĂGĂNESCU O., 1983, Irigaţii prin picurare, Editura Ceres, Bucureşti;

30. GRUMEZA N., MERCULIEV O., KLEPS C.,1989, Prognoza şi programarea aplicării udărilor în sistemele de irigaţii, Editura Ceres, Bucureşti;

31. HENDRIKSON A.H., VEIHMAYER F.J., 1951, Irrigation experiments with grapes, University of California;

32. IONESCU SISEŞTI V. şi colab., 1982, Irigarea culturilor, Editura Ceres, Bucureşti;

33. LEE T.S., NAJIM M.M.M., AMINUL M.H., 2004, Estimating evapotranspiration of irrigated rice at the West Coast of the Peninsular of Malaysia, Journal of Applied Irrigation Science, Vol. 39, pp.103-117;

34. LUCA E., NAGY Z., 1999, Irigarea culturilor, Editura Genesis Tipo, Cluj-Napoca;

35. LUCA E., BUDIU V., ANA CIOTLĂUŞ, 2008, Exploatarea sistemelor de îmbunătăţiri funciare –Irigaţii, Editura Rizoprint, Cluj-Napoca,


67

36. MACICI M., 1996, Vinurile României, Editura: Alcor Edimpex, Bucureşti; 37. MATTHEWS M.A., ANDERSON M.M., SCHULTZ H.R., 1987, Phenologic and

growth responses to early and late season water deficits in Cabernet Franc. Vitis, 26:147-160;

38. MCCARTHY M., 1985, The effect of irrigation on grape quality, Symposium in Irrigation, salinity and grape quality, Australian Society for Viticulture and Enology, Adelaide, Australia, pp. 35-49;

39. MIHALACHE L. şi colab, 1989, Influenţa irigaţiei asupra plantaţiilor de viţă de vie cultivate cu soiuri pentru struguri de vin, în condiţiile de secetă ale anilor 1986 şi 1987, Anale I.C.V.V., vol. XII, Bucureşti;

40. MOŢOC M., 1968, Estimarea deficitului de umiditate în plantaţiile de vie de vie, I.C.C.A., Centrul de documentare agricolă, Bucureşti;

41. MUREŞAN D., PLEŞA I. şi colab., 1992, Irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

42. NAGY Z., LUCA E., TURDEAN AL., 1992, Cercetări privind consumul de apă la grâu în zona colinară a Transilvaniei, Buletin U.S.A. Cluj-Napoca, vol.46/2;

43. OŞLOBEANU M. şi colab., 1980, Viticultura generală şi specială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

44. OŞLOBEANU M., MACICI M., 1993, Delimitarea arealelor viticole şi zonarea soiurilor de viţă de vie în România, Volum omagial SCDPVV. Pietroasa, Bucureşti;

45. PLEŞA I., JINGA I., ENE AL., 1990, Irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului, Curs litografiat, I.A.N.B., Bucureşti;

46. PONCE V. M., F. PEREZ, 2003, A suite of five online evapotranspiration methods, http://onlinehydro.sdsu.edu;

47. POP NASTASIA, 2001, Viticultura, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca; 48. POPA V.GHE., POPA CR., MIHALACHE L., ALEXANDRESCU I., ARMĂŞESCU I.,

1974, Consumul şi valorificarea apei la cultura viţei de vie în podgoriile Murtfatlar, Greaca, şi Dealul Mare, Anale I.C.V.V., vol.VI pag. 269-280;

49. PRIOTEASA I., 1998, Cercetări privind consumul de apă la viţa de vie în condiţiile pedoclimatice ale podgoriei Drăgăşani, Teză de doctorat, U.S.A.M.V., Bucureşti;

50. RIEUL L. şi colab., 1992, Irrigation, Groupe France Agricole, Paris; 51. RIOU C., PIERI şi LE CLECH., 1994, Consumation d'eau de la vigne en

conditions hydriques non limitant. Formulations simplifiées des transpirations Vitis, Franţa;

52. SĂNDOIU D.I., 1974, Studiul consumului de apă la principalele culturi de câmp în zona Branciogului în vederea stabilirii elementelor regimului de irigaţie, Teză de doctorat, I.A.N.B., Bucureşti;

53. SEGUIN G., 1986, Terroirs and pedology of vine growing, Univ. Bordeaux, France, Bangor Experientia, 42: 861-873;

54. SOROCOVSCHI, V., 2005, Câmpia Transilvaniei-Studiu hidrogeografic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;


68

55. ŢÂRDEA ANGELA, 1972, Studiul umidităţii solurilor cultivate cu viţă de vie din Podgoria Bucium – Iaşi ,Teză de doctorat, Iaşi;

56. ŢÂRDEA C., DEJEU L., 1995, Viticultură, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti;

57. VÎJIALĂ M., 1978, Cercetări privind consumul de apă la principalele culturi de câmp irigate în zona solului brun-roşcat, Teză de doctorat, I.A.N.B., Bucureşti

58. WAMPLE R.L., SMITHYMAN R., 2002, Regulated deficit irrigation as a water management strategy in Vitis vinifera production, Deficit Irrigation Practices. FAO Water reports, Vol. 22:109. http://www.fao.org;

59. VAN ZYL, J.L., VAN HUYSSTEEN L., 1983, Soil and water management for optimum grape yield and quality under conditions of limited irrigation, Proc. 5th Australian Wine Indus. Tech. Conf., 29 November – 1 December 1983, Perth. pp. 25-66,

60. VAN ZYL J.L., 1984, Response of Colombar grapevines to irrigation as regards quality aspects and growth. South Africa Journal of Enology and Viticulture, 5:19-28;

61. VAN ZYL J.L., 1988, Response of grapevine to soil water regimes and irrigation systems, Technical communication, Republic of South Africa, no.215;

62. ***, Anuarul FAO 2009; 63. ***, Anuarul Statistic al României 2009; 64. ***, www.actahort.org; 65. ***, www.eurosat.com; 66. ***, www.fao.org; 67. ***, www.oiv.int; 68. ***, www.ondov.ro; 69. ***, www.onlinehydro.sdsu.edu; 70. ***, www.scdvblaj.ro; 71. ***, www.sciencedirect.com; 72. ***, www.vitis.org; 73. ***, www.wineromania.com; 74. ***, www.wikipedia.org.

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ-NAPOCA

PhD SCHOOL

FACULTY OF AGRICULTURE

Eng. ANCA CRISTINA BABEŞ

SUMMARY OF PhD THESIS

RESEARCH REGARDING WATER CONSUMPTION

OF VINE IN DIFFERENT AREAS OF TRANSILVANIA

Scientific Coordinator: PhD. Univ. Prof. VIOREL BUDIU

CLUJ-NAPOCA

2011


70

SUMMARY

WATER CONSUMPTION AT VINE

Grape vines enjoy all the attention in the countries with climatic conditions that

correspond to the vines biological requirements, because for wine industry the grapes

represent a valuable raw material in obtaining of various products: must, wine, juice,

special wines and wine distilled type brandy. The wine and products of wine are

appreciated due to their content: energizing, invigorating, vitaminizing, mineralizing,

plus the dietetic and therapeutic qualities.

Water is one of the most important environmental factors impacting on growth,

yield and grape composition and therefore is a critical factor for wine quality. At harvest,

the berry size is considered a very important component in determining wine quality all

over the world. The availability of water during certain periods of berry growth is known

to be the changes cause in grape composition and berry size. These changes include an

increase of berry size, a dilution of berry flavor compounds, sugars, organic acids, and

also can cause a content decrease in tannins and anthocyanins. Therefore, the water

deficit management in vineyards has received much attention, but the consequences of

water deficits have not been fully elucidated. Through total water consumption is

understood the quantity of water extracted from soil by plant transpiration (productive

consumption), plus losses by direct evaporation of surface water (unproductive

consumption etc). The total consumption in the literature is often referred to as

evapotranspiration, because the use of this term includes two components of water

consumption, except for a negligible amount used by plants for metabolic activities.

Therefore, the water deficit management in vineyards has received much attention,

but the consequences of water deficits have not been fully elucidated. Through total

water consumption is understood the quantity of water extracted from soil by plant

transpiration (productive consumption), plus losses by direct evaporation of surface water

(unproductive consumption). The total consumption in the literature is often referred to as

evapotranspiration, because the use of this term includes two components of water


71

consumption, except a negligible water quantity used by plants for metabolic activities.

Water requirements are influenced by a number of related factors: climate, soil type,

planting density, shape leading, cultural work, and graft-rootstock combination. This

need can be expressed by the efficiency of water valorization, necessary given by

different mathematical formulas. Therefore, to produce a kilo of grapes, vines consume

between 250-300 liters of water, up to 400 liters of water (CAVAZZA), or 700 liters of

water (SPINGEL).

PURPOSE AND OBJECTIVES RELATED OF THE PhD THESIS RESEARCH

PhD thesis approaches as subject some research on vine water consumption in two

areas from Transylvania in non-irrigated conditions. The experiences have being placed

in the experimental field located at SCDVV Blaj in Târnave Vineyard and in didactic

collection of USAMV Cluj-Napoca located in Transylvania Plain

Vineyards non-irrigated, which represent the largest surfaces in the country,

presented not well known issues related to the water consumption. Knowing the crucial

periods of water deficit at vine is of the utmost importance. By knowing the phenomenon

of evapotranspiration in areas of Transylvania, we can establish some links technology,

ensuring that production is constant over time in terms of quantity and quality.

Some of the researches objectives of this doctoral thesis are the following: the

geographic classification of areas where have been placed the experiences and

characterization of their natural conditions; the determination of soil water reserve and

the main elements of water balance, needed to determine the dynamics of daily water

consumption, in years of experimentation, by the soil water balance method; determining

the degree of participation of various sources to water covering consumption;

establishment of water usage during the main phenophase of vines; determining of vine

water consumption with indirect methods, Thornthwaite and Blaney-Criddle, and do a

comparison between direct and indirect methods; determining the characteristics of the

raw material at harvest and physical-chemical characteristics of wines made from the

varieties studied, during 2006-2008.


72

THE BIOLOGICAL MATERIAL STUDIED AND EXPERIMENTAL METHODS USED

Experiences underlying this PhD thesis were conducted in 2006-2008, in the

specific climatic conditions in two experimental fields located in Cluj-Napoca and Blaj

wine-growing center. The research was studied the behavior of three white wine grape

varieties recommended for cultivation in Transylvania Fetească regală, Riesling italian şi

Muscat Ottonel. In both locations studied varieties grafted on rootstock selection Riparia

x Berlandieri Crăciunel 2, are grown in the classic culture system at a planting distance of

2.0 x 1.2 m.

Research determination on vine water consumption, in not irrigated condition, and

monitoring the production results at all studied grape varieties, were made in a series of

experiences using the method subdivided parcels, located in two areas. Statistical

interpretation of results was based on variance analysis on the influence of experimental

factors regarding the interaction of water consumption and yields achieved.

To determine the water consumption in experimental fields were used the

following methods: soil water balance method (direct method) and two indirect methods

(Thornthwaite method and Blaney-Criddle method). In order to determine the

consumption of water by direct method (soil water balance method) was determined in

advance by the gravimetric soil moisture

Appreciation of the level and quality of production included a series of

observations (and total number of fertile shoots per block vine) and determinations by

specific methods, both on the grapes produced in experimental fields (average weight of

the grapes), and the products obtained from grapes represented by grape must (sugar

content, acidity) and wine (alcohol concentration, total acidity, volatile acidity, free and

total SO2 content, total dry extract and residual sugar).

CHARACTERIZATIONS OF THE ECOPEDOCLIMATICE CONDITIONS IN THE TWO CULTURE AREAS

In wine-growing centre Blaj, physical characteristics of the soils are generally

favorable, to an aero-hydric regime optimal for high water permeability, due to the low in


73

clay, while in Cluj-Napoca, from soil profile analytical data result that, soil textural

differences in the first 60 cm, are typical of physical properties sloppy soil, strong

worked in the first 80 cm depth, after that the density becomes less favorable as result of

increasing clay fraction.

In both locations, the annual average temperatures in 2006-2008 was higher than

the annual average, both during the growing season, and the experimental years, which

were characterized as being "warm" than normal in terms of thermal regime, with the

exception of 2006, which was "warmly" at Blaj.

In the two culture areas, rainfall in the three experimental years, differ from one

year to another, recording unevenness during the same year, as result of the precipitation

fallen. In wine-growing centre Blaj due to deviations between the annual amount of

precipitation and the annual average, 2006 was considered "less dry", 2007 was "normal"

and 2008, was "rainy", while in Cluj-Napoca 2006 was "rainiest", 2007 "rainy" and 2008

"very rainy".

Multilateral study of simultaneous action to the ecological factors: temperature,

light, humidity, operating in a complex connection, reflected by ecological indicators

binary and ternary with synthetic character: temperature coefficient, index heliothermic,

coefficient hydrothermal, bioclimatic index and wine oenoclimatice aptitude index,

shows greater degree of favorability on vines cultivation compared with Blaj wine center

Cluj-Napoca. In conclusion, during the years 2006-2008, climate conditions allowed the

conduct of experiments in various conditions of temperature and precipitation, the three

agricultural years are very different in this regard.

RESULTS AND CONCLUSIONS

Comparing the water consumption, determined by direct and indirect methods, it

was found that in both areas in each analyzed year, both the average values determined

by Thornthwaite evapotranspiration (ETPT) and calculated by Blaney-Criddle method

(ETBC ), were higher than real evapotranspiration (ETR), determined by the soil water

balance method, to all varieties examined. The smallest difference between indirect

measurements ETPT, ETBC and real water consumption was obtained in all the years the

variety Fetească regală, variety with a higher consumption growth due to the greater


74

vigor of shoots than to the varieties Riesling italian and Muscat Ottonel.

In both cultural areas, water consumption, determined by Blaney-Criddle method

and by the soil water balance method, had the highest level in 2008, comparing to

evapotranspiration determined by Thornthwaite method, which was highest in 2007,

when the vegetation temperature was highest.

The level of water consumption, determined by the soil water balance (4075

m3/ha) is lower at Blaj than in Cluj-Napoca (4194 m3/ha), whereas evapotranspiration

determined by indirect methods Thornthwaite and Blaney-Criddle had higher values at

Blaj (4996 m3/ha, 4386 m3/ha) comparing to Cluj-Napoca (4787 m3/ha; m3/ha 4322). The

greatest difference, of water consumption determinate by direct and indirect method, was

recorded for Thornthwaite method, when potential evapotranspiration was higher than the

real evapotranspiration from wine-growing centre Blaj with 18,4% and 12,4%, while

these differences, were only of 7,1%, 2,9% for Blaney-Criddle method at Cluj-Napoca.

Whatever of culture area and method used for determination, the dynamic of daily

water consumption during the vegetation period, was similar, with lower values at the

beginning and end of growing season, but reaching the maximum level of water

consumption in July.

It is noted that the main source of coverage of water consumption, at vines culture

in non-irrigated conditions , are the rainfall and a far smaller contribution lies in the soil

water reserve, the proportions of these sources are very different depending on the factors

analyzed (variety, year, cultural area). In the period studied, the average percentage of

water consumption coverage by rainfalls was 91,9% in Cluj-Napoca, 90,2% Blaj and the

rest part comes from ground water reserves.

The highest water consumption is reached, to all varieties, during flowering,

growth berries, to ripening, while the smaller consumption is reached between ripening

and the fall leaves. Between Blaj and Cluj-Napoca the water consumption distribution on

phenophases during 2006-2008 was as follows: 33-35% to bud breaking-flowering, 43-

45% to véraison-ripening, 18-17% to véraison-ripening and 6-4% at ripening-fall leaves.

This looks like that in Cluj-Napoca water consumption was with 2% bigger in the first

two phenophase and was highest with 1-2% for the last two periods of vegetation at Blaj,

because the higher temperatures favors increased water consumption and prolong the

growing season.


75

In the two areas, during experimental years, the varieties studied have similar

behavior in terms of features agrobiological studied: the coeficients of fertility, indices of

productivity and grape production. These ratios were generally lower in Cluj-Napoca,

where the climatic conditions for growing vines are less favorable than in the center Blaj

vineyard. To all three varieties the production was lower in Cluj-Napoca and average

yield of grapes per vine was of 1,56 to 2,06 kg Fetească regală Muscat Ottonel 0,88 to

1,27 kg and 1,50 to 1,76 kg at Riesling italian. The correlation between real

evapotranspiration and grape production (ETR) is linear, distinctly significant with a

value of the correlation coefficient (r) of 0,598 **, indicating a strong dependence of

grape production in water consumption.

The correlation between the average concentration of sugar and water

consumption from the entry in véraison up to the ripening of grapes (harvest) is a linear

correlation, positive and significant between the two variables, with a correlation

coefficient (r) of 0.56 *.

It appears that between average values of the main components of wines produced

in the two locations, there are small differences. In terms of alcohol content, these

differences are greater at the wines from Blaj, only from 0,13 to 0,33% volume, and at

total acidity was a difference of up to 1 g/l H2SO4, to wines obtained at Cluj-Napoca. It is

noted that, in the two experimental fields, the total dry extract and residual sugar have

close values at all varieties, slightly higher in wine-growing center Blaj. The resulting

wines are dry, fruitful, slightly acid, yellowish-green color, with specific flavor of variety

and with a sugar content less than 4 g/l at all varieties. The exception is wine produced

from Muscat Ottonel variety, in 2007, which was easily semidry (5,21 g/l residual sugar).

The correlation is negative between total acidity and real evapotranspiration

during the growth and grapes maturation, with a correlation coefficient value (rat) of

0,473*. For alcohol concentration the correlation is positive with a correlation coefficient

(r%vol) of 0,512*, fact which highlights the dependence on water consumption with the

analyzed variables, in the period under review.

CERCETĂRI PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE ÎN...

Documents

Transcript of CERCETĂRI PRIVIND CONSUMUL DE APĂ LA VIŢA DE VIE ÎN...