Black TRIBUNATRIBUNA 133 PANTONE 7711 rroºu 1 PANTONE 7711 rroºu Black Black R e v i s t ã d e cc...

TRIBUNA 133PANTONE 7711 rroºu

PANTONE 7711 rroºu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 6 - 33 1 mm a r t i e 2 0 0 8 2 lei

Geo B

ogza ºi imagin

aþia ideilor

Judeþul Cluj

Noua TeatrologieMihaiMateiu

DespreUpdike

Petru Poantã

Marco De Marinis

Internaþionalizarea, universitatea,democraþia

Horia Lazãr

Brita Weglin - Fecioara de fier

Supliment Tribuna

Claviaturi

Ilustraþia numãrului:Brita Weglin(Suedia)

Nu mai sînt de mult, trebuie sã mãrturisesc,un fan al show-urilor televizate sau alemisiunilor culturale strecurate în grileleprogramelor tv. Iar pînã la Campionatul Europeande Fotbal din iunie nu mã va face nimeni sãreînnoiesc abonamentul la cablu. M-amdezobiºnuit sã zappez: se aude, domnule Þion?Sînt printre puþinii fericiþi în casa cãroratelecomanda i-un obiect ce trebuie adesea ºters depraf. Pornesc televizorul ca sã am de ce-l, pestecîteva momente, opri. Oarecum în acord cuobservaþia grafomanului diarist Julien Green:„micul ecran este fereastra prin care diavolul îþidã bunã dimineaþa”. (citat din memorie)

Evident cã ipohondria mea televizualã e ochestie subiectivã, pe care nu o recomand, cuvoce tare, nimãnui. O opinie, atît. ªi totuºi, ºitotuºi, ceva trebuie sã vã mãrturisesc:

Era acum douã sãptãmîni, într-o vineri, ora17.00 (parcã). Pornesc televizorul ºi, cu destulnoroc, prind genericul emisiunii Ecran`n ecran. Pe care, apoi, cu o minimã ºi relaxatã curiozitate,am început s-o vizionez. Am recunoscutprezentatorul-gazdã al emisiunii, pe universitarultransatlantic Cãlin Andrei Mihãilescu, autorulAntropomorfinei. De o erudiþie fermecãtoare, înscris ca ºi în vorbire. De o inteligenþã invidiabilãºi stimulativã în oricare colþiºor academic alacestei þãri. De-am avea zece intelectualimediatici, cu inteligenþa, umorul ºi profunzimeagîndirii domnului Cãlin Andrei Mihãilescu,peisajul saharian al audiovizualului românesc s-arpopula instant, reuºind chiar sã capteze atenþiamult hulitelor – în comentariile media –gospodine.

Despre ce era vorba? Vorba s-a purtat, mai cuseamã, în jurul carierei de poet, traducãtor ºieditor de film a domnului Julian Semilian înSUA. Pentru cine nu ºtie, Julian Semilian, scriitoramerican de origine evreiascã, a emigrat dinRomânia în acelaºi an ºi în acelaºi avion cu multmai cunoscutul Andrei Codrescu. Ambii spreIsrael. Ambii, în escala napoletanã, au decis cã nuvor ajunge în Israel, ci peste ocean. Astãzi vocealui Andrei Codrescu o recunosc o groazã deamericani, datoritã emisiunilor sale la radioulpublic. Julian Semilian ºi-a construit cu seriozitateo carierã de editor de film, lucrînd de multe oriîn folosul producãtorilor ºi mai puþin în al sãupersonal. În anii `70 primeºte însã, din parteaunei rude rãmase în „þarã”, cadoul ce avea sã-ischimbe viaþa: o cãrticicã de Gellu Naum editatãîn colecþia „Cele mai frumoase poezii”.Dimineaþa, înainte de a porni spre job, JulianSemilian citeºte ºi traduce cîte un poem deNaum, într-o stare de pace interioarã,asemãnãtoare cu levitaþia. Îºi dã seama cãrãdãcinile sale în limba, în cultura ºi civilizaþia

româneascã sînt mai profunde, mai autenticedecît par. ªi cã nu mai pot fi neglijate. Editorulde film de succes redescoperã românatranspunîndu-i în engleza americanã pe GelluNaum, M. Blecher, B. Fundoianu, Ilarie Voronca,Gherasim Luca sau (foarte aproape de noi) peMircea Cãrtãrescu. Devine, incontestabil, cel maiimportant traducãtor de literaturã românã înState.

Uneori întîmpinã probleme de traducere, deînþelegere a dimensiunii exacte a fiecãruia dintrepoeþii români, probleme ce vor fi rezolvate (ºi)graþie unor discuþii nesfîrºite cu Will Alexander,poet suprarealist din Los Angeles, deschis cãtreliteraturile europene sau hispano-americane.Semilian realizeazã, pe mãsurã ce traduce, cãengleza e o limbã de suprafaþã, comercialã, lipsitãde nuanþele ºi adîncimile metafizice ale românei.Nu poþi „sãpa” în englezã cum „sapi/ scobeºti” înromânã. Se împotmoleºte la transpunereaamericanã a Levantului, strãlucitã întreprinderepost-joyceanã a poetului Mircea Cãrtãrescu. Înmomentul acela însã, îl ajutã chiar soþia sa, LauraSemilian, sopranã în L.A. ºi pasionatã de istoriaBalcanilor. Graþie Laurei, termenii melodioºi, deun parfum aparte, ai Valahiei turcite ºi franþuzitevor fi echivalaþi prin cuvintele la fel demelodioase ºi misterioase ale Sudului american.

Cãlin Andrei Mihãilescu a strãlucit, înemisiunea aceasta, tocmai lãsîndu-se eclipsat,tocmai încercînd sã ne prezinte miracolulceluilalt. Poziþionîndu-se pe aceeaºi frecvenþã deundã cu invitaþii sãi (Laura ºi Julian Semilian, WillAlexander), s-a metamorfozat din amfitrion încomplice, într-unul realmente bucuros de izbînzileculturale ale prietenilor sãi. Se cuvine, deasemenea, felicitat Institutul Cultural Român dinNew –York, la iniþiativa cãruia emisiunea Ecran`necran, ne apropie de oamenii importanþi aicontinentului nord-american.

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 133 • 16-31 martie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


“The poets work for thefuture” crede Julian Semilian

agenda

ªtefan Manasia

Brita Weglin Botwid prietenul meu

Despre creaþia lui Geo Bogza au scristemeinic majoritatea criticilor noºtri,începînd cu George Cãlinescu, TudorVianu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu (unarticol al acestuia apare postum, în 1966, darconþine principalele ,,definiþii” ale universuluibogzian, reluate de aproape toþi comentatorii),continuînd cu Ov. S. Crohmãlniceanu, Ion Vlad,Nicolae Balotã, mai apoi Nicolae Manolescu,Mircea Martin, Gabriel Dimisianu, Ion Pop º.a.Dincolo însã de succesiunea generaþiilor de critici,problemele rãmîn, în mare, aceleaºi: raporturileautorului cu avangardismul; definirea reportajuluiîn relaþie cu literatura, în general, ºi cu poezia, înspecial. Astfel cã cine pronunþã astãzi numele luiGeo Bogza se gîndeºte numaidecît la întemeietorul„reportajului modern”. Cert e cã autorul CãrþiiOltului are o neobiºnuitã sensibilitate liricã ºi cã„prozele” sale stau sub semnul unei „tehnici” desubstanþã pe care literatura modernã ofrecventeazã curent: logopeea, un proces deintensificare ºi halucinare a realului. „Realitatea”,ordinea ei, va fi dictatã de realitatea interioarã, aspiritului, mai profundã ºi mai adevãratã. Datelerealului se vor conforma unei nevoi de confesiune,nu sînt înregistrate pur ºi simplu, astfel cã„reportajele” lui Bogza rãmîn în esenþã niºteficþiuni; ele se nasc dintr-o exasperare asensibilitãþii, sensul lor ultim este existenþial.„Reportajul” cel mai edificator ºi cel mai literar,într-o asemenea perspectivã, este O sutã ºaptezeciºi cinci de minute la Mizil, o halucinantã percepþiea neantului în banalitatea cotidianã, imagineterifiantã a solitudinii existenþiale. De altfel, într-oediþie a Þãrii de piatrã din 1970, autorul fixeazãtranºant aceastã „poeticã”: „Trãind, nu atît înmiezul fierbinte al faptelor, cît în propria-miconºtiinþã evenimentele din timpul vieþii mele,obsedat de demnitatea omului ºi mortificat de de-gradarea la care a fost supus, cu orice gînd m-aº fiîndreptat spre realitate, ea devenea mai mult unprilej de a mã mãrturisi pe mine însumi,necontenita-mi pendulare între revoltã ºi reverie,decît de a o cunoaºte ºi a o înfãþiºa în datele eiexacte”. ªi totuºi, opera lui Geo Bogza oferã îngradul cel mai înalt sentimentul realitãþii:geologice, economice, sociale, politice. Numai cãeste vorba despre o realitate a ideilor. Facultateadominantã a scriitorului nu o reprezintã atîtpoezia cît imaginaþia ideilor. El face parte maidegrabã din familia de spirite a eseiºtilor, în speþãdin aceea pentru care lumea cãrþilor a fostînlocuitã cu lumea concretã, realã, în care cautã aintroduce un sens, a o ordona nu doar prin„fantezia dictatorialã” ci ºi prin idei. Dincolo deevocarea marilor singurãtãþi geologice, asolemnitãþilor genezei ori a aspectului ritualic allumii, evidentã îndeosebi în Cartea Oltului, decidincolo de nivelul strict poetic, poate fi relevat înuniversul bogzian un veritabil eseu despre ocivilizaþie autohtonã, o „radiografie” profundã,uimitoare, intuitivã în „arhitectura” elementarã,naturalã ºi în spiritualitatea poporului român,amintindu-l întrucîtva pe Emanuel Estrada cuRadiografia pampei. „Demonstraþia” nu seexprimã discursiv, ci prin imagine. Într-o lucraremai modestã, Tablou geografic, un fel de manualeseistic de geografie, Geo Bogza „descrie” sumar

arhitectonica naturalã, cosmicã, a peisajuluiautohton. Este imaginea superbã a unui amfiteatrude o perfectã armonie, a unei „construcþii” magni-fice, de o mãreþie cosmic-paradisiacã, modelatã,„civilizatã” mai curînd de benefice forþe naturaledecît de istorie. Armonia acestui peisaj n-are nimicartificial; este rezultatul unui instinct natural. Aicipînã ºi cetãþile (aºa ca în evocarea Feldioarei) paremanaþii ale geologicului, de unde impresia destabilitate cosmicã, de trãinicie ºi siguranþã. Unpeisaj, prin urmare, nu primitiv, ci „bãtrîn”, ,,decea mai purã esenþã cosmicã”, în care omul seintegreazã organic, este un membru al unui trupuriaº. Aceastã comuniune dintre fiinþa umanã ºinaturã devine, în viziunea scriitorului, o fatalitate(în Þara de piatrã, aºezarea oamenilor þine decataclism). Bogza vrea sã surprindã simplitatea ºimisterul insondabil al existenþei într-o complexãmitologie a elementelor, drept care omul va finaturalizat iar natura umanizatã. Oamenii audestinul elementelor, iar elementele poartã în elememoria colectivitãþi, aºa ca într-un extraordinarfragment despre nori, din Cartea Oltului, care estede fapt un eseu asupra civilizaþiei; norii sîntimagini enciclopedice ale memoriei umane, pecînd bãrbaþii ºi femeile de pe Hãºmaº, imaginiarheologice, enigme ale naturii abia desprinse dingeologic sau vegetal, în Þara de piatrã, moþii par„nemiºcaþi, lipiþi de piatrã, pentru totdeauna”. Daraceastã comuniune nu se rezumã la momentulgenezei. Ea închide niºte valori morale ºi estetice,reprezintã un model de civilizaþie elementarã,nealteratã, sau o civilizaþie degradatã. Þara depiatrã este cel mai grav ºi mai patetic eseu dinliteratura românã despre destinul unei colectivitãþiºi, de fapt, el mi-a sugerat ideea asocierii cu Ra-diografia pampei. Þinutul moþilor, asupra cãruiaforþele istoriei au lucrat malefic, reprezintã tocmaiun asemenea tip de civilizaþie primarã, în careoamenii sînt mai degrabã un ,,precipitat” natural,apariþia lor „imitînd” destinul mineral al aurului.Numai cã aurul semnificã înstrãinarea lor, este unsimbol al frustrãrii. Adevãrata lor condiþie seexprimã în piatrã. Totul se conformeazã, de lafizionomie, comportament, la relaþii sociale,acestui element auster. „Pietrificarea” fiinþei umaneprimeºte un sens moral: ea presupune un clocotconcentrat, subliniat, bãnuit în mineral, orezistenþã ºi o încãpãþînare milenare, aºa cum aparacestea în eroii aspri, adevãraþi sfincºi de piatrã, aiApusenilor, Horea sau Avram Iancu. Noteazã GeoBogza la un moment dat: „Nu priveau munþii, îisorbeau încet printre pleoape”. În altã parte cinevaafirmã: „Nu putem sta în cîmpie, cã ne uscãm devii”. Moþul nu are atît sentimentul mitic almuntelui, cît conºtiinþa eticii lui austere. Ei îºiasumã un anumit tip de existenþã, simplã,elementarã, dar demnã ºi orgolioasã, rezumatãfoarte bine de autor într-o sintagmã: „un om ºiun topor”. O singurãtate, fãrã îndoialã,privilegiatã, cãci ea presupune, în fond, ocomuniune: aceea dintre om ºi unealta sa, unealtãcare înseamnã nu atît o prelungire a braþului cîtun alter-ego, sau, mai mult, este „limbajul” sãuesenþial, un mod de exprimare fãþiºã, directã.Chiar ºi îmbrãcãmintea moþului are înfãþiºareaunei porozitãþi stîncoase, este tot o expresie apersonalitãþii sale, o „reproducere în stofã a

peisajului înconjurãtor”. Nicio preþiozitate, aºadar,în acest destin pietrificat al omului. Piatra însãºinu are nimic din „promiscuitatea” materiei, devineparcã abstractã, imaterialã, o imagine posibilã,stilizatã, a condiþiei umane. Ca „emanaþie” purã aei, omul nu va cunoaºte decît „o sãrãcie carerezumã viaþa la cîteva elemente”. Sãrãcia este „destîncã tare”, ea „nu are material în care sãlucreze”, este „lucie”, primeºte o funcþie aproapeesteticã, deosebindu-se de mizerie care presupunepromiscuitate, alterare a caracterului, frustrare.Sãrãcia e naturalã, asumarea unei singurãtãþicosmice; mizeria, însã, este consecinþa uneiproaste intervenþii asupra naturii. Ea e exterioarã,publicã, colectivã ºi expresia ei halucinantã o daualte elemente: cãrbunele ºi petrolul, elemente„artificializate” forþat, „produse” în minã sausondã. Minerul, faþã de þãran, este desprins depeisaj, existenþa sa nu se mai bazeazã pe moralastatornicã a geologicului; are forma mineralã-ambiguã a cãrbunelui, este expresia unei tristeþitelurice. De fapt, în Oameni ºi cãrbuni în ValeaJiului (1947) însãºi natura cunoaºte starea aceastade carbonizare, copacii sînt scheletici, negri.Exploatarea capitalistã, iraþionalã, a produs aiciimagini de coºmar. Forma colectivã a mizerieiminerilor este colonia, corespondentul social alexistenþei geologice: „O colonie e locul unde sedesfãºoarã viaþa minerilor dupã ce au pãrãsitgaleriile, dar nicãieri ca aici nu se simte mai multdomnia cãrbunelui. Nu mai e doar un mineral cepoate fi evaluat în metri cubi, ci însãºi substanþavieþii, substituindu-se celulelor vii, devenind starepsihicã. Dar paginile cele mai cutremurãtoare aleacestei cãrþi sînt consacrate radiografiei minei.Mina este, în acelaºi timp, mister geologic ºiimagine a destinului subteran al omului.Arhitectura ei e descrisã minuþios, tehnicist, cu oprecizie inginereascã. Mina devine astfel un „eseu”halucinant despre acest destin subteran al omului,despre condiþia sa umidã, precarã. Asemenea spaþiimalefice mai apar în opera lui Geo Bogza, fiindvãzute îndeobºte ca degradãri ale naturii ºi aleumanului. Aºa de pildã, în Valea plîngerii întîlnimo teribilã radiografie a periferiei, un eseu cumplitasupra pestilenþialului. Mizeria apare aici înaspectele ei economice, sociale, umane, cosmice. Eo lume colcãitoare, în descompunere, imagineamahalalei putride. Radiografii acute reuºeºte, apoi,scriitorul, în cîteva oraºe de provincie din cîmpia

33



TRIBUNA • NR. 133 • 16-31 martie 2008 33

editorial

Geo Bogza ºi imaginaþiaideilor

(Continuare în pagina 11)

Petru Poantã

Geo Bogza

Nichita DanilovCentura de castitateBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2007

Nichita Danilov este unul dintre puþiniipoeþi (optzeciºti) implicaþi pânã peste capîn propriul scris, pe care îl simte ca oparte integrantã a propriei fiinþe. Vi se pare cãrostesc prea uºor vorbe mari? Sã mã justific,apelând la unul din eseurile cuprins în Capete derând. Întrebându-se, bunãoarã, Câtã ficþiune existãîntr-un text poetic, acesta ajunge la concluzia,convingãtor susþinutã, cã materialul pe care îlmodeleazã nu e deloc neutru: „cuvintele se întorcîmpotriva celui care le-a emis”. „Când te apropiide poezie, adaugã el, trebuie sã fii cu trupul ºi cusufletul curate”. E o naivitate sã crezi înpotenþialul magic al cuvântului? Are limbajul nunumai capacitatea de a numi lumea, de a odescrie, ci ºi pe aceea de a o influenþa? NichitaDanilov crede cu tãrie cã da: „Cuvintele pãstreazãînãuntrul lor latenþe ascunse ºi printr-o anumitãaºezare, printr-o anumitã ordine, intuitã de poet,pot aduce binele sau rãul”. Atenþie, e vorba doarde cuvântul esenþializat, al poeziei autentice. Nu ecazul sã fim sceptici: realul se lasã manipulat detext, iar poetul devine un fel de taumaturg. Esteaici semnul unei religii a poeziei, al unei credinþeîn propriul har, care nu se mai lasã explicat prinhazard, ci devine o datorie ce trebuie îndeplinitãcu maximã responsabilitate. Cine nu crede acestlucru nu e poet adevãrat, ci un inginerconºtiincios al textului, un meºteºugar, un artifexcare confecþioneazã cu rãcealã un obiect lipsit despiritualitate. Nu e cazul lui Nichita Danilov, caresusþine, împãcat cu sine, cã „nu poþi sã ajungi laesenþa lucrurilor fãrã a nu fi pedepsit”. Prinurmare, poezia, arta în genere schimbã lumea, numicile nemernicii, jocuri, ambiþii, interese politicesau de alt fel. Dar pentru asta e nevoie ca ceialeºi, puþini, foarte puþini, sã aibã conºtiinþamisiunii lor.

Anul 2007 a fost unul extrem de rodnicpentru autorul Câmpului negru, readucându-l încentrul atenþiei în ipostaza care l-a consacrat,aceea de poet de prim raft. Dupã ce l-a începutcu volumul Centura de castitate (editura CarteaRomâneascã), l-a încheiat cu grupajul de 40 depoeme din antologia Bãutorii de absint (Paralela45), alãturi de Traian T. Coºovei, Ion Mureºan,Ioan Es. Pop ºi Liviu Ioan Stoiciu – o provocareadresatã criticii de a rediscuta, cu textele lavedere, ierarhia poeziei din ultimele decenii. Cumam avut ocazia ºi ºansa sã prefaþez aceastã ultimãispravã, mã voi opri acum la cartea pe carescriitorul ieºean o semneazã singur. Dupã cebifase numeroase antologii în ultima vreme, iatãcã el are resurse sã demonstreze cã nu este unpoet care ºi-a fãcut bilanþul, ci unul întru totulcompetitiv.

Ceea ce intenþioneazã autorul în acest nouvolum este sã scrie o carte despre vid: motto-uriledin Tao Te Ching ºi Lao Zi ne pot ghida cãtreaceastã ipotezã. S-a discutat, în cronicile deîntâmpinare, despre un scenariu al apoteozei,confirmat de structura cãrþii: de la Insomnie, prinscrutarea Feþei lãuntrice, cãtre Luminã (sunt

titlurile celor trei secþiuni). Nichita Danilov esteacum mult mai preocupat sã descopere acel profilinterior al omenescului, de dincolo de aparenþe,astfel cã se retrage strategic din text ºiorchestreazã situaþii poetice apte sã impunã oparadigmã a investirii cu sens a vidului. Cumaltfel decât prin cãutarea dramaticã, disperatã, atranscendentului, sub forma divinitãþii? Aceastãraportare a omului la un reper care sã îi asigurecertitudinea unui „dincolo” reprezintã una dintemele constante ale poeziei lui Danilov: deaceastã datã, ea nu mai devine alibi al confesiuniinedeghizate, ci moralã finalã a unor scenariiapãsãtoare, care concureazã imaginarulescatologic. Ce îl împinge, oare, pe bãtrânulFeofan, pictor de icoane, sã îºi denunþe, cãtrefinalul unei vieþi exemplare, constrângerea ce-lcondamna (acesta e cuvântul) la sfinþenie? Sã-lurmãrim, mai întâi: „astfel încât acum, ajuns laadânca senectute,/ bâjbâind cu mâinile, încerca/sã deschidã, apelând la tot felul de tertipuri,/chiar ºi la vrajã,/ propria centurã de castitate,/ pecare o vedea în vis/ cum îi înconjoarã coapsele…/scârþâind în bãtaia/ tuturor gândurilor…” Gestulacesta nu trãdeazã decât o izbucnire tardivã aomenescului. Ipostaza sa de sfânt nu e decât unrol pe care ºi l-a asumat întreaga viaþã, o mascãpe care o acceptã pânã îi resimte acut falsitatea:ea nu face decât sã imite stângaci adevãratavocaþie a ascetismului, pentru cã virtutea constãîn stãpânirea spiritualã a nãravurilor firii, nu înpriponirea lor mecanicã. De aceea, centura decastitate reprezintã nu un preþ al ascezei, cidovada unei înscenãri a acesteia.

Dar, în pofida acestor tentative de disciplinarea umanului, mult dorita înþelepciune se câºtigãtocmai prin renunþare: Dumnezeu nu este o þintã

fixã, un capãt de drum, ci pretextul uneipermanente cãutãri; la El ajungi de oriunde aipurcede, dar cu o condiþie: sã-l descoperi în tine,cãci doar faþa lãuntricã a omului se poate întoarcecãtre izvorul dumnezeirii. Dupã ce a cunoscuteºecul atingerii revelaþiei prin autoconstrângere,Feofan descoperã cã totul este mult mai laîndemânã decât bãnuia, dar ºi mai dificil de atins.Poemul cu acest titlu (Faþa lãuntricã), piesã derezistenþã a volumului, împrumutã, strategic,tonalitãþile Apocalipsei lui Ioan. În mod sugestiv,cunoaºterea nu constã în asimilarea unei lecþii,cãci sensurile sunt prompt spulberate: „ºi atunciam vãzut rotindu-se faþa mea în afara ºi înlãuntrulmeu, o faþã cu mai mulþi ochi ºi mai multe guri,care-mi vorbeau în mai multe limbi deodatã. Ceeace spuneau nu auzeam, cãci la fiecare silabã, lafiecare cuvânt se stârnea vântul. Literele izvoraudin aceste guri ºi se ridicau la cerul multicolor,astfel cã spre searã ochii mei se umplurã delacrimi”. Imagistica aruncatã în joc este una cât sepoate de plasticã, de concretã; nu e vorba aici deo improvizare a unei simbolistici religioase, ci deo întoarcere fizicã înspre adâncimile propriului euscindat: „Aplecându-mã ca sã privesc lãuntrulacelui vârtej sau urlet, am simþit deodatã cã suntîntors pe dos ca un sac gol de liniºtea ce se ridicaacolo ºi aruncat în aer ca o piatrã dintr-un craterfierbinte. Am fost cuprins de o spaimã rece,simþind cum tot lãuntrul meu rãbufneºte ca o apãîn afarã ºi cum tot înveliºul trupului meu seprãbuºeºte într-un hãu fãrã capãt”. Acolo este, defapt, salvarea: în hãu, în vid. Dumnezeu însuºiabia acolo se lasã aproximat, cãci el se aflã „departea cealaltã a existenþei”, umplând un gol carealtfel înspãimântã. Marea probã constã chiar îndepãºirea limitelor omenescului, în trecerea uneivãmi care e propriul eu. Sfâºierea, ruptura,smulgerea din sine reprezintã metafore concreteale acestei agonice tentative de a migra „dincolode luminã”, „mereu dincolo de sine”. Ceea ceconstituie reuºita supremã a acestui scenariuvizionar este concretizarea fiorului mistic,corporalitatea pe care o capãtã aceastã supremãexperienþã spiritualã. Este o imaginare palpabilã aextazului, poate cea mai puternicã din literaturanoastrã, lipsitã de mari mistici. Nu întâmplãtoracest scenariu al mântuirii prin identificarea, învidul absolut, cu divinitatea, este resimþitã ca untragic divorþ de sine însuºi. Deloc paradoxal,pierzându-se de sine, fiinþa îºi fixeazã corectazimutul. Cu alte cuvinte, supravieþuieºte.

Poezia lui Nichita Danilov nu este delocexplicitã, cãci lasã totul pe seama acestor scenariicare cultivã o ambiguitate gravã, dar nu obscurã.Lucru important, autorul nu ºi-a creat o retoricãspecificã unei astfel de tematici, ci a preferatsimplitatea cu alurã epicã a unor travestiuri lirice.De altfel, astfel de mize metafizice ar risca sãeºueze dacã ar derapa cãtre zona bravelor truismepe care confesiunea nudã nu ar fi putut-o evita.

Una peste alta, Nichita Danilov îºiconsolideazã, prin aceastã Centurã de castitate,locul pe podiumul valoric al unei generaþii cãreiai-a sosit timpul sã dea seama în faþa istorieiliterare.

44



44 TRIBUNA • NR. 133 • 16-31 martie 2008

cãrþi în actualitate

Bogdan Creþu

Faþa lãuntricã a omului

Brita Weglin Povestea de dragoste

Adrian Majuru (coord.)Prostituþia. Între cuceritori ºi plãtitoriPiteºti, Editura Paralela 45, 2007

Prezenta antologie închinatã prostituþiei faceparte din seria “Bucureºtiul subteran”, undeAdrian Majuru a mai publicat câteva volumerãvãºitoare prin concreteþea faptelor aduse laluminã: Bucureºtiul subteran. Cerºetorie,delincvenþã, vagabondaj ºi Bucureºtiul subteran.Sinuciderea, care se adaugã monografiei Bucureºtiimahalalelor sau periferia ca mod de existenþã,apãrutã anterior la editura Compania.

Colecþia lui Majuru reuneºte de aceastã datãtexte de la începutul secolului XX, pe alocuri foartenaive, teziste, misogine ºi plicticoase pe alocuri,dacã nu le-am putea înþelege empatic, realizând oincursiune în mentalitãþile specifice vremii lor. Esteexact ºi ceea ce îºi propune de fapt coordonatorulcrestomaþiei, în care intrã texte foarte eterogene, dela lucrarea de licenþã Despre emanciparea femeii,susþinutã în 1907 de juristul Dumitru Velicu ºinepublicatã integral pânã acum, la studii mai

serioase care abordeazã istoria prostituþiei ºi bolilevenerice (dr. Dominic Stanca ºi dr. Aurel Voina) saucauzele, combaterea ºi extensia fenomenului, totulculminând cu mãsurile legislative cum ar fiRegulamentul pentru privegherea prostituþiei înoraºul Bucureºti datând din 1898 ºi Contractul delocaþiune al caselor de toleranþã.

Considerând prostituþie ca o dialecticã a actuluicuceririi ºi a favorurilor plãtite, Majuru ajunge laconcluzia cã în funcþie de aceste criterii s-adesfãºurat raportarea tuturor epocilor la fenomenulîn sine:

“toleranþã fatã de curtezanele cultivate,înþelegerea pentru situaþiile mai nefericite ºicultivarea discreþiei de alcov au oscilat de la formevariabile de abordare, la temperaturi de sub zerograde. Pentru unii, mai puþini, cutezana reprezentao extenise în prezentul imediat a unei fantezii, aueni creativitãþi dincolo de socialul normal, pecând, pentru cei mai mulþi, casa de toleranþã jucarolul unei «masturbaþii compensatoare», multinferioare onanismului ca «valoare moralã»”. (p. 10)

Confruntarea între imaginarul erotic ºineputinþã dã cheia de înþelegere a dublei raportãri:cultivarea ºi sacralizarea prostituþiei în anumiteperioade ale istoriei sau dimpotrivã, stigmatizarea eitocmai de aceia care o “jinduiau” mai mult.

Citind lucrarea de licenþã a lui Dumitru Velicu,nu numai feministele, dar ºi orice alt om altimpului nostru s-ar ridica revoltat împotriva dozeide misoginism implicit într-o tezã care, stupefiant,se intitula chiar Despre emanciparea femeii.Conform autorului, datoritã împrejurãrilor, “în modfatal femeia a devenit vicleanã, cochetã ºi sceptru alminciunii, numai sã placã bãrbaþilor, sã scape decruzimea lor. Aceste defecte pentru noi – calitãþipentru ele – au evoluat ºi au ajuns la un progresuriaº în timpurile noastre”. (p. 48-49). Astfel depãreri, nu sunt – ºi nici nu pot fi – accidentale. Elesunt mostra mentalitãþii începutului de secol XX.Dumitru Velicu este doar un exponent al “gândiriiprogresiste” a generaþiei sale, care concepea educaþiafemeii ca un mijloc de perfecþionare a unor calitãþispecifice, ºi nu ca pe o cale de acces cãtreautonomia ei.

Antifeminist convins, tânãrul licenþiat considerãsupunerea femeii la obligaþiile casnice ca absolutnecesarã bunului mers al societãþii. Fericitea eipersonalã nu intereseazã pe nimeni! Iatã un altpasaj care demonstreazã cã istoria avanseazãiremediabil, lasând în derizoriu încrâncenãrileprincipiale: “Cãsniciile, acolo unde ºi femeia a

55



55TRIBUNA • NR. 133 • 16-31 martie 2008

Dan LunguSînt o babã comunistãIaºi, Editura Polirom, 2007

ªi în ultimul sãu roman, Sînt o babãcomunistã, Dan Lungu se dovedeºte unrealist „pur sînge” care – în spiritul mariitradiþii balzaciene – exploreazã mediile cele maidiverse ºi (re)descoperã, în peisajul policrom alsocialului, caractere ºi tipologii, privite fãrãîncrîncenare, cu ochiul relaxat al unui umoristplin de subtilitate. ªi tocmai aceastã privirerelaxatã, tolerantã, cîteodatã complice, e una dinmãrcile personale ale prozatorului; dacã amoºtenit de la maeºtrii povestirii veriste fascinaþiapentru social ºi voluptatea de a colecþionaeºantioane reprezentative de umanitate, DanLungu refuzã, în schimb, „perspectiva monarhicã”a romancierului-demiurg care priveºte întotdeaunalumea de sus, cu detaºarea anatomistului, cãci elîºi trateazã personajele „de la egal la egal”, seplaseazã în mijlocul lor, propunîndu-ne o viziune„din interior” care îi dã naraþiunii un plus deautenticitate ºi de firesc. Aceastã viziune „dininterior” coexistã, în paginile romanului, cu operspectivã temporalã radical diferitã de cea avechilor realiºti: aici timpul nu mai curge linear,cronologic, ci e antrenat într-o miºcare de du-tevino, oscileazã mereu, dupã principiul pendulului,între „înainte” ºi „dupã”, configurîndu-se douãplanuri temporale, între care funcþioneazã joculcontrastelor ºi al paralelismelor. Timpul-pendulpermite, în felul acesta, trecerea de la filmulrealist al societãþii comuniste la tabloul realitãþilorpost-decembriste, dar, mai mult decît atît, el esolidar cu miºcãrile sufleteºti ale protagonistei,care suferã de „rãul istoriei”, e „ameþitã” devîrtejul acesteia ºi determinatã sã se interoghezeasupra propriei sale identitãþi, descoperind cã nue decît o „babã comunistã”. Astfel cã, din

momentul acesta, romanul lui Dan Lungu seconverteºte într-un „studiu de caz”, devinevarianta adusã la zi a studiilor ºi fiziologiilorbalzaciene, radiografiind, cu umor, dar ºi cu ungrãunte de duioºie, unul din tipurile „tranziþiei”romaneºti: nostalgicul inadaptabil, cãruia i s-amodificat brusc statutul social ºi e respins de osocietate aflatã ea însãºi în plinã metamorfozã.Eroina lui Dan Lungu este, de aceea, un soi deMoromete feminin, o victimã a timpului „care numai are rãbdare”, o expulzatã din „paradisul”(pentru ea confortabil) al comunismului, evocatîn pagini care amintesc de cartea lui Vasile Ernu,Nãscut în URSS: „În atelierul nostru parcã erampe altã lume. Undeva în spate, într-un fel demagazie, aveam o cadã în care curgea permanentapã rece. Acolo stãteau berile ºi sucurile. Cîndavea chef, hap! o bere (...) Fainã viaþã am maidus. Pãi, noi pînã la pauza de masã terminamtreaba pe ziua aia. Asta era pe la unºpe, unºpejumate. (...) Dupã pauzã, program de voie. Lãsammaºinile sã meargã în gol, ca sã zicã lumea cãmuncim, ºi treceam fiecare la treaba lui. Care voiasã facã piaþa, n-avea decît. Dar cei mai mulþi,dupã un duº, se apucau de tot felul de jocuri.Parcã îi vãd pe nea Ariton ºi pe Sorin, ei tottimpul jucau table. Asta era boala lor. (...) Costel,Radu, nea Pancu ºi nea Aldea jucau ºeptic. Cuberea la picior, ca soldatul cu arma. (...) Dacãvenea vreun control de la partid, portarii nedãdeau imediat de veste ºi eram cu toþii pe poziþiila maºini, muncind cu drag ºi spor”. Acest paradisburlesc, care seamãnã ca o picãturã de apã curaiul lui Parpangel din Þiganiada, are fauna luispecificã, de la ºeful descurcãreþ la secretarul departid obtuz ºi alcoolic, dar ºi marile saleevenimente care culmineazã cu o vizitã (anulatãîn cele din urmã) a lui Ceauºescu. Un Ceauºescua cãrui umbrã planeazã pretutindeni, el fiindevocat permanent în bancurile spuse de nea Mitu,care accentueazã aspectul de spaþiu carnavalesc al

atelierului-paradis, cãci, în viziunea lui DanLungu, comunismul stã sub semnulcarnavalescului, e o lume a licenþiozitãþii aproapetotale: aici se mãnîncã ºi se bea în exces, se rîdeºi se glumeºte, iar puterea este supusã, într-oveselie nebunã, deriziunii ºi bagatelizãrii. În timpce societatea post-comunistã se defineºte, princontrast, ca o umanitate care ºi-a pierdut voioºia,trãieºte sub semnul „alimentaþiei raþionale”(ginerele ºi fiica eroinei refuzã deliciile bucãtãrieimoldave, preferînd peºtele ºi salatele), asfel încît(aºa cum se întîmpla ºi în Amintirile lui IonCreangã) expulzarea din paradis este sinonimã cuexplulzarea din spaþiul sãrbãtorii carnavaleºti.Acum mãºtile sunt smulse: campionul bancurilorcu Ceauºescu se dovedeºte informator alSecuritãþii ºi candideazã pe listele electorale alepartidului România Mare, iar de sub mascabonomã ºi jovialã a protagonistei se iveºte chipulomului meditativ care începe sã reflecteze ºi sã seîndoiascã, paradisul însuºi îºi pierde (în ultimelereflecþii ale eroinei) culorile luxuriante ºi, de subsclipiciul sãu mincinos, prinde sã mijeascãinfernul: „Simþeam cum trecutul meu începe sã seschimbe. În joc intraserã piese noi, care nu sepotriveau deloc, care mã obligau sã iau jocul de lacapãt. (...) Fuseserãm cu toþii ca într-o familie ºipînã mai adineauri fuseserãm fericiþi. Acum...acum începea sã se destrame”. Astfel cã studiulde caz capãtã acum fizionomia unuiBildungsroman, devine cartea trecerii principaluluipersonaj feminin de la stadiul infantil ºiparadisiac (cãci nu cunoaºte anxietatea) lareflecþie ºi îndoialã, aºadar la maturitate. Iar peparcursul sãu Dan Lungu îºi mai demonstreazãîncã odatã admirabilele daruri de povestitor,fãcîndu-ne sã înþelegem de ce este din ce în cemai cunoscut ºi mai apreciat ºi în afara României.ºi sã mai spunem ºi cã aºteptãm cu nerãbdarevarianta cinematograficã a „babei comuniste” lacare (din cîte cumoaºtem) a început sã lucrezeStere Gulea.

Octavian Soviany

Un studiu de caz

Când femeile îºi vând farmecele...

Graþian Cormoº

66




N-am ajuns chiar acolo, încât sã exclamãmsastisiþi – iarãºi Noica!? Or fi, nu zic nu,plictisiþi prin naturã care n-au altã treabã înviaþã decât sã cârcoteascã faptele bune, realizãrilevrednice ale altora, la care n-au cum ajunge, pentrucã natura le-a abreviat organele sau le-a împuþinatfuncþiile. Cum, de asemenea, or mai fi scopiþi fãrãvlagã care bolborosesc în dreptul cerului verseterudimentare, cãci asta-i ajutã sã-ºi uite infirmitãþile,ºi care când ºi când se pomenesc þinând predicicontemporanilor zdraveni, cãrora nu le pot înghiþiexuberanþa vitalã, nu le pot ierta excelenþa. Bachiar, în unele cazuri, spre batjocura lor, astfel deinºi mai ajung condeieri literari, pripãºiþi pe lareviste excesiv de generoase, unde, profitând decâte-o apnee extaticã de grup trec neobservaþi,nesimþindu-li-se izul pestilenþial. Ca sã nu mãobosesc eu, care trebuie sã-mi cheltui energia cutreburi mai puþin savuroase, faceþi pe cont propriuefortul de inventariere, dacã doriþi. Sunt slabeºanse sã mã infirmaþi.

Nu vreau sã-i dau emoþii Laurei Pamfil, la acãrei carte – Noica necunoscut (ed. BibliotecaApostrof & Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2007) – mã voi referi pe scurt în cele ce urmeazã.Nici pe departe nu ar intra în categoria susindicatã. Dimpotrivã, o recunosc de la început caun coregraf excelent al filosofiei noastre tinere, carea atins performanþa unui control exact ºi rafinat alpaºilor într-un demers de naturã abstractã cu mizãdificilã. Ca atare tot ceea ce urmeazã sã spundespre ea se înscrie în schema unui joc de reflexepe un perete, unde umbrele ºi luminile contribuiedeopotrivã la degajarea conþinutului expresiv, ºiestetic ºi ideatic. Peretele fiind Noica, aºa cum l-ampriceput pânã acum ºi cum îl vãd proiectat dejocul graþios al Laurei. Sã nu mi se ia în derâdereafinitatea cu faptele graþioase, despre care eu credcã fac parte obligatoriu din stilul unei culturi, aunei gândiri. Numai cã zilierii culturii nu preaajung atât de departe. Nici mãcar profesioniºtii nuajung cu toþii la graþie, chiar dacã unii stãpânescrigoarea, controleazã argumentul, ºofeazã fãrãemoþii printre teze ºi teorii. Graþia e un rar atributstilistic, ºi trag nãdejde cã nu voi fi acuzat desexism, dacã susþin cã trebuie sã fie ceva femininîn structura sensibilitãþii unui scriitor pentru a-latinge.

Sã scrii despre Noica a ajuns la noi echivalentcu trecerea unui test de inteligenþã. Noica neverificã IQ-ul filosofic, ca naþiune ºi ca indivizi,dupã cum era o vreme, poate cã nici nu a trecutîncã, în care capacitatea de-al citi ºi înþelege peHeidegger te clasa între sau înafara filosofilor.Sigur cã la nivel formal lucrurile par a sta aºa, însãîn esenþã sunt multe, multe nuanþe, sunt diferenþeatât de mari între concurenþii la înþelegerea unuifilosof, încât producþiile acestora pot ajunge sã nicinu aibã numitor comun. Unele sã strãluceascã deinteligenþã ºi rafinament, altele sã miroase de la opoºtã a îmbâcsealã ºi mediocritate. Se ºtie, mariifilosofi, ºi în general marile personalitãþi, sfârºescprin a deveni mai devreme sau mai târziu instituþiiculturale. Numele lor e repetat ca mantrele, pespinarea lor se clãdesc cariere, din opera lor prindcheag sau chiar se îmbogãþesc edituri, librãrii ºibiblioteci. Sunt la fel de utili ca golemii din

chibuþurile evreieºti, care neavând statut de fiinþãumanã sunt puºi sã facã toate treburile gospodãrieiîn zilele de sabat (sper cã nu ºi în gospodãriaintimã, cine ºtie ce-ar putea rãsãri din ataredezmierdãri delegate). Ori ca duhul necurat dinurciorul arãbesc, odatã lãsat slobod poate face totfelul de isprãvi, unele bune, altele rele. La fel,pentru a vedea cã nu-i o comparaþie aiuritã, unNoica sau un Heidegger lãsaþi de capul lor unorale întremeazã fiinþa, le deschid minþile, le ascutgândirea, în vreme ce altora – cãrora aparatul le eprea mare pentru cât au de gândit cu el – le daunumai dureri de cap. Pentru unii vor fi mereu niºterepere absolute în istoria gândirii metafizice,pentru alþii vor rãmâne un nenorocit de nazist ºiun legionar îndrãcit.

Pentru a-mi etala din plin crâncena sobrietate,aº mai sugera cã marii filosofi seamãnã cu niºteuriaºe care alegorice, pe care stau cocoþaþimusculoºii euritmici raºi pe piept, prevãzuþi cutanga ºi amulete bizare, brazilience fierbinþi cupaiete, posedate de michiduþi lascivi ºi ca ataredeposedate insidios de intimul accesoriu,împingându-ºi dedesubturi despicate în plinãperformanþã prin panopticul public, meniþi a vrãjicu zvârcolirile ºoldurilor dragonii fioroºi captivi înartefacte, deopotrivã cu belitorii de ochiînmãnunchiaþi în mulþimi nesãtule. Aºa-ziºiispecialiºti în filosofie, veritabile automate aleredundanþei, nu fac mai mult decât sã seducã prinacrobaþii retorice, cu mai mult sau mai puþin talentspeculativ, curiozitatea publicã vizavi de propriulcar alegoric – fie cã-l numim Heidegger, Noica,Lévinas sau Derrida. Se mai pot gãsi nume, niciogrijã, e loc pentru mulþi. Eu însumi mi-am datochii peste cap cu morgã specioasã ºi mi-am expusinfrastructura fizicã la vremea mea prin sãli deconferinþã – cu toate cã prea musculos nu sunt ºi,dacã-mi studiez miºcãrile, nici chiar atât deeuritmic – rãsfirând gesturi ademenitoare înfavoarea unui astfel de nume. Noroc cã vârsta ºiaccesele de marcionism m-au lecuit de atareplãceri.

E vremea sã m-abat, totuºi, la brazdã. Cugândul proaspãt scos de sub duºul scoþian al

Vianu Mureºan

Noica într-o scrisoare de dragoste

devenit factor de producþiune, unde femeia adevenit funcþionarã, menajul cinstit dispare. Femeianu mai are vremea necesarã sã se ocupe cueducarea copiilor ce degenereazã sub nepãsareamamelor moderne la epoca de gestaþie, este urâtãgrozav, vanitatea le conduce la avorturi ºi la altemãsuri, ca cea mai sfântã chemare a lor sã nu seimplineascã, spre paguba evoluþiei sociale. Nu vorsã fie mame, nu au timp!” (p. 50)

Trecând peste acestea, este amuzant modul încare punerau problema medicii perioadei, DominicStanca ºi Aurel Voina care vedeau în sifilis cel maimare pericol naþional, alãturi de alcoolism ºituberculozã. Lucrarea lor oferã pe lângã definiþiile,istoricul ºi clasificarea prostituatelor chiar ºi oevaluare numericã a lor în marile metropoleeuropene.

Cauzele trecute în revistã de aceºti doi medici –care se bazau pe estimãrile oficiale din Franþa ºiGermania – atestã cã prostituþia apare în mediile dejos ale societãþii, având mare prizã la servitoare,vânzãtoare de flori sau zarzavat, croitorese,cameriste, ºi chiar lucrãtoare în fabrici. Acestefemei care trãiesc de mici în mizerie ºipromiscuitate, adesea pãrãsite de amanþi constituieplaja cea mai largã de acþiune pentrun racolatori.

În continuare ne sunt propuse incursiuniincitante în lumea caselor de toleranþã din Cluj,Bucureºti sau Brãila adesea comparate în paralel cucele din Amsterdam, Berlin sau Zürich. O lumedispãrutã ne invadeazã prin fiecare paragraf. Aflãmastfel de rigurozitatea reglementãrilor prostituþiei laCluj, de dezinvoltura cu care o elevã de liceu dinBucureºtiul interbelic afirmã în faþa profesoarei salecã vrea sã devinã “cocotã”, când va fi mare, deravagiile sifilisului în Brãila etc.

La finalul lecturii, nu putem decât sã neexprimãm speranþa cã astfel de demersuri derecuperare a trecutului, paralele cu istoriaoficializatã, dar mai pregnante, nu vor lipsi dinpeisajul cultural românesc.

comentarii

Brita Weglin Mascã ºi scarã

simþului analitic, mã întreb, cartea Laurei Pamfilrealizeazã o performanþã de naturã culturalã oridemonstreazã doar o virtuozitate speculativã? Sãzicem, pentru început, câte puþin din ambele.Pentru a fi mai explicit, cred cã în perioada deformare oricine are nevoie sã deprindã limbajul,metodele argumentative, sã-nveþe trucurile stilisticii,sã înveþe a chestiona ºi, deloc de neglijat, sã-ºicompunã anumite cliºee de exprimare. Pânã aici,Laura se achitã cu succes. Vorbeºte dezinvolt, îl ºtiepe Noica în esenþã ºi la nuanþã, are rafinament alscriiturii, ºtie sã-ºi urmãreascã ideea, gãseºtegarnitura culturalã potrivitã pentru a împresura ungând noician de care e interesatã pe moment. Sãzicem, asta este o performanþã intelectualã proprie,dovada abilitãþii de-a gândi ºi scrie. Însã pentru cao carte sã producã efect cultural, ea trebuie sã sedesprindã de conþinuturile teoretice gata existente,sã iasã din delta în care s-au colectat studii ºiexegeze, sã îºi gãseascã o direcþie nouã ºi, dacã aresuflu, sã sarã înspre necunoscut. Dacã vreþi, sã sarãîntru nerostit, cã i-ar fi mai drag lui Noica. GãseºteLaura Pamfil acea direcþie? Eu o ascult cuminte,mã fac cã n-am nimic de obiectat ºi rãspund ferm:da, o gãseºte. Mai târziu poate cã, dacã nu uitîntre timp, voi face discrete semne de atenþionarecu degetul. Acea direcþie, nouã crede autoarea, echiar ontologia lui Noica, al cãrei înþeles sesugereazã cã ar fi fost uitat.

Ce înþeleg eu de aici? Mai întâi, Laura Pamfilangajeazã o perspectivã heideggerianã în careintegreazã locul cultural al filosofului pãltiniºan –om ºi operã deopotrivã. Posteritatea ar suferi deuitarea sensului ontologiei nicasiene, privilegiindistoricul ºi epicul vieþii personale. Din prea multãcuriozitate faþã de om, s-a pierdut interesul ori n-amai rãmas timp ºi energie pentru ascultarea litereilui. O spune limpede: „Asemenea unui obiectascuns la vedere, pe masã, sub ochii noºtri,filosoful Noica a fost ocultat când de carismapropriului profil de maestru spiritual, când deumbrele persoanei sale istorice ºi aleangajamentelor sale politice, când de confortabilaimagine a unui gânditor izolat în tradiþionalismulsãu.”(p. 11). Frumos exprimat, dar cred cã inexact.Numai cã o atare inexactitate, acceptatã deconvenþie poate justifica demersul autoarei. Nu ºtiuun alt gânditor român al ultimei jumãtãþi de veacîn jurul cãruia sã se fi fãcut mai multe eforturi deînþelegere, analizã ºi punere în valoare. S-o fi reuºitsau nu asta, nu-i treaba mea sã argumentez, ci aLaurei sã ne explice ce fac toþi discipolii ºcolii de laPãltiniº, care ne lasã impresia unei seriozitãþidepline în studierea maestrului lor. Eu cred totuºicã, sub toate aspectele, posteritatea lui Noica îionoreazã prestigiul ºi, de asemenea, îi valorificã însens profund opera. Pe scurt, cred cã aºa-zisa uitarea ontologiei nicasiene este un truc metodic menitsã justifice abordarea propriei perspective, înabsenþa cãruia autoarea ar risca sã lase impresia cãse scaldã în apele comune. Fãrã o asumpþieprincipialã, fie întemeiatã sau nu, n-ai cum derulao argumentaþie, ºi acea asumpþie este de regulãindemonstrabilã. Deci, irefutabilã. Nu mãderanjeazã acest truc, toþi cei ce scriu filosofie seamãgesc cu gândul noutãþii ºi, cu un pic de noroc,îºi amãgesc ºi contemporanii. Au câºtig de cauzãîntotdeauna cei mai buni prestidigitatori, careizbutesc sã-ºi vândã idiosincrasiile pe post derevelaþii absolute. Ajunge campion al gândirii celcare stãpâneºte mai bine artele magice, adicãabilitãþile de-a induce fantasme, emoþii, gânduri deuz comun.

Dar, odatã ce consimþim la ipoteza Laurei, de-aici încolo discursul merge strunã. Fapt foarteimportant, care dovedeºte cã o construcþiefilosoficã poate fi foarte bunã, ca structurã, ca

articulaþie, ca stil, ºi atunci când se sprijinã pe oipotezã falsã. Asta dacã nu cãutãm, la moduldesuet ºi oarecum primitiv, ºi adevãrul în cãrþilenoastre. Aici sunt dezarmat. Nefiind atât denorocos precum Descartes, adicã nefiind mobilatdin naºtere cu adevãruri supreme înscriseimemorial de Dumnezeu, mã fericesc totuºi cã amdat peste Nietzsche, cã am mãcar o diversitate deperspective din care sã abordez neºtiutul adevãr,altfel spus o mulþime de erori seducãtoare. DacãLaura Pamfil ºtie cã asupra ontologiei lui Noicaplaneazã uitarea, eu, care nu mã numãr întrespecialiºti ºi care pentru nimic în lume n-aº punela-ndoialã cuvântul unei doamne, nu cutez s-ocontrazic. Dar s-ar putea ca realitatea, maispecialistã-n toate decât mine ºi, poate, mainepoliticoasã, s-o contrazicã. Noroc mãcar cãrealitatea nu scrie nici cronici, nici cãrþi.

E adevãrat cã-n jurul figurii lui Noica se poartãaprige dispute, cã sunt atât detractori cât ºiapãrãtori ai lui. Dar, repet, o aºa maºinãrieintelectualã cum e ºcoala pãltiniºanã cu toatemlãdiþele ei, cu atâta coeziune, constanþã ºieficienþã nu mai existã în cultura noastrã. Un maisomptuos car alegoric nu avem deocamdatã, ºi ebine cã pe el performeazã ºi inºi cu frunþilecrispate, aureolaþi de-ndoieli fãrã leac, ºi dolofanipuºi pe ºotii care-þi trântesc când nu te-aºtepþi câte-un aforism memorabil, ºi infanþi energici care vorsã descopere lumea gândului românesc, plimbândpe limbã vorbele lui Noica precum degustãtorii devinuri. Dacã ar dialoga mai mult cu aceºtia, LauraPamfil ar putea avea surprize dintre cele maiplãcute, poate chiar sã constate cã existã oorchestrã – era sã mã scap, sã zic cor de lãutari –specializatã în interpretarea partiturilor ontologiceale lui Noica. ªi mulþi dintre aceºtia îºi cunoscfoarte bine ºi instrumentul ºi locul în orchestrã,spre lauda lor ºi în beneficiul filosofiei noastre.

Dacã a fost uitatã fiinþa din lucruri (Noica), iarnu fiinþa prestigioasã ºi apofanticã de deasuprafenomenelor lumii ºi gândirii (Heidegger), asta maiînseamnã ºi cã relaþia omului cu sine – ca agentulvinovat al uitãrii – e prinsã în cercul fiinþei uitate.Cã, adicã, în uitarea fiinþei se ascunde o, nefericitã,uitare de sine, care ar putea fi tradusã ca efectistoric prin alienare, inautenticitate, înstrãinare,îndepãrtarea omului de sarcina sa originarã.Folosind un cliºeu, asta ar fi cãderea în pãcat,vãzutã nu teologic, ci ontologic. Criza ontologiei,uitarea fiinþei lumii ºi-a lucrurilor ce-o compun,

duce direcþionat la o crizã antropologicã, câtãvreme omul e împresurat mereu de lumea fiinþeiuitate. ªi, ca speþã în discursul Laurei Pamfil,uitarea lui Noica e consecinþa uitãrii mai grave afiinþei, aºa cum uneori apostoli sunt uitaþiîmpreunã cu zeii pe care-i predicã, sau omorâþiatunci când altarele le sunt distruse. Destinul luiNoica se joacã în relaþia noastrã, ca posteritate, cufiinþa, ar vrea sã ne atragã atenþia autoarea. Iarcartea ei face cât îi stã în putinþã, sã ne-aminteascãsarcina ce ne revine, resurecþia unei poziþionãricorecte, de la altitudinea cãreia sã-i putem recalibralui Noica adevãratul loc în fiinþã, fapt de pe urmacãruia ar reveni în culturã ºi istorie îmbunãtãþit,redat autenticitãþii sale. Asta înþeleg eu ºi, dacã eaºa, cred cã ideea autoarei comportã profunziminebãnuite. Aici identific marea mizã a cãrþii. Unelelucruri le scrii pentru cã ai citit ceva, altele pentrucã ai simþit, intuit, gândit ceva, fãrã a aveaexplicaþia mecanismului ce-a dus la acele gânduri.Þi s-au întâmplat precum depresiile în zile ploioaseori euforiile sentimentale prin seninele seri de mai.Anumite cãrþi fac sã se-ntâmple în tine ceva. Nunumai cã te pun în temã, cã îþi dezvãluie un gândsau o mare idee, dar simþi cã ajutã la prefacerealocului tãu în fiinþã, cã te-au prins precum uncurent marin ºi te-mping într-o direcþieincontrolabilã, care speri sã fie conformã marii taleintuiþii despre propriul destin. Nu te simþii, dupãcontactul cu ele o altã fiinþã, dar îþi simþi ºi îþi vezipropria fiinþã altfel, sporitã, luminatã din unghiuridiverse, articulatã de calitãþi ºi atribute neîntrebuin-þate pânã atunci. Marile cãrþi te ajutã sã-þi realizezifiinþa proprie din perspectiva unor alteritãþi ce-oîmplinesc, asta însemnând cã dezvoltã un efectontologic. Schimbã modul tãu de plasare în fiinþã.Aºa stând lucrurile, studiul acelor opere, contactulcu autorii lor nu numai cã au rol educativ, nunumai cã-þi lumineazã mintea, dar, mai mult,întrucât îþi reamenajeazã fiinþa proprie, prin tineacþioneazã asupra fiinþei istorice ºi a lumii,învestindu-te cu calitãþile ºi demnitatea unuiintelect agent. Instrucþia filosoficã, studiulmodelelor fiinþei este chiar formã de acþiune afiinþei, dupã cum rugãciunea omului cãtreDumnezeu este ea însãºi un mod de acþionare allui Dumnezeu. Pentru a parafraza, studiulconºtient al fiinþei devine fiinþa noastrã maiprofundã ºi, prin asta destinul nostru. Da, anumitecãrþi sunt agenþi ai destinului nostru, n-am niciun

77




Brita Weglin Dialog tãcut

88




dubiu. ªi mai suspectez cã Noica a scris câtevacãrþi care au intrat în destinul filosofilor românimai tineri, dar nu numai a filosofilor, între care cusiguranþã ºi Laura Pamfil.

Poate ar fi fost mai util sã procedez precumreferenþii ºtiinþifici la doctorate - cu fraze desprinsedin atelierele de cherestea ºi o pedanterie didacticãtranchilizantã. Sã spun ceva de genul: o cunosc peLaura Pamfil încã din minunatele ei studii derevistã, i-am citit cu atenþie cãrþile – câte or fi oare?– ºi am ajuns la concluzia infatigabilã cã avem de-aface cu un real talent filosofic, cu o marepromisiune a culturii noastre tinere … Însã suntsigur, o inteligenþã atât de vie precum e autoareanoastrã nu mi-ar ierta în primul rândmediocritatea, indiferent câte elogii aº disemina înaerul critic. Cu un ghid exigent ºi perfectcunoscãtor al lui Noica, precum Sorin Vieru, ce-acoordonat teza de doctorat a Laurei Pamfil, carestã la baza cãrþii de faþã, nu putea sã rezulte decâtun material bine orientat tematic, închegatconceptual, rafinat stilistic, asumând în structuralui evenimentele, figurile esenþiale ce compunontologia nicasianã. De observat în chip special,aici Noica este dezvãluit împreunã cu sursele luiºtiute sau nu, redat unei tradiþii pe care mai apoi oia-n rãspãr ºi-o depãºeºte, urmãrit în amplele luidialoguri ºi dispute ideatice, înfipt în solul etnicpentru a þâºni de-acolo, încãrcat cu toate sevele,înspre universalitatea fiinþei. Poate cã, totuºi,autoarea trãdeazã uneori accese de zel, etalândsurse, operând trimiteri, rãspândind bibliografii înprea multe direcþii, nerãbdãtoare sã-ºi dezarmezeeventualii critici, iar în asta eu vãd un tip deentuziasm necopt, cãci atunci când scrii filosofietrebuie sã gãseºti mãsura, proporþia înþeleaptã întreideea de argumentat ºi cantitatea de surse folosite.Risipa de surse poate crea iluzia fragilitãþii analizei,ceea ce nu e cazul acum, dar ar putea fi. Cum ºisãrãcia surselor te poate lãsa sã te miºti într-osuficienþã ignorantã, care mai poate face câteodatãºi gafa de-a croi gesturi magistrale.

Chiar ºi pentru cineva care nu e întru totulnaiv cartea Laurei Pamfil mai aduce câte-o sclipirenouã, dezvãluie câte-un palier nestrãbãtut. Pentrumine, cel puþin, abia de-acum relaþia ontologiei luiNoica cu o posibilã eticã începe sã devinã proiectde gândire foarte serios. Nu am primit rãspuns, dece filosoful de la Pãltiniº a ales sã elaboreze ologicã în detrimentul eticii, când puteau fi scriseambele, însã mi-e mai clar, cã existã un strat eticsubsecvent ce rãzbate din multele lui scrieri. ªidacã vrem, putem dibui noima profundã a uneiatitudini morale care nu înþelege nicicând sã seformalizeze într-un sistem etic, care ar fi oricummai mult o formã de paradã culturalã. Singureleetici puternice în istoria lumii sunt alea religioase,întemeiate pe un sistem teologic, pe ideea voinþeidivine. Când ai înþeles asta, fie te afiliezi moraleicreºtine, fie renunþi la ipocrizie, laºi la o parteinfatuarea raþiunii practice ºi te recunoºti amoral.Cu tot ce derivã din asta.

Talentul Laurei Pamfil, care deja se exprimã cuaerul autoritãþii, nu poate sã nu fie admirat aici,unde reuºeºte sã rezume filosofia lui Noica într-oamplã scrisoare de dragoste. Aceasta e atmosferaempaticã a cãrþii. De fapt orice carte bunã despreun autor este încã o scrisoare de dragoste adresatãpostum. Ce modalitate mai tandrã de celebrare s-arputea gãsi? Cum altfel, decât scriindu-i scrisori dedragoste, ai putea condamna la eternitate unscriitor ieºit din timp? Astfel cã, dincolo de a fi untratat explicativ foarte rafinat dedicat gândirii luiNoica, cartea Laurei Pamfil devine un gest detandreþe filosoficã oferit postum.

ªtefan BaºtovoiIepurii nu morediþia a II-a, Iaºi, Editura Polirom, 2007

Crescut într-o familie fidelã cultului ateist almarxism-leninismului, renunþînd apoi lafilosofie (dar nu ºi la literaturã) pentru a secãlugãri în spiritul celui mai pur ortodoxism,scriitorul basarabean ªtefan Baºtovoi –actualmente monahul Savatie - pare de la bunînceput o persoanã care sã aibã multe de spus,mãcar prin exemplul personal, despre mari nara-þiuni existenþiale bazate pe adeziune ºi credinþã,de la ideologie la religie. Pradã unor turnuri apa-rent atît de contradictorii, experienþa biograficãeste cu siguranþã permeabilã în proza sa, care, fãrãsã alunece vreun moment în autoficþiunetransparentã, mixeazã ecouri din povestea politicã,precum ºi din cea metafizicã. ªtefan Baºtovoi nuîmparte cu colegii sãi de generaþie ºi de spirit etnic(fraþii Vakulovski, Dumitru Crudu, Marius Ianuº)furia anti-esteticã ºi puseurile avangardiste. Înschimb, explicabil poate pentru un temperamentpliat pe filozofie ºi pe religie, opþiunea sa depoeticã vine dintr-o linie mai tradiþionalã ºi tipicruseascã, în genul romanului dostoievskian alcondiþiei umane, dar ºi al minimalismului empaticcehovian.

Romanul Iepurii nu mor este plasat într-unsegment temporal incert de dupã Primul RãzboiMondial, oricum în plinã victorie a socialismului,ºi vorbeºte despre o Rusie dominatã încã de unputernic ferment utopic ºi mesianic, în careimaginarul mitico-folcloric fertilizat de tradiþiilenarodnicismului de început de secol ºi profetismulpopular al socialiºtilor, arãtau deopotrivã înclinaþiaspontanã cãtre stãrile de spirit paroxistice ºivizionare. Dedicat „copiilor sovietici care aucrescut mari”, romanul îi are ca protagoniºti pe„octombreii” de ºcoala primarã care aºteaptã sãdevinã pionieri. Evident, sugestiile legate demîntuirea lumii prin inocenþã nu au cum lipsi. Cutoate acestea, ªtefan Baºtovoi rezistã tentaþiei de aconstrui o naraþiune cu tezã, în care sã intervinãdirect prin comentarii retroactive. Ironia sa laadresa propagandei comuniste, implicitã deci, nuexplicitatã, funcþioneazã în genul formulei pe careserialul de animaþie South Park o joacã de cîþivaani vizavi de industria divertismentului ºidemocraþia americanã: universul infantil este celmai puternic revelator al ideologiilor ºi al miturilorîn care cred orbeºte adulþii. Copilãria ca o retinãsensibilã înregistreazã exteriorul, de la obiceiuri,limbaj, la relaþii sociale, fãrã însã a le adînci dupãtiparul vreunei interpretãri, ci dîndu-le libertateaunei reprezentãri spontane. Romanul lui Baºtovoie un studiu poematic al sensibilitãþii agresatã dedoctrinele în care se aruncã cei mari, variantamelancolicã, emoþionalã, esticã, a stilului crud ºiadesea trivial al pastiºei americane.

Saºa Vakulovski ºi colegii sãi de ºcoalã,Bohanþov sau Vasea, Sonia sau Stela sînt incluºi,pe de o parte, în întreaga reþea a societãþii„multilateral dezvoltate”, cu tot arsenalul deorganizare a interioritãþii care îi corespunde: codulde comportament, obligaþia de a reciclamaculaturã, rapoartele de cuminþenie în faþaneiertãtoarei învãþãtoare Nadejda Petrovna,paradele ºi evenimentele festive ca formã deraþionalizare a entuziasmului, iar toate acestechingi disciplinare le impun o naraþiuneautosuficientã ºi atotcuprinzãtoare. Povestea

socialismului triumfãtor li se livreazã prin forþaîmprejurãrilor ca un mesaj transcendent, revelat,pe care copiii, ca ºi restul poporului de altfel, sîntchemaþi pur ºi simplu sã ºi-l însuºeascã ºi sã semodeleze ca atare: „Lenin era atît de bun, a fãcutRevoluþia ºi îi ajuta pe copii”; „Puterea sovieticãne-a izbãvit de sãrãcie, subsoluri ºi insuportabileleînjosiri sociale”. Cum universul infantil este unrecipient în permanentã foame de semnificaþie,cea mai insistentã identificare simbolicã este aceeacu marea naraþiune ideologicã, supraeu implacabilce întîlneºte rezistenþa unui spaþiu fantasmaticpersonal. Nu întîmplãtor, senzaþia cea maifrecventã care îl chinuie pe Saºa cîtã vreme se aflãîn angrenajul ºcolar este ruºinea, cel dintîisentiment inculcat, artificial. I se descoperãpãduchi, rãmîne în urmã cu lecþiile, rateazãcîntecul despre Lenin, e luat la bãºcãlie fiindcãprovine dintr-o familie þãrãneascã. De fapt,proximitatea lui Lenin, care pare cã priveºte în totacest timp „cu ochi blînzi” din tabloul dedeasupra clasei, sugereazã frapant cã protezaimaginarã care dã acum consistenþã oamenilor este– orwellian - distanþa intimã dintre Tatãl-Stãpîn ºislujitorul sãu. Decupatã din reprezentãrileimprimate ad-hoc pe ecranul alb al inocenþei,povestea comunistã îºi reveleazã caracterul deficþiune, dar ºi eficienþa, extrem de pervazivã prinmituri despre victoria întemeietoare sau despreparadisul viitor. Discuþiile imaginare din pãduredintre Nikolai Arsenievici ºi Lenin au formarotundã, închisã a unor pilde despre „raþiunea caresã învingã nemotivarea umanã”, despre fericireaabsolutã ce va fi adusã întregii colectivitãþi ºi maiales despre pericolul de a te nimeri a fi, în acestvis mîntuitor, un om necuminte, eventual unul„care furã de la stat”. Logica empatiei ºi a emoþieizgîndãrite funcþioneazã pentru naivi sau pentrucopii ca un incubator ideologic ce produce prinhipnozã colectivã un antrenament psihic adecvatîn slujba „marilor obiective”, pe sistemul „hoardei”în termenii lui Sloterdijk. Forþa acestei coeziuni stãîn principal în faptul cã figura paternalã, prezentãîn tablourile din ºcoalã sau chiar ºi în reveriilediurne, a încetat a mai fi un reper istoric la caresã te raportezi în vreun fel, prin fidelitate sau prinrezistenþã, devenind un martor fantomatic alintimitãþii, ca atunci cînd þi-e fricã, ruºine sau îiurãºti din tot sufletul tãu de zece ani pe copiiicapitaliºti. „Da, a fost copil ºi Lenin/ da, a fost ºiel ºcolar” sunã refrenul cel mai prizat în ºcoalã.Un soi de efect emoþional de serã pare sã-i sudezepe membrii comunitãþii ºi sã-i pregãteascã pentru

South Park bolºevicAdriana Stan

reacþii de reflexologie pavlovistã: gîndindu-se cumcapitaliºtii l-au ars pe rug pe cel care a observat cãpãmîntul se învîrte, Saºa e deja gata sã fantazezecu încîntare despre cum ar vrea, la rîndul sãu, sã-iardã ºi sã-i tortureze pe capitaliºti, „sã le punãdegetele pe cioburi ºi sã le batã cu ciocanul pînã leies cioburile prin unghii”.

Astfel unitã în jurul unei construcþii discursivecontingente, dar i-mediatã în efectul sãu dehipnozã colectivã, comunitatea e, în revers, unacare îºi rupe treptat legãturile organice. În creierelepe punctul de a fi îndoctrinate mai supravieþuiescpropensiuni magice: Nikolai Arsenievici încearcãsã construiascã scara „cea mai mare din lume”, alcãrei schelet îl gãseºte Saºa în pãdure, convins cã e„scara pitoreascã” pe care coboarã printre oameniDumnezeu, urmãrit deci cu înfrigurare, doar-doaro fi prins asupra faptului. Acelaºi Saºa se gîndeºte„sã pîndeascã pãmîntul sã vadã cum se roteºte”sau sã prindã o moriºcã de autobuz pentru caacesta sã îºi poatã lua zborul. O tensiune de ceamai purã substanþã poeticã se stabileºte întremarea naraþiune în alb ºi negru a celor buni -comuniºtii vs. cei rãi - capitaliºtii, ºi universulrarefiat dar intensificat pe culori al copiilor(autobuzul „galben ºi umflat”, cîmpul stridentportocaliu prin care înainteazã Sophie ºi tatãl ei).Apropierea pãdurii în care Saºa se pierde din cîndîn cînd în visãrile sale ºi pe care o cutreierãNikolai Arsenievici dupã brebenei pentru iepuri, ºimai ales marele mister al iepurilor înºiºi (sînt de lanaturã sãlbatici ºi liberi, dar au fost cel mai uºorde domesticit - nu le-ar fi oare mai bine înapoi înpãdure?) care strãbate întreaga carte sugereazã întoatã frusteþea ei o viaþã nudã asupra cãreia s-aprodus iremediabil asaltul învãþãturilor oficiale.Cînd li se cere sã adune maculaturã „caalbinuþele”, Saºa îºi imagineazã instantaneu „uncîmp mare de flori pe care bîzîie albinuþele ºicolecteazã polen. În mijlocul lanului erauaºternute o pãturã ºi pe pãturã stãtea el ºi mîncaharbuz. Florile erau înalte ºi-i fãceau umbrã caniºte copaci”. Preponderenþa naturilor staticetrimite, ca într-o suprarealitate, la marele mister alobiectelor. Microrealismul dominant în epica luiªtefan Baºtovoi e concurat în astfel de scene de unstil impresionist aproape faulknerian; pe alocuri,percepþiile lui Saºa se apropie de limbajul lui Benjydin Zgomotul ºi furia, care telescopeazã sintaxarealitãþii: de pe fereastra autobuzului „Fugi încetgardul, fîntîna se roti ºi-n vale tufarii de pe rîpã aucãzut în dreapta. Trecu primul stîlp, drumul carecoboarã peste rîpã, ºi deodatã fereastra se umplude merii din livadã ºi numai undeva deasupra mairãmãsese loc pentru un strat subþire de pãdure ºio ºuviþã albã de cer. Cum încãpeau toate acesteaîntr-o fereastrã atît de micã de autobuz?”

Toatã drama romanului stã într-un spaþiucumva exterior story-ului ºi intrigii, anume înoscilaþia fin articulatã dintre codul decomportament care produce purtãtori robotizaþide mesaje, ºi funcþia poeticã a copilãriei de arecepta ºi a emite spontan impresii – þara lui Saºarãmîne „frumoasã” pentru cã are „copaci înfloriþiºi o scarã a lui Dumnezeu”, dar deopotrivã„tristã”, pentru cã el „simþea cã crescuse mare ºiînvãþase deja tot”. Un roman tulburãtor, în careideile primite de-a gata se amestecã laolaltã cuimaginile în acuarelã, înainte ca vreun simþ criticconºtient sã poatã face vreo decantare eticã.

99




Ion Pop

Revizuiri ºi simptomeordinea din zi

Cine a urmãrit dezbaterile literare din aniipost-decembriºti a putut constata oadevãratã febrã a contestãrilor ºi arevizuirilor de valori. Era firesc: dupã aproapecincizeci de ani de dictaturã comunistã, literaturaromânã cunoscuse schimbãri ºi mutaþiiinevitabile, datorate rupturii brutale, într-un primmoment, de realizãrile modernitãþii noastreîmplinite major în epoca interbelicã, îngrãdirilorideologice ºi constrângerilor cenzurii coresponden-te, unei dinamici dereglate a mecanismelor devalorizare. Rãsturnãrile politice au provocatinevitabil ºi bulversãri ale câmpului literar, dificiladespãrþire de trecutul imediat nu s-a fãcut delocrâzând, ci mai degrabã cu o explicabilã înverºuna-re ºi într-o stare de tensiune încã nedepãºitã pede-a-ntregul. De aici, judecãþile în alb-negru,radicalismele de tot felul, respingerile lipsite denuanþã ale unor scriitori ºi opere, alãturi deîmbrãþiºarea insuficient diferenþiatã a scrierilorpropuse unor necesare recuperãri. Dar ºi o natura-lã schimbare a ponderilor unor genuri, într-ovreme în care evenimentul real, imediat-acaparant,istoria vie, în curs de agitatã desfãºurare,împingeau în plan secund ºi în zone marginaleficþiunea, în favoarea documentului de viaþãînregistratã în timpul dictaturii sau aevenimentelor în avalanºã, comentate de presa detoate calibrele.

Despre asemenea date ale trecutului recent ºiale realitãþii imediate scrie Ion Simuþ în cea mainouã carte a sa, intitulatã atrãgãtor pentrucercetãtorul miºcãrii literare vii, Simptomeleactualitãþii literare, publicatã în Biblioteca Revistei„Famila”, Oradea, 2007). Criticul e cunoscutpentru gradul de implicare pasionatã în ceea ce sepetrece, cum spune un alt titlu de carte a sa, „înarena actualitãþii”, iar „revizuirile” n-au lipsit niciele din raza privirii celui care a reeditat în ultimiiani, printre alte scrieri ale lui E. Lovinescu, aici unbun numãr de pagini, tocmai de „revizuiri”. Esteo lecþie deplin asimilatã ºi care e reamintitã exactla timp, perfect adecvatã, pe de altã parte, uneisensibilitãþi în care se conjugã pacienþa, dacã nuchiar calmul ºi seninãtatea ochiului de istoricliterar care are nevoie de spaþii mari ºi ordonate

ale perspectivei critice, cu o anume fervoare aimplicãrii, ce cunoaºte adesea ºi accentepasionale, polemic-pamfletare.

Schiþa de „simptomatologie generalã” dinpreambulul acestei culegeri de publicisticãîncearcã sã dea seama despre „ce s-a întîmplat înliteratura românã în postcomunism”, iardiagnosticul îmi pare, în liniile sale mari, corect ºiexact. Tulburãri, schimbãri, tensiuni estetice,„tectonica genurilor literare ºi a valorilor” suntvocabulele ºi formulele introduse din primapaginã în comentariu. Criticul reþine, astfel, pefondul reacþiilor anticomuniste justificate, dar ºial unei atmosfere îndeajuns de confuze ºiderutante, ca dupã orice moment revoluþionar,extremismul contestãrii fãrã nuanþe a trecutuluiliterar imediat. Sintagma cunoscutã ºi radicalã alui Ioan Petru Culianu, care vorbea despre „oSiberie a spiritului” sub dictatura comunistã estepe drept cuvânt pusã sub serioase semne deîntrebare, autorul acestei cãrþi invitând la un altfel de revizuiri. Cãci, în ciuda multiplelor mutilãridin perioada cea mai durã a dictaturii, s-a scristotuºi ºi o literaturã valabilã esteticeºte,conformismul ideologic a fost adesea în chipsalutar învins, iar micile perioade de destindere aufost fructificate inteligent ºi fãrã putinþã deîntoarcere, chiar atunci când, în ultima secvenþã aceauºismului, cenzura a revenit în forþã.

Constatând cã aceastã operã de reconsiderarecriticã este în plinã desfãºurare, criticul observã ºischimbãrile care au loc în imediata noastrãapropiere: dupã intrarea în prim-planul atenþieigenerale a scrierilor non-fictive, din primii ani dedupã 1989 – jurnale, memorii, documente,publicisticã curentã – interesul pentru ficþiune (înspeþã, pentru roman) revine, nu, însã, ºi celpentru poezie, care îºi pierde locul relativ centralocupat mai înainte. În privinþa situaþiei acesteia,criticul îºi mai nuanþeazã acum pãrerile exprimatealtãdatã cam prea tranºant ºi care conduceauchiar cãtre o desconsiderare a genului, cupremoniþia eliminãrii lui din câmpul de interes alpublicului. Marginalizarea scrisului poetic e, însã,

Brita Weglin Vine colecþionarul de fluturi

efectivã, ºi nu e doar un fenomen românesc...„Dictatura pieþei ºi a divertismentului” sunt ºi elereale ºi cu urmãri nefaste evidente. La alt nivel,„revizuirile” înregistreazã recuperarea literaturiiscrise în exil ºi interesul firesc-recuperator pentruliteratura românã din Basarabia.

O comparaþie între ceea ce s-a întâmplat dupã1989 cu schimbãrile generate de instalareadictaturii comuniste dupã 1945 îl conduce pe IonSimuþ spre concluzia cã „istoria se repetã înforme derutante”, date fiind „similitudinile”dintre cele douã momente de rupturã: „confuziavalorilor, atitudinea anti-esteticã, predominantpoliticã sau moralã, contestarea marilor scriitori aiperioadei anterioare, dislocarea modernismului –întâi de cãtre proletcultism, iar mai recent decãtre postmodernism -, revizuirea canonului”. Înlinii mari, dar numai foarte mari, pot fi fãcuteastfel de paralelisme. Dincolo de amintitulradicalism al negãrilor, apropierea celor douãmomente istorice ºi de istorie literarã este riscantãºi îndoielnicã; din simplul (?) motiv cã în primulcontestãrile au fost impuse silnic, „de sus”, decãtre regimul dictatorial dogmatic, cã nimic dindialectica fireascã a fenomenului literar nujustifica asemenea respingeri ºi rupturi.Intervenþia politicului ºi ideologicului a contat,desigur, mult ºi în anii noºtri, însã malformareaperspectivei s-a putut corecta în chip natural, dininteriorul miºcãrii literare: dislocareamodernismului de cãtre postmodernism e departede a fi, totuºi, comparabilã cu ceea ce a fãcutproletcultismul impus din afara spaþiului literar.Iar trecerea pe planul al doilea a „esteticului”,concurat de concretul faptului trãit nu are nimicde-a face cu intervenþia retrogradã a doctrinei„realismului socialist”. De reþinut, totuºi, încontextul acestor negãri mai mult sau mai puþin

radicale este ºi componenta, sã-i spunempsihologicã, a unor atitudini din chiar interiorulmiºcãrii literare: relaþiile tensionate dintre„optzeciºti” ºi „neomoderniºtii” anilor ’60 atestãmai curând, aº spune, reciclarea, parþialexplicabilã în context, a unor atitudini neo- saupost-avangardiste, prelungite, de altfel, într-ovariantã „autenticistã” încã mai marcatã, la ceimai noi actori de pe scena literarã, în curs deafirmare, ºi care neagã, la rândul lor, cu exces devehemenþe, valorea predecesorilor imediaþi...Probã, poate, ºi a unui individualism „românesc”ce nu s-a ilustrat doar pe tãrâmul literaturii...

În aria de reflecþie a criticului „revizionist”intrã, în consecinþa problematicii schiþate înpaginile introductive, numeroase alte probleme aleactualitãþii literare. „Bãtãlia canonicã” nu putealipsi, ºi ea e abordatã în termeni rezonabili, fãrãpatimã, cu o privire calmã. Reluând chestiunearevizuirilor de dupã 1990, Ion Simuþ se întoarcela reperul lovinescian pentru a putea diferenþiacorect douã atitudini în etape istorice diferite.

Apreciazã cã încercãrile de revizuire canonicãs-au produs ºi se mai produc haotic, - ºi oremarcã importantã îmi pare a fi aceea cã nutrebuie confundat – cum s-a fãcut de cãtre spiritemilitante – canonul estetic al neomodernismuluicu ceea ce s-a numit abuziv „canonul epociicomuniste”. Confuzia a fost, din pãcate, voitã ºi avizat sã discrediteze generaþia anilor ’60,insinuând ideea unei solidaritãþi cu regimulcomunist, a unor complicitãþi mult peste mãsuranegocierilor inevitabile în context cu tot soiul decenzuri ideologice niciodatã absente. Adevãrulsubliniat de Ion Simuþ este cã scara realã avalorilor acelei epoci, care rezistã, în esenþã ºiacum, a fost impusã de critica exigentã ºiresponsabilã, insubordonatã ideologic a

momentului, ºi nu de funcþionarii de partid. Cumfoarte bine noteazã autorul, faptul cã s-au scrisopere valoroase în urma unor dificile tensiuni cucontextul politic al epocii nu le face mai puþinvalide, iar acuzaþia cã unii scriitori au scris „cuvoie de la poliþie” e neavenitã. „E, datoritã con-juncturii permisive, meritul lor mai mic?” – seîntreabã cu temei criticul. Inventarul învinuirilorpost-decembriste este fãcut cu o luciditate vredni-cã de laudã, care respinge exagerãrile evidente ºinuanþeazã multe alte situaþii abordate confuz ºideformate din raþiuni polemice în contextul tulbu-re din, mai ales, primul deceniu de dupã 1989.Ca atare, nu se sfieºte sã scrie o Declaraþie dedragoste pentru generaþia ’60, în care vede, înacest moment, reperul valoric major, deocamdatãgreu de clintit. E de adãugat, însã, de îndatã cãIon Simuþ rãmâne principial ºi în apãrarea confra-þilor de generaþie de la ’80, contra unor respingerigreu de argumentat din partea unor reprezentanþia generaþiei precedente. El are curajul sã afirme cãgeneraþia nouã are ºi ea un numãr de scriitori cepot fi calificaþi drept mari ºi importanþi, iarnumele pe care le dã nu pot fi, într-adevãrcontestate.

Cum se vede, ne aflãm încã pe un câmp deluptã pe care taberele se înfruntã îndeajuns dedur ºi cu victorii ºi înfrângeri relative. Adevãrulrãmîne undeva la mijloc, ca de obicei, ºi autorulacestor comentarii ºi reflecþii are dreptate sã invi-te la echilibru ºi luciditate în estimarea fenomenu-lui literar în desfãºurare ºi a valorilor deja consfin-þite. Este sensul eminamente pozitiv al „revizuiri-lor” sale, ca acþiune de lecturã reluatã de „revizita-re” (cu un termen faþã de care are rezerve) aspaþiului literar românesc mai apropiat sau maiîndepãrtat.

Culegerea de publicisticã criticã a lui IonSimuþ desfãºoarã, desigur, un evantai problematicmai larg. Comenteazã cãrþi de criticã ºi istorieliterarã, destinul unor prozatori ca Eugen Barbu,Marin Preda, Nicolae Breban, Dumitru Þepeneag,scrie despre „provinciile literare”, dã rãspunsuriprivind cãrþile preferate ºi premiile literare dinultimii ani, îºi pune întrebãri despre statulul scrii-torului în lumea „economiei de piaþã”, se confe-seazã sub semnul pasiunii pentru literatura româ-nã ºi oficiul critic. Mai ºi polemizeazã, ca în cazulreplicilor din jurul controversatului Dicþionar„Echinox” coordonat nu foarte atent de HoreaPoenar, cu un exces de acizi, care îmi pare cã-icontrazice seninãtatea programaticã. Este, cu altecuvinte, un critic implicat, pasionat de spectacolulliteraturii ºi al vieþii din jurul ei ºi care se simte,în fond, responsabil de destinul scrisului româ-nesc. Deºi a probat calitãþi remarcabile de critic ºiistoric literar în cãrþi solide, cum e, de exemplu,cea dedicatã lui Liviu Rebreanu, Ion Simuþ pare ase simþi cu adevãrat în largul sãu în acea „arenã aactualitãþii” pe care s-a situat, de altfel, cuprecãdere în ultimii ani. Faptul cã l-a preocupat închip semnificativ scrisul lui E. Lovinescu spunemult despre afinitãþile sale elective, iar lecþia desincronizare necesarã a spiritului critic cudinamica sensibilitãþii contemporane, oferitã deautorul Revizuirilor, dã, cum se vede, roade. Deºiafirmã, într-o paginã confesivã, cã este optimist înprivinþa trecutului literar ºi mai degrabã pesimistîn ce priveºte viitorul, noile „incursiuni înliteratura actualã” aratã cã criticul gãseºte mereuresurse de încredere învestite în acest viitor, încãutarea unei ordini încã greu de descoperitprintre atâtea confuzii ºi erori de interpretare alezilei.

1100




Brita Weglin Obiect strãin II

1111




La 74 de ani, John Updike1 publicã un roman

care sfideazã – Teroristul poate fi interpretatca abordare a unui subiect la modã, ca

dorinþã de publicitate etc., dar ºi ca un gest desfidare împotriva islamismul militant, intolerant ºiparanoic. Publicarea acestui roman în limbaromânã la doar un an de la lansarea lui pe piaþãeste încã o perlã pe coroana de editor a DeniseiComãrnescu, care ºi-a mutat talentul ºi energia încolecþia personalizatã a Humanitasului. Grabatraducerii realizate de Iulia Gorzo se simte pealocuri, deconcertantã fiind ºi modificarea titluluioriginal – prin accentuarea hotãrîtã aamericãnescului Terrorist se modificã, cred, unadintre mizele cãrþii, aceea a anonimatului din carese poate naºte grozãvia. Deºi nu se fereºte sãspunã lucrurilor pe nume, numindu-i explicit pebin Laden, Bush ºi alþi actori de pe scenaterorismului internaþional, Updike nu face decît sãofere un context istoric romanului sãu – Teroristulrãmîne o operã de ficþiune ºi trebuie judecatã caatare. Faptul cã autorul simte însã cã scriind-o “ºi-a riscat pielea” e din pãcate pe cît de trist pe atîtde adevãrat.

Romanul debuteazã abrupt, în plin tumultinterior al unui tînãr american de origine arabã:“Diavoli, îºi spune Ahmad. Diavolii ãºtia vor sãmi-l ia pe Dumnezeu.” Diavolii sînt colegii deºcoalã, profesorii, locuitorii orãºelului NewProspect, statul New Jersey, cetãþenii StatelorUnite ºi-n genere întreaga lume neislamicã.Conºtiinþa care-i percepe ca atare e a unui tînãrde doar 18 ani, predispus deci prin vîrstã la o viziune în contraste puternice ºi intoleranþã – e oformã de talibanism pe care o manifestã ado-lescenþii de pretutindeni. Pe umerii lui Ahmadapasã însã ºi greutatea enormã a unei credinþe(cea a tatãlui sãu egiptean, care ºi-a pãrãsit familiala doar patru ani dupã naºterea fiului) pe care ºi-oasumã cu putere. Updike lasã loc interpretãriiacestui gest ca dorinþã de-a fi altfel – dacã-n urmãcu 50 de ani tinerii se rãzvrãteau afiºîndu-ºi ateis-mul, într-o lume fundamental atee ca cea aAmericii zilelor noastre tocmai opusul te poatescoate în evidenþã. Ahmad e un tînãr inteligent ºisensibil. Învãþãturilor profane pe care i le oferãliceul le opune pe acelea profund spirituale primi-te de la ºeicul Rashid, profesorul sãu particular deCoran – lecþiile acestui personaj machiavelicalunecã subtil în predici asupra necesitãþii jihad-ului ºi-a spiritului de sacrificiu pe care trebuie sã-lnutreascã orice bun musulman. Deºi instinctivpune la-ndoialã credinþa profesorului sãu, pe care-lbãnuieºte îndrãgostit mai degrabã de forma artis-ticã a Coranului decît de Adevãrul sãu, Ahmadcrede-n islam cu ardoarea oricãrui adolescent aflatîn cãutarea unui sens superior al lumii. Pe altarulacestei credinþe sacrificã fãrã milã ºi emoþiile con-fuze pe care i le trezeºte Joryleen, voluptoasa luicolegã de liceu.

Urmînd sfatul ºeicului care crede cã islamulare nevoie de tineri credincioºi cu abilitãþi prac-tice, Ahmad renunþã sã urmeze cursurile unuicolegiu ºi-ºi dã examenele pentru obþinerea unuipermis de ºofer pe camion. Decizia asta-l aduceîn atenþia consilierului ºcolar, un personaj tipicupdikean – Jack Levy e un evreu în vîrstã de 63

de ani, anxios ºi depresiv, a cãrui neîmplinire ºinemulþumire a cãpãtat deja proporþii cosmice,proiectîndu-se pînã dincolo de moarte: “totul vacontinua fãrã el, soarele va rãsãri ºi maºinile vordemara ºi fiinþele sãlbatice vor continua sã sehrãneascã pe un pãmînt otrãvit de oameni”. DacãAhmad dispreþuieºte cultura materialistã ameri-canã din exterior, Levy are toate motivele sã facãacest lucru din miezul ei, ºi asta pare sã-i apropiepe cei doi. Interesul pe care i-l trezeºte tînãrul semanifestã printr-o vizitã la domiciliu, încheiatãprintr-un flirt timid cu mama singurã ºi artistã abãiatului. A doua întîlnire a celor doi adulþi la fes-tivitatea de absolvire a lui Ahmed constituieînceputul unei relaþii care va dura întreaga varã.Perioada în care ei sînt amanþi e consemnatã prindouã scene debordînd de umor, înþelegere ºi cãl-durã umanã, care-i surprind în pat, dupã cîte opartidã de sex – nefericirea cronicã ºi sentimentelede vinovãþie care-l bîntuie pe consilier pînã ºi-npatul amantei sale fac un contrast amuzant cuspiritul radical ºi libertin al irlandezei pistruiate,care-i dã pînã la urmã papucii acuzîndu-l deipocrizie tipic evreiascã.

Prin intermediul ºeicului, Ahmad este angajatdupã absolvire ca ºofer al unei firme de mobilãaparþinînd unei familii de musulmani. În livrãrilepe care trebuie sã le facã e însoþit de fiul patronu-lui, Charlie Chahib, care-i oferã tînãrului primaprietenie masculinã din viaþa lui, luînd oarecumlocul tatãlui pe care acesta nu l-a avut niciodatã.Cei doi petrec mult timp împreunã în cabinacamionului ºi lungile reflecþii ale lui Charlie pemarginea reclamelor televizate fac deliciul cîtorvapagini din roman. Îndemnurile cu care-ncearcã sã-lconvingã pe Ahmad sã-ºi trãiascã tinereþea (“Dece sã nu trãieºti pur ºi simplu? Sã respiri aerul, sãvezi norii? Nu-i mai ca lumea decît sã fii mort?”)se vor lovi însã de încrîncenarea acestuia în puri-tatea credinþei sale. Pînã ºi cadoul pe care i-l facenoul sãu prieten, plãtindu-i o prostituatã care sã-llãmureascã asupra bucuriilor simple ale vieþii,rãmîne fãrã rezultat – deºi fata se dovedeºte a fitocmai Joryleen, întîlnirea lor rãmîne castã, înciuda încercãrilor ei de a-ºi merita banii. Maiinteresat se aratã Ahmad de lecþiile de istorie pecare i le serveºte Charlie în cãlãtoriile lor, care dela trimiteri subtile la necesitatea jihadului vorajunge la dezvãluirea unei reþele ºi-a unor planuride luptã, iar dorinþa de-a juca un rol în acestrãzboi îi vor aduce o promisiune legatã de“aniversarea” din septembrie. Propunerea propriu-zisã va fi formulatã cu stil de ºeicul Rashid – evorba de-mplinirea unui atentat sinucigaº, pe careadolescentul o acceptã cu seninãtatea credinþeisale sincere.

Ahmad îºi petrece noaptea dinaintea sacrificiu-lui singur cu Coranul, într-o camerã pusã la dis-poziþie de ºeicul Rashid – ras ºi-mbrãcat ca uneuropean, imamul e pregãtit pentru propria “dis-pariþie”. Întãrit de forþa versetelor citite, dimineaþanu face decît sã urmeze automat paºii dinainteexersaþi, preluînd camionul încãrcat cu explozibilºi pornind spre New York – drumul îi este însãîntrerupt de apariþia inoportunã a lui Jack Levy,pe care se vede nevoit sã-l ia cu el. Bãtrînul con-silier aflase pe cãi proprii cã se plãnuieºte ceva ºi-

ncearcã prin toate metodele sã clatine credinþa luiAhmad ºi sã-l abatã din drum – nereuºind, seresemneazã ºi hotãrãºte sã-ºi urmeze elevul înmoarte. În tunelul supraaglomerat pe care trebuiesã-l distrugã, Ahmad are viziunea neobiºnuitã aunui Dumnezeu al vieþii (“El nu vrea sã-Ipîngãrim Creaþia sãvîrºind moarte. El sãvîrºeºteviaþã.”) ºi sub impactul ei renunþã în ultima clipãsã detoneze încãrcãtura. Complet vlãguit, îºi con-duce camionul afarã din tunel, nimerind pestrãzile Manhattanului, cu furnicarul lor deoameni – diavolii care i l-au furat pe Dumnezeu.

“Am simþit cã pot înþelege animozitatea ºi urape care un adept al Islamului le nutreºte faþã desistemul nostru”, declara Updike ºi romanul sãu îisusþine afirmaþia prin profunzimea umanã a per-sonajului, prin intensitatea dureroasã a dramei pecare o trãieºte. Nu e vorba nicidecum de o con-damnare oarbã a Islamului ºi-a adepþilor sãi, doarun semnal de alarmã tras ºi-o invitaþie discretã latoleranþã. Dincolo de mesajul sãu social,Teroristul e un roman de o mare subtilitate stilis-ticã, ale cãrui întîmplãri ºi personaje sînt contu-rate printr-o migãloasã notare a detaliilor. Paletasa emoþionalã e larg deschisã, trecînd cu cea maimare uºurinþã de la sentimentul tragic la cel maicopios umor, de la absurd la descoperirea unorsensuri în cele mai mãrunte obiecte. Nu printemã ci prin forma ei desãvîrºitã, cartea luiUpdike convinge ca literaturã!

1 John Updike, Teritoriul, Ed. Humanitas, 2007

cartea strãinã

Mihai Mateiu

Credinþa sîngelui. Teroriºtii lui Updike

Brita Weglin Om cu un picior rupt

1122




Legea francezã privitoare la libertãþile ºirãspunderile universitãþii, votatã în 10 august2007 ºi urmatã de o serie de manifestãri deprotest în cîteva universitãþi readuce în dezbatererolul ºi competenþele universitãþilor în contextulinternaþionalizãrii cunoaºterii ºi sub imperativulexigenþei democratice a autogestionãriitransparente. Numitã impropriu „legeaautonomiei universitare”, ea îºi propune trei mariobiective: sporirea atractivitãþii universitãþilorfranceze prin mãrirea promovabilitãþii în primulciclu de studii, ieºirea din starea de „paralizie” adeciziilor prin creºterea atribuþiilor preºedinþilorde universitate ºi amplificarea vizibilitãþiiuniversitãþilor prin ameliorarea poziþiei lor înclasamentele internaþionale. Definirea acestorobiective pleacã de la constatarea procentajuluirelativ ridicat de eºecuri ºcolare în primul ciclu(dramatizate ºi intens mediatizate, însãreprezentînd doar în jur de 20% din numãrultotal al studenþilor, 1), de la ceea ce autorii legiiconsiderã „insuficienþa guvernãrii duale” în careparalelismul ierarhiei administrative ºi a celeiacademice, combinat cu rolul de mediator alpreºedintelui, întîrzie luarea deciziilor, ºi de lapoziþionarea socotitã slabã a universitãþilorfranceze

Black TRIBUNATRIBUNA 133 PANTONE 7711 rroºu 1 PANTONE 7711 rroºu Black Black R e v i s t ã d e cc...

Documents

Transcript of Black TRIBUNATRIBUNA 133 PANTONE 7711 rroºu 1 PANTONE 7711 rroºu Black Black R e v i s t ã d e cc...