Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 262Jurnal de idei (VII) 2 TRIBUNA Ł NR. 262 Ł 1-15 august 2013 2...

TRIBUNA 262

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã � s e r i e nn o u ã � a n u l XX I I � 1 - 11 5 aa u g u s t 22 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Expoziþia Cu ochii�n 4 la Muzeul de Artã Arad

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

scriitori afirmaþi dupã 1989

Alex ªtefãnescu despre

George PruteanuDumitru Radu Popescu

Marginalii la albumul Vida Gheza

cartea de artãteatru

Matei Viºniec:Aventura teatrului,aventura vieþii

inedit

An

ton D

um

itriu - Ju

rnal de idei (V

II)

2 TRIBUNA � NR. 262 � 1-15 august 2013

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuPetru PoantãD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::DTP: Virgil Mleºniþã

Ovidiu Petca

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Din expoziþia Cu ochii�n: 4

Eu sunt�

Sunt un animal ºi o iarnã am dormitliniºtit ca un buºtean, ca o bucatã de fier,inima mea bate, în aþipealã, atât de încetca valurile în iazul Himmelmora.Cum odihna-mi simþeam aþâþatã de primãvarã,dacã soarele ºi-a golit razele în prãpastie,dacã am luptat cu amorþeala, mi-am gravat capul,dacã am pufnit la soare, am uitat.Vreau sã stau aici la soare, vreau sã dansez, sã rãcnesc,vreau sã beau ca pe apã toatã lumina vãilor,sã mã scald acolo unde primãvãratice, verzi gheþuri plutesc,sã mã rostogolesc, sã mã zdrelesc de scârþâitorulpietriº,sã-mi împlânt dinþii în coaja de pe trunchiulcopacilor - sã scormonesc sub smocuri de iarbã ºi rãdãcini,sã pufnesc la pãmântul pe jumãtate-ngheþat!

Eu sunt un bãrbat, eu am sedus o micuþã femeieîntr-un crepuscul cu parfum floral ºi murmur - este plãcut sã tachinezi ºi sã arziatunci când primãvara-i o îmboldire excitantã.Cum ea lupta împotriva delirului, cum ea tremura,cum nopþile de mai ne-au adormit, cum s-au dusºi-a rãmas doar o amintire decoloratã,sunt cicatrici dupã rãni pe care le-am primit.Cãci sãrac am fost, fãrã adãpost, singurºi bucuria pentru femeia mea a fost aºa de mareîncât mã fericeam cã eu încã nu ºtiam cum dragostea mea a fost plânsã de-o mamã.

Eu sunt o mamã ºi copilul mi-am legãnat sã adoarmã în timp ce seara s-a lãsat,ºi inima mea e singurã ºi-i este dorsã batã pentru cineva care e mai puternic.Cum m-am luptat cu moartea când el m-a trãdat,cum batjocoritã am fost ºi arãtatã cu ruºine,cum m-am sufocat sã port afarã la luminãcopilul care a fost pãcatul ºi bucuria mea,cum am tremurat când adevãrul a ieºit la ivealã!Eu vreau sã plâng în întuneric, vreau sã-mirãsucesc mâinile;vreau sã murim, sã ne liniºtim departe de toate,vreau sã-mi ard amintirile în incendiiºi sã uit cum am fost proscrisã ºi flãmândã.

Eu am visat�

Eu am visat sã cânt ceea ce simt,cum urãsc, cum iubesc, cum mustru, cum mã rog,cum într-o nebunie fug de prieteniºi în întuneric la cel necunoscut mã rog.

Am visat cã voi cânta un cântec,despre spaimele sufletelor, despre luminacerurilor,dacã toatã lumea o vãd dansând, legãnându-se

ºi tremurând în nebuneascã ameþealã.

Eu am visat cã atunci când toate stelelestrãlucesc,peste sãlbatice pãmânturi ce ºoptesc, ce s-a întâmplat,cã toate vânturile care-n jurul iazului fluierãm-ar învãþa sã cânt ceea ce am simþit.

Am visat cã o micuþã, micuþã femeie,m-ar adormi în cântece, m-ar mângâia cu râs,ºi când tot ce-am construit trebuie sã ardã,m-ar urma în noaptea botezului de foc.

M-am gândit cã toþi anii fugaricare-au ucis ce-am iubit, au furat ce-am avut,m-ar învãþa un cântec al primãveriicare-a locuit cu mine, m-a orbit ºi-a plecat.

Eu am crezut cã toate furtunile ce-au cãzut,în sufletul meu s-ar fi amestecat într-un cântec nebuncã acolo unde-am dat peste iad ºi m-am temuteu voi învãþa cândva cântecele lor.

Dar vezi, ceasul meu solar aratã spre searãºi niciodatã n-am cântat ce inima mea a cerut!Voi cânta pentru prima oarã în timpul umbreimorþiicând întunericul fãrã margini l-am vãzut?

Voi trãi pânã când m-am învãþat sã forjeztoþi trandafirii, toate ororile într-un lanþ viu,care va tremura ca un beþiv ºi va aluneca,un sunet jos de strunã, în al morþii întuneric.

TraducereDDoorriinnaa BBrrâânndduuººaa LLaannddéénn

!

Dan Andersson(1888-1920)

Eros ººi PPteros �� DDragoste ººi îînaripareÎn dialogul Phaedros, Platon pune în gura lui

Socrate câteva cuvinte despre etimologia luiEros, zeul Amorului. Dupã cum se ºtie, Eros eranumai la nivelul vulgar �Amorul�, înþeles însensul lui cel mai obiectiv. Pentru Platon, ºipentru filosofi ºi poeþi în general, era o forþã deascensiune cãtre perfecþiune, cãtre adevãr,frumos ºi bine, care se manifesta cu aceeaºiputere de neînfrânt, cu care se accepta la nivelulcel mai de jos, ca amor dintre sexe.

Pentru a arãta forþa ascensionalã a dragostei,Socrate distinge în Phaedros (252 b) douãaspecte ale Eros-ului: pentru oameni, zice el,amorul este Eros; pentru zei el este Pteros. Înprimul caz semnificaþia lui este �înaripat�; încazul al doilea el înseamnã �înaripând�. Cu altecuvinte, semnificaþia divinã a Eros-ului este cãdragostea dã aripi, ºi prin aceasta duce tot maisus, cãtre regiunea locuitã de zei, care a fostaltãdatã locuitã ºi de om.

Vom mai adãuga cã Eros înseamnã, canume comun ºi [...]. De unde ideea de�purificare� prin Eros. Pteron este panã, aripã.

Hegerzika tthes nnoeseos ddeºteaptãtemele ggândirii

În programul educaþiei - Paideea, dinRepublica, Platon aratã care este rolul fiecãreiadin ºtiinþele ce urmeazã sã fie studiate de tineriîn statul ideal pe care-l schiþeazã în scrierea sa.Dintre acestea, douã ºtiinþe sunt, dupã el, aceleacare deºteaptã gândirea � egestika tis moeseos(Republica, 524 d): ºtiinþele numãrului ºimãsurii (aritmetica ºi geometria), ºi ºtiinþaFiinþei (ontologia). Prin comparaþie, Platonspune cã ºtiinþa numãrului poate scoate pe omla luminã, aºa cum eroii au fost scoºi din Hadesîn lumea celestã. Printr-o astfel de pregãtireintelectualã se poate ajunge �la adevãratafilozofie�.

Dintre toate ºtiinþele pe care Platon le ia înconsiderare, nici una nu poate conduce pefilosof în regiunea Fiinþei. ªtiinþa numerelor arputea, dar nu este întrebuinþatã cum trebuie.

El aratã, prin diverse concepte, pentru ceºtiinþa numãrului poate ghida intelectul cãtreadevãr ºi geometria, aratã analiza lui Platon,poate duce la acelaºi rezultat, dar numai dacãeste întrebuinþatã în sensul �vederei�,�contemplãrii� existenþei. De unde urmeazã cãpentru Platon ºtiinþa demonstraþiei nu are unrol deosebit în atingerea adevãrului, dupã cum,pentru [...] este numai un auxiliar pentru a teridica la o înãlþime, dar nu face parte dinînãlþime.

Cum este atunci posibil ca, totuºi aritmeticasã conducã la viziunea Fiinþei? Aceastã ºtiinþãîntrebuinþeazã concepte, care sunt unificatoare,integrând sensibilul în modalitãþi din ce în cemai vaste, ºi elibereazã astfel de aparenþe.

Structura ssufletuluiCâteodatã sunt interesat sã fac o comparaþie

între ceea ce ºtiu astãzi într-un sectordeterminat de cunoºtinþe ºi ce ºtiau grecii. Cerepet, constat cã, uneori ideile lor erau maibogate ºi mai complexe decât ale noastre înprivinþa unor anume probleme. În primul rând

despre suflet. Ce ºtim noi, cei din era atomicã,despre suflet? Nimic sau aproape nimic. Pentrunoi existã câteva facultãþi, pe care le numimsufleteºti, ca inteligenþa, voinþa, sentimentul,care, la rândul lor au în subordinea lor altesubfacultãþi, ca memoria, asociaþia de idei etc.Toate acestea sunt denumite la un loc �facultãþisufleteºti� ºi numai denumirea lor le însumeazã,ºi nu naºterea lor. În general ele suntconsiderate ca �epifenomene�, fenomene careapar în mod secundar, în marginea unorfenomene esenþiale, care nu sunt sufleteºti.Adevãrul este cã psihologia, ºtiinþa proaspãtnãscutã abia în secolul trecut ca ºtiinþã, a rãmasla stadiul pozitivist, al descrierii pure ºi simple afenomenelor noastre �psihice�. Nici unitatea lor,ca funcþii ale sufletului, nu apare în tratatele depsihologie.

Dacã însã ne uitãm într-un tratat despresuflet al celor vechi � tratat al cãrui nume nupoate corespunde în nici un fel cum numimastãzi tratat ºi suflet � cum ar fi De Anima allui Aristotel, chiar Phaedon al lui Platon, dintr-odatã avem în faþã un tablou complex a ceea ceeste sufletul, a puterilor ºi destinului lui.

Mai întâi, localizarea �sufletului� este foartebizarã (faþã de mentalitatea noastrã). Încã dinopera lui Homer, sufletul este aºezat în inimã ºiîn piept. Nu numai atât, dar sufletele eroilorhomerici, la moartea acestora, se ridicã ºi�zboarã� ºi se îndreaptã spre Hades. Este unspectru, o fantomã, asemenea apariþiilor dinvisuri. El pãstreazã încã principiul vital, care seîncãlzeºte �înãuntru� ºi se rãceºte �afarã�.

Stoicii reiau conceptul lui Homer, ºi acestprincipiu vital, numit de el thymos, devine la eipneuma = suflet. Fiind materialiºti ei au fãcutca pneuma sã fie de fapt o serie de �curenþi�care merg la toate organele vitale a le dafuncþiune. Un �suflu� [...] care pãtrunde totcorpul. Dar încã Homer ne spune altceva decîtcã tymos este un suflu.

Platon perfecþioneazã aceste teorii, mai alesîn Phaedros. Sufletul apare dupã el [în] treipãrþi: sufletul raþional, thymos-ul ºi epithymia =dorinþa. Întreg sufletul poate fi comparat cu otrãsurã înaripatã, vizitiul þine hãþurile celor doicai care trag vehiculul; dar caii sunt totaldeosebiþi. Unul este armonios în miºcãrile lui,echilibrat, care nu are nevoie de bici pentru aface tot ce trebuie sã facã; al doilea cal estegreoi, nearmonios, nu ascultã decât de vicii(Phaedros 213 d).

În Republica (439 e), Platon aplicã aceastãimagine, arãtând cã, dupã cum statul esteconstruit ierarhic, la fel ºi sufletul este construitpe trepte care au o anumitã ierarhie. Jos se aflãmulþimea dorinþelor, cu impulsurile loriraþionale; sus de tot este inteligenþa raþionalã(logistikos); la mijloc, ca al treilea principiu asufletului, Platon pune thymus-ul, careînseamnã la el �furia�.

Nu vreau sã insist mai mult asupra acesteichestiuni. Dar este ºtiut cã, din toate punctelede vedere, concepþia celor vechi era mult maicomplexã decât a noastrã. Nu vreau sã spun cãera ºi adevãratã. Aceasta este o altã problemã,dupã cum alta este problema dacã o temã esteadevãratã, ºi alta este dacã ea, princomplexitatea ei, e mai capabilã sã îmbrãþiºezemai multe fapte.

Sistemul de idei în care traducem un

domeniu de fapte conteazã in primul rând. Dar,din punctul de vedere al complexitãþii unuisistem, este evident cã sistemul grecesc de idei,referitor la suflet, nu spune mult mai mult,decât ne spun descrierile de fapte psihologicedin tratatele moderne.

Argumentul oontologicPentru a dovedi existenþa lui Dumnezeu s-au

adus mai multe argumente, dintre care cel maislab, din punct de vedere logic, este�argumentul ontologic�. El a fost menþionatprima datã de Augustin, dar apare bine definitîn lucrarea Sf. Anselm de Canterbury �Proslogion. În rezumat, idea de Dumnezeu fiindideea de perfecþiune, nu poate sã nu conþinã ºiexistenþa, pentru cã atunci nu ar mai putea fiperfectã. Aºadar, bine zice psalmistul, scrie el,când spune: dixit iminieus in cordero non estdeus � �spune nebunul în inima sa, nu existãDumnezeu�.

La aceasta i-a rãspuns cãlugãrul Gaunilo înopusculul intitulat Liber pro insipiente � �Carteîntru [apãrarea] nebunului�. Gaunilo zice cã sã[ne] imaginãm o insulã a fericiþilor, în care ar firealizate toate perfecþiunile imaginabile, ºiatunci aceastã insulã ar trebui sã existe, fiindcãaltfel nu ar avea perfecþiunea ei întreagã.

Descartes a fãcut unul din puncteleimportante ale doctrinei lui, dovedirea existenþeilui Dumnezeu prin argumentul ontologic.

Abia Kant a distrus argumentul ontologic, cuo dovadã logicã de mâna întâi.

Ceea ce aº vrea sã spun aici, ºi ceea ce nu s-a subliniat, este cã argumentul ontologic nu afost utilizat în filosofia greacã niciodatã. De ce?Sã considerãm doctrina lui Aristotel. Aceastaspune cã înþeleptul funcþioneazã în baza unoridei foarte generale, de început, cãrora li sesubordoneazã toate ideile noastre, ºi în care seîncadreazã întreaga realitate. Acestea suntcategoriile � praedicamenta vor zice scolasticii.Aristotel enumerã zece categorii, bazasistemului conceptual al funcþionãrii intelectuluinostru. Aceste categorii aratã: câte feluri depredicaþii pot fi fãcute printr-o judecatã ºi încâte feluri realitatea existã.

Lângã aceste categorii Aristotel mai aºeazã�existenþa�, care nu este o categorie, zice el, dartoate categoriile i se subordoneazã, fiindcã elearatã modalitãþile existenþei.

Deoarece toate modurile de existenþã suntanulate de categorii, ºi deoarece existenþa nueste o categorie, urmeazã cã ea nu este predicat.Ea nu poate fi un predicat într-o judecatã, cafiind atribuitã unui subiect. Argumentulontologic este important pentru Aristotel (deºiel nu a luat în considerare niciodatã aceastãproblemã).

Este bine sã remarcãm cã Thomas deAquino, comentatorul recunoscut a lui Aristotel,a respins categoric argumentul ontologic.

text îngrijit de AAddrriiaannaa GGoorreeaa ºi MMiirrcceeaa AArrmmaann

!

33



TRIBUNA � NR. 262 � 1-15 august 2013 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (VII)inedit

Pavel TârnovanViaþa era frumoasãBistriþa, Editura Charmides, 2013

Termin de citit Viaþa era frumoasã, volumulscos la Charmides de Pavel Târnovan,cunoscut mie ca bunic al poetei Ana Dragu.

Mã emoþioneazã pornirea acestui om simplu,aproape centenar, de a-ºi salva � atît cît se poate �memoria: �6 martie 2006. Prima zi din PostulMare al Paºtelui, ziua în care încep sã-mi scriuamintirile, dupã 24 de ani de la data pensionãrii(1981) cînd hotãrîsem sã fac acest lucru�,precizeazã autorul la începutul cãrþii, evocîndu-minu ºtiu care personaj de roman victorian, ce-ºiînsemna totul, aproape totul, pe marginile filelorunei Biblii strãvechi.

S-a nãscut la 27 octombrie 1921 (în acelaºi ancu Regele Mihai) în satul Mãgurele, comunaMãriºelu, jud. Bistirþa-Nãsãud. Orfan de mamã lavîrsta de doi ani, îºi pierde curînd ºi tatãl �bolnav de TBC. Creºte, alãturi de fratele Ionel,mai întîi la un fel de orfelinat, pe urmã � înfiat �în familia unei surori vitrege, cãsãtorite. Copilãriegrea ºi � cum o aratã ºi titlul de film italian �, înpofida greutãþilor, frumoasã: iarna patineazãdesculþ pe o baltã îngheþatã; fructele ºi bãnuþiiprimiþi la colind îi împart frãþeºte copiii sãraci; laºcoalã se bucurã sã-i întreacã, adesea, la învãþãturãpe elevii mai mari; se adapteazã repedecondiþiilor de internat, unde ajunge ca elev alªcolii de ucenici bistriþene... Frazarea e limpede,lipsitã de zorozoane, epuratã de inflamãrile(inutile ale) glandei lacrimale. Amintindu-mi

versul barbian, Cartezianã e latina, precum ºinecesitatea � azi mai mare decît oricînd � a unuieditor/ redactor de carte profesionist. În plus,dacã dupã 1989 piaþa a fost invadatã de memorii,amintiri, jurnale ale marilor persecutaþi, deportaþi,asasinaþi (în fascism, horthysm, comunismº.a.m.d.), cunoaºtem puþine lucrãri ale oamenilorsimpli, adaptaþi ºi cumva protejaþi karmic � deintuiþia pe care bãtrînul domn Târnovan oreclamã ºi proclamã adesea �, supravieþuitori maipuþin avariaþi ai Istoriei mari.

Nãscut ºi crescut pe fundalul crizei economicemondiale (ºi aici ochiul de meºteºugar ºi contabilalcãtuieºte dãri de seamã savuroase, în cea maibunã românã), cunoaºte segregaþia dar ºi spiritulde solidaritate (oarecum paradoxal) între români,saºi, evrei ºi maghiari, în primii ani de dupãDictatul de la Viena: �La Bistriþa Bîrgãului m-amîmprietenit cu impiegatul de miºcare venit dinUngaria, Lantzos Laszlo, un tînãr de vreo 22 deani, care m-a învãþat ungureºte, iar eu la rîndulmeu l-am învãþat româneºte. Îi era foarte greu sãse adapteze la clima ºi la relieful de munte cucare nu era obiºnuit ºi îl înjura ades pe Horthypentru cã i-a trebuit Ardealul. În timpulsãrbãtorilor de Crãciun am mers împreunã pe jospe ºinele de cale feratã pînã la Colibiþa. Era liniamicã pe care se cobora masa lemnoasã la fabricade cherestea de lîngã gara din Bistriþa Bîrgãului.[...] Dupã vreo orã de mers a apãrut în faþaochilor noºtri o cãdere de apã de pe munte,printre sloiuri de gheaþã. Laszlo s-a oprit, a privitpeisajul extraordinar de spectaculos al cascadeicare cãdea de la vreo 1000 de metri ºi a zis

genery sepp, igosz volt a Horthy, adicã dreptate aavut Horthy sã cearã Ardealul�. Pavel Târnovanare vocaþie de cetãþean european, atent lamiºcãrile istorice de aiurea, la istoria mare ca ºi laaia care-i construieºte ºi/sau deformeazã propriasa viaþã. Refugiat în Vechiul Regat, angajat îndiverse ateliere de cizmãrie din Bucureºti, luat înarmatã ºi participant la apãrarea dezorganizatã,lipsitã de eroism a Iaºilor în faþa tãvãluguluisovietic, Pavel Târnovan îºi rememoreazã viaþaaproape imperturbabil, ca un romancier realist,lipsit de fatalismul, sentimentul terorii sau falsaeroizare comune atîtor conaþionali. Sînt de reþinutpaginile dedicate experienþei militare, subliniereaviolenþei mocnite, a bunului plac de careabuzeazã � din plictisealã sau ramolisment �superiorii. Aceeaºi mentalitate degradant-medievalã o remarcase, în epocã, la marii ofiþeriromâni, ºi tînãrul Eugen Ionescu � evident, cumijloacele scriitorului cult. �A da militãria jos dinpod� e una din vorbele care explicã nu doar rãulunei epoci, relaþia dintre superior ºi inferiorulidentificat ca þap ispãºitor, ci ºi mentalul socialcontemporan, duhorile ºi inflamãrile României de azi.

În fond, finalul acestui volum (�Iar asta nu enici jumãtate din viaþa mea.�), abia acoperind aniiinstaurãrii comunismului în România, subpatronajul Sovietelor ºi al Siguranþei/ Securitãþiiomniprezente, lasã deschisã portiþa spre o altãcarte, pentru care autorul nostru îmi doresc sã-ºifacã timp. Dacã destinul istoriilor mici, albanalelor jurnale, caiete de socoteli þinute îngospodãrii º.a.m.d. este, mai totdeauna,mucegaiul ºi uitarea, volume ca Viaþa erafrumoasã � scrise viguros ºi suplu, mustind deinformaþii ºi reflecþii de bun simþ - mai au oºansã: aceea de a fi valorificate de unul din sutelede specialiºti ai istoriei orale sau de a folosi caramã unui prozator pasionat de secolul ororilor ºichiar de a supravieþui, ca obiect elegant ºi plãcutla lecturã, într-una din bibliotecile intelighenþieitransilvãnene.

!

44




ªtefan Manasia

De ce viaþa e, pînã ºi în iad,frumoasã

cãrþi în actualitate

Adriana Lucaciu Întrupare I, III., V. tehnicã mixtã pe panzã

Nu încastrãrile simbologice devin �figuride stil� în proza ºi în dramaturgia lui D.R. Popescu, ci toposurile ambientale,

devenite toposuri semantice. La gradul�figuratului� se înalþã odatã cu ele nu limbajul,ci compoziþia: �arhitectura� narativã, care preiatoate procedeele postmoderniste ale dezagregãriiarhitecturale a naraþiei ca pe niºte �figuri destil� ale unei construcþii noi, cãreia nu-i lipseºteo �cheie secretã de boltã�. Romanele lui D. R.Popescu nu mai sunt sociale, istorice saupsihologice, decât în subsidiar! Întrucât dacãcitim relaþia dintre inserþiile simbologice printr-o�logicã a lui Hermes� descoperim o altã povestecare re-semnificã întreaga scriiturã de la nivelulrealist.

�Topografiile aglutinate� devin �metaforetopografice�. Mã opresc ca exemplificare laPaolo ºi Francesca ºi al treisprezecelea apostol:Mircea Kopros, profesor de sport, cãruia i semai spune ºi Mircea Zero, ajunge dinîntâmplare în casa Valeriei Argãsealã, vãduvaunui preot. Între cei doi se încropeºte rapid orelaþie eroticã. Dar profesorul e atras ºi maimult de Francesca, fiica Valeriei, elevã în ultimaclasã de liceu � pentru ca pânã la urmã nu pemamã sã o cearã în cãsãtorie � ci pe fiicã.Orãºelul e mãrginit de o pãdure numitãFrãsinet, altãdatã loc de promenadã dar înultima vreme spaþiul în care se petrec în lanþ oserie de crime al cãror autor rãmânenecunoscut. În lista de bãnuieli a procuroruluiGorgos intrã ºi Mircea Zero, al cãrui strãmoºdin vremea Renaºterii se credea �al 13-leaapostol al lui Iisus�, singurul care ar fi fost defaþã la crucificare � ºi pe care cei patruevangheliºti ar fi refuzat sã-l consemneze, datãfiind personalitatea lui, ce nu se sfia sã criticepe nimeni, inclusiv pe Iisus. Dumitru RaduPopescu propune însã, întotdeauna, paradigmeexistenþiale ale realului social, o parabolã miticãre-semantizare. De data aceasta alege însã unpersonaj doar ipotetic-mitizant, cãruia i s-arputea oferi orice identitate sacralã sau cvasi-sacralã posibilã. Cazul face cumva excepþie înlungul ºir romanesc ºi dã impresia cã a doritpariul cu un handicap deliberat-asumat. Vidulmitologic trebuia suplinit de complementãrile ºiingredientele mitului cristic � ca ºi cum în hartaacestei mitologii cristice s-ar fi conturatnecunoscuta unei ecuaþii ce se voia rezolvatã.Toposul spaþial e maxim-aglutinat: Valerialocuieºte pe strada Bisericii Ortodoxe, la nr. 3.În imediata apropiere se gãseºte spitalulpsihiatric condus de doctorul Cristoloveanu �deci un nume derivat din Crist �, medicul ce, caîntr-un paralelism al �utopiei� cristice, mai sperãîn reversibilitatea mecanismelor fiziologicedeteriorate. Cei doisprezece nebuni ai�Pavilionului Verde� se considerã �Dumnezei�.Ei sunt blânzi � ºi li se spune �Sfinþii�.Pavilionul pare reificarea în imaginar a �Ceruluicreºtin� � dar într-un registru declasat. Vopsit înverde, Pavilionul sugereazã un artefact al Vieþii.

Între casa Valeriei ºi spital se aflã locuinþa ºigrãdina sculptoriþei viguros-inventive ºi foartebogate, Anuþa Romcereal. Grãdina Anuþei edebordantã în vegetaþie luxuriantã � ºi în spaþiilelibere, inspiratã de Povestea poveºtilor de IonCreangã, sculptoriþa a înãlþat �monumente�falice de diferite mãrimi. În subteranele grãdiniiartista a reprodus într-un amplu ansambluarhitectura ºi personajele Infernului din �DivinaComedie�. Lângã locuinþa sculptoriþei se aflãlocuinþa Danielei Caproºu, urmaºã a încruciºãriifamiliilor nobiliare vechi Cap Roºu ºi Cap deBou(r). Denominarea e din nou simbolicã,referindu-se la o emblematicã veche de�întemeiere� a însuºi principiului fecundator alunui �Logos spermatikos�. În mijlocul grãdinii,o bisericuþã de lemn sub care se aflã un fel degrote (folosite însã drept cãmãri cu alimente),iar la un nivel ºi mai jos, un cimitir privatalcãtuit din cavourile celor douã familii. Afiliatacestor spaþii e, la suprafaþã, �maidanul cudragoste� al câinilor, în spatele cãruia se aflãcimitirul oraºului, despãrþit printr-un lac decimitirul cel nou patronat de politicianulnaþionalist Avrãmuþ Sâmboan � în care urmausã fie îngropaþi laolaltã eroii neamului ºitrãdãtorii lor.

Tot acest areal devine toposul unui spaþiuontologic universal, dispus pe trei nivele:subteran, de suprafaþã ºi... celest, prinemblematica Pavilionului cu �Sfinþi�. Maidanulcu dragoste al câinilor din vecinãtateacimitirului marcheazã cu o nuanþã sarcastãorizontala alternanþei �fecundare-moarte�. Untopos universal � cu marcã sepulcralã totuºipreponderentã, în care �Raiul� din grãdinasculptoriþei � incluzând atât statuile falice cât ºiatelierul-serã imaginat ca un �sanctuar cosmic�,devin un fel de enclavã bine pãzitã. Locuinþanou-inauguratã a doamnei F. Kallo-Mitu �prietena traducãtoare de vise a Valeriei �, seataºeazã ºi ea acestui Univers concentrat ºi într-un anume fel, funambulesc � aflându-se pemalul lacului. Într-o asemenea topografieaglutinatã, deºi pot avea ºi oarecareindividualitate psihologicã, personajele devin înesenþã personaje categoriale. Anuþa slujeºte uncult liberalizat al erosului carnal insaturabil.Amorul carnal al nopþilor pare a fi generatorulunei sinergii care se transformã ziua, cudobândã, în proliferare creativã. Sculptoriþaprolifereazã �Textul� sculptural: înghiþireaactelor vitale ale exersãrii sexuale, de o creaþieplasticã tridimensionalã. Dacã ar fi sã evaluãmprin ea momentul �istoric� al Lumii, pe o�Curbã a lui Gauss� � pe care pantadescendentã resemnificã în substanþã pantaascendentã �, momentul �ei� indicã într-adevãrun proces cãtre �crepuscular� al �Logosului�natural, în care �textuarea� creaþiei umane seaflã în avânt irepresibil. Faptul e marcat, încãdin relativ primele pagini ale romanului, ºi deun simbol extraordinar, sub emblema cãruiaeste punctatã în reprizele ei întreaga desfãºurare

narativã: pendula cu doi cuci ºi fãrã limbi dinlocuinþa Valeriei. Cucii anunþã desigursimultaneitatea rotirii timpului în ambele luisensuri. �Suntem conduºi de forþe alternative� �aserteazã Mircea Zero K. Noima unuipseudonim ca �Romcereal� nu poate fi decât oaluzie la nedesprinderea încã de criteriul acesteilumi, al cãrui cult era întreþinut prin �Mistereleeleusine� ce sacralizau firul de grâu. Sculptoriþaare ca modele pentru sculpturile ei doi tineri:unul hermafrodit ºi celãlalt priapic, înzestrat cutrei testicule. De cel din urmã, de Paolo se vaîndrãgosti Francesca, tânãra soþie a lui MirceaZ.K., dupã ce cei doi îi vor fi pozat Anuþeipentru ansamblul statuar al tragicei perechiadulterine din timpul Renaºterii italiene: �Paoloºi Francesca�. Pãstrând izomorfismulrepetitivitãþii istorice, ar trebui ca ºi cãsãpitorulperechii de azi sã fie tot soþul înºelat. Darprocurorul Gorgos nu izbuteºte sã adune nici oprobã. La nivelul anchetei factologice criminalulrãmâne nedescoperit. Dar la celãlalt nivel � celabscons � al �poveºtii� � ? Simbologia timpuluidescendent va fi întreþinutã în texturaromanescã ºi de scenele, revenite repetat, aleochilor scoºi: �Anuþa Romcereal pregãtea pentruo expoziþie ce avea sã-i fie deschisã la Roma osculpturã ciudatã: oameni ºi pãsãri, jivine,gângãnii, peºti ºi animale domestice, fãrã ochi!Adicã, mai precis, cu ochii scoºi ca într-opoveste, de o maºterã-vrãjitoare-japiþã. Toateaceste fiinþe cu gãvanele însângerate erau legateîntre ele printr-un fel de plasã-plasmã verde ºi...priveau cumva speriate în oglinda veneþianã cele multiplica feþele ºi le adâncea disperarea ºiîntunericul ce le copleºiserã. Gurile lor cereauajutor, mâinile parcã implorau în gol ajutorullui Dumnezeu. Într-un colþ se afla o cãldãruºãcu ochii lor scoºi... Sculptura era... cineticã.Oameni ºi animale se miºcau, tremurau, þipau,vorbeau (de banda sonorã se îngrijise Paolo),bolboroseau, îºi cereau, va sã zicã, ochiiînapoi/.../. O voce din cer le spunea sã-ºi iaînapoi din cãldãruºã... Ei se aplecau, luau ochiidin cãldãruºã, dar nu mai nimereau ochiiproprii: Bufniþa vedea cu ochii ºoareceluibufniþe, oaia, cu ochi de lup vedea vânãtori cupuºti,...� º.a.m.d.: animalele predestinate ca victime

55



5TRIBUNA � NR. 262 � 1-15 august 2013

Jeana Morãrescu

Metafora topograficã ºi re-semnificarea în proza luiDumitru Radu Popescu

eseu

D.R. Popescu

"

66




cãpãtau vederea asasinilor lor. Ca ºi cum �gena�criminalã s-ar fi generalizat. Motivul ochilor scoºireapare, legat de mâncarea preferatã a DoamneiF. Kallo-Mitu: gulaºul din ochi scoºi de lavieþuitoare diverse: peºti, pãsãri, oi, porci, boietc. Prepararea mâncãrii ºi sculptura Anuþeimenþin un element comun: cãldãruºa cu ochiiscoºi. Aceste episoade au o deschideresimbologicã în totul majorã. Reprezintã un atacde subminare �teroristã� a obiectului unui cultstrãvechi de sorginte egipteanã: Cultul Ochiului� sau �Oudjadul� � în cadrul cãruia Ochiul eraconsiderat Calea sacrã ce leagã omul ºi fãpturilevii de zona divinã. Or, aceastã nouã babiloniece încurcã � nu limbile � ci vederile � semnificãdistrugerea oricãrui canal de comunicare dintreCreator ºi Lumea de El creatã. Decapitarea luiPaolo ºi a Francescãi va apãrea ca o consecinþã�de la sine� produsã, dupã ce a fost de-funcþionalizat principiul �la vârf� al cunoaºteriimediate prin simþuri: Vãzul. Apariþia Vãzuluiprin doi ochi e direct legatã de �pãcatul Evei�prin care perechea biblicã ºi-a constatat...goliciunea. Scoaterea ochilor înseamnã sistareacunoaºterii senzoriale aferentã principiuluicarnal al sexualitãþii � al cãrui emblemã era

însuºi Paolo prin priapismul sãu susþinut de treitesticule. Mai ales cã replierea Vieþii prin TextulEi, întreprinsã nu doar prin sculpturile Anuþei,ci ºi prin �Teatrul-document� pe care îl concepeºi regizeazã pe scena improvizatã în grãdinasculptoriþei procurorul Gorgos, ca anchetaremoralã a unor crime din istoria apropiatã.Mircea Z.K. joacã de fiecare datã rolurilevictimei: al scriitorului francez Brasilach,condamnat la moarte de De Gaulle, ºi alpoetului Ezra Pound, condamnat la nebunie prinsupliciul închiderii într-o cuºcã... Interpretulrefuzã însã, sã joace ºi în piesa �Rãstignirea� �în care Gorgos îl adusese ca personaj ºi pe al13-lea apostol. Acest fapt poate vorbi desprevocaþia histrionicã autenticã a profesorului � ceimplicã puterea de intrare în pielea unui alter �dar nu ºi actul psiho-onanistic al reintrãrii�anamnetice� în pielea proprie. În timpulultimului spectacol sunt difuzate fotografiile cuPaolo ºi Francesca decapitaþi. O spaimãapocalipticã dezlãnþuie o isterie colectivã. LuiMircea i se aruncã, pe scenã, din masaisterizatã, o sacoºã în care întrezãreºte un capcu pãr lung ºi un peºte foarte mare. Neputândsã-ºi mai susþinã rolul, culcat la podea, vacerceta mai bine conþinutul sacoºei, în caredescoperã un cap de oaie � ºi în locul peºtelui

un ºobolan uriaº ce iese afarã ºi îi trece pestegât. Trebuie sã relaþionãm aceste amãnunte cuepisodul în care, închipuindu-se cândva al 13-leaapostol, îºi aminteºte cum în timpul eclipsei desoare din al ºaselea ceas de dupã crucificare, l-adesfãcut pe Isus din cuie, ca sã asigure efectululterior al Învierii, ºi ºi-a potrivit mâinile ºipicioarele în cuiele lui. Abia cu aceastãsubversivã ipotezã, lansatã de profesorul-actor,ni se contureazã, ca posibil principiu mitologic,figura ºi ethosul misteriosului apostol. Cãci dacãIisus � prin cuvintele reprezentantului lui�contemporan� din aceastã parabolã, Dr.Cristoloveanu �, acuzã Arta de a perpetua, prinsacrificiul înglobat, crima � al 13-lea apostol facedin histrionism o strategie de cãlãuzire, dialecticorientatã, a existentului. El îºi duce crezulhistrionic pânã în pânzele albe: pânã la stadiulunui tragic direct asumat. Nu Textul careflectare semnificatoare a Vieþii deja date, citextul care desfiinþeazã bariera dintre real ºiimaginar ºi manevreazã întâmplãrile brute aleVieþii, cu aspiraþii de intervenþie directã îndestinul universal. Dacã în cele conþinute desacoºa venitã din mulþime, capul de oaie implicão decodare mai cunoscutã, Oaia fiind asociatãsilabei sacre IO ca grafemã a structurii nucleicea arheului seminal � iar peºtele e asociat prinînscrisul solzilor Destinului (dar e ºi simbolcristic) �, ºobolanul, devenit cod esoteric,încripteazã ideea raptului. Personajul anamnetical lui Mircea Zero K., precum indicãtransformarea peºtelui în ºobolan, furasedestinul lui Cristos! Isteria mulþimii se varevãrsa spre Mircea Z., alergându-l pânã încimitirul cel nou al eroilor ºi trãdãtorilor, într-ofurie halucinatorie, în care dispare graniþa dintrerealitate ºi coºmarul oniric. Nu doar pentru cã îlbãnuieºte cã ar fi fost, ca bãrbat încornorat,autorul dublei atrocitãþi! Ci, într-o ordine maiadâncã ºi pentru cã e rãvãºitã de presentimentuleschatei: �Scãpai fotografiile în iarbã. Închiseiochii ºi spusei: Acum înþeleg!/Ce? Mã întrebãValeria/Acum înþeleg de ce s-au isterizat ãºtia...de aici...//Nu-i spusei de ce. Fiindcã se temuserãcã moartea Francescãi ºi a lui Paolo se poatelua/.../ Paolo ºi Francesca puteau transmitemoartea, celor din jur�. A doua zi, la ieºireadintr-un cavou, e urmãrit la fel de furibund.Înoatã gol sub lac ºi apoi aleargã, aleargã... pânãajunge la o tufã cu strugurei unde îºi gãseºteliniºtea. Dar ce tufã? Era exact aceea pe care oimaginase cândva printr-un desen din carneþelulsãu � desen în care îºi imaginase ºi câinele invizibilascuns dupã tufã, ºi omul invizibil ascuns înspatele câinelui. Personajul se salveazã înirealitatea imaginarului pe care o descoperã ca peo realitate. Un imaginar care nu mai are canale,totuºi, de comunicare cu lumea realului: la fel caºi lumea imaginarã a celor nebuni. (De dupã tufãîi apare în faþã un câine cu figurã de om.) Prinraportare la real, el a intrat într-o moarte. Dar nuo moarte totalã: �Dacã Isus a înviat ºi esteVeºnicia însãºi, al 13-lea apostol, cel mai fideldintre ucenicii sãi, trebuie sã fie ºi sã rãmânã ofiinþã nemuritoare, chiar dacã, sã zicem,asemeni moroilor, viaþa i-ar fi fost împãrþitã cumoartea, noaptea ºi ziua fiind ale sale douãchipuri� sunt gândurile pe care i le pusese chiarautorul cu ceva vreme mai înainte, în minte ºiîn gurã, personajului închipuit �al treisprezeceleaapostol�. De-abia acum ne lãmurim de ce luiMircea K. i se atribuie ºi porecla de Zero:pentru cã finalizarea existenþei lui eºueazã într-un imaginar ce ºi-a pierdut capacitatea de feed-back.

!Alexandru Jakabházi Alternante mediane acrilic, cãrbune, pastel, cretã/carton (2012)

"

77



TRIBUNA � NR. 262 � 1-15 august 2013 7

Poetul Octavian Soviany întinereºte, parcã, de laan la an. Publicã poemele cele mai noi ºiarticole pe blogul personal, posteazã pe

facebook traduceri sau poesii vechi, înecate îndulceaþa rimei, în eterul vocabulei rare. Are odisponibilitate de a socializa, de a confrunta texteleinvidiabilã. Fãrã a cãdea în frivolitate ºi grafomanie,ºtie sã încînte mereu.

Mai activ � chiar în arena aceasta virtualã,destinatã pesemne altei generaþii � ca niciodatã,publicã, în 2012, Pulberea, praful ºi revoluþia.Impecabil aranjat grafic de Casa de editurã MaxBlecher (de artistul vizual Ana Toma), volumul ia �într-un fel � caimacul de pe �douãmiism�. Cartedespre revoluþii ºi despre avortul � mai mult saumai puþin complicat al � tuturor revoluþiilor. Crime,obscenitate, satanism, quasiapocalipsã pasolinianã,aºa cum ºi-ar permite, poate, numai unul-doi badboys ai generaþiei MM.

Afin Angelei Marinescu sau Norei Iuga, Sovianypirateazã (profitabil) poeticile junilor, se pliazã � caiedera � pe discursul ultimilor veniþi în literaturã.Bunãoarã, directeþea, frusteþea exasperantã,mizerabilismul promovate la începutul anilor 2000de Marius Ianuº sau Dan Sociu sînt reciclate, acum,într-un discurs dur, politico-civic, strãlucitor, încît ºi-ndãrãtul rãutãþilor ghiceºti hohotul homeric alartistului poliinstrumentist: �L-am vãzut într-osearã/ în mijlocul unei hrube/ pline de fum,/pipãindu-ºi uºor/ ficatul ºi pancreasul,/ ca ºi cum

aºtepta/ explozia unei/ mici supernove.// Pãreaobosit/ ca un transatlantic./ Tocmai venea/ºchiopãtînd din/ bukowski.� Aºa începe amintire cusociu, unul dintre poemele emblematice ale ciclului�bucureºtean� (numesc astfel capitolul cântecdespre oastea lui igor ºi alte poeme). Ceva dintonul (hormonal al) junilor dispare în cînteceleastea: ele au, în chip benefic, un anume efect deobiectivitate, un plus de rãcealã, o minimã detaºare� înþelepciune proiectatã ca un fascicol luminos

asupra lumii/ lucrurilor. Comparaþia e figurafolositã cel mai des, tropul preferat al lui Soviany.Astfel, poetul panorameazã totul, pînã capãtã oconcreteþe terifiantã, aproape obscenã lumeamarginii, subsolurilor, cîrciumilor, bombelor,mahalalei bucureºtene. Totul e decãzut, quasiinert,putrefact, expresiv cît sã declanºeze mecanismulfantasmatic/ para-evocativ: �elena e micã ºi/cenuºie. Seamãnã/ cu un desen pe/ asfalt/ pestecare/ plouã murdar,/ într-o zi de/ septembrie.� (eu,ianuº, elena); �Întunericul cald/ ca o burtã de/ºobolan� (strada dumbrava nouã nr. 6); �Oamenifãrã/ iubite ºi fãrã/ neveste. Oameni/ care ronþãiesticsuri/ într-un vagon de/ metrou ca niºte/ ºoarecibãtrîni/ ºi îºi pipãie/ gîturile zbîrcite./ oameni carese/ întorc de la lucru în/ pelerine uzate de/ ploaie,ca o/ armatã învinsã,/ purtînd în sacoºe/ funingineºi/ miros a rom ieftin.� (fotografie de grup)

Înainte sã publice Pulberea, praful ºi revoluþia,din cartea lui Soviany circula deja � sîntem oditamai cultura oralã � al doilea capitol, intitulatmarii oameni ai revoluþiilor. Ceea ce pãrea �capulde afiº� al volumului devine � în prezenta ediþie �doar apendicele veninos, contrabalansul necesar.Primul ciclu asumã, în cele mai mici detalii, istoriacontemporanã; al doilea (ºi primul în ordineascrierii), concentrat ºi esenþializat, rememoreazãreperele unei istorii a revoluþiilor/ revoluþionarilor.Scris sentenþios, cool, epigramatic, construindu-ºiacel efect de obiectivitate mieroasã, letalã de care

vorbeam. Argument-ul devine un splendid epitafsovianesc: �Doi cerºetori/ stau la marginea/drumului./ Unul e praful,/ celãlalt � pulberea.//Cãutaþi de pomanã:/ n-o sã gãsiþi/ în poemeleastea/ nici o/ picãturã de/ poezie.// Rudele meleapropiate/ sunt pulberea, praful ºi/ revoluþia.� Dela Marat la Saint-Just, de la Marx la Pol Pot ºi de laRosa Luxemburg la Che Guevara, portretele (12 lanumãr) sînt ironice, distilate, epurate de opinia(simpatia) poetului-comentator: excepþie face

poemul dedicat lui Che, liricizat, diafanizat casfinþii de pe zidurile bisericilor bizantine. Iatã unmarx grobian ºi petrecãreþ, capabil sã-i înfurie atîtpe comuniºtii nostagici, cît ºi pe anticomuniºtiiemoþionali de azi: �Mi-au plãcut viaþa,/ mîncarea ºibãutura./ Acum,/ cînd nu mai am trup,/ vorbesccîteodatã cu viermii,/ iau de la ei/ lecþii dedialecticã./ «Omul � spun viermii -/ e cel maipreþios/ capital, de aceea/ noi punem/ în centrulpoliticii noastre/ grija ºi dragostea/ faþã de om.»�Bine fãcut, exemplar pentru neocinismele ivite dinmantaua literaturii unui Houellebecq, ºi acestportret al lui pol pot � monolog postum/ depoziþiela tribunalul postumanitãþii: �În locul oraºelor,/ amordonat sã se/ planteze orez./ ªi, fiindcã/ nuaveam gloanþe,/ oamenii mei/ lucrau cu/ mãciucile,sporind/ zi de zi/ producþia de/ îngrãºãmînt./Construiam/ socialismul din/ junglã, iar uneori/urinam sînge/ din pricina/ unei boli de/ rinichi./Despre lupta de clasã/ am învãþat din/ privirilegalbene ale/ tigrilor.�

marii oameni ai revoluþiilor, cãlãii pe careultimele secole i-au ridicat pe grumazulcontinentelor, sînt convocaþi într-o sãrbãtoare roºie,pestilenþialã. Catharsis, nebunie, irone par sã fiecele trei semne cãrora Octavian Soviany îisubsumeazã pe ideologii-satrapi aici, în aceastã cartecare-i reconfirmã blazonul, proteismul, tehnica ºidisciplina � rarisime azi � ale libertãþii interioare.Manierist, barochist, textualist, profetic: cine ºtie cesurprize mai pãstreazã în mînecã poetul acesta de�dincolo de mode ºi timp�?

frescã finalã � exerciþiul recapitulativ alvolumului � revendicã un autor mistic, înrudit cuDante ºi Blake: �Cei 12/ stau în jurul/ unei mesede/ granit roºu/ iar la mijloc/ stã moartea/.../ «Beþiºi mîncaþi,/ copiii mei, îmbuibaþi-vã/ pînã crãpaþi»,/spune moartea./ «Încã puþin/ ºi o sã vã sãrut petoþi/ drept în creºtetul/ capului./ Parcã aþi fi/ 12copii sãraci din harlem».� E punctul în care periferia(condiþia de marginal infantilizat a poetului) atinge,tainic, ideologia (tehnica prin care unii, (re)aleºii, seridicã, la un moment dat, de-asupra sistemului).

!

comentarii

Despre Octavian Soviany.Homo (cvasi)apocalipticus (2)

ªtefan Manasia

Octavian Soviany

Testamentul DDuhovnicului

Zeci de mii de credincioºi din þarã ºi chiarveniþi din întreaga lume au fost într-unadevãrat pelerinaj la Mãnãstirea Petru Vodã

de la poalele Ceahlãului, pentru a-ºi lua rãmas-bun de la pãrintele Justin Pârvu, ultimul mareduhovnic al ortodoxiei româneºti din generaþiamãrturistorilor din temniþele comuniste, plecat laceruri la vârsta de 94 de ani. La înmormântareasa, care a avut loc pe 20 iunie, înainte desãrbãtoarea pogorârii Sfântului Duh, aºa cum dealtfel prorocise cã se va întâmpla însuºi pãrinteleJustin, Înalt Preasfinþitul Teofan, MitropolitulMoldovei ºi Bucovinei, a evocat cu emoþiepersonalitatea celui supranumit de poporDuhovnicul Neamului, enunþând ºi testamentulacestuia, aºa cum a fost rostit pe patul de moarte:�Dupã ce a dus o viaþã înãlþãtoare, tulburãtoare ºisfântã, pãrintele Justin Pârvu s-a îndreptat spreîmpãrãþia cerurilor. Pãrintele a pregustat împãrãþiacerurilor încã din aceastã viaþã, dobândind-o dinplin în lumina cea neînseratã a lui Dumnezeu. S-adus la Hristos, fãrã de care nu a conceput, dintinereþea lui pânã pe patul de suferinþã, sã trãiascãvreo clipã. A fost conºtient de faptul cã în Hristostrãieºte, viazã ºi se miºcã. S-a nãscut în cer, cumspuneau creºtinii altã datã, dupã ce a fostbinecuvântat de Dumnezeu sã se nascã întruîmpãrãþia cerurilor încã din aceastã lume. S-a dusla fraþii ºi surorile sale de suferinþã, care au plecatdin aceastã viaþã cu multã vreme înaintea sa. Înultimele zile ale vieþii sale, în chilia de alãturi,într-un moment de har, a mãrturisit un testamentcare sã fie împlinit de cei care rãmân în urmã.Pãrintele a þinut sã cearã iertate tuturor, amenþionat persoana care sã-i urmeze în funcþia destareþ, iar la final a dorit sã comunice patrulucruri poporului român. Pãrintele a accentuat cãtrebuie sã fie unitate în orice situaþie, iar apoi aîndemnat la multã pocãinþã, astfel încâtDumnezeu sã ne ierte de multele noastre pãcate.În al treilea rând, pãrintele Justin a spus cã în

Bisericã trebuie sã fie ascultare, iar apoi aîndemnat la multã rugãciune�.

O bbiografie aa bbiruinþei

Fii sãi duhovniceºti din cele douã mãnãstirictitorite de pãrintele Justin pe plaiurile natale dinMunþii Neamþului, la Petru Vodã, de cãlugãri, ºila Paltin, de mãicuþe, au prezentat zecilor de miide pelerini veniþi la impresionanta slujbã deînmormântare biografia pãrintelui Justin, închisde regimul bolsevic timp de peste 16 ani, pentruîmbrãþiºarea idealurilor Miºcarii Legionare. Redãmcâteva extrase mai jos, aºa cum au fost înfãþisateîn prezenþa credincioºilor ºi a unui sobor de sutede preoþi, în frunte cu Mitropolitul Moldovei, ÎPSTeofan ºi cu ÎPS Teodosie, ArhiepiscopulTomisului:

�Pãrintele Justin Pârvu s-a nãscut în 1919 însatul Petru Vodã, la 10 Februarie într-o familie deromâni ortodocºi foarte evlavioºi, ºi a fost botezatcu numele Iosif. A iubit de mic frumuseþea cre-dinþei creºtine, s-a închinoviat în 1936 înMãnãstirea Durãu ºi a fost cãlugãrit în 1939,dupã care începe studiile la Seminarul Cernica,unde deprinde dogmele tâlcuite patristic înformele rânduite pentru liturgicã, tipic, psalticã,iconografie, apologeticã. Întotdeauna într-odesãvârºitã împreunã-glãsuire cu Biserica, nicio-datã nu s-a oprit din sârguinþa de a învãþa, astfelcã la 94 de ani încã citea nu doar toate cãrþilepatristice care apãreau, dar ºi cele de culturã, isto-rie, filozofie ºi politicã, pãtrunzând idei complexepe care, cu memoria sa extraordinarã, le sintetizauluitor de repede ºi de plin de o seninãtatemilosârdnicã (dar totodatã ºi cu note de umor),ce se pot numi cu adevãrat drept apoftegmelecele mai reprezentative spiritului creºtin al acestuipopor.

A avut colegi pe mulþi dintre marii pãrinþi ºiarhierei, precum Patriarhul Teoctist, MitropolitulBartolomeu Anania, Arhimandriþii Sofian Boghiu,Grigorie Bãbuº, Ioasaf Popa ºi Gherasim Iscu.

Dupã desfiinþarea Seminarului Cernica decãtre mareºalul Antonescu, pãrintele continuãstudiile la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea, iar înanul 1941, la Iaºi, este hirotonit preot de arhiereulValerie Moglan, vicar al Mitropoliei Iaºilor. Înanul 1942 se înroleazã ca preot misionar pe fron-tul de Rãsãrit, de unde se întoarce cu ArmataRomânã, în care slujeºte Sfânta Liturghie pentrusoldaþii de pe front pânã la 23 August 1944, datãdupã care se întoarce la mãnãstirea sa.

Faptul cã nu a subscris nici uneia din iniþia-tivele bolºevice cerute de ocupanþi, ci a fãcut lecþiide educaþie creºtinã ºi naþionalã, a dus laarestarea sa în 14 Mai 1948, ºi la condamnarea la12 ani de închisoare. În 1960, la expirarea pedep-sei date pentru a fi crezut în Hristos, a fost între-bat ce va face dupã ce va fi eliberat, ºi a rãspuns:�O iau de unde am lãsat-o cu slujirea Bisericii!�Pentru acest cuvânt a primit încã 4 ani deînchisoare fãrã condamnare, pe care i-a executatîn Delta Dunãrii, în teribilul lagãr de la Periprava.

În toamna anului 1991, dupã o scurtã reîn-toarcere la Mãnãstirea Secu, de la MãnãstireaBistriþa, a venit în satul natal, Petru Vodã, ºi, cubinecuvântarea ÎPS Pãrinte Daniel Ciobotea,Mitropolit pe atunci iar astãzi pãrinte Patriarh, apus temelia mãnãstirii de cãlugãri, cu hramulSfinþilor Arhangheli.

În 1992 a început rânduiala athonitã la PetruVodã, cu binecuvântarea episcopului vicar alArhiepiscopiei Iaºilor, prezent la sfinþirea bisericii.Dorinþa fierbinte a pãrintelui stareþ a fost de aînchina mãnãstirea generaþiei jertfite pentru Hristosîn temniþe, ale cãror sfinte moaºte odihnesc ºi înraclele din bisericã, ºi în cimitirul mãnãstirii, pre-cum pãrintele Gheorghe Calciu, pãrintele ªtefanMarcu, poetul Radu Gyr, Tudor Popescu ºiceilalþi. Evocându-i pe Sfinþii închisorilor, a zis:�Mi-e atât de dor de ei ºi atât de tare mã bucur lagândul cã ne vom vedea, cu mult mai mult decâtla gândul cã mã voi vedea cu pãrinþii mei�.

Din anul 1999, a început sã ridice Mãnãstireade maici din Paltin-Petru Vodã, mãnãstire laînceput axatã doar pe programul filantropic (gãz-duind un spital-azil de bãtrâne, o ºcoalã internatde copii, un laborator de plante medicinale, cabi-nete medicale), devenitã cea mai mare chinoviedin þarã, numãrând 170 de suflete.

A urmãrit ca Scriptura sã se plineascã prinfaptele sale, ºi ca totul în viaþa lui sã slujeascãmântuirii oamenilor, atât prin efortul mãrturisiriigrãite, cât ºi prin nevoinþa riguroasã ºi permanen-tã, nevoinþã mai presus de fire pe care a sporit-opânã la sfârºitul vieþii acesteia. În anii petrecuþi castareþ, programul zilnic al pãrintelui era: -prezenþa fãrã lipsã de la Sfânta Liturghie; între 14ºi 18 ore pe zi (!) slujirea credincioºilor veniþi dintoatã lumea cu cea mai diversã gamã de suferinþe,pentru care gãsea mereu cel mai potrivit leac;aspra postire ºi gustarea abia noaptea târziu apuþinã hranã; citirea pravilei ºi a cãrþilor SfinþilorPãrinþi; odihna doar 2-3 ceasuri pe noapte�, s-aarãtat în cuvântul rostit adunãrii îndoliate.

�În aceºti ani binecuvântaþi de prezenþa întrenoi a iubitului nostru pãrinte stareþ ºi duhovnic,am fost cu toþii martorii multor minuni sãvârºiteprin rugãciunile Pãrintelui Justin. Pentru noi, cei250 de monahi ºi monahii ucenici ai cuvioºieisale, am trãit fiecare zi alãturi de el ca pe o mi-nune. Dintre faptele sale cele mai pline de slavadumnezeiascã pe care le-am vãzut cu ochii noºtriºi le-am trãit, ne vom strãdui sã le aºternem înscris, spre zidirea sufleteascã ºi bucuria tuturor.Dar mãreþia ºi diversitatea minunilor sãvârºite deDumnezeu prin rugãciunile preacuviosului mãr-

88




evocare

Ultima dorinþã a pãrinteluiJustin Pârvu

Victor Roncea

Pãrintele Justin Pârvu

99




turisitor pãrintele nostru Justin, s-a arãtat miilorde credincioºi mireni care l-au vizitat ore în ºir, înfiecare zi. Aºadar vã invitãm pe frãþiile voastre sãne ajutaþi sã culegem cât mai multe din acestefapte minunate, scriindu-ni-le, spre slava luiDumnezeu ºi spre întãrirea Bisericii Sale�,îndeamnã credincioºii ucenicii pãrintelui Justin.

Prorocia ººi uultima ddorinþã aa ��ostaºuluilui HHristos� dde lla ppoalele CCarpaþilor

Cu puþin timp înainte de a pleca la ceruri, lacamarazii sãi de suferinþã din temniþele comu-niste, pãrintele a prorocit cã mai sunt �12 luni delibertate ºi vine urgie�. Apoi, evocã maica stareþãJustina, �într-o dimineaþã, în zori, ºi-a ridicat uºorcapul ºi, binecuvântând în vãzduh, a rostit cuputere ºi har: Doamne, binecuvinteazã pe toþiromânii din aceastã þarã! apoi a doua oarã:�Doamne, binecuvinteazã pe toþi românii de pre-tutindeni�, apoi a treia oarã: �Doamne, binecuvin-teazã aceastã þarã, România!�

�Pãrintele Justin a fost un foarte mare creºtin,dar a fost un creºtin luptãtor, un creºtin ostaº.Dacã ar fi sã-i dau o etichetã, deºi am oroare delucrul acesta, a fost ostaº al lui Hristos. S-a înro-lat în oastea lui Hristos ºi a luptat sub acestdrapel. Noi ne-am considerat ca o cruce, braþulvertical fiind dragostea pentru Pãrintele veºnic, iarcel orizontal fiind dragostea pentru neam�, a afir-mat despre credinþa pãrintelui ºi doamna AspaziaOþel Petrescu, fostã deþinutã politic ºi apropiatã a�bietului monah de la poalele Carpaþilor� dupãcum se autodescria cu smerenie pãrintele Justin,cãlugãrul care a reuºit sã adune singur un milionde semnãturi în vederea unui Referendum naþio-nal privind îndosarierea românilor prin docu-mente electronice, cerere ignoratã total depreºedintele Traian Bãsescu, în ciuda faptului cãse afla în faþa celei mai mari petiþii naþionale exis-tente vreodatã în istoria României.

Într-un interviu pe care am avut bucuria ºiimensa onoare sã mi-l acorde pãrintele Justin,marele duhovnic a mãrturisit public ºi ultima sa

dorinþã, împãrtãºitã ºi de alþi foºti deþinuþi politicidin generaþia sa, precum pãrintele ArseniePapacioc, trecut ºi el la Domnul: o SfântãMãnãstire la Aiud, Golgota neamului românesc,acolo unde, în Râpa Robilor, se aflã osemintele amii de martiri anticomuniºti, între care se numãrãºi rãmãºiþele pãmânteºti ale lui MirceaVulcãnescu. Iatã mãrturisirea de suflet a pãrinteluiJustin:

�Dorinþa aceasta, de a înfiinþa o mãnãstire laAiud, am avut-o încã de când am ieºit dinînchisoare, dar abia în 2004 am reuºit sã primimbinecuvântãrile arhiereºti pentru schitul care esteacum acolo ºi poartã hramul înãlþãrii SfinteiCruci. Monumentul de acolo s-a ridicat cu aju-torul foºtilor deþinuþi politic ºi a fost sfinþit deÎnalt Prea Sfinþitul Bartolomeu Anania în anul

2000, locaº unde pânã acum se sãvârºeºte SfântaLiturghie. Cu timpul însã acele locuri s-au fãcutrepede cunoscute, mai ales pentru faptul cã s-audescoperit, odatã cu începerea sãpãturilor, sfintelemoaºte ale martirilor care erau aruncaþi cu bestia-litate în acea groapã comunã, oseminte care staumãrturie în osuarul monumentului din Aiud.Credincioºii, mânaþi dinlãuntru de glasul muceni-cilor, au început sã vinã din ce în ce mai mulþi sãse închine ºi sã cinsteascã nevoinþele ºi sfinþenialor, iar pentru credinþa acestora s-au fãcut ºi sesãvârºesc în continuare nenumãrate minuni ºitãmãduiri. De aceea am considerat necesarã ridi-carea unei biserici autentice ºi încãpãtoare, în con-formitate cu tradiþia noastrã ortodoxã ºi, deasemenea, un complex monahal adecvat.

Cu cât noi vom trãi modelul mucenicilor ºimartirilor, cu atât ºi viaþa noastrã se va uºura ºivom fi într-o convieþuire cu cei de pe pãmânt ºicu cei din ceruri. Ei � Biserica cereascã, iar noi �Biserica luptãtoare. Sfinþii din închisorile comu-niste nu sunt numai ai þãrii noastre. Ei depãºeschotarele firii ºi ale întregii omeniri. Ei nu pot fimonopolizaþi, numai cerul îi poate cuprinde.

Mãnãstirea care se va naºte nu poate sãamestece în niciun chip alte structuri ºi simboluri,oricât ar fi ele de demne, câtã vreme ele nuaparþin vieþii tradiþionale a Bisericii noastre. Maredar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sã vãdaceastã bisericã înalþatã ºi sfinþitã, dupã care sãpot spune împãcat: Acum slobozeºte pe robulTãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu în pace�.

Planuri cereºti dar ºi, mai ales, pãmânteºti, nuau permis sã se sãvârºeascã ultima dorinþã a mare-lui duhovnic al ortodoxiei româneºti. Ucenicii sãiadevãraþi, în duh, faptã ºi cuvânt, au datoria sfân-tã sã i-o împlineascã, iar cei ce au urechi de auzitsã i-o respecte. Pentru cã tot pãrintele avertiza:�Nu vã jucaþi cu Sfinþii închisorilor! Cei care vorîndrãzni vor avea de suferit, vor suferi ca ºiIrod!�.

!

Adriana Lucaciu Întrupare VI, VII, VIII, tehnicã mixtã pe pânzã

Adrian Sandu Soaring, acrylic pe pânzã (2013)

1100




Arriissttootteell ddiissttiinnggeeaa ddoouuãã îînnþþeelleessuurriiffuunnddaammeennttaallee îînn iiddeeeeaa ddee jjuussttiiþþiiee,, oo jjuussttiiþþiieeccoommuuttaattiivvãã-ccaannttiittaattiivvãã,, eecchhiivvaalleennttuull uunneeii

rreellaaþþiiii ddee sscchhiimmbb ººii oo jjuussttiiþþiiee ddiissttrriibbuuttiivvãã-ccaalliittaattiivvãã,,ccaarree ccoonnssttãã îînn ssttaabbiilliirreeaa pprrooppoorrþþiiiilloorr ccoorreeccttee îînnttrreeddrreeppttuurrii ººii oobblliiggaaþþiiii.. CCuumm aarraattãã ccâânnttaarruullccoonntteemmppoorraann aall jjuussttiiþþiieeii ººii ccââtt ddee ccoorreeccttffuunnccþþiioonneeaazzãã aacceessttaa??

� Justiþia noastrã luptã pentru a dobândi unstatut independent. Cu toate cã se vorbeºte foartemult de independenþa justiþiei, se dã o bãtãlie aºade aprigã încât, dacã se va continua mult peaceastã linie, se va produce mai mult rãu decâtbine. Aceasta îmi aduce aminte de o glumã de laRadio Erevan care circula pe vremuri, când cinevaîntreba dacã va mai fi sau nu un rãzboi mondial,ºi i s-a rãspuns cã rãzboi nu va fi dar va fi aºa oluptã pentru pace cã nu va rãmâne piatrã pepiatrã. Cu cât se vorbeºte mai mult deindependenþa justiþiei cu atât imixtiuneapoliticului este mai mare. Pe de altã parte, cred cãnu e bine sã vorbim de justiþie în general. Suntjudecãtori ºi procurori foarte buni ºi corecþi, dupãcum posibil cã mai sunt ºi unii incorecþi. Nu sepoate face o statisticã câþi sunt buni ºi câþi suntcorupþi. Noi nu suntem în sistemul CommonLaw unde judecãtorul poate sã judece el dacã ebine sau rãu ºi nu sã se ia dupã textul de lege. Lanoi, în sistemul romano-germanic de drept,deocamdatã justiþia este bunã dacã respectã, cumse spune, litera ºi spiritul legii. Este adevãrat cãdreptul are pe de o parte un mare avantaj saubeneficiazã de multã autoritate prin faptul cã else referã aproape la toate categoriile de relaþiisociale. Are aceastã mare putere de expansiune,începând cu relaþiile cele mai intime, cum suntrelaþiile dintre soþi, dintre pãrinþi ºi copii etc., ºipânã la probleme tehnice complicate, cum ar ficucerirea spaþiului cosmic, energia atomicã saualtele. Într-un fel sau altul toate acestea cad subincidenþa dreptului, sunt reglementate de normede drept, fie ale dreptului intern, fie ale dreptuluiinternaþional. Pe de altã parte, dacã acesta este unprivilegiu al dreptului, dreptul are ºi o anumecarenþã care constã mai ales în faptul cã este omãsurã egalã pentru indivizi inegali. Toþi suntsupuºi aceloraºi reguli, cu toate cã se ºtie cã uniisunt mai sãnãtoºi, alþii mai bolnavi, unii maidezvoltaþi din punct de vedere intelectual, alþiicare n-au nici o educaþie. Pe de altã parte,normele juridice sunt formulate pe cale abstractã,generalã, opereazã cu noþiuni, uneori de maximãgeneralitate. Legiuitorul se fereºte sã fie preaenunþiativ ºi sã enumere toate situaþiile posibile,din grija de a nu-i scãpa anumite aspecte, preferãsã se menþinã la un nivel înalt de generalitate,lãsând pe seama organelor de aplicare sã umplecu substanþã aceste noþiuni cu caracter foartegeneral. În ultima vreme, acest lucru se face ºi cuajutorul aºa ziselor norme metodologice careinterpreteazã textul general formulat de cãtrelegiuitor. Dar nu numai normele metodologicereprezintã un aspect al aplicãrii dreptului.

Normele cu caracter general sunt umplute uneoricu substanþã de cãtre însãºi judecãtori care leaplicã. De pildã, în legislaþia noastrã interbelicã,fiindcã nu exista un cod al familiei, cãsãtoria erareglementatã în cadrul dreptului civil. Eraconsiderat un contract ca oricare altul. Acoloexistau câteva prevederi referitoare la desfacereacãsãtoriei prin divorþ ºi se spunea cã aceasta sepoate desface prin divorþ pentru urmãtoarelemotive: o boalã incurabilã a unuia dintre soþi,rãul tratament aplicat de un soþ, pãrãsireadomiciliului conjugal, adulterul dovedit º.a.m.d.Noul cod al familiei care a fost elaborat în 1954ºi care este în vigoare ºi astãzi nu mai enumerãaceste motive ºi spune: cãsãtoria se poate desfacela cererea unuia dintre soþi pentru motive care facimposibilã continuarea cãsãtoriei pentru aceladintre soþi care cere desfacerea ei. Nu se spunecare este motivul. Atunci revine judecãtoruluisarcina sã vadã dacã motivele sunt întemeiate,dacã, de exemplu, soþul a plecat de acasã cuintenþia de a pãrãsi domiciliul conjugal sau a fosttrimis într-o delegaþie de mai multe sãptãmâni.Am scris într-un articol cu privire la procesul de abstrac-tizare în drept cã existã un moment în care seîntâlneºte activitatea de elaborare a normelorjuridice de cãtre legiuitor cu activitatea de aplicarepe care o face judecãtorul. Nu este bine sãspunem cã dreptul este ansamblul normelor deconduitã instituite sau sancþionate de stat, ci, mai

degrabã, dreptul ne apare ca o construcþie logicã,este o chestiune de logicã juridicã în careincludem atât activitatea de creare a dreptului câtºi pe cea de aplicare. ªi aplicarea este drept, ºiîncã ea este hotãrâtoare, fiindcã sentinþa o dãjudecãtorul nu legiuitorul. Sunt studenþi care nuacordã importanþã caracterului abstract aldreptului ºi al normei juridice. Însãºi construcþianormei juridice are un caracter abstract, este oposibilitate care se realizeazã numai dacã seproduce faptul juridic la care ea se referã.Teoreticienii dreptului au spus cã norma juridicãeste formatã din trei elemente: ipotezã, dispoziþieºi sancþiune. Dar, norma juridicã nu trebuieconfundatã cu un articol de lege, fiindcã suntdestule articole care nu conþin toate treielementele, mai ales nu prevãd sancþiuni. Depildã, tot în dreptul familiei, sunt trei cazuri încare nu se poate admite cãsãtoria: dacã viitoriisoþi nu au împlinit vârsta legalã, dacã sunt rudeîntre ei în grad prohibit sau dacã unul dintre eieste cãsãtorit. Aceste condiþii sunt enumerate înarticolul 4, 5 ºi 6 din codul familiei, deci sunt treiarticole care nu sunt o normã juridicã. Ca sãvedem ce sancþiune au aceste articole trebuie sãmergem la articolul 18 din codul familiei carespune: este nulã cãsãtoria încheiatã cunerespectarea dispoziþiilor prevãzute în articolele4, 5 ºi 6. Organul care este sesizat cu încheiereaunei cãsãtorii nelegale, în mintea lui va trebui sãfacã aceastã construcþie logicã, sã uneascãdispoziþiile din articolul 4, 5, 6 cu cele dinarticolul 18 ºi sã spunã: soluþia care se impune înacest caz este nulitatea.

�� HHaannss KKeellsseenn,, îînn tteeoorriiaa ppuurrãã aa ddrreeppttuulluuii,,ccoonnssiiddeerrãã ccãã ººttiiiinnþþaa ddrreeppttuulluuii aarr ttrreebbuuii ssãã sseelliimmiitteezzee llaa aannaalliizzaa aassppeeccttuulluuii ffoorrmmaall,, eexxtteerriioorr aallddrreeppttuulluuii,, ppeennttrruu aa ffii ssccuuttiittãã ddee eevvaalluuããrrii,, aapprreecciieerriiººii iinntteerrffeerreennþþee ppoolliittiiccoo-iiddeeoollooggiiccee.. CCââtt ddee îînntteemmeeiiaatteessttee uunn aasseemmeenneeaa ppuunncctt ddee vveeddeerree??

elitele cetãþii

Profesor universitar doctor

Gheorghe BoboºConstantele ºtiinþei juridice - de la doctrinã la jurisprudenþã (II)

Cristian Colceriu

Adriana Lucaciu Întrupare IX, X., XI.,. tehnicãmixtã pe panzã

1111




� Teoria purã a dreptului a lui Kelsen a fostfoarte criticatã în perioada socialistã, erainadmisibilã, fiindcã el, prin aceastã teorie, vedenumai latura formalã a dreptului ºi nu vedecondiþiile vieþii materiale care dau naºteredreptului, fiindcã dreptul îºi trage sursa dinrelaþiile sociale, interumane, ºi de multe ori dinrelaþiile economice. Mai nou, sunt destuiteoreticieni, printre care l-aº aminti pe actualuldirector al Institutului de Cercetãri Juridice, EmilMoroianu, absolvent al facultãþilor de drept ºi defilosofie de la Cluj, care a scris o carte intitulatãAAccttuuaalliittaatteeaa nnoorrmmaattiivviissmmuulluuii kkeellssiiaann în care reiaproblematica. Personal nu m-am pronunþat niciîn cursul meu despre teoria aceasta normativistãcare are un sâmbure de adevãr. În ce priveºteactele noastre normative, asistãm la o asemeneaierarhie. Deci, actul cel mai important spunem cãeste legea ºi din cadrul legilor Constituþia estevârf, apoi celelalte legi ordinare, ordonanþeleguvernului, ordinele ºi dispoziþiunile ministerelor.Aici se vede clar normativismul kelsian. Ochestiune care m-a preocupat ºi care, cred eu, m-afãcut destul de cunoscut în þarã ºi mã bucur deun oarecare respect ca teoretician al dreptului, afost faptul cã am acordat o mare atenþie relaþieidintre drept ºi economie. În cursul meu din 1983,cu toate cã prima parte are câteva citate dincongresele lui Ceauºescu, fãrã de care nu putea sãaparã, cine se uitã atent vede cã partea a doua,care este tehnicã ºi se referã la drept nu conþinenimic politic. Acolo arãtam cã dreptul are ostrânsã legãturã cu economia, cã toate ramuriledreptului au ºi un substrat economic, chiar ºiramura care ar pãrea cã este bazatã numai perelaþii afective, cum este dreptul familiei. ªi aicielementul economic este prezent fiindcã se puneproblema salariului soþilor, natura juridicã aveniturilor dobândite în timpul cãsãtoriei,întreþinerea copiilor de cãtre pãrinþi etc. Sigur,acest element este mai vizibil în dreptul civil careeste un drept cu precãdere economic, carereglementeazã relaþiile cu caracter patrimonial,sau cum este dreptul financiar care nu e decâtexpresia bãneascã a relaþiilor economice.

�� NNuu rreeggrreettaaþþii ccãã nnuu aaþþii aalleess oo ccaarriieerrãã îînnjjuurriisspprruuddeennþþãã ººii aaþþii uurrmmaatt-oo ppee cceeaa uunniivveerrssiittaarrãã??

� Niciodatã. Fiind teoretician m-am informatmereu ºi despre aspectele practice ale dreptului,sunt abonat la toate revistele, din când în cândmai merg pe la instanþe. O perioadã, când erammai tânãr, am condus lucrãri de practicã alestudenþilor, la instanþe ºi în procuraturã.

�� CCee ffiilloossooffiiee jjuurriiddiiccãã aarr ccoorreessppuunnddee vviizziiuunniiiihhoolliissttiiccee aa tteeoorreettiicciiaannuulluuii ccuu ccoommppeetteennþþee îînn tteeoorriiaaggeenneerraallãã aa ddrreeppttuulluuii ººii ssttaattuulluuii??

� N -aº putea spune cã am o filozofie propriea dreptului sau cã prin lucrãrile mele amcontribuit la formarea unui curent juridic. Eu suntmai modest. Îmi aduc aminte de un vecin de-almeu când locuiam pe Pavlov, într-un blocconstruit pentru cadrele didactice, unde eramvecin cu profesorul Hanga ºi cu profesorul Veludacare preda farmacologia, un profesor foarte bundar care era cam lãudãros. El obiºnuia sã le spunãstudenþilor despre descoperirile pe care le-a fãcut.La un moment dat îl întreabã pe un student laexamen cine a descoperit penicilina. Studentulzelos a spus: profesorul Veluda, la care profesoruli-a rãspuns: �nu, e Fleming, eu doar am contribuitpuþin�.

Sunt un adept al profesorului Mircea Djuvara,pe care îl consider cel mai bun teoretician aldreptului, ºi a lui Giorgio del Vechio, autorul

cunoscutei lucrãri LLeeccþþiiii ddee ffiilloossooffiiee jjuurriiddiiccãã. �� CCuumm vveeddeeþþii mmeerrssuull ººttiiiinnþþeeii jjuurriiddiiccee îînn

ccoonnddiiþþiiiillee îînn ccaarree ffrroonnttiieerreellee ccoommuunniittããþþiilloorr uummaanneessee iinntteerrnnaaþþiioonnaalliizzeeaazzãã îînnttrr-oo lluummee aaiinntteerrddeeppeennddeennþþeelloorr gglloobbaallee,, aattââtt ddee oorrddiinn ssoocciiaall-eeccoonnoommiicc ccââtt ººii ddee sseeccuurriittaattee??

� Am sã încep cu faptul cã în Europa actualãºi dupã intrarea noastrã în Uniunea Europeanã seîntâlnesc douã sisteme de drept: sistemuldreptului comun englez ºi sistemul romano-german, care e bazat pe legi strict scrise. Estepuþin probabil ca englezii sã renunþe la sistemullor. Limba englezã este predominantã, lucru vãzutºi la Uniunea Europeanã. Eu m-aº fi aºteptat cafostul tratat pentru instituirea unei Constituþiieuropene care a apãrut ºi în limba românã ºi pecare îl am ºi eu sã fi fost tradus în româneºte dinlimba francezã ºi nu din limba englezã. Înschimb, Tratatul de la Lisabona este tradus înromâneºte din limba francezã. În limba englezãeste greu sã gãseºti un corespondent pentru limbaromânã, sau chiar pentru limba francezã, fiindcãsunt alte instituþii ale dreptului, alþi termeni.Limba englezã, prin natura ei este o limbãcomplicatã. Cum spunea cineva, în limba englezãse scrie Istambul ºi se citeºte Constantinopol.Datoritã faptului cã nu se gãsesc corespondenþiinecesari eu mã mir cum vom reuºi sã nedescurcãm din punct de vedere juridic. Limbaenglezã s-a impus fiindcã este în primul rând o

limbã a afacerilor. Chiar ºi noi în sistemulromano-germanic am împrumutat câþiva termenidin limba englezã, cum sunt de pildã o serie decontracte de inginering, leasing, factoring. Lumeauitã un lucru, cã limba englezã nu o vorbescnumai englezii ci ºi americanii, care sunt cea maimare putere la ora actualã ºi cãrora nu le esteindiferent ce se întâmplã în Europa. Americaniivorbesc limba englezã ºi tocmai au acestprivilegiu cã prin intermediul limbii lor potexercita acest control european. Acest lucru îmiaduce aminte de o întâmplare cu doctoratul, esteun fel de fabulã, dar care se potriveºte ºi vieþiipolitice ºi raportului dintre Uniunea Europeanã ºiSUA. În aceastã fabulã se spune cã iepuraºulmergea foarte vesel prin pãdure ºi se întâlneºte cuo vulpe ºi la întrebarea vulpii de ce e aºa veseliepuraºul îi rãspunde cã s-a înscris la doctorat ºitema este Cum sã tragi o piele de pe vulpe.Vulpea nu-l crede, iepuraºul o cheamã într-o grotãºi vine dupã un sfert de orã cu pielea vulpii. Lafel se întâlneºte cu lupul ºi cu ursul. Când iese cupielea ursului, în spatele iepuraºului apare leulcare spune: desigur, tema dizertaþiei esteimportantã dar trebuie avut în vedere ºiconducãtorul ºtiinþific. Aºa e ºi cu UniuneaEuropeanã. Ea este importantã dar trebuie avut învedere ºi �conducãtorul ºtiinþific� mondial, la oraaceasta. ªtiinþa juridicã va încerca sã þinã pasul cu

"

Alexandru Jakabházi Dialog acrilic, cãrbune, pastel, creta/carton (2012)

1122




transformãrile care se vor produce, e receptivã lao serie de instrumente cu care lucreazã dreptul:contracte, angajamente, tratate internaþionale etc.Nu mã îndoiesc cã se vor izbi ºi de anumitegreutãþi tocmai din cauza limbii, cãreia nu îi dãnimeni importanþã, considerând cã problema esimplã ºi þine doar de traducere. Anul trecut amcitit cã ºoseaua �Transilvania� care se construieºte,de firma Bechtel, la un moment dat ºi-a întreruptcâteva luni activitatea din cauzã cã în contract aufost stipulaþi greºit anumiþi termeni care nu aufost corect traduºi din limba englezã. E unexemplu mic dar care se poate extinde ºi la scarãmare.

- CCee mmooddiiffiiccããrrii ssuuppoorrttãã aaccþþiiuunneeaa nnoorrmmeelloorrjjuurriiddiiccee îînn eerraa gglloobbaalliizzããrriiii ccaarree mmooddiiffiiccããccoonnffiigguurraaþþiiiillee rreeaalliittããþþiilloorr ssttaattaallee ººii vveehhiiccuulleeaazzããiiddeeeeaa ttrraannssffeerruulluuii ssaauu cceeddããrriiii ddee ssuuvveerraanniittaattee??

� Teoretic, sunt juriºti care admit transferul desuveranitate fãrã nici un comentariu, dar sunt ºijuriºti importanþi, dintre care l-aº cita pe colegulmeu, profesorul Ioan Humã, decanul Facultãþii deDrept a Universitãþii �Dunãrea de Jos� din Galaþi,care exprimã cu tãrie, caracterul naþional alsuveranitãþii.

�� UUnnddee vvãã ssiittuuaaþþii,, îînn pprroobblleemmaa aacceeaassttaa??

� Cred cã pe aceastã linie a suveranitãþiinaþionale. Dacã renunþãm treptat la suveranitate,tindem sã ne pierdem identitatea naþionalã, cutoate cã se spune cã suntem o unitate îndiversitate, cã se pãstreazã obiceiurile, folclorul.Aceasta e o direcþie, dar sã-þi pãstrezi posibilitateade decizie în anumite probleme cum sunt piaþaforþei de muncã, salarizarea, dezvoltareaeconomicã, agricultura, industria, este foarteimportant. Chiar ºi Uniunea Europeanã esteprivitã ca fiind un organism bine constituit. Cutoate acestea, UE recunoaºte cã încã lucreazã lastabilirea problemelor, care anume sã fie decompetenþa uniunii ºi care sã rãmânã pe seamastatelor membre. Mai nou, s-a introdus ºi funcþiade preºedinte a Uniunii Europene la care, se pare,candideazã Tony Blair. Uniunea Europeanã este eaînsãºi un organism în construcþie ºi nu este finisatdestul. Tocmai de aceea este greu sã nepronunþãm dacã meritã sã renunþãm în totalitatela suveranitate sau sã o pãstrãm ºi sã colaborãmde pe poziþii de la stat la stat, prin acteinterguvernamentale decât pe o linie a integrãriicomplete.

�� CCaarree ssuunntt oobbiieeccþþiiiillee ppee ccaarree llee-aaþþii ffoorrmmuullaa îînnmmaatteerriiaa rrããssppuunnddeerriiii jjuurriiddiiccee,, îînn aapplliiccaarreeaa ººiirreeaalliizzaarreeaa ddrreeppttuulluuii îînn ssoocciieettaatteeaa rroommâânneeaassccãã aattââttddee îîmmppoovvããrraattãã ddee lliittiiggiiii ººii ddee ccaauuzzee îînnddeelluunnggnneessoolluuþþiioonnaattee??

� Am scris o lucrare, o monografie, intitulatãRRããssppuunnddeerree,, rreessppoonnssaabbiilliittaattee ººii ccoonnssttrrâânnggeerree îînnddoommeenniiuull ddrreeppttuulluuii. Rãspunderea trebuie îmbinatãcu responsabilitatea. Responsabilitatea este maimult un termen filosofic care se referã la laturainterioarã a activitãþii umane, la deciziile pe carele ia individul în comportamentul sãu social.Rãspunderea juridicã este o instituþie, este o sumãde reguli care aratã ce se întâmplã când opersoanã încalcã o normã juridicã, când comite ofaptã ilicitã. Aceasta depinde de om. Noi vorbimmereu, pe lângã independenþa justiþiei, deperfecþionarea justiþiei ºi de reforme în domeniuljustiþiei. Nu se produce o reformã în justiþie prinfaptul cã muþi o instituþie dintr-o clãdire în alta

sau în loc de departament îi spui secþie, sau maiangajezi niºte funcþionari în plus, sau spui cãrecursurile în materie civilã trebuie toate înaintatela Înalta Curte, ceea ce s-a vãzut cã e o mareprostie. În anul urmãtor, dupã ce au zãcut acolo,le-au trimis înapoi ºi a rãmas tot cum a fost.Acestea toate sunt prezentate ca mari reforme.Reforma trebuie fãcutã în domeniulresponsabilitãþii, în mintea, în sufletul, înconºtiinþa judecãtorilor ºi a celor chemaþi sã aplicelegea. Pot sã fie oameni care sã ºtie foarte binemecanismul juridic, care au o pregãtire juridicãexcelentã dar în mintea lor joacã fel de fel decombinaþii. ªi mai e o problemã, noi vorbim puþinde niºte elemente determinante încomportamentul nostru, care sunt instinctele, cumeste instinctul de proprietate, pentru care oameniise bat, ajungându-se pânã la crimã. Pe lângãcarenþele dreptului, pe care le-am amintit, depindeºi de cine îl aplicã. Normele de drept ne însoþescde când a apãrut statul, tocmai fiindcã omul areaceeaºi structurã, fiziceºte el nu s-a schimbat. Cutoate progresele înregistrate în cunoaºtere, ºtiinþã ºitehnicã, cunoºtinþele noastre despre naturã,societate ºi gândire n-au reuºit sã domoleascãinstinctele primare care ne guverneazã.

�� CCee sseennttiinnþþee aaþþii eemmiittee îînn pprriivviinnþþaa sscchhiimmbbããrriilloorr

RRoommâânniieeii jjuurriiddiiccee dduuppãã 11998899 ººii ccââtt ddee eeffiicciieennttee ººiiddee ffuunnccþþiioonnaallee vvãã aappaarr rreezzuullttaatteellee lloorr îînn ppllaannuullddooccttrriinneeii ººii jjuurriisspprruuddeennþþeeii rroommâânneeººttii??

� Doctrina ºi jurisprudenþa sunt în funcþie delegislaþia în vigoare. Ele dezbat, îºi spun cuvântul,dacã sunt bune sau rele. În timpul socialismuluiexista o mai mare disciplinã în sistemul judiciar.Astãzi, sub drapelul democraþiei se ascund multeabateri de la lege. Pe vremea aceea, legea aºa cumera, era mai respectatã ºi judecãtorii ºi procuroriinu îndrãzneau sã sãvârºeascã abuzuri deasemenea naturã cum se sãvârºesc astãzi. Aceastaeste pãrerea mea ºi multã lume spune cã eraaceastã disciplinã. În orice societate problema nutrebuie pusã în ansamblu.

�� CCaarree ccoonnssiiddeerraaþþii ccãã eessttee cceeaa mmaaii iimmppoorrttaannttããrreeaalliizzaarree aa vviieeþþiiii dduummnneeaavvooaassttrrãã??

� Mi-e greu sã aleg una dintre ele. Pot sã spun,în general, cã am dus o viaþã normalã, cã am avutºansa de a fi la locul potrivit în momentul potrivit,ºi aici mã refer la plecarea la doctorat care m-aajutat în cariera mea, apoi stagiile petrecute laParis, la ONU. La acestea aº adãuga ºi participareala crearea ºi activitatea Facultãþii drept aUniversitãþii �Dimitrie Cantemir� din Cluj Napoca.Iniþiativa creãrii acestei facultãþi a avut-o doamnaprofesor universitar doctor Maria Banciu, care s-aadresat rectoratului din Bucureºti ºi care a fost deacord cu înfiinþarea la Cluj a douã facultãþi: Dreptºi Management Turistic ºi Comercial. Laconstruirea complexului de clãdiri al Facultãþii deDrept un aport deosebit l-a adus directoruleconomic Liviu Cosma. Am o satisfacþie cã amcontribuit la crearea acestei facultãþi, dar acestlucru nu l-am fãcut singur. Fãrã colegii mei acestlucru ar fi fost imposibil. Am colaborat foarte binecu rectorul ºi actualul preºedinte al universitãþiinoastre, domnul profesor doctor Momcilo Luburici.Am adunat în jurul nostru pe cei maireprezentativi profesori de drept care au fãcut partedin ceea ce s-a numit �ºcoala de drept de la Cluj�.

Scoatem ºi o revistã, �Fiat Justitia�, care aparede douã ori pe an, denumirea am preluat-o dindictonul Fiat justitia pereat mundi, adicã sã sefacã dreptate chiar de ar fi sã piarã lumea. Noi n-am fost aºa de exigenþi� sã piarã lumea, ºi ampãstrat numai prima parte!

Am fost mulþi ani membru în consiliul deconducere al Ministerului de Justiþie unde sediscutau probleme importante, unde ne întâlneamde câteva ori pe an, dar cea mai importantã eraºedinþa de bilanþ, de sfârºit de an, pentru aanaliza activitatea tuturor instanþelor. Aceasta încondiþiile în care era un drept socialist profilat peplanificarea economiei naþionale, exista Arbitrajulde Stat care soluþiona litigiile dintre întreprindericare nu erau la latitudinea instanþelor civile, cumeste astãzi. Cert este cã perioada actualã este uncâºtig pentru toatã lumea, în ce priveºteposibilitatea de exprimare, de liber acces la oricefel de date, de miºcare în þãrile europene care esteenorm de importantã, posibilitatea de achiziþii aunor bunuri materiale informatice performante, adiverselor produse alimentare oferite demarketurile ºi supermarketurile de nivel european.

�� CCuumm aaþþii ccoommeennttaa ddiiccttoonnuull llaattiinn ssuummmmuumm jjuussssuummmmaa iinnjjuurriiaa??

� Cred cã existã o mare dozã de adevãr înacest dicton ºi practica a demonstrat acest lucru.

. � În ultimii ani, nu consideraþi cã s-a deval-

orizat învãþãmântul juridic?

"

Adriana Lucaciu Întrupare XVI, tehnicã mixtã

1133




� S-a demonetizat împreunã cu învãþãmântulsuperior, în general. Învãþãmântul juridic nu faceexcepþii. Vãd demonetizarea aceasta, pe de oparte, în carenþele educaþiei tineretului de astãzi.Nu vedeþi, la televizor, care sunt considerate val-ori astãzi? Nu munca, nu seriozitatea, ci uºurinþa.ªi în ziare, la fel. Mai este o problemã cu difer-enþa care se face între învãþãmântul de stat ºiînvãþãmântul particular, mulþi spun cã cel particu-lar e slab. Nu este adevãrat. Sunt facultãþi particu-lare care sunt slabe ºi sunt facultãþi de stat caresunt slabe, ºi invers. Existã numai facultãþi buneºi facultãþi slabe, nu se poate vorbi în generaldespre învãþãmântul de stat ºi cel particular fiind-cã cel particular este tras înapoi de o puzderie defacultãþi mici, înfiinþate peste noapte, multe dedrept ºi de studii economice fiindcã acestea suntcele mai rãspândite. Nu am prea vãzut particularela matematici, la geografie etc. Pe de altã parte,nu se mai poate face o distincþie netã între �fac-ultãþi de stat� ºi �facultãþi particulare�. Unele din-tre facultãþile de stat percep taxe mai mari ºi aumai mulþi studenþi cu taxã decât fãrã taxã, decisunt mai mult �particulare� decât �de stat�.

� CCum vvedeþi aacest ccolaps? UUnde vvedeþisocietatea rromâneascã, ssã zzicem, îîn aanul 22050pe ffondul aacesta aal ddisiminãrii, aal ppromovãriinonvalorilor?

� Depinde de ce fel de evenimente vorinterveni în acest interval de timp. Am citit olucrare foarte interesantã a unui scriitor grec,Loukas Tsoukalis, politolog, intitulatã CCee ffeell ddeeEEuurrooppãã?? La un moment dat, vorbind despreUniunea Europeanã, despre Constituþiaeuropeanã, cartea apãrând cam în acea perioadãcând a apãrut ºi proiectul de constituþieeuropeanã, spunea cã depinde de evenimentelecare vor interveni în acest interval.Evenimentele, spunea el, au prostul obicei de ada peste cap chiar ºi cele mai bine ticluitepolitici.

Totul e dacã SUA va rãmâne putereamondialã numãrul unu� Deocamdatã aºa secontureazã. Toþi vedeau �la pãmânt� UniuneaSovieticã, la un moment dat, dar fosta uniune,Federaþia Rusã ºi cei din jurul ei, cu toatecontradicþiile care existã, dã semnale deredresare. În orice caz, nici SUA, nici UniuneaEuropeanã nu pot face abstracþie de FederaþiaRusã.

� CCum ppriviþi eelita cclujeanã?

� Multã lume angajatã într-un anumitdomeniu scade din elitism. Cu cât mai puþini,cu atât elitele se evidenþiazã mai tare. Pe de altãparte, totul depinde ºi de stãruinþa fiecãruia, deputerea de muncã, de seriozitate, de dorinþa dea face un lucru serios ºi bun. Clujul are încã unpotenþial mare de figuri elitare, ºi în domeniuljuridic, medical, cu toate cã se spune cã niciºcoala de medicinã clujeanã nu mai e ce a fostînainte, nici cea de drept.

� Cum aaratã ssfera vvieþii ddvs. pprivate?

� Am o viaþã de familie bunã, plinã, fericitã.Am o fatã care este avocat, universitar ºi decan.A absolvit Institutul Politehnic, ºi-a susþinutdoctoratul, cu timpul a ajuns ºef de lucrãri. Întretimp a fãcut dreptul, la universitatea noastrã. ªi-a susþinut ºi doctoratul în drept. Am douãnepoate din care una este foarte talentatã lapian. Clasa a X-a a fãcut-o în Anglia, în urma

câºtigãrii premiului I la un concursinternaþional. A studiat 2 ani la prestigioasaEcole Normale de Muzique �Alfred Certot� dinParis. A terminat cursurile Academiei de muzicã�Gheorghe Dima� din Cluj-Napoca. Nepoatamea cea micã a terminat liceul ºi tinde sã-iurmeze pe mama ºi pe bunicul ei: ºtiinþelejuridice. Ginerele meu este un talentat inginercunoscut în þarã ºi în strãinãtate, mai ales înSuedia, Germania ºi Anglia, ca un bun specialistîn domeniul pulberilor metalice. Este director lao fabricã de produse sinterizate. Nu pot sã nuremarc ataºamentul, cãldura sufleteascã dinpartea soþiei mele care mi-a fost sprijin nepreþuitîn tot ce am întreprins în viaþã. Am împlinitdeja 50 de ani de cãsãtorie fericitã ºi aºteptãmca domnul primar Emil Boc sã ne invite � aºacum face de obicei � sã ne felicite cu acest prilej.

Îmi place la Stana, mã simt bine acolo. Mi-am construit o casã de vacanþã în apropiereatunelului. Am aºa un sentiment de afecþiunefaþã de ceferiºti ºi de calea feratã. Îmi place, deasemenea, sã conduc maºina. Am ºi acum douãmaºini bune, le conduc cu plãcere, nu mãobosesc ci mã relaxeazã. O perioadã am fost

vânãtor. În aceastã �ciorbã vânãtoreascã� m-aatras profesorul ºi prietenul meu Matei Basarab.Mi-aduc aminte cu plãcere de multe vânãtoridin zona transilvanã, pe timp de aproape 30 deani. Îmi place muzica popularã ºi cânt custudenþii la banchete, în excursii. Sunt invitat ºiacum de cãtre absolvenþii unor promoþii care auterminat facultatea în urmã cu mulþi ani, ºi careau bunul obicei de a se întâlni în fiecare an.Sunt invitat întotdeauna, bineînþeles împreunãcu alþi colegi de-ai mei, unde ne amintim deperioada studenþiei. Aceste festivitãþi seorganizeazã în localitãþi diferite. De fiecare datãmã mir ºi în acelaºi timp mã bucur de aceastãsolidaritate ce s-a creat în anii studenþiei ºi carecontinuã ºi dupã atâþia ani.

!

Alexandru Jakabházi Landmarks on grid, acrilic, cãrbune, pastel, creta/carton (2012)

1144




Paul Goma (dar ºi Mircea Platon)argumenteazã cã "experimentul Piteºti II" asupravieþuit, dupã 1989, prin ºcoala

ideologicã ºi istoricã a lui Vladimir Tismãneanu,ca veritabil "experiment Piteºti III", adaug eu. Nuîntâmplãtor el a devenit istoricul oficial,însãrcinat de Traian Bãsescu sã "condamne"comunismul. Pe acest fond de pseudomorfoze"anticomuniste", tip GDS, au putut fimarginalizaþi ºi izolaþi scriitori ca Paul Goma,Cezar Ivãnescu, Nicolae Breban, Liviu IoanStoiciu, Aura Christi º.a., unora dintre eifabricându-li-se imaginea de "colaboraþioniºti","antisemiþi", "naþionaliºti" etc., cu consecinþegrave asupra destinului lor.

De ceva vreme s-a încins o polemicã asprã,de nepotolit, în jurul a douã subiecte de presã:un pretins "colaboraþionism" al prozatoruluiNicolae Breban ºi "scandalul" stârnit de schim-bãrile petrecute la revista Tribuna din Cluj-Napoca, odatã cu venirea la cârmã a lui MirceaArmanu. Aparent, între cele douã "subiecte" n-artrebui sã fie vreo legãturã, dar aceasta, surprinzã-tor, existã, fie ºi pentru cã am în vedere faptulcã Aura Christi, de la care am ºi împrumutat sin-tagma din titlu, a luat atitudine în ambele situ-aþii, gãsind echivalenþe în modul de abordare dinpartea celor care decid acum soarta breslei scri-itorilor. Nu e vorba de o ceartã obiºnuitã întrepersoane care combat în numele unor mãruntenarcisisme individuale sau de grup, cel puþin dinpartea grupãrii "Conte", cum îi place AureiChristi s-o numeascã, ci de o confruntare între omizã majorã a culturii române ºi mizele minoremoºtenite sau nu din comunism (adevãratblestem care planeazã asupra scriitorului ºi criti-cului român, cum spune Liviu Ioan Stoiciu), darprost mascate de noua ideologie a "corectitudiniipolitice", urmaºa directã a marxismului culturalde sorginte neotroþkistã, cu aparenþe de "antico-munism" ºi "neoconservatorism" american .

Dimenisunea stalinistã a "controversei" searatã nu doar în refuzul dialogului (dialog carear fi semn al unei adevãrate polemici), dar maiales în consecinþele politico-ideologice la nivelulconducerii Uniunii Scriitorilor, soldate, bunãoarã,cu excluderea lui Mircea Armanu din breaslã.Mã întreb dacã existã vreo diferenþã esenþialãîntre actul de acum ºi acela al excluderii lui PaulGoma din Uniunea Scriitorilor în anul de graþie1977. Desigur, diferenþa existã între rezonanþacelor douã nume, dar problema se pune întrenatura regimurilor. Simpla deducþie logicã nespune cã stalinismul ideologic care acþiona în1977 s-a conservat cel puþin într-o laturã a lui:refuzul de a da ºansã Celuilalt, care gândeºte alt-fel. O întrebare la fel de simplã se pune: de cenu i s-ar da lui Mircea Armanu, care a câºtigatun proiect managerial, ºansa sã scoatã o fostãrevistã de prestigiu din lentoare culturalã? De alt-fel, schimbarea n-a întârziat sã aparã: Tribuna aredevenit o revistã de interes naþional, redirecþio-natã spre mize majore ale culturii româneºti,eliberatã de micimea "corectitudinii politice" apla-tizante, "stranie boare proletcultistã". Iar acum

lucrurile se leagã, fiindcã revigorarea unei direcþiinaþionale în cultura româneascã, de anvergurãeuropeanã, în stare sã eradicheze naþionalismulcompromis al unor lideri de felul lui CorneliuVadim Tudor, avea nevoie de prestigiul unuimare scriitor, iar acesta s-a dovedit a fi, în ultimiiani, Nicolae Breban. Aici e tot miezul mizeimajore despre care vorbeam.

Am demonstrat, comentând romanul Singuracale, cã nu postmoderniºtii celor trei "promoþii"(optzeciºti, nouãzeciºti, douãmiiºti!) au produsdislocarea literaturii române din mediocritate,dupã 1989, cã, în prozã, capodopera nu a dat-oMircea Cãrtãrescu prin Orbitor, ci "ºaizecistul"Nicolae Breban, alãturat altor mari scriitori, caD.R. Popescu, sau, în poezie, Cezar Ivãnescu.Singura cale rezumã abisal, estetic, metafizicîntreaga dramã a experimentului comunist româ-nesc, nicicum jumãtãþile de adevãr ale luiVladimir Tismãneanu din opera cvasirolleristãnumitã Raportul Tismãneanu, mustind de ideolo-gia political correctness. Or, tocmai ideologii deaceastã facturã, strãinã geniului românesc, suntmaeºtrii îndrumãtori ai scriitorilor ºi criticilorcare au pierdut conºtiinþa apartenenþei laeuropenitatea noastrã specificã, adepþi ai alteiafãrã identitate, fals "globalizante". De aceea,Nicolae Breban a vorbit despre "trãdarea criticii",precum altãdatã Julien Benda despre "trãdareaintelectualilor" (1927). De reþinut cã, de la ªcoalaArdeleanã ºi paºoptiºti, istoria viabilã a spaþiuluiromânesc s-a fãcut ºi cu o contribuþie hotãrâ-toare a intelectualilor, animaþi de o profundãconºtiinþã naþionalã. Ei au fost avangarda urmatãde oamenii politici. Aceastã avangardã a fostdecapitatã în primii ani ai dominaþiei sovietice,simbolul mitologic fiind "experimentul Piteºti",care a uzat de cele mai abominabile arme aleviolenþei mimetice, cum o va numi René Girard.Paul Goma vorbeºte despre crearea rollerismulistoric românesc în douã etape: una brutalã("experimentul Piteºti"), alta îmblânzitã, dar cuaceleaºi efecte, în care locul lui Eugen Þurcanu afost luat de educatorii ideologici "luminaþi" (IonVitner, Dan Deºliu, S. Damian, Z. Ornea, Ov. S.Crohmãlniceanu, Gogu Rãdulescu ºi atâþia alþii).A fost perioada "obsedantului deceniu" (MarinPreda) de pânã la victoria "cooperativizãrii agri-culturii" (1962). Nicolae Breban o radiografiazãîn toatã grozãvia ei, în Singura cale. Dupã cefrica de agresivitate ºi de moarte ºi-au fãcutefectul, a urmat "experimentul Piteºti II", cum îizice Goma, infinit mai lesnicios, ºi generalizator,dat fiind cã frica îºi fãcuse pe deplin efectul.Deopotrivã Goma ºi Breban, unul în Jurnale,celãlalt în roman, au surprins trecerea de la pro-letcultism ºi sociologism vulgar la estetism, reali-zatã abil de aceiaºi îndrumãtori, acum "conver-tiþi" la fineþuri estetice. Aceasta este semnificaþiaevoluþiei unui Dan Deºliu de la poemul Lazãr dela Rusca la Drumul spre Dikson, ca sã dau doarun exemplu. Paul Goma considerã estetismulgeneraþiei lui Nicolae Manolescu ºi textualismuloptzecist ca fiind produsele îmblânzite ale"experimentului Piteºti II", produse prin carecomunismul ºi-a asigurat aservirea scriitorimii.

Desigur, orice ieºire din "estetism" era obstacu-latã, cum s-a întâmplat cu Bunavestire, romanullui Nicolae Breban, dar ºi cu scrierile lui PaulGoma etc.

Paul Goma (dar ºi Mircea Platon) argu-menteazã cã "experimentul Piteºti II" asupravieþuit, dupã 1989, prin ºcoala ideologicã ºiistoricã a lui Vladimir Tismãneanu, ca veritabil"experiment Piteºti III", adaug eu. Nu întâmplã-tor el a devenit istoricul oficial, însãrcinat deTraian Bãsescu sã "condamne" comunismul. Peacest fond de pseudomorfoze "anticomuniste",tip GDS, au putut fi marginalizaþi ºi izolaþi scri-itori ca Paul Goma, Cezar Ivãnescu, NicolaeBreban, Liviu Ioan Stoiciu, Aura Christi º.a.,unora dintre ei fabricându-li-se imaginea de"colaboraþioniºti", "antisemiþi", "naþionaliºti" etc.,cu consecinþe grave asupra destinului lor. Mãgândesc la moartea lui Cezar Ivãnescu, dar nunumai. Liviu Ioan Stoiciu a fost gãsit vinovat cãnu l-a cenzurat pe Goma în Viaþa româneascã,revistã care, pânã la intervenþia brutalã a luiNicolae Manolescu, prin care a schimbat conduc-erea, era o publicaþie cu adevãrat naþionalã,deschisã tuturor scriitorilor de valoare. Fac mãr-turia cã eu însumi mi-am încetat colaborareaîncepând cu momentul Goma, care i-a adus luiLiviu Ioan Stoiciu destituirea din funcþia deredactor ºef-adjunct. De aceea, alternativa Goma-Breban de rescriere a istoriei, literaturii ºi culturiiromâneºti stârneºte valul de proteste de azi.Mircea Platon observa, pe bunã dreptate: "Laurma urmelor, dl. Tismãneanu continuã sã facãce a fãcut tatãl domniei-sale, adicã sã lupte cumapa împotriva poporului român". ªi: "D-nulTismãneanu foloseºte discursul ºi apucãturile celorcare au distrus România. Aºa a fost educat. (�)De zeci de ani suntem siliþi, dacã nu acceptãmcorupþia sau ideologia comunistã, sã o luãm de lacapãt, sã murim, sã plecãm, sã tãcem, în vreme ceurmaºii celor care au distrus ºi distrug România,care seacã albiile de ape, dau lecþii de moralitate ºine învaþã cum sã ne dezbãrãm de strãmoºi, denaþiune, de credinþã, de patrie, de culturaromâneascã ºi de alte racile ale trecutului".

Aici se rezumã, percutant ºi exact, cauzelecare explicã "trãdarea intelectualilor" postdecem-briºti, preferând dobândirea de avantaje materialeºi sociale în locul rezistenþei ºi luptei pentruemanciparea europeanã naþiunii ºi culturiiromâneºti, lãsate de izbeliºte, în cea mai dramat-icã prãbuºire din istorie, soldatã cu exodul masival românilor în cele patru zãri ºi cu tot ce trãimastãzi.

Text preluat din Contemporanul, nr. 8/2013

Note:1. Cf. Liviu Ioan Stoiciu, Cartea zãdãrniciei,

Focºani, Editura Pallas Athena, 2008, p. 122:Blestemul scriitorului (criticului) român e cã nu-ºidepãºeºte condiþia, jucând pe mize mici.

2. Cf. Theodor Codreanu, De la marxism la"corectitudinea politicã", în Polemici "incorectepolitic", Iaºi, Editura "ªtefan Lupaºcu", 2010.

3. Cf. Mircea Platon, Cine ne scrie istoria?,Editura Timpul, Iaºi, 2007; Mircea Platon,Gheorghe Fedorovici, Mãsura vremii: îndemn lanormalitate, Editura Predania, Bucureºti, 2009.

!

polemicã

"O stranie boare proletcultistã"

Theodor Codreanu

1155




Socrate considera cã �ceea ce ºtim este cãnu ºtim nimic�, dar a rãmas un reper înistoria cugetãrii prin celebra sa maieuticã:

metoda de a scoate la ivealã, prin întrebãri ºirãspunsuri þintite, dintr-o clasã de impresii, unconcept al obiectelor la care acestea se referã.Mult mai tîrziu, întrebarea pusã de Kant, înCritica raþiunii pure (1783), �ce pot sã ºtiu?� aînsemnat o cotiturã semnificativã. Dar ºiaceastã întrebare a fost înlocuitã, în poziþia deinterogaþie conducãtoare de viziune, cu o alta:�ce vrem sã ºtim?�. Hegel a fãcut din eainterogaþia de bazã a filosofiei sale, care a fost,la rîndul ei, expresia de cea mai mare anvergurãa orientãrii modernitãþii spre cunoaºterea ºiluarea în stãpînire a lumii.

Pe cursul întrebãrii �ce vrem sã ºtim?� s-acreat treptat o imagine autarhicã asupracunoaºterii: mai cu seamã a cunoaºterii înforma cea mai organizatã ºi cea maicontrolabilã de experimente. Cunoaºterea, înforma ºtiinþelor experimental-analitice, pãrea sãserveascã exclusiv interesul pentru adevãr, fãrãnimic altceva, ºi sã fie redarea fãrã niciopresupoziþie a realitãþii. Rudolf Carnap a datinterpretarea de referinþã a cunoaºteriiexperimental-analitice drept cunoaºtere fãrãniciun prealabil a realitãþii ºi a identificataceastã cunoaºtere cu întreaga cunoaºtere.

Reacþiile la aceastã interpretare, tacite sauexplicite, au continuat pânã nu demult. Am învedere diferitele tematizãri ale �prealabilului�oricãrei cunoaºteri, care stau pe umerii mai alesai lui Charles S. Peirce (cu teza caracteruluitranscendental al formelor de raþionare ºi cuteza dependenþei semnificaþiei termenilor debazã ai ºtiinþelor de acþiunile comunitãþiifiinþelor raþionale) ºi ai lui Husserl (cu tezanaturii intenþionale a propoziþiilor ºi asistemelor de propoziþii ºi cu teza originiitehnice a interogaþiilor geometriei ºi fizicii). Amîn vedere, de asemenea, reacþii profilatefilosofic la interpretarea datoratã lui RudolfCarnap, precum Karl R. Popper (cu teza dubleidependenþe a cunoaºterii factuale � deinterogaþiile ce se adreseazã realitãþii ºi de�propoziþiile de bazã� pe suportul cãrora stauteoriile ºtiinþifice), Willard van Orman Quine(cu teza dupã care cunoaºterea, în orice formã,se asambleazã în circumstanþe date, aidomaconstrucþiei unei corãbii în plinã mare, ºiînfruntã ca întreg, aºadar în mod holist,tribunalul experienþei), Thomas S. Kuhn (cuteza conform cãreia cunoaºterea ºtiinþificã estesubsumatã unor paradigme, ce conþin întrebãriacceptate ºi rãspunsuri prototipice ºi suntadoptate istoriceºte de comunitãþi ºtiinþifice),Jürgen Habermas (cu teza dependenþei marilorgrupuri de ºtiinþe de �interese de cunoaºtere� cese rãsfrâng în alegerea metodelor, a criteriilorde testare ºi validare a propoziþiilor) � ca sã nelimitãm la câteva, de efectivã cotiturã.

Între timp, filosofia a produs o vastãliteraturã în jurul �prealabilului� inevitabil aloricãrei cunoaºteri, care se poate citi cu profitde cãtre cel care urmãreºte nu numai sã fieinformat de ºtiinþã � ceea ce este mereudezirabil � ci ºi sã înþeleagã ºtiinþa. În cele ceurmeazã, vreau sã mã refer la un strat ceva maiadânc al �prealabilului� � la însãºi presupoziþia

generalã potrivit cãreia evenimentele lumii selasã descifrate. Putem spune cã aceasta esteasumpþia asumpþiilor ºi asupra ei mã opresc încele ce urmeazã.

Împrejurarea cã în cunoaºtere, chiar încunoaºterea cea mai evoluatã, stãm pe asumpþiiatât de simple precum cea a descifrabilitãþiilumii, nu ar trebui sã ne mai surprindã. Înfilosofia din deceniile trecute am avut cel puþindouã argumentãri concludente. Richard Rorty,cu Philosophy and the Mirror of Nature (1980),a arãtat cã în cunoaºterea modernã se opereazãcu o metaforã conducãtoare, care este cea acunoaºterii ca �oglindire�. Înainte, PeterStrawson, în Individuals (1959), a arãtat cãpânã ºi operaþia de maximã simplitate încunoaºtere, cea a �nominalizãrii�, nu este delocultima, ci stã pe suportul operaþiei prealabile a�identificãrii� obiectului singular printreobiectele lumii. De pildã, pot da numele �Pitt�cãþelului meu, dupã ce, în prealabil, l-am distinsde ceilalþi cãþei ºi de restul obiectelor.

Nu facem, însã, în acest loc inventarulcercetãrilor care au pus în luminã noi laturi alecondiþionãrii cunoaºterii, inclusiv ale cunoaºteriiîn forma cea mai sigurã, care este cunoaºtereaasiguratã de ºtiinþele experimental-analitice. Aicine mãrginim sã dãm rãspuns la întrebarea �cumdescifrãm lumea?� luând ca punct de sprijincercetarea cea mai dezvoltatã de pânã acum peaceastã întrebare. Este vorba despre cartea luiHans Blumenberg, Die Lesbarkeit der Welt(1981; folosesc aici ediþia Suhrkamp, Frankfurtam Main, 1986), care pleacã de la o observaþiede importanþã fundamentalã: cunoastereamodernã, cu Galilei ºi ceilalþi deschizãtori deepocã, ºi-a avut drept condiþie preliminarã aposibilitãþii ei o anumitã metaforã. Este vorbade metafora �cãrþii�. Lumea înconjurãtoare afost privitã ca o carte în care Dumnezeu a lãsatadevãruri pentru cei care o deschid. �Lumea s-aformat prin gândire, nu prin intuiþie. Aceastaînseamnã cã natura devine inteligibilã(erfassbar) pentru metaforica cãrþii, în mãsuraîn care se înþelege nu prin intuiþie, ci pringândire, adicã poate fi «lecturatã»� (p. 48).Desigur cã, sub aspect istoric, avem de-a facecu o complicatã tranziþie de la cartea în careDumnezeu s-a revelat pentru oameni, trecândprin �cartea vieþii�, la �cartea naturii� � tranziþiepe care Hans Blumenberg o reconstituie îndatele de bazã. �ªtiinþa în curs de constituire aepocii moderne - scrie el - are retorica eiproprie. Ea se raporteazã, înainte de toate, ladouã aspecte: la admiterea extinderiiorizontului obiectual ºi la relaþia ei cu trecutulcunoºtinþei omeneºti, ca o preistorie de acumdiscreditatã. În aceastã retoricã, metafore,precum calãtorie ºi descoperire de pãmânturinecunoscute, graniþele ce se depãºesc ºi zidurilece se strãpung, ale opticii microscopice ºitelescopice, joacã un rol eminent. Ele atestãproblematica orientãrii într-o realitate pentrucare lipsesc aproape complet mãsurãtorilestandardizate, reprezentãrile cuprinsului ºi aledirecþiei� (p. 68). Kepler ºi Galilei îºi asumã cãDumnezeu �geometrizeazã� ºi a fãcut lumeaaccesibilã limbajului matematic. Metafora�cãrþii�, a naturii drept �carte� scrisã într-unanumit limbaj, este hotãrâtoare pentru

cunoaºterea pe care Galilei o obþine.Campanella vine cu sensualismul sãu ºi punede-o parte �cartea naturii�, dar interpreteazãcunoaºterea ca o �istorie�. (p. 83) �ªtiinþanaturii� se numeºte, în limbajul sensualismului,�istoria naturii (historia naturalis)�. FrancisBacon înainteazã pe aceastã direcþie ºi tinde sãne prezinte ºtiinþa modernã drept �istorie acreaþiei� (p. 89). Pe de altã parte, el vrea sãdezvolte o nouã �magie�. Decartes reia tradiþiaconsiderãrii naturii, de fapt a întregii creaþii alui Dumnezeu, ca o creaþie cifratã (p. 94). LaSpinoza, metafora este �scrisoarea� transmisãde Dumnezeu spre generaþiile de oameni (p.102). Baltasar Gracián exprimã, în secolul alXVII-lea, barocul, cu orizonturile lumii extinsela infinit ºi Dumnezeu în centrul evenimentelor� o lume ce se lasã lecturatã ºi descifratã cumijloace infinite (p. 144). Leibniz deschide onouã perspectivã asupra lumii, cu deviza sa�deus calculans� ºi postulând existenþa amultiple lumi, noi fiind în cea mai bunãposibilã (p. 123). Berkeley considerã �visuallanguage� nu ca mediu al constituiriicunoaºterii despre lucruri, ci drept lucrurileînseºi (p. 154).

Nu-l voi urma pe Hans Blumenberg îndemersul sãu de a continua sã dea seama demetafora conducãtoare a cunoaºterii, pânãrelativ recent, la investigaþiile consacrate�codului genetic�. Ceea ce el ne prezintã, încontinuare, în cartea sa Die Lesbarkeit der Welt,este lãmurirea amãnunþitã a metaforei cecondiþioneazã cunoaºterea din secolul al XIX-leapânã aproape de zilele noastre. Aceastãclarificare este importantã pentru metaforo-logie. În aceastã analizã, însã, pe noi neintereseazã nu metaforologia, ci condiþionareacunoaºterii. Hans Blumenberg a fãcut înscrierile sale cel mai amplu efort de a identificametaforele ce conduc cunoaºterea. Pentru temacondiþionãrii cunoaºterii, din investigaþia sarezultã câteva concluzii, pe care le rezumãmaici: a) cunoaºterea modernã, chiar ºtiinþamodernã începând cu Kepler ºi Galilei, estecãlãuzitã de o metaforã, care este, cumspuneam, cea a �cãrþii� în care Dumnezeu aînscris adevãruri ce sunt accesibile oamenilor ºide care aceºtia se cuvine sã se serveascã pentrua putea manipula obiectele; b) nu avem de-aface, în cazul cunoaºterii moderne, cu vreocunoaºtere lipsitã de presupoziþii, ci cu ocunoaºtere a cãrei orientare ºi ale cãreiorizonturi sunt prestabilite graþie unei tradiþiiculturale; c) în oricare dintre etapele cunoaºteriimoderne intervine, în chiar construcþia ei, ometaforã adesea tacitã, ce o condiþioneazã; d) presupoziþiile cunoaºterii � în acest cazmetaforica ce se aflã undeva în baza ce-iasigurã orientarea ºi orizontul � trebuieidentificate ºi redate explicit, dacã vrem sãînþelegem ºtiinþa modernã.

(fragment din volumul Andrei Marga,Sensul, în curs de apariþie)

!

diagnoze

Cum descifrãm lumea?Andrei Marga

1166




Oare democraþia faciliteazã ascensiuneaescrocilor ºi impostorilor? Peste tot înlume, statul e din ce în ce mai slab. ªi

oamenii serioºi, reponsabili deplîng aceastã starede fapt. Spre deosebire de halucinaþii ultraliberali,adepþii �mîinii invizibile� (despre care ºtim acum,dupã crizã, cã nu regleazã nimic). �Ascensorulsocial� care fãcea legãtura dintre clase ºi asigurapacea socialã e ºi el în panã, ruginit. Bogaþii sîntdin ce în ce mai bogaþi, iar sãracii din ce în cemai sãraci ºi mai mulþi. Iar �ascensorul politic�,numit în lumea occidentalã �democraþie�, pare aridica la vîrf aproape numai gunoaiele societãþii.Tot felul de infractori, ariviºti fãrã consistenþã,birocraþi incompetenþi de toate gradele. Dar cu

toþii puºi pe cãpãtuiala. De ce sã te bagi înpoliticã? Ca sã te îmbogãþeºti, evident. ªi cît mairapid. Pentru cã vin peste tine nenorocitele dealegeri ºi te poate elimina un impostor, un escrocmai mare decît tine. Pentru cã tu, un prost, maiai ceva scrupule.

Cum au ajuns oameni ca Ion Iliescu, VirgilMãgureanu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Nãstase,Traian Bãsescu, Elena Udrea, Theodor Stolojan,Emil Boc, Varujan Vosganian, Relu Fenechiu,Rovana Plumb ºi aproape toþi ceilalþi în capulmesei? Pentru calitãþile lor? Care calitãþi? Ei auajuns acolo pentru defectele lor, pentru dosarelelor anterioare, pentru recrutãrile necunoscute bineîncã ºi, mai ales, pentru foamea lor ancestralã de

sãrãcani, de mizerabili, pe care o pot servi cu olipsã de scrupule pe mãsurã.

Dar lucrurile au luat-o razna peste tot. SilvioBerlusconi, o sinistrã caricaturã, a fost condamnatla ºapte ani de puºcãrie dupã ce a dominat o þarãfabuloasã ca Italia mai bine de douãzeci de ani.Prin politicã, în numele democraþiei ºi alalegerilor libere, prin monopol media ºi dupã ce amîncat îngheþatã cu Adrian Nãstase. Care el dejaºi-a încheiat un stagiu în închisoare. Susþinãtoriisãi spun cã pe nedrept. Justiþia francezã seapropie periculos de Nicolas Sarkozy în afacereadespãgubirii frauduloase cu peste 400 de milioanede euro (aproape 3 miliarde de franci vechi) a luiBernard Tapie printr-un arbitraj dictat politic,evitînd cãile normale ale justiþiei, singurele vala-bile într-un astfel de caz ºi prin care trec toþimuritorii de rînd. Primul care riscã sã fie încarce-rat, în zilele sau sãptãmînile care urmeazã, e fos-tul �Richelieu� sau �Mazarin� al lui NicolasSarkozy, Claude Guéant, fost ºef al administraþieiprezidenþiale, fost ministru de Interne, implicatdeja în alte dosare de corupþie. A fost arestat pen-tru malversaþiuni primarul Montreal-ului. Primul-ministru ceh a fost înlãturat de curînd în condiþiirocamboleºti, ruºinoase. Fostul prim-ministrucroat a fost arestat nu demult la Viena. ÎnBulgaria, nemulþumirile ºi protestele nu mai con-tenesc. Manifestaþiile antiprezidenþiale din Egipt ºiprotestele din Brazilia, greva generalã dinPortugalia, incidentele perpetue din Tunisia ºi dinLibia, dupã conflictele violente prelungite înstradã din Turcia, anunþã o situaþie globalã pecare o putem numi cel puþin instabilã. ªi niciBarack Obama nu se simte prea bine. Dupã afa-cerea Wikileaks ºi Julian Assange a explodat afa-cerea NSA-Snowden, iar preºedintele ºi adminis-traþia s-au bîlbîit penibil.

Dacã în þãrile cu o democraþie consolidatãinfractorii politici pot fi pînã la urmã prinºi ºipedepsiþi, iar economia ºi viaþa socialã potfuncþiona ºi cu politiceni de mîna a ºaptea, înnoile democraþii estice, ascensiunea ticãloºilor ºiincapabililor în fruntea þãrilor lor produce marisuferinþe ºi pierderi irecuperabile. ªi te poþi între-ba dacã nu e mai potrivit drumul Chinei de ieºiredin comunism. Cu un singur partid, cu con-damnãri la moarte pentru corupþie, cu o schim-bare mai lentã a organizãrii politice. ªi cu odemonstratã creºtere economicã de duratã, cuconsecinþe vizibile pentru bunãstarea generalã.

Democraþia, care nu are în varianta sa moder-nã mai mult de 200 de ani, pare sã-ºi fi epuizatresursele creatoare. Orice ºmecheraº, fantoºã,manipulator îi poate învãþa regulile, simbolurile,ºi le poate imita ºi folosi mai bine decît oameniiserioºi, responsabili, cu fricã de Dumnezeu.Prãbuºirea credinþei, a Bisericii în lumea occiden-talã pare sã antreneze, încet dar sigur, ºiprãbuºirea democraþiei. Destui savanþi îºi punîntrebãri din ce în ce mai pertinente despre �dupãdemocraþie�. Dar alte cãi care sã integreze cîºti-gurile democratice, oricum deja adjudecate petoate meridianele, chiar ºi de dictaturi care ºtiu dece sã se teamã, au fost gãsite. Ele þin dedemocraþia directã, reprezentativã ºi participativã.Modelul Confederaþiei Helvetice e foarte studiat.Dar la noi, unde justiþia a fost înfrîntã depreºedintele-flotã, susþinut vehement de o cama-rilã compusã din indivizi care se pretind ºi int-electuali, ºi de dreapta, pe lîngã oligarhie ºi ser-vicii secrete propriu-zise, escrocii, oamenii fãrãvreo meserie, fãrã reguli morale, ariviºti feroce,impostori par sã mai spere încã sã treacã prin

Petru Romoºan

Ascensor politic pentru escroci ºi impostori

Tajó The second me, tehnicã mixtã

opinii

1177




cîteva rînduri de alegeri care sã-i poarte spre put-ere ºi bogãþie. Pe posturi de primari, de con-silieri, de parlamentari, de miniºtri sau în înaltegrade ºi funcþii din nenumãratele servicii, maitoate ineficiente ºi inutile.

Dar românii mai pot spera într-o democraþiea lor, care sã le aducã ºi bunãstare? Eu cred cãda. Dupã exemplul democraþiei americane, dacãjustiþie nu e, nimic nu e. Deocamdatã, se parecã ne îndreptãm spre o periculoasã dictaturã aprocurorilor. CSM-ul, cu Oana Schmidt-Hãinealãºi Cristi Dãnileþ repuºi în drepturi, totul subbagheta preºedintelui-flotã, e o ruºine. MinistrulJustiþiei, care a înlocuit-o pe Mona Pivniceru,pare un executant docil. Despre CurteaConsituþionalã� dar mai bine sã ne abþinem. ªi,pe lîngã aparatul de justiþie, mai rãmîn sumbreleservicii speciale, fãrã legi clare ºi fãrã controlparlamentar. Adicã nedemocratice. Acestea vortrebui controlate de decidenþii politici, ºi nuinvers, cum pare cã se întîmplã acum. Cu ojustiþie independentã ºi cu servicii în slujbainteresului public, mai putem spera într-odemocraþie eficientã. Altfel, comedia democraþieibãsesciene, care dureazã deja, vai!, de nouã ani,chiar ºi sub alte nume, nu va aduce decît miz-erie, suferinþã ºi chiar mai grav decît atît,pierderea þãrii. Improvizaþia regionalizãrii, fãcutãpe picior de niºte amatori, prevesteºte ce-i mairãu. Deci, dacã justiþie nu e, nimic nu e, ºi cuatît mai puþin democraþie.

Text preluat de pe blogul Editurii Compani

!

De la �noocraþia necesarã�, am dat în parteacealaltã: zerocraþia. Lucrul acesta, cumvedem, loveºte ºi literatura.

Zerocraþii au un defect folosit ca o calitatesupremã: îngâmfarea, sorã cu suficienþa, sorã cuautobãgarea în seama, sorã cu orgoliul zvãpãiat,sorã cu mulþumirea de sine exageratã, sorã cuþâfna. ªi celelalte surori. Acest defect îl face pezerocrat sã parvinã moral ºi material. Pentru asta,cautã oameni la fel ca el, iar aceºtia, slavãDomnului, se gãsesc din belºug.

Zerocraþii se organizeazã, îºi tipãresc pescoarþele cerebrale coduri de conduitã ad-hoc ºicautã sã punã mâna pe orice fel de putere. Aici,vorbim de puterea literarã ºi, prin extensie, deputerea organizatoricã a literaturii române.

Avem douã feluri de zerocraþi: cei cecompenseazã prin ºmecherie ºi cei ce suntcomplet inconºtienþi de zerotehnia lor. Deºi suntºi ei foarte periculoºi, nu are nici un rost sãvorbim despre zerocraþii înnãscuþi; mama-naturã edificil de pus sub acuzare. Vorbim desprezerocraþii isteþi, cei care îþi întorc vorba tottimpul, ca metodã imuabilã de a face din alb,negru.

Zerocratul nu poate accepta cã e zerocrat,tocmai din aceastã cauzã: faptul cã e zerocrat. ªinici nu l-ar putea interesa sã ºtie. El trãieºte unparadox; din cauza asta, a zerocraþiei. Nu vei auziniciodatã un zerocrat cã afirmã: �Bã, da� zerocratam fost!�. El se crede deºtept ºi e fericit. Ceilalþisunt nefericiþi pentru cã e el fericit ºi îi priveºtede la înãlþimea unde s-a cocoþat. Zerocratul nu eniciodatã nefericit.

Societatea nu-ºi pune niciodatã mintea cu ei

ºi, din cauza asta, trecând neamendaþi, zerocraþiiies în faþã. ªi ne conduc, dar nu în tãcere; trebuiesã ºtie tot norodul ce frumos coloraþi sunt. Ei îºiasumã construcþia societãþii.

E normal ca zerocraþii sã-i considere nefericiþipe oamenii normali, deoarece sunt fãcuþi nefericiþichiar de ei, zerocraþii. �Zerocrat sã fii, noroc sãai� sau �Zerocrat, dar tenace� nu sunt vorbegoale.

Aº putea sã întind pelteaua la nesfârºit, darasta ar fi de domeniul zerocraþiei, ca unul dintreprincipiile de bazã ale acesteia. Cine are urechi deauzit aude. ªi înþelege fiecare ce poate sau cum îlmânã interesul.

Zerocraþii înþeleg doar ce vor ei. Ei hotãrãsccine, ce ºi cum. Ei dau verdicte ºi tot ei le iauînapoi.

Îþi sunt necesari foarte puþini bani sã fiizerocrat, dar poþi câºtiga din asta. Intelectualulare o reþinere când e vorba sã se bage în faþã;ridicolul existenþei îl avantajeazã doar pe zerocrat.�Ce conteazã cã nu-l duce capul. Nu vedeþi cemuncitor ºi ce locvace e?�, puteþi auzi nu depuþine ori.

Cei mulþi ºi zerocraþi nu au totdeaunadreptate, dar, structural, în lungul fir al timpului,forþa pumnului poate fi înlocuitã foarte uºor cuforþa pumnilor. ªi, mai ales, forþa inteligenþeipoate fi înlocuitã cu forþa pumnilor, pentrusimplul fapt cã inteligenþa, prin definiþie, excludeforþa.

Alianþa în zerocraþie creeazã forþã. Zerocraþiisimt nevoia sã se adune; întâi la o bere. Mai peurmã, sã nu rãmânã berea fãrã efecte, iau ºidecizii. Nu în ce îi priveºte, ci în ceea ce îipriveºte pe ceilalþi. ªi cred cã au dreptate.Zerocraþii nu au cum sã nu creadã cã au dreptate.Nu stau sã li se dea dreptate. Se aliazã tocmaipentru a da ei dreptate altora.

Zerocratul nu-ºi pune problema dacã aredreptate sau nu. Nu poate sã-ºi punã problemaasta tocmai din cauza condiþiei precare în care seaflã ºi nu are cum sã ºtie.

Zerocraþii nu au un coeficient de inteligenþãridicat; nici nu le trebuie. ªi-l ridicã singuri. ºi seînveselesc fãrã nici un motiv. Intelectualii, cei cunoocraþia, duºmanii lor genetici, au toate motivelesã fie triºti; inteligenþa te face sã ai îndoieli ºi sãnu fii prea vesel de ce vezi.

Zerocraþii au doar instinct genezic. Seînmulþesc în prostie. Sunt veseli. Sunt bucuroºi cãpot fi mai mulþi. Oricare dintre ei îþi poate da încap pentru a-þi lua banii.

Cu mulþi bani, te poþi crede orice vrei, te poþicrede chiar ºi deºtept. Îþi poþi imagina cã poþiinfluenþa destinele celor din jur. Neavând preamultã imaginaþie, chiar faci asta, cu mult înaintede a crede cã gândeºti.

Noocratul e trist cã trebuie sã coabiteze cuzerocratul. Zerocratul e vesel sã-l vadã pe noocratcã-i suportã existenþa. Unitatea în diversitate e, înacest caz, unitate în diversiune.

!

Victor Martin

Zerocraþia necesarã

Adriana Lucaciu Întrupare XII, XIII., XIV.,. tehnicã mixtã pe panzã


Înainte de 1989, când se întâmpla sã merg laIaºi, vizitam neapãrat ºi redacþia revisteiConvorbiri literare, ca sã-i întâlnesc pe câþiva

critici foarte talentaþi din generaþia mea:Alexandru Dobrescu, Daniel Dimitriu, ValCondurache, Constantin Pricop. Continuândtradiþia instauratã de Titu Maiorescu, ei fãcuserãdin Convorbiri li-terare o instanþã criticã, aflatã înconcurenþã (loialã) cu România literarã.

Îl întâlneam prin redacþia ieºeanã ºi pe GeorgePruteanu, agitat ºi plin de vervã, dar nu-i dãdeam,nu ºtiu din ce cauzã, atenþia pe care ar fi meritat-o. Sufeream, probabil, de un fel de cecitate selec-tivã, nereuºind sã vãd în el altceva decât un per-sonaj simpatic. Anii au trecut, a cãzut comunis-mul, George Pruteanu s-a mutat la Bucureºti,împreunã cu frumoasa lui soþie Nina (descinsãparcã dintr-un film despre aristocraþia rusã) ºi afãcut o fulminantã ºi surprinzãtoare carierã deom politic, realizator de emisiuni TV ºi profesoruniversitar. M-am împrietenit cu el ºi am trãitnumeroase momente frumoase, antrenându-nereciproc în adevãrate beþii de râs (de controverselepolitice dintre noi, duse pânã la o furie paroxis-ticã, nu mai vreau sã-mi amintesc). Þin minte cão datã, la o petrecere, în perioada când GeorgePuteanu apãra cauza limbii române ºi era acuzatpe nedrept de antimaghiarism, am dansat cu el...ceardaº, fãcându-i pe cei din jur sã râdã pânã lalacrimi.

George Pruteanu a fost simpatizat de mii deoameni. De mii de mii de oameni. Iar simpatia ºi-a câºtigat-o, într-un mod neobiºnuit, fãcând edu-caþie, nu instigând la libertinaj, ca atâþia intelec-tuali dornici de succes.

A educa înseamnã a institui restricþii, iaraceasta nu poate sã placã. Dacã urâm pânã ºi cea-sul deºteptãtor, când ne trezeºte dimineaþa cuþârâitul lui strident (deºi noi ºi nu altcineva l-amprogramat sã sune), cum o sã-l iubim pe un edu-cator, care mereu ne avertizeazã, cu vocea cron-cãnitoare a corbului lui Poe, cã nu avem voie sãfacem ceea ce dorim?

ªi totuºi George Pruteanu a reuºit sã-i cap-tiveze pe semenii sãi ºi sã-i seducã impunându-leinterdicþii: sã nu foloseascã neglijent limbaromânã, sã nu asculte muzicã de prost-gust, sã numizeze în viaþã pe bunurile materiale etc. etc.

Emisiunea sa TV Doar o vorbã sã-þi mai spun�difuzatã succesiv de Tele 7 ABC, Pro TV ºi TVR1(de aceasta sub titlul uºor modificat Doar o vorbãsãþ-i mai spun)� a depãºit o mie de episoade, aobþinut de douã ori premiul APTR, ca ºi alte pre-mii, a atras milioane de telespectatori ºi i-a adusrealizatorului o imensã notorietate (convertibilã încapital politic, ceea ce i-a ºi determinat pe politi-cieni sã manevreze pentru scoaterea ei din progra-mul televiziunii publice).

George Pruteanu (15 decembrie 1947 - 27 martie 2008) a fost un spirit enciclopedic, unrenascentist rãtãcit într-o perioadã confuzã dinistoria României. S-a manifestat (fãrã sã seremarce), întâi, la Iaºi, publicând articole de cri-ticã literarã în revistele Cronica (1972-1975) ºiConvorbiri literare (1976-1980, 1984-1986), apoi,la Bucureºti, a devenit cunoscut, cum deja am

precizat, ca om politic (controversat), ca realizatorde emisiuni TV (admirat de toatã lumea) ºi caprofesor universitar (iubit de studenþi). ªtia sãdemonteze ºi sã monteze la loc un automobil,folosea cu virtuozitate computerul, fãceafotografii mai bune decât mulþi fotografi profe-sioniºti. ªi-a construit pe Internet un site (cuvântscris de el sait, în conformitate cu principiile salede apãrãtor al limbii române) care funcþioneazã ºiazi, încântându-i pe toþi vizitatorii. Acest site esteun spectacol non-stop de inteligenþã ºi farmec, unDisneyland al plãcerilor intelectuale. Textele suntînsoþite de desene animate, de muzicã, defotografii ºi filme, toate apãrând sau dispãrând caprin farmec, la comanda celui care îl acceseazã.

În aceste numeroase întreprinderi ale saleGeorge Pruteanu a fost singur. N-a fãcut parte dinnici un grup, nu a avut parte de susþinerea uneireþele, nu a mobilizat instituþii care sã-i constru-iascã gloria. L-a ajutat discret, cu un devotamentfãrã egal, doar soþia lui.

Existã un eroism naiv în acest demers, undonquijotism pe care lumea de azi, prozaicã, l-asancþionat. Trecerea lui George Pruteanu de la unpartid la altul (PNÞCD, PSD, PRM) a fost inter-pretatã de adversari, dar ºi de unii intelectualidezinteresaþi, de bunã condiþie, ca o dovadã deversatilitate. În realitate, judecând retrospectiv, nedãm seama cã George Pruteanu suferea de ototalã lipsã de prizã la viaþa politicã. Nu o lua înserios. Nu avea rãbdare sã-i înþeleagã culisele.Dacã ar fi fost dupã el, ar fi rãmas toatã viaþa unindependent. El urmãrea sã promoveze anumiteidei despre limbã, despre educaþie, vorbind lamicrofonul oricãruia dintre partide.

Cel care a tradus în limba românã, admirabil,Infernul lui Dante, descifrând italiana din EvulMediu, ºi a utilizat calculatorul ca un Ariel alWindows-ului, cel care putea sã explice pe înþele-sul oricui probleme complicate de limbã ºi sã des-facã manelele în note muzicale ca sã ledovedeascã stereotipia ineptã nu a avut iscusinþanecesarã pentru jocul politic. De-a lungul întregiilui cariere politice, George Pruteanu a pierdut, apierdut, a pierdut. ªi dacã n-a dat cu totul fali-ment, a fost numai pentru cã avea de unde sãpiardã.

În caz cã ni s-ar cere sã-l caracterizãm în doarcâteva cuvinte, am putea recurge la urmãtoareaformulã: un profesionist al curiozitãþii intelectualeºi un geniu pedagogic. Mobilitatea sa spiritualã,capacitatea inepuizabilã de a-i învãþa pe alþii(recurgând la toate mijloacele posibile, inclusiv lao mimicã ºi o gesticulaþie de clovn), încredereanedezminþitã în valorile culturii l-au entuziasmatpânã ºi pe încruntatul Gabriel Liiceanu:

"Succesul d-lui Pruteanu se explicã tocmai pringravitatea care se ascunde la prima vedere. (...)Lucrurile grave pot fi spuse pe multe tonuri, nuneapãrat patetic, pot fi rostite alb, dezinvolt sauchiar cu zîmbetul pe buze. (...) Ei bine, dl. Pruteanuse aºeazã aici, în locurile acestea în care îºi auobîrºia actele fundamentale ale vieþii: vorbi-tul, gân-ditul, iubitul (...) Existã un "amestec - Pruteanu",unul de inteligenþã, iubire ºi umor. (...) Dl.Pruteanu ºtie cã zeii nu vor reveni printre noi

decât atunci cînd oamenii acestui popor vor reîn-vãþa actele fundamentale ale vieþii: vorbitul, gândi-tul, iubitul. Dl Pruteanu (...) îi face sã creadã dinnou în cuvinte, în adevãr ºi în sentimente. ªi oface cuviincios, fãrã gravitate pedagogicã tâmpã..."

Viaþa lui George Pruteanu poate fi consideratão parabolã ºi anume una despre rãsplata rezervatãcelor care se ocupã cu iluminarea contempo-ranilor. Rãsplata lor este zero. Trebuie sã-þiadministrezi bine talentul, sã-þi ridici tu singur unmonument, constând într-o operã vizibilã, ca sãfii sigur cã þi se va recunoaºte contribuþia. Dacãrisipeºti cu generozitate ceea ce ºtii ºi ceea cecreezi, dacã participi, cheltuind din propria tafiinþã, la îmbunãtãþirea vieþii tuturor, vei fi repedeuitat. ªi poate chiar considerat un ratat, aºa cuma spus Alina Mungiu cã îl considerã pe GeorgePruteanu, imediat dupã moartea lui:

"A murit zilele acestea un vechi prieten de-almeu, George Pruteanu. Corul fals ºi gãlãgios de lamoartea lui tinde sã ascundã faptul cã aceastãcelebritate care a murit sãptãmâna trecutã era unratat, adicã un om excepþional de înzestrat carenu a reuºit sã-ºi valorifice darurile. Mã simtdatoare sã scriu despre George, nu pentru el(tãcerea ar fi cel mai bun omagiu care s-ar puteaaduce memoriei lui), ci pentru toþi oamenii sub35 de ani care au doar o idee vagã cine a fost elºi nici o idee cine ar fi putut fi. Necrologul luiscris de amatori se citeºte aºadar ca o listã de fal-suri, pentru cã George nu era de fapt profesoruniversitar (nu avea nici o acreditare realã), niciziarist (în toatã viaþa lui nu scrisese o piesã jurna-listicã autenticã), nici comentator (refãcea pe site-ul lui un fel de Românie Mare mai slabã) ºi certnu lingvist (nu a publicat în viaþa lui o lucrareacademicã adevãratã în acest domeniu) ºi de faptar fi putut fi mult mai mult decât toate astea lao-laltã".

Alex. ªtefãnescu

George Pruteanu, critic literarºi vedetã TV


1188




Nu este vorba doar de impietatea de a-l numipe un om a doua zi dupã ce a murit un ratat, cide opacitatea autoarei, de incapacitatea ei de avalorifica inteligent ºi nuanþat ceea ce a realizatun intelectual. Alina Mungiu nu vede decât ceeace au stabilit alþii înaintea ei cã poate fi luat înconsiderare. Ca o funcþionarã a culturii, ea con-statã cã opera lui George Pruteanu nu este înre-gistratã ºi ºtampilatã ºi, drept urmare, o respinge.

Aceastã operã însã existã, difuz (aºa cum apacu care udãm grãdina se regãseºte nu într-unbazin, ci în verdele proaspãt al plantelor). Dacãlimba românã va fi în cele din urmã salvatã,aceasta se datoreazã ºi lui George Pruteanu, deºicontribuþia lui nu este cuantificatã ºi, probabil,nici cuantificabilã. Este o chestiune de sensibili-tate ºi de bunãvoinþã sã recunoaºtem meritelealtora, fãrã sã fim constrânºi de anumite criteriiformale sã o facem.

George Pruteanu a publicat sub formã de cãrþia zecea parte din ce ar fi putut sã publice. Iatãbibliografia operei sale:

Pactul cu diavolul (ºase zile cu PetruDumitriu), Bucureºti, Editura Universal Dalsi -Editura Albatros, Bucureºti, 1995 (copertaaparþine autorului ºi este o prelucrare a uneifotografii a lui Petru Dumitriu, realizate de autorîn cursul convorbirii, la Metz, în decembrie1993); Cronica unei mari dezamãgiri (Politicãîntre "DA" ºi "NEM") - O istorie mediaticã, Iaºi,Editura Institutul European, Iaºi, 2000 (coperta erealizatã de autor ºi reprezintã o prelucrare aimaginii "Casei Poporului"� actualul Palat alParlamentului); Partidul ºi partida (Atitudinipolitice), Bucureºti, Editura Universal Dalsi,Bucureºti, 2000 (coperta aparþine autorului ºireprezintã o prelucrare a imaginii SenatuluiRomâniei (fostul Comitet Central al P.C.R.);Feldeinþa cãlinescianã, Constanþa, EdituraFundaþiei "Andrei ªaguna", 2001 (coperta aparþineautorului ºi este realizatã prin adaptarea a douãfotografii de Ion Miclea: G.Cãlinescu în curtealocuinþei din str. Vlãdescu, actualmente"G.Cãlinescu") ºi un fragment din biblioteca luiG.Cãlinescu); Elemente esenþiale de tehnicã medi-aticã, Constanþa, Editura Fundaþiei "Andreiºaguna", Constanþa, 2001 (coperta aparþineautorului, fiind o prelucrare a litografiei "DrawingHands"/ "Mâini desenând" de M.C.Escher).

Este greu sã citeºti o carte de George Pruteanufãrã sã-þi vinã în minte înfãþiºarea autorului.Fruntea înaltã, prelungitã de un început decalviþie, faþa îngustã ºi uscãþivã, ochelarii asimilaþiparcã definitiv de fizionomie evocau o viaþã petre-cutã printre cãrþi. În acelaºi timp, însã, mobili-

tatea figurii te fãcea sã te gândeºti la o vocaþieactoriceascã, demonstratã, de altfel, de emisiuneaTV Doar o vorbã sã-þi mai spun, originalã combi-naþie de pedagogie ºi clovnerie, inventatã deGeorge Pruteanu din dorinþa de a-i reînvãþa peromâni limba românã.

Austeritatea omului studios ºi dorinþa de spec-tacol a omului de lume coexistau în personali-tatea lui George Pruteanu. ªi se regãsesc, tot aso-ciate, ºi în cãrþile lui, care se remarcã deopotrivãprin valoare documentarã ºi spirit ludic, prinrigoare ºi ingeniozitate.

Volumul Pactul cu diavolul ar putea fi subinti-tulat "un portret al lui Petru Dumitriu realizatprin convorbiri". George Pruteanu reuºeºte, în1993, sã-i smulgã scriitorului român refugiat laMetz, în Franþa, chiar ºi mãrturisiri pe care acestanu ar fi vrut, poate, sã le facã. În afarã de faptulcã îl determinã sã se dezvãluie, îi face ºi unportret propriu-zis, în manierã balzacianã:

Am intrat (condus de doamna FrançoiseMohr, n.m.) într-o încãpere plinã de luminã, cupatru ferestre dînd spre rîu (dar ºi spre maºinile ºimotocicletele care huruie, uneori viforos, pe chei),împãrþitã, de un mic perete, în douã sectoare; înprimul se aflau o micã bibliotecã ºi o masãrotundã, de sufragerie, pe care erau aºezate ordonat manuscrise, o maºinã de scris electricã ºi,alãturi, Biblia. În cealaltã parte, unde am fostpoftit sã iau loc, erau trei fotolii joase, moi,pluºate, o masã de lucru («ca birou») din lemnvechi, simplu, lustruit ºi patinat, ca ºi rafturile decãrþi din spate, ºi un ºifonier în acelaºi stil rustic-sever. Pe pereþi, un tablou ºi o icoanã a FecioareiMaria.

Dupã cîteva clipe, a apãrut ºi Petru Dumitriu.Înalt, puþin adus de spate, dar vioi, în ciuda grav-itãþii triste a chipului, cu pãrul cãrunt încã des,niþel ondulat într-un fel de breton, cu ceva de sen-ator roman obosit, era îmbrãcat cu un pulover bej«en coeur» peste o cãmaºã albã, fãrã cravatã, pan-taloni de culoarea oului de raþã ºi ghete maro-roºcat de piele moale. (De altfel, vestimentaþiaamfitrionului meu va vãdi, în fiecare zi, o discretãcochetãrie)."

Este remarcabilã valoarea literarã a acesteirelatãri, care reprezintã un mod indirect de a facecriticã literarã.

Cu binecunoscuta sa inventivitate, GeorgePruteanu l-a portretizat (în Feldeinþa cãlinescianã)ºi pe G. Cãlinescu, privind atent câteva fotografii:

"Iatã-l, într-una din savuroasele sale postúri,vorbind unei sãli arhipline. Pãrul sur, nãvalnic, ise revarsã peste frunte. Chipul e încordat într-ogrimasã de ºãgãlnicie perfidã, pe care arãtãtorul

stîngii, comic ridicat, o subliniazã. Cãlinescu eprins de ceea ce spune, ochii îi rîd, e într-o vervãdrãceascã.

Iatã-l transfigurat, într-un moment de supremãuitare de sine. Coama rebelã îi mãrgineºte chipulca o aureolã, ochii sunt închiºi, sugerînd, împre-unã cu buzele strînse, un extaz dureros. Pe faþasuplã ºi palidã, sprîncenele late, dense, negre catrase în cãrbune, vin mefistofelic.

Iatã-l într-o clipã de liniºte, acasã, lãsat într-unfotoliu, ca alter-ego-ul sãu, Ioanide. E o fotografietârzie, mina e obositã, ochii catã fix înainte cuasprã seriozitate, buzele sunt îndãrãtnic împre-unate. E chipul celui care, cîteva luni mai tîrziu,va spune, într-o camerã de sanatoriu: «Nu mai enimic de fãcut»."

Adevãrata criticã literarã este o operã pedagog-icã. ªi Titu Maiorescu, ºi E. Lovinescu, ºi G.Cãlinescu au fãcut educaþie esteticã publicului dinvremea lor. George Pruteanu se înscrie, deci, într-o tradiþie, chiar dacã s-a folosit (ºi) de mijloaceelectronice pentru difuzarea operei lui. El a fãcuto criticã literarã nu numai a textelor literare, ci ºia limbajului nostru de fiecare zi, a discursurilorpolitice, a traducerilor, a reclamelor º.a.m.d. Maiatrage la George Pruteanu � cel mai notoriu criticliterar român al tuturor timpurilor � încrederea saluminoasã în raþiune, în perfectibilitatea umanã(morala lui aminteºte pe aceea a personajelor luiJules Verne). Mai atrag independenþa de opinie,umorul, inventivitatea stilisticã.

Nu trebuie uitate discursurile parlamentarecare sunt ºi ele o operã. Într-o perioadã dedecãdere în care mulþi parlamentari se exprimauurlând sau tropãind, George Pruteanu a relansat,alãturi de alþi câþiva intelectuali de elitã nimeriþiîntâmplãtor în Parlament, tradiþia discursurilor deo spectaculoasã elocvenþã. Iatã ca exemplu unscurt fragment dintr-un discurs parlamentar rostitîn ziua de 5 noiembrie 1997:

"În ciuda rugãminþilor ºi a sfaturilor mele,UDMR n-a vrut sã ne aºezãm la masã ºi sãgãsim, senatorial ºi constituþional, soluþiacomunã. Nu! Reclamaþii, pîre, suceli, coteli,manevre, tragem de timp, tragem de Diaconescu,tragem de Laszlo Kovacs, tragem din orice po-ziþie, poate picã, cerem o para-comisie, dupã aia osuper-para-comisie, n-avem noi treabã cu amãrîþiiãia de valahi din Comisia de învãþãmînt de laSenat. Cui sã-i placã asemenea proceduri?Senatorilor? Deputaþilor? Þãrii Româneºti?Ardealului? Nimãnui n-a plãcut, domnilor colegi,ºi roº-alb-verde face-m-aº de jena dvs. Tot maimultã populaþie era cu ochii pe noi, aþi «ridicatpraful» o problemã de naturã didactico-lingvisticãa ajuns, din cauza stilului arþãgos, lipsit de ameni-tate ºi de simþ al realitãþii, o problemã naþionalãspre care milioane de oameni, pe care indirect i-aþi vexat, privesc cu tensionatã aºteptare. ªilucrurile nu s-au oprit aici. Peste incendiul pe caredeja îl alimentaþi vajnic, aþi mai aruncat ºi gazulHar-Cov-iadei mele. Chiar dacã, prin absurd, aþi fiavut sutã la sutã dreptate în revendicãrile dvs.,ACOLO aþi pierdut «partida». ªi-au dat mînaMiercurea Ciuc ºi Sf. Gheorghe ca sã vã fieWaterloo. Sã puneþi dv. oamenii de serviciu sãdea afarã un senator de pe holul unei prefecturiromâneºti (aflatã pe teritoriu românesc, ºi nuunguresc)? (�) Numai un partid sinucigaº ar faceaºa ceva! Sunteþi siguri cã nu v-a fãcut Gh. Funarfarsa asta?"

La cinci ani de la moartea lui GeorgePruteanu, încã nu s-a gãsit cineva care sã-lînlocuiascã.

!

1199



Oanalizã a conceptului de interuman înfãcând apel la douã chei interpretativediferite, pe de o parte filosofia dialogului

propusã de Martin Buber, ºi pe de altã parteetica grijii, aºa cum e conturatã ea în special înlucrãrile lui Carol Gilligan ºi Nel Noddings nueste surprinzãtoare. Similaritãþile dintre cele douãteorii constituie subiectul multor articole sau cãrþi.

Teoria eticã a grijii, referindu-ne în special laCarol Gilligan ºi la Nel Noddings, poate fi uºorcomparatã ºi, dupã unii autori chiar suplimentatãîn sensul furnizãrii de argumente sau de noiperspective, de teoria eticã buberianã, aºa cumeste ea construitã în cadrul filosofiei dialogului.

De exemplu, James William Walters propuneo analizã comparativã a eticii lui Martin Buber ºia eticii grijii motivat de doi factori: pe de o parte,lipsa de atenþie faþã de similaritãþile dintregândirea lui Martin Buber ºi teoria feministã ºi,pe de altã parte, neglijarea dimensiunii etice agândirii lui Buber de cãtre gândirea filosoficã asecolului XX. Walters realizeazã o analizã a eticiibuberiene în lumina accentelor recente,postmoderne, pe o nouã moralitate, peantifundaþionalism ºi anti-raþionalism. Gândireafilosofico-religioasã a lui Buber, care respingesistemele raþionale de gândire, propunând ocriticã a eticii filosofice moderne se constituie înviziunea lui Walters, într-un teren propice pentruo altã eticã filosoficã nontradiþionalã, etica grijii.Etica filosoficã buberianã ºi etica grijii suntanalizate de Walters din trei perspective carereprezintã de fapt principalele note comune celordouã teorii: orientarea postmodernã, opoziþiafaþã de regulile etice raþionale ºi valorizarea

relaþiei ºi a experienþei intersubiective. Buber este unul dintre numeroºii gânditori

bãrbaþi non�feminiºti citat ºi menþionat des înopera lui Nell Noddings, lucru care genereazã ocriticã severã din partea lui Donald Vandenberg,care considerã cã �faptul cã datoreazã atât demult unor autori bãrbaþi în formularea unei eticifeministe reprezintã o contradicþie serioasã. Acestfapt aratã cã nu genul este problema.� Mai mult,opera lui Noddings nu este caracterizatã deVandenberg decât ca o �variaþie pe tema eticiidialogice.� 1

Rose Graft Taylor subliniazã legãturile dintregândirea filosoficã a lui Buber ºi concluziilecercetãrii feministe privind dezvoltare sineluifemeilor ºi, în acelaºi timp considerã cã �filosofiadialogului ºi aplicarea ei în forma terapieidialogice duc mai departe teoria curentã în maimulte puncte importante ºi, în opinia mea, pot sãextindã ºi sã adânceascã cadrul teoretic ºi practicapsihologiei feministe. În acelaºi timp, terapiadialogicã poate fi îmbogãþitã de teoria sinelui-în-relaþie prin studiile despre dezvoltarea în relaþie ºianalizele unor alte subiecte asemãnãtore carereprezintã un punct central în terapia dialogicã.�2

În încercarea de justificare a alãturãrii celordouã tipuri de gândire, Rose Graft Taylor faceapel la trãsãturi comune, precum caracterulrelaþional al vieþii umane, care este un principiufundamental al psihologiei feministe, dar ºi alfilosofiei dialogului lui Buber.

De asemenea, critica pe care Buber o aducetendinþei moderne de a-l transforma pe Celãlaltîntr-un Acela, în teoria feministã prezintã o formãspecificã prin reducerea femeii la un obiect

sexual, funcþia reproductivã etc. Psihologia feministã susþine cã femeile

experimenteazã în mod esenþial necesitatearelaþiilor personale ºi reciproce ºi legãtura acestorrelaþii cu dezvoltarea personalã. Janet Surreyconsiderã cã elementele fundamentale alenucleului sinelui femeilor pot fi rezumate ca: (1).interes ºi atenþie faþã de alte persoane careformeazã baza legãturii emoþionale ºi abilitatea dea empatiza cu ceilalþi; (2) aºteptarea unui procesempatic reciproc în care împãrtãºirea experienþeiduce la o dezvoltare crescândã a sinelui ºi aceluilalt ºi (3) aºteptarea interacþiunii ºi relaþiei caproces al sensibilitãþii reciproce ºi alresponsabilitãþii reciproce care oferã stimularepentru creºterea puterii ºi a autocunoaºterii.3

Aceste trãsãturi caracterizeazã relaþia autenticã aºacum este dezvoltatã de gândirea filosoficã a luiBuber.

Responsabilitatea, aºa cum o înþelege Buber,ca trebuind sã fie �scoasã din sfera eticilorspecializate, a unui trebuie care pluteºte liber înaer, ºi introdusã în sfera vieþii trãite� deoarece�responsabilitatea autenticã existã doar acolounde existã rãspuns autentic�4 este, la rândul eisimilarã cu noþiunea de �re(ã)spuns/abilitate�(�response/ability�) la care ajunge Gilligan înurma investigaþiei dezvoltãrii morale a femeilor. 5

Alãturarea pe care o propunem porneºte de laasumpþia fundamentalã aflatã la baza ambelorteorii, ºi anume, faptul cã, omul este în esenþa sao fiinþã relaþionalã.

În 1906 Martin Buber foloseºte pentru primadatã conceptul de interuman în introducereacolecþiei de monografii sociologice pe care ocoordona la acea vreme, în încercarea de aclarifica problema conceptualã a teoriei socialecare se nãºtea atunci. Deºi sociologia e o sursã afilosofiei lui Buber, acesta nu e sociolog. Totuºi,în perioada pre-dialogicã se simte o puternicãinfluenþã din partea sociologiei formale dezvoltatede profesorului sãu, Georg Simmel, conformcãruia societatea este o serie de interacþiuni întreindivizi, interacþiuni ce nu sunt arbitrare, ci suntstructurate de forme apriori ale relaþiilorinterpersonale. Aºadar, viaþa interpersonalã are unfundament ontologic. La Buber doar o formã, ºianume relaþia Eu-Tu, se bucurã de acest statut.Realitatea fundamentalã a acestei relaþii este sferaontologicã a interumanului6. Deºi, încã din 1906termenul deja se bucurã de un statut ontologic,acesta diferã însã de ontologia dialogicã maturã alui Buber. Influenþa lui Simmel asupraconceptului buberian de interuman esteconcentratã de Mendes Flohr în esenþa acestuia: orealitate ontologicã, realizatã în interacþiune.

Dacã pentru Simmel ºi pentru Buber dinperioada pre-dialogicã, interacþiunea este ocategorie care defineºte orice asociaþie umanã,pentru Buber de dupã 1923, Eu ºi Tu e ocategorie ontologicã care defineºte o calitatespecialã a relaþiilor interumane. Se petrece astfel�o transformare radicalã: de la o desemnaresociologicã care denotã zona de interacþiune,interumanul devine termen al eticii ontologice,care descrie domeniul relaþiilor autentice�.7

În încercarea de clarificare a dinamiciiinterumanului, în concepþia lui Buber sedetecteazã o modificare de accente, odatã cuapariþia lui Eu ºi Tu. Conceptul de dialog începesã îl înlocuiascã pe cel de relaþie, iar accentul estepus tot mai mult pe ideea de acþiune, propunândo interpretare tot mai activã a relaþiilor umane. Îneseurile din anii �50, Buber introduce noiconcepte, care urmãresc sã scoatã sfera lui între

2200




Filosofia dialogului ºi etica grijii

Iulia Grad

filosofie

Adrian Sandu Form, acrylic pe pânzã, (2013)

2211




din starea de ambiguitate care o caracteriza pânãatunci. În lucrãrile de maturitate, Buber descrieun principiu dual care fundamenteazã viaþaumanã, constituit din douã miºcãri: distanþareaprimarã prin care �ceea ce este se detaºeazã deindivid ºi este recunoscut ca atare� ºi intrarea înrelaþie cu acea entitate autonomã. Buber caracte-rizeazã intrarea în relaþie ca �apercepþie sinteti-zatoare� a unei fiinþei �ca tot ºi ca unitate�8.

Este aºadar evident faptul cã în cadrul gândiriibuberiene, interumanul se bucurã de un statutspecial. El nu trebuie redus la un fenomenpsihologic, ci este �prins� doar de dialogul însuºi,de acest între trãit de parteneri.

Aºadar, premisa fundamentalã a gândiriibuberiene, conform cãreia omul este prin naturasa o fiinþã dialogicã, se regãseºte la baza teorieilui Garol Gilligan despre moralitate. La fel caBuber, ºi Gilligan distinge între douã atitudini,fundamentate de intimitate, respectiv, deseparaþie.

Astfel, Giligan, plecând de la diferenþe degen, distinge între identitatea de gen masculinã,ameninþatã de intimitate ºi identitatea de genfemininã, ameninþatã de separaþie. Etica grijii ºietica dreptãþii reprezintã viziuni mai degrabãcomplementare decât opuse sau secvenþiale. Grijaºi dreptatea sunt cei doi poli în jurul cãrora secontureazã teoria lui Gilligan despre moralitate.Studiul pe care Gilligan îl face despre dezvoltareapsihicã a fetelor ºi femeilor relevã o sferã amoralitãþii unde concepte precum cel de grijã ºiresponsabilitate contureazã la rândul lor, o sferã ainterumanului care prezintã puternice nuanþe ºitonuri specifice gândirii buberiene.

Analizând rãspunsurile celor doi copii, Jake ºiAmy, Gilligan contrasteazã �un sine definit prinseparare ºi un sine descris prin legãturã, (�) unsine comparat cu un ideal abstract de perfecþiuneºi un sine evaluat prin activitãþi particulare deîngrijire.�9

Înþelegerea conceptului de moralitate pe care îlare Amy evolueazã de la a face �cel mai multbine pentru ceilalþi,� la �înþelegerea care reiese dinexperienþa relaþiei, din moment ce ea considerãcapacitatea de� <a înþelege ce aºteaptã altcineva>ca fiind premisa pentru rãspunsul moral.�10

Principalele elemente care la Buber construiescsfera interumanului se regãsesc în construcþiaeticii grijii a lui Gilligan. Ceea ce la Buber este,dupã cum am arãtat mai sus, principiul dual alvieþii umane, se regãseºte ºi la Gilligan în ceea ceeste resimþit ca profundã frãmântare moralã înevoluþia psihologicã a femeilor intervievate.Astfel, afirmã Gilligan, �ne conºtientizãm pe noiînºine ca fiind separaþi doar în mãsura în caretrãim în legãturã cu ceilalþi, ºi experimentãmrelaþia în mãsura în care îl diferenþiem pe celãlaltde propriul sine�11.

Analizând comparativ rãspunsurile privindpropria persoanã date de femei ºi respectiv debãrbaþi, Gilligan concluzioneazã cã femeile îºidescriu identitatea în contextul relaþiei ºi judecãdupã standardele responsabilitãþii ºi grijii, învreme ce pentru bãrbaþi, în descrierea sineluirelaþiile nu sunt percepute ca fiind definitorii.

Gilligan propune douã logici diferite careconduc gândirea moralã, �logica carefundamenteazã o eticã a grijii este o logicãpsihologicã a relaþiilor, care contrasteazã cu logicaformalã a corectitudinii care influenþeazãabordarea eticii dreptãþii,�12 iar aceastã dualitatelogica relaþiei � logica formalã a justiþiei se înscrieclar în gândirea dialogicã buberianã ºi mai mult,în contextul specific al analizei ºi criticii pe careBuber o face conceptului de lege în cadrul eticii.

Atât Gilligan, cât ºi Buber adoptã o

perspectivã dihotomicã asupra relaþiei ºi legii ºirefuzã valorizarea discursului legal ca mediu deexprimare a valorilor umane celor mai înalte.Leonard D. Gordon, luând ca puncte de plecare,pe de o parte, critica existenþialã pe care Buber oface legii, ºi, pe de altã parte, critica legii dinpartea feminismului iudaic contemporan,semnaleazã necesitatea reînnoirii sau a renuanþãriilegii iudaice, Halakhah13.

Urmând logica comparativã anunþatã de labun început, ºi considerând criticile care suntaduse la adresa gândirii etice a lui Buber, vomanaliza câteva aspecte ale analizei critice realizatãde Daryl Koehn cu privire la teoria feministã aeticii grijii. În demersul ei de a descrie �eticadialogicã� ºi de a sublinia modul în care aceastãeticã ar depãºi punctele problematice ale eticiigrijii, Koehn face câteva afirmaþii pe care leconsiderãm utile în demersul nostru de acompara etica grijii cu filosofia dialogicã a luiBuber, pentru a putea descrie într-o manierã câtmai adecvatã categoria de interuman aºa cumapare ea în fiecare din teoriile amintite ºi caresunt simililaritãþile ºi diferenþele dintre acesteteorii.

Apelând la operele lui Gilligan ºi ale luiNoddings, Koehn rezumã definiþia grijii aºa cumeste ea formulatã de etica grijii ºi subliniazãcâteva dintre cele mai importante caracteristici,ale cãror similaritate cu trãsãturile relaþieiautentice din filosofia buberianã sunt mai multdecât evidente. Astfel, grija este cel mai bineconceputã ca o responsabilitate reciprocãinterpersonalã, activã. Etica grijii pune sub semnulîndoielii devotamentul faþã de principii.

Koehn identificã unul dintre punctelenevralgice ale teoriei etice a grijii în �puterearegulativã limitatã,� în lipsa ghidãrii în cazurileparticulare ºi în naivitatea politicã, deoarecedimensiunea impersonalã a politicii este totaltrecutã cu vederea.14 Aceste trãsãturi reprezintãprincipalele puncte problematice în etica propusãde gândirea filosoficã a lui Martin Buber

Analiza teoriei etice formulatã de Buberevidenþiazã, pe de o parte modul în care secontureazã în acest cadru sfera interumanului îngândirea filosoficã buberianã ºi pe de altã parte,care sunt aspectele problematice ale viziuniibuberiene. Plecând de la acest background,considerãm cã alãturarea abordãrii lui Buber ºi ateoriei etice a grijii este un demers justificat înlumina accentelor postmoderne pe o nouãmoralitate, pe anti-fundaþionalism ºi anti-raþionalism.

Note:1. Donald Vandenberg apud Richard L. Johannsen �

Nel Noddings� uses of Martin Buber�s Philosophy ofDialogue, înThe Southern Communication Journal;Winter 2000, p 153.

2. Maurice Friedman (ed.) � Martin Buber and theHuman Sciences, Albany, State University of NewYork, 1996, p. 328.

3. Janet Surreyapud Rose Graf-Taylor- Philosophy ofDialogue and Feminist Psychology, în MauriceFriedman (ed.) � Martin Buber and the HumanSciences, State Univerity of New York Press, Albany,1996, p. 329.

4. Martin Buber � Between Man and Man, ed. cit.,p. 16.

5. Rose Graf-Taylor- Philosophy of Dialogue andFeminist Psychology în Maurice Friedman (ed.) �Martin Buber and the Human Sciences, ed. cit., p 331.

6. Paul Mendes-Flohr - From Mysticism to Dialogue.Martin Buber�s Transformation of German SocialThought, ed.cit., p.14.

7. Paul Mendes-Flohr - From Mysticism to Dialogue.

Martin Buber�s Transformation of German SocialThought, ed.cit., p. 46.

8. Martin Buber � The Knowledge of Man, ed. cit.,p.92.

9. Carol Gilligan - In a Different Voice.Psychological Theory and Women�s Development,Harvard University Press, 2003, p .35.

10. Carol Gilligan - In a Different Voice.Psychological Theory and Women�s Development, ed.cit., p 57.

11. Carol Gilligan - In a Different Voice.Psychological Theory and Women�s Development, p 63.

12. Carol Gilligan - In a Different Voice.Psychological Theory and Women�s Development, p.73.

13. Leonard D. Gordon - Toward a Gender InclusiveAccount of Halakhah, în T. M. Rudavsky (ed.) �Gender and Judaism. The Transformation of Tradition,New York, New York University Press, 1995.

14 Daryl Koehn - Rethinking Feminist Ethics. Care,Trust and Empathy, ed. cit., p. 30.

!

Adriana Lucaciu Întrupare XV, tehnica mixtã

DDacã ne oprim puþin asupra unor maivechi rânduieli, aºa cum le ºtim, poate,unii dintre noi, de la sat, de la pãrinþi, de

la bunici, lesne vom putea vedea un calm ºi unechilibru care azi nu mai sunt. ...Sau mai pot figãsite acolo unde coama de deal sau vârful demunte ating cerul � ne exprimãm astfel fãrã acãdea în lirism, ci doar pentru a evidenþia unaspect necesar, specificând dintru început ce"hram" poartã cercetarea noastrã. Ritualul nupþialse înscrie, din seria aceasta de ample manifestãricare constituiau oarecând la sat, Sãrbãtoareaînsãºi, pecetea bucuriei ºi a solidaritãþii întregiicolectivitãþi. O organizare, "o întocmire plinã devrednicie", care azi devine demonstraþie deeleganþã impunãtoare, respectând, totuºi, un setde norme ºi de convenþii ce transgreseazãgraniþele impuse de timp, de spaþiu, de epoci.Mereu aceleaºi ºi totuºi noi, prin surprinzãtoareaviziune ce o propun.

Aºa este, de pildã, instituþia nãºiei, profundvalorificatã ºi intens discutatã - în mod evident,de cei care urmeazã sã se cãsãtoreascã, de fami-liile lor, de rudenii, de cunoscuþi, cei direct impli-caþi în ceremonial, ..."cã doarã tãþ sã bagã, tãþ sãhãrnicesc, buni cunoscãtori, mari ispravnici"(Bonþe Floare, Ban), dar ºi de cercetãtori, fie dindomeniul teologiei, al antropologiei sau din altesfere de investigaþie a riturilor.

Aºa cum reiese din accepþiile performerilor, întrecut, se alegeau naºii cu învoirea ºi cuînþelegerea tinerilor ºi a pãrinþilor, de obicei, naºiide botez ai mirelui sau succesorii lor. "Naºii sã fieortodocºi, sã nu fie cãsãtoriþ a doua oarã, naºe sãnu fie însãrcinatã [ca sã trãiascã pruncii finilor].Naºii [spovediþi] sã prezântã în faþa altariului,[pãcatele lor i-ar putea împovãra pe fini]. La maimulþ fraþ, sã îmºtimbã naºii de cununie, nu sãteamã tãt aciieºi, dacã nu le mere bine [pentrupãcatele nespovedite ale naºilor]". (Drule Florica,Ban) Potrivit rãspunsurilor la ancheta noastrã,fãcutã în mai multe zone transilvãnene, atribuþiileprecise ale naºilor vizau cununarea mirilor,oferirea de sprijin moral ºi material. În contextulnupþial, oferirea de daruri constituie o grijã princi-palã, în acest context, naºii fiind cei mai cu darede mânã, de neam mare: "Pã vremuri, dãdeu oi,mniei, carne de porc, de viþãl, gãinã, saci defãrinã, [cereale, alimente, þesãturi]" (GudeaNicolae, Ortelec).

Informaþiile confirmã faptul cã, în desfãºurareanunþii, rolul naºilor este derivat din sfera iniþiat-icã; se chema o pereche, acum douã sau chiar maimulte, "ceea ce diminueazã funcþiile, importanþasocialã ºi prestigiul acestei forme de înrudire spiri-tualã. Prezenþa nunilor mari în toate momenteleritualului, de la "tocmealã", la integrarea noiifamilii în noua stare ºi relaþia socialã stabilitãîntre naºi ºi fini, subliniazã funcþiile vechi, iniþiale,ale acestei instituþii tradiþionale" (Cuceu, Pop,2008: 79). Familia mirelui avea autoritatea ºi drep-tul alegerii naºilor, care deþin un loc central înstructura nunþii, susþinând prin prezenþa ºi impli-carea lor afectivã ºi materialã, cele mai antrenantesecvenþe, cu atât mai mult cu cât multe din chiui-turi le erau direct adresate. Dupã spusele unorparticipanþi la interviu, de puterea de a improviza

a naºului mare þinea ºi reuºita unor secvenþe, pre-cum aducerea gãinii sau rãscumpãrarea pantofuluimiresei sau a miresei înseºi, dacã a fost furatã. Îndesfãºurarea ritualului nupþial, se practicã pânãastãzi, obiceiul "de a se cinsti naºii", dupã nuntã,"masã întinsã, vizite, cadouri, atenþii" (DruleFlorica, Ban). În încercarea de a justifica semnifi-caþia acestui moment, rãspunsurile au evidenþiatcaracterul mai degrabã formal, decât cel spiritual.

Ceea ce aminteºte de tradiþia de altãdatã esteun fapt remarcabil, acela de a însoþi (mai rar azi)dupã nuntã, pe naºi acasã, cu muzicanþi, datoriede onoare, derivatã din recunoºtinþã, cu con-secinþe directe asupra relaþiei spirituale ce s-a insti-tuit în secvenþa cununiei - act cu semnificaþii ri-tuale - ºi care se cere desãvârºitã de-a lungulîntregii vieþi, prin implicarea ambelor pãrþi, o reali-tate impusã prin tradiþie. Postura respectabilã,autoritatea moralã pe care o deþin naºii, constituieun factor decisiv în sânul colectivitãþii rurale, înmentalitatea cãreia deosebirile între înrudirea con-sangvinã ºi cea spiritualã þin doar de nuanþã.Schimbul ritual de daruri, între naºi ºi fini,întãreºte aceastã unire, element definitoriu ºi con-stant în structura nupþialã, în ciuda simplificãriipe latura ceremonialã.

Individul aparþinând mediilor tradiþionale valo-rizeazã aceastã instituþie; importanþa covârºitoareacordatã nãºiei, care certificã autoritatea comuniu-nii spirituale instituite între naºi ºi fini, a fost evi-denþiatã în studiile ce i-au fost consacrate,deoarece, "din perspectiva realizãrii trecerii celordoi tineri în categoria oamenilor maturi ºi a con-sacrãrii noii familii, rolul naºilor este esenþial ºirecunoscut ca atare de mentalitatea colectivitãþiitradiþionale. Întregul curs al strategiei ceremonial-rituale se desfãºoarã sub semnul prezenþei reale,ori presupuse a acestora, sub autoritatea faptelorlor iniþiatice sau consacratoare. Acþiunea lor seface resimþitã ºi va modela, într-un fel, întregulceremonial, încã din momentul opþiunii celordouã neamuri de a se încuscri ºi nu va încetaniciodatã dupã aceea" (ªeuleanu, 1985: 207).Normele care statueazã relaþiile, obligaþiile, drep-turile dintre cele douã cupluri sunt create degândirea colectivã, sub iniþierea naºilor se fortificãnoua familie, relaþii uneori mai puternice decâtcele de consangvinitate, "naºii asumându-ºi roluldificil al patronajului spiritual ºi moral. (...) naºii,ºi cu deosebire naºa, performeazã ca actanþi prin-cipali în sãvârºirea trecerii tinerilor, culminând (...)cu acela al cununiei" (ªeuleanu, 1985: 207). Înconsecinþã, naºii se manifestã ca agenþi iniþiatici ºiconsacratori în secvenþele gãtitului mirilor, al bãr-bieritului ritual, schimbarea portului fetesc cu celnevestesc, jocul miresei, pornitul cinstelor ºi nunumai, fiind oameni de vazã, cu dare de mânã,aleºi dupã criterii pivotând toate în jurul viþei deneam.

Mãrturiile sunt extrem de grãitoare ºi oglinde-sc un fapt de netãgãduit: mândria de a fi naº nuare termen de comparaþie. "Îi o mare falã [sã seducã cu mare alai dupã naºi]. Îs, de bugãte uãri,mai ceva ca pãrinþî. Naºii te-o creºtinat, te-ocununat, îs rãspunzãtori pãntu mântuirea finilor."Oare nãnaºe ce-a zâce?", "mã duc ºi vãd oare cem-a sfãtui nãnaºe", pãntu oriºice nãcaz, mai iute

fuji la ii" (Spãtaru Crina, Cernuc). Este semnifica-tiv faptul cã, în mentalitatea tradiþionalã, aºa cumtranspare ea ºi din textul oraþiei mari, participanþii"la o acþiune sacrã sau resacralizantã trebuie sãpoatã primi atributul înþelepciunii. Este vorba atâtdespre o înþelepciune practicã, cât ºi despre unaspiritualã. Naºul este un astfel de personaj-erou îngândirea tradiþionalã. (...) naºul preia aproape întotalitate aceastã funcþie, ceilalþi «bãieþi militari»având rolul de subordonaþi ai acestuia. Naºul estecel care coordoneazã vânãtoarea ritualã: el este celcare identificã adevãratul semn al miresei, «florici-ca cea frumoasã ºi drãgãstoasã», el «va þinelumânãrile mirilor ºi va pune cununa pe creºtetullor", el devine aºadar mediatorul, atât pe orizon-talã, cât ºi pe verticalã, între malefic ºi benefic,între inferior ºi superior, între profan ºi sacru»(Suiogan, 2006: 235).

Nu am putut gãsi informaþii suficiente privi-toare la obiceiul (pomenit de cãtre o singurã per-soanã), conform cãruia mirele ºi-ar fi trimis "temã-torii ºi stegaºu dupã mnireasã ºi dupã nãnaºi", cuspecificaþia cã motivul a fost distanþa prea mare,dificil sau chiar imposibil de parcurs, "[drumimpracticabil], pã fundãturã, (...) da pãntu aceietãt încãrcaþ o mãrs [nu se cuvine sã mergi cumâinile goale la naºi]. Mai demult era numa opãrete, apoi moda cu douã, apoi patru, pãntrubani, douã din partea la fiecare" (Bonþe Floare,Ban).

Aminteam, ca o dovadã a poziþiei centrale pecare o ocupã nãºia în spiritualitatea satului, aºacum ne asigurã informaþiile de teren, obiceiul dea se merge dupã naºi cu un întreg alai, în frunteacãruia poate fi însuºi mirele. Mai demult semergea cu carele, frumos împodobite, "amu numacu maºini" care poartã, ºi ele, însemne de sãrbã-toare, flori, verdeaþã, hârtie creponatã. Ni s-auadus la cunoºtinþã conflicte iscate din pricina pre-tenþiilor extreme ale naºilor, "o mãrs cu pe puþânemaºini", "n-o clansonat când s-o bãgat la ii ºi pãdrum", "nu le-o dat flori la nãnaºe ºi gata o foscandalu de-acole", "nici pânã astãz nu-ºi vorovãsccã di ce nu o fo mai atenþ cu ea [naºa]". Acesteindicii, dincolo de unele nuanþe depreciative, vinsã dea relief locului de frunte pe care îl posedãnaºii în ierarhia nunþii ºi "în lucrarea de mântuirea alora pã care îi cununã", fiind direct rãspunzã-tori, în faþa mai multor instanþe..., de viaþa finilor.

BBiibblliiooggrraaffiiee

CUCEU, Ion, POP, Dumitru, 2008, Ritualuride nuntã în Ritualurile de nuntã în Transilvania,Studiu introductiv, Ed. Fundaþiei pentru StudiiEuropene, Cluj-Napoca.

SUIOGAN, Delia, 2006, Simbolica riturilor detrecere,Ed. Paideia, Bucureºti.

ªEULEANU, Ion, 1985, Poezia popularã denuntã, Ed. Minerva, Bucureºti.

!

2222




folcloristicã

Rostuiri ale înrudirii de neam mare

Mihaela Rotaru

Cucoana Ileana este una dintre nuveleleHortensiei Papadat-Bengescu extrem depuþin, aproape deloc comentate de critica

vremii sau cea ulterioarã. La o primã vederemicul �portret� pare sã fie o încercare, pealocuri nereuºitã de �a spune bine mediocrul�.Cum aratã pasiunile metabolizate ºi mai alesmetabolizabile, fãcute dupã mãrimea unorsuflete ºi corpuri moderate, care trãiesc pânã ºirãzboiul fãrã a face niciun pas în afaraprovinciei metale ºi spaþiale? Portretul CucoaneiIleana este un soi de �rãspuns� la întrebare ºidacã detectãm un eºec stilistic în el putem sã-lpunem pe seama dificultãþii �subiectului�abordat. Dar eºecul este aparent, ºi asta,deoarece Cucoana Ileana pare sã fie maidegrabã un peisaj, uneori un decor ºi foarte raro �fiinþã animatã�. De altfel, farmecul ºidelicateþea ei se trag tocmai din aceastãinanimare care o fac sã stâpâneascã �arta de aapare ºi dispare la timp pentru tine [sine] ºipentru alþii�. Cucoana Ileana trãieºte cu un soide politeþe dusã pânã la limita aneantizãrii. Eun exemplu �viu� cã viaþa se poate sufoca ºiprin altceva decât prin mari pasiuni sau idealuri.Se poate cimenta din mers, zi de zi, zi cu zi, zipeste zi. Politeþea Cucoanei Ileana e un soi deartã a taxidermiei aplicatã timpului. Aparentuleºec stilistic se datoreazã faptului cã ea nupoate fi decât descrisã ºi rareori prozatorul seaventureazã în �interiorul� acestui personaj.Flaubert, bunãoarã, �ºtie� cã Charles �mergeasavurându-ºi fericirea aºa cum cineva maimestecã, ºi dupã masa, gustul trufelor pe care ledigerã�. Hortensia Papadat-Bengescu nu reuºeºtesau nu doreºte sã sugereze din interiorulpersonajului aceast �pat al lui Procust� care nueste atât mental, cât corporal, reducând, mereuºi mereu lumea ºi reprezentãrile care o însoþescla dimensiunea propriului intestin, a propieicapacitãþi de digerare. Totuºi, gãsim la HortensiaPapadat-Bengescu o extraordinarã capacitate dea-ºi descrie personajul printr-o tehnicã maidegrabã de �învãluire�, prin prospectarea nu atâta �interiorului�, cât a spaþiilor parcurse depersonaj. Este o tehnicã a caºurãrii, în care cugreu sunt depistabile obiectul ºi fondul de careeste ataºat. Fondul este cel care aduce, de fapt,efectul de ornament ºi mai puþin ceea ce îlpopuleazã. Detectãm o interesantã rãsturnare:nu decorul pentru personaj, ci personajul pentrudecor, o �dramaturgie a cotidianului� jucatã dedragul perpeturãrii cotidianului ºi mai puþin afiinþelor anonimizate care-l traverseazã.Provincia: o mecanicã ex nihilo. Astfel, CucoanaIleana nu poate despãrþi niciuna dintre micilesau marile ei iubiri de tot ceea ce le înconjoarã,ºi nu pentru cã ar fetiºiza în mod romantic unobiect sau altul, ci tocmai pentru cã totul esteperceput în cote metabolizabile. O vedemsuspinând dupã tramvaiul ºi ºoseaua de laBucureºti. Dar �dorul ãsta de lucruri mici� e laea pe acelaºi plan cu cel de nepot. �Sufletul eisimplist nu desparte în dragostea lui oamenii decadrul în care i-a iubit: nepoþelul ºi ªoseauasunt Bucureºtiul de al cãrui dor ofteazã cucoanaIleana. ªi oare pentru fiecare, pentru oriºicine,oraºul, þara, lumea, nu se reduce la o micãlaturã a lor, legatã de egoismul bucuriilornoastre?�

Zugrãvirea cucoanei Ileana e semnificativã,cãci prin ea se dezvãluie o provincie vãzutãdinãuntrul ei, printr-un element �integratperfect�, incapapil sã-ºi depãºeascã propiacimentare. Nu întâmplãtor, Cucoana Ileana esteun portret, un semn blocat în stricta iconicitate.Ea devine subiect, tocmai în mãsura în care nueste un subiect, iar autoarea a þinut sã specificecã este vorba de un �portret�, poate tocmaipentru a sugera cã, în cazul provincialului, a-iface portretul coincide cu a-l analiza. Cadovadã supremã a timpului încremenit, cucoanaIleana, �ca înfãþiºare, s-a oprit la o vârstãoarecare ºi acolo a rãmas. [�] Ruina cea mare,rãvãºirea aceea grozavã nu o vor atinge�. ªi astanu e tot: când pãºeºte �nici nu o simþi�, lenecaz e ca o �compresã cãlduþã�, iar la masã stãpe �scaunul cel mai retras�. Bãrbatul ei nu afost nici el decât �eroul devotamentelormodeste ºi virtuþilor palide�. ªi totuºi, portretulcucoanei Ileana nu e lipsit de duioºie. Cinepracticã mai bine decât ea �acea mãsurã abunului-simþ, frumoasã ca un ton mezin ºi pecare lumea o cheamã arta de a apare ºi disparela timp�? În cucoana Ileana simþul comun sedesprinde uneori de aura-i de mediocritategregarã pentru a se transforma în bun simþ.

Ghiþã, soþul ei, era înþelept �fãrã sã ºtie�. Ofinã ironie? Sau înþelepciunea se trãieºte la felca starea se sãnãtate când domneºte �liniºteaorganelor� pe care nu le simþim�? Provinciapare sã fie intim legatã de muzica sferelor. Nu eîntâmplãtor cã referirile la muzicã, un laitmotivîn opera Hortensiei Papadat-Bengescu, lipsescaici. În provincie muzica n-ar putea face decâtsã mimeze niºte tulburãri cãrora sufletele nu aunici o ºansã sã le cadã pradã. Or, cucoanaIleana trãieºte fãrã discordanþe. Chiar ºiaventura extraconjugalã (imaginarã sau nu) princare a trecut pare sã se fi consumat la �micaînþelegere� tacitã între bãrbaþii de care eralegatã.

Cucoana Ileana este doar una dintre figurilefeminine care sar etapele ºi, pânã la urmã,refuzã sã joace jocul interioritãþii, construitãîntr-o dialecticã strânsã cu exterioritatea (dupãmodelul elaborat de modernitate). O face cunaturaleþe, în afara orircãrui zbucuim metafizic,dar chiar ºi aºa reuºeºte sã se înscrie în ºirulportretelor feminine bengesciene ºi a ostentaþieicu care acestea refuzã exteriorul. Aproape toatear putea rãspunde, în spiritul unui dandysm à laBaudelaire, cã ar prefera sã trãiascã �oriunde,numai sã fie în afara lumii�. Pentru a ajunge înacest non-loc eroinele bengesciene �încep� prina refuza sã urmeze cei trei paºi pe care Ortegay Gasset îi descrie ca fiind necesari construcþieiunei intimitãþi: �Existã, aºadar, trei momentediferite care se repetã ciclic de-a lungul istorieiomeneºti sub forme tot mai complexe ºi maidense: 1. omul se simte pierdut, naufragiatprintre lucuri: este perturbarea; 2. omul, cu unefort energic, se retrage în intimitatea sa pentrua-ºi forma idei despre lucuri ºi posibila lordominare: este interiorizarea, acea vitacontemplativa despre care vorbeau romanii, aceatheoretikòs bíos a grecilor, theoría; 3. omul secufundã din nou în lume pentru a acþiona în eaconform unui plan prestabilit: este acþiunea,

viaþa activã, praxis-ul. Aºa stând lucrurile, nu sepoate vorbi de acþiune decât în mãsura în careea urmeazã a fi guvernatã de o contemplaþieprealabilã ºi, viceversa, interiorizarea nu estedecât un mod de a proiecta acþiunea viitoare�.

În mod ironic, zugrãvind pe lângã reticenþeleeroinelor, mediul sufocant provincial care leînconjoarã, Hortensia Papadat-Bengescu reuºeºtesã scoatã la ivealã mecanismul unui drumartificial spre construirea unei intimitãþi care numai face parte din parcursul expus mai sus.Intimitatea devine un soi de camerã de joacã,feritã de privirile celorlalþi, iar lumea, maiînainte de a fi reflectatã, este distorsionatã cuun fel de înverºunare copilãreascã care nu-ºipoate gãsi debuºeul în acþiune, ba, mai mult,nici nu doreºte sã o facã. Femeia care îºi ducetraiul în provincie e condamnatã la intimitate,înainte de a-i descoperi calitãþile de instrumentde cunoaºtere (în sensul tare, intelectiv),rãmânând la nivelul unei cunoaºteri intuitive.Provincia dejoacã însãºi raportul dintre Unu ºiMultiplu. Primul nu se mai deduce din aldoilea. Tirania Aceluiaºi mascheazã fondul dediversitate din care a luat naºtere, astfel încât,în provincie, multiplul e rezultatul imaginaþiei ºimai puþin al experienþei.

Fin observator, G. Cãlinescu enumera printrecaracteristicile provinciei, rarefiereaevenimentelor ºi efectele pe care le produce.�Elementul banal, în altã parte, ia proporþiigigantice, devine interesant. Se produce unelefantiasis epic, o tumefiere a cotidianului,cãreia îi corespunde în ordinea subiectului seteade a percepe. Cãci invers decât v-aþi puteaînchipui, un oraº de provincie nu trãieºte întoropealã a simþurilor. Cu cât materia perceputãe mai micã, cu atât coeficientul subiectiv careintrã în crearea noþiunii de realitate e maimare.� Într-un astfel de univers, �o molie carese aºeazã pe o dantelã� devine o �surprizã�. Dardevine astfel numai cu preþul unei sforþãri, cãciprovincia nu e doar locul unde nu s-a întâmplatnimic, ci ºi cel în care nu se va întâmpla nimic.Aici, �calvarul spiritului� e tocmai absenþa unuicalvar, imposibilitatea de a realiza o sintezãtemporalã. Prezentul nu face decât sã adaugeîncã un strat fin peste un timp fosilizat,zaharisit. Pentru o sensibilitate acutã, o clipãdin acest timp se scurge cu iritarea picãturiichinezeºti. Important de subliniat este modul încare, departe de a elimina simþurile dupã vechileformule care transformau toate cele venite de lacorp în �fenomene înºelãtoare�, ele sunt maiînaite folosite pentru a produce diversitatea careurmeazã sã fie ordonatã în procesul artificial deconstruire a unei intimitãþi. Simþurile genereazãlumea, mai degrabã decât sã o capteze.Elefantiasisul epic nu este decât un fort-dacrescut la proporþii giganteºti, prin fort-daînþelegând jocul de apropiere ºi îndepãrtare alumii (sau al unui obiect al lumii) cu scopul dea o scoate din indistincþie, cu scopul de a onumi. E inutil sã mai comentãm felul în careaceastã numire e coextensivã apariþiei, dacã nu asubiectului, cel puþin a �verbalizãrii� de careeste capabil un �eu� mai mult sau mai puþinstructurat.

!

2233




showmustgoon

Oana Pughineanu

La umbra micilor pasiuni

În primele zile de dupã aceea, când ieºeam dinºcoalã ºi ne duceam la târg, mai întâi ne uitamprin pãrþi. Apoi, fireºte, ne-am relaxat ºi am

început sã ne comportãm mai liberi. Nu ne maiuitam nici la casele de alãturi, nici la clãdirile delângã drum, nici mãcar la �hruºciovºcile�îndepãrtate nu se mai uita nimeni. Case ca ºicasele, ce sã te holbezi la ele. Mai ales cã aveampe acoperiºul ºcolii patru posturi de observaþie.

Cecencele negricioase ºi grase stãteau dupãtejghelele înºirate de-a lungul drumului. Nu facgãlãgie, nu se târguiesc, spun preþul ºi nu acceptãsã lase la preþ nici mãcar o rublã. Nu-s speriate,sunt sãtule ºi mustãcioase, nu vei întâlni nicimãcar una mai frumoasã la faþã. Doar una e aºaºi-aºa, frumuºicã, dar cel mai probabil e corciturã,unul dintre pãrinþi se pare cã-i rus. Hasan ne-aspus asta, el se pricepe mai bine. Lângã fata astamereu se adunã bãieþii noºtri, vorbesc, râd. Darfata are o faþã neinteresatã ºi scârbitã.

Ieºind o datã pânã-n piaþã � noi zicem cãieºim �în oraº� când mergem la piaþã � Hasan animerit într-o situaþie neplãcutã. ªi-a cumpãratbere ºi s-a pornit liniºtit spre ºcoalã, fãrã grabã,când a auzit în spatele lui cã o târgoveaþã vorbeacu o vecinã de-a ei în limba cecenã:

- Dar ãsta e de-al nostru. A învãþat în aceeaºiclasã cu bãiatul meu...

Hasan i-a povestit întâmplarea lui Semionîci.Iar comandantul i-a interzis sã mai iasã în oraº.

- Acum coaiele tale stau pe o mie de dolari! �i-a strigat Plohiº lui Hasan, aducând ceaunul cusupã. � Toþi colegii tãi de clasã se vor aduna sã tevâneze... � þipã Plohiº, punând ceaunul pe-unscaun, � cu chinjale aºaaa maaaari...

Hasan zâmbeºte hâtru. - Pentru douã bucãþi eu însuºi mi le-aº tãia, �

spune îngândurat Vasea Lebedev. Vasea aremereu mâinile murdare, de parcã ar fi ruginite.Cãrþile albe ºi noi de joc pe care le þine în labelelui butucãnoase par prea fragile ºi absolut fãrãnici o apãrare. Ai impresia cã damei pe pieptulcãreia stã unghia înnegritã a lui Vasea îi e foartefricã. Vasea joacã cãrþi cu Sanea Skvorþov ºiSlava Telman. Slava îi bate de fiecare datã.Vasea înjurã, Skvoreþ zâmbeºte ºi probabil cã ecu gândul cu totul altundeva.

- Avem posibilitatea sã încheiem o afacereconvenabilã, - continuã îngândurat Vipera,rãmânând cu gândul la tema ridicatã de Plohiº. �Hasan! Se spune cã-s absolut inutile...

Hasan zâmbeºte în continuare. - Iau asupra mea cea mai grea parte a

operaþiunii, � continuã Vipera. � De fapt, scuzede tautologie � operaþiunea. Gãseºti ºi singurcumpãrãtor. Sunã pe numerele vechi, poate cãprintre prietenii din curtea ta e vreuncomandant pe front. Telman se va duce lanegocieri. ºi aºa vom avea douã bucãþi. Saupatru, nu, Telman?

Vipera e implicat brusc în noua glumã care-ivine în cap. Se duce la jucãtori.

- Bãieþi, ia uitaþi-vã ce neregulã. Sanea alnostru e Skvorþov, Vasea � Lebedev, iar Slava e unTelman oarecare. Slava, hai sã-þi zicem...Waldshnep, ce zici?

Vasea Lebedev râde mulþumit. Sanea se uitãuimit la Vipera, ai impresia cã nici mãcar n-a înþelesdespre ce e vorba. Slava tace ursuz.

- Mai slãbeºte-mã, Griºa, þi-am mai spus cã-s rus,- spune el.

- Iar eu sunt din Tuva! � spune roºcatulmurdar, Vasea, râzând ºi mai tare decât Vipera ºirotindu-ºi ochii lui sudici cu gene incolore.

Bãieþii se aºeazã la mese, sã ia cina. Taieceapa. Niciunde altundeva bãrbaþii nu mãnâncãmai multã ceapã ºi usturoi decât la rãzboi.

Semionîci e chemat prin staþia de radioportativã la sediul central. Îi strigã pe VaseaLebedev ºi Slava Telman. Slava se ridicã imediat,aruncã din farfurie spaghetele nemâncate înceaunul cu rãmãºiþe, ia kalaºnikovul ºi iese. Vasease îndoapã în grabã, îºi bagã în gurã lingurã dupãlingurã cu ce-i mai rãmãsese în farfurie. Dupã ceajunge la uºã, se întoarce ºi mai ia o bucatã depâine ºi o ceapã. Dupã cinã ies cu Sanea înstradã, la fumat. Înconjurând fãrã nici un scopcurtea ºcolii, arunc o privire în cãmãruþa luiPlohiº. Javra asta turna vodcã într-un colþ alcamerei. Astahov ºi Jenea Kizeakov stau înaºteptare, cu paharele pregãtite.

- Aici eraþi, nemernicilor! - Liniºte! � ºopteºte Plohiº ºuierat, cu rãutate.

Ceafã nu-i pe-acolo? Iar ºeful statului major nu-ipe-aici?

- Bei? � îmi propune Jenea Kizeakov. - Sigur, doar sã-l chem ºi pe Sanika, � zic ºi

arunc o privire în stradã. � Sanioc, vino încoa�. Dãm paharele peste cap dintr-o miºcare.

Zacusim1 ceapã. Bem iar. Turnãm în pahare ce-amai rãmas... Plohiº bagã sticla sub podea. Sticlade vodcã se ciocneºte de alte sticle goale, probabilcã tot de vodcã, aruncate tot de Plohiº.

- Plohiº, tu o sã ne bei toate resursele! � râdeu.

Ieºim în stradã. Fumãm. Capul ne amorþeºteplãcut, ameþim. Sanika ºi aºa nu ºi-a revenit, etrist.

- Ce-ai pãþit, Sanika? � întreb. - Poftim? - Unde eºti? - Cum adicã? Râd. - Vreau o fatã, � zice deodatã Sanika. - La cinã? � glumesc eu prosteºte ºi, înþelegând

asta, continui: � Pãi ce te-a apucat? Suntem aiciabia de-o sãptãmânã ºi ceva.

- Îþi dai seama, Egor, � îmi zice Sanea peneaºteptate, � uite la ce mã gândesc: dar eîngrozitor cã pe pãmânt sunt fete... atât de finuþeºi de tandre...

- ªi ce-i rãu în asta? � îl întreb, tresãrind unpic, surprins fiind de sinceritatea neaºteptatã a luiSanea.

- Egor, înþelege, aceste fiinþe umblã peste tot,îmbrãcate în chiloþei, cu fel de fel de boarfe peele... îºi carã þâþele... fundul... ºi fiecare, doargândeºte-te, absolut fiecare dintre ele � nu existãnici mãcar o excepþie � fiecare are între picioareacea... roz, cafenie... ascunsã, � Saºa a înghiþit însec. � Pãi ãsta e un dar de la Dumnezeu, ceea cedeþin ele e dumnezeiesc! Nu chiar pentru fiecaree un dar dumnezeiesc, fireºte... Pentru unele epur ºi simplu un organ... Dar pentru unele e undar dumnezeiesc. Iar fetele, Egor, pentru toatefetele asta e o marfã. Se rãsfaþã cu acest cadou dela Dumnezeu. Nu se târguiesc aºa, ca sã seprostitueze, dar pur ºi simplu fac schimburi... ca

sãlbaticii... pe fel de fel de nimicuri. Când erammic ºi învãþam încã la ºcoalã, mã gândeam cãtoate fetele bune sunt inabordabile, de neatins. Ei,nu chiar niciodatã� cu nimeni... dar cel puþin ofac serios ºi cu responsabilitate. Despre curve nudiscutãm, acolo totul e limpede, iar dacã o fatãare creier înþelege cã toate aceste farmece nu-isunt date aºa, pur ºi simplu. Cum crezi, Egor? �ªi, fãrã sã-mi dea nici o clipã pentru rãspuns,Sanea povesteºte mai departe: � Înainte sã ajungîn forþele speciale am schimbat trei locuri demuncã. Am lucrat în mai multe birouri, pentru cãtata e burghezoi ºi îmi fãcea rost de locuri demuncã tot mai bune.

- Ce-ai lucrat înainte? � îl întreb, nu ºtiu de ce. - Ce conteazã ce-am lucrat?... Dracu� ºtie. Era

plin de fete, de toate vârstele. Erau ºi piþipoancefoarte tinere, abia absolviserã liceul, fete în anulîntâi de facultate, la vreo facultate de drept ceva...erau ºi de douãzeci-douãzeci ºi doi de ani, bunede mãritat... erau ºi mãritate, de doi-trei ani într-orelaþie, cãsãtorite... Despre divorþate nici nu maideschid subiectul... Nu zic cã le-am futut chiar petoate. S-a mai întâmplat, fireºte. Nu despre asta evorba. Faza e cã ele se târguiesc chiar din startpentru curul lor. Vine la muncã o astfel de fatã,se angajeazã, zâmbeºte, flirteazã puþin, dar totu-ifrumos... decent... Apoi, dupã ce faci cunoºtinþãmai îndeaproape, gata... Sãrbãtorim, sã zicem, 8martie... Pãi aici trebuie doar sã prinzi momentul,ca la pescuit, când s-a prins... a bãut un pic maimult, e veselã � ai fãcut-o sã râdã, a izbucnit înhohote de râs la glumele tale, le-ai fãcut sã râdãpe toate fetele ºi nu numai fetele au râs... Apoiieºiþi sã fumaþi ºi când ea se mândreºte c-aiinvitat-o pe ea la fumat, ºi nu pe cineva dintreprietenele ei, o înºfaci, pui mâna pe ea... Sau altãvariantã: a supãrat-o prietenul ei. În astfel de zilefetele vin mai gânditoare la serviciu, mai nervoasechiar... Important e sã nu confunzi o astfel de zicu o zi când au menstruaþie. Pãi prietenul ei asupãrat-o, iar tu eºti la post. Hopa-hopa, îi daiceva de bãut.. o faci pe atentul, înþelegãtorul,iertãtorul... ºi eºti ºi vesel. Iar fetele au nevoiedoar de trei chestii: sã fie distrate, sã fie rãsfãþateºi sã fie compãtimite. Am în vedere... ca sã-þiofere... darul lor... Altceva nu le trebuie. ºi nu seculcã cu unii nu din motive de onoare sau aºaceva, ci doar pentru cã ãla care râvneºte la trofeunu respectã toate convenþiile necesare. Acþioneazãcum trebuie ºi totul va fi cum îþi doreºti. M-amconvins de asta de zeci de ori. ºi am verificat pepropria mea piele. Uneori chiar la serviciu, labirou.... Poþi s-o inviþi ºi acasã. Poþi s-o vizitezi laea acasã. Sau într-un hotel. O guºti, muºti din eaºi-i zici la revedere... Nu ºtiu de ce, dar nu înþelegdin prima neruºinarea celor petrecute. În schimbacum înþeleg foarte bine... Gândeºte-te, Egor,bãrbaþii sunt niºte fraieri. Dar bãrbaþii buni nusunt nesimþiþi. ºi ei uneori sunt buni, fireºte. Darbãrbaþii, Egor, nu au acel dar dumnezeiesc. O dinaia între picioare, care atârnã. Ce dardumnezeiesc poate fi aºa ceva? ªi � ce e cel maiimportant � nu bãieþii agaþã fetele, ci exact invers.Mereu invers. Existã, fireºte, ºi armãsari. Dar eisunt puþini. Iar restul bãrbaþilor sunt fiinþesimple, nu prea înþelepte. Pe ei îi agaþã fetele.Serios vorbesc... Energia vine de la ele, de la fete:bucurã-mã, plimbã-mã cu maºina, cumpãrã-miceva... ºosete... fie-þi milã de mine, când sunttristã... ªi gata!... Imagineazã-þi, Egor! � Sanea s-aîntors spre mine. � El este un om absolut strãinpentru ea, acel bãrbat, bãiat, adolescent. Enimeni, nu înseamnã nimic pentru ea. Aproape cã

2244




proza

Zahar Prilepin

Patologii

2255




nici nu-l cunoaºte. ªi ea, fata, se întinde lângã elabsolut goalã. Îi ia în gurã... carnea lui. Decuriozitate sau cum? Niciodatã n-o sã mãconvingã cineva cã e plãcut sã-i faci aºa ceva unuistrãin! Îi desface picioarele... I-o linge ºi-o înghite,face miºcãri îndemânatice. El i-o îndeasã petoatã... În troleibuze, în tramvaie, toate fetele staucuminþi. Încearcã sã atingi acolo, în troleibuz,vreo fatã, s-o mângâi, ceva � o primeºti imediat.Iar dacã-þi faci o strategie, oricât de primitivã arfi, ai sã vezi cã fata va fi gata pentru orice, numais-o iei în seamã. ºi te ºtie doar cu câteva glumeproaste mai mult decât pe vecinul din tramvai.Dar deja e gata sã-þi facã un copil! Chiar dacã areo sutã de spirale, tot ar vrea sã-þi toarne un copil!Oare de ce-s aºa de proaste?

Eu tac. - Cum crezi, Egor, sunt pedepsite de

Dumnezeu? - Probabil cã toþi suntem pedepsiþi de

Dumnezeu. Toþi, fãrã excepþie. Am aruncat chiºtoacele în coºul de gunoi.

- Nu mã simt prea bine, ceva mã tulburã, �zice Saºa.

- Tre� sã mai bem ceva, � îi propun. - Trebuie, � cade de acord Saºa. Ne cerem voie sã ieºim în oraº, pânã la piaþã.

Saºa se duce direct la fata corcitã. - Unde te duci, Sanea? Aia n-are vodcã! � mã

distrez eu. Sanea nici nu mã aude, se duce spre aia ca

teleghidat. Mã gândesc la ce a spus el. �Nu vorbesc despre asta�, � îmi zic. Nici nu-

mi dau seama cum cumpãr vodcã. Vãd doar c-amcumpãrat deja ºi m-am îndepãrtat de tarabã.Uitându-mã la sticlã, îmi amintesc cã parcã i-amdat mulþi bani vânzãtoarei, iar ea mi-a dat foartepuþini bani rest. Vânzãtoarea îºi face treabã cumarfa ei.

�Acum ce sã-i zic? � mã gândesc. � Unde mi-erestul? Ce rest? Oare câþi bani i-am dat?�

Sanea tot pe lângã corciturã îºi face de lucru.Vãd cã ceva nu e normal în ceea ce-i priveºte,prea nefiresc stau unul în faþa celuilalt. Mã

apropii de ei ºi vãd cã Sanea se uitã fix în ochiifetei, e foarte încordat. Iar ea se uitã la el ºi înacelaºi timp vorbesc ceva.

- De ce-aþi venit aici? � îl întreabã ea pe Sanea,când ajung acolo. � Cine v-a chemat? Mi-aþiomorât copiii. Copiii voºtri vor fi pedepsiþi pentruasta.

- Haide, Sanioc, � i-am zis ºi l-am tras demânecã.

În târg sunt deja câteva tarabe pregãtitepentru vânzare, cineva ºi-a aºezat un scaun, douãmese stau lângã scãunel.

- Hai sã stãm un pic aici, sã fumãm, � îmipropune Sanea.

- Ce te uitai aºa la ea? Sanea a dat a lehamite din mânã. Se apropie o blindatã. Pe ea stau soldaþi ai

corpului de debarcare. - Salutare, bãieþi! � ne strigã ei. � De unde

sunteþi? - Din Sfântul Ispas! � le rãspund. Chiar pe blindatã soldaþii au un covor persan.

Deºi e mototolit ºi murdar, scris cu ieroglife,oricum e frumos. Sus � un steag roºu. Admirbãieþii, blindata lor, covorul, steagul. Prindîntâmplãtor privirea târgoveþei la care se uitaSanea.

- Sanioc, ia uitã-te la ea cum urãºte! � spun,fãcând o bulã de fum.

Vânzãtoarea se uitã la blindatã, privirea ei esteanimalicã. Priveºte aºa cum s-ar uita cãþeaua dacãi-ai trage un ºut în burtã. Sanea nu se întoarce.

Soldaþii corpului de debarcare vin la tarabe,dar e evident cã nu prea au bani. Se uitã la marfãcu mâinile în buzunare.

De târg se apropie ºi un camion, un�mãgãruº� cu soldãþei � infanteriºtii. Bãieþeinespãlaþi în uniforme murdare. Nici nu ies dincamion, doar se uitã la bere ºi la conserve.

Soldaþii corpului de debarcare se uitã la marfãleneºi, dar enervându-se progresiv când setârguiesc cu cecencele, iar blindata lor începe sãse întoarcã. Intrã încet cu roþile din faþã într-obãltoacã care se aflã la vreo zece metri de lapoarta bazei noastre, mã uit cum valurile murdareºi dense sar zgomotoase pe marginea drumului.Îmi mut iar privirea la corciturã ºi vãd cum elovitã în faþã de ºiroaie de murdãrie care vin învitezã. Sanica zboarã de pe bancã. Soldaþiicorpului de debarcare se uitã în pãrþi, cineva s-aîntins la pãmânt ºi ºi-a pregãtit arma. Se aud niºterafale lungi ºi îndepãrtate... blindata a cãlcat ogrenadã ascunsã în bãltoacã � asta s-a întâmplat.

Mã întorc de pe bancã ºi mã uit în pãrþi, mãuit unde aº putea sã mã ascund.

�Mamã! � o chem în ajutor, în gând, pefemeia pe care n-o þin minte. � Unde sã mã caracum?�

Nu, asta nu e o fricã sãlbaticã, e cu totulaltceva, e un fel de ardere la foc mic.

(fragment din romanul omonim, în curs deapariþie la Editura Curtea Veche)

Traducere de MMiihhaaii VVaakkuulloovvsskkii

1. La ruºi �zacusca� nu e acelaºi lucru cu zacuscaromâneascã, ci e orice mãnânci dupã ce beialcool. Poate de aceea sunt atât de rezistenþi labãuturã, pentru cã �zacusesc� dupã ce beau.

!Tajó Biblioteka, lemn, carte, metal (2012)

2266




Dac-aar ffi ssã ffie

dac-ar fi sã fie varacât e secera luminiipeste crucea nevãzutãa cununilor din cerpoate destinele lumiin-ar fi vecine tristeþiici ºi-ar stinge resemnareaîntr-un zâmbet de copil

dincolo de depãrtareaochilor ce cuprind noriinevãzutului din cupatainicei împãrtãºiriodihneºte Necuprinsuldinspre aura chemãriifrãmântatã-n valul vremiispre limanul de-mpãcãri

Doamne, þine-n frâu chemareadeznãdejdii ce ne paºtecu tãinuite regretede pe cîmpul vieþii noastreºi din clopotul luminiipune boltã peste sufletocrotindu-ne speranþaºi salvând-o de cãderi

Din ccenuºã

Din cenuºa vieþii noastreFã sã se-aprindã scânteiaca sã-mi lumineze umbrainimii cu tineºi din cârduri rãtãcitedoar o pasãre mãiastrãsã-ºi îngâne simfoniadorului de dor de noi

poate cândvaîntr-o varãvom gãsi din nou cuvântulcare va lumina noapteace poartã-n ea amintiriºi poposind la fereastrãîngerul cu vestea bunãvom porni pe-aceeaºi caleºi vom fi iarãºidoar noi

din cãrbunii verii noastrese va lumina cuvântul �candelãla geamul nopþiice poartã-n ea amintiriinima sã-ºi plângã dorulca pe-o floare de visarepentru liniºtea aceeace-o dorim mereumereu

Timpul ttimpului mmeu

parºiv ca o amantã pãrãsitãla cafeneaua la care poposesc adeseoriuitaþii lumiitimpul timpului meumã pândeºte de dupã gratiile regretelorºi râde ºtirbîndemnându-mã la uitare

dar ce fac, Doamne, cu eternitateapromisã-acum vreo câteva mileniicând prima zi din restul vieþii meleîmbrãþiºeazã fiecare orãca pe-un amic abandonatîn lacrima mea vinovatã

ce fac, Doamne,cã mi-m risipit iubireaprintre lacrimi

mi-e timpul timpului meucopac desfrunzitîn rãdãcinile anotimpuluiobosit de-nfloriricând gura mea suspinãde dorul cuvintelor tale

Prima ccãdere

s-a prãbuºit o parte din cerprin golul lacrimii meleºi violenþa atâtor regretearuncau cu pietreºi mã spulberau în cioburi de lunãca pe-o ninsoaredin care prima razã de soarenu mai dura nimicdecât absenþa

am plâns inutilaºteptând un înger sã-mi culeagã lacrimaºi s-o punã la cãpãtâiul nopþiiîntre douã oglinzidin care sã mã-nalþ apoicu transparenþa brizei sãratede lacrima mãriidar poarta spre cer era-nchisãºi îngerul lipsea

condamnatã la o altã tãcereca nu cumva sã supãr frunzelece-mi fãceau semnede dincolo de retina ferestreiam ales renunþareaschimbîndu-mi înfrângereaîn solitudinea îmbrãþiºãrii de îngerila sãrãbãtoareacelei din urmã zãpezi

!

Silvia Bodea Sãlãjan

poezia

Adrian Sandu Geo-metry, acrylic pe pânzã, (2013)

Tajó Deaf Words, tehnicã mixtã

2277




tensiunea creatã de contrastul puternic, formal,dintre imobilismul, stabilitatea crucii, carecentreazã ºi axializeazã imaginea, ºi libertateagestului pictural. Dansul energic, freamãtul detrasee ale scriiturii autografe, a pensulei late,încãrcate cu pigment de acril negru-verzui saunegru-brun peste albul fondului încã umed, careasigurã dominanta, dau farmecul ºi accentulspecific al compoziþiilor lui Jakabhàzi. Autonomialimbajului se impune la Jakabhàzi doar prinputerea gestului, prin împletirea serpentinatã atuºelor lungi-scriiturã. Componenta raþionalã,

geometricã, se aflã parcã într-un ceremonialerotic, în relaþia cu emoþia transcrisã cu pasiunepe ecranul cartonului. Compoziþiile sale suntcununia fericitã (plastic), dintre rigoarea �virilã� ageometriei rãscrucii ºi graþia jucãuºã, darviguroasã a tuºelor lungi sinuoase, a emoþiei ceîncarcã gestul pictural, dezinvolt ºi proaspãt.

ªtefan Taºi, la origine pictor, de ani buni faceo sculpturã cu caracter obiectual de mare calitate.În mod paradoxal el este singurul din cei patruexpozanþi, care face prezentã culoarea în acestansamblu expoziþional. Laitmotivul sãu sculpturaleste aici cartea. ªi sculptura lui se aflã lainterferenþa câtorva medii: picturã, prin prezenþapregnantã a culorii, sculptura, prin jocul devolume, obiectul, prin motivul cãrþii ºi grafica,prin orchestrarea inspiratã a jocurilor de nervuriale lemnului tãiat transversal sau longitudinal.

În elaborarea acestor sculpturi-obiect e

implicat lemnul, tablele de metal fieros saunefieros, precum ºi hârtia ºi baiþurile colorate,aºternute în subtile jocuri de transparenþe.

ªtefan Taºi are un excelent simþ al combinãriimaterialelor, al muzicalitãþii texturilor, carebucurã tactilitatea oricãrui spectator capabil deemoþie, la întâlnirea cu obiectul de artãcontemporanã de calitate.

Într-una din lucrãri, în alcãtuirea formeiblânde din lemn sunt inserate între straturile delemn orizontale, fascicole compacte de hârtiestratificatã din cãrþi vechi. Hârtia se întoarce parcãla origini, la materia mamã, din care a luatnaºtere.

Adrian Sandu, grafician de excepþie, expuneun grupaj de pânze, compact, unitar, atât caformat, suport, tehnicã, cât ºi ca temã abordatã,cromaticã ºi lume de forme ºi semne. El este unexcelent gravor, mediu în care a exersat, ani larând, abilitatea operãrii cu punctul, linia ºi patade culoare.

Structural, el are în permanenþã un apetitspecial pentru experiment. Este duºmanul înfocatal oricãrei cãderi în rutinã, al suficienþei stereotipeîn artã.

În lucrãrile lui din aceastã expoziþie, mijloacelede care uzeazã sunt deliberat extrem derestrânse. Contactul sãu cu Japonia, unde a ºiexpus personal, a lãsat benefice urme. Apetitulpentru simplitatea compoziþiilor abstracte areceva din aerul ºi farmecul Zen. Picturile luiamintesc de gama restrânsã de alb ºi negru apicturii chineze clasice în tuº. Tensiunea plasticãce dã viaþã acestor lucrãri este contrastul dintregriurile transparente ale nebuloaselor umede ºiaccentele negre, tãioase din câmpul expoziþional,ca ºi liniile ferme care încearcã sã ordonezeenergiile. Dinamica cosmicã de nuanþã taoistã, ceare în spate dialectica masculin-feminin, yin-yang,vid ºi plin, e prezentã aici, transfiguratã plastic.Golul, Vidul nu e neantul ci maximapotenþialitate iar Plinul, prin accentele, semneleferme trasate cu pensula, reflexul lui Taomanifestat, prin cele douã sufluri cosmicecomplementare.

Pictura lui Adrian Sandu din aceastã expoziþiee expresia unei maxime autonomizãri a limbajuluiplastic. Acest exerciþiu i-a rafinat sensibilitatea ºiabilitãþile operãrii în câmpul imaginii, peprincipiul �less is more�, cu albul ºi negrul, maitransparent sau mai dens.

Putem încheia aceste gânduri pe margineaexpoziþiei curatoriate de Adrian Sandu cuafirmaþia, fãrã rezerve, cã este o reuºitã, oinspiratã armonizare între patru familii distinctede lucrãri, a patru artiºti de excepþie, cu viziuniformal plastice inconfundabile, dar având ºi cevacomun ºi de admirat: calitatea ºi profesionalismul,care dau eleganþa ºi nivelul acestui evenimentartistic remarcabil.

16 iulie.2013!

�Cu ochii´n 4� laMuzeul de Artã dinArad

(urmare din pagina 36)

Tajó Carte de musica lemn, carte,metal (2012)

2288




Aflat în Franþa, în regiunea Lorennei, oraºulMetz, oraº cu încãrcãturã istoricã încã dinEvul Mediu ºi pânã în a doua conflagraþie

mondialã, gãzduieºte din mai 2010 un importantedificiu cu semnificaþie arhitecturalã ºi, în egalãmãsurã, cultural-artisticã. Aici, într-o ultramodernãconstrucþie, ale cãrei planuri au fost propuse ºirealizate de arhitecþii japonezi, existã o fericitãîmbinare între lianele din lemn arcuit ale stâlpilorde susþinere, asemenea unei împletituri dinrãchitã, ºi acoperiºul înclinat, care favorizeazãvizitatorului panoramarea oraºului. Aceasta esteceea ce a devenit emblema milenarului oraº,�Centrul Pompidou�, o filialã a marelui edificiude culturã parizian. Între marile construcþii cumenire culturalã care s-au edficat în Europaultimilor ani, centrul de la Metz este situatcronologic dupã clãdirea fundaþiei Guggenheim dela Bilbao ºi importanta clãdire a complexuluimuzeal de pe malul Senei, muzeul Quai Branly.

În acest moment, când pãmântul este privit dela hubloul navetelor spaþiale ºi dintotdeauna de lanivelul înaripatelor vieþuitoare, de la visul lui Icarºi Dedal, la proiectele meºterului Leonardo, visulomului a fost sã se înalþe deasupra condiþiei saleterestre, nu numai ca spirit dar ºi faptic.

Expoziþia organizatã în jurul axei �vedere desus� pleacã de la aceastã actualitate perenã,pentru a o ilustra cu imagini de la începutulfotografiei aeriene pânã la explorarea rãsunetuluipe care aceasta l-a avut asupra artelor vizuale, cuimpact direct asupra artelor în general. Primeleimagini fixate de James W. Black deasupraBostonului, dintr-o cãlãtorie cu aerostatul la 365metri altitudine, marcheazã revoluþia emancipãriiprivirii. Aceasta este ideea pe care expoziþia ofundamenteazã prin 500 de opere ale diferitelordiscipline, etalate în sãli somptuoase ºi printr-oexpunere cât se poate de dibace, care înlesneºteînþelegerea ideii pe care organizatorii au dezvoltat-o. Conceputã ca având opt secþiuni tematice:basculare, planimetrie, extensie, distanþare,dominaþie, topografie, urbanizare, supervizare, nise oferã un evantai complet a ceea ce înseamna�vederea de sus�. Înainte de a parcurge secþiunile,doar câteva cuvinte despre fotografia aerianã.Dacã despre Nadar ºtim cã a fãcut în 1858primele fotografii, ele deocamdatã nu existã...pentru singurul motiv cã s-au... pierdut. Opt animai târziu, în 1866, Gaston Tissandier publicãchiar un album Fotografia din balon. Alþii, maiinventivi (Julius Neubronner), utilizeazãporumbeii voiajori, pe care fixeazã un aparatfotografic. În 1909, cu prilejul primei expoziþii delocomoþie aerianã, de la Grand Palais, la Paris,existã chiar o secþiune de fotografie aerianã.Cuceririle tehnologice ale aparatelor ºimaterialelor fotografice sunt utilizate din 1914, înPrimul Rãzboi Mondial, cu o mare eficienþã întactica militarã. Douã decenii mai târziu,cãpitanul american de aviaþie Albert WilliamStevens se ridicã cu balonul Explorer II la 23.000de metri altitudine, fotografiazã Terra ºi...surprizã, demonstreazã curbura planetei noastre.1937 este anul în care americanii fac primeledrone, cu care de altfel vor filma, în 1946,experimentele nucleare din atolul Bikini. În 1957,Sputnik-ul sovietic deschide o nouã erã, iar în1959, americanii, cu racheta Apollo 6, vor

transmite primele imagini din spaþiu ale bãtrâneiTerra. Primele fotografii luate de Nadar ºi Blackproduc o rãsturnare a situaþiei perspectiveicentrale care domnea încã din Renaºtere, cãtreprivirea panoramicã, aºa cum avea s-o exprimemarele fotograf Nadar: �Pãmântul se deruleazã caun covor imens, fãrã margini, fãrã început ºi fãrãsfârºit�. Privirea asupra lumii se schimbã, unghiulde vedere mult lãrgit basculeazã spre panoramic.Din punct de vedere artistic, impresionismul, prinpeisajele urbane, câºtigã teren. Pe de altã parte,fotografiile aeriene, care prezintã câmpurile cufigurile lor geometrice, inspirã cubiºtii, iar Braqueºi Picasso, Léger sau Delaunay preiau constructivelementele, renunþând la spaþiul tradiþional.Primul Rãzboi Mondial, prin fotografii ºi filme

din avion, a deschis un univers fascinant artiºtilordin avangardã, care au cercetat ºi au depãºitmimetismul iluzionist. Fotogramele aeriene, cuacel grafism liniar, fãrã orizont ºi fãrã scalã, nu aufãcut decât sã trezeascã acea izbucnire abstractã.Aºa se întâmplã în Anglia, prin vorticismul luiEduard Wadsworth, ºi în Rusia, unde în 1915Kazimir Malevici iniþiazã suprematismul. Întreaceºti doi poli îºi gãsesc locul ungurul LaszloMoholy Nagy sau ºcoala condusã de WalterGropius, a Bauhaus-ului, de la Dessau, unde seafla ºi celebra fabricã constructoare de avioaneJunkers, marcã celebrã, care la un moment datdomina spaþiul aerian.

Perspectiva privitã din avion oferã cuprindereaunui spaþiu extins într-o multitudine perspectivalã,ceea ce îl face pe Moholy Nagy sã spunã: �Onouã experienþã a spaþiului�. Compatriotul sãu,Andor Weininger, transpune acelaºi efect înnovatoare proiecte scenografice. Herbert Bayer

exploreazã spaþiul expoziþional din podea pânã înplafon. Renunþarea la fixitatea acelui �punct defugã� i-a condus pe membrii De Stijl, grupareaflatã sub influenþa lui Theo Van Doesburg, spredezvoltarea unei arhitecturi care se sprijinea pereînnoirea desenului axonometric. La mijloculanilor �20, de sub peniþa lui Moholy Nagy aizvorât o nouã compoziþie esteticã, careevidenþiazã unghiurile de vedere insolite,conferind o �nouã viziune�. Aceastã mutaþie�aproape-departe� va da impresia cã lucrareaprivitã de sus va pãrea alungitã ºi acel efectbrechtian al distanþãrii va avea consecinþe princapacitatea sa de rãsturnare. Fotografii vor fiatraºi din ce în ce mai mult de motivul urban(vãzut de la înãlþime, pieþe, poduri, strãzisupraaglomerate sau, dimpotrivã, strãzi pustii),care transmitea o viziune fantasticã, de calitate avisului. Exaltantã ºi excitantã, imaginea de laînãlþime dã senzaþia de putere. De aceea, omul deculturã german Sigfried Kracauer a lansat, în

1927, noþiunea de �ornament al masei�, referindu-se explicit la vederea aerianã. Concomitent cuîntãrirea regimurilor politice totalitare, aceastãviziune dominatoare este însuºitã ºi de cãtrefuturiºtii din grupul �Aeropittura�, ca ºi în filmelepropagandei naziste. Totodatã, filmele aeriene îlinspirã pe Le Corbusier, care transpune elementeleîn proiectele sale de urbanism pentru Rio deJaneiro sau Alger, în timp ce, în SUA, MargaretBourke-White transpune elementele în celebrelemagazine Life (1936), excelent vector alpropagandei supremaþiei americane. Datoritãaviaþiei civile, zborurile cresc ameþitor ºi, în urma�rãsturnãrii� provocate de Jackson Pollock, prin�drippings�, cartografia se impune ca un noucapitol estetic pentru pictura abstractã. La rândulsãu, arheologia aerianã, care a cãpãtat o mareamploare dupã 1920, descoperind ochiuluielemente ascunse, va conduce la afirmarea acelei�landart�.

Viaþa, privitã de susFlorin Colonaº

prin expoziþii

Adrian Sandu Întâlnire-posibilã, acrylic pe pânzã, (2013)

2299




Dinamismul oraºului vertical, constituindparadigma viziunii arhitectonice interbelice,întinderea unei adevãrate þesãturi citadine, cum s-a întâmplat în cazul oraºului Los Angeles,dejoacã codurile estetice totalitare ale metropoleimoderne, îi conduc pe artiºti, cum ar fi Ed.Ruskha, în anii �60, la denunþarea eºecului utopieicolective. Lansarea dronelor (SUA are circa10.000), imageria aerianã supersofisticatã,camerele de luat vederi, supravegherea continuãfac mult bine omenirii prin faptul cã ne aducdate privind ecosistemul planetei, fenomenelemeteorologice, hidrologice, vulcanologice, dar auºi un efect nefavorabil de psihologie colectivã sauindividualã de dominaþie, de supraveghere aindividului ºi a personalitãþii sale. Acesteputernice imagini iconice se reflectã în lucrãrilelui Yann Arthus-Bertrand ºi ale americanului AlexMacLean. Balonul, balconul sau vârful munteluicreeazã de multe ori ameþealã. Din aceastã starespecialã a organismului, artiºtii plastici au creatopere de o mare aprofundare a realitãþii imediate.Afiºul expoziþiei, realizat dupã tabloul lui RobertDelaunay, Turnul Eiffel ºi grãdinile Champs-de-Mars, din 1922, reprezintã un exemplu rar deinterpretare picturalã a unei imagini fotografice însurplombã. Nu surprinde astãzi pe nimeni faptulcã avangardiºtii au fost fascinaþi de aviaþie,mãrturie stând tabloul lui Tullio Crali, aeropicturãpe care pãrintele futurismului, F.T. Marinetti, adefinit-o ca �imensa dramã vizualã ºi senzorialã azborului�. Existã o lucrare foarte interesantã a luiMax Herman Maxy, din 1922, Vedere dinaeroplan, un ulei pe pânzã, care a figurat înexpoziþiile numãrul 118 ºi 119 din 1923 aleSturm-ului, a cãrei fotografie alb-negru estereprodusã în monografia lui Michael Ilk, M. H.Maxy, artist integralist (2003, pagina 124), dar alcãrei original este pierdut ºi nu se ºtie nimicdespre lucrare. Fotografiile din surplombã aufãcut dintotdeauna mari serviciii regimurilortotalitare. În 1934, aparatul mânuit de LeniRiefenstahl cu eficacitate redutabilã, prinlungmetrajul Triumful voinþei, l-a plasat pe Hitlerîn rândul figurilor tutelare ºi mesianice, careunificã poporul german sub deviza �ein Volk, einReich, ein Führer� (Un popor, un imperiu, unconducãtor). Ca omagiu adus unui altconducãtor, de astã datã nord-coreean, o sutã demii de oameni, cuprinºi în acea �gimnasticã demase� sau �joc al maselor�, care îºi manifestãentuziasmul pentru un idol, sunt surprinse delentila aparatului lui Andreas Gursky. Între mariifotografi prezenþi în expoziþie se aflã ºi ofotografie din 1925, reprezentând o imagine apodului parizian Pont-Neuf, lucrare aparþinând luiEli Lothar (n. 1905), bãiatul lui Tudor Arghezi. ªidacã continuãm cu panoramãrile, trecând larecente imagini ale pãmântului oamenilormartirizaþi, sunt de amintit fotografiile semnatede Sophie Ristelhenberg, cu ororile rãzboiului dinKuweit (1991), sau cea din 2008 aparþinând luiYann Arthus-Bertrand privind catastrofelemediului înconjurãtor. Axa centralã a expoziþiei sedesprinde clar prin acea pierdere a reperelor ºi asentimentului infinitului, care a condus lanaºterea picturii abstracte. Pãtratele lui PietMondrian, interpretate ca scheme militare,reprezentând desfãºurare de trupe, Malevici îndrumul descifrãrii absolutui cosmic, viziuneaaplanatã a naturii la Klee, rizomii cartografici ailui Kandinsky sau Pollock, cel care îngenuncheazãsuportul picturii, iatã principalele chei pe care leoferã expoziþia de la Metz privitorului.

Dar Centrul Pompidou de aici ne prezintã laun alt etaj, într-o salã imensã, cu un perete vitrat,corespondent unei exoftalmice structuri, o

tulburãtoare panoramã a oraºului vechi ºi acatedralei care dominã oraºul, ca o continuarefireascã a expoziþiei �Vues d�un haut�. Aici estegãzduit colecþionarul Sol Lewitt (1928-2007), elînsuºi un artist, alãturi de artiºtii pe care i-a iubitºi i-a colecþionat. Înscris între artiºtii colecþionari,alãturi de Arman, Robert Rauschenberg, AlfredStieglitz sau Giorgio Vasari, Sol a strâns stampejaponeze sau picturã aborigenã. Colecþia seconcentreazã pe producþia minimalã ºiconceptualã a tinerilor artiºti din deceniul 1960-1970, pe care colecþionarul i-a sprijinit cu ardoare.A început prin a colecþiona, ca toþi copiii, timbre.În 1951, în timpul rãzboiului din Coreea, va ficoncentrat în Japonia, unde se va pasiona pentrustampele lui Utamaro Iguchi. Lucreazã labiblioteca marelui muzeu new-yorkez MOMA,unde va întâlni trei paznici, talentaþi pictori, DanFlavin, Robert Ryman ºi Robert Mangold. Acestcolecþionar înnãscut a ºtiut sã îi preþuiascã ºi sã îisprijine. În anul 1969, colecþia sa cuprindea 600de lucrãri, care vor fi expuse în circa 20 deexpoziþii temporare, dar ºi într-o galerie cuexpunere permanentã a colecþiei. Colecþia seamplificã an de an. O cãlãtorie în Australia îi

descoperã arta aborigenã. Pasiunea esteamplificatã din 1978, prin cãsãtoria cu CarolAndroccio, care i se va alãtura ca o pasionatãcolecþionarã. Aºa cã la data decesului lui Sol, în2007, colecþia avea 4.000 de opere semnate de750 de artiºti, itineratã prin mari muzeeamericane ºi apoi în Europa, cu un debut francezla Avignon. Practica de colecþionar era subumbrela directã a producþiei sale artistice. El aºtiut sã stãpâneascã jocul umbrelor ºi al luminiidin fotografiile lui John Clarence Laughlin în seriasa de desene murale, intitulatã Scribless, care suntpe larg prezentate într-o altã galerie aaºezãmântului de culturã de la Metz, careînsumeazã o suprafaþã de expunere de 2.000 m².

!

Alexandru Jakabházi Dinamicã verticalã acrilic, carbune, pastel, creta/carton (2012)

MomentumProiectul Momentum reuneºte lucrãrile a nouã

artiºti români contemporani, Carmen Acsinte,Matei Bejenaru, Simona Dobrescu, Mario Ionescu,Dan Pierºinaru, Renée Renard, Marilena PredaSânc, Valeriu ªchiau, Patricia Teodorescu în jurulunei tematici care are o istorie semnificativã cuconsecinþe clasicizate la nivelul conºtiinþei publice:8 martie, Ziua Interna þionalã a Femeii ºiasocierea lunii martie, în general, cu feminitatea ºiîntreg bagajul sãu conformist. Artiºtii observã ºideconstruiesc realitãþile sociale, relaþioneazã cuproblematica în funcþie de experienþele personalepentru a construi un alt tip de viziune asupramodului în care societatea ar trebui sã seraporteze, nu doar la ziua de 8 martie, ci mai alesla o jumãtate din populaþia omenirii care poartãpe umeri prejudecãþi politice, economice ºi cultu-rale, iar în ciuda schimbãrilor dramatice din via-þa femeilor produse de câteva decenii la nivelulsocietãþilor dezvoltate, tranziþia cãtre �altceva� sedovedeºte a fi un proces lent, cu sincope ºi con-traste. Carmen Acsinte decupeazã o �scenã degen� contemporanã reconsitutind o încãpere dinspaþiul privat în care se consumã o realitate influ-enþatã de normele sociale, Dan Pierºinaru reme-moreazã printr-o instalaþie o amintire din copilarielegatã de semnificaþia zilei de 8 martie ºi pre-siunea socialã, în vreme ce Renée Renard mizeazãpe experienþa auto-terapeuticã a prelucrãrii înre-gistrãrii video a propriei histerectomii. Condiþiafemeilor care sunt nevoite sa facã munca de jos înaltã þarã pentru a-ºi câºtiga existenþa este subiectuldocumentãrii fotografice semnate de MateiBejenaru, realitãþile sociale ºi faþetele lor multiplefiind abordate ºi de Marilena Preda Sânc în video-ul sãu despre rolurile normative ale femeilor, dePatricia Teodorescu al cãrei video secundar docu-menteazã interviuri cu diverse categorii umanepentru a surprinde mentalitãþile asupra rolurilorde gen în societatea româneascã contemporanã,de Simona Dobrescu printr-o fotografie memora-bilã în care se apleacã asupra artificialitãþii ima-ginii femeii în mediul corporatist, de MarioIonescu într-o serie de fotografii identitare ºi deValeriu ªchiau într-o poveste obiectualã despredrepturile reproductive. Dimensiunea conceptualãeste asumatã de Paricia Teodorescu a cãrei instala-

þie video traseazã printr-un simbol procesul tre-cerii ºi fragilitatea memoriei în paralel cu violenþaumanã, într-un soi de relaþie cauzã-efect.Momentum este un proiect care reflectã realitateasocialã ºi intimitatea emoþionalã, apelând la ungest critic în acelasi timp ºi la invitaþia de a identi-fica soluþii de schimbare prin asumarea în þelegeriiconºtiinþei noastre alterate ºi a consecinþelor petermen lung determinate de blocajele socio-culturale.�

Completa depolitizare ºi accentuarea reductivãa celebrãrii femeilor ca prezenþe delicate, decora-tive ºi materne reprezintã o confortabilã mistifi-care a semnificaþiilor istorice ºi socio-politice pecare le are sau ar trebui sã le aibã ziua de 8 mar-tie în conºtiinþa colectivã. Momentum este unproiect despre recuperarea istoricã ºi, în egalãmãsurã, despre schimbarea de sens pe care tradiþia ºi dinamica socio-politicã ºi culturalã au deter-minat-o în timp la nivelul mentalitãþilor colective.

Momentum invitã la reflexie, la deconstruc þieºi resemnificare. Momentum înseamnã recupe-rarea unui time frame ºi implicaþiile simptomaticeale acestui proces. Momentum face trimitere laun sistem închis, dar ºi la impulsul care îl poatereconfigura.

Valeriu ªchiauThe DreamValeriu ªchiau nu este un artist confortabil.

Arta nu este adesea confortabilã. ªi nici nu tre-buie sã fie. Arta trebuie sã punã probleme, sãprovoace gândirea, sã tulbure nu doar sã exalte.Fenomenele socio-politice, alienarea, moartea,frica, trauma fac parte din experienþa umanã, iarevacuarea lor programaticã din contextul recep-tãrii atistice este un act de imaturitate culturalã.Istoria extrem de generoasã a producþiei vizualecontemporane internaþionale face dovada firescu-lui în a include ºi dezvolta filtrul critic al artiºtilorsau cel de pur observatori ai evenimentelor dra-matice, de la cea mai organicã reprezentare pânãla exploatarea emoþionalã de tip abstract.

Valeriu ªchiau nu are un vis frumos. Traumaºi exorcizarea autoreferenþialã fac parte constantdin discursul sãu artistic. Eºecul paternitãþii, rup-

tura familialã, tensiunea celor mai intime relaþiiinterumane, dar ºi observaþia asupra traumeifamiliale ca fenomen social sunt reluate ca un pattern ritualic în lucrãrile acestui artist, nãscut înRepublica Moldova, activ de mai bine de un dece-niu in Bucureºti, România.

Instalaþia The Dream / Visul vine în com-pletarea expoziþiilor sale precedente (Nãscut înURSS, Copilul invizibil, Lobotomia, Probleme per-sonale) în care apare recurent imaginea copiluluinãscut sau nenãscut fãcând trecerea de lapovestea personalã la aspectele traumatice la caresunt supuºi copiii pe de o parte în contextul unuiregim politic opresiv care a permis crearealagãrelor de concentrare, iar pe de alta într-o societate foarte actualã care trãiºte tot mai acutconsecinþele negative ale globalizãrii ºi care reac-þioneazã prea puþin în favoarea combaterii violen-þei. Violenþa a devenit un soi de act normativ nudoar în rândul populaþiilor adulte. Mediuljocurilor on-line, lumea virtualã în care se refu-giazã copiii ºi adolescenþii, dar mai ales relaþiileconflictuale în familie, abuzul emo þional ºi fizic,divorþul pãrinþilor, factorii ºcolari, autoritatea exce-siva, corelate cu alte probleme emoþionale suntfactori care pot duce la variate tragedii printrecare suicidul ocupã un loc important.

Într-o statisticã OMS (Organizaþia Mondialã aSãnãtãþii) privind rata sinuciderilor în lume, înRomania anului 2009 au avut loc 24 de sinuciderila grupa de vârstã 5-14 ani. În SUA suicidulreprezintã a zecea cauzã de mortalitate la acelaºigrup de vârstã. Folosirea armelor în aceastã þarãreprezintã o ameninþare majorã la adresa copiilorºi dupã o serie de cazuri de folosire a armelor înºcoli politica guvernamentalã actualã prioritizeazãprogramele de control a armelor. Rusia sesitueazã pe primul loc dupã numãrul de sinu-cideri în rândul copiilor ºi al adolescenþilor înEuropa, înregistrând o creºtere de 37% de cazuriîn ultimii ani.

Sinuciderile fac parte din primele zece cauzede deces în rândul populaþiei pe plan mondial. Seestimeazã cã pânã în 2020 acestea vor reprezentaa treia cauzã a deceselor pe plan mondial, dupãbolile cardiovasculare ºi cancer.

Mesajul expoziþiei lui Valeriu ªchiau estedeplin asumat. Artistul împãrtãºeºte o povestepersonalã, �vise� a cãror radicalitate emoþionalãnu poate lãsa pe nimeni nepãsãtor ºi, totodatã,atinge un subiect valabil oriunde în lume laaceastã orã legat de inconºtienþa umanitã þii fa þãde copiii sãi expuºi unor realitãþi politice ºi socialedure în care arma nu este deloc o jucãrie.

!

3300




2 expoziþii la Spaþiul de artãcontemporanã Aiurart

Olivia Niþiº

Marilena Preda Sânc

Valeriu ªchiau


Odatã � ca niciodatã! � în Bucureºtiul iubit,doldora de zãpadã, dupã ce ficiorul domnieisale a plecat la cãmin, sau la gazdã, sau la

vreo gãzdoaie, l-am întrebat pe maestrul Vida Gheza,la o cinã obiºnuitã, în restaurantul pustiu de pestrada Tolstoi, de faþã fiind profesorii Ion Anton, dela Universitatea din Timiºoara, ºi ªtefan Pascu, de laUniversitatea din Cluj-Napoca, dacã este adevãrat cãtoþi caii moroºenilor mai sunt potcoviþi cu potcoavede aur ºi dacã soarele din porþile de lemn alesãtenilor � adevãrate Arcuri de Triumf! � nu apuneniciodatã, fãcând ca locuitorii acestui colþ de þarã sãnu-i vadã în veci apusul?!...

Maestrul Gheza Vida a surâs: adicã m-a fãcut sãînþeleg cã Þara de lemn rãmâne � ºi va mai rãmâne ºimâine! � cum a fost ºi ieri, ca o eternitate luminoasã.Era clar cã pentru artistul ºi omul Vida Gheza � Þarade lemn nu era o þarã de pripas, iar România nu erao þarã de unicã folosinþã. ªi nici viaþa nu era de unicãfolosinþã!

Da, totul era ca în cântecul ce spune:�Maramureº, þarã veche,Cu oameni fãrã pereche�.De altfel, undeva, Vida Gheza a ºi scris,

testamentar: �De n-ar fi fost Maramureºul ºi pãdurilelui, oamenii Maramureºului ºi poveºtile vieþii ºi aleînchipuirilor lor, nici eu n-aº fi fost cel care sunt�.

Ce pãcat cã þara, azi, deºi pãzitã de monumentulostaºilor de la Carei, de piciorul Podului de pesteDunãre, de la Drobeta Turnu-Severin, de pietrelestrãvechi de la Tomis ºi de stejarii mereu reînviaþi ailui ªtefan cel Mare, se tot regionalizeazã în suflet ºisimþiri, se pulverizeazã, pierzându-ºi pãmântul de subpicioare, cu petrol, cupru ºi cu aur cu tot, iarcetãþenii privesc uluiþi castelele înãlþate spre cer dinindustria contemporanã de fier vechi, aud freneziaînalþilor aleºi, datoratã eforturilor lor patriotice de anu polua istoria subteranã cu nãbãdãiosul �Nabuco�� ºi mai aud uruitul roþilor ºi hoþilor de trenuri demarfã, da, ºi, rãmânând ai nimãnui, ca într-oRomânie devenitã Marfã, se duc sã se închine lamoaºtele sfinþilor, pentru o sãrmãluþã caldã!

Vida Gheza ar avea, azi, de-ar trãi, multenãzdrãvãnii de sculptat, ca mãcar ele sã dea seama

de marea cucerire a libertãþii ce triumfã în pieleagoalã în universul contemporan pitic...

Ei, da: Zestrea pe care ne-a lãsat-o Vida Ghezaeste formidabilã!

Þãranii batjocoriþi prin moarte, la Moisei, stauîntre ierburi înalte, vii, înviaþi de Vida Gheza întrunemurire, stau ºi privesc trecãtorii uimiþi de barbariaîntâmplatã... Îi privesc ºi pe urmaºii belicoºilor dealtãdatã, ºi tac, exact ca într-o rugãciune mutã, deiertare a nebuniei rãzboinice dintre etnii, tac, aºezaþide Vida Gheza departe de moarte, ca o rimã datãostaºilor care, la Carei, aflaþi adânc înfipþi cupicioarele în pãmânt, privesc cerul, meditativ, senini,da, cãci prin vraja lui Vida Gheza ei nu mai potmuri!

Pãcat cã, deocamdatã, nu mai am prilejul sã staula o masã faþã în faþã cu maestrul Gheza Vida! Darprilejul de a-l întâlni nu este încã pierdut!

I-aº putea sugera sã înceapã un monument încinstea celor ºapte pitici din Maramureº, ºapte piticideveniþi circari, ºapte pitici, ca într-o poveste, ajunºipe meleagurile morþii, ca sã-i distreze pe stãpânii ceivii! Ei, nu e vorba chiar de un basm, e vorba de orealitate cruntã pe care am descoperit-o ºi eu în aniitrecuþi ºi despre care am scris o piesã intitulatã�Piticii cãrunþi�. Sã precizez: cei ºapte pitici au ajunsîntr-un lagãr al morþii unde unul dintre patroniispirituali era însetatul de hohote de râs, mediculMengele! Cred cã Vida Gheza ar fi putut construi cuaceºti ºapte pitici evrei despuiaþi de umbre o epopeea destãinuirii monstruozitãþii umane � prin victoriamonstrului fascist asupra inefabilei puteri a comedieicerute circarilor covârºiþi de golgota istoriei... Zilele ºinopþile petrecute în lagãrul unde fuseserã aduºi ºaptecircari pitici uneºte timpul într-o noapte sângeroasã �devenitã emblemã a ideologiilor mai vechi ºi mai noi!� o noapte asemãnãtoare cu o lungã Duminecãneagrã.

Având în faþã excelenta carte dedicatã opereimaestrului Vida Gheza � alcãtuitã de academicianulMarius Porumb, mi-am mai adus aminte de faptul cãFiul Maramureºului, voluntar în Spania, s-a nãscutîntr-o familie de minieri ºi a trãit toatã viaþa condusde propria sa viziune asupra lumii! Lucrãrile sale, un

fel de fãpturi autoreferenþiale � în ciuda realitãþii lornonbiologice! � au pãtruns în aria de comunicare cuîntreaga societate româneascã � ºi nu numai! �vorbind despre istorie ºi eroism, despre crimeledesacralizãrii iubirii faþã de oameni...

Marius Porumb a înþeles originalitateapersonalitãþii lui Vida Gheza, drept pentru care eu îlaplaud!

Lucrãrile lui Vida Gheza, se ºtie, n-au fostîntotdeauna prizate la adevãrata lor dimensiunemonumentalã, retoricii privaþi ºi notarii publici aiartei, care anihileazã orice valoare prin incompetenþãºi lãcomie financiarã, ºi-au înlocuit gândirea absentãcu citate erudite, dintr-o nevoie cinematograficã demeditaþie înaltã, sau au dat de înþeles, prin laudegãunoase, cã acolo unde este prea mult zgomotencomiastic îºi scoate coarnele puþinãtatea nimicului!Aceste perieri în dungã sunt cele mai perverse doveziale stilului existenþial specific unor profesioniºti aipropriului lor nimic de doctori honoris menopauza!

Dar aceste discursuri cu papion n-au forþa de aumbri raiul care-i lumineazã amintirile ºi visele luiVida Gheza, forþa lui Horea, Cloºca ºi Criºan,demnitatea eroicã a oºtenilor de la Carei ºi tragediaþãranilor din Moisei... Care lumineazã aceste opereexemplare ce fac parte, de fapt, din memoria noastrã!Cum sã-i putem uita pe sastisiþii de mirosurileorganice din mãcelãrii, pe vitejii CALTABOªARI careau abandonat sacrificarea animalelor ºi nu s-au sfiit,în vãzul istoriei, sã cãsãpeascã ºi cadavrele celor 31de þãrani, pe care, apoi, le-au expus, eroic ºi tembel,ca pe niºte trofee de vânãtoare?!. �Monumentulþãranilor martiri�, iniþial sculptat în lemn � ulteriorfiind transpus în piatrã! � este dedicat genociduluicomis de o eclipsã a istoriei.

Poate cã în lumea ce ne aºteaptã vom întâlni oundã veselã din cimitirul de la Sãpânþa, reluatã deVida Gheza în arhitectura lagãrului sumbru, cu circaripitici ºi cu nevoia de a fi vesel a unui monstru... O,sunt aproape sigur cã Vida Gheza ne va face surprizade a întâlni pe acele plaiuri mirifice o nuntãþãrãneascã � în timp de iarnã! � o, ceva sublim, în rai:o miresucã, în rochie albã, alergând pe sub oninsoare blândã spre o bisericã din paradis, de lemn!Da, asta face Vida Gheza acolo, domnule MariusPorumb, înfrumuseþeazã paradisul cu nunþile,cântecele, poveºtile ºi lumina maramureºenilor!

Vineri, 21 iunie 2013

!

Marginalii la albumul Vida Gheza

Dumitru Radu Popescu

Gheza Vida în atelier

cartea de artã

3300



L-am reîntâlnit pe Matei Viºniec în Româniala sfârºitul lunii iunie, la Satu Mare, lainvitaþia prietenului Andrei Mihalache,

directorul Teatrului de Nord. Scriitorul venise înþarã pentru a participa la turneul companieiamericane The Trap Door Theater, care joacãpiesa Cuvântul �progres� spus de mama sunãteribil de fals, în regia lui Szabo K. Istvan, dar ºipentru a-ºi reface legãturile cu Bucovina natalã,într-un proiect organizat de poeta CarmenVeronica Steiciuc. Reprezentaþia de la Satu Marea companiei americane a fost precedatã de unspectacol local pe un text de Viºniec, Paparazzi,montat de Ovidiu Caiþa, ºi de un dialog alautorului cu publicul � nu doar sãtmãrean. Deºifoarte scurt, din motive obiective, acest dialog adezvãluit spectatorilor câte ceva din �arta poeticã�ºi experienþele lui Matei Viºniec, în ceea ce s-arputea numi � dupã spusele sale, chiar � aventuraexistenþei ºi a teatrului. Am înregistrat întâlnireaºi redau aici o parte semnificativã a ei, ca undocument de istorie literar-teatralã, dacã vreþi.Transcrierea, adaptarea ºi intertitlurile îmi aparþin.((CCllaauuddiiuu GGrroozzaa))

Exilul îîntr-uun ppahar ccu vvin

Ce înseamnã aventura exilului, care pentrumine a fost o imensã bucurie? În general, cinevorbeºte despre exil spune �Doamne, sunt exilat,mi-e dor de þarã, ce mã fac, sufãr�. Figuraexilatului este aia... i-e dor de mãmãliga lui... Euam ajuns la Paris aºa de fericit cã mã simþeamaproape vinovat. Aº fi vrut ºi eu ca în adânculmeu sã simt aºa, o vibraþie cã am plecat din þarãpentru totdeauna... Nimic... Am ajuns la Gara deEst, bucuros cã sunt la Paris, ieºisem cu unpaºaport turistic ºi nici n-am crezut cã-i adevãrat,ci cã-ºi bate Securitatea joc de mine, eram convinscã mã vor opri la graniþa cu Ungaria, apoi cã mã

vor opri la graniþa cu Austria, iar când am trecutîn Austria am simþit un fel de extraodinarãlibertate, nici o spaimã. Am mai luat un tren ºiam ajuns dimineaþa la Gara de Est, pe 26septembrie 1987, am coborât din tren ºi am fãcutcâþiva paºi, aveam niºte adrese, niºte telefoane,nici nu ºtiam unde am sã dorm în cursul nopþii,dar eram aerian, fericit... Mii ºi mii de artiºti auajuns de-a lungul secolelor la Paris, estedominanta fantasmelor noastre. Dupã zece paºipe peron, vãd pe cineva cunoscut în faþa mea. Cuacelaºi tren cãlãtorise poetul Dinu Flãmând, caremergea în Portugalia cu o bursã de poezie. Ne-amsalutat, ne-am îmbrãþiºat, ne cunoºteam atât debine... ªi Dinu mã întreabã �ai mai fost la Paris?�,�nu�, �eu am mai fost o datã, haide sã facembotezul�. ªi ne-am dus la ora ºapte ºi jumãtatedimineaþa la restaurantul gãrii ºi am cumpãratdouã pahare de vin alb � Dinu avea niºte franci �ºi aºa mi-am început eu exilul.

A doua zi m-am dus glonþ în Montparnassepentru cã voiam sã vãd Cafeneaua �La Rotonde�,unde ºtiam cã stãteau Sartre, Simone de Beauvoir,Modigliani. ªi când sã ajung la cafenea mãîntâlnesc întâmplãtor cu Georgeta Dimisianu, odistinsã editoare de la Cartea Româneascã. ºi eazice �Matei, ce-i cu tine aici?�. �Am venit ºirãmân.� �Vino sã te prezint lui Marie-FranceIonesco.� Apoi ne-am dus la Radio EuropaLiberã... Sunt niºte lucruri extrem de interesantecare þin de întâmplare...

Geta Dimisianu ºtia cã la Paris mai este unpoet român care îl cunoºtea pe Virgil Tãnase ºine-am dus sã vedem o piesã montatã de VirgilTãnase. Acesta, un om generos, mi-a zis �ºtiu cãscrii teatru, dã-mi ºi mie o piesã s-o traduc�. I-amdat Buzunarul cu pâine, pe care a tradus-o ºi aîncercat s-o monteze, cu Dumitru Furdui ºi cu unactor francez. Acea piesã a început sã circule ºi acitit-o cineva, un regizor numit Christian Roger,

cãruia i-a plãcut atât de mult teatrul meu cã timpde zece ani dupã aceea n-a mai montat decâtpiese de-ale mele...

E ca la flipper, când o bilã intrã într-o zonãbunã ºi pânã sã cadã a fãcut o mie de puncte.

Teatru... lla ccomandã

Am intrat dupã aceea într-o altã logicã, pentrucã Franþa e patria prin excelenþã a teatrelor mici,a companiilor private, cred cã nu e orãºel care sãnu aibã o companie de teatru ºi o salã de 40-50-60 de locuri. Or aceste companii mici cãutauautori. De pildã, un profesor de artã teatralã careavea o clasã în ultimul an la Lyon a fost primulcare mi-a dat o comandã. Vãzuse piesa mea laAvignon, îl cunoºtea pe Roger ºi mi-a spus�Matei, simt cã tu ai putea sã scrii o piesã pentrumine, dar am nevoie de o piesã pentru ºapte feteºi un bãiat�. În perioada aceea nu puteam refuzanimic, aºa cã am zis cã o scriu. Aceeaºi companiem-a invitat apoi sã scriu, în teatru, o piesãplecând de la emoþia corporalã spre text. Eraucinci actori, regizorul le dãdea teme deimprovizaþie, ei încercau timp de o jumãtate deorã sã imagineze ceva pe tema aceea, jucau,cântau, eu ascultam ºi notam momentele care mise pãreau esenþiale. Timp de douã sãptãmânia amprivit, am notat ºi apoi am scris textul care sepotrivea cu acele emoþii corporale. Dupã aceeaam scris multe piese la comandã ºi sistemul ãstaal comenzii a fost surprinzãtor pentru mine, eraceva ce nu ºtiam. Am scris piese la comandãpentru trupe care-mi cereau lucruri absolutuluitoare. Am scris la comandã aºa cum altãdatãartiºtii fãceau portrete la comandã, pentru cã aufost companii sau regizori care erau interesaþi demodul meu de a vedea lucrurile.

Viaþa este o aventurã, dar ºi Franþa mi-a dataripi, ºi spun deseori acest lucru. Dacã Româniami-a dat rãdãcini, am gãsit acolo aceste acestearipi, adicã acest peisaj teatral excepþional.

Sã vã mai spun o poveste. În a treia zi decând eram la Paris am mers sã vãd Cântãreaþachealã, pentru cã primisem o invitaþie de laMarie-France Ionesco. Am mers la Huchette,acolo pe stradã, ºi am vãzut o uºã cu un fel deghiºeu, pe care scria Cântãreaþa chealã. M-amgândit cã acolo trebuie sã fie intrarea actorilor.Am cãutat în jur o intrare cu niºte trepte, cevaimpunãtor, cum era la Bucureºti. Nimic. Amrevenit, într-adevãr acolo era intrarea. Atunci amluat contact cu ceea ce se numeºte un teatru debuzunar, acest concept care este atât deextraordinar pentru cã ºi Ionescu a fost jucat laînceput de teatrele de buzunar ºi ele continuã sãexiste ºi dau efervescenþa micilor companii înFranþa. Mai târziu am lãsat piese de teatru peunde am putut. Îmi amintesc, de pildã, cã amlãsat o piesã la un teatru, tot aºa, cu un ghiºeu, ºim-au sunat peste doi ani cã vor s-o monteze. Erao piesã în douã personaje, dar mi-au spus cã vors-o monteze cu cinci ºi am fost de acord. Amacceptat ca orice companie sã-ºi asume o libertatetotalã. Mi-am spus cã orice experienþã esteinteresantã.

�Ca ººi ccum rredescopeream RRomânialui CCeauºescu�

Teatrul este o aventurã, dar trebuie ca ºi tu sãfii gata de aventurã. Pentru cã nu mai e destul sãfii bun, sã fii interesant ºi sã scrii, trebuie sã fiidisponibil, sã fii mobil, sã mergi la întâlniri cu

3322




teatru

Matei Viºniec: Aventurateatrului, aventura vieþii

Cuvântul �progres� spus de mama sunã teribil de fals

3333




publicul, sã provoci întâlniri, sã vezi ºi ce facceilalþi.

De pildã, primele mele piese care au fosttraduse în limba persanã s-au datorat unui regizorcare era ºi el în exil în Franþa ºi care-mi vãzuseniºte spectacole în Festivalul de la Avignon. ÎnIran a fost o perioadã de relaxare înainte deAhmadinejad, deci cu opt ani în urmã, el aînceput sã meargã acolo ºi mi-a montat primelepiese la Teheran. Am fãcut ºi eu o vizitã acolo ºia fost tulburãtor ce am descoperit. Anecdotic, vãspun cã era ca ºi cum redescopeream România luiCeauºescu ºi o rezistenþã culturalã absoluttulburãtoare. S-a montat Istoria urºilor panda... - epovestea unui saxofonist care se trezeºte în pat cuo femeie -, or în Iran e interzis ca un actor sãatingã o actriþã pe scenã. Regizorul, care nu voiasã contrarieze cenzura, avea o problemã, pentrucã era imposibil sã-i aºeze în pat împreunã, aºa cãa imaginat un artificiu artistic: ea se trezeºte înpat, iar el iese de sub pat. Ce au reuºit sã facãaceºti actori tocmai ca sã previnã cenzura mi-aamintit de ce fãceam noi în România pentru aocoli cenzura.

Am vãzut un spectacol acolo în care o actriþãjuca rolul unei dansatoare ºi cântãreþe. Dar în Iranfemeile nu au voie sã cânte sau sã danseze înpublic. ªi atunci ea povestea o biografie dedansatoare ºi de cântãreaþã, iar în momentul încare trebuia sã cânte stãtea un minut nemiºcatãpe scenã. Vreau sã vã spun cã niciodatã n-amauzit mai bine un cântec... Asta demonstreazãceva despre forþa teatrului.

Am avut o mulþime de experienþe de felulacesta. Aventura e prezentã în viaþa unui om ºi egreu de cuantificat, de evaluat. Ea nu poate fianalizatã prin mijloace ºtiinþifice, raþionale,rãmâne ceva misterios. Sunt oameni care câºtigãla zaruri, se concentreazã ºi dau ºase-ºase, apoi iarºase-ºase; ceva de genul ãsta este aventura teatralãºi întâlnirile, deseori.

Un ccâine îîn ffântânã

Când eram profesor navetist lângã Bucureºti,plecam din Drumul Taberei cu autobuzul 368pânã la staþia Eroilor, luam metroul pânã laUzinele 23 August, apoi trenul ºi ultimii patrukilometri pânã la ºcoalã îi fãceam cu bicicleta.Am fãcut naveta doi ani, aproape zi de zi, ºitreceam pe lângã o fântânã pãrãsitã, în mijloculcâmpiei, fãrã sã-i dau importanþã. ªi într-o zi,trecând cu bicicleta pe acolo, am auzit un câinelãtrând din fântânã. M-am oprit, m-am uitat, eraîntr-adevãr un câine. Atunci am avut revelaþiaunei piese de teatru (Buzunarul cu pâine, una dinpiesele canonice ale lui Viºniec � n.m., Cl.G.). Mi-am dat seama cã acel câine eram eu, cerândajutor ca sã ies din ecuaþia aceea aproapeimposibilã în care mã aflam în România. Amvãzut în acel câine imaginea întregului poporromân care cerea ajutor, imaginea întregiiRomânii care era într-o fântânã ºi cerea ajutor.

Însã cum sã scot câinele, eram cu bicicleta,mai aveam cinci minute ºi începeau cursurile, n-aveam nici funie, nici scarã. În prima clipã mi-am spus: ce parabolã, ce alegorie... Nu vã maispun cum a fost scos câinele, nu asta conteazã;m-am dus acasã ºi am scris piesa Buzunarul cupâine. Am scris replicile fãrã sã mã gândesc la ele,îmi veneau din situaþia dramaticã, emoþionalã,scriam ca dupã dictare, textul curgea prin mine ºise punea în paginã, în aºa fel încât ajungând spresfârºit eram speriat, pentru cã nu ºtiam cum îl voiîncheia...

�Autorii ssunt bbuni nnumai ccând sscriu�

Nu-mi explic niciodatã piesele. Autorii suntbuni, sunt interesanþi, dar numai când scriu, înmomentul când vor sã explice ce au scris, spunnumai prostii. Mai bine nu þineþi cont de ce spunautorii despre ce au scris...

Autorul se poate considera un mesager, maiales când scrie �sub revelaþie�, cum mi s-aîntâmplat mie. Dar acest lucru nu se întâmplãîntotdeauna, am piese la care am lucrat ºapte ani.Un dramaturg mai are nevoie de ceva: de obusolã interioarã. Unii o au, alþii nu, unii ºi-ocultivã, alþii nu. Eu am avut mereu o busolãinterioarã care depãºeºte toate explicaþiile posibile,nu poate fi explicatã ºtiinþific sau raþional, ºi care-mi indicã dacã un text este bun sau nu. Dacãtextul e bun, busola vibreazã; dacã nu simþiaceastã vibraþie, înseamnã cã trebuie sã maiaºtepþi, sã laºi textul sã se odihneascã. N-amnevoie de nici un critic, de nici o confirmare dinexterior, de nici o reacþie a publicului sau a unuiregizor, busola interioarã mi-a fost întotdeaunaprimul ºi ultimul semnal cã un text e bun.

�Un rregizor bbun ppoate ssã-mmimasacreze uun ttext�

A scrie este o meserie, a monta este omeserie, a juca într-un spectacol este o meserie.Întotdeauna m-au uimit oamenii care cred cã potface totul cu nonºalanþã, ca Leonardo, sã facã ºicatedrale, sã inventeze ºi maºini de rãzboi, sã facã

ºi teatru. Eu mi-am spus întotdeauna cã suntscriitor, ºi consider cã toate textele pe care le-amscris rãmân ºi ca pagini de literaturã. Din acestmotiv i-am lãsat pe regizori sã facã ce vor ei.Oricând sunt gata sã las un regizor bun sã-mi�masacreze� un text, nu mã deranjeazã,dimpotrivã, îmi doresc sã-mi masacreze ºi altetexte. Eu n-am fost niciodatã nici regizor, niciactor, dar am trecut cu mare plãcere de la un genliterar la altul. ªi am început sã scriu teatrupentru cã am fost fascinat de acest gen literar.

Nu înseamnã cã atunci când scriu o piesã deteatru nu am un �film� al ei, dar îl am la sfârºit.Iar regizorul poate sã-ºi asume ce montare vrea,ce imagini vrea. Mai e un detaliu: fireºte, cândmi-am �ars� filmul, dau ºi niºte indicaþii de regie,dar nu prea multe. ªi, cu cât îmbãtrânesc, cu atâtdau mai puþine indicaþii de regie.

Acesta sunt eu: un scriitor. Apar meserii noi,cum e cea de �dialoghist� pentru scenariile defilm sau cea de creator de glume pentru cinemasau meseria de scenarist de teatru. Eu însã prefersã scriu pentru teatru texte care sã rãmânã ºi caliteraturã. Nu pot sã dau o �structurã� cuiva care-mi cere, nu mã intereseazã asta. Eu spun dadacã la sfârºit poate sã rãmânã o carte.

Misterul scriitorului nu este atât geniul, nuatât inspiraþia, nu atât documentarea, câtcontinuitatea.

(fotografii de Carmen Veronica Steiciuc)

!

Matei Viºniec alãturi de actorii de la The Trap Door Theatre

Cuvântul �progres� spus de mama sunã teribil de fals

Dat fiind faptul cã Festivalul FilmuluiCentral European de la Mediaº(MECEFF � pentru detalii a se vedea

numãrul anterior al revistei noastre) este operacineastului Radu Gabrea, nu cred cã este lipsitde importanþã, dimpotrivã, sã (re)amintim cineeste Radu Gabrea. Fãrã a epuiza toate valenþeleacestui cineast complex, încercãm în rândurilecare urmezã o succintã fiºã bio-filmograficã aregizorului Radu Gabrea.

Nãscut în 20 iunie 1937 în Bucureºti, RaduGabrea aparþine biologic primei generaþii deregizori români ºcoliþi postbelic: ManoleMarcus, Iulian Mihu, Andrei Blaier � ºi încã,nu foarte mulþi, alþii. A urmat ºi a absolvit maiîntâi cursurile Institutului de ConstrucþiiBucureºti (1960). Ca student participã lamiºcãrile revendicative ale studenþilor dinBucureºti în 1956. Este arestat în acelaºi an,achitat ºi eliberat în 1957. Urmeazã apoicursurile Institutului de Artã Teatralã ºiCinematograficã �I.L. Caragiale� Bucureºti,secþia regie film, pe care îl absolvã în 1968.Debuteazã în lungmetrajul de ficþiune în 1969cu Prea mic pentru un rãzboi atât de mare,film în care naraþiunea de tip clasic se îmbinãcu experimentul � acesta din urmã înþeles caîncercare de sincronizare cu tendinþeleinovatoare ale cinematografiei europene avremii: �Respectând proporþiile, acest film aînsemnat pentru istoria filmului românesc camce a însemnat, cu ºapte-opt ani în urmã,Copilãria lui Ivan de Andrei Tarkovski pentruistoria filmului rusesc. Realizat dupã unscenariu de D. R. Popescu, filmul aduce înprim-plan povestea unui copil � interpretat deMihai Filip � confruntat cu realitãþile dure,adeseori tragice, ale rãzboiului. În ultimãinstanþã, filmul este un poem, strãbãtut de unfior tragic, al unei copilãrii sacrificate dinpricina rãzboiului, istorisit în imagini de aleasã

expresivitate (datorate operatorului DinuTãnase), cu concursul unor actori de primrang: Mircea Albulescu, Ernest Maftei,Gheorghe Cozorici, ªtefan Radof, Dan Nuþu,Ileana Popovici, Ovidiu Schumacher, LiviuRozorea.�[1] Deºi a suportat �rigorile� cenzurii,Prea mic pentru un rãzboi atât de mare a avutun parcurs internaþional nu de ignorat: Premiuljuriului pentru tineret la Festivalul de laLocarno, prezentat la festivalurile de film de laAvignon ºi Mannheim, selectat la Cannes în�Quinzaine des realisateurs�. În 1970 realizeazãun serial de televiziune: Urmãrirea. A... urmat,în 1973, Dincolo de nisipuri [2], ecranizare asplendidului roman Îngerul a strigat al luiFãnuº Neagu, cu elemente din nuvela ce dãtitlul filmului, selectat ºi acesta în �Quinzainedes realisateurs�. Pentru a putea trece decenzurã, coloanei sonore a filmului i s-a ataºatun comentariu din off, pentru ca nu cumvaîntâmplãrile de pe ecran sã fie greºitinterpretate ideologic [3]. În ciuda acestui fapt,Dincolo de nisipuri este unul dintre filmelereprezentative ale cinematografiei române,riguros în construcþie � deºi fragmentat peepisoade, fiecare �moment� conþinând unnucleu de sine stãtãtor �, impresionant cadramaturgie, impecabil jucat. Dupã interzicereafilmului, din ordinul personal al lui NicolaeCeauºescu, Radu Gabrea alege calea exilului ºise stabileºte în Germania, unde lucreazã câþivaani ca inginer, fãrã a renunþa la gândul de aface film, participând constant la concursuri descenarii. În 1981 are loc premiera primului sãufilm realizat înafara României: Nu te teme,Jacob! / Furchte dich nicht, Jacob!, adaptareliberã a nuvelei O fãclie de Paºte de I. L.Caragiale � un film grav ºi emoþionant,profund �, dupã unele aprecieri cel mai bunfilm vãzut la Berlin în 1981, alãturi de Mefistoal lui Istvan Szabo. În 1984 realizeazã Un

bãrbat ca Eva / Ein Mann wie EVA, lungmetrajde ficþiune inspirat de viaþa regizorului germanRainer Werner Fassbinder (reprezentantimportant al Noului Film German, lansat odatãcu Manifestul de la Oberhausen, în 1962,asupra cãruia vom reveni în numãrul urmãtoral �Tribunei�). Regizeazã, de asemenea,documentare ºi filme de televiziune. Tot în aniiexilului susþine un doctorat la UniversitateaCatolicã din Louvain (Belgia), doctorat�transformat� apoi într-o carte: Werner Herzogºi mistica renanã (apãrutã în 2004 ºi în limbaromânã, în traducerea lui Cãlin Stãnculescu, laEditura Capitel din Bucureºti).

Radu Gabrea revine pe marile ecrane dinRomânia în 1994, cu Rosenemil � O tragicãiubire, film din 1993, coproducþie România /Franþa / Germania, ecranizare a unui roman deGeorg Hermann. Rosenemil prezintã povesteaaventurilor picareºi (ºi picante) ale lui EmilLiehman (Werner Stocker), un tânãr scãpãtat,angrenat în viaþa lumii interlope a Berlinului dela începutul secolului XX. Radu Gabreaizbuteºte, deopotrivã, un film de atmosferã, îndescendenþã viscontianã, un film alrafinamentului ºi al eleganþei imagistice,plastice (o contribuþie deosebitã în acest sens oare Dinu Tãnase, semnatarul imaginii, operatorºi la primele filme ale lui Radu Gabrea), dar ºiun film al sentimentelor �simple� � iubirea, înprimul rând �, ºi al unei �întâmplãriistovitoare� � moartea. Pentru Emil, vânzãtorambulant de cãrþi ºi spãrgãtor de ocazie, Lissy(Dana Vavrova), prostituata �virtuoasã�, ºiBertha (Dominique Sanda), demimondena camfanatã care a fãcut saltul din stradã direct înlumea bunã, sunt douã experienþe eroticetragice: o iubire damnatã (prin moartea luiLissy) ºi dragostea ca un sentiment ce se poateînchiria/cumpãra (relaþia cu Bertha). Rosenemileste filmul unui sentiment, tratat cu discreþie ºieleganþã, un film de degustat prin care RaduGabrea revine firesc în cinematografia românã.De ce este importantã, totuºi, o melodramã caRosenemil? Pentru cã, sau � mai bine spus � ºipentru cã exprimã, poate, cel mai bineprofesiunea de credinþã a regizorului RaduGabrea (evident, fãrã a-i epuiza sau limitavalenþele): �Consider cã nu existã film înafaraemoþiei. Calitatea principalã a unui film esteemoþia ºi cãldura. Prin emoþie înþeleg nuneapãrat emoþia negativã, tristeþea; oriceparticipare emotivã înseamnã ºi bucurie.Participarea intensã a spectatorului ºiprelucrarea emoþiei � asta este, dupã pãrereamea, succesul filmului. Nu-mi plac, nuconsider cã sunt interesante filmele cu odistanþare calmã, rece. De altfel, am ºi o mareplãcere, o mare dragoste pentru melodramã, însensul pozitiv al cuvântului � pentru operãdacã vreþi.�[4] Este Rosenemil un filmromânesc? În mãsura în care acceptãm cã RaduGabrea este un regizor român, da! Oare dacãLucian Pintilie ºi Liviu Ciulei ar fi reuºit sãtranspunã cinematografic, în anii �70,proiectele lor dupã Demonii, respectiv Visulunei nopþi de varã, nu ar fi fost acestea filmeromâneºti?... Sau, dacã Lucian Pintilie arecraniza, în sfârºit, Colonia penitenciarã,extraordinarul sãu scenariu dupã Kafka, (nu) arfi acesta un film românesc?...

Dupã o �experienþã� mai puþin reuºitã, amnumit Noro (1992) [5], Radu Gabrea revine cu

3344




film

MECEFF, festivalul celor maibune filme din EuropaCentralã (II)

Ioan-Pavel Azap

Radu Gabrea

3355




un titlu de referinþã în cinematografia românãa deceniului: Cocoºul decapitat (România /Austria / Germania / Ungaria, 2008; sc.: RaduGabrea ºi Bert Koß, dupã romanul omonim allui Eginald Schlattner; r.: Radu Gabrea, MarijanVajda [6]), prezentat în premierã absolutã laTIFF 2007, dar intrând pe ecrane în primãvaralui 2008. Nu cunosc romanul lui EginaldSchlattner, însã în cazul de faþã poate cã e maibine aºa. Prin Cocoºul decapitat [7],cinematografia românã, dupã boom-ul dindeceniul trecut � mã refer la filmele lui CristiPuiu, Cristian Mungiu, Cãtãlin Mitulescu,Corneliu Porumboiu, Radu Muntean sauCristian Nemescu �, intrã în normalitate. Vreausã fiu bine înþeles: toþi regizorii amintiþi aufãcut filme extraordinare sau cel puþinprovocatoare, dar destinate în primul rândfestivalurilor ºi cinefililor, unui publicspecializat. Radu Gabrea realizeazã un filmatât pentru publicul larg, dincolo de condiþiesocialã sau instrucþie, cât ºi pentru spectatoriicinefili (cu condiþia ca aceºtia din urmã sã nufie snobi!), pe o temã cât se poate de gravã:formarea ºi/sau deformarea unor adolescenþi, aunor caractere, în vremuri istorice tulburi. Maiprecis, anii ce preced ºi primii ani ai celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, în Fãgãraº, într-ocomunitate multietnicã � dacã nu idilicã, celpuþin tolerantã � destrãmatã tragic într-un timpfoarte scurt. Filmul impune în primul rândprin personajele puternice, veridice ºi prinpovestea bine construitã, clasicã în formã,manierã în care îºi desfãºoarã ºi Radu Gabreademersul regizoral.

Urmãtorul film, Cãlãtoria lui Gruber(România / Ungaria, 2009; sc.: AlexandruBaciu, Rãzvan Rãdulescu; cu: Florin Piersic Jr.,Claudiu Bleonþ, Udo Schenk, Rãzvan Vasilescu,Marcel Iureº, Alexandru Bindea), are tot o�bazã� literarã: câteva fraze din romanulKaputt al lui Curzio Malaparte (cât de veridicsau oportunist este Malaparte în acest contextnu mai are niciun fel de importanþã!). În 1941,în drum spre frontul din Rusia în calitate decorespondent de presã, scriitorul italian CurzioMalaparte se opreºte (zice-se!) pentru câtevazile în Iaºi. La recomandarea unui medicbucureºtean, îl cautã pe doctorul Gruberpentru a-i trata o alergie. Numai cã doctoruleste plecat într-o �scurtã cãlãtorie�. Nenorocul

�eroului� nostru este cã a nimerit în oraºulmoldav chiar în zilele pogromului... Filmul sevrea nu atât o reconstituire, cât o încercare deînþelegere a mecanismelor cruzimii ºi crimei,fãrã a scuza cãlãii, dar ºi fãrã a �idealiza�victimele � empatia realizatorilor pentru aceºtiadin urmã fiind subînþeleasã. Fapt este cã înacele zile din vara anului 1941, la Iaºi au muritpeste 10.000 de evrei, graþie excesului de zel alautoritãþilor române ºi nicidecum vreuneiconstrângeri imposibil de surmontat din parteaaliaþilor nemþi. Absurdul ororii este cu atât maimare, cu cât în cazul de faþã, în film, este pusãîn balanþã cu o altã faptã, reprobabilã, e drept,dar nici pe departe echivalentã pogromului: totîn acele zile, armata românã a devastat castelulfamiliei Roznoveanu, distrugând bunuri devaloare ºi o colecþie de peste 12.000 de sticlede vin. În acest din urmã caz, la plângereaproprietarului, prieten cu Antonescu, ºefulstatului român reacþioneazã prompt ºi vinovaþiisunt pedepsiþi, parte dintre ofiþerii implicaþi învandalizarea castelului fiind degradaþi; în ceeace priveºte pogromul ieºean, se considerã cãarmata ºi chestura nu ºi-au fãcut decât datoria.Pornind de la un subiect tragic, Radu Gabreaezitã între dramã ºi tragi-comedie � momenteledramatice fiind indiscutabil mai reuºite. Filmulobligã spectatorul sã mediteze, dacã nu ladeºãrtãciunea istoriei, cel puþin la propriacondiþie, la ce înseamnã responsabilitatea,vinovãþia, dacã ºi cum ar reacþiona în situaþiilimitã, fapt ce demonstreazã cã filmul ºi-a atinsmãcar unul dintre obiective: sensibilizareaopiniei publice. Proiectul Cãlãtoriei lui Grubereste mai ambiþios decât rezultatul. Putea sã fiefilmul procesului de conºtiinþã al unui popor,al unei naþiuni; este filmul unui cutremurãtor�caz particular�. Cutremurãtor � cazul;merituos pentru cã ridicã problema adevãruluiºi a culpabilitãþii colective � filmul. În ciudaneîmplinirilor, acest film ar trebui prezentatgratuit în ºcolile ºi instituþiile publice dinRomânia. Nu sunt sigur cã acesta a fostmesajul pe care au vrut sã-l transmitãrealizatorii, dar eu unul am înþeles dinCãlãtoria lui Gruber cã trebuie sã ne asumãmpîãcatele înaintaºilor, fãrã a ne identifica cuele, din demnitate ºi pocãinþã, dar ºi pentru cã� nu-i aºa?! � astfel avem o �ºansã� de a nealãtura naþiunilor importante ale lumii, a celor

care fac �istoria mare�.Am insistat asupra acestor douã titluri (ºi

nu am uitat bogata activitate de documentarista regizorului, dar aceasta este subiectul unuialt demers), dat fiind faptul cã sunt importanteatât pentru filmografia lui Radu Gabrea, cât ºi� mai ales � pentru cinematografia românã. ªiRadu Gabrea nu ºi-a spus încã ultimul cuvântîn filmul românesc.

[1] Cãlin Cãliman, Istoria filmului românesc(1897-2010), Bucureºti, Ed. Contemporanul,2011, p. 267.

[2] �[...] filmul românesc cel maiimpresionant al anilor �70.� (Mira ºi AntoninLiehm, în Eatern European Cinema, apudTudor Caranfil, Dicþionar de filme româneºti,Bucureºti, Ed. Litera Internaþional, 2002, p. 62)

[3] �Un lucru semnificativ azi, care explicãmarginalizarea subtilã a filmului, e redareainstaurãrii ordinii revoluþionare de cãtrerãufãcãtorii brutali care, zice un personaj,«mânjesc începutul erei noi».� (Tudor Caranfil,Dicþionar de filme româneºti, Bucureºti, Ed.Litera Internaþional, 2002, p. 62)

[4] Ioan-Pavel Azap, Traveling, interviuri curegizori români de film, vol. I, Ed. Tritonic,Bucureºti, 2003, p. 76.

[5] �[...] povestea unu copil handicapatmotoriu [...] scrisã de Rãsvan Popescu, desprerelaþiile tânãrului cu pãrinþii [...], preocupaþi deviitorul copilului, dar având concepþii diferiteprivind integrarea în societate a acestuia.�(Cãlin Cãliman, op. citate, p. 644)

[6] În 2011 a avut premiera Mãnuºi roºii,ecranizarea celui de-al doilea roman al luiEginald Schlattner, Mãnuºile roºii, continuarela Cocoºul decapitat.

[7] �[...] prin acest film, regizorul RaduGabrea ºi-a regãsit, cel puþin parþial, «tonusul»care l-a condus spre marile sale performanþecinematografice.� (Cãlin Cãliman, op. citate, p.645)

!

Cadru din Rosenemil - O tragicã iubire

3366



din lirica universalã

traduceri de Dorina Brânduºa Landén 2

inedit

Anton Dumitriu Jurnal de idei (VII) 3

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia De ce viaþa e, pînã ºi în iad, frumoasã 4

eseu

Jeana Morãrescu Metafora topograficã ºi resemnificarea

în proza lui Dumitru Radu Popescu 5

comentarii

ªtefan Manasia Despre Octavian Soviany. Homo

(cvasi)apocalipticus (II) 7

evocare

Victor Roncea Ultima dorinþã a pãrintelui Justin Pârvu 8

elitele cetãþii

Cristian Colceriu Profesor universitar doctor

Gheorghe Boboº 10

polemicã

Theodor Codreanu "O stranie boare proletcultistã" 14

diagnoze

Andrei Marga Cum descifrãm lumea 15

opinii

Petru Romoºan Ascensor politic pentru escroci ºi

impostori 16

Victor Martin Zerocraþia necesarã 17


Alex. ªtefãnescu George Pruteanu, critic literar ºi

vedetã TV 18

filosofie

Iulia Grad Filosofia dialogului ºi etica grijii 20

folcloristicã

Mihaela Rotaru Rostuiri ale înrudirii de

neam mare 22

showmustgoon

Oana Pughineanu La umbra micilor pasiuni 23

proza

Zahar Prilepin Patologii 24

poezie

Silvia Bodea Sãlãjan 26

prin expoziþii

Florin Colonaº Viaþa, privitã de sus 28

Olivia Nitiº 2 expoziþii la Spaþiul de artã

contemporanã Aiurart 30

cartea de artã

Dumitru Radu Popescu Marginalii la albumul

Vida Gheza 31

teatru

Claudiu Groza Matei Viºniec: Aventura teatrului, aven-

tura vieþii 32

film

Ioan-Pavel Azap MECEFF, festivalul celor mai bune

filme din Europa Centralã (II) 34

plastica

Onisim Colta �Cu ochii �n 4� la Muzeul de Arta

din Arad 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

�Cu ochii´n 4� la Muzeul deArtã din Arad

Onisim Colta

Alexandru Jakabházi, Onisim Colta, Adriana Lucaciu ºi Adrian Sandu

Vineri, 12 iulie 2013, a fost vernisatã în sala�Ovidiu Maitec� a Muzeului de Artã dinArad una dintre cele mai elegante expoziþii

din ultima vreme, intitulatã �Cu ochii n�4�. Pesimezã ºi în spaþiul de expunere sunt panotateinspirat lucrãri de picturã ºi sculpturã a patruartiºti: Adriana Lucaciu, Alexandru Jakabházi ºiAdrian Sandu, care expun picturã, ºi ªtefan Taºi(Tajó), care expune sculpturã. Curatorul expoziþieieste Adrian Sandu. Prezentarea a fost fãcutã deOnisim Colta.

Fiecare autor a venit cu câte un lot de lucrãricompact, unitar, sub aspectul formatului, altehnicii, formulei plastice alese ºi al suportului.

Adriana Lucaciu, grafician de formaþie, s-aprezentat cu un grupaj de pânze mari, fãrã ºasiu,care reluau, din nou ºi din nou, tema jertfeimântuitoare, arhetipul sacrificiului salvator alumanitãþii. Lucrãrile sale, intitulate �Întrupãri�,sunt concepute sub semnul verticalitãþii. Siluetacorpului uman (supusã supliciului) este deliberatsupradimensionatã. Gama dominantã este dealburi subtile, ton în ton. La nivelul abordãriitehnice lucrãrile sale se situeazã la interferenþa atrei medii: pictura prin pata de culoare (de faptalbul ca sintezã a întregului spectru), grafica prinlinia batonului de cãrbune sau sepia ºi tapiseria,prin textura pânzei de in negrunduite, atârnatãasemeni praporilor. Aproape fiecare imagine, cucaracter arhetipal, e strãbãtutã, pe verticalã de o

linie decisã, mai mult sau mai puþin discretã, carela capãtul de sus are scris spontan semnul luialfa, iar la extremitatea de jos, semnul lui omega.Trimiterea este evidentã. Aceastã verticalãputernicã, ce axializeazã fiecare figurã, uneºtevirtual cerul cu pãmântul, Zenitul cu Nadirul.

Conotaþiile sacre, cosmice, ca ºi lumina pecare o radiazã lucrãrile sunt expresia discretã amotivaþiei din spatele lor, �setea de absolut�.

Alexandru Jakabházi prezintã de asemenea oserie de compoziþii cu caracter abstract, deaceastã datã, care ºi ele sunt structurate peverticalã dar al cãrui elan este liniºtit decomplementara ei, orizontala. Aceastã rãscruceimplicitã, �trasatã� punctat, prin douã succesiunicadenþate de gãuri rotunde (amintind de cele alecaietului de schiþe spiralat), fãcute cupreduceaua, este de fapt componenta geometricã,constanta fiecãrei compoziþii de acelaºi format,dimensiune, mijloace tehnice, aceeaºi temã saugamã. Aparent sunt foarte asemãnãtoare, darfiecare gãzdiueºte o altã configurare a semnelor ºia gesturilor, tuºelor spontane sau liniilor, creeazãfreamãtul ritmului interior al imaginii. Dupãexpunere ele se pot plia în patru, pe liniilerãscrucii de puncte perforate, pentru facilitareatransportului ºi a pãstrãrii.

Viaþa configuraþiilor sale gestualiste e datã de

(continuare în pagina 27)

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 262Jurnal de idei (VII) 2 TRIBUNA Ł NR. 262 Ł 1-15 august 2013 2...

Documents

Transcript of Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 262Jurnal de idei (VII) 2 TRIBUNA Ł NR. 262 Ł 1-15 august 2013 2...